MODALITATI DE VALORIFICARE A SITURILOR ARHEOLOICE DE REFERINTA – TIPURI DE INTERVENTII. STUDIU DE CAZ – CETATEA DACICA DE LA CUGIR 1. INTRODUCERE In prezenta lucrare se va studia importanta scoaterii la lumina a siturilor arheologice existente pe tritoriul tarii, din punct de vedere social, economic dar mai ales cultural, precum si a modalitatilor relevante pentru realizarea acestui lucru. (din punct de vedere arhitectural) Importanta studiului, precum si necesitatea acestuia, vin din dorinta de promovare a adevarurilor istorice ce stau la baza crearii poporului roman, din posibilitatea de revitalizare a zonelor respective, cu posibilitatea introducerii acestora in circuitul turistic; din sperantade creare a unei similaritati la nivel national; si se dovedesc cu adevarat necesare pentru a impiedica inevitabila pierdere si uitarea a acestor valori, in acest sens dorind sa se incurajeze prin prezenta reluare a modalitatilor de interventie introducerea de fonduri ce cu siguranta devin prin aceasta profitabile in astfel de zone.
2. CUPRINS A. PUNCTE DE VEDERE ASUPRA PATRIMONIULUI SI A MONUMENTULUI Urmarirea unor „momente-cheie” pentru domeniul restaurarii, ce consiste in enuntarea unor principii fundamentale cu rol in dezvoltarea ulterioara a teoriei resytaurarii si a monumentului, acestea constituind de fapt bazele unei candiri general acceptate in scopul sustinerii si promovarii pastrarii mostenirii culturale internationale. Prezentarea termenului de monument istoric, implicatiile acestuia, precum si prezentarea principalelor tipuri de interventii asupra monumentelor istorice. B. STUDIILE ARHEOLOGICE Importanta studiilor arheologice in legatura cu termenul de monument istoric. Principii de lucru general acceptate in arheologie. C. ARHEOLOGIE SI AUTENTICITATE Punerea in discutie a principiului autenticitatii, si modul in care acesta este anuntat si sprijinit in actele si actiunile importante la nivel international. Prevederi internationale din 1950 pana in prezent.
D. POSIBILITATI DE APLICARE PE CAZURI SPECIFICE Gasirea unei sume de metode si de modalitati de interventie cu scopul cert de gasire a unor solutii aplicabile pe siturile arheologice dacice din Romania, conform principiilor si regulilor enuntate mai inainte. A. PROTEJARE – cea mai putin costisitoare si uzuala modalitate de interventie asupra unui sit, ce poate genera pe de-o parte pastrarea vremelnica a sitului respectiv, dar pe de alta parte nu poate strange acelasi nivel de interes ca alte modalitati mai complexe (protejareacoperire; protejare-acoperire si conservare). B. PROTEJARE SI REFACERE PARTIALA – modalitate mult mai complexa si posibil vizual mai atragatoare ce poate in acelasi timp genera un interes sporit asupra locului, dar totodata poate, in masura in care nu este controlata, sa „strice” imaginea de ansamblu a zonei (pe alocuri se refac anumite portiuni de zid sau constructie, terase, cu delimitarea clara a zonelor existente fata de zonele noi construite). C.REFACERE PARTIALA PRIN INTRODUCEREA INTR-UN COMPLEX NOU CU FUNCTIUNE ADIACENTA, gradul de interventie sporita in acest caz este garantat sa atraga un interes marit, dar si posibilitatea unei raportari judicioase intre cele doua spatii, care poate sa intervina iremediabil asupra imaginii de ansamblu. D.PROTECTIE TOTALA PRIN INGLOBAREA IN CADRUL UNUI SPATIU PROTECTOR – daca la prima vedere aceasta modalitate poate parea cea mai completa privind nevoia de pastrarea a acestor valori, imaginea de ansamblu este inevitabil alterata si de aceea studiul aprofundat al partilor pozitive si negative ale acestei variante este necesar. E.REFACERE TOTALA FOLOSIND ACELEASI TEHNICI SI MATERIALE – aceasta modalitate este lasata in mod intentionat catre finalul studiului, fiind din start calificata drept prea distructiva pentru a putea fi luata in calcul in cazul acestor situri ce este necesar sa se pastreze in forma in care sunt prezente pentru o studiere aprofundata, si sa serveasca drept un exemplu (a nu se exclude adaugarea ulterioara pentru completarea imaginii acolo unde aceasta este necesara); totodata acordandu-i-se un spatiu indestulator pentru a-i demonstra incompatibilitatea cu acest tip de interventii, in acelasi timp oferindu-ise solutii pentru rezolvari complementare.
STUDIU DE CAZ – CETATEA DACICA DE LA CUGIR. ALEGEREA TIPULUI DE INTERVENTIE ADECVAT. 3. INCHEIERE/CONCLUZII Scopul final al acestei lucrari consta in propunerea unui program de arhitectura care sa caute sa promoveze un regulament care sa fie capabil sa implementeze solutia optima pentru o situatie data.