Nr 18

PDF Compressor Pro

fotografie de arhitectură | 1

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro 4 | editoriaL Art Out artă. arhitectură. patrimoniu. restaurare art out- iSSN 2069 – 6949 iSSN-L = 2069 – 694

Art Out nr. 18 Redactor fondator Director adjunct

Laura Lucia Mihalca Alexandru Găvan

Echipa redactionala

Redactor –sef Redactori permanenti

Laura Lucia Mihalca Ana Bîrdan Alexandru Cristea Mihai Ivaşcu Cezara Miclea Laura Lucia Mihalca

Redactori colaboratori

Iulian Boldea Emilia Cernăianu A.C.Cofan Alexandra Dragomirescu Nicolae Macovei Makovei Mihai Moldoveanu Stefan Mureşanu Daniel Spânu

Corectura Graică copertă Design & DTP

Denisa Viasu Ruxandra Marin Ioana- Mădălina Sterpu

redacţia îşi asumă dreptul de a selecta materialele spre publicare.

Părerile exprimate în cadrul articolelor aparţin exclusiv autorilor acestora.

Contact:

www.artout.ro redactie@artout.ro

PDF Compressor Pro

editoriaL | 5

CUPRINS

EDITORIAL

editorial, Laura Lucia Mihalca

6

OAMENI ŞI PROIECTELE LOR harem6, Flavia Marele Pe carari de munte, Marco Marinescu Proiect design mobilier, Alexandru Cristea Proiect - Vase, Adelina Constantin umbre arse, Cosmin Cocis darius hulea

20 22 26 28 32 36

RECENZII: CE AM VAZUT, CITIT, AUZIT oferta irezistibilă (La Migliore oferta), Emilia Cernăianu Şocul privirii: ”despre conceptul chipului fiului lui dumnezeu”, Alexandra Dragomirescu expoziţia Ştefan Luchian, Laura Lucia Mihalca

44 45 47

IDEI, ATITUDINI, AMINTIRI caspar david friedrich, Ana Birdan

POVESTE 4X4

50

Poveste dspre 4x4, Mihai Ivascu

DOSAR TEMATIC Perspectiva, detalii, imagine, Mihai Ivascu Perspectiva, imagini, detalii, Alexandru Cristea Paris: Perspectiva, imagine, detalii, Mihai Moldoveanu efectul guggenheim, Emilia Cernaianu Biografeme, Alunita Cofan

56 60 64 68 70 74

PREMIUM BONUS dacian deities, Daniel Spânu conceptul japonez iki, Cezara Miclea fragmente, Nicolae Macovei Makovei e. Lovinescu – portretist (i), Iulian Bodea relexe ale ipostazelor vitejiei cavalerului si voiniciei haiducului in evul mediu european (partea i), Ştefan Lucian Mureşanu

78 83 88 90

93

FOTOGRAFIE DE ARHITECTURA 98

PDF Compressor Pro 6 | editoriaL

Noi perspective

Letter from the editor o dată cu adierea frunzelor la început de toamnă, o dată cu începerea noului an şcolar, ne îndreptăm gândurile către acel «ce va (mai) urma».

Practic, începe un nou sezon, atât în lumea artei, cât şi în domeniul redacţional şi mediatic.

Luna septembrie este o lună a legăturilor, a conexiunilor între ce a fost şi ce va i. este un bun prilej pentru a privi în urmă, pentru a regândi prezentul şi viitorul. În planul artelor plastice, înregistrăm evenimente majore la nivel european, de la Bienala de la Lyon (12 septembrie 2013 - 5 ianuarie 2014), la Săptămâna de Artă din Berlin (17 – 22 septembrie 2013), încheind cu Bienala de la Istambul (14 septembrie – 20 octombrie 2013). În tot acest context, credem că este foarte îndreptăţit să ne îndreptăm atenţia (şi, după cum vom vedea, nu doar atenţia, ci şi dosarul tematic, dezbaterea) către Perspectivă, imagine, detalii. acest număr reprezintă un moment de turnură în întreg demersul art out. Ne reinventăm pentru voi, implementăm noi rubrici şi le aducem la un alt nivel pe cele deja existente.

Pentru început, v-am pregătit proiecte de o calitate foarte bună, îmbinând diferitele arte, de la graică, ceramică şi sculptură, la design de obiect şi fotograie.

PDF Compressor Pro

editoriaL | 7

Foto: Andrei Popescu

recenziile pigmentează delicat trecerea de la loisir la acţiune, agitaţie şi rutină. emilia cernăianu şi alexandra dragomirescu ne oferă porţi deschise către o altă lume, mai bună, mai rainată, mai caldă şi mai calmă în acelaşi timp.

Spanu, cercetător în cadrul academiei romane. descoperiţi cu încredere articolul-luviu al unuia dintre noii redactori permanenţi, cezarei Miclea, pentru a ala mai multe despre subtilităţile culturii nipone.

dosarul tematic a fost cea mai mare provocare şi sperăm să ie la fel şi la nivelul cititorului. trecem de la călătorii pur ictive, cu caracter literar şi uşor ilosoic, la poveşti-argument şi dezbateri, toate prin prisma unor autori incitanţi, de la Mihai ivaşcu, la alexandru cristea, Mihai Moldoveanu, emilia cernăianu şi nu în ultimul rând a.c. cofan.

domnul profesor iulian Boldea ne face să im părtaşi ai unor alte vremi literare, iar domnul profesor Ştefan Lucian Mureşanu ne introduce într-un cadru spaţio-temporal al virtuţilor cavalereşti.

Vă introducem noul redactor permanent art out, responsabil de rubrica Idei, atitudini, amintiri: ana Bîrdan, cea care ne trasportă în universul romantic al lui caspar david friedrich.

Suntem mândri şi bucuroşi să vă anunţăm apariţia unei noi rubrici: Poveste 4x4, o rubrică foarte actuală şi dinamică, bine ancorată în problematicile artei contemporane şi strâns legată de dosarul tematic, rubrică îngrijită de Mihai ivaşcu, cel mai tânăr redactor permanent art out. rubrica Premium Bonus aduce un sulu nou structurii acestui număr. articolele de arheologie, estetică şi etică şi cele de istoria literaturii ne fac să im martorii unor cu totul alte lumi. Nu rataţi articolul despre zeităţile dacice, scriere semnată de daniel

Nu în ultimul rând, prin articolul domnului Macovei, trăim îndoieli, nelinişti şi găsim salvări şi alinări la stările mişcătoare ale suletului. cea mai nouă rubrică a revistei este Fotograia de arhitectură, o secţiune prin care ne propunem să vă prezentăm un regal al construcţiilor, indiferent că este vorba de mediul naţional sau internaţional. considerăm revista un tot unitar şi vă invităm să o (de)gustaţi cu nesaţ, bucurie şi curiozitate.

În căutarea unor noi perspective,

Laura Lucia Mihalca Redactor –Sef Art Out

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

oamenii si proiectele lor

PDF Compressor Pro 20 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Harem6 Noi suntem harem6, adică flavia Marele şi hârtiei. Munca noastră este un hibrid între desen şi sculptură, concentrându-se, în principal, pe relaţia ildiko Mureşan, din cluj Napoca. dintre om şi animal, rezultând o metamorfoză vizuală. creăm obiecte tridimensionale pe care apoi le omul şi animalul se contopesc, dând naştere unei noi desenăm şi în anumite cazuri le şi pictăm. am început iinţe. e o călătorie ce transcende realitatea, e relaţia să facem acest gen de sculptură în 2009. după ce am dintre forma organică şi desenul delicat cu accente încercat câteva materiale ca să putem realiza ceea puternice de culoare. ce ne doream, ne-am dat seama că avem nevoie de un nou material şi astfel am elaborat reţeta noastră pentru a putea desena pe obiecte. combinăm http://www.harem6art.blogspot.com/ sculptura, creionul şi culorile acrilice pentru a găsi http://www.facebook.com/pages/ desăvârşirea, aceste obiecte iind un substitut al harem6/214231368610633 Harem6, Chinezul

Flavia Marele

PDF Compressor Pro

Harem6, Predicator

Harem6, Lupu negru

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 21

Harem6, Flutur lucha libre

PDF Compressor Pro 22 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Pe cărări de munte umblând pe cărări de munte, văi largi şi abrupturi stâncoase, am început să văd cu alţi ochi mediul ce mă înconjoară. am ajuns la concluzia că natura este un dar deosebit de preţios, care pur şi simplu există într-o armonie deosebită. Lăsat dus de magia culorilor, de adierea vântului şi de solitudine, am simţit că trăiesc. din acel moment mi-am dorit să explorez cât mai multe locuri sălbatice, neatinse... după un scurt timp, m-am gândit că aş putea împărtăşi, prin intermediul fotograiei, sentimentele şi frumuseţea locurilor în care călătoresc. În acest fel, m-am gândit să promovez, în primul rând, ”românia sălbatică”, ea iind plină de bogăţii naturale, dar miam propus şi să trezesc interesul faţă de importanţa conservării mediului, a lorei şi a faunei, pentru ca aceste locuri să dăinuiască nealterate. aşa a început pasiunea mea pentru fotograia de peisaj. recent mi-am propus şi alte proiecte de fotograie de arhitectură şi portrete, iind deschis către mai multe stiluri şi în general, către tot ce mă inspiră. Pentru mine, însă, fotograia de peisaj este cea mai aproape de sulet şi lucrez cu multă pasiune şi răbdare.

Sunt de părere că fotograiile ar trebui să vorbească de la sine şi prefer să nu intru în rolul de narator, să nu descriu fotograiile în parte, ci să dau oportunitatea iecăruia de a interpreta scena într-un mod subiectiv.

Pentru mai multe lucrări vizitaţi: www.behance.net/marcomarinescu http://500px.com/marcomarinescu

Marco Marinescu Lucrări publicate cu acordul autorului. Imaginile nu pot i reproduse sau publicate fără acordul acestuia.

Marco Marinescu, Layered Mist

“Lăsat dus de Din acel mom

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 23

magia culorilor, de adierea vântului şi de solitudine, am simţit că trăiesc. ment mi-am dorit să explorez cât mai multe locuri sălbatice, neatinse...”

PDF Compressor Pro 24 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Marco Marinescu, Open Light Marco Marinescu, Mossfall

Marco Marinescu, Rays of Light

PDF Compressor Pro

Marco Marinescu, Separation

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 25

PDF Compressor Pro 26 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Proiect design mobilier (de alexandru cristea)

Detalii Technice E

A’

500

A

Vedere Frontala SC:1:5

Deta

Plan SC:1:5 O500

57,13°

00 O5

26°

69,

°

,88

41

Sectiune A-A’ SC:1:5

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 27

Detalii Technice Modul Element De Odihna A’

Element De Depozitare

37.20°

900 54.13°

Vedere Laterala SC:1:5

550

550

650

A

Vedere Laterala SC:1:5

Plan SC:1:5

450

450

450

900

430

Plan SC:1:5

Vedere Frontala SC:1:5

1°

.3

aliu de Prindere:

37 O20

Surubul mecanic de O19 pe 800 are rolul de a fixa cosul in pardoseala,el se prinde intr-un element cilindric tot din hi-macs care se introduce in orificiu si se intepeneste cu un adeziv special.

62

.7

O19 10

3°

10

Surubul mecanic de O19 pe 800 are rolul de a fixa modulul in pardoseala,el se prinde intr-un element cilindric tot din hi-macs care se introduce in orificiu si se intepeneste cu un adeziv special.

.6

7°

49

O19

O20

Detaliu de Prindere:

800

800

9°

55.1

Detaliu SC:1:1

Orificii pentru fixare O20

Sectiune A-A’ SC:1:5

Modulul este conceput din materialul numit HI-MACS, ce are calitati sporite impotriva uzurii mecanice.Totodata asigura un confort esential pentru sederea la metrou si confera un aspect placut.

Este usor de modelat el fiind o pasta pe baza de acrilice din care se poate realiza orice de la cladiri la spatii interioare obiecte de mobilier,sau amenajari in spatii deschis.HI-MACS se utilizeaza prin termoformare se muleaza in matrite si astfel se obtin formele dorite.Pentru modulul de fata HI-MACS este materialul ideal oferind rezistenta termica,mecanica si calitatea expresiva a unui loc de sedere pentru statiile de metrou.

La baza conceptului sta forma pentagonului,desfasurata si curbata ce determina o suprafata riglata sinusoidala din care rezulta forma organica a obiectului.

Detaliu de Grosime:

Detaliu SC:1:1

Grosimea de 25cm confera o regiditate sporita si din punct de vedere estetic obiectul propus este placut oricarui privitor.

25

Detaliu SC:1:1

Axonometrie SC:1:2

Cristea Alexandru-Mihai 31D

Axonometrie SC:1:5

Axonometrie SC:1:2 Cristea Alexandru-Mihai 31D

PDF Compressor Pro 28 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Proiect - Vase (de adelina constantin)

Tehnica: fuziune, 820 °C. Dimensiuni: 13x5/40x24 cm.

Proiectul constă într-un ansamblu de 34 de vase, ce au ca punct de plecare arta preistorică.

Vasele sunt realizate din frită (sticlă pisată) divers colorată şi prezintă atât reprezentări zoomorfe, cât şi iguri umane.

Lucrările au sensibilitate şi ineţe şi redă, în unele cazuri, detalii minuţioase. astfel, lucrările par nişte obiecte de muzeu, fragile, preţioase, care stârnesc ochiul la observări atente şi la descoperirea detaliilor.

Sunt forme simple, semisferice şi conice pentru a accentua şi evidenţia decorul, dar şi pentru că am ales să fac vasele să ”trăiască” prin culoare, nu prin formă. culorile vii ale pieselor au un impact puternic asupra retinei şi te îndeamnă la atingere.

În 2011 am absolvit universitatea Naţională de arte Bucureşti, secţia Sticlă, iar în 2013 am absolvit şi masterul. din anul 2010 particip anual la Salonul Sticlei, iar din 2011 la Salonul de iarnă, la galeria orizont. alte expoziţii: intersections, la căminul artei

(2011); arte în Bucureşti, la galeria orizont (2012), Student art fair and exhibition, la ambasada S.u.a.

(2012); Laboratoarele unarte, la galeria uNa (2013), expoziţie de artă contemporană, la Winmarkt Ploieşti (2013), Noaptea Muzeelor, la muzeul de artă Veche apuseană (2013).

Adelina Constantin

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 29

PDF Compressor Pro 30 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 31

PDF Compressor Pro 32 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Umbre arse unul dintre proiectele la care lucrez în prezent este o serie de sculpturi în lemn, serie începută la sfârşitul anului trecut, numită „umbre arse”. La realizarea acestor sculpturi am încercat să înlocuiesc uneltele clasice de cioplit lemnul şi să folosesc focul ca mijloc principal. un mijloc diicil de controlat. experimentul a reuşit totuşi, efectele focului asupra ibrei lemnului iind spectaculare. am reprezentat nişte siluete umanoide în formă de lumânări, uneori schiţate sumar cu ierăstrăul electric, străpunse de piroane şi cuie răsucite, sculptate şi inisate mai apoi cu ajutorul focului. Personajele reprezentate au trăsături bizantine care amintesc de Sinţii apostoli sau martiri, cu trupurile torturate şi feţele desigurate, irecognoscibile, păstrându-şi totuşi, în ansamblu, aparenţa estetică. este vorba despre o estetică a suferinţei umane, a martiriului, aşa cum s-a dezvoltat ea în conştiinţa universală de-a lungul veacurilor. ideea care stă la baza lucrării este un stereotip uman şi social: puriicarea prin suferinţă.

Cosmin Cocis Cosmin Cociş a absolvit universitatea de artă şi design din cluj Napoca, secţia Sculptură, în 1999. ulterior se implică intens în viaţa artistică transilvană, funcţionând o vreme în conducerea uniunii artiştilor Plastici alba şi ca lider al mişcării artistice de tineret, atelier 35. Printre activităţile din această perioadă se numără delta art, un proiect personal de organizare şi promovare a simpozioanelor de artă private, precum şi numeroase expoziţii şi proiecte artistice experimentale în spaţii neconvenţionale, în care se implică atât ca artist creator, cât şi ca organizator şi curator. În 2008 se stabileşte în franţa, unde lucrează ca liber profesionist, dedicându-şi tot timpul creaţiei şi căutării unor noi forme de expresie plastică. Lucrările sale sunt expuse în Luxemburg, Paris, Londra, New York, Metz, Nancy etc.

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 33

Cosmin Cocis, Sfant Anonim Cosmin Cocis, Umbre

PDF Compressor Pro 34 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Cosmin Cocis, Giacomett Cosmin Cocis, Umbra

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 35

PDF Compressor Pro 36 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

Darius Hulea ”Stăpânind mijloacele tehnice ale sculpturii cu lejeritatea provenită din munca asiduă şi studiu inteligent desfăşurat, darius hulea produce lucrări, deopotrivă caracterizate de forţa expresivă şi ingeniozitate compoziţională. corporalitatea este pentru el o temă recurentă, sculpturile sale ce abordează în acest registru transmiţând deopotrivă o vie fascinaţie pentru anatomia ca atare şi interesul pentru transpunerea, în formă, a expresivităţii gestului. hulea evită facilul în orice formă, demersurile sale artistice iind caracterizate de calm şi de forţă, sculpturile sale iind ”grele”, fără a i greoaie, ”serioase”, fără a i plictisitoare, dinamice de o manieră mai degrabă subtilă. astfel, registrul expresiv în care ele se înscriu şi în care artistul îşi realizează cel mai bine potenţialul este acela al monumentalităţii înţelese în profunzime, acea monumentalitate care nu provine neapărat din dimensiunile, cât mai cu seamă din proporţiile, atmosfera şi pregnanta vizuală a lucrărilor”.

(Lect. Univ. Dr. Bogdan Teodor Iacob – curator)

Întreg proiectul, mascat de conceptul anonimului, nu face altceva decât să ascundă ideea întregului, a ”identiicabilului”, a expresiei faciale a personalului, a celuilalt, deoarece prin aceste fragmente sau părţi umane să scot în evidenţă mişcarea graţioasă a unui corp uman, chiar dacă 90% lipseşte. curiozitatea privitorului poate să scoată în evidenţă „identitatea” sau personalitatea unui trup oarecare, creând astfel, nu imaginea unei personalităţi, recognoscibilă prin elementele expresive ale feţei, ci un „memoriam” a întregii societăţi, care rămân în mintea noastră prin gesturile şi atitudinile marcante. Încerc să integrez totul prin monumentalitatea unei părţi sau a unui fragment, să creez conform testamentului lui rodin „o operă de artă completă” care „nu trebuie să cuprindă un trup în întregime, intact” deoarece “frumuseţea nu trebuie să deprindă din vechiul ideal grecesc al legăturii unei părţi cu restul părţilor sau cu întregul”.

totul începe prin prinderea unei bucăţi de sârmă de ier de 4 mm în diametru, în puncte de sudură, urmând apoi modelarea restului în forme circulare sau ondulate, cu ajutorul punctelor de sudură sau a ciocanelor, creând, astfel, de la un punct, o parte, un fragment, care poate deveni întreg, însă o „greşeală romantică, o inabilitate obositoare de a încorpora... grandoarea sublimă a ideii”. (Vasari) Începe la fel ca şi un desen conturat pe foaia de hârtie. o armătură de metal de 8 mm cuprinde contururile şi formele unei mâini, sârmele de 4 mm prinse în puncte de sudură, uneori din 2 în 2 mm, creează volumul haşurat de creion, respectând totodată dinamica, ce prin gest simplu îl face monumental. În concluzie, desenul bidimensional devine desen tridimensional dus spre realism.

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 37

Încerc ... să creez conform testamentului lui Rodin „o operă de artă completă” care „nu trebuie să cuprindă un trup în întregime, intact” deoarece “frumuseţea nu trebuie să deprindă din vechiul ideal grecesc al legăturii unei părţi cu restul părţilor sau cu întregul”. activitate expoziţională darius hulea 2011 - expoziţie de grup, ”Vârsta de bronz”, Muzeul de artă, cluj Napoca.

2011 - expoziţie de grup, Start of, galeria casa Matei, cluj Napoca.

2011 - expoziţie de grup, expresii plastice ale prezentului, facultatea de artă şi design, timişoara.

2011 - expoziţie disertaţie, expo-transilvania, cluj Napoca.

2010 - expoziţie de grup, institutul Polonez, Bratislava.

2010 - expoziţie de grup, ”Vârsta de bronz”, Muzeul de artă, cluj Napoca.

2010 - expoziţie de grup în cadrul festivalului de mediu şi ilm ecologic ”Planet report”, cluj Napoca.

2010 - expoziţie de grup, galeria frezia, dej.

2009 - expoziţie de licenţă, expo-transilvania, cluj Napoca.

2008 - expoziţie deschidere Showroom, cluj Napoca.

2007 - expoziţie de grup, galeria trinity, alba iulia.

PDF Compressor Pro 38 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 39

PDF Compressor Pro 40 | oaMeNii și ProiecteLe Lor

PDF Compressor Pro

oaMeNii și ProiecteLe Lor | 41

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

ce am vazut, citit, auzit

PDF Compressor Pro 44 | ce aM Vazut, citit, auzit

Oferta irezisibilă. La Migliore Oferta (un ilm de Giuseppe Tornatore, scenarist şi regizor) Summary: Passion transformed into obsession causes lethal blinding so that even the most exPerienced exPert is not able to recognize the forgery. the movie is a metaPhor for the utoPic life away from the common lies and forgeries whose unique role is to fortify the mind as the common microbes fortify the body.

KeywordS: THe BeST offer, forgery, PaSSion, oBSeSSion. orice se poate falsiica şi chiar dacă ”în orice fals îmbină ideal o mobilă contemporană în linii şi texturi există ceva original”, odată ce-ai fost înşelat, te mai simple, cu tablouri plasate în nişe şi cu o colonadă de poate consola frumuseţea micului detaliu autentic? busturi de marmură; portretele de femei tapetează o cameră-seif, în care colecţionarul şi-a aşezat doar filmul-metaforă este plin de perspective şi un fotoliu şi o măsuţă pentru paharul de whisky şi în simboluri deghizate ca o pictură lamandă, în care care am recunoscut, pe fugă, un amestec imposibil obiectele banale ascund mesaje greu de descifrat. (improbabil) de raphael, tiţian, Sargent, Bronzino, o femeie deformată vede tot şi numără cu precizie Perugini (victorianul James Jebusa Perugini), renoir, iecare mişcare, dar nu este băgată în seamă; primul Modigliani, gainsborough. android al lui Vaucanson a fost un lautist ale cărui Subiectul principal este falsul în toată degete, însă, se mişcau fără precizie şi atunci le-a înmănuşat în piele; pe pereţii colecţiei oldman-ului autenticitatea lui, furtul acela în care se spune că sunt zeci de portrete de femei, dar imaginile stăruie hoţul are un păcat, iar păgubitul o mie, dintre care pe cele idealizate (La Bella, la fornarina). Pasiunea cel mai mare este că s-a lăsat furat. căci nu-ţi pot i transformată în obsesie orbeşte letal pentru că furate atât de multe lucruri fără permisiunea ta. Poţi i adună într-un singur punct şi atenţia şi sensibilitatea păcălit o dată, ţi se poate fura de sub nas un lucru, dar şi raţiunea, transformând pasionatul în marioneta te dezmeticeşti repede (dacă raţiunea îşi face treaba) propriei lui pasiuni. Nici cel mai bun expert nu mai şi începi să ii atent cum să te fereşti. este, cred, prima este în stare să intuiască falsul. aceasta este morala regulă de supravieţuire, o avem oricum implantată în simplă a unui ilm cu imagini magistral construite şi gene, altminteri nu văd cum am i ajuns până aici aşa a unei intrigi care, chiar dacă-i ţesută în mătase, pare de mulţi... cusută cu aţă albă. cine crede într-o agorafobie de dar ilmul scoate în evidenţă foarte bine castel renascentist merită toată păcăleala, dar mai slăbiciunile celor care fug de lume, care nu se interesantă este explicaţia felului în care se poate ajunge aici. un om obişnuit cu captarea celor mai antrenează în lupta cu viaţa reală, care se refugiază insigniiante detalii, expert în decodiicarea sensurilor în pasiuni utopice. ochiul trebuie antrenat şi pentru lor ascunse, cu atenţia încordată pe gesturile discrete falsuri, nu numai pentru canoanele de frumuseţe; ale unei săli de licitaţie şi cu o perfectă putere de gusturile rainate corup simţurile; bunătatea lipsită disimulare a propriei pasiuni, se lasă târât într-un de răutate atroiază judecata; perspectiva schimbă complot încâlcit, de la început neverosimil, şi merge mentalitatea. cum recunoşti imitaţia dacă n-ai până la capăt în ciuda celor mai evidente semnale. văzut-o niciodată? cum te aperi de duşman dacă nu Sigur, înţeleg că e un ilm-metaforă, dar parcă-i prea din ştii cum arată? cartea cu zâne. Subţirimea intrigii este singurul lucru pe care-l reproşez ilmului, în rest îl găsesc seducător. interioarele sunt aproape perfecte: apartamentul lui

Emilia Cernaianu

PDF Compressor Pro

ce aM Vazut, citit, auzit | 45

Şocul privirii: ”Despre conceptul chipului Fiului lui Dumnezeu” (de Romeo Castellucci)

Andrei Dragomirescu, Spectacolul În faţa provocărilor dureroase ale realităţii, unii oameni deschid ochii şi acţionează, alţii îi închid şi se roagă. Mai rămâne romeo castellucci, ”l’enfant terrible” al teatrului contemporan, care visează cu ochii întredeschişi o spectaculoasă evadare din pragmatismul cotidian şi din idealismul religios. ce se ală la graniţa dintre aceste două lumi, dintre sacru şi profan, dincolo de automatismele unor măşti sociale: iul, tatăl, elevul şi de nebunia unor trăiri reprimate: agresivitatea, subordonarea, deziluzia? acesta este răspunsul la care spectacolul ”despre conceptul chipului fiului lui dumnezeu”, îl invită pe spectator să relecteze. Postura este incomodă pentru privitorul inlexibil, care se aşteaptă la un produs estetic obişnuit. controversele pe care această producţie le-a

generat în rândul criticilor au degenerat în proteste de stradă în Milano şi în Paris, centre culturale expuse deja nonconformismului artei postmoderne. reacţia publicului este într-o oarecare măsură justiicată. Şocul spectacolului pe care l-am urmărit anul acesta pe scena Burgtheater din Viena mi-a modiicat fundamental orizontul de aşteptare. Pe parcursul întregii piese, chipul fiului lui dumnezeu, pictat pe o pânză uriaşă, urmăreşte încontinuu spectatorul cu o privire pătrunzătoare şi umilă. Pe scenă, un alt iu, un om obişnuit care se grăbeşte la serviciu are grijă de tatăl său bătrân, a cărui incontinenţă fecală repetată generează repulsie. dincolo de ritualul dezgustător al schimbării unor scutece murdare, al nudităţii masculine şi al mirosului îngrozitor, empatizezi cu tânărul care, făcând curat încontinuu, încearcă să-i

PDF Compressor Pro 46 | ce aM Vazut, citit, auzit redea tatălui său demnitatea umană. acest realism dur corespunde concepţiei lui castellucci, conform căreia teatrul este oglinda neagră a existenţei noastre. exasperat de incapacitatea de a-şi ajuta părintele, iul se agaţă cu mâinile de pânza pe care e imprimat chipul lui hristos, o aluzie la atitudinea omului contemporan, aceea de a se refugia în religie numai în momentele sale de maximă prăbuşire emoţională. dar Mântuitorul este un martor tăcut al eşecului iului, care nu poate respecta până la capăt porunca divină: cinsteşte pe tatăl tău!

Scena următoare continuă dramatismul umanităţii în derivă. un elev de şcoală intră în scenă jucându-se cu o minge de baschet. La un moment dat, o abandonează pentru a scoate din ghiozdan grenade pe care le aruncă, lovind repetat, imaginea divină. Scena se umple de copii care fac acelaşi gest, creând un vacarm speciic unui câmp de război, pentru că zgomotele reproduc cu idelitate efectul unor arme reale. Senzaţia, extrem de inconfortabilă creşte progresiv şi durează minute bune, timp în care, ascuns în fotoliul său, privitorul trăieşte o stare de profundă angoasă, de luptă a creştinului adult care se revoltă în faţa acestei blasfemii, cu raţionalul blazat care înţelege critica tăioasă adusă generaţiei tinere

lipsită de valori morale solide. inocenţii care nu simt nevoia de îndumnezeire în perioada fericită a jocului, devin ipostaza incipientă a adultului însingurat de mai târziu. agresivitatea juvenilă atinge apogeul când, în scena inală, chipul Mântuitorului este rupt în fâşii, iar din spatele lui o lumină face vizibil următorul mesaj: You are (not) my shephard, Tu (nu) eşti păstorul meu.

Negaţia, vizibilă doar celor care îşi folosesc la maxim acuitatea vizuală pentru a surprinde toate detaliile, sugerează îndoială înrădăcinată în conştiinţa multor contemporani: mai este salvarea noastră posibilă sau nu?

La inalul spectacolului la care am asistat, o parte din public a aplaudat din politeţe, cealaltă parte s-a grăbit să plece din sală, pentru că şocul emoţional al privitorului privit de hristos pe tot parcursul piesei este neobişnuit de mare. după câteva săptămâni de negare a valorii estetice a spectacolului, mi-am dat seama că am asistat, de fapt, la o metaforă a relectării asupra condiţiei umane, o reverie diicilă, cu un mesaj, în esenţă, simplu: devii inuman dacă eşti incapabil să accepţi slăbiciunea umană.

Alexandra Dragomirescu

PDF Compressor Pro

ce aM Vazut, citit, auzit | 47

Ştefan Luchian şi calmul vizibilului.

Expoziţia Ştefan Luchian – univers arisic, Muzeul Naţional Cotroceni, iunie-august 2013

Pictura românească modernă a avut câteva personalităţi – far, care au impulsionat generaţiile ce i s-au succedat. una din aceste personalităţi este, fără îndoială, Ştefan Luchian, cel care a propus un univers calm, molcom, de-a lungul pânzelor sale cu tematici diferite, de la seriile de lori atât de cunoscute, la scene din viaţa curentă, peisaje, naturi statice, nuduri sau portrete.

cele mai puţin cunoscute publicului larg, cu o directă trimitere către pânzele lui Nicolae grigorescu cu teme şi motive similare. este vorba despre compoziţiile Un convoi la Plevna, Roşior, Răscoala 1907.

Portretele creează o emoţie aparte: Copii – Prichindeii, Femeia cu pălărie, Portretul lui Mihai Eminescu, Cap de bătrân, Femeia cu pălărie roşie şi voaletă, Portret de femeie, Femeie în peisaj, Bretonă expoziţia Ştefan Luchian – univers artistic, lucrând, Ţărăncuţa cu buchet de lori. găzduită de Muzeul Naţional cotroceni a fost prilejul Autoportretul în acuarelă este o trimitere subtilă unei repuneri în discuţie a operei lui Luchian, în la dramatismul vieţii artistului, la tumultul demersului contextul împlinirii a 145 de ani de la naşterea sa. său. expunerea cu caracter memorialistic a vizat din tot acest periplu, nu puteau lipsi compoziţiile aducerea la lumină a unor opere mai puţin cunoscute cu lori, ele iind, poate, cele care sensibilizează cel publicului şi relaţionarea lor cu lucrări consacrate ale mai mult. dintre ele, amintesc seriile de Garoafe şi lui Ştefan Luchian, totul iind îmbogăţit prin prezenţa unor obiecte personale ale pictorului: şevalet, penel, Albastrele. cutia de culori, scaun, basca şi un bust al artistului, expoziţia a fost o călătorie într-un timp al semnat de sculptorul dimitrie Paciurea. calmului, într-un timp al amintirilor, al supremaţiei În expoziţie au fost prezentate publicului picturii, al ecourilor romantice. cu un caracter 100 de lucrări de o mare valoare patrimonială, memorialistic destul de pronunţat, evenimentul remarcându-se uleiuri pe pânză şi pe carton, pasteluri, a emoţionat publicul, reuşind să impresioneze şi să aducă ceva nou în peisajul cultural-artistic acuarele, lucrări în cărbune şi tus. bucureştean actual. În schimb, ceea ce poate a lipsit Spaţiul expoziţional al muzeului cotroceni s-a şi ne-am i aşteptat să existe, la o expoziţie de o dovedit a i cea mai potrivită gazdă pentru lucrările asemenea amploare, este prezentarea critică şi, de ce celui care a fost numit «poetul plastic al lorilor». nu, o privire a operei artistului din mai multe unghiuri de înţelegere, de la modul în care îşi înţelegea şi Mi-au atras atenţia o serie de peisaje, printre gândea el însuşi opera, la modul în care apropiaţii sau care Pomi la Brebu, Plimbare pe soseseaua Kiselef, contemporanii rezonau, continuând cu presa şi critica Car cu boii dejugaţi, Casa cu scara, Peisaj la Moineşti, de artă contemporană lui, ajungând la modul în care Peisaj de iarnă, La umbra pomului, însă de departe criticii de artă înţeleg astăzi opera lui Ştefan Luchian. cel mai mult m-a surprins lucrarea O noapte cu luna la ţară, iind una din puţinele imagini nocturne (re) prezentate de Luchian. cu siguranţă lucrările cu tematică istorică sunt

Laura Lucia Mihalca

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro 50 | idei, atitudiNi, aMiNtiri

Caspar David Friedrich: În căutarea eternităţii de Ana Birdan KEYwORDS:

ROMANTISM,

MYSTICISM,

NATURE

SPIRITUALITY,

ETERNITY

Caspar David Friedrich, Abend mit Wolken truly romantic, friedrich seeks through his landscapes to express the nature’s spirituality. the artist surprises his characters behind their back, because he primarily aims at reproducing a human and universal igure and, on that score, the character’s attention is focused on the nature. the characters are surprised in a moment of contemplating the nature. they are not depicted in a realistic manner: the sky has sublime shades, the nature is monumental. the green and tall trees, the massive rocks and the sea’s expanses suggest the boundless. in this surreal atmosphere, meet life symbols of transition: boats that end their journey, blunted or seared trees, tombs. although, the message is not stark; the artist seeks to expose through the transiency its opposite, namely the eternity. therefore, friedrich portraits human aspiration to transcend the present.

Pe data de 5 septembrie 1774 s-a născut în nordul germaniei, într-un mic oraș port pe nume greifswald unul dintre cei mai de seamă pictori ai romantismului: caspar david friedrich. Lucrările sale de peisagistică au fermecat milioane de oameni prin misticismul atribuit naturii. Prin spiritualitatea peisajelor sale, friedrich se diferențiază de artiștii neoclasici. Susținând că sublimul pornește din interior, artistul pretinde o creație care în loc să pornească de la ceea ce se poate vedea la exterior, derivă din simțire. adresându-se pictorilor friedrich susține: “Închideți-vă ochiul izic pentru a putea percepe tabloul mai întâi cu ochiul spiritual. apoi, scoateți la lumină ceea ce ați văzut în întuneric pentru ca reacția voastră să se desfășoare din exterior înspre interior”. Întâlnim aici un proces de exteriorizare și viceversa care are ca scop conștientizarea adevărului. acesta din urmă este însăși divinitatea, văzută de

PDF Compressor Pro romantici pretutindeni în natură, de la un ir de iarbă sau de nisip, până la înalțimea stâncilor sau întinderea cerului și a mării. În lucrările pictorului domină peisajul, religia și alegoria îmbinate cu o viziune melancolică și solitară. Personajele sunt rare, cu puține excepții, întâlnim în general câte unul, cel mult două personaje. ceea ce este însă caracteristic artistului este surprinderea igurilor din spate. criticii contemporani artistului au pus această abordarea a personajelor pe seama nepriceperii sale în redarea portretelor, critică ușor de contestat prin ocazionalele autoportrete păstrate.

idei, atitudiNi, aMiNtiri | 51

Natura este monumentală, spațiile sunt ample, imaginile captate de la distanță (vezi Vânătorul din pădure) induc un sentiment de profundă religiozitate și în același timp de libertate.

Primul lucru fascinant în pictura lui friedrich este cerul.

Lumina nu este pământeană, momentul surprins este răsăritul sau apusul, simbolic pentru sfârșitul vieții pentru că friedrich este un mistic și crede că numai acceptând moartea poate năzui spre eternitate. friedrich este așadar un om profund religios.

Privindu-i lucrările ne putem imagina că natura este pentru el, ceea ce înseamnă pentru un evlavios biserica. Norii de desupra orașului Neubrandeburg sunt fantastici. Prin copaci trunchiați sau morminte Lipsa identității personajelor sale devine mult artistul urmărește să redea efemeritatea, în timp ce mai expresivă decât ar i fost poate redarea anumitor brazii rămân un simbol al eternității. atmosfera însă nu trăsături. fiind lipsite de identitate acestea devin un este dezolantă, în crucea de pe munte cerul înlăcărat simbol uman universal. Nu în ultimul rând, privite din și cruciixul transmit speranță. de aceea cerul capătă spate atenția observatorului se îndreaptă în direcția nuanțe aurii, roșiatice sau violacee. rareori este senin, spre care este concentrată privirea personajului. Prin de multe ori apar nori deși, dar luizi. Norii nu sunt însă urmare friedrich rămâne in esență un peisagist chiar o amenințare, au mai degrabă un caracter fantastic. și în tablourile în care întâlnim în prim-plan oameni, Peisajele lui friedrich nu sunt o copie a naturii, ci caută pentru că ne îndeamnă să pătrundem mesajul operei să exprime necuprinsul. Natura are așadar trăsături sale prin efectele fantastice pentru speciale atribuite că relectă dorul Caspar David Friedrich, Der Chasseur im walde naturii. omului de a aparține unei lumi ideale.

Privite din spate, personajele sale se Vasele care acostau ală într-o stare de în portul orașului contemplare sau de natal au devenit un meditație. Privitorul simbol în pictura nu este îndemnat artistului pentru doar să contemple călătoria prin viață. În natura împreună cu lucrarea fazele vieții personajul, ci caută se regăsesc cele mai curios să pătrundă reprezentative motive în gândurile ale picturii sale. acestuia. În lucrarea artistul reproduce femeie la fereastră țărmul Mării Baltice putem empatiza pe care a copilărit. cu personajul. Ne Motivul vasului putem imagina ceea este o metaforă a ce simte în interiorul călătoriei prin viață casei și la ce aspiră asemeni generațiilor privind la fereastră. diferite cărora aparțin ca și în femeie la personajele. acest apusul soarelui peisaj speciic locului sau în răsărit de natal era deseori lună îndreptarea admirat de localnici privirii spre zare pentru corăbiile poate i năzuința venite din depărtare. omului către cerul este sublim prin eternitate speciică surprinderea apusului romantismului. de soare. Momentul

PDF Compressor Pro 52 | idei, atitudiNi, aMiNtiri de crepuscul, apropierea vaselor de țărm, totul indică un sfârșit inevitabil, care trebuie acceptat pentru a cunoaște ininitul. . cu toate acestea pictura lui friedrich rămâne dincolo de limita cuvintelor precum muzica își găsește cea mai bună expresie în propriile ei instrumente sau așa cum o traducere oricât de idelă, pierde întotdeauna în fața originalului.

Ana Birdan

Caspar David Friedrich, Mondaufgang am Meer

PDF Compressor Pro

idei, atitudiNi, aMiNtiri | 53

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

poveste 4x4

PDF Compressor Pro 56 | PoVeSte 4x4

Perspecivă, detalii, imagine. de Mihai Ivascu

PICTURă Arta iluzionistă a lui Kurt Wenner debutând la frageda vârstă de numai 16 ani, când i s-a oferit oportunitatea de a realiza prima pictură murală, artistul, ulterior absolvent al prestigioaselor instituţii rhode island School of design și art center college of design, ajunge ilustrator la NaSa. aici își MUZICă dezvoltă primele veleităţi în ceea ce avea să ajungă În visul atemporal o tehnică unică, secretă, pe care Kurt o intitulează „geometrie perspectivă singulară” și care presupune este noiembrie și plouă. enya lansează melodia o pictură 3d pe stradă. care o deinește ca artist. este melodia pe care o ascult Şi totuşi, într-o zi părăseşte postul de la NaSa şi continuu, fără abstinenţă, fără să mă plictisească tonalitatea ușoară, asemenea unui cântec de leagăn. se mută în italia. only time nu este o melodie de ilm, deşi este aici studiază timp de nouă ani arta încadrată sublim, în experienţa onirică a celor doi renascentistă și observă fundamentul pe baza căruia actori din Sweet November. Versurile interpretate de își va dezvolta propria creaţie. având inspiraţia de a vocea mezzosopranei cu glas cristalin se combină admira capela Sixtină dintr-un punct superior solului, cu stări euforice, de visare aievea, prin intermediul Kurt realizează că feţele personajelor mitice evocate cărora ne subjugă estetic. only time este un laitmotiv sunt mai alungite, iar obiectele sunt denaturate de la al acestui cântec despre efemeritate, despre abstract scala lor. anamorfotismul voit al picturii renascentiste și relativitate. rândurile cântecului soul ne intensiică îl determină să traseze o concluzie: ”am realizat că voi din punct de vedere emoţional și, deși dramatice, avea aceeași problemă cu picturile mele de pe stradă ne transportă într-o irealitate psihedelică, aceea a - oamenii se vor uita la ele dintr-un unghi anume, nu subconștientului și a unei colecţii de obiecte, clipe și direct. așa am început să creez propria geometrie momente conservate într-un set de deja-vu. perspectivă”. Îngrijită de un videoclip cel puţin plastic, ce de iecare dată când poate, Wenner încearcă sugerează un punct atemporal de tangenţă ale celor 4 să-şi ajute succesorii spre a-şi perfecţiona tehnica anotimpuri, performanţa enyei este deja un standard conceptului de artă vizuală stradală tridimensională. al calităţii unei interpretări.

PDF Compressor Pro

PoVeSte 4x4 | 57

FILM Despre realism şi exces de realism având premiera în iunie anul acesta, ilmul artistic Now You See Me (Jaful perfect) a primit critici de ambele părţi. Până acum, articolul pare retoric. desigur, este perfect normal şi nu a fost nici primul, nici ultimul ilm care va aştepta păreri diametral opuse.

LITERATURă Rămâne Efemeră. Metempsihoza?

rămâne doar o problemă de detaliu și unghi, filmul spune povestea a 4 magicieni-iluzioniştidacă ne simţim nevoiţi să tolerăm cartea reM a haiduci moderni care par a comite acţiuni de domeniul maestrului Mircea cărtărescu, ca iind o nuvelă fantasticului. concomitent, ei sparg marile bănci ale simpatică despre imaginaţia debordantă, la graniţa cu europei şi realizează spectacole de iluzionism în care patologicul, a personajului Svetlana sau nu... aceasta împart banii publicului sărac (pentru a rezolva povestește iubitului ei, cu aceeași credinţă pe care problema moralităţii a fost folosit clasicul clişeu o făcea și când era mică, niște întâmplări fantastice al justiţiarului - cei 4 nu sunt hoţi, ci o variantă dintr-o vară, pe când se juca cu niște prietene de avangardistă a unui robin hood care împrumută aceeași vârstă. imagini halucinante despre scheleţi bani furaţi de foarte multe ori anterior). Pentru ca vii, vecini cu cărţi ce trebuie lăsate moștenire spre a i surogatul american să ie complet, în jocul plin de scrise în continuare, jocuri puerile, obiecte care prind perspective îşi face intrarea şi arhiocupatul birou fBi. viaţă... este de subliniat faptul că atât spectatorii, cineilii şi criticii de ilm au accentuat, cu + şi – problema plauzibilităţii... este un ilm mult prea puţin plauzibil, spun unii. regia lui Louis Leterrier, alături de cei cinci scenarişti aduce o perspectivă ce se focusează mult prea intens asupra montajului, scenelor de magie, trucurilor, efectelor vizuale, sonore, ce par desprinse dintr-un ilm de un alt gen. altfel spus, între tema ilmului şi ambalajul digital, video, audio, există discrepanţe mari. alături de faptul că este exclusă orice schiţare a personajelor (nici nu se mai poate pune problema tipologizării), realismul se conturează ca de mult pierdut. Şi atunci unde e excesul de realism? aici devine interesant. Încercând parcă un alibi pentru suprasaturarea cu acţiune, ilmul conţine foarte multe aluzii la obiecte, oameni, expresii din viaţa cotidiană. astfel, pelicula obţine o bilă albă (un ton cam impur de alb, totuşi) pentru amuzament şi sfârşitul ingenios, „catchy”. dacă e suicient, decid doar cei care au vizionat...

un întreg univers al unui joc nebun, în care cele câteva prietene neoite trebuie să ie iniţiate în tainele unui univers neexplorat, un univers al primei experienţe. Lucruri serioase, profunde, tratate prin intermediul unei manifestări ludice, tocmai spre a pune la îndoială tema nuvelei, atât de complexă. efectele jocului din trecătoarele zile ale verii sunt surprinse în cadrul unui decor antedecembrist, în plină culoare locală. deznodământul, parţial inexistent, pare a elucida îndoielile. și totuși, este frapant că nici acum, după ce am citit cartea, nu am reușit să înţeleg ce este reM și dacă Svetlana este bolnavă sau nu. Şi dacă nu, atunci care este explicaţia. cât este paranormal și cât explicabil? un must have al oricărei biblioteci personale.

Mihai Ivascu

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

dosar tematic

PDF Compressor Pro 60 | doSar teMatic

Perspecivă, detalii, imagine.

(Tablou policromaic sau Time lapse) de Mihai Ivascu

din fotoliul călduros de astrahan, cu un degrade ce complementa tapetul minuţios încondeiat cu boboci ocru de crin, bătrâna doamnă fotograf exploata bagajul amintirilor de familie încă o dată. erau aceleaşi fotograii vechi, ruginite de tăcerea foilor subţiri, formale, tăioase, ce îngrădeau de atâta timp surâsete, grimase, zile, locuri şi oameni. oameni pierduţi, oameni uitaţi, oameni care se păstraseră impasibili la trecerea ireversibilă a timpului, în antiteză cu cei care, datorită genelor slabe sau înzestraţi cu o personalitate conservatoare, nu reuşeau săşi găsească echilibrul în societatea controversată a zilelor noastre. ea, prin natura pregătirii profesionale, nu se regăsea decât în prea puţine mostre sepia ale acelei perioade numită, pe rând, adolescenţă, tinereţe sau maturitate. fotograf de când s-a considerat independentă, matură ori cum vreţi să îi catalogaţi momentul în care a îmbrăţişat această meserie „pentru bărbaţi’’, Paula Panait părea arhetipul unei simpatice doamne. Mereu atentă cu cei mici, având la îndemână o recompensă de iecare dată, cochetă, dar niciodată vulgară, în vârstă, dar nu bătrână şi perfect atentă la detalii. În acea duminică tomnatică, poate prea atentă.

Lângă geamul pe care şuvoaie de apă colorată în frunzele celui de-al treilea sezon îşi spuneau povestea în susuri blânde, doamna Panait rememora, într-un scurtmetraj complex, imagini puerile, ciudate, pe care emisfera ei dreaptă le păstrase ascunse de ochii propriei minţi. dar acum, în contextul unei nostalgice zile în care ilele vieţii păreau să ceară opinii aduse dintr-o altă perspectivă, toate aceste mici amintiri ieşeau la iveală. Spre exemplu, ziua în care Magda, sora-sa, le-a spus părinţilor de prima ei iubire. cât de vexaţi erau în principiile lor ignorante, făcute la lumina becului cu gaz, cât de mult a avut săraca de suferit de pe urma unor capricii ce aparţineau unor mentalităţi rurale şi încă unele nealterate de obscuritatea

sărăciei şi a lipsei de credinţă, căci, dumnezeu să-i ierte, nu erau păcătoşi întru totul... dar toleranţa ce şi-o impunea acum Paula, nu o avea şi atunci când, umilită şi batjocorită, ochii surorii ei plângeau lacrimi monocromatice, contrastând, dar amestecându-se cu ploaia abrazivă şi torenţială a amurgului ce se lăsa peste cerul prăfuit din centrul capitalei de astăzi.

Lăsând pentru o clipă setul de foi îngălbenite de tuşa pastelată a naftalinei, dar strălucind de sclipiciul de email al bibelourilor ce se disparau în sufrageria apartamentului, doamna fotograf se ridică agale şi, strângându-şi mai bine centura chimonoului stacojiu, se hotărî că avea nevoie de o gustare. În pocale zaharisite tronau delicii de ciocolată, achiziţionate, ca în iecare seară, de la cofetăria de peste stradă. Pe o farfurioară aşeză câteva preparate la vederea cărora pomeţii atinşi de trecerea anilor, se trandairiră într-o exaltare tinerească. Singura ei mică nebunie pe care şi-o satisfăcea: dulciurile. Mica nebunie care, pe la 20 de ani, a dus-o la hiperglicemie. unde era poza aia pe care i-a făcut-o george?! focusată asupra unui gând concret şi înarmată cu glucide şi lipide condensate sub forma unei amandine îmbietoare, sări douăzeci de ani de joacă în nisip, prima zi la şcoala din sat, excursii cu familia şi prietenii, prima casă la ocLPP şi hopa!...poza de la spital. Îmbrăcată ca de oraş, dar încă neadaptată culorii locale, se proiecta din nou la braţ cu tânărul prieten, avocatul george, pe holurile Municipalului, naivă şi agitată. Poza pe care i-a făcut-o, constrânsă de privirea asistentelor în timp ce i se oferea un calmant, purtând o toaletă neutră din tonuri de bej, era observată acum de doamna Panait prin prisma unui unghi paralel cu cel de până acum. drama de iinţă tânără şi neajutorată, captivă în pânza unui cerc vicios de clasă citadină i se părea un mit nefondat. ea nu mai reprezenta fragila domnişoară de la ţară ce lua cursuri la fără frecvenţă pentru a ajunge fotograf profesionist, ci o fată ignorantă, mediocră cam din toate punctele de vedere care, educată nesănătos, nici la un an după mutarea ei în Bucureşti a suferit din

PDF Compressor Pro

doSar teMatic | 61

Lidia Alina Nicolae, artist vizual, 50x70 cm cerneala pe hartie

cauza unei lăcomii excesive. Nu mai vedea problema afară era târziu, noapte prăfuită, rece, de poveşti ei de nutriţie de pe atunci ca pe ceva ce s-a întâmplat, onirice, de basme din vechime, de ascultat gânduri, ci ca pe ceva ce îi conirmase pentru a foarte multa şoapte, murmurul emisiei radiofonice sau chiar cel al oară originile. crainicului tV de la un show de noapte sau de răsfoit, printre ochii semideschişi, un ziar de duzină în pixelii după ce termină cu analizatul fotograiei la cercului cromatic cu care Paula se jucase atât de bine lumina abat-jourului corai, practică ce o învăţase de toată viaţa. Ludismul ei debordant se manifestase la doamnele de la Bucureşti, cum le spunea tânăra ca un bonus pentru copiii cărora le făcuse poze la Paula prietenelor din sfera de inluenţă a soacrei sale, serbări, actorilor la evenimente, relaţiilor sus puse se mută cu gândul la un eveniment mult mai plăcut... pe la petreceri şi desigur, clienţilor de la studioul da, logodna. Moment cristalizat în toate cele trei stări cunoscut de pe calea Victoriei. ale conştientului, de mare valoare sentimentală, se Păstra în interiorul coperţilor vişină coaptă opunea practicilor asemenea căsătoriei din interes, şi era fără nicio exagerare tipică vârstei, cel mai profund câteva exemplare noi sau vechi, ale unor anonimi pe sentiment de romantism pe care îl simţise în toate care îi pozase în diferite momente ale destinului său. tonurile. Şi acum păstra mici memorii de la acel mariaj. era interesant cum, în acea zi de toamnă, doamna trebuia doar să ridice ochii prin casă ca obiectele Panait părea să întoarcă obiectivul camerei Polaroid încremenite să prindă din nou viaţă: prima tuşă de asupra propriei persoane pentru a se surprinde pe vopsea, tapetul, covoarele, garderoba, pernele... sine şi nu pe alţii. În iecare punct al iecărei umbre de Scoici, suveniruri şi alte nimicuri de prin concedii erau pe portretul iecărui necunoscut imortalizat pentru garanţia unei vieţi prospere, dar atât de nesigure şi vecie, bătrâna îşi amintea de o vorbă, de un sentiment, inidele. trăsătura cea din urmă părea la un moment de o relectare. Meditând asupra unor fragmente din dat scopul în care fusese angajat Victor şi nimeni din anii cei mai autentici, ea se redescoperea pe sine, familie, cunoştinţe sau rude, nu au fost mirate când, făcând colocvii cu restul de amandină, cu alte poze în albumul personal de fotograii al Paulei a apărut şi mai puţin semniicative, cu orologiul ce înfăţişa o oră de trecere... poza de la tribunal din timpul procesului de divorţ.

PDF Compressor Pro 62 | doSar teMatic

Nu s-a mai măritat niciodată, dar a rămas cu george. Nu a făcut copii, dar printr-o circumstanţă deosebită a devenit tutorele unei fete efervescente de 22 de ani, studentă la istoria artei. era mulţumită de tot. Sau resemnată? era târziu pentru întrebări şi încă şi mai târziu ca să se mai aştepte la un ceas de odihnă. Magda avea să sune din moment în moment, pentru şedinţa foto a nepoatei sale...

şi buni. Precum un tablou policolor părăsit de autorul său, Paula se exilă de incinta atât de amalgamată cu amintiri redescoperite şi se descotorosi de neglijeul piersiciu închis… culori, imagini şi perspective. Şi ea, ca de iecare dată, atentă la detalii. Poate prea atentă.

Mihai Ivascu

astfel, lăsând albumul foto să se piardă în faldurile cuverturii, se poziţionă în faţa camerei, în timp ce primele raze ale dimineţii luminau ochii calzi

Lidia Alina Nicolae, 29.7x42 cm, bait si guasa pe hartie

Lidia Alina Nicolae, 50X70 Zeita muntelui F

PDF Compressor Pro

Fuji 2011, tempera si acuareIa pe hartie

doSar teMatic | 63

Lidia Alina Nicolae, 50X35, Cautand focul sagetii, 2011, bait si acuarela pe hartie

PDF Compressor Pro 64 | doSar teMatic

Perspecivă, detalii, imagine. de Alexandru Cristea SUMMARy: every successful architect learns in time to master the abilities of all the skills but especially of these three: Perspective, Virtual imaging & Photography and never the less detailing for every project ahead. depending on creativity we, the architects, must communicate throw drawing with others and expose our ideas using those three skills mentioned above. Perspective is somehow like a hand-made photo of a building or its interior bearing in mind its rules. it is essential to know how to both every drawing lover and architect worldwide. imaging & Photography is the newest tool we use to express ourselves; it is useful for accurate ideas and realistic concepts. after all exposing our concepts more clearly is all about. Last but not least, detailing is the most meticulous skills which demonstrates the architect’s knowledge of the object and make it clear how it’s made. to conclude these three essential skills are permanently used in exposing our ideas and future concepts.

KEyWORDS: PERSPECTIVE, IMAGING, DETAILING, CONCEPTS. PerSPectiVă, iMagiNi Şi detaLii – trei cuvinte atât de apropiate pentru un arhitect sau designer din punct de vedere al utilităţii şi, în acelaşi timp, nişte unelte indispensabile în lucrul nostru. având la îndemână dibăcia acestor tehnici, ne putem exprima ideile cât mai eicient.

foto: Robert Frunzescu

PDF Compressor Pro PERSPECTIVă Măiestria utilizării perspectivei a început încă de pe vremea antichităţii, primii care au descoperit această tehnică folosind-o la construcţia celor mai faimoase monumente, precum Partenonul, Panteonul şi alte numeroase temple. de atunci şi până în zilele noastre, arhitecţi renumiţi au perfecţionat această tehnică şi au încercat să descopere o formă de construcţie asemenea unei formule matematice. compunerea geometrică, folosind instrumentele caracteristice - punctele de fugă, linia orizontului, anturajul, profunzimea - are un set de reguli pe care iecare dintre noi trebuie să-l respecte. În schimb, nici o perspectivă nu seamănă cu alta, la fel cum fotograia desenată de mâna iecărui arhitect îşi pune amprenta personală asupra viziunii, pornind de la două puncte de fugă sau de la unul singur. există mai multe tipuri de perspective prin care se pot reproduce panorame exterioare (ie ele aeriene sau nu) şi interioare, ţinând cont de punctele de fugă. o perspectivă cât mai reuşită este un pas mai aproape ca ideea proiectului să ie înţeleasă cât mai bine şi conceptul să prindă viaţă. una peste alta, perspectiva foto: Andrei Dragomirescu,City Gate

doSar teMatic | 65 este indispensabilă din portofoliul oricărui arhitect.

IMAGINI aminteam mai devreme asemănarea dintre perspectivă şi fotograie, cele două iind foarte apropiate, dar şi diferite în acelaşi timp. fotograia a devenit în zilele noastre o unealtă indispensabilă în cercetarea şi în procesul de documentaţie a unui proiect de arhitectură, pentru majoritate a devenit un hobby sau chiar un mod de viaţă. aparatul folosit este doar un început în ale capturilor făcute, este mult mai mult decât necesar să ai cunoştinţe de compoziţie, noţiuni despre ce anume este o tramă bine structurată, elemente de cromatică, de cum se gestionează lumina şi mai ales unghiul de observaţie (sau nivelul/înălţimea privitorului asupra perspectivei de ansamblu). La toate acestea se adaugă calităţile aparatului, ie el digital (în special dSLr) sau pe ilm. imaginile obţinute reprezintă modul de înţelegere a mediului înconjurător şi arată amprenta calităţilor de observator ale iecăruia dintre noi. aici mai intervine şi sensibilitatea emoţională de a capta o “mică poveste”.

foto: Alexandra Niță, Fabrica de sticla

PDF Compressor Pro 66 | doSar teMatic o imagine de calitate are o încărcătură sentimental-emoţională în spatele măştii cromatice, cu alte cuvinte, ceea ce surprindem într-o fotograie şi ceea ce transmitem este mai important decât cantitatea de lumină folosită, cât este diafragma sau ce efecte <<ar da mai bine>>. fiecare element al aparatului este totuşi important. fără o cantitate suicientă de lumină nu am putea să evidenţiem anumite detalii sau fără să ştim cum să folosim obiectivul, iltrele sau alte elemente, nu am putea transmite ceea ce dorim. Vorbind de compoziţie, o imagine bine încadrată are la bază o compoziţie bine structurată după reguli stabilite de care trebuie să ţinem cont, la fel ca la perspectivă. următorul aspect important al unei imagini este cantitatea de lumină şi gestionarea acesteia, fără de care o poză se poate “arde” sau “ascunde în întuneric” cu uşurinţă. această unealtă devine şi mai importantă la aparatele pe ilm, unde nu avem un senzor care să ne indice automat cantitatea de lumină. desigur, fotograia este un instrument eicient în obţinerea unor imagini arhitecturale senzaţionale. există şi tehnici digitale de “ajustare” a acestora sau, de ce nu, chiar de a le obţine.

componenta digitală a început să prindă viaţă odată cu apariţia gadgeturilor şi de atunci a crescut treptat, ajungând în zilele noastre un element important în evidenţierea unui concept. Şi se întâmplă deseori ca un concept slăbuţ să ie mult mai bine evidenţiat decât unul uluitor, dar care nu a fost pus cum trebuie în valoare. uneltele de ajustare din diferite programe digitale pot i chiar la îndemâna multora, ie ei specialişti sau nu, pentru a da viaţă imaginilor digitale deseori numite ilustraţii. rămâne la latitudinea iecăruia să decidă sub ce formă şi prin ce mijloace îşi vor crea imaginile.

DETALII Nici perspectiva, nici imaginile nu explică destul un proiect, dacă nu sunt însoţite de un set de detalii ce arată ineţea gândirii şi proiectării arhitectului/designerului. de obicei, orice proiect are nevoie de cel puţin trei sau patru detalii per planşă, dacă proiectul are mai multe planşe de prezentare cu secţiuni, vederi, planuri, desfăşurate, axonometrii sau perspective, detaliile nu trebuie să lipsească. un proiect lipsit de detalii este precum un arhitect fără talent. acum depinde de proiect şi de tema în sine, acestea din urmă determină numărul de detalii de foto: Andrei Dumitrache

PDF Compressor Pro

doSar teMatic | 67

care este nevoie şi mai ales sub ce formă trebuie să ie abordate pentru a avea o imagine cât mai clară asupra conceptului. de obicei, acestea se notează special cu verzale şi se desenează separat de piesele principale, ireşte, cu grosimi de linie diferite. acestea redau puncte de sprijin, moduri de îmbinare, tehnici de inisaj sau prinderi suspendate. ele sunt doar unele dintre cele mai des întâlnite detalii ale unui proiect de arhitectură. detaliile pot i surprinse şi prin fotograierea efectivă a acestora, dacă există şi în realitate. În concluzie, cele trei elemente sunt esenţiale în dezvoltarea oricărui proiect de arhitectură şi nu numai. abordarea acestora presupune o atenţie sporită şi necesită cunoştinţe aprofundate ale studiului arhitectural pentru a exprima conceptul cât mai bine.

Alexandru Cristea

foto: Andrei Dragomirescu, Snaia

Alexandru Cristea - 25 de ani, născut în Braşov, actualmente este student în anul V la facultatea de arhitectură de interior, secţia design de Produs, în cadrul universităţii de arhitectură şi urbanism “ion Mincu” din Bucureşti.

PDF Compressor Pro 68 | doSar teMatic

Paris: Perspecivă, Imagine, Detalii de Mihai Moldoveanu Does Paris have perspecive? I would say sure it has. Because it construcion is a permanent project. It is an urbanisical challenge that was let from a generaion to another. There are many beauiful images in Paris, many memorable details, but all of them, either old or new, create a unitary concept. Paris is a city that is being built under our very eyes. And in this short essay I want to express a feeling more to make a demonstraion. It is the feeling of Paris as a project. And I want also to remind the great constructors, such as Baron Haussmann, president Miterrand and grate projects such as the Miterrand Library, the Grand Arch, the Quai Branly Museum and the City of Science. And more...

Paris is a city that is permanently under construcion, even in our days. A new tower is being built in Defence district and a new oice building is close to inish in the Paris Rive Gauche project. It is a city that never sleeps. It is a working site - as a cultural city must be.

KeywordS: PariS, HauSSmann, miTTerrand, mare ProiecT, rafinaT.

uN oraŞ LiPSit de perspeCTivă? fără doar Şi Poate, Nu! PariSuL eSte traSat cu rigLa doMNuLui hauSSMaNN. (omul casă, dacă este să citim hauss, ca în germană, şi în engleza vorbită). un „baron local” care chiar a făcut ceva pentru Paris. dar nici Napoleon al iii-lea nu poate i neglijat, pentru că el l-a însărcinat să construiască Parisul modern. un travaliu care nu a încetat niciodată. Pentru că baronului haussmann i-a urmat peste timp preşedintele Mitterrand. el a continuat arcul de triumf cu arcul de la defence şi a construit, printre altele, biblioteca ce îi poartă numele.

de cele două noi muzee: Quai Branly şi cite de la science. Primul, un muzeu de artă primitivă, de o arhitectură avangardistă, aşezat pe malurile Senei, la o aruncătură de băţ de turnul eifel. cel de-al doilea, un spectaculos complex muzeal, raiul pasionaţilor de ştiinţă. (asta ca să nu mai pomenim şi de muzeul Muzicii, situat în acelaşi complex).

Şi Parisul continuă să se construiască. La defence se construieşte deja un nou turn care va da o nouă dimensiune cartierului. un cartier atât de rainat şi de modernist, încât o reclamă la un autobuz Mercedes a fost realizată pe esplanada din faţa Marelui arc. Semn că nemţii s-au lăsat cuceriţi iată un oraş care se primeneşte permanent, care de Paris. pare a i făcut pentru a i modelat în iecare secol la rând. roma este oraşul etern. ea păstrează amintirea La scară mai mică putem constata că în imperiului roman şi al „imperiului” creştin. dar nu arondismentul al 13-lea s-a construit proiectul a reuşit să vină cu ceva nou. este doar un splendid Paris rive gauche, constând dintr-o serie de blocuri muzeu în plein air. Nici clădirile construite în vremea moderniste cu faţade de sticlă. deşi uşor diferite ca lui Mussolini, nici cele de după el nu au avut forţa arhitectură, toate au aceleaşi standarde urbanistice necesară de a-şi găsi locul în mentalul colectiv. La şi formează o perspectivă arhitecturală remarcabilă.

Londra se construiesc zgârie-nori. La Moscova la fel. Şi chiar în vara aceasta o nouă clădire se ala în dar la Paris se construieşte un oraş, de două mii de stadiul de inisare, construită chiar peste şinele de ani. Parisul este un ansamblu, un proiect de urbanism cale ferată care duc spre gara austerlitz. lăsat de la o generaţie la alta. fiecare nouă clădire face Imaginile Vechiului Paris şi Noului Paris parte dintr-o viziune mai amplă, dintr-un mare proiect, aşa cum spun francezii: aşa cum a făcut haussmann, impresionează prin detaliile rainate. (rainat este aşa cum a desăvârşit Mitterrand. Şi să nu uităm nici cuvântul de ordine în Paris, spre deosebire de roma, unde sublimul este cuvântul forte. aici, rainamentul

PDF Compressor Pro

doSar teMatic | 69

vine dintr-o gândire carteziană). Primele sunt neoclasice şi elegante, cele din urmă, avangardiste şi bine „ţinute în mână”. iar aceste imagini şi detalii reuşesc, toate adunate, să alcătuiască perspectiva Parisului de astăzi, mai bogat decât cel de ieri şi mai sărac decât cel de mâine.

Parisul este un oraş cu o sublimă (sau să-i spunem mai bine rainată) perspectivă de viitor. aceea de a i mereu un oraş care se reinventează, care se construieşte. Şi spre deosebire de pasărea Pheonix, el nu are nevoie să ardă. Nu este nici roma lui Nero, nici Berlinul lui hitler. este Parisul. Şi dacă cineva m-ar întreba aici, pe străzile micului Paris, dacă Parisul mai are perspective, i-aş răspunde fără ezitare: da, Parisul este un oraş de perspectivă!

Mihai Moldoveanu

Bibliograie: Bailey, rosmary, (2010), Naţional Geographic Traveler: Franţa, editura adevărul, Bucureşti.

1976 Michelin France, Pneu Michelin-Services de tourisme, Paris, 1976 ghid complet franţa, editura aquila ’93, oradea, 2008

foto: Mihai Moldoveanu. Parisul în construcţie: Trei straturi/Paris under construction: Three layers

PDF Compressor Pro 70 | doSar teMatic

efectul Guggenheim de Emilia Cernăianu

Summary: bilbao’s Poor destiny was changed by the successful imPleMENTATIoN of AN uRBAN RENEwAL PRoGRAM STARTED IN EARLy 1990. oNE of THE fRANk o. GEHRy’S MoST REMARkABLE DESIGNS - THE GuGGENHEIM MuSEuM - TRIGGERED A SERIES of ARCHITECTuRAL LANDMARkS of AuDACIouS LAyouT THAT TRANSfoRMED AN INDuSTRIAL CITy INTo A MoDERN METRoPoLIS fuLL of TouRISTS, outcome that was suggestively called ”the guggenheim effect”.

KeywOrDs: GUGGenHeIm, BILBaO, FranK O. GeHry, UrBan renewaL. Destinul unui oraş

Încă de la îniinţarea sa din secolul al xiVlea, oraşul avea locuitori ”industrializaţi”, mineri, ”ce era Bilbao înainte de guggenheim?” este o siderurgişti şi pescari dependenţi de activitatea întrebare care declanşează depănarea unei poveşti portuară care s-a intensiicat de-a lungul secolelor, cu un inal atât de fericit, că nici cel mai optimist făcând din Bilbao cea mai mare zonă industrială dintre vizionarii acestui oraş nu l-a intuit. Succesul, din Spania, după Barcelona, cu emigranţi care pur şi simplu a explodat peste noapte şi toţi locuitorii ofereau o forţă de muncă ieftină, dar cu o viaţă s-au trezit în mijlocul unui experiment social, cultural, socio-culturală extrem de săracă. terorismul grupării urbanistic, căruia nu ştiau cum să-i răspundă.

foto: Emilia Cernăianu, Muzeul Guggenheim

PDF Compressor Pro eta, care a produs distrugeri însemnate şi a pus la îndoială capacitatea autorităţilor de a mai asigura siguranţa oamenilor, a fost ultima picătură care în anii ’80 a declanşat o criză economică devastatoare. ca să supravieţuiască, oraşul a fost nevoit să se ”reinventeze”, făcând acest lucru în toată puterea şi amploarea cuvântului, nu doar să-şi renoveze clădirile de la stradă, să le zugrăvească în culori vesele sau să planteze panseluţe pe alei. Întreaga fundaţie a oraşului a fost regândită, iar proiectele care au urmat s-au adresat viitorului, din nou, în toată puterea şi amploarea cuvântului. cuvinte luate în serios, menite să schimbe o perspectivă.

doSar teMatic | 71 oglindite de apele liniştite ale râului Nervión. calcarul încălzeşte argintiul metalic al suprafeţelor sinuoase din titan, iar transparenţa sticlei lasă privirea să pătrundă înăuntru odată cu lumina care, răsfrântă în mii de faţete, are efect de nimb. de oriunde ai privi, şi la orice oră din zi, clădirea străluceşte într-un surplus de lumină produsă de ea însăşi. Panourile de titan de jumătate de milimetru care îmbracă clădirea ca nişte solzi de peşte, cu un inisaj puţin aspru pentru un efect tactil plăcut, împreună cu pereţii de sticlă, montaţi pe armături complicate de metal, au fost realizaţi cu ajutorul programului catia (computer-aided three-

Întâlnirea cu Frank O. Gehry ”reînnoirea urbană” (urban renewal) este un concept denumit astfel după intervenţia Baronului haussmann în Paris, din 1853, care a reuşit să salubrizeze un oraş ce risca să putrezească din interior.

Suferinţa a fost mare. Şi astăzi sunt criticate măsurile lui, dar rezultatul nu poate i negat. Mai multe oraşe, suprapopulate în urma revoluţiei industriale, i-au urmat exemplul, cu o mai mare intensitate în perioada marilor reconstrucţii de după al doilea război Mondial. din 1990, Bilbao a înţeles că singura soluţie de ieşire din criză este dezindustrializarea şi trecerea la un nou tip de economie bazat pe servicii, lucru care nu se poate face fără ”reînnoirea urbană” şi astfel

foto: Emilia Cernăianu, Podul La Salve, arcul de triumf realizat de Daniel Bureu s-a produs întâlnirea cu arhitectul frank o. gehry.

Municipalitatea a scos la concurs un proiect, gehry şi echipa lui l-au câştigat, iar Muzeul guggenheim din Bilbao a devenit un simbol.

Muzeul Guggenheim

foto: Emilia Cernăianu, Interior, atrium dimensional interactive application). acesta este un soft gândit iniţial pentru industria aerospaţială, care permite calcularea geometriilor curbate neregulat, lucru imposibil cu metodele convenţionale 2d.

Pentru aceste volume, gehry porneşte de la modele de hârtie şi lemn pe care le rainează gradual, iar când forma este închegată, iecare punct al modelului este procesat digital pentru ca programul să genereze coordonatele ingineriei construcţiei.

construcţia este imediat recognoscibilă pentru că este altceva. Linii curbe răsucite, volume ortogonale din calcar din care cresc, organic, alte volume luide din atrium-ul, un element caracteristic în titan, întrepătrunse cu draperii de sticlă, se multiplică construcţiile lui gehry, are 50 de metri înălţime şi prin

PDF Compressor Pro 72 | doSar teMatic ferestrele uriaşe face legătura vizuală cu exteriorul, spre oraş şi munte. acesta serveşte vizitatorilor ca loc de sosire, orientare şi relaxare. Spaţiul expoziţional este distribuit pe trei nivele şi are 20 de galerii legate între ele de pasaje pietonale suspendate, plus un spaţiu foarte mare pentru exponatele supradimensionate.

Frank Gehry Stilul lui (de maturitate) se înscrie în curentul deconstructivist, un stil arhitectural post-modern declanşat în anii ‘80, derivat din ideile lui derrida, care propunea o nouă formă de analiză semiotică şi o remodelare a sensurilor până capătă coerenţa mediului pe care sunt grefate. În această logică, foto: Emilia Cernăianu, Detaliu cu panouri de titan arhitectura a primit forme non-liniare, fragmentate, suprafeţe care par distorsionate, tensionate sau în care vede arhitectura: nu este nevoie să relecte vreo idee socială sau universală, cum era de exemplu viteza (”suntem în secolul vitezei”) sau să relecte credinţa că funcţia face forma. el este uneori asociat cu ceea ce criticii numesc ”Şcoala de la Los angeles” sau ”Şcoala de la Santa Monica”, lucru controversat atâta timp cât nu există o şcoală propriu-zisă şi nici măcar o teorie sau o ”platformă conceptuală” care să ne ofere o minimă deiniţie.

Lucrările lui par neterminate, ca nişte schiţe făcute în grabă pentru a surprinde o idee care urmează a i elaborată mai târziu. dar nu improvizează tocmai pentru că este un excelent cunoscător al canoanelor foto: Emilia Cernăianu, Din atrium, vedere spre munte clasice, pentru că a studiat temeinic istoria artei şi este la curent cu creaţia contemporană. În plus, este notorie grija lui pentru costuri realiste şi termene dislocate din propria structură, forme impredictibile nedepăşite. cum reuşeşte? Spune că face tot ce-i stă care vor să sugereze un haos surprins într-o fracţiune în putinţă să nu lase interesele politice sau inanciare de secundă. gehry s-a îndepărtat de obiectivele sociale să inluenţeze concepţia arhitecturală şi calculează şi necesitatea funcţională, teme ale modernismului bugete detaliate pe care să le poată respecta. pe care îi place să creadă că le-a depăşit. Propria lui criticii spun că monumentalitatea lui este casă din Santa Monica depune mărturie pentru felul megalomanie, că face risipă de materiale pentru forme non-funcţionale care nu se pot nicicum încadra în mediul înconjurător şi care par concepute fără cea foto: Emilia Cernăianu, Podul Zubizuri – pod pietonal, mai mică urmă de empatie cu climatul local sau, cel arhitect Santiago Calatrava mai rău, că s-a pus în slujba corporaţiilor mari (asta scria criticul hal foster în ”frank gehry: the art of architecture” ed. Jean-Louis cohen et al. 2001).

Efectul Guggenheim În Bilbao, reînnoirea urbană a avut succes datorită ediiciului proiectat de frank gehry care a stârnit admiraţie şi curiozitate şi a deschis drumul spre noi inovaţii urbanistice, fenomen numit ”efectul guggenheim”. Statisticile arată că după 10 ani de la deschiderea Muzeului, numărul de turişti a crescut cu peste 2000%!!!

PDF Compressor Pro S-a continuat cu o serie de construcţii moderne, rezultate ale unor proiecte îndrăzneţe cum sunt centrul euskalduna (arhitecţi federico Soriano şi dolores Palacios), reţeaua de metrou (arhitect Norman foster), Podul zubizuri sau ”Podul alb” (arhitect Santiago calatrava), un controversat arc pietonal suspendat de cabluri de oţel care traversează râul, turnul iberdrola, un zgârie-nori inaugurat în 2012 (arhitect césar Pelli, argentinianulamerican care a proiectat unele dintre cele mai înalte clădiri din lume, amintesc doar turnurile Petronas) sau proiectul peninsulei artiiciale zorrozaurre, alat în grija lui zaha hadid, prima femeie arhitect care a primit premiul Pritzker architecture în 2004 pentru

doSar teMatic | 73 şi căruia artistul francez daniel Bureu i-a adăugat în 2007, în stilul lui abstract minimalist, un arc de triumf stilizat, vopsit în roşu. În curtea interioară se ală lucrări contemporane celebre: Maman, păianjenul Louisei Bourgeois, sculptură care se mai găseşte şi în alte şase mari oraşe ale lumii: Londra, ottawa, Sankt Petersburg, tokyo, Seul şi din 2012 în Qatar; tulips, lalelele lui Jef Koons (artistul etichetat neo-pop) din seria celebration şi tall tree & the eye, a lui anish Kapoor, lucrare dăruită de artist în 2009. toate aceste nume şi lucrările lor sunt starurile care stârnesc senzaţie, dar Bilbao nu şi-a câştigat gloria cu ele, ci cu felul în care le-a integrat într-o recuperare urbană coerentă şi armonioasă.

Emilia Cernaianu

foto: Emilia Cernăianu, Muzeul Guggenheim – faţada cu curtea interioară al intrării şi promenadei creaţii futuriste caracterizate de ”putere, forme curbe şi structuri elansate, cu multiple puncte perspectivale şi geometrii fragmentate, care evocă haosul vieţii moderne” (după cum se spune într-un articol din the New York times din iulie 2008). aproape legat de clădirea Muzeului guggenheim se ală podul La Salve care, printre clădiri, se pierde în muntele artxanda

foto: Emilia Cernăianu, Turnul Iberdrola – arhitect César Pelli

PDF Compressor Pro 74 | doSar teMatic

Biografeme

“Cu alte cuvinte, umane (vise, mituri, de Aluniţa Cofan

foto: Mihai Adam, Contrast

aşa cum există foneme, lexeme, morfeme, sememe şi cum iecare dintre cele enumerate înseamnă o unitate minimală constitutivă pentru sunet, cuvânt, parte de cuvânt şi înţeles, după acelaşi model cineva deştept (rolland Barthes, critic şi teoretician structuralist francez din anii ’60-’70, cu mare inluenţă asupra evoluţiei ulterioare a ştiinţei literaturii) a inventat cuvântul ”biografem”, care, ghiciţi ce va însemna? uNitate MiNiMaLă cu VaLoare StructuraLă PeNtru curSuL uNei Vieţi Sau de defiNire a Vieţii ca deStiN. ea, uNitatea aceaSta MiNiMaLă, eSte SeMNificatiVă diN PuNctuL de Vedere aL deVeNirii fiiNţei, dar Poate La feL de BiNe Să fie uN SiMBoL Sau uN Mit, uN ViS Sau ceVa ÎNtâMPLat (o aMiNtire) ÎN reaLitatea deJa ficţioNaLizată a trecutuLui care iNtră, fără diScuţie, ÎN MaLaxoruL de iNgredieNte Biografice. cu alte cuvinte, un biografem poate i constituit şi din determinanţi ai laturii inconştiente a personalităţii umane (vise, mituri, arhetipuri) şi ajunge din străfunduri la conştient, în cazul realizării introspecţiei. dacă vrem să ne regăsim eul, să ştim cine suntem, să facem un act de căutare mi(s)tică a graalului suletesc şi identitar speciic iecăruia din noi, atunci spre aceste biografeme, spre unităţi minimale ale existenţei, cu valoare determinativă, trebuie să ne îndreptăm atenţia stetoscopică. Să vă dau exemplu de vis simbolic, arhetipal, care poate alcătui un biografem. un prichindel m-a întrebat: ”ce

fac dacă visez şi nu mă mai trezesc decât în vis? ce se va întâmpla atunci?” Întrebarea şi visul micuţului mi-au amintit, ireşte, de povestea visului lui Lao tse. Înţeleptul visa un luture şi, în vis, luturele îl visa pe înţelept. Prichindelul era oare înfricoşat de perspectiva de a se pierde în vis şi de a nu mai i în stare să distingă ce este realitatea? ”care realitate?”, s-ar i mirat Lao tse. cea a luturelui, cea a visului sau cea a persoanei care doarme? realitate şi irealitate, iată, două cuvinte au stârnit dintotdeauna mari dispute peripatetice. dar dacă realitatea e mai mult decât putem noi percepe în stare de trezie? Biografemul ne lasă să întrevedem posibilitatea tulburătoare ca noi să i fost rezultatul unor vise... Suntem ceea ce visăm. Prichindelul meu are mari şanse să devină un metaizician.

Sigur că putem avea de-a face cu multe feluri de biograii. există o biograie a ideilor (să amintesc în treacăt ”Biograia ideii de literatură”, a lui adrian Marino, important cercetător român, critic şi teoretician literar de mare amploare, un veritabil cărturar al spaţiului carpato-dunărean). este o biograie a spiritului sau o biograie intelectuală? este o biograie a derizoriului sau lucrurilor mărunte (amintesc, în treacăt, că lui titu Maiorescu îi plăcea să noteze sferturile şi jumătăţile de oră în care făcea un lucru, scria, se plimba, vizita pe cineva; iar Liviu rebreanu este cunoscut printre cercetătorii jurnalelor literare ca iind autorul unuia dintre cele mai anoste, deoarece avea mania de a face

PDF Compressor Pro

doSar teMatic | 75

, un biografem poate i constituit şi din determinanţi ai laturii inconştiente a personalităţii arhetipuri) şi ajunge din străfunduri la conştient, în cazul realizării introspecţiei. “

liste de cumpărături, liste de calcule - o contabilitate a costurilor sau liste de animale care au murit, nasc/ fată etc)? este un pomelnic de lecturi din mari autori, o biograie a...lecturilor, să zicem? asta ca să iau în cont numai câteva din potenţialităţile exempliicatoare ale biograiei... curios doar că printre atâtea exemple şi modele nu se găseşte nici un exemplu de biograie a ratărilor - în care să ie trecute ceea ce am pierdut, ocazii, oferte, călătorii, căsătorii, iubiri, prietenii, slujbe etc. aţi observat că atunci când vi se cere să faceţi un banal curriculum vitae pentru o slujbă sau, neaoş spus, o biograie, ea nu cuprinde decât puţine date ale iinţei vii (”bio”)? Luaţi oricare cV şi uitaţi-vă atent: ce avem acolo din ceea ce reprezintă persoana vie şi nu persoana socială şi profesională? Mai nimic. e un nume, o adresă şi un telefon. În rest, apar doar rubrici în care sunt antologate: cum a învăţat şi studiat (bine, mediocru, foarte bine, excepţional); unde şi cum a muncit şi dacă are recomandări; în câte limbi ştie să deschidă gura şi cât de bine o face... şi cam atât. a, să nu uit! Mai există, doar uneori, o rubricuţă mică în care ţi se cer şi mici amănunte suplimentare, cum ar i dezvăluirea altor dispoziţii şi abilităţi profesionale, care ţin de antrenament şi învăţare (lucrul cu calculatorul sau participări la extra-curriculare în diferitele perioade ale educaţiei).

Sunteţi atunci de acord cu mine că un cV obişnuit nu reprezintă decât omul social şi profesional? Şi unde apare atunci iinţa lui profundă, ceea ce îl face diferit de ceilalţi, inalienabil şi indivizibil? ceea ce îl face să ie x şi nu Y? Şcoala cutărică au mai făcut-o mulţi alţii, posesori de diplome universitare sunt cu milioanele (cum se fac la cutare universitate privată, nu dau nume, pe bandă rulantă...), iar ştiutori de engleză găsim tot aşa, la fel de buni, încât să se descurce mai mult decât onorabil, încaltea posesorii de permis de conducere categoria B sunt ca ciupercile după ploaie, numai dacă priviţi la bietele noastre străzi şi trotuare pavoazate cu maşini. aşa ajungem să punem la bătaie măştile: cele profesionale, cele sociale. Şi eul meu, al lui, al ei, al tău unde sunt? când are timp să iasă şi el la lumină şi să se manifeste? Suntem copleşiţi pe parcursul unei zile întregi de obligaţii

şi solicitări...sociale, iar acasă ajungem frânţi, căci nu ne lasă să răsulăm sclavia slujbei mohorâte a secolului xxi. când să mai ai timp de vocaţie, de descoperirea profunzimilor lui, ale tale, ale sale? de fapt, de ce avem nevoie de biografeme, încă un cuvânt de reţinut printre multe altele? Şi de ce este o invenţie deşteaptă? Pentru că oricât am vrea noi să notăm nimicuri, să salvăm perisabilul prin scrierea într-o pagină/jurnal (blog), din viaţa noastră (şi majoritatea diariştilor asta şi fac, este o regulă de aur a existenţei jurnalului, care presupune, vorba unui alt scriitor - ion desiderius Sârbu - elev al lui Blaga la cluj, o retragere melcoidă din faţa vieţii), eul rămâne tot pe afară, este de neprins, de neixat în albul strălucitor al unei pagini.

BiografeMeLe SuNt aLcătuite Nu NuMai diN Materia Vieţii exPeriMeNtate, ci Şi diN ViSe, diN oBSeSii SiMBoLice, diN Lecturi ModeLatoare, diN SuPerStiţii Şi frici, diN iuBiri Şi LaŞităţi, diN adMiraţii faţă de MaeŞtri Şi riVaLităţi de diSciPoLi etc, etc.

Să închei cu un exemplu: ion Petru culianu, om mare şi cărturar vestit, elev sârguincios şi inteligent al lui Mircea eliade, căruia i-a urmat la catedra de istoria religiilor din chicago, avea credinţe de alchimist: credea în numere magice şi în horoscoape (nu chiar din cele obişnuite, pe care le zărim pe toate gardurile, pardon!, pe toate...site-urile, ci cele făcute...ştiinţiic; şi dacă vreţi să ştiţi cum arătau ele şi ce complexitate de cunoştinţe cereau, citiţi ”Jocul de smarald”, de acelaşi autor). Nu-i aşa că este un biografem interesant, care ne spune ceva despre iinţa vie a profesorului universitar, asasinat mişeleşte în 1990?

Alunita Cofan

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

premium bonus

PDF Compressor Pro 78 | PreMiuM BoNuS

a Forgoten mythology: Pre-roman Diviniies in Dacia

by Daniel Spânu, archaeological institut, Bucharest

the mythology of the 1st c. B.c. and irst century a.d. in dacia is very little known. the romanian moderne historiography has tried to solve this dilema in a simple way. dacian and getae have been regarded as an single transhistorical identity (the geto-dacians), sharing the same language and the same religion. in this way, the deities of the getae (zalmoxis, gebeleisis), mentioned by herodotus in the 5th c. B.c. have been related to the dacians, who emerge on the scene of history only in the 1st c. B.c. there are neither written nor archaeological sources sustaining this interpretation. the written sources lack any conclusive details regarding the nature and content of the late La tène myths in dacia. the relative silence of the ancient literature was probably also an efect of the roman conquest (106 a.d.). the myths of the barbarian elites that opposed the civilising power of rome had to be consigned to oblivion in the historical sources (damnatio memoriae), just as their principal promoters had to be deposed. however, the roman State’s efort put into defeating the dacian political structure is illustrated in an exemplary way by the trajan’s column in rome. it’s reliefs relect wordsless the ethnic consistency and complex hierarchy of the local society. recent debates about ethnicity have revealed the importance of collective cultural memory in articulating a cohesive identity. Collective cultural memory is able to integrate founding or theological myths, the genealogies of ruling families, and magical and technological knowledge and traditions. this perspective reveals the central position held by the myths in which a prehistoric collective identity takes shape. at least in theory, the concept of the collective cultural memory allows the identiication of a common denominator for myths and ritual practices (votive depositions, human burials). in the dacian case, the link between myths and prestige goods (precious metalwork) may be outlined beyond the frontiers of theoretical debate. for current research, there are two fruitful approaches understanding the dacian forgotten mythology: (1) the interpretation of votive and funerary rituals and (2) a

deeper knowledge of the iconography. the iconography and votive and funerary practices reveal themselves to us as connected domains of symbolic expression of the image of the individual, in accordance with the templates of a particular mental and mythological system. in the late La tène transylvania, votive depositions of sets of female silver ornaments are frequent (fig. 1), but human burials are very rare. in the Lower danube the situation is the reverse: votive depositions of silver artefacts are rare, but graves with weapons and harness (fig. 2) are frequent. the geographic diferences between the area of the clothing-accessories-type hoards and the area of the weapons and harness burials (fig. 3) could be explained by the supposition of a difering ritual value placed on the two principles (female and male) on which the local mythology was based. the iconography of the dacia of the irst century B.c. and irst century a.d. brings together scenes representing goddesses and horsemen, as well as zoomorphic depictions. the set of phalerae from Lupu combines a female triad (fig. 4/1-3) with a pair of horsemen (fig. 4/5-6). the iconographic message of the sets of phalerae should not be sought in each separate piece, but in the ensemble of similar images, however. the combinations of phalerae might be interpreted as combinations of the meanings of the images they contain. the represetation of the triad includes a winged “Mistress of the animals” (fig. 2/1). the wings and the use of an iconographical greek schema (potnia therôn) relect the divine identity of this person. the validity of the relationship between female triad and the pair of horsemen is supported in particular by the scene on a bowl from zimnicea (fig. 5). here, a pair of horsemen is greeted by at least two goddesses. the idea of the female triad is attested by other iconographic representations from the dacian period, for example, the scenes on a bowl and a belt plate from Popeşti and probably the plate from Săliştea.

PDF Compressor Pro

Female Hero

PreMiuM BoNuS | 79

PDF Compressor Pro 80 | PreMiuM BoNuS if the iconographic themes of the horseman hero and the mistress of animals have older forebears, in the early thracian iconography of the 5th – 3th c. B.c., the emergence of collective deities represented a syncretic phenomenon to the late La tène period (1st c. B.c.), in which diferent external inluences may have merged. the pair of horsemen might relect a local adaptation of the widespread myth of the dioscuri. the female triad may be linked with graeco-roman deities of the Moirai/tria fata/charites type or with similar groups from celtic mythology (the three Morrígna: Morrígan, Badb, Nemain). the anthropomorphic igures from Lupu are related to two antithetical priciples depicted in the shape of beasts: the chthonic - symbolised by the snake, and the celestial - symbolised by birds of pray (fig. 4/4 and 7). eloquently illustrated by the conlict between the birds-of-pray and the snakes (on the small phalerae), this antithesis lends the myth of the female triad and the pair of horsemen a cosmological dimension. thus, the zoomorphic representations substantially contribute to underlining the divine nature of the anthropomorphic beings in the local iconography. a particular relationship between animals and horseman can also be detected in the case of the phalera from Surcea (fig. 6). here, the bird, positioned above the horseman, can be recognised as fulilling the rôle of psychopomp. the myths illustrated by the phalerae therefore betray a religious mentality that had not completely broken away from possible animist and shamanic traditions. the female divinities depicted on the phalerae from Lupu show the attributes of their authority over wild nature. the signiicance of the deposition of hoards in the natural environment is in harmony with the signiicance of the representation of the adornments of Mistresses of the animals. thus, the sets of precious metal artefacts from the hoards can be attributed to deities of wild nature. their deposition might have represented an ofering to these gods. in the dacian case, we should recognize a particular connection between ritual practices, iconography and mythology (fig. 7).

Daniel Spânu Photo credits: Daniel Spânu

Fig. 3, Nymphae si

PDF Compressor Pro

PreMiuM BoNuS | 81

i cavaleri, cartare Fig. 4, Cupa zimniceana Fig. 5, Lupu

PDF Compressor Pro 82 | PreMiuM BoNuS

Fig. 6, Surcea

Fig. 7, Theory

PDF Compressor Pro

PreMiuM BoNuS | 83

Conceptul esteic japonez Iki, în contemporaneitate Conceptul Iki şi trăsăturile sale.(Partea I) The estheic concept of Iki, met nowadays de Cezara Miclea

KeywOrDs: IKI, COnCePt, CULtUre, VaLUe, LIFestyLe, eDO, qUarters OF PLeasUres, COsmOPOLIte, mentaLIty, sOCIety, IDeaLIsm, nOn-reaLIsm, UnIqUe. One of the most outstanding concepts from Japan is the aesthetic concept of iki, constituted as one of the essential values of Japanese culture. Its origins, as well as its delicate way of thinking and feeling, inspire whoever hears or reads about it to seek for its knowledge.

by its users. They can be from both oriental, as well as occidental provenance, because the distinguished values of iki are situated in a deep level of the consciousness and the lifestyle, which promotes this aesthetic concept, can be adopted anytime, anywhere.

The charismatic wisdom of iki derives from its nonverbal communication applied with reinement

The aesthetic concept of iki got materialized in the Edo era of Japan (1600-1868), in the quarters of Bitai

PDF Compressor Pro 84 | PreMiuM BoNuS pleasures called Yoshiwara from Edo, the former name of Tōkyō capital and Shimabara of Osaka city.

The person who wrote the most detailed book about iki is the Japanese philosopher Kuki Shūzō (1888-1941), entitled ”The structure of iki”, in 1930. His cosmopolite mentality allowed himself to integrate in both Japanese and European intellectual and reined society. Grace to the great contribution of Kuki Shūzō, iki progressed from the state of notion to the state of concept by adding it the main features of the Japanese culture: the ethical idealism met in bushidō (the way of a samurai warrior) and the religious non-realism of Buddhism.

Finally, the aesthetic concept of iki resides in

each person who is willing to know about its astonishing and unique culture and the surroundings which helps it to take place. deiniţia conceptului estetic japonez iki este imposibil de redat fără prezentarea unui echivalent al acestuia în cultura şi estetica occidentală cu care suntem atât de familiarizaţi. Blaise Pascal a descris un termen denumit esprit de inesse. conceptul estetic japonez iki şi conceptul estetic franţuzesc esprit de inesse deinesc, în primul rând, un stil de viaţă. Persoanele care deosebesc o existenţă trăită cu simţiri meschine, gândire măruntă şi îngustă, comportament impulsiv de către o existenţă trăită cu eleganţă şi rainament, sunt de acord cu faptul că aceste concepte trebuie să ie întâi trăite, simţite,

Iki Akirame

PDF Compressor Pro

PreMiuM BoNuS | 85

aplicate în viaţa de zi cu zi, ca mai apoi să se resimtă rezultatele lor. rezultatele lor se resimt prin efectul lăsat în viaţa celor care interacţionează cu persoanele care aleg acest stil de viaţă sugerat de iki, respectiv esprit de inesse. aceSte coNcePte eStetice PreziNtă uN cod de coMPortaMeNt aPLicat ÎN reLaţiiLe iNteruMaNe, atât ÎN Societatea occideNtaLă, cât Şi ÎN cea orieNtaLă.

Persoana căreia i se atribuie meritul pentru implicarea intensă în dezvoltarea uneia dintre cele mai reprezentative noţiuni culturale şi sociale japoneze din perioada edo (1600-1868) şi aducerea sa la rang de concept estetic este ilozoful japonez Kuki Shūzō (1888-1941). acesta a absolvit ilozoia la

Ikiji

universitatea imperială tōkyō, apoi a decis să se mute pentru 8 ani în europa, cu scopul de a-şi consolida cunoştinţele în limbi străine şi ilozoie. alat de-a lungul vieţii în contact permanent cu diferiţi ilozoi japonezi şi europeni care îmbrăţişau diverse curente ideologice şi culturale, Kuki a fost sprijinit, prin inluenţa şi inspiraţia acestor oameni culţi, în a scrie opera ”Structura [conceptului] iki”, în 1930.

Printre ilozoii şi oamenii de litere contemporani cu Shūzō, care l-au ajutat în a-şi specializa şi consemna cunoştinţele despre iki, se număra henri Bergson (1859-1941), Martin heidegger (1889-1976) şi JeanPaul Sartre (1905-1980). conform specialistului în concepte estetice japoneze moderne, Karatani Kōjin (n. 1941), Kuki a încercat să transforme iki într-o categorie estetică,

PDF Compressor Pro 86 | PreMiuM BoNuS prin combinarea ĂŽntr-o singurÄ&#x192; deiniĹŁie a trei atribute despre care se considera a i structura semanticÄ&#x192; a conceptului estetic iki, deoarece prin sensurile acestor cuvinte se resimte atmosfera Ĺ&#x;i stilul de viaĹŁÄ&#x192; insulat de iki: noĹŁiunea buddhistÄ&#x192; de resemnare (akirame), tradiĹŁia militarÄ&#x192; a calmului falnic Ĺ&#x;i a stimei de sine de neclintit (ikiji) Ĺ&#x;i ideea ispitirii erotice, a cochetÄ&#x192;riei (bitai). existenĹŁa lui iki se poate ĂŽnĹŁelege ca iind un fenomen al conĹ&#x;tiinĹŁei umane din perioada edo. Principala sa trÄ&#x192;sÄ&#x192;turÄ&#x192; care se resimte ĂŽn relaĹŁiile interumane este bitai (â&#x20AC;&#x17E;cochetÄ&#x192;rieâ&#x20AC;?), mereu direcĹŁionatÄ&#x192; cÄ&#x192;tre sexul opus. dacÄ&#x192; luÄ&#x192;m ĂŽn considerare faptul cÄ&#x192; ikigoto (â&#x20AC;?aventuri ikiâ&#x20AC;?) ĂŽnseamnÄ&#x192; irogoto (â&#x20AC;?aventuri amoroaseâ&#x20AC;?), observÄ&#x192;m cÄ&#x192; relaĹŁia cu o persoanÄ&#x192; de sex opus implicÄ&#x192; existenĹŁa fundamentalÄ&#x192; a lui iki. Sintagma care descrie poveĹ&#x;ti despre relaĹŁiile dintre bÄ&#x192;rbaĹŁi Ĺ&#x;i femei este iki na hanashi (â&#x20AC;?poveĹ&#x;ti despre ikiâ&#x20AC;?). fiind expus atât ĂŽn faĹŁa exprimÄ&#x192;rii culturale orientale ĂŽn ĹŁara natalÄ&#x192;, cât Ĺ&#x;i ĂŽn faĹŁa exprimÄ&#x192;rii culturale occidentale ĂŽn perioada Ĺ&#x;ederii sale ĂŽn europa, Kuki ShĹŤzĹ? Ĺ&#x;i-a format principalele idei despre dezbaterea ĂŽn ceea ce priveĹ&#x;te conceptul iki. Ă&#x17D;n cele din urmÄ&#x192;, este un fenomen dezvoltat ĂŽn Japonia, dar nÄ&#x192;scut din antiteza tensiunilor duale ĂŽntre occident Ĺ&#x;i orient, europa Ĺ&#x;i edo, bÄ&#x192;rbat Ĺ&#x;i femeie. efortul sÄ&#x192;u a fost canalizat ĂŽn a crea un concept ĂŽnĹŁeles pe plan internaĹŁional. Lucrarea sa este detaliatÄ&#x192; Ĺ&#x;i presÄ&#x192;ratÄ&#x192; cu numeroase exemple ĂŽn aceastÄ&#x192; privinĹŁÄ&#x192;. PrezintÄ&#x192; conceptul iki ĂŽntr-o manierÄ&#x192; organizatÄ&#x192;, sistematicÄ&#x192; Ĺ&#x;i logicÄ&#x192;. Ă&#x17D;n ciuda faptului cÄ&#x192; ilozoful Kuki ShĹŤzĹ? oferÄ&#x192; observaĹŁii cuprinzÄ&#x192;toare, niĹ&#x;a de sensibilitate ce comprima iki rÄ&#x192;mâne diicil de explicat. Prin opera â&#x20AC;?Structura [conceptului] ikiâ&#x20AC;?, Kuki doreĹ&#x;te o investigaĹŁie asupra trÄ&#x192;dÄ&#x192;rii constante dintre bÄ&#x192;rbaĹŁi Ĺ&#x;i femei, care aparent Ĺ&#x;i-au pierdut principiul identitÄ&#x192;ĹŁii, suferind eĹ&#x;ec dupÄ&#x192; eĹ&#x;ec ĂŽn orice dorinĹŁÄ&#x192; de a se realiza pe plan sentimental.

â&#x20AC;?PlÄ&#x192;cerea iki se naĹ&#x;te numai ĂŽntr-o tensiune neĂŽncetatÄ&#x192;, dintr-o relaĹŁie ĂŽntre un bÄ&#x192;rbat Ĺ&#x;i o femeie. ei doresc sÄ&#x192; atingÄ&#x192; un scop care, odatÄ&#x192; atins, lirtul Ĺ&#x;i cochetÄ&#x192;ria dispar, competiĹŁia fermecÄ&#x192;toare iind uitatÄ&#x192; Ĺ&#x;i stinsÄ&#x192; asemeni unui foc de paie.â&#x20AC;? (Marra, 1999:212) conceptul iki presupune un stil care se ala ĂŽn atmosfera ĂŽncÄ&#x192;rcatÄ&#x192; de erotism din cartierele plÄ&#x192;cerilor din capitala edo, din teatrele Kabuki Ĺ&#x;i folclorul japonez din perioada edo (1600-1867). adepĹŁii acestui stil erau geishele, gazde ale distracĹŁiei Ĺ&#x;i armoniei, precum Ĺ&#x;i clienĹŁii rainaĹŁi ai cartierelor de plÄ&#x192;ceri, adevÄ&#x192;raĹŁii patroni ai artelor Ĺ&#x;i autoritÄ&#x192;ĹŁi ai caselor de toleranĹŁÄ&#x192;, tsĹŤ ( â&#x20AC;&#x201C; cunoscÄ&#x192;tor, expert ĂŽntrale manierelor Ĺ&#x;i codurilor de comportament utilizate ĂŽn incinta cartierelor de plÄ&#x192;ceri). toĹŁi adepĹŁii stilului rainat iki purtau veĹ&#x;minte Ĺ&#x;i aveau un comportament ce denotÄ&#x192; erudiĹŁie, sobrietate Ĺ&#x;i cutezanĹŁÄ&#x192;, iar calitÄ&#x192;ĹŁile ce le posedau, printre care lascivitate reĹŁinutÄ&#x192;, bravurÄ&#x192;, expertizÄ&#x192; ĂŽn practicile cartierelor, au devenit laitmotivele din literatura modernÄ&#x192;, versurile Ĺ&#x;i gravurile ĂŽn lemn din perioada ĂŽnloritoare ĂŽn cultura din perioada edo.

Cezara Miclea Bibliograie articol iki â&#x20AC;&#x201C; revista Art Out: Marra, Michael (1999), Istoria esteticii moderne japoneze, honolulu: university of hawaiâ&#x20AC;&#x2122;i Press.

Marra, Michael (2004), Kuki ShĹŤzĹ?: Poezia Ĺ&#x;i poetica unui ilozof, Statele unite ale americii: university of hawaiâ&#x20AC;&#x2122;i Press.

Nara, hiroshi) (2004), Structura independenĹŁei â&#x20AC;&#x201C; Viziunea esteticÄ&#x192; a lui Kuki ShĹŤzĹ?, honolulu: university of hawaiâ&#x20AC;&#x2122;i Press.

â&#x20AC;?un bÄ&#x192;rbat sau o femeie ĂŽn cÄ&#x192;utarea lui iki adopta o anumitÄ&#x192; ĹŁinutÄ&#x192; calmÄ&#x192;, elegantÄ&#x192; Ĺ&#x;i cochetÄ&#x192;, Pincus, Leslie (1996), Cultura autentiicatÄ&#x192; ĂŽn susĹŁinutÄ&#x192; de cutezanĹŁÄ&#x192;, cu scopul de a câĹ&#x;tiga Japonia ImperialÄ&#x192;, Los angeles: university of california persoana doritÄ&#x192;. un cuceritor priceput era capabil sÄ&#x192; Press. identiice o relaĹŁie destinatÄ&#x192; sÄ&#x192; se termine neelegant, ShĹŤzĹ?, Kuki (ed) (1930), Structura [conceptului] prin urmare se retrÄ&#x192;gea la timp. acest principiu era iki, tĹ?kyĹ?: Kodansha internaĹŁional Ltd. respectat de cÄ&#x192;tre locuitorii capitalei edo, iar spre ĂŽnceputul secolului al optsprezecelea, oamenii se identiicau cu conceptul iki Ĺ&#x;i se strÄ&#x192;duiau sÄ&#x192; ĂŽl cultive Ĺ&#x;i sÄ&#x192; ĂŽl personiice. iki devenise un cod de comportament atât de rÄ&#x192;spândit, ĂŽncât era observant Concept by: Cezara Miclea ĂŽn iecare aspect al vieĹŁii, inclusiv ĂŽn modalitÄ&#x192;ĹŁile de photography & styling: Kat Grey vorbire, ĂŽn gastronomie, ĂŽn stilul architectural Ĺ&#x;i ĂŽn Model & make-up artist: Flavia Florea modelele vestimentare.â&#x20AC;? (Nara, 2004:2)

PDF Compressor Pro Cezara Miclea is a Romanian essayist who graduated the Faculty of Foreign Language and Literature, the section of Japanese-English, of the University of Bucharest in July 2012. She had various internships within Human Resources companies in Bucharest and a full-time job during the summer of 2011 in Great Britain, during college. She worked for a while for a Japanese factory situated in the outskirts of Bucharest as a translator and interpreter. She now collaborates with cultural Romanian Art Out magazine.

(Continuarea ĂŽn Art Out nr. 19)

Akanuke

PreMiuM BoNuS | 87

PDF Compressor Pro 88 | PreMiuM BoNuS

Fragmente de Nicolae Macovei Makovei

Paradoxal, se poate spune că nu există o comunicare semniicativă între spaţiul spiritual al operei de artă şi universul cultural al privitorului. doar muzeele, întretăiate de luxul turiştilor, pot constitui o excepţie, evident, cu ghilimele de rigoare. Şi desigur, cercetătorii, de toate „culorile”, preocupaţi de estetică.

Sau, dacă există „comunicare”, de pildă - la vernisaje ori la diferite „evenimente” mediatizate – nu eşti sigur decât de un anumit conformism monden. de fapt, “comunicarea”, în decursul timpului, a reprezentat mai degrabă un mixt între capacitatea de a pune de acord spaţiul spiritual-estetic şi dorinţa artistului/publicului amator de artă de a „cuceri”, ca singularitate, acest univers.

acest drum ascendent, evident, a devenit cu timpul tot mai greu de probat: istoria şi viaţa socială „normală”, corespunzând tot mai puţin esteticii mitice şi magice a imaginii. arta a devenit, în mare măsură, tot mai mult un semn al bunăstării, al intelectului „pur” şi al unui univers spiritual ireal şi desigur, conformist şi etilist. adică a urmat căile dintotdeauna prin care artistul funcţiona din punct de vedere social. un slujbaş al manipulării sociale ori religioase ce comanda cum trebuie să arate arta, emoţiile puse de ea în joc şi pe cine să slujească ea. Între cutumele esteticii şi dreptul la originalitate constituindu-se dinamica spaţiului cultural naţional şi internaţional împreună cu teoriile aferente.

oricum, artistul, dincolo de aura lui de „creator”, era şi este, înainte de orice, un meşteşugar şi un singuratic, abia apoi constituindu-se într-un ofertant de emoţie speciică şi să zicem, universală, prin imagine. În acest sens, poate, totuşi nu deloc întâmplător, renaşterea a încercat să reinventeze omul cu aura de cea mai semniicativă iinţă a lumii noastre. cel puţin în cultura de tip european artiştii au căutat cu tenacitate să confere strălucire, emoţie şi mister realităţilor din “imagine”, luidizând, astfel, chiar hotarele universului nostru. Sau au mimat acest proces prin conformism „globalizant”.

arta, ca orice activitate intelectuală, specializându-se până la a deveni aproape ermetică marelui public. Nedemocratică, oricum. Sau, mai exact spus, aproape inutilă celor neafectaţi de microbul şi metaizica ei. cum par a sta lucrurile, de pildă, cu cercetarea fundamentală ori astrobiologia, o disciplină ştiinţiică, evident, aleasă pur întâmplător ca exemplu. desigur, timpul a lămurit în mare măsură, statutul de avangardă al artistului, chiar mediul lui academic, acceptând într-o anumită măsură, un spaţiu de libertate şi ambiguitate al operei de artă

PDF Compressor Pro

şi implicit un drept al creatorului la individualitate şi originalitate. esteticienii şi gânditorii legaţi de cultură, teoretizând incertitudinile şi ambiguităţile aduse şi induse de opera de artă modernă până la acceptarea unui haos total, chiar abscons (presupus metaforic) şi, desigur, „dialectic” al esteticii şi a semniicaţiilor puse în joc. astăzi, realitatea „spirituală” a operei de artă este pură icţiune, un imaginar fără limite. iar icţiunile artistului devin realitate ultimă, fundamentală, deinitorie, „oglindă” nu doar pentru individualitatea artistului, ci şi pentru „dialogul” lui cu ceilalţi.

Jocul dintre imaginarul artistului şi structura ideatică a omului se dizolvă într-un spaţiu cu atât de multe dimensiuni „poetice” şi teoretice, încât şi pentru un specialist dialogul pluteşte, în mare măsură, în generalităţi şi incertitudini. cert este că spaţiul spiritual al omului e imposibil de cuprins într-un mod total în orice fel de reprezentare a lui. Şi chiar aproximarea lui nu este astăzi decât un exerciţiu provizoriu. artistul contemporan poate intuieşte cel mai bine acest lucru, obligat la acest joc, (întotdeauna riscant), cu forma şi semniicaţia, cu sensul, nonsensul, nuanţele paradoxale şi descoperirea fără odihnă a noilor

PreMiuM BoNuS | 89

teritorii ale iinţei induse de dinamica realităţii şi aspiraţii. Înlocuind realitatea „brută” prin convenţii imagistice cu virtuţi mai mult ori mai puţin estetizante. oricum, cert este că arta e un element de negare a oricărei realităţi convenţionale. arta contemporană nu mai concordă, de pildă, cu „povestirea” ori „cuvântul care zideşte”, chiar atunci când se presupune că artistul încă ţine cont de organizarea lumii oferită de cuvânt. În acelaşi timp, apare un sincretism tot mai profund al artelor, preigurând, poate, noi direcţii de exprimare. independenţa artelor plastice are acelaşi statut ca independenţa muzicii, de pildă, ori a baletului ori, de ce nu, a circului. imaginea nu mai este deloc „naturală” (şi nici nu a fost vreodată) şi această îndepărtare instaurează o puternică autonomie faţă de cultura „de masă”, să zicem. Poate, aşa se înţelege mai exact chiar „modernitatea” culturilor primitive ori semniicaţiile artelor populare. dar şi faptul că, în tot ceea ce face omul, (inclusiv artistul), se transmite totuşi ceva inteligibil şi, mai ales, semniicant despre sine, oricât s-ar strădui să nu ie aşa.

Nicolae Macovei Makovei

PDF Compressor Pro 90 | PreMiuM BoNuS

eugen Lovinescu – portreist (I) de Iulian Boldea aBSTracT. whether it is constructed on accePtance and Praise or on RESERvE AND NEGATIoN, THE STyLE of E. LovINESCu’S PoRTRAITS IS BASED oN CoNCISIoN AND ExPRESSIvE REfINEMENT. IT IS, SoMEHow, A CLASSIC STyLE. THE DIARIST IS PERHAPS LESS PREoCuPPED By THE PRECISENESS of HIS oBSERvATIoN, THAN

By THE ExPRESSIvITy of SENTENCES, By THE SoBER AuTHENTICITy of THE NoTATIoNS, by the clarity and coherence of the utterances as well as by the delight of rePresenting the revelatory detail.

KeywordS: criTiciSm, PorTraiT, conciSion, refinemenT, auTHenTiciTy.

În Memoriile lui e. Lovinescu transpar cu suicientă claritate toate servituţile şi beneiciile scriiturii de tip autobiograic, scriitură ambivalentă, pliată atât pe evaluarea interiorităţii, cât şi pe radiograia datelor exterioare, ale unei realităţi dinamice şi contradictorii. din paginile memorialistice ale criticului de la Sburătorul nu se degajă deloc imaginea unui temperament aulic, olimpian, desprins de contingent ori cu totul echidistant. dimpotrivă, există destule pagini animate de ior polemic, marcate de idiosincraziile autorului, atinse de nervul pamletar al unui scriitor ce-şi contrazice adesea declarata voinţă de impersonalitate şi de temperanţă în evocarea contemporanilor săi. Subiectivitatea ce palpită în textul memoriilor este, de fapt, resursa expresivă latentă ce le conferă acestora forţă de seducţie, ior al autenticităţii şi putere fascinatorie. este de la sine înţeles că, citite astăzi, multe dintre asperităţi şi-au pierdut aproape cu totul forţa de impact şi acuitatea; subzistă doar vibraţia evocatoare, capacitatea autorului de a plasticiza o anume trăsătură de temperament, de a revela resursele caracteriale ale unui tip uman, de a pune în scenă întâmplări şi fapte revelatoare pentru ambianţa epocii în care autorul a trăit.

pitoresc, a atmosferei ce încadrează siluetele contemporanilor criticului. Pitorescul şi anecdoticul au o funcţie marcantă în tectonica portretului lovinescian: plasează într-un decor social şi artistic igurile, le conferă culoare şi relief, le imprimă o identitate proprie reieşită şi din consonanţa dintre personaj şi mediu. un procedeu frecvent folosit este acela al descinderii balzaciene în spaţiu şi timp, dar şi al surprinderii unui temperament în mişcarea vie, în dinamismul reacţiei imediate, înregistrată în nuditatea sa psihologică şi afectivă. ilustrativ e începutul capitolului rezervat lui ion Barbu, în care notaţia precisă şi totodată barocă, a climatului atmosferic se îmbină cu detenta descripţiei evocatoare şi cu surprinderea unui tip uman în mişcările sale primordiale, înregistrate cu promptă acuitate senzitivă. Nu lipsesc din acest fragment nici dinamizarea scenică, nici caracterul expozitiv, nici pregnanţa detaliului revelator: „Pe când sub ploaia putredă a toamnei, ce unea cerul şi cu pământul spongios într-un giulgiu lichid, fanfarele dolente ale marşului funebru duceau rămăşiţele lui Vlahuţă, uşa biroului meu s-a deschis pentru a face loc unui tânăr subţiratic, tip oriental, smolit, cu ochii, după cum s-a spus, vegetali, de plante acvatice, cu pasul precipitat şi decis. Se numea «Popescu», era poet şi-mi întinse Lovinescu excelează, în Memoriile sale, cum un caiet cu aparenţe sumare, pe a cărui primă pagină observă ileana Vrancea, în tehnica portretului, se citea: Copacul. abia începui să descifrez câteva extrem de sugestiv şi de plastic, prin care oamenii versuri când, nervos, luându-şi scaunul de la locul său, sunt surprinşi în mediul lor caracteristic, în relevanţa tânărul şi-l împlântă cu energie lângă fotoliul meu pe temperamentului lor, dar şi în dinamica evoluţiei care, cu priviri laterale, îl trăsei puţin la o parte; tânărul lor interioare. e vorba, evident, de un tip de portret se apropie din nou cu insistenţă: scenă clasică de psihologic, fundamentat pe surprinderea reacţiilor teatru, de dominaţie sau de intimidare. citii o poezie, psihice, dar care nu evită nici relevanţa detaliului două, trei: versuri parnasiene, dure, lapidare, ceva din

PDF Compressor Pro hérédia, din Leconte de Lisle, pe fondul frenetic al lui Nietzsche, cu un material verbal personal şi o tăietură energică. aveam în faţă un poet căruia îi mai lipsea doar un pseudonim”.

Portretul lui ion Barbu, care debutează sub aceste auspicii narativ-dramatice, este dezvoltat şi completat prin inserţia unor observaţii caracterologice şi a unor evaluări ale datelor moralafective. Portretul devine, în acest moment al derulării sale, unul valorizator, asumându-şi resurse şi conotaţii axiologice: „omul nu s-ar putea spune că e comod. acum, după treisprezece ani de raporturi variate, cu inexplicabile soluţii de continuitate, după ce de atâtea ori ne-au prins razele oblice ale soarelui în exaltări poetice, în calmul biroului meu, sau pe aleile cişmigiului, în apoteozele primăverii, n-aş putea să nu conirm că omul nu e comod. Nu e comod, mai întâi, prin inegalitatea de umoare şi, deci, prin lipsa unităţii de reacţiune, ceea ce imprimă o basculare reacţiilor în nesiguranţa continuităţii; nu e comod prin irascibilitate şi agresivitate, prin atitudini tiranice şi exclusive, cum ar i un antisemitism intempestiv airmat sau o necesitate de respectabilitate ostentativ proclamată cu orice ocazie: nu e comod, dar cât e de interesant!”. evident, nu întotdeauna recursul la anecdotică şi la digresiunea narativizată excesiv este salutar pentru reuşita portretului lovinescian. atunci când notaţia trăsăturilor izice, densă, sobră, dar minuţioasă în acelaşi timp, se întâlneşte cu alura moralistă a frazei, cu relieful psihologic şi cu scena ilustrativă, portretul capătă pregnanţă şi expresivitate, culoarea afectivă adecvată şi tonul cel mai just. găsim în Memorii şi unele portrete în care infuziile de lirism sunt dominante, iar notaţiile se resimt de o detentă metaforică mai pronunţată; luxul rememorării ampliică vibraţia afectivă a frazei, iar verbul consimte să îşi desfăşoare volutele unei subiectivităţi nu îndeajuns de bine camulate. un astfel de portret este cel consacrat lui ilarie Voronca, în care, în jurul unei trăsături dominante, lipsa de iniţiativă, timiditatea în exces, criticul alcătuieşte prin acumulare de epitete, un portret aglutinant şi liric în acelaşi timp, făcânduse, însă, şi legătura între psihologia omului şi opera sa. există în galeria portretelor lovinesciene şi unele schiţe caracterologice, în care percepţia îşi schimbă cu totul perspectiva şi dimensiunile, seninătatea şi impersonalitatea, transformându-se treptat în incisivitate şi turnură polemică a enunţului.

Portretul lui Vasile Pârvan este din categoria unor astfel de portrete: privirea rece, lucidă a criticului ală dedesubtul reacţiilor şi comportamentului exterior al cărturarului, trăsăturile ascunse ale

PreMiuM BoNuS | 91 personalităţii sale, acele dominante psiho-afective care îi mobilizează energiile şi resorturile intelectuale şi morale. Lovinescu recurge la formulări sintetice, de incontestabilă pregnanţă caracterologică, la însumări de detalii relevante, gravate în aquaforte, unele trasate în peniţă ironică, altele: „un inconformism suletesc categoric ne-a precizat de la primele noastre întâlniri o poziţie de ostilitate, tacită sau pe faţă, după împrejurări, păstrată, de altfel, fără întrerupere, intactă de nu şi activă; inteligent, studios, dar mai presus de orice, ambiţios şi orgolios până la dezumanizare, hipnotizat în voinţa excluzivă de a se airma şi ajunge superior înarmat, aşadar, în arena existenţii, el se prezenta, în schimb, cu totul dezarmat în faţa unui om lipsit de dorinţa de a poza sau parveni, desfăcut de prejudecăţi academice, de un diletantism, care, prin faptul independenţii morale şi materiale, îşi putea permite o libertate de vorbă fără altă frână decât cea a bunului-simţ (...) Pârvan reprezenta un exemplu pregnant de «pitiatism», adică de obiectivare a voinţii prin simpla forţă de sugestie, de persuasiune, obiectivare capabilă de a se transforma, în ordinea biologică, în adevărate epidemii (...)”. În portretizarea lui Pârvan nu sunt subliniate doar trăsăturile moral-intelectuale ale savantului (voinţa masivă, subordonarea tuturor resurselor spirituale pentru atingerea scopului propus, imperativul necesar al încordării intelectuale, „voinţa fermă de a «ajunge»”); Lovinescu expune şi câteva observaţii stilistice asupra lucrărilor lui Pârvan, care, dincolo de aspectul ştiinţiic, păcătuiesc printr-un stil prolix, marcat de imagini patetice, de un ton excesiv retoric şi o frazeologie adesea dezarticulată. o pondere considerabilă o ocupă în Memoriile lui Lovinescu personalitatea lui Nicolae iorga, greu de circumscris într-o singură portretizare; criticul recurge la aşa-numitul portret biograic, ce surprinde datele caracterologice ale unei personalităţi în devenirea sa interioară şi exterioară, în dinamica evoluţiei sale diacronice. Proilul marelui istoric e surprins prin încadrarea într-un context existenţial particular, dar şi prin însumarea datelor psihologice într-un portret alcătuit din tuşe ambivalente, chiar contradictorii, în care admiraţia şi contestarea se îmbină până la contopire, fapt remarcat şi de eugen Simion, care observă totodată şi recurenţa unor portrete: „unele portrete revin. imaginea lui t. Maiorescu, de pildă, obsedează pe e. Lovinescu. ceva scapă totdeauna criticului şi, în alt capitol, el revine la schiţa portretului dinainte. tot aşa, N. iorga, igura biblică a literaturii lui Lovinescu. faţă de marele istoric, criticul are sentimentul pe care îl aveau, probabil, primii creştini faţă de dumnezeu: o credinţă plină de spaimă. chiar şi atunci când îl detestă (în sens critic), negaţia e,

PDF Compressor Pro 92 | PreMiuM BoNuS la Lovinescu, stăpânită de admiraţie. imaginea ce traduce mai bine acest sentiment e aceea a unui N. iorga – arhanghel cu biciul de foc alungând fariseii şi zaraii din templu”.

egală, răzvrătit, cu un fond totuşi conservator, de un romantism neînfrânat, războinic şi neconsecvent, egocentric până la diformitate, devorat de imaginaţie şi de ambiţie, capabil de avânturi mari, dar scoborându-se la micimi, sulet transfuzabil, ce nu autoritatea lui iorga asupra generaţiei din care se recunoaşte pe sine de câte ori apare sub un nou făcea parte şi tânărul Lovinescu e incontestabilă şi înveliş terestru”. e recunoscută ca atare de către critic. Pasajele din Memorii ce desemnează activitatea de început a lui iorga mizează din plin pe retorica genului epopeic, cu detenta vizionară a frazei, cu dimensionarea hiperbolică a igurilor şi cu înfruntarea titaniană între vechi şi nou. Printr-o astfel de proiecţie în enorm şi vizionar, igura lui iorga capătă o aură profetică, de profesor cu autoritate copleşitoare, dar şi de iconoclast al valorilor cu un prestigiu prestabilit şi perimat. dimensionarea epopeică a portretului se conjugă, însă, şi cu o percepţie oarecum ascetică a fenomenalităţii sau cu o relativizare prin ironie a staturii istoricului: „Pe la 1900, d. N. iorga se impunea atenţiei tinerimii prin două aspecte: pe de o parte, un neobosit adunător de documente, cu o autoritate misterioasă şi necontrolabilă şi cu un ciclu de legende asupra activităţii şi memoriei sale; pe de alta, un iconoclast al valorilor consacrate. totul i se părea supericial Iulian Boldea, n. la 2 martie 1963, Luduş (Mureş). în instituţiile noastre culturale: în universitate, a absolvit facultatea de filologie a universităţii la academie, la ateneu, totul era de reformat; cu „Babeş-Bolyai” din cluj-Napoca (1989). doctorat în alte mijloace, el voia să repete lupta lui Maiorescu ilologie (1996). redactor şi redactor şef-adjunct împotriva formei fără fond. tocilescu, urechia, haşdeu al revistei “echinox” (1987-1989). este profesor de continuau, în unele privinţi, generaţia de la 1848, literatura română la universitatea „Petru Maior” din cu o ştiinţă, desigur, alta, dar cu aceleaşi metode; târgu-Mureş, decan al facultăţii de Ştiinţe şi Litere, departe de a i intrat în faza pozitivă, vegetam într-un conducător de doctorat. Membru al cNatdcu, romantism ştiinţiic, creând forme înainte de a i venit expert-evaluator cNcSiS, aNcS şi araciS. redactor al fondul; insistând mai puţin în exagerarea patriotică, revistei „Vatra” şi director al revistei Studia Universitatis deoarece Maiorescu o înfrânase, amestecam încă „Petru Maior”. Philologia. Membru în colegiul de sentimentul naţional în toate manifestările culturale”. redacţie al mai multor publicaţii ştiinţiice româneşti Portretul omului se prelungeşte, parcă, în arhitectura şi străine. colaborează frecvent la importante reviste operei sale copleşitoare, în ansamblurile vaste, cu de cultură din ţară şi din străinătate. a publicat geograie spirituală luxuriantă pe care creaţia lui trei volume de poezie şi mai multe cărţi de critică iorga le presupune. literară şi eseu: Faţa şi reversul textului (I.L. Caragiale şi Mateiu I. Caragiale); Ana Blandiana; Vârstele criticii; În conigurarea portretului lui Nicolae iorga, Istoria didactică a poeziei româneşti, Teme şi variaţiuni Lovinescu recurge şi la o tehnică a corespondenţelor etc. Membru al uniunii Scriitorilor din românia şi al şi paralelismelor, în care datele temperamentale asociaţiei române de istoria Presei (ariP). a colaborat şi însuşirile intelectuale ale istoricului sunt puse la numeroase volume colective din ţară şi străinătate. în cumpănă cu cele ale lui Maiorescu. rolul celor Premii obţinute: Premiul filialei târgu-Mureş a uniunii doi în reformarea culturii româneşti este, păstrând Scriitorilor (1996, 1998, 2002, 2004, 2008, 2009, 2011, proporţiile, similar. Lovinescu apelează în paginile 2012); ordinul „Meritul pentru învăţământ”, în grad sale consacrate lui Nicolae iorga şi la resursele de oiţer, 2004; diploma de excelenţă a Prefecturii expresive şi caracterologice ale portretului sintetic, în judeţului Mureş şi distincţia „fibula de la Suseni” care concizia formulărilor se întâlneşte cu pregnanţa (2009), Premiul „Vasile conta” al academiei române notaţiei morale ori cu incisivitatea observaţiei (2011), Premiul special „Lucian Blaga” al academiei psihologice: „ca şi în ion heliade-rădulescu şi în române (Sebeş, 2013). a colaborat la Kindlers Literatur B.P. haşdeu – şi în N. iorga stăpânea, de fapt, acelaşi Lexikon (Metzler, Stuttgart/Weimar, 2009). sulet neastâmpărat, proteic, vast, fără o adâncime

Iulian Boldea

PDF Compressor Pro

PreMiuM BoNuS | 93

relexe ale ipostazei vitejiei cavalerului şi voiniciei haiducului în evul mediu european (partea I)

de Ştefan Lucian Mureşanu, PhD moTTo: NECESSITAS NON hABET LEgEM. EffugErE NON POTES NECESSITATES, POTES vINCErE! (SENECA, EPISToLE, 37, 3) CUVInte CHeIe: eVUL meDIU LatIn, CaVaLer, VOInIC, VIteaz, HaIDUC, răzBOInIC, ePoPee ÎnCerCare De etImOLOGIzare a sensULUI CUVInteLOr vItejIe ŞI cavaler

În susţinerea teoriei sale, privind unitatea culturii europene, pornind de la ansamblul care a fost evul Mediu latin, ernst robert curtius spunea: geometria demonstrează prin iguri, ilologia prin texte. relectând asupra acestei sintagme şi a titlului lucrării, a deinirii conceptelor diferitelor ipostaze de fapt ale omului sau, mai bine spus, ale anumitor oameni care s-au încadrat în aceste tipare, am fost nevoiţi să apelăm la multe dintre obiectivele de analiză ale acestor situaţii: familie, educaţie, morală, cultură, religie etc. am avut la îndemână texte din literatura populară şi cultă medievală şi am constatat că, atunci când necesităţile societăţii umane au cerut-o, au introdus în vocabularul european o titulatură nouă, evoluată prin manifestări, care nu este însă sinonimă celei de cavaler însă apropiată uneia dintre cele mai vechi virtuţi omeneşti, vitejia. acestei noţiuni i s-au adăugaut, pe lângă faptele de eroism, pioşenia şi curtoazia. cuvântul cavaler desemna un titlu nobiliar, conferit celui care se remarca prin fapte măreţe de arme şi credinţă. Moştenit în lumea medievală occidentală din limba latină, eques,-itis, mult mai apropiat fonetic de caballaricius, substantiv adjectivat, folosit atât în apusul cât şi în centrul europei Medievale. În limba franceză, nobilul act de vitejie va deveni chevalier, în italiană, cavaliere, în limba spaniolă caballero. În limba română, în acea perioadă, conceptul va i preluat cu înţelesul de călăreţ aşa cum era folosit în latină. În slavă, cuvântul cavaler era sinonim cu vitez, vityaz, alăturându-se vocabularului românesc ca un apelativ prin care se evidenţia atât puterea izică, iscusinţa mânuirii armelor în ideea distrugerii existenţei adversarului, cât şi înţelepciunea acumulată prin aprige strădanii.

Spade, începutul sec. al XIII-lea

PDF Compressor Pro 94 | PreMiuM BoNuS singură săgeată străpunge armura dintr-o parte întralta şi nimereşte porumbelul de la o sută de paşi. Cehii pălesc straşnic cu baltagul. Nimeni nu-l întrece pe neamţ la spada cu două tăişuri. Cu o singură lovitură de şpang, elveţianul sfarmă un coif. Dar cavalerii cei mai grozavi sunt cei care vin de pe meleagurile Franţei, luptând în acelaşi timp şi călare şi pe jos.2 aceste caracteristici, pe care le-am prezentat mai sus, sunt speciice noului tip de cavaler, am putea spune a celui iniţiat, şcolit, care îşi va pune amprenta pe întreaga categorie odată cu anul 1200. henric i Liberalul şi soţia sa Marie de champagne au fost cei dintâi care au inoculat contemporanilor lor noul tip de cavaler cu principii ce îl identiicau ca pe o necesitate socială şi politică a acelui timp. În consens cu noua identitate, henric se va angaja cu rectiliniaritatea ideologiei cavaleriei, pe când Marie va căuta să găsească liantul dintre am circumscris deiniţiile celor două concepte, ideea rece şi concreteţea inalităţii, cu sentimentul şi menite să scoată în evidenţă curajul bărbătesc conduita. În urma acestui demers conştient şi dorit de elogiat în istoria evului mediu şi hiperbolizat în momentul evolutiv al instituţiei cavalereşti, aceasta literatura populară atât europeană, cât şi a lumii. a putut deveni o formă de existenţă, făcându-se în Vitejia am conceput-o ca pe un act conştient, civilizat, acest mod pasul de la practicarea la trăirea cavaleriei. materializat în planul de acţiune al combatantului, finalitatea acestei acţiuni a dus la deinirea completă ca pe un rezultat al unor trepte de iniţiere a statutului cavaleriei şi a transmiterii în literatură instituţionalizate, trecută printr-o şcoală a formării conştiente a unui mod de a răspunde unor conlicte de anvergură. cavalerul se putea numi viteaz numai după ce îşi însuşea cunoştinţele de apărare şi atac în cadrul instituţiei ce purta numele acestui titlu, desăvârşindu-se pe câmpul de luptă. Viteazul nu era singular, el se remarca dintr-un grup, mânuind cu pricepere armele din dotare şi lupta pentru o cauză. cavalerul era războinic, iubitor de dumnezeu şi manifesta respect vădit faţă de instituţiile bisericeşti, nu ar i cutezat să facă vreun rău copiilor, bătrânilor sau femeilor. știa să ie galant şi să iubească femeia cu patimă. avea milă de cei săraci şi îi ajuta în diferite împrejurări. cavalerii erau vitejii occidentului şi ai imperiului Bizantin, atâta timp cât a durat acest imperiu. Vitejia a însumat toate celelalte sinonime, care au relectat atât frumuseţea izică, cât şi înţelepciunea bărbatului iniţiat ca războinic, ca trăitor Spade, începutul sec. al XIII-lea deinit al bărbăţiei, curajului, eroismului, neînfricării. În scrierile balcanice şi carpato-dunăreano-pontice, a ideologiei acesteia, oferind modele literare. viteazul a devenit sinonim cu haiducul, războinicul Personalitatea lui hugues de Payns va i de referinţă plaiurilor, al libertăţii măsurate în fapte care, de locală, poetul recurgând la o suită de sublimări ale multe ori, constituiau fărădelegi împotriva celor care omului real Hugues de Payns3, ale cărui înfăptuiri încălcau legea. conţineau, neesenţializate, coordonatele tipologieiViteazul era războinicul ce trecea treptele iniţierii, maturizat prin grele încercări. am subliniat ideea că vitejia era o calitate superioară voiniciei. Voinicul era tânărul tentat la sacriicii negândite profund şi aceasta o putem observa atât în basme cât şi în epopei, balade, doine dedicate acestei stări de fapt. Voinicul era tânărul necopt1 doritor de înfăptuiri măreţe, cu o putere musculară şi isteţime nepuse încă la încercare, acele trepte ale iniţierii care urmau să dezvolte intelectul, înţelepţiunea, starea de a medita şi analiza rezultatelor acţiunii. Apelativul voinic îl putem asocia mai mult lumii basmelor ce ţine de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuia să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devenea posibilă cu ajutorul unor însoţitori năzdrăvani sau unor animale recunoscătoare.

războnicii evului mediu îşi cunoşteau foarte bine priceperea în mânuirea armelor, stimându-se şi, totodată, temându-se de iscusinţa lor, în timpul atacului: La arbaletă, cel mai bun e englezul, care cu o 1 este una dintre caracterizările pe care ion creangă (1837-1889) o face mezinului iu de împărat, în basmul Povestea lui harap alb.

model, deinind, în totalitate, modelul slujirii inalităţii noii ideologii cavalereşti.

2 Sienkievicz, Henryk, Cavalerii teutoni, vol.i, p.9, editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1962.

3 Popescu, Cristian, Tiberiu, Literatura europeană şi tema templieră, pp.14-16, editura Semne, Bucureşti, 2010.

PDF Compressor Pro

instituţia cavaleriei în evul Mediu european

Voinicia ar putea justiica instituţia haiducească ca mod de comportare a personajului. Voinicul era singular şi adept al conlictului trecător. era călăuzit de propriile instincte, când nu se alătura vreunui grup cu care să-şi împărtăşească idealul revoltei sale. Îl vom întâlni în cântecele bătrâneşti româneşti, greceşti, sârbeşti, bulgăreşti, în special în zona Balcanilor, după cum ovidiu Papadima îl înfăţişează pe haiduc în lucrarea sa Literatura populară română (p.122, ePL, 1968): în plină acţiune, răzbunând nedreptăţile, luptându-se cu potera, învingând sau căzând, copleşit de trădare sau de superioritatea numerică a urmăritorilor, cu o viaţă aspră, îndepărtată de lumea celor dragi, de casa şi de satul natal. În câteva cuvinte sugestive folcloristul a creionat motivul care l-a împins pe fugarul satului să devină un cavaler al codrului. acolo unde migraţia triburilor hunice şi turce şi-au pus amprenta prin jaf şi crime, cultura şi civilizaţia popoarelor, care au intrat în contact cu aceştia, s-au depărtat de cultura europeană a vestului, acceptând, de multe ori, modul cu totul străin de viaţă al lumii stepelor.

PreMiuM BoNuS | 95 platoşa-i destramă, / Despică piept şi oase-i zdrobeşte, fără samă, / Şira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, şi cu ea sularea-n piept îi stinge, / Apasă ierul tare şi trupul îl clăteşte, / Cu-o opintire bună la pământ îl trânteşte, / În două jumătăţi ceafa i-a despărţit.6 cavaleria grea din perioada evului Mediu timpuriu avea ca principal constituent un acoperământ din ier, o armură lamelară numită catafract (în lb. greacă Κατάφρακτος, „acoperit cu ier“), component ce proteja călăreţul şi calul de atacul agresorului. armele de luptă includeau lancea, arcul, sabia și, adesea, toporul. atât cavalerii creştini cât şi războinicii musulmani aveau conştientizată credinţa că puterile divine erau alături de ei, iar lupta lor era una dreaptă, chiar dacă ucideau fără milă. Miles christi (soldaţii lui hristos) nu luptau numai în numele lui hristos, cât, mai degrabă, cu tentaţiile şi cu demonii, existând obiceiul de a-i asimila pe aceşti războinici creştini atât cu sinţii eremiţi din deşert, cât şi cu călugării.

când nu se alau în vreun conlict armat cavalerii nu purtau armurile decât la ceremonii, când porneau către oraşele mari sau castele, ca oaspeţi ai unor persoane de seamă. după trecerea porţilor cetăţii era obiceiul ca acele straie metalice să ie scoase, pentru că însăşi gazda îi invita pe oaspeţi să facă acest gest, rostind cuvintele sacramentale: Scoateţi-vă armura, nobile domn, căci aţi venit la prieteni! (henryk despre calităţile cavalerului, unul dintre Sienkiewicz, cavalerii teutoni, 1962:45). creatorii beletristicii lumii medievale scria: Mult În nordul franţei, în italia, dar cu precădere în aprecia recompensele, la fel şi gloria / şi mult şi-a dorit germania, cavalerul îşi diviniza armura, turnirul şi să-şi facă faptele celebre. / Iar de era respectat în mod curtenesc, / Oferea îndeajuns protecţie prin propria-i câmpul de luptă întocmai unei iubiri dăruite unei nobleţe. / Astfel a trăit şi a domnit, / Încât i-a întrecut femei. În aceste ţări vestice ale europei, cavalerismul pe toţi ceilalţi principi / Prin curtenie, vitejie, / Putere şi era de neconceput fără nobleţe, ne spune istoricul mărinimie.4 și momentul luptei, al întâlnirii dintre german otto Kahn, în studiul său, Cruciada împotriva viteji este astfel prezentat: Lovind adesea în scuturi, caii Sfântului Graal: Doar un nobil care putea pleca la cu-avânt strunesc / Şi unul către altul în iureş năvălesc; război pe cal şi călăreţii săi înarmaţi erau consideraţi / Se-ndreaptă-ndată iarăşi cu salturi înapoi / Şi spadele- cavaleri adevăraţi. tot el consemnează că în occitania şi încearcă în luptă grea vitejii amândoi.5 Un adevărat războinicul, viteazul cavaler, îşi avea sălaşul în munţi ritual pe care numai cei iniţiaţi îl cunoşteau, precum şi în păduri, precum ursan şi dan, sihaştrii din carpaţi: Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic / în peşteră aceşti doi cavaleri viteji cărora nu le păsa de viaţă. de stâncă, pe-un munte păduratic.7 Înainte de întâlnire se ţintesc, erau scrutători şi căutau iecare locul slab al oponentului pentru a-l lovi; îşi studiau din ochi trăinicia armurilor, a scutului, a igurii. dacă erau apropiaţi de vârstă şi de condiţie nobilă apărea, din partea iecăruia, o dorinţă virilă, dură de a învinge cu orice preţ pentru a-şi umili adversarul. Încleştarea de pe câmpul de luptă era aprigă: El calului dă pinteni, îl lasă-n a lui vrere, / Se duce şi izbeşte păgânul cu putere. / Îi frânge scutul bun şi

Stefan Lucian Muresanu

4

Wace, Robert, Roman de Brut,vs. 9258-9265, ediţia J.arnold, Satf, Paris, 1938.

5 Cântecul Nibelungilor, tălmăcire de Virgil tempeanu, e.L.u., Bucureşti, 1964.

6 7

Idem. nr.8 Alecsandri, Vasile, Dan, căpitan de plai, vol. « Ostaşii noştri », editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.

PDF Compressor Pro

PDF Compressor Pro

fotografie de arhitectura

Foto: Florina Mocanu PDF Compressor Pro

FotoGrAFIA dE ArhItECtură O nouă rubrică, o nouă provocare

Începând cu acest număr vă propunem o nouă rubrică, ce va prezenta proiecte naţionale şi internaţionale de fotograie de arhitectură. este un mod de a sensibiliza privirea/privitorul, o modalitate de a deveni mai atenţi la ediiciile care ne înconjoară/în care trăim/lucrăm şi este totodată o provocare în plus, un concurs cu sinele în încercarea de a exprima…inefabilul. cum poate i redat spiritul unui loc şi personalitatea unei clădiri/a unui ansamblu arhitectural? Vom ala răspunsul urmărind proiectele pe care le vom publica număr de număr. În acest sens, organizăm un apel continuu de lucrări. dacă aveţi proiecte legate de fotograia de arhitectură, nu ezitaţi să le trimiteţi pe adresa redacţiei.

Echipa redactionala

Foto: Mihai Adam, Past Relected in to the Future

PDF Compressor Pro

Foto: Andrei Dragomirescu

fotografie de arhitecturÄ&#x192; | 99

PDF Compressor Pro

Foto: Andrei Dragomirescu

PDF Compressor Pro

fotografie de arhitecturÄ&#x192; | 101

Foto: Andrei Dragomirescu

Foto: Andrei Dragomirescu

PDF Compressor Pro

Foto: Andreea Retinsky

Foto: Andreea Retinsky

PDF Compressor Pro

y

fotografie de arhitecturÄ&#x192; | 103

PDF Compressor Pro