Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an by arcb.ro

MIERCURI SÃPTÃMÂNA A XXV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã-l adorãm pe Domnul, cãci el ne-a fãcut. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l adorãm pe Domnul, cãci el ne-a fãcut. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, Dumnezeul nostru, vrednic eºti de închinare, Tu cunoºti pe fiecare: tot ce este, tot ce are. Harul tãu îl dai din ceruri celor care nu-l refuzã, Ca în drumul greu al vieþii sã le fie cãlãuzã. Ca pãstor ce eºti, Isuse, te-ngrijeºti de oaia grasã ªi alergi dupã oiþa care staulul îl lasã. Vrem sã mergem dupã tine ºi sã fim oiþe bune; Þine tu departe lupii ºi condu-ne la pãºune. Fã sã fim gãsiþi în ziua judecãþii de pe urmã Printre cei ce stau la dreapta, printre oile din turmã. Dintre caprele din stânga ne separã, ne alege, ªi-n a ta împãrãþie ne condu, slãvite rege.

Oficiul lecturilor

Preamãrire þie, Doamne, rege-al gloriei eterne. Înaintea feþei tale toatã firea se prosterne. Ne plecãm ºi noi genunchiul ºi primim domnia-þi blândã; Tu primeºte cinstea noastrã ºi condu-ne la izbândã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te iubesc, Doamne, puterea mea. Psalmul 17 (18),2-30 Mulþumire pentru mântuire ºi victorie În ceasul acela s-a fãcut cutremur mare (Ap 11,13). I Te iubesc, Doamne, tãria mea, † 3 Doamne, stânca mea, * fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, ajutorul meu, † în care mi-am pus speranþa, * scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea. 4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã, * ºi sunt eliberat de duºmanii mei. 5 M-au înconjurat legãturile morþii * ºi m-au îngrozit râurile pieirii; 6 m-au înfãºurat lanþurile infernului * ºi m-au prins laþurile morþii. 7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul * ºi am strigat cãtre Dumnezeul meu; din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasul * ºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui. Ant. Te iubesc, Doamne, puterea mea. 2

Ant. 2 Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. 8

II S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul; † temeliile munþilor s-au zdruncinat * ºi s-au zguduit pentru cã el s-a mâniat.

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

S-a ridicat fum din nãrile lui † ºi foc mistuitor din gura lui; * cãrbuni aprinºi þâºneau din el. 10 A aplecat cerurile ºi s-a coborât * ºi negura era sub picioarele lui. 11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat, * era purtat pe aripile vântului. 12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl, † s-a înconjurat ca de un cort * de ape întunecoase ºi de nori deºi. 13 În faþa strãlucirii chipului sãu * s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc. 14 ªi a tunat din cer Domnul, † Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul: * grindinã ºi cãrbuni de foc. 15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit, * a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã; 16 ºi au apãrut izvoarele apelor * ºi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne, * la suflarea duhului mâniei tale. 17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat, * m-a salvat din apele cele mari. 18 M-a mântuit de duºmanii mei puternici ºi de cei care mã urãsc, * deºi erau mai tari decât mine. 19 M-au împresurat în ziua necazului meu, * dar Domnul mi-a fost sprijinitor; 20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit, * pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. 3 Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. 21

III Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea, * dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,

Oficiul lecturilor

pentru cã am pãzit cãile Domnului, * n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu. 23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea mea * ºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte, 24 ci am fost fãrã prihanã înaintea lui * ºi m-am pãzit de fãrãdelege. 25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea mea * ºi dupã curãþia mâinilor mele înaintea ochilor sãi. 26 Cu cel credincios, tu eºti credincios, * cu omul nevinovat, eºti nevinovat; 27 cu cel curat, eºti curat, * dar cu cel viclean, te arãþi iscusit. 28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmani * ºi ochii celor trufaºi îi umileºti. 29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; * Dumnezeul meu schimbã în strãlucire întunericul meu. 30 Prin tine înfrunt trupele duºmane * ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri. Ant. Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. V. Toþi erau uimiþi de cuvintele de har. R. Care ieºeau din gura lui. LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Ezechiel

37,1-14

Viziunea restaurãrii poporului lui Dumnezeu În zilele acelea, 1 mâna Domnului s-a întins asupra mea; duhul sãu m-a dus ºi m-a lãsat în mijlocul unei vãi pline de oase. 2 M-a purtat printre ele în toate pãrþile; erau nespus de multe, pe tot cuprinsul vãii, ºi complet uscate. 3 Apoi Domnul mi-a zis: „Fiul omului, crezi cã aceste oase vor putea reveni la viaþã?” Eu i-am rãspuns: „Doamne Dumnezeule, tu o ºtii”. 4 Atunci mi-a spus: „Rosteºte o profeþie asupra acestor oase ºi spune-le: Oase uscate, ascultaþi cuvântul Domnului. 5 Voi zice sã intre în voi duhul ºi veþi trãi. 6 Vã voi înzestra cu nervi,

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

vã voi acoperi cu carne; vã voi îmbrãca în piele ºi vã voi da suflet ºi veþi trãi. Atunci veþi ºti cã eu sunt Domnul”. 7 Am rostit oracolul aºa cum mi s-a poruncit. În timp ce profeþeam, s-a auzit un zgomot, apoi un zdrãngãnit puternic ºi oasele s-au apropiat unele de altele, fiecare la încheietura sa. 8 Am vãzut cã se acopereau cu nervi, creºtea carnea, iar pielea le acoperea. Însã nu aveau încã duh în ele. 9 Atunci, Domnul mi-a zis: „Adreseazã un oracol duhului; profeþeºte, fiul omului, ºi spune-i duhului: Aºa spune Domnul Dumnezeu: Vino, duhule, din cele patru vânturi, suflã asupra acestor morþi, ca sã învie!” 10 Am profeþit aºa cum mi s-a poruncit ºi duhul a intrat în ele; ele au revenit la viaþã ºi s-au ridicat pe picioarele lor; erau o mulþime imensã! 11 Apoi, Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceste oase sunt întreg poporul lui Israel, cãci spun: «Ni s-au uscat oasele, ni s-a spulberat speranþa, suntem pierduþi». 12 Ei bine, adreseazã-le acest oracol: Aºa zice Domnul Dumnezeu: Iatã, voi deschide mormintele voastre, vã voi scoate din ele, poporul meu, ºi vã voi aduce iarãºi în þara lui Israel. 13 ªi veþi ºti cã eu sunt Domnul, când vã voi deschide mormintele ºi vã voi scoate din ele, poporul meu! 14 Voi pune Duhul meu în voi ºi veþi trãi; vã voi aºeza iarãºi în þara voastrã ºi veþi ºti cã eu sunt Domnul. Eu am spus-o ºi eu o voi face, zice Domnul Dumnezeu!” Ez 37,12b.13a; In 11,25 RESPONSORIUL R. Iatã, voi deschide mormintele voastre, vã voi scoate din ele, poporul meu, * ºi veþi ºti cã eu sunt Domnul. V. Eu sunt învierea ºi viaþa. Cine crede în mine, chiar dacã moare, va trãi. * ªi veþi ºti. LECTURA A DOUA Din Discursul despre pãstori al sfântului Augustin, episcop (Disc. 46, 20-21: CCL 41, 546-548)

Faceþi ceea ce spun ei, însã nu faceþi ceea ce fac ei

Oficiul lecturilor

Ascultaþi, pãstorilor, cuvântul Domnului. Dar ce anume auziþi, pãstorilor? Domnul Dumnezeu spune: Iatã-mã împotriva pãstorilor; voi lua oile mele din mâinile lor (Ez 34,9). Auziþi ºi învãþaþi, oiþe ale lui Dumnezeu. Dumnezeu cere de la pãstorii cei rãi oile sale ºi sã rãspundã de moartea pe care le-au provocat-o chiar cu mâinile lor. El spune în altã parte, prin gura aceluiaºi profet: Fiul omului, te-am constituit ca santinelã pentru casa lui Israel ºi tu vei auzi cuvânt din gura mea ºi îl vei vesti din partea mea. Când eu voi zice pãcãtosului: Pãcãtosule, vei muri, ºi tu nu-i vei spune nimic, ca sã se întoarcã de la calea lui, atunci pãcãtosul acela va muri pentru pãcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Iar dacã tu i-ai spus pãcãtosului sã se întoarcã de la calea lui ºi el nu s-a întors de la calea lui, atunci el va muri pentru pãcatele lui, iar tu þi-ai salvat viaþa (Ez 33,7-9). Fraþilor, ce înseamnã aceasta? Vedeþi cât este de periculos a tãcea? Moare acel pãcãtos ºi pe bunã dreptate moare. Moare din cauza fãrãdelegii sale ºi a pãcatului sãu. Este ucis de neglijenþa sa. El l-ar fi putut gãsi foarte bine pe pãstorul cel viu care spune: Viu sunt eu, spune Domnul. Nu a fãcut-o ºi pentru faptul cã nu a fost avertizat de cel care a fost constituit conducãtor ºi santinelã chiar pentru acest scop. De aceea, pe bunã dreptate va muri, dar ºi cel care a neglijat sã-l avertizeze va fi, pe bunã dreptate, condamnat. Dacã, însã, spune Domnul, ai spus celui rãu, pe care eu l-am ameninþat cu sabia: Cu siguranþã vei muri, ºi acela a neglijat sã evite sabia care era deasupra lui ºi sabia va cãdea peste el ºi-l va ucide, el va muri în pãcatul sãu, iar tu îþi vei fi eliberat sufletul. Pentru aceasta, datoria noastrã este sã nu tãcem, iar voi, chiar dacã noi am tãcea, aveþi datoria sã ascultaþi din Scripturile sfinte cuvintele Pãstorului. Aºadar, sã vedem, aºa cum mi-am propus, dacã el ia oile de la pãstorii cei rãi pentru a le încredinþa pãstorilor buni. Eu vãd cã el ia oile de la pãstorii cei rãi

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

atunci când spune: Iatã-mã împotriva pãstorilor: voi lua oile mele din mâinile lor ºi nu-i voi mai lãsa sã pascã turma mea, ºi astfel, pãstorii nu se vor mai paºte pe ei înºiºi (Ez 34,10). Atunci când spun: Sã pascã oile mele, ei se pasc pe ei înºiºi ºi nu turma mea. Le voi lua turma, ca sã n-o mai pascã. În ce mod le ia turma pentru ca ei sã n-o mai pascã? Spunând: Faceþi ceea ce vã spun ei, dar nu faceþi ceea ce fac ei (cf. Mt 23,3). Ca ºi cum ar spune: „Proclamã cuvântul meu, dar îºi fac interesele lor”. Atunci când nu faceþi ceea ce fac pãstorii cei rãi, nu ei vã pasc. Însã atunci când faceþi ceea ce spun ei, eu sunt cel care vã pasc. RESPONSORIUL Lc 12,42.43; 1Cor 4,2 R. Cine este administratorul credincios ºi înþelept, pe care stãpânul îl pune peste familia sa? * Fericit este servitorul acela pe care stãpânul sãu îl va gãsi astfel când se va întoarce. V. Ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios. * Fericit este. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai întemeiat toatã legea sfântã în iubirea faþã de tine ºi faþã de aproapele, dãruieºte-ne harul ca, pãzind poruncile tale, sã ne învrednicim a ajunge la viaþa veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Laudele

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Mândrul soare ce apare, cu sãgeþi de foc despicã Fãrã milã bezna nopþii, tãinuind tristeþi ºi fricã; Amintind cu raza-i linã de Cristos ce stã sã vinã, El îmbucurã pãmântul, îmbrãcându-l în luminã. Dar apare un alt soare; întuneric, noapte, ceaþã, Sã disparã când se-aratã cu figura sa mãreaþã! E Cristos ce vine-n lume. Domnul vine sã ne-mbrace În veºmânt de bucurie, de luminã ºi de pace. Sã-l primim cu suflet mare, sã-i deschidem poarta largã, Ca s-alunge bezna minþii, gheaþa inimii s-o spargã. El fiinþa noastrã toatã de luminã s-o inunde, Ca sã fim luminii crainici pretutindeni ºi oriunde. Frumuseþe ºi splendoare, ce apari din tot înaltul, Noi pe tine te alegem, nu dorim pe nimeni altul. Ca un semn al dãruirii ºi-al supunerii totale, Ne plecãm smeriþi genunchii înaintea feþei tale. Mila ta cea fãrã margini ruga noastrã s-o asculte. ªtim cã noi suntem nevrednici, cã pãcatele-s mai multe Ca nisipul de pe þãrmuri, cã ne-au pus în lanþuri grele; Dar tu iartã-ne, Stãpâne, grabnic scoate-ne din ele. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Psalmul 35 (36) Rãutatea pãcãtosului ºi bunãtatea lui Dumnezeu

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Cel ce mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii (In 8,12). 2 În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul, * înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu. 3 Atât de mult se mãguleºte pe sine * încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea ca s-o urascã. 4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune, * el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele. 5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu, † merge pe calea care nu este bunã * ºi nu urãºte rãul. 6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri * ºi fidelitatea ta pânã la nori. 7 Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeu † ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. * Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale. 8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule! * Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost la umbra aripilor tale. 9 Se saturã din belºugul casei tale, * tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale. 10 Cãci la tine este izvorul vieþii * ºi în lumina ta vom vedea lumina. 11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunosc * ºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima. 12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândri * ºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã. 13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele, * s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica. Ant. Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Ant. 2 Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Cântarea

Idt 16,1-2.13-15

Domnul, creatorul lumii, va ocroti poporul sãu Ei cântã o cântare nouã (Ap 5,9).

Laudele

Intonaþi cântare Dumnezeului meu în sunet de tobe, * cântaþi Domnului meu în chimvale, înãlþaþi-i cântarea unui psalm nou, * preaînãlþaþi ºi invocaþi numele lui! 2 Cãci tu eºti Dumnezeul care stingi rãzboaiele, † care-þi aºezi tabãra în mijlocul poporului tãu, * ca sã mã smulgi din mâna prigonitorilor mei. 13 Voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouã. † Doamne, mare eºti ºi preamãrit, * minunat în putere ºi de neînvins! 14 Þie sã-þi slujeascã întreaga fãpturã, * cãci tu ai zis ºi s-au fãcut; ai trimis duhul tãu ºi s-au zidit * ºi nimeni nu se poate împotrivi cuvântului tãu. 15 Munþii ºi mãrile se zbuciumã din temelii * ºi stâncile se topesc ca ceara înaintea feþei tale, dar celor care se tem de tine * le arãþi îndurarea ta. Ant. Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Ant. 3 Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Psalmul 46 (47) Domnul, regele universului ªade de-a dreapta Tatãlui ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit. 2 Toate popoarele, bateþi din palme, * aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie! 3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul, * mare rege peste tot pãmântul. 4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã * ºi naþiunile sub picioarele noastre. 5 A ales pentru noi moºtenire * mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte. 6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie, * Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã.

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i! * Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i! 8 Cãci Dumnezeu este rege peste tot pãmântul, * cântaþi-i cu mãiestrie. 9 Dumnezeu stãpâneºte peste popoare, * Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt. 10 Stãpânitorii popoarelor se adunã * împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abraham. Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului, * el se înalþã cu mãreþie. Ant. Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Tob 4,14-15a.16ab.19 LECTURA SCURTÃ Fii cu luare-aminte, fiule, în toate faptele tale ºi fii înþelept în toate cuvintele tale ºi ceea ce þi-e urât þie sã nu faci nimãnui. Din pâinea ta dã-i celui flãmând ºi din veºmintele tale, celor goi; tot ce-þi prisoseºte dã de pomanã. În orice împrejurare, binecuvânteazã-l pe Domnul ºi cere de la el sã îndrepte cãile tale ºi toate cãrãrile ºi hotãrârile tale sã ajungã la bun sfârºit. RESPONSORIUL SCURT R. Pleacã inima mea, Dumnezeule * spre mãrturiile tale! Pleacã. V. Pe calea ta dã-mi viaþã, * spre mãrturiile tale. Slavã Tatãlui. Pleacã. Ant. la Benedictus: Aratã-ne îndurarea ta, Doamne, ºi adu-þi aminte de legãmântul tãu sfânt. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,

Laudele

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Aratã-ne îndurarea ta, Doamne, ºi adu-þi aminte de legãmântul tãu sfânt. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem mulþumiri lui Cristos ºi sã-l lãudãm pururi pentru cã nu se sfieºte sã-i numeascã fraþi pe aceia pe care îi sfinþeºte; de aceea, sã-l implorãm: Sfinþeºte-i, Doamne, pe fraþii tãi! Dã-ne harul sã-þi consacrãm cu inimã curatã începutul acestei zile în cinstea învierii tale – ºi sã-þi fim plãcuþi ziua întreagã prin fapte de sfinþenie. Tu, care ne-ai dãruit o nouã zi spre mântuire ºi bucurie, ca semn al iubirii tale, – reînnoieºte-ne zilnic spre mãrirea ta.

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Învaþã-ne astãzi sã te recunoaºtem prezent în toþi oamenii – ºi sã te gãsim mai cu seamã în cei întristaþi ºi sãraci. (Sfinþeºte-i, Doamne, pe fraþii tãi!) Fã-ne sã trãim astãzi în pace cu toþi oamenii – ºi sã nu rãsplãtim nimãnui rãul cu rãu. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru, ºi fã-ne sã urmãm lumina ºi sã înfãptuim adevãrul. Ne-am nãscut din tine fii ai luminii: fã sã-þi putem fi martori în faþa oamenilor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc.

Ora medie

Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Binecuvântat eºti, Doamne; învaþã-mã îndreptãrile tale. Psalmul 118 (119),9-16 II (Beth) Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale? * Numai pãzind cuvintele tale. 10 Te caut din toatã inima; * nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale. 11 Pãstrez în inimã cuvintele tale * ca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta. 12 Binecuvântat eºti, Doamne, * învaþã-mã orânduirile tale. 13 Vestesc cu buzele mele * toate judecãþile tale. 14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale * mai mult decât de orice bogãþie. 15 Meditez la poruncile tale * ºi am sub ochi cãrãrile tale. 16 Orânduirile tale sunt desfãtarea mea * ºi nu voi uita cuvântul tãu. 9

Ant. Binecuvântat eºti, Doamne; învaþã-mã îndreptãrile tale. Ant. 2 Pãstreazã paºii mei statornici pe cãile tale, Doamne. Psalmul 16 (17) De cei nelegiuiþi izbãveºte-mã, Doamne!

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

În zilele vieþii sale pãmânteºti..., Cristos a înãlþat rugãciuni... ºi a fost ascultat (Evr 5,7). I Ascultã, Doamne, dreptatea mea, * ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, * de pe buze care nu au înºelãciune. 2 Judecata mea sã vinã de la tine, * ochii tãi sã vadã dreptatea. 3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, * dar nu vei gãsi în mine nedreptate. 4 Gura mea nu a pãcãtuit fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; * pentru cuvintele buzelor tale m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele. 5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, * ca sã nu se clatine picioarele mele. 6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, * pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele. 7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, † tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani * pe cei care se încred în tine. 8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; † adãposteºte-mã la umbra aripilor tale * 9 de faþa celor rãi care mã prigonesc. 1

Ant. Pãstreazã paºii mei statornici pe cãile tale, Doamne. Ant. 3 Ridicã-te, Doamne, scapã sufletul meu. II 10

Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, † ei ºi-au închis inima, * gura lor vorbeºte cu aroganþã.

Vesperele

Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, * ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt, 12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã * ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri. 13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! * Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit. 14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, * de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, * se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor. 15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, * când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu. Ant. 3 Ridicã-te, Doamne, scapã sufletul meu. LECTURA SCURTÃ 1Pt 1,15-16 Aºa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã, pentru cã este scris: Fiþi sfinþi, pentru cã eu sunt sfânt. V. Preoþii tãi, Doamne, sã se înveºmânteze în dreptate. R. ªi sfinþii tãi sã tresalte de bucurie. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi îndurãtor, care ne îngãdui acest rãgaz la amiazã, priveºte cu bunãtate la lucrarea pe care am început-o, îndreaptã în ea ce am greºit ºi fã-ne sã o sfârºim cu bine în aºa fel încât sã-þi fie plãcutã þie. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, cu a ta putere ai creat al zilei astru ªi-ai împodobit cu-acesta bolta cerului albastru, Ca sã-mbucure pãmântul ºi sã fie în naturã Minunat izvor de viaþã, de luminã ºi cãldurã. Ca sã lumineze noaptea, ai plasat pe boltã luna ªi ai scos din nefiinþã stele una câte una. Ai umplut tot firmamentul cu puzderie de stele ªi-ai pus luna, doamna nopþii, ca reginã peste ele. Soarele ce-acum dispare ca iar mâine sã revinã Este cel care desparte bezna nopþii de luminã; El se miºcã fãrã preget sus, pe ceruri, ca sã poatã Sã dea anului mãsura ºi sã-nvârtã-a vremii roatã. Dacã soarele apune ºi pe-ncetul ziua moare, Pentru inimã ºi minte fii tu, Doamne,-al nostru soare; Al tãu har ºi-a ta iertare în luminã sã ne-mbrace, Sã putem pãºi în noapte întru liniºte ºi pace. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul este lumina ºi mântuirea mea, de cine mã voi teme? † Psalmul 26 (27) Încrederea în Dumnezeu la vreme de primejdie Iatã locuinþa lui Dumnezeu împreunã cu oamenii (Ap 21,3). I 1 Domnul este lumina ºi mântuirea mea, * de cine mã voi teme?

Vesperele

† Domnul este apãrãtorul vieþii mele, * de cine mã voi înfricoºa? 2 Când nãvãlesc cei rãi asupra mea ca sã-mi sfâºie trupul, * aceºtia, persecutorii ºi duºmanii mei, se clatinã ºi cad. 3 Chiar dacã ar nãvãli o armatã asupra mea, * inima mea tot nu s-ar teme; chiar dacã s-ar dezlãnþui un rãzboi împotriva mea, * ºi atunci mi-aº pãstra încrederea. 4 Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut: * sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieþii mele, ca sã privesc frumuseþea Domnului * ºi sã vizitez sanctuarul sãu. 5 El mã va ascunde în adãpostul lui în ziua nenorocirii, † mã va adãposti în ascunzãtoarea cortului sãu, * mã va ridica pe o stâncã. 6 ªi acum sã se înalþe capul meu * deasupra duºmanilor ce mã înconjoarã, iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudã; * voi cânta ºi-l voi preamãri pe Domnul. Ant. Domnul este lumina ºi mântuirea mea, de cine mã voi teme? Ant. 2 Eu caut, Doamne, chipul tãu: nu-þi ascunde faþa de la mine. II Unii, ridicându-se, dãdeau mãrturie falsã împotriva lui Isus (Mc 14,57). 7 Ascultã-mi, Doamne, glasul când te chem: * îndurã-te de mine ºi rãspunde-mi! 8 Din partea ta îmi spune inima: † „Cãutaþi faþa mea”. * Eu caut, Doamne, faþa ta. 9 Nu-þi ascunde faþa de la mine, * nu îndepãrta cu mânie pe slujitorul tãu;

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

tu eºti ajutorul meu, nu mã respinge * ºi nu mã abandona, Dumnezeul mântuirii mele. 10 Chiar tatãl meu ºi mama mea m-au pãrãsit, * dar Domnul m-a primit la sine. 11 Aratã-mi, Doamne, calea ta, * cãlãuzeºte-mã pe calea cea dreaptã din cauza duºmanilor mei. 12 Nu mã lãsa pradã duºmanilor mei, † cãci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoºi * care nu respirã decât violenþa! 13 Cred cã voi vedea bunãtãþile Domnului * pe pãmântul celor vii. 14 Aºteaptã-l pe Domnul, fii tare, * îmbãrbãteazã-þi inima ºi nãdãjduieºte în Domnul. Ant. Eu caut, Doamne, chipul tãu: nu-þi ascunde faþa de la mine. Ant. 3 El este primul nãscut între toate creaturile, ca sã fie cel dintâi în toate. Cântarea

Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturile ºi primul nãscut dintre cei morþi 12 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile.

Vesperele

Toate au fost create prin el ºi pentru el. † El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. El este primul nãscut între toate creaturile, ca sã fie cel dintâi în toate. 17

LECTURA SCURTÃ

Iac 1,22.25 Cãutaþi sã împliniþi cuvântul, nu numai sã-l ascultaþi, înºelându-vã pe voi înºivã. Dacã cineva priveºte cu atenþie la legea desãvârºitã a libertãþii ºi rãmâne în ea, nu o ascultã ca apoi sã o uite, ci ca sã o punã în practicã. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa. RESPONSORIUL SCURT R. Mântuieºte-mã, Doamne, * ºi îndurã-te de mine! Mântuieºte-mã. V. Nu pierde sufletul meu cu cei fãrãdelege * ºi îndurã-te de mine! Slavã Tatãlui. Mântuieºte-mã.

Ant. la Magnificat: Mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic ºi numele lui e sfânt. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic ºi numele lui e sfânt. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Preamãrit sã fie în toate numele Domnului, care urmãreºte cu iubire infinitã poporul pe care ºi l-a ales. Spre el sã se îndrepte rugãciunea noastrã: Aratã-ne, Doamne, iubirea ta! Adu-þi aminte, Doamne, de Biserica ta, – ca sã o aperi de orice rãu ºi sã o desãvârºeºti în iubire. Fã ca toate neamurile sã te recunoascã pe tine singurul Dumnezeu – ºi pe Isus Cristos, Fiul tãu, pe care l-ai trimis. Copleºeºte-i cu tot binele pe cei care ne sunt dragi, – dãruieºte-le binecuvântare ºi viaþã în veci de veci. Adu mângâiere celor împovãraþi de trudã ºi suferinþã – ºi apãrã demnitatea celor dispreþuiþi.

Completoriul

Deschide porþile îndurãrii tale celor care astãzi s-au despãrþit de trup – ºi primeºte-i cu bunãtate în împãrãþia ta. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã, Doamne, rugãciunile noastre ºi ocroteºte-ne zi ºi noapte, ca, trecând prin vitregiile timpului sub cãlãuzirea ta, sã fim pururi întãriþi de tine, Dumnezeul neschimbãtor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele.

Completoriul

Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. Ef 4,26-27 LECTURA SCURTÃ Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,

Miercuri, sãptãmâna a XXV-a de peste an

26 32

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.