Sâmbătă, săptămâna a II-a din timpul pascal by arcb.ro

SÂMBÃTÃ Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.

Oficiul lecturilor

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aminteºte-þi de noi, Doamne, viziteazã-ne cu mântuirea ta, aleluia. Psalmul 105 (106) Bunãtatea Domnului ºi infidelitatea poporului Acestea au fost scrise ca învãþãturã pentru noi, cei la care a ajuns sfârºitul veacurilor (1Cor 10,11). I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun, * veºnicã este îndurarea lui! 2 Cine va putea istorisi faptele minunate ale Domnului? * Cine va putea face cunoscutã toatã slava lui? 3 Fericiþi sunt cei care pãzesc legea, * cei care înfãptuiesc întotdeauna dreptatea. 4 Aminteºte-þi de noi, Doamne, † din iubire faþã de poporul tãu, * viziteazã-ne cu mântuirea ta, 5 ca sã vedem fericirea aleºilor tãi, † sã ne bucurãm de bucuria poporului tãu * ºi sã ne mândrim cu moºtenirea ta. 1

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Noi am pãcãtuit împreunã cu pãrinþii noºtri; * am sãvârºit rãul, am sãvârºit nelegiuirea. 7 Pãrinþii noºtri în Egipt n-au înþeles minunile tale, † nu ºi-au amintit de mulþimea îndurãrilor tale, * ci s-au rãzvrãtit la mare, la Marea Roºie. 8 Dar el i-a mântuit de dragul numelui sãu, * pentru a-ºi face cunoscutã puterea. 9 A ameninþat Marea Roºie ºi ea a secat, * ºi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu. 10 I-a mântuit din mâna celor care îi urau * ºi i-a rãscumpãrat din mâna duºmanului. 11 Apele i-au acoperit pe duºmanii lor, * nici unul dintre ei nu a scãpat. 12 Atunci ei au crezut în cuvântul lui * ºi au cântat lauda sa. 13 Au uitat curând însã lucrãrile Domnului * ºi n-au aºteptat împlinirea planului sãu. 14 Li s-a aprins pofta în pustiu * ºi l-au pus pe Dumnezeu la încercare, în pãmânt uscat. 15 El le-a împlinit cererea * ºi a dat saþietate sufletelor lor. 16 În tabãrã, au fost geloºi pe Moise * ºi pe Aron, cel consacrat Domnului. 17 Pãmântul s-a deschis ºi l-a înghiþit pe Datan * ºi a acoperit grupul lui Abiram. 18 S-a aprins foc împotriva grupului lor: * flacãra lui i-a mistuit pe rãzvrãtiþi. Ant. Aminteºte-þi de noi, Doamne, viziteazã-ne cu mântuirea ta, aleluia. Ant. 2 Pãzeºte-te, ca nu cumva sã uiþi legãmântul Domnului Dumnezeului tãu. II 19

ªi au fãcut un viþel în Horeb, * s-au închinat înaintea unui chip turnat

Oficiul lecturilor 20

ºi au schimbat gloria lor * cu chipul unui bou care mãnâncã iarbã. 21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit, * care a fãcut lucruri mari în Egipt, 22 minuni în þara lui Ham, * semne minunate la Marea Roºie. 23 El hotãrâse sã-i nimiceascã, † dacã n-ar fi fost Moise, alesul sãu, sã iasã la trecãtoare înaintea lui * pentru a abate mânia lui, ca sã nu-i distrugã. 24 Au refuzat pãmântul desfãtãrii, * nu s-au încrezut în cuvântul lui. 25 Au murmurat în corturile lor, * n-au ascultat glasul Domnului. 26 Iar el ºi-a ridicat mâna asupra lor * ca sã-i doboare în pustiu 27 ºi sã piardã descendenþa lor printre neamuri * ºi sã-i împrãºtie prin þinuturi. 28 Ei l-au slujit pe Baal-Peor * ºi au mâncat din jertfele morþilor. 29 L-au provocat prin faptele lor * ºi a izbucnit ciuma printre ei. 30 S-a ridicat Pinhas ºi a fãcut judecatã, * ciuma a încetat 31 ºi i s-a socotit aceasta ca dreptate, * din generaþie în generaþie pentru totdeauna. 32 L-au mâniat ºi la apele din Meriba, * ºi Moise a fost pedepsit din cauza lor, 33 cãci i-au amãrât sufletul, * încât buzele lui au vorbit cu nesocotinþã. Ant. Pãzeºte-te, ca nu cumva sã uiþi legãmântul Domnului Dumnezeului tãu. Ant. 3 Mântuieºte-ne, Doamne, ºi adunã-ne dintre neamuri, aleluia. III 34

N-au nimicit popoarele, * aºa cum le poruncise Domnul.

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Ei s-au amestecat cu neamurile pãgâne * ºi au învãþat faptele lor. 36 Au slujit la idolii lor, * care au devenit pentru ei capcanã. 37 ªi-au jertfit fiii ºi fiicele la idoli. * 38 Au vãrsat sânge nevinovat, sângele fiilor ºi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, * ºi s-a pângãrit pãmântul cu sânge. 39 S-au întinat prin faptele lor, * s-au prostituat prin obiceiurile lor. 40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului sãu, * i s-a fãcut silã de moºtenirea sa; 41 i-a dat în mâna neamurilor pãgâne, * ºi cei ce îi urau au stãpânit peste ei, 42 i-au subjugat duºmanii * ºi au fost supuºi sub mâna lor. 43 De mai multe ori i-a eliberat, † dar ei s-au arãtat împietriþi în rãzvrãtirea lor, * ºi au fost doborâþi pentru nelegiuirile lor. 44 Totuºi, s-a uitat la strâmtorarea lor, * când le-a auzit plângerea. 45 ªi-a amintit de legãmântul sãu cu ei * ºi s-a îndurat de ei dupã mulþimea milei sale. 46 I-a fãcut sã afle îndurare * la toþi cei care îi luaserã în robie. 47 Mântuieºte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, * ºi adunã-ne dintre neamurile pãgâne, ca sã preamãrim numele tãu cel sfânt * ºi sã ne mândrim lãudându-te pe tine. 48 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac ºi pânã în veac! * Sã zicã tot poporul: „Amin! Amin!” Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, ºi adunã-ne dintre neamuri, aleluia.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeu ne-a renãscut la o speranþã vie, aleluia! R. Prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

5,1-14

Viziunea Mielului Eu, Ioan, am vãzut în mâna dreaptã a celui care ºedea pe tron o carte scrisã pe o parte ºi pe alta, sigilatã cu ºapte sigilii, 2 ºi am vãzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic sã deschidã cartea ºi sã-i desfacã sigiliile?” 3 Dar nimeni, nici în cer, nici pe pãmânt, nici sub pãmânt, nu era în stare sã deschidã cartea ºi sã se uite în ea. 4 ªi am plâns mult, pentru cã nimeni n-a fost gãsit vrednic sã deschidã cartea ºi sã se uite în ea. 5 Atunci, unul dintre bãtrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iatã, a învins leul din tribul lui Iuda, vlãstarul lui David. El va deschide cartea ºi cele ºapte sigilii ale sale”. 6 ªi am vãzut stând în picioare, la mijloc, între tron ºi cele patru fiinþe ºi între bãtrâni, un Miel ca înjunghiat, având ºapte coarne ºi ºapte ochi, care sunt cele ºapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pãmântul. 7 El a venit ºi a luat cartea din mâna dreaptã a celui care ºade pe tron. 8 Când a luat cartea, cele patru fiinþe ºi cei douãzeci ºi patru de bãtrâni au cãzut înaintea Mielului, având fiecare o harpã ºi cupe de aur pline cu tãmâie, care sunt rugãciunile sfinþilor, 9 ºi cântau un cântec nou, spunând: „Vrednic eºti tu sã primeºti cartea ºi sã desfaci sigiliile sale, pentru cã ai fost înjunghiat ºi ai cumpãrat pentru Dumnezeu, prin sângele tãu, oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi i-ai fãcut pentru Dumnezeul nostru o împãrãþie ºi preoþi ºi vor domni pe pãmânt”. 1

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

8 11

Am vãzut ºi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinþelor ºi al bãtrânilor, iar numãrul lor era de zeci de mii de ori zeci de mii ºi de mii de ori mii. 12 Ei spuneau cu glas puternic: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea ºi tãria, cinstea, gloria ºi binecuvântarea”. 13 ªi am auzit orice creaturã, în cer, pe pãmânt, sub pãmânt ºi în mare ºi toate câte sunt în ele, spunând: „Celui care ºade pe tron ºi Mielului sã fie binecuvântarea, cinstea, gloria ºi puterea în vecii vecilor!” 14 Iar cele patru fiinþe spuneau: „Amin!” ªi bãtrânii au cãzut la pãmânt ºi l-au adorat. RESPONSORIUL Ap 5,9bcd.10a R. Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea ºi sã desfaci sigiliile sale, pentru cã ai fost înjunghiat * ºi ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele tãu, aleluia! V. Cãci ne-ai fãcut pe noi, pentru Dumnezeul nostru, o împãrãþie ºi preoþi. * ªi ne-ai. LECTURA A DOUA Din constituþia despre liturgie Sacrosanctum concilium a Conciliului al II-lea din Vatican (Nr. 5-6)

Economia mântuirii Dumnezeu care vrea ca toþi oamenii sã se mântuiascã ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului (1Tim 2,4), care în multe rânduri ºi în multe moduri a vorbit odinioarã pãrinþilor noºtri prin profeþi (Evr 1,1), când a venit plinirea timpului, l-a trimis pe Fiul sãu, Cuvântul fãcut trup, uns de Duhul Sfânt, sã ducã vestea cea bunã sãracilor, sã-i vindece pe cei cu inima zdrobitã (cf. Is 61,1; Lc 4,18), ca un medic trupesc ºi sufletesc, mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni (cf. 1Tim 2,5). Într-adevãr,

Oficiul lecturilor

firea lui omeneascã în unitatea persoanei Cuvântului a fost instrumentul mântuirii noastre. De aceea, în Cristos s-a realizat împãcarea noastrã desãvârºitã ºi ne-a fost datã plinãtatea cultului divin. Aceastã operã a rãscumpãrãrii oamenilor ºi a preamãririi desãvârºite a lui Dumnezeu, prefiguratã în faptele minunate ale Domnului, sãvârºite cu poporul Vechiului Testament, a fost îndeplinitã de Cristos Domnul, mai ales prin misterul pascal al fericitei sale pãtimiri, al învierii ºi al înãlþãrii glorioase, mister prin care, murind, a nimicit moartea noastrã ºi, înviind, ne-a redobândit viaþa; cãci din coasta lui Cristos dormind pe cruce, s-a nãscut sacramentul admirabil al întregii Biserici. De aceea, precum Cristos a fost trimis de Tatãl, la fel, ºi el i-a trimis pe apostolii sãi, plini de Duhul Sfânt, nu numai pentru ca, predicând evanghelia la toatã fãptura, sã proclame cã Fiul lui Dumnezeu, prin moartea ºi învierea sa, ne-a eliberat de puterea Satanei ºi a morþii ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Tatãlui, dar ºi pentru ca ei sã înfãptuiascã opera mântuirii pe care o vesteau, prin jertfa ºi sacramentele în jurul cãrora graviteazã întreaga viaþã liturgicã. Astfel, prin Botez, oamenii sunt introduºi în misterul pascal al lui Cristos: morþi împreunã cu el, înmormântaþi ºi înviaþi împreunã cu el, ei primesc Duhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã (Rom 8,15), ºi astfel, devin adevãraþii adoratori pe care îi cautã Tatãl. De asemenea, ori de câte ori mãnâncã cina Domnului, ei vestesc moartea lui pânã când va veni. De aceea, chiar în ziua de Rusalii, când Biserica a apãrut în lume, aceia care au primit cuvântul lui Petru au fost botezaþi ºi stãruiau în învãþãtura apostolilor ºi în comuniunea fraternã, la frângerea pâinii ºi la rugãciune, lãudându-l pe Dumnezeu împreunã ºi având trecere în faþa întregului popor (cf. Fap 2,42.47). De atunci, Biserica nu a încetat niciodatã sã se întruneascã pentru a celebra misterul pascal: citind din toate Scripturile cele despre Cristos (Lc 24,27), celebrând Euharistia, în care sunt reprezentate victoria ºi triumful

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

realizate prin moartea sa, ºi aducând mulþumiri în acelaºi timp lui Dumnezeu pentru darul lui nespus de mare, (cf. 2Cor 9,15) în Cristos Isus, pentru lauda gloriei sale (Ef 1,12), prin puterea Duhului Sfânt. Cf. In 15,5.9 RESPONSORIUL R. Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele; * cel care rãmâne în mine ºi eu în el, acela aduce rod mult, aleluia! V. Aºa cum Tatãl m-a iubit pe mine, ºi eu v-am iubit pe voi; rãmâneþi în iubirea mea. * Cel care. Rugãciunea de încheiere Îndepãrteazã, te rugãm, Doamne, documentul înscris de legea pãcatului, stare de care ne-ai eliberat prin misterul pascal al învierii lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme.

Laudele

Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 M-ai veselit, Doamne, ºi pentru lucrarea mâinilor tale voi tresãlta de bucurie, aleluia! Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte,

12 3

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. M-ai veselit, Doamne, ºi pentru lucrarea mâinilor tale voi tresãlta de bucurie, aleluia!

Laudele

Ant. 2 Eu nimicesc ºi tot eu dau viaþã, spune Domnul; eu lovesc ºi tot eu tãmãduiesc, aleluia! Cântarea Dt 32,1-12 Binefacerile lui Dumnezeu faþã de popor De câte ori am vrut sã adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunã gãina puii sub aripi! (Mt 23,37). 1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! * Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele! 2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, * ca roua sã curgã cuvintele mele, ca burniþa peste iarbã * ºi ca ropotul de ploaie peste grâne. 3 Cãci voi invoca numele Domnului: * preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, * toate cãile lui sunt dreptate. Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; * el este drept ºi nepãrtinitor. 5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; † ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, * ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos. 6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, * popor nechibzuit ºi fãrã minte? Oare nu este el pãrintele tãu, * cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat? 7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, * socoteºte anii, generaþie dupã generaþie, întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, * întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti. 8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, * când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam, el a stabilit hotarele popoarelor * dupã numãrul fiilor lui Israel; 9 cãci partea Domnului este poporul sãu, * Iacob este partea lui de moºtenire. 10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, * într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice;

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit * ca pe lumina ochilor. 11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, * zburând deasupra lor îºi întinde aripile, ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, * l-a purtat pe aripile sale. 12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: * nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi. Ant. Eu nimicesc ºi tot eu dau viaþã, spune Domnul; eu lovesc ºi tot eu tãmãduiesc, aleluia! Ant. 3 Cu slavã ºi cu cinste l-ai încununat pe Unsul tãu, aleluia! Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã-i nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului,

Laudele

pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Cu slavã ºi cu cinste l-ai încununat pe Unsul tãu, aleluia! LECTURA SCURTÃ Rom 14,7-9 Nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi, ºi peste vii. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Pacea sã fie cu voi, eu sunt, aleluia; nu vã temeþi, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pacea sã fie cu voi, eu sunt, aleluia; nu vã temeþi, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu evlavie pe Cristos, care ne-a arãtat viaþa veºnicã: Învierea ta, Doamne, sã reverse har asupra noastrã! Pãstorule veºnic, priveºte la turma ta care se trezeºte din somn – ºi dã-ne hrana îmbelºugatã a cuvântului tãu ºi a pâinii vieþii! Nu îngãdui sã ne rãpeascã vreun lup ori sã ne ducã la pieire vreun nãimit, – ci fã sã ascultãm cu fidelitate glasul tãu! Tu, care conlucrezi pretutindeni cu propovãduitorii tãi ºi le întãreºti cuvântul, – fã sã vestim astãzi învierea ta prin purtare ºi prin trãire!

Ora medie

Fii tu însuþi bucuria noastrã, pe care nimeni nu o ia de la noi, – pentru ca, eliberaþi de tristeþea pãcatului, sã nãzuim spre viaþa veºnicã! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Îndepãrteazã, te rugãm, Doamne, documentul înscris de legea pãcatului, stare de care ne-ai eliberat prin misterul pascal al învierii lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã.

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),81-88 XI (Kaf) 81

Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, * în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa. 82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale * ºi spun: „Când mã vei mângâia?” 83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, * dar nu am uitat de îndreptãrile tale. 84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? * Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc? 85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; * ei nu sunt dupã legea ta. 86 Toate poruncile tale sunt adevãr; † pe nedrept m-au prigonit: * vino în ajutorul meu! 87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, * dar nu am pãrãsit învãþãturile tale. 88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã * ºi voi pãzi poruncile gurii tale. Psalmul 60 (61) Rugãciunea unui exilat Rugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice (sf. Ilariu). 2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea.

Ora medie

De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie. 8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti. 9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi. Psalmul 63 (64) Rugãciune împotriva duºmanilor În acest psalm este vorba mai ales despre pãtimirea Domnului (sf. Augustin). 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis.

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Cor 15,20-22 Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Îndepãrteazã, te rugãm, Doamne, documentul înscris de legea pãcatului, stare de care ne-ai eliberat prin misterul pascal al învierii lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Vesperele

IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu este mai presus de toate cerurile, el înalþã din pulbere pe cel sãrman, aleluia! Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52).

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Dumnezeu este mai presus de toate cerurile, el înalþã din pulbere pe cel sãrman, aleluia! Ant. 2 Tu ai rupt, Doamne, lanþurile mele: þie îþi voi aduce jertfã de laudã, aleluia! Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dumnezeu (cf. Evr 13,15). 10 Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului.

Vesperele

Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Tu ai rupt, Doamne, lanþurile mele: þie îþi voi aduce jertfã de laudã, aleluia! Ant. 3 Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut, pentru toþi aceia care ascultã de el, izvor de mântuire veºnicã, aleluia! Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 6

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut, pentru toþi aceia care ascultã de el, izvor de mântuire veºnicã, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,9-10 Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, ca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã. Voi, care odinioarã nu eraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Rãmâi cu noi, Doamne, cãci se face searã ºi ziua este pe sfârºite, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el.

Vesperele

A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Rãmâi cu noi, Doamne, cãci se face searã ºi ziua este pe sfârºite, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Invocându-l pe Cristos, viaþa ºi învierea noastrã, sã-l implorãm cu credinþã: Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, ocroteºte poporul tãu! Te rugãm, Cristoase, pentru Biserica ta catolicã: – sfinþeºte-o, pentru ca împãrãþia ta sã se rãspândeascã printre neamuri! Te implorãm pentru cei apãsaþi de boalã, de mâhnire, de exil ºi de robie, – ca sã primeascã mângâiere ºi ajutor! Te rugãm pentru cei care s-au abãtut de la cãile tale, – ca sã primeascã harul iertãrii tale ºi bucuria unei vieþi noi! Isuse, Mântuitorul nostru, care ai fost rãstignit ºi ai înviat ºi vei veni sã judeci lumea, – fii îndurãtor cu noi, pãcãtoºii! Te rugãm pentru toþi cei care trãiesc în aceastã lume – ºi pentru toþi cei care au plecat de la noi în speranþa învierii! Tatãl nostru.

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Rugãciunea de încheiere Sã tresalte pururi de bucurie poporul tãu, Dumnezeule, cãci i-ai reînnoit tinereþea sufleteascã. Dãruieºte credincioºilor tãi, care se veselesc acum pentru cã le-ai redat demnitatea de fii ai tãi, sã aºtepte recunoscãtori, cu speranþã neclintitã, ziua învierii lor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin.

Completoriul

PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia.

Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din timpul pascal

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.