Liturgia orelor by arcb.ro

PREASFÂNTUL TRUP ªI SÂNGE AL LUI CRISTOS Solemnitate Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos Domnul, pâinea vieþii! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos Domnul, pâinea vieþii! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Fac azi mare sãrbãtoare mântuitele noroade, Cânt înalþã cãtre cel ce din robie le sloboade. S-a sfârºit cu lumea veche, alta nouã-acum apare, Toate-s noi: ºi glas, ºi cuget, ºi simþire, ºi cântare. Celebreazã seara-n care, stând cu-apostolii la cinã, Fiul Omului ºi-aratã dãrnicia sa divinã; Miel ºi pâine tuturora însuºi Domnul le împarte, Dupã datinã ºi dupã legea scrisã-n Sfânta Carte. Trupul sãu jertfit pe cruce este pâinea ce se frânge, ªi paharul ce-l oferã este plin cu sfântu-i sânge.

Oficiul lecturilor

Ca merinde-n drumul vieþii, el ne dã cereasca pâne, Ca balsam în întristare, sfântul sânge ne rãmâne. Jertfa noii alianþe de la Cina de pe Urmã, Fiind jertfa de pe cruce, toate jertfele le curmã; Este jertfa Liturghiei ºi apostolii ne spun cã Doar de preoþi se aduce, din a Domnului poruncã. Pâinea nobilã, cereascã, pregãtitã pentru îngeri, Coborând în valea-aceasta de mizerii ºi de plângeri, Pentru om devine hranã; cine vrea, din ea mãnâncã, ªi bogatul, ºi sãracul, ºi mereu rãmâne încã. Te rugãm acuma, Doamne, noi, lucrarea mâinii tale: Fii mereu de noi alãturi, însoþeºte-ne pe cale, Ca, hrãniþi cu pâinea vieþii ºi prin forþa ei divinã, Sã-þi vedem odatã chipul în cereasca ta luminã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Spuneþi celor invitaþi: Iatã, ospãþul meu este pregãtit, veniþi la nuntã, aleluia! Psalmul 22 (23) Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic; 2 el mã paºte pe pãºuni verzi, † mã conduce la ape de odihnã, * 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã. 1

4 6

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele.

Ant. Spuneþi celor invitaþi: Iatã, ospãþul meu este pregãtit, veniþi la nuntã, aleluia! Ant. 2 Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea din izvorul vieþii. Psalmul 41 (42) 2

Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, * aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. 3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; * când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu? 4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua ºi noaptea, * când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tãu?” 5 Îmi aduc aminte de aceasta – ºi sufletul se topeºte în mine – † cum înaintam prin mulþime pânã la casa lui Dumnezeu, * în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire ale unei mulþimi în sãrbãtoare. 6 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu. 7 E mâhnit în mine sufletul, † de aceea mã gândesc la tine * din þara Iordanului ºi din Hermon, de pe muntele Misar. 8 Un abis cheamã un alt abis la vuietul cascadelor tale; * toate talazurile ºi valurile tale trec peste mine!

Oficiul lecturilor

Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa † ºi noaptea cântarea lui mã însoþeºte * ca o rugãciune cãtre Dumnezeul vieþii mele. 10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: † „De ce m-ai uitat? * De ce umblu trist, oprimat de duºmanii mei?” 11 Mi se sfãrâmã oasele când mã batjocoresc asupritorii mei † ºi mã întreabã toatã ziua: * „Unde este Dumnezeul tãu?” 12 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu. Ant. Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea din izvorul vieþii. Ant. 3 Domnul ne-a hrãnit din lamura grâului ºi ne-a sãturat cu miere din stâncã. Psalmul 80 (81) Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob! 3 Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob! 6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos. 8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare. 13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele! 15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”. Ant. Domnul ne-a hrãnit din lamura grâului ºi ne-a sãturat cu miere din stâncã. V. Înþelepciunea ºi-a construit casã, aleluia. R. A pregãtit vinul ºi a aºezat masa, aleluia. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului

24,1-11

L-au vãzut pe Dumnezeu ºi au mâncat ºi au bãut În zilele acelea, 1 Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu ºi Aron, Nadab ºi Abihu, ºi ºaptezeci dintre bãtrânii lui Israel, ºi sã vã închinaþi de departe, aruncându-vã cu faþa la pãmânt. 2 Numai Moise sã se apropie de Domnul; ceilalþi sã nu se apropie ºi poporul sã nu se suie cu el”.

Oficiul lecturilor

Moise a venit la popor ºi a transmis toate cuvintele Domnului ºi toate poruncile; poporul a rãspuns într-un singur glas: „Toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul le vom împlini!” 4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. A doua zi dimineaþã a construit un altar la poalele muntelui ºi a ridicat doisprezece stâlpi de piatrã, pentru cele douãsprezece triburi ale lui Israel. 5 Apoi i-a pus pe câþiva tineri israeliþi sã ofere arderi de tot ºi sã sacrifice Domnului viþei ca jertfã de pace. 6 Moise a luat jumãtate din sânge ºi l-a pus în vase, iar cu cealaltã jumãtate a stropit altarul. 7 Dupã aceea, a luat Cartea Legãmântului ºi a citit poporului din ea. Iar ei au rãspuns: „Toate câte le-a spus Domnul le vom face, le vom duce la îndeplinire!” 8 Moise a luat sângele, a stropit cu el poporul ºi a zis: „Iatã sângele legãmântului, pe care Domnul îl încheie cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte!” 9 Moise s-a suit împreunã cu Aron, Nadab ºi Abihu, ºi cu ºaptezeci de bãtrâni ai lui Israel. 10 Ei l-au vãzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele lui era ceva ce semãna cu un lucru din piatrã de safir, întocmai ca cerul când este senin. 11 El nu ºi-a întins mâna împotriva aleºilor copiilor lui Israel. Ei l-au vãzut pe Dumnezeu, apoi au mâncat ºi au bãut. RESPONSORIUL In 6,48-50.51ab R. Eu sunt pâinea vieþii. Pãrinþii voºtri au mâncat manã în pustiu ºi au murit. * Aceasta este pâinea care se coboarã din cer: ca, dacã mãnâncã cineva din ea, sã nu moarã. V. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci. * Aceasta este. LECTURA A DOUA Din Operele sfântului Toma de Aquino, preot (Opusc. 57, În sãrbãtoarea Trupul Domnului, lect. 1-4)

O, ospãþ preþios ºi minunat!

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu, voind sã ne facã pãrtaºi la dumnezeirea sa, a luat natura noastrã pentru ca, fãcându-se om, sã-i îndumnezeiascã pe oameni. În plus, ceea ce a luat de la noi a dãruit în întregime pentru mântuirea noastrã. Într-adevãr, pe altarul crucii, el a oferit lui Dumnezeu Tatãl trupul sãu ca victimã pentru împãcarea noastrã; ºi-a vãrsat sângele ca sã fie, în acelaºi timp, ºi preþul rãscumpãrãrii noastre, ºi botezul nostru, pentru ca, rãscumpãraþi din sclavia umilitoare, sã fim purificaþi de toate pãcatele. ªi ca sã pãstrãm mereu amintirea unei binefaceri atât de mari, el le-a lãsat credincioºilor sãi trupul sãu ca hranã ºi sângele sãu ca bãuturã, sub speciile pâinii ºi ale vinului. O, ospãþ preþios ºi minunat, care dai mântuirea ºi umpli de bucurie! Ce poate fi mai preþios decât acest ospãþ, în care nu ni se mai dã sã mâncãm, ca în legea veche, carnea viþeilor ºi a þapilor, ci Cristos, care este Dumnezeu adevãrat? Ce poate fi mai sublim decât acest sacrament? De fapt, nici un sacrament nu este mai mântuitor decât acesta: prin el sunt ºterse pãcatele, cresc virtuþile iar sufletul este copleºit cu toate darurile spirituale. În Bisericã, Euharistia este oferitã pentru vii ºi pentru morþi, ca sã le fie tuturor de folos, fiind instituitã pentru mântuirea tuturor. În sfârºit, nimeni nu poate sã exprime suavitatea acestui sacrament. Prin el se gustã dulceaþa spiritualã din însuºi izvorul sãu ºi se face amintirea acelei iubiri preaînalte pe care Cristos a arãtat-o în pãtimirea sa. Pentru ca imensitatea acestei iubiri sã pãtrundã mai adânc în inima credincioºilor, la ultima cinã, dupã ce a celebrat Paºtele cu discipolii sãi, ºtiind cã trebuia sã treacã din lumea aceasta la Tatãl, el a instituit acest sacrament ca memorial perpetuu al pãtimirii sale, împlinire a vechilor prefigurãri, cea mai mare dintre minunile sale, ºi l-a lãsat ca mângâiere incomparabilã celor întristaþi de absenþa sa.

Oficiul lecturilor

RESPONSORIUL R. Recunoaºteþi în aceastã pâine pe cel care a atârnat pe cruce; în potir, sângele care a þâºnit din coastã! Aºadar, luaþi ºi mâncaþi trupul lui Cristos, luaþi ºi beþi sângele lui Cristos. * Cãci acum sunteþi membre ale lui Cristos. V. Ca sã nu vã împrãºtiaþi, mâncaþi aceastã legãturã a unitãþii; ca sã nu vã pierdeþi, beþi preþul rãscumpãrãrii voastre. * Cãci acum. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai lãsat în acest sacrament minunat amintirea pãtimirilor tale, fã-ne, te rugãm, sã cinstim astfel sfântul mister al trupului ºi sângelui tãu, încât sã simþim necontenit în noi roadele rãscumpãrãrii tale. Tu, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Laudele

IMNUL A venit Cristos în lume, el, iubirea întrupatã, Fãrã-a pãrãsi o clipã dreapta veºnicului Tatã. Când lucrarea-ncredinþatã lui de Tatãl o terminã, Stã-n ajunul morþii sale cu apostolii la cinã. Este cina despãrþirii ºi mâhnirea îl apasã, Observând cã, lângã dânsul, trãdãtorul stã la masã. Însã, culme a iubirii, chiar în seara-n care-l vinde Iuda, el pe sine însuºi se oferã ca merinde. Vinul din potir se schimbã; nu e vin, ci este sânge, Trupul sãu devine pâinea în momentu-n care-o frânge. În iubirea lui cea mare, lasã pentru toþi cei care Cred în el ºi îl urmeazã, bãuturã ºi mâncare. El se naºte ca tovarãº în a noastrã pribegie, Stã la masã ca mâncare sufleteascã sã ne fie, Este preþ de mântuire când, în chin, pe cruce moare, ªi, domnind, ne dã rãsplatã în a cerului splendoare. Victimã mântuitoare care te-ai jertfit pe cruce, Tu eºti calea, tu eºti poarta care-n ceruri ne conduce; Viaþa noastrã pãmânteascã e un lanþ de lupte grele; Te rugãm sã nu îngãdui sã pierim învinºi în ele. Dumnezeului Treimic sã se-nchine-ntreaga fire; El primeascã totdeauna cântul nostru de mãrire. Sus, în patria cereascã, cu-ndurare sã ne poarte, Unde nu e plâns, nici jale, unde-i viaþã fãr-de moarte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cu hrana îngerilor þi-ai îndestulat poporul; pâine din ceruri le-ai dat, aleluia! Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Cu hrana îngerilor þi-ai îndestulat poporul; pâine din ceruri le-ai dat, aleluia! Ant. 2 Preoþi sfinþi aduc în faþa lui Dumnezeu tãmâie ºi pâine, aleluia! Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul!

Laudele 62

Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 63

14 56

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Preoþi sfinþi aduc în faþa lui Dumnezeu tãmâie ºi pâine, aleluia! Ant. 3 Învingãtorului îi voi da mana ascunsã ºi un nume nou, aleluia! Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Învingãtorului îi voi da mana ascunsã ºi un nume nou, aleluia!

Laudele

LECTURA SCURTÃ

Mal 1,11

De la rãsãritul pânã la apusul soarelui, mare este numele meu între popoare ºi în orice loc se va aduce numelui meu ofertã de tãmâiere ºi jertfã curatã, cãci mare este numele meu între neamuri, zice Domnul oºtirilor. RESPONSORIUL SCURT R. Vei scoate pâine din pãmânt, * aleluia, aleluia. Vei scoate. V. ªi vin ce înveseleºte inima omului. * Aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Vei scoate.

Ant. la Benedictus: Eu sunt pâinea cea vie, care m-am coborât din cer: cel care va mânca din aceastã pâine va trãi în veci, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu sunt pâinea cea vie, care m-am coborât din cer: cel care va mânca din aceastã pâine va trãi în veci, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã-l rugãm pe Isus Cristos, pâinea vieþii, spunându-i cu bucurie: Fericit cel care va mânca pâine în împãrãþia ta, Doamne! Cristoase, preotul noului ºi veºnicului legãmânt, tu te-ai oferit Tatãlui pe altarul crucii ca jertfã desãvârºitã: – învaþã-ne sã o oferim împreunã cu tine. Cristoase, rege suprem al pãcii ºi al dreptãþii, tu ai consacrat pâinea ºi vinul ca semn al oferirii tale: – uneºte-ne cu tine în jertfã. Cristoase, adevãratul adorator al Tatãlui, de la rãsãritul soarelui pânã la apus, Biserica îþi oferã o jertfã curatã: – adunã-i în trupul tãu pe toþi aceia pe care îi hrãneºti cu unica ta pâine. Cristoase, mana coborâtã din cer, tu hrãneºti Biserica ta sfântã cu trupul ºi sângele tãu: – prin aceastã hranã, întãreºte-ne pe calea vieþii. Cristoase, oaspete nevãzut, care stai la uºã ºi baþi, – vino la noi ºi cineazã împreunã cu noi, ºi noi cu tine. Tatãl nostru.

Ora medie

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai lãsat în acest sacrament minunat amintirea pãtimirilor tale, fã-ne, te rugãm, sã cinstim astfel sfântul mister al trupului ºi sângelui tãu, încât sã simþim necontenit în noi roadele rãscumpãrãrii tale. Tu, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Pe când erau ei la cinã, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi a dat-o ucenicilor sãi, aleluia.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat.

Ora medie 8

Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125)

Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Ant. Pe când erau ei la cinã, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi a dat-o ucenicilor sãi, aleluia. LECTURA SCURTÃ

Prov 9,1-2 Înþelepciunea ºi-a zidit casa, ºi-a sculptat cele ºapte coloane. ªi-a tãiat vitele, a pregãtit vinul ºi a pus masa. V. Tu le-ai dat lor pâine din ceruri, aleluia. R. Având în sine orice plãcere, aleluia. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai lãsat în acest sacrament minunat amintirea pãtimirilor tale, fã-ne, te rugãm, sã cinstim

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

astfel sfântul mister al trupului ºi sângelui tãu, încât sã simþim necontenit în noi roadele rãscumpãrãrii tale. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sã cinstim cu-nflãcãrare Taina tainelor cea mare: Trupul dat de o fecioarã, Pentru noi sortit sã moarã, Sfântul sânge ce-l aduce Jertfã Domnul mort pe cruce. Când de noi se-ndurã Tatãl, Fiul vine-n lume, iatã-l. Dupã ce, cu tot avântul, A vestit din plin cuvântul, Rãspândind în jur luminã, Cursul vieþii ºi-l terminã. Cu o zi-nainte ca sã Moarã, Domnul stã la masã Cu apostolii. La cinã, Urmând ordinea divinã, El pe sine-n mila-i mare Se oferã ca mâncare. Pâinea trupul i-l cuprinde Pentru suflete merinde; La cuvintele-i divine,

Vesperele II

Vinul sângele-i conþine; Lucruri ce-s cu neputinþã Pentru cel fãrã credinþã. S-adorãm cu fruntea-n tinã Taina mare ºi divinã. Nu mai vrem strãvechea manã, Cãci avem o nouã hranã. Doar credinþa ne aratã Ce-i în taina minunatã. Imn de dragoste fierbinte Þie, veºnice Pãrinte! Fiule, ce din vecie Eºti nãscut, mãrire þie! Slavã þie, totodatã, Duh, iubirea lor curatã! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cristos Domnul, preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec, a adus ca jertfã pâine ºi vin. Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. 1

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Ant. Cristos Domnul, preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec, a adus ca jertfã pâine ºi vin. Ant. 2 Voi lua potirul mântuirii ºi voi aduce jertfã de laudã. Psalmul 115 (116 B) Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! 10

Ant. Voi lua potirul mântuirii ºi voi aduce jertfã de laudã. Ant. 3 Tu eºti calea, tu eºti adevãrul, tu eºti viaþa lumii, Doamne! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Vesperele II

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Tu eºti calea, tu eºti adevãrul, tu eºti viaþa lumii, Doamne! 1

1Cor 11,23-25 LECTURA SCURTÃ Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: cã Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea ºi, mulþumind, a frânt-o ºi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceþi aceasta în amintirea mea”. De asemenea, dupã cinã, a luat potirul, spunând: „Acesta este potirul noului legãmânt în sângele meu. Faceþi aceasta ori de câte ori beþi în amintirea mea”. RESPONSORIUL SCURT R. Pâine din cer le-a dat lor, * aleluia, aleluia! Pâine.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

V. Omul mãnâncã Pâinea îngerilor. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Pâine din cer le-a dat lor, Ant. la Magnificat: O, sfânt ospãþ, la care ni se dãruieºte Cristos: celebrãm amintirea pãtimirii lui, sufletul ne este copleºit de har ºi primim chezãºia gloriei viitoare, aleluia!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, sfânt ospãþ, la care ni se dãruieºte Cristos: celebrãm amintirea pãtimirii lui, sufletul ne este copleºit de har ºi primim chezãºia gloriei viitoare, aleluia!

Vesperele II

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ La ospãþul la care-i cheamã pe toþi, Cristos îºi dã trupul ºi sângele sãu pentru viaþa lumii. Sã-l rugãm: Cristoase, pâine cereascã, dã-ne viaþa veºnicã! Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, tu ne-ai poruncit sã celebrãm Cina euharisticã în amintirea ta: – îmbogãþeºte în har Biserica ta, prin celebrarea plinã de credinþã a tainelor sfinte. Cristoase, preot unic al Celui Preaînalt, tu ai încredinþat preoþilor misiunea de a celebra sacramentele tale: – dã-le harul sã împlineascã în viaþa lor ceea ce sãvârºesc prin semnele sacre. Cristoase, mana din ceruri, tu îi aduni într-un singur trup pe aceia care se împãrtãºesc din unica pâine: – întãreºte pacea ºi buna înþelegere între aceia care cred în tine. Cristoase, medic ceresc, care prin pâinea ta ne eliberezi din moarte ºi ne dai chezãºia nemuririi, – redã celor bolnavi sãnãtatea ºi celor pãcãtoºi speranþa vie. Cristoase, regele împãrãþiei viitoare, tu ne-ai poruncit sã celebrãm sfintele taine spre a vesti moartea ta pânã când vei veni în slavã: – fã-i pãrtaºi de învierea ta pe toþi aceia care au murit în tine. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai lãsat în acest sacrament minunat amintirea pãtimirilor tale, fã-ne, te rugãm, sã cinstim astfel sfântul mister al trupului ºi sângelui tãu, încât sã simþim necontenit în noi roadele rãscumpãrãrii tale. Tu, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic

Completoriul 2

îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii.

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.