Must Read Magazine nr. 6

2

3

REDACŢIA: Editor coordonator: Mara Mădălina Radu Redactor şef: Mara Mădălina Radu CONTACT: mail: mustreadmagazine@gmail.com mararadu12@gmail.com

Revistă cu apariţie trimestrială

Buzău 2019 4

În acest număr

Literatura de azi La plimbare prin poveşti mai bătrâne ca vremea – mitologie românească Cărţi fermecătoare pentru vacanţa de Crăciun Amanta lui Freud – adevăr sau ficţiune?

Cărţi pentru zile de stat în casă

Dezvoltare personală Cum să ai o dimineaţă cu adevărat miraculoasă Lecțiile anului 2020 – de data asta fără corigențe!

Secretele comunicării – Larry King

Creative Writing Azi am murit...

5

Editorial Din nou decembrie, din nou iarnă, din nou în așteptarea unor sărbători care nu au vreme de stat prea mult în vizită. Ne zâmbim parcă puțin mai mult, ne transformăm în rutină alergarea după cadouri, fără neapărat să ne gândim la persoanele cărora le dăruim, ci mai degrabă la gest... să nu uităm șampania de Anul Nou, nu se poate fără. Știm că e luna darurilor, dar oare știm să dăm ceva din suflet? Mereu la fel și mereu trecător, când, de fapt, fiecare decembrie ar trebui să se remarce prin unicitate și să rămână memorabil.

Asta vă propun pentru ultimii pași prin 2020.

Să dăruiți – să dăruiți din suflet, nu pentru că „așa se face”, ci pentru că doriți să creați bucurii oamenilor dragi, cunoștințelor, chiar și străinilor. Să dăruiți cu inima, nu cu un card bancar. Să aveți în gând persoana, nu „obligativitatea” unui gest. Să confecționați zâmbete prin darurile voastre, nu „mulțumesc-uri” formale. Să umpleți sufletele celor care vă înconjoară cu fericire și privirea să vă fie lumină.

Să faceți sărbătoarea să fie sărbătoare, nu încă o zi efemeră din calendar. Iar sărbătoarea nu se rezumă la masa încărcată și la oaspeții care trebuie să sosească. Sărbătoarea semnifică bucurie, pace, armonie. Optați întotdeauna pentru a vă înconjura de oameni cu adevărat dragi sufletului în zilele de sărbătoare pentru a vă putea bucura de această perioadă.

Să nu treceți prin încă un decembrie care parcă abia așteaptă și el să plece. Să îl faceți să rămână viu prin specialul pe care i-l atribuiți. Creați-vă momente autentice pe care să vi le amintiți cu plăcere și peste mulți ani de acum înainte. Oferiți fiecărui decembrie ceva original, ceva al lui, ceva ce nu a avut anteriorul și nu va avea următorul.

Nu-i mai permiteți timpului să zboare în zadar precum firele de nisip împrăștiate de vânt. Dați-i în schimb valoarea cuvenită. Nu-i permiteți unui an să-și ia la revedere fără realizări frumoase, fără obiective atinse, fără să oferiți din generozitatea proprie. Cu bune și cu rele, anul pleacă oricum. Să nu uităm să spunem „rămas bun” cu zâmbetul pe buze și purtând în suflet acele realizări, nicidecum clipele mai puțin fericite. Întâmpinați noul cu speranță, cu scopuri bine știute, cu energie și bucurie. Nu pășiți în necunoscut cu teamă și nici cu scepticism. În funcție de cum suntem noi, așa sunt și vremurile ce vin. În funcție cum ne raportăm noi la ceea ce urmează, așa ne va fi și parcursul unui an, indiferent de cifrele din el.

6

Și haideți să vedem partea plină a paharului, să o evidențiem cât putem de mult, până ce o va anula pe cea goală. Să ne folosim puterea din noi, acea forță de a învinge și de a trece peste obstacole. Nu a afirmat nimeni că viața ne este prietenă, dar nici viața nu s-a declarat vreodată dușmanul omului. Să-i acceptăm așadar provocările cu convingerea că putem să le facem față și să trecem prin încă un an cu scopul de a-i crea un happy end.

Cred cu tărie că fiecare an din calendar ar trebui să aibă un happy end. Să ni-l propunem din prima zi. Să fim precum un autor de carte care își construiește povestea pas cu pas, ajungând la „Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...”. Nu toată acțiunea este roz, nu toate personajele sunt pozitive, nu toate întâmplările sunt „drepte”, dar noi suntem autorii – avem creionul în mână și putem oricând schimba/ajusta/rescrie lucrurile în așa fel încât să le încheiem în cea mai fericită notă posibilă.

Vă doresc un timp al bucuriei, al reușitelor, al iubirii și al celebrărilor fericite! Să vă fie, înainte de toate, sufletul și viața pline de lumină!

Editor: Mara Mădălina Radu

7

Secretele comunicării – Larry King

Americanul Larry King este un celebru moderator de radio şi televiziune, câştigând şi câteva premii destul de mari şi importante. În ceea ce priveşte interviurile, omul este un as al comunicării, reuşind să pornească şi să întreţină conversaţii cu uşurinţă indiferent de mediu, de situaţie, de circumstanţe.

Perfect conştient de faptul că nu toţi oamenii reuşesc să comunice cu lejeritate, el a scris cartea „Secretele comunicării” unde împărtăşeşte experienţele sale şi multiple „ponturi” care fac comunicarea să fie mai uşoară şi mai eficientă.

Cum umorul este un element esenţial atât în comunicarea orală cât şi în cea scrisă, Larry King îl foloseşte din plin stârnind amuzamentul în timp ce ne vorbeşte despre obstacolele şi blocajele care pot apărea în comunicare şi, bineînţeles, oferind şi sfaturi utile îmbrăcate în haina comicului şi sarcasmului. „Ce ai prefera: să sari din avion fără paraşută? sau să stai la o petrecere lângă cineva pe care nu l-ai mai văzut în viaţa ta?” Încă din incipit primim o notă de amuzament menită să reliefeze greutatea cu care uneori comunicăm cu ceilalţi şi totodată importanţa comunicării, indiferent de domeniul abordat, de persoanele care ne înconjoară, de circumstanţe. Până la urmă toţi vorbim, iar discuţiile sunt esenţiale atunci când dorim să avem succes.

8

Scopul cărţii, aşa cum ne spune şi autorul, este acela de a le „netezi” drumul comunicării acelora care doresc să devină vorbitori de succes sau care pur şi simplu să se descurce mai bine în situaţiile în care comunicarea se impune, fie că este vorba de o reuniune în familie, o petrecere, o şedinţă sau un job de vânzare door-to-door unde trebuie convins clientul de avantajele unui produs. „Vorbitul este cea mai importantă formă de comunicare umană, ceea ce ne defineşte ca specie. (…) Atunci, de ce nu ne-am perfecţiona la maximum capacitatea de a deveni buni vorbitori?”

Conform moderatorului american de televiziune, elementele de bază ale unei conversaţii reuşite sunt onestitatea, atitudinea, francheţea şi interesul manifestat faţă de interlocutor.

Fiecare element este explicat cu exemple din viaţa sa personală şi profesională, cititorul va putea să vadă cum aceste caracteristici au fost capabile să-i aducă autorului succesul şi să-l transforme într-un as al comunicării. „E adevărat că m-am născut cu darul vorbirii, dar până şi cei care dovedesc un talent înnăscut pentru ceva anume, trebuie să muncească pentru a şi-l perfecţiona.”

Ca orice altă calitate umană şi vorbirea trebuie „lucrată”. Comunicarea este supusă unei permanente schimbări. Azi nu mai folosim cuvintele pe care le foloseau oamenii în secolul XIX, nu mai abordăm oamenii folosind aceleaşi expresii, nu mai începem o conversaţie cu cineva folosindu-ne de aceleaşi structuri lingvistice. Totodată, chiar dacă societatea a renunţat la numeroase inhibiţii şi se pare că nu mai există subiecte tabu, fiecare putând să vorbească deschis despre orice, nu este recomandat totuşi trecerea unei anumite limite – invizibile, dar existente. În acest sens, Larry King vine cu exemple de viaţă, cu formulări de fraze şi cu un pont pe care mulţi îl vor găsi util: „Azi, cuvântul cheie pentru a obţine succesul în conversaţia mondenă este relevanţa…”

Deşi pare o corvoadă uneori, comunicarea este de fapt o oportunitate – oportunitatea de a socializa, de a te apropia de oameni şi de a-i cunoaşte, de a-ţi crea drumuri noi, de a depăşi obstacole, de a rezolva probleme, de a găsi soluţii, de a inova idei, de a-ţi construi propriul succes. Exersarea conversaţiei şi abordarea unei atitudini potrivite vin la pachet cu realizări în multiple domenii.

Cartea „Secretele comunicării” reuşeşte nu doar să prezinte procesul de comunicare într-o manieră uşor de pus în practică, ci oferă şi o doză de bună-dispoziţie binevenită în orice zi a săptămânii.

9

L a plimbare prin poveşti mai bătrâne ca vremea – mitologie românească

O călătorie prin mitologia românească îi arată cititorului că poporul român are nu doar propriile fiinţe mitologice, ci şi multiple credinţe, datini, superstiţii dintre care unele s-au pierdut în negura timpului, dar altele încă mai sunt spuse la gura sobei de către bătrâni care le duc mai departe valorificând în acest mod caracterul lor sincretic.

Multe poveşti mitologice ţin de veşnicele „certuri” dintre Dumnezeu şi Diavol şi dincolo de amuzament acestea transmit şi mesaje. Numeroase legende sunt relaţionate cu religia creştin-ortodoxă şi cu obiceiurile şi credinţele oamenilor din cele mai vechi timpuri. De exemplu, zilele săptămânii sunt de fapt femei sfinte care, conform credinţelor românilor, urmăresc cu străşnicie faptele oamenilor, dându-le ulterior şi răsplata. Le avem astfel pe Sfânta Luni şi Sfânta Vineri, care îşi au casele la răsărit, pe Sfânta Marţi şi Sfânta Miercuri care locuiesc la apus, pe Sfânta Joi Şi Sfânta Duminică, cu casele la miazăzi, iar la miazănoapte o avem pe Sfânta Sâmbătă. Fiecare Sfântă are „cerinţele” şi obiceiurile ei, pe care dacă oamenii le respectă, le merge bine, în caz contrar atrag necazurile asupra lor. Sfânta Joi e binevoitoare cu oamenii harnici, dar îi detestă pe cei leneşi. Cine începe un lucru în ziua 10

Sfintei Luni e binecuvântat să-l sfârşească bine. Maica Domnului îi protejează pe cei care ţin post în Ziua Sfintei Miercuri. Sfânta Marţi e furioasă şi aduce ceasuri rele. Sfânta Vineri e bunicuţa blajină care ajută oamenii. Sfânta Sâmbătă cere pomană pentru cei trecuţi în nefiinţă. Sfânta Duminică se uită întotdeauna ca oamenii să nu lucreze ceva de ziua ei pentru că abate of-uri grele asupra lor.

Aflăm totodată că românii, din cele mai vechi timpuri, au avut o relaţie specială atât cu natura, cât şi cu Dumnezeu. Multe superstiţii au luat naştere din această legătură pe care trecerea timpului nu a deteriorat-o îndeajuns cât să o anuleze. Bătrânii din Moldova vorbesc despre o deschidere a cerurilor (în popor se spune că există 9 ceruri, iar Dumnezeu locuieşte în cel de-al nouălea) în noaptea de Bobotează, în preajma miezului nopţii, când animalele capătă grai omenesc, iar cel ce stă fără să doarmă şi vede atunci când se deschid aceste ceruri, îi poate cere lui Dumnezeu tot ceea ce pofteşte. De asemenea, tot în noaptea de Iordan, îngerii primesc liber de la Tatăl ceresc. Se mai crede că atunci când se supără pe oameni, Pământul începe a se cutremura, încep molime, dar şi războaie cumplite. Despre ape se spune că ar fi sângele Pământului de aceea nu e bine să le spurcăm. În ceea ce priveşte creaturile mitologice, vechi cărţi prăfuite de vreme ne vorbesc de iormorog, care era creatura cea mai mare şi impunătoare de pe acest pământ şi care s-a pierdut pentru vecie în timpul potopului datorită mândriei sale. Iormorogul (care nu e inorog) era o vietate falnică şi a considerat că nu se cuvine să stea pe amărâta de corabie a omului, într-un spaţiu care nu-i făcea cinste, aşadar a refuzat să se urce, spunând că va face faţă potopului prin puterea sa. Din păcate el nu a răzbit urgiei apelor şi nu vom şti niciodată dacă ar fi reuşit deoarece în timpul furtunii, celelalte vietăţi au încercat să se salveze agăţându-se de coarnele sale şi astfel s-a înecat şi iormorogul. Totodată găsim date despre jidovi (se crede că Adam era un astfel de uriaş), despre blajinii (pitici) de pe tărâmul de dincolo, căpcăunii cu faţa jumătate de om şi jumătate de câine, sânziene şi iele, zburătorul care se poate preschimba atât în şarpe cât şi în tânăr cu chip angelic, volbura (vârtejul de vânt considerat a fi una din fiicele lui Irod pe care însuşi Dumnezeu a blestemat-o să joace pentru vecie) aducătoare de pagube şi moarte şi multe alte făpturi pe care le-am întâlnit în trecere, prin basmele unei copilării de demult.

Astfel de poveşti şi multe altele le putem afla prin sate unde timpul a uitat să treacă, prin poveşti încă neprelucrate, prin cărţi ce n-au mai fost deschise de timp îndelungat. Şi îţi dai seama, ca cititor, că ai evitat să sufli praful adunat pe unele cărţi, că le-ai privit cu scepticism 11

paginile galbene deja cu pete maronii, că ai ridicat probabil o sprânceană la o copertă ruptă şi deloc atractivă pentru zilele noastre, fără să ştii că o carte de 3 lei dintr-un anticariat înghesuit pe o stradă lăturalnică are în paginile ei o lume ce rivalizează cu cea din Harry Potter.

Totodată poate că ai evitat să asculţi istorisiri dintr-o vreme apusă – eu, spre norocul meu, am avut parte de ele – dar cu toate acestea, cine nu are un bătrân, l-aş sfătui să urmeze proverbul şi să-şi cumpere unul.

Te invit aşadar, drag cititor, la o plimbare de neuitat prin poveşti vechi. Le poţi citi în cărţi (exact în alea pe care le urcăm de obicei în pod), le poţi auzi la oameni vârstnici sau le poţi istorisi tu altora dacă experienţa ta le-a acumulat în minte şi în suflet de-a lungul vremii.

12

Dacă tot e vremea de stat acasă, atunci să ne gestionăm timpul cu folos şi să optăm pentru ceea ce nu prea avem (dar ne dorim) în marea parte a timpului, adică relaxare. Şi cum ne putem relaxa mai bine decât în compania unor cărţi bune cu care să rezonăm?

Să fim sinceri, uneori tânjim după acest stat acasă cu carte şi o cană de ceai. Uneori simţim nevoia de odihnă, de linişte, de petrecut timpul în confortul propriei locuinţe. Din păcate, binefacerea ne vine nu tocmai pe o cale dorită, dar sub o formă sau alta, iată că nu ne-am întâlnit noi cu ocazia de a sta acasă, ci a ne-a bătut ocazia la uşă pe neaşteptate. Acum avem de ales între a protesta, a ne plictisi, a sfida riscurile şi a devasta vreun supermarket sau în a ne alege o variantă utilă şi plăcută de a ne petrece timpul acasă. Vă mai aduceţi aminte de lista cu cărţi pe care tot adăugaţi titluri? E vremea să o verificaţi şi să le bifaţi pentru că de data asta avem timp – timp pentru noi.

13

Aşadar, în caz că eşti una dintre persoanele care aleg să îşi petreacă zilele acestea cu multe volume literare prin preajmă, noi avem câteva recomandări de cărţi pentru stat acasă, menite să ridice moralul, să ofere bună-dispoziţie, să alunge orice stare negativă.

Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany Această cărticică, mai mică decât agenda mea, s-a dovedit a fi o lectură delicioasă. Un roman alcătuit din mai multe povestiri picante care nu îţi servesc horror sau fantasy pe tavă, dar ţi-l inserează subtil în subconştient, stârnind fiori reci. La una dintre seratele somptuoase organizate de profesorul Faustin, oaspeţii se delectează cu poveşti care mai de care mai dubioase, acestea conţinând fantome, cimitire, spiritism şi alte întâmplări stranii. Cireaşa de pe tort o reprezintă finalul plus întrebarea care pluteşte permanent: ştiinţă sau supranatural?

Arta magică a durutului în cot – Sarah Knight Am văzut autoarea vorbind la TED, discursul ei mi s-a părut unul motivaţional, plin de viaţă, generator de o stare pozitivă, aşa că nu am stat pe gânduri în a-mi procura cartea ei. O alegere inspirată deoarece reuşeşte să ofere zâmbete, încredere în sine, să anuleze banalul, dar şi momentele cenuşii. Lectura este una adictivă, cartea este scrisă ca un dialog cu cititorul şi, pe lângă experienţe de viaţă împărtăşite într-o manieră amuzantă, există multe sfaturi bune.

De ce ar trebui să ne doară în cot de ceea ce ne irită? Pentru a oferi mai mult timp lucrurilor care ne produc bucurie. De ce este asta o artă magică? Pentru că implementarea ideilor autoarei generează magie în viaţa de zi cu zi.

Cheia succesului. Gândirea pozitivă – Napoleon Hill, W. Clement Stone În această carte există un paragraf al cărui incipit constă în afirmaţia „Fericirea începe de acasă.” Cei doi autori oferă însă multiple metode şi tehnici care, conform cărţii, dar şi multor oameni care susţin că le-au aplicat, duc către atingerea succesului în orice domeniu al vieţii.

Eu nu pot să afirm că m-a lovit camionul cu succes încă, dar acest volum este unul motivaţional, care îţi oferă o stare de bine, te pune în mişcare, îţi creşte nivelul stimei de sine şi te îndeamnă la acţiune în direcţia favorabilă. Există multe poveşti de viaţă sugestive ideilor prezentate, dar şi liste cu repere, analize etc.

Cărţile sunt prieteni siguri care au grijă să îţi menţină mintea ascuţită în timp ce îţi oferă relaxare, detaşare şi dezvoltare. Ţine-le aproape pentru a petrece un timp de calitate şi pentru a-ţi îmbunătăţi simţitor stilul de viaţă!

14

Cărţi fermecătoare pentru vacanţa de Crăciun

Pe un fundal sonor cu Jingle Bells şi Santa Claus is coming to town, magia se instalează odată cu strălucirea instalaţiilor luminoase, cu aroma de turtă dulce şi de cafea cu lapte, cu febra cumpărăturilor, cu multiplele decoruri de sărbătoare, cu „mai bun” şi „mai generos” care plutesc parcă în aer. Ei bine, în această perioadă ne facem de obicei şi un stoc considerabil de cărţi cu care să ne delectăm în nopţile reci, în după amiezile relaxante sau în dimineţile când nu ne mai grăbim să ajungem la job.

Noi am selectat câteva cărţi fermecătoare pe care să le citeşti în vacanţa de Crăciun şi care îţi vor oferi poveşti de neuitat.

A Little Princess – Frances Hodgson Burnett Sara Crewe părea o adevărată prințesă… Când Sara Crewe ajunge la internatul domnișoarei Minchin din Londra, ea este întruchiparea unei prinţese fermecătoare. Poartă haine frumoase, are maniere grațioase și spune cele mai minunate povești. Apoi, într-o zi, 15

Sara devine brusc un fel de Cenuşăreasa. Acum trebuie să poarte zdrențe, să doarmă în mansarda înfricoșătoare a școlii și să muncească pentru viața ei. Sara este singură, dar continuă să-și spună că poate fi în continuare o prințesă în interiorul ei numai dacă munceşte suficient de mult şi crede cu adevărat că va reuşi.

O poveste adorabilă numai bună de citit în sezonul alb, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, care te învaţă cum să depăşeşti cele mai grele obstacole şi care îţi arată că după orice furtună răsare soarele.

Christmas Wishes – Danica Winters Pentru cei mai mulți, Crăciunul este o perioadă pe care o dedică familiei, dragostei, vieţii, viselor și dorințelor – dar nu pentru Lee Llewellyn, o mamă care și-a pierdut recent fiul întrun accident și soțul datorită resentimentelor peste care nu au putut trece împreună.

Printr-o întâmplare a sorţii, protagonistei i se oferă un cadou neaşteptat de Crăciun, acela de a avea din nou companie şi de a se bucura de căldură de sărbători. Dar este ea pregătită să avanseze și să înceapă din nou să trăiască?

O carte profund realistă, dar purtătoare de speranţa specifică sărbătorii Crăciunului, o lectură lejeră şi relaxantă, potrivită pentru zilele în care priviţi iarna pe fereastră.

Muffins And Mistletoe – Debora Dennis Bine ați venit la Starlight Hills! Priveliște montană, farmecul micului oraș și o patiserie seducătoare unde romantismul este întotdeauna pe meniu.

Crăciunul este cea mai bună perioadă din an pentru a fi îndrăgostit în Starlight Hills. Nopți reci, perfecte pentru aglomerație şi înghesuială, o mulțime de vâsc care atrage multe săruturi și o abundență de brioșe de împărțit sub cerul plin de stele. Dar când Corinne Mackenzie respinge o propunere de căsătorie din partea bărbatului pe care îl iubește la masa de Ziua Recunoștinței, Crăciunul s-ar putea transforma în cea mai proastă perioadă a anului. Convinsă că singura modalitate de a remedia cea mai mare greșeală din viața ei este de a solicita ajutorul redactorului de meciuri din oraș, femeia are un plan pentru a face acest Crăciun cel mai bun din toate timpurile.

Pe de altă parte, după ce propunerea lui este respinsă în fața familiei și a prietenilor, Jimmy Crane știe că singura lui șansă de a supraviețui vacanței este de a o evita pe femeia care i-a frânt inima. Planul pare însă să îi scârţâie deoarece atât mama sa, cât şi Corinne par să se fi înţeles să îl bage sub vâsc…

Plină de amuzament şi romantism, acest roman este un deliciu pentru nopţile de iarnă.

All Is Calm / All Is Bright – Colleen Coble 16

Două nuvele încărcate de farmecul iernii, pe care le veţi adora, alcătuiesc această carte.

All is calm Brendan Waddell are nevoie de un loc de recuperare. Lauren Everman are nevoie de un loc în care să se ascundă. Va fi un Crăciun neașteptat de romantic la Bluebird Ranch.

Brendan Waddell a considerat întotdeauna Bluebird Ranch o mică bucată de rai. Acum, recuperându-se dintr-o accidentare la locul de muncă, Brendan consideră că ferma este locul perfect pentru a petrece Crăciunul departe de toţi şi toate. Când Lauren Everman avea doar șaptesprezece ani, Bluebird Ranch era cel mai sigur loc pe care îl știa. Acum este ascunzătoarea perfectă pentru o femeie pe fugă.

All is bright O nuntă romantică, de Crăciun, la hotelul ei de pe litoral, îi oferă lui Delilah o șansă să strălucească cu cadourile sale unice. Va reuşi însă această strălucire să reziste până în clipa în care mirele şi mireasa vor spune „Da”? În calitate de manager al Tidewater Inn, Delilah Carter plănuiește o nuntă spectaculoasă de Crăciun pentru prietenii ei la marele hotel cu vedere la ocean. În timp ce amplasează încă şi mai multe lumini strălucitoare și câteva mese de ultimă oră pentru cina de primire, un camion imens o forţează să facă un accident. Mașina ei se oprește la scurt timp într-un copac, iar camionul se pierde în noapte. Delilah scapă cu viață și aproape că s-a convins că totul a fost un accident, dar apoi începe să primească apeluri telefonice amenințătoare. Cu nunta la doar câteva ore distanță, ea este distrasă și neliniștită. Apoi șeriful Tom Bourne se oferă să o ajute…

Va trebui Delilah să anuleze nunta de Crăciun la Tidewater Inn? Va fi protecția lui Tom suficientă pentru a o salva pe Delilah de personajul misterios din fundal?

What Happens at Christmas – Evonne Wareham Mult amuzament, răsturnări de situaţie şi o doză considerabilă de mister se găsesc în acest roman care vă va ţine prinşi în lectură până la final.

Cel mai vândut autor Andrew Vitruvius știe că orice publicitate este o publicitate bună.

Agentul său îi spune asta de multe ori, deci trebuie să fie adevărat. În perioada de pregătire a Crăciunului, agentul însă se întrece pe sine şi îi prezintă cea mai nebunească schemă: să fie răpit în direct la TV. Dar, atunci când planul merge înainte și Drew este aruncat fără pic de consideraţie în spatele unei autoutilitare, apoi târât într-o colibă din mijlocul balizelor Brecon, totul începe să se simtă cam prea real.

17

Între timp, nu departe, Lori France și nepoata ei, de patru ani, Misty încearcă să se recupereze şi să se instaleze cât de cât confortabil pentru a-și petrece vacanța, după ce evenimentele neașteptate le-a lăsat fără un loc unde să stea. Ele habar nu au că urmează să facă o descoperire șocantă și să trăiască un Crăciun pe care nu îl vor uita…

18

Cum să ai o dimineaţă cu adevărat miraculoasă

Hal Elrod este autorul cărţii „Dimineaţa miraculoasă” şi omul care a reuşit să aducă „magie” în vieţile multor oameni dintre cei care i-au citit cartea şi au decis că metoda lui merită încercată. Transformându-şi viaţa în sursă de inspiraţie, autorul a inspirat prin intermediul proiectului său sute de mii de persoane, dornice să aducă schimbarea de care aveau nevoie în vieţile lor. Miracolul constă în faptul că astfel au luat naştere numeroase poveşti cu happy end.

The Miracle Morning sau Dimineaţa miraculoasă nu a devenit doar un bestseller, ci un adevărat fenomen în jurul căruia s-a dezvoltat o comunitate destul de mare de oameni care confirmă beneficiile oferite de tehnica pe autorul ne-o propune pentru a ne transforma viaţa simplu şi eficient.

După ce ne povesteşte o parte tragică a vieţii sale, am putea afirma cu uşurinţă că Hal Elrod este atât o persoană norocoasă, cât şi una puternică. Cu toate acestea, el ne dezvăluie că 19

secretul reuşitei sale constă în… trezirea de dimineaţă şi în inocularea unor obiceiuri care i-au adus schimbarea de care avea nevoie pentru a se dezvolta şi, implicit, pentru a-şi atinge obiectivele. În primul rând, autorul ne spune din start că nu era o persoană matinală, dar după 30 de zile de perseverenţă nu doar că a devenit adeptul trezitului devreme, dar simte că acest obicei l-a transformat în omul de succes care este astăzi. Dimineaţa miraculoasă se pliază pe stilul de viaţă a tuturor persoanelor şi poate fi personalizată oricând în funcţie de preferinţele proprii. Mai mult, dimineaţa miraculoasă îţi oferă doza de energie zilnică de care ai nevoie pentru a fi productiv, pentru a deveni persoana care doreşti să fii. Prin carte sunt presărate mai multe poveşti de succes ale oamenilor care au început să practice dimineaţa miraculoasă şi astăzi sunt extrem de încântaţi de realizările pe care le au datorită faptului că încep ziua cu o serie de activităţi care le conferă o stare de bine. În ce constă dimineaţa miraculoasă? Este vorba despre formarea unei rutine, deşi rutină este cam impropriu spus dat fiind faptul că aceasta poate fi variată, schimbată, inovată oricând. Ideea este ca atunci când te trezeşti să o faci pentru tine, pentru un obiectiv al tău pe care ţi l-ai stabilit de seara sau pe care ţi l-ai stabilit pe mai mult timp. Cei mai mulţi dintre noi ne trezim morocănoşi cu gândul că parcă am mai fi dormit, cu neplăcerea de a trebui să facem totul în grabă pentru a ne încadra într-un timp limitat ca mai apoi să ajungem la serviciu sau să începem diverse activităţi obligatorii. Hal Jordan ne propune să facem în aşa fel încât în fiecare dimineaţă să ne trezim cu entuziasmul cu care deschidem ochii în ziua de Crăciun. Sună puţin fantastic la început, dar dacă îi este urmărită ideea, se observă că aceasta are logică. De obicei ne trezim pentru alţii, nu pentru noi, ne trezim pentru a ne îndeplini sarcinile şi datoriile. Dar dacă prima activitate de dimineaţă ar fi una pentru noi înşine? Dacă am debuta cu ceva plăcut pentru noi? Atunci starea de spirit s-ar schimba, la fel şi mentalitatea şi felul în care percepem întreaga zi. Iar o stare pozitivă ne oferă energie, claritate, productivitate, o mai bună relaţionare cu ceilalţi, un nivel mult mai redus de stres şi maximizarea propriului potenţial.

Dacă vrei să îţi schimbi viaţa trebuie să începi prin a te dezvolta tu în primul rând, prin a deveni o versiune mai bună a ta pentru a evolua, iar dimineaţa miraculoasă este o astfel de propunere. În acest sens, cartea prezintă Life S.A.V.E.R.S. – un set de practici pe cât de simple, pe atât de eficiente în dezvoltarea unei persoane. Abrevierea vine de la Silence (Tăcere), Affirmations (afirmaţii), Visualisation (vizualizare), Exercise (exerciţii fizice), Reading (citit), Scribing (scris), iar aceste activităţi sunt relatate pe larg cu beneficiile pe care 20

ni le oferă de la primele ore ale dimineţii, ce implică fiecare, cum le putem personaliza în funcţie de timp, cum putem vedea frumosul din aceste activităţi. Life S.A.V.E.R.S. reprezintă acele obiceiuri zilnice prin care dimineaţa începe pentru tine şi dezvoltarea ta personală şi partea bună este că nu trebuie să procedezi precum Hal, care se trezea cu o oră mai devreme zilnic pentru a pune în practică toate activităţile, ci inclusiv cu 6 minute mai devreme, autorul prezentând forma personalizată pe un minim de timp a acestui program.

Metoda dimineaţa miraculoasă a ajuns să fie practicată de sute de mii de oameni care afirmă astăzi că s-au bucurat de un nou început, că au prosperat, că au devenit mai sănătoşi, mai inteligenţi, mai sociabili, mai generoşi şi încărcaţi cu energie. Aceşti oameni spun că au alungat mediocritatea care îi bloca într-un stil de viaţă mecanic, robotizat, anost. Aplicând tehnica lui Hal Elrod, ei au ajuns să trăiască viaţa pe care şi-o doreau.

Cartea conţine şi numeroase citate motivaţionale, exemple, poveşti, dar şi trimiteri către kit-uri ajutătoare, complet gratuite în mediul online pe care autorul le pune la dispoziţia cititorilor pentru a-i ajuta să obţină viaţa extraordinară pe care dimineaţa miraculoasă o promite. De asemenea se găsesc sfaturi utile pentru alungarea somnolenţei şi tendinţei de a mai amâna alarma.

Ritualurile matinale mecanizate sunt înlocuite cu cele constructive din toate punctele de vedere şi oricine poate investi 6 minute de dimineaţă pentru o zi formidabilă. În altă ordine de idei, acesta este genul de carte din care dacă reuşeşti să citeşti câteva pagini în timp ce îţi bei cafeaua de dimineaţă, vei simţi că ai un moral ridicat şi o stare optimistă pe tot parcursul zilei. Metoda este una care se bucură de verosimilitate, aşa că… de ce nu?

21

l„Amanta lui Freud” de Karen Mack & Jennifer Kaufman este cu siguranţă o carte care atrage atenţia, dat fiind faptul că îl ştim pe Freud ca pe un om aşezat la casa lui, cu idei bizare, dar cu o familie cât se poate de reuşită. Poate de aceea este şi o carte intens promovată şi comentată. Iar această publicitate din jurul romanului automat stârneşte curiozitatea şi dorinţa de a afla mai multe. Înainte de lectură, este recomandată totuşi o oarecare documentare cu privire la viaţa şi cercetările lui Sigmund Freud, deoarece sursele bibliografice ale cărţii arată clar că cele două autoare au efectuat „săpături” adânci şi, în scrierea romanului, s-au bazat atât pe documente istorice cât şi pe articole publicate în ziare şi reviste importante.

Am bănuit încă dinainte de a deschide cartea că nu este vorba despre o lectură comodă, prin care treci cu uşurinţă. Volumul creionează viaţa, personalitatea şi felul de a gândi al unor personaje istorice importante. În acelaşi timp, autoarele redau foarte bine mediul social şi politic al vremurilor, iar frecventele descrieri au darul de a introduce cititorul în acea perioadă.

22

Sigmund Freud, denumit şi „părintele psihanalizei” datorită numeroaselor sale teorii şi cercetări despre psihicul uman, a avut o viaţă tumultoasă şi totodată haotică, în care adesea sa lovit de zidul neînţelegerii celor din jur. Cu toate acestea, el nu s-a dat bătut şi nu a renunţat vreodată la cercetările sale, cercetări care au cuprins mai multe analize, printre care putem menţiona descifrarea viselor, complexul lui Oedip şi explorarea dorinţelor sexuale reprimate cu efect în crizele de isterie sau depresie.

Istoria ne spune că în 1886, Freud se căsătoreşte cu Martha Bernays, o tânără drăguţă, dar cu un orizont limitat şi idei fixe. Din această căsătorie rezultă şase copii cu personalităţi total diferite, dintre care, peste ani, doar Anna Freud, mezina familiei, va moşteni pasiunea tatălui şi va deveni o psihanalistă importantă. Însă, în timp ce majoritatea surselor istorice ne prezintă o căsnicie stabilă, solidă, bazată pe respect şi devotament, cartea de faţă ne arată o altă latură a vieţii tumultoase a lui Freud.

Sufocat de o societate incapabilă de a-i înţelege teoriile şi de o soţie al cărei orizont limitat îl agasează maxim, Sigmund Freud s-a apropiat de Minna Bernays, cumnata sa, a cărei inteligenţă ascuţită a reuşit să-l fascineze. Apropierea a condus către o situaţie amoroasă intrigantă, scandaloasă pentru perioada în care cei doi au trăit. Această controversată relaţie extraconjugală dintre Freud şi Minna face din acest roman o picanterie literară imposibil de refuzat, iar faptul că autoarele se bazează pe mărturisiri şi arhive fac totul să pară foarte verosimil. „N-ar fi crezut niciodată că se va ajunge la aşa ceva, dar exact asta se întâmplase şi acum era la mila surorii ei, cerându-i ajutorul.”

Minna Bernays a fost întotdeauna o fată frumuşică, dar… inteligentă. Această inteligenţă, alimentată pe parcursul anilor şi de curiozitatea ei de informaţie, a făcut din Minna o partidă nu tocmai dorită în Viena secolului XIX. Astfel se face că, în timp ce fratele şi sora ei s-au căsătorit şi şi-au întemeiat familii, Minna a rămas singură, nedorind sub nicio formă o căsătorie formală – „(…) după părerea Minnei, o căsătorie de convenienţă nici măcar nu se putea numi căsătorie.”

După moartea tatălui, Minna devine o femeie independentă şi alege să lucreze ca damă de companie pentru a-şi asigura supravieţuirea. Firea ei temperamentală, pasiunea pentru citit şi gusturile ei mai puţin obişnuite pentru acea epocă fac ca slujbele găsite de femeie să fie doar temporare, cele mai multe sfârşindu-se cu concedieri sau demisii. Ultima slujbă o aruncă pe aceasta în stradă fără bani, iar Minna se vede nevoită să apeleze la sora ei, Martha, căsătorită cu Sigmund Freud.

23

Deşi la început femeia îşi spune că nu va sta mult, că se va redresa, că o va lua de la capăt, timpul trece, iar plecarea din casa surorii se tot amână. „- E foarte plăcut să am pe cineva cu care să vorbesc … continuă el privind-o intens, pe cineva care să înţeleagă.”

Inevitabilul se produce, iar Minna se simte tot mai atrasă de cumnatul său, care, din câte se pare, în loc să păstreze o distanţă decentă, o introduce tot mai mult în viaţa lui şi împărtăşeşte cu ea idei şi gânduri intime.

Simţind că îşi trădează sora şi că abuzează de aceasta, Minna decide să plece în Hamburg, la mama lor, deşi acest gând o oripilează. Ce se întâmplă mai departe mă face să cred că Dumnezeu are într-adevăr o plăcere sadică în a se distra pe seama vieţilor oamenilor…

La gară, Minna află consternată că trenul ei a fost amânat pentru a doua zi şi este nevoită să se cazeze la cea mai apropiată pensiune. Coincidenţă? Nu prea putem crede în acest concept, mai ales că Sigmund apare în pragul uşii înnebunit de ideea că femeia pe care o vrea pleacă. Minna nu poate rezista tentaţiei, iar atracţia pe care o simte faţă de soţul surorii sale o face să cadă pradă unei poveşti pasionale fără niciun viitor.

Faptul că Sigmund Freud este un bărbat pe care simte că îl cunoaşte, are o inteligenţă care pe Minna o fascinează şi deţine capacitatea de a stârni în ea senzaţii noi şi delicioase anulează orice gând raţional. „Lasă ticăloşia să fugă… căci fiecare vinovat îşi este sieşi călău.”

Aceste cuvinte par să descrie cel mai bine povestea care urmează. Deşi Minna încearcă să se îndepărteze de Sigmund şi de familia surorii ei, aceasta eşuează lamentabil atunci când Freud vine după ea în Frankfurt. Pasiunea dintre ei este devastatoare, iar ilustrul Sigmund Freud nu poate să nu se întrebe cum ar fi fost dacă ar fi întâlnit-o pe Minna înaintea Marthei.

– „- Mă gândesc, răspunse şoptindu-i la ureche, ce s-ar fi întâmplat dacă te-aş fi întâlnit pe tine prima.” Şi totuşi… pasiunile se nasc şi mor, iar efemeritatea lor naşte suferinţă. Evoluţia relaţiei şi finalul provoacă un sentiment de amărăciune. Până la urmă, cei care supravieţuiesc sunt cei puternici, iar secretul puterii nu este nicidecum curajul … dar asta urmează să aflaţi singuri şi să vă formaţi propria părere.

Mie mi-a plăcut cartea dintr-o multitudine de motive şi mă bucur că nu a fost un roman mediatizat degeaba. În primul rând am gustat plimbarea prin Austria aflată încă sub dominaţia Imperiului Habsburgic. Pe urmă, deşi teoriile lui Freud mi s-au părut extrem de fanteziste şi exagerate, nu am putut să nu apreciez fervoarea cu care el credea şi îşi argumenta 24

ideile. Nu am fost de acord cu niciuna dintre teoriile sale, dar m-a impresionat felul în care şi le-a susţinut fără a fi dispus să facă vreun compromis, iar pe mine acest fapt m-a stimulat să gândesc pentru a găsi contra-argumente. În ceea ce priveşte mult-dezbătuta legătură extraconjugală, am simţit milă pentru Martha, dar nu am putut să o judec pe Minna. Deşi nu îi aprob trădarea, mi-am spus că niciodată nu alegem noi de cine sau când să ne îndrăgostim. Se întâmplă pur şi simplu, ca şi când destinul şi-ar bate joc de oameni. Pentru o clipă chiar mi-am dorit din tot sufletul un happy-end, deşi nu îmi puteam imagina unul. La urma urmei … nicio fericire nu se poate clădi pe nefericirea altora… pentru că inevitabil fundaţia cedează.

Sigmund Freud este o personalitate marcantă a istoriei şi tindem să îl vedem doar prin prisma teoriilor sale. Cartea ne prezintă în schimb varianta „umană” a lui Freud – omul din spatele profesiei şi al ideilor, un om capabil să simtă, să trăiască pasiunea, un om cu o viaţă de familie supra-aglomerată şi nesatisfăcătoare, un om neînţeles care a căutat aprobare şi iubire în braţele unei femei care îl putea înţelege şi accepta aşa cum era.

Am început să citesc acest roman ştiind că este ficţiune şi pe parcurs am încercat să îmi tot repet acest lucru. Acum, inevitabil, mă întreb cât la sută e ficţiune şi care e procentul care înfăţişează realitatea pentru că ceva îmi spune că relaţia dintre Freud şi cumnata sa nu a fost niciodată doar o simplă născocire. „Amanta lui Freud” este o carte care te îndeamnă să gândeşti, iar personajele perfect creionate îţi dau senzaţia că asişti efectiv la filmul vieţii lor. Nu este o carte pe care să o citeşti la o cafea pentru că rişti să uiţi de cafea şi să o bei rece. Este în schimb o carte care te provoacă la o atentă analiză înainte de a emite opinii.

25

Anul acesta cu siguranță nu a fost unul căruia să-i închinăm laude sau unul pe care să îl trecem pe lista anilor „buni”. Indiferent de realizările fiecăruia dintre noi, fundalul sumbru și zâmbetele în continuare acoperite de măști își spun cuvântul. Voluntar sau nu, sentimentul că ni s-a „furat” normalitatea ne domină gândurile și de aici și dorința de „Pleacă mai repede.

Vreau înapoi ce mi-ai luat!”. Cunoaștem cu toții senzația, nu vom insista pe ea. Totuși, fiecare an, bun sau rău, ne oferă lecții de viață din care putem alege să învățăm ceva sau, la fel de bine, le putem lăsa să treacă pe lângă noi și să se risipească.

Personal, la sfârșit de an, obișnuiesc, înainte de a-mi face planul pentru următoarea perioadă, să trag linie, să îmi contabilizez realizările, obiectivele atinse, visurile împlinite.

Totodată însă, nu uit să-mi „fac bilanțul” lecțiilor învățate. Se spune că omul învață permanent atât timp cât este deschis la învățare, iar fiecare an din calendar vine cu propriile 26

lecții, pe care le predă într-o manieră personală. Trebuie să recunosc că 2020 a avut o metodă de predare nu tocmai plăcută, mai degrabă horror, dar nu pot nega faptul că, deși printr-o modalitate urâtă, ne-a oferit tuturor cursuri complete de viață. Și, sub o formă sau alta de învățare, 2020 m-a lăsat să aflu că: Viața poartă valoarea pe care i-o dăm fiecare dintre noi! Noi suntem cei care avem puterea de a o face importantă sau, din contră, lipsită de semnificație. Noi suntem cei care o construim sau cei care o distrugem. Alegerile noastre sunt cele care ne clădesc frumusețea sau grotescul vieții pe care o trăim. Încă suntem umani, asta în pofida tehnologiei avansate care parcă robotizează tot și toate. Încă avem în noi un suflet, încă suntem purtători de emoții, încă ni se adună lacrimi în ochi și încă putem zâmbi sau râde cu gura până la urechi. Încă putem, iar umanitatea noastră e cea care ne face speciali și care ne ajută să ne strângem de mâini într-un tot unitar, deși până atunci am fi zis că niciodată nu se va întâmpla o... „unire”.

Cel mai adesea, oamenii reacționează la dramă și tragedie. Nu mi-o explic, dar e cât se poate de reală treaba. Trecem repede cu vederea un moment fericit, ni se șterge din memorie la fel de repede un eveniment pozitiv, iar dramele rămân pe tronul lor... pe astea nu le uităm, le păstrăm vii cât mai mult posibil. Și tot ele, adevăratele drame, sunt cele care ne pun în mișcare, ne smulg reacții, ne împing spre verbul „a trăi”.

Oamenii își prețuiesc propriile rutine, propriul „normal” mai mult decât lucruri despre care am spune că sunt „cu adevărat importante”.

Oamenii își iubesc libertatea și se transformă atunci când le este amenințată această libertate. Aș putea spune că acest lucru ni-l demonstrează și istoria din plin, dar de data aceasta este vorba despre un alt soi de libertate și despre o cu totul altă formă de „Dă-mi-o înapoi”. Amenințarea libertății ne activează un grad de agresivitate pe care, în mod normal, nici nu am ști că îl avem.

Nu suntem niciodată dispuși să renunțăm la ceea ce e al nostru, la ceea ce avem. Da, e adevărat că prețuim ceva după ce pierdem, dar e la fel de adevărat că noi nu vrem și nu vom vrea vreodată să pierdem. Indiferent dacă prețuim sau nu bibeloul vechi de pe televizor, chiar dacă ne „împiedicăm” adesea de el și aparent nu îi acordăm vreo valoare, ne aparține, îl vrem permanent și intact. E valabil pentru orice altceva.

Culmea, știm să facem compromisuri bune și să dăm dovadă de cel mai înalt nivel de asertivitate. Astea doar în condițiile în care ni se activează butonul de umanitate, în care ne oprim din a urma un tipar, în care ne amintim cine suntem dincolo de „funcțiile” zilnice.

27

Putem, la fel ca în exemplele lui Paler, încă mult timp după ce am afirmat că nu mai putem. Iar capabilitatea noastră întrece cu mult imaginația scriitorilor de ieri și de azi.

De fapt, nu suntem slabi, nu suntem vulnerabili, nu suntem fragili. De fapt, suntem cele mai puternice ființe existente. Pentru că noi ducem nu doar cruci fizice, ci și emoționale.

Pentru că suntem capabili, ca oameni, să ne doară, să ne pese, să ne bucure și în dreptul altora, nu doar în ceea ce ne privește personal. Încă știm să ne adaptăm fără să lăsăm schimbarea să ne afecteze fondul sufletesc. Încă știm să funcționăm pe trepte diferite de viteză. Încă știm să aplicăm un inexistent manual de utilizare a vieții. Încă știm să ne ridicăm și să mergem înainte fără să ne lăsăm dărâmați de circumstanțe.

Cât de bun a fost anul 2020 în calitate de profesor? Cred că e suficient să specific faptul că nu are corigenți, că a reușit să-și aducă la curs toți oamenii, că a captat cu certitudine atenția tuturor. Și da, metoda lui a fost cea urâtă, dar spre deosebire de anii care au trecut, acesta a „avut grijă” să se asigure că vom învăța ceva de la el.

28

Ayi am murit...

Uneori încerci, alteori lupţi să poţi reuşi... şi cazi, şi te prăbuşeşti (nu oricum ci dureros) şi nu ştii dacă te vei ridica sau dacă vrei să te ridici şi cu toate astea o faci mecanic ca şi când divinitatea te-ar resuscita numai pentru a te mai lovi o dată (pentru că ştii şi simţi că aşa se va întâmpla) – un joc perfid şi pervers pe care eşti obligat să îl joci minut de minut până ce te transformi, până ce nu te mai recunoşti, până ce soseşte clipa fatidică. Şi doare atât de tare încât arde în tine ultima fărâmă de umanitate pe care ai mai fi putut să o ai oricum doar o scurtă perioadă de timp. Şi îţi simţi inima explodând – organ cald ce se zbate în cutia toracică anticipând dezastrul, anticipându-şi moartea, şi apoi doar senzaţie de sânge prelingându-se prin tine... şi nicio durere pentru că a dispărut. Şi poate, uitându-te în oglindă, nu te vei mai recunoaşte, dar durere nu mai e – asta cu siguranţă se pierde odată cu fondul sufletesc şi odată cu ultima lacrimă.

Spuneai că ştii ce e durerea, iubitule? Poate că nu ai calculat-o cum trebuie. Tu nu ai avut nicicând în tine doar cimitire şi cruci pe care au pocnit unghii şi s-au însângerat degete până la os. Spuneai că iubeşti? Cât valorează o iubire sfâşiată? Cât dai pe o inimă care e doar carne sfârtecată – simplu organ fără viaţă, durere în stare pură care nu mai are putere nici să strige...

Cât înseamnă în lumea ta un suflet gol? Zâmbesc, ştii? După ce ţi s-au terminat lacrimile nu 29

îţi mai rămâne decât să zâmbeşti ironic la vaietele celor care cred că „doare atât de tare” sau la un „nu mai pot” care de fapt e doar o lamentare inutilă. Acel „nu mai pot” nu se rosteşte... l-am zis de atâtea ori când încă mai puteam (deşi nu o ştiam) încât în momentul în care chiar nu am mai putut, am realizat că mi s-a terminat vocea şi nici rostul de a urla NU MAI POT nu îl mai vedeam... pentru că atunci când nu mai poţi eşti deja scrum şi nu, nu eşti nicio pasăre Phoenix să renaşti din propria cenuşă. Rămâi scrum în plan metaforic şi, în plan real, eşti un zombie fără nimic în tine – trăieşti... trăieşti şi atât. Înainte aerul se oprea în plămâni, acum trece prin gol şi nu-l mai simt nici uşor şi nici apăsător. În niciun fel. Şi la ce bun? Rece, cald, parfumat sau greu e doar... combustibil. Şi tu încă mai crezi că ai dreptate... şi n-ai avut nicicând, iar eu port vina de a nu-ţi fi demonstrat cât de mult greşeşti şi că atunci când repeţi aceeaşi greşeală iar şi iar şi iar... pierzi (şi nu oricum, şi nu orice, ci tot).

Prea târziu există. „Atât timp cât respir şi am ochii deschişi şi nu am o cruce deasupra nu există prea târziu.” Cu asta m-am înşelat eu, iubitule. Nu mi-am imaginat că poţi muri şi să respiri în continuare, că poţi muri şi că ochii nu trebuie neapărat să ţi se închidă, ci doar să îşi piardă strălucirea, că poţi muri şi fără o cruce care să ateste că nu mai ai nicio fărâmă de suflet în tine.

Am încercat să ştii. Am fost cea care şi-a rupt întotdeauna unghiile în carne în încercarea disperată de a menţine pe oricine în viaţă... pentru mine nu a făcut nimeni asta. Am fost cea care a iertat inutil, care a sperat prosteşte, care s-a ridicat când toţi şi toate ar fi rămas jos să îşi lingă rănile. Oricui îi vine sfârşitul... la mine s-a sfârşit. Şi ţi-aş spune azi un „ai grijă de tine”, dar întotdeauna ai făcut-o, iar acum nu simt decât că vreau să iau tăcerea în braţe şi să plec departe de tot ce ar putea însemna vreodată... eu. Pune flori pe un mormânt oarecare şi nu considera că am plecat, ci că am murit şi oricum nu-ţi va fi greu pentru că eu sunt cea care s-a confundat mereu cu cimitirul. Şi nici nu-ţi irosi lacrimi – sunt oricum prea târzii – şi nu crede în suferinţe inutile pentru că morţii nu se mai întorc şi nici timpul nu îl poţi da înapoi oricât de mult ai crede tu că poţi totul.

A fost oarecum comic să afirmi că reuşeşti orice. Iubitule, nu ai reuşit să mă menţii în viaţă şi... mă iubeai. Mă iubeai?

30

31

32

Următorul număr al revistei Must Read Magazine vă aşteaptă în aprilie 2021!

33

34