Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
ŢA 2. TEATRUL VECHI „MIHAI EMINESCU EMINESCU”” DIN ORAVI ORAVIŢ ÂNIA (1817) PRIMUL TEATRU DIN ROM ROMÂ
Clădirea impresionează prin stilul şi bogăţia arhitecturală şi decorativă
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
ŢIEI ŞI DRAGOSTEI PENTRU CULTUR Ă SIMBOL AL VOCA VOCAŢ CULTURĂ
Un joc de lumini şi umbre
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
BIJUTERIA BANATULUI MONTAN
Cei care vor să ştie cum arăta Burgtheater „Burgtheater Burgtheater” din Viena, o pot face vizitând Eminescu Eminescu””,
Teatrul
Vechi
„Mihai
a cărui arhitectură imită la
scară mică vechea clădire din Viena. Cum teatrul vienez a suferit foarte multe modificări în timp, astăzi, „originalul” se poate vedea numai la Oraviţa.
Sala de spectacole, scena şi clădirea redau autentic arta barocului vienez
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
UN MONUMENT AL BAROCULUI VIENEZ
Privind decoraţiunile interioare se constată că domină culoarea galben auriu.
Ornamentaţia este una stilizată cu încrustări bogate şi pline de gust.
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
Ajuns în Oraviţa multiculturală, turistul nu poate rata şansa de a vedea o bijuterie unică a barocului vienez sau barocul târziu (cum este numit de specialişti) din ”. Inaugurat în anul 1817, este primul Banatul Montan: Teatrul Vechi „Mihai Eminescu Eminescu” teatru zidit din România şi totodată un simbol al vocaţiei şi al dragostei pentru artă şi cultură a locuitorilor acestor meleaguri bănăţene. Cei care vor să ştie cum arăta „Burgtheater” din Viena, numai la Oraviţa o pot face, vizitând Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”
ale cărui clădire şi arhitectură imită la
scară mai redusă vechea clădire din Viena. Cum teatrul vienez a suferit, din 1890, foarte multe modificări în timp, astăzi, „originalul” cu farmecul de altădată se poate vedea
în Banatul Montan, la Oraviţa, pe strada Mihai Eminescu, nr. 18. Clădirea teatrului umple de uimire pe vizitatori prin stilul, frumuseţea şi bogăţia
sa arhitecturală şi decorativă şi rămâne o mărturie peste timp a artei barocului târziu, deoarece nu s-a modificat de la ridicarea teatrului şi inaugurarea sa oficială din toamna anului 1817, în prezenţa familiei imperiale de la Viena, Francisc I de Austria şi Carolina-Augusta. Despre istoria Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa însă nimeni nu poate vorbi mai bine decât domnul Ionel Bota Bota, directorul de acum al teatrului şi ghidul celor care îi sunt oaspeţi: „Noi suntem Teatrul Vechi Mihai Eminescu, denumirea de <<teatru vechi>>
însemnând trimiterea la prioritate, fiind cel mai vechi teatru din România şi primul edificiu construit
într-un astfel de scop, să găzduiască spectacole de teatru şi de
muzică. <<Mihai Eminescu>> pentru a marca prezenţa marelui poet român la Oraviţa, la sfârşitul lunii august 1868, în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly. Din trupa de atunci făcea parte şi tânărul poet în dublă calitate: de secretar II al lui Pascaly pentru scrisul lui frumos şi sufleorul trupei. Clădirea aceasta nu s-a născut, desigur, dintr-un capriciu al oamenilor locului, după cum locul – oraşul Oraviţa – nu a fost ales nicidecum întâmplător pentru înălţarea acestui templu al Thaliei. Într-o Oraviţă prosperă şi extrem de importantă economic după cucerirea Banatului de către imperiali (1716-1718), tradiţia spectacolului de teatru în Oraviţa e mai veche decât data inaugurării edificiului unicat. La sfârşitul secolului al XVIII-lea sunt intense prezenţe ale unor trupe profesioniste care montau spectacole muzicale şi de teatru pe scene improvizate, aşa cum a fost trupa din Viena, condusă de Antonius Eintrag, care vine în 1763 să se producă pe o scenă improvizată de la hanul de poştă
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
al Oraviţei. Tradiţia artei dramatice a coloniştilor mineri se armonizează cu vocaţia şi iubirea ţăranului bănăţean autentic, paorului, pentru
cultură şi tot ce-i frumos, pentru
teatru, chiar dacă îl recepta în forme uneori rudimentare. În anul 1783, când
Peter Eirich încropise o scenă într-unul din saloanele
hotelului său, Coroana, se formează cel dintâi nucleu al diletanţilor orăviţeni (este numele dat neprofesioniştilor) în teatru. Pasiunea pentru spectacol de teatru şi muzical, care a cuprins nu doar elita intelectuală, ci şi alte categorii sociale, va fi cultivată şi mai mult odată cu înfiinţarea Clubului Diletan Diletanţţilor, în anul 1806. Ideea de a se ridica un edificiu teatral se naşte de la primul grup de colonişti trimişi de la Viena, îndeosebi în mentalitatea femininelor. Acest lucru se poate explica avându-se în vedere „principiile” funcţionarismului austriac. Viena trimitea un specialist, în cazul nostru, în minerit şi metalurgie, care nu se mai întorcea în capitală sau în oraşul de unde a fost trimis, şi urma ca el însuşi să-şi stabilească <<dinastia>> familiei. Aşa s-a născut circulaţia ideii de a avea un teatru zidit, încă din anul 1770, şi s-a transmis de la o generaţie la alta de colonişti. A existat chiar o aprobare a Vienei pentru un edificiu teatral din anul 1775, însă ideea cade şi este reluată cu intensitate începând cu anul 1815. Din toamna anului 1815, Viena pregătea serbările dedicate centenarului eliberării provinciei Banat de sub administraţia otomană. În acea perioadă, consilier al Tezaurariatului monetar-minier, cu sediul la Oraviţa, era Prokop Lhotka von Zmislow Zmislow, unul din prietenii personali ai împăratului Francisc I de Austria. Prin relaţia directă a acestuia cu Casa imperială, orăviţenii relansează, prin hârtii scrise, ideea de a ridica un teatru, care câştigă adeziunea împăratului. Totodată, la iniţiativa Uniunii diletan diletanţţilor se face coletă publică pentru strângerea banilor pentru construcţia teatrului. Primele sume se adună la balul din decembrie 1815 şi apoi suma cea mai mare se strânge la 24 martie 1816, de la persoane particulare din toate categoriile sociale şi etniile trăitoare în Oraviţa. Odată găsiţi banii, s-a trecut la alegerea locului pentru clădire - pe flotaţia minei Thalia. Coincidenţă sau nume predestinat! Clădirea este gata încă din toamna anului 1816. Mai mult, se fixează ca inaugurarea ei să fie la 1 iulie 1817. Dar şi la vremea aceea, ca şi-n vremea noastră, funcţiona o maladie de caracter cu care omul se naşte, depinde ce conjuncturi o ajută să se dezvolte: atunci când unul ridică ceva, şapte se trudesc să dărâme. Aşa apar delaţiunile pe masa împăratului de la Viena împotriva lui Prokop Lhotka von Zmislow şi
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
a fraţilor Ion şi Dimitrie Constantini, toţi trei titularii listelor de coletă publică, precum şi împotriva arhitectului clădirii, Ion Niuni, care era tot aromân. Cum împăratul dorea să participe la inaugurare, ca să nu greşească, el trimite un consilier în fruntea unei comisii de anchetă, care se desfăşoară aproape două luni de zile. Deoarece nu se adevereşte nimic din cele spuse în anonimele trimise, se stabilesc alte zile de inaugurare: 5 şi 7 octombrie 1817. Totuşi, din prudenţă, Curtea imperială a publicat itinerarul bănăţean ca o călătorie de nuntă pe traseul de la Bozovici, în Ţara Almăjului, până la Sasca Montană, cu două opriri la Oraviţa. Astfel de opriri se realizează în serile de 5 şi 7 octombrie 1817, când o trupă de diletanţi locali au montat două piese. Francisc I de Austria şi Carolina-Augusta au asistat la cele două spectacole, din loja oficială a balconului I, loja din stânga, cum se priveşte din sală spre scenă. În prima seară, de 5 octombrie 1817, se prezintă spectacolul cu piesa în trei acte „Gelozia umilită” de Johann Franul von Weissenthurm, iar în a doua seară, aceeaşi trupă a dat spectacolul cu piesa „Cununa de lauri sau puterea legii” după piesa lui Friedrich Wilhelm Ziegler. Banii adunaţi de la ambele spectacole au fost donaţi „Fondului Săracilor” ca un act de caritate. Din păcate pe nici unul din afişe nu s-a dat numele artiştilor, ci doar personajele jucate. Suita imperială a fost constituită din 77 persoane inclusiv contele von Bombelles de la care s-au păstrat notiţele acestui eveniment, pe care le-a cercetat istoricul bănăţean Costin Feneşan. Deşi au fost 12 restaurări de la inaugurare şi până astăzi, tot ceea ce au văzut ochii participanţilor la inaugurare văd şi ochii vizitatorilor de astăzi, inclusiv butaforia interioară, totul având amprenta barocului târziu sau barocului vienez. Pe baza unor contracte între oficialităţile locale şi trupe profesioniste, pe scena teatrului avem o prezenţă totalmente europeană. Dacă ne putem pune imaginaţia în lucru şi ne gândim la harta Europei,
pe scena teatrului de la Oraviţa au fost trupe de
la vest, din Alicante, la est, din Sankt Petersburg şi Moscova, şi din centrul Europei, din Mitteleuropa, din Budapesta şi Belgrad, dar şi cu prezenţe numeroase din Viena, în speţă de la Burgtheater, din Graz şi Innsbruck. Apoi, de la nord, din Paris, Berlin şi München, la sud, din Verona, Milan, Torino şi Roma. La Oraviţa putem vorbi de un multiculturalism activ practicat aici prin spectacole montate de asociaţiile locale pe etnii, dar şi prin spectacole comune care începeau la ora trei după amiază şi se încheiau seara la ora zece, cu mici pauze, totul
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
într-o ordine bine stabilită. Mai întâi, în limba germană, apoi în limba maghiară şi în final în limba română iar, câteodată, în limba sârbă. În ceea ce priveşte prezenţa unor capete încoronate, aş sublinia vizita familiei regale a României, în iunie 1933. Carol al II-lea şi, pe atunci, voievodul Mihai de Alba Iulia, au stat în aceeaşi lojă unde a stat şi familia imperială în 1817. Pe scena teatrului, actualul rege Mihai a primit titlul de „Cnez de Banat”. Faţă de primele fotografii
păstrate cu clădirea teatrului, putem vorbi astăzi de
câteva „noutăţi”. O primă noutate sunt scaunele care au înlocuit laviţele de la inaugurare, în urma restaurării din 1893. Sunt aceleaşi de atunci şi până astăzi, doar catifeaua roşie se reînnoieşte la fiecare restaurare.
Scaunele au fost lucrate fin în lemn curbat din
amarant,un lemn exotic la modă în acea perioadă, de către firme din Viena şi Vrseć. ţă a clădirii care, până în O altă noutate a fi schimbarea structurii de rezisten rezistenţă 1873, era numai din module de lemn. Atunci
specialiştii reşiţeni experimentau un nou
oţel care, în nomenclatorul tehnic, exista la poziţia 24 24. Aşa au fost înlocuite
traversele,
Resicza 24 coloanele şi semicercul de sprijin cu grinzi din oţel de profil I, iar marca „Resicza 24” se poate vedea şi astăzi. Nu mult mai târziu, Eiffel, având prieteni şi colegi printre specialiştii reşiţeni, cere reţeta, la fel cum face şi cu cei din Graz, şi pe baza celor două reţete, la uzinele franceze, pune în aplicare câteva montaje pe care le încastrează apoi în turnul din Paris; asta ar fi desigur un prilej de orgoliu pentru reşiţeni, pentru bănăţenii din Banatul de munte. O ultimă noutate ar fi candelabrul din sală. Mulţi vizitatori nu se lasă până nu explicăm unde este „originalul”. Nu se poate vorbi de un singur candelabru. Cel de astăzi este al 4-lea din istoria clădirii. Primul candelabru a fost girandolă banală cu o tijă lungă care, pe un sistem de scripeţi, cobora pentru schimbarea lumânărilor şi, apoi, pentru schimbarea lămpilor. El a fost demontat în 1911 şi dus la Biserica Albă, atunci oraş al provinciei bănăţene. În locul lui, respectând în mare măsură modelul iniţial, o firmă locală a instalat un al doilea frumos candelabru. La 3 august 1919, atunci când armata română a intrat concomitent în Budapesta, Timişoara, Lugoj şi Oraviţa, candelabrul a fost luat de un ofiţer al armatei sârbe aflate în retragere care l-a dus cadou familiei lui în Belgrad.
Acum el este
împărţit în trei părţi în Serbia, una fiind într-o clădire din Vrseć. În perioada interbelică, tot o firmă locală a montat
cel de-al treilea candelabru care, punându-ne imaginaţia la
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
lucru, arăta ca cel de astăzi, însă multiplicat de 5 ori, fiecare parte coborând piramidal tot mai mare. Acest candelabru a fost dus la Timişoara, atunci când s-au înfiinţat regiunile şi municipiul de la pustă era reşedinţa Regiunii Banat. Şi ca să nu fie supărări pentru localnici, firma Guban din Timişoara realizează un alt candelabru, cel existent şi astăzi în teatrul orăviţean. De-a lungul timpului, pe scena celui mai vechi teatru din România au jucat o lungă şi strălucită pleiadă de trupe şi artişti ale culturii româneşti ca: Trupa Mihail Pascaly (1868), Teatrul Naţional Bucureşti condus de Matei Millo (1870), Trupa G.A. Petculescu (1878), Ansamblul dramatic Zaharia Bârsan (1906), Ansamblul Constantin Nottara (1924),Teatrul Cărăbuş cu Constantin Tănase (1928), George Enescu (1931). La Oraviţa, s-a cântat pentru întâia dată pe scena unui teatru zidit opereta „Crai nou” de Ciprian Porumbescu (la 7 ianuarie 1889) şi, tot aici, muzica lui Mozart este cântată pentru prima dată în spaţiul cultural românesc” [Bota I., 2003, 2005]. Înainte de a intra în clădirea teatrului, priviţi pentru câteva clipe faţada şi exteriorul clădirii. Clădirea teatrului a fost construită după planurile şi îndrumarea arhitectului Ion Niuni, aromân din Oraviţa şi absolvent al Academiei din Viena. ădirea este nu numai frumoasă ca o bijuterie, ci şi o casă solidă de Cl Clă piatră, aşezată aici pentru totdeauna, cu menirea de a lumina prin artă şi cultură mintea şi sufletul, de a aduce oamenilor frumuseţe şi bucurie. Ea are o lungime de 33 m şi 15 m lăţime, fiind construită pe două nivele. Fa Faţţada este demarcată de trei zone lucrate într-un mod specific al artei barocului târziu: faţada centrală şi faţadele laterale stânga-dreapta, de-o parte şi de alta a faţadei principale. Faţada centrală este în faţă în raport cu cele laterale şi are patru coloane cu trei boltiri frontale spre stradă şi alte două laterale. Spaţiul de deasupra coloanelor este împărţit egal de trei ferestre dreptunghiulare cu „ochiuri de geam” în octopartite încrucişate. În schimb, pe faţadele laterale, ferestrele sunt hexapartite, atât la parter, cât şi la etaj. Faţada este închisă în partea de sus printr-un fronton bi-triunghiular. Se poate observa că frontonul triunghiular este dublu expus: un triunghi mic înscris într-un triunghi mare, având amândouă o bază comună. Cele trei zone ale faţadei sunt delimitate printr-un dublu bandou realizat printr-o inventivă asociere dosină – cavetă,
ca o dublă curbură concavă-convexă care
întretaie paralel şi orizontal faţada principală şi continuă şi pe cele două laturi extreme.
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
Fantezia altor sugestii decorative este dată de reţeaua liniară dispusă orizontal pe înălţimea coloanelor faţadei principale. Dungile pleacă, pentru fiecare coloană, de la mijloc, câte şase paralele, a şaptea şi a opta fiind închise în trapez, deasupra fiecărei coloane. La intrarea în teatru este holul principal de recepţii sau baluri şi Muzeul de
Istoria Culturii Cărăşene,
cu o bibliotecă de carte şi presă veche. Din foaier se intră în
sala mare de spectacole de la parter şi, printr-o scară laterală, se urcă la balcon. Sala de spectacol este perla arhitectonică a barocului vienez în cultura şi civilizaţia Banatului, realizată de Ieronymus Platzger, colegul lui Ion Niuni, după copiile model ale Burgtheater-ului din Viena. Sala este minunat decorată de pictorul orăviţean Francis Knée în stil rococo, cu inspiraţie din butaforia vieneză. Sala are o formă semicirculară, cu loji atât la parter, cât şi la balcon. Sala mare împreună cu balconul şi lojile totalizează 191 de locuri pe scaune. Scena teatrului este căptuşită cu o astereală de scânduri şi tencuită pe suport de trestie, pentru a asigura peste timp ambientul incintei acustice, unul din marile „secrete” ale teatrului din Oraviţa. Pe scenă nu-i nevoie de microfoane, pentru că sistemul de acustică existent face ca orice sunet care se produce să se reverse în toată sala fără perturbaţii. În spatele scenei sunt cabinele actorilor, iar sub scenă se poate vedea „cuşca” sufleorului, acolo unde a stat şi Mihai Eminescu în anul 1868. Iar mai târziu, la 5 noiembrie 1931, pe scenă, a venit marele George Enescu care a vrăjit cu interpretările sale muzicale de excepţie publicul cărăşan. Privind decoraţiunile interioare veţi vedea autentica artă barocă, în care culoarea predominantă este un galben auriu, cu încrustări bogate şi pline de gust, care prind la maximum jocurile de lumini şi umbre. Ornamentaţia este una stilizată în ghirlande şi rozete con de pin aurite, având în stânga-dreapta panglici buclate, iar pe verticală, cravate şi trandafiri. Un teatru unic pentru iubitorii de turism cultural.
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!