Marţi, săptămâna a V-a din timpul pascal by arcb.ro

MARÞI SÃPTÃMÂNA A V-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.

Oficiul lecturilor

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate, aleluia. Psalmul 9 B (10) Mulþumire Fericiþi voi, cei sãraci, cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu (Lc 6,20). I 1 Pentru ce, Doamne, stai departe, * de ce te ascunzi la vreme de restriºte? 2 Cel rãu, în mândria lui, îl asupreºte pe cel sãrman, * care cade în cursele pe care acesta i le întinde. 3 Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu, * iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat. 4 Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul: † „Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!” * 5 Acestea sunt toate gândurile lui. La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, † judecãþile tale sunt prea înalte pentru el; * îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi. 6 El spune în inima sa: „Nu mã clatin, * din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!”

4 7

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Gura lui e plinã de blasfemii, de înºelãciune ºi asuprire; * sub limba lui este rãutate ºi violenþã. 8 Stã la pândã dupã tufiºuri † ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; * 9 ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit. Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,† stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman. * Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu. 10 Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândã * ºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu. 11 El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã, * îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”. Ant. Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate, aleluia. Ant. 2 Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea, aleluia. II 12 Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna * ºi nu uita de cel sãrman. 13 De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu, * spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”? 14 Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea * ºi le iei în mâinile tale. În tine se abandoneazã cel nenorocit; * tu vii în ajutorul orfanului. 15 Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, * pedepseºte-i rãutatea ca sã nu mai fie. 16 Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului; * vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui. 17 Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, * le întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea, 18 ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asuprit * ºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã. Ant. Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea, aleluia.

Oficiul lecturilor

Ant. 3 Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc, aleluia. Psalmul 11 (12) Invocaþie împotriva celor mândri Pentru noi, cei sãraci, Tatãl a binevoit sã-l trimitã pe Fiul (sf. Augustin). 2 Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept; * au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor. 3 Oamenii îºi spun minciuni unii altora, † pe buze au numai cuvinte înºelãtoare, * vorbesc cu inimã prefãcutã. 4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoase * ºi limba care vorbeºte cu îngâmfare, 5 pe cei care zic: „Prin limbile noastre vom fi puternici, † buzele noastre sunt armele noastre; * cine va fi stãpân peste noi?” 6 „Pentru necazul celor sãrmani ºi pentru suspinul celor sãraci † mã voi ridica acum, zice Domnul; * voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”. 7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, † ca argintul purificat în foc * ºi curãþat de pãmânt de ºapte ori; 8 tu, Doamne, ne vei þine * ºi ne vei apãra de generaþia aceasta pentru totdeauna. 9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejur † atunci când se ridicã la putere ticãloºii * printre fiii oamenilor. Ant. Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc, aleluia. V. Cristos înviat din morþi nu mai moare, aleluia! R. Moartea nu mai are stãpânire asupra lui, aleluia!

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 20,1-15 Ultima zvârcolire a dragonului Eu, Ioan, 1 am vãzut un înger coborându-se din cer ºi având în mâna lui cheia abisului ºi un lanþ mare. 2 El l-a prins pe dragon, ºarpele strãvechi, care este diavolul ºi Satana, ºi l-a legat pentru o mie de ani. 3 Apoi l-a aruncat în abis, l-a închis ºi a pus sigiliul ca sã nu mai înºele naþiunile pânã la împlinirea celor o mie de ani. Dupã aceea, trebuie sã fie dezlegat pentru puþin timp. 4 Apoi am vãzut niºte tronuri. Celor care s-au aºezat pe ele li s-a dat judecata. Am vãzut ºi sufletele celor cãrora li s-a tãiat capul din cauza mãrturiei lui Isus, din cauza cuvântului lui Dumnezeu, ºi care nu s-au închinat fiarei ºi nici chipului ei, nici n-au primit semnul pe fruntea ºi pe mâna lor. Ei s-au întors la viaþã ºi au domnit cu Cristos o mie de ani. 5 Ceilalþi dintre morþi nu au revenit la viaþã pânã când s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. 6 Fericit ºi sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi. Cea de-a doua moarte nu are nici o putere asupra acestora, ci ei vor fi preoþii lui Dumnezeu ºi ai lui Cristos ºi vor domni împreunã cu el timp de o mie de ani. 7 ªi când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui 8 ºi va ieºi ca sã înºele naþiunile din cele patru colþuri ale lumii, pe Gog ºi pe Magog, ºi sã le adune pentru rãzboi. Numãrul lor este ca nisipul mãrii. 9 Ele s-au suit pe faþa pãmântului ºi au încercuit tabãra sfinþilor ºi cetatea iubitã. Dar a cãzut foc din cer ºi i-a mistuit, 10 iar diavolul, cel care le-a înºelat, a fost aruncat în lacul cu foc ºi pucioasã, unde se aflã fiara ºi pseudoprofetul, ºi vor fi chinuiþi ziua ºi noaptea, în vecii vecilor. 11 Apoi am vãzut un tron mare alb ºi pe cel care ºade pe el. Din faþa lui au fugit pãmântul ºi cerul ºi nu s-a mai gãsit loc pentru ele. 12 ªi am vãzut morþii, mari ºi mici, care stãteau în picioare înaintea tronului. Atunci

Oficiul lecturilor

s-a deschis cartea. A mai fost deschisã ºi o altã carte, cea care este a vieþii. ªi au fost judecaþi morþii din cele scrise în cãrþi, dupã faptele lor. 13 Marea a dat înapoi morþii care erau în ea. Moartea ºi infernul au dat înapoi morþii care erau în ele. Fiecare a fost judecat dupã faptele sale. 14 Atunci moartea ºi infernul au fost aruncate în lacul cu foc. Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc. 15 ªi, dacã cineva nu a fost gãsit scris în cartea vieþii, a fost aruncat în lacul cu foc. RESPONSORIUL 1Cor 15,25.26; cf. Ap 20,13a.14b R. Cristos trebuie sã domneascã pânã când va pune pe toþi duºmanii sub picioarele lui. * Ultimul duºman care va fi nimicit este moartea, aleluia! V. Atunci moartea ºi infernul au dat înapoi morþii care erau în stãpânirea lor; infernul ºi moartea au fost aruncate în lacul de foc. * Ultimul duºman. LECTURA A DOUA Din Comentariul asupra Evangheliei dupã Ioan, al sfântului Ciril de Alexandria, episcop (Cartea 10, 2: PG 74, 331-334)

Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele Domnul spune despre sine însuºi cã este viþa, voind sã arate necesitatea ca noi sã fim înrãdãcinaþi în iubirea sa ºi avantajul pe care îl avem din faptul de a fi uniþi cu el. Pe cei care sunt uniþi cu el ºi, într-un anumit sens, încorporaþi sau altoiþi îi aseamãnã cu mlãdiþele. Aceºtia au fost fãcuþi pãrtaºi de însãºi natura sa prin comunicarea Duhului Sfânt; într-adevãr, Duhul Sfânt al lui Cristos ne uneºte cu el. Unirea cu viþa a celor care se unesc cu ea trebuie sã fie fãcutã printr-o alegere liberã; însã ceea ce ne uneºte cu ea nu face parte din natura noastrã. Noi ne-am apropiat de Cristos în credinþã printr-o deliberare a voinþei, dar suntem pãrtaºi la natura sa prin faptul cã am obþinut

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

de la el demnitatea adopþiunii. Într-adevãr, conform sfântului Paul, cel care se uneºte cu Domnul este un singur duh cu el (1Cor 6,17). În acelaºi fel în care într-un loc al Scripturii se spune despre Cristos cã este temelia ºi fundamentul (se afirmã cã noi suntem zidiþi pe el ºi ca niºte pietre vii ºi spirituale intrãm în construcþia templului lui Dumnezeu, în Duh, formând o preoþie sfântã, lucru care nu ar fi posibil dacã Cristos nu ar fi fundamentul), la fel, Cristos se numeºte pe sine viþã, ca ºi cum ar fi mama ºi hrãnitoarea mlãdiþelor care rãsar din el. Într-adevãr, am fost renãscuþi de el ºi în el, în Duh, pentru a aduce roade de viaþã, dar de viaþã nouã, care constã în esenþã în iubirea activã faþã de el. Cele dinainte erau roade stricate ale unei vieþi decãzute. Suntem pãstraþi în existenþã, într-un fel, inseraþi în el, dacã ne conformãm cu hotãrâre în respectarea poruncilor sfinte care ne-au fost date, dacã punem toatã grija în pãstrarea gradului de nobleþe obþinut ºi dacã nu permitem sã fie întristat Duhul care locuieºte în noi, acel Duh care ne reveleazã sensul locuirii divine. Modul în care noi suntem în Cristos ºi el în noi ni-l explicã sfântul Ioan: Prin aceasta cunoaºtem cã rãmânem în el ºi el în noi: ne-a dat din Duhul sãu (1In 4,13). Dupã cum rãdãcina comunicã mlãdiþelor calitãþile ºi condiþia naturii sale, tot aºa Cuvântul unul-nãscut al lui Dumnezeu conferã oamenilor, ºi mai ales celor care sunt uniþi cu el prin credinþã, Duhul sãu, le dã orice tip de sfinþenie, conferã afinitatea ºi rudenia cu natura sa ºi a Tatãlui, alimenteazã iubirea ºi procurã cunoaºterea oricãrei virtuþi ºi bunãtãþi. RESPONSORIUL In 15,4.16b R. Rãmâneþi în mine ºi eu în voi: * dupã cum mlãdiþa nu poate aduce rod de la sine dacã nu rãmâne pe viþã, tot la fel, nici voi, dacã nu rãmâneþi în mine, aleluia! V. Eu v-am constituit pe voi ca sã mergeþi ºi sã aduceþi rod, iar rodul vostru sã rãmânã. * Dupã cum.

Laudele

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin învierea Fiului tãu, ne reînnoieºti pentru viaþa veºnicã, dãruieºte poporului tãu statornicie în credinþã ºi speranþã, ca sã nu ne îndoim nicicând de împlinirea fãgãduinþelor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele.

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel care s-a coborât s-a ºi înãlþat mai presus de toate cerurile, aleluia! Psalmul 23 (24) Intrarea Domnului în templu Prin înãlþarea sa cu trupul, lui Cristos i s-au deschis porþile cerului (sf. Irineu). 1 Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie.

Laudele

Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Cel care s-a coborât s-a ºi înãlþat mai presus de toate cerurile, aleluia! Ant. 2 Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul, aleluia! Cântarea

Tob 13,2-8

Dumnezeu pedepseºte ºi mântuieºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a renãscut, dupã marea sa îndurare (1Pt 1,3). 2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu, * cãci veºnicã este împãrãþia lui. Domnul pedepseºte ºi tot el se îndurã, * el face sã coboare în locuinþa morþilor ºi tot el, prin puterea lui, ridicã din pierzare * ºi nimeni nu poate scãpa de sub mâna lui. 3 Preamãriþi-l, fii ai lui Israel, în faþa neamurilor, † cãci el v-a împrãºtiat printre ele * 4 ºi acolo v-a arãtat mãreþia sa.

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Preamãriþi-l înaintea tuturor vieþuitoarelor, † cãci el este Domnul ºi Dumnezeul nostru, * el este Tatãl nostru în veci de veci. 5 El vã pedepseºte pentru fãrãdelegea voastrã * ºi se îndurã iarãºi de toþi ºi vã strânge din toate neamurile * printre care aþi fost risipiþi. 6 Dacã vã veþi întoarce la el din toatã inima ºi din tot sufletul * ca sã împliniþi adevãrul în faþa lui, atunci el se va întoarce spre voi * ºi nu-ºi va mai ascunde faþa de la voi. Priviþi, aºadar, ce a fãcut pentru voi * ºi preamãriþi-l cu glas puternic. Binecuvântaþi-l pe Domnul dreptãþii * ºi preamãriþi-l pe regele veacurilor. Din þara în care mã aflu în exil eu îi aduc mulþumiri * ºi arãt puterea ºi maiestatea lui în faþa unui popor de pãcãtoºi. Convertiþi-vã, o, pãcãtoºilor, † sãvârºiþi dreptatea înaintea lui; * cine ºtie, poate va fi binevoitor ºi se va îndura de voi. 7 Eu ºi sufletul meu îl preaînãlþãm pe împãratul cerului * ºi sufletul meu tresaltã de bucurie în toate zilele vieþii mele. 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul! Ant. Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul, aleluia! Ant. 3 Pãmântul este plin de bunãtatea Domnului, aleluia! Psalmul 32 (33) Laudã Providenþei Toate au luat fiinþã prin el (In 1,3).

Laudele 1

Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. 2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor; 11 dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. 12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele. 16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere. 17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui,

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru, 21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. Ant. Pãmântul este plin de bunãtatea Domnului, aleluia! LECTURA SCURTÃ Fap 13,30-33 Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morþi. Timp de mai multe zile, el s-a arãtat acelora care urcaserã cu el din Galileea la Ierusalim ºi care acum sunt martorii lui înaintea poporului. ªi noi vã aducem ca o veste bunã promisiunea fãcutã pãrinþilor, pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus aºa cum este scris în psalmul al doilea: Fiul meu eºti tu, eu astãzi te-am nãscut. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Pace vã las vouã, aleluia; pacea mea v-o dau vouã, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,

Laudele

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pace vã las vouã, aleluia; pacea mea v-o dau vouã, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Cristos care, cu puterea sa, a înãlþat iarãºi templul trupului sãu dãrâmat de duºmani. Sã-l rugãm: Dãruieºte-ne, Doamne, rodul învierii tale! Cristoase, care, înviind, ai vestit bucurie femeilor ºi apostolilor ºi ai adus lumii întregi mântuirea, – fã-ne sã-þi fim martori în faþa lumii! Tu, care ai fãgãduit tuturor învierea spre o viaþã nouã, – fã-ne vestitori ai evangheliei tale!

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Tu, care ai apãrut de mai multe ori apostolilor ºi ai suflat asupra lor Duhul Sfânt, – reînnoieºte în noi Duhul tãu creator! (Dãruieºte-ne, Doamne, rodul învierii tale!) Tu, care ai fãgãduit ucenicilor tãi cã vei rãmâne cu ei pânã la sfârºitul veacurilor, – rãmâi cu noi astãzi ºi fii alãturi de noi pururi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin învierea Fiului tãu, ne reînnoieºti pentru viaþa veºnicã, dãruieºte poporului tãu statornicie în credinþã ºi speranþã, ca sã nu ne îndoim nicicând de împlinirea fãgãduinþelor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide.

Ora medie

Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),1-8 I (Alef) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã pãzim poruncile lui (1In 5,3). 1 Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale. 7 Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! Psalmul 12 (13) Plângerea dreptului care se încrede în Domnul

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria (Rom 15,13). 2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? * Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine? 3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti † ºi mâhnire în inima mea zi de zi? * Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea? 4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! * Dã luminã ochilor mei ca sã nu mã cuprindã somnul morþii; 5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”; * ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin. 6 Eu am încredere în bunãtatea ta! † Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! * Voi cânta Domnului pentru cã m-a copleºit cu daruri. Psalmul 13 (14) Nebunia celor fãrã de lege Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul (Rom 5,20). 1 A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” † S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor † ca sã vadã dacã este un înþelept, * vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu. 3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; † nu-i nimeni care sã facã binele, * nu este nici mãcar unul. 4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 5 Acolo vor tremura de spaimã, * cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi. 6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, * dar Domnul este refugiul sãu.

Vesperele 7

Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

LECTURA SCURTÃ Cf. 1Pt 3,21-22a Pe voi vã mântuieºte acum Botezul: nu spãlarea de necurãþia trupului, ci dobândirea unui cuget curat de la Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos, cel care este la dreapta lui Dumnezeu. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin învierea Fiului tãu, ne reînnoieºti pentru viaþa veºnicã, dãruieºte poporului tãu statornicie în credinþã ºi speranþã, ca sã nu ne îndoim nicicând de împlinirea fãgãduinþelor tale. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã.

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Acum s-a arãtat împãrãþia Dumnezeului nostru ºi puterea Unsului sãu, aleluia! Psalmul 19 (20) Rugãciune pentru victoria regelui Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit (Fap 2,21). 2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului, * sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob! 3 Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu * ºi din Sion sã te întãreascã! 4 Sã-ºi aminteascã de toate jertfele tale * ºi arderile tale de tot sã fie bine primite!

Vesperele

Sã-þi dea þie dupã inima ta * ºi toate planurile tale sã se împlineascã. 6 Ne vom bucura de mântuirea ta † ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru; * sã împlineascã Domnul toate cererile tale. 7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu, † îi rãspunde din cerul sãu sfânt * cu puterea mântuitoare a dreptei sale. 8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor, * însã noi suntem puternici în numele Domnului Dumnezeului nostru. 9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut, * iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi. 10 Doamne, mântuieºte-l pe rege * ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca. Ant. Acum s-a arãtat împãrãþia Dumnezeului nostru ºi puterea Unsului sãu, aleluia! Ant. 2 Þi-ai luat puterea în mânã ºi þi-ai înstãpânit domnia, aleluia! Psalmul 20 (21),2-8.14 Mulþumire pentru victoria regelui Prin înviere a primit viaþa ºi gloria pentru vecii vecilor (sf. Irineu). 2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Þi-ai luat puterea în mânã ºi þi-ai înstãpânit domnia, aleluia! Ant. 3 Þie sã-þi slujeascã toatã fãptura ta, cãci tu ai zis ºi s-au fãcut toate, aleluia! Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Þie sã-þi slujeascã toatã fãptura ta, cãci tu ai zis ºi s-au fãcut toate, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,4-5 Apropiaþi-vã de Domnul, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasã ºi preþuitã de Dumnezeu. ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pen-

Vesperele

tru o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura, pentru cã mã duc la Tatãl, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Ant. Dacã m-aþi iubi, v-aþi bucura, pentru cã mã duc la Tatãl, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Lui Cristos care, aºezat în adâncul pãmântului, a vãzut lumina mãririi celei noi, sã-i strigãm cu bucurie: Rege al mãririi, ascultã-ne! Pentru episcopi, preoþi ºi diaconi, ca sã-ºi îndeplineascã slujirea cu râvnã – ºi sã-þi ofere un popor pregãtit pentru toatã lucrarea cea bunã, te rugãm, Doamne. Pentru oamenii de ºtiinþã care se strãduiesc sã slujeascã Bisericii tale, – ca sã caute cu inimã curatã adevãrul tãu, te rugãm, Doamne. Pentru credincioºii Bisericii, ca sã lupte lupta cea bunã a credinþei – ºi, ajungând la capãtul alergãrii lor, sã dobândeascã rãsplata împãrãþiei tale, te rugãm, Doamne. Tu, care ai pironit pe cruce ºi ai nimicit înscrisul osândei noastre, – dezleagã-ne lanþurile ºi izbãveºte-ne de întuneric! Tu, care, coborând în iad, i-ai deschis porþile spre eliberare, – primeºte-i în împãrãþia ta pe fraþii noºtri rãposaþi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin învierea Fiului tãu, ne reînnoieºti pentru viaþa veºnicã, dãruieºte poporului tãu statornicie în credinþã ºi speranþã, ca sã nu ne îndoim nicicând de împlinirea fãgãduinþelor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Completoriul

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta!

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci niciunul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. 29

Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Marþi, sãptãmâna a V-a din timpul pascal

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.