Pentru Tim şi Tom (care au înţeles că da.)
Intr-o Luni de dimineaţă oamenii au observat că le lipseşte ceva. Şi că asta îi împiedică să continue. Aşa că s-au oprit.
Au observat ca nu mai există scârbă. Neavând ce face (şi în general oamenii nu prea au) s-au apucat să o caute.
Au cautat prin sertarele de la birou, prin magazie, beci şi garaj, prin dulapul cu haine si cel cu farfurii, printre cărţi şi pe sub pat, prin parc pe sub bănci, prin pădure prin scorburi, prin sticlele de prin parc şi din păduri. Prin ziare, la mica publicitate. Prin cofetării, măcelării şi galerii avangardiste, iar cei mai curajoşi au cautat-o chiar şi pe Google. Nimic. Scârba nu era nicaieri şi gata!
Apoi înspre prânz cineva a observat un băiat care nu căuta cu ei ci doar se uita. - Tu de ce nu cauţi? De ce nu vrei să ajuţi? Nu vrei să găsim odată Scârba aia şi să ne întoarcem la treabă? -Eu nu o caut pentru că ştiu unde este!
-Unde? Spune-ne, unde? UNDE? -Este undeva unde n-o să o găsiţi niciodată. -Undeeee? -Este ascunsă adânc in inima mea.