Modele experimentale Curs 9
Obiectivele cursului Studentul va fi capabil: – Să definească operaţional un design experimental – Să descrie diverse tipuri de design-uri experimentale – Să analizeze avantajele şi limitele diverselor tipuri de design-uri experimentale – Să recunoască un anumit design într-un experiment – Să recunoască un design inadecvat
Tematica abordată Definirea design-ului experimental Experimentul cu evaluare post-test; structură, avantaje, limite – Design-ul intra-eşantion – Design-ul inter-eşantioane
Experimentul cu evaluare pre- şi post-test; structură, avantaje, limite Modele experimentale inadecvate
A derula un experiment înseamnă a manipula o variabilă experimentală (variabila independentă), care are minimum două valori şi a înregistra şi măsura răspunsurile (variabila dependentă)
Dacă toţi oamenii am fi la fel, ar fi suficient să administrăm variabila independentă unui singur subiect Datorită diferenţelor individuale, variabila experimentală trebuie administrată unui eşantion aleator de subiecţi
Ce este un design experimental Design-ul unei cercetări este modelul de bază al unui experiment care specifică modul în care sunt colectate şi analizate datele şi modul în care sunt controlate variabilele externe
Condiţii ale unui bun design Un design de cercetare adecvat trebuie să satisfacă trei criterii: – Să testeze ipoteza avansată – Să controleze variabilele externe astfel încât variaţiile comportamentale să poată fi atribuite variabilei independente – Să facă posibilă generalizarea rezultatelor
Tipuri de design experimental 1. Model experimental cu evaluare post-
test 2. Model experimental cu evaluare pre-test
Ĺ&#x;i post-test
1. Experimentul cu evaluare posttest Compararea răspunsurilor subiecţilor din cele două grupuri (grup experimental şi grup de control) se realizează doar după administrarea variabilei independente
Model experimental 1 (evaluare post-test) Variabila independentă
GE ___________ Răspuns (VD) Compararea răspunsurilor
GC...........................Răspuns Legenda GE - grup experimental GC – grup control
Tipuri de experiment post-test Există două modalităţi de a evalua subiecţii: 1.1 Intra- eşantion (within subject design) – adică a expune toţii subiecţii tuturor nivelurilor variabilei independente 1.2 Inter- eşantioane (between subject design) – adică a expune subiecţii fiecărui grup la cîte un nivel al variabilei independente
1.1 Design experimental intra – eşantion Modelul experimetal ((Martin D, Doing Psychology Experiment, p. 68)
Nivel 1 Subiect 1 Subiect 2 . . Subiect 10
Variabila independentă Nivel 2 Subiect 1 Subiect 2 . . Subiect 10
Avantaje Solicită un număr mic de subiecţi (deoarece aceeaşi subiecţi vor fi supuşi la 2, 3 sau mai multe niveluri ale VI, în timp ce în modelul inter-eşantioane, fiecare nivel reclamă alt grup de subiecţi, deci 2xN ptr. 2 niveluri, 3xN etc.) Minimizează diferenţele individuale dintre subiecţi (este o probabilitate mai mare ca orice diferenţe de performanţă între două niveluri să se datoreze condiţiei experimentale şi nu diferenţelor individuale)
Dezavantaje. Un subiect supus unui nivel a unei variabile nu mai este acelaşi de la începutul experimentului. El s-a schimbat. A devenit mai competent. Exemplu. A stabili dacă subiecţii învaţă să scrie mai uşor pe o maşină de scris tradiţională sau pe un calculator. După ce au fost evaluaţi pe o maşină tradiţională, şi-au format deprinderi de bază care vor influenţa reziultatele expunerii la nivelul 2 al variabilei independenete - evaluarea pe calculator)
1.2 Design experimental inter – eşantione Constă în a expune subiecţii fiecărui grup la cîte un nivel al variabilei independente (((Martin D, Doing Psychology Experiment, p. 68)
Variabila independentă Nivel 1
Nivel 2
Subiect 1 Subiect 2 . . Subiect 10
Subiect 11 Subiect 12 . . Subiect 20
Distribuţie aleatorie Repartizarea aleatoare a subiecţilor în grupul experimental şi cel de control (extragerea din pălărie, aruncarea monedei, extragerea de pe o listă unde subiecţii sunt înscrişi aleator
Populaţia de bază
Populaţia selectată aleatoriu
Grup experimental
Grup control
Distribuţie în perechi Distribuţia subiecţilor în cele două grupuri se realizează pe baza unei evaluări anterioare şi a formării perechilor cu rezultate identice. Fiecare membru al unei perechi va intra în cîte un grup
Populaţia de bază
Fiecare subiect este evaluat ca gen, vârstă, QI
Fiecare subiect este potrivit cu un altul cu aceleaşi valori
Se constituie mai multe perechi de subiecţi similari pentru variabilele enunţate (S1-S5; S7-S12, Sn – Sp) Căte un membr al fiecărei perechi este alocat unui grup
Grup experimental Sl, S7... Sn
Grup control S5, S12, Sp
Avantaje Deoarece există grupuri diferite pentru fiecare nivel al VI, se pot culege mai multe date într-o sesiune experimentală Se poate evita riscul abandonului unor subiecţi în cazul mai multor sesiuni experimentale Tehnicile de construcţie a grupurilor reduc diferenţele individuale
Dezavantaje Sunt totuşi posibile diferenţe între grupuri Reclamă mai mulţi subiecţi Solicită mai mult timp pentru construcţia grupurilor
Modelul experimental cu evaluare pre- şi post-test Diferenţa dintre scorurile celor două grupuri se realizează şi la începutul experimentului şi la finalul experimentului Evaluare iniţială VD
GE
Ye
Evaluare finală VD
Aplicare VI
Ze
Diferenţe
Ze - Y e
Raspuns
GC
Yc
................
Zc
Compararea răspunsurilor
Zc - Y c
Se vor compara: Ye – Yc; Ze-Zc; Ze - Ye, Zc – Yc; (Ze – Ye) – (Zc – Yc) Adaptat după: Christensen B.L. (1991) – Experimental Methodology, Simon &Schuster, Inc., p. 274
Design-uri experimentale inadecvate Măsurarea variabilei dependente, după aplicarea tratamentului experimental, pe un singur grup (evaluarea unui training după aplicarea lui – nu există comparaţie) Compararea răspunsurilor unui singur grup, pre-test şi posttest (după aplicarea tratamentului experimental (ex. compararea performanţelor după introducerea unui nou curriculum – rezultatele pot fi influenţate de multe alte variabile) Performanţele unui grup experimental sunt comparate cu cele ale unui “grup de control” non-echivalent (ex. compararea gradului de adaptare a două grupuri de studenţi non-aleatorii, unii care au beneficiat de consiliere, alţii nu. Compararea rezultatelor se poate datora altor variabile, de ex. motivaţia