ATELIER DESCHIS 11-12 2005

nr.11-12/2005 iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie

Deschiderea KO.KE.M Muzeul de Artă Contemporană şi Galerie Miercurea Ciuc

06 august 2005

La deschiderea KO.KE.M - Muzeul de Artă Contemporană şi Galerie Miercurea Ciuc au vorbit: Dl. Gheorghe VIDA, critic de artă, director adjunct la Institutul de Cercetare al Istoriei Artei în cadrul Academiei Române; Dl. Bogdan IACOB, istoric de artă de la Universitatea de Artă şi Design Cluj Napoca, Dl. Ştefan TIRON şi Dyslex au prezentat un performance şi iniţiatorii KO.KE.M BERSZÁN Zsolt, JÁNOSI Antal de la Asociaţia ATELIER DESCHIS. A fost citit scrisoarea Doamnei Simona TĂNĂSESCU consilier personal în cadrul Guvernului României Cabinetul Vicepremierului Dl. MARKÓ Béla. În cadrul evenimentului de deschidere KO.KE.M a fost vernisat expoziţia INTERart 2004 Miercurea Ciuc "FAŢĂ ÎN FAŢĂ".

Artiştii participanţi: BERSZÁN Zsolt / Miercurea Ciuc; Suzana DAN / Bucureşti; Dumitru GORZO / Bucureşti; JÁNOSI Antal / Miercurea Ciuc; JUHOS Sándor / Cluj Napoca; KELEMEN Örs Csongor / Miercurea Ciuc; KUDOR DUKA István / Cluj Napoca; MÁRKOS András / Lăzarea; Alexandru RĂDVAN / Bucureşti; Ioan SBÂRCIU / Cluj Napoca; Leonard VARTIC / Cluj Napoca.

Deschiderea KO.KE.M de la stînga la dreapta: Gheorghe VIDA, JÁNOSI Antal, BERSZÁN Zsolt, Bogdan IACOB, Ştefan TIRON Miercurea Ciuc, 06 august 2005

Scrisoarea Doamnei Simona TĂNĂSESCU Cabinetul Ministrului de Stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile culturii, învăţământului şi integrării europene salută cu entuziasm deschiderea Muzeului şi Galeriei de Artă Contemporană KO.KE.M, la Miercurea Ciuc.

Creaţia contemporană reprezintă patrimoniul de mâine iar iniţiativa grupului de artişti din Miercurea Ciuc vine ca o firească materializare a acestui principiu.

Grupul temerar care a demarat acest proiect amplu este format din artişti prestigioşi a căror nume reprezintă deja repere importante ale creaţiei în artele vizuale; ei au activat separat dar şi în grup, pe plan regional şi naţional, având, în ultimii ani, fiecare în parte şi toţi la un loc, o curriculă notabilă.

Curajul unui astfel de demers este dat de situaţia reală prin care artele vizuale trec în prezent, într-o Românie preocupată de probleme pragmatice, întoarsă cu faţă de la frământările spirituale şi indiferentă la mesajul creatorilor; a Deschiderea KO.KE.M Miercurea Ciuc, 06 august 2005 începe să pui bazele unei arhive documentare, a coagula concepte coerente în mişcări stilistice şi a continua cu perseverenţă să lucrezi, să expui şi să comunici, cu toate vicisitudinile financiare şi indiferenţa publicului ţintă iată tot atâtea ipostaze, de-a dreptul eroice! În acest context, într-o perioadă caracterizată prin descentralizarea instituţiilor culturale, procesul de creare a unui muzeu de artă contemporană şi a unei galerii vii şi animate, poate părea o aventură romantică şi izolată, cu atât mai mult cu cât chiar artă contemporană, pe plan internaţional, trece astăzi printr-o majoră criză de comunicare.

Dar, pe termen lung, istoria culturii ne învaţă că ceea ce rămâne cu adevărat sunt doar operele de artă şi numele artiştilor, ca nişte jaloane ale trecerii noastre prin lume, ca singure repere ale civilizaţiei.

Mai mult decât atât, este evident ( pentru cei ce urmăresc cu atenţie mişcarea artistică pe plan local şi dinamica sa consecventă ) că există din ce în ce mai pregnantă, o specificitate a demersului artistic al acestui grup şi că nu întâmplător, aici, la Miercurea Ciuc este nevoie de acest Muzeu, ca de o firească instituţionalizare a tuturor proiectelor, discursurilor plastice şi mesajului artistic din această zonă.

Oficialii momentului istoric, conjunctural aflaţi într-o postură de decidenţi, nu pot decât să fie onoraţi de implicarea în susţinerea nemijlocită a ceea ce devine de astăzi înainte un brand KO.KE.M ca o singulară şansă de a rămâne în istorie.

Dorim mult succes artiştilor iniţiatori, felicităm pe toţi cei care, prin toate mijloacele, au contribuit la evenimentul de astăzi, la finalizarea acestei ctitorii - dar şi pe cei care se vor alătura, în viitorul apropiat, ca participanţi direcţi sau prin sprijinirea muzeului şi galeriei de artă contemporană KOKEM! Simona Tănăsescu, consilier personal

1

GROAZA.RO Ĺžtefan TIRON & Dyslex performance la deschiderea KO.KE.M

2

KO.KE.M - Muzeul de Artă Contemporană şi Galerie Miercurea Ciuc 28 octombrie 2005 Expoziţia INTERart 2005 Miercurea Ciuc "Şi azi marcăm autogol?"

Sponsorii KO.KE.M

TM

3

BERSZÁN Zsolt /România Ulysses CASTELLANOS /Canada Suzana DAN /România FUJIWARA Yusaku /Japonia Dumitru GORZO /România IKEZAWA Takashi /Japonia JÁNOSI Antal /România JUHOS Sándor /România KELEMEN Örs Csongor /România KOTER Vilmos /România KUDOR DUKA István /România KURUMIZAWA Chiaki /Japonia Bogdan PELMUŞ /România Theo PELMUŞ /Canada Alexandru RADVĂN /România Ioan SBĂRCIU /România Leonard VARTIC /România

4

Şi azi marcăm autogol?

Öngólt lövünk ma is?

Feels like scoring own-goals today?

Sponsorii INTERart 2005

5

INTERart 2005 JÁNOSI Antal 6

INTERart 2005 KOTER Vilmos 7

Academia de toamnă "Europa Artium" Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca

Academia de toamnă „Europa Artium” sau spirala provocării

Pictorul Ioan Sbârciu, Rector U.A.D. Cluj-Napoca

Galeria U.A.P., expoziţia Art(EAST) organizată de profesorii U.A.D. Cluj-Napoca

Galeria U.A.P., expoziţia Art(EAST) organizată de profesorii U.A.D. Cluj-Napoca

Ce se întâmplă astăzi în lumea artistică din România? Există şanse pentru artiştii români să devină celebri la nivel internaţional?

Cum funcţionează şi cum colaborează instituţiile artistice publice şi private într-un context social - politic al integrării în Uniunea Europeană? Care sunt cerinţele galeriilor private şi care sunt aşteptările artiştilor? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care s-a încercat găsirea unui răspuns în cadrul celei de-a patra ediţii a Academiei de toamnă „Europa Artium" organizată în perioada 10 – 12 noiembrie 2005 la Cluj-Napoca de Universitatea de Artă şi Design, la iniţiativa rectorului acestei instituţii, pictorul Ioan Sbârciu. În conferinţe, dezbateri şi expoziţii, invitaţii – Erwin Kessler (Institutul Cultural Român, Bucureşti), Liviana Dan (Muzeul Brukenthal, Sibiu), Bogdan Iacob (Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca), Dan-Eugen Raţiu (Universitatea Babeş-Bolyai ClujNapoca), Dan Popescu şi Dumitru Gorzo (Galeria H’art, Bucureşti), Matei Câlţia (Galeria Posibilă, Bucureşti), Diana Dochia (Galeria Anaid, Bucureşti), Berszán Zsolt şi Jánosi Antal (KO.KE.M, Miercurea-Ciuc), Claudiu Presecan (Galeria P&B, Cluj-Napoca), Mihai Pop şi Adrian Ghenie (Galeria Plan B, Cluj-Napoca) – au problematizat şi ilustrat raportul triunghiular artist – curator – galerist propus ca primă temă a acestei ediţii, concentrându-se pe realitatea dificilă a spaţiului românesc. Un spectacol al jocurilor de rol, o dinamică a construcţiei de imagine a celor implicaţi în „sistem” au transformat Sala Mare a Casei Matei Corvin într-un perimetru fluctuant în care s-au accentuat, pas cu pas, ipoteze şi demersuri subiective sau teorii şi critici avizate, stârnindu-se controversate dezbateri pe tema artei contemporane. Artişti şi galerişti, teoreticieni şi critici ai artei, faţă în faţă şi mereu interdependenţi, au creat, în cadrul acestei academii, o metodă alternativă de „educare” a publicului prezent la manifestări. Să nu uităm că evenimentul se adresează în primul rând tinerilor studenţi ai Universităţii de Artă şi Design. Dinamismul artiştilor din Miercurea-Ciuc, provocările incitante ale lui Erwin Kessler, fineţea eseismului Livianei Dan, rigurozitatea explicitărilor teoretice ale lui Dan-Eugen Raţiu, metaforele „revelatoare” ale lui Bogdan Iacob sau pragmatismul acţional al galeriştilor au nuanţat variate puncte de vedere şi au constituit, pe rând, atracţiile manifestării. Pe de altă parte, contrapuncte la discuţii şi, poate, mai mult decât ilustrative pentru cea de-a doua temă propusă – revirimentul picturii – au fost inaugurate o serie de expoziţii în spaţii consacrate sau experimentale precum Galeria UAP (Expoziţia Art(EAST) organizată de profesorii UAD; Expoziţia „Slobozicus Coronat Opus” a lui Dumitru Gorzo, curatoriată de Dan Popescu), Galeria Ataş (Expoziţia „Clipe de coşmar” curatoriată de Matei Câlţia), Galeria Casa Matei (Expoziţia „Autopsie” organizată de Asociaţia Atelier Deschis) sau Under Construction Space al Hotelului Continental Cluj (Expoziţia „I LOVE PICTURA” organizată de Ioan Sbârciu).

Pe lângă importanţa acţiunii evenimenţiale în sine, ecourile Academiei de toamnă „Europa Artium”, ediţia a patra, nu s-au lăsat aşteptate: pe de o parte, publicul specializat (studenţii, profesorii UAD şi alţi profesionişti ai domeniului) incitat de participare, bulversat de spargerile de convenţii şi interesat de orizonturile promovate prin problematizările şi soluţiile oferite la dezbateri şi, pe de altă parte, publicul larg clujean, vizitator mai curios al expoziţiei I LOVE PICTURA, surprins de noua funcţionalitate a spaţiului în construcţie al fostului Hotel Continental, celebru loc de întâlnire în urbea clujeană, redefinit şi re-contextualizat cu această ocazie.

Academia de toamnă „Europa Artium” şi-a propus, încă de la prima ediţie din 2002, să creeze un loc al întâlnirii, al dezbaterii şi al provocării în perimetrul internaţional, să atragă publicul spre lumea artei şi să ofere mereu alternative de expunere, de educare şi de promovare a artei. Fiecare ediţie, fiecare tematică constituie o provocare în sine. Provocarea crescândă naşte mereu noi şi noi aşteptări. Succesul ediţiei: o spirală a provocării – recompensă pentru public şi participanţi.

Anamaria Tătaru, U.A.D.Cluj-Napoca

8

U.A.D. Cluj-Napoca, Casa Matei Corvin, Sala Mare

Under Construction Space al Hotelului Continental Cluj-Napoca.

Expoziţia „I LOVE PICTURA” organizată de Ioan Sbârciu.

U.A.D. Galeria Ataş Expoziţia „Clipe de coşmar” Gili MOCANU, curatoriată de Matei CÂLŢIA (Galeria Posiblă, Bucureşti)

Galeria U.A.P. Cluj-Napoca Expoziţia „Slobozicus Coronat Opus” a lui Dumitru GORZO, curatoriată de Dan Popescu, (Galeria H'art, Bucureşti)

U.A.D. Cluj-Napoca Galeria Casa Matei Corvin Expoziţia „Autopsie” organizată de Asociaţia ATELIER DESCHIS, BERSZÁN Zsolt JÁNOSI Antal 9

Academia de toamnă "Europa Artium" Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca Galeria Casa Matei Corvin 8-10 noiembrie 2005 Expoziţia AUTOPSIE BERSZÁN Zsolt JÁNOSI Antal /AUTOPSIE - greacă 1. experienţă personală, observaţie individuală 2. medical autopsie 3. studierea unei opere de artă pentru stabilirea autenticităţii şi a datei creării./

10

11

Bienalele de la Praga Inside Story În 2003, Flash Art şi Galeria Naţională pragheză organizau Prague Biennale 1. Închiderea bienalei, aducea, însă, divorţul dintre Giancarlo Politi, directorul Flash Art, şi Milan Knizak, preşedintele Galeriei Naţionale din Praga, consacrând ideea unei colaborări eşuate. Marea surpriză se conturează în 2004, când cei doi anunţă organizarea a două bienale, implicit rivale, în 2005 la Praga. În iulie 2004, Tomas Vlcek, curatorul şef al bienalei prezidată de Knizak, contactează direct o serie de curatori, din toate colţurile lumii. Tema lansată se centrează pe fenomenele de tranziţie şi pe schimbările structurale şi de înţeles operate în discursul cultural recent.

Curatorii din România invitaţi să depună un proiect pentru Bienala Internaţională de Artă Contemporană de la Praga 2005 sunt Liviana Dan şi subsemnata. În virtutea unei tandre prietenii, decidem să propunem un proiect expoziţional comun orientat spre analiza arhitecturii, institutionale şi umane, a lumii artistice româneşti. Astfel, academia de artă şi muzeul devin personajele principale ale unui demers curatorial ce s-a dorit a fi, în primul rând, o reflecţie, filosofică şi artistică, ca mai apoi să se materializeze sub forma unei expoziţii. În octombrie 2004, proiectul, numit într-o primă fază "Funky Lessons", iar mai apoi "The Work of Art is Never Alone", este acceptat. Încep acum vizitele de ateliere, negocierile, definirea proiectelor artistice. Se conturează o primă listă a artiştilor participanţi. Sunt demarate toate procedurile administrative: contracte de colaborare, contracte de împrumut a lucrărilor, transport, lista aparaturii necesare etc. Colaborarea cu organizatorii este dificilă, pe alocuri dramatică să nu uităm că instituţia pragheză, Galeria Naţională din Praga, este o structură mamut, birocratică şi de cele mai multe ori inflexibilă.

Cu o lună înainte de deschidere, în mai 2005, lista definitivă a artiştilor participanţi este articulată. În treacăt fie spus, a fost foarte interesant de urmărit polarizarea vieţii artistice româneşti între cele două bienale: doi artişti invitaţi în proiectul nostru au renunţat, unul în favoarea participării în cadrul Prague Biennale 2, organizată de Politi, altul în virtutea disputelor din spaţiul ceh cu privire la prestaţia lui Knizak în calitate de Preşedinte al Galeriei Naţionale firesc, au existat şi alte motive ale renunţării celor doi artişti care, însă, vor fi discutate în altă parte. Cu toate acestea, artiştii români au optat, se pare, pentru bienala lui Knizak: în afara artiştilor din proiectul nostru, alţi artişti români ca Dan Perjovschi, Călin Dan şi Irina Botea au participat în cadrul altor proiecte expoziţionale.

Pe 13 iunie 2005 se deschide Bienala Internaţională de Artă Contemporană de la Praga 2005, în urma unor zile dificile de construcţie a expoziţiilor: spaţiu insuficient, negocieri dure cu organizatorii şi cu ceilalţi curatori. În sfârşit, show-ul "The Work of Art is Never Alone" prinde viaţă. Marea reuşită a expoziţiei este, din punctul meu de vedere, participarea unor artişti consacraţi Anna Gollwitzer, annette hollywood (Germania) şi Ioan Sbârciu alături de artişti tineri Dan Acostioaei&Dragoş Alexandrescu, Anca Laura Coller, grupul H.arta, Sebastian Moldovan, Cătălin Petrişor şi Alexandru Rădvan, activi în cele mai importante centre de artă contemporană din România: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara. Mai mult, prin includerea unor artiste din Germania într-un show românesc au fost transgresate limitările geografice şi naţionale, fiind subliniată încă o dată internaţionalizarea temelor şi mijloacelor artistice din arta contemporană.

O altă reuşită a expoziţiei noastre este intenţia Galeriei Naţionale din Praga de a achiziţiona două dintre lucrările lui Cătălin Petrişor: "Eye for an eye" şi "The next dog", în timp ce lucrarea "Upgrade" a fost folosită de către Galeria Naţională pragheză pentru materialele promoţionale ale bienalei. Astfel, proiectul nostru s-a finalizat nu doar cu o expoziţie în cadrul bienalei ci şi cu lansarea internaţională a unui tânăr artist român.

Cele două biennale de la Praga au luat sfârşit. Bienala lui Politi, deschisă pe 26 mai, şi-a închis porţile pe 15 septembrie, iar cea a lui Knizak pe 11 septembrie. Nu voi lansa aici verdicte şi aprecieri. Articulez, în schimb, o concluzie a poveştii mele din interior. Opera de artă nu este, într-adevăr, niciodată singură.

Mara RAŢIU, asistent universitar

annette hollywood "Artkaraoke" imagine din instalatia interactiva

Cătălin PETRIŞOR "Upgrade", "The next dog" acrylic 90x120cm 2005

Ioan SBÂRCIU "Atelier 1, 2, 3" tehnică mixtă 280x380cm 2005

Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca International Biennale of Contemporary Art, Prague 2005 Liviana Dan, Mara Raţiu "The Work of Art is Never Alone" Liviana Dan curator - Dan Mihail Acostioaei / Dragoş Alexandrescu - Anca Laura Coller - H.arta: Rodica Tache, Maria Crista, Anca Gyemant - Sebastian Moldovan Mara Raţiu curator - Anna Gollwitzer - annette holywood - Cătălin Petrişor - Alexandru Rădvan - Ioan Sbârciu 12

Anna GOLLWITZER "Knownowdoor" tehnică mixtă 2002

Vernisajul Bienalei Internaţionale de Artă Contemporană de la Praga 2005

13

Muzeul Naţional de Artă Contemporană/The National Museum of Contemporary Art Str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa E4, Bucureşti, România

DEPOZIT - „Aceasta nu este o expoziţie” pana la 1 noiembrie 2005 parter supantă / etajul 1 / etajul 3 / MNAC

Ne apropiem de împlinirea unui an de la deschiderea MNAC. Au fost şi sunt voci care îi contestă locaţia, care pun sub semnul întrebării opţiunile expoziţionale.

Nu voi reveni asupra chestiunii locaţiei. Aş vrea doar să fac două precizări: să repet, mai întâi, că acest muzeu, în această locaţie a sa, nu a fost realizat din bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, ci din bugetul destinat terminării construcţiei Palatului Parlamentului; să spun, în al doilea rând, că deşi relaţiile de vecinătate cu Parlamentul nu sunt, în foarte multe privinţe, fericite şi nu au dus încă la soluţionarea problemelor unui acces independent şi la amenajarea, conform proiectului iniţial, a zonei de parc din faţa muzeului, nu au existat şi nu există ingerinţe din partea puterii politice în activitatea profesională a muzeului. În intervalul de la deschiderea sa, evenimentele organizate de MNAC indică unele dintre preocupările echipei sale: promovarea practicilor artistice noi; aducerea în România a unor expoziţii străine de artă contemporană şi familiarizarea publicului cu orientări artistice de ultimă oră; recuperarea activităţii unor artişti importanţi din ultimele decenii; revizitarea critică a artei oficiale a anilor târzii ai regimului comunist; organizarea unor expoziţii ale artiştilor români din diaspora; organizarea unor evenimente apte să facă din muzeu un loc de întâlnire pentru generaţia tânără. În acest interval, ca de altfel încă înaintea deschiderii efective a muzeului, a existat o presiune surdă, o aşteptare mai mult sau mai puţin explicită ca muzeul să devină locul de consfinţire a activităţii artiştilor prezenţi pe scena artistică românească în anii 7090. Mulţi dintre ei îşi formaseră cu privire la muzeu o anumită idee şi aveau de la el aşteptări care le-au fost frustrate. Cea mai clară formulare a acestei atitudini a fost recenta expoziţie de la galeria Galateca. Explicite sau implicite, aceste aşteptări dar nu numai ele mă fac să întreprind un pas care sper să ducă la o clarificare a rolului unui muzeu de artă contemporană în contextul actual de la noi.

Reamintesc faptul că înaintea deschiderii MNAC am organizat o expoziţie Preview în sălile de la Teatrul Naţional şi la Kalinderu Medialab. Ne aşteptam atunci ca cei interesaţi de viitorul muzeu să reacţioneze prin critici şi sugestii care ar fi putut contribui la definirea strategiei muzeului. Acest lucru nu s-a întâmplat. Poate că absenţa unei relaţii evidente între selecţia prezentată atunci şi locaţia reală a muzeului (ca şi focalizarea pe contestarea acestei locaţii) a făcut ca lucrurile să pară lipsite de relevanţă sau urgenţă.

Reluăm acum, într-o formă oarecum diferită, dar cu intenţii similare, acest exerciţiu.

Ceea ce sunteţi invitaţi să vedeţi aici nu este o expoziţie. Este o manieră de a face accesibile publicului, artiştilor şi specialiştilor, 14

depozitele MNAC. Nu e vorba de un acces complet, căci în condiţiile actuale ne e imposibil să arătăm tot ce deţin aceste depozite. Dar e vorba de un procentaj important, cantitativ superior celui din expoziţia Preview, de o selecţie care dă o idee suficient de completă cu privire la conţinutul depozitelor.

Veţi constata că evit termenul „colecţie”. Acest lucru necesită o explicaţie. Suma lucrărilor gestionate de MNAC este rezultatul unor mecanisme de achiziţie care sunt, după părerea mea, simptomatoce pentru o relaţie anormală între stat şi artişti, în care ambii parteneri perpetuează deprinderi revolute. În absenţa unei pieţe de artă normale statul continuă să fie principalul achizitor. El îşi îndeplineşte acest rol recurgând în continuare la proceduri încetăţenite înainte de 1989, deşi nu mai e motivat de aceleaşi considerente. Achiziţionarea nu mai este un mijloc de presiune ideologică, de control şi manipulare a breslei artistice. Clientelismul politic care se manifestă şi în zilele noastre e un fenomen de altă natură. Renunţând la aceste motivaţii, dar fără a pune în locul lor altele, în acord cu contextul actual, fără a fi animat de un proiect, statul se manifestă ca un patron indiferent faţă de rezultatele patronajului său. Aceasta, cu dublul efect negativ de a fi, în pofida relativei modestii a investiţiilor sale în artă, un actant excesiv de puternic pentru o piaţă de artă încă nevolnică şi de a perpetua dependenţa artiştilor faţă de influxurile periodice de „oxigen”, menite să atenueze precaritatea condiţiei lor materiale. La rândul lor, artiştii

continuă să aibă acest gen de aşteptări faţă de stat; ştiind însă că fondurile sunt limitate şi că achiziţiile nu sunt însoţite de o promoţiune reală, ei nu oferă, cel mai adesea, spre achiziţionare, lucrări pe care le consideră cu adevărat reprezentative. De notat că între aceşti parteneri există un mediator comisia de evaluare şi achiziţii formată din reprezentanţi ai Uniunii Artiştilor Plastici, ai Universităţii de Arte, ai Institutului de Istoria Artei al Academiei, critici independenţi şi reprezentanţi al Ministerului Culturii şi Cultelor. În absenţa unor intenţii clare din partea statului şi în faţa ofertei mediocre, dar numeric excesive în raport cu fondurile disponibile, din partea artiştilor, acest organism n-a putut îndeobşte face altceva decât să caute soluţii de compromis. La ultima sesiune de achiziţii din 2002, când MNAC exista deja ca instituţie, comisia a inclus un reprezentant al MNAC şi a existat un efort de a face o selecţie şi o evaluare mai aproape de ideea unei colecţii plauzibile destinată unui muzeu de artă contemporană. Selecţia şi evaluarea s-au făcut, dar operaţiunile de achiziţionare nu s-au finalizat până în ziua de azi.

Din lucrările achiziţionate prin mecanismul mai sus descris în intervalul 1990-2001 (al căror gestionar a fost până în 2001 Oficiul Naţional de Documentare şi Expoziţii de Artă, şi care au trecut, printr-un act pur birocratic, în gestiunea MNAC), o parte destul de importantă a fost distribuită, înaintea înfiinţării MNAC, reţelei de muzee de artă din ţară şi unor instituţii publice precum Parlamentul, Ministerul de Externe (şi prin intermediul acestuia, ambasadelor şi institutelor de cultură din străinătate), mergând până la Comandamentul Jandarmeriei Lucrările aflate în acest moment efectiv în depozitele MNAC sunt, aşadar, rezultatul (ca să nu spun reziduul) combinaţiei dintre un proces de achiziţie mai mult sau mai puţin aleatoriu şi un proces de distribuţie la rândul său în mare măsură haotic. Ele sunt suficient de numeroase şi diverse pentru a da o idee cu privire la scena artistică românească după 1989; dar a organiza pornind de la ele o .

expunere coerentă ar însemna a face ca muzeul să fie prizonierul unui balast, unei pseudo-colecţii care are toate şansele să arate ca o reeditare a formulei „saloanelor anuale”. Aceste lucrări nu constituie un fond care să permită realizarea unor expoziţii cu adevărat lămuritoare pentru vreuna din orientările artistice a ultimelor două decenii; ele nu includ, pentru cei mai mulţi din artiştii reprezentaţi, lucrări care să dea o idee corectă cu privire la opera lor. Una din întrebările la care vă invit să medităm în faţa exerciţiului pe care îl propun este dacă un muzeu de artă contemporană trebuie şi poate fi păstrătorul lipsit de discriminare a variatelor producţii artistice, inegale ca valoare, dintr-un anumit interval de timp. O întrebare corelată este aceasta: dacă acceptăm ca muzeul să fie păstrătorul lor (sau măcar al unora dintre ele), pentru cât timp? Nu ar fi oare normal să existe posibilitatea unui transfer a lucrărilor artiştilor dispăruţi către o Galerie Naţională?

Arta contemporană nu se confundă cu producţia artiştilor în viaţă; e un loc comun pe care mă simt dator să-l reamintesc aici. Ar fi, desigur, necesară o clarificare a termenilor (ce e modern, ce e contemporan, ce e actual); dar am convingerea că această clarificare nu va genera unanimitate în ce priveşte relaţia dintre concepte şi operele care le-ar putea ilustra. Nu cred că ne putem dispensa de recursul la criterii de calitate sau relevanţă în alcătuirea colecţiei unui muzeu; mi se pare util să adaug că o astfel de idee trebuie să funcţioneze şi în cazul unor lucrări care se revendică de la orientări de ultimă oră, ceea ce nu le face automat demne de a figura într-un muzeu de artă contemporană. A fi în poziţia de a selecta, în numele unei strategii a MNAC, lucrări despre care credem că sunt semnificative pentru arta actuală pune echipa muzeului într-o poziţie dificilă: selecţia e un exerciţiu de putere şi pretenţia de a o face poate fi considerată o prezumţie. E însă inevitabil ca o echipă să-şi asume această responsabilitate, acest risc, cu condiţia să rămână conştientă de dificultăţile şi capcanele unui astfel de exerciţiu. Pe scurt, muzeul trebuie să aibă mijloacele pentru a începe să-şi constituie o colecţie demnă de acest nume. El poate face acest lucru în consultare cu un board internaţional de specialişti (pe care muzeul l-a format deja) şi cu o comisie consultativă de specialişti locali independenţi. Esenţială ar fi atribuirea unui buget autonom asigurat pe un termen care să permită anticiparea unor proiecte de durată medie şi lungă.

Când Mark Lewis filmează oraşul, nimic neobişnuit nu pare să se întâmple. Într-o suburbie londoneză nişte copii se joacă cu mingea (Tenement Yard, Heygate Estate, 2002). Rufe colorate atârnă într-un balcon obişnuit dintr-un bloc la fel de obişnuit. Nimic nu pare să surprindă pe nimeni. Apar totuşi nişte personaje, aproape neobservate, cărând nişte panouri mari albe. Într-o fracţiune de secundă, scena se schimbă complet; din simplu document ea devine pictură.

Videastul canadian susţine principiul libertăţii imaginaţiei şi propune câteva jocuri: porneşte doar de la o imagine statică, lasă la o parte dimensiunea temporală a poveştii, dar păstrează naraţiunea drept coordonată principală.

Filmul e o invenţie veche” spune Mark Lewis. „E puţin prăfuit, dar artiştii culeg din resturile lui, regândindu-i istoria“. Fascinat de cinema, de implicaţiile sale sociale, de puterea sa de seducţie, Mark Lewis a început să

Apariţia unor galerii private active, care au început să-şi câştige o bună reputaţie ca promotoare ale artei contemporane, circulaţia ideilor prin reviste, prin internet etc. constituie un pol de echilibru pentru ceea ce ar putea fi perceput ca un monopol îngrijorător al MNAC pe scena artei contemporane din România.

Am fost acuzaţi că privilegiem noile media în detrimentul tehnicilor tradiţionale. Nu natura mediilor ni se pare decisivă, ci calitatea ideilor pe care acestea le poartă. În depozite predomină cum se poate vedea lucrări în medii tradiţionale. Acest lucru reflectă faptul că disponibilitatea statului de a achiziţiona cu circumspecţie specimene ale noilor media e de dată foarte recentă. Deşi, cum am mai spus, limitările fizice ale spaţiului ne-au obligat să nu expunem tot ce există în depozite, e vorba aici, mai degrabă decât de o selecţie, de grupaje de tipuri diferite. Am schiţat câteva posibilităţi de mijlocire a accesului la lucrări, lăsându-le în mod premeditat în stare de schiţă; am intervenit selectiv doar atât cât ni s-a părut indispensabil pentru a atenua aglomerarea inerentă unui depozit, care ar fi făcut lucrările singulare invizibile, şi pentru a sugera fără a le duce până la capăt (nici nu s-ar fi putut, cu ceea ce avem) posibilităţi de înjghebare a unor discursuri expoziţionale. Cu unele dintre ele suntem într-un definitiv divorţ. De pildă, ar fi prea simplă înşirarea lucrărilor pe pereţii şi în spaţiul muzeului după modelul perimat al „salonului anual”. Aşa cum arată actualmente această „colecţie”, ea pare să dicteze acest model. E un model pe care nu-l evocăm decât pentru a-l refuza, pentru a face manifestă inadecvarea lui. Un vizitator avizat va putea descifra aluzii, comentarii ironice, chiar citate din unele expoziţii organizate în vremea din urmă, în muzeu sau în afara lui. Faptul că unele lucrări sunt în rastele şi altele pe pereţi nu indică o distincţie valorică; e o soluţie de circumstanţă, menită să ne permită să includem cât mai multe lucrări.

Formula la care am recurs e o invitaţie adresată publicului şi specialiştilor să mânuiască rastelele şi să imagineze, pornind de la lucrările pe care le vor descoperi, configurări variate. E de asemenea o invitaţie adresată unor curatori independenţi să ne propună propriile lor discursuri expoziţionale. Consiliul ştiinţific al MNAC este gata să le ia în considerare.

Mihai OROVEANU, Director General MNAC

experimenteze pe pelicula de la mijlocul anilor '90. Artistul pleacă de la ideea că cinematograful a intrat în faza terminală ca mediu ales pentru expresia artistică de masă.

De aceea se poate spune că lucrările lui sunt mai apropiate de filmul independent decât de producţiile low-tech video recente.

MNAC

16 noiembrie 2005 - 16 februarie 2006

Landscapes curator invitat: Enrico Lunghi, Director Casino Luxemburg curator: Ruxandra Balaci coordonator: Suzana Dan

15

EFECTUL INTIMITĂŢII / septembrie şi octombrie la Sibiu Susanne Tunn / Masă pentru două cupluri şi un cîine / instalaţie Palatul Brukenthal Sebastian Moldovan / încurcă borcanele în Muzeul Brukenthal / instalaţie Din proiectul / un artist o zi în Muzeul Brukenthal Palatul Brukenthal Giesela Weimann şi Andor Kömives / Fragmentele celuilalt / colaje Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal

Expoziţiile trebuie să facă locul şi contextul la fel de important. Locul este un oraş care în 2007 va fi capitală culturală europeană iar cotextul proiectele modernităţii atît de dragi baronului Brukenthal la sfîrşitul secolului 18. Proiectele conţineau multă înţelegere politică, transparenţă, o oarecare ironie, tranchilitate sofisticată. Acum cînd ideea modernităţii a devenit intim obosită, artiştii au folosit o metodă inedită...perceperea artei contemporane prin ceea ce ştiu despre arta secolului 18. Redeschiderea dosarului baroc propune o atitudine critică, care ţine cont de caracterul ambivalent al barocului, politic şi formal. Pentru a susţine un parcurs deschis şi narativ, strategia trebuie să fie adesea subversivă. Seduşi de sensibilitate ori îngheţaţi în umbră artiştii încearcă un tip de do-it-yourself credibility. Priorităţile ar putea fi confortul, simplitatea, funcţionalismul. Alegerea ar putea glisa între doctrine rigide, dar fără risc şi riscul ideal. Teritoriul fiind controversat este nevoie de emoţionalitate, subiectivitate, intimitate pentru a valida conceptul.

Susanne Tunn consideră muzeul un paradis deschis, o grădină romantică unde poţi impune uşor modele elegante... Sebastian Moldovan îşi imaginează muzeul alb, curat, dar găseşte un loc steril al circuitelor închise...un teritoriu tensionat şi imprevizibil...

16

Susanne Tunn / Masă pentru două cupluri şi un cîine / sculptură Din proiectul Sichtbar machen...

Reşedinţa de vară a Baronului Samuel von Brukenthal, Avrig Antik Sandor / Cum am ajuns să fac performanţă... / prelegere şi instalaţie Din proiectul BRUT 05 Centrul Cultural German TARA / Betrayal / desen şi grafica Sigi Kulturcafe

Giesela Weimann şi Andor Kömives experimentează conexiunile cele mai ascunse din agenda unui artist…Antik îşi aminteşte de ce a reprezentat intervenţia lui în Sibiu în 1986 şi reface traseul conceptual al unui statement de excepţie…iar TARA încearcă întrun spaţiu public o periculoasă livrare de intimitate…

Imaginile, obiectele, limbajul, eleganţa ori violenţa primesc identitatea romantismului pur.

Demersul curatorial permite o certă libertate personală…curatorul de muzeu, curatorul de expoziţii în spaţii alternative pot permite imaginea unui curator / autor al unei strategii de apropiere a artiştilor contemporani de muzeu.

Liviana DAN

De cincisprezece ani Suzanne Tunn propune aceeaşi poveste, Tschlein deck, dich, MASA, care pare un simbol banal al cotidianului nostru, masa care poate sa fie masa gîndirii, a pustiului, a mării, a muntelui, masa, care poate să facă din orice problemă un punct de regrupare. Să spui aceeaşi şi aceeaşi poveste, devine astfel, substanţa emoţională a artei sale... Tema analoagă cu tema din muzică urmată automat de improvizaţii, preia oarecum ritualul meselor din sec. 18. ... există un ritm al paşilor, se caută locul, natura defineşte momentele de comunicare, materialul, forma explică cerul, culoarea norilor, lumina, zgomotul, mirosul... (fragment din catalog)

Liviana DAN

17

Galeria de Artă a Muzeului din Sfîntu Gheorghe în luna octombrie a.c. a găzduit expoziţia Grupului KEPES din Ungaria.

Grupul sa înfiinţat în Eger, Ungaria, bazînduse pe activitatea lui KEPES György şi al Institutului MIT (Center for Advanced Visual Studies) Cambridge /USA/ fondat de el - colaborînd în acest spirit artişti, oameni de ştiinţă şi ingineri.

TELEK Balázs, Ungaria anamorfoză foto

HARASZTY István, Ungaria electromagnet, metal

Waldemar MATTIS-TEUSCH, România hologramă

18

PÓCSY Ferenc, Ungaria oglindă, metall

How can we communicate using a plastic knife? curatori: theopelmuş bogdan pelmuş participanţi: Hibrid (Theopelmuş, Bogdan Pelmuş, Andrei Ciubotaru), Sursa (Nita Florina, Bogdan Pelmuş, Magda Pelmuş), Fusion (Octavian Neagu, Saskia Nicklin, Mariella Brânduşa), Teodor Graur, Gheorghe & Carmen Rasovszky.

Ideea de bază a acestei expoziţii este comunicarea la nivel artistic a mai multor grupuri sau artişti care experimentează folosindu-se de diferite medii: instalţie, film, performance, fotografie, obiect.

Este un proiect pilot în care grupuri artistice din diferite ţări încearcă să colaboreze.

Este o construire a unui muzeu de buzunar .

Este o prelungire a expoziţiei The onlooker/the sound thief/ reflected studio care a avut loc la HT003 Gallery , 09. 06. 2005. Instalatia “atelier cub” din galeria HT003 este prezentă din nou în alt spaţiu expoziţional cu scopul de a fi reîncărcat.

Fiecare grup prezent în expoziţie fuzionează cu celalte grupuri. Astfel se încearcă hibridizarea lor. Poate rezultatul va fi un monstru sau începutul unei specii mai rezistente la poluarea din jur.

Expoziţie se bazează pe idea deja clasică în care artistul devine curator. Punctul forte a acestui demers este ruperea graniţelor între unul şi celălalt.

Schimbul de informaţie se desfăşoară la un nivel orizontal . Dispare idea de mai bun decât celălalt.

Fiecare participant lasă un semn/semnal în expoziţie.

Expoziţia se încearcă a fi un răspuns la întrebarea: Cum putem comunica folosind un cuţit de plastic?

19

interzis minorilor sub 18 ani (fără acordul părinţilor) culturile tinere sub semnul interdicţiei 1, 2, 4, 7, 8 , 9, 10, 11 Septembrie 2005 la Galeria Nouă Bucureşti

Cui îi este frică de legile audio-vizualului?

Tinerii sînt cel mai des ţinta unei pleiade de interdicţii formulate sub forma unor descrieri amănunţite ale conţinutului anumitor programe (violenţa repetată, imagini cu conţinut sexual explicit, limbaj dăunător, comportament antisocial, etc). Ţinînd cont de gravitatea celor descrise tinerii sînt direcţionaţi şi atraşi de tot ceea ce este formulat şi legiferat ca interzis de către maturi. Dar ei ajung să aibă putere de selecţie şi să caute exact ceea ce rar ajunge să fie aprobat de maturi, stat şi de industrie presupuşii protectori ai consumatorului neavizat. Cu timpul interdicţia capătă caracter decorativ de bulină în colţul ecranului, pe care însă nimeni nu o mai ia în serios.

Indirect avem o imagine a părintelui sau a maturului care este fie ipocrit (consumă pe ascuns), sau neînţelegător (habar nu are despre ce este vorba) şi dezinteresat (din cauza incapacităţii lui de aşi dedica timp altor activităţi decît cele obişnuite).

Acesta este o încercare neinstituţionalizată de a depista cum afectează aceste interdicţii acţiunile celor mai activi tineri din ziua de azi. Nu este o investigaţie moralizatoare sau cinică ci una care să ţină cont de dorinţele, căutările şi felul în care sînt motivaţi unii dintre ei. Programul acesta de la Galeria Nouă încearcă să localizeze contradicţiile active ale culturii şi productivităţii contemporane tinere. Deja înainte de facultăţi şi de programele educative superioare, elevii de liceu sînt dotaţi cu o cultură proprie făcută prin intermediul noilor medii şi a prietenilor apropiaţi. De cele mai multe ori maturii descoperă cu dificultate şi prea tîrziu (ca să nu spunem cu regret) pasiunile periculoase ale copiilor şi elevilor pe care încercau din răsputeri să îi educe forţat.

Contradicţiile se situează şi în rîndul producţiei. Mulţi tineri artişti din zilele noastre sînt puternic interesaţi de contradicţiile şi violenţa mascată a vizualului de pe ecrane (fie ele de televizor sau de calculator).

Mulţi tineri schimbă şi caută în adevărate comunităţi de cartier, în reţele de net paralele tot felul de materiale rare, fără licenţă clară, sau care nu ajung aproape niciodată pe canalele majore de circulaţie. Aceste comunităţi duc o luptă stranie contra uniformizării şi sterilităţii absolute a programelor de televizor, adaptînd tot ceea ce găsesc la propriile nevoi.

Au existat culturi tinere cu o adevărată istorie în decriptarea şi izolarea germenilor de agresivitate şi ultraviolenţa a mijloacelor de comunicare (mă refer la cultura muzicală industrială a anilor 70'-80'-90'). Astăzi pe forumuri de internet (deviantart) înrudite cu scena de muzică există şi comunităti de artişti vizuali care adoptă tematici macabre şi întunecate (dark).

Groaza este un alt flagel de care încearcă să ne ferească cei din jur, şi cu toate acestea filmele, literatura şi cultura groazei devine din ce în ce mai complexă, avînd specialişti şi promotori proprii şi bucurîndu-se de un mare succes printre tineri. Astăzi se vorbeşte despre industria fricii de zi cu zi (prin ameninţarea repetată şi protecţia promisă cetăţeanului).

Exista festivale noi (Simultan din Timişoara) cu materiale bazate pe impact, viteză şi compresiune care s-ar supune cu greu formatelor, cerinţelor şi banalităţii televizualului prezent.

De curînd asistăm la o invazie de animaţie japoneză (anime) dedicată adulţilor dar care este consumată defapt de un public foarte tînăr. Presa de cele mai multe ori depăşită de toate aceste transformări este incapabilă să transmită o imagine clară pe măsura evenimentelor. De aceea este cel mai bine să îi lăsăm pe tineri să vorbească şi să îşi proiecteze preocupările. Cultura şi arta străzii trăieşte şi se mişcă rapid pentru că este urmărită, hăiţuită şi ameninţată chiar şi atunci cînd i se oferă adevărate 'capcane' din partea autorităţilor, locuri oficiale, instabile şi improprii unde să se dezvolte (pe rigipsuri). Locul ei la origini este printre semnele de circulaţie, printre direcţii, blocaje şi amenzi.

20

11 septembrie, prezentare FESTIVALUL SIMULTAN din Timişoara Filmuleţe de 1 minut jumate (100 sec) - prezentate în cadrul festivalului Simultan 01 care a avut loc între 27 şi 28 mai la Timişoara.

- prezentare facută de organizatorii festivalului: Kozma Levente şi Antal Huba Un eveniment născut în ideea de a oferi o platformă pentru noile generaţii de artişti şi tineri producători culturali. Proiectul vizează implementarea ideii de multiculturalitate, stabilirea a noi relaţii culturale şi artistice pe scena artei româneşti şi între diferitele ţări ale lumii.

Evenimentul îşi propune să întreţină şi să stimuleze modalităţile creatoare a celor mai moderne viziuni de înregistrare a realităţilor culturale în arta contemporană. Promovarea activităţii tinerei generaţii de artişti şi a celor ce se regăsesc în spiritul contemporan, prin introducerea şi prezentarea proceselor actuale, a celor mai inovatoare şi revoluţionare tendinţe. Proiectul este gîndit ca o acţiune anuală, avînd astfel posibilitatea de a marca intenţiile experimentale ale audio-vizualului existent, identificarea acestora în contextul actual, respectiv racordarea la elementele inovatoare apărute. Ştefan TIRON

Galeria Nouă, Bucureşti photography & new media DOCUMENTING THEIR DREAM Alexandra CROITORU [12. 10 - 26. 11. 2005] Proiectul comentează imaginea stereotip a dezirabilităţii feminine, formulînd întrebări despre noţiunea de frumuseţe la care ne raportăm.

Imagistica femeii a fost întotdeauna legată de proiecţia fanteziilor, iar realitatea, din ce în ce mai acut este privită ca un efect al sistemelor de reprezentare, ca un produs al convenţiilor impuse de către mecanismele sociale prin mass media, sistemul de învăţămînt, campaniile publicitare sau moda. ...

Alexandra CROITORU

Galeria Nouă, Bucureşti

NU AU FOST SEMNALATE INCIDENTE DEOSEBITE Artişti: Dan Acostioaei, Duo van der Mixt + Alexandra Croitoru, Ciprian Mureşan, Mona Vătămanu şi Florin Tudor Curator: Mihnea Mircan [14. 09 8. 10. 2005] "Nu au fost semnalate incidente deosebite” sînt cuvintele cu care puterea se reconfortează, îşi spune că totul e în ordine, că exerciţiul său este eficient şi senin. Aceeaşi propoziţie descrie aici controlul pe care puterea politică l-a exercitat asupra istoriei recente a scutit-o de asperităţi şi explicaţii impovărătoare, a perpetuat confuzia şi a ales continuitatea.

S-ar spune că România are o masivă invidie de istorie sau un sindrom în care se amestecă revoluţie şi neschimbare, fantasme şi nostalgii, dezorientare ideologică, scenarii din care identităţile ies viciate şi paradoxal întărite, fraude colosale şi populism masiv, catastrofe şi inocenţă, instituţii politice şi oraşe care se sufocă, fonduri ample şi neguroase pentru fiecare întrebare, culpe presimţite şi majorităţi copleşitoare de victime, identitate şi integrare.

Expoziţia de la Galeria Nouă porneşte de la nevoia de a renegocia trecutul apropiat, de a-l împinge ironic mai aproape de adevăr, de a-l zgîlţîi şi a-i face autopsia, în cele din urmă de a-l scoate cumva din traseul oficial al întîrzierii.

Mona Vătămanu şi Florin Tudor pun în scena libretul confuziei noastre, scena originară: un proces în care justiţia nu a avut nimic de spus, care a condus doar la un asasinat şi nu la vreo clarificare colectivă. Ciprian Mureşan reia problema mineriadelor, a căror brutalitate a închis problema spaţiului public în România, într-o lucrare de o supremă adecvare stilistică. Duo van der Mixt şi Alexandra Croitoru discută, în două studii de caz, legătura dintre credinţă şi distrugere: distrugerea e dreaptă atunci cînd nu se produce la lumina zilei. Dan Acostioaei reconstituie haosul sistematic şi urîţenia tenace produse de arhitectura contemporană.

Proiectul comun reacţionează critic la minciuna grosolană prin care puterea politică arată că nu e mai mult decît capacitatea de a sfida spaţiul public, la monumentul care nu comemorează altceva decît propria vulgaritate şi nevoia de întuneric a comanditarului.

Mihnea Mircan Galera Nouă, Bucureşti József BARTHA [13 – 31. 07. 2005] Expoziţia de la Galeria Nouă prezintă un proiect foto realizat în decursul rezidenţei artistice pe care a avut-o în 2004 la Boswil, în Elveţia.

Utilizînd un procedeu simplu, József Bartha crează o serie de imagini duble în faţa cărora rămînem ţintuiţi preţ de cîteva minute. La început e greu să ne dăm seama de ce imaginile sînt deopotrivă diferite şi asemănătoare, ca apoi să realizăm că cele două personaje par să fi făcut nu doar un schimb de haine ci şi de atitudine.

"Dincolo de îmbrăcăminte şi de semnele exterioare oricînd schimbabile ale existenţei individuale, imaginile lui József Bartha se referă şi la altceva. Aici nu este vorba numai despre motivul jucăuş al încercării posibilităţilor şi schimbarea îmbrăcăminţii în funcţie de context, precum şi despre ţinuta aferentă, ci şi despre faptul ca persoanele reprezentate par să fi încercat literalmente şi de bună voie hainele unei vieţi total diferite. Întrebarea <care este îmbrăcămintea originală a persoanelor> devine mai puţin importantă decît realizarea faptului că ambele îmbrăcăminţi ar putea fi originale. Iar astfel ajungem la o problemă centrală: mai întîi la caracterul deschis la naştere al vieţii omului, şi la aspiraţiile legate de această deschidere pentru tot timpul vieţii – de a deveni mereu altcineva - , iar în al doilea rînd la promisiunea clară şi imediată pe care viaţa ne-o oferă fugar."

Oliver Kielmayer

Galeria Nouă, Bucureşti Roger BUERGEL, director documenta XII Simpozion: our journey towards documenta 12 3 septembrie 2005

21

Galeria Nouă, Bucureşti DAILY CARE CENTER [8. 06 – 3. 07. 2005] Expoziţia de la Galeria Nouă prezintă o serie de filme video ale unor artişti americani din generaţii diferite - studenţi şi profesori la Art Institute of Chicago - într-o combinaţie concentrată de stiluri şi abordări ale acestei media.

Selecţia, realizată de Irina Botea într-o nouă ipostază - aceea de curator a acestei expoziţii, reuneşte de la filme în care autorii înscenează diverse situaţii, filme cu tentă documentară sau cu teme sociale şi politice, pînă la animaţii.

Ideea expoziţiei s-a concentrat pe reflectarea acestei diversităţi tematice dar şi pe realizarea unui spaţiu de expoziţie diferit.

"Ne putem oare gîndi la o expoziţie ca la un 'centru de zi', unde vizitatorul să poate fi distrat, „hrănit”, stimulat, îngrijit? Este artistul preocupat de vizitator; are el o responsabilitate intelectuală? Cine decide ce este, ce se acceptă în artă şi ce nu? Unde se întîlnesc vizitatorul şi artistul? … Nu sînt răspunsuri, doar întrebări…"

Irina BOTEA Artişti: Kris Andrews, Louisa Bufardeci, Thomas Comerford, Cecilia Cornejo, Jeremy Fenske, Yookyoung Hong, Shalalae Jamil, Scott Kildall, Raj Kottamasu, Rusell Watson, Jakrawal Nithamrong, David A Parker, Daniela Paasch, Andrew Roche, David Rodriguez, Ho Yun Son, Travis Stuntebeck, Steven Summers, James Sweetbaum, Sharon Younger, Orna Portugaly, Daphna Talithman.

22

Galeria Plan B Cluj-Napoca Deschiderea galeriei Plan B, pe data de 25 septembrie 2005, cu expoziţia lui Victor MAN "Perfect Crime".

Galeria Plan B 1811197604122005 Curatori: David Kulhanek şi Ondrej Chrobak (Display, Praga) Expoziţia 1811197604122005 prezintă proiecte ale unor artişti din Praga şi ilustrează o atitudine distinctivă în arta cehă contemporană. Tema principală este explorarea contextului social imediat. Totuşi, artiştii nu par a fi preocupaţi în primul rînd de încorporarea unei forţe active. Ideea de a introduce orice fel de date revoluţionare a fost furată de regimul trecut şi, pentru a doua oară, de procesul transformării/trecerii la capitalism a sistemului pe parcursul ultimilor 15 ani. Artiştii se referă, mai mult sau mai puţin direct, la o anumită distanţare de mitologiile colective prezentate prin intermediul oricăror imagini ideologice şi mediatice, precum şi la lipsa unei baze instituţionalizate pentru teoria şi producţia culturală. Ei tind să creeze o oarecare stare de re-convalescenţă care poate fi considerată un impuls pentru o "politică de viaţă" conştientă. Este un fel de critică ce subminează puterea spectaculoasă a ideilor fixe, a imaginilor mediatice, a comisiilor politice şi a presiunilor economice. Contemplarea, căutarea de spaţii goale şi amintiri pierdute, inventarea de metode şi scenarii de orientare şi interpretare, cercetări individuale în diverse medii (de exemplu, spaţii urbane sau alte spaţii locuite, www, domeniul autonom al artei) – iată mijloacele folosite.

Display – spaţiu pentru arta contemporană din Praga, a fost înfiinţat în 2001. De atunci propune un program de expoziţii internaţionale. În paralel cu aceasta orientare internaţională se pastrează o relaţie strînsă cu scena artistică cehă, în centrul căreia se ancorează Display.

David Kulhanek 23

Galeria HTOO3, BucureĹ&#x;ti august 2005

24

25

Galeria H`art, Bucureşti DÁVID István Pop hard rock cu ciocate depeche Mie îmi plăceau Depeche. Vă amintiţi? Folia maniheistă a începuturilor anilor 90 te obliga să iei partea cuiva. Depeche sau rocker. Îmi amintesc uniformele, locurile de întîlnire, totul. Acum, astfel de radicalisme nu mai sunt cu putinţă. Ştiu fosti rockeri, acum fără plete, care vor să ajungă cu orice preţ la viitorul concert Depeche din Ungaria.

Sau depeşari cărora tricoul cu « Violator » nu le mai vine bine şi care cred că Metallica, AC/DC sau chiar Megadeath sunt în regulă. De abia acum pot spune « they rock ! » Cînd am dat peste lucrările lui David mi-am zis: wow! Ce n-aş fi dat să am aşa ceva în '93! Un poster doar. Imaginile uşor fetişiste ce respiră o agresivitate latentă m-au pus în faţa soluţiei vizuale ce i-ar fi conciliat pe rockeri cu depeşari. Evident că aşa ceva n-ar fi fost atunci posibil.

David are 23 de ani. Pentru el hard rock, depeche sunt deja istorie. De aceea, el poate folosi istoria ca pe o arhivă, preluînd, mixînd totul într-un cocktail vizual spumos în jurul căruia depeşari cu început de burtă deveniţi CEO se înfrăţesc cu rockeri cu nevastă, doi copii şi început de chelie. Apoteoza pop a tranziţiei!

Galeria H`art

DÁVID István

2005

Dan POPESCU DÁVID István, o demonstraţie de virtuozitate tehnică Cînd a apărut fotografia, pictura s-a declarat învinsă în lupta cu reprezentarea realităţii. Au existat momente de slăbiciune, în care artiştii au încercat prin mijloacele expresive tradiţionale să redefinească estetic rolul reprezentării artistice. Într-atît de mare a fost impactul fotografiei încît a mutat celelalte mijloace de reprezentare artistică într-o zonă a îndepărtării de realitate şi a apropierii faţă de abstract.

Pe parcursul unui întreg secol, fotografia a fost folosită ca etalon de referinţă pentru mijloacele de expresie artistică. Curente şi stiluri s-au definit astfel. Deşi se evita o concurenţă, lupta a fost doar amînată, pînă cînd a fost posibilă întoarcerea picturalităţii în faţa realităţii fotografice.

Suprarealismul şi mai apoi hyper-realismul au deschis dialogul cu fotografia. Primul în forme mai mult metaforice, al doilea în aspecte tehnice.

Cosmin NASUI

Galeria H`art

Mircea SUCIU RECYCLE

iunie 2005

Galeria H'art, Bucureşti Amsterdam Grand Cafe (Str. Covaci nr. 6, Lipscani) prima expoziţie din seria 'Art Behind the Curtain' în Grand Room "RECYCLE" Mircea SUCIU noiembrie 2005 Mircea Suciu este un ecologist insidios. Nu reciclează materiale, ci imagini. Imagini compromise, uzate, sau pur şi simplu imagini ce îşi aşteaptă placid un destin mai bun. Se spune despre Rauschenberg că era un fervent vizitator al gropilor de gunoi. De acolo îşi recolta elementele lucrărilor sale combinate. Mircea lucrează cu imagini preluate din bănci de imagini din publicitate. Le preia, le mixează după care le pictează printr-un procedeu de filiaţie industrială (aerografie). Este un DJ vizual ce mimează ironic reproductibilitatea industrială de serie.

ArCuB, Bucureşti NonStop Bucuresti_2005, Pascal MARTINEZ Galeria H`art

Indoors by zoltania

iunie 2005

În timpul plimbărilor sale în Bucuresti, Pascal Martinez a înregistrat fragilitatea unui spaţiu urban pe cale să se re-occidentalizeze. Refuzînd să arate o arhitectură gri şi monotonă, rezultat al celor 45 de ani de comunism, el ne propune o viziune colorată şi poetică a oraşului în care codurile unei noi ere coabitează cu elemente destinate dispariţiei.

26

ArCuB

NonStop Bucuresti_2005

Pascal MARTINEZ

Galeria Posibilă, Bucureşti FORMULA 1 Gili MOCANU curator: Matei CÂLŢIA septembrie- octombrie 2005 Speculare de spaţiu interior, FORMULA 1 propune noi concepte site specific. Pornind de la ideea de pattern, de construcţie modulară, formule aparent cunoscute reconfigurează spaţiul. Gili Mocanu „împachetează” astfel pereţii interiori ai galeriei cu forme diferite din autocolant dispuse în fiecare dintre cele trei încăperi direct pe tencuială prezentă sau pe zone de tencuială proaspată.

FORMULA 1 la Galeria Posibilă construieşte atent ironii subtile cu adrese cotidiene. Este pusă în discuţie percepţia ordinară a spaţiului interior, a zidurilor ce delimitează, a recipientului care există doar datorită conţinutului său. Instalaţia propusă de artist esenţializează aceasta percepţie, o distruge şi o recalculează pornind de la alte premise, redefinind termeni şi matematici interioare procesului de creaţie.

Un proiect similar a fost prezentat în decembrie 2003 de către acelaşi artist la Institutul Francez din Bucureşti în cadrul unui eveniment organizat de Galeria Posibilă lansarea catalogului de arta „INV. / 00260955”. Dacă în acel caz intervenţia lui Gili Mocanu pe pereţii interiori ai Institutului Francez se referea mai degrabă la crearea unui context vizual specific evenimentului, proiectul lunii octombrie 2005 de la Galeria Posibilă poate fi privit ca o operă de artă în sine. Instalaţia experimentată în urmă cu doi ani devine acum o exploatare maximală a unor semne şi simboluri, a unor module geometrice ce dezvolta reţele complicate pornind de la acelaşi nucleu formal şi conceptual.

Un alt proiect a cărui concepţie se înscrie în cadrul aceloraşi preocupări de remodelare a spaţiului poate fi văzut la Market 8. Acolo intervenţia lui Gili Mocanu pe pereţii interiori face parte dintr-un proiect mai amplu al Galeriei Posibilă de colaborare cu Market 8, colaborare ce cuprinde toate operele de artă plastică din acest Concept Store.

Unul dintre cei mai reprezentativi artişti ai generaţiei contemporane din România, Gili Mocanu a fost selectat vara aceasta pentru „Premiul Henkel CEE pentru Artă”, ediţia 2005.

Galeria Posibilă

Gili MOCANU

FORMULA 1

Galeria Posibilă

Iuliana VILSAN

COSTUM

Galeria Posibilă

Gheorghe FIKL

XL

COSTUM Iuliana VILSAN noiembrie-decembrie 2005 Unul dintre cei mai activi artişti contemporani, Iuliana Vîlsan propune un demers în care vizualul plastic şi cel de teatru interferează. În esenţă este vorba de o poveste spusă de un artist cu preocupări în sfera dramatică, cu participări scenografice, cu accente de teatru acolo unde conceptul se subordonează aparent doar pânzei întinse pe şasiu.

Plin de savoarea detaliului, proiectul pe care îl vom deschide publicului pe 4 noiembrie reprezintă un discurs, într-o maniera specifică Iulianei Vîlsan, asupra lucrului elegant, minuţios tratat, ce marchează individul uman. Povestea debutează cu acel costum business ce se transformă în uniformă şi îşi pierde astfel conţinutul. Este propus astfel un joc asupra nimicului, peste care se declanşează în final, prin voinţa artistului, explozia de forme şi culoare.

Esenţialul ideii propuse rezidă de fapt în experienţa artistului cu scena de teatru, în efervescenţa dialogului dintre vizualul plastic si cel dramatic. Se adaugă un ironia unui spirit declarat ludic, atenţia faţă de ansamblu şi faţă de înţelesul pe care îl poate primi acesta.

Sugestia depasirii uniformei este dată prin acele accente, inconfundabil Iuliana Vilsan, de altceva, de convingerea ca lucrurile mici ascunse difuz în detalii, contează.

Povestea Iulianei Vilsan place pentru spiritul ironic de care te împiedici la fiecare privire şi place pentru ansamblul semnificativ.

Proiectul se încadrează în preocupările generale ale Iulianei Vîlsan pentru forme şi tipuri de conţinut pe care îl pot îmbrăca aceste forme.

Un discurs apreciat în diverse evenimente din ţară şi afirmat deja în Occident.

XL Gheorghe FIKL noiembrie-decembrie 2005 27

ROMÂNIA

UNGARIA

Bucureşti

Budapesta

MNAC - Muzeul Naţional de Artă Contemporană - Mark Lewis - Landscapes 16 11 2005 - 10 02 2006 - Kinema IKON Retrospect 06 11 - 06 12 2005 - Depot - "This is not an exhibition" 01 09 - 01 12 2005

Műcsarnok Magánügy?

17 12 2005 - 26 02 2006 curator: Petrányi Zsolt LUMÚ - Muzeul Ludwig - Joao Penalva fotografie, video, instalaţii 03 11 2005 - 15 01 2006

GALERIA ETAJ 3/4 - Aparenta Wojciech Muller, Pawel Lubowski (arta contemporana poloneza)

Muzeul ERNST - Gemine muse 2005 30 11 2005 - 01 01 2006

CENTRUL DE CULTURĂ "PALATELE BRÂNCOVENEŞTI DE LA PORŢILE BUCUREŞTIULUI" - Elena Copuzeanu - A desemna MUZEUL LITERATURII ROMÂNE - "EuroLiteraTur" Expoziţie interactivă multimedia

AUSTRIA

Galeria Nouă - Alexandra Croitoru Sound contribution: Electric Brother 12 10 - 26 11 2005

Wiena Kunsthalle - Superstars, hall1, Louise Bourgeois 04 11 2005 - 22 02 2006 - Play Sofia, hall 2 25 11 2005 - 05 02 2006 - wien project space 09 11 - 08 12 2005

Galeria Posibilă - Gheorghe Fikl 26 11 - 20 12 2005 Galeria H'art AMSTERDAM, GRAND CAFE - Mircea Suciu - Recycle - Emanuel Borcescu - The Heroes

MUMOK - Muzeul de Artă Modernă, Muzeul Ludwig - Discovery and Ownership, Insights into Austrian Private Collections 07 10 - 27 11 2005 - Nouveau Réalisme Art and Reality in the Nineteen-Sixties 15 07 2005 - 14 05 2006 - After the Act The (Re)Presentation of Performance Art 04 11 - 04 12 2005

ANAID ART GALLERY - Expozitie de arta contemporana romaneasca Galeria GALATEEA - Anka Laura Coller HT003 GALLERY - "Manifest" Grup de studenţi de la Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti.

MUZEUL DE ARTÂ - Expoziţie de sculptură, Simion Pop

Graz

Sibiu

Kunsthaus Graz - M City, European Cityscapes 01 10 2005 - 08 01 2006

Deutsches Kulturzentrum - Dumitru Gorzo 29 11 2005 - 10 01 2006

Linz

Iaşi Galeria VECTOR - "Vertigo Entrapped" - curated by Basak Senova (Istanbul) - "Old Stories - New Videos" - curated by Matei Bejenaru (Iaşi) Miercurea Ciuc KO.KE.M - Muzeul de Artă Contemporană şi Galerie - INTERart 2005 "Şi azi marcăm autogo?"

28 10 2005 - 27 01 2006

28

MAK - ALEXANDR RODCHENKO, Spatial Constructions 26 10 2005 - 26 02 2006 ALBERTINA - Jannis Kounellis, "Opus One" 20 10 2005 - 08 01 2006

Cluj-Napoca

Editor: Asociaţia ATELIER DESCHIS NYITOTT MŰHELY OPEN STUDIO

Galeria TRAFÓ - Casa Artelor Contemporane - Festivalul Temps D'Images - Második jelen 10 11 - 4 12 2005

Lentos Kunsmuseum - Jack Hauser - Der Name. Die Hülle. Das Abenteuer 24 11 - 23 12 2005 -STILL 17 11 2005 - 05 02 2006 - Matt Mullican - model architecture 21 10 2005 - 19 02 2006 - The Spirit of Pop 26 02 2005 - 30 01 2006

Redactori: BERSZÁN Zsolt JÁNOSI Antal

Adresa: 530104 Kossuth Lajos 12 Miercurea Ciuc Harghita Tel.: 0744 646423 0742 393482 www.hargitavisualart.ro e-mail: atelierdeschis@gmail.com Nr. tiraj: 2000 exemplare Se distribuie în oraşele: Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Iaşi, Timişoara, Miercurea Ciuc, Târgu-Mureş, Odorheiu Secuiesc, Sfântu Gheorghe.

SLOVAKIA SPACE/Gallery Priestor for Contemporary Arts, Bratislava - PLAMEN DEJANOFF Planets of Comparison Curator of the exhibition: Juraj Carny FRANŢA MUSEE D'ART CONTEMPORAIN LYON - Biennale d'Art Contemporain de Lyon 2005 Experince de la duree 14 09 - 30 12 2005 MUSEE D'ART MODERNE ET D'ART MODERNE CONTEMPORAIN - Robert Rauschenberg, on and off the wall 24 06 2005 - 08 01 2006 CENTRE POMPIDOU - DADA 05 10 2005 - 09 01 2006 - Big Bang - Destruction et creation dans l'art du 20e siecle 15 06 2005 - 06 03 2006 OLANDA DE APPEL CENTRE FOR CONTEMPORARY ART - The Gravity in Art, A short history of gravity in art Curated by René Daalder and Theo Tegelaers.

01 12 2005 - 22 01 2006 - Katherina Grosse 10 02 - 26 03 2006 GRONINGEN MUSEUM - Eye to eye 17 09 - 04 12 2005 NETHERLANDS MEDIA ART INSTITUTE, Amsterdam - Erwin Olaf, Moving Targets-Video and Installations works

Sponsorii revistei

ANGLIA THE SAATCHI GALLERY - The Triumph of Painting 01 12 2005 - 31 01 2006 CAMDEN ARTS CENTRE - Ilana Halperin: Residency Presentation 01 12 2005 - 31 01 2006 TATE BRITAIN - Roger Fenton 21 09 2005 - 02 01 2006 - Chris Ofili: The Upper Room 13 09 2005 – 01 05 2006 - Outsider Art 13 09 2005 – 02 01 2006 - John Latham in focus 12 09 2005 – 28 02 2006 GUGGENHEIM MUSEUM NEW YORK - Reflections: Socialist Realism and Russian Art (in The Sackler Center for Arts Education) 05 10 2005 - 22 01 2006 - Russia!

16 09 2005 - 11 01 2006 BILBAO - ArchiSculpture 28 10 2005 - 26 02 2006 - Speaking with Hands. Photographs from The Buhl Collection 25 11 2005 -26 03 2006 BERLIN - William Kentridge: Black Box/Chamber Noire 29 10 2005 - 15 01 2006