Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
6. FURNALUL ŞI FUNICULARUL DIN RE ŞIŢA REŞ TRECUTUL INDUSTRIAL ŞI VIITORUL TURISTIC
Furnalul şi biserica, faţă în faţă cu trecutul industrial al oraşului-uzină
Ca şi-n evoluţia calculatoarelor, au fost construite mai multe generaţii de furnale în şiţa din zona TMK Reşiţa. Furnalul din Re Reş poate fi o „tabletă electronică” de pe care turistului de astăzi poate vedea cetatea de foc în „norul electronic”. Furnalul din Reşiţa (Generaţia 1961)
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
Ă LOCUL GEOMETRIC AL PASIUNII PENTRU MUNC MUNCĂ
şiţa o „alee A face din Funicularul din Re Reş suspendată” pentru plimbarea la înălţime a turiştilor înseamnă a vedea Reşiţa de sus, cu toate obiectivele sale turistice: furnalul (generaţia 1961), podul sudat de pe Bârzava (1937), muzeul de locomotive cu abur (1972), fântâna cinetică (1984) şi pitorescul ei stadion.
Funicularul din Reşiţa (1963-1964)
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
Călătorii în trecere prin Reşiţa, în drumul lor către Muntele Semenic sau spre „salba de lacuri” de pe râul Bârzava, se pot opri o clipă din drum pentru a vedea două „mărturii” ale Reşiţei industriale de altădată,
care vor fi în curând două atracţii turistice
pe „Calea fierului din Banat” şi ale viitorului Muzeu în aer liber al tehnicii şi industriei
bănăţene. Muzeul nu va fi unul al furnalului sau al funicularului din centrul industrial al oraşului, ci un muzeu al muncii şi vieţii „reşiţenilor” în acest loc de vârf din Europa de Sud - Est al siderurgiei şi al construcţiei de maşini timp de 220 de ani, din 1771 până în 1991. Umbra primelor furnale construite la Reşiţa se poate întrezări lângă Furnalul nr. 2 din Reşiţa Montană, care poate fi văzut după pasajul CSR, în incinta actualei companii TMK Reşiţa. Este locul de unde s-a pornit istoria industriei reşiţene. S-a întâmplat la mai mult de jumătate de veac după alungarea turcilor din Banat (1716-1718), la 3 iulie 1771, când a fost aprins focul în primele două furnale botezate cu numele de „Franciscus” şi „Josephus” , pe timpul Mariei Theresia, împărăteasa Imperiului Austriac. şiţa, de 700 metri cubi şi înalt de 60 m, poate fi o „tablet ă Furnalul nr. 2 din Re Reş tabletă ă” pentru omul erei informaţionale, electronic electronică”
de pe care se poate vedea prin „norul
electronic” (cloud computing) descărcarea unei şarje de fontă, turnarea lingourilor de oţel sau laminarea unei şine. Ca şi-n evoluţia calculatoarelor, au fost construite mai multe generaţii de furnale în Reşiţa, în principalele etape de evoluţie a uzinelor reşiţene. Prima genera generaţţie a fost a furnalelor construite în 1771, care funcţionau cu
mangalul din lemnul pădurilor din Munţii Banatului. Este etapa Erariului (1771 -1854), perioadă în care uzinele reşiţene au aparţinut fiscului austriac care urmărea activitatea prin Direcţia minieră bănăţeană cu sediul la Oraviţa. De reţinut este faptul că, primele furnale în Banat au fost construite la
Oraviţa, în 1718, la Bocşa, în 1719 (Alt Werk) şi
Kladiva O., 2009]. 1722 (Neu Werk), şi apoi la Dognecea, în 1723. [Kladiva –ului (1855-1920), când A doua genera generaţţie a fost construită în perioada St.E.G St.E.G– uzinele
reşiţene
sunt
„privatizate”
şi
preluate
de
Societatea
privilegiată
chezaro-crăiască a căilor ferate de stat din Austria (prescurtat St.E.G.), un consorţiu ş D., 2008 internaţional constituit cu capital francez, austriac, belgian şi englez..[Farca [Farcaş 2008]] Astfel, în 1893, sunt demolate cele trei furnale care funcţionau cu mangal şi se
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
construiesc două furnale noi, de 17 m înălţime, care funcţionează pe bază de cărbune. Înlocuirea treptată a mangalului cu cărbunele antracit în furnalele şi cuptoarele reşiţene a dus la salvarea codrilor ţinutului de la tăiere şi judeţul Caraş-Severin a rămas până astăzi printre cele mai împădurite din ţară. În vecinătatea furnalelor, în 1868
se pun în funcţiune primele convertizoare
Bessemer pentru producerea oţelului, iar în 1876 se construiesc primele cuptoare Siemens-Martin, tot pentru producerea oţelului. După terminarea Primului Război Mondial (1914-1918) şi unirea Banatului cu România, a urmat perioada UDR-ului (1920-1948) – Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa, în care s-a renunţat definitiv la folosirea mangalului în cele două furnale, după ce primul a fost modernizat în anul 1923, iar cel de-al doilea, în anul 1936, ambele la o capacitate de 250 metri cubi. Pentru o scurtă perioadă (1931-1933), cea a crizei economice mondiale, cele două furnale au fost oprite. După cel de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945), la 11 iunie 1948,
„societatea UDR a fost naţionalizată şi dezmembrată. Întreprinderile reşiţene devin pentru mai mulţi ani româno-sovietice (sovromuri!), în contul unor compensaţii de ş D., 2008 ]. război”. [Farca [Farcaş 2008]. A treia şi ultima genera generaţţie de furnale este din 1961, când au fost construite două furnale moderne de 700 metri cubi şi înalte de 60 m, la o distanţă de 40 m de cele de 250 metri cubi.
Este perioada CMR-ului (1954-1962), când era un singur
Combinat Metalurgic Reşiţa. Din anul 1962, siderurgia este despărţită de construcţiile de maşini şi urmează perioada CSR-ului (1962-2004) şi a UCMR-ului (1962-2004). În anul 1986, atât la furnale, cât şi la oţelăria Siemens-Martin, se introduc în exploatare primele calculatoare de proces. După Revoluţia din 1989, intenţia de a transforma binele în foarte bine nu a fost întotdeauna încununată de succes, mai ales în economia de piaţă. După 220 de ani de „foc nestins”, furnalele au fost considerate „un morman de fier vechi” şi la 13 septembrie 1991 a fost definitiv oprit ultimul furnal. Mai mult, Furnalul nr. 1 a fost demolat prin implozie la sfârşitul anului 2004.
Rămâne ca Furnalul nr. 2 să devină o piesă de
muzeu care să amintească de „Cetatea de Foc”. Combinatul Siderurgic Reşiţa, după ce a elaborat prima şarjă în oţelăria electrică de turnare modernă continuă în 1999, s-a privatizat, iniţial, în anul 2000,
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
prin
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
cumpărarea acţiunilor de către firma americană Noble Ventures Inc şi, apoi, prin „repetarea” privatizării, de data aceasta prin firma rusească TMK, la „preţul de 1 euro”, în anul 2004. Uzina Constructoare de
Maşini Reşiţa a devenit, tot din anul 2004, societate
pe acţiuni în cadrul grupului elveţian INET AG. Prin imagini scenice 3D, vizitatorii vor putea trăi drumul nevăzut al fierului de la minereu la oţel, aşa cum este povestit astăzi de ghidul turistic. Minereul de Fier se aducea de la Ocna de Fier, cărbunele de lemn (mangalul) de la bocşele din Lend, iar calcarul, de la cariera din Dealul Crucii şi Valea Domanului, în timp ce cocsul se producea, din 1864, din cărbunele de piatră neagră (antracitul) de la minele Secu şi Doman. şiţa, construit între anii 1963-1964, Funicularul din Re Reş
este o „mărturie” a
sistemului de transport, ingenios gândit, al calcarului de la cariera de pe Valea Domanului. Construcţia impunătoare este ca o punte de 3,5 km lungime, din care 700 m traversează oraşul, marcând în aer hotarul dintre Reşiţa Montană (pe malul drept al Bârzavei) şi Reşiţa Română (pe malul stâng al Bârzavei). Linia funicularului se încrucişează lângă centru cu calea ferată pe care au circulat „premierele” industriale ale Reşiţei: locomotivele cu abur (1872), turbinele hidraulice (1946) şi marile motoare Diesel navale (1977). Peste Bârzava, sub funicular, veţi vedea totodată cel de-al doilea pod metalic integral
sudat, cu deschiderea de 32 m, realizat în România, în anul 1937. Primul pod
sudat s-a construit tot în Reşiţa, în anul 1930, în cartierul reşiţean Stavila. Cu ochii ţintiţi asupra pilonilor funicularului pentru calcar, veţi auzi şi povestea sistemelor de transport al lemnului din pădurile Semenicului, aşa cum a fost cel din 1783, numit „plutăritul”
buştenilor pe apa Bârzavei, în „valuri artificiale”, şi scoaterea
„ţăpligelor” din apă cu trei „greble”. Una din acestea a fost în locul unde este astăzi prima hidrocentrală din România, numită „Grebla”, a cărei frumoasă construcţie industrială se poate vedea în Lend. Cei 38 km dintre Klaus şi Reşiţa-Lend erau parcurşi în 6-7 ore. Lemnele scoase din apă erau stivuite pe mal şi lăsate să se usuce. Apoi, prin ardere mocnită în „bocşe”, lemnul se transforma în mangal. „Transportul lemnelor pe drumul de apă al Bârzavei a fost urmat de cel efectuat
pe monumentalul sistem de canale Semenic –Grebla, construit în perioada 1902 -1904, ă M., 2011 cu un important rol hidroenergetic.” [Meil [Meilă 2011]]
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
Sistemul de canale, construit alături de cursul principal al râului Bârzava, formează o reţea de 10 canale care conduc apa pe o lungime de 78 km, prin 10 tuneluri, 5 apeducte metalice şi 11 din zid, castele de apă şi conducte forţate. Lucrarea impresionează şi astăzi prin formă, inovaţie şi eleganţă pe întreaga cădere de 1040 m între Semenic şi hidrocentrala Grebla din Reşiţa. Venind dinspre munte, veţi vedea Reşiţa ca o aşezare „oraş-uzină”. În Reşiţa Montană stau, faţă în faţă,
Furnalul nr. 2 şi
„Catedrala” reşiţenilor, biserica
creştin-ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, însoţite din apropiere de biserica romano-catolică şi biserica evanghelică-luterană. Nu poţi să-ţi dai seama dacă este un oraş între uzine sau uzinele sunt oraşul însuşi. De pe vechiul „Corso” reşiţean lipseşte doar
Casa Muncitorească, mistuită în urma incendiului din 15 august 2002,
de Sfânta Mărie Mare. Se spune că sala de spectacole a Casei Muncitoreşti, inaugurată în anul 1936, era
una din cele mai frumoase săli de spectacole din Banat, iar numărul
888 de locuri sugera împărţirea cotidiană a timpului unui muncitor pe zi: 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă şi 8 ore de timp liber pentru recreere. Dincolo de mărturiile tehnice, pentru turismul cultural industrial, Reşiţa înseamnă „un mod de a munci, în respectul pentru muncă şi meserie. (…) Exista aici o
moralitate a muncii şi a lucrului bine făcut. Cine are şcoala Reşiţei nu concepe să lucreze de mântuială, să nu-şi acopere cuvântul dat cu fapta. Proba de meserie devine o probă de omenie. Se observa în mentalitatea reşiţenilor o anumită rezervă, o reacţie încetinită, care nu vin din ezitare ci, dimpotrivă, din siguranţă şi linişte interioară. Echilibrul acesta îl dădea certitudinea că prezenţa fiecărui reşiţean era necesară, că meseria nu i-o poate lua nimeni, că munca lui trebuia recunoscută.” [Martin M., 1971 1971]] A fi de la Reşiţa înseamnă, înainte de toate, că te-ai format aici ca om şi ca meseriaş, mai înseamnă că eşti încercat mereu de neliniştea noului şi liniştea că ai siguranţa „zilei de mâine” sau că ai cu siguranţă „un loc sub soare”. Este locul geometric al pasiunii pentru muncă, pentru disciplina muncii, pentru frumuseţea morală şi pentru a parcurge treptele omeniei. Cel care nu are urme de foc pe mâni acela nu poate dovedi că vine de la Reşiţa. Este ca şi cum ai lua un măr sălbatic, roşu, nespus de roşu, pe care l-ai rupt cu mâinile pentru a gusta să te apere de foame şi de sete. Este o moştenire austriacă, o moştenire occidentală, în care educaţia germană a celor trimişi de imperiu pe aceste meleaguri s-a altoit pe spiritualitatea locală a
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
românilor şi rezultatul a fost „mândria bănăţeană”. „Bănăţeanul nu se laudă, ci spune cu mândrie ce-a făcut şi ceea ce este
evident. Celor din jur li se pare o laudă, pentru că ei n-au reuşit ceva comparabil”, spune, după, cele 10 minute, cunoscutul sculptor al luminii şi al şlefuirii oţelului inoxidabil, Constantin Lucaci. [Sgaverdia D., 2008].
„O industrie de succes este cea construită pentru a produce, a produce un lucru iscusit prin ştiinţă, artă şi multă pasiune” . [Lungu I. şi Popovici Gh., 2010]. Numai la Reşiţa s-au fabricat locomotivele cu abur, între anii 1872 şi 1964, dintre care un număr de 16 se pot vedea în muzeul în aer liber al oraşului. Oţelul fabricat la Reşiţa a intrat (desigur, parţial) în construcţia turnului Eiffel din Paris şi a podului Anghel Saligny de la Cernavodă. Reşiţa este producătorul turbinelor marii hidrocentrale de la Porţile de Fier. Pentru obţinerea „şarjelor” la furnal, românilor din Banat li s-au adăugat valuri de colonişti de toate naţiile: germani (în primul rând austrieci din Stiria şi Carintia), boemi, slovaci, italieni, francezi şi spanioli şi, nu în ultimul rând, maghiari, croaţi şi sârbi din vecinătate. Primul val de colonizări a avut loc între 1718-1740, numit şi „Colonizarea
caroliană”. Tot acum, din Oltenia au venit „bufenii” folosiţi la tăierea pădurilor, prepararea mangalului şi la cărăuşie. În timpul domniei împărătesei Maria Terezia, se organizează cel de-al doilea val de colonizare (1744-1772), numit „Colonizarea tereziană”. În vremea împăratului Iosif al II-lea are loc cel de-al treilea val de colonizare (1782-1787), numit „Colonizarea iosefină”. Cei veniţi de peste munţi le spuneau băştinaşilor „frătuţi”, iar aceştia îi numeau „bufeni” şi
mai târziu „venetici”.
Călătoria în timp nu se va sfârşi fără a vedea filmul retro al furnalului şi cel de anticipaţie al funicularului. A fost odată … un furnal, un cuptor, un laminor, o şarjă de fontă, un lingou de oţel, o locomotivă. Secţionând imaginar furnalul, se poate vedea cum acesta „se
umplea cu minereu de fier, cărbuni şi piatră de var, care veneau în vagonete pe o schelă înaltă, la gura de sus. Prin ochelarii 3D se poate face un „zoom” în inima furnalului pentru a vedea cum „plânge piatra lacrimi de fier”. În final, se asistă la golirea furnalului la gura de jos când „fierul topit curgea ca laptele prin şanţuri de argilă într-o
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!
Banatul Montan GHID TURISTIC Autor :Prof.univ.dr. GHEORGHE POPOVICI
căldare mare, căptuşită cu şamotă. Şi în curgerea sa arunca miliarde de stele, ale căror parabole luminoase umpleau hala de feerie”.
[Birou V., 1982].
În apropierea furnalului se pot vedea cuptoarele Siemens-Martin unde, cu un cleşte, se aruncau blocurile de fontă de la furnal împreună cu grămezi de fier vechi şi din oala de turnare ieşeau lingourile de oţel. Oameni dezbrăcaţi până la brâu supravegheau topirea metalului la para focului storcând şuvoaie de sudori, în timp ce zgura farda şi negrea chipul oţelarilor.
Apoi se va urmări drumul lingourilor de oţel pe
linia ferată până la laminoare. Aici urma lupta „titanică” a valţurilor cu semifabricatele, pentru a le „domestici” în şine, table, bare, profile şi sârmă. Zilnic, în uzină,
se lucra în
trei schimburi a 8 ore ce începeau la orele 7, 15 şi 23. Erau orele când „duda” (sirena uzinei) suna scurt începerea lucrului, după ce cu o oră înainte îi chema pe lucrători la muncă cu un sunet prelung, ţinând aprins „focul continuu” al naşterii oţelului. Trăind în fum şi în exploziile oţelului, reşiţenii au ştiinţa delicată a aerului curat, a arborilor şi a plantelor. La Reşiţa, „cine muncea în uzină înghiţea fum mai mult decât o
locomotivă”, iar „cel care a băut apă din Bârzava nu mai pleca de aici.” În trecut, zona era mereu poluată. Pulberi fine după ce erau purtate prin aer reveneau lent pe pământ şi praful se aşeza pe case, pe străzi, pe haine. Cămăşile albe se puteau purta în oraş doar cel mult pe durata unei zile, după care trebuia să fie spălate. Urmărind fumul turnurilor uzinei, reşiţenii prognozau vremea. Când sub suflarea vântului „fuioarele” alunecau spre Ţerova, se anunţa ploaie. După o ploaie, apele înroşeau străzile. ă” pentru o plimbare la A face din Funicularul din Reşiţa o „alee suspendat suspendată” înălţime a turiştilor, acum, este doar în imaginaţia locală, însă poate deveni o realitate în viitorul apropiat. Iar, continuând calea până la „stemă”, acolo se poate amenaja un popas turistic inedit, ca un loc de belvedere deasupra oraşului. La Reşiţa, prezentul a scăpat mereu trecutului şi trebuie zilnic să devină viitor.
Veni Veniţţi în Banatul Montan, De dragul experien experienţţei ! www.banatul-montan.ro FACEBOOK: BANATUL MONTAN - Ghidul tau turistic!