Revista Archeus 2007

A

ARCHEUS

A

ARCHEUS Revistă de cultură Anul XIII, serie nouă nr. 3 (32) noiembrie 2007 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS REVISTA DE CULTURĂ A MARAMUREŞULUI editată de Fundaţia Culturală A R C H E U S - Baia Mare cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Baia Mare şi al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Maramureş

COLEGIUL REDACŢIONAL Director: Ioan MARCHIŞ Redactor şef: Emanuel LUCA Redactori: Nicolae Scheianu, Marian Ilea, Ion Burnar, Vasile Dragomir, Alexa Gavril Bâle, Daniel Florin Marchiş, Adrian Pop; Colaboratori: Robert Ştrebeli, Sebastian China, Mircea Crişan;

COLEGIUL CONSULTATIV Vasile Latiş, Ion Mureşan, Ioan Groşan, Augustin Cozmuţa, Nicolae Iuga, Antonius Abrihan, Ioan Dragoş, Lucian Perţa, Cosmin Perţa, Mihai Dăncuş, Ion Igna, Ion Bogdan, Gheorghe Mihai Bârlea, Cornel Grad, Gheorghe Şişetean, Ştefan Jurcă, Adela Naghiu, Dorel Macarie, Ştefan Marinca, Raluca Vida;

Concepţia grafică: SC BACKGROUND SRL Desene: Ioan Marchiş; Fotografii: Felician Săteanu, Nicolae Scheianu, Florin Pop

Fundaţia ARCHEUS Preşedinte de onoare: Mihai OLOS Preşedinte: Ioan MARCHIŞ Vicepreşedinte: Florin POP; Secretar: Daniel Florin MARCHIŞ TABĂRA NAŢIONALĂ DE CREAŢIE LITERARĂ ARCHEUS 2007 a fost co-finanţată de Consiliul Local şi Primăria Baia Mare, Consiliul Judeţean Maramureş

ISBN: 1841 - 2297 Tipografia “CROMATICA PRESS” - tel. 0262-216.304 - Baia Mare

anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A ARCHEUS

TABĂRA NAŢIONALĂ DE CREAŢIE LITERARĂ ARCHEUS Baia Mare - Ocoliş EDIŢIA II

2007

A

ARCHEUS

A

A

arhiva de reverii de pe malul lăpuşului volumul II Numărul de faţă al revistei „Archeus” este rezultatul creaţiilor literare savârşite în timpul celor două săptămâni cât a durat Tabăra de Literatură de la Ocoliş. Un experiment, o provocare, o încercare de descătuşare a unor forţe de creaţie care ar fi rămas, poate, inhibate sau neexprimate, această a doua ediţie a Taberei de la Casa Marchiş din Ocoliş, a înrădăcinat convingerea tuturor celor care au participat sau au intrat în legătură cu evenimentul, că formula de desfăşurare aleasă este inspirată şi că aici se poate închega şi forma o tradiţie culturală care va parcurge vremurile.

Ceea ce este important la o manifestare culturală de anvergură şi de substanţă este scopul acesteia şi valoarea invitaţilor care trebuie să ţintească spre arta de calitate şi spre sincronizarea ei cu mişcarea artistică naţională şi internaţională. La prima ediţie a taberei, invitatul de onoare şi „mâna forte” a manifestării a fost poetul Ion Mureşan, care a reuşit să creeze o atmosferă destinsă, dar şi responsabilă faţă de actul creaţiei şi să impună ţinută activităţilor desfăşurate pe parcursul zilelor rezervate poeziei, parodie şi prozei. Aţiunea a culminat cu editarea poemului „Paharul” de Ion Mureşan într-un volum de o impecabilă ţinută grafică, versurile poetului fiind însoţite de ilustraţiile grafice semnate de Ioan Marchiş, patronul spiritual şi

ARCHEUS Tabara de literatuRA

05 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

iniţiatorul manifestării din livada de pe malurile Lăpuşului. Pe Ion Mureşan l-au insoţit – chiar şi la pescuit - poeţi, prozatori şi artişti plastici din Maramureş şi din ţară.

Ediţia din fierbintele şi secetosul an de graţie 2007 l-a avut drept oaspete şi „cap de serie” pe Ion Groşan, marele prozator născut în Mogoşeşti care se comportă cu confraţii mai mult sau mai puţin importanţi ca un tânăr debutant, adică firesc şi omeneşte, fără aerele pe care le întâlnim îndeobşte la vedetele băţoase şi pline de morgă de pe alte plaiuri şi fiefuri literare. Groşan a ştiut să dea manifestării nota de detaşare necesară şi caracterul de unicat al întâlnirilor şi al lecturilor făcute aici în răcoarea nopţii, ştiut fiind că „nu ne scăldăm de două ori în apele aceluiaşi râu” şi nu ne întâlnim într-o anume formulă şi sub o anume zodie decât prin graţie divină într-un anumit moment al trecerii noastre pe pământ. Am hoinărit prin livezile şi prin pădurile din preajmă, am căutat în stele, am desluşit taine şi mistere şi am scris lucruri mari şi mari nimicuri pe care le-am aruncat apoi în foc, după o critică şi o dispută aprinsă sau le-am pus la insectar în aşteptarea cărţii, a operei, a iluminării.

Am scris, am pescuit, am intrat în Cheile Lăpuşului după Fata Pădurii cu părul verde şi după haiducii din vremuri care umblau la strâmtori după jăndari şi honvezi, am tras cu puştile-n lună să ne conştientizăm menirea şi rostul nostru într-un timp tot mai grăbit şi mai lipsit de sentimentul adevărat al valorii. Şi tocmai la vremea când vinul şopteşte poveşti vechi în crama de la Ocoliş iar Dănuţ stâmpără buluceala prunelor şi merelor în buţile pântecoase, am adunat în aceste pagini, spre desfătarea ta, cetitoriule, truda de peste vara a poeţilor strânşi sub semnul Taberei Archeus.

Nicolae Scheianu Emanuel Luca

06 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

i o n

A

m u r e ş a n

Clasa muncitoare merge...

m cunoscut un tânãr deosebit: un viitor muncitor. Iatã un subiect minor. Când vãd la televizor disponibilizãri, concedieri masive, restructurãri definitive simt o adiere de prohod: clasa muncitoare merge... undeva. ªi pãrinþii noºtri merg undeva.

Azi, când zici tânãr, zici licean, student, masterand, doctorand. Sã întâlneºti un licenþiat sau un doctor nu e mare lucru, cãci sunt mai mulþi decât zugravii, zidarii, tâmplarii, electricienii, parchetarii ori strungarii. Diploma e doar un act care-þi creºte salariul. Nu conteazã dacã ai terminat literele ºi lucrezi în contabilitate, ori dacã ai diplomã de inginer, iar tu vinzi rochii într-o casã de modã, dacã ai terminat

A

ARCHEUS Tabara de literatuRA

07 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

ziaristica ºi eºti ºofer de tir. Aºa cã fiecare o ia pe calea cea mai scurtã spre licenþã.

Puºtiul se trudea sã facã o ºcoalã profesionalã. Ignorant cum sunt în astfel de treburi, eram convins cã astfel de instituþii de învãþãmânt nici nu mai existã. Toatã speranþa mea cã se va mai fabrica ceva în România era legatã de chinezi ori vietnamezi care, pe drumul dintre þara lor ºi Paris, vor face o haltã ºi la noi, cât sã ne dea o mânã de ajutor: sã ne coasã pantalonii, sã ne repare prizele, sã ne vãruiascã apartamentul, sã ne înlocuiascã becul ars din baie ºi faianþa din bucãtãrie. ªcolile acestea „practice” – mi-a spus puºtiul – sunt foarte bune la teorie. Când este vorba însã de practicã la o ºcoalã practicã, aici lucrurile se încurcã. Era pe vremuri o zicalã: „meseria se furã, nu se învaþã”. Zicala a rãmas valabilã ºi acum, când „ne dãm europeni”.

Doxã de teorie, dupã un an sau doi de studiat schiþe de motoare traduse din nemþeºte, puºtii ajung la partea practicã. Numai cã micii “hoþi de meserii”, sunt puºi sã spele pe jos, sã mãture prin curte, sã aducã de mâncare de la alimentara din colþ, sã spele salopete. Exact cum pe vremuri, în armatã, „pifanii” erau obligaþi sã spele ciorapii caporalilor ori sã mute pietre dintr-un colþ în altul al regimentului ori sã sape gropi ca sã aibã ce astupa.

Principiul acesta pedagogic e o constantã în „modulul de practicã” (ce bine sunã!) de la ºcolile profesionale. E greu când pânã ºi clasa muncitoare luptã împotriva clasei muncitoare.

Existã douã variante: ori sunt inconºtienþi, ori directorii, inspectorii ºcolari, ministrul învãþãmântului, nu au reuºit sã fure competanþa pentru posturile pe care le ocupã. Nu ºtiu de ce mã întristeazã nimicurile!

08 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

ARCHEUS

i o a n

g r o ş a n

Domnişoara Bovary Pentru I.

-avea - a câta oarã? somn. Alcoolul, gândi. Aprinse veioza, se uitã la ceas: patru ºi patruzeci de minute. În curând va rãsãri soarele. Se ridicã din pat, merse la baie, urinã, se spãlã pe mâini ºi pe faþã cu apã fierbinte, îºi puse un tricou, îºi trase bermuderii, luã de pe noptierã þigãrile, bricheta ºi pe Doamna Bovary care zãcea acolo în ºpagat de vreo trei zile ºi coborî în holul pustiu al hotelului Forum. Ciocãni uºor în tejgheaua barului. Mai repede decât se aºtepta, Lenuþa, ciufulitã de somn, ieºi din cãmãruþa ei din spatele barului, service-room-ul de avarie unde aºtepta sã

fie trezitã dacã vreunuia din tovarãºii de sus i se nãzãrea sã comande ceva noaptea. “Iar n-aveþi somn, domnu’ Augustin”, zise ea cãscând ºi fãrã alte vorbe îi turnã un pahar mare de rom Havana Club de trei ani. “Nu prea”, recunoscu el. Lenuþa îl notã în carneþel (el ºi colegii lui din grupul de divertisment nu luau banii decât la sfârºitul Serbãrilor Mãrii ºi Tineretului ºi-atunci fiecare îi lãsa Lenuþei o sumã frumuºicã), apoi se grãbi sã reintre în cãmãruþa ei. Luã paharul de Havana Club ºi ieºi la aer, pe terasa dinspre mare, încã luminatã de tuburile de neon aprinse în ajun. Plaja ºi vechiul dig de beton care înainta în mare erau

ARCHEUS Tabara de literatuRA

09 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

10 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS pustii. Ba nu: chiar pe stânca aproape cubicã de la baza digului era o siluetã femininã ºezând cu genunchii la gurã ºi privind, ciudat, nu spre rãsãrit, de unde trebuia sã aparã soarele, ci spre el, spre hotel. Cum stãtea în picioare cu paharul plin în mânã, trãi câteva secunde o senzaþie inconfortabilã, ca ºi cum l-ar fi surprins mama bând atât de dimineaþã. Cine-o mai fi ºi zãpãcita asta, gândi. Una pãrãsitã de iubit, mestecându-ºi suferinþa în spectacolul magnific al rãsãritului; sau una care nici n-avea iubit ºi spera sã ºi-l gãseascã printre junii somnambuli lãþoºi, cocoºaþi de votcã, împleticindu-se noaptea de colo-colo purtaþi de pânzele rucsacurilor lor uriaºe, ca niºte corãbii buimace; sau una care, ca ºi el, pur ºi simplu n-are somn, ºi pe lângã care, când trec de ea în inutila lor patrulare, bieþilor grãniceri li se umflã brusc prohaburile.

Se aºezã într-un fotoliu de rãchitã, îºi puse cartea pe genunchi, aprinse o þigarã ºi trase o înghiþiturã bunã din Havana Club. Aºteptã. ªi, într-adevãr, dopul din stomac sui ca un lift rapid spre esofag. O sã mã vadã tâmpita asta vomând, gândi. Se încordã tot, icnind, ºi reuºi sã opreascã dopul undeva pe drum. Efortul îl costã douã lacrimi mari care-i þâºnirã din ochi ºi aterizarã exact pe pasajul în care Justin plânge în genunchi pe mormântul Emmei.La a doua înghiþiturã, dopul se dizolvã ºi putu sã bea liniºtit. La rãsãrit, cerul se incendiase. Se vestea o nouã zi. Îl trezi mâna prietenului sãu Toni, din grupul de divertisment. Soarele era deja sus, plaja se animase. Se uita spre stâncã: fata era tot acolo, în aceeaºi poziþie, cu capul pe genunchi, ºi privea tot în direcþia lui, spre hotel.

“Hai, Gusti, zise Toni. Începe ºedinþa.”

*** “Cam subþire”, zise tovarãºul Omescu, ciocãnind cu mijlociul în dosarul de vinilin în care erau cinci ºase foi bãtute la maºinã cu scenariul Serbãrilor Mãrii ºi Tinereþii ce trebuiau sã se desfãºoare peste patru zile în staþiune. “Subþire de tot, continuã tovarãºul Omescu, privindu-i peste ochelari. Dacã nu mã-nºel, e acelaºi scenariu de anul trecut, nu?” Nu-i rãspunse nimeni. În jurul mesei ovale din sala de ºedinþe a hotelului Forum era adunat tot staff-ul Serbãrilor: tovarãºul Omescu de la Centru, tovarãºul Nelu Bari, directorul Staþiunii tineretului Costineºti, Gigi, ºeful salvamarilor, nea Georgescu, administratorul staþiunii, doctorul Costel (la fel de mahmur ca mine, gândi), de la punctul de prim-ajutor de pe plajã, Toni, liderul bãieþilor din grupul de divertisment împreunã cu care fãcuse scenariul, Andrei, de la Radio-Vacanþa, Teo Grãsanul, bateristul de la “Compact Rock”, ºi încã un ins pe care nu-l cunoºtea, într-un costum cenuºiu cu cãmaºã albã ºi cravatã gri, stând în dreapta tovarãºului Omescu ºi notând ceva într-un carneþel. “Acelaºi concurs de dans în saci de plastic, acelaºi maraton în jurul staþiunii, alaiul lui Neptun cu vestalele prin restaurante, «Cine stã mai mult în stâlp », campionatul de table, Miss Costineºti…” ºi tovarãºul Omescu enumerã toate probele care fãceau timp de douã zile deliciul miilor de tineri veniþi din toate colþurile þãrii sã se distreze într-un cadru organizat ºi atent supravegheat.

“Nimic nou”, adãugã tovarãºul Omescu ºi închise dosarul. Asta cam aºa era: de câþiva ani, nici el ºi nici bãieþii din grupul de divertisment nu adãugaserã nimic nou la scenariul ini-

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS þial. “Dar mergem pe-o reþetã sigurã, verificatã, de succes - zise Toni, ºeful grupului de divertisment. Nu cred cã trebuie sã facem mari schimbãri.

Lumea s-a obiºnuit cu noi, cunoaºte concursurile…”, ºi el ºtiu cã va începe o micã ceartã între Toni ºi tovarãºul Omescu, primul susþinând cã trebuie pãstratã structura veche a scenariului, celãlalt cã trebuie schimbatã ºi inventat ceva nou, cã de-aia bãieþii sunt plãtiþi, bla-bla-bla. Nu-i mai ascultã, deschise cartea pe genunchi ºi-o reluã de la scena priveghiului Emmei, când se ceartã spiþerul Homais cu preotul Burnisien. Probabil cã toate priveghiurile, în toatã lumea sau cel puþin în Europa, sunt la fel. Oamenii uitã de fiinþa care zace în sicriu ºi vorbesc de-ale lor, se ceartã sau râd pe înfundate sau joacã ºeptic american, cum vãzuse el în copilãrie, la priveghiul unei bãtrâne, în satul lui din Nord. În curând va da peste secvenþa teribilã în care Charles Bovary descoperã scrisorile lui Leon ºi bileþelele lui Rodolphe cãtre Emma ºi ºtiu cã se va înfiora încã o datã de înalta artã a cruzimii lui Flaubert, ce nu-i lãsa lui Charles nici o iluzie. Bietul Charles! Reîntoarse paginile pânã la discuþia dintre Emma ºi negustorul Lheureux, când începe dezastrul, ºi-apoi socoti numãrul de pagini pânã la final. ªaizeci! ªaizeci de pagini de cruzime! ªaizeci de pagini de pedeapsã! Câtã mãreþie! Si-apoi ce uluitoare intuiþia scriitorului descriind hotãrârea Emmei de a se sinucide “într-o pornire de eroism care-o fãcu aproape veselã…” “Aproape veselã”!

Uluitor! Biata Emma! Ea, care fusese crescutã la ursuline, domniºoara frumoasã ºi visãtoare…

- Gusti!

Glasul tovarãºului Omescu sunã autoritar, dar era autoritatea unei vechi prietenii, nu a unui ºef. Aveau aceeaºi

vârstã, erau amândoi din acelaºi sat, fãcuserã acelaºi liceu (tovarãºul Omescu la seral, fiindcã ziua muncea la Combinatul chimic), jucaserã fotbal în aceeaºi echipã de juniori. Apoi drumurile lor se despãrþiserã, el urmase filologia, tovarãºul Omescu dreptul la fãrã frecvenþã, el devenise scriitor, tovarãºul Omescu activist de partid la Centru. (Se zvonea cã e chiar prieten cu tovarãºul Nicu, fiul tovaraºului Ceauºescu.) Dupã o vreme se revãzuserã ºi, în amintirea vechii lor prietenii, tovarãºul Omescu îl cooptase în echipa Serbãrilor, pentru scenariu.

“Ce faci acolo?” “Ce sã fac? Mã gândesc”, rãspunse el ºi închise biniºor cartea. “Tu n-ai nici o idee? Ceva nou?, zise mai cu blândeþe tovarãºul Omescu. Pãi ce fel de scriitor eºti tu?”

“Ba cred cã am - se trezi el spunând da’ nu ºtiu dacã merge…” “Ce?” “Domniºoara Bovary.” “Poftim?”, fãcu tovarãºul Omescu. “Domniºoara Bovary, dupã Doamna Bovary, a lui Flaubert.” Tovarãºul Omescu stãtu câteva clipe pe gânduri, apoi spuse: “Mã, Gusti, asta nu e aia care se reguleazã într-o trãsurã?” Se auzirã câteva chicote, între care el recunoscu gâjâitul de fumãtor înrãit al lui nea Georgescu, administratorul staþiunii.

“Am citit-o mai demult, în liceu”, zise tovarãºul Omescu, ca o scuzã cã numai atâta a reþinut din carte. “Ba aia e - rãspunse el - dar…” “Pãi ºi ce vrei zâmbi tovarãºul Omescu - sã facem un concurs de regulat în trãsuri?” “Ei fãcu el în mijlocul râsului general - bovarismul nu e asta…” “Da’ ce e?” “Bovarismul e o… o… nostalgie spre ceva nou - se auzi el vorbind ºi gândi: ce dracu’ m-a apucat? — spre un ideal, spre un viitor…” ºi se opri fiindcã vãzu cã pentru prima oarã insul în costum cenuºiu îºi ridicase ochii din carneþel ºi-l privea cu atenþie. “Intere-

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

11 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

sant - spuse tovarãºul Omescu. Mai ales chestia cu viitorul. Pãi nu luptãm cu toþii, mai ales tineretul, pentru viitor, un viitor luminos, aºa cum ne indicã tovarãºul Nicolae Ceauºescu?” Încuviinþarã cu toþii. “Tovarãºul Nicu Ceauºescu, în cartea sa despre rolul tineretului în societatea contemporanã interveni Nelu Bari, directorul staþiunii, pe care toþi îl ºtiau un lingãu ºi care avusese ideea, genialã dupã unii, de mare pupincurist dupã alþii, sã-ºi dea doctoratul nu din opera tovarãºului Nicolae Ceauºescu, fiindcã nu mai erau locuri pe listã, ci despre “Rolul ºi locul tinerei generaþii în concepþia tovarãºului Nicu Ceauºescu” - are un întreg capitol despre viitor. Aºa cã, zic eu, ideea cu Bovary asta nu e rea ºi…”

“Bine, bine - îl întrerupse tovarãºul Omescu, care nu-l suporta - o sã vedem. ªi mai departe, Gusti?” “Mai departe, o sã mã gândesc. Dar în linii mari…” “Gândeºte-te pânã la cinci dupã-amiazã - îl tãie tovarãºul Omescu - când ne revedem cu toþii aici.

Vino cu un plan, un desfãºurãtor detailat. Pe mine sã mã scuzaþi - se ridicã el în picioare - vine o delegaþie de tovarãºi din Partidul Comunist Francez,

sã vadã cum se distreazã tineretul nostru. Câte vestale ai?”, se-ntoarse el spre nea Georgescu. “Trei, rãspunse prompt acesta. Clasa-ntâi. Moldovence.”

“Francezii sunt cinci, spuse tovarãºul Omescu. Mai completeazã cu douã. ªi sã nu facã nazuri. E în joc prestigiul þãrii, al partidului nostru” - ºi trase, popular, cu ochiul. “Le ºtiu de anu’ trecut, tovarãºe Omescu - luã o minã jignitã nea Georgescu. N-au tatã, n-au mamã.” “Vorbeºti sã le dea bilete de intrare la discoteca Vox Maris ºi bonuri de masã la cantinã. Bun, ne vedem la cinci. Gusti, s-aduci desfãºurãtorul cu Bovary.” ªi plecã.

“Ce þi-a venit, mã Gusti, cu ideea asta?”, îl întrebã Toni când ieºirã spre bar. “Nu ºtiu. Aºa mi-a venit.” “ªi crezi cã poþi s-o faci?” “Încerc”, zise el ºi cãutã din ochi o masã liberã, apoi se uitã spre dig: pe stâncã nu mai era nimeni. *** În fine, pe la prânz, dupã ce-ºi puse ceasul sã sune la patru dupã-amiazã, reuºi s-adoarmã. Un somn adânc, negru, de mahmur. Îl trezi ceasul. κi

12 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS luã þigãrile, bricheta, pixul Parker, Doamna Bovary, agenda nou-nouþã învelitã în piele pe care-o primise la un reportaj despre Combinatul de porci Comtim de la Timiºoara, ºi coborî în hol. Getuþa, schimbul de zi de la bar al Lenuþei, îi întinse suta de Havana Club ºi-l notã în carneþel. Ieºi pe terasã.

Nimeni pe stâncã. O fi dormind ºi tipa. Bãu. Nici urmã de dopul din stomac. Ficatul, sãracu’, lucrase de zor.

Se simþea în formã. Pãcat cã nu era ºi tipa, sã-l vadã cum scrie. Deschise agenda ºi pe prima paginã albã, dupã cele cu calendarul anului ºi o pozã alb-negru de reclamã cu minunea tehnicii româneºti, automobilul de minim litraj “Lãstun”, cam bovaric ºi el dupã cum arãta, scrise mare, caligrafic, titlul: “Domniºoara Bovary”. În trei sferturi de ceas terminã. *** “Dã-i drumul, Gusti!” - zise exact la ora 5,10 tovarãºul Omescu. El îºi drese glasul. Întreg staff-ul Serbãrilor îl privea. Ideea, în mare, era urmãtoarea: concursul “Domniºoara Bovary” era deschis tinerelor între 18 ºi 25 de ani. Necãsãtorite, desigur.

Condiþie preliminarã ºi obligatorie: sã fi citit Doamna Bovary, fiindcã li se vor pune, dacã e cazul, pentru departajare, întrebãri din carte. Prin interviu în direct la microfon, pe terasa Radio-Vacanþa, fetele, în costum de baie, îºi vor prezenta, nu foarte amãnunþit, un curriculum vitae, vârsta, zodia, ce ºcoli au urmat, profesiunea pãrinþilor ºi, foarte important, idealul lor, ce vor sã facã în viaþã, eventual nostalgii secrete, mãrturisite pentru prima oarã în public. “La asta, Gusti, cu nostalgiile secrete, te pricepi…” - zise tare, surâzând, tovarãºul Omescu. “Mã rog…”, fãcu el, modest, apoi continuã: esenþial era ca

din rãspunsurile fetelor sã reiasã cã dupã terminarea studiilor vor sã facã un lucru pozitiv, sã se integreze rapid ºi cu folos în societate, sã-ºi întemeieze o familie ºi-aºa mai departe. “Aici - interveni tovarãºul Nelu Bari - poate n-ar fi rãu s-aduceþi în discuþie, în interviu, ºi ideea policalificãrii la locul de muncã, a autoperfecþionãrii profesionale”.

“Bine-nþeles”, spuse el. “Bun - zise tovarãºul Omescu - am înþeles ideea.

Merge. Trebuie s-o mai lucrezi, da’ merge. Da’ cum stabilim câºtigãtoarea?” “Vom face un juriu - rãspunse el. În plus, la fel ca la concursurile de Miss din anii trecuþi, vom spune cã avem un aparat de mãsurat tãria ºi durata aplauzelor publicului. Care va fi pe plajã aplaudatã mai mult, aceea va câºtiga.” “ªi premiul? - zise tovarãºul Omescu. Ce premiu îi dãm?” “Eu m-am gândit - zise el - la o excursie gratuitã, prin Biroul de Turism pentru Tineret, în Normandia, pe urmele scriitorului Flaubert.” Insul în costum cenuºiu îºi ridicã brusc ochii din carneþel ºi-l privi. “Asta cu excursia pe urmele lui Flaubert taie-o - zise rece tovarãºul Omescu. O sã-i dãm o excursie pe urmele lui Sadoveanu, pe la mãnãstiri. Altceva? Completãri? Propuneri?” - ºi-ºi roti privirea peste cei de la masã. “Cum rãmâne cu scena din trãsurã?” - zise mucalit Teo Grãsanul.

Tovarãºul Omescu zâmbi: “O s-aducem ºi trãsura, de la Mangalia. Le plimbãm pe domniºoare prin staþiune, sã le vadã lumea. Altceva?” “ªtiþi, tovarãºe Omescu - spuse timid nea Georgescu - mã gândesc cã-n lumina noilor directive ale Plenarei Comitetului Central pe probleme ideologice, cu rãmãºiþele de adresãri burgheze, titlul ãsta, cu «Domniºoara Bovary», deºi sunt de acord cu conþinutul concursului, nu sunã prea bine. «Domniºoarã», «doamnã», nu cadreazã…” “ªi ce

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

13 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

14 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS propui?” - zise tovarãºul Omescu. “ªtiu eu?… - ºovãi nea Georgescu. Poate.. ce sã zic? «Tovarãºa Bovary»?”

Se lãsã tãcere. “Eºti un bou, mã Georgescule! - îl fixã tovarãºul Omescu. Gusti, când a scris scriitorul progresist Flaubert Doamna Bovary?” “La 1856”, rãspunse el. “Pãi vezi, mã Georgescule? Marx a scris Manifestul Partidului Comunist la 1848 ºi se referea la proletari, nu la tovarãºi sau camarazi, cum ar veni. Cum s-o botezãm pe domniºoara Bovary «tovarãºã»?”

Nea Georgescu plecã, spãºit, capul.

“Mai bine spune-mi - adãugã tovarãºul Omescu - ai ceva costume pentru fete?

Ceva medieval, cu rochii lungi, volãnaºe, portjartiere, pãlãrii, chestii de-astea?” “O s-aduc de la Teatrul liric din Constanþa”, rãspunse nea Georgescu. “ªi cu vestalele cum stai? Aºteaptã tovarãºii francezi.” “Am ºase, tovarãºe Omescu. Una de rezervã, pentru orice eventualitate.” “Bun - zise tovarãºul Omescu, apoi se-ntoarse spre redactorul-ºef de la Radio-Vacanþa: Andrei, din orã-n orã, începând chiar de mâine dimineaþã, dai pe post anunþul cu Domniºoara Bovary. Regulamentul, condiþiile de înscriere le iei de la Gusti. Dacã nu mai sunt probleme, sunteþi liberi.”

Când sã iasã spre bar, tovarãºul Omescu îl luã de-o parte. “Gusti — zise el încet - vezi sã nu-nscrii tot felul de jagardele. Sa fie fete deºtepte, de-nþeles.” Apoi coborî ºi mai mult glasul: “S-ar putea s-aparã ºi tovarãºul Nicu. Dacã e ceva ieºit din comun, vreo prospãturã, m-anunþi”. “Am înþeles — rãspunse el. Da’ auzi, cine-i tipul în costum cenuºiu care stã lângã tine ºi tot noteazã ceva?” “E de la… - zise tovarãºul Omescu ºi trase cu ochiul. Da’ e bãiat miºto, nu-þi face probleme. Trebuie sã munceascã ºi ei, nu?” În bar, Lenuþa îi întinse suta de Ha-

vana Club ºi el ieºi pe terasã. Aproape cã tresãri: silueta femininã era acolo, pe stâncã, în costum de baie. Era cu faþa spre mare, dar când el se aºezã la masã, se rãsuci cu tot corpul, de parcã l-ar fi simþit, ºi privi spre terasã. Instinctiv, urmând unul dintre preceptele sale favorite - “dacã e sã meargã din prima, bine, dacã nu, nu!” - îi fãcu semn de vino-ncoa cu mâna ºi-i indicã fotoliul de rãchitã de lângã el. Ea pãru cã ºovãie un moment, apoi se ridicã, strânse prosopul, luã sacul de plajã, o pãlãriuþã de paie, sãri în nisip ºi veni încet spre hotel. O privi: nu era taman pe gustul lui: cam subþiricã, cu sâni abia iviþi, ºolduri înguste, aproape de copil; dar puteai ºti unde zace diavolul?

“Luaþi loc, domniºoarã - zise el.

Nu prea aveþi somn.” “Nici dumneavoastrã” - rãspunse ea. “Deci tu erai azi-dimineaþã pe stâncã?” - trecu el brusc (alt precept al strategiei sale masculine) la a doua singular. “Da”, rãspunse ea. “Ce bei?” Ea ridicã din umeri: “Un suc”. “Lenuþa - se-ntoarse el spre bar - un suc, te rog!” Apoi, vãzându-i privirea îndreptatã spre Doamna Bovary: “Ai citit-o?” “Da.” ªi dupã un moment: “Nu numai pe Flaubert, ci ºi pe dumneavoastrã”.

“Poftim?” - fãcu el. “V-am citit ºi pe dumneavoastrã. Nu sunteþi scriitorul?…” ºi-i spuse numele. “Ba da”, rãspunse el ºi se gândi, hopa, merge mai uºor decât mã aºteptam. Lenuþa veni cu sucul, se uitã la fatã ºi el îi surprinse un surâs uºor amuzat, ceva de genul “ce faceþi, domnu’ Augustin, vã daþi la minore?” “Câþi ani ai?” - zise el dupã ce Lenuþa se îndepãrtã. “Optsprezece.” “Eºti elevã?” “Nu mai sunt zâmbi ea. Am intrat anul ãsta la filologie la Cluj”. “Bravo - zise el. ªi de unde eºti de loc?” “Din Ardeal.” “De unde din Ardeal?” “N-are importanþã.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS Dintr-un sat.” “ªi eu sunt din Ardeal.” “ªtiu - zise ea ºi pentru prima oarã îl privi þintã. Sunteþi din…” ºi rosti numele satului unde se nãscuse. Mãi sã fie, gândi el, mãi sã fie. “De unde ºtii?” Ea plecã ochii: “Dintr-un dicþionar, cred…

Sau dintr-o prezentare într-o revistã”.

Avea ochi frumoºi, gri-verzui. “ªi cum îþi par?” “În ce sens?”, îl privi ea din nou. “Ca scriitor, bine-nþeles”, zise el, deºi m-ar interesa mai mult ca bãrbat, gândi. “Nu scrieþi rãu.” “Mersi”, zise el ºi luã o înghiþiturã mare de Havana Club. “Aaa - fãcu el dupã ce-ºi înãbuºi o tuse - am uitat sã te-ntreb cum te cheamã.” “Ioana”, zise ea. “Poþi sã-mi spui ºi tu Augustin.” Abia acum îºi dãdu seama cã ea frãmântase tot timpul în palma dreaptã o mingiuþã verde din cauciuc, fiindcã o lãsã pe masã.

Dar nu-i dãdu mâna. “Nu, nu pot, vã rog”, murmurã ea. “Cum vrei”, zise el ºi-ºi retrase mâna, gândind: o sã fie mai distractiv aºa, fãcând dragoste cu una care n-o sã-l scoatã din “dumneavoastrã”, ca într-o scenã din Bunavestirea lui Nicolae Breban. Ea duse paharul cu suc la buze. “ªi eu am terminat filologia, ºi tot la Cluj”, zise el.

“Aþi fost ºef de promoþie”, zise ea lãsând paharul încet pe masã. “Pe asta de unde-o mai ºtii?!” “Tot dintr-o revistã sau un almanah, cred, nu-mi aduc bine aminte. ªi dupã absolvire, aþi fost repartizat în Bucureºti, ca profesor de românã.” “Aºa e - zise el - am trecut munþii, la Mitici.” O privi mai cu luare aminte: dacã mai lua o sutã de Havana, era chiar drãguþã.

Dinspre bar apãru Teo Grãsanul. Îl zãri ºi se apropie, fãcând din mers o plecãciune exageratã: “Ooo, domnu’ scriitor Augustin! Daþi tineretului autografe?” “Ce vrei, Teo?” - zâmbi el, fiindcã ºtia: Teo voia un pol. “Comme d’habitude - rãspunse Teo. Pânã ne dau ãºtia banii.” “Ia de la Lenuþa de la

bar. Spune-i sã treacã în contul meu.”

“Gentil ca de-obicei, domnu’ scriitor — zise Teo. Da’ nu mã prezentaþi?”

“Ioana, þi-l prezint pe Teo de la Compact Rock. E tot ardelean ca noi.” “Enchante - fãcu Teo cu gura pânã la urechi. Nasc ºi la Ardeal oameni.” Îi sãrutã galant mâna Ioanei, apoi se îndreptã de ºale: “Sã nu uit, domnu’ scriitor: m-a trimis Andrei sã-i daþi planul cu Domniºoara Bovary, sã-l punã mâine dimineaþã pe post”. “Trebuie sã-l transcriu. I-l trimit mai târziu.” “Atunci vã las - zise Teo. Dacã domniºoara nu e prea ocupatã, o invitãm mâine searã la noi la concert, jos în restaurant. Împreunã cu domnu’ scriitor, naturelement.”

“Ce e planul cu domniºoara Bovary?” - întrebã ea dupã ce Teo plecã.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

15 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS El mai trase o duºcã, îi întinse agenda ºi-o urmãri cum citeºte: era realmente drãguþã. “Interesant - zise ea când terminã. Mai ales partea cu nostalgia.”

“Mâine la zece, pe terasa Radio-Vacanþa, încep sã fac înscrierile. Mi-ar face o mare plãcere sã vii ºi tu. Mai ales c-ai citit cartea.” “Trebuie sã plec”, zise ea. “Da’ nici nu þi-ai bãut sucul!”

Ea se ridicã: “Altãdatã”. Strãniuþã fata, gândi. “Deci, ce faci? O sã vii?” “Nu ºtiu. Mã mai gândesc.” *** Însã la ora unsprezece veni. Lângã mãsuþa lui de pe terasa Radio-Vacanþa se îngrãmãdiserã deja vreo ºapte–opt fete, aºa cã el, când o vãzu, îi fãcu semn sã se-aplece ºi-i ºopti la ureche: “Vezi ºi tu ce-i aici. Pe tine te-am înscris deja. Datele personale mi le dai desearã, la concert, la Teo. Ne vedem în hol la Forum, la opt”. Ea pãru un pic surprinsã, dar el nu putea rata al treilea precept al strategiei mascu-

16 anul XIII nr. 3 (32) 2007

line (sã fii hotãrât într-o propunere; sã dai senzaþia unui bãrbat decis ºi impenetrabil: ori e laie, ori bãlaie; nu ai nimic de pierdut). Ea se îndepãrtã încet. O veni, n-o veni desearã? On va voir, vorba lui Teo. În urmãtoarele minute uitã de ea, fiindcã la mãsuþa lui începu show-ul.

Primele douã care voirã sã se-nscrie, veriºoare din Calafat, întrebarã mai întâi care e premiul. “Surprizã”, zise el, cãci era clar, dupã ce bikini purtau, cã excursia la mãnãstiri pe urmele lui Sadoveanu le-ar fi lãsat rece. A treia, cu niºte sâni imenºi ce pãreau s-o rãstoarne mereu peste imprudentul interlocutor, recunoscu din start cã n-a citit cartea, “dar aþi putea sã mi-o povestiþi dumneavoastrã”, ºi-l privi foarte semnificativ. “Nici eu n-am citit-o - zise el eu doar fac înscrieri.” “Da’ cine a citit-o?” “Niºte tovarãºi de la…” ºi trase ºi el cu ochiul, precum tovarãºul Omescu. “Iar ãºtia?!” - fãcu fata dezamãgitã ºi plecã. Abia cu a cincea avu succes. Nu numai c-arãta trãsnet din cap pânã-n picioare, dar la întrebarea lui dac-a citit cartea, ea îl privi ironic ºi spuse: “Tu ce crezi?” Hopa, gândi el, asta mi-a preluat unul din precepte.

“Atunci pot sã vã-ntreb, aºa, pentru o micã verificare, cui îi cedeazã pentru prima oarã Emma? Lui Leon sau lui Rodolphe?” “Lui Rodolphe, bine-nþeles, fiindcã Leon, când a cunoscut-o pe Emma, era încã un mucos. Era mai bovaric decât ea. A trebui sã meargã la Paris ca sã-nveþe cum sã cucereascã o femeie”. “Excelent!” - zise el ºi gândi: asta-l rade ºi pe tovarãºul Nicu. “Cum vã numiþi?” “Liliana”. “Câþi ani aveþi?”

“Douãzeci ºi patru.” “Studii?” “Studentã anul V, Medicinã, Bucureºti.”

“Pãrinþii?” “Poftim?” “Ce profesiune au pãrinþii?” “Trebuie ºi asta?” “Trebuie, ca sã vã pot prezenta publicului. Lumea e curioasã sã afle cât mai multe

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS despre concurente”. “Mama - economist, tata - ofiþer.” “Zodie?” “A cui?” “A dumneavoastrã.” “Leu”. “Au! - fãcu el.

Puteam sã bag mâna-n foc cã sunteþi Leu.” “De ce? Te pricepi la zodii?”

“Oarecum - zise el, lãsând pixul pe masã. Sunteþi înscrisã. Concursul e poimâine, în prima zi a Serbãrilor.

Apropo, aveþi vreun program desearã?” “Ar trebui sã am?” “O fatã ca dumneavoastrã… Dar dacã n-aveþi, vã invit la ora opt la restaurantul Forum, la concertul formaþiei Compact Rock.

Masã rezervatã. O sã vinã ºi celelalte fete înscrise ºi o sã cunoaºteþi ºi o parte din juriu. Pânã atunci o s-avem, probabil, ºi costumele.” “Ce costume?”

“Costume de epocã, de secol XIX, ca ale Emmei. ªi o sã aducem ºi o trãsurã”. “ªi o sã te urci ºi tu în trãsurã?”

El zâmbi: “Vãd cã ºtiþi bine cartea”. “E una din cãrþile mele favorite.” “Atunci la opt?” “Bine, la opt”. O privi cum se depãrteazã: nici n-avea de ce s-o mai dezbrace din priviri, era perfectã. ªi totuºi, gândi, o fi epilatã complet, peste tot, sau …?

Pânã la trei dupã-amiazã mai înscrise o singurã concurentã: Safta, din Borzeºti, 21 de ani, în prezent muncitoare la Combinatul Chimic din acelaºi oraº, Miss Borzeºti în urmã cu un an, pãrinþii agricultori, zodia Fecioarei, pasiuni: lectura, dansul, croitoria.

“Cum moare Emma Bovary?” - o puse el la încercare. “Se sinucide cu arseniat de sodiu”, rãspunse, sigurã, Safta. Aici m-a avut, gândi el, eu credeam cã e ºoricioacã. Îi mai spuse de întâlnirea de la opt, apoi îi urmãri mersul decis, cu fuleu mare. Era solidã, dar nu dizgraþioasã: ca un amplu poem epic din secolul al XIX-lea. *** La ºapte seara coborî în restau-

rant, la demisol. Era încã pustiu. Doar Teo ºi bãieþii de la sonorizare. Teo îl vãzu ºi veni spre el. “Quelque chose de nouveau?” “Slab de tot - rãspunse el.

Nu mai citeºte lumea. Care-i masa boºilor?” “Aia centralã, cu antreurile pe ea.” Apoi, mai încet: “Tu ai auzit ceva? Vine ºi tovarãºul Nicu?” “Habar n-am. La cât începeþi?” “Pe la nouã, nouã ºi ceva, sã aibã ºi lumea timp de un ºpriþ”. Urcã apoi în bar. Comandã o Havana Club de ºapte ani: trebuia sã fie în formã. Dacã face o figurã bunã în faþa tovarãºului Nicu, poate prinde o delegaþie în China. Sau, mai ºtii, în Japonia.

Prima apãru moldoveanca. Era într-o minijupã de lamé albãstrui, o bluzã albã legatã la gât cu un ºnur de aceeaºi culoare cu fustiþa, pantofi negri cu tocuri cui, o poºetuþã tot neagrã, cu sclipici. Capodopera garderobei ei, probabil. Miss Borzeºti. Oare care dintre maiºtrii, subinginerii, inginerii ori directorii Combinatului Chimic Borzeºti o fi citit acest amplu poem epic? Ea îl zãri ºi veni bucuroasã spre bar. El îi sãrutã mâna: “Trebuie sã mai aºteptãm puþin. Tovarãºii din juriu încã n-au venit. Pot sã vã ofer ceva de bãut din partea lui Flaubert?” Ea râse: “Din partea lui Flaubert? Atunci, un coniac”.

Nu e proastã, gândi. Mai degrabã liricã, precum moldovencele. Pardon, epicã.

La opt fãrã zece o vãzu intrând pe medicinistã. În bar se fãcu brusc tãcere. Pãrea un vas de lux înaintând cu prora sus printr-un estuar plin de mizerii. “Bunã”, zise ea ºi se instalã pe unul din scaunele înalte de la tejgheaua barului. El ar fi putut sã parieze cã toþii ochii dimprejur se benoclau la pulpa bronzatã, lucioasã, ce ieºea ca o rachetã V2 din silozul negru al rochiei despicate pânã aproape de ºold. Pânã ºi moldoveanca, altfel -

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

17 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

18 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS gândi el - obiºnuitã istoric, aproape genetic, cu nãvãliri barbare, cu valuri de lãcuste, cu foamete congenitalã, pãru sincer impresionatã. El vru sã spunã ceva, dar Liliana i-o luã înainte: “J&B aveþi?” Lenuþa o privi cu o invidie rece: “Numai Ballantine’s.” “O sutã, zise Liliana. ªi fãrã gheaþã.” “Nici n-avem gheaþã”, se revanºã Lenuþa. ªi totuºi, îºi dãdu seama cã privea mai mult spre uºa de la intrare, pe unde trebuia s-aparã Ioana, decât la piciorul longilin al medicinistei, care ciocni camaradereºte cu el ºi cu moldoveanca. Ciudat mai sunt, gândi: am lângã mine acest trofeu, acest animal splendid abia aºteptând sã fie mursecat, iar eu umblu dupã cai verzi pe pereþi, dupã o puºtoaicã, o necoaptã.

La opt ºi zece intrã în hotel tovarãºul Omescu, urmat imediat de tovarãºul Bari cu soþia, de amicul Toni, de doctorul Costel, de Andrei de la Radio-Vacanþa ºi de Gigi, ºeful salvamarilor. Tot alaiul coborî la demisol, în restaurant. “Fetelor, a venit juriul. Sã mergem ºi noi”, zise el, apoi fãcu semn unei Lenuþe acre sã treacã tustrele bãuturile în contul lui, aºteptã pânã Liliana dãdu cu o miºcare energicã paharul peste cap ºi o luã înainte. În restaurant ceilalþi se aºezaserã deja la masa din centru. “Bunã seara”, zise el. “He, he, uite c-a venit ºi Flaubertu’ nostru! - zise vesel tovarãºul Omescu. Numai douã concurente?” “Deocamdatã, rãspunse el. Permiteþi-mi sã le prezint: domniºoara Safta, din Borzeºti, ºi domniºoara Liliana, din Bucureºti”. “Staþi aici, domniºoarã Liliana”, zise tovarãºul Omescu, indicându-i scaunul gol din dreapta lui. Liliana se aºezã, dezvãluindu-ºi imediat, prin crãpãtura docilã a rochiei, armamentul din dotare ºi fãcând sã aparã pe chipul sever al soþiei tovarãºului Nelu Bari, care stãtea în stânga tovarãºului Omescu, o

expresie criticã. Safta se aºezã în faþa tovarãºului Bari, lângã doctorul Costel, care privea fix ºi languros paharul de votcã plin din faþa lui, iar el se puse în stânga Lilianei, având în colþul retinei uºa restaurantului. “Dãm o înaltã apreciere opþiunilor dumneavoastrã, tovarãºe scriitor - zise glumeþ tovarãºul Omescu. Totuºi, numai douã?” “Trebuie sã mai vinã cineva - rãspunse el. ªi mai fac înscrieri mâine”. Tovarãºul Omescu se aplecã spre Liliana: “ªi aþi citit toatã cartea?” “Din scoarþã-n scoarþã”, zise Liliana. “Interesant - zise tovarãºul Omescu. Cu ce vã putem servi?” “Cu whisky”, rãspunse Liliana. “Bãuturã adevãratã - conchise tovarãºul Omescu ºi chemã, pocnind din degete, un chelner. Domniºoara?” “Coniac”, zise cu modestie Safta. “Tu, Gusti?” “Havana, ºtii bine”, rãspunse el. “Mda fãcu tovarãºul Omescu - de gustibus…”

La opt ºi jumãtate începu concertul Compact Rock, dar Ioana nu apãruse.

S-o fi speriat.

“Ce-i asta?” - se-ntoarse intrigatã Liliana spre el, când rãsunarã primele acorduri ºi se auzirã primele versuri ale bãieþilor lui Teo. “Existã o indicaþie de sus, de foarte sus - explicã el cu glas scãzut - ca trei pãtrimi din repertoriul formaþiilor de muzicã uºoarã sau, mã rog, al trupelor rock, sã fie în româneºte, cu texte româneºti, ºi numai o pãtrime strãine. “Dar e o prostie!” zise Liliana. El ridicã din umeri: da, era o prostie, toatã lumea ºtia asta, dar putea fi o prostie simpaticã, ca în cazul de faþã, fiindcã mucalitul de Teo interpretase indicaþia, directiva, strict în litera ei. Aºa cã adaptase textele unor cântece occidentale celebre în lumina unor realitãþi româneºti ori mai degrabã în lumina a ceea ce se dorea sã fie acele realitãþi. “I’m a blind man” al lui Deep Purple devenise în gura lui Teo

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

“Sunt un om normal”, “I can’t get no satisfaction” era înlocuit, exact pe aceleaºi acorduri arhicunoscute ale Rolling Stones-ilor, cu “Suntem plini de satisfacþii”, iar “O-bla-di, o-bla-da”-ul Beatles-ilor, pe care tocmai îl cântau, suna la Teo “O-bla-di, o-bla-da/Sunã forja/ªi noi muncim mai cu spor!”

“Nici mie nu-mi plac modificãrile astea de texte - se aplecã peste masã tovarãºul Nelu Bari cãtre Safta, care-l asculta cu atenþie. Mai ales cã sunt formaþii progresiste, pacifiste, care au militat împotriva rãzboiului din Vietnam.

Chiar tovarãºul Nicu, într-o discuþie particularã pe care am avut-o cu dânsul, s-a arãtat nemulþumit. Dar se pare - aproape ºopti el - cã indicaþia a venit chiar de la Cabinetul 2, de la…” Safta dãdu înþelegãtoare din cap, în semn cã pricepuse. “Nelule - spuse printre buze

A

soþia tovarãºului Bari - controleazã-te, te rog”. “Dar ãsta-i adevãrul, dragã”, fãcu ofuscat tovarãºul Bari. “Pe mine mã scuzaþi puþin”, zise Liliana, ridicându-se. O urmãrirã cu toþii cum despica aerul în drum spre toaletã. “Nota zece - zise încet cãtre el, peste locul rãmas gol, tovarãºul Omescu. Plus cincizeci de sutimi, pentru activitate obºteascã.

De unde dracu’ ai scos-o?” “De pe plajã. A venit singurã sã se-nscrie”.

“Mamã, mamã!… - fãcu tovarãºul Omescu. Când o vedea-o tovarãºul Nicu!…” “Da’ vine?” “Aºa am fost anunþat. Dacã nu azi, atunci mâine sau poimâine. Þine-o aproape, sã nu ne scape, sã plece cu vreun hãndrãlãu”.

El voi sã mai spunã ceva, dar se simþi bãtut pe umãr. Se-ntoarse: era Ioana.

Pe unde naiba intrase?! “Bunã seara”, zise ea. “Bunã, copilaº - zise el. Pe

19

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

20 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS unde-ai intrat?” “Prin spate, pe la terasã”. Aºa era, restaurantul mai avea o intrare, direct de pe terasã. “Ai cam întârziat. Ia loc aici”, ºi-i arãtã scaunul din stânga lui. “Stau în sat în Schitu cu mai multe fete ºi n-avem decât un duº - zise ea asezându-se. Îmi cer scuze”.

Aha, gândi el. Stã la grãmadã, doarme cu încã vreo douã bovarice în pat ºi viseazã toate o camerã normalã, de hotel. “Tovarãºi - zise el tare - v-o prezint pe domniºoara Ioana, a treia noastrã concurentã, proaspãt admisã la Filologia clujeanã!” “Daaa? - fãcu tovarãºul Omescu. Ardeleancã de-a noastrã?” Ioana încuviinþã zâmbind.

“Un whisky mic?” - zise tovarãºul Omescu. “Un Pepsi, dacã se poate”, rãspunse ea. Tovarãºul Omescu chemã chelnerul ºi-i spuse ceva la ureche.

Chelnerul se înclinã ºi reveni dupã câteva clipe cu o frapierã acoperitã cu un ºervet alb de pânzã. Da, gândi el, Pepsi-ul nu se dãdea “la liber”, trebuia o comandã din partea cuiva autorizat sã-l cearã. Chelnerul dãdu ºervetul la o parte, deschise conspirativ o sticlã, umplu un pahar, îl aºezã în faþa Ioanei ºi puse sticla la loc în frapierã. “Credeam cã nu mai vii”, zise el. “Am venit”, zise ea. “Mã bucur, sã ºtii”, zise el. Ea bãu din pahar. “Tu nu te bucuri?”

Ea puse paharul pe masã: “Ba da”.

“Ei, ºi-n afarã de antreurile astea cam oxidate, ce mâncãm?” zise Liliana, când reveni la masã. “Ce v-ar dori inimioara?”, zise tovarãºul Omescu. “Un cordon bleu”, rãspunse Liliana.

“Vrea cineva altceva în afarã de cordon bleu?” - se înãlþã peste masã, autoritarã, vocea tovarãºului Omescu. Cu excepþia soþiei tovarãºului Nelu Bari, care dorea ºniþel de pui cu cartofi natur, toatã lumea luã cordon bleu. “E foarte bun - o înºtiinþã el pe Ioana. E specialitatea bucãtarului-ºef, un turc”.

Ioana nu zise nimic. O privi cum stã cu

mâinile în poalã, pe blugii prespãlaþi, profilul ei bãieþesc ºi totuºi atrãgãtor, cum îºi muºca din când în când buza de jos. Nu prea ºtiu nimic despre ea, gândi.

Restaurantul se umpluse încet-încet. Cât timp mâncarã, Compact Rock executã câteva piese instrumentale, de cafe-concert. Apoi, când chelnerul începu sã strângã farfuriile, Teo tunã în microfon: “ªi acum, toatã lumea la dans cu domniºoarele Bovary!” - ºi începu un blues. “Domniºoarã?” - se înclinã spre Liliana tovarãºul Omescu.

Liliana zâmbi ºi se ridicã: rochia i se-nchise peste coapsã ca o cortinã peste finalul unei scene de amor. De lângã Safta, doctorul Costel dãdu sã facã ºi el aceeaºi miºcare de ridicare, dar tovarãºul Nelu Bari tocmai îi umplea din nou paharul cu votcã, aºa cã renunþã. În mijlocul ringului minuscul, Liliana îºi încolãci braþele în jurul gâtului tovarãºului Omescu ºi el avu o clipã senzaþia cã vede o secvenþã din filmul de animaþie “Jack ºi vrejul de fasole”.

Când piesa lui Santana luã sfârºit, Teo se apropie de microfon: “Permiteþi-mi o dedicaþie specialã: pentru domnu’ Augustin, artizanul acestor domniºoare Bovary, melodia sa preferatã: Child in time, a lui Deep Purple!”

Lângã el, Ioana tresãri puternic. “Ce s-a-ntâmplat?” - zise el. “Nimic”. Apoi zâmbi: “E ºi cântecul meu preferat”.

“Atunci dansãm?” “Pe Child in time?!”

“De ce nu?” - zise el ºi se ridicã. Ea ºovãi o secundã, apoi îl urmã. Avu grijã sã nu ºi-o apropie prea tare din prima: îi puse o mânã pe talie, iar cu cealaltã îi luã dreapta, ca la un debut de vals. Lãsã câþiva centimetri buni între ei, sã n-o sperie. Fãcurã primii paºi ºi el îºi dãdu seama cã ea þine palma dreaptã închisã. “Ce ai aici?” zise el ºi-i deschise încet degetele.

Mingiuþa. Mingiuþa verde de plastic.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS “Ce e asta?” Ea roºi uºor: “Talismanul meu. Mi l-a dat mama, sã-mi poarte noroc”. “Pãi atunci ia sã-mi poarte ºi mie noroc în seara asta”, zâmbi el ºi vârî mingiuþa într-un buzunar al vestei.

I se pãruse lui sau Ioana fusese strãbãturã de-un frison?

Venirã ºi alte perechi pe ring.

Palma ei, fãrã mingiuþã, era umedã.

Ca a Emmei, când Leon pleacã la studii la Paris, gândi. “Nu ºtiu mai nimic despre tine - se aplecã el spre urechea ei.

Celorlalte fete le-am luat datele. Þie, nu”. “ªi ce-aþi vrea sã ºtiþi?” “Pãrinþii, de pildã. Ce profesiune au pãrinþii?”

“Mama e… învãþãtoare”. “ªi tata?”

“Tatã n-am”. “Înþeleg - zise el. Da’ de ce tremuri? Þi-e frig?” - ºi-o apropie uºor. “Nu mã simt prea bine”. Deci n-are tatã, gândi. A fost crescutã de maicã-sa. De obicei, în absenþa tatãlui, fetele astea sunt mai zvãpãiate, se dau rapid pe brazdã. Sau te pomeneºti, dupã cum tremurã, cã e fecioarã.

Spera sã nu, fiindcã amintirile sale cu fecioare, douã la numãr, nu erau tocmai plãcute. Vru s-o apropie ºi mai mult, dar simþi împotrivirea ei. Da, gândi, probabil e fecioarã. Oricum, merita sã-ncerce. ªi chiar dacã era, încã o experienþã de felul ãsta nu strica, mãcar pentru faptul cã nici o fecioarã nu-ºi uitã primul bãrbat. Fãcuse odatã, în faþa colegilor sãi clujeni, o întreagã teorie despre modul cum poþi rãmâne în posteritate, într-o posteritate imediatã ºi limitatã, desigur, dar totuºi posteritate, culcându-te cu cât mai multe fete mari, care cât vor trãi te vor þine, vrând-nevrând, minte. O dezvirginare reuºitã, zisese el atunci, face uneori mai mult decât o plachetã bunã de versuri.

“De aceea am urmat un liceu industrial - o auzi el deodatã pe Safta, care dansa în apropierea lor cu tovarãºul Nelu Bari ºi care, ca sã acopere

solo-ul impecabil de chitarã al lui Teo, vorbea tare - fiindcã eu consider cã pentru a fi bine informat, trebuie sã îmbini cunoºtinþele tehnice cu cele ale culturii generale, moderne” “Binenþeles rãspunse tovarãºul Nelu Bari. Tovarãºul Nicu Ceauºescu chiar vorbea la un moment dat…”, dar el nu-l mai auzi deoarece Teo se prãvãli apoteotic, cu toatã trupa ºi cu toþi decibeli de la staþiile “Marshall” la maximum, spre finalul la Child in time. “ªpriþ pause”, fãcu apoi Teo, asudat, când ultimele acorduri ale piesei se stinserã. El o conduse pe Ioana la masã, îi trase ca un gentleman scaunul sã se aºeze, se aºezã ºi el. Tovarãºul Omescu tocmai îi spunea ceva la ureche Lilianei, când în spatele lor apãru, respectuos, nea Georgescu.

“Ce-i, Georgescule?” - fãcu tovarãºul Omescu. “Am adus costumele”. “Ce costume?” “Costumele pentru fete”.

“Aaa - se dumiri tovarãºul Omescu pentru domniºoarele Bovary? Tu nu vezi cã sunt ocupate? Mâine dimineaþã, la zece. Fetelor - adãugã el tare - mâine dimineaþã, la zece, probã de costume!” “Ce costume?” - zise Ioana.

Era cam palidã. “Costume de epocã, din Flaubert”, zise el. “Trebuie sã îmbrãcãm aºa ceva?” “Trebuie. Aºa e regulamentul”. “Ce mai e, mã?” - zise tovarãºul Omescu, vãzând cã nea Georgescu nu pleacã. Nea Georgescu se aplecã ºi ºuºoti ceva. “Mai dã-l în mãsa! - zise tovarãºul Omescu. Pãi ce fel de comunist e ãsta?! Doctore - fãcu el cãtre Costel - du-te niþel cu cu Georgescu. Aveþi o treabã”. Doctorul Costel se ridicã anevoie ºi fãcu un fel de slalom dupã nea Georgescu. “Auzi, Gusti - se întoarse spre el, râzând, tovarãºul Omescu - unui tovar㺠francez i s-a fãcut rãu. A dracului moldoveanca, l-a stors!” El zâmbi ºi-ºi mai turnã un pahar de Havana. “Vã supãraþi dacã plec?” — zise Ioana.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

21 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

“Deja?! Pãi e abia zece!” “Nu mã simt prea bine”. “Cum vrei. Atunci sã te conduc”.

Simþi cum toþi ochii îi urmãresc. În hol ea îi întinse mâna: “Pe mâine”. “Nu te duc pânã-n sat?” “Nu, mulþumesc”.

“Sã nu uiþi sã vii sã probezi costumele”.

“N-o sã uit”. O urmãri cum iese din hotel grãbitã, cu capul plecat. Se gândi sã urce în camerã ºi sã stea acolo o vreme, sã creadã toþi c-a luat-o scurt cu el. Dar imaginea paharului plin cu Havana lãsat pe masã îl decise: se-ntoarse în restaurant. ***

22 anul XIII nr. 3 (32) 2007

În fine, veni ºi ziua cea mare a Serbãrilor Mãrii ºi Tinereþii ºi a concursului “Domniºoara Bovary”. Dis-de dimineaþã, pe terasa de deasupra Radio-Vacanþa, bãieþii de la departamentul tehnic instalaserã microfoane, fãcuserã probe de sunet ºi transmisie

(cãci totul se petrecea în direct), aduseserã un podium pentru festivitãþi, saci de plastic cu premiile, mape cu diplome etc. Serbãrile se desfãºurau în fiecare an în ultima sâmbãtã din iulie ºi plaja, cu cei veniþi în week-end special pentru asta, era arhiplinã: peste treizeci de mii de oameni o umpleau pânã hãt departe, spre epava greceascã dinspre capãtul staþiunii. Nu puteai arunca un ac. Din cincizeci în cincizeci de metri erau instalate pe stâlpi difuzoare, s-audã toþi ce se transmitea din studio sau de pe terasã.

La ora unsprezece, când sui ºi el pe terasã, începuserã deja concursurile de dimineaþã: maratonul jucãtorilor de table, “Cine stã mai mult în stâlp” ºi campionatul de fotbal pe nisip în care adversarii erau legaþi doi câte doi, în cuplu. Pe deasupra plajei pluteau câteva parapante, iar mai sus, pe cer, se învârtea deja avionul mic din care trebuiau sã sarã la punct fix, lângã obelisc, paraºutiºtii cu paraºutele lor tricolore, în culorile patriei.

Pe terasã era mare forfotã. Vãzu mai mulþi tipi la costum ºi cravatã, cu staþii de emisie-recepþie în mânã, îl recunoscu ºi pe insul în costum gri de care pãreau cã ascultã toþi, îl zãri ºi pe amicul Toni, înconjurat de vestale ºi ocupat sã se machieze în zeul Neptun (el era cel ce înmâna premiile), ba într-un ºezlong, cu o cafea într-o mânã ºi un talkie-walkie în cealaltã, îl vãzu ºi pe tovarãºul Omescu. Avea cearcãne babane, de parcã lucrase la darea de seamã anualã a Comitetului Central al UTC. Avea ºi de ce, gândi, de vreme ce cu douã seri în urmã dispãruse brusc din restaurant însoþit de Liliana. În momentul acela, el, care începuse deja sã se pileascã, simþise ghimpele invidiei ºi se gândise cã în loc sã se fi ocupat inutil de puºtoaicã (pe care nici n-o mai vãzuse de-atunci), mai bine ar

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS fi încercat sã intre pe fir la Liliana ºi sã-ncerce sã-nceapã în camera lui o tandrã autopsie a corpului medicinistei. Poate ºi de-aceea, de regret, bãuse pânã spre dimineaþã cu doctorul Costel ºi cu Teo ºi zãcuse toatã ziua de ieri: nici proba costumelor n-o vãzuse, nici înscrieri nu mai fãcuse.

“Salut, Gusti - zise tovarãºul Omescu. S-au mai înscris fete?” “Nimeni - rãspunse el. Da’ cred cã astea trei sunt suficiente”: “Aºa cred ºi eu zise tovarãºul Omescu. Vezi sã n-o lungeºti prea mult. Mi-a spus Georgescu cã ieri la bibliotecã vreo zece gagici au vrut sã-mprumute Doamna Bovary. Noroc cã n-avem cartea. La cât începi?” “La doiºpe - zise el. Tovarãºu’ Nicu?” “Mi s-a spus cã e pe drum. Da’ unde-ai dispãrut ieri?”

“A trebuit sã mã duc pânã la Casa Scriitorilor, la Neptun, sã predau o povestire” - minþi el. “Pãcat cã n-ai fost sã vezi fetele în costume, plimbându-se în caleaºcã! - fãcu entuziasmat tovarãºul Omescu. Un spectacol, nu alta!

Se uita lumea la ele ca la urs!” “Da, îmi pare rãu - zise el. De la hotel vin tot în trãsurã?” “Sigur - rãspunse tovarãºul Omescu. La doiºpe fãrã zece le ai aici”.

Terminase deja jumãtate din sticla platã pe care-o þinea într-unul din nenumãratele buzunare ale vestei sale albe, când vãzu trãsura deschisã, cu coviltirul lãsat pe spate, trasã de doi cai voinici, coborând spre plajã pe aleea dinspre hotelul Forum. Pe caprã, sunând continuu dintr-o tropetã de jucãrie, stãtea un om în vârstã îmbãcat într-o redingotã neagrã, cu un papion mare cu picãþele la gât ºi cu joben pe cap. Dar ceea ce, uitându-se mai bine, îi stârni uimirea, era cã pe caprã, în stânga birjarului, era fixatã de speteazã o fotografie mare, înrãmatã, a lui Flaubert. De unde dracu’ fãcuse rost

nea Georgescu de portret?! Pe dreapta ºi pe stânga trãsurii, doi de-o parte, doi de alta, veneau pe jos un soi de cavaleri de onoare, probabil bãieþi de la Salvamar, echipaþi ºi ei “de epocã”; din ce epocã, n-ar fi putut însã spune.

Trãsura opri în dreptul Radio Vacanþa ºi fu imediat înconjuratã de lume.

Cavalerii de onoare lãsarã scãriþa trãsurii, oferirã galanþi braþul fetelor care, þinând ridicate poalele rochiilor lungi, coborârã ºi-apoi începurã sã urce scara în spiralã spre terasã. Se auzi cu putere pe toatã plaja semnalul radio pe care-l convenise cu Andrei ca motto muzical al concursului: câteva mãsuri din “Marseilleza”. Trase rapid o ultimã duºcã ºi luã un microfon portabil. Îl ciocãni: mergea. Era rândul lui sã-ºi intre în rol. ªi-ºi intrã destul de bine. Dar apoi, în nici o jumãtate de orã, surveni dezastrul.

A

*** Stãtea de aproape o jumãtate de orã singur pe un scaun, într-una din încãperile sãrãcãcioase mirosind a petrosin ale postului de Miliþie Costineºti, cu trei coli albe în faþã pe tãblia biroului scorojit, din pefele. De pe peretele opus lui, tovarãºul Nicolae Ceauºescu pãrea, din portret, sã-i zâmbeascã ironic. Trase cu urechea: nici un zgomot, nici de pe coridor, nici din încãperile pe care le bãnuia alãturate, nici dinspre staþiune. Se uitã la ceas: aproape miezul nopþii. S-or fi încheiat Serbãrile. Dacã s-or fi încheiat. ªi-ºi aminti ºi-l trecu un fior. Vor sã mã umileascã, gândi, sã mã sperie. Dar ce vinã avea el?! ªi cât de bine începuse totul! “Dragi prieteni ai Serbãrilor — pornise el în trombã, de îndatã ce fetele deveniserã pe terasã vizibile pentru toþi cei de pe plajã - vã invitãm

ARCHEUS Tabara de literatuRA

23 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

24 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS astãzi la un concurs altfel decât aþi fost obiºnuiþi: Domniºoara Bovary! Un concurs de inteligenþã, de culturã generalã, de frumuseþe spiritualã ºi nu în ultimul rând un concurs în care ne scrutãm viitorul!” Explicase apoi pe scurt regulile concursului, insistând mai ales asupra faptului cã decizia finalã le aparþine lor, celor de pe plajã.

“Dumneavoastrã - ridicase el tonul prin tãria ºi durata aplauzelor, veþi stabili cine e câºtigãtoarea!” Un vuiet de fluierãturi, chiote, aplauze urcase spre terasã. “ªi acum - urlase el în microfon - concurentele! Mai în faþã, fetelor!

Aplaudaþi-o, vã rog, pe Safta din Borzeºti, 21 de ani, laborantã la Combinatul chimic din localitate, Miss Borzeºti anul trecut!” Chiote, fluierãturi, aplauze. Lumea se strânsese mai în faþã, sã vadã mai bine. Prezentarea Ioanei stârni mai puþin entuziasm; nici n-arãta, biata, prea bine în rochia prea lungã, pãlãria cu boruri prea mari, mânecile bluzei prea lungi.

Catcher in the rye, îi trecuse atunci prin minte, privind-o, titlul romanului lui Salinger.

Cather on the beach, gândi acum, în biroul Miliþiei Costineºti.

Aplauzele cele mai puternice le luase, cum era ºi de-aºteptat, Liliana.

Se vedea cât colo cã ºtia sã se miºte, fusese probabil ºi la parade de modã, fiindcã, în timp ce el o prezenta, ea se roti ca un titirez, dezgolindu-ºi gleznele ºi niºte dessous-uri de dantelã neagrã prinse cu jartiere albe, fãcu o plecãciune etc. “Dar sã trecem la fapte! - strigase el. ªi prima probã va dovedi cã nu suntem într-un timp pudibond, închistat, pradã prejudecãþilor, ca pe vremea lui Flaubert! De aceea le rog pe concurente sã ne-arate, pentru început, cum îºi închipuie fiecare cã se dezbrãca Emma Bovary la întâlnirele ei cu Rodolphe! Poftim, Safta! S-o

vedem pe Emma Bovary în Moldova!”

Din studio, Andrei mixase un blues.

Spre surpinderea lui, Safta se dezbrãcase mai elegant ºi mai repede decât se aºtepta: lãsase sã-i cadã bretelele de pe umeri, descheiase fãrã poticneli fermoarul la spate, rochia îi alunecase fãrã dificultate la picioare, dezvãluindu-i trupul vânjos, bine fãcut, în bikini ºi-n uralele plajei. Tot aºa rapid ºi-o da jos ºi halatul de laborantã când o vizita vreun ºef de secþie, gândise atunci.

Ioana, în schimb, se împiedecase în nasturi, în copcii, fermoare, panglici, ºnururi, de ziceai cã dã jos o armurã.

Nici costumul de baie dintr-o singurã piesã care ieºi pânã la urmã la ivealã nu-i venea ca turnat. Stârnise râsete, comentarii sarcastice, inevitabile în asemenea situaþii, ºi aplauze puþine. Roºise toatã, avea lacrimi în ochi. Însã Liliana!… Când îºi azvârlise dezinvoltã ºi ultimul articol “de epocã”, o eºarfã trandafirie din jurul gâtului, ºi rãmãsese în cel mai minuscul bikini niºte sforicele - pe care-l vãzuse el vreodatã, pânã ºi tipii cu walkie-talkie încremeniserã. Apoi un val de urale, de mugete, de scandãri “Li-li-a-na! Lili-a-na!” se înãlþã spre terasã. ªi totul mergea ca la carte. Safta ºi Ioana rãspunserã bine la întrebãrile, uºoare, ce-i drept, din Doamna Bovary, Safta îºi creionase corect nostalgiile de viitor, în care el recunoscu sintagme din dansul ei cu tovarãºul Nelu Bari sau din instructajele pentru concursul de Miss, ba chiar Ioana recuperase ceva din simpatia publicului când recunoscu cã n-are tatã. “Dar iatã - sãrise el imediat - asta nu o împiedecã azi pe Ioana, în condiþiile societãþii noastre, sã se realizeze pe deplin, fãrã prejudecãþi ºi fãrã opreliºti de naturã burghezã! ªi care este, Ioana, idealul tãu de viitor, nostalgia ta

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS secretã?” “Sã-mi întâlnesc ºi sã-mi cunosc tatãl”, spusese ea încet în microfon, dar rãspunsul se auzise pe plajã ºi aplauzele, înduioºate, cãpãtaserã mai multã consistenþã.

Aici ar fi trebuit sã fie primul semnal, primul declic cã lucrurile nu evoluau aºa cum trebuia. Se aºteptase ca Ioana sã spunã ceva despre viitorul ei la filologie, de traducãtoare sau profesoarã, iar ea — pleosc!: “Sã-mi cunosc tatãl”! El trecuse însã rapid peste acest moment oarecum stânjenitor, fiindcã urma Liliana.

Uºa biroului se deschise ºi pe ea vârî capul un miliþian. Nu-l cunoºtea, nu era Stamate, ºeful de post, ci unul mai tânãr, nou, probabil adus pentru Serbãri, ca întãriri. “Aþi scris?” “Nu rãspunse. Am mai spus ºi repet: nu am de declarat nimic”. “Cum doriþi. Eu am tot timpul, sã ºtiþi” - ºi dispãru, închizând cu zgomot uºa. Vor sã mã umileascã, gândi. Sã mã sperie. Dar ce dracu’ sã declar? Cu ce-s vinovat? Se uitã la ceas: unu noaptea.

Poate cã totuºi ar fi trebuit sã intervinã mai devreme, sã-i ia microfonul. Dar cine s-ar fi aºteptat la una ca asta?! Liliana, care pânã atunci dominase de departe concursul, la întrebarea lui ce profesiune au pãrinþii, spusese clar în microfon: “Mama e economistã, iar tata general de Securitate”. Hopa, am sfeclit-o, gândise el, dar sãrise iute la urmãtoarea chestiune: “ªi pentru o studentã eminentã, o tânãrã strãlucitã ca tine, care e marea, secreta nostalgie, într-un cuvânt: bovarismul tãu?” “Marea mea nostalgie, dar nu secretã, pentru cã i-am spus-o ºi lui tata, care nu mã-nþelege - rostise ea rãspicat, þinând microfonul cu ambele mâini - e sã emigrez în R.F.G. “. “Poftim?” - fãcuse el, crezând cã n-a auzit bine. “Sã emigrez în R.F.G., în Germania occidentalã - repetase ea rar - pen-

tru cã m-am sãturat de tot ce se-ntâmplã în jur, m-am sãturat de þara asta de cãcat, de oamenii ãºtia care…” În momentul acela, sunetul cãzu. Se lãsase o liniºte grea, de mormânt. Se auzeau numai valurile, depãrtat. Nici pe terasã, nici pe plajã nu mai miºca nimeni. Apoi el simþise în spatele lui o vânzolealã, desluºise ºoapte în walkie-talkie, paºi grãbiþi ºi, concomitent, auzise dinspre plajã, întâi rãzleþe, într-un colþ, dupã care într-altul, aplauze firave, apoi din ce în ce mai puternice, cuprinzând mulþimea ºi devenind sacadate o datã cu silabele scandate ale numelui ei care umplurã vãzduhul, tocmai când de-acolo, din vãzduh, ironie a sorþii, începurã sã aterizeze unul dupã altul în spaþiul marcat de lângã obelisc paraºutiºtii, cu paraºutele lor tricolore. Iar Liliana sta dreaptã, cu bãrbia sus, zâmbind ºi þinând microfonul cu ambele mâini, ca pe-un stindard.

Nu-ºi mai aducea aminte cum coborâse, buimac, de pe terasã, cum alergase - dacã alergase - pânã la hotel. Þinea minte doar cã luase o sticlã de Havana de la bar ºi urcase în camerã. Îl treziserã niºte bãtãi puternice în uºã. Se uitase spre geam: afarã era întuneric. Mersese sã deschidã: tovarãºul Omescu. “Îmbracã-te” - zise acesta rece. “De ce?” “Trebuie sã vii sã dai o declaraþie”. “Ce declaraþie?” “Cu ce s-a-ntâmplat”. “Pãi cu ce sunt eu de vinã?” “Nu eºti, dar asta þi se cere: o declaraþie ºi gata”. El începuse sã-ºi tragã blugii azvârliþi dupã pat. Tovarãºul Omescu intrase în camerã ºi se aºezase pe un scaun. Arãta rãvãºit rãu de tot. “De ce mama mã-sii, mãi Gusti - zise el cu glas mai domol - n-ai verificat-o mai bine pe nebuna aia?” “Cum s-o verific mai bine?!” “Cu pãrinþii, cu nostalgiile ei… Tu-þi dai sema în ce

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

25 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

26 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS cãcat am intrat?” “De unde sã ºtiu eu cã taicã-su e ofiþer de Securitate?”

“Mai rãu - zisese abãtut tovarãºul Omescu. Taicã-su e generalul Stamatoiu, de la Direcþia a V-a, aia cu Externele”. “ªi ce voiai sã-i fac fetei? Sã-i dau în cap?” “Trebuia sã fii mai atent încã de la înscrieri, sã vezi cum gândeºte, ce-i trece prin cârlionþii ãia miºto. Dar acuma, gata: dai declaraþia ºi gata. Te aºteaptã o maºinã jos”. “Ce maºinã? Unde mã duc?” “La postul de Miliþie din sat. Aºa mi s-a spus: te duci acolo, þi se ia o declaraþie ºi gata, vii înapoi”. “Nu mã duc nicãieri! - strigase el. Ce-o sã faceþi, mã arestaþi?” “Gusti dragã - zisese blând tovarãºul Omescu - nu mã mai fute ºi tu la cap, destul m-au futut ãºtia toatã ziua. Du-te, dã declaraþia ºi gata, îþi garantez eu”. El îl privise lung în ochi, apoi ieºise ºi coborâse în faþa hotelului. Îl aºtepta un “ARO” kaki, ca de la armatã. Vor sã mã umileascã, sã mã sperie, gândise.

Nici mãcar n-au adus o “Dacie”, ci un împuþit de “ARO”.

Uºa se deschise din nou ºi apãru tânãrul miliþian. Semãna extraodinar cu miliþianul cu figurã de cretin sadea din filmul lui Lucian Pintilie, Reconstituirea. Dar poate cã ãsta nu era aºa bou. “Aþi scris?” “Nu”, rãspunse el.

“Atunci n-am ce face, vã iau eu declaraþia. ªi vã rog sã nu-mi faceþi greutãþi. Mi s-a dat un ordin, îl execut”.

Se aºezã la masã în faþa lui ºi deschise o agendã. Era, dupã grad, sergent-major. Vor sã mã umileascã, gândi. Nici mãcar nu mã ancheteazã un securist. Dar ce rost avea s-o lungeascã aºa, la infinit? Sã scape dracului odatã din balamucul ãsta. “Numele ºi prenumele”, zise sergentul. Le spuse.

“Data ºi locul naºterii”. Le spuse. “Profesia”. “Scriitor”. Sergentul ridicã ochii pentru prima oarã din agendã: “Nu avem aºa ceva în nomenclator. Avem

doar scriitor de vagoane. Scrieþi pe vagoane?” “Atunci, profesor” - zise el.

“Buuun - fãcu celãlalt dupã ce notã.

Acum, cetãþene Augustin - ºi-l privi din nou în ochi - vã rog sã-mi spuneþi de la cine v-a venit ideea asta cu concursul?” “De la Flaubert”. “De la cine?”

“De la Flaubert. E un scriitor”. Sergentul mai întoarse o foaie din agendã ºi el vãzu cã scrie, caligrafic, “Flober”.

“Flober - zise ca pentru sine sergentul, punând accent pe prima silabã. E evreu?” “Nu ºtiu. Adicã nu cred rãspunse el. E scriitor francez”. “ªi la cine stã? ªtiaþi cã dacã aveþi contacte cu strãinii - miji ochii sergentul - trebuie sã ne anunþaþi în cel mult patruzeci ºi opt de ore?” “Tovarãºe sergent-major zise el - domnul Flaubert e mort. Mort ºi-ngropat. De mult. Din 1880. Mai precis, din 8 mai 1880”. Sergentul lãsã pixul pe masã: “Dumneavoastrã vã bateþi joc de mine?” “Câtuºi de puþin rãspunse el. Poftim, puteþi sã verificaþi”, ºi scoase dintr-un buzunar al vestei Doamna Bovary, ediþia din B.P.T., care avea un tabel bio-biliografic. În clipa aceea sunã telefonul. Sergentul lãsã cartea ºi ridicã receptorul.

“Alo? Da. Sergent-major Prepeliþã, sã trãiþi. Da, e lângã mine”. Mã transferã la Bucureºti, gândi ºi încercã sã citeascã pe faþa sergentului ce i se transmite la telefon. Pe faþa sergentului nu se citea nimic. “Da, vi-l dau”, zise el ºi-i înmânã receptorul. “Alo, Gusti?”

Recunoscu vocea tovarãºului Omescu.

“Ai dat declaraþia?” “Am dat-o”.

“Foarte bine. Acum întinde-o de-acolo, du-te la hotel, dar sã nu te mai fâþâi prin bar, urcã în camerã, culcã-te dracului ºi vorbim mâine”. “Dar ce s-a-ntâmplat?” Auzi cum celãlalt coboarã vocea: “A venit tovarãºul Nicu”. “ªi?” “ªi i-am povestit toatã treaba”. “ªi?” “ªi ce?” “Ce-a zis?” “ªtii cum e el: a râs ºi-a zis sã ne vedem de tre-

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS abã, cã nu e nimic grav, se rezolvã”. “ªi fata?” “Ce fatã?” “Liliana”. “ Am pus-o într-o maºinã ºi-am trimis-o pachet la taicã-su, sã se spele pe cap cu ea”, “Mersi, maestre” — zise el. “Vorbim mâine. Acum du-te la hotel, dar nu la bar, ai înþeles?”

“Deci pot sã plec?” zise el cãtre sergent. “Liber”, fãcu acesta. “Tot timpul sunt liber, sã ºtiþi”. κi luã cartea ºi ieºi.

Cum trecu pragul postului, o vãzu. Începuse sã picure ºi ea stãtea zgribulitã de cealaltã parte a ºoselei. Alergã spre el ºi se opri în faþa lui, rãsuflând greu: “Ce v-au fãcut?” “Nimic, zâmbi el. M-au pus sã dau o declaraþie. De când stai aici?” “De când v-au luat de la hotel”. “ªi de unde ºtiai c-o sã mã aducã la post?” “De la tovarãºul Omescu”. Tot el, sãracu, gândi. Nu ºi-a putut þine gura. ªi uite-o ºi pe puºtoaica asta aºteptându-l în ploaie. “N-ai umbrelã?” “N-am - zise ea - dar am adus trãsura”. “Ce trãsurã?” “Trãsura de la concurs”. “ªi unde e?” “Aici, în spate” - ºi duse douã degete la gurã, fluierând scurt, ca un bãiat. “Mãi, mãi, mãi”, râse el când vãzu trãsura apãrând de dupã colþul postului, cu coviltirul acoperit ºi cu birjarul clãtinându-se vizibil pe caprã. Era mangã. “Am stat de vorbã ºi i-am mai dat sã bea - zise ea - cã altfel zicea cã pleacã”. El se scotoci prin buzunarele blugilor, scoase o sutã de lei ºi i-o întinse birjarului: “Ia-o, tataie”. “Bogdaproste, conaºule, ºi sã-þi trãiascã franþuzoaica. Încotro?” “Spre hotel Forum”. Urcarã. Trãsura ieºi la ºosea, o luã spre staþiune, coti pe lângã Poºtã, se-nscrise pe aleea spre Teatrul de Varã, depãºi parcarea de autoturisme, lunecã pe lângã zidul lateral al discotecii Vox Maris, ocoli rondoul de trandafiri din faþa cantinei nr.1 ºi opri lângã scãrile de la intrarea în hotel. El dãdu sã coboare, dar observã prin

uºile de sticlã pe tovarãºul Omescu ºi pe insul în costum gri vorbind ºi gesticulând aprins în hol. “Ia-o înainte!” — zise el cãtre birjar, apoi se scotoci ºi mai gãsi o sutã. Birjarul luã bacnota ºi ridicã din umeri. Trãsura coborî spre Radio-Vacanþa, trecu pe lângã Punctul Sanitar de Prim Ajutor unde sforãia mai mult ca sigur doctorul Costel, pe lângã discoteca în aer liber Ring, pe lângã falusurile de piatrã ale sculptorului Apostu, ocoli Radio-Vacanþa ºi terasa cu mici din apropiere, pe stânga, lãsã obeliscul pe dreapta ºi opri pe fâºia îngustã de ciment dintre mare ºi lacul cu apã dulce, unde se zãreau dormitând hidrobicicletele. “Vã duc la garã?” - se-ntoarse birjarul.

“Dã-i înainte!” - zise el. O simþea lipitã de umãrul lui, tremurând. Îi luã palma stângã. Era micã, umedã. Ea nu ºi-o retrase. Trãsura coti pe lângã lac, traversã satul de vacanþã cu cãsuþe de lemn, ieºi iar în ºosea ºi parcurse, cu caii în trap uºor, cei doi kilometri pânã la garã. “Am ajuns la garã”, zise birjarul. “Înapoi la hotel!”, zise el. O luarã pe uliþa pustie de pe lângã calea feratã, ajunserã iar la postul de miliþie ºi refãcurã drumul pânã la hotel. În hol nu mai pãrea sã fie nimeni. Gândi: ia sã vedem al patrulea precept: directeþea. Acum e acum. “Ai îngheþat, zise el, nelãsând-o de mânã. Vino sã dormi la mine la hotel. Eºti frântã. Doar n-o sã te-ntorci la ora asta în sat!” Îi simþi palma zvâcnind, dar îl urmã.

“Aºteaptã-mã o clipã”, spuse el în hol ºi se repezi la bar, o trezi pe Lenuþa ºi luã o sticlã de Havana de ºapte ani: dacã-i bal, bal sã fie. Liftul nu mergea.

Urcarã pe scãri pânã la trei, el descuie camera ºi-o lãsã sã intre prima. “Scuzã-mi deranjul - zise el, când ea se opri speriatã în mijlocul camerei - dar cu Serbãrile astea, nici sã-mi fac patul n-am avut timp”. Patul însã, gândi, era

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

27 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

28 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS excelent, dublu, numai bun de amorezi. “Nu-þi scoþi fâºul?” Ea îl privi cu un soi de tristeþe, apoi ºi-l scoase ºi-l atârnã în cuier. “Fã un duº pânã prepar eu asta - ºi-i arãtã sticla. De mâncare n-am, sã ºtii. Prosoapele sunt dupã uºã, în cuier”. Ea îl privi la fel, apoi se-ntoarse încet ºi intrã în baie.

Dac-a intrat în baie, gândi, cu poºeta ºi cu toate ustensilele ºi cremele ei, e clar.

Dar cum s-o aºtepte? Gol, sub pãturã, sau îmbrãcat, pentru o coversaþie-preludiu? În privinþa asta preceptele sale nu-i spuneau mare lucru.

Desfãcu sticla ºi umplu douã pahare. Apoi auzi duºul: era O.K. Deschise frigiderul: he, he, mai avea gheaþã! Puse douã cuburi în fiecare pahar ºi-l goli pe al sãu din patru înghiþituri, apoi îl umplu la loc. Se uitã la ceas: aproape patru dimineaþa. Se simþea înviorat, ba chiar excitat. Ar fi bine sã nu fie fecioarã. Asta-i mai lipsea, ca dupã povestea cu Liliana sã se desopere în camera lui cearceafuri însângerate. Brrr!

Netezi cearceaful ºi cuvertura, aranjându-le într-un unghi ce i se pãru sexy. κi scoase vesta, o puse în cuier ºi trase cu urechea la uºa de la baie. Duºul mergea la maximum. Se duºa fata, nu glumã. Poate o fi la ciclu, gândi.

Ieºi pe balcon. Picura încã, dar spre rãsãrit se întrezãrea deja o geanã subþire de luminã. Se aºezã în fotoliul ºchiop cu trei picioare rezemat de balustradã ºi-ºi aprinse o þigagã. Bine mãcar cã ieºise cu faþa curatã din toatã povestea. Auzi, fiicã de general de Securitate sã vrea în R.F.G.! Ce i-o fi lipsit? Avea maºinã la scarã, probabil vilã, televizor color, bani, servitoare, post în oraº dupã facultate… O nebunã, ce mai.

Bãu. Se uitã la ceas: patru jumãtate. Ce dracu’ fãcea fata asta atâta sub duº? Sã nu i se fi fãcut rãu. Merse

la uºa de la baie. Duºul curgea încã, dar peste zgomotul lui i se pãru cã aude un icnet sau ceva asemãnãtor unui suspin prelung. “Ioana!” - strigã el. “Ies acum!” - o auzi el, dar nu-i recunoscu glasul ºi-n secunda urmãtoare ea ieºi valvârtej, îmbrãcatã, cu chipul ºiroindu-i de lacrimi, înºfãcã fâºul din cuier, deschise uºa camerei ºi-o luã la fugã pe coridor. El rãmase uluit, cu paharul în mânã. Pãtrunse încet în baie, cu sentimentul cã e pe cale sã dea peste ceva groaznic. Duºul încã mergea, dar apa era rece. Se-ntoarse spre uºã ºi pipãi prosoapele: erau uscate.

Reveni la duº, îl opri ºi-atunci zãri pe mãsuþa din faþa oglinzii douã foi de caiet dictando scrise ºi pe-o parte ºi pe alta. Luã foile, reveni în camerã ºi se aºezã pe pat. Literele, cuvintele erau mâzgãlite în grabã, ca sub presiunea unei ameninþãri iminente, ºi-i luã ceva timp pânã reuºi sã le descifreze. ***

Nenorocitule! Nenorocitule! Cum sã-þi mai aduci tu aminte de satul din munþi în care aþi nãvãlit voi, o grupã de geniali de la Filologie, ca sã, chipurile, culegeþi folclor autentic, de la sursã, ºi de fapt sã vã-mbãtaþi ca porcii searã de searã, cu profesorul vostru cu tot? ªi cum sã-þi aduci aminte de învãþãtoarea timidã pe care ai zãpãcit-o cu versuri, cu scenariile ºi proiectele tale, cu “actul gratuit” ºi alte prostii, ºi care te-a iubit de cum te-a cunoscut? Nenorocitule! Ai dormit pe furiº douã sãptãmâni în cãmãruþa ei de la Cãminul Cultural ºi dupã aia ai ºters-o fãrã sã-i spui o vorbã. ªi când, însãrcinatã în douã luni, a venit la tine la Cuj, ce i-ai spus?

“Nu mã intereseazã copiii. Am înaintea mea o creaþie de împlinit. ªi de unde ºtiu eu dacã pe la tine n-au trecut ºi alþii mai înainte?” Nenorocitule!

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS Doar ºtiai cã tu ai fost primul! ªi mama n-a vrut sã facã avort, fiindcã te iubea ºi mã iubea ºi pe mine, încã din burta ei, ºi mai þii tu minte cu memoria cu care te lauzi atâta, cum se fãcea un avort atunci? Nu mai þii minte, nu?

De aici, scrisul care fusese albastru se schimba în roºu. Probabil i se terminase pasta, gândi. ªi mama a trebuit sã plece din sat sã nu se facã de ruºine, sã nascã altundeva, la dracu’n praznic. Þi-a scris cã ai o fetiþã ºi cum ai vrea s-o boteze, dar nu i-ai rãspuns. Nu mi-ai rãspuns nici mie, când am aflat cine e tatãl meu, oricât þi-am scris. Dacã eºti ardelean, mai þii minte ce-nseamnã “bitang”, aºa cum mã strigau copiii la grãdiniþã ºi la ºcoalã? Eu n-aveam tatã, eram “bitang”, copilul nimãnui, copil din flori, ca al unei curve. Dar eu ºtiam cã am tatã, te admiram, þi-am citit toate cãrþile, te-am vãzut la televizor, m-am bucurat când ai luat premii ºi m-am speriat când am auzit cã bei mult. Pentru cã nu voiam sã mori fãrã sã mã cunoºti, fãrã sã vezi ce fatã ai, nenorocitule! Tu nu vezi cã-þi semãn, cã am aceiaºi ochi, aceeaºi frunte, acelaºi nas ca tine?

Mi-a fost milã de tine când te-au luat astãzi la Miliþie ºi m-am rugat la

Dumnezeu sã nu te batã. Mai bine te bãteau.

O singurã datã i-ai dãruit mamei ceva atunci, în sat, în afarã de poveºtile ºi tertipurile tale nenorocite: o mingiuþã verde de plastic. Acum poþi s-o iei înapoi.

Sã nu te mai vãd niciodatã. Sper sã nu te mai vãd niciodatã.

A

*** Împãturi încet foile ºi aºezã paharul pe noptierã. Stãtu aºa, nemiºcat, vreo câteva minute. Apoi se ridicã, îºi luã vesta din cuier, puse foile într-un buzunar ºi sticla în altul ºi coborî în hol. Îl strãbãtu în liniºte ºi ieºi pe terasa încã luminatã de neoane. Se uitã într-acolo: pe stâncã nu era nimeni. Se aºezã în fotoliul de rãchitã , puse sticla pe masã ºi scoase foile scrisorii pe genunchi. Înainte sã-nceapã sã le reciteascã, bãu o înghiþiturã. Icni ºi douã lacrimi mari îi cãzurã pe partea scrisã cu pastã albastrã. Când terminã de recitit, îºi pipãi buzunarele dupã þigãri, dar încã înainte de a da de mingiuþa verde, realizã cã ºi le uitase pe balcon.

Puse mingiuþa pe masã ºi-o privi.

La rãsãrit, cerul se incendiase. Se vestea o nouã zi.

***

29

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

i o a n

p i n t e a

Qintelnic QINTELNIC (variantã)

30 anul XIII nr. 3 (32) 2007

la mijloc e cupa auritã din care bem cu voluptate toþi cei ce murim bem pe sãturate pe faþa de masã proaspãt apretatã se prelinge un lichid roºu care seamãnã foarte mult cu viaþa între noi înalþi ºi ascuþiþi sunt munþii jos ºi sus furnici ºi fluturi ºi peºtiºorii de aur care îndeplinesc trei dorinþe un copil cu capul sferic urcã ºi coboarã ca un avion de hîrtie în intervalul dintre cer ºi pãmînt cîtã armonie! e aproape o erezie basmul acesta despre oameni veºnici ºi un Dumnezeu care moare aici în prisacã dacã nu am sta faþã în faþã cu Colina peste care preþ de cîteva clipe de mers se aflã precum un butoi cu pulbere cabina cu smoalã cu argilã ºi cernoziom levigat

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS în care precum într-o baie cu duº curge pentru fiecare dintre oamenii þinutului murdãria acolo e iadul! noi stãm pe limb pentru cã noi suntem poeþi ºi filosofi ºi pictori ºi mai suntem omizi strãlucitoare cãrora au început precum primãvara în straturile afînate sã încolþeascã veselã alium cepa sã ne creascã aripioare cu picãþele ca bubele pe oile pãstorului Ietro vãzduhul e prielnic pentru cã poluarea lui e chiar mireasma arhanghelilor ºi nimeni ºi nimic nu mai poate opri zborul lor legãnat legãnat ºi trilul lor ascuþit ascuþit sunt niºte pãsãri albastre ºi verzi cu gheare mici ºi cu aripi mari ºi se învîrt bezmetice ºi din cînd în cînd în fantasticã rotaþie în jurul Tronului pe care L-ai aºezat precum scãunelul cu rotile la mijloc acoperit cu sac ºi protejat de un nesfîrºit zid din pînzã de cînepã prin care învlãstãresc tulburãtor glasuri subþirele de copii ºi vocea de sopranã a mãgãruºei Margareta o întreb pe bucãtãreasã: ce ar spune despre toate acestea sylvia plath, dar emily dickinson, dar, oare, konstantinos kavafis? ºi ea îmi rãspunde mereu tandru ºi cu un zîmbet facil ca o floricicã de mãrar în colþul gurii „veniþi ºi mîncaþi, sunteþi flãmînd, aveþi stomacul gol ºi, prin urmare, sunteþi un om ciudat, aveþi viziuni ºi vedenii, vã cunosc bine pentru cã v-am vãzut sub pom în grãdinã recitînd poezii veniþi ºi beþi o canã cu ceai de muºeþel ºi într-o clipitã o sã vi se facã greaþã de lumea d-voastrã pe care tocmai aþi închis-o între uºile ruginte ale metaforei veniþi la masã! aici e viaþa ºi moartea ºi învierea ºi viaþa veºnicã nu umblaþi cu parodii! eu ºi Diogene, spune bucãtãreasa, stãm toatã ziua aici în bucãtãrie ºi, printre cartofi, morcovi ºi salate improvizate, filosofãm despre ea cine se uitã la noi cu atenþie prin cheiþa uºii crede cã facem dragoste cu ideile atît de fosforescente sunt gîndurile ºi atît de luminoase ideile încît teoriile noastre sunt absolut folositoare pentru lume ºi viaþã mîntuirea e aici între floricelele smereniei! ba din cînd în cînd intrã pe furiº cîinele Anchidinos furã o ciosvîrtã de carne rumenã ºi schelãlãind a vreme de rãzboi ne aduce aminte cã a fost unul, rapsod ºi el, care a spus omenirii în loc de bunã ziua cã “Zeii locuiesc mai ales în bucãtãrie” inspiraþia e deasupra mea ºi insistã ºi muºcãtura ei e a unui pitbul turbat la mijloc eu vãd în loc de arbori ºi case ºi dealuri ºi chiar în loc de oameni vãd ºcoala de la atena ºi baia cu aburi ºi turnul din pisa deºi dacã mã hotãrãsc ºi mã trezesc brusc sunt un pitic cu nasul roºu îmbrãcat fistichiu cu coif ºi haine strîmte ºi decolorate ºi tocmai cobor din vîrful Colinei urmat pas cu pas de devotatul meu cîine grec, Anchidinos, pe lîngã gardul chinezesc al lui Ioan Marchiº din Ocoliº.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

31 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS FLORICICA Ea e deodatã micã ºi înaltã ªi e deasupra tuturor Are þepi ºi e asprã ºi e catifelatã Gura e dulce ºi ochiul orb carnivor Cu zimþi de ferestrãu ºi venin Si cu suliþã în loc de pistil Ea e deodatã piticã ºi albã Si neagrã... cum zice ºi Will E foarte greu de recunoscut Si greu foarte greu de atins Creºte în deºert ºi pe munþi Roºie – foc de nestins Raza ei mîngîie ºi ucide Tandreþea e aþã cu ac De cîte ori o întîlnesc între ierburi O culeg pentru boalã ºi leac Insã ea atît de mult mã iubeºte Si atît de mult mã adorã Floricica puf de pãpãdie Mã striveºte ca-n teasc. Mã devorã.

26 iulie 2007

OFTAT

32 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ce mare este aceasta peste care se aud clopoþeii de aur ai fariseilor guri dulci, parfumate ºi cu cuvine înfofolite în staniol? ce mare este aceasta peste care fîlfîie aripile de oþel ale broaºtelor împodobite cu engolpioane ºi filacterii? peºtii sunt marii predicatori ºi raþele popor drept ºi binecredincios. oho! am zis: marea aceasta este o baltã în care brotãceii ºi broscoii cîntã în aceeaºi gamã ºi precum greierele ascuns printre brusturi m-am întrebat : unde se aflã pelicanul judecãtor ? toatã ziua stau în casa de cretã ºi privesc norii cerului poate poate se stîrneºte un vînt din senin ºi terminãm odatã pentru totdeauna. anchidinos cele frumoase nu sunt înaripate nu zboarã ele sunt ca ºi gîºtele derizorii ºi paºnice ºi cîrtitoare din cînd în cînd iluzorie e numai mintea celui care filosofeazã despre ele cocoþat pe pietricelele unui munte scufundat

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS frumos e numai glasul rapsodului Ion din Chios care stã gînditor în cãsuþa lui de lîngã mare sprijinit pe pervazul ferestrei ºi cugetã despre coloane dorice, capiteluri, spectacole, arene, Corinth ºi despre cîþiva tineri seducãtori din Siracuza frumoasã e numai dragostea ivitã din ruinurile stoice ale teoriilor despre amor ºi înaripatã ºi zburãtoare ºi gingaºã precum ofilirea ºi ridurile bãtrînului Anchidim. poem despre viþa de vie n-am vorbit niciodatã despre povara viþei de vie vorbesc acum din burta mamei unde stau întins precum mortul în cãldura mormîntului bob de strugure aici locuiesc într-un teasc improvizat cuvintele acestea pe care le scriu chiar acum tocmai le sfãrîm dinþii ºi le scot precum viperelor limba ascuþitã ºi veninoasã un lichid galben precum polenul se prelinge pînã în adîncul pãmîntului bob de strugure tu eºti viaþa mea de apoi dulce ca mierea amarã e veºnicia podgoriei vinul poartã greutatea sîngelui promit cîndva mã voi naºte samarineanul milostiv aur ºi argint am pus peste rana Dumnezeului meu în bandaje de pînzã de olanda i-am înfãºurat-o i-am picurat smirnã, aloe, mir de mult preþ ºi untdelemn plãcut mirositor ºi un medicament foarte rar de gãsit în pãrþile noastre adus de beduini pe cãmile direct din arabia cu o pensetã ascuþitã ºi foarte subþire i-am îndepãrtat cicatricile ºi din flacoane alese cu grijã din trusa faraonului kheops cu o pompiþã de cristal i-am prelins un lichid nemaivãzut cu mare precizie foarte foarte adînc exact pe locul în care suliþa sutaºului a deschis-o tocmai mã întorceam din samaria ºi am întîlnit o femeie singurã la fîntîna lui iacob care mi-a spus toate absolut toate despre El

A

33

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

34 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS EMILY sunt oare în stare poeþii sã abandoneze poezia ºi încet încet sã se retragã în orãºelul amherst, dragã domniºoarã Emily? ºi acolo anonimi ºi ascunºi în ei înºiºi precum broasca þestoasã ca pe-o bucatã de sticã sã ºlefuiascã propria glorie? pot ei oare sã lepede precum lepezi o hainã învechitã trecutul lor de fluture ºi sã devinã omizi, dragã domniºoarã Emily? încuiaþi în camere izolate zile întregi pot ei sã împleteascã funii ºi sã ridice scripeþi ºi în coºuri mari de nuiele sã trimitã jos pîine ºi apã muritorilor? sau, în cel mai bun caz, pot ei, poeþii, sã cîºtige concursul anual de prãjituri din orãºelul amherst ºi cu onor sã închine ode ºi imnuri furnicilor carnivore, dragã domniºoarã Emily? mai pot aceºti omuleþi frumoºi cu mîini mici ºi puternice sã spargã între degete de dragul Domnului stelele cerului departe de lume ºi ca niºte îngeri de foc sã lumineze pîlîind pîlpîind Tara Mea, dragã domniºoarã Emily? muza apollinaire stau înãuntrul acestui poem fierbinte ca într-un cuptor încins stau spui cã mã vezi cum înaintez gol spre incinerare focul e fratele meu geamãn e înalt, roºu ºi foarte sãnãtos ºi mã iubeºte cu gesturi tandre ºi foarte obscene am încercat de citeva ori sã mã retrag,sã ies afara dintre viscerele poemului dar e cu neputinþã el e cîinele, lupul, vulpea ºi iepurele de cîmp el e metafora mea spui cã mã vezi ºi cã dacã mã sting nu garantezi reuºita acestui poem cea mai ascuþitã flacãrã seamãnã mult cu inima poemului ºi cine poate sã þinã în palmã

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS tocmai inima încinsã a poemului ºi sã nu-ºi ardã buricele degetelor ºi pielea finã sã nu înceapã sã-i sfîrîie triumfãtor?! spui cã mã vezi ºi cã dacã ard pînã la pucioasã,pînã la cenuºã,pînã la scrum scriu, în sfîrºit, un poem genial spui cã mã vezi, Doamne! iartã-mã, am ºi eu lucrarea mea de data aceasta focul e chiar muza apollinaire

A

35

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

c o r n e l

c o t u ţ i u

Înainte de “rest” (fragment)

m urcat într-un tren de dimineaþã ºi pe la 11.

30 am coborît în gara Dealu ªtefãniþei. Nu mai era pentru mine un loc necunoscut, cum s-a întîmplat în urmã cu doi ani, cînd am urcat în Munþii Rodnei. Recunoºteam gara ºi împrejurimile, am deosebit doar o singurã schimbare, la ciºmeaua din incinta gãrii: o jardinierã.

spectaculos), pe parcursul traseului aveam sã mã conving cã facem o drumeþie din interese diferite („Caut sihãstria, singurãtatea, sãlbãticia”- a afirmat el la un moment dat. Or, e destul de ciudat sã cauþi aºa ceva, cînd de la bun început ºtii itinerarul. De aici apoi niºte mici disensiuni pe parcurs; anulate sau atenuate, ce-i drept, datoritã tactului sãu).

De data aceasta eu eram cel care avea ceva „în plus” de spus, cãci Mircea intra în Þara Maramureºului pentru prima datã. Spre decepþia lui, ºoseaua strãbate puþinã zonã împãduritã ºi, în general, pasul ªetref nu are nimic spectaculos. În privinþa aceasta, (apropo de

La intrarea în Sãcel, sîntem întîmpinaþi de cîþiva copii care ne cer gumã de mestecat. Surprinºi de asemenea pretenþie, le dau cîtorva niºte bani sã-ºi cumpere. Drum lung ºi plictisitor pînã în centru. Reuºesc sã-i arãt lui M. o ogradã, aºa cum i-o descrisesem dupã drumul cu

A

36 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS maºina lui Florin acum o lunã pe acelaºi itinerar: adicã, în stînga ºi-n dreapta acareturile (mici, simple), iar pe latura din fund – casa, legatã, aproape lipitã de celelalte; curte micã, spaþiu economicos, abia reuºeºti sã întorci capul; senzaþie de spaþiu închis, de incintã, curtea fiind o prelungire a casei, a tindei, a intimitãþii familiei. În centru, imediat spre stînga, se reþine biserica de o monumentalitate artificioasã, neavînd nici o legãturã cu etnografia maramureaºeanã sau cu imaginea preconceputã ce ºi-o face un neiniþiat al acestui spaþiu. Hotãrîrãm sã ieºim din comunã ºi abia apoi sã ne aºezãm undeva pentru prînz. Dar drumul, satul, pãreau interminabile, iar bagajele din spate începuserã sã ardã muºchii ºi spinarea. Socotisem cã pînã în Sãcel vom parcurge 8 km. ºi vom întinde cortul la ieºirea din comunã. Dar, la remarca lui M: „E prea puþin, am mai putea face niºte kilometri”, am convenit cã are dreptate ºi am acceptat, mai degrabã din dorinþa de a nu-l dezamãgi ca tovar㺠de drum. Ceea ce avea sã mã coste, cãci tãlpile picioarelor mele nu erau obiºnuite cu drumul lung. Ani de zile, zi de zi, sînt în situaþia de a strãbate un traseu derizoriu, de a trãi într-un spaþiu, într-un perimetru de-a dreptul jenant: acasã, ºcoalã, casa pãrinteascã.

Zi de zi, o deplasare fãrã nici o urmã terapeuticã asupra trupului, dimpotrivã, încurajatoare pentru obezitate, lene ºi anchilozã... Aºa încît, la ieºirea din Sãcel, am început sã calc pe asfaltul încins, ceva mai puþin entuziast decît la pornire ºi nu gãsirãm loc de popas decît la intrarea în Sãliºtea de Sus, alãturi de ºosea, pe malul (deocamdatã) umed al Izei, în dreptul panoului cu numele localitãþii. Iarbã, pamînt încã umed. Seara, aveam sã aflãm cã în urmã cu o zi a fost o furtunã de aºa naturã încît: „am crezut cã nu mai scãpãm cu viaþã”. Urmele erau evidente: totul mustea de apã, chiar ºi ºoselele; valuri de mîl ºi nisip pe marginea ºoselei, ºanþuri desfigurate de apã,

curþi curãþate de puhoi, porþi bãlãcinduse în apã. Iar pe Mara în sus am putut vedea alunecãri de teren, cu pomi ºi cãpiþe de fîn cu tot. N-a mai fost aºa ceva – zic oamenii mai în vîrstã- din 1933. ªi totul ar fi durat doar trei ore. Îmi imaginam: puhoaie de apã, case desfãcute, acoperiºuri luate, coteþe, animale cãrate la vale, poduri ºi podeþe dispãrute. Noi nimeriserãm dupã... – De altfel, am avut o intuiþie a miºcãrii timpului ºi a itinerarului cum rar se potriveºte (cum am ajuns acasã, vremea s-a stricat). Mi-am deschis de mîncare o conservã de peºte pentru regim dietetic. Nu bãnuiam ce tîmpenie de preparat gãsesc. N-avea nici un dumnezeu. E drept, cã mai tîrziu, îmi fãcuse o sete straºnicã. M. hotãrî sã meargã mai departe desculþ, iar eu simþeam deja cã mi se umflã picioarele.

A

ra la cîteva ceasuri mai jos de amiazã ºi soarele încinsese pãmîntul ºi aerul, îngreunîndu-ne mersul (plus cã nu era de neglijat calabalîcul din spinare). Ne-am tîrît o vremea de-a lungul Sãliºtei, care, preþ de vreun kilometru ºi jumãtate, da de înþeles cã încearcã sã se închege a aºezare. Cînd soarele ne pîrjolea mai tare ºi setea da ghes, apãru „Popasul Izei”, sau cam aºa ceva, un fel de han rustic, combinaþie între o bodegã ardeleneascã (fãgãdãu) ºi grãdina de varã a mahalalei. Oricum, gãsirãm umbrã ºi ne lepãdarãm bagajele în jurul unei mese. La bar nu gãsirãm apã. Toatã lumea bea bere. Am refuzat categoric. ªtiam cã nu e potrivitã berea pentru un astfel de drum º-apoi riscam sã nu mã opresc doar la o singurã sticlã. Or, eu îmi propusesem abstinenþã totalã în privinþa asta. N-am putut sã evit cafeaua, cãci aceste interminabile localitãþi maramureºene sînt bine dotate în ce priveºte reþeaua cooperaþiei de consum. M. nu rezistã setei ºi, spre surprinderea mea, îºi luã o bere. Eu mi-am umplut plosca cu apã de la robinetul barului. Consecinþele

E

37

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS se vãzurã îndatã: M. deveni languros în privire ºi se lãþi moleºit pe scaun. Urmãrirãm o vreme jur-împrejurul; localul fusese ridicat pe o coastã de deal în vîrful cãruia stã cocoþatã gara. Jos, în ºosea, la umbra pãrelnicã a cîtorva salcîmi aºteptau oamenii autobuzul. La un moment dat, urcã pe poartã, se opri ºi rãmase aºa, în puterea cailor, o cãruþã în care aflarãm cã se afla un berbece de curînd belit. Din discuþia elipticã a ºefului localului, un nu ºtiu ce sanitar veterinar ºi cu stãpînul cailor ºi a cãruþei, reieºea cã i se refuzase acestuia din urmã carnea la la abatorul sau mãcelãria din Viºeu, dar cã responsabilul popasului (intrarea ºi prezenþa cãruþei îi da acum un aer de han la rãscuce de vînturi) era totuºi dispus sã cumpere carnea. Totul se desfãºura în prezenþa unei ospãtãrese, nãframã coloratã în cap, pantaloni din supraelastic ºi, peste ei, ºorþul de bucãtãrie – nimic apetisant, nici o undã de feminitate, de tainã; dar, altfel, un chip despre care se spune cã „e frumos de picã”. Trãgînd cu urechea, M. , student la drept – fãrã frecvenþã, îmi comunicã ºoptit: „Pentru aºa ceva se dã de la un an jumate - la doi ani puºcãrie”. Ne atrase atenþia amîndurora un moº, se miºca cu oarecare greutate; o faþã, în ciuda neîngrijirii, deosebit de frumoasã, trãsãturile compuneau o expresie de o seninãtate ciudatã; în rest, arãta aproape a cerºetor. ªi-a cumpãrat o bere, s-a apropiat de o masã lungã, s-a aºezat, a dat cu podul palmei peste gura sticlei ºi a ridicat-o în chip de urare cãtre cei doi comeseni din celãlalt colþ al mesei, deºi aceºtia nu-l luarã în seamã. Era un gest al lui, de a nu se considera singur. Un fel de chemare, o rugã de îngãduinþã pentru a fi socotit alãturi. Abia apoi o duse la gurã ºi bãu din ea cumpãtat, nici cît ar înghiþi din ea o datã un beþivan sau un însetat, dar nici un amãrît care, cu înghiþituri mici ºi la intervale mari, prelungeºte rarul prilej de a sta justificat întro crîºmã. Mi-am amintit de versurile unui

poet prieten: „Ce întrebãri ºi ce rãspunsuri/ duci cu tine, omule?” upã vreun ceas, am plecat mai departe, se fãcuse deja ora 5 ºi speram sã gãsesc undeva o librãrie deschisã. Cînd fãcusem drumul cu maºina, cu o lunã în urmã, mã convinsesem cu uimire cã librãria este foarte bine aprovizionatã, avînd cãrþi ce se epuizaserã în librãriile oraºelor mari.

Speram, de asemenea, sã-l gãsesc pe soþul librãresei, profesor de istorie – dupã cum se recomandase atunci – care ar fi fi putut rãspunde la întrebãrile lui M.: Unde s-a nãscut Pintea haiducul? ºi: Unde îi este mormîntul? Dar miercurea dupãmasã, librãria, potrivit orarului, este închisã. Am bãut în schimb pe nerãsuflate douã limonade de la bufetul din apropiere, spre marele regret al lui M., care-ºi potolise setea adineaori cu o bere pleoºtitã. Apoi am urcat la biserica de lemn, de pe deal, din mijlocul cimitirului.

M. ºtia deja cîte ceva despre bisericã, din ce-i spusesem eu, aºa încît acum nu avea decît sã verifice: a merge la bisericã înseamnã mai întîi a trece pe lîngã locurile de veci ale strãmoºilor tãi. Aici, Iuga ºi Chiº sînt numele cele mai des întîlnite în sat, biserica e singura ce are douã turnuri etc. Iar pînã M. s-a mai urcat ºi în clopotniþã, sã aibã panorama aºezãrii, eu am rãmas în pridvorul bisericii, sã-mi astîmpãr fierbinþela picioarelor, discutînd nimicuri cu douã fete (eleve în clasa a VII-a ) nu prea încurajatoare la vorbã, poate niþel inhibate. Altminteri, se desluºea un fel de reciprocitate: tu, strãinule, voi, fetelor, ne îngãduim o luare în seamã, fiecare în felul lui de a fi binevoitor. La ieºirea din Sãliºtea de Sus se înserase deja ºi ne-am abãtut pe dreapta, de la ºosea cîteva zeci de metri, hotãrîþi sã rãmînem peste noapte aici, pe malul Izei ºi la adãpostul cîtorva tufe de rãchiþi. Apropo, am scãpat sã relatez momentul amuzant al zilei.

D

38 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS Priviþi dintr-o curte de gospodari, noi doi trebuie sã fi avut o înfãþiºare, dacã nu excentricã, cel puþin nu prea des de vãzut.

M. înainta pe ºosea desculþ, blugi, bustul gol ºi rucsacul în spinare, în cap o ºapcã albã de soare al cãrei cozoroc ridicat realiza pe frunte o perpendicularã caraghioasã. Deasupra rucsacului era legat sacul cu foaia de cort (restul mãrunþiºurilor, legate de cort, le transportam eu), iar pe deasupra o pelerinã de ploaie (la dispoziþie, în caz cã ar fi început sã picure) ºi bluza, de care tocmai se lepãdase. Fireºte, toatã încãrcãtura aceasta nu prea sugera ideea de ordine. Alãturi, eu: mai bãrbos ca M., pãr vîlvoi, ochelari de proastã calitate, tricou vãrgat ºi spãlãcit etc. Acest cuplu a la Cervantes arãta de aºa naturã încît, la un moment dat, dupã ce pãrãsirãm „Popasul Izei”, o femeie deschisese geamul de la casã (o casã joasã) ºi strigã, interpelîndu-mã (cãci M., era cu doi paºi înainte): „Sînteþi cu zdrenþe?” Vreo douã zile ne-am tot întrebat, cu voce tare, ostentativ, din pricina cui (a mea sau a lui M.) arãtam de parcã am fi fost þigani în cãutare de vechituri.

Ridicarãm pentru prima datã cortul ºi ne-am culcat fãrã alte pretenþii, dupã ce îmi pusesem pe pîine un pateu întreg.

Simþeam muºchii gîtului ca arºi, ca rupþi, ºi dureri în oasele bazinului ºi falangele tãlpilor. Eram, de asemenea, îngrijorat de bãºica din talpa piciorului stîng, care se umflase ºi mã incomoda deja. „Nu-i nimic, comentã M. mai în glumã, mai în serios. Dupã 5-6 zile îþi obiºnuieºti picioarele ºi înconjurãm planeta”.

Curgerea repezitã a Izei crea un fond sonor care, prin monotonia lui, te încuraja la somn. De altfel, nu aveam nevoie de stimulente - oboseala era suficientã. M. a mai rãmas sã-ºi facã ceai, un ceai ca ºi cum tînjise dupã el, pesemne, un an întreg: la foc de vreascuri ºi cu apã dintr-un izvor leneº, anemic, gãsit

peste drum, la cîteva zeci de metri distanþã. Vreascurile le adunasem eu. Am adormit, apoi m-am trezit cînd a intrat el în cort. Mirosea a fum ºi mi-am amintit de remarca asemãnãtoare a Valentinei la coborîrea noastrã de pe Rodna, în urmã cu doi ani: „Miroºi a cetinã arsã”.

A

um pînza cortului e portocalie, în momentul trezirii, din pricina luminozitãþii de afarã, îmi pãrea cã e fosforescenþã. Am tras fermoarul de la gura cortului ºi am ieºit.

Vreme splendidã, ora 9 ºi jumãtate. Pînã cînd am mîncat, pînã M. ºi-a cusut niºte pãrelnice gãuri ale pantalonilor ºi chiloþilor, pînã ºi-a schimbat cîteva perechi de chiloþi prin tufele de rãchiþi (pudic! nevoie mare...), pînã ne-am pregãtit calabalîcul ºi am strîns cortul, avea sã se facã ora 11 – taman bine sã „beneficiem” de pîrjolul soarelui. M. era necãjit, cãci compartimentul din mijloc al saltelei penumatice se dezumflase în timpul nopþii ºi constatase apoi dimineaþa cã, de fapt, era spart – mare îngrijorare! În ce mã priveºte, piciorul stîng promitea sã nu mã supere peste suportabil (bãºica cu lichid din talpã se spãrsese între timp) ºi am pornit la drum desculþ, ceea ce pãrea o bunã idee. La intrarea în Dragomireºti i-am spus lui M. rãspicat: „Mai merg o orã ºi jumãtate, fac pauzã ºi pornesc la drum abia spre searã. Trebuie sã ne schimbãm orarul, sã lãsãm pedantlîcul ºi tabieturile la o parte ºi sã drumeþim dimineaþa ºi seara, cînd soarele încã nu-i puternic. Altfel...”

Norocul meu cã Mircea se obiºnuise (de cînd colindãm pogoane din pãmîntul patriei) sã-mi accepte pretenþiile ºi mofturile.

C

Am strãbãtut Dragomireºtii cãutînd apa ºanþurilor ºi ferindu-mi picioarele de pietricelele ºoselei. În centru, ne-am oprit în faþa bufetului, la niºte mese scoase afarã. M. a încercat sã punã problema unui tractorist: un petic pentru salteaua

39

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS lui. Tractoristul avea aºa ceva, dar nu ºi instrumentul acela de presare. ªi atunci, cu cea mai mare inocenþã de ignorant, M. întreabã un franþuz care da sã intre în bufet: „Nu aveþi cumva un petic de lipit?” Franþuzul îºi lãsase maºina ºi nevasta în apropiere. A trecut pe lîngã M. ºi a intrat ca ºi cum nu l-ar fi vãzut, ca ºi cum M. n-ar fi existat acolo în calea lui; a trecut pur ºi simplu fãrã mãcar sã poþi sesiza în privirea lui, în mimicã ºi gesticulaþie cã cineva ar fi încercat sã-l abordeze. M-am amuzat pe seama accidentului, dar, la o a doua întîlnire cu un alt francez, aveam sã dobîndesc o concluzie, sã-mi înþeleg natura reacþiilor mele. Simpla prezenþã a occidentalilor îmi fãcea impresia cã aceasta le îndreptãþeºte un aer de distincþie, un motiv de a fi în cel mai fericit caz distanþi faþã de cei din jur ºi de o degajare ºi siguranþã (dacã nu plineþe) de sine care ar avea menirea sã ignore sau sã-þi anuleze propria ta prezenþã. Anticipez o secvenþã: La biserica din Bogdan Vodã un francez se tot chinuia sã poatã prinde în obiectivul aparatului foto întreaga bisericã, fãrã ai ciunti din vîrful turnului. I-am spus întro franþuzeascã timidã, sã se aºeze jos pe iarbã, ºi aºa, mãrindu-ºi perspectiva, va reuºi sã facã ce doreºte. A zis ceva repede, n-am înþeles, mi-a pus aparatul în braþe, aºa cum l-ar fi aºezat într-un cui, ºi se îndreptã spre întrarea în bisericã, luã în spinare o masã albã, nu demult geluitã ºi o duse în spatele bisericii.

Acum înþelegeam ce spusese: La table est tres crue. ªi-a luat aparatul, a fãcut poza ºi, mormãind ceva a mulþumire sau despãrþire (iar n-am înþeles), a ieºit (soþia, urîtã, îl aºtepta în poarta de la intrare).

Apropo: în duminica în care aveam sã strãbatem satele de pe Mara, am întîlnit mulþi francezi (autoturisme, autocare) dar, fãrã exagerare, toate franþuzoaicele, indiferent de vîrstã, erau urîte foc – nimic atrãgãtor, apetisant, nimic frumos în trupul lor, în þinuta lor. Ne întrebam – eu ºi Mircea – unde sînt acele vaporoase

franþuzoaice, languroase ºi lascive, subþirele ºi suple, vãzute în filmele lor. Totuºi, M. încerca o dreaptã mãsurã, fiind dispus sã nuanþeze: Franþuzoaicele astea nu erau urîte, ci nu erau frumoase. Plus cã se vede ºi din avion ce tehnicã minunatã au în a se sulemeni. Îþi venea sã iei douã maramureºence plesnind de sãnãtate, cu obrajii ºi privirea pline de luminã ºi sinceritate, aºa blond-castanii ºi încinse de soare, ºi sã le alãturi cu cîºtig de cauzã, oricãrei omoloage cu trup ºi zîmbet distilat ºi farmaceutizat de atîta amar de civilizaþie ºi cosmeticã. ªi apropo de ziua precedentã cu Mircea ºi franþuzul acela constipat: Mã supãra aerul de superioritate al occidentalului, posesor al unei limbi de circulaþie internaþionalã, care nici mãcar nu remarcã, nu surîde, nu ridicã o sprînceanã în faþa unui amãrît de român care, amabil, ospitalier, îi vorbeºte în propria lui limbã. Oare sã fi fost un semn de ruralism, de provincialism exuberanþa mea, cînd, pe o stradã din Sofia, fiind cu V., ºi fiind auziþi cã vorbim româneºte, cineva ni s-a adresat româneºte, iar eu i-am mulþumit cu multã bucurie ºi am continuat drumul vorbind cu V. intenþionat tare ºi dorind cu mîndrie sã se ºtie cã cei doi – eu ºi V. – sîntem români? Timpul (timpul civilizaþiilor) va decide. bia la ieºirea din Drãgãneºti, la capãtul aºezãrii, la S.M.A-ul comunei, M. s-a împãcat cu ideea cã nici un petic nu prinde pe pînza cauciucatã a saltelei (cu toatã bunãvoinþa tractoristului), singura soluþie rãmînînd atelierul de vulcanizare din Sighetul Marmaþiei. L-am liniºtit cu ideea cã s-ar putea acoperi spãrtura cu leucoplast, dar nu mi-a luat în seamã propunerea, credea cã glumesc (La Sighet nimeni nu va fi dispus sã se ocupe de salteaua lui, iar apoi va constata cã leucoplastul e ideal pentru a rezolva pro-

A

40 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS blema unei saltele pneumatice sparte). În schimb, s-a înseninat la propunerea mea de a schimba saltelele în fiecare noapte, în aºa fel încît „sã beneficiez” ºi eu, în mod egal, frãþeºte, de „binefacerile” somnului pe o saltea proastã. m scãpat de o droaie de copii curioºi ºi ne-am aºezat pentru amiazã pe malul îngust al Izei, la marginea locului împrejmuit ºi destinat tîrgului de vite. Umbrã puþinã, de la niºte plopi înalþi ºi subþirei, balegã în jur, mur-

A

dãrie, cioburi de sticlã. Dar trebuia sã rãmînem: arºiþa zilei ºi piciorul stîng a cãrui talpã începea din nou sã ardã, sã doarã, sã se umfle, sã ameninþe. Iar la sfîrºitul zilei cu adevãrat ameninþa sã-mi rateze drumeþia prin Maramureº. Excesul din prima zi, datorat intenþiei de a numi dezamãgi tovarãºul de drum, punea acum sub semnul întrebãrii posibilitãþile mele fizice pentru restul traseului. Iar „rest” era o noþiune improprie, odatã ce abia începusem drumul dorit ºi nici vorbã sã mai fi rãmas din el doar un rest.

A

41

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

v a s i l e

m u s t e

Colecţionarul de aripi APOI S-A NUMIT CORUIENI i se spunea satul din mijlocul lumii sau Marele Sat fiecare om avea casa lui cerul lui ºi pãmântul nemãsurat fiecare om avea pãduri în forma lemnului pe care s-a jertfit Mântuitorul în numele pãcii ºi al iubirii sãlãºluiau ºi libertatea lor nu era una cu zborul din Valea cu Stejarii ºi Valea cea Mare în nopþi de la îngeri rãmase ei urcã muntele alb rãsturnat un munte de oase

42 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS fiecare om avea iarba aleasã de neamuri viaþa de pãrinþi ºi de sus nu i-a smintit din hotarul credinþei rãsãrit ºi apus

A

i se spunea satul din mijlocul lumii sau calea înspre împãrãþie cei care-au fost sunt pretutindeni cei care vin rugaþi-vã sã fie

SCHIMBUL DE BULGÃRI sunt cântece pe care nu le mai cânt sunt ochi pe care nu-i mai vãd cândva aveam în bãnci conturi mari de tinereþe ºi iubire lichidare sunt azi acele conturi sau e doar o poveste cã tânãrul acela am fost eu ºi totuºi cred cã amândoi am avut aceeaºi mamã pe care el nu vine niciodatã s-o vadã tinereþea ºi iubirea n-au nevoie de pãrinþi dar în ultima vreme tot mai des merg sã o vãd pe mama ºi îl aºtept sã vinã pentru cã l-am zãrit nu demult în ochii ei ºi de atunci nãdãjduiesc sã coboare sã ne despãrþim cu o strângere de mânã mãcar ºi sã schimbãm între noi doi bulgãri de soare PIERDUÞII ZEI în serile scrise pe vechi papirusuri încã tresare sânge între viaþã ºi vis nu e potrivnic anotimp nici binefãcãtor nimic nu trece prin preajma vindecãtoarei tãceri doar disperarea ocoleºte pe departe vãi abia secate vom fi iarãºi tineri ºi iubirea în dreptul luminii va sta ºi nu în genunchi ci sorã celei dintâi mai micã însã dragã mai mult decît naºterea celor asemeni zeilor pe care nepãsarea noastrã i-a pierdut în serile scrise pe vechi papirusuri sângele lor încã tresare

ARCHEUS Tabara de literatuRA

43 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS COLECÞIONARUL DE ARIPI noapte de noapte cãlãtorea în înalt la întoarcere în fiecare dimineaþã gãsea pe treptele casei douã aripi de înger am fost la zei spunea mereu pânã când dupã multã vreme ºi-a umplut casa cu aripi ºi n-a mai visat dar oamenii i-au gãsit în grãdinã straiele mâinile reci fruntea de gheaþã tãlpile pline de rouã sub umãrul stâng un loc strãlucitor în formã de inimã dar nicãieri nicio urmã de aripi

APLECAREA SPRE RÃNI oraºul meu s-a aruncat într-o zi în râurile care îl înconjoarã ºi eu locuiam lângã oamenii ce nu mai erau decât duhurile lui plutind peste ape trãiam împreunã ºi citeam pietre ºi frunze de salcie eram cu ei în cer ºi pe pãmânt târziu pe locul acela s-a construit un alt oraº cu pietre ºi trunchiuri de salcie de atunci am început sã fiu singur

E-MAIL LA PALAT va fi noapte ºi frig voi fi singur mã veþi fi uitat voi fi cãlcând zâmbindu-vã din stea în stea cum din piatrã în piatrã în Valea cea Mare raze tremurãtoare ºi calde peºti aurind de sus cu ochii-n lacrimi voi scrie lungi cãrãri pe ele lupi albi vor întoarce în lume pãduri îngheþate va fi noapte ºi frig voi fi singur mã veþi fi uitat în traista unui e-mail ºtirea asta va ajunge ºi la palat

44 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS SCURT MESAJ DE PACE

A

despre viaþa mea nicio veste praful ºi pulberea în vârful picioarelor ca soarele sorilor urcã pe creste despre lume mai este mai este fãrã credinþa fãrã iubire si fãrã lumina aceasta poveste

COPILÃRIA DIN TURNURI în turnurile celor douã biserici ridicate deasupra satului a doua ºi a treia zi de Paºte aveam liber la clopote nu de la distanþã ºi nu cu frecvenþã redusã am învãþat zborul clopotele vesteau izbânda noastrã pânã tîrziu în searã când ne aºezam fruntea pe cãmãºile lor calde ºi le ºtergeam limbile de rouã fierbinte þineam în palmã porumbei ºi pânã dincolo de dealuri îndepãrtate credeam cã împreunã cu ei cãlãtorim dar numai dangãtul clopotelor ne însoþea porumbeii nu zburau în zilele sfinte de pe acoperiºurile bisericilor cununi de pace aruncau peste lume toatã copilãria mea am fost în turnuri de Înviere ºi cãmaºa clopotelor aº fi vrut s-o port de aceea ºtiu cã într-o zi vor bate pentru mine cum pentru nimeni n-au bãtut niciodatã

45

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

ş t e f a n

j u r c ă

Icoana “Sã-mi aduci scîndurã uscatã, veche de 15 ani. Sã nu fie înverzitã pe cine ºtie unde. Îmi dai douã bucãþi de scîndurã; una mie, una þie. A ta va fi o iconiþã. Cel mai bun lemn pentru icoane este teiul, nu ºtiu dacã vei gãsi scîndurã de tei. E bunã ºi de brad deºi e moale ºi absoarbe vopseaua…” ntrasem în salon; de pe culoar dãdeai în bucãtãrie, un fel de hol de unde începea baia, urcai trei trepte ºi ajungeai în salon. Atelierul este în corpul de clãdire cu expunere spre stradã, construit înainte de razboi cînd ºcoala de picturã era în glorie. Poate de pe vremea lui Ipolit Strâmbu ori de mai tîrziu. Nu am timp sã

I

fac aici descriere ºi istorie. Adevãrul nu este dependent de sinceritate ori eu voi fi sincer. Ceea ce a lãsat amprenta pe sufletul meu, acea pecete vreau s-o transmit cititorului. Ce chestie… eternitate… de asta se spune cimitirelor, în general, Eternitatea ori Miazã Noapte? Ceva profesor cu aplecatii spre literaturã le-o fi botezat. Cine sã le ºtie pe toate? Oricum, sînt printre primii care îndrãznesc sã intre în acest sanctuar al artei, cu pixul. O tâmpitã chiar mi-a zis: ce crezi mã… cã tu vei reuºi sã trãieºti numai din pix? Cine eºti tu, mã?... Chiar aºa,cine sînt eu, dragã Ilie, cum mã simþi tu pe mine aici în atelierul tãu?

- Scriitor…

- Nu minþi, maestre?...

46 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS - De ce-aº face-o? Eºti scriitor pentru cã… nu sînt alþii interesaþi de idea asta… Noi, aici, sîntem niºte focuri vii.

Noi ardem aici pentru o idee…

- Te rog… eºti poet?...

- Fiecare pictor este ºi poet… ceea ce face el pe pînzã este sufletul sãu, se exprimã pe sine prin culoare. Dacã aveam de la Dumnezeu cuvinte cum am culoare eram doar poet…

- Mi se pare cã tu vrei neapãrat sã simþim noi cã eºti de la mare, cu soarele în suflet… auriul tãu, albastrul ºi alburiul mînjit…

- Sã zicem o pildã…

- Pe toþi v-a apucat pofta de a picta icoane. Uite-l pe Traian, el o picteazã pe Maica Domnului… Fecioara Maria nu poate fi pictatã de un bãrbat început, trebuie pictatã de unul curat ºi profund credincios… Michelangelo cînd a pictat Capela Sixtinã a mîncat doar pîne ºi vin… doi ani de zile.

- El era Michelangelo ºi trãia în alt timp…

- Credinþa nu se schimbã…

- Deºi tehnica ne face mai puternici…

- Pardon, dar ºi mai slabi… riscul de a dispare nu doar în moarte, în nesimþire, ci în neant e mult mai mare, probabil cã ºi spaima de neant creºte în timp, unii îi spun stress…

- Cum facem cu icoana?... Pe fecioara Maria, pe Maica Domnului cu fiul, pe Isus Hristos… îl pot toþi imita. Uite, sîntem în luna lui cuptor, eu m-am nãscut dupã Petru ºi Pavel… Aºa trebuia sã mã cheme… numai cã s-a hotãrît sã port alt nume, dupã tata. Dar ºi tu eºti nãscut în luna iulie… vreau sã-l faci pe sfîntul Ilie…

- Mi-ai dat o temã pentru acasã…

Adã-mi mai întîi scîndura, veche de 15 ani… pînã o gãseºti poate aflu ºi eu un loc, un chip al sfîntului de unde sã mã inspir… ºtii cã ortodocºii nu-l reproduc la chip decît în planul cu douã dimensiuni, doar simbolic, nu-l scot în relief. Bizantinismul lasã loc de interpretare… îþi lasã

libertatea sã-þi imaginezi, lasã loc de …

- Asta ne-a ros pe noi, pe români, dilema… ba cã ortodoxismul, ba catolicismul va salva lumea… Apoi cine sã conducã România creatã dupã alegerea lui A. I. Cuza ca domn? Moldovenii ori valahii… apoi sã avem grijã ca ardelenii, dupã Marea Unire sã nu ajungã în capul trebii cã nu se ºtie dacã-s români ori ungureni… Eram sigur cã de la picturã vom ajunge la politicã… Cum spunea Mircea Eliade: nici un popor nu pune atîta patimã în politicã ca poporul român. Cui foloseºte asta?

- L-ai uitat pe Machiaveli? ”Divide et impera”. E un principiu al feudalismului, dar noi, ca naþiune, încã nu ne-am copt la cap. Sîntem în adolescenþa românismului de stat.

- Credeam cã eºti doar scriitor, adicã tu poþi inventa personaje... mi se pare cã eºti eseist...

- Cred cã m-a prins ideea ta de a picta o icoanã anume pentru mine... ªtii... e un sentiment ciudat pe care-l trãim noi, ãºtia cu imaginaþia... tot timpul ni se pare cã noi scriem despre alþii ºi uitãm de noi.

- Madamme Bovary sînt eu...

- Lasã-l pe ãla... aºa este, adicã el vroia sã spunã cã personajele sale nu sînt din carne ºi oase, ci din hîrtie, adicã iluzii, himere... Avea nevoie de scuze, de justificãri... ªi tu cînd pictezi porneºti de la realitate, dar ajungi la alta dupã anumite „metemorfoze”... Acum simt cã trebuie sã plec... am stat deja prea mult.

- Uite ce colaci s-au format din fumul de la þigarã... vei avea noroc la ceva rotund...

- Sã dea Dumnezeu, mãcar la monede, dacã la hîrtii nu... Sã fie în ceas bun... Salut... mai apucã sã spunã din uºã cã era deja pe scãrile din lemn coborînd în grabã. *** - Þi-aº face un sfîntu’ Ilie cã nu e mare lucru, un moº pe un car de foc ºi

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

47 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS niºte cai cu aripi, niºte fulgere, acolo...

L-aº face sã semene cu mine, negricios ºi bãrbos ca un grec. ªtii legenda cu Ilie Tesviteanul? El a fost ispitit de diavol, i-a spus sã meargã acasã cã-l înºealã nevasta. Bietul Ilie s-a dus glonþ acasã, avea toporul la el, ºi, dupã cuptor, a zãrit doi oameni dormind. Le-a tãiat pe datã capetele cu toporul. Erau mama ºi tatãl sãu, nevasta plecase de-acasã cu treburi.

El aduce focul, dar ºi ploaia, el pedepseºte oamenii cu biciul de foc, cu fulgerele. Unii spun cã cine moare trãsnit de Ilie merge direct în rai.

- ªtii ce, frate Iliuþã Pronosport, eu mai bine renunþ la icoana dumitale... de ce sã mã închin eu la un criminal, la un ucigaº care ºi-a masacrat pãrinþii? Mai bine altceva... orice numai pe acest sfînt nu-l vreau...

- Bravo, tu nu respecþi tradiþia? De atîta amar de vreme lumea i se închinã iar tu nu-l vrei? Tot acum se despart oile de berbeci iar mieii se înþarcã, se taie stupul de albine...

- Vorbeºti ca la carte bade Ilie...

- Eu sînt profesor de arte plastice, trãiesc într-o zonã preponderent folcloricã... ªtii cã sfîntul Ilie împarte în douã pãrþi vremea de la sfîntul Gheorghe la sfîntul Dumitru?

- Ia sã vedem: sfîntul Gheorghe este pe 23 aprilie iar sfîntul Dumitru pe 26 octombrie, cele ºase luni se împart în douã pe 20 iulie. Ce zici de calendarul acesta?

- Sînt multe de învãþat, ai vãzut cîtã precizie? De astronom.

- Oricum, biserica are meritul ei, noi nu ne amestecãm... Vroiam sã am ºi eu o lucrare de la tine cã doar nu sînt colecþionar de artã...

- Am început un ciclu... niºte lucrãri inspirate din tradiþiile zonei... jucatul miresei, furtul miresei, la sapã, la arat, încã nu le-am transpus pe pînzã, dar sînt aici, finalizate în mintea mea. Eu lucrãrile mi le fac în atelier, nu aparþin de ºcoala plainaireiºtilor, care pictau în aer liber la „contra” cu academiºtii. De ce sã pictez

eu afarã cînd soarele trece prin atelierul meu... Apropo, ºtii ghicitoarea asta: Bumbuþ de aur pe p’tele de taur?...

- Am citit-o într-o gazetã - e soarele, frate Ilie...

-Aºa-i... Numele de Ilie vine de la Helias, aproape de helios, de lîngã soare... naºii mei au fost greci, ei m-au botezat aºa, sînt solar. De asta vei afla în lucrãrile mele lumina, sã fii atent la luminã...” Din fereastra mea se vede Dealul Tâlharilor, dar ºi Dealul Florilor... în toate lucrãrile mele vezi luminã, aurul cu complementarul”... Sã pui în memoria ta aste fraze. Sînt cheia operelor mele.

Eu aº vrea sã rãmîn cu suflet de copil toatã viaþa... Unii spun: ce eºti copil? Eu asta vreau sã rãmîn, cu inocenþa copilãriei în suflet, aceasta este arta... nevinovãþia copilului în faþa lui Dumnezeu, mirarea sa în faþa oamenilor ºi a creaþiilor lui Dumnezeu...

- Lasã astea maestre pe mai tîrziu, eºti tînãr, ai abia 50 de ani...

- Alþii de vîrsta mea erau maeºtri emeriþi...

- E lumea lor, nu-l putem supãra pe Dumnezeu: lumea asta nu-i a mea, cealaltã nici aºa... Acum parcã vorbeam de sfinþi. Sã avem o rezervã, totuºi, sã nu-l supãrãm pe Dumnezeu... Mai bine mai spunem despre tine...

- Am fãcut liceul de artã la Cluj, l-ai vãzut pe profesorul meu, pe domnul Coriolan...

- Cel cu Fordul, eram în drum spre Cluj, îmi amintesc.

- Daa... Apoi am intrat la Grigorescu, la institutul cel mare. S-au cerut artiºti în Baia Mare, vroiau sã refacã o tradiþie... Eu eram la Halmeu, pe graniþã, profesor de desen. Aºa am ajuns în Baia Mare. Am lucrat ºi la Teatru, pictam decorurile, eram ºi profesor...

- Bine, dar cum ai ajuns sã te naºti la Constanþa?

- Pãrinþii mei erau din Turda, s-au dus la lucru, era rãzboi.. cînd a venit bombardamentul eram în braþe la mama,

48 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS eu am supraveþuit, dar am rãmas fãrã o mînã ca România fãrã Basarabia... Antonescu a fost un erou.

Maestrul s-a supãrat, ochii i s-au înroºit, tace înciudat.

- Cînd îi vãd pe pictorii de azi... parcã ar face niºte plãcinte ºi nu opere de artã...

- Altceva, altceva, spunea îngerul...

- Vreau ca Dunãrea sã fie apã naþionalã româneascã. De aici trebuie sã izvorascã nu de la nemþi cu pãdurea lor neagrã cu tot aºa ca ºi cerul gurii lor.

S-a lãsat o tãcere grea. Maestrul pare desfigurat, nu-l recunosc, e un urs cu buze roºii... Uite ce titlu: ursul cu buze roºii...

- Parcã ai fi un urs cu buze roºii...

- Eºti un tîmpit...

Am întins prea mult coarda. ”Rugãmu-ne-ndurãrilor/Luceafãrului mãrilor..”

-Îþi zic eu una acuma:Sã trãiascã Agarici/Ce-mpuºca la bolºevici... *** tau în faþa celor douã bucãþi de scîndurã de brad. Au vreo 23 de ani vechime. Leam adus de acasã de la un tîmplar, pentru Ilie. Pe una am lipit o icoanã desenatã pe hîrtie, una banalã, iar pe cealaltã o reproducere dupã Teodor Paladi. Ilie n-a mai apucat sã-mi picteze nici o icoanã. A fãcut comoþie cerebralã ºi a plecat în altã lume.Un postimpresionist, spun specialiºtii.

S

În Colonie vegetaþia e tot mai neîmblînzitã, cãlcatã de paºi invidioºi, paºi ºovãielnici. Ba, mai nou, ºi hoþi care cautã în atelierele de picturã unelte din import. Sã fie o etapã de trecere?... Mie greu sã aflu un rãspuns. De vreo 20 de ani n-am citit un filozof nou, nici o doctrinã, de la cine sã aflu ceva nou? Ziarele sînt pline de comentarii politice. Revistele de culturã circulã greu. Sã nu mai citim? ªi dacã am fi prins vremea rãzboiului?

Ori degringolada ruºilor, ai celor care nau apucat sã fie celebri ºi sã predea la universitãþi americane? Unii mai isteþi sau autoexilat ºi nu au curajul sã revinã în þarã. Oricum vor fi dezamãgiþi. Cine mai vine de la est la vest? Doar pãstrãvii de apã dulce ori poate somonii cînd se împerecheazã. Coloniºtii veneau la ºcoala lui Hollossy Simon dar se întorceau acasã, soseau numai vara.

Sîntem în iulie, aproape de ziua sfîntului Ilie Tesviteanul. Aºa mi-am amintit de aceste scînduri care ocupã inutil spaþiul din rafturile bibliotecii. Sînt douã cãrþi nescrise pe care încerc acum sã însãilez cîte o poveste, cît mai aproape de realitate. Afarã e o cãldurã cum n-a mai fost de mult pe aceste locuri. Unii spun cã niciodatã. Sîntem în anul ºapte, în luna a ºaptea... Pentru mine n-a fost un an rãu deºi tot timpul m-am simþit apãsat de obosealã ºi de vinovãþia de a nu fi scris despre oamenii care acum nu mai sînt.

Dar eu lucrez cu ficþiunea. Trec pe stradã ºi privesc clãdirea din colonie. Alþi pictori, alte expoziþii. Cei de atunci s-au retras în muzee ºi în cataloage.

A

49

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

a d e l a

n a g h i u

Viaţa de veci pentru începători MÂNTUIREA PE LISTE SUPLIMENTARE

50 anul XIII nr. 3 (32) 2007

De la o vreme nu-þi mai rãmâne decât mai mult ca prezentul - sãptãmâna de lucru are un numãr constant de cãmãºi murdare ºi duminicile tot mai multe sãli de aºteptare pentru iubitele fidele aceleiaºi mãrci de parfum…

Te împrejmuieºti doar cu bunuri de folosinþã îndelungatã ºi asta-þi asigurã respectul prietenilor de ocazie

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS numai seara þi-e parcã mai greu sã te minþi intri pe chat tastându-þi atent toate gândurile…

Prezentul apasã pe clanþã la chenzinã vei rãsfoi o femeie din douã silabe cu graba demnã a intervenþiilor rapide ºi cu obligatorii remuºcãri faþã de preotul paroh tot mai surd la spovedaniile amãnunþite…

A

VIAÞA DE VECI PENTRU ÎNCEPÃTORI Moartea debuteazã cu o perioadã de incubaþie virusul ne e inoculat perfid prin cordonul ombilical prin manualele ºcolare ºi numãrãtoarea inversã o numim tinereþe cu lipsa de imaginaþie a începãtorilor în sporturi extreme…

Moartea creºte o datã cu umbra tentaculele ei se fixeazã într-o zonã vulnerabilã a creierului trecut pe pilot automat…

Treptat ne devine familiarã -o încercãm zilnic pe încheietura mâinii ca pe un parfum scump apoi murim de-a-n picioarelea murmurând rugãciuni într-o limbã intraductibilã

51

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS ACVAFOBIE În fiecare noapte ascult simfonia ploii încât pot risca sã devin meloman… ziua numãr cadavrele melcilor amestecate cu nervuri de frunze în smârcul din spatele casei… fiecare vis se sfârºeºte în mâluri ºi mâna ta mã-nfãºoarã ca un ºarpe de apã -în spaþiul mântuirii nici un ceasornic nu mai aratã ora exactã ºi trebuie sã-þi dozezi bine puterile Uneori singura glorie posibilã e ca dimineaþa sã te gãseascã în aceeaºi poziþie…

AMURGUL CULORII În tabloul de pe ºevalet culorile nu lasã fructele sã putrezeascã ºi frumuseþea sã se scurgã în lut…

Privirea omului se retrage în suflet ca un reflux al mirãrii la ora când harfele despart pãmântul de ape…

Palmele pictorului reazemã contururile drept pe linia vieþii ºi pânza se umple de luminã de degetele-i atârnatã greu ca o salã de aºteptare în care intrã noaptea Dumnezeu …

52 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

SERPENTINELE FLUXULUI Ce repede ne curge viaþa prin dreptul ochilor ca o peliculã de scurt-metraj la capãtul cãreia ne despãrþim de propriul nume cum am ieºi dintr-o cafenea fãrã sã plãtim… Întâmplãrile îºi amestecã încet conturul nu mai recunoaºtem nici distribuþia propriei biografii ajunºi la un punct în care nu mai existã rãscruci ºi nici mãcar singurãtatea sub pleoapele capitonate cu peºti Piranha

RÂUL HERACLITIC Alaiurile de nuntã îmi stârnesc atacuri de panicã mai grozave decât fanfara mortuarã plãtitã cu ora pentru confortul postum al fruntaºilor comunitãþii Celebrãrile nu sunt decât borne kilometrice pe drumul fãrã restricþii de vitezã dar la ce bun focuri de artificii ºampanie-n cristaluri dacã mâine vom economisi curentul electric vom ajunge la cuvinte dietetice încercând melancolii de unicã folosinþã?...

Tãietorii de panglici sunt tot un fel de gropari - niciodatã n-ai sã ºtii noaptea în care oasele încep sã descreascã - fericirea e un fruct întotdeauna mâncat pe jumãtate…

ARCHEUS Tabara de literatuRA

53 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS INERÞIE Scrii ca sã nu rãmâi de tot singur ca un început de conversaþie cu Dumnezeu ºi cine sã mai scoatã de la naftalinã fracul de mãtase pentru duminici proaspãt inventate când secolul trecut se vinde pe pãturi la capãtul pieþei pe fâºia îngustã ce nu încape-n statistici - istoria are tot mai multe spaþii de închiriat pentru înghiþitorii de sãbii ºi pentru Hristoºii de ocazie…

TRECEREA LA ORA DE IARNÃ Cu mii de securi orele îmi mai reteazã un trup toamna dã tonul disperãrilor cu o octavã mai sus…

E-o dialecticã a lipsei de contur în tot ceea ce cade peste tristeþile mele - eu fac conversaþii cu robotul tãu telefonic despre libertatea de-a merge cu bicicleta ºi despre conspiraþia pãsãrilor de pradã curgând prin conducte de frig…

54 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

ARCHEUS

alexa

gavril

bâ l e

Câinii erul tulburându-se deasupra satului. Cenuºiu si vâscos pãrea fundul argilos al unei bãlþi uriaºe rãscolite de bivoli într-o amiazã înãbuºitoare de iulie. Un noroi albãstrui cumpãnind sã cadã peste sat.

Despãrþindu-se de ºãfu’ sãu, Dan Maguz, agentul veterinar al comunei Ohaba apucã pe Uliþa ªtiubeiului, înjurând mãrunþel în gând. Zisese doctorul ceva mai înainte, în mijlocul satului de era ºi un ciopor de babe gureºe: “ce aºtepþi bã, Pisicã - aºa îl poreclise pe el lumea ºi tare se enerva când auzea - ce aºtepþi, bã, nenorocitule, sã vinã iar vreun mahãr de pe sus sã ne sancþioneze pentru câini? Poate nu þi-s deajuns cei zece la sutã pentru viþeii ceapeului din Ier-

C

tãºeºti pe care ar fi trebuit sa-i ecornezi”.

Pisicã, zgliburindu-se sub torentul aspru de cuvinte, clipea des, împletindu-ºi degetele pe la spate. Da’ baiu este, se gândea el acum, cã doctorul nu se oprise la atât… Bã, continuase el, eu nu-þi mai spun, dar te ard la jeb de iese fum. Miercuri vine Tarabã… ºi, se corectã, tovaraºu Tarabã de la Direcþie… ºi vezi ce faceþi ºi cu oile moarte azi-noapte la colhoz”.

Pisicã ºtia de ele, erau vreo douãsprezece, dupã spusele unui cioban. Zãceau ici ºi colo în saivan, murdare ºi umflate: ”ca niºte fãlci de activist”. “Iete, naibii ce gând”, se sperie Pisicã înlãturându-l ca pe o ispitã pierzãtoare. Îi era teamã ca nu cumva îmbãtându-se la bufet sã arunce vorba aceasta. Un fior

55

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS rece îi fulgera spinarea, fãcându-l sã se cutremure imaginându-ºi urmãrile.

Mai ºtia agentul Pisicã cã ºeful sãu, doctorul veterinar Faru, nu-l va sancþiona niciodatã. Faru era fecior de popã din Maramureº, dintr-un sat cu nume de cãldurã mare… ”mda… Arºita parcã-i zice”. Fãcuse ºi el vreo doi ani de seminar la Gherla, pânã în patruºopt când biserica greco-catolicã fusese desfiinþatã.

Pisicã ºi le amintea pe toate cum i le povestea doctorul când mergeau dintr-un sat în altul cu ºareta. Din seminar doctorul Faru rãmase cu o bunãtate ºi o corectitudine ieºite din comun. ”Bãrbat frumos, bun si corect pânã la sânge” se simþi nevoit sã repete” într-un fel cu supãrare pentru cã acum îi era ciuda pe el. Fãcea alergie la mincinoºi ºi leneºi, în schimb orice problemã aveai te ajuta cât se putea. Voiai douã, trei zile, cã þi s-a îmbolnãvit nevasta ºi trebuie sã stai cu copii, Faru te acoperea. “Da’ ni-n sã te fi prins cu fidevaisuri, erai tuns automat, mai ceva ca la armatã. Când tãbãrau pe tine ceapiºtii în ºedinþe, doctorul Faru îþi lua apãrarea. Mare domn! Cu cei de la judeþ se prindea în gurã pentru subalternii sãi.” La astea cugetând Pisicã îºi descheie un nasture la cãmaºã. Cãldura de varã târzie, deºi era mijlocul lui octombrie. Babele ºofârgau mãrunþãlind drumul cu ºoºonii negri de cauciuc. Privindu-le, Pisica trase aer în piept ºi-l sufla cu putere, a necaz mare: “a dracului droange, ce or mai meliþa pânã ce lãptarul le va deºerta cãnþile pline în bazinul de inox”. În dreptul ªtiubeiului se opri. ªtiubeiul era o fântâniþã. Un ochi clipitor de apã într-o buturugã veche de stejar. O frunzã veºtedã de cireº cãzând pe apã continua sã pluteascã. Povesteau bãtrânii cã satul se nãscuse în jurul ªtiubeiului.

Apa scoasã din borta înverzitã de licheni era rece. Dureau dinþii când o sorbeai.

Oglinda întunecatã ºi limpede în acelaºi

timp dansa miºcatã de picioruºele repezi ale unui pãianjen. În ea reflectat se legãna ºi chipul lui Pisicã. Se rãcori înghiþind douã guri din paharul de tablã legat cu lanþ, apoi ºtergându-se la gurã cu mâneca hainei, se întoarse. ªareta doctorului lãsase pe zare un nor vãluros ce se tot lãþea albind iarba de pe marginile drumului. Porni cãtre saivane ºuierând un vechi cântec învãþat în armatã.

Din armatã i se trase porecla de “pisicã”. Se lãudase odatã cã în gardã prinsese un þigan ce voia sã fure o gãleatã de la grajdurile G.A.Z.-ului, unde unitatea creºtea vaci ºi porci pentru nevoile popotei. “M-am apropiat de el cu paºi de pisicã…” se lãudase el într-o searã la bufet. Pisicã i-a rãmas numele. aii de la ºareta doctorului se trag din herghelia baronului Krauss, care trãise cu vreo douã sute de ani înainte având conacul în Iertãºeºti, pe un dâmb. Acum ruinele erau înconjurate de brazi ºi iederile cãzute le mãcinau cu rãdãcini mãrunþele. Doctorul Faru dãduse ºapte sute pe amândoi. Îi luase cu hamuri cu tot. Þiganul, suna ordinul, trebuia sa-i taie pentru porci.

Gospodãria colectivã avea un grajd cu scroafe pentru prasilã. “De treabã ºãf, de ºtie numa sã traseze sarcini. Pisicã, spunea, trebuie sã te descurci... ºi Pisicã le descurca pe toate cu calm ºi multã rãbdare.”

Tare-l mai respectau þãranii pe doctorul Faru. D-aia nu se are bine cu cei de sus, de la judeþ. Nu dãduse nici o amendã pentru viþeii tãiaþi pe lângã lege.

Nici nu sancþionase pe cineva. Toate penalizãrile, Pisicã le luase de la cei de sus.

Cândva doctorul Faru spusese: ”Tata a stat langã cãpãtâiul multor muribunzi ºi a vãzut cât de cumplitã este moartea pentru cei cu pãcate mari. Su-

C

56 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS fletu-i greoi ºi sta încleioºat ca intr-o mocirlã”.

Amintindu-ºi de Stroe, vizitiul pufni din nou, zvârlind cu piciorul o piatrã care bufni dând într-o poartã de tablã. ”Precis gãgãuþa râde întingând de hamuri. De parcã pe el nu-l scrofãlea doctorul în fiecare zi, ba cã nu þesãlase caii, ba trãsura era murdarã, ba lipseºte o potcoavã ºi calul ºchiopãtã”. Cãci Stroe era puturos din fire. Dar Pisicã nu râde de el, pentru cã-i om de treabã ºi nu-i place sã se distreze pe seama colegilor când îs la ananghie.

Trei paºi mai încolo se gândi cã, la urma urmei, Stroe ar trebui sã-l ia cu “dumnevoastrã”. ”Nu-i decât un nemernic de vizitiu cu patru clase ºchioape, pe când el, agentul veterinar Maguz Dan din Ohaba, cum se prezintã la controale, îi om cu studii, are ºapte clase plus tehnica veterinarã. Aºa cã, bã Stroe poþi râde tu, da de bãºinile cailor, nu de agentul Maguz care-i om cu carte ºi diploma la mânã, nu un ºperlos ºi un adunat ca tine”. În piept sflederindu-l i se rãsucea o ciudã teribilã care nãzlea sã iasã afarã.

Chestia cu Stroe nu-i dãdea pace. ”Putoarea, nici nu poþi trece pe lângã el, ori pute a horincã, ori a baligã ºi sudoare de cal”. Cu câinii, o rezolvã el rapid. În douã dimineþi îs gata vaccinaþi. Da’ oile, periciunile cele, un’ sã le ascundã pânã mâine, cã-i miercuri!? De îngropat, nici poveste. Sãtenii-s ocupaþi cu strânsu de pe câmp, iar ciobanii-s domni. Se fac cã n-au vreme! Mai bine n-ar þine cont de scandalul doctorului ºi de râsul lui Stroe.

Ce dacã-s dezlegaþi câinii? Cicã pericol de epi…epizootii, da’ d-astea n-o mai fo’ p-aici de multã vreme. Clãtinã din cap a pagubã, amintindu-ºi cât de bine începuse ziua aceea.

Pe la cinci dimineaþa, sigur fusese cinci, auzise clopotele bãtând. Bãtrânul Ion al Butesei le trãgea la fix. ªchiop,

A

ºotânga în fiecare dimineaþã pânã în turnul bisericii. Te mirai cum de nu cãdea de pe scãrile înguste, mai ales cã þinea în mânã radioul portabil cu baterii, vechi ºi prãpãdit. Când semnalul aparatului picãia de fix, trãgea ºi Ion clopotul.

Baang, baaagng, dang, bang….

Câinele vãduvei Salustea de pe ªoricar începea sã urle prelung a necaz ºi vãduva suspina de dorul bãrbatului întorcându-se în aºternut. De pe uliþi curgeau navetiºtii grãbindu-se sã apuce cursa de cinci ºi un sfert.

Lui Pisicã, în dimineaþa aceea, odatã cu clopotul îi bãtuse în geam Tanasie Lumninaru. Bubuiturile puternice îl trezirã una douã. ”Scoalã dom’ Dan, scoalã, te rog io fain tare, tare!, o voce groasã de urs în toamnã... Nu-mi poate fãta Bãlþata dom’ Dan…” Dom’ Dan se ridicase bodogãnind, seara consumase ceva la ªandor Buclisu, unde fusese c-o treabã care pe moment nu ºi-o amintea.

“Taci Tanasie cã-mi trezeºti pruncii, dã on pic de rând, pânã-mi trag ceva pã mine”.

Bãlþata lui Tanasie era în picioare, încovoiatã ºi cu coada ridicatã. Din când în când gemea încet întorcându-se.

Viþelului îi ieºiserã picioarele, dar capul nu i se vedea nicãieri. Pisicã se dezbrãcã pânã la brâu. Ca sã nu se murdãreascã, Ileana, nevasta lui Tanasie, îi prinse la brâu un ºorþ de pânzã înfloratã, de-al ei, cu care mulgea vaca. Pisicã îºi introduce mâna pe lângã picioarele umede ale viþelului. Lichidele lipicioase îi uºurau înaintarea. κi fixã palma pe umãrul viþelului, încercând sã-l împingã înapoi. Vaca gemea mai prelung strângând din muºchii abdominali.

Eforturile puternice îi strângeau mâna. Când reuºi sã-l împingã destul, cu aceaºi mânã prinse botul viþelului aºezându-l pe picioare. Apoi îl trase uºor înainte cu mâna. Picioarele se ivirã a-

57

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS vând copitele gãlbui ºi între ele botul vânãt. Pisicã le lega cu o aþã. ”Trageþi” ordonã scurt, militãreºte. Tanasie cu Ileana traserã icnind. El þinea de capul ce voia sã rãmânã. Viþelul cãzu pe paile dinainte pregãtite. Pisicã îi stoarse nãrile ºi urechile pline de vâscozitãþi tulburi. Apoi luã un pai ºi i-l vâri într-o narã. Viþelul strãnutã scuturând capul. Încercã sã se ridice însã picioarele îi tremurau. Cãzu cu botul într-o balegã proaspãtã. Misiunea lui Pisicã se încheie aici. Luã sãpunul din mâna Ilenei ºi începu sã se spele. Dãdu câteva sfaturi, cum sã fie mulsã vaca, ce sã i se dea de mâncare ºi cum ºi când sã fie alãptat viþelul. Înspre umãr mucozitãþile se uscaserã ºi se lãsau greu desprinse. Ileana le rãzuia, frecându-le cu vârfurile degetelor.

Tanasie îi turna apã caldã, îngrijorat sã nu fie prea fierbinte. ªtergându-ºi de iarbã pantofii vechi, bãu douã pahare de horincã. Acum îi era cald. La saivan se întâlnesc cu brigadieru oilor, Cata Vasile, care-i spuse cã are o idee. “În Valea Porumbrelelor este o râpã ºi dacã încãrcãm oile într-un ºtraf ºi le aruncãm acolo nu o sã ºtie nime. Îi departe de sat ºi câinii le gatã într-o zi, douã. Numa sã n-afle preºedintele cã ne spânzurã de poarta sediului”. Bucuros de salvarea ivitã pe neaºteptate Pisicã îl invitã la bufet. “Câte douã halbe nu stricã dupã o aºa treabã”. oborând din maºinã, Taraba îi strânse mâna mai întâi preºedintelui Feºtila C. Dumitru. Feºtilã fusese cândva om de treabã. Cel puþin aºa vorbeau oamenii. Mai de la marginea satului, însã nu sãrac de tot. S-a stricat în armatã. κi denunþa camarazii la superiori. Datoritã lui se descoperise un cuib de comuniºti bine înfipt. Au fost toþi arestaþi.

Avea doua carneþele în care nota absolut tot ce vedea, auzea sau chiar bãnuia.

C

Cãzut prizonier la ruºi a ajuns în Siberia în lagãr.

Avea în buzunarul dinãuntru carneþelul cu turnãtorii. Cei turnaþi erau comuniºti. Unul, Petrea lui Andrei, care a fost cu el, povesteºte cã Feºtilã nu putea dormi noaptea de fricã. Dacã i-ar fi aflat carneþelele, ruºii l-ar fi executat pe loc.

Dupã douã sãptãmâni de trieri, au fost duºi pe malul unui râu sã se spele. Atunci Feºtilã gãsi momentul sã scape de sub ochii santinelelor. Reuºi sã sape cu laba piciorului o gropiþã în noroiul de sub apa, unde îºi îngropã carneþele. Aºa a devenit Feºtilã communist. Turna conducerii tot ce miºca în lagãr. El împãrþea pâinea prizonierilor ºi lui Petre îi dãdea cea mai micã bucatã. Voia sã arate conducerii cã e în stare de orice. Toatã lumea ºtia cã Petre ºi Feºtilã sunt consãteni. În þarã s-a întors cu divizia Tudor Vladimirescu. Imediat dupã rãzboi a intrat în partid, participând la colectivizare în mai multe zone. Prin Sãlaj l-au bãtut rãu. Au vrut sã-l spânzure cu ºtreangurile de la cai. Venind acasã l-au pus preºedinte. “Nu-i pre rãu, da’ tare bine-i place sã beleascã omul”, ziceau þãranii.

Tarabã asculta absent cuvântul de bun sosit pe care Feºtilã se cãznea sã-l rosteascã, privind un cotor de mãr în jurul cãruia bâzâiau câteva viespi. Apoi strânse mâinile celorlalþi: inginerul Vasile Cata, contabilul Grigore Breban, casiera Rodica Buºecan, vreo trei, patru brigadieri. La capãtul rândului doctorul Faru ºi Maguz care pãrea foarte destins.

Urmat de preºedinte, brigadieri ºi de Faru, Tarabã se îndreptã spre grajdurile de bovine pentru o scurtã inspecþie. Ceilalþi se îndreptarã spre tãpºanul de la capãtul vãii unde se pregãtise o masã tovãrãºeascã ºi mai erau de pus la punct câteva amãnunte.

Inspecþia lui Tarabã, scurtã, dupã cinci minute ºi treizeci de secunde dupã cum apreciase Maguz consultându-ºi

58 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS ceasul. Pobeda vechi, dar încã precis, la secundã. Îl avea de la bunicã-so, fie iertatul, Mitru Susanii care a venit cu el din prizonierat. ºezându-se pe pãturi, doctorul Faru fu nevoit sã asculte tâmpeniile lui Tarabã. Acelaºi de peste cinci ani: “bã, doctore… asculta-mã pe mine cã-s mare specialist în domeniu… vaca trebe sã aibã în iezle drobul de sare ºi paie. E simplu, bã, vaca linge sare, bea apã, mãnâncã paie ºi-i tot timpul rotundã”.

Doctorul era cu rãbdarea la limitã.

Arunca priviri disperate spre drum. Aºtepta trãsura. Se înþelese cu vizitiul sã vinã sã-l ia cã nu poate fãta o vacã la ceapeul din Iertaº. Neapãrat sã spunã cã la ceapeu. La cheful trecut, Stroe, cam ameþit, bânguise despre calul unui þãran din Lapold care se îmbolnãvise. Tarabã fãcuse crizã de rinichi auzind cã este vorba de sectorul particular. Nici vorbã de învoire: “Lasã-i dracului de þãrani, mã doctore, cã-s puturoºi ºi nu ºtiu decât sã fure”.

Maguz zâmbea amar, pe faþa lui putându-se citi o cumplitã neliniºte. Printre râsetele tovarãºilor, din vale, din când în când se auzea larma de câini. Maguz începu sã tremure. Javrele dãduserã de hoituri ºi “doamne feri”, sã nu dea ºi Tarabã, care, deocamdatã, rodea o pulpã de miel, ºtergându-ºi bãrbia cu dosul palmei. Hãrmãlaia din vale creºtea, câinii se bãteau. Numai sã nu-l treacã nevoile pe careva de la judeþ ºi sã meargã spre tufiºuri.

Tarabã lãsase ciolanul ºi apucã o sticla cu vin. Sorbi gâlgâind, o mânã o þinea între sânii Ritei, magazionera.

Feºtilã dãdu ordin sã se mai aducã o tura de vin. Se uitã în lãturi, nimeni nu era apt. Toþi moþãiau moleºiþi de vin. Doar Maguz stãtea trist privind spre vale.

A

A

Încãierarea câinilor îl þinea treaz. Unul ieºi cu o ureche sfâºiatã ºi se aºezã pe marginea râpii. Privea cu jind în groapã, scuturând din cap. Doctorul Faru plecase demult. Stroe sosise cu ºareta, adunase caii în galop ºi Tarabã îl învoi: “sunt vitele noastre, reuºi sã îngaime strângând sticla la piept, trebuie sã avem grijã de ele, de sãrmanele vite ale poporului, ale poporului nostru muncitor”. e ridicã greoi de jos hotãrât sã protesteze: “ce altul nu mai gãsea?” El nu era angajatul ceapeului, era plãtit de direcþia veterinarã. Sã-ºi gãseascã Feºtilã un subaltern cã are destui. La cãrat acasã din magazie, ori din câmp sunt fruntaºi, acu’ nu s-ar putea deplasa dupã câteva sticle de vin. Pivniþele ceapeului nu erau departe ºi s-ar mai fi trezit o þîrã.

Uitându-se în jur, nu putu zice nimic.

Toþi erau beþi, “mangã”, ba “pulbere”, completã scuturându-ºi fundul pantalonilor de ºperla adunatã de pe iarba îmbãtrânitã.

Lua plasa din mâinile Ritei. “Sã vii repede…” ordona Feºtilã, ca la armatã.

“Lua-te-ar naiba, porc bãtrân ºi nesãtul” îi rãspunse, doar în gând. Porni bãlãngãnind plasa albastrã cu dungi roºii, scãmoºindu-o în tufiºurile de porumbrei.

Ieºi din ulicioara ce cobora dupã ºtiubei aproape de ºcoalã. Peste drum era bufetul, de era mai sã intre sã-ºi spele grumazul de necaz cu o bere. Lui vinul nu-i plãcea. Mai bine spus, nu-i era bun. Îl oprise doctorii cã avea tensiunea mare crescutã ºi oricând vreun vas de sânge putea face “pac, ºi gata…”. Aºa-i zise Paran, doctorul de la dispensarul comunal: “Pac ºi gata…”. “Mai bine o horincã bunã ºi câte o halbã când þi-i sete, vinu, mai ales ãsta de aici, îi tare pãcãtos… mintenaº te aºeazã-n copârºeu.

Gândindu-se la vin, dãdu sã împingã uºa bufetului. Oile moarte erau de-

S

59

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

parte în râpã, iarã câinii se pot bate cât or vrea de la leºurile asorite. Cât despre Tarabã, nu avea decât sã-ºi frece nasu’ de þâþele fleoºcãite ale Ritei, cã altceva nu putea face de beat ce era.

“O bere rece pe vreme caldã te calmeazã, te liniºteºte ºi-þi dã încredere.

Mai multã încredere… Altfel analizezi situaþia, altfel pui problema, oricât de încurcate ar fi iþele…”.

Era cu mâna pe clanþã, când, din spate, de pe la veceauã, apãru Papariga nebunu’. Era îmbrãcat cu un pardesiu vechi, fãrã guler, aþele cu care fusese cusut spânzurau, iar nasturi nu avea decât unul care ºi acela atârna. Mijlocul îi era încins cu un curmei din nuiele de rãchitã rãsucite.

Maguz ar fi vrut sã nu se întâlneascã cu el. Totdeauna îi umbla rãu dupã aceea. Ba Papariga îl ºi batjocorea strigând dupã el cu gura strâmbatã într-un fel ciudat: “hamuri pentru pisici aveþi?”.

Lumea râdea când auzea întrebarea lui Papariga ºi Pisicã nu ºtia de cine râde, de nebun, ori de el. De aceea nebunul îl enerva rãu ºi-l ocolea când îl vedea de departe. “Cum sã-þi pui mintea cu un nebun?”

Odatã voise sã-i tragã o palmã. Tot la bufet erau. Îl întrebase de hamuri pentru pisici, ºi cele câteva femei ce aºteptau sã vinã pita la magazinul de peste drum râseserã. Râseserã cu hohote ºi el auzindu-le cum se hâºcotesc, fu încredinþat cã de el, cã numai de el, râd. Cum sã râdã femeile de un nebun, pe el îl compãtimeau ºi-i dãdeau câte un leu de pitã, ori de bere. Nebunu era nebun, nu puteai râde de el, cã te bate Dumnezeu, el îi nevinovat. Nebunii-s curaþi la cuget, ca sfinþii-s de curaþi. Dumnezeu nu le judecã pãcatele. În viaþa de apoi, nebunii-s fericiþi. Fericiþi ca sfinþii.

Nu-l lovise atunci cã s-ar fi fãcut de minune, tot satu l-ar fi ocãrât ºi acum, ca

sã nu sã enerveze se întoarse înapoi ºi coti pe dupã panoul în care erau afiºaþi fruntaºii din campania agricolã de primãvarã, cã asta din toamnã încã nu era încheiatã.

Papariga intrã în bufet fãrã sã-l vadã. Un bocanc îi ramasese în uliþã. Nu avea ºireturi. Se aplecã ºi-l ridicã. Îl puse lângã perete sã nu-l calce vreun tractor.

Se apropia iarna ºi e greu când te prinde frigu desculþ. aguz nu avu ce face, se ridicã ºi porni spre pivniþele. Urcând dealul cãtre tãpºanul însorit, cu sticlele zdrãngãnind într-o plasã de rafie, fu cuprins de o neagrã presimþire. În vale, hãrmãlaia câinilor încetase.

Tarabã ºi Hãrãnguº, inginerul, nu erau nicãieri. “Unde-i ºãfu’ cel mare?” îl întrebã pe Festilã. ”Ei, ca oamenii, s-o dus de rându lor la vale. Pasãmite-i tare bun vinu nost ºi le place…” Maguz lãsã plasa cam de sus ºi alergã cãtre vale.

Tarabã cãzuse în zãnoaga printre hoituri. Stãtea cocoþat în patru labe peste o oaie sfârtecatã de câini. Vomase mult ºi un câine flocos îl lingea pe la gurã. Hãrãnguº îºi fãcuse treburile lângã un tufiº de mãcieºi, adormise ºi cãzuse pe spate, în propria-i murdãrie. Deoparte, doi câini pestriþi trãgeau de maþele unui berbec mare cãruia ciorile îi ciuguliserã ochii. Lângã ei, cãþeaua albã a ciobanului rupea din mielul scos din burta unei oi.

Tarabã zâmbea, un fel de mulþumire tâmpã lãþindu-i-se pe chip. Hainele îi erau murdare de sânge ºi carne putredã.

Maguz se repezi ºi-l ridicã sprijinindu-l de un arin bãtrân. Îi încheie nasturii de la ºliþ ºi, cu un ºomoiog de frunze, începu sã-i cureþe hainele. Din când în când îl înmuia în apa din vâlcea. Înviorat, Tarabã începu sã bânguie: “trebe s-o f… pe Rita… unde-i Rita…? spune-i

M

60 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

cã-i chematã la judeþ, sarrrcinããã de partid…” Maguz îl sprijini de subsiori ºi începu sã urce malul abrupt, printre tufiºurile de mãrãcini. Hainele tovului se agãþau în þepii ascuþiþi ai porumbeilor.

Cravata, zbârcitã îi atârna ca jujeiul unui câine de stânã. Era murdarã cu un noroi verzui ce mirosea acriºor, revãrsat din rânzele sfâºiate ale oilor. Agentul Maguz lunecã ºi se prãbuºi, lovindu-se cu fruntea de o piatrã. Sângele se amestecã cu noroiul cleios, galben. Ridicându-se voi sã înjure aspru, dar se calmã izbind cu piciorul în gura unui câine. Ajuns lângã Feºtilã, Tarabã fãcu semn spre o sticlã pe care preºedintele se grãbi sã i-o întindã.

Sticla era udã, mirosea a vin. Maguz trântise plasa îngrijorat de ceea ce Tarabã gãsise în vale ºi una se sparse.

Preºedintele Festilã aruncase cioburile pe un muºuroi de cârtitã, unde acum bâzâiau câteva viespi atrase de alcoolul

A

dulce. Începurã sã cânte, þinându-se cu mâinile pe dupã cap. Feºtilã strãnutã, când, din întâmplare, cravata ºefului de la judeþ îi ajunse pe la nas. Puþea a rumegãturã stãtutã de oaie. Dupã Hãrãnguº coborârã doi brigadieri. Cel de câmp îl ºterse la fund cu frunze mari de bostan luate din holda de pe dâmb.

Profitând de bãlãcãreala generalã, Maguz o ºterse printre holdele de porumb, molfãind printre dinþi: “dã-i dracului de câini… ba porci… ba porci de câini… gândeºti ca nu-s oameni.” Era mulþumit.

Oficialii nu observaserã hoiturile. Mâine vor chefui în altã parte ºi nu-ºi vor mai aminti nimic. “Absolut nimic…”se simþi dator sã întãreascã Maguz luându-se cãtre bufet. Îi era sete. Cumplit de sete.

Berea era rece, atât de rece încât sticla se aburise ºi te frigea când o þineai în mânã.

61

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

a d r i a n

s u c i u

Negustori de foc

vanilie e secetã rãu plouã atît de scurt de parcã s-ar masturba un înger. rãstignit în sudoare citesc de la tine. „nu mã cunoºti îndeajuns: sînt femeia care n-aduce apã de douã ori. sînt tînãrã în sensul cã sînt tînãrã. sînt ineditã ca o expoziþie de gãri demolate.” iar eu sînt înþelept: prietenii se duc dracu’ casele se duc dracu’ livezile se duc dracu’! (mirosul pruncilor crescuþi printre nuci mai spînzurã o vreme de fostele crengi ca aroma vaniliei în tãvile goale).

62 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

din neamul furtunii poeþilor Ocoliºului ne e rãu ºi nu ºtim uita nimic despre noi sîntem din fiii ºarpelui din neamul furtunii ne-am nãscut lîngã foc ºi am rãmas însemnaþi femeile care ne-au iubit au murit de plictisealã în anul ciumei ce bine cã sîntem împreunã ce fericire cã trãim laolaltã ce turmã fierbinte sîngeratã vom inventa beþia perfectã iubita pe roþi bisturiul care sãrutã viaþa fãrã urmãri sîntem vii ºi scriem acestea spre folosul muritorilor sã creadã ei cã au înþeles ºi cã au fost pe unde n-au fost niciodatã

lucruri morþii plîng viii. înspre margine stãm noi înºurubaþi în zilele noastre mustind de ºmenari ai sorþii ºi cãlugãriþe la negru. lucrurile sînt utile ele trebuiesc neapãrat mutate dintr-un loc într-altul. ele trebuiesc mãsurate. pentru mutatul lucrurilor e nevoie de strategii e nevoie de spaþiu. lucruri care zãngãnesc ºi sfideazã praful. sîntem gestionarii marilor depozite contabilitãþile noastre

63

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

sînt inevitabil fictive. în unele dimineþi inventãm evidenþe perfecte borderouri fireºti. ce nu scriem noi nu existã. putem eventual presupune cã-ntr-o margine oarecare morþii numãrã viii.

Negustori de foc Negustori de foc de mãtãsuri îºi taie alene mirãrile mele, care pe braþe, care pe frunte. Tîrfe cuminþi slujesc sfînta orgie.

Sînt beat de carne, oscior nepriceput, chinuind sã lase vreo umbrã!

Am ucis nebuni feluriþi. Unii trudeau mãdularul înfãºat în rochiþe. Alþii purtau nume zãngãnitoare de regi. Alþii socoteau paguba drept cîºtig.

Cumva, bat drumurile de treizeci ºi atîþia de ani.

Am cunoscut femei care au ars ca pãpuºile în incendii.

64 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

v a s i l e

A

d r a g o m i r

Sfatul cocoşaţilor

ãrbaþii ies din bisericã îndesându-ºi pãlãriile pe cap, îndreaptã priviri tãioase spre femei, semn cã n-au ce cãuta la adunarea lor. Femeile se prefac grãbite, ºi-au lãsat oala pe sobã, trebuie sã adape vacile, sã dea drumul gãinilor.

Nu pleacã pentru cã s-ar supune bãrbaþilor, îºi strâng nodul de la batic ºi se împrãºtie pe uliþe cum se împrãºtie foºtomoacele de nori printre crengile brazilor de parcã ar juca halaripu. Inginerul Strâmbu, venetic din Moldova, mângâie sfinþii din pridvor ºi-i împinge pe oameni sã nu se frece de ei, sã le ia vopseaua. El a dat bani sã se facã pridvorul ºi gãseºte ocazia în fiecare duminicã sã spunã lucrul acesta.

B

- Dumnezeu sã primeascã sfintele rugãciuni, zice preotul ieºind ºi el din naos.

- Primeascã Dumnezeu, îi rãspund bãrbaþii fãrã tragere de inimã. Nu rãmâi ºi dumneata pãrinte? îl întreabã Strâmbu.

- Nu rãmân, nu se cade. Cred cã veþi judeca drept ºi fãrã mine.

Unul dintre copiii Anucãi era al lui, Palieuct îl botezase. Preoteasa nu putea face copii. De aia l-au înþeles toþi, pânã ºi cârcotaºele de babe. Preotul Rãchitã l-ar fi înfiat, dar cu cocoaºã… nici nu l-ar fi primit la teologie. Va înfia altul, are cu cine-l face.

Când încep, aici în Piþigaia, discuþiile între bãrbaþi, apoi au o rânduialã a lor, existã un staroste, moderator, cum se

65

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS spune acum. Nu-i ca-ntre femei, sã treci de la un subiect la altul ca-n telenovele.

Stai, asculþi, îþi dai rând pânã-þi vine rândul, nu te bagi ca marha-n jug. Astãzi staroste este ªandoru Alexi, specialist în istoria locului.

- Ia sã vedem care au fost ultimele necazuri sau catastrofe, cum le zic cei de la oraº, cã ei sunt mai jingaºi, care au trecut peste satul nostru. Sã-ncep cu hunii?

- Nu, începe cu ultima invazie a tãtarilor, cã mi se lipeºte burta de ºira spinãrii, zice Gheorghe Bâcã cu aerul lui de om mereu supãrat.

- Sau cu ultima bãtaie, din 1918, zice Ionu Luchi, privindu-ºi mucul de þigarã care i se pierdea în palma mare, stins înainte de Utrenie.

- Cum am procedat noi la ultima invazie a tãtarilor… auzind cã începe povestea, Mihãiþã, nepotul prim-curatorului ªandoru Orgarului, scoate capul de dupã tufa de „Mâna Maicii Domnului”, cea frumos mirositoare. Tatã-sãu bun, celãlalt, de peste râu, Vãsãlica Valerii Danciului îl luã de mânã zicându-i: - Pãºi acasã pânã þi-e bine, cã te melesteºte mã-ta bunã dacã stai pe horãiþi. Copilul roºi, lãsã privirea în jos ºi o lua spre casã lovind pietricelele de pe drum. Tare-i plac poveºtile, zice bãtrânul, nici de mâncare nu i-ar trebui, numai sã-i spui poveºti toatã ziua.

- Am procedat în felul urmãtor, ne-am pus mãºti de oaie, ne-am întors gubele pe dos ºi am legat droange de noi obþinând o victorie fãrã luptã, speriind caii tãtarilor. Apoi a venit invazia ruºilor în cea de a doua bãtaie. De ei am scãpat uºor, tot fãrã luptã cã s-au dat la muºtarul de pe pieile puse la argãsit de ªandoru Orgarului. Au crezut cã-i borhot cã era aspru. S-au dus de la noi cufurindu-se.

Rãu ne-a fost ºi când au plecat jizii, am rãmas fãrã bolduri ºi fãrã misãrniþe în sat. Au venit comuniºtii ºi ne-au fãcut a-

prozar de-am ajuns de râsul lãturenilor.

- Dar ºi când au venit ungurii, cum a fost, cã pe tine ºi pe Gusti Cheºei te-au prins la jug?

- Asta aºa a fost. Ca ºi la colectivizare. Dar uite cã am scãpat de toate fãrã luptã. Ãsta-i secretul omului deºtept.

Apoi, n-om scãpa noi de Anuca Vârsta, cã doar nu e Ana Paucher?

- Aºa-i, trebuie sã scãpãm, dar cum? întrebã Ion de la pod, socrul lui Moisa.

- Poate ne spune domnul senator Felix Transilvanul, zice oarecum în bãtaie de joc Grigore Porozãu. Toatã lumea ºtia cã senatorul e în afara problemelor, cã seamãnã cu mã-sa, Saveta hornarului. ãzând cã-i lume multã adunatã în faþa bisericii senatorul nu pierdu ocazia, opri maºina, îi salutã, dãdu mâna cu toþi, pe rând, ºi-i întrebã care le sunt doleanþele, dar nu-i lãsã sã rãspundã ci le prezentã iniþiativa lui legislativã, de patru ori propusã pânã acum ºi de tot atâtea ori respinsã. Caii, vacile, câinii, pisicile, trebuie sã poarte sãculeþ sub coadã prin oraº, iar gãinile nu mai pot fi þinute înghesuite în coteþe. Porcilor trebuie sã li se dea jucãrii de cauciuc sau camere de maºini ca sã scape de stres.

- În acest sens, în comuna noastrã ar putea fi reînviat un vechi meºteºug popular, þesutul, sã facã femeile sãculeþe pentru toatã þara ºi astfel sã creascã nivelul de trai ºi sã poatã sta bãrbaþii în liniºte la o bere. Eu asta am vrut sã vã spun, uºa mea e mereu deschisã, vã las cu sãnãtate.

- Am ºi eu o propunere legislativã, zice Titelul lui Costicã, noi bãrbaþii sã facem jaºcãu la pulã pentru domnii din strãinãtate, cu motive naþionale ºi cu zgardã din þânþãle, cã se câºtigã bani buni ºi ne putem cãca în strãþile femeilor.

V

66 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS - Oameni buni, nu-i de ºagã, asupra satului nostru se pregãteºte o nouã invazie ºi trebuie sã lãmurim lucrurile aºa cum ne-am înþeles, zice Ion Hordo ºtergând praful de pe numele strãmoºului sãu, trecut în pomelnicul de pe rãstignire, cãzut în primul rãzboi mondial. Sã trecem la treabã cã ne umple satul de ruºine.

- ªi de îmbulzâþi, completeazã Mihaiu Florichii lui Horgoº.

- Ar putea sã ºi rãmânã, zice Valeru lui Voie Bunã, dar sã jurãm cã nu mai trecem seara pe la ea.

- Nu-i treabã sigurã, zice Ionu Luchii, cum bem câte un þoi-doi la Moisa, cum ne cãlcãm jurãmântul. Trebuie sã o ducem de aici cât mai departe. Îi încãrcãm pruncii ºi boarfele în cãruþe ºi pânã la marginea Bãii nu ne oprim. O ducem în sac ca pe mâþul cel rãu, sã nu vadã drumul. are era necazul? În urmã cu vreo patru ani, dupã ce s-a închis mina la Cavnic, se aciuase la moara pustie, a lui Loþi din Vad, cu cei 14 copii ai ei. Era o femeie înaltã, negricioasã, bunã de lucru, dar bunã ºi de pus jos chiar ºi pe zãpadã. Bãieºii din Cavnic ziceau cã poþi coace un ou între picioarele ei, atâta-i de fierbinte. Avea o aluniþã în colþul buzei din dreapta, cu trei fire de pãr. Când îi venea pofta de bãrbaþi îºi împletea pãrul în cozi, ba îºi împletea ºi firele din aluniþã. Bãrbaþilor tineri începeau sã le sticleascã ochii ca la lup, iar cei bãtrâni se învârteau ca în tinereþe. Babele bãteau mãtãnii la icoane, fãceau descântece ºi ardeau pãr de urs. Nu le era cã bâzdãrãsc moºnegii, dar se întorceau acasã de la Anuca ºi le dejdinau ºi le deºelau, cã uite, pe Uliþa Lãturoºii pânã la Leordina, la toatã casa-i câte o babã-n botã. Alea tinere îi duceau Anucãi scoptãturi de brânzã, oticauã de

C

fãinã ºi ulei de ruje sã poatã face plãcinte. Mai bine sã le meargã bãrbaþii la Anuca decât sã stea pânã dimineaþã cu coatele pe masã la Moisa, în cârciumã ºi-apoi sã vinã dimineaþa buigãzi de cap de gândeºti c-au vãzut ielele ºi sã le îmblãteascã de toþi pereþii.

Dupã ce rãmânea gravidã, doamnele din sat o chemau la ele, o învãþau sã facã turtã puhabã, coºotchifli, friºcã, maionezã ºi alte bunãtãþuri. Au învãþat-o sã bea cafea, sã completeze integrame, sã coase goblenuri. Erau doamne bãtrâne de neam mare la care acum nu mai mergea nimeni, copiii lor, la Paºti ºi la Crãciun, sã-ºi umple sacoºele ºi damigenele.

Familiile lor au fãcut faima satului Mãnãstirea, dar comuniºtii au vrut sã-l radã de pe faþa pãmântului ºi când au vãzut cã nu pot, cã se vorbeºte la Europa Liberã în toatã seara despre el ºi cã atunci când a venit în România generalul De Gaule a vrut sã se întâlneascã cu cãpitanul Mihãilescu, cu care a fost coleg de ºcoalã ºi tovar㺠de arme, i-au schimbat numele zicându-i Piþigaia, numele celui mai sãrac cãtun, cu guºaþi pitici pe care-i duceau mamele la recrutare în coº ºi ei trãgeau din pipa înfundatã cu mustãþi de porumb de gândeau cã s-a aprins coºul.

Vã spuneam cã Anuca, dupã ce au tãvãlit-o toþi bãieºii din Cavnic, cã unul cu silicozã ºi-a dat duhul deasupra ei, a venit cu cei 14 copii, cã a-nceput sã-i facã de pe la 13 ani, pe care-i ducea în fiecare duminicã la bisericã ºi-i punea sã se spovedeascã ºi sã se cumenice, încât pânã le trecea rândul trecea ºi prescura.

Se cuminicã robul lui Dumnezeu, Zorovavel, Vucal, Porfiriu, Iulita, Eumenia, Epenet, Teodota, Nursia, Eutropiu, Elpis, Matia, Xerofon, Susipatru, ºi Paleuct, în numele Domnului. Cu spovedania ºi împãrtãºania se lungea slujba cu o jumãtate de orã cã acum se spovedeau ºi împãrtãºeau femeile, chiar ºi câþiva bãrbaþi, pe capete sã nu se lase în evalvie la

A

67

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS Anuca ºi la hada ei.

Conform calculelor fãcute de Sânziana, fostã contabilã la CAP, de la 35 de ani câþi are acum Anuca ºi pânã la 40-45, dacã naºte câte 2-3 copii pe an precum a nãscut pânã acum, ar putea ajunge la 45 de plozi, adicã 10% din populaþia satului. Dar nu te poþi lua dupã Sânziana care era obiºnuitã sã depãºeascã planul în scripte, pe hârtie.

Bãrbaþii se ºtiau ei de ce sunt în stare ºi, din acest motiv, voiau sã o scoatã din sat. Pe lângã asta, copiii Anucãi erau peste tot, unde nu te aºteptai, de se speriau femeile ºi avortau. Dacã scuturai un pãr, cãdeau copiii ei. Dacã te duceai la râu sã te rãcoreºti, una-douã îi vedeai scoþându-ºi capul din apã cu câte un peºte în gurã, ieºeau de sub cãpiþele de fân, din cuptoarele de cãrãmidã arsã, din bãlãrii cu ºerpi încolãciþi pe mânã, din coºul morii, din boabele de grâu, iar când se jucau de-ascunselea ieºeau din hornuri, negrii de funingine, cã nu li se vedea decât albeaþa ochilor. Aºa cã femeile, sã nu mai lepede de spaimã se duceau în Baie la doctor sã le coase jos ºi cum stãteau rãu de bani duceau cocoºii cu ele ºi rãmâneau gãinile necocoºite cã puneai cloºca degeaba. *** - Necazul e altul, ne explicã ªtefanul Lotichi, copiii ei se nasc cu cocoaºã din cauza unei boli care se transmite pe cale sexualã. Pe ªtefan trebuie sã-l crezi când e vorba de medicinã, el are experienþã cã însãmânþeazã vacile. Nu-s buni de nimic, armatã nu pot face, cum sã stai drepþi când ai cocoaºã? De preoþi nu-s bun, poate portãrei la Tribunal sã completezi formularele pe cocoaºa lor. Sunt douã variante, ori rãmân ei în sat ºi mergem noi la oraº acolo unde baiurile se transformã în catastrofe, ori îi ducem

pe ei.

- Am putea intra în Cartea Recordurilor, zice Sandu din Rãstoacã, cel care are restaurant într-un vagon de tren.

- Eu zic totuºi cã-i femeie de omenie, nu ne-a spus la nevastã ºi nici la lege nu ne-a dat sã ne ia averile ca jidovii, zice Valeru lui Voie Bunã, care era nevinovat în privinþa Anucãi. El a bãgat-o pe fata aia mare, pe Iulita sã-i grijeascã de vaci printre pâraie ºi când au început s-o punã jos ºi sã-i ridice sumna hajmandãii lui Marcu ºi ai lui Dunca, i-a fugãrit cu zdiciu-n mânã, cu sudalme, anafure ºi afurisenii cât pentru o invazie a tãtarilor, a ruºilor ºi a comuniºtilor la un loc. Era flocoasã Iulita ºi avea þâþele ca merele boncane, lui i le arãta cã era bãtrân ºi cu frica lui Dumnezeu, dar pentru aia tot s-a dus acasã ºi ºi-a dejdinat ºi deºelat nevasta. Dumnezeu s-o odihneascã!

- Aºa vom face, hotãrî Ianoº de pe Lab. Mergem seara la ea cu cãruþele, îi încãrcãm tot ce are ºi-o lãsãm la marginea Bãii sã o strângã de pe drumuri cine-o vrea.

- Trei cãruþe pentru copii: eu, ªtefan ºi Pintilie. Douã cãruþe pentru dricare, plapume ºi strujece, o cãruþã pentru vase, una pentru haine, de asta legãm juninca lui Cricu din Deal, iar în cãruþele Sechereºului îi punem purceii, gãinile ºi icoanele.

- Cum sã pui icoanele cu porcii, bolunzât-ai? zice ªandor Cheºei.

- Eu am învãþat-o sã coase la maºinã, Dãnilã a învãþat-o sã facã voioje, Afimie a învãþat-o sã facã injecþii, Muscãneasa a învãþat-o sã castreze cocoºi, Cialoca a învãþat-o sã facã lumânãri de cearã, Susana a învãþat-o sã facã covoare alese, cu modele ca ãlea persane, Chioreanu din Luncã, a învãþat-o sã facã funii ºi plase de pescuit. Ar fi pãcat sã o ducem din sat. Poate se însoarã careva cu ea, zice Orgarul.

68 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS u voia nimeni s-o ia de nevastã aºa cã s-au dus cu toþii la Sandu din Rãstoacã, la restaurantul vagon, într-un tren care nu pleacã nicãieri, dar unde patronul poate pe mãlãinã sã-ºi selecteze onor clientela.

Luni seara s-au dus la casa ei ca niºte lotri. I-au încãrcat lucrurile în cãruþe dea valma. Aveau bazã legalã, ºeful de post ºi primarul nu îi fãcuse flotant, Anuca ºi copiii erau în sat ca o naþiune toleratã, nu plãteau impozit, nu erau trecuþi pe listele de alegeri. Nici taxã la bisericã ºi nici la clopotar nu plãteau. ªtefan cu socru-sãu au prins de o saltea grea.

Când au sãltat-o în car s-a agãþat de loitriþã ºi ce sã vezi, era plinã cu teancuri de sute, bani vechi, devalorizaþi. Salteaua o avea Anuca de la un oºean, de la Mãrcuº. Fusese pe la ea când a vopsit cu echipa stâlpii de înaltã tensiune. Toatã echipa a fost pe la ea. Acolo ºi-a ascuns Mãrcuº banii, ºtia cã n-o sã caute miliþia milioanele în saltelele Anucãi, cea mai sãracã femeie din Cavnic. Mãrcuº s-a dus la puºcãrie pentru milioanele acelea.

Anuca ºtia de ele, dar nu le-a atins. Putea fi bogatã, putea cumpãra jumãtate Cav-

N

nicul. Mai era un cufãr mare, din nuiele împletite, plin cu rochii vechi. Erau rochii de la evreice, lãsate în seama mamei ei.

Pe dos erau cusute inele, brãþãri, cercei, lãnþiºoare, kilograme de aur de care nici mama ei, nici ea nu s-au folosit. Doamne, ce de haine ºi de bijuterii putea sã aibã!Anuca îi privea cu lacrimi în ochi, nu de mila ei plângea, ci de a lor. Bãrbaþii s-au fãcut cã nu vãd bogãþiile, se temeau sã nu fie blestemate. Urletul câinelui îi trezi ºi caii pornirã la drum fornãind. Loþi, îi zicea câinelui, o fost al morarului Loþi ºi l-a luat de pe mormântul acestuia unde se dusese sã moarã.

Numai dupã ea a vrut sã vinã.

A

Când au ajuns la marginea oraºului, trecuse de miezul nopþii. S-au oprit lângã un bloc neterminat. I-au dus lucrurile întrun apartament, erau într-un fel bucuroºi, mulþumiþi cã are un acoperiº deasupra capului. Apoi au întors caii ºi au pornit spre sat. N-au zis nimic ºi nici n-au scos oiegile cu horincã pânã când au intrat în pãdure. Acolo au coborât, s-au aliniat cu faþa spre oraº, s-au descheiat la pantaloni ºi au urinat. Era aºa cum i-ar fi dat onorul Anucãi.

69

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

e m a n u e l

l u c a

La Ocoliş în Rai Despre chinurile ne-nþelese ale micilor oraºe s-au dus trei sãptãmâni pe neºtiute e cald în cer þânþarii îmi gãtesc prohodul cinci cãrãbuºi cu palme umezite citesc în cor. se-nalþã eºafodul. au pus trei uncii de asfalt la temelie luat din marile oraºe de prin pieþe un chel bondar cuprins de nebunie se roagã pentru mine cu tristeþe. înfipt de-un ac cu gãmãlie, pe un nor transpirã soarele cu smoalã arsã mai jos un greier mic tenor ridicã ghilotina sus pe casã

70 anul XIII nr. 3 (32) 2007

colo pe deal sub nucul ars de ger trei râme groase gãuresc pãmântul au dat de piatrã grea în lut ºi cer horincã verde sã-ºi reia avântul

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS una fumeazã plictisitã-n praf ºi scuipã printre dinþii ºtirbi în groapã o urmã de creion dermatograf îi contureazã vag o pleoapã (s-a-ntors târziu asearã de la bal privind în ochi, nebunã de iubire un schelet de cosaº sentimental câte-au fãcut acolo, nu pot scrie...)

A

e cald în cer, e cald ºi pe pãmânt ºi-n groapa ce mi-o pregãtesc e cald de moarte pãienjeni þes silabele-n cuvânt sã am ºi-acolo de citit o carte e-aproape doiºpe, doiºpe fãr-un sfert, cãlugãrul bondar îºi face cruce cu trompele-nfundate, în cvartet, þânþarii cântã-n urma melcului ce duce lanþul greoi cu care sunt legat de glezna moale ºi de cicatrice din turn se-aude sunetul uscat lumina se transformã-n bice m-au scos în piaþã, soarele din cer mi-aruncã flãcãri roºii în orbite plâng lângã mine trei femei cernite rugându-l de iertare pe greierul – boier el se ridicã greu din catifele si îºi întinde mâna smãlþuitã cu aur mult ºi grelele inele indicã ghilotina adormitã nici nu mai ºtiu când capul mi-a cãzut în coºul de nuiele sângerat ºi lama soarelui din cer pierdut adânc pune pecete pe pãcat din marile oraºe adormite curg strãzile spre mine fãrã glas - amante din ospicii pãrãsite þânþarii pun de-un parastas se-nchide groapa cu pãmânt pietros aici chiar e rãcoare ºi e bine a mai rãmas uitatã lângã mine cãdelniþa bondarului sfios

71

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

mi se lipeºte capul de grumaz ºi simt cum sângele se-adunã-n oase cu degetul fãrã rãgaz fac gaurã în pietrele ceþoase dincolo de sicriu se vede iarba prin gãurile scrijelite în pãmânt un nor cãrnos îºi aranjeazã barba amestecându-ºi firele-n mormânt m-apuc de ele ºi ridic privirea îmi trec furnici cu ochii orbi prin pãr se-ncheagã din pãmânt alcãtuirea petalelor în florile de mãr sunt la Tãtuca, în pahar e tare horinca arsã în butoi umbros se-aude ridicându-se îmi pare licoarea zeilor în fruct zemos. e vorba despre prune, cã acolo ºi-a pãrãsit veninul ostenit un zeu ºi-am învãþat pe îndelete-alcoolul recolorând cerneluri în muzeu e vremea sã vã spun ce e cu versul ce-aþi ostenit sã-l descifraþi aici (la Ocoliº, se schimbã înþelesul rostogolit în tufe furioase de urzici) nici n-am avut de gând sã mor (nu ºtiu ce-nseamnã) a fost o farsã, ca Marchiº sa ne cheme sã ne asculte recitând poeme la Ocoliº, în curte, pânã-n toamnã Concluzie: asfaltul e încins, asta nu-i bine oraºul mic s-a plictisit de mine

72 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

DE DEPARTE Simt pe zi ce trece cum coboarã sângele mai anevoios din degete Cum se fãrâmã ceaþa ªi dimineaþa nu mai vine Decât târziu când rugãciunile s-au sleit Deasupra mesei Cât rod carii în tãblie Am repetat în minte Ca un bocet, ca o veste Mama mângâie cuvintele Ce le aºez blând în palmele tale Iar tata se aºeazã liniºtit la masã ªi rupe pâinea Mâncãm amândoi Eu, ca un muncitor, Tu, ca o bunã casnicã, Mama þine în braþe copilul pisicii ªi ne povesteºte ce tâmpenii am fãcut eu în grãdiniþã Aºa se spune la oraº – copilul pisicii ªi molfãim iar pâinea ruptã De tata. În rest Toate bune ºi frumoase Tata încã taie brazdã dreaptã Mama încã îi duce la amiazã de mâncare Vecinii încã se intereseazã de mine Mama le rãspunde ºi încã face mâncare Tata le rãspunde ºi încã taie iarba m-a chemat tata într-o zi ºi mi-a arãtat cu degetul noduros ºi murdar de rugina coasei mi-a arãtat ca o ºopârlã roºie ca o lipitoare grea ca un ºarpe verde þipãtul din peretele casei i-a pus mâna grea peste gurã dar mucegaiul s-a întins peste tencuialã cãdeau bucãþi mari de nisip

73

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

cât palmele tatãlui cât pumnii cât ochii lui pânã în leagãn pânã în pat pânã în patul mamii ºi tatii s-a prelins þipãtul mi-a arãtat ºi mama þipãtul de pe zugrãveala din bucãtãrie îmi cade otravã în mâncarea pe care-o duc la amiazã tatãlui tãu mi-a spus nu mai vãd bine lucrurile de departe vino mai aproape mi-a spus de departe, dragul mamii, nu simþi þipãtul ca o groapã deschisã ca o mânã uscatã ca un ochi greu de departe tata se pierde în iarbã pânã la genunchi pânã la brâu pânã la piept pânã dincolo de ochi ºi mama încã îi duce de mâncare

74 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

Porþile oraºului aici sunt mult mai aproape de garã aud primul când vin ºi când pleacã sufletele ºi ies de fiecare datã cu flori sã aºtept doamnele care coboarã cu bagaje multe ºi grele duc pe semne acolo toatã viaþa lor între pulovere pluºate ºi lenjerie demodatã între seminþe de floarea-soarelui ºi adevãr încercat în alte gãri prima datã li se vede piciorul înfãºurat în ciorapi cu ochiuri largi când coboarã îmi ºoptesc la ureche: pentru mine în primul rând conteazã sufletul atunci când le apuci valizele îºi þuguie buzele ca pentru o amintire nebunã a lenjeriei lor demodate care-mi apleacã umerii

75

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

nico lae

sch e i a nu

Frumoasa de atunci PIETRE DIN POTOP De nouã ani Potopul nu mai avea apã, cãrare ºi în nisip reptilele se zvârcoleau în ouã nebunii, pe maluri bãteau din palme, se botezau cu nisip eu aveam luntrea ascunsã-n rãchiþi la poalele dealului numit de bãtrâni Ararat himerele tuturor veneau în vârtejuri ºi se hlizeau la fereºti sau se jucau pe uliþi cu pruncii cei pãcãtoºi ºi smeriþii se târau în genunchi dar nu era nicãieri nici îndurare nici mângâiere ºi nici scãpare dar eu aveam azimi ºi mied ºi un ochean aurit când au fost gata norii

76 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

deja se împlinise vremea scrisã în cãrþi ºi ºtiam cocoºii cântau rãguºiþi în salcâmi de vreo patruzeci de zile ºi nopþi dar nu s-au mai întors pe pãmânt în ceaþa începutului pe malul potopului acolo am stat un bãtrân nemântuit ºi alungat din cetate cu un ceaslov cu un abecedar pe genunchi plutind precum o pasãre neagrã pe ape cãutând ceva în adâncuri ceva din înalturi chemând.

FRUMOASA DE ATUNCI Visam lângã râu, se contempla în valuri eºti frumoasã ca o revoluþie îi spuneam sufocat de emoþie cred cã pe lângã sânii tãi trece ecuatorul cercul de foc al pacificului avea niºte ochi mari ca sheherezada în a cinci suta noapte era decorul privirilor noastre tabloul pe care am fi voit sã-l pictãm ca maeºtrii o beþie a simþurilor, reverie în lanuri de maci. ne-am revãzut târziu, într-o garã m-a privit cu o uºoarã mirare ºi a spus parcã prin sufletul tãu au trecut ºapte popoare barbare ºi migratoare...

VOM PUNE UN BEC ROZ LA INTRARE Vom pune un bec roz la intrare un paratrãznet lângã trufaºii tãi sâni mai semeþi decât geamia din port scânteind ºi vuind ca niºte clopote în scundele academii de iad ºi tandreþe unde vechii greci -

ARCHEUS Tabara de literatuRA

77 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

oh nu, sã lãsãm vechii greci – dar zeiþele lor, oh, da, zeiþele lor parcã mai poartã încã rochiile tale din prima tinereþe desigur, desigur – e atâta tristeþe în þinutul nostru pietros când prin ferestrele lãptoase ale dimineþii vedem cum veacul se pierde în urmã ca aburul ºi cuvintele din vis se-ntind peste pietre ca oamenii când se roagã ºi nimeni nu-i mai aude.

ÎN TOATE VORBIRILE Erau rafturi de cãrþi zdrenþãroasa de stradã pe care umblam citatele celebre muzica proastã, decrepituduinea norii foºneau pe cer în toate vorbirile ni le mal ni le bien sunt cuvinte sînt animale locuri unde ne încovrigãm într-un colþ ºi aºteptãm resemnaþi copilãria o alee cu cireºii în floare.

78 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

paul beldi ladislau

Apolog i-amintesc cã era o zi de toamnã superbã în acel an, 1986 parcã... Era însorit, aerul blând ºi cald, precum vara. Era de fapt o aºa-zisã „varã indianã”.

C.A.P.-ul unde eram angajat ca tânãr specialist, în acel an mi-a dat o limbã de pãmânt de circa 10 arii, pe care lam însãmânþat cu cartofi. Sã scot cartofii doar din sapã, mi-ar fi fost foarte greu de unul singur. L-am chemat pe cãruþaºul CAP-ului, care, amabil, m-a servit ºi a venit cu caii ºi plugul de-am întors rândurile. ªtiu cã eram într-o cãmaºã subþire, verde. Conducând unul dintre cai printre rânduri era destul de greu, fiindcã era ºi pantã, iar calul bãtrân ºi „obosit”. De efortul mare, cã-

M

maºa s-a lipit de trup ºi transpiram ºi eu, ºi bietul animal.

Bãtrânul þãran, badea Corui, fost brigadier zootehnic, s-a distrat mult pe seama mea. Era un bãtrân de staturã mijlocie, îndesat ºi bine legat, chel, oacheº, ochii negri mici, veseli ºi rotunzi, nasul ascuþit ºi exagerat de mare.

Pe cât era de urât la înfãþiºare, pe atât de plãcut ºi simpatic în vorbã, comportament...

- Diii! Dii, mãi „Vodã”! Du-te drept, mãi, nu vezi cã te conduce un inginer?!

Dii, mãi, „Vodã”!Hai cã mai ai trei rânduri! ªtiu cã þi-e greu ºi eºti obosit, dar uite cã ºi domnul inginer a transpirat ca tine! Dii, mãi „Vodã”!...

Dupã ce-am terminat treaba, caii pãºteau liberi ºi blânzi pe coama dealu-

79

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

lui, iar noi ne-am pus pe-o pãturã în iarbã, alãturi de bucate: pâine, slãninã, ceapã, salam, brânzã de oaie ºi o „fele” de horincã de prune. Obosiþi doar într-un mod plãcut, mâncam cu poftã ºi consumam din sticlã pe rând, urându-ne numai „Bine” ºi „Viaþã lungã”!

Din cauza cãldurii mari ºi datoritã faptului cã sticla se tot golea, devenirãm mai aprinºi în vorbã, în „problemele politice” pe care le dezbãteam. Ce mai, eram puþin chercheliþi...

O furnicã mare, neagrã, se rãtãci pe ºtergarul alb, plin cu fãfãmituri de pâine semi. Fixând-o cu privirea, deodatã simþii o furie oarbã asupra micuþei creaturi. Am strâns pumnul drept ºi când sã izbesc asupra ei ca un ciocan nemilos de moarte fulgerãtoare, s-a întâmplat un fenomen pe care nu lam uitat ºi nici n-am sã-l uit vreodatã...

Discutând în continuare aprinºi „problemele” politice, bãtrânul þãran, cu mâna lui enormã, cu degetele groase, cu pielea tãbãcitã ºi crãpatã, cu un gest negândit, apucã furnica ca pe un puf între buricul degetului mare ºi arãtãtor, între unghiile lui negre ºi groase ca niºte gheare de urs, ºi o azvârli simplu cât colo, în iarbã. Apoi luã o bucatã de pâine ºi slãnina rãmasã, începând a mesteca molcom.

Privii uimit în iarbã ºi printre firele mici ºi uscate, da, vãzui furnica vie ºi nevãtãmatã cum se îndepãrta grãbitã.

Am rãmas perplex...

Deºi bãtrânul nu ºi-a dat seama de nimic, acest gest mãrunt al lui m-a fãcut sã-l privesc ca pe un Dumnezeu. Da!...

Printr-un asemenea gest „mãrunt”, Cineva (oricine!), Undeva ( oriunde!), Cândva (oricând), te poate salva de la comiterea unei crime în Univers. Îþi poate salva sufletul, te poate mântui. Îþi

poate da un alt sens vieþii, respectiv sensul cel Bun. Þi se poate arãta Calea, îþi poate deschide toate porþile Cerului.

Nu, nu sunt vorbe goale, ceea ce destãinui eu aici, acum. Durerea mare rãmâne doar faptul cã, odatã înþelese aceste lucruri, nu le poþi da mai departe, nu ai puterea ºi priceperea sã-i înveþi ori sã-i îndrepþi ºi pe alþii... upã mulþi ani de la aceastã „întâmplare”, în vremurile noi de la aºa zisa: „Revoluþie din decembrie 1989” – mi-am cumpãrat ºi eu un petec de pãmânt pe „Valea Lighetului” (33 de arii). Mi l-am îngrãdit, mi-am construit un mic „refugiu”, am plantat pomi, viþã de vie, straturi de zarzavat, cartofi. Într-o zi de toamnã frumoasã, tot într-o „varã indianã”, am dus acolo patru copii de la „Centrul de Plasament” din localitate ca sã mã ajute sã repar gardul. Copiii au fost harnici ca niºte furnici ºi-am lucrat cu ei cât aº fi lucrat singur o sãptãmânã, poate. La sfârºit, le-am fãcut o mâncare la ceaun ºi i-am „îndopat” aºa cum meritau.

Spre înserate s-au jucat ca iezii, fel de fel de trãznãi, dar eu nu mai conteneam sã-i admir ºi chiar sã-i invidiez pentru energia de care dispuneau, pe care o iradiau ºi-o risipeau. Parcã îmi pãrea rãu c-am „îmbãtrânit” prea repede... Fumam liniºtit ºi-mi consumam cafeaua când doi dintre ei au venit la mine tot gâfâind, emoþionaþi, cu un borcan în mânã.

- Domnu’, domnu’! Ne daþi din rezervor puþinã benzinã? Vã rugãm!

- Pentru ce? Ce ispravã vreþi voi sã-mi faceþi? întrebai bãnuitor.

- Nimic... E un muºuroi mare de furnici, acolo! Furnici mari, negre.

D

80 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS Aruncãm benzinã pe ele ºi le aprindem!

I-am privit doar cu compãtimire, zicând: - Mãi copii, cum vreþi voi sã aprindeþi „Casa Cuiva”??... ªi-apoi, în muºuroiul acela nu trãieºte o furnicã ci mii ºi mii de furnici. De ce sã ucideþi atâtea ºi atâtea vieþi nevinovate?

- Sunt doar furnici, domnu’!

- Furnici... dar au ºi ele inimã.

A

Suferã ºi ele de foame, de frig, de cãldurã ºi sete, ºi suferã atunci când mor...

Pricepeþi?

Drept rãspuns, copiii s-au strâmbat, au aruncat borcanul în iarbã ºi-au plecat sã se joace altceva. Au plecat total dezamãgiþi de mine!... ( fragment din romanul s.f. - „Nu-l rãstigniþi pe Cristos!”)

81

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

i

o

n

b

u

r

Adăpostul RETORICA ZÃBAVÃ Zice Marchiº sculptând aerul vezi cã noi suntem neam de urieºi musai de fãcut o statuie Rozei Rozalina cum þine ea în palmã un pui de moroºan cum s-a fãcut ea micã ºi el mare se fãcu mama, uriaºa, puncte cardinale oferitu-mi-a lupii colindau la ferestre, lupii bine-ai venit pe lume copile în aceastã junglã paradisiacã bine-ai venit, strunele ceterii cetera cu corzi de porumb când vor zeii sã pedepseascã îndeplinesc toate rugãciunile

82 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

n

a

r

ARCHEUS

A

zice-apoi Burnar în drum spre Ocoliº de mirare curajul de-a merge pânã în satul vecin fãrã teama de-a-mbãtrâni pe drum care drum s-a întrerupt brusc de fapt, el n-a început niciodatã Zice-apoi Urieºul urieºilor cã drumurile-s obosite orizonturi viclene cãlãtorul nu crede, cerceteazã pipãie colþii tociþi ai iluziei îºi cautã chipul în fântâni fãrã apã aude cum asudã clopotele înverzite ale vremii închisori din care nu poþi evada decât pe dinafarã Da, completeazã ºi pribegul - pribeag nu existã cãrãri neumblate mereu cineva te pândeºte în faþã mereu ºi mereu ºi mereu retorica zãbavã fluierã a pagubã precum trecutul singura certitudine de care nu ai parte ªi tot pe drum ca pe un cal de lemn cum ai trãi într-o viaþã nelocuitã din scaieþi descântece ºi sudalme în rai nu existã noapte dar existã interdicþii Zice atunci Marchiº disperat de sculptat urgent aerul cu urieºi altfel liniºtea-n veci domesticitã doar pãmântul ghindã la urechea urieºilor

83

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS POEZIA ORALITĂŢII O istorie la fără frecvenţă un abecedar al plângerii plângăcioase plin de cărturari la sapă de lemn o inimă care-o să dea de dracu nişte bună ziua spânzuraţi de limbă declaraţii de veşnică pomenire la nunţi o secundă în care nu se-ntâmplă nimic în afara unor accidente de circulaţii cosmice rugăciunea de a fi genial de verde şi după ce trece aia cu coasa o metaforă drept paşaport trecere dincolo de prostia omenească spre disperarea vameşilor vameşi ce nu cunosc cerneala frunţii nici fericirea ştergarului de a odihni pe faţa lui chipul celui mereu aşteptat.

ADĂPOSTUL

84 anul XIII nr. 3 (32) 2007

Iarăşi facerea lumii fără de mine dobitoacele şi-au primit deja fiecare locul în staul va trebui să dau anunţ în ziare sunt îngerul căzut caut adăpost regesc deodată străzile pustii ca la ciumă s-a decretat urgent că nu există îngeri nici căzuţi nici decăzuţi deci fericire să te plimbi prin mulţime prin ordin ignorat de toţi am timp până creşte iarba din asfalt pot chiar muri şi să-nvin cu dispensă cerească nimeni nu vede nimeni văzut-a vreodată cerşetorul din colţ surâde fericit tocmai a dezlegat un rebus despre veşnicie doar clipa închisoare parşivă fără uşi din care nu pot evada decât pe dinafară.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

PE MALUL RÂULUI ADIGE

La apa asta nu şezum şi plânsem era mai curată ca lacrima bongiorno il mondo curge de parc-ar sta pe loc deodată cu timpul peştişori de aur zbenguie privirea plictisiţi că nu le cere nimeni nimic în ea se oglindiră Cezari şi hoarde asiate fluviul castelelor duce Alpii în mare aici nu-i cum să-şi spele anatomia vandalul vandal cizma italiană vrea picioare gioconde ar mângâia duios şi ridurile frumoasei Iza nu ea-i de vină că strunele n-au zongoră îmi citeşte încrâncenarea valul ca şi cum fluviul Adige ar fi de vină că nu ştim să fim acasă şi când suntem acasă.

NESSUN MAGIOR DOLORE Pe strada Mihai Eminescu din Veneţia bate gongul unei ipoteze amare nici briza mării nu-mi îndulceşte lacrima nici Canal Grande nu-mi statorniceşte paşii sub Podul Rialto ca sub o spânzurătoare de lux pe Via Mihai Eminescu din Veneţia nu există nici o Via Eminescu în Veneţia poate-n Piaţa San Marco o găsesc unde vin porumbeii să-mi bată cuie în palme aud cum asudă clopotele-nverzite ale istoriei o lume-mpiedicată trece şi le tunde la zero doar în pieptul meu un pitpalac bate gongul zilei noaptea jumătate.

85

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

i o a n

b u d a

ţ e ţ u

Meserie de viitor Reporter: Stimaþi telespectatori, am ieºit pe strãzi, în cãutarea unui om ce practicã o meserie din care se poate trãi decent în zilele noastre. Nu suntem siguri cã vom gãsi, dar vã vom arãta cã o meserie practicatã cu dragoste, cu pasiune, îi mulþumeºte mai mult pe cei cu adevãrat îndrãgostiþi de ea decât dacã ar fi plãtiþi regeºte, sã zicem. Ne apropiem de un tânãr care, dupã cum aratã, nu prea e plãtit pentru ceea ce face. Sã vedem ce meserie are ºi dacã îi place ce face. Bunã ziua, cine sunteþi ºi ce meserie aveþi?

Om: Mã numesc Gheorghiþã Cerebel ºi sunt vameº.

Reporter: Sunt mirat sã aud asta. Se spune cã vameºii au bani grãmadã ºi dumneavoastrã vãd cã umblaþi pe jos ºi

sunteþi îmbrãcat ca vai de lume.

Om: Sã vã spun un secret: de fapt pe mine mã cheamã Gheorghiþã Capmare, dar mi se spune Cerebel exact pentru cã ºtiu sã umblu sub acoperire. Pe strãzi, în România, umblu îmbrãcat aºa cum mã vezi, dar ia sã vii cu mine pe Coasta de Azur sau la Monte Carlo, sã vezi acolo haine ºi maºini. Am avut ºi un iaht pentru ocazii speciale dar i l-am vândut acum câteva sãptãmâni lui Abramovici.

Reporter: Ceea ce îmi spuneþi se mai apropie puþin de imaginea pe care mi-o fãcusem eu despre vameºi. Auzisem eu o poveste mai demult ºi nu ºtiam pe cine sã întreb dacã este adevãratã. Bine cã v-am întâlnit. Se zice cã s-a întâlnit un vameº

86 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

moldovean cu unul ucrainean ºi cu unul din România. Ucraineanul s-a plâns cã s-au stricat lucrurile ºi pe la ei, a reuºit sã cumpere un BMW abia dupã 3 sãptãmâni de muncã. Moldoveanul a zis cã la ei e ºi mai rãu, a cumpãrat un BMW dupã ce a muncit trei luni. Vameºul român s-a plâns cã la noi e ºi mai rãu, a cumpãrat BMW-ul abia dupã un an.

Chiar aºa de rãu s-a stricat treaba la vamã?

Om: Ce sã facem, domnule, asta e!

A muncit omul un an sã cumpere BMWul dar sã ºtii cã e companie mare. Sã ºtii cã nu ne putem plânge cã o ducem chiar aºa de rãu. Am fost acum câteva luni la o întâlnire a vameºilor din toatã Europa.

Mi s-a spus cã dacã vreau sã fac parte din comisiile ºi comitetele lor trebuie sã am o vilã cu trei etaje, sã am 3 maºini ºi la gât sã am un lanþ de aur gros. N-am avut ce sã fac, am sunat-o pe nevastãmea sã dãrâme douã etaje de la vilã, sã vândã 5 maºini ºi iahtul ºi sã taie o bucatã din lanþul de la gâtul câinelui.

Reporter: Domnule, astea sunt basme, nu se poate sã aveþi chiar atâþia bani. Chiar aºa bine câºtigaþi ca vameº?

Om: Se câºtigã bine, nimic de zis.

Stãteam ieri ºi discutam ce sã îi facem cadou ºefului vãmii de ziua lui. Nu am putut sã îi luãm maºinã cã e prea puþin, mai are vreo 5. Nici sã îi construim o vilã nu merita, era prea puþin. Pânã la urmã, s-a propus sã îl lãsãm sã facã o orã control la graniþã în locul nostru.

Reporter: ªi aºa a rãmas?

Om: Nu, cã era prea mult cât ar fi câºtigat.

Reporter: M-ai zãpãcit de tot cu poveºtile dumitale despre bani. Cred cã dumneata ºi colegii dumitale eºti printre cei mai bogaþi oameni din România.

Cred cã te-ai gândit, totuºi, cã nu o sã

A

þinã lucrul ãsta o veºnicie. Ai bani depuºi la bancã?

Om: Da, e normal, cã locuiesc în sediul unei bãnci. Am cumpãrat imobilul dupã ce a falimentat ºi mi-a rãmas ºi seiful ºi câteva casiere.

Reporter: Nu te-ai gândit sã deschizi o afacere, împreunã cu colegii dumitale de turã. Sã cumpãraþi, de exemplu, firma lui Bill Gates?

Om: Ah, nu, cã nu suntem chiar aºa bogaþi, nu suntem decât doi pe turã. ªi colegul meu e nou, lucreazã abia de o lunã aºa cã nu am putut sã adunãm toþi banii. Ne lipsesc 100 de dolari.

Reporter: Domnule, þineþi-mã, vã rog, ca sã nu leºin. Dumeata ºi colegul dumitale, proaspãt angajat, puteþi sã cumpãraþi tot ce a adunat Bill Gates pânã acum?

Om: Da, am început deja sã îi cumpãr proprietãþile. Am cumpãrat, de exemplu, un calculator la care stau ºi îmi fac de cap.

Reporter: Calculator am ºi eu acasã, am ºi la serviciu, nu e mare lucru acum, în secolul tehnologiei ºi a informaþiei.

Om: Da. Dar dumneata ce faci cu calculatorul?

Reporter: Mã joc, ascult muzicã, vãd filme... Dumneata ce faci cu el?

Om: Scriu.

Reporter: Mici mesaje, pe Internet, comunici cu colegul de turã?

Om: Nu, scriu scenarii S.F. Ultimul pe care l-am scris a fost ãsta. Cã sunt vameº, cã am bani, cã am vândut iahtul lui Abramovici...

Reporter: ªi nu e nimic adevãrat în tot ce mi-aþi zis înainte?

Om: Ba da, cã îmi lipsesc 100 de dolari. Nu ai tu în plus?

Reporterul leºinã...

87

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Despre ziarişti, numai de bine... m o meserie plictisitoare, monotonã. Sunt ziarist.

Este adevãrat cã umblu mult, vãd lumea, cunosc tot timpul oameni noi. Dar e monoton, cã ºi dacã scriu despre oameni noi trebuie sã folosesc litere vechi. Ce e bine în meseria asta e cã tot timpul cunosc oameni interesanþi. Sunt ziarist numai de o lunã, dar i-am cunoscut pe toþi violatorii din oraº.

Nu e deloc uºor sã scrii articole. Eu am avut noroc cu un ziarist mai cu experienþã, care mi-a dat un sfat important: pentru a scrie trebuie sã pui literele una dupã alta. Eu acolo greºeam, la început, puneam literele una înaintea alteia... Am fãcut aºa cum a zis el, am pus literele una dupã alta ºi mi-a ieºit un cuvînt tare frumos: aãâbcdefghiîjklmnopqrsºtþuvwxyz!

E un cuvânt care sunã, româneºte: aãâbcdefghiîjklmnopqrsºtþuvxwyz. Ãsta a fost primul cuvânt scris în articol. Am cãpãtat apoi un pic de experienþã în meserie ºi am început sã scriu mai cu dichis, cu artã, ca meseriaºii. Chiar miam fãcut un stil propriu de scris. Am fãcut bileþele cu literele alfabetului latin, cu literele alfabetului rusesc, cu semnele chinezeºti, cu cele arãbeºti. Am mai pus ºi cîteva semne de punctuaþie. Le-am pus pe toate într-o pãlãrie veche ºi cînd vreau sã scriu un articol... trag bileþele. Aºa de frumoase cuvinte îmi ies! Le citesc cu voce tare, cu intonaþie. Doamne, de cîte ori miam rupt limba, de cîte ori m-au lãtrat cîinii din cartier, de cîte ori mi s-au mutat vecinii! Se întâmplã sã îmi iasã ºi cuvinte româneºti, deºi pare puþin probabil.

Dacã îmi iese un cuvînt clar, românesc, mã mir. Îl notez pe o bucãþicã de hîrtie,

A

ca sã nu îl uit, apoi trag mai departe bileþele. Dupã ce am adunat mai multe bileþele cu cuvinte româneºti le pun în pãlãrie. Pun ºi cîteva semne de punctuaþie (puncte, puncte – puncte, semne de exclamaþie, de întrebare etc.) ºi trag la sorþi ordinea cuvintelor în propoziþie. Vai, dar aºa frumoase propoziþii îmi ies! Sã vã dau un exemplu: Oameni bani maºini parlament guvern afaceri bãtaie joc voie bunã mama lor! Asta-i o propoziþie. Urmãtoarea propoziþie mi-a ieºit dintr-un singur cuvînt, românesc cu tentã englezeascã: fac, urmat de multe semne de exclamaþie! Am mai auzit ºi eu despre afacerile unora ºi mã tot gândesc ºi eu, ca tot românul, cînd o sã îºi punã procurorii ºi niºte semne de întrebare...

Dupã ce adun mai multe propoziþii, le aºez una dupã alta ºi e gata articolul.

Mã duc repede cu el la redactorul ºef.

Mã apreciazã tare mult redactorul ºef.

Mi-a zis cã unul ca mine nu a mai întâlnit de cînd este el pe lumea asta... Îl cred, nu e mincinos, e om cu frica lui Dumnezeu. De cîte ori mã vede îºi face cruce!

Eu îi dau articolul, îl ia, îmi spune cã o sã îl citeascã mai tîrziu, îmi dã banii pentru articol, mã întreabã cînd plec în concediu. Mã salutã respectuos, mã conduce pînã la el în birou, mã însoþeºte peste tot prin redacþie, pe holuri. Cu oricine ne întîlnim mã salutã la fel de respectuos, ca o recunoaºtere a talentului meu. Mã despart de redactorul ºef doar la uºa unui alt birou, un birou mare ºi frumos. Aici nu are voie sã intre redactorul ºef, intru singur. Pãi cum sã intre în biroul ãla? Ãla e biroul meu. Nu sunt eu directorul ziarului?!

88 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

h o r e a

A

m u n t e n u s

Poeme XV Pentru cine cobori Doamne În fiecare searã cu fruntea plinã de sudoare În temniþã ºi spui celor închiºi acolo Oameni suferinzi ºi demoni vã rog sã vã închipuiþi Eu sunt aºa o minune poate cã o halucinaþie ºi îþi desfaci cãmaºa la gât sã þi se vadã beregata Asemeni unui exilat Strecurându-te în fiecare vale a sufletului Moartea sã-ºi vadã copilele ºi tu Sã te îneci în coniac.

Poate pentru tine O sã spui femeie cu ochi dilataþi O sã cadã soarele într-o zi pe pãmânt ºi atunci Vor lua toate cãrþile foc Voci de sãrmani ºi cei care carã în spate Pietre ºi sare lovind uneori cu genunchii

ARCHEUS Tabara de literatuRA

89 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Stâncile Stârvuri umede negre ºi zbuciumul trudnic Al celor pe care viaþa i-a aruncat În marginea drumurilor cu picioarele strâmbe.

XVII Strada pare cã este un gentilom tulburat Are o voce înaltã o reverenþã pe degetul mic O mantie întunecatã O spadã.

Tânãr ca un slujitor important Un om ca o cauzã a celor din aventuri ºi o ducesã care cunoaºte manevre O doamnã mignonã cochetã.

Aºa fantezia e pur ºi simplu eliminatã Ca un adulter în þesãturi Poate un cardinal sã-ºi plimbe privirea Pe realitatea prefabricatã. ºi desuet ca un corpuscul înainteazã Ca printr-un hol Ca o reginã ursuzã dar foarte frumoasã Printr-o membranã subþire ce lasã sã treacã O mascã hilarã aproape o faþã.

XVIII În fiecare searã ies în stradã sã vopsesc vântul Musonul care vine din Nord.

E un motiv cã eu vopsesc vântul Într-o searã e verde într-alta e sânge E ca o spiralã (un avatar cu pãr violet) ºi ca o lentilã. Într-una din nopþi am încercat sã-l dau cu benzinã Dar n-a mai venit

90 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

XIX Eu port pe faþa mea o albinã. Un suflet cu elitre.

Merge pe frunte prin canale de epidermã ºi curãþã tristeþea ºi mã transformã într-o capsulã de miere îmi înþeapã gândul Mã face uneori sã vorbesc.

Mi-e greu sã vorbesc adicã mã doare. Probabil cã ea Are o mare timiditate pentru cã îºi întinde o mânã Din corpul inelat ºi-mi spune cã e imaginarã.

Noaptea în somn îmi apare ca o undã de ºoc. ºi ºtiu cã mã trezesc într-o respiraþie grea De care stã rezematã Cãci într-o zi o sã moarã precum toate fiinþele muritoare ºi o sã rãmân faþã în faþã cu acest abandon De cearã. Aºa.

XXIII Trei zile la rând apoi am bãut Trei nopþi înºirate pe o frânghie de care Trãgeam carul mare spre inima ta.

Tot mai ºireatã ea devenea Îmi atingea pieptul cu sânii ei aburoºi Mi se plimba pe umeri cu mâinile ºi îmi ºtergea Cu o bucatã de pânzã muiatã-n oþet Buzele apoi A dispãrut ºi-n locul ei a venit altcineva Aºa de parcã ar fi fost o aiurare “Eu sunt tristeþea ºi deci tu Du înapoi carul cel mare”.

91

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

XXVI Ai iatã cinzeci de ani tatã O ceremonie cu mulþi dinþi înainteazã Spre tine ºi tu Nu spui nimic. Te apropii cu o vigilenþã ciudatã De aceastã mare distanþã: în nord copacii S-au acoperit de o reacþie tristã ºi verde În sud ai turnat în voinþã fenoftaleinã.

Se face dimineaþã. Prezentul poartã un rictus pe faþã Ca un urlet. Îmi tai o venã groasã ºi din ea Se scurge toamna - uneori uitãm despre ce este vorba Plutim prin belºugul acesta de imagini Din care nu mai poþi alege nimic.

92 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

i o a n

A

b o t i ş

Culori sociale (fragment) “Toate actele creatoare pe plan social sunt rezultatul strãdaniilor unor creatori individuali sau, cel mult, al unor minoritãþi creatoare; ºi, cu fiecare pas succesiv fãcut înainte, marea majoritate a membrilor unei societãþi rãmân în urmã”.

(Arnold J. Toynbee) entru sociologi, societatea reprezintã “un mod organizat de existenþã în sfera fenomenelor vieþii”1, în cadrul cãruia se cristalizeazã în mod specific relaþii între indivizi umani ºi între instituþii.

Extrem de complexe, aceste relaþii au presupus vreme îndelungatã folosirea unor coduri coloristice menite sã ierarhizeze, sã stabileascã (cu stricteþe extremã uneori) locul indivizilor în cadrul societãþii. Multe dintre aceste simboluri nu au dispãrut, continuând sã existe pânã în zilele noastre.

Biserica, cea mai conservatoare instituþie a statului, a pãstrat simbolul mantiei

P

de purpurã aproape douã milenii. În momentul în care Isus a fost arãtat mulþimii evreilor din Ierusalim, încununat cu cununa de spini ºi purtând o hainã de purpurã, aceasta din urmã a fost consideratã “o parodie a regalitãþii celeste invocatã de Isus”2.

Urmaºii Sfântului Petru, capii Bisericii catolice, vor purta mantie roºie (cappa rubea) în momentul ascensiunii lor la pontificat.

Din vremea lui Grigore al VII-lea, aceastã mantie consacra legitimitatea pontificatului în cazul apariþiei unui antipapã3. Criticând viaþa extravagantã a papilor, Petrarca afirma cã urmaºii pescarilor sãraci din Galilea erau îmbrãcaþi în purpurã ºi încãrcaþi cu aur4. În rãsãritul Europei, patriarhii reclamau ca pe un drept de sacerdoþiu dreptul de care se bucurau basileii bizantini, acela de a purta încãlþãminte de purpurã5. Puterea religioasã devenea prin acest simbol de putere, care era purpura, egala puterii laice.

Purpura nu reprezintã însã singura

ARCHEUS Tabara de literatuRA

93 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS culoare purtatã în trecut de suveranii pontifi. Papa Clement a primit în 1389, în timpul întâlnirii cu regele Carol I al Franþei, un veºmânt de catifea albastrã, împodobit cu perle ºi brodat cu desene reprezentând îngeri, crini ºi stele6. Culoarea mantiei precum ºi desenele brodate simbolizau cerul dincolo de care se afla Divinitatea, al cãrei reprezentant pe pãmânt era papa. De un baldachin de aur a beneficiat ºi papa Leon al X-lea în timpul ºederii sale la Florenþa din 15157, simbolistica fiind foarte probabil aceeaºi. Foarte des, în îmbrãcãmintea papilor sau a însoþitorilor acestuia apare culoarea violetã. Cei ºaizeci de valeþi care formau escorta lui Leon al X-lea la Florenþa purtau livrele violete cu brocart de aur8. astul etalat de episcopii Romei s-a datorat celor zece secole în care papalitatea a exercitat în Europa o putere politicã, judiciarã ºi spiritualã extraordinarã, profitând de “o putere civilã slabã sau o suveranitate împãrþitã”9.

Nu mai puþin adevãrat este faptul cã nu toþi papii s-au remarcat prin aceeaºi înclinaþie spre fast. În opoziþie cu papa Clement al VIlea ce avea în garderoba personalã 1800 de piei de herminã ºi ai cãrui invitaþi la banchete mâncau din farfurii de aur ºi argint, papa Silvestru a refuzat diadema pe care a înlocuit-o cu o simplã scufã înaltã de culoare albã (phrygium), devenitã din secolul al XI-lea tiara papalã10. În ierarhia Bisericii, papei îi urmeazã episcopii ºi cardinalii care, reuniþi în conciliul ecumenic, asigurã legãtura dintre papã ºi comunitatea credincioºilor. Consideraþi prinþi ai Bisericii, cardinalii ºi episcopii poartã veºminte roºii, uneori purpurii.

Trimis în misiune la Constantinopol de împãratul Otto I, episcopul de Cremona, Liutprand, a cumpãrat cinci mantii de purpurã.

Dar cum exportul purpurei era oprit, vameºii bizantini i-au confiscat episcopului mantiile11. Abuzurile înalþilor prelaþi au schimbat radical simbolistica iniþialã a mantiei roºii. În secolul al XIV-lea, poetul John Gowes vedea în roºul purtat de cardinali “culoarea mândriei ce a pãcãtuit”12.

Violetul sau purpura violetã este culoarea purtatã cu precãdere de episcopii Romei. Culoare liniºtitoare “în care ar-

F

94 anul XIII nr. 3 (32) 2007

doarea roºului se îndulceºte”13, ea simboliza cumpãtarea cu care era înzestrat pãstorul turmei de credincioºi. Respectaþi uneori, niciodatã iubiþi, prinþii Bisericii s-au confruntat nu o datã cu mulþimea credincioºilor. Valurile de furie ale gloatei au culminat uneori cu asasinarea unor prelaþi. La Florenþa, arhiepiscopul Salviati a fost spânzurat de o fereastrã a palatului sãu, episod din care mulþimea a pãstrat imaginea ciorapilor violeþi ce se bãlãngãneau ca limba unui clopot14.

Consideraþi în cea mai mare parte a timpului drept pãstorii creºtinilor, arhiepiscopii purtau pe blazon o pãlãrie verde cu ºnururi verzi încruciºate; “aceastã culoare evocã pãºunile grase unde înþelepþii pãstori îºi duc oile la pãscut, ºi este simbolul bunei doctrine a acestor prelaþi”15. În Parisul secolului al XIV-lea, preoþilor li se permite purtarea veºmintelor colorate atâta timp cât rasele lor erau lungi ºi închise cu nasturi.

Cu timpul însã, Biserica a realizat o ierarhie e funcþiilor, exprimatã prin culorile rezervate clerului: alb pentru papã, roºu pentru cardinali, violet pentru episcopi ºi doar negru pentru preoþii de rând.

O categorie aparte în cadrul Bisericii o constituiau cãlugãrii. Rasele lor exprimã fie renunþarea ºi penitenþa (cãlugãrii negri, benedictinii), fie smerenia ºi puritatea (cãlugãrii albi, cistercienii), fie toate acestea la un loc (cãlugãrii suri, cerºetori înveºmântaþi în pãnurã nealbitã)16. Cel puþin la începutul Evului Mediu, cãlugãrii albi au exercitat o seducþie mai mare asupra poporului de rând. Toate disidenþele realizate în cadrul creºtinismului au fost însoþite la rândul lor de adoptarea unor costume care, prin forma ºi culoarea lor, le deosebeau de restul populaþiei. Anabaptiºtii olandezi purtau spre exemplu un costum în întregime negru, format dintr-o hainã lungã, pantaloni în franjuri ºi o pãlãrie înaltã ºi rotundã de catifea17.

Cãlugãrii din Orient poartã ºi ei cu predilecþie veºminte albe sau negre.

Cãlugãrii jaina poartã veºminte albe, iar îmbrãcãmintea derviºilor rotitori (maw lawi) este fãcutã dintr-o stofã de culoarea albã care, în limba turcã, se numeºte abba.

Peste veºmântul alb, derviºii poartã o

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS mantie neagrã sau de culoare închisã ce simbolizeazã renunþarea la deºertãciunea lumii ºi piatra de mormânt18. Când încep sã se învârtã pe loc, derviºii leapãdã mantia neagrã, albul veºmântului de dedesubt simbolizând renaºterea întru dumnezeire.

Brahmacharinul se acoperã cu o hainã de culoare întunecatã sau cu o piele de antilopã neagrã în timp ce desculþ, mergând pe jos, cerºeºte hrana pentru el ºi pentru guru-ul sãu19. ªi în acest caz simbolistica veºmântului este evidentã. În brahmanism, budism ºi hinduism, galbenul este culoarea rezervatã preoþilor ºi cãlugãrilor.

Se crede cã însuºi Buddha, în momentul în care a renunþat la veºmintele regale, a adoptat rasa galben-portocalie a cãlugãrului ascet20. În secolele IV-III î.Hr., veºmântul budiºtilor era realizat dintr-o pânzã primitã în dar ºi vopsitã în culori cât mai neplãcute21. Abia mai târziu, simbolizând renunþarea la lume ºi la identitatea sa socialã, cu tot ce presupune aceasta, cãlugãrii se vor înveºmânta în galben22.

Culoarea sacerdotalã cu cea mai largã arie de rãspândire rãmâne culoarea albã. În Egiptul antic, preoþii purtau doar haine albe de in, vestind odatã cu apariþia lor din locuinþele situate în apropierea templelor rãsãritul soarelui23. Asemeni preoþilor egipteni, esenienii de la Marea Moartã nu se îmbrãcau decât cu veºminte albe de in. În Creta minoicã, preoþii ºi preotesele erau înveºmântaþi în întregime în alb, iar Euripide afirmã cã preoþii de pe muntele Ida, caºti ºi vegetarieni, se laudã cã poartã numai haine albe24. Albul era culoarea atribuitã autoritãþii spirituale ºi în lumea celþilor. Druizii purtau veºminte albe, regele având acelaºi privilegiu doar pentru cã era considerat “un rãzboinic însãrcinat cu o misiune religioasã excepþionalã”25.

“Grecia este poate singura þarã strãveche în care casta sacerdotalã n-a trãit izolatã de popor, pentru a-i înfãþiºa misterul ca pe un domeniu rezervat. De aici rapiditatea evoluþiei ºi libertatea cercetãrii sale”26.

Din aceastã cauzã, sacerdoþii nu purtau veºminte deosebite, albe sau purpurii, decât în cadrul ceremoniilor religioase. În cazul Greciei, afirmaþia lui Fustel de Coulanges potrivit cãreia “nu putem spune

dacã progresul religios a fost cel ce a dus la progresul social; este sigur însã cã amândouã s-au produs în acelaºi timp ºi în deplin acord”27, are acoperire totalã. lbul ºi purpura se regãsesc ºi în cazul marilor preoþi romani, care purtau toga pretexta, albã cu o fâºie de purpurã în jurul capului ºi a bustului28. Indiferent cã este vorba de marele preot al mongolilor îmbrãcat în haine albe, de preoþii azteci, înveºmântaþi în pelerine negre dungate cu alb, de preoþii sectelor japoneze ce poartã la ceremonii tunici zmeurii, galbene, vernil ori violete, sau de preoþii tibetani a cãror coroane purtate în timpul sacrificiilor au cinci efigii colorate diferit (verde, roºu, albastru, galben ºi alb), clasa sacerdotalã a constituit în toate timpurile clasa pãstrãtoare a marilor secrete ºi, prin aceasta, asigurând stabilitatea socialã. “Dacã s-ar ºti absolut tot, s-ar preface în þãndãri aceastã formã/forþã discretã a menþinerii ordinii care este resemnarea. Lumea este dominatã (…) de marii manipulatori ai secretului”29... Culorile rezervate clasei sacerdotale, dincolo de un simbolism evident, presupuneau ºi o anumitã dozã de mister.

Aceasta, precum ºi faptul cã erau culori rezervate uneori exclusiv preoþilor, contribuia la consolidarea autoritãþii spirituale ºi a prestigiului, prin distanþarea de masa oamenilor de rând.

Puterea spiritualã a fost în permanenþã dublatã de o putere laicã. Probabil, în preistorie, au existat cazuri în care cele douã puteri au fost exercitate de una ºi aceeaºi persoanã, dar, odatã cu zorii istoriei, cele douã funcþii, religioasã ºi politicã, s-au separat, intrând chiar în conflict de nenumãrate ori, pentru a obþine supremaþia în stat.

Regalitatea a apãrut în Orient în acelaºi timp cu apariþia statelor. Marile lucrãri de irigaþie, construirea grandioaselor palate ºi temple, rãzboaiele duse pentru obþinerea de sclavi ºi metale preþioase sau, dimpotrivã, rãzboaiele duse împotriva invadatorilor necesitau o organizare socialã în cadrul cãreia conducerea politicã nu putea fi decât concentratã în mâinile suveranului, a cãrui autoritate nu putea fi con-

A

A

ARCHEUS Tabara de literatuRA

95 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS testatã. Nicolae Iorga afirma cã “monarhia orientalã nu e o guvernare, ci exerciþiul unui sacerdoþiu în faþa cãruia oricine are a se pleca”30. araonii Egiptului au fost primii suverani cu puteri absolute din istoria lumii. Semnul distinctiv al puterii politice exercitate de suveranii egipteni a fost pºentul, mitra ce reunea coroana albã a Egiptului de Jos cu coroana roºie a Egiptului de Sus31. Abia din timpul dinastiei a XVIII-a, faraonii au adoptat coroana albastrã numitã chepreº, aºa-numitul coif de rãzboi, coroanã purtatã în timpul ceremoniilor religioase sau în timpul campaniilor militare. O inscripþie îl caracterizeazã pe Ramses al II-lea ca fiind “frumos atunci când poartã coroana albastrã” iar, la Heliopolis, faraonul Merenptah este reprezentat în timpul sãvârºirii unui rit purtând coroana albastrã, încadrat fiind de zeiþa Anat ce poartã mitra albã ºi zeul Amon încoronat cu mitra roºie32. Nems-ul purtat de faraon era de culoare albã cu dungi roºii33, aceastã din urmã culoare, prin capacitatea sa de a alunga forþele malefice, fiind consideratã un atribut al faraonului, simbolizând totodatã destinul rãzboinic al faraonului eroizat. În India anticã, între culorile suveranitãþii, predominã culoarea albã. În timpul ceremonialului încoronãrii, regele era îmbrãcat în alb, prinþesele indiene îºi alegeau soþii dintre mai mulþi candidaþi aruncându-i viitorului soþ o ghirlandã de flori albe, elefantul regal era “alb” (de fapt un cenuºiu foarte deschis), taurul purtat în faþa noului rege avea aceeaºi culoare, iar umbrela de soare era ºi ea albã, simbol esenþial al regalitãþii34.

Tot un simbol solar, adoptat de majoritatea suveranilor asiatici, era ºi galbenul, culoare cu care era vopsit copilul-viitor rege. Galbenul era ºi culoarea împãratului Chinei, considerat omul situat în centrul Universului, dupã cum soarele se aflã în centrul cerului. Iar dacã în India ºi în Laos umbrela albã, simbol al cerului, era însemn regal, în China, membrilor familiei regale le era rezervatã umbrela de mãtase verdebleu cu aceeaºi funcþie simbolicã. Abia în secolul al XII-lea ea a putut fi purtatã de

F

96 anul XIII nr. 3 (32) 2007

înalþii funcþionari, iar din secolul al XII-lea ºi de negustorii bogaþi35.

Prelucratã probabil pentru prima oarã în Fenicia, purpura a devenit un simbol al suveranilor. ªtim cã Darius al III-lea purta o cãmaºã lungã de purpurã cu broderii albe la mijloc. Costumaþia regelui era completatã cu o mantie aurie ºi diadema regilor persani, cidaris, o fâºie de material de culoarea cerului, brodatã cu alb36. Marele Rege le poruncise chiar satrapilor sãi sã-l aducã pe Alexandru legat, dar în veºminte de culoarea purpurei37. Alexandru a purtat purpura imperialã, dar abia dupã cucerirea Asiei. O diademã purpurie a împodobit fruntea Macedoneanului ca semn al victoriei ºi al unei noi monarhii. Urmaºii sãi, regii elenistici au pãstrat diadema ca însemn al puterii, dar culoarea acesteia a devenit albã38.

Revenim la purpurã pentru a observa cã regii greci ºi etrusci purtau veºminte de purpurã în timpul ceremoniilor religioase sau a celebrãrii unei victorii militare39. Din lumea etruscã purpura a fost preluatã ca simbol al puterii de cãtre romani. Iniþial, generalii romani cãrora li se acorda triumful purtau o mantie purpurie, dar, în perioada imperialã, aceasta devine culoarea împãraþilor. Caracalla a fost numit “omul cu mantia de purpurã”, Nero purta haine de purpurã cu paiete de aur, Commodus o robã purpurie ºi o hlamidã de aceeaºi culoare, dupã moda greceascã, iar la funeraliile lui Pertinax, cuverturile care acopereau catafalcul erau din purpurã ºi aur40. Purpura a ajuns sã se confunde pânã într-atât cu ideea imperialã încât pânã ºi pielea unui împãrat roman, uscatã, argãsitã ºi umplutã cu paie a fost vopsitã în roºu-purpuriu înainte de a fi spânzuratã într-un templu de pe malurile Eufratului41.

Dacã la începutul principatului purpura devenea simbol imperial, în perioada tetrarhiei a fost introdusã o ceremonie numitã “sãrbãtoarea purpurei” (adoratio purpurae). Mult mai fastuoase decât costumele primilor cezari, cele ale împãraþilor bizantini erau în întregime din purpurã, împodobite cu pietre preþioase, perle ºi brodate cu aur. Împãrãtesele bizantine aveau ºi ele privilegiul de a purta mantii,

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS hlamide ºi cizmuliþe din purpurã42. În mozaicul din San-Vitale de la Ravenna o vedem pe Teodora cu o mantie de purpurã violetã, cu o broderie de aur. În mod cu totul excepþional suveranii bizantini renunþau la dreptul de a purta purpura imperialã. Împãrãteasa Irina ºi-a schimbat încãlþãmintea de purpurã cu ghete negre în perioada când a purtat doliu. Aceeaºi împãrãteasã a fost vizitatã de Nichifor I a doua zi dupã ce acesta a detronat-o, prilej cu care noul împãrat i-a arãtat fostei suverane pantofii negri pe care-i mai purta, în loc sã încalþe cizmele de purpurã imperiale “aproape scuzându-se cã e împãrat”43.

Schimbãrile de domnie au fost în anumite perioade ale istoriei bizantine destul de frecvente, de multe ori noul suveran obþinând tronul prin forþã. ªi pentru cã Bizanþul a fost o teocraþie temperatã de asasinat, despre purpurã se spunea în Constantinopol cã este un frumos linþoliu. “Constantin, din ziua în care fãcuse din creºtinism o religie de stat, avusese grijã sã dea guvernãrii imperiale dreptul de a interveni în toate problemele ecleziastice ºi îi asigurase mijlocul de a guverna în mod despotic Biserica, în ce priveºte lucrurile, ca ºi persoanele. Autoritatea împãratului în materie de religie pãrea deci aproape absolutã”44. Patriarhii Constantinopolului n-au avut niciodatã puterea papilor, autoritatea imperialã fiind de necontestat. Mai mult, patriarhul îi conferea împãratului legitimitatea religioasã a guvernãrii prin binecuvântarea pe care o dãdea însemnelor demnitãþii imperiale – hlamida ºi încãlþãrile de purpurã. Autoritatea ºi prestigiul dobândite astfel de împãrat erau indiscutabile, cu atât mai mult cu cât toþi supuºii bizantini erau doar executorii voinþei divine. “Nu întâmplãtor la întoarcerea dintr-un rãzboi victorios, în carul triumfal al împãratului se afla întotdeauna o icoanã. Este evident contrastul cu individualismul antic, care punea invariabil pe prim plan persoana devenitã erou”45.

Devenitã simbol al puterii supreme, purpura n-a putut fi folositã decât de familia imperialã. Numeroase legi au interzis folosirea ei pe blazon, iar Codul lui Iustinian prevedea pedeapsa cu moartea pen-

tru cei care cumpãrau o stofã de purpurã, simbol imperial ºi creºtin. Chiar ºi numai din aceastã perspectivã, portretul lui Iustinian schiþat de Charles Diehl este corect: “Acest þãran din Macedonia, urcat pe tronul Cezarilor, a fost, în adevãr, ultimul din marii împãraþi romani. Politica sa a fost inspiratã de douã idei dominante: ideea imperialã ºi ideea creºtinã”46.

Sfârºitul Romei ºi cãderea Constantinopolului nu au reprezentat ºi sfârºitul ideii imperiale în Europa. Suveranii din Evul Mediu au pretins cã sunt urmaºii Romei din istoria ºi tradiþia cãreia au preluat ºi simbolistica purpurei. Începând cu vizigotul Leovigild ºi francul Clovis, “regii barbari” îmbracã haine de purpurã, Richard al II-lea al Angliei negociazã cu þãranii rãsculaþi în 1381 sub comanda lui Watt Tyler, cãlãrind un cal de luptã ºi purtând purpurã brodatã cu leoparzi regali, iar vechiul stindard al regilor Franþei, oriflamme, purta acest nume datoritã culorii roºii-purpurii pe care o avea47. Flamura a fost purtatã pentru ultima datã în bãtãlia de la Azincourt, în 1415, dupã care blazonul casei regale a Franþei a devenit de culoarea azurului cu trei flori de crin de aur, care proclama “originea teologalã, supraterestrã a Regilor Preacreºtini”48. semeni împãraþilor romani sau bizantini, regii Franþei purtau în timpul ceremoniei încoronãrii o tunicã purpuriu-violetã49. În Þãrile române, voievozii au împrumutat din lumea bizantinã obiceiuri de lux: Mircea cel Bãtrân este reprezentat la Cozia cu mantie roºie ºi cizme brodate cu fir de aur, aceeaºi þinutã de ceremonie fiind rezervatã întemeietorului statului muntean, Basarab I, ªtefan cel Mare a plecat steagul roºu în faþa lui Cazimir în momentul depunerii jurãmântului de vasalitate ºi însuºi Mehmed al II-lea îi dãdea lui Radu cel Frumos steagul roºu de domnie nouã50.

“Societatea medievalã era întemeiatã pe o ordine staticã, în care locul fiecãrui om era fixat prin naºtere ºi sancþionat de Bisericã. Încercarea cuiva de a se ridica peste condiþia sa constituia un act de revoltã contra ordinii instituite de Dumnezeu”51. Într-o astfel de societate, puterea simbolurilor ºi a

A

A

ARCHEUS Tabara de literatuRA

97 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS codurilor coloristice era de necontestat, cu atât mai mult cu cât “un regim nu se reazimã numai pe o structurã socialã ºi economicã, ci mai ales, pe o structurã sufleteascã”52. Iar dacã în Evul Mediu rãscoalele au izbucnit doar în momentele în care situaþia maselor era insuportabilã, e pentru cã “în Evul Mediu, popoarele iertau multe regilor, pentru cã domnia celui mai rãu rege era de preferat celei mai scurte perioade de anarhie”53. aptele regilor scãpau adesea explicaþiilor poporului. Nunta Margaretei de Valois, sora regelui catolic al Franþei, cu Henric de Navarra, unul din ºefii partidului hughenot, este un astfel de eveniment. Dupã o perioadã de lupte între cele douã partide politice ºi religioase, nunta celor doi, menitã sã pacifice regatul Franþei, s-a încheiat cu macabrul mãcel din noaptea Sfântului Bartolomeu. Cu toatã aparenþa unei împãcãri între catolici ºi hughenoþi, animozitãþile erau evidente pentru toþi cei prezenþi la nunta regalã. Chiar ºi veºmintele purtate de nuntaºi îi împãrþeau în douã lumi diferite. În timp ce regele Franþei, ducii de Anjou ºi d’Alenon erau îmbrãcaþi în veºminte de mãtase galbenã brodatã cu argint ºi împodobitã cu pietre preþioase, hughenoþii purtau veºminte simple, sobre, fãrã podoabe, în culori întunecate. Mirele era singurul hughenot îmbrãcat în galben, ceea ce-l fãcea sã parã “un canar ciudat în mijlocul unui stol de corbi”54. Inexplicabile, uneori, pentru marea masã a populaþiei “cãsãtoriile constituiau fundamentul relaþiilor internaþionale ºi a relaþiilor între nobili, precum ºi sursa principalã de teritorii, suveranitate ºi ocupaþia majorã a diplomaþiei medievale”55.

Nu insistãm asupra faptului cã aurul a exercitat o atracþie permanentã asupra suveranilor lumii. Coroane ºi sceptre, tronuri ºi mantii, trãsuri ºi baldachine aurite însoþesc apariþiile monarhilor. Chiar ºi ºefii unor state mici, dar nu de micã importanþã în istoria lumii medievale, folosesc aurul pentru a-ºi afirma suveranitatea.

Tiranul Ferrarei, Borso, nu purta decât brocart de aur, iar dogele Agnello de Pisa îºi fãcea obiºnuita apariþie la fereastra pala-

F

98 anul XIII nr. 3 (32) 2007

tului tolãnit pe perne de stofã auritã56.

Unul dintre puþinii suverani care au dispreþuit aurul a fost Genghiz-han, ne spune Raid ed Din. Marele han prevãzuse chiar decãderea imperiului mongol în vremea în care urmaºii lui vor îmbrãca haine aurite, vor mânca bucate alese ºi vor strânge în braþe cele mai frumoase femei57.

La distanþã de aproape douã veacuri, Timur Lenk conducea o armatã ale cãrei corturi erau din mãtãsuri viu colorate, ornate cu pietre preþioase montate în aur “constituind un tablou halucinant, care afirma ostentativ bogãþia ºi puterea unui mare sultan”58, dar Timur Lenk recunoscuse suzeranitatea împãratului chinez din dinastia Ming, care se substituise hanilor mongoli. Printre însemnele de putere, Timur a fost obligat sã poarte steagul alb cu dragon chinezesc ºi, fapt mai important, urmaºul celui ce primea doar tributuri a fost nevoit sã trimitã tribut la Pekin. Hanul Genghiz nu se înºelase atunci când prevãzuse declinul imperiului odatã cu adoptarea de cãtre mongoli a unei vieþi fastuoase.

Printre insignele regale prin excelenþã trebuie amintite mitra albastrã, semicircularã ºi împodobitã cu un bogat penaj multicolor, purtatã de Marele Inca, turbanul negru purtat de Mahomed ºi ulterior de califi ºi, de ce nu, potcapul alb rezervat domnilor fanarioþi, potcap pe care l-a purtat ºi Tudor Vladimirescu, exprimând prin acest gest speranþa de a deveni domnitor59.

Diferite momente din viaþa monarhilor, unele deosebit de importante, altele de o importanþã minorã, erau însoþite de folosirea unui cod coloristic. Împãrãtesele bizantine dãdeau naºtere viitorilor suverani într-o camerã drapatã în purpurã, în timp ce camera de lãuzã a reginei Franþei era de culoare verde, iar culoarea veºmintelor purtate de împãratul Chinei trebuiau sã fie în armonie cu diferitele momente ale ciclului anual60.

Pânã ºi culoarea cailor folosiþi de monarhi respecta un cod al culorilor. În 1377, Carol al IV-lea, împãrat romanogerman, a cãlãtorit în timpul vizitei lui la Paris un cal cenuºiu a cãrui alegere “a fost un gest fãcut cu scopul de a marca deosebirea faþã de intrarea într-un oraº al im-

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS periului, când împãratul cãlãrea un cal alb”61.. Ajuns prizonier al Prinþului Negru, regele Ioan a intrat în Londra îmbrãcat în negru, cãlãrind un cal alb, în timp ce prinþul cãlãrea un cal negru de luptã. Ducele de Anjou avea obligaþia, ca în semn de vasalitate, sã-i trimitã papei Clement VII un cal alb o datã la trei ani62.

Monarhii au fost urmaþi în ierarhia socialã de o aristocraþie care, ierarhizatã în interior, militarã, funciarã sau comercialã, a manifestat de puþine ori o supunere oarbã faþã de suveran. Afirmarea tendinþelor centrifuge, a veleitãþilor de independenþã sau simpla dorinþã de a-ºi egala sau chiar depãºi suveranul în etalarea fastului au fost motivele pentru care aristocraþia nu a rãmas insensibilã la simbolistica culorilor.

Am arãtat importanþa purpurei în Roma anticã ºi în Bizanþ. Simbol al bogãþiei, purpura putea fi purtatã doar de senatorii romani, generalii cãrora li se acorda triumful, membrii unor colegii de preoþi, tinerii care nu împliniserã vârsta de 17 ani, magistraþii care prezidau jocurile în arenã ºi cavalerii Romei63. Fiecare categorie socialã se distingea prin lãþimea panglicii de purpurã (clavus) care borda toga purtatã de privilegiaþii Romei. În anumite perioade ale istoriei Romei imperiale, doar împãratul avea dreptul sã poarte purpurã dar, în perioada republicanã, aristocraþia a beneficiat ºi ea de acest privilegiu.

Patricienii din cele mai vechi familii romane purtau chiar ºi încãlþãminte de culoare roºie (calceus patricius) în semn de aleasã nobleþe. Senatorii purtau doar o încãlþãminte din piele neagrã (calceus senatorius)64. Purpura împodobea ºi obrajii generalilor întorºi victorioºi la Roma, iar pentru a se deosebi de restul corãbiilor, vasul-amiral avea pânzele de culoarea purpurei. Roºul purpuriu avea menirea de a-i diferenþia pe membrii societãþii romane a cãrei structurã “este totodatã riguros ierarhizatã ºi sincer egalitarã, interpunând o clasã mijlocie ºtearsã între o sclipitoare aristocraþie de multimilionari ºi masele anonime ale proletariatului”65.

Purpura a fost folositã ca simbol de putere ºi de aristocraþii asirieni, greci (în speranþa obþinerii unei magistraturi), ofiþerii

persani din garda regalã ºi rãzboinicii de seamã ai Indiei antice, în timpul ceremoniei de încoronare a unui nou rege66. Cei O Mie din Colofon purtau mantii de purpurã ce valorau cât greutatea lor în argint. Impresia fãcutã de apariþia lor în agora oraºului trebuie sã fi fost deosebitã, chiar dacã nu era însoþitã ºi de simpatia mulþimii. Aceasta nu putea fi cu putinþã “între aristocraþi ºi mulþime, între cei ce vor sã fie stãpâni ºi cei care iubesc egalitatea”, ne spune Demostene67.

“Instituþiile omeneºti nefiind altceva decât ceea ce fac din ele oamenii, transformarea ideilor sociale aduce dupã sine, în mod obligatoriu, grave schimbãri în regimul politic”68. Credem cã factorul economic, deloc nesemnificativ, nu este însã cel mai important factor în schimbarea unor structuri sociale ºi politice, ci mai degrabã mentalitatea în schimbare atrage dupã sine o nouã ordine socialã. Rolul creºtinismului în cãderea Imperiului roman ni se pare un exemplu semnificativ. “Patricienii suferiserã influenþa idealului grec, plebeienii, la rândul lor, sufereau influenþa idealului evreiesc”68, iar în momentul în care o majoritate a populaþiei ºi-a însuºit ideile egalitariste propovãduite de creºtinism soarta Romei a fost pecetluitã. Aceasta cu atât mai mult cu cât creºtinismul reuºise sã-ºi facã adepþi chiar printre patricieni ºi în unele familii imperiale. Iar atunci “când o aristocraþie ajunge a se îndoi cã dreptul sãu de stãpânire este legitim, ea ori nu mai are curajul sã-l apere, ori îl apãrã prost”69. recerea de la antichitate la Evul Mediu a însemnat schimbarea structurilor economice, sociale ºi politice, dar ºi pãstrarea unei serii de simboluri antice, cu rol de ierarhizare a societãþii, pentru cã societatea medievalã nu este nici pe departe o societate mai egalitaristã decât societatea anticã. Mai mult decât atât, “omul medieval nu are nici un sens al libertãþii, dupã concepþia modernã.

Libertatea pentru el este tot una cu privilegiu, ºi cuvântul se pune de obicei la plural.

Libertatea este un statut garantat, este, dupã definiþia lui G.Tellenbach, locul cuvenit în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor, este integrarea în societate. Nu existã libertate fãrã

A

T

ARCHEUS Tabara de literatuRA

99 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

1 00 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS comunitate”70. lãturi de înalþii prelaþi ºi de suveranii Europei, marea nobilime a folosit în îmbrãcãminte culoarea roºie ca simbol al bogãþiei ºi puterii. În secolul al XIV-lea, marii seniori ai Franþei îºi rezervau, asemeni vechilor patricieni romani, dreptul de a purta încãlþãri roºii (din piele de Cordoba), iar culoarea roºie este cea mai des întâlnitã pe blazoanele caselor nobiliare din Europa. O predilecþie deosebitã pentru culoarea roºie au manifestat Lorenzo Magnificul, Filip de Artevelde ºi Alfonso d’Este, ducele din Ferrara, cu toate cã aceastã culoare era purtatã, cel puþin ocazional, de toþi feudalii Europei. Literatura ºi arta ne înfãþiºeazã tipuri corespunzãtoare diferitelor ranguri sau categorii sociale ºi nu personaje redate cu particularitãþile lor71. Astfel, asemeni lui Alexandru Macedon, nobilii au pãrul blond sau roºcat. Obiceiul s-a pãstrat ºi în Þãrile române unde voievozii ºi boierii sunt reprezentaþi asemeni jupânului Preda Drugãnescul purtând, în 1724, perucã roºcatã ºi buclatã72.

“Chiar ºi pe eºafod se þinea seama cu stricteþe de onoarea rangului ºi stãrii sociale: eºafodul conetabilului de Saint Pol este bogat tapisat cu crini, perniþa de îngenuncheat ºi tulpanul de legat la ochi sunt de catifea stacojie, iar cãlãul este o persoanã care n-a executat niciodatã pe nimeni, ceea ce reprezintã pentru osândit un inutil privilegiu”73. Cu mult mai puþin fast îºi executa Vlad Þepeº osândiþii la moarte. Totuºi, condamnaþilor de cinste le erau gãtite þepe aurite74. Marea majoritate a condamnaþilor la moarte “privilegiaþi” în Evul Mediu se fãcuse vinovatã de trãdarea seniorului cãruia îi datora credinþã (lezmajestate în apusul Europei sau hiclenie în estul Europei) cãci “structura politicã medievalã era un contract ideal prin care se ofereau servicii ºi loialitate în schimbul protecþiei, justiþiei ºi ordinii”75. Jacques Le Goff definea feudalismul ca fiind “totalitatea legãturilor personale care unesc între ele, într-o ierarhie, pe membrii pãturilor dominante ale societãþii. Aceste legãturi se sprijinã pe o bazã realã: beneficiul, pe care seniorul îl acordã vasalului în schimbul unui anumit numãr de

A

servicii ºi al unui jurãmânt de credinþã. Feudalitatea, în sensul strict, este omagiul ºi este feuda”76.

Condamnarea la moarte a unui nobil nu venea exclusiv ca urmare a unei trãdãri.

Diferite interese puteau sã-l determine pe monarh sã-ºi trimitã un vasal la moarte chiar dacã acesta nu-ºi încãlcase jurãmântul de credinþã. “Cu principiile dreptului feudal se întâmpla ceea ce se întâmplã astãzi cu principiile dreptului internaþional: cei care le respectau mai puþin îi învinuiau pe ceilalþi cã le violeazã”77. ªi chiar dacã Andre Maurois afirmã cã Anglia n-a cunoscut niciodatã monarhia absolutã, aducând în sprijinul afirmaþiei sale argumentul potrivit cãruia regii englezi au guvernat în permanenþã în colaborare cu un Consiliu, guvernarea despoticã a lui Henric al VIII-lea pare sã contrazicã aceastã afirmaþie ºi s-o susþinã pe cea a lui Jacques Madaule: “Guvernãrile personale sunt supuse unei legi: cu cât se prelungesc, cu atât trãsãturile lor caracteristice se accentueazã, pânã devin monstruoase”78.

Note 1. Cãtãlin Zamfir ºi Lazãr Vlãsceanu, Dicþionar de sociologie, Editura Babel, 1993, Bucureºti, pag.556 2. François Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul lor istoric, Editura Humanitas, 1995, Bucureºti, pag.52; Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, 1996, Bucureºti.

3. Jacques Le Goff, Civilizaþia Occidentului medieval, Editura ªtiinþificã, 1970, Bucureºti, pag.357.

4. Barbara W.Tuchman, O oglindã îndepãrtatã. Urgisitul secol XIV, Editura Politicã, 1988, Bucureºti, vol.1, pag.47.

5. Charles Diehl, Figuri bizantine, Editura Pentru Literaturã, Bucureºti, vol.1, pag.60.

6. Barbara W.Tuchman, op.cit., vol.2, pag.143.

7. J. Lucas Dubreton, Viaþa de fiecare zi la Florenþa pe vremea familiei Medici, Editura Eminescu, 1976, Bucureºti, pag.202.

8. ibidem, pag.201.

9. André Maurois, Istoria Angliei, Editura Politicã, 1970, Bucureºti, vol.1, pag.125.

10. Barbara W.Tuchman, op.cit, pag.47-48; Jacques Le Goff, op.cit., pag.357.

11. ibidem, pag.254.

12. Barbara W.Tuchman, op.cit., vol.1, pag.359.

13. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant, Dicþionar de simboluri, Editura Artemis, 1995, Bucureºti, vol.3, pag.439.

14. J. Lucas Dubreton, op.cit., pag.80.

15. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant, op.cit., vol.3, pag.

439.

16 Jacques Le Goff, op.cit., pag.254 ºi 471.

17. Paul Zumthor, Viaþa de toate zilele în Olanda din vre-

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS mea lui Rembrandt, Editura Eminescu, 1982, Bucureºti, pag.120.

18. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrandt, op.cit., vol.2, pag.335; Dimitrie Cantemir, Sistemul sau întocmirea religiei muhammudane, Editura Minerva, 1977, Bucureºti, pag.393-394.

19. Jeannine Auboyer, Viaþa cotidianã în India anticã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, Bucureºti, pag.203.

20. Heinrich Zimmer, Mituri ºi simboluri în civilizaþia indianã, Editura Humanitas, 1994, Bucureºti, pag.154.

21. Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1984, Bucureºti, vol.1, pag.264.

22. loc.cit.; Jeannine Auboyer, op.cit., pag.252; Jean Delumeau, op.cit., pag.347; James George Frazer, Creanga de aur, Editura Minerva, 1980, vol.2, pag.314.

23. Claire Lalouette, Civilizaþia Egiptului antic, Editura Meridiane, 1987, Bucureºti, vol.1, pag.231; Constantin Daniel, Arta egipteanã ºi civilizaþiile mediteraneene, Editura Meridiane, 1980, Bucureºti, pag.41 ºi 123-124.

24. Paul Faure, Viaþa de fiecare zi în Creta lui Minos, Editura Eminescu, 1977, Bucureºti, pag.422; Nicolas Platon, Civilizaþia egeeanã, Editura Meridiane, 1988, Bucureºti, vol.3, pag.179-180.

25. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrandt, op.cit., vol.1, pag.77; René Guénon, Simboluri ale ºtiinþei sacre, Editura Humanitas, 1997, Bucureºti.

26. Elie Faure, Istoria artei, Editura Meridiane, 1970, Bucureºti, vol.1, pag.203.

27. Fustel de Coulanges, Cetatea anticã, Editura Meridiane, 1984, Bucureºti, vol.1, pag.186.

28. Dumitru Tudor, Arheologia romanã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, Bucureºti, pag.243.

29. Philippe Ariès ºi Georges Duby, Istoria vieþii private, Editura Meridiane, Bucureºti, vol.9, pag.151.

30. Nicolae Iorga, Evoluþia ideii de libertate, Editura Meridiane, 1987, Bucureºti, pag.68.

31. Ovidiu Drimba, op.cit., vol.1, pag.131; Nicolae Iorga, Materiale pentru o istoriologie umanã, Editura Academiei R.S.R., 1968, Bucureºti, pag.100; Bernard Simiot, Suez – 50 de secole de istorie, Editura Politicã, 1979, Bucureºti, pag.31; Claire Lalouette, op.cit., vol.1, pag.20; Manfred Lurker, Divinitãþi ºi simboluri vechi egiptene, Editura Saeculum I.O., 1997, Bucureºti.

32. Claire Lalouette, op.cit., vol.1, pag.22 ºi vol.2, pag.116.

33. Pierre Montet, Egiptul pe vremea dinastiei Ramses, Editura Eminescu, 1973, Bucureºti, pag.294.

34. Jeaninne Auboyer, op.cit., pag.292, 294-295 ºi 321.

35. Ovidiu Drimba, op.cit., vol.1, pag.389.

36. Quintius Curtius Rufus, Viaþa ºi faptele lui Alexandru cel Mare, Editura Minerva, 1970, Bucureºti, vol.1, pag.177 ºi vol.2, pag.89.

37. ibidem, vol.1, pag.109.

38. François Chamoux, Civilizaþia elenisticã, Editura Meridiane, 1985, Bucureºti, vol.1, pag.336.

39. Gustav Glotz, Cetatea greacã, Editura Meridiane, 1992, Bucureºti, pag.53; Ovidiu Drimba, op.cit.., vol.1, pag.679.

40. Niels Hannestad, Monumentele publice ale artei romane, Editura Meridiane, 1989, Bucureºti, vol.1, pag.217 ºi vol.2, pag.153, 187 ºi 277.

41. Raymond Bloch ºi Jean Cousin, Roma ºi destinul ei, Editura Meridiane, 1985, Bucureºti, vol.2, pag.29.

42. Charles Diehl, op.cit., vol.1, pag.180, 189, 226, 264 ºi vol.2., pag.91.

43. ibidem, vol.1, pag.264.

44. ibidem, vol.1, pag.56.

45. Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, Editura Meridiane, 1980, Bucureºti, vol.1, pag50.

46. Charles Diehl, op.cit., vol.1, pag.31.

47. Ovidiu Drimba, op.cit., vol.2, pag.65 ºi74; Johan Huizinga, Amurgul evului mediu, Editura Meridiane, 1993, Bucureºti, pag.44; Barbara W.Tuchman, op.cit., vol.2, pag.46.

48. Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrandt, op.cit., vol.1, pag.80.

49. Jacques Le Goff, op.cit., pag.355.

50. Nicolae Iorga, Evoluþia ideii de libertate, Editura Meridiane, 1987, Bucureºti, pag.189; idem, Istoria lui ªtefan cel Mare, Editura Pentru Literaturã, 1966, Bucureºti, pag.85 ºi 171.

51. Andrei Oþetea, Renaºterea ºi Reforma, Editura ªtiinþificã, 1968, Bucureºti, pag.43.

52. Eugen Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, Editura Minerva, 1992, Bucureºti 53. Andr Maurois, op.cit., vol.1, pag.120.

54. Ridolfo Mazzuconi, Noaptea Sfântului Bartolomeu, Editura Helicon, 1994, Timiºoara, pag.128-132.

55. Barbara W.Tuchman, op.cit., vol.1, pag.69.

56. Iakob Burkhardt, Cultura Renaºterii în Italia, Editura Pentru Literaturã, 1969, Bucureºti, vol.1, pag.14 ºi 62.

57. Gheorghe I. Brãtianu, Marea Neagrã. Editura Meridiane, 1988, Bucureºti, pag.72.

58. Manole Neagoe, Attila, Ginghiz-han ºi Tamerlan, Editura Meridiane, 1971, Bucureºti, pag.299-300.

59. Neagu Djuvara, Între Orient ºi Occident. Þãrile române la începutul epocii moderne, Editura Humanitas, 1995, pag.300.

60. Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, Editura ªtinþificã, 1990, Bucureºti, vol.2, pag.19.

61. Barbara W.Tuchman, op.cit., vol.1, pag.385.

62. ibidem, vol.2, pag.46.

63. Niels Hannestad, op.cit., vol.1, pag.30 ºi 103; Guido A. Mansuelli, Civilizaþiile Europei vechi, Editura Meridiane, 1978, Bucureºti, vol.2., pag.20; Nicolae Lascu, Cum trãiau romanii, Editura ªtiinþificã, 1965, Bucureºti, pag.58, 197199; James George Frazer, op.cit., Editura Minerva, 1980, Bucureºti, vol.2, pag.31; Ovidiu Drimba, op.cit., vol.1, pag.717; Jérôme Carcopino, Viaþa cotidianã în Roma la apogeul imperiului, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1979, Bucureºti, pag.196.

64. Nicolae Lascu, op.cit., pag.310.

65. Jérôme Carcopino, op.cit., pag.85.

66. Ovidiu Drimba, op.cit., vol.1, pag.220; Jeannine Auboyer, op.cit., pag.321; Gustav Glotz, op.cit., pag.83 ºi 91.

67. Gustav Glotz, op.cit.,pag.469.

68. Elie Faure, op.cit., vol.1, pag.366.

69. Fustel de Coulanges, op.cit., vol.1, pag.149.

70. Jacques Le Goff, op.cit., pag.367.

71. Henri Focillon, Evul mediu romantic, Editura Meridiane, 1974, Bucureºti, pag.366.

72. Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern, Editura Meridiane, 1987, Bucureºti, vol.1, pag.140.

73. Johan Huizinga, op.cit., pag.68.

74. Nicolae Iorga, op.cit., pag.69.

75. Barbara W.Tuchman, op.cit., vol.1, pag33.

76. Jacques Le Goff, op.cit., pag.147.

77. André Maurois, op.cit., vol.1, pag.210.

78. Jacques Madaule, Istoria Franþei, Editura Politicã, 1973, Bucureºti.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

101 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

rodica brad păuna

Viziune în alb frica îþi voi arãta cum e buzele vinete ochii ieºiþi din orbite nasul coroiat gura ºi toþi dinþii scrâºnind braþele bãlãbãnindu-se cu muºchii la vedere bestia pe douã picioare cu pãrul sur cã i-ai luat lui ceea ce n-avea ºi credea cã are locul lui atunci sã dispari sã ieºi afarã sã iei un pumn de pãmânt vezi? atât suntem fiecare piatra se sparge în pietre mai mici din oul de vrabie nu iese puiul de vultur frica naºte fricã ºi cel sur se pierde într-un vãzduh sur este vorba despre locul acela unde se adunã oameni

1 02 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

sã înþelegi ce? s-a nãscut cu ochii lipiþi ca puii de mâþã a ieºit în afara lumii în afara cuvântului - ou a cui fiicã era al cui fiu sau ce poemul care þipã loveºte cu picioarele metrice estetice se târãºte se alungeºte ca o gaurã de luminã mai mult ca o umbrã îndestulatã ºi dupã ce-þi intrã în casã se întinde lascivã îþi acoperã mobilele dantelã ce se deºirã încremeneºti nu alta în faþa acelui nãvod încâlcit ºi hop îºi strânge firele meduzã ºi se afundã în apele oglinzii în urmã tu neinspirat dizolvi bine sãrurile ºi-o iei de la capãt pândeºti ochii fiarei fumezi þigarã de la þigarã regândeºti totul ºi negi totul ºi faci incantaþii ciudat colorate sã înþelegi ce? poezia îºi creeazã poetul de care are nevoie

103

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS poveste simplã ziua merge la vânãtoare noaptea colindã codri de imagini prin care bântuie câinii vineþi ai renunþãrii este stãpân peste o mie de verbe ºi ceva lui mã supun femeia iscodeºte niºte semne de aer ºi-ncheie povestea încã nu le cunosc pe toate ºi în jurul lui e mare forfotã ascult ºi surâd fãrã emfazã ºi aºa m-am trezit cã rãmâneam de pazã lângã prada-mpuºcatã ºi împingeam cerul din ochii animalelor moarte eliberându-l pânã simþeam nealteratã ordinea cea fireascã noaptea sã suie încet dealul ziua sã-l coboare sã scoatã apã din fântânã sã bea singurãtatea multiplicatã a spiriduºilor apelor cruþându-mã pe mine de boalã devastatoare atunci când în secret râvnesc la bucãþica mea albastrã ºi nu sunt decât file altele ale renunþãrii femeia rosteºte într-una verbe la infinitiv ºi învaþã poveste simplã

experienþã

104 anul XIII nr. 3 (32) 2007

sunt martorul reflectãrii în privire ta a unei frunze ºi vãd cum stai aºa între anxietate ºi fulgerare meditativã cã rãmurosul arbore încearcã sã te-atingã ºi-atâtea frunze asemeni cu aceea sunt de acum în pãrul fabuloasei Medeea constat de ce mã mir bãtrânul arbore îþi seamãnã ca o tãcere cu altã tãcere geamãnã ºi vãd cum îºi poartã cu semeþie verdele pânã la abstract tu ºtii cã-i doar o pauzã pânã la finalul act îmi spui enigmatic suferã de sindromul carismatic

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

sã fim foarte atenþi cu acest stejar rãmuros el ne va salva poezia de la urâtul frumos de exod de pârjol ºi de uitare apoi taci ºi tãcerea e din ce în ce mai mare

viziune în alb fãrã ca eu sã înþeleg cum se face cã sunt atâtea pene albe pe zãpadã numai ce se-aude marºul oamenilor de omãt ºi-i vãd apropiindu-se ºi-apoi dintr-o datã toþi chiar toþi se apleacã dupã pene sã-ºi facã aripi din ele sã se înalþe spre cer ºi nu ºtiu cum se face cã am avut aceastã revelaþie poate bunul Dumnezeu este foarte trist cã El nu are oameni de zãpadã

105

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

marian nicolae tomi

Mariana loua deja de câteva ceasuri peste copacii stingheriþi de prea grabnica desfrunzire ºi de sosirea intempestivã a toamnei. Cãminul era deja pustiu. Colegii mei plecaserã în oraº. Era sâmbãtã seara doar. Nehotãrât sprijineam balustrada scãrilor. De afarã a izbucnit înãuntru un grup de tineri. Râdeau ºi se stropeau unii pe alþii, smucindu-ºi într-o parte ºi alta capetele cu plete lungi ºi ude. Portarul Timar, speriat de aºa hãrmãlaie, le-a ieºit înainte alergând greoi. Dar pe cât de grabnic s-a repezit la ei, tot aºa de repede s-a ºi oprit într-o atitudine serviabil-slugarnicã: - Aha, ãºtia sunt studenþii olandezi care dorm la noi! mi s-a explicat, deºi eu nu-l întrebasem nimic. Doar priveam, indiferent, la larma aceea nefireascã.

Priveam dupã grupul gãlãgios care urca scãrile spre camerele de oaspeþi ale

P

cãminului, glumind ºi hârjonindu-se. Una dintre fetele acelea zãnatice se oprise ºi mã privea sprijinitã de balustradã. Blondã, cu ºuviþele de pãr bezmetice, semãna cu o ondinã abia ieºitã din ape, purtând pictate pe faþã abstracþiuni sãlbatice, desene nãscocite de pãrul ei ud. Numai cã, trupul cãrnos ºi sânii foarte mari contraziceau portretul acesta mitologic.

- Marianne!? am strigat speriat de descoperirea mea târzie.

M-a privit, fãrã cuvinte. A ridicat din umeri ºi apoi i-a urmat pe tinerii care dispãruserã deja la etaj. Am continuat sã privesc scãrile pustii, aºteptând sã se petreacã totuºi ceva. „Poate cã se întoarce”, mi-am ºoptit fãrã speranþã. „Mai poate sã se întoarcã timpul?... Tocmai el sã se întoarcã, cel care nu se mai întoarce niciodatã?...” Privind în sus pe scãri aºteptam, iluzie de om sucit, sã revinã toate ocaziile

1 06 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

vieþii pe care le ignorasem sau pe lângã care trecusem nepãsãtor sau prosteºte.

Ocazii scãpate printre degete ºi cu nãdejdea cã ele se vor repeta. * opilãrisem împreunã cu Marianne. Maicã-sa era femeie de serviciu la orfelinatul nostru de bãieþi. ªi îºi aducea destul de des fata sã se joace cu noi. Când ea avea deja 14 sau 15 ani, toþi bãieþii mai mari eram îndrãgostiþi de ea.

Unii erau mulþumiþi dacã o puteau atinge pe pãrul blond, care se rãzvrãtea mereu rãsfirat peste umeri, alþii – mai îndrãzneþi – în vâltoarea jocurilor noastre bãieþeºti, în care se aventura ºi ea cu inconºtienþã, dãdeau s-o îmbrãþiºeze. Bãieþoasã, ea scãpa râzând de noi ºi profita pentru a câºtiga toate jocurile acelea stupide. Într-o vreme bãieþii au scornit tot felul de vorbe, râdeau de mine ºi mã dãdeau gata cu pãrerea lor cã ea se îndrãgostise de mine. Tocmai de mine, cel mai împiedicat ºi cel mai timid dintre toþi. Sigur, mie ei îmi pãreau a fi învinºii, chiar dacã râdeau de mine cu gura pânã la urechi. Dar râdeam ºi noi: ea sãlbaticã ºi dornicã sã mã prindã în braþele-i aprige de Krimhildã, eu speriat ca o ciutã, fugind, fugind tocmai de ceea ce de fapt doream. De ce o fãceam? Mi-era greu sã mã dumiresc. De ce mã prefera? Nu ºtiu. Nu eram cu nimic mai deosebit decât ceilalþi bãieþi. Ba, cred cã arãtam destul de caraghios aºa cum mã lungisem dintr-odatã ºi cu faþa aceea plinã de coºuri. Sã fi fost nesfârºitele noastre poveºti despre cãrþile citite sau despre filmele vãzute? Nu mai ºtiu. Oricum au fost doar câteva strãfulgerãri în care eu visam ceva despre Marianne ºi cu Marianne. Dar aceste gânduri s-au estompat, s-au topit ca ºi când nici n-ar fi fost. Pentru cã atunci eram un ambiþios ºi voiam cu orice chip sã ies din lumea aceea nenorocitã în care mã

C

A

azvârlise soarta. Visam sã ajung un mare sportiv. ªi chiar credeam în steaua mea norocoasã pentru cã trupul ºi voinþa îmi dãduserã acele semne sigure de curaj ºi de nebunie, semne absolut necesare pentru aºa întreprindere.

- Du-te în curte cã te aºteaptã gagica! strigau în batjocurã bãieþii. Dar ei þineau uºa deschisã ca sã audã ºi doamna Weber ce strigau ei. Ea apãrea în uºã în câteva clipe ºi cu faþa roºie ca o porodicã, urla la noi cã suntem niºte nesimþiþi, needucaþi, proºti ºi cã fata ei n-are de ce sã se uita la niºte prãpãdiþi de orfani, aºa cum eram noi. Eu coboram, pentru cã totuºi doream sã fac acest lucru, dar o fãceam cu capul plecat de ruºine. Vorbele ei erau prea grele ºi nesincere pentru o femeie care îºi creºtea singurã fata din flori.

- Ce-i, iar te-ai întâlnit cu mama?

- ªi, ce dacã?

- Las’ cã-i zic eu vreo douã ºi Marianne dispãrea undeva s-o caute pe mã-sa ºi sã se certe cu ea.

Glasurile lor guturale, sãseasca lor caraghioasã, umpleau dormitoarele ºi nãvãleau nestingherite prin ferestrele deschise pânã în curte, spre hazul nestãvilit al bãieþilor. Eu, ºi mai roºu la faþã, o aºteptam pe Marianne vinovat de ceva ce nu puteam explica. Ea cobora scãrile valvârtej, mã lua de mânã ºi mã chema sã alergãm în jurul curþii. Avea un trup plin, bine clãdit, chiar frumos în accepþiunea germanã. ªi alerga, era nebunã dupã alergat, cu paºi atât de elastici ºi atât de mari încât pãrea caraghioasã. Sau chiar era, pentru cã aºa cum alergam noi doi, ea frumoasã ºi parcã plutind în rochiþa ei de stambã înfloratã, eu lung ºi caraghios în uniforma mea bleumarin ºi cu bocancii prea mari ºi greoi, desigur cã fãceam o pereche numai bunã de luat în râs. Însã ei nici cã-i pãsa. Era fericitã cã mã þine de mânã. Era bucuroasã cã poate strãbate împreunã cu mine curtea imensã a orfelinatului. Ea nici nu avea

107

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS habar de glumele în doi peri ale bãieþilor ºi nici de batjocura lor. Sau nu-i bãga în seamã. Eu, însã, aº fi vrut sã intru în pãmânt, atât îmi era de ruºine. Dar tot nu dãdeam drumul mâinii ei calde. De fapt îmi plãcea s-o strâng de mânã ºi, câteodatã, chiar priveam spre Marianne. Speriat de aºa îndrãznealã ºi ameninþat de ceva inexplicabil, întorceam imediat capul ºi o smulgeam cu brutalitate dupã mine. Într-o zi Marianne a intrat la liceu ºi maicã-sa nu a mai lãsat-o sã vinã pe la orfelinat. Poate cã nici ea nu mai voia acum sã vinã printre noi, sã glumeascã, sã se joace cu noi sau sã ne accepte glumele nesãrate. De altfel nici eu nu mai eram acolo. Plecasem ºi eu la liceu cu vreo doi ani înainte chiar ºi stãteam într-un internat din Subarini. Timp ca s-o caut nu prea mai aveam pentru cã atunci mã împãrþeam cu greu între ºcoalã ºi handbal. ªcoala ca ºcoala, trebuia sã învãþ ca sã o termin, dar handbalul îmi intrase în sânge ºi aproape tot timpul liber îl cheltuiam numai pentru el sau pentru alte sporturi. Chiar dacã nu prea mai eram liber pentru cã în timpul sãptãmânii aveam de învãþat ºi destule antrenamente, în vreme ce sfârºitul de sãptãmânã însemna mai mereu meciuri.

Colegii mei mã priveau ca pe o stranietate a naturii, mã chemau cu ei, apoi se pierdeau, perechi-perechi, la câte un „ceai” sau în vreo excursie. Deºi nu dispreþuiam compania lor, fetele mi se pãreau prea acaparatoare. Simþeam, dupã una-douã întâlniri, cum tind sã devin un soi de proprietate a lor. ªi nu-mi plãcea. Îmi iubeam prea mult libertatea. Dacã mã lãsam acaparat de ele ºi ele se doreau obiectul exclusiv al admiraþiei ºi al timpului meu. Exclusivismul lor îmi pãrea atunci obositor ºi lipsit de perspective pentru planurile mele de viitor. * rintr-a unsprezecea m-am vãzut asaltatã insistent de un coleg pe care nici nu-l bãgasem în seamã pânã atunci, deºi eram colegi de clasã de atâþia ani.

P

Destul de înalt, subþirel ºi cu o faþã micã, îngrozitor de copilãroasã, el nu m-a atras niciodatã ºi în nici un fel.

Tocmai acum, la începutul toamnei, liceul nostru a plecat la Fãgãraº pentru un fel de întrecere care cuprindea tot felul de probe de la literaturã ºi muzicã la sport ºi socialism ºtiinþific. Pe noi elevii nu ne prea interesa propriu-zis scorul acestei întreceri, dar directorii ºi profesorii noºtri se dãdeau de ceasul morþii ca sã câºtige întrecerea dintre liceele noastre. Pentru noi era însã cel mai fericit prilej de amuzament ºi de evadare, de-acasã mai ales. Ne întâlneam în afara ºcolii, fãrã uniforme ºi fãrã regulamente stricte ºi de aceea cred cã eram chiar fericiþi. Cântam ºi urlam, tropãiam ºi dansam, ba chiar ne ºi îndrãgosteam. Oh, ce iubiri aprige – ºi efemere – s-au stârnit atunci!

- Bravo, Miki!... Aºa, Miki!... Ridic-o pentru Carmen!... Bravo! Asta e!...

Erau încurajãrile ºi sfaturile lui.

Roºisem toatã, lucru cu atât mai evident cu cât eu sunt altminteri de-a dreptul palidã.

Fetele râdeau de mine, eu dãdeam pase aiurea ºi aºa am pierdut setul cu 15-2! Disperat ºi mânios, fãrã sã poatã înþelege ce se petrece cu mine, profesorul Rãileanu ma scos afarã din teren. Numai aºa fetele au câºtigat apoi meciul.

- Ai jucat formidabil! mã gratulã el fugind dupã mine la terminarea jocului.

- Tu eºti prost sau te prefaci? am strigat la el mai mult decât furioasã. Mã oprisem din drum, gata-gata sã-i trag un pumn în mutra idioatã de copil tâmpit.

- Hai, lasã acum… Doar aþi câºtigat… ªi, cât ai fost tu în teren, celelalte fete zburdau…

- Iar când am ieºit eu, au câºtigat meciul! am completat eu cu nãduf, întorcându-i spatele..

- Gata, totu-i bine când se terminã cu bine!... Am plecat, cã începe meciul nostru de handbal… Vii sã mã vezi, nu-i aºa?

El n-a mai aºteptat rãspunsul meu ºia luat-o la goanã cãtre terenul de handbal.

Eu nu m-am dus la handbal. Mie îmi plãcea

108 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS atunci de un fotbalist dintr-a doisprezecea, aºa cã...

Dupã expediþia de la Fãgãraº el nu mi-a reproºat defel faptul cã nu m-am dus sã-l vãd jucând. Deºi am aºteptat s-o facã ºi probabil cã am fost dezamãgitã de chestia asta. Îl vedeam doar la cursuri, dar tot nu-l prea bãgam în seamã. Voiam sã mã rãzbun. De ce? habar n-am. Uneori îl surprindeam ascuns dupã teiul de lângã terenul de volei de la ºcoala sportivã. El tãcea, iar noi nu aveam timp de glume, deºi fetele se mai coteau vãzându-l. Ne antrenam pentru finala naþionalã. Dupã o vreme lucrurile au scãpat cumva de sub control.

Sau cel puþin aºa vedeam eu lucrurile. Bietul de el se uita tot mai pierit dupã mine. Mã urmãrea peste tot ca un cãþeluº. Îmi fãcea toate plãcerile ºi ca sã scap de el îl trimiteam dupã tot felul de chestii inutile ºi care se aflau cine ºtie pe unde, la dracu’n praznic… El sãrea ca ars, gata de fiecare datã sã-mi împlineascã dorinþele. Noi, mai ales fetele, râdeam de el ºi începusem sã-l credem prost de-a binelea. Mai ales cã numi spunea nimic din ceea ce ºtiam cã are sã-mi spunã ºi accepta toate capriciile mele fãrã sã crâcneascã. Ba îmi mai punea ºi flori în bancã! Auzi, tu, flori!... ªi, în fiecare dimineaþã când gãseam florile lui în bancã, mã aºteptam sã se producã declaraþia lui de iubire. Sã se întâmple ceva. El rãmânea însã ghemuit în banca lui, ruºinat ºi palid de cutezanþã. Eu îl priveam cu coada ochiului ºi, ofensatã de tãcerea lui, aruncam florile la coºul de gunoi, în mod ostentativ, ca sã mã vadã ºi el. Atunci devenea când livid, când roºu la faþã, dar de zis tot nu zicea niciodatã nimic...

Dansam de câteva minute când a intrat ºi el. Era crispat ºi asta se vedea de la o poºtã. Ba pãrea chiar speriat de ceva anume, de ceva ce eu nu am putut sã-mi dau seama în primul moment. Hainele ºi cravata lui îmi pãreau atât de strãine de el ºi de cei din jur. M-am prefãcut cã nu-l vãd.

Dar îl tot auzeam de peste tot. Râdea, întrun fel forþat, chinuit la bancurile ºi glumele celorlalþi bãieþi. Bancuri de-ale lor cretine.

A

Cele mai multe cu poante porcoase sau aºa-zis absurde. Nu am înþeles niciodatã pasiunea asta a lor pentru aºa ceva, deºi pentru ei, fiecare poantã reuºitã, pãrea o cucerire, o victorie personalã asupra unui pisc, altminteri, inaccesibil altcuiva. Ce fel de victorie era aceea nu puteam pricepe.

Vrând-nevrând am ascultat ºi eu bancurile lor, dar ele îmi pãreau ziceri atât de insipide ºi de inodore încât am renunþat sã le mai dau atenþie. Abia dupã mulþi ani am aflat cã atunci ele, bancurile, treceau prin faza lor… absurdã!?

Dansam cu ceilalþi bãieþi ºi râdeam, cu fetele bineînþeles, ignorându-l. El nu m-a invitat niciodatã la dans. ªi asta m-a înciudat într-un anume fel. În seara aceea purtam pentru prima oarã în viaþa mea o rochie mai decoltatã, mult mai decoltatã decât purtase vreuna dintre fetele din gaºca noastrã pânã atunci. Desigur cã bãieþii au remarcat-o imediat ºi au roºit, spre hazul meu nebun.

-Miki, dansezi?...

M-am întors cãtre el surprinsã. Pãrea rãvãºit de o hotãrâre ce pãrea definitivã.

Cravata îi stãtea strâmbã pentru cã tocmai ºi-o trãsese în jos. Îl sufoca. Mirosea destul de puternic a vin.

- Tu te-ai îmbãtat?, m-am revoltat eu pentru lipsa lui de curaj.

- Eu?... Nu… De ce?... Cine þi-a zis?...

Eu vreau doar…

- Aha, acum mai ºi vrei ceva?... De la mine?... Ha, ha, ha…

- Miki, te rog… De ce eºti atât de rece ºi de rea cu mine?

- Eu?... ªi-apoi, de ce crezi tu cã numai cu tine? Eu aºa mã port cu toþi bãieþii.

Stãteam în mijlocul camerei ºi nu dansam. Se fãcuse loc în jurul nostru.

Ceilalþi, perechi-perechi, ne ocoleau zâmbind condescendent. Simþeam cã voi exploda în curând. Aº fi vrut ca acea discuþie idioatã ºi fãrã rost sã se termine ºi el sã mã invite cu adevãrat la dans sau sã punã mâna pe mine ºi sã mã ducã cu el.

- Miki, eu te iubesc!, aproape cã a

109

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS þipat el, tocmai când mã aºteptam mai puþin s-o facã.

- Ce-ai zis?!, am strigat ºi eu, mai speriatã decât el, deºi aºteptam aceste vorbe de luni de zile.

- Te iubesc, Miki!, a ºoptit el sufocat de propriul curaj. Atunci a dat sã mã cuprindã în braþe. Nu ºtiu de ce, m-am ferit.

Dar am fãcut-o cu atâta violenþã încât el s-a îngãlbenit. A rãmas câteva clipe cu braþele întinse cãtre mine, apoi s-a întors la masa pe care se gãsea de bãut ºi de mâncat. Furioasã, am ridicat din umeri ºi m-am întors între fete. Deºi ele m-au tras de limbã toatã seara, nu le-am spus nimic. Nu le-am putut spune nimic. Ce sã le fi spus? Doar ºtia toatã clasa despre iubirea lui prosteascã, despre laºitatea ºi caraghioasele lui declaraþii tãcute. La fel cum ºtiam cã eu nu-l iubesc. În sfârºit, lucrurile se lãmuriserã cumva: el spusese ceea ce ºtiam cu toþii.

Mai greu era acum cu mine. Eu ce aveam sã-i spun? Nici unul dintre prietenii noºtri nu aºtepta ceva de la mine. ªi totuºi vedeam pe feþele lor un soi de acuzaþie, de nemulþumire pentru cã nu fãcusem nimic, pentru cã l-am lãsat fãrã un cuvânt. Dar eu?... Eu ce aºteptam, sau ce aºteptasem, de fapt, sã se întâmple?... Ei voiau doar spectacolul, voiau sã asiste la declaraþia lui. ªi totuºi nu pãreau mulþumiþi cu ceea ce se petrecuse acolo. Gândindu-mã acum la acele lucruri, îmi pare cã atunci nimeni nu mai nãdãjduia ca el sã-ºi ia inima în dinþi ºi sã-mi spunã cã mã iubeºte. ªi iatã, cã totuºi, o fãcuse! Eram însã bulversatã cã pe nimeni nu a interesat reacþia mea. Sau aºa am vãzut eu atunci lucrurile. Pentru cã fãcusem ceea ce cu toþi se aºteptau sã fac.

Oare chiar asta au aºteptat ei de la mine?

Eu nu asta voiam sã fac. Dar, ce-am vrut?...

Sã-l aud cum îmi declarã iubirea lui?... Am ascultat ºi n-am simþit nimic. Sã-l umilesc?...

L-am umilit, dar cu ce preþ, Doamne?... ªi, pentru ce?... Pentru felul umil ºi absurd în care îºi arãta dragostea?... Pentru râsul nostru, pentru ilaritatea pe care o provocau toate caraghioasele lui semne de iubire?...

Asta cam aºa e… Pentru cã-mi fãcea toate

capriciile? Câte dintre fete aveau la picioarele lor un sclav atât de ascultãtor ºi de devotat?...

Brusc m-am scuturat de aceste gânduri ºi am luat o hotãrâre, decisivã ºi definitivã mi s-a pãrut mie atunci. M-am dus la el, i-am pus mâna pe umãr. El s-a întors speriat. Apoi faþa i-a fost invadatã de fericire, de speranþã.

- Eu, nu te iubesc! am strigat cuprinsã de o stare de exaltare vecinã cu nebunia.

De fapt, abia atunci am simþit cu acuitate ºi cu durere, neputinþa mea de a-i spune adevãrul. * ã întorsesem la orfelinat ºi-mi fãceam valiza. Plecam în vacanþa de iarnã. Nu eram nici bucuros, dar nici trist nu eram acum cã se mai sfârºise un trimestru de ºcoalã. În sala de meditaþie era cald, aºa cã am deschis geamul. Afarã am vãzut cum iarna cea nouã cãuta sã înfrângã ziua de toamnã târzie, zi prea caldã încã. Fulgii pluteau graþios ºi greoi, neînvãþaþi încã sã zboare ca lumea. Însã, odatã ajunºi la pãmânt se transformau, grãbiþi, într-o fleaºcã mizerabilã.

Privind la moartea fulgilor mã gândeam cu groazã la drumul meu pânã la garã. Mã ºi vedeam mãrºãluind prin zloatã, trãgând dupã mine valiza mea maro cu care mã mutam, vacanþã de vacanþã, de-acasã la ºcoalã ºi invers. ªi, ninsoarea care nu era încã ninsoare, continua, indiferentã, sã se lupte cu pãmântul cald. Eu aºezam câte o hainã sau câte o carte în valizã, apoi mã opream ºi priveam afarã. Speram ceva?

Poate sã dea un ger grãbit peste oraº ºi sã facã din drumul pânã la garã un drum bun ºi uscat. ªi, uºor ca un fulg, sã alunec pânã în Oraºul de Jos, pânã la trenul cenuºiu care mã va duce, în câteva ceasuri, acasã.

Uºa clasei s-a deschis brusc, izbinduse cu putere de perete: - Hai sã ne plimbãm!

Marianne, într-un palton roºu aprins,

M

110 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS descheiat la toþi nasturii, flutura prin faþa ochilor mei pãrul ei blond, acum încreþit într-un mod caraghios de ninsoarea apãtoasã de-afarã. Stãtea înaintea mea cu picioarele uºor depãrtate ºi respira precipitat ca un animal hãituit, dar care nu se temea defel de hãituiala pe care o lua de altfel în joacã. Doamne, cât o recunoºteam de bine în atitudinea asta a ei bãieþoasã! Era chiar Marianne, n-o mai vãzusem de vreo trei ani, dar tot ea era: neschimbatã, impulsivã, umplând spaþiul cu trupul ei care se oferea pentru ceva greu de înþeles pentru mine, spãrgând liniºtea greoaie a sãlii de meditaþie cu debitul ei verbal, cu vocea ei gâfâitã ºi senzual îngroºatã. Ochii-i verzi strãluceau de parcã ar fi fãcut o mare descoperire gãsindu-mã. Strãluceau cum nui vãzusem eu niciodatã. Gura senzualã fremãta gata sã mãrturiseascã toate secretele ei de femeie tânãrã ºi zvãpãiatã.

Din sarafanul uniformei picioarele ei de sportivã se înfipseserã ferm în parchetul sãlii aºteptând.

- Hai, ce mai stai?!... Nu vezi ce-i afarã?...

- Vãd, cum sã nu vãd. ªleapã, ce sã fie, i-am arãtat eu pe geam mizeria de pe stradã cu care se luptau trecãtori zgribuliþi.

Ea dãdu din mânã, semn cã ceea ce vedea ea afarã nu are nimic contextual cu realitatea. Realitatea ei era cu totul alta. ªi ea nu putea fi decât una deosebitã, frumoasã, splendidã chiar.

- Hai, tu eºti surd, sau ce-i cu tine?...

Cât sã te mai aºtept?...

- ªtii, chiar îmi fãceam bagajul… La patru am tren ºi…

- Lasã asta acum. Pleci mâine!, ordonã ea, trântind cu putere capacul valizei, mai sã-mi prinde degetele sub el. Apoi s-a întors, paltonul a fãcut o voltã ca la balet, ºi mi-a mai strigat peste umãr încã o datã „hai”! Cum se apropiase foarte mult de mine, m-am lãsat învãluit ºi cucerit de un parfum necunoscut. ªi totuºi atât de bine ºtiut. Era ea! Era trupul ei din copilãrie cu aroma lui uºor dulce-amãruie. Parcã era mosc. Acum însã mai era ceva. Era aroma

A

altui trup care se insinua, care se insinuase deja în vechiul ei trup, cucerindu-l. ªi numi displãcea defel noua aromã. Eram încã uimit de acel trup. Tocmai pentru cã nu eram în stare sã-l descriu. Era cãldura trupului de femeie pe care abia îl aflam.

Am fãcut un pas uriaº ºi am prins-o. Am tras-o spre mine ca s-o sãrut, dar ea s-a desprins cu abilitate, lãsându-mi drept pradã doar paltonul ei roºu aprins. Apoi a izbucnit în râs, privindu-mã. Dar a ºi roºit, de parcã nu s-ar fi aºteptat ca lucrurile sã se petreacã aºa cum s-au petrecut… Sau pentru cã tocmai aºa sperase ea sã se petreacã lucrurile...

- Vii?, uite ce frumos ninge! Acum vocea ei cãpãtase un soi de moliciune, de unduire care a rãmas sã pluteascã în mod surprinzãtor, ce ºtiu eu câtã vreme, în sala sordidã de meditaþie.

Desigur cã afarã continua sã vremuiascã, atâta doar cã lapoviþa se adunase pe jos într-un strat atât de gros încât pãrea zãpada mult aºteptatã de noi. Gândul sau instinctul mi-au ghidat mâna. Am trântit valiza lângã dulap ºi i-am þinut paltonul sã se îmbrace. Apoi am ieºit în oraº. Sub picioarele noastre fulgii mari ºi grei s-au transformat într-o melasã rece ºi umedã. În câteva minute eram complet uzi la picioare.

Apa ne pãtrunsese prin ghete ºi peste marginile lor, dar nouã nici cã ne pãsa. Cãlcam voiniceºte ºi pe oriunde se nimerea.

Dar mai ales prin locurile necãlcate. ªi tocmai acolo clefãiala aceea ne trecea peste ghete inundându-le. De sus însã Dumnezeu continua sã ne trimitã semnele puritãþii.

Fulgii se rãzboiau sã ajungã cât mai repede pe pãmânt, în pãrul ºi pe obrajii noºtri încinºi. Cãscam gura sã-i înghiþim ºi ne simþeam balauri de foc pentru cã ei se topeau instantaneu pe buzele noastre arzânde. Ne þineam de mâini ºi ne tot îmbrânceam, încercând sã prindem mai mulþi, cât mai mulþi fulgi, fulgii celuilalt. Frigul acela umed ne ardea palmele. Uneori schimbam doar priviri. Alte ori ne sãrutam.

Gura ei, pe care o credem de foc, era rece ºi umedã. Ori o uitasem, ori nu-mi mai

111

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

aduceam aminte de ea. Speriat, mã îndepãrtam de Marianne, neavând rãbdarea sã simt cum iau foc buzele ei. Dar ea se nãpustea atunci cãtre mine, speriatã cã mã pierde, vrând sã mã pãstreze, sã nu se rãtãceascã pe undeva, cumva, sãrutul meu.

Atunci îi simþeam trupul cambrat, lacom, izbindu-se de trupul meu speriat ºi iar fugeam, mã desprindeam de ea ca de o promisiune ce se va împlini totuºi imediat.

Ea mã ajungea din urmã ºi iar ne întreceam în capturarea de fulgi. ªi iar ne îmbrãþiºam. Eram singuri prin Subarini.

Nebuni ºi singuri în lumea aceea de început. Lumea se ascunsese într-o gãoace ºi nici nu îndrãznea sã dea vreun semn de viaþã. Iar noi eram bucuroºi tocmai pentru cã nu întâlneam pe nimeni. ªi continuam sã alergãm, sã ne sãrutãm ºi sã prindem fulgi, sã ne rostogolim prin prima zãpadã a iernii aceleia de demult…

- Hai sã mergem…

- Unde? m-am speriat eu prosteºte de vorbele ei.

- Hai… Uite suntem uzi… Mama…

Am intrat în casa modestã, dar mirosind a mere coapte ºi a cozonac. Era cald ºi abia atunci ne-am vãzut cum arãtam. Uzi din cap pânã la picioare, hainele atârnau pe noi de parcã erau de cãpãtat, feþele înroºite de frig... În câteva clipe grãbitele ºi neîndemânaticele noastre mâini ne-au dezbrãcat. Trupul meu, subþiratic ºi încã bronzat, contrasta cu trupul ei plin ºi alb de sãsoaicã veritabilã. Ne priveam cu uimire ºi nu ºtiam ce sã facem. Aceleaºi mâini nepregãtite sã caute trup strãin, s-au îndreptat spre celãlalt ca într-o rugãciune.

Ne-am apropiat, atraºi de un gând necunoscut ºi neaºteptat. În depãrtare se auzi izbindu-se o poartã.

- Vine mama! În câteva clipe am luat ceva pe noi, iar restul hainelor le-am atârnat la uscat pe lângã sobã. Apoi ne-am prãvãlit pur ºi simplu în jurul mesei pe care am gãsit un pachet de cãrþi de joc. Când uºa s-a deschis cu zgomot, noi jucam cãrþi. Habar n-am ce joc jucam.

- Ne-a prins lapoviþa asta ºi am venit sã ne uscãm…

- Da, da, auzii ca prin ceaþã vocea autoritarã a doamnei Weber. Vã uscaþi, aha… * ând am intrat în bucãtãrie cumnatul meu Vasile povestea ceva. Ceilalþi râdeau. Ascultând ºi eu povestea lui am tresãrit la numele pe care l-a rostit. Probabil cã m-am schimbat la faþã, pentru cã mama m-a ºi întrebat: - Ce ai Miki? Îl cunoºti cumva pe bãiatul ãsta?...

Am dat doar din mânã a negaþie. În mod atât de straniu pentru mine, iatã cã acum eram atât de tulburatã de el, doar de numele lui, aºa cum nu fusesem niciodatã ºi aºa cum nu credeam sã fiu vreodatã rãscolitã de cineva. M-am ridicat de pe scaun ºi am ieºit ca sã-mi ascund tulburarea idioatã ce mã acaparase..

N-a fost deloc greu sã dau de el. Ras în cap ºi nebãrbierit, purtând o cãmaºã roºie cadrilatã ºi cu pantaloni din catifea reiatã de culoarea oului de raþã, era o adevãratã arãtare.

- Cum poþi umbla în halul ãsta? m-am auzit luându-l la rost în loc de bunã ziua.

- Miki?!

Mi-a strigat numele într-un fel ciudat pentru mine. Suna ca un reproº. Însã era ºi destulã bucurie acolo în nuanþele sunetelor scoase de strigãtul lui ca s-o simt imediat.

Inima mea cea rece bãtea fãrã voia mea – v-o jur – ca dupã o lungã alergare. De la bãrbatul acesta care stãtea nedumerit înaintea mea, trupul meu recepþiona semnale derutante care îl tulburau ºi pe care nu le puteam controla. El mã tulbura acum cu un fel dur de a sfida lumea, pentru cã eu ºtiam cã asta face acum, dar nu i-o puteam spune în nici un fel. În acelaºi timp mã tulbura cu o virilitate la care nu mã gândisem niciodatã cã-i poate aparþine. El nu se asocia, în mintea mea, decât cu acel copil imberb ºi ridicol din trecut. Sub aerul aparent decrepit ºi jegos era un alt om. De fapt nu

C

1 12 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

mai era un copil, devenise, în absenþa mea, un adevãrat bãrbat. Se pare cã femeile nu au altã inteligenþã decât cea a trupului ºi atunci când aceasta le scapã de sub control ele sunt complet derutate. ªi, tocmai atunci, ele sunt capabile sã facã cele mai neaºteptate fapte, sã ia cele mai bizare decizii.

- Hai cu mine! ºi l-am prins de mânã, mai hotãrâtã decât fusesem oricând de când m-am hotãrât sã-l caut. Aha, te-ai apucat ºi de fumat!? Acum chiar cã eºti bãrbat!...

- Cum adicã „ºi”? se nedumeri el cu sinceritate. Faci miºto de mine?...

- Eu? De loc, doar constat schimbãrile.

Ei, am exclamat observând trecând pe faþa lui un nor ameninþãtor de furtunã, am zis ºi eu aºa... Am zis ºi eu o vorbã acolo ºiacum tu te legi de ea ca… Ce n-ai înþeles?... Te-am întrebat de fumat, cã-þi vãd degetele galbene…

- ªi ce? Nu-i voie, sau tu ai devenit mama-India, salvatoarele sufletelor cãzute sau..

Nu i-am mai rãspuns nimic ºi am scos din poºetã pachetul de „Snagov”. Nepoliticos ºi de-a dreptul hãmesit mi-a smuls pachetul din mânã ºi ºi-a aprins imediat ºi precipitat o þigarã. Îi priveam obrajii care se miºcau ºi absorbeau ca o pompã fumul aromat. În câteva clipe s-a relaxat ºi m-a privit cu alþi ochi. Parcã se droga. Abia acum afla cu cine stã de vorbã. Mã cercetã de sus pânã la pantofi ºi nu pot sã spun cã nu mi-a plãcut admiraþia pe care am citi-o în ochii lui.

- Ei, fatã dragã, te-ai fãcut ºi tu femeie!

- Da’ ce-am fost pânã acum? m-am apãrat eu þâfnoasã, dar ºi bucuroasã de vorbele lui.

- Ei, ceva, ceva pe-aproape… Ha, ha, ha… Râdea amestecând sunete guturale de bãrbat cu scâncete stridente ºi copilãreºti.

Ia mergi!, comandã el luându-ºi o atitudine de comandant, de ºef care nu admite refuzul.

- Cum sã merg? Ce eºti nebun? Ce

A

te-a apucat? Nu m-ai vãzut cã merg…

El nici nu m-a bãgat în seamã ºi m-a împins uºor de spate înaintea lui. Am simþit mâna lui mare ºi puternicã prin rochia subþire de varã. ªi spatele parcã mi-a luat foc în acel loc, iar mintea mi s-a înceþoºat. ªi-am mers. Ce sã fi fãcut? M-a privit ºi-i simþeam privirea grea ºi fierbinte prin pânza rochiei. M-am oprit brusc. „Ce sunt eu, pãpuºa lui?”

- Ascultã: ce tot vrei cu chestia asta copilãreascã? Vrei sã mã umileºti, sau ce?... Eram furioasã fãrã sã ºtiu de ce, mai ales cã mã bucurase atât de mult tâmpita lui de cerere.

- Am vrut sã te recunosc, am vrut sã-þi vãd mersul de manechin…

- Ce? Zãu cã te-ai dilit!

- Eu cred cã tu ai inventat mersul acesta înaintea tuturor manechinelor care prezintã hainele acelea ciudate ºi caraghioase, l-am auzit eu cum stabilea o concluzie cu un glas sigur pe ce spune, dar ºi cu o indicibilã încãrcãturã sensibilã, cu o ascunsã bucurie a descoperitorului.

Nu înþelegeam nimic, dar ºtiam cã încãpãþânarea femeii de a se preface cã nu pricepe anumite lucruri e aproape o boalã.

Iar, uneori, o salvare.

- Ce vrei cu copilãriile astea? am reluat eu aceiaºi întrebare banalã. ªi eu care credem acum câteva clipe cã te-ai maturizat.

Nu ºtiu dacã chiar am vrut sã plec atunci sau a intuit el ceva de felul ãsta, pentru cã m-a tras cãtre el ºi chiar m-a îmbrãþiºat. Mi s-a pãrut cã ar fi vrut sã mã ºi sãrute, dar n-a fãcut-o. A fost un gest mai mult camaraderesc. A evitat s-o facã, apoi a renunþat cumva plictisit de complicaþiile la care nu avea chef sã fie complice. Dar a continuat sã mã þinã în braþe destulã vreme pentru a simþi cum în el renaºte amintirea.

Dar în mine? Aproape de mine el avea un tremur uºor ºi cald, familiar chiar, deºi numi amintesc sã mã mai fi îmbrãþiºat el vreodatã aºa. M-am desprins fãrã grabã din braþele lui, l-am prins apoi de mânã ºi am intrat în restaurantul „Bulevard”.

113

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS - Comandã tu… Ce vrei… ªi de mâncare, dacã îþi trebuie… Vin imediat, am mai adãugat ºi m-am ridicat de la masã grãbitã.

M-am întors cu un pachet pe care lam pus lângã el pe masã. Comandase câþiva mici ºi douã beri.

- Ce-i acolo în pachet?

- Ce curios a devenit domnul meu?

Poate ceva …femeiesc!, am râs eu scurt.

- Hai, lasã bancurile… ce-ai adus acolo?

- Þigãri!

- Þigãri?... Pentru ce?... Pentru mine?

Faþa i s-a luminat într-un mod aproape jignitor pentru mine, femeia de lângã el.

Cuprins de o patimã bruscã se întoarse cãtre pachet, îl privi, îl mângâie apoi mã întrebã: de care-s?...

- Pentru tine… „Snagov” - Tu te-ai prostit?! „Snagov” pentru mine, da’ ce-s eu? Ministru?

- Hai, nu te formaliza acum. Eu ºtiu câþi bani… n-au studenþii! Am uitat sã-þi spun, eu lucrez acum ºi am un salariu bun, i-am rãspuns efectiv jenatã de cursul discuþiei noastre.

- Da’ de unde ºtii tu atâtea despre studenþi?

Felul în care a spus aceste vorbe ºi zâmbetul lui maliþios ºi obraznic m-au supãrat: - De ce eºti obraznic?... ªi nesimþit!...

De la cumnatu-meu ºtiu tot despre voi, cã e administrator la facultate ºi…

- Aha, zise el împãciuitor… Dar de ce „Snagov”?… Dacã tot îi ºti pe studenþi, n-ai habar cã ei fumeazã numai „Carpaþi” fãrã… „Carpaþi” de Sfântu’…

- ªi-acum ce-ai vrea sã fac? Te vãd ºi eu o datã la trei ani ºi-atunci sã-þi fac cadou un pachet de „Carpaþi” fãrã filtru?!...

Nu mi-a rãspuns nimic, dar s-a ridicat de la masã spunând: - Stai jos ºi mãnâncã ºi tu. Vin imediat, apoi a înºfãcat pachetul în care erau þigãrile „Snagov” ºi a dispãrut în holul restaurantului.

Când a revenit avea în mânã o plasã

din plastic burduºitã cu vreo treizeci de pachete de „Carpaþi”. Faþa lui nebãrbieritã zâmbea a râde: - Nu te razi? L-am întrebat cu un fel de duioºie pe care nu mi-o recunoºteam ca aparþinându-mi.

- A, nu, asta în nici un caz nu se va întâmpla prea devreme… E semnul nostru de protest…

- Ce protest? Ai înnebunit?... Pe ce lume trãiþi voi studenþii?...

- Stai liniºtitã, nu e nimic grav…Ei, ºi noi ca tinerii… A fost ziua mea ºi câþiva ne-am îmbãtat ºi dupã asta s-a lãsat cu sancþiuni… Mai grav e cã ne-au luat cartela de masã pe o lunã ºi, de vreo trei sãptãmâni nu prea mai apucãm sã mâncãm…Asta ar mai fi cumva, dar navem bani de þigãri… Cã acasã n-avem curajul sã scriem despre… Ei, dar acum vom avea toþi ce fuma o sãptãmânã!…

- Dar eu pentru tine am…

- Nu ºtii tu cum e la noi?… Are unu’, au toþi; n-are unu’, n-are nici unu’!....Eh, astea-s altele… Ce spuneai cã lucrezi?

- Nimic interesant… ªtii, tata a pus o vorbã undeva ºi sunt funcþionarã la primãrie. Îi povesteam despre munca mea anostã ºi plicticoasã, dar gândul meu era altundeva. Apoi, ca sã mã pot gândi mai în voie la ale mele, l-am provocat sã povesteascã despre lumea lui. Îl ascultam povestindu-mi despre viaþa lui de student, dar mai mult îl vedeam, îi urmãream jocul buzelor ºi simþeam un soi de foame pe care nu mi-o recunoºteam. Dacã n-am fi fost acolo în restaurant l-aº fi sãrutat. Cred cã el nu era deloc conºtient de efectul pe care îl provoca în mine. ªi era mai bine cã era aºa. Puteam controla situaþia. Pentru cã nu ºtiu cum aº fi reacþionat dacã el ar fi fãcut orice gest de apropiere, de tandreþe. Chiar cã n-aº fi crezut aºa ceva despre mine! Mai ales dupã ce au trecut trei ani de uitare.

Uitare?... ªi totuºi, aºteptam sã facã ceva, sã mã ia de mânã, sã mã priveascã cumva altfel. Dar el vorbea, ºi vorbea… Doar cu câteva minute mai înainte mã lãudase, mã

1 14 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

A

ARCHEUS privise altfel – sau mi s-o fi pãrut mie? – ca pe o femeia pe care nu o ºtia, dar de care se simþea brusc atras. Oricum eram liniºtitã pentru cã el nu avea nici o reacþie. Nici una dintre miile de reacþii pe care le aºteptam, ba le ºi doream. El continua sã povesteascã ceva ce nu mã interesa defel. Unele poveºti le ºtiam de la cumnatul Vasile, chiar dacã el nu-mi spusese vreodatã vreun nume. Altele le ºtiam din „folclorul” care se crease deja în jurul micului grup de studenþi ce populau de acum ºi oraºul nostru de provincie.

Acum, însã, alta era situaþia ºi eu nu ºtiam ce va urma. De fapt nu ºtiam eu ce urmare sã dau acestei întâlniri. Oare chiar voiam o anumitã urmare? Dacã mã întreb asta, asta aºtept. Sã urmeze ceva. Ce anume? Era un mister, o nebuloasã. ªtiam cã ceva se pregãteºte în mintea ºi în trupul meu, dar n-aº fi putut explica atunci nimãnui ce anume se întâmplã cu mine. Pentru moment mi-ajungea sã-l ascult, deºi cuvintele lui numi spuneau nimic. Doar glasul, sunetele erau cele care mã interesau. Vocea i se maturizase ºi ea, însã rãmânea cu destule inflexiuni copilãreºti care scãpau parcã unui control autoimpus. Pentru cã atunci, când vocea îi devenea pentru câteva clipe de copil, vedeam pe faþa lui o grimasã de supãrare, repede reprimatã. Cred cã asta nu mi-a plãcut la el niciodatã. Acum inflexiunile dure, aspre, bãrbãteºti la urmaurmei, mã agasau. Iar când distingeam stridentele ºi copilãreºtile lui vorbe, tresãream, mã bucuram ca de o descoperire. El nici nu observa ce se petrece cu mine, continuând sã vorbeascã. Tãcerile mele nu-l deranjau ºi continua sã spunã, sã vorbeascã la un microfon invizibil – sau eu

eram acel microfon? – în care se pierdeau vorbele lui fãrã sens.

Pe neaºteptate a pus mâna lui mare peste mâna mea uitatã lângã ceaºca cu cafea. Voia sã întãreascã o demonstraþie?

Voia sã mã facã atentã? Nu ºtiu ce a vrut.

Nu ºtiu ce a fost. Eu continuam sã visez, el continua sã peroreze. Eram treazã cum nu fusesem parcã niciodatã. M-am ridicat ºi, fãrã sã-i las mâna, l-am tras dupã mine.

Când a intrat în mine bãrbatul cel tânãr ºi pus pe revolte a dispãrut lãsând locul unui copil mare, timid ºi neputincios.

Bãrbatul meu din vis nu mai era în mine, deºi tocmai el îmi cutremura trupul, tocmai el mã mângâia lacom ºi posesiv.

Eram dezamãgitã tocmai dintr-un sentiment frustrant: îl doream în mine ºi-l aveam acolo, dar aº fi vrut sã fie celãlalt, cel pe care n-am putut sã-l iubesc, tocmai pentru cã îl iubeam prea mult. * Dinspre sala de lecturã se auzea vocea inconfundabilã a lui Charles Aznavour cântând „La Bohême”. De sus rãzbãteau glasurile amestecate cu clinchetul sticlelor ºi al paharelor. Afarã ploaia încetase ºi prin uºa rãmasã deschisã pãtrundea un aer umed de toamnã. Doar gândurile mele tulburau aceastã atmosferã, dar o fãceau fãrã nici un folos. Clipele treceau la fel de indiferente ca ºi stelele care tocmai se cãþãrau sus pe boltã. Doar amintirile fãceau ca totul în lumea aceasta sã mai trãiascã o clipã. ªi-atât. Dar ºi pentru cã ele puteau fi acum sfârºitul copilãriei…

Ocoliº-Viºeu de Sus, 2007-2008

115

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

i o n

b o g d a n

Poeme mecanice 1. poemele mecanice sunt poemele în care scrie cine ce vrea dar mai ales cine poate sã nu sã nu fie prea departe de gândul ce zboarã mai iute ca vântul de Fãt-Frumos care creºtea într-un an ca alþii în trei de Harap Alb de sine însuþi cu douã feþe ca Ianus anul vechi anul nou ce este ºi a trecut ce va fi ºi nu va fi mai mult

116 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS de caierul negru ºi caierul alb pus dupã spãtarul lãdoiului în colþul casei/mesei pentru a trece un timp în celãlalt noapte ºi zi zi ºi noapte cât ne este datul Moirele Mioarele torceau lânã moale lânã de mioarã mioriþã laie laie bucãlaie

o câte le-a dat înapoi dupã al doilea rãzboi o câte le mai dãm ºi câte le vom da noi ºtim a venit clipa iatã aºa aratã ca ºi cum am fi intrat în grãdina visatã

a venit apoi fãrã sã fie întrebat fãrã sã fie ascultat a venit Negru-Împãrat care se lupta cu Alb-Împãrat a venit Harap Alb o câte trufandale a luat din grãdina Ursului

A

Dar acasã am fete frumoase ºi nu mã lasã nu vor sã creadã cã lumea este de când îi lumea nici nu viseazã la inima noastrã treazã dintotdeauna prea obositã de tinereþe prea ego-supra-intro-info centristã prea numai clipa ce-þi sunã zvonul acestui zbor nonºalant pe care nu-l împiedicã nici un zid

117

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS nici un gard chinezesc nici un pãlant nici nimeni nu ºtie în ce fulminantã colivie suntem este totul ca o funie de lemn pe care o împletim pe stâlpii porþilor acolo pe poartã rãmâne colacul soarele ce-i numai o stea nici noi ºi nici nimeni nu mai ºtim ce înseamnã aºa cum prin Calea Lactee nu zãrim nici o cãrare nici un drum sã ne fie semn ºi îndemn

2. citesc versul aproapelui atât de silit sã parã nedescifrat ºi încâlcit în cuvinte ca printre rugii de mure ce ne cuprind semnificaþia paºilor ºi sã-i lase liberi nu se îndurã vrea sã arate cã simte ce nu simte ne minte este ce nu-i ºi când este nu este totuna-i cu minciuna niciuna dintre zglobiile fete nu-i mai înfofolitã ca ea “îmbrãcatã în pielea goalã ºi cu mânurile în jeburi” !câtã ardoare ºi avânt într-un stog de cuvinte neînþelese defilând atât de þanþoº ºi de prisos!

118 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

r a l u c a

A

v i d a

Jurnal de tabără la un singur nume Motto : Existã o viaþã de dinainte de Ocoliº. ªi una de dupã. upã cum partiturile se pot interpreta la patru mâini, ºi un jurnal poate fi scris la mai multe nume. Eu am ales sã mi-l scriu la unul singur, fie de fricã sã nu-i supãr pe cei care, din pricina eventualei mele uitucenii, nu se vor fi gãsit amintiþi aici, fie pentru cã Ocoliºul este destul de mare pentru a-i cuprinde pe toþi în el, cu numele ºi cuvintele sau întâmplãrile lor.

M-am pregãtit mult pentru tabãrã.

De anul trecut m-am pregãtit. Cu sufletul, cu vorbele. Am încercat sã mã împac cu toate. De dragul Ocoliºului. De Naºterea Domnului am trimis o felicitare într-aici

D

din þara francezilor, care m-au lãsat, atunci, în ziua sfântã, singurã cuc.

Dupã vreo trei luni, am primit o scrisoare. Scria pe ea adresa de la Ocoliº.

Trecusem, din greºealã ori obiºnuinþã, în dreptul þãrii, numele celei în care mã aflam deja. M-am gândit la cât or fi trebuit sã caute poºtaºii francezi Ocoliºul pe harta lor, prin câte sate sau oraºe a trecut scrisoarea în cãutarea locului celui binecuvântat de sfinþi ºi oameni deopotrivã. În orice caz, de gãsit, nu l-au gãsit. Nici nu aveau cum.

Pregãtiri mari. Cei care au mai fost aici ºtiu cã nu te poþi prezenta în faþa mamei inspiraþie fãrã haine curate, obraz limpede ºi ochi flãmânzi de frumos ºi de bine. Pe tren numãr copacii ºi minutele cad molcom ca ploaia ocoliºeascã

119

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS în timp ce-o babã mãnâncã pâine cu castraveþi. Ospeþele aveau sã vinã mai târziu… datã ajunsã la oraºul de lângã Ocoliº, poetuldoctor de fãpturi mã ia cu maºina-i de serviciu ºi mã aduce, în sfârºit aici. Are recital chiar în prima searã. κi citeºte Fãptura, poem închinat celui fãcut ºi nãscut deopotrivã. Între timp, celularu-i se preface ºi el în fãpturã ºi-ºi scânceºte dreptul la apel : o iapã se chinuie sã nascã. Viaþã prin telefon ºi cuvinte. Prozatorul cu barbã albã citeºte mai apoi niºte haiku-uri tare meºteºugite, ai zice cã au coborât toþi japonezii printre noi abandonându-ºi orezul cel de toate zilele pentru o piftie tremurândã de dorinþa de a fi împãrþitã cât mai curând ºi mai frãþeºte între toþi cei poposiþi aici.

Pãrintele-poet ne aminteºte, ºi el, cã suntem nimicnici ºi minunaþi deopotrivã. Sculptorul vegheazã.

Un tânãr cârlionþat dupã moda traklianã se înfierbântã ºi el ºi…

Cu toþii ne trezim a doua zi gata pentru a-l auzi, seara, înainte sã se aºtearnã bogãþia de bucate cea de toate zilele, pe prozatorul din capitalã, care citeºte fragmente dintr-o hartã a unui roman pe care o vrea împânzitã cu femei în loc de oraºe.

Se ascultã Edith Piaf, care parcã se aºeazã cu noi la masã ºi ne face pe fiecare sã ne simþim mântuiþi, prin toate cele o mie de simþuri care au înflorit aici, de toate regretele ºi tristeþile noastre. Sculptorul ascultã.

O

În altã zi citeºte alcãtuitoarea cu ªlapii mei de cartier. ªi-i la purtare prin Ocoliº ºi parcã le înfloreºte plasticul; dintr-o datã se trezesc cu cercei de corcoduºe la urechile lor perforate industrial. Poetul parodiator îi prelucreazã aþa cum numai el ºtie s-o facã ºi îi împodobeºte ºi cu hohote de râs. Poetul cel poet îºi pune vorbele pe masã în chip de îngeraºi de pahar, iar seara un tânãr clujean pasionat de tot ceea ce înseamnã Os ne citeºte o saga din care înþelegem cã O(coli)s înseamnã viaþã ºi râs, ºi cã aici cuvintele se trag unele pe altele de urechi pânã-þi mãrturisesc toate sensurile cele mai ascunse. Sculptorul sculpteazã.

Zilele se încalecã una peste alta ºi aduc multe alte minunãþii: rulade cu ochi de margaretã, campionate de biliard, ciorbiþe drese de câte douã bucãtãrese, grãtare ºi vinuri alese. Din când în când, pe unde nici nu te aºtepþi, dai peste câte cineva care scrie. Cã doar am primit cu toþii, încã de la început, câte un caiet nou nouþ pe care se cuvenea sã-l umplem cum ne-om pricepe mai bine, cu tot ceea ce ne umple sufletul aici. Iar Ocoliºul asta ºtie sã facã cel mai bine : în el, copacii se sculpteazã pe ei înºiºi iar cuvintele prind coajã de tablou.

Sculptorul zâmbeºte.

Dupã o sãptãmânã, mergem la pescuit. Ploaia se face complice cu scobarii pe care ni-i dãruise râul, malurile ne pãzesc cu sfinþenie focul pânã dimineaþa ºi mâini iscusite pregãtesc un gulaº dumnezeiesc din care mâncãm pe nesãturate. Plãcinte

1 20 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS fierbinþi ne sunt aduse dimineaþa de cãtre o bãtrânicã din partea locului. Pe drum, ne oprim într-un sat cu nume greu de adus aminte (nici de-aº vrea nu vi-l pot scrie aici !), ºi ne veselim. Sculptorul ne aduce acasã.

Dupã o odihnã bunã, ascultãm poeþi – ºi un conte prozator - veniþi tocmai de la râul pe care-l pãrãsisem. Metaforele lor le întâmpinã cum se cuvine pe cele ale poetului colinelor cimbrului, venit tocmai din oraº dimpreunã cu un prea-iscusit povestitor, care ne aºterne în faþa ochilor o istorisire despre o femeie care întristeazã printre hohote de râs. Poetul mãgãriþei cu nume de floare ne face sã înþelegem, în sfârºit, de ce unele lucruri nu vor putea dispãrea niciodatã.

ltima searã ascultãm prozã la patru mâini tinere din cale-afarã, o poetã cântã Ocoliºul iar un poet cu coaste subþiri ne aratã de ce poezia trebuie cititã numai stând în picioare.

La încheiere, dupã premierea care ne-a rãsplãtit aºa cum se cuvine, o lansare de carte-tablou, în care cuþitul pe care-l poartã Nordul la cingãtoare despicã deopotrivã cuvinte-trup ºi desenemetaforã. Poetul ºi sculptorul sunt totuna.

Un ziar local titreazã : Final de tabãrã ca într-un poem. Eu mã gândesc : o tabãrã toatã ca într-un Ocoliº.

U

A

121

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

e c h i m

v a n c e a

demult şi departe „…în început îmi ºtiu sfârºitul.” (T.S.Eliot) 1. arareori liniºtea mai ascultã de lama cuþitului. / morþii arareori mai coboarã în apa zãlãzitã a tãului dansul de fluturi explodeazã în arterele mele precum într-o odaie pãrãsitã ploaia – rãceala cuþitului abia se mai þine în câteva cuvinte fragile ºi floarea-soarelui face schimb de locuri cu îngerii lâncezind sub mormanul de frunze al toamnei.

1 22 anul XIII nr. 3 (32) 2007

capriciul nopþii de octombrie ºi paºii din peºtera bântuitã de rãceala unei aspirine bayer se scurg lent pe marginea ameþitã a unui bici mirosind a frâie. în pieþe identitãþile au înzãpezit cuvintele arzând în cozile de mãturi precum o pândã în golul de clipe însoþind rãspunsuri abia atinse de vânt.

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

2. de-o vreme pãienjenii stau de veghe sub copitele cailor – se strecoarã pe sub ºeile lor ºi se apropie de mine ca o pândã în flãcãri plecaþi sã cumpere materiale termoizolante – cei câþiva invitaþi la cina de tainã s-au rãtãcit pe la colþuri de uliþe aºteptând semn de luminã de la felinarele adormite furioase-n oglinzi tu un balon de sãpun pe un eºafod de lujeri dupã ce ai privit chipul de ghips al mâinii poetului cine eºti tu? tu cine? ºi care umbrã te mai acoperã dupã ce ai privit în faþã gestul furios în oglindã cine oare mai cedeazã sub pãmântul acesta rotund?

3. umbra bântuie de-a lungul uliþei – o fugarã încercare de lãsare la vatrã a cailor a eºuat în memoria nepãsãtoare a unui poºtalion împrumutat din mânã în mânã – totul e parcã pus pe furiº – cu naºteri ºi eºafoade ºi nici o vorbã de hohote ºi cuvinte ori de a fost aºa ºi dacã cineva poate rãspunde câteodatã mai trec pe lângã caii alungaþi din toamnã în toamnã ºi þipãtul geambaºilor aºteaptã ca biciul sã aprindã – ca nimenea altul – un foc cãruia nimeni sã nu îi mai poatã rãspunde pentru a putea lovi în cuvânt

12 3

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS 4. la prima luminã de lunã nouã – chiar dacã de o vreme ninge uºor – un mãcel de anotimpuri se scufundã uºor în amiaza neauzitã. lumina ricoºeazã din colþii de lup ºi nimenea nu încearcã schimbarea domniei vârstei cuvântului de trecere prin care s-ar putea sã scape din când în când câte o noapte printre uluci... ºi-apoi nebuni de sete au deschis împotriva mea focul pe genunchi se aprind culorile dimineþii ºi straturi de ºoapte îmi cer ochiul pentru o vânãtoare de capete cuvântul aºteaptã cuminte sub iarba asprã întrebãrile legate de ochiul orb trecând dintr-o absenþã în alta

5. nimic nu poate opri umbra ruginitã ºi pacea primei ninsori – apusul nostru în care se recolteazã grâul ºi stâlpii de înaltã tensiune se ofileºte precum floarea de cireº în dangãtul clopotului – ºi nimenea nu mai aduce vorba despre viaþa de-afarã ºi-i cu neputinþã sã dezertezi din zavar la o margine de pãdure peste care nu se ºtie ce anume-i împiedicã sã se prãvale nepãsãtori ºi cu poftã de aduceri-aminte – cingãtoarea deºi-i numai vânãtãi se plimbã prin somnul nostru al tuturora într-o spovedanie publicã pe ringul improvizat în creºtetul muntelui noaptea tace… astãzi iuda eu am trãit în casa aceasta

1 24 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS 6. zavar dã-o-ncolo de treabã! stai tu în braþele statuii de acolo sã vezi cum e sã dormi pe lazul baciului pe de gratis ºi sã arunci cu bulgãri de lut în sânii ei nereuºiþi!

A

bã zavar! un câine a reuºit sã intre în cutia aia de gunoi de pe plevnei ºi pãrea fericit ºi mã întreba – el – mereu cum cã ce sã-i spun ãluia de se încurcase cu doamna popescu – de la doi – cã nici eu nu mai ºtiam unde sunt! zavare sã lãsãm de o parte discuþiile tehnice – nu de alta da’astea – rugãcioase ºi nedate înjurãturii – nu prea au încredere în discuþii de gen ºi nici mãcar nu ºtiu ce le-ar plãcea din ceea ce nimeni nu mai doreºte copile! înainte de a intra dimineaþa aia de argilã plini de þãrânã ca bicicliºtii de performanþã ai strigat nopþii sã se apere de jigãrita aia de luminã acoperitã cu solzii unui peºte ce venea ºi el cu ceva de acasã – fricã fiindu-i sã nu te îndrãgosteºti de ce ai vãzut cã au mâncat deja dintr-o zi mai mult decât din alta pã zavar! e o poartã fãrã oglinzi!

7. odatã mohoreala mormintelor þinea de liniºtea cuþitului ºi nimenea nu cunoºtea mai bine decât ele ceremonialul laic sau religios din satul vecin. / la un moment dat dincoace de podul þâprii s-o fost mutat ionu’jãleriului tãinuind zãpada din ambiþii politice ca pe un semn de nobleþe. / pe valea lu’ coman luna sau poate numai o bucatã din ea avea un zâmbet de tãmâie proaspãtã ºi – fãrã doar ºi poate – o atitudine spãºitã ºi uºor licenþioasã alãturi de doi ochi învãþaþi – mai mult decât se cuvine – cu o

12 5

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS plagã de cuþit nevindecatã. / nimic din ce aº putea pierde nu am – / ºi / – mai ales – trup nu am / darãmite veºminte / ceea ce pentru tine-i totuna cu o groapã sãpatã într-o zi liberã / în care cuvintele se beau ºi groparii sunt exilaþi ca niºte soldaþi nepricepuþi în a înmormânta memoria celui care a sãpat groapa altuia. / în fiecare noapte de octombrie inelul armeazã o grenadã ce ignorã întâmplarea cã aici începe ºi sfârºeºte viaþa ºi caii nimãnui trec uºor cu copitele peste trupuri însicriate într-un cuib de paie ºi de nãmol uscat. / la flacãra lemnului pasãrea morþii îºi usucã aripile ude / la flacãra lemnului zace un cerb de nimic duminicã de duminicã.

8. „care frunzã pticã jos / nu mai urcã unde-o fost…” zilnic mã îmbrac de plecare ºi asta numai ca sã învãþ miºcarea clipelor revoltate cã îmi pierd timpul cu tic-tacul ceasornicului zãbovind între vântul ce îmi usucã buzele ºi pãmântul împrãºtiat de o parte ºi alta a gropii peste care calcã anii cu tãlpi de frunze moarte probând fiecare gând aflat dincolo de marginea marginii – apoi se aude vocea lui zavar ºi dincolo se vede silueta unui sicriu neprogramat pentru ziua de vineri din luna octombrie a unui an curent burduºit cu ierburi ºi strigãte mulate pe un tip aparte de cãlãtorie – ploaia cade pe lângã mine uºor ºi parcã se aude mai bine râsul celor veniþi sã îºi aniverseze morþii. / ºi cum mai trece vremea fãrã sã înþeleagã cum apele se despart de uscat ºi zorii de o coajã de pâine cãzutã – pânã un alta – în dizgraþia unor foste morminte ºi astfel nu îmi pot explica – zavar – curajul tãu de a pierde fãrã nici o plãcere de a câºtiga când mâinile tale stropite cu rouã / ºi orbite de atâta frustrare degerã la sânul pruncului

1 26 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

zorovavel petrehuş

cântece fără paşi Anotimpurile copilãriei Rãscoleam pãmântul mut ca un Dumnezeu al nimãnui. Þineam plugul cu mâna pe care n-am azvârlit-o în labirintul ideilor absurde. ªi era primãvarã!

Rouã ierbii îmi strãpezea scrâºnetul dinþilor când înjuram ca un buimac muºuroaiele. Gâfâiam, ascuþeam coasa ºi transpiram. ªi era varã!

Apusurile triste nãvãleau peste mine ca o bãtrâneþe inevitabilã.

A venit anotimpul despãrþirilor ºi-a singurãtãþii melancolice. ªi era toamnã!

Oasele carbonizate ale urechii urlau de durerea auzului mort.

Mi-am dezgolit ochii de pleoapele somnambule ºi n-am înþeles de ce trebuia atât de mult alb. ªi-a fost iarnã!

127

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Înscãunarea silabelor

Rostogoliri

Nu tãia picioarele scaunului mângâiat de sterpul somn al pãdurilor, uscãturi.

Mi-am tras mânecile cãmãºii ºi-am intrat în sufletu-mi azvârlit pe un tãrâm nelocuit.

Silabele lui s-au imprimat în palma mea fratricidã, contorsionatã de sentimente pasagere, înþelept eºti, dar mort pe jumãtate.

Nu ºtiam sã joc biliard, dar viaþa-mi era ca o bilã.

Eram bila neagrã ºi am revenit dintr-un sac gol pe masa de biliard, ca o bilã albã.

Nu te va cotropi cãlcâiul meu pãtrat.

Iisus mi-a spãlat gleznele, înainte sã-þi fi udat picioarele tale.

Nu vedeam decât verde catifea deasupra ºi dedesubtul ochilor, pentru cã rostogolirea, devenisem Eu.

Ducere linã

Cântec fãrã paºi

Morþii întorceau flacãra lumânãrii spre îndoielnicul meu sfârºit.

Morþii mor odatã cu patima lor, adãugatã vieþii de dinainte.

Ascultau tãcerea muribundã a catedralelor de sticlã, dar orga fluiera cântecul solemn al ducerilor line.

Uºile sparte ale labirintului nu mi-au cerut chei.

Am alergat.

Cânta orga stricatã, iar alergãtura mea nu avea paºi.

Morþii sãpau mormântul orgilor vii ºi nu mai auzeau sunetele înãlþându-se în cupole de sticlã trandafirie.

M-am sfârºit în labirintul întunecat al apusului de soare, tãcut, domol ºi mort.

128 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

Livia

Blestem I

Privesc în ochii mãrii verzi care nãvãleºte, vrând sã m-acopere ºi-mi mângâie chinul, retrãgându-se în veºmintele sale.

Valurile de pãr castaniu curg printre degetele mele dure, fãcute ca pentru modelarea gâtului tãu alb din marmurã,

Blestemaþi-ar focul întoarcerea ochilor, auzuri false ºi viscere dezvelite pe masa înjunghierii fatale.

cu hohote de râs extaziat.

Trec mâna peste valuri, înfãºurat în fiinþa-þi rãmasã blândã.

Mã simt în închipuirea unui vis cu imagini nostalgice.

Te întreb dacã vrei sã-þi dau suflare printr-un sãrut ºi-mi rãspunzi blajinã ca o prostuþã: „Nu sunt frumoasã.”

Ciudatã apã, în care se topeºte ceara lumânãrii mele atunci când creeazã luminã.

A

Nu mai poþi visa, cãci dormi cu ochii deschiºi ca un voiajor dement.

Tinei acoperitoare îi lipseºte lobul urechii care þi-ar fi putut înþelege limba moartã.

Mergi în patru labe crezând cã iubirea ta-i solemnã, ca odatã, când doar semnul degetelor miºca fusul orar.

Nici viaþa funebrã, nici moartea solemnã nu-þi mai lipeºte de frunte vreun algebric adevãr.

129

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Ordin de încorporare în Tabăra ARCHEUS d a n i e l

m u r e ş e a n

Pe câþi ºtiþi?

ªtiþi pe cineva a toate ºtiutor, în a cãrui minte mãreþia poate sta fãrã sã fi auzit de micime? ori bucuria necunoscând suferinþa, adevãrul nescãldat în minciunã, frumosul nealãturat cu petele întinse? sã nu-mi spuneþi cã priveliºtea-i desluþitã!

Aþi auzit cã mai frumoasã-i iubirea, ne vrea, ne vrem iubitori, sigur cã stelele s-au nãscut în iubire; ori erau prea puþine cuvintele pentru a numi demiurgul, iubirea aduce, aduce durere, nu-i linã ºi pace, nu se dã nu se primeºte, se dã cui nu trebuieºte, O vezi sus, în seara urmãtoare miresmele-i cad, pe lângã cã rar vine, tãcutã, alinã pe unul, la alþii le rãceºte inima-n suspine, E ploaie ºi noapte cu detunãturi sosite din iad

130 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

Octavian Goga

Goga îi firea românului, de la Rãºinari prin lume, se opreºte la Ciucea, pe oriunde trece se vorbeºte cã-i mare poetul, el spune aºa de frumos ce-am fi zis ºi noi, noi ca ºi el avem pãtimiri multe, iar neamul cautã bardul, bardul îºi cautã neamul, se aratã înflãcãrarea dintotdeauna a chinuitului român, ajuns aici strãin.

Aºteptau jugul cãlcat în picioare, în versuri unul pe toþi, toþi pe unul sã se asculte, plugarii, clãcaºii, dascãlii, preoþii sunt chemaþi de cel ce poartã pana, ºi iarãºi, acolocu ei este mai vie speranþa de omenie, I-a plãcut sã i se spunã D-le Prim Ministru, lui truditorului de gânduriîngemãnate în sclipirea popularelor stihuri, în bucurie rostirea româneascã ce încrezãtoare putea sã fie, unui rege progenit îi dãruie ultima suflare, onestitatea, patima-i mare închinate hâzeniei regale

Primarii

Trãzneascã D-zeu sã trãzneascã des înjura, unii spun cã nu-i trebuia ce nu-i al lui, dãdea, dar pentru puþini destul, sãracii au rãmas sãraci cu mânia pe avuþi – ºi la ce te aºtepta-i mai puþin, câþiva se întreceau în fãcutul de prunci. Ales primar cel care schimba pãreri cu dascãlul, popa, învãþaþii la care le cãuta vorba, bineþe pe lângã trecãtori, datoria ºi mândria de þarã, de glie l-a fãcut viteaz, vine decorat ºi ºchiopãtând din primul rãzboi, acum trebuie sã-ºi þinã durerea-n clasã. Noul primar ranchiunã ºi prostie pe faþã, nu-ºi ºtia ascunde rãutatea, azi sunt pricepuþi mulþi gospodari, aºa-i comod cu fundul cât mai sus pe masã, dosarele împrãºtiate pe scaune, pe jos, nu avea scris numele pe

131

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

cãmaºã, probleme-i fãceau ciorapii, nu-i suporta; în public îi scotea furios, uituc învederat, nu-ºi aminteºte cum vecinul le ducea copiilor lui pâine, ca-n familia lui înmulþirea venea odata cu anul... Pelinul de aici e tare ºi scurt, nu-i încearcã mult anii, zilele primarului cu cârje în mânã, moare, ºtiþi cum e D-zeu cu planul, înainte de plecare, mulþi mai aºteptau cîteva cuvinte, l-au întrebat: ce se mai aude Ioane, ce zic ceilalþi? – zic multe, spun cã aici la noi vine colhozul, trãzneascã-i Cel de Sus, o doamne, iartã-mã sfinte.

132 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

m i r c e a

distanþa dintre umbrã ºi apã scurm cu unghiile de dorul iubitei pentru cã ne-am îngropat unul pe altul de cât de dragi ne-am fost îmi era aproape minune în braþe nebunã carnaþie sau osândã pânã când a început sã creascã pe mine ca vâscul * era femeia în care au dat cu pietre pentru cã asta merita apoi am iubit-o puþin pentru cã asta meritam * într-o zi o sã mã uiþi dar stai liniºtitã pentru cã din sângele tãu am umflat genunchii literelor pe care i le întind lui Dumnezeu ºi o sã-l las pe El sã hotãrascã dacã te vreau sau nu înapoi * nu ºtiu ce-am vrut de la tine poate era doar un gest sadic sã-mi fac scrisul sã explodeze sau sã vãd exact momentul în care mor în cei pe care-i iubesc însã un lucru-i sigur nu deschid niciodatã

A

c r i ş a n

biblia sau femeia dacã nu vreau sã aflu ceva * tare te-ai dus tare mã duc îmi eºti încã fâºâit pe retinã aplecatã spre acelaºi poem ratat n-o sã mã crezi dar câteodatã abia te mai suportam aºa-mi erai de dragã tare te-ai dus prea am rãmas când o sã plezneascã florile de nuc sã ºtii cã trebuie sã te întorci sã-mi pui mâna pe sânul tãu cã tare mã duc hai, nu mã supãr fã-þi curaj ºi smulge-þi degetul din mânã ºi scuipã-l ºi dispreþuieºte-l pentru cã el m-a atins primul sau poate-ai fãcut-o deja cã tare te-ai dus * m-am minþit ani de zile pentru cã eram obsedat de ideea de femeie vroiam doar o poveste cheag peste litere iar ea m-a fãcut s-o cred când mi-a arãtat cum curge sângele de fapt era un truc ieftin

133

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

la fel cum albinele îmbracã în cearã tot ce n-au nevoie * tu n-o sã mori niciodatã îþi faci casã dintr-o poezie în alta dar eºti de fapt o cãpuºã pentru poeþi tu, lorelai sau cum þi-o zice fiecare de ce nu m-ai lãsat în pace (între noi fie vorba Doamne îþi mulþumesc de când m-ai lãsat sã mã bucur de ea) * vã las dacã vreþi sã daþi acum în mine pentru cã o þin doar în canini iar dacã strig o pierd * sã ne jucãm pe nervul optic al indiferenþei sã ne amintim de coapsa ta nemângâiatã lasã-mã prizonier pe spasmele tale pentru cã într-o zi nu voi mai avea nevoie de tine * poate m-a fãcut scrum la început s-a încarnat în umãrul meu pânã am ajuns sã respir din palmele

ei fii nebun o clipã Doamne întinde-Te peste sânii ei sã vezi cã cea mai mare pedeapsã ar fi sã mã iei de lângã ea ºi sã mã obligi s-o iubesc pentru poezie ºtiu cã într-o zi o s-o înneci în mine iar Tu n-o sã crezi cã este doar femeia ce þine întunericul pe sâni * iubito de ce nu-mi faci loc lângã tine cã-mi saliveazã versul de respiraþia ta. eu pot sã-þi dau din pumn sã mãnânci miez de nucã iar înainte sã te culci pe faþa de masã o sã scriem tatãl nostru ar fi trebuit de mult sã pleci femeie, tu ce porþi în buzunar noroi dar abia acum am urlat dupã tine cã în capãtul podului te aºteaptã altul þi s-au umezit ochii ºi parcã ai fi vrut sã-mi spui ceva iar au parcã aº fi vrut sã strig din nou sã vii repede acasã cã am cumpãrat apã mineralã * mai bine lasã-mã sã mã vaiet pânã o sã reuºesc sã te mulez peste poezie ca o mascã mortuarã

1 34 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

* dragostea mea acolo unde plângi se adunã furnici sã-ºi ducã în muºuroi poezie iar acolo unde mã iubeºti pot sã mor cuvintele tale sunt ca tencuiala de pe bisericã le cad în cap celor care se apropie prea mult eu sunt groparul ce le adun ca într-o zi sã merg la muºuroiul de furnici sã ridic din tot ce am gãsit lângã tine un alt lãcaº de-nchinãciune

A

* te adânceai spre mine iubito cu miros de ceai dementã pãrea clipa sãrutului pânã când þi-am spus cã mã voi rupe de timpul tãu cred cã iubim din disperare pentru cã ne plâng pãrinþii în câte pãrþi ne-am sfãrâmat deocamdatã nu ºtiu dacã trebuie sã-þi mulþumesc dar o sã-þi mai scriu

135

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

b o g d a n

g r o z a

Amorþind sufletul cu ketonal. Facerea Contractual cu durerea n-am semnat nimic.

Deºi de la naºtere mi s-a insinuat în trup.

Amorþind sufletul cu ketonal trec de la intensitate la indolenþã.

Extrag din surâsuri mãsele cariate ºi le colecþionez într-o cutiuþã dinþatã.

Sã-mi amintesc de blestemele care mi-au învineþit viaþa.

Facerea anamnezei e anevoioasã. Durerile trecute n-au chipuri nici forme Doar urme. Lipsuri. Riduri. Vagi amintiri ºi aceºti dinþi contorsionaþi. De cleºti.

Mãcinaþi de ape. Însângeraþi la rãdãcinã. Care stau mãrturie peste ani. Peste moarte. Dovadã perenã sfidând timpul.

Arheologia viitorului va releva lumii dantura lui Groza. Risipitã pe mai multe ere.

Canin secolul XIX. Premolar din perioada postmodernã. Forma primitivã de mãsea de minte…

Ketonalul face imposibilã zvâcnirea. Luatul raznei. Simþirea ironicã a trãirii.

Parcã aº fi mort parþial. Analgezicul mã poate duce la acþiuni iresponsabile.

Sã mã tai. Sã mã ard. Sã mã sfâºii. Cu o sinestezie anihilatã complet. Cu privire pierdutã la autoflagelãri. Învãþ cum sã mã descompun. Pânã la oase.Bucatã cu bucatã. Am început cu dinþii.

Urmeazã pielea. Apoi carnea.

Sã las sufletul despuiat de trup ca un golem fãrã suflare. ªi sã râd. Neruºinat.

Cu dinþii înºiruiþi ca într-o gingie.

Fãrã ieºire. Esenþe… las sub fiecare pas biotopul tãlpilor sã creascã acolo carnea altoitã pe lut pânã devine un fel de omuleþ -arboricol cu inimã, plâmâni, ochi verde-crud dar cu crengi ºi trunchi în loc de membre sã mã nãpustesc cu braþele deschise asupra lui sã-i zic cu lacrimi în ochi: fiule iartã-mã cã nu te pot vedea matur, puternic, gata de mistuire... viaþa mea dureazã numai pânã la prima ta înãlþare peste zidurile care mã închid ermetic în acest trup fãrã expansiune fãrã ieºire.

136 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

apoi sã mã lipesc de fiul meu ca de o carne extirpatã de nevoie sã-mi pun urechea pe trunchiul lui, sã-i aud freamãtul,plânsul, furia, mugurii nenãscuþi încã - nepoþii mei xilogeni care mã trag cu voluptate de ani subþiindu-i precum un elastic întins – curând voi pleca de aici îþi voi alimenta rãdãcinile cu mine vei rodi niºte fructe pe care nu le voi gusta decât primãvara când pãpãdiile atrag esenþe de fluturi moartea te va îmbrãþiºa mai puternic decât am fãcut-o eu va veni la tine cu drujba ori securea, cum la noi vine cu coasa... ne va ciopãrþi, ne va pune pe foc, tu încãlzind aerul eu pãmântul, plutind peste ape sub o formã sau alta oricum am lua-o sfârºitul va fi întotdeauna o afacere complexã pentru alþii Patã albã transparentã viaþa cu resturile ei de moarte îmi risipeºte haotic rãsfirãrile. ameþit mã sprijin de marginea ochilor. sã nu cad neprivind înãlþimile. de unde am venit cândva. simt asta. dupã zborul pe care-l am la inimã. ºi care se vede la consultul anual de cord. o patã albã transparentã în formã de aripã. ce vibreazã pe electrocardiogramã. n-am ºtiut pânã azi cã deþin în mine lumea. comprimatã în globule. loc endemic aflat mereu în expansiune. prin venele mele se nasc oameni. rotunzi. guralivi. plini de viaþã. mã însoþesc cu ei ca sã nu uit cum e sã fii instabil. ca focul aþâþat de vânt. prin vãgãunile firii. mã regãsesc în contraste. copil îndrumând adultul. trup cald într-o piele rece. ca de ºarpe. camuflaj perfect pentru o desfoliere. respir prin masca de clovn pe care mi-a dat-o un soldat cu tunica sfâºiatã în douã. de un glonþ ruginit. râd impertinent. oglinda mã urâþeºte degeaba. nu-mi poate reflecta întunecãrile ºi limitele. nici mãcar frânturile de gânduri. ce inutilitate... n-am nevoie de ea pentru a-mi vedea ridurile. de pe frunte. din suflet. scot maximum de imagini despre cum arãt din reacþia celorlalþi. epifania mã ajutã sã desfac braþele. a întâmpinare. o patã albã transparentã în formã de aripã ia locul inimii ºi-mi întregeºte rãsfirãrile

137

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS cu încã o sforþare. mirarea reþin doar amplitudinea focului din mine ka-sa asta în formã toracicã ascunde lighioane sângerii ce rãsar cu miile din vãgãuni întunecoase ºi mã descompun cu încã o sforþare de moarte la fiecare umbrã pãrãsitã alternative: mirarea de a simþi aceleaºi piei în noapte sau mirarea de a fi devorat în timp ce invoci mântuirea sau mirarea între a trãi ºi a te trãi fãrã tine ori mirarea ca stare între pauzele de respiraþie... iatã cele patru frânturi ale vidului ºi mai este ceva intrinsec - o perfectã stare de calm amniotic de la inimã în jos ca ºi cum ai certitudinea cã eºti protejat de un înveliº impenetrabil de o altã inimã ce o simþi în toatã fiinþa ta adunându-te, mãsurându-te, ocrotindu-te pânã la o nouã amplitudine a focului încã o datã mã visez între douã mirãri atemporale sãvârºind liturghia privirii

1 38 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

mirel-mihail giurgiu

Echinox 1 De câteva ore lumini suprafireºti mângâie retina însetatã de verdele nãscut primãvãratic, cãutând aura divinã a pãmântului dincolo de zãrile rãtãcind în azur...

Mi-am adunat toate puterile în cristalinul devenit dintr-o datã neîncãpãtor de atâtea luciri de April, depuse una peste alta în tainiþele sufletului din care pomul crescut în mine bea seva lor mirabilã...

Ziua la unison cu ritmurile echinoxului primãvãratic îmbrãcând toga verde a prospeþimilor renãscute în vecinãtatea munþilor dialogând cu cerul...

Echinox respirând multicolor peste altarele câmpurilor vaste pline de ofrande verzi, apele ochilor treji mult mai limpezi decat crezi....

Primãvarã, parcã vii la noi întâia oarã, crãiasã junã în luminã îmbrãcatã-n muselinã amanta dimineþilor de rouã plinã...

Dorinþe risipite-n zãri te îndeamnã iar sã speri.

139

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Echinox 2 Vezi grãdini încãpãtoare de cer prin care te plimbi urcând din cand în când trepte de aer, de sub care negurile, deodatã cu nefiinþele tãiate în sãbii de luminã, se risipesc ºi pier Cezare...?

Pe când tu stai în admirare bolþi se rostogolesc în cale ca uriaºe pietre învârtind o moarã, mã strivesc sub apãsãri de azur pur pânã când sunt una cu firul de iarbã cãlcat sub picior, cu-nvolburatul bulgãr de pãmânt, c-o trestie firavã neavând cuvânt... ori cine ºtie ce mai sunt... poate un gând pierdut în zare, o amintire svântatã ca pânza la soare...

Nu...nu sta sã mã aºtepþi... nici sã mã consolezi ...Cezare, lumina echinoxului nu doare...

140 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

c l a u d i u

Prematur (1) generaþiile vin sã ne adune gunoiul nãscuþi prematur nu am învãþat sã ne sugem frustrãrile! am trãit mai puþin în pântece ne-am nãscut în gãuri / cuvinte himenice ne þes hainele iar noi nu ºtim când ne zideºte trecutul. gunoaiele adunã generaþiile sã le incinereze copiii prematuri încã se nasc (2) te-atârn în cuier viaþã ºi-mi sculptez unghiile în zile þi-am stins gândul în þigarã sã miroºi a mere coapte ºi a ploaie… te scuip cu maci. mâine nu te mai caut în palme nici prin buzunarele preoþilor. te murdãreºti cu oamenii ºi nici la-nmormântãri nu pari mai blândã.

A

p e t r i a

(3) mi-a crescut barba printre zile miroase a pocãinþã. aº alege altã viaþã dacã aº ºti ce sã fac cu ea. alcoolici îmi zâmbesc cu buzele îngheþate lumea mã udã, mã face poezie mã dezbrac de ea ºi îmi pare mai plinã de oameni.

Mi-e dor de mine. vreau sã-mi definesc haosul, sã scriu matricele ºi algoritmii unei personalitãþi de împrumut înainte de a-mi schimba trupul.

(4) a trecut ceva de la facerea lumii ºi am început sã nu mai am loc în ea de când s-a nãscut atâta tãcere. cãutam liniºtea pe marginea ta ºi-am scãpat în zarva putreziciunilor mi-am lungit atunci cuvintele pânã în vârful munþilor sã mã prind de nori ºi s-alunec peste timp.

141

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

mi-am topit zilele în cuvinte tot picurând singurãtate în clepsidra iubirii dar n-am renunþat sã caut!

(5) au picat zilele peste noi ºi ni s-au nãscut pruncii ne cer de mâncare. le dãm oasele goale unghiile murdare cu dinþii gãlbejiþi sã roadã le-nghiþim privirile sã trãim sã visãm sã iubim ºi noi ne vindem la suta de grame ne coacem gândurile între coperþi poate, poate ajungem ºi noi poeþi visãtori, alcoolici, afemeiaþi. noi, cei putreziþi în placentã lângã pruncii nenãscuþi .

Cu trupul în rugãciune hai sã vorbim despre mare tânãr prieten hai sã cãutãm în valuri creaþie divinã croitã în nisip, ridicatã peste scoici, strivitã în mâini de pescari înfometaþi! hai sã ne însuºim adevãrurile între trupuri scheletice, sã ne mângâiem sentimentele în Cuvânt ºi-apoi sã ne îmbãtãm dintr-un litru de a-pus turnat peste felii de schizofrenie în cupa cranianã. hai sã povestim frumos degradarea realitãþii aparente, sã curãþãm mucegaiul ºi muºchii îngerilor de piatrã, umplându-ne nãrile ºi plãmânii cu pori de Adevãr hai sã trãim peste frumos!

1 42 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

PARODIILE lui PERลขA

l u c i a n

p e r ลฃ a

143

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Raluca Vida (în lectura lui Lucian Perþa) ªlapilor mei de cartier Poezia Se mãsoarã în numãrul Clãbucilor de sãpun cu care împânzeºti cerul ªi apoi Îi spargi.

Cu voluptate. Cu o carte. Cu degetul. Sau cu ºlapul.

A, sã vã spun despre ºlapi. De fapt ce sã vã mai spun cã ºtie tot cartierul într-o / bunã / dupã-masã când / eram ºi eu / acasã Am vãzut c-avem la masã doar o ceapã cam zemoasã ºi-am zis nu-i nimic, ei lasã, merg eu pânã la piaþã . ªi-am mers, ei, nu chiar aþã cã într-o vitrinã plinã cu de toate ºi produse plasticate pentru fete ºi femei am vãzut ºi ºlapii mei.

Aveau un fel vino-ncoa. Hai, ia-mã, ia-mã nu mai sta Desigur asta-n chinezeºte. I-am încercat. M-au încãput.

Ce vreþi mai mult? De porc, fireºte ! Însã de-atunci De fiecare datã când îi încalþ* cum sã vã spun, nu aiurez, dar nu se poate, ei bine, cum vãd un chinez, îmi vine sã-l scarpin. Cu voluptate. *De fiecare datã când merg la toaletã.

1 44 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

Ion Burnar

A

(în lectura lui Lucian Perþa)

În drum spre Ocoliº Am avut ceva curaj, adevãrat, ca, fãrã sã cunosc direcþia, s-o iau aºa, deodat’ spre Ocoliº de la Veneþia.

Pe drum am vãzut de toate cele: tot o gondolã ºi-un vapor, dar trecând de Bosfor ºi Dardanele, adicã de Dardanele ºi Bosfor, am vãzut negru înaintea ochilor.

Era marea. De la Midia la Cernavodã am fãcut canalul. Viclean canal, sãpat, cum era pe-atunci la modã, de Sisifi ºi Cerberi din mal în mal, apoi pe Dunãre am urcat pânã de Tisa am dat.

Acolo am întrebat ungureºte cum se nimereºte Someºu, apoi ºi româneºte Lãpuºu’ ºi într-o dimineaþã, la Ocoliº, ºeful de post a rãmas afiº când m-a prins în undiþã, dar cu multã elocinþã mi-a spus zâmbind, cult: ,,Bine aþi venit, vã aºteptam de mult!”

145

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Ioan Mãrginean (în lectura lui Lucian Perþa) Ocoliº Nu prea mã simt în largul meu în vârful acestui deal împrejmuit pentru ca mãgãriþa sã stea printre noi fãrã complexe de cal.

Din trei poeþi, unul e ateu, ceilalþi doi umblã dupã bureþi pe care-i xeroxeazã apoi onest sã ajungã la toþi. În rest cucuvelele se viseazã privighetori încã ºi prunele se culeg în cearceaf pentru horincã.

Bogdan Groza (în lectura lui Lucian Perþa) nenaºte-mã hai, naºte-mã poete odatã sã mã obiºnuiesc cu tine, nu vezi cã lumea-i necreatã ºi orbecãie-þi hãul prin vine ? de fapt prin oase, cã doar os ºi piele eºti în plin travaliu, ºi ce copil erai, frumos, puteai sã ai ºi un salariu

1 46 anul XIII nr. 3 (32) 2007

de avocat cinstit, dar aº, te-ai dedulcit, observ, cu muze vrând poezie de oraº... de nu mã naºti, nici nu ai scuze hai, naºte-mã poete odatã pân’ nu devin osificatã !

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

Emanuel Luca (în lectura lui Lucian Perþa) Despre chinurile ne-nþelese ale micilor oraºe s-au dus deja trei zile pe neºtiute din ce propus a fost la Ocoliº sã fie încã ºapte sau mai multe cum poþi citi pe oriºice afiº treiºpe poeþi din cam trei zãri de lume veniþi din marile oraºe unii chiar s-au adunat aici la scris anume ºi dat apoi produsul la ziar cu pasul rar de om în floarea vieþii trece Tãtucul printre ei zâmbind te crezi în rai când îþi citesc poeþii baladele cu susur de colind e totul îngrijit ca într-un parc cum am vãzut pe timpuri în pruncie iar Margareta-n voie paºte-n þarc ºi-n pivniþã miroase-a horincie.

Alexa Gavril Bâle (în lectura lui Lucian Perþa) Fãptura Îþi scormoneºti memoria: oare în ce zi ai citit cã iubita fratelui Rafael este canditatã la Premiul Nobel, spre gloria ei ºi a celor ce au reuºit sã ridice zootehnia pânã la crengile fagilor ? poetul din tine, firavã fãpturã, luând de bine prorocirea magilor, s-a tratat în mare mãsurã cu leacuri pentru vite ºi abia acum înþelegi, cu trecerea anilor, de ce încearcã sã te evite: fiindcã tot îi vine, pe unde mergi, sã dea bineþe cailor !

147

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Marian Nicolae Tomi (în lectura lui Lucian Perþa) Aºtepând Autogara plinã ochi ºi o ploaie mocãneascã care ºtiam cã o sã dureze nelalocul ei pentru iulie încearcã sã mi se insinueze pe sub cãmaºã începea sã mã enerveze aceastã situaþie dar am suprimat în faºã gândul cã nu voi avea cu ce pleca la Ocoliº acolo unde acum la ora aceasta din cauza cãldurii vinul fierbe ºi spumegã pocalul poeziei ºi al picturii - nu existã autobus de Ocoliº dar dacã vreþi sã luaþi poezia pieptiº ºi sã ajungeþi acolo trebuie sã treceþi neapãrat pe la Nãneºti unde faceþi cruce cu autobusul de Sighet - Baia-Mare exact pânã acolo vã poate duce o maºinã de ocazie ºi mi se pare cã se încumetã ºi un taxi galben puþin turtit de la ultimul impact cu niºte indicatoare în sfârºit dupã câteva ceasuri - apare soarele ºi un taxi ruginit cu pete galbene vine din depãrtare ºoferul plictisit molfãie o manea ºi sunt tot mai convins cã dacã voi pleca cu el nu mã voi plictisi pânã la Nãneºti pe Valea Izei pot sã vã duc ar veni douã sute de acolo luaþi cursa pânã la Sighet sunt ºi alte rute ocolitoare vreþi la Ocoliº pãi pot face eu o încercare o luãm încet pe la Bârsana Ocna ªugatag ºi Cavnic astãzi sunt darnic vã cer numai încã trei sute - ºi eu sunt tot mai sigur cã voi ajnge cumva la Ocoliº aºa s-a ºi întâmplat dupã ce am trecut de fãget brãdet ºi stejãriº am ajuns într-o clipitã la Ocoliº am oprit motorul ne-a întâmpinat însuºi organizatorul pe unde aþi fost v-am aºteptat tabãra a fost o reuºitã pãcat cã s-a terminat.

148 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

Adrian Suciu (în lectura lui Lucian Perþa) ºtii coastele mele subþiri Multe nopþi ai stat poezie în inima mea luminându-mã.Nu ºtiu dacã ºtii, dar coastele mele subþiri ca o harfã-þi cântau pânã târziu/când s-a fãcut toamnã printre femei ºi în lume pustiu.

Nefericit am fost nopþi ºi zile./Mi-au deschis ochii niºte colegi sã o iau spre Bucureºti dacã vreau sã scriu ºi sã-þi aduc laude fireºti Lasã-þi prietenii, du-te singur, îmi ºopteai tu/cu glas de clopote ºi m-am dus, ba în anul acesta secetos am ajuns ºi la Ocoliº, în tabãrã literarã invitat.

Cred cã mai ºtii coastele mele subþiri, desigur, Ei bine, aflã cã aici m-am îngrãºat !

149

ARCHEUS Tabara de literatuRA

anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

Nicolae Scheianu (în lectura lui Lucian Perþa) Margini Plictisiþi de celelalte subiecte, am început sã vorbim despre începuturile tuturor lucrurilor ºi fiinþelor, ba ºi a unor cuvinte, cu reale efecte poetice în sensul CV-urile multora dintre cei prezenþi la Ocoliº s-au hurducat când au rãmas fãrã veºminte pe unii i-am trimis, mai în glumã, mai în serios, mai direct, mai pe furiº, chiar la alfabetizare dacã nu îºi asumã cu feþe spãºite marginile culturale în vremurile acestea grozav de moleºite un pont pot totuºi cititorule sã-þi vând ca sã fi pururea împãcat: nu cãuta marginile niciunde ºi nicicând fiindcã vei fi marginalizat.

Zorovavel Petreuº (în lectura lui Lucian Perþa) Xxxxxxxxxx15 Numãrul ascultãtorilor s-a împuþinat cu vreo zece atunci când am început sã citesc poeme.

Lectura pãrea inutilã, dar m-am ambiþionat ºi am citit tot ce s-a putut , poezii pe diverse teme , toate cu ics ics ics , de fremãtau de plãcere ascultãtorii , unele teme lovindu-i pesemne la fix.

Când m-am ridicat sã plec, m-a oprit între uºi o bucãtãreasã grasã mirosind a lavandã: ,,vã mulþumim cã ne-aþi citit ºi nouã domnule Petreuº, dar vã aºteptã poeþii sã le citiþi în verandã !”

150 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA

ARCHEUS

A

TABĂRA NAŢIONALĂ DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ PLASTICĂ ARCHEUS 2007 Ediţia a II-a (1 – 14 iulie 2007) Ocoliş - Baia Mare

MARELE PREMIU ARCHEUS & CIM GO:

Ioan GROŞAN Premii speciale pentru literatură: Ion Mureşan Ioan Pintea Lucian Perţa Raluca Vida Adrian Suciu Ion Burnar Nicolae Scheianu Vasile Dragomir Cornel Cotuţiu Premiu pentru revistă literară Emanuel Luca

Organizatori: Fundaţia Culturală ARCHEUS Casa MARCHIŞ Ocoliş Co-finanţatori: Consiliul Local şi Primăria Baia Mare; Consiliul Judeţean Maramureş Parteneri oficiali: CIM GO - GO SERV SRL Baia Mare şi Gazeta de Maramureş Parteneri: DJCCPCN Maramureş, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, Asociaţia Scriitorilor Baia Mare, SC Background SRL, Editura Scriptorium, Tipografia Cromatica Sponsori: GOTECH, RUSTIC, GRUP BD, JURNALUL DE VINERI, COMEXMAR, AVIMAR, FERMA ZOOTEHNICĂ, GEODA SRL, URSUS – ROMÂNIA; CRIS-TRANS SRL Coltău Angela Crăciun, Mircea şi Elena Cărăuşan, Radu Roşca, Gh. Zoicaş, fam. Popiel, Sava Claudiu

ARCHEUS Tabara de literatuRA

151 anul XIII nr. 3 (32) 2007

A

ARCHEUS

C UPRINS: cuv ânt înainte / 5 ion mureş an/ 7 ioan g roş an / 9 ioan pintea / 30 cornel cotuţiu / 36 vas ile muste / 42 ştefan jurcă / 46 a dela naghiu / 50 a lexa gav ril bâle/ 55 a drian suciu / 62 vas ile dragomir / 65 e manuel luc a / 70 n ic o lae sc heianu / 76 p aul beldi ladislau / 7 9 ion burnar / 82 ioan buda ţeţu / 86 h o rea muntenus / 89 ioan botiş / 93 ro dica brad păuna / 10 2 marian nicolae to mi / 1 0 6 ion bo g dan / 116 raluc a v ida / 119 e chim vanc ea / 122 z o rovav el petrehuş / 1 2 7 d aniel mureşean/ 130 mircea criş an / 133 b o g dan g roza / 136 mirel-mihail g iurgiu / 1 3 9 claudiu petria / 141 lucian perţa / 143

152 anul XIII nr. 3 (32) 2007

ARCHEUS Tabara de literatuRA