Vineri, săptămâna a XXII-a de peste an by arcb.ro

VINERI SÃPTÃMÂNA A XXII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, Creatorul lumii, slava Tatãlui rãsfrântã Peste noi, ne fii alãturi cu iubirea ta preasfântã. Sã rãmânã fãrã tine, cine oare nu se teme? Pentru noi ar fi acesta cel mai greu dintre blesteme. Inimile ne sunt pline de lumina ce ne vine De la Duhul Sfânt, cel care e trimis mereu de tine. Uºa inimilor noastre, Doamne, tu mereu ne-o-nchide, Sã nu intre-n ea duºmanul cu capcanele-i perfide. Ne-ameninþã fãrã preget a pãcatului stihie; Mila ta ºi îndurarea peste noi mereu sã fie. Paºii noºtri ni-i conducã legea ta ºi mâna-þi blândã, Sã nu facem niciodatã fapte demne de osândã.

Oficiul lecturilor

O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare, Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta. Psalmul 37 (38) Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdie Toþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49). I 2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta * ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta. 3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine * ºi mâna ta apasã peste mine. 4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu în faþa mâniei tale,† ºi nu este pace în oasele mele * din cauza pãcatelor mele. 5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, * ca o povarã prea grea pentru mine. Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta. Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea. II Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele * din pricina nebuniei mele. 7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; * toatã ziua umblu în mâhnire. 8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã * ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu. 6

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Sunt frânt ºi istovit cu totul, * strig din cauza zbuciumului inimii mele. 10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea * ºi suspinul meu nu-þi este ascuns. 11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile * ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor. 12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazã din cauza rãnii mele, * ºi rudele mele stau deoparte. 13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, † cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, * ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã. Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea. Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti, Doamne, mântuirea mea. III Iar eu, ca un surd, nu iau aminte * ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura, 15 ca omul ce nu aude * ºi nu iese rãspuns din gura lui. 16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, * tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu! 17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mine când mi se clatinã piciorul, * sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”. 18 Sunt gata sã mã prãbuºesc * ºi durerea înaintea mea este pururea. 19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea * ºi mã înspãimânt de pãcatul meu. 20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici * ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv. 21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu * ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele. 22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; * Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine! 14

Oficiul lecturilor

Grãbeºte-te sã mã ajuþi, * Doamne, mântuirea mea! Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti, Doamne, mântuirea mea. V. Au slãbit ochii mei de dorinþa mântuirii tale. R. ªi dupã cuvintele dreptãþii tale.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Ieremia

30,18–31,9

Promisiunea restaurãrii Israelului 30,18

Aºa vorbeºte Domnul: „Iatã, voi aduce înapoi din robie corturile lui Iacob, îmi va fi milã de locuinþele sale; cetatea va fi reconstruitã pe ruinele sale, ea se va înãlþa din nou pe locul de altãdatã. 19 Cântãrile de laudã vor rãsuna acolo împreunã cu strigãtele de bucurie. În loc de a micºora numãrul fiilor sãi, îl voi mãri; în loc de a-i înjosi, îi voi înãlþa. 20 Fiii lui Iacob vor fi ca odinioarã. Comunitatea lor se va menþine în faþa mea, cãci eu îi voi pedepsi pe toþi asupritorii sãi. 21 Conducãtor va fi unul dintre ai lor, peste ei va domni unul din mijlocul lor; eu îi voi îngãdui sã se apropie de mine, calea spre mine îi va fi deschisã. Cãci altfel cine ºi-ar pune viaþa în primejdie, ca sã se apropie de mine? 22 Voi veþi fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru. 23 Iatã, furtuna Domnului, urgia izbucneºte, se nãpusteºte vijelia ºi cade peste capetele celor rãi! 24 Mânia aprinsã a Domnului nu se va potoli, pânã când va împlini ºi va înfãptui gândurile inimii lui. Veþi înþelege lucrul acesta în zilele acelea.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

31,1

În acel timp, Domnul a spus: Eu voi fi Dumnezeul tuturor triburilor lui Israel ºi ele vor fi poporul meu. 2 Aºa vorbeºte Domnul: Poporul celor scãpaþi de ascuþiºul sabiei a aflat har în pustiu; Israel se îndreaptã spre locul odihnei sale”. 3 Din timpuri strãvechi mi s-a arãtat Domnul: „Iubirea mea faþã de tine este veºnicã, de aceea þi-am pãstrat fidelitate atâta timp; 4 eu te voi reface ºi te voi zidi din nou, fecioarã a lui Israel! Din nou îþi vei lua tamburinele de sãrbãtoare ºi te vei prinde în hore vesele. 5 Din nou vei planta vii pe munþii Samariei ºi cei care le vor planta vor culege ºi roadele. 6 Va veni ziua în care strãjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaþi-vã, sã ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!» 7 Cãci aºa vorbeºte Domnul: Strigaþi de bucurie pentru Iacob, ridicaþi în slãvi pe cel dintâi dintre popoare! Sã rãsune cântãrile voastre de laudã, spunând: «Domnul a salvat poporul sãu, rãmãºiþa lui Israel!» 8 Iatã, eu îi aduc în þarã de la miazãnoapte ºi-i adun de la marginile lumii. Printre ei sunt chiar orbi ºi ºchiopi, femei care au zãmislit ºi altele gata sã nascã. O mare mulþime se va întoarce. 9 Plecaserã cu lacrimi, dar îi voi întoarce mângâindu-i. Îi voi conduce la ape curgãtoare pe un drum drept pe care nu se vor poticni; cãci eu sunt un tatã pentru Israel; Efraim este fiul meu cel dintâi nãscut!” Ier 31,6; Is 2,5 RESPONSORIUL R. Va veni ziua în care strãjerii vor striga: * Sculaþi-vã, sã ne suim în Sion la Domnul Dumnezeul nostru.

Oficiul lecturilor

V. Veniþi, voi, casã a lui Iacob, sã umblãm în lumina Domnului. * Sculaþi-vã.

LECTURA A DOUA Din predica Despre fericiri a sfântului Leon cel Mare, papã (Pred. 95, 2-3: PL 54, 462)

Fericiþi cei sãraci în duh Sãracii dobândesc mai uºor valoarea umilinþei decât bogaþii. Sãracii, în lipsa mijloacelor, au ca prietenã blândeþea. Bogaþii, în belºug, sunt familiari cu aroganþa. Totuºi, nu trebuie negat cã în mulþi bogaþi se gãseºte acea disponibilitate de a-ºi folosi belºugul nu pentru ostentaþie orgolioasã, ci pentru fapte de bunãtate. Ei considerã un mare câºtig ceea ce oferã pentru alinarea lipsurilor ºi suferinþelor altuia. Aceastã participare comunã la propuneri virtuoase se poate întâlni la oameni din toate categoriile. Efectiv, mulþi pot fi egali în dispoziþiile interioare, chiar dacã rãmân diferiþi în ce priveºte condiþia economicã. Dar nu conteazã cât de mult diferã în posesia de bunuri atunci când sunt uniþi în valorile spirituale. Fericitã este acea sãrãcie care nu cade în laþul întins de iubirea bunurilor temporare, nici nu doreºte sã-ºi înmulþeascã bunurile lumeºti, ci doreºte cu ardoare îmbogãþirea cu comorile cereºti. Un model al acestei sãrãcii mãrinimoase, dupã Domnul, ni l-au oferit mai întâi apostolii. Ei au lãsat toate fãrã nici o deosebire ºi, chemaþi de glasul învãþãtorului divin, s-au schimbat rapid din pescari de peºti în pescari de oameni (cf. Mt 4,19). Ei i-au fãcut egali cu ei pe mulþi, adicã pe cei care le-au imitat credinþa. Acela era timpul în care primii fii ai Bisericii erau o singurã inimã ºi un singur suflet (Fap 4,32). Pãrãsind tot ceea ce aveau, ei se îmbogãþeau cu bunuri veºnice, prin intermediul unei sãrãcii din motive religioase. Au învãþat din predica apostolicã bucuria de a nu avea nimic ºi de a poseda toate împreunã cu Cristos.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Pentru aceasta, sfântul Petru, apostolul, a spus atunci când, la intrarea în templu, ºchiopul i-a cerut de pomanã: Argint ºi aur nu am, dar ceea ce am îþi dau. În numele lui Isus Cristos, Nazarineanul, ridicã-te ºi umblã (Fap 3,6). Ce poate fi mai sublim decât aceastã umilinþã? Ce poate fi mai bogat decât aceastã sãrãcie? El nu are garanþia banilor, dar îi dã darurile naturii. Pe acel om, pe care mama l-a nãscut infirm din sânul ei, Petru l-a fãcut sãnãtos prin cuvânt. Cel care nu a dat chipul cezarului imprimat pe monedã a reformat chipul lui Cristos în om. Binefacerile acestei comori nu le-a experimentat numai acela care a dobândit posibilitatea de a merge, ci ºi cei cinci mii de oameni care, dupã îndemnurile apostolului, au crezut în virtutea vindecãrii miraculoase fãcute de el (cf. Fap 4,4). Sãracul care nu avea nimic sã-i dea acelui cerºetor a dat atâta belºug de har divin, încât a însãnãtoºit picioarele unui om ºi a vindecat atâtea mii de oameni în inimi. I-a fãcut agili, pe calea lui Cristos, pe cei pe care îi gãsise ºchiopãtând în infidelitatea iudaicã. RESPONSORIUL

Mt 5,1b-3; Is 66,2b R. S-au apropiat de Isus discipolii sãi ºi, deschizându-ºi gura, îi învãþa, zicând: * Fericiþi cei sãraci în duh, cãci a lor este împãrãþia cerurilor. V. Iatã spre cine îmi voi îndrepta privirile, spune Domnul: spre cel ce suferã ºi are duhul mâhnit, spre cel care se teme de cuvântul meu. * Fericiþi.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule al puterilor, de la care vine tot darul desãvârºit, sãdeºte în inimile noastre iubirea faþã de numele tãu; uneºte-ne tot mai strâns cu tine, spre a hrãni în noi ceea ce este bun, ºi vegheazã cu grijã ca sã pãstrezi ce ai sãdit în noi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Laudele

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne-n ceruri nu atârnã candelabre de cristale; E destulã strãlucire ºi lumina feþei tale. Totul vine de la tine; cu puterea-þi creatoare, Ai zidit întreaga lume ºi-ai aprins lumina-n soare. S-au stins stelele de cearã de pe bolta sângerândã, Aurora prevesteºte marea soarelui izbândã. Întru lacrimi de durere ni se naºte ziua nouã, Ele cad ºi-aºtern pãmântul cu un strat curat de rouã. S-a eliberat vãzduhul de-ale nopþii bezne sumbre, Soarele i-a smuls veºmântul cel þesut din triste umbre. Astrul zilei din tãrie lui Cristos i-a dat un nume, Cãci Cristos a pus pe fugã întunericul din lume. Tu, Luminã a luminii, zi a zilelor, tu, care, Existând din veºnicie, nu cunoºti vreo înserare, Dumnezeu atotputernic, lumea o zideºti ºi iarã În neantu-i dinainte, dacã vrei, o faci sã piarã. Doamne, Unule-Nãscutul, ce-ai luat asuprã-þi lutul, De cinstire ºi mãrire îþi aducem azi tributul. Slavã Tatã, ce-n tãrie, în vecie nu te clatini, Slavã Duhule, þi-aducem dupã legi ºi dupã datini. Amin.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

PSALMODIA Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou! (Ef 4,23-24). 3

Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

Laudele

Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndurãtor. Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19 Dumnezeu vine sã judece lumea Ridicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voastrã! (Lc 21,28). 2 Doamne, am auzit vestirea ta * ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta! De-a lungul anilor, dã-i viaþã, * de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã! În mânia ta, * adu-þi aminte cã eºti îndurãtor! 3 Dumnezeu vine din Teman, * Cel Sfânt, din muntele Paran.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Gloria lui acoperã cerurile * ºi pãmântul este plin de lauda lui. 4 Strãlucirea lui este ca lumina, † din mâinile lui izvorãsc raze: * aici se ascunde tãria lui. 13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, * sã-l eliberezi pe unsul tãu. 15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi * ºi spumegau talazurile multe. 16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, * la glasul acesta tremurã buzele mele; putreziciunea îmi cuprinde oasele * ºi paºii mei se clatinã sub mine. Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii * care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã. 17 Cãci nu va mai înflori smochinul * ºi nu va mai fi rod în vii; înºelãtoare va fi rodirea mãslinului * ºi nu vor mai da hranã ogoarele; au dispãrut oile din þarcuri * ºi nu mai sunt vite în staule. 18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, * voi tresãlta de veselie în Dumnezeu, mântuitorul meu. 19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: † el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei * ºi poartã paºii mei pe culmi. Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndurãtor. Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. † Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9).

Laudele

Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * † preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul. LECTURA SCURTÃ

Ef 2,13-16 Acum, în Cristos Isus, voi, care odinioarã eraþi departe, v-aþi apropiat prin sângele lui Cristos. Cãci el este pacea noastrã, cel care a fãcut din douã una ºi a dãrâmat zidul despãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi sã-i întemeieze într-un singur om nou, fãcând pace, ºi sã-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. RESPONSORIUL SCURT R. Voi striga cãtre Domnul cel preaînalt, * care mi-a fãcut bine. Voi striga. V. El va trimite din cer ºi mã va elibera, * care mi-a fãcut bine. Slavã Tatãlui. Voi striga.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Ant. la Benedictus: În iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. În iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru nea vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

Ora medie

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Cristos care, prin Duhul Sfânt, ºi-a vãrsat sângele oferindu-se Tatãlui pentru a curãþa conºtiinþa noastrã de faptele moarte. Sã-i dãm mãrturie cu inimã sincerã: Voinþa ta, Doamne, e pacea noastrã. Noi am primit de la bunãtatea ta începutul zilei: – dãruieºte-ne deopotrivã harul sã începem o viaþã nouã. Tu ai creat toate ºi le pãstrezi cu providenþa ta: – fã-ne sã vedem necontenit, prin credinþã, pecetea ta în toatã fãptura. Prin sângele tãu ai pecetluit noul ºi veºnicul testament: – fã-ne sã rãmânem credincioºi legãmântului tãu, împlinind poruncile tale. Când atârnai pe cruce, din coasta ta au izvorât sânge ºi apã: – spalã pãcatele noastre în acest râu aducãtor de mântuire ºi înveseleºte cetatea lui Dumnezeu. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Dumnezeule atotputernic, primeºte laudele pe care þi le aducem ºi dã-ne harul sã þi le putem cânta mai desãvârºit în veºnicie împreunã cu sfinþii tãi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupã cuvântul tãu. Psalmul 118 (119),73-80 X (Iod) Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; * fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale. 74 Cei ce se tem de tine mã vor vedea ºi se vor bucura, * cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale. 75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte * ºi întru adevãr m-ai umilit. 76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, * dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu. 77 Sã vinã asupra mea îndurãrile tale ºi voi fi viu, * cãci legea ta îmi este desfãtare. 78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri, cãci cu minciunã m-au asuprit, * iar eu voi cugeta la învãþãturile tale. 79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine * ºi cei care cunosc legile tale. 73

Ora medie

Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, * ca sã nu fiu fãcut de ruºine. Ant. Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupã cuvântul tãu. Ant. 2 De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã, Dumnezeul meu. Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18

Rugãciune împotriva prigonitorilor Aceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe pe toþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea). 2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, * apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea. 3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea * ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge. 4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; * cei puternici se ridicã împotriva mea. 5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. * Fãrã nici o pricinã, ei aleargã, se pregãtesc sã mã atace. Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, † 10 mã îndrept spre tine, tãria mea, * pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea. 11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. * Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus pe duºmanii mei. 17 Dar eu voi cânta puterea ta, * dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta, pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, * un loc de adãpost, în ziua necazului. 18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! † Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, * Dumnezeul meu, îndurarea mea! Ant. De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã, Dumnezeul meu.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Ant. 3 Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã, cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã. Psalmul 59 (60) Rugãciune dupã o nenorocire În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învins lumea (In 16,33). 3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, * te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! 4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, * reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte. 5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, * ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii. 6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, * ca sã fugã din faþa arcului. 7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, * sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne. 8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: † „Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, * ºi valea Sucot o voi mãsura. 9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase * ºi Efraim, coiful capului meu, Iuda, sceptrul meu de domnie, * 10 Moab, vasul în care mã spãl; peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, * peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”. 11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? * Cine îmi va arãta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre? Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã. 13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, * ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri. Ant. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã, cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

Vesperele

LECTURA SCURTÃ Bar 4,28-29 Cugetul vostru v-a fãcut sã rãtãciþi departe de Dumnezeu; întorcându-vã, strãduiþi-vã sã-l cãutaþi din nou. Fiindcã el, care a trimis asupra voastrã prãpãdul, vã va da o datã cu mântuirea o bucurie veºnicã. V. La Domnul este îndurare. R. ªi belºug de mântuire. Rugãciunea de încheiere Doamne Isuse Cristoase, care în ceasul al ºaselea, pe când întunericul învãluia pãmântul, te-ai urcat nevinovat pe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã, dã-ne pururi lumina ta, prin care sã ne învrednicim a ajunge la viaþa cea veºnicã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Din vãzduh se lasã seara; potolindu-ºi din dogoare, Spre culcuºu-i blândul soare prinde-ncet sã se coboare. Când apune astrul zilei, orizontul sângerându-l, Cãtre cer în rugãciune ni se-nalþã iarãºi gândul. Doamne, tu în ziua-aceasta ne-ai scutit de trândãvie, Ne-ai tocmit de dimineaþã, ne-ai trimis la tine-n vie. Munca zilei, oboseala, s-au sfârºit acuma, iatã, Þi le punem la picioare, aºteptând din cer rãsplatã.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Braþul tãu ce-n truda zilei ne-a trimis de sus tãrie, Iarãºi scut de apãrare peste noapte sã ne fie. Somnul dulce ce ne-aºteaptã sã ne fie drept arvunã A odihnei ce în ceruri niciodatã n-o s-apunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare, Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºi picioarele mele de la cãdere. Psalmul 114 (116 A) Rugãciune de mulþumire Prin multe strâmtorãri trebuie sã intrãm în împãrãþia lui Dumnezeu (Fap 14,22). 1 Îl iubesc pe Domnul, * pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele. 2 El îºi pleacã urechea spre mine * în ziua în care îl chem. 3 Mã strângeau lanþurile morþii * ºi mã cuprindeau spaimele infernului, mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. † 4 Am invocat numele Domnului: * „Doamne, salveazã-mi sufletul!” 5 Domnul este milostiv ºi drept, * Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: * am fost umilit ºi el m-a mântuit. 7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, * fiindcã Domnul þi-a fãcut bine. 8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, † a ferit ochii mei de lacrimi, * picioarele mele de la cãdere.

Vesperele

Voi umbla înaintea Domnului * pe pãmântul celor vii. Ant. Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºi picioarele mele de la cãdere. Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 120 (121) Dumnezeu, ocrotitorul poporului Nu le va mai fi foame ºi nici sete, nu-i va mai arde soarele ºi nici arºiþa (Ap 7,16). 1 Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: * „De unde-mi va veni ajutorul?” 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul * ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte. 4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme * cel care-l pãzeºte pe Israel. 5 Domnul este pãzitorul tãu, * Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. 6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, * nici luna în timpul nopþii. 7 Domnul te va pãzi de orice rãu, * Domnul îþi va apãra sufletul. 8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, * de acum ºi pânã în veac. Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. 1Cor 2,7-10a LECTURA SCURTÃ Noi vorbim de înþelepciunea tainicã a lui Dumnezeu, care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotãrâse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, pe care nici unul dintre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, cãci dacã ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul gloriei. Însã, dupã cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. Dar nouã ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul. RESPONSORIUL SCURT R. Cristos a murit pentru pãcatele noastre, * ca sã ne prezinte înaintea lui Dumnezeu. Cristos. V. A fost dat morþii în trup, dar a fost înviat prin Duhul Sfânt, * ca sã ne prezinte înaintea lui Dumnezeu. Slavã Tatãlui. Cristos. Ant. la Magnificat: Adu-þi aminte, Doamne, de îndurarea ta, dupã cum ai promis pãrinþilor noºtri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

Vesperele

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Adu-þi aminte, Doamne, de îndurarea ta, dupã cum ai promis pãrinþilor noºtri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l binecuvântãm pe Cristos Domnul care, plin de milã ºi îndurare, a ºters lacrimile celor ce plâng, ºi sã-l invocãm cu iubire ºi umilinþã: Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu! Doamne Cristoase, care îi mângâi pe cei smeriþi, – pune lacrimile celor sãrmani înaintea ta. Ascultã, Dumnezeule îndurãtor, gemetele celor aflaþi în agonie: – sã-i cerceteze îngerul tãu ºi sã-i întãreascã.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Sã cunoascã toþi cei surghiuniþi providenþa ta, – sã se întoarcã în patria pãmânteascã ºi, la timpul cuvenit, sã intre în patria cereascã. (Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu!) Biruie cu iubirea ta pe cei care trãiesc în pãcat – ºi adu-i la împãcarea cu Biserica ta. Primeºte-i în pacea ta pe fraþii noºtri rãposaþi, – ca sã aibã parte pe deplin de roadele rãscumpãrãrii tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care þi-ai dezvãluit înþelepciunea negrãitã în nebunia crucii, dã-ne harul ca în pãtimirea Fiului tãu sã recunoaºtem gloria lui, astfel încât sã nu încetãm a ne lãuda în crucea lui cu toatã încrederea. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.

Completoriul

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Cf. Ier 14,9b LECTURA SCURTÃ Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,

Vineri, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.