Miercuri, săptămâna a V-a din Post by arcb.ro

MIERCURI SÃPTÃMÂNA A V-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.

Oficiul lecturilor

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te iubesc, Doamne, puterea mea. Psalmul 17 (18),2-30 Mulþumire pentru mântuire ºi victorie În ceasul acela s-a fãcut cutremur mare (Ap 11,13). I Te iubesc, Doamne, tãria mea, † 3 Doamne, stânca mea, * fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, ajutorul meu, † în care mi-am pus speranþa, * scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea. 4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã, * ºi sunt eliberat de duºmanii mei. 5 M-au înconjurat legãturile morþii * ºi m-au îngrozit râurile pieirii; 6 m-au înfãºurat lanþurile infernului * ºi m-au prins laþurile morþii. 7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul * ºi am strigat cãtre Dumnezeul meu; din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasul * ºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui. Ant. Te iubesc, Doamne, puterea mea. 2

Ant. 2 Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. 8

II S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul; † temeliile munþilor s-au zdruncinat * ºi s-au zguduit pentru cã el s-a mâniat.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

S-a ridicat fum din nãrile lui † ºi foc mistuitor din gura lui; * cãrbuni aprinºi þâºneau din el. 10 A aplecat cerurile ºi s-a coborât * ºi negura era sub picioarele lui. 11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat, * era purtat pe aripile vântului. 12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl, † s-a înconjurat ca de un cort * de ape întunecoase ºi de nori deºi. 13 În faþa strãlucirii chipului sãu * s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc. 14 ªi a tunat din cer Domnul, † Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul: * grindinã ºi cãrbuni de foc. 15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit, * a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã; 16 ºi au apãrut izvoarele apelor * ºi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne, * la suflarea duhului mâniei tale. 17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat, * m-a salvat din apele cele mari. 18 M-a mântuit de duºmanii mei puternici ºi de cei care mã urãsc, * deºi erau mai tari decât mine. 19 M-au împresurat în ziua necazului meu, * dar Domnul mi-a fost sprijinitor; 20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit, * pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. 3 Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. 21

III Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea, * dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,

Oficiul lecturilor

pentru cã am pãzit cãile Domnului, * n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu. 23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea mea * ºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte, 24 ci am fost fãrã prihanã înaintea lui * ºi m-am pãzit de fãrãdelege. 25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea mea * ºi dupã curãþia mâinilor mele înaintea ochilor sãi. 26 Cu cel credincios, tu eºti credincios, * cu omul nevinovat, eºti nevinovat; 27 cu cel curat, eºti curat, * dar cu cel viclean, te arãþi iscusit. 28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmani * ºi ochii celor trufaºi îi umileºti. 29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; * Dumnezeul meu schimbã în strãlucire întunericul meu. 30 Prin tine înfrunt trupele duºmane * ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri. Ant. Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. V. Convertiþi-vã ºi faceþi pocãinþã. R. Înnoiþi-vã inima ºi duhul. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei 6,9-20 Fidelitatea lui Dumnezeu este speranþa noastrã 9 Chiar dacã vorbim astfel, în ceea ce vã priveºte, iubiþilor, suntem convinºi cã sunteþi într-o stare mai bunã ºi mai aproape de mântuire, 10 pentru cã Dumnezeu nu este nedrept încât sã uite faptele voastre ºi iubirea pe care aþi arãtat-o faþã de numele lui, când i-aþi slujit pe sfinþi ºi-i slujiþi. 11 Dorim însã ca fiecare dintre voi sã arate aceeaºi râvnã în desãvârºirea speranþei pânã la sfârºit, 12 astfel încât sã nu fiþi nepãsãtori, ci imitatorii acelora care, prin credinþã ºi rãbdare, moºtenesc promisiunile. 13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abraham, pentru cã nu putea sã jure pe cineva mai mare,

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

s-a jurat pe sine, 14 spunând: Cu adevãrat te voi copleºi de binecuvântãri ºi te voi înmulþi la nesfârºit. 15 ªi astfel, aºteptând cu rãbdare, Abraham a obþinut cele promise. 16 Oamenii jurã pe cineva mai mare ºi jurãmântul este pentru ei o garanþie care pune capãt oricãrei neînþelegeri. 17 De aceea, voind sã arate moºtenitorilor promisiunii, într-un mod ºi mai clar, neclintirea hotãrârii sale, Dumnezeu s-a legat cu jurãmânt, 18 pentru ca, prin douã fapte neschimbãtoare, în care este imposibil ca Dumnezeu sã fi minþit, noi, care cãutãm scãpare, sã avem o încurajare puternicã pentru a þine cu tãrie speranþa care ne-a fost propusã. 19 Pe aceasta o avem ca o ancorã a sufletului, sigurã ºi puternicã, ce pãtrunde dincolo de catapeteasmã, 20 unde a intrat pentru noi, ca premergãtor, Isus, devenit pentru veºnicie mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. Cf. Evr 6,19.20; 7,24.25 RESPONSORIUL R. Dincolo de catapeteasmã a intrat pentru noi ca premergãtor Isus, devenit pentru veºnicie mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. * El este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea noastrã. V. El are o preoþie netrecãtoare ºi, de aceea, poate sã mântuiascã definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu. * El este. LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra Psalmilor al sfântului Augustin, episcop (Ps 85, 1: CCL 39, 1176-1177)

Isus Cristos se roagã pentru noi, se roagã în noi, este rugat de noi Dumnezeu nu putea sã dãruiascã oamenilor un dar mai mare decât acesta: sã-l constituie drept cap al lor pe însuºi Cuvântul sãu, prin care a creat universul. Ne-a unit cu el ca mãdulare, în aºa fel încât el sã fie Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului, un singur Dumnezeu cu Tatãl, un singur om cu oamenii. Prin urmare, atunci când

Oficiul lecturilor

îndreptãm spre Dumnezeu rugãciunea noastrã, nu trebuie sã-l separãm de el pe Fiul, ºi atunci când se roagã trupul Fiului, el nu trebuie sã fie considerat ca fiind despãrþit de cap. În felul acesta, aceeaºi persoanã, adicã unicul Mântuitor al trupului, Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, va fi cel care se roagã pentru noi, se roagã în noi, este rugat de noi. Se roagã pentru noi ca preotul nostru, se roagã în noi ca ºi capul nostru, este rugat de noi ca Dumnezeul nostru. Deci, sã recunoaºtem atât glasurile noastre în el, cât ºi glasul sãu în noi. ªi atunci când, în special în profeþii, gãsim ceva care sunã a umilire, în privinþa Domnului Isus Cristos, ºi, de aceea, nu ni se pare vrednicã de Dumnezeu, nu trebuie sã ne temem sã i-o atribuim lui, care nu a ezitat sã se uneascã cu noi, deºi era stãpânul întregii creaþii, pentru cã prin el au fost fãcute toate creaturile. De aceea, noi privim la mãreþia sa divinã când auzim: La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinþã prin el ºi fãrã el nu a luat fiinþã nimic din ceea ce existã (In 1,1-3). În acest text ne este dat sã contemplãm divinitatea Fiului lui Dumnezeu, atât de înaltã ºi sublimã, încât depãºeºte orice creaturã mai nobilã. În alte texte ale Scripturii însã auzim cã el geme, se roagã, îi aduce laudã lui Dumnezeu. Ne este greu sã-i atribuim lui aceste cuvinte. Mintea noastrã face eforturi sã coboare imediat de la contemplarea divinitãþii sale la starea sa de înjosire profundã. Aproape cã ne temem cã-l ofensãm pe Cristos dacã raportãm la omenitatea sa cuvintele pe care el le spune. Înainte îndreptam cãtre el rugãciunea noastrã, rugându-l ca Dumnezeu. De aceea, rãmânem perplecºi în faþa acelor expresii ºi am dori sã le schimbãm. Însã în Scripturã nu se gãseºte decât ceea ce i se potriveºte ºi nu ne permite sã ne îndepãrtãm de el. Aºadar, sã se trezeascã sufletul nostru ºi sã rãmânã statornic în credinþa sa. Sã þinã cont cã acela, pe care puþin mai înainte îl contempla în natura sa de Dumnezeu, a asumat natura de slujitor. A devenit asemenea

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

oamenilor ºi s-a fãcut om, s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte (Fil 2,7-8). În afarã de aceasta, în timp ce atârna pe cruce, a voit sã-ºi însuºeascã cuvintele psalmului: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? (Ps 21,1). Deci este rugat în natura sa divinã, se roagã în natura de slujitor. Acolo îl gãsim pe Creator, aici, pe cel care este creat. El, cel neschimbat, asumã creatura, care trebuia sã fie schimbatã, ºi face din noi împreunã cu el un singur om: cap ºi trup. De aceea, noi ne rugãm la el, prin el ºi în el; spunem împreunã cu el ºi el spune împreunã cu noi. In 16,24.23 RESPONSORIUL R. Pânã acum nu aþi cerut nimic în numele meu; * cereþi ºi veþi primi, pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã. V. Adevãr, adevãr vã spun: orice veþi cere de la Tatãl în numele meu, vã va da. * Cereþi. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Laudele

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Psalmul 35 (36) Rãutatea pãcãtosului ºi bunãtatea lui Dumnezeu Cel ce mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii (In 8,12). 2 În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul, * înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

Atât de mult se mãguleºte pe sine * încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea ca s-o urascã. 4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune, * el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele. 5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu, † merge pe calea care nu este bunã * ºi nu urãºte rãul. 6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri * ºi fidelitatea ta pânã la nori. 7 Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeu † ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. * Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale. 8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule! * Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost la umbra aripilor tale. 9 Se saturã din belºugul casei tale, * tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale. 10 Cãci la tine este izvorul vieþii * ºi în lumina ta vom vedea lumina. 11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunosc * ºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima. 12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândri * ºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã. 13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele, * s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica. Ant. Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Ant. 2 Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Cântarea

Idt 16,1-2.13-15

Domnul, creatorul lumii, va ocroti poporul sãu Ei cântã o cântare nouã (Ap 5,9). 1 Intonaþi cântare Dumnezeului meu în sunet de tobe, * cântaþi Domnului meu în chimvale, înãlþaþi-i cântarea unui psalm nou, * preaînãlþaþi ºi invocaþi numele lui!

Laudele

Cãci tu eºti Dumnezeul care stingi rãzboaiele, † care-þi aºezi tabãra în mijlocul poporului tãu, * ca sã mã smulgi din mâna prigonitorilor mei. 13 Voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouã. † Doamne, mare eºti ºi preamãrit, * minunat în putere ºi de neînvins! 14 Þie sã-þi slujeascã întreaga fãpturã, * cãci tu ai zis ºi s-au fãcut; ai trimis duhul tãu ºi s-au zidit * ºi nimeni nu se poate împotrivi cuvântului tãu. 15 Munþii ºi mãrile se zbuciumã din temelii * ºi stâncile se topesc ca ceara înaintea feþei tale, dar celor care se tem de tine * le arãþi îndurarea ta. Ant. Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Ant. 3 Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Psalmul 46 (47) Domnul, regele universului ªade de-a dreapta Tatãlui ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit. 2 Toate popoarele, bateþi din palme, * aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie! 3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul, * mare rege peste tot pãmântul. 4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã * ºi naþiunile sub picioarele noastre. 5 A ales pentru noi moºtenire * mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte. 6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie, * Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã. 7 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i! * Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i! 8 Cãci Dumnezeu este rege peste tot pãmântul, * cântaþi-i cu mãiestrie.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

Dumnezeu stãpâneºte peste popoare, * Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt. 10 Stãpânitorii popoarelor se adunã * împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abraham. Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului, * el se înalþã cu mãreþie. Ant. Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Is 50,5-7 LECTURA SCURTÃ Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii, spre a fi pãlmuiþi, ºi faþa nu mi-am întors-o de la cei care mã ocãrau ºi mã scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea, nu m-au doborât ocãrile. De aceea, le-am oferit o faþã ca de cremene ºi ºtiu cã nu voi rãmâne de ruºine. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Dacã veþi rãmâne în cuvântul meu, cu adevãrat veþi fi ucenicii mei, spune Domnul, ºi veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face liberi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

Laudele

Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dacã veþi rãmâne în cuvântul meu, cu adevãrat veþi fi ucenicii mei, spune Domnul, ºi veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face liberi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã fie binecuvântat autorul mântuirii noastre, care vrea ca oamenii sã devinã în el o fãpturã nouã, pentru ca cele vechi sã treacã ºi sã se reînnoiascã toate. De aceea, întemeiaþi pe speranþã vie, sã-l rugãm: Reînnoieºte-ne, Doamne, în Duhul tãu! Doamne, care ai fãgãduit un cer nou ºi un pãmânt nou, reînnoieºte-ne pururi prin Duhul tãu, – ca sã ne bucurãm veºnic de tine în Ierusalimul ceresc! Dã-ne harul sã lucrãm împreunã cu tine, ca Duhul tãu sã pãtrundã aceastã lume,

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

– iar cetatea pãmânteascã sã-ºi atingã cu adevãrat menirea, în dreptate, iubire ºi pace! (Reînnoieºte-ne, Doamne, în Duhul tãu!) Dã-ne harul sã alungãm orice lâncezealã ºi nepãsare – ºi sã ne bucurãm în darurile de sus! Mântuieºte-ne de Cel Rãu – ºi apãrã-ne de mirajul deºertãciunii, ce pune în umbrã adevãratul bine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin.

Ora medie

Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),9-16 II (Beth) Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale? * Numai pãzind cuvintele tale. 10 Te caut din toatã inima; * nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale. 11 Pãstrez în inimã cuvintele tale * ca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta. 12 Binecuvântat eºti, Doamne, * învaþã-mã orânduirile tale. 13 Vestesc cu buzele mele * toate judecãþile tale. 14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale * mai mult decât de orice bogãþie. 15 Meditez la poruncile tale * ºi am sub ochi cãrãrile tale. 16 Orânduirile tale sunt desfãtarea mea * ºi nu voi uita cuvântul tãu. 9

Psalmul 16 (17) De cei nelegiuiþi izbãveºte-mã, Doamne!

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

În zilele vieþii sale pãmânteºti..., Cristos a înãlþat rugãciuni... ºi a fost ascultat (Evr 5,7). I Ascultã, Doamne, dreptatea mea, * ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, * de pe buze care nu au înºelãciune. 2 Judecata mea sã vinã de la tine, * ochii tãi sã vadã dreptatea. 3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, * dar nu vei gãsi în mine nedreptate. 4 Gura mea nu a pãcãtuit fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; * pentru cuvintele buzelor tale m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele. 5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, * ca sã nu se clatine picioarele mele. 6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, * pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele. 7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, † tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani * pe cei care se încred în tine. 8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; † adãposteºte-mã la umbra aripilor tale * 9 de faþa celor rãi care mã prigonesc. 1

II Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, † ei ºi-au închis inima, * gura lor vorbeºte cu aroganþã. 11 Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, * ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt, 12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã * ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri. 10

Vesperele

Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! * Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit. 14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, * de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, * se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor. 15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, * când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Rom 15,3 Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris: Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul este lumina ºi mântuirea mea, de cine mã voi teme? † Psalmul 26 (27) Încrederea în Dumnezeu la vreme de primejdie Iatã locuinþa lui Dumnezeu împreunã cu oamenii (Ap 21,3). I 1 Domnul este lumina ºi mântuirea mea, * de cine mã voi teme? † Domnul este apãrãtorul vieþii mele, * de cine mã voi înfricoºa?

Vesperele 2

Când nãvãlesc cei rãi asupra mea ca sã-mi sfâºie trupul, * aceºtia, persecutorii ºi duºmanii mei, se clatinã ºi cad. 3 Chiar dacã ar nãvãli o armatã asupra mea, * inima mea tot nu s-ar teme; chiar dacã s-ar dezlãnþui un rãzboi împotriva mea, * ºi atunci mi-aº pãstra încrederea. 4 Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut: * sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieþii mele, ca sã privesc frumuseþea Domnului * ºi sã vizitez sanctuarul sãu. 5 El mã va ascunde în adãpostul lui în ziua nenorocirii, † mã va adãposti în ascunzãtoarea cortului sãu, * mã va ridica pe o stâncã. 6 ªi acum sã se înalþe capul meu * deasupra duºmanilor ce mã înconjoarã, iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudã; * voi cânta ºi-l voi preamãri pe Domnul. Ant. Domnul este lumina ºi mântuirea mea, de cine mã voi teme? Ant. 2 Eu caut, Doamne, chipul tãu: nu-þi ascunde faþa de la mine. II Unii, ridicându-se, dãdeau mãrturie falsã împotriva lui Isus (Mc 14,57). 7 Ascultã-mi, Doamne, glasul când te chem: * îndurã-te de mine ºi rãspunde-mi! 8 Din partea ta îmi spune inima: † „Cãutaþi faþa mea”. * Eu caut, Doamne, faþa ta. 9 Nu-þi ascunde faþa de la mine, * nu îndepãrta cu mânie pe slujitorul tãu; tu eºti ajutorul meu, nu mã respinge * ºi nu mã abandona, Dumnezeul mântuirii mele. 10 Chiar tatãl meu ºi mama mea m-au pãrãsit, * dar Domnul m-a primit la sine.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

Aratã-mi, Doamne, calea ta, * cãlãuzeºte-mã pe calea cea dreaptã din cauza duºmanilor mei. 12 Nu mã lãsa pradã duºmanilor mei, † cãci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoºi * care nu respirã decât violenþa! 13 Cred cã voi vedea bunãtãþile Domnului * pe pãmântul celor vii. 14 Aºteaptã-l pe Domnul, fii tare, * îmbãrbãteazã-þi inima ºi nãdãjduieºte în Domnul. Ant. Eu caut, Doamne, chipul tãu: nu-þi ascunde faþa de la mine. Ant. 3 El este primul nãscut între toate creaturile, ca sã fie cel dintâi în toate. Cântarea

Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturile ºi primul nãscut dintre cei morþi 12 Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el.

Vesperele

El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. El este primul nãscut între toate creaturile, ca sã fie cel dintâi în toate. Ef 4,32–5,2 LECTURA SCURTÃ Fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos. Aºadar, fiþi imitatorii lui Dumnezeu ca niºte copii iubiþi ºi trãiþi în iubire, dupã cum ºi Cristos ne-a iubit pe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi, ca ofrandã ºi jertfã de bunã mireasmã. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: De ce cãutaþi sã mã ucideþi pe mine, om care v-am spus adevãrul? CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. De ce cãutaþi sã mã ucideþi pe mine, om care vam spus adevãrul? RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã lãudãm providenþa lui Dumnezeu cel atotputernic. El cunoaºte toate nevoile poporului sãu, dar vrea ca noi sã ne îngrijim înainte de orice de împãrãþia sa. De aceea, sã-l rugãm: Vie împãrãþia ta ºi dreptatea ei! Pãrinte sfânt, care ni l-ai dat pe Cristos ca pãstor al sufletelor noastre, fii alãturi de pãstori ºi de poporul încredinþat grijii ºi râvnei lor, pentru ca turma sã nu fie lipsitã de ocrotirea pãstorilor – ºi nici pãstorii, de ascultarea turmei! Învaþã-i pe creºtini sã le vinã în ajutor cu dragoste frãþeascã celor neputincioºi – ºi în ei sã-i slujeascã Fiului tãu! Adu-i în Biserica ta pe aceia care nu cred încã în evanghelie, – ca, prin fapte bune, sã o zideascã pururi în iubire! Nouã, pãcãtoºilor, dãruieºte-ne iertarea ta – ºi dã-ne harul sã fim împãcaþi cu Biserica ta!

Completoriul

Primeºte-i în viaþa veºnicã pe cei rãposaþi, – ca sã rãmânã de-a pururi cu tine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele.

Completoriul

Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27 Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,

Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post

26 32

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.