Vladimir Beșleagă by Biblioteca Municipala B.P. Hasdeu

Filiala „Târgu‐Mureş”

Vladimir Beşleagă: „...în creaţie axul moral este totul” Biobibliografie selectivă

Chişinău 2011

135 ani

www.hasdeu.md municipala@hasdeu.md Ediţie îngrijită de Lidia Kulikovski, dr. conf. univ. Alcătuitor: Tatiana Şatravca Contribuţii: Claudia Şatravca, Gabriela Bulduma, Lilia Zderea Redactor: Claudia Tricolici Lector: Valeriu Raţă Machetator: Valeriu Rusnac Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Vladimir Beşleagă : "...în creaţie axul moral este totul" : Biobib‐ liogr. selectivă / Bibl. Municipală "B. P. Hasdeu", Filiala "Târgu Mu‐ reş" ; alcăt.: Tatiana Şatravca ; ed. îngrijită de Lidia Kulikovski. – Ch. : S. n., 2012 (Tipogr. "Notograf Prim"). – 128 p. 100 ex. ISBN 978‐9975‐4395‐6‐5. 016:[821.135.1(478).09+929] V 75

CUPRINS Către cititor.......................................................................................................................5 Aprecieri............................................................................................................................7 Tabel cronologic...........................................................................................................15 OPERA Ediţii aparte.............................................................................................22 Publicistică...............................................................................................35 Literatura pentru copii........................................................................38 Critic literar .............................................................................................41 Traducător................................................................................................48 Prefaţator, postfaţator, recenzent...................................................50 VIAŢA ŞI ACTIVITATEA Despre viaţa şi activitatea lui Vladimir Beşleagă.......................52 Interviuri, dialoguri, mese rotunde, anchete (acordate de Vladimir Beşleagă) ......................................................62 Resurse electronice...............................................................................72 Confesiuni ................................................................................................75 Referinţe ...................................................................................................83 INDEXURI Index de nume...................................................................................... 118 Index de seriale .................................................................................... 122 FILE DE ALBUM ..................................................................................................... 124

Biobibliografie selectivă

Către cititor

O prezenţă calmă, un suflet afectuos, o privire dezarmantă, cu un surâs ce vine din interior, aceasta este imaginea de sine a scriitorului Vladimir Beşleagă. Acest simbol al literaturii noastre ne‐a obişnuit cu lucrări deosebite, excentrice, diferite ca formă şi conţinut. Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, pentru că e modern, tehnic şi mai complex decât oricare alt scriitor al provinciei noastre. Prezenta lucrare nu am elaborat‐o pur şi simplu. Apariţia acestei biobibliografii este condiţionată de prilejul aniversării a 80‐a de la naşterea scriitorului Vladimir Beşleagă, prozator, romancier, eseist. Am intenţionat să sistematizăm eforturile scriitoriceşti, publicistice, de recenzent, prefaţator, postfaţator şi traducător ale protagonistului. Selectarea materialului a fost realizată în baza cataloagelor şi fişierelor Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, Camerei Naţionale a Cărţii, Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” şi Bibliotecii Publice „Târgu‐ Mureş”, consultând Cronica presei din RSSM (1950‐1998) şi Bibliografia Naţională a Moldovei (1999‐2009), precum şi în baza arhivei personale a scriitorului. La cererea scriitorului am elaborat o biobibliografie selectivă. Limitele cronologice ale bibliografiei sunt din 1958 până în 2011. Biobibliografia începe cu Aprecieri ale unor confraţi de condei şi cu un Tabel cronologic. Structura lucrării reflectă viaţa şi activitatea literară şi publicistică a lui Vladimir Beşleagă, fiind divizată în două capitole: Opera şi Viaţa şi activitatea. Capitolul Opera cuprinde următoarele compartimente: Ediţii aparte; Publicistică; Literatura pentru copii; Critic literar; Traducător; Prefaţator, postfaţator, recenzent. Capitolul Viaţa şi activitatea este divizat astfel: Despre viaţa şi activitatea lui Vladimir Beşleagă; Interviuri, dialoguri, mese rotunde, anchete (acordate de Vladimir Beşleagă); Resurse electronice; Confesiuni şi Referinţe. Materialul este aranjat în ordine direct cronologică, în cadrul fiecă‐ rui an, în ordine alfabetică. Cărţile sunt indicate primele, fiind urmate de sursele din culegeri şi periodice. Recenziile apărute la cărţile autorului Biobibliografie selectivă

sunt indicate imediat după cartea respectivă, fiind aranjate cronologic conform anului apariţiei, iar în interiorul anului – în ordine alfabetică. Sursele bibliografice în alte limbi sunt plasate la sfârşitul fiecărui com‐ partiment, după acelaşi criteriu. Compartimentul Resurse electronice conţine publicaţii, interviuri despre activitatea scriitorului apărute doar în format electronic. Versiu‐ nea electronică a materialelor bibliografice apărute concomitent şi în format tradiţional este indicată după fiecare sursă. Compartimentul File de album finisează lucrarea. Descrierile bibliografice au fost efectuate conform STAS‐ului 7.1‐ 2003 Descrierea bibliografică a documentelor. Materialele publicate cu caractere chirilice în limba română (până în 1989) au fost transcrise în grafie latină. Abrevierile cuvintelor în limba română s‐au făcut conform STAS‐ului 7.11‐2004 Prescurtările cuvintelor şi expresiilor în limbi străine europene. Au fost întocmite două indexuri auxiliare pentru a facilita utilizarea lucrării bibliografice: Index de nume şi Index de seriale. Selectarea surselor a fost încheiată la 1 martie 2011. Biobibliografia este destinată cercetătorilor, profesorilor, studenţilor, scriitorilor, bibliotecarilor şi, bineînţeles, tuturor celor interesaţi de viaţa şi activitatea lui Vladimir Beşleagă.

Vladimir Beşleagă

Aprecieri

Metamorfozele scriitorului şi câmpul de lectură

„Am fost – zău! – printre primii comentatori ai operei scriitorului. [...] «Comentariul» meu se producea în 1962 sau poate în 1963, ceea ce ştiu sigur e că «nu umblam la şcoală». Fratele meu Victor, cu aproape zece ani mai în vârstă, prieten cu bibliotecara din sat, m‐a prins într‐o zi tăind frunze la câinii din jurul clubului şi m‐a luat la bibliotecă, rugând domnişoara să‐mi facă abonament. «Umblă la şcoală?» «Încă nu. La toamnă.» «Atunci să mai aştepte. Dacă pierde cartea, cine răspunde?» «Eu.» Pauză, după care m‐a înregistrat, a completat un formular, deveni‐ sem un cititor cu acte în regulă. Mi‐a dat o carte şi m‐a avertizat: «Când o aduci, îmi povesteşti ce scrie în ea, ce ai înţeles ş.a.m.d. Altfel, nu‐ţi mai dau alta.» [...] Cartea care îmi deschidea sinuosul drum de lector se numea Buftea, avea o copertă de culoare alb‐albastră. Am trecut, împreună cu ea, un examen sever; întorceam cartea la bibliotecă chiar a doua zi. [...] Mă pregătisem serios de primul examen‐comentariu, dar – încă nestricat(!) de şcoală – întipăream în memorie ceea ce mi se părea mie convingător (obicei de care n‐am scăpat nici azi). Semănam într‐un fel cu personajul Buftea, un copil rotofei («rotofeiul Buck Mulligan», îmi vine acum în minte, dar ăsta‐i din altă carte), după cum îi era şi numele (deşi eu eram – n‐o să mă credeţi! – slab ca un pai, ca o trestie). Buftea, ca şi mine, asculta ce i se spune, dar asimila (ca şi mine) foarte selectiv «sfaturile practice». Le‐am uitat şi eu (au trecut câteva zeci de ani!), tot aşa cum le nesocotea personajul. Probabil erau din cele «tradiţionale»: dacă n‐ai să înveţi, ai să rămâi prost; dacă n‐ai să te speli, ai să prinzi microbi; dacă... etc. Un sfat – detaliu literar important! – l‐am memorizat totuşi împreu‐ nă cu Buftea: dacă n‐ai să mănânci, n‐ai să creşti mare. Imaginea memo‐ rabilă asta e: Buftea, spălându‐se (de nevoie!) cu o mână, cu cealaltă ţinând un covrig, din care muşca intermitent (de necesitate, citeşte mai sus!) câte o gură. Ei bine, acum când schiţez acest text, mâna dreaptă prestează o muncă intelectuală, în timp ce stânga, «materialistă», ţine o chiflă (justificată parcă de faptul că scriu în pauza de masă a editurii, dar cine ştie dacă Lacan şi Freud nu ar găsi alte explicaţii). [...] Biobibliografie selectivă

Câteva ciudăţenii literare în peisajul linear, cu vectori precişi ca drumul de fier al literaturii timpului (banală repetare, dar e vorba de explozia literară marcată de romanele şaizeciste ale lui Druţă, Busuioc, Vasilache, Beşleagă plus Numele tău de Vieru) justificau noţiunea de literatură într‐un spaţiu mort prin definiţie. Am fost absolut surprins să constat că la noi (!) e posibilă o litera‐ tură. Veneam – iarăşi un truism – cu o experienţă de lecturi... «străine»: o serie de nuvele ale latino‐americanilor (volumul se numea La sud de Rio Grande); apoi Faulkner, apoi Proust, apoi Kafka şi alţii, suficient de altfel, încât nu să mă şocheze: să‐mi creeze complexe de inferioritate. Nu ştiu cât de sincer e Beşleagă (bănuiesc că totuşi cochetează), dar pentru mine latino‐americanii şi, mai ales, Proust erau un reper, o cheie de lectură. [...] Beşleagă e de neprins... cu năvodul tradiţional: După Zbor frânt urmează altceva (cu totul altceva!): Acasă, Ignat şi Ana (mă mai îndoiesc şi azi de paternitatea lui Beşleagă asupra acestor texte. Şolohov!). Cine putea bănui că, în acelaşi timp, se năştea, în oribile chinuri ale facerii, ale nenaşterii legale, Nefericitul Filimon? O nuvelă cu reminiscenţe clasice, dramatice, dar şi de «făcătură modernă» era secvenţa de roman Cel de‐al treilea dacă ar fi fost acolo, un altfel de «roman» era Jurnalul său. Şi dacă cineva s‐a grăbit să bifeze cu minus dimensiunea postmodernistă, tex‐ tualistă, a jocului cu textul (un «joc al dragostei, întâmplării şi… al înţe‐ lepciunii», cu riscuri egale, cu dominaţii alternativ‐reciproce), să citeas‐ că, cel puţin, Hoţii din apartamente (am în vedere textul titular al cărţii). O «carte vorbită», Voci sau dublul suicid din zona lacurilor, un manuscris lăsat mie pentru chinul lecturii de autor, cum s‐o citesc? Care‐ i cheia, codul, dispoziţia cu care trebuie s‐o încep? Ce să mai vorbesc de surpriza absolută care este volumul de versuri de la «Cartier» (Ţipătul lăstunilor, de fapt, titlul iniţial – uşor perifrazat – al Zborului frânt)? [...] Iar ceea ce surprinde cu adevărat e darul lecturii, plăcerea cititului, confirmate şi prin provocarea la discuţii pe cele mai recente cărţi şi reviste. Nu cunosc un alt scriitor care să‐i surprindă intermitent pe mai tinerii condeieri cu un telefon: «Ţi‐am citit, dom’le, eseul (cronica, interviul, cartea etc.) Foarte... etc. Dar iată într‐un loc zici că... Am înţeles că... Dar ce crezi dacă... Mie mi se pare...» etc., etc. S‐ar părea că l‐am ştiut şi l‐am apreciat pe cât o merită, dar iată că vine cu ocaua exigenţei neclintite Ion Simuţ, ca să ne descopere încă o 8

Vladimir Beşleagă

dată, să ne dea de înţeles că... nici nu bănuim ce avem! Inegal în tot ce scrie, ca un om viu în toate ce este, Beşleagă este personajul deschis interpretărilor şi deschis literaturii. Nu putem aştepta de la el decât o surpriză, pentru care vom căuta multă vreme cheia înţelegerii, pentru că nu este scriitorul care îşi va alimenta orgoliul cu laurii unui succes de altădată.” Mircea V. Ciobanu

O (altă) călătorie spre Sine

„Vladimir Beşleagă este un scriitor într‐o bună formă, cărţile sale recente: Ţipătul lăstunului (poezie, 2006, selecţie de Andrei Ţurcanu), Dialoguri literare (cu o postfaţă de Alexandru Burlacu, Imprimeria BNRM, Chişinău, 2006), Hoţii din apartamente (proză, Editura «Prut Internaţional», 2006) fiind argumente grele în acest sens. Mă gândesc acum, punând în ecuaţie operele consacrate ale prozatorului: Zbor frânt, Acasă, Ignat şi Ana, Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, cât de bine ar fi fost dacă noi, studenţii la litere în anii ’80, în loc să digerăm maculatura impusă made in RASS Moldovenească a lui L. Corneanu, D. Milev, I. Canna, M. Andriescu şi a altor anonimi (evident, de literatura marilor interbelici – L. Rebreanu, C. Petrescu, T. Arghezi, L. Blaga, G. Călinescu etc. – nu ni s‐a spus nici un cuvânt), am fi studiat cel puţin producţia epică a lui Vladimir Beşleagă. Prin proza pe care o scrie, prin întreaga sa activitate culturală, Vladimir Beşleagă denunţă de mai multă vreme imaginea ridicolă, dacă nu monstruoasă, a transnistreanului, un personaj politic ce a avut, ştie lumea, un rol nefast în procesul de descalificare a spiritualităţii noastre în primele decenii postbelice. [...] Vladimir Beşleagă este şi un ingenios spirit speculativ. El reflec‐ tează, pe cont propriu şi pe spaţii largi, despre timp, cuvânt, fericire, cunoaştere, moarte, iubire… şi reuşeşte interpretări demne de semnalat. [...] scrisul reprezintă, pentru Vladimir Beşleagă, o împlinire a Desti‐ nului, o ieşire din Labirint, un mod de cunoaştere a Sinelui.” Anatol Moraru

Biobibliografie selectivă

Împărtăşind opinii şi tăceri „În pofida mărturisirii «Dintotdeauna am avut îndoieli că aş fi sau nu aş fi scriitor. Poate că abia după Zbor frânt am putut considera că am făcut ceva în ale scrisului... Mi‐am întreţinut vocaţia de scriitor – cum să spun? – într‐un mod sporadic. O perioadă, altă perioadă, a treia... Dar să devin profesionist, aşa cum este în accepţia europeană sau, ştiu eu, clasică, n‐am devenit nici până în ziua de astăzi», Vladimir Beşleagă este un om de cultură, un scriitor cu majusculă. Îndoiala, în cazul lui, e mai mult rigoare internă, o calitate a fiinţei care îl face să fie un critic sever al propriilor sale opere. [...] A fost şi este deschis tuturor experienţelor lecturii, experienţe folosite în chip propriu şi în scriitura sa. Parcursul lui de scriitor într‐un climat monocord n‐a fost, conform mărturisirilor, deloc uşor. Însă, cum spunea un prozator şi critic mult regretat, există o bărbăţie nu doar a vieţii, ci şi a literaturii (Gheorghe Crăciun). [...] Pe fondul confuziilor de valori care existau în anii ’60 în societatea basarabeană, apariţia romanului Zbor frânt a fost, pur şi simplu, un eveniment extraordinar. [...] Vladimir Beşleagă este omul care îşi pune întrebări şi caută răspun‐ suri în scris. Integrând realitatea în Text, el caută astfel s‐o ia în stăpâ‐ nire. O face în cunoştinţă de cauză şi cu energia şi ambiţia unui adoles‐ cent. E prezent în toate activităţile scriitoriceşti, la fel şi pe toată clavia‐ tura literaturii: proză, eseu, poezie... Omul, dar şi scriitorul Beşleagă este incapabil să‐şi sacrifice princi‐ piile în favoarea laudelor gratuite. E scriitorul cu care pot împărtăşi aceleaşi opinii, dar şi tăceri neli‐ niştite.” Călina Trifan

Vladimir Beşleagă

Dialogurile lui Beşleagă „Vladimir Beşleagă este unul dintre puţinii scriitori basarabeni căruia nicio istorie a literaturii, oricât de subiectivă sau... subversivă, care îi va imputa, inevitabil, concesiile ideologice sau morale comise în perioada sovietică, nu va putea să‐i pună sub semnul îndoielii curajul şi consecvenţa cu care el, autor al Zborului frânt, a promovat mereu, în scrierile şi în luările sale de atitudine, ideologia compensatoare a colabo‐ raţionismului estetic cu marile opere ale literaturii universale. Martor al celor mai dramatice evenimente din istoria neamului (al Doilea Război Mondial, ocupaţia bolşevică, deportările ş.a.), Vladimir Beşleagă nu a refuzat niciodată dreptul la memorie pe care l‐a conceput nu doar ca pe o dimensiune a conştiinţei sale civice, dar şi ca pe o dimensiune esenţială a creaţiei sale literare. [...] În opera unui scriitor, se exprimă nu numai suferinţa lui perso‐ nală, dar şi suferinţa întregii comunităţi. Memoria şi capacitatea de a da glas acestei suferinţe stau la temelia moralei care determină valoarea istorică, dar şi estetică, în ultimă instanţă, a operei de artă. Acesta ar fi crezul fundamental al scriitorului Vladimir Beşleagă, pe care îl putem identifica atât în nuvelele şi romanele sale, cât şi în opera sa publicistică. Un crez care îşi regăseşte expresia plenară în Dialoguri literare (ediţie alcătuită, îngrijită şi postfaţată de Alexandru Burlacu, Imprimeria BNRM, Chişinău, 2006), o culegere de interviuri pe care scriitorul le‐a acordat între anii 1968 şi 2006. [...] drama, atât de des comentată în Dialoguri literare, a celor zece ani de tăcere a scriitorului Beşleagă este poate cea mai strălucită apariţie editorială a unui scriitor basarabean în epoca trompetismului brejnevist... [...] În Dialoguri literare găsim ceea ce lipseşte majorităţii covârşi‐ toare a scriitorilor autohtoni: o gândire artistică limpede şi o atitudine civică fermă, modelând nu atât opţiunile sau preferinţele noastre literare, cât felul în care trebuie să înţelegem, dacă nu am înţeles încă noimele şi noemele actului de creaţie morală a lumii prin artă.” Adrian Ciubotaru

Biobibliografie selectivă

Cititorul absolut „[...] ştiu în Chişinăul nostru cel puţin un cititor absolut. Este Vladimir Beşleagă. Am impresia că citeşte totul şi pe toţi – de la cel mai prizărit debutant până la Jung. Unii colegi ai mei îmi spun deseori, nu fără o mândrie discretă, de parcă ar fi trecut o importantă promovare, că le‐a telefonat Beşleagă: «Dom'le, mi‐a citit articolul şi mi‐a spus asta şi asta». [...] E un exemplu de civilitate demn de urmat. Cu atât mai important, cu cât vine de la un coleg mai în vârstă, care a cunoscut nu numai succesul, dar şi toate dezamăgirile omului care scrie (vezi ultimele sale cărţi, inclu‐ siv Jurnalul). Gestul simplu al lui Vl. Beşleagă de a da un semn de încre‐ dere celui care se perpeleşte la focul mocnit al deloc extaticei întrebări: sunt sau nu sunt? E mai mult decât un avans al prezentului. E şi o investiţie în viitorul insului. Fiindcă doar grafomanii sunt absolut siguri pe sine. Ceilalţi îşi probează noviciatul în faţa fiecărei file neîncepute. [...] când scriam despre complexul Orfeu — spuneam atunci că Euridice e, de fapt, simbolul îndoielii care îl însoţeşte pe fiecare artist. Ergo, cititorul absolut Beşleagă are întotdeauna, poate fără s‐o ştie, o pastilă împotriva erozivului sindrom. [...] Domnul Vladimir Beşleagă este omul preciziei factologice şi filologice.” Eugen Lungu Dăruit scrisului şi lecturii „Penei scriitorului îi aparţin volumele de proză La fântâna Leahu‐ lui, 1963; Ignat şi Ana şi Durere, 1979; Sânge pe zăpadă, 1985; Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, 1988. Aflându‐se mereu în căutarea unor noi formule de expresie, bun cunoscător al materialului factologic, posedând o deosebită forţă de sintetizare, de generalizare, de pătrundere în miezul lucrurilor şi o vie curiozitate de a se întreba şi de a încerca să caute răspunsuri la feno‐ menele şi evenimentele vieţii, scriitorul ne‐a oferit povestiri şi romane cu un pronunţat filon epic, liric şi filozofic, ce au răscolit cugetul şi simţirea bibliofililor dornici de a cunoaşte. Mă consider o primă cititoare 12

Vladimir Beşleagă

a manuscriselor Acasă, Ignat şi Ana, Sânge pe zăpadă, romanul istoric despre viaţa şi opera lui Miron Costin, Viaţa şi moartea nefericitului Filimon... Afirm cu toată certitudinea că autorul acestor romane se numără printre cei mai exigenţi scriitori ai noştri, dotat cu cel mai înalt simţ al răspunderii pentru cuvântul scris, cu un preţios dar al detaliului artistic, cu un stil ales, îngrijit, fără înflorituri pretenţioase, fără focuri de artificii, naraţiunea curgând în albia ei firească. În proza maestrului m‐a cucerit dintotdeauna sinceritatea, naturale‐ ţea, autenticitatea trăirilor. Vladimir Beşleagă este prozatorul care niciodată nu a fost tentat să zugrăvească vreun erou «fără prihană» în persoana foştilor secretari de partid de toate rangurile, investigaţiile sale vizând oameni de înaltă probitate morală, adesea năpăstuiţi, trecuţi prin calamităţile războiului şi foametei, unii mai norocoşi, alţii mai puţin norocoşi, înfruntând cu îndârjire şi stoicism vicisitudinile vieţii. Căci, în fond, necazurile te găsesc oriunde, fericirea e cu totul întâmplătoare. Spre deosebire de unii scriitori cu mare mâncărime de condei, abundenţi şi nesubstanţiali, Vladimir Beşleagă a fost şi este mereu preocupat de asemenea noţiuni general‐umane, actuale pentru toate epocile, ca viaţa şi moartea, dragostea şi ura, fidelitatea şi trădarea, toleranţa şi intoleran‐ ţa, curajul şi laşitatea, demnitatea şi servilismul, laturile luminoase şi mai puţin luminoase ale existenţei umane. În plăsmuirea personajelor operelor sale autorul nu se lasă purtat de sentimente subiective, chiar dacă în toate pune câte o părticică din sufletul său, multe din ele având un caracter autobiografic, ci urmează şi respectă logica şi continuitatea adevărului artistic. În tot ce a scris Vladimir Beşleagă s‐a simţit o mare dragoste faţă de acest neam, faţă de om, faţă de tradiţiile, datinile şi obiceiurile acestui popor, care adesea au fost puse la grea încercare, dar au rezistat în timp, renăscând ca pasărea Phoenix. Căci, distrugând obiceiurile, nu faci altceva decât să distrugi ceea ce pretinzi să salvezi.” Eugenia David

Biobibliografie selectivă

Vladimir Beşleagă – un mare povestitor „[...] prozatorul moldovean este unul dintre cei mai originali din timpul nostru, altfelitatea viziunii sale constând în îmbinarea temelor şi motivelor tradiţionale (copilăria, satul, războiul) cu cele mai avansate tehnici prosastice, afinităţi stabilite până acum cu Proust şi Faulkner nefiind în niciun caz de circumstanţă...” „Cât priveşte tehnica scriiturii, ea este – ca şi în scrierile ante‐ rioare – modernă. Autorul îmbină planurile (trecut – prezent), se foloseşte de fluxul memoriei, de limbajul colorat regional‐folcloric al personajelor, de adnotări ale textului la subsol – toate şi altele ilustrând însă, nu aşa cum cu modestie mărturiseşte autorul, «pragul de jos al prozei moderne» întru întruchiparea artistică a unei cu adevărat insolite cronici rurale comentată de către autor, ci şi întru realizarea unor imagini creatoare de sens, uneori mai aproape de sens, decât de imagine, întru ilustrarea caracterului funciar al vremelniciei noastre (denumită de către Heidegger Zeitlichzeit).” „Vladimir Beşleagă [...] nu este un romancier – în înţelesul adevărat al cuvântului – întrucât accentul nu cade pe intrigă, ci un neîntrecut povestitor, care te prinde pe nesimţite în ţesătura discretă a evocărilor, obligându‐te să‐i simţi prezenţa în timp ce‐l citeşti, pe tot parcursul povestirii ascultându‐l depănându‐şi firul amintirilor, al întâmplărilor... Vladimir Beşleagă este – după opinia mea – nu un romancier, ci un mare povestitor contemporan, în succesiunea ilustră a unor Neculce, Creangă şi Sadoveanu, altfelitatea scriiturii sale constând în introducerea (folosi‐ rea) unor tehnici moderne, precum cea referitoare la urmărirea fluxului memoriei, ca la Proust, a întruchipării unor imagini ale unora dintre etapele devenirii (precum: copilăria, adolescenţa, maturitatea) petrecute într‐un anumit topos, ca la Faulkner, în apropierea unui fluviu, a cărui existenţă o paralizează şi o orchestrează pe cea a oamenilor: «Numai în dreapta, jos, la sute de metri adâncime, abia auzit răsuflă Nistrul» (p. 396), şi, nu în ultimul rând, prin filosofia de sorginte folclorică a per‐ sonajelor cărţilor sale, filosofie axată pe evenimente esenţiale ale deve‐ nirii: naşterea, căsătoria, moartea – de pe poziţii contextuale noi, altele decât cele tradiţionale (ale lui Coşbuc, de pildă).” Simion Bărbulescu 14

Vladimir Beşleagă

Tabel cronologic 1905, 5 (18) martie Se naşte – în familia lui Luca Beşleagă şi a Nataliei, născută Facâru – primul copil Vasile, tatăl scriitorului. 1913 Se naşte – în familia lui Andrei Ciocârlan şi a Pachiţei, năs‐ cută Bălan – cel de‐al patrulea copil Eugenia (Fevronia), mama scriitorului. 1931, 25 iulie Se naşte la Mălăieşti, Grigoriopol – în familia lui Vasile Beşleagă şi a Eugeniei, născută Ciocârlan – primul şi sin‐ gurul lor copil căruia tatăl i‐a dat numele de A., pe care preotul ortodox rus din sat, atunci când bunica şi mama l‐au botezat într‐ascuns, l‐a preschimbat în Vladimir. 1932, iarna Bunelul scriitorului, Andrei Ciocârlan, dimpreună cu cea de‐a doua soţie a sa Iustina şi fiul mezin de 12 ani, este deportat de regimul totalitar comunist în pădurile îngheţate ale Rusiei, unde la scurtă vreme moare. Aceeaşi soartă a avut‐o şi feciorul său Alexandru, acasă revenind după cel de‐al Doilea Război Mondial doar bunica Iustina. 1938‐1941 Vladimir Beşleagă urmează primele trei clase primare cu program de învăţământ sovietic în şcoala din satul Mălăieşti. 1941‐1944 Odată cu începerea războiului şi cu instalarea în Transnis‐ tria a administraţiei civile româneşti viitorul scriitor face clasa a patra primară şi clasele I şi II de liceu cu program de învăţământ românesc. 1948 Fiind elev în clasa a VIII‐a (cei doi ani de liceu nu au fost luaţi în calcul de administraţia sovietică) şi editând o gazetă de perete unde avea o poezie dedicată Anului Nou, aceasta este preluată şi publicată de ziarul raional. 1949‐1950 Împreună cu alţi colegi fondează un cenaclu literar şcolar în cadrul căruia se iniţiază în probleme de teorie literară: versificaţie, noţiuni de estetică etc. Compune poezii, îşi încearcă puterile în proză, dramaturgie... Scrie la publica‐ ţia raională, trimite versuri la ziarele şi revistele din Chişinău, la Uniunea Scriitorilor... Biobibliografie selectivă

1950

1955

1956

1958

1959

1963

Termină şcoala medie cu medalie de aur şi depune actele la Facultatea de istorie şi filologie, secţia limba şi literatura română a Universităţii de Stat din Moldova. Tot în acest an, toamna, tatăl Vasile Beşleagă este judecat şi condamnat pe un termen de 20 de ani de detenţie, mama – dată afară din casă, şi casa confiscată... Absolveşte studiile universitare şi este lăsat să facă docto‐ rantura pe lângă Catedra de limba şi literatura română, având ca temă de studiu teza Liviu Rebreanu, romancier Se căsătoreşte. Îi apare cărţulia de debut Zbânţuilă care cuprinde câteva povestioare pentru cei mici. Se naşte fiica Stela. După expirarea termenului de doctorantură, fără să fi putut finaliza teza (tema de studiu fusese respinsă între timp ca inacceptabilă pentru ideologia oficială) se pome‐ neşte într‐o situaţie confuză – cu familia împrăştiată şi fără surse de subzistenţă. Este angajat colaborator literar la revista de satiră şi umor Chipăruş. (În anii precedenţi colaborase sporadic la Tinerimea Moldovei şi Scânteia leni‐ nistă.) Toamna În urma destituirii redactorului‐şef al revistei Chipăruş pentru publicarea unor materiale critice de... „nuanţă antisovietică şi naţionalistă”, aşa cum au fost calificate acestea de către forul de partid – CC al PCM, Vl. Beşleagă împreună cu alţi tineri colegi din aceeaşi redacţie, dar şi de la alte publicaţii, este concediat, blamat de la diferite tribune şi în presă şi, fără casă şi fără masă, rămâne pe drumuri... După câteva cărţulii pentru copii, Vl. Beşleagă editează culegerea de proze pentru adulţi La fântâna Leahului. În acest an este luat pentru trei luni la armată (la cursuri de reciclare – de la artilerie la rachete), după care pleacă de la redacţia Cultura Moldovei unde activa, hotărât să se con‐ sacre scrisului... Deşi avea publicate deja câteva cărţi, nu fusese primit în Uniunea Scriitorilor din cauza blamului din 1959. Se naşte fiul Alexandru. Vladimir Beşleagă

1964

În vară se îmbolnăveşte grav mama scriitorului, este inter‐ nată la oncologie şi operată, iar pe 9 martie 1965 se stinge din viaţă. 1965 Vl. Beşleagă abandonează proiectul unei cărţi la care lucra şi, copleşit de durerea pierderii mamei, revine la subiectul unei povestiri mai vechi. În cursul lunilor aprilie‐iunie redactează romanul Ţipătul lăstunilor care în anul urmă‐ tor (1966) apare cu titlul Zbor frânt. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1966‐1968 Porneşte să lucreze asupra câtorva subiecte, printre care un roman în cinci nuvele intitulat Moartea albinei, dar din diverse cauze, în primul rând, că era bolnav, le abando‐ nează. A rămas o nuvelă: Pădurea albastră. 1969‐1970 Redactează romanul Noaptea a treia, denumire ce are tangenţe secrete cu textul Zborului frânt. Propusă revistei Nistru (un manuscris, pentru a deveni carte, era musai să treacă pe la revistă, primul filtru al cenzurii totalitariste), lucrarea este respinsă de colegiul de redacţie condus de poetul ilegalist Emilian Bucov, hotărându‐i‐se astfel desti‐ nul pentru mulţi ani... 1970 Apare în traducerea lui Vl. Beşleagă, care şi anterior practi‐ case această muncă, celebrul roman antic pastoral Dafnis şi Cloe de Longos. 1971, 17 martie Moare tatăl scriitorului, Vasile Beşleagă. 1971‐1976 La Congresul ordinar al scriitorilor este ales secretar al comitetului de conducere, în care funcţie activează timp de cinci ani, măcinându‐şi sănătatea şi timpul. După primele câteva luni a încercat să‐şi dea demisia, dar a fost obligat de colegi să rabde şi să rămână până la expirarea terme‐ nului. 1972‐1973 După amara experienţă cu respingerea manuscrisului Nopţii a treia scriitorul se decide să lucreze la o carte pentru propriul suflet, fiind astfel scris romanul Prima ninsoare, care a rămas să zacă alături de cel precedent printre hârtiile autorului. Biobibliografie selectivă

1973

1976

1978 1979

Nevrând să se autodesfiinţeze ca autor, Vl. Beşleagă revine la subiectul abandonat în 1965, îl completează cu un al doilea plan, prezentul, şi realizează cartea Nepotul, o cro‐ nică de familie care se publică peste doi ani cu titlul schimbat de redactorii cenzori în Acasă. Scriitorul aborda în această carte unele teme tabu ale epocii totalitariste – deportările ţărănimii şi foametea –, din care motiv s‐a văzut nevoit să facă anumite concesii ideologiei oficiale, spre a înşela vigilenţa cenzurii comuniste. Apărută în volum în 1976, cartea a fost distinsă, în 1978, cu Premiul de Stat al RSSM. Apropo, acel premiu era compromis de la bun început, fiind acordat de regulă după prestarea de servicii faţă de regim (Vl. Beşleagă mai fusese propus în 1968 cu romanul Zbor frânt, alături de poetul cu ani de detenţie în gulagul stalinist Nicolai Costenco, ambii res‐ pinşi prin votare şi înaltă decizie a oficialităţilor de partid). Apare, în traducerea lui Vl. Beşleagă, nemuritoarea operă a lui Erasmus din Rotterdam Lauda prostiei (Elogiul nebu‐ niei). Scrie romanul pentru adolescenţi Durere care apare în volum în anul 1979. Întreprinde, în componenţa unei delegaţii de scriitori, o călătorie în România (o tentativă similară, dar fără succes făcuse încă în anii când lucra la teza de doctorat). De câtva timp scriitorul se documenta în vederea redactării unei cărţi cu subiect din istoria medievală a Moldovei, având ca personaj central pe Miron Costin. Deşi vizita nu a durat decât o săptămână, Vl. Beşleagă reuşeşte să ia cunoştinţă de mănăstirile din nordul Moldovei, să vadă Iaşii, să se întreţină cu savanţi şi specialişti medievişti ca Elvira Sorohan, Dan Horia Mazilu, cu unii scriitori bucureşteni. Tot în 1979, activând în cadrul redacţiei revistei Nistru, iniţiază în paginile acestei publicaţii o discuţie privind situaţia precară a prozei din republică, analizând‐o în plan comparativ cu realizările acestui gen în perioada relativei liberalizări din timpul „dezgheţului hrusciovist” şi cu Vladimir Beşleagă

fenomenele mai elocvente din proza altor republici. Deşi s‐au făcut auzite şi voci de susţinere, discuţia totuşi n‐a căzut pe placul potentaţilor zilei şi până la urmă a fost calificată drept denigratoare. Este publicat manuscrisul Prima ninsoare cu titlul Ignat şi Ana. 1980 Toamna Vl. Beşleagă întreprinde în calitate de turist o croazieră pe Mediterană, pe parcursul căreia vizitează mai multe oraşe şi ţări riverane. Are fericita ocazie să vadă la Roma, deşi în curs de restaurare, Columna lui Traian, Muzeul Vaticanului, în Grecia vizitează Corintul, Acropole, iar în Spania Muzeul „Salvador Dali”... 1981‐1983 Pe parcursul a doi ani şi jumătate realizează o primă redacţie a unui roman istoric proiectat în trei părţi... 1985 Apare la Editura „Cartea Moldovenească” prima parte a romanului istoric Sânge pe zăpadă. 1987, Ianuarie Scriitorul suportă o operaţie pe rinichi. Pe 12 ianuarie moare (se sinucide) fiul scriitorului, Alexandru. Pe 18‐19 mai Vl. Beşleagă participă la istorica Adunare Gene‐ rală a Scriitorilor din Moldova care a însemnat un moment crucial în mişcarea de renaştere, luptă şi eliberare naţio‐ nală a românilor de la est de Prut. 1988 După 18 ani apare în volum cartea Noaptea a treia cu titlul modificat Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine. 1989 Scriitorul întreprinde o călătorie de documentare în Polonia. Vizitează locuri legate de numele regelui polon Jan Sobieski, muzee din Cracovia, biblioteci, fonduri de cărţi vechi... 1990 Apare la Editura „Hyperion” partea întâi din cea de‐a doua carte a romanului istoric proiectat: Cumplite vremi. 1992 Apare la Editura „Hyperion”, pentru prima dată cu grafie latină, volumul antologic Zbor frânt, care include şi roma‐ nul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon... plus microro‐ manul Pădurea albastră şi nuvela Cel de‐al treilea dacă ar fi fost acolo. Biobibliografie selectivă

1990‐1993 Activează ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, primul legislativ ales în mod democratic. Timp de un an şi jumătate este lider al fracţiunii parlamentare a Frontului Popular Creştin‐Democrat, din partea căruia a fost ales... 1993‐2002 Distanţându‐se de activitatea politică propriu‐zisă, care, odată cu reinstalarea la putere a neocomuniştilor, l‐a dezamăgit profund, scriitorul revine la munca literară şi, pe parcursul unui deceniu, îşi revede din punct de vedere stilistic lucrările anterioare. Astfel, în 1997, apare la Editura „Litera”, în seria „Biblioteca şcolarului”, un volum cuprinzând două romane: Zbor frânt şi Ignat şi Ana, iar în anul următor – romanul Nepotul (Acasă), purtând titlul originar, neacceptat la vremea lui, care este completat cu scene tăiate de cenzură şi cu comentarii de autor privind concesiile ideologice făcute la prima ediţie. În 2002, la Editura „Prut Internaţional”, apare Jurnal.1986‐1988. 1994‐2011 Este angajat în calitate de redactor stilist la revista de istorie şi cultură Destin Românesc, care apare la Chişinău sub egida Fundaţiei Culturale Române, în prezent Institutul Cultural Român, în paginile căreia publică o serie de eseuri de investigaţii arhivistice şi dialoguri cu oameni puternic marcaţi de vitregiile istoriei. 2003 Editura „Litera” scoate de sub tipar, într‐un volum, în seria „Biblioteca şcolarului”, cu titlul Cumplite vremi, cele două părţi ale romanului istoric. 2006 Ca un fel de recuperare a deceniilor anterioare, când ani mulţi la rând nu reuşea să‐şi vadă o carte editată, acum, atingând vârsta onorabilă de trei sferturi de secol, scriitorul are norocul să se bucure de patru ediţii simultan, anume: Dialoguri literare (Editura Bibliotecii Naţionale a RM), Ţipătul lăstunului în seria „Rotonda” (Editura „Cartier”), Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula, 1959 şi Hoţii din apartamente, proză, memorii (ambele la Editura „Prut Internaţional”) plus traducerea romanului pastoral Dafnis şi Cloe de Longos, ediţia a treia (Editura „Cartier”). 20

Vladimir Beşleagă

2007

Apare la Editura „Cartea Moldovei”, în seria „Pentru elevi şi studenţi”, cea de‐a treia ediţie a romanului Durere. 2001‐2009 Odată cu debutul noului secol şi mileniu, Vladimir Beşleagă îşi concentrează activitatea pe câteva direcţii, dintre care merită a fi menţionate, cel puţin, trei. Şi anume: memoria‐ listica, dintre care am numi redactarea unui jurnal de ado‐ lescenţă, intitulat Sfidând adolescenţa; o carte în episoade succinte despre viaţa şi păţaniile propriului părinte Vasile Luca Alexei Beşleagă; momente‐amintiri de natură psiholo‐ gico‐formativă din propria viaţă; abordează un nou gen literar: dramaturgia, realizând câteva lucrări dramatice, dintre care menţionăm: Morţii cei vii şi viii cei morţi, despre victimele regimului totalitar; Misterioasele sfere, despre mizeriile perioadei de tranziţie; Nunta de Aur şi Voci sau Dublul suicid din Zona Lacurilor despre destinele unor oameni de creaţie – unele inedite, altele publicate doar în periodice (Contrafort, Dacia literară, Familia, Ardealul lite‐ rar, Stare de urgenţă, Sud‐Est cultural). Concomitent, ţine rubrici la diverse publicaţii (Flux, Jurnal de Chişinău, Tim‐ pul), colaborând frecvent cu posturi de radio (Vocea Basa‐ rabiei) şi de televiziune (Antena C, Jurnal TV, Publika TV). 2010 Ca un gest de recunoştinţă şi filială pietate pentru memo‐ ria celui care a fost profesorul şi eminentul om de cultură Vasile Coroban, cu prilejul celor 100 ani de la naştere, scriitorul a adunat şi a editat o carte de amintiri despre magistrul său: Centenar Vasile Coroban. Omul de spirit (Editura „Cartier”). Tot în acest an apare, la Editura „Prut Internaţional”, volumul de dialoguri cu consăteni din satul Mălăieşti, intitulat Destine transnistriene, sfânt omagiu adus celor din mijlocul cărora a răsărit scriitorul şi a ieşit în lumea mare.

Biobibliografie selectivă

OPERA

EDIŢII APARTE 1963

1. 2. 3.

La fântâna Leahului : [povestiri] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Cartea mold., 1963. – 89 p. Rec. : Codru, Anatol. Sinteză / Anatol Codru // Cultura Moldovei. – 1963. – 3 dec. – P. 4. Rec. : Hazin, Mihail. O fântână cu apă cristalină / Mihail Hazin // Nistru. – 1964. – Nr 12. – P. 150‐152. 1966

Zbor frânt : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lumina, 1966. – 310 p. 5. Rec. : Cimpoi, Mihai. Romanul unei experienţe dramatice / Mihai Cimpoi // Zorile Bucovinei. – 1967. – 15 aug. – P. 4 ; Disocieri : [studii şi rec. despre dezvoltarea lit. române din R. Moldova]. – Ch., 1969. – P. 102‐107. 6. Rec. : Ciocanu, Ion. Resursele monologului / Ion Ciocanu // Cultura. – 1967. – 8 apr. – P. 6. 7. Rec. : Vasilache, Vasile. Porumbelul negru / Vasile Vasilache // Cultura. – 1967. – 4 febr. – P. 8‐9. 8. Rec. : Chira, Gheorghe. Vladimir Beşleagă: „Zbor frânt”/ Gheorghe Chira // Cultura. – 1968. – 21 sept. – P. 7. 9. Rec. : Bârna, Nicolae. Cel de‐al treilea era acolo / Nicolae Bârna // Caiete critice. – 1994. – Nr 1/3. – P. 126‐129. 10. Rec. : Ghilaş, Ana. „Zbor frânt” / Ana Ghilaş // Romanul anilor '60. Modelul Bonus pastor. – Ch., 2006. – P. 78‐92. 11. Rec. : Василаке, Василе. Черный голубь / Василе Василаке // Дружба народов. – 1967. – № 6. – C. 259‐261. 1972

12. Zbor frânt : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lumina, 1972. – 276 p. 22

Vladimir Beşleagă

1976

13. Acasă : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Cartea mold., 1976. – 336 p. 14. Rec. : Coroban, Vasile. Romanul şi poetica genului / Vasile Coroban // Moldova soc. – 1977. – 11 dec. – P. 4. 15. Rec. : Hropotinschi, Andrei / Andrei Hropotinschi // Lit. şi arta. – 1977. – 7 apr. – P. 6. 16. Rec. : Vatamanu, Ion. Am fost acasă / Ion Vatamanu // Lit. şi arta. – 1978. – 6 apr. – P. 5. 17. Rec. : Gheorghiţă, Ion. Acasă la Vladimir Beşleagă / Ion Gheorghiţă // Învăţ. public. – 1981. – 11 apr. – P. 4. 18. Rec. : Коробан, Василе. Утверждение человечности / Василе Коробан // Дружба народов. – 1978. – № 3. – C. 273‐274. 1979

19. Durere : [roman] / Vladimir Beşleagă ; des. : E. Childescu. – Ch. : Lit. artistică, 1979. – 176 p. : il. 20. Rec. : Berlinschi (Neagoe), Vlad. Vladimir Beşleagă: „Durere” / Vlad Berlinschi (Neagoe) // Învăţ. public. – 1979. – 27 oct. – P. 4. 21. Rec. : Bileţchi, Nicolae. Un roman interesant despre adolescenţi / Nicolae Bileţchi // Viaţa satului. – 1980. – 3 iun. – P. 48. 22. Rec. : Bileţchi, Nicolae. Viaţa trăită cu rost / Nicolae Bileţchi // Zorile Bucovinei. – 1980. – 21 mai. – P. 3. 23. Rec. : Darie, M. Spre porţile vieţii şi adevărului / M. Darie // Lit. şi arta. – 1980. – 7 febr. – P. 5. 24. Ignat şi Ana : [roman] / Vladimir Beşleagă ; prez. grafică : A. Guţu. – Ch. : Lit. artistică, 1979. – 244 p. : il. ; Versiune electronică: http:// www.cartidownload.ro/ Diverse/ 428814/ vladimir_besleaga_ignat_ si_ana. – Accesat: 10.06.2011 ; http:// www.scritube. com/ literatura‐romana/carti/Vladimir‐Besleaga‐Ignat‐si‐ Ana102512146.php. – Accesat: 11.06.2011. 25. Rec. : Butnaru, Leo. Pledoarie pentru veridicitate / Leo Butnaru // Patrimoniu. – Ch., 1987. – P. 316‐318. 26. Rec. : Билецкий, Николае. К новому эпическому синтезу / Николае Билецкий // Кодры. – 1985. – № 4. – C. 135‐152. Biobibliografie selectivă

1980

27. Zbor frânt ; Acasă : [romane] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lit. artistică, 1980. – 550 p. 1981

28. Suflul vremii : [eseuri, art. crit.] / Vladimir Beşleagă ; prez. grafică : E. Corşicov. – Ch. : Lit. artistică, 1981. – 366 p. 29. Rec. : Bătrânu, Nicolae. Glosă la continuitatea scrisului / Nicolae Bătrânu // Tinerimea Moldovei. – 1981. – 19 iul. – P. 4. 30. Rec. : Hropotinschi, Andrei. Barierele scrisului artistic / Andrei Hropotinschi // Lit. şi arta. – 1981. – 9 iul. – P. 5. 31. Rec. : Inscripţii marginale // Nistru. – 1981. – Nr 9. – P. 155. 32. Rec. : Hropotinschi, Andrei. Aspecte ale prozei despre război / Andrei Hropotinschi // Lit. şi arta. – 1985. – 1 mai. – P. 6. 33. Rec. : Билецкий, Николае. Роман – открытая структура / Николае Билецкий // Кодры. – 1985. – № 3. – C. 118‐130. 34. Rec. : Шопронко, Светлана. Война и человеческие судьбы / Светлана Шопронко // Кодры. – 1985. – № 5. – C. 139‐147. 1984

35. Acasă : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lit. artistică, 1984. – 351 p. : il. – (Bibl. şcolarului). 1985

36. Sânge pe zăpadă : [roman] / Vladimir Beşleagă ; prez. grafică : I. Iazan. – Ch. : Lit. artistică, 1985. – 268 p. 37. Rec. : Badiu, Vasile. Postfaţă la volumul „Sânge pe zăpadă” / Vasile Badiu // Beşleagă Vladimir. Sânge pe zăpadă. – Ch., 1985. – P. 261‐ 265. 38. Rec. : Ciocanu, Ion. Vladimir Beşleagă: „Sânge pe zăpadă” / Ion Ciocanu // Moldova soc. – 1986. – 11 mai. – P. 4. 39. Rec. : Mazilu, Gheorghe. Semnificaţiile gustului de reconstituire / Gheorghe Mazilu // Nistru. – 1986. – Nr 3. – P. 134‐139. 40. Rec. : Мазилу, Георге. Воздать прошлому сторицей / Георге Мазилу // Кодры. – 1987. – № 1. – C. 145‐147. 24

Vladimir Beşleagă

1987

41. Durere : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lit. artistică, 1987. – 234 p. 1988

42. Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine : [poem tragic] / Vladimir Beşleagă ; pref. : Mihai Cimpoi. – Ch. : Lit. artistică, 1988. – 213, [1] p. : il. 43. Rec. : Neagoe, Vlad. „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon...” / Vlad // Lit. şi arta. – 1988. – 8 sept. – P. 5. 44. Rec. : Popa, Nicolae. „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon...” / Nicolae Popa // Lit. şi arta. – 1990. – 20 sept. – P. 4. 45. Rec. : Ghilaş, Ana. Dimensiuni etice în romanul psihologic contem‐ poran / Ana Ghilaş // Ştiinţa. – 1996. – Mai (Nr 5). – P. 12. 46. Rec. : Cenuşă, Felicia. Parabolă şi psihanaliză în romanul „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon...” / Felicia Cenuşă // Orientări artis‐ tice şi stilistice în literatura contemporană. – Ch., 2003. – Vol. 2. – P. 107‐117. 47. Rec. : Ghilaş, Ana. Funcţia structural‐axiologică a arhetipului în dis‐ cursul narativ al lui Vladimir Beşleagă / Ana Ghilaş // Limba şi litera‐ tura română: Regional – naţional – european. Simpozionul Interna‐ ţional Iaşi – Chişinău, 24‐27 noiem. 2005. – Iaşi, 2006. – P. 435‐441. 48. Rec. : Ghilaş, Ana. „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Ane‐ voioasa cale a cunoaşterii de sine”/ Ana Ghilaş // Romanul anilor '60. Modelul Bonus pastor. – Ch., 2006. – P. 93‐115. 1989

49. Zbor frânt : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lumina, 1989. – 221 p. – (Bibl. şcolarului). 50. Rec. : Cenuşă, Felicia. Tehnica narativă în romanul „Zbor frânt” de Vla‐ dimir Beşleagă / Felicia Cenuşă // Lit. şi arta. – 1998. – 5 febr. – P. 5. 1990

51. Cumplite vremi : [roman] / Vladimir Beşleagă ; prez. grafică : V.A. Roşca. – Ch. : Lit. artistică, 1990. – 338 p. Biobibliografie selectivă

1992

52. Zbor frânt ; Pădurea albastră ; Viaţa şi moartea nefericitului Fili‐ mon : [romane, nuvele]. – Ch. : Hyperion, 1992. – 462 p. 1997

53. Zbor frânt ; Ignat şi Ana : [romane]. – Ch. : Litera, 1997. – 419 p. – (Bibl. şcolarului). 1998

54. Nepotul1 : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Litera, 1998. – 263 p. ; Versiune electronică: http://www.docstoc.com/docs/ 22281699/Vladimir‐Besleaga‐Nepotul. – Accesat: 10.06.2011 ; http://193.230.235.141/carti/Beletristica/Carti%20literatura%20 romana%20(autori%20romani)/Vladimir%20Besleaga/Vladimir% 20Besleaga%20‐%20Nepotul.pdf. – Accesat: 11.06.2011 ; http://zdigilounge.info/2011/vladimir‐besleaga‐nepotul/. – Accesat: 11.06.2011. 2002

55. Jurnal (1986‐1988) : [mărturii] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 402 p. 56. Rec. : Curtescu, Margareta. Jurnalul ca spectacol al existenţei / Margareta Curtescu // Semn. – 2007. – Nr 1. – P. 20‐21. 2003

57. Cumplite vremi : [roman] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Litera ; Bucu‐ reşti : Litera Internaţional, 2003. – 696 p. – (Bibl. şcolarului). 58. Rec. : Soviany, Octavian. Tehnica monologului interior / Octavian Soviany // Luceafărul. – 2006. – 16 mar. – P. 9.

Romanul Acasă a fost reeditat în anul 1998 cu titlul Nepotul, conceput anterior de autor şi neacceptat de cenzură.

Vladimir Beşleagă

2004

59. Zbor frânt ; Ignat şi Ana : [romane]. – Ch. : Litera ; Bucureşti : Litera Internaţional, 2004. – 540 p. – (Bibl. şcolarului: ser. nouă) ; Versiune electronică: http://193.230.235.141/carti/Beletristica/ Carti%20literatura%20romana%20(autori%20romani)/Vladimir %20Besleaga/Vladimir%20Besleaga%20‐%20Zbor% 20Frant.pdf. – Accesat: 11.06.2011 ; http://andrian33.ucoz.ru/_ld/2/ 232_VladimirBesleag.pdf. – Accesat: 11.06.2011 ; http://www.scritube.com/literatura‐romana/carti/Vladimir‐ Besleaga‐Zbor‐frant1424102110.php. – Accesat: 09.06.2001. 2006

60. Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula, 1959 / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Prut Internaţional, 2006. – 328 p. 61. Rec. : Enciu, Nicolae. Istoria naţională ca roman / Nicolae Enciu // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 27‐28. 62. Rec. : Lungu, Eugen. Despre ateism, morminte şi „baza factologică” / Eugen Lungu // Destin Românesc. – 2007. – Nr 1/2. – P. 308‐309. 63. Rec. : Negru, Nina. Duminica Mare, 1959 / Nina Negru // Jurnal de Chişinău. – 2007. – 30 ian. – P. 8. 64. Rec. : Sârbu, Antonina. O carte de Vladimir Beşleagă / Antonina Sârbu // Ziarul de gardă. – 2007. – 6 dec. – P. 7. 65. Hoţii din apartamente : [povestiri] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Prut Internaţional, 2006. – 368 p. – (Col. „Scriitori contemporani”). 66. Rec. : Chiper, Grigore. Două cărţi din „serialul” „Zbor frânt” / Grigore Chiper // Contrafort. – 2006. – Sept. (Nr 9). – P. 5. 67. Rec. : Grati, Aliona. Vladimir Beşleagă: „Să spunem adevărul despre lumea care a fost şi viaţa ce‐am trăit” / Aliona Grati // Contrafort. – 2007. – Apr.‐Mai (Nr 4/5). – P. 10. 68. Rec. : Mischevca, Ion. Haideţi să prindem hoţii de apartamente / Ion Mischevca // Clipa. – 2007. – Nr 5. – P. 14‐15. 69. Ţipătul lăstunului : [versuri] / Vladimir Beşleagă ; alcăt. : Andrei Ţurcanu ; cop. : Vitalie Coroban. – Ch. : Cartier, 2006. – 80 p. – (Col. „Rotonda”).

Biobibliografie selectivă

2007

70. Durere : [roman] / Vladimir Beşleagă ; il. de Eudochia Zavtur. – Ch. : Cartea Moldovei, 2007. – 227, [32] p. : il., fot. – (Col. pentru elevi, studenţi). 2008

71. Conştiinţa naţională sub regimul comunist totalitar (RSSM: 1956‐ 1963) / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Cartier, 2008. – 104 p. 72. Rec. : Cosmescu, Alex. O lecţie de autenticitate / Alex Cosmescu // Destin Românesc. – 2008. – Nr 1, an. III. – P. 147‐149. 2010‐2011

73. Destine transnistriene : [dialoguri, interviuri realizate de Vladimir Beşleagă]. – Ch. : Prut Internaţional, 2010. – 396 p. 74. Omul de spirit2. Centenar Vasile Coroban (1910‐2010) / coord. al lucrării Vladimir Beşleagă ; cop. : Vitalie Coroban. – Ch. : Cartier, 2010. – 83 p. 74a. Misterioasele sfere : [texte dramatice] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : „Magna Princeps” SRL, 2011. – 264 p.

Articolele din această carte au fost publicate în ziarul Timpul (2009-2010) la rubrica Centenar Vasile Coroban, îngrijită de Vladimir Beşleagă.

Vladimir Beşleagă

ÎN ALTE LIMBI

cu caractere latine

75. 76. 77. 78.

1972‐1985 Čiurlio kliksmas (Zbor frânt) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Stefa Bulkeine. – Vilnius : Vaga, 1972. – 261 p. – În limba lit. Katkenud lend (Zbor frânt) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Kadi Kokk. – Tallinn : Eesti Raamat, 1980. – 347 p. : il. – În limba est. Bolest (Durere) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Jozefina Lackovicova. – Bratislava : Smena, 1985. – 209 p. – În limba slovacă. Kodus (Acasă) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Helve Vascimae. – Tallinn : Eesti Raamat, 1985. – 494 p. : il. – În limba est. 1986‐1987

79. Valu (Durere) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Matti Piirimaa. – Tallin : Eesti Raamat, 1986. – 184 p. – În limba est. 80. Interrupted flight (Zbor frânt) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Dionisie Bădărău, Dimitrie Melenciuc. – Ch. : Lit. artistică, 1987. – 172 p. – În limba engl. 81. Le vol brisé (Zbor frânt) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Jean‐Marie Pieri. – Ch. : Lit. artistică, 1987. – 192 p. – În limba fr. 82. Spalená Krídla (Zbor frânt) / Vladimir Beşleagă ; trad. şi postf. : Jiri Nasinec. – Praga : Odeon, 1987. – 253 p. – În limba сehă. 83. Vuelo quebrado (Zbor frânt) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Ion Dumbrăveanu, Tudor Balaban. – Ch. : Lit. artistică, 1987. – 183 p. – În limba span. cu caractere chirilice 1969‐1982 84. Крик стрижа (Zbor frânt) : [роман] / Владимир Бешлягэ ; пер. : В. Бжезовский. – М. : Сов. писатель, 1969. – 248 с. – În limba rusă. Biobibliografie selectivă

85. Летим на луну : [рассказы] / Владимир Бешлягэ ; пер. : С. Ми‐ хальчук. – Минск : «Маст. Лит.», 1977. – 47 с. – În limba bielorusă. 86. Дома (Acasă) / Владимир Бешлягэ ; пер. : В. Бжезовский. – М. : Сов. писатель, 1978. – 360 c. – În limba rusă. 87. Боль (Durere) : [роман] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Маргарита Арсеньева ; худож. : Э. Килдеску. – К. : Лит. артистикэ, 1982. – 181 с. : ил. – În limba rusă. 88. Вдома (Acasă) / Vladimir Beşleagă ; trad. : Marina Sloveanova. – Kiev : Dnipro, 1982. – 328 c. – În limba ucr. 89. Игнат и Анна (Ignat şi Ina) : [роман] / пер. : Вадим Рожков‐ ский, Александр Бродский ; Голубой лес (Pădurea albastră) : [повесть] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Михаил Хазин. – М. : Сов. писатель, 1982. – 224 с. : ил. – În limba rusă. 1983‐1990 90. Боль (Durere) : [роман] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Лилия Долгошевa. – М. : Молодая гвардия, 1983. – 157 с. – În limba rusă. 91. Болка (Durere) / Vladimir Beşleagă ; пер. : Нина Милушева. – София : Народна младеж. Издателство на ЦК на ДКМС, 1987. – 187 c. – În limba bulg. 92. Біль (Durere) / Vladimir Beşleagă ; пер. : Marina Sloveanova. – Kiev : Vidavniţtvo ŢK LKSMU Molodi, 1990. – 176 с. – În limba ucr.

Vladimir Beşleagă

ÎN CULEGERI ŞI PERIODICE

1971‐1988

93. Noaptea a treia : [fragm. din roman] / Vladimir Beşleagă // Cultura. – 1971. – 24 apr. – P. 8‐9. 94. Din caietul liric: Pentru tine : [versuri] / Vladimir Beşleagă // Cartea poeziei '78. – Ch., 1978. – P. 32‐34. 95. Auzi, bate un clopot... ; În noaptea aceasta... ; Bărbatul să uimească... ; Gândul meu dintâi... ; Mi‐ai spus odată... ; Şi pentru un biet brusture... : [versuri] / Vladimir Beşleagă // Cartea poeziei '85. – Ch., 1985. – P. 42‐44. 96. Când mintea... ; Nu, nu, nu... : [versuri] // Cartea poeziei '87. – Ch., 1987. – P. 55‐60. 97. Moldovă, ţară din poveşti... : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Tânărul leninist. – 1987. – 3 apr. (Nr 27). – P. 4. 98. Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine : [fragm. din roman] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1987. – Nr 7/8. – P. 36‐51. 99. Sânge pe zăpadă : [fragm.] / Vladimir Beşleagă // Zorile Bucovinei. – 1988. – 15 mai. – P. 3.

1990‐1996

100. Cumplite vremi : [fragm. din romanul cu acelaşi nume] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1990. – Nr 2. – P. 3‐5 ; Nr 3. – P. 2‐4. 101. Turculeţ cel mare : [fragm. din romanul Cumplite vremi] / Vladimir Beşleagă // Moldova soc. – 1990. – 23 febr. – P. 8. 102. Bunelul : [fragm. din romanul Zbor frânt] / Vladimir Beşleagă // Alunelul. – 1991. – Nr 7. – P. 4‐5. 103. Nistru în război : [fragm. necenzurat din romanul Zbor frânt, 1965] / Vladimir Beşleagă // Moldova Suverană. – 1991. – 12 oct. – P. 4. 104. Mustăţile mele ; Şedinţă‐fulger ; Pălăria lui Sofronie ; Oală‐n sac şi Tata mort ; Cu patu‐n drum : [texte umoristice] / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1993. – Nr 2. – P. 3. – P. 49. 105. Povestiri cât palma : [proză] / Vladimir Beşleagă // Columna. – 1993. – Nr 1. – P. 10‐21 ; Nr 2/3. – P. 2‐12. 106. Du‐te la spital, zice... : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Viaţa satului. – 1995. – 7 ian. – P. 1‐2. Biobibliografie selectivă

107. Domnia sa logofătul... : [fragm. din romanul istoric Cumplite vremi] / Vladimir Beşleagă // Dacia literară. – 1996. – Nr 2. – P. 43‐44. 108. Tiiiimpul... : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1996. – Nr 5/6. – P. 66‐67. 2004‐2005

109. Cel de‐al treilea, dacă ar fi fost acolo / Vladimir Beşleagă // Proză scurtă : [antologie]. – Ch., 2004. – Vol. 1. – P. 177‐214. 110. Zbor frânt / Vladimir Beşleagă // Roman : [în 4 vol.]. – Ch., 2004. – Vol. 2. – P. 91‐329. 111. Casa mea... : [versuri] / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 2005. – Nr 1/3. – P. 51. 112. Mama : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Ora satului. – 2005. – Apr. (Nr 8). – P. 3. 113. Tăcere : [proză] / Vladimir Beşleagă // Dacia literară. – 2005. – Sept. – P. 42‐43.

2006‐2008

114. Constat consternat – aşa s‐a întâmplat... ; Ce idee genială!... ; Vasile, avem noi socotelile noastre... ; A ars Cimitirul... : [versuri] / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 2006. – Nr 1/3. – P. 168‐ 173 ; Nr 4/6. – P. 294‐299. 115. Durere : [fragm. din roman] / Vladimir Beşleagă // Glasul Naţiu‐ nii. – 2006. – 29 iun. – P. 7. 116. Instantanee şi interogaţii : [proză scurtă] / Vladimir Beşleagă // Familia. – 2006. – Nr 6. – P. 58‐67. 117. În fiinţa ta iluzia nemuririi : [versuri] / Vladimir Beşleagă // Phoenix. – 2006. – 14 sept. – P. 13. 118. Marea paradă a Personajelor : [fragm. din naraţiunea dialogată Voci sau Dublul suicid din Zona Lacurilor] / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 2008. – Ian.‐Febr. (Nr 1/2). – P. 28 ; Mar. (Nr 3). – P. 17‐18 ; Apr. (Nr 4). – P. 17‐18.

2009

119. Dacă nu te îneci, eşti bun la ceva : [fragm. din vol. Dialoguri literare] / Vladimir Beşleagă // Clipa. – 2009. – Nr 2. – P. 38‐39. 32

Vladimir Beşleagă

120. Morţii cei vii şi viii cei morţi : [piesă] / Vladimir Beşleagă // Stare de urgenţă. – 2009. – Mar. (Nr 11). – P. 32. 121. Raiul rusesc : [fragm. din piesă] / Vladimir Beşleagă // Dacia literară. – 2009. – Iul. – P. 35‐37. 122. Raiul rusesc : [piesă] / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2009. – Nr 4. – P. 113‐126. 123. Voci 2, sau Misterioasele sfere : [proză] / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 2009. – Ian.‐Febr. (Nr 1/2). – P. 26 ; Mar.‐Apr. (Nr 3/4). – P. 27 ; Mai.‐Iun. (Nr 5/6). – P. 28‐29 ; Iul.‐Aug. (Nr 7/8). – P. 28‐29 ; Sept.‐Oct. (Nr 9/10). – P. 29‐30 ; Noiem.‐Dec. (Nr 11/12). – P. 26‐27 ; 2010. – Ian.‐Febr. (Nr 1/2). – P. 20‐21 ; Versiune electronică: http: //www.contrafort. md/numere/voci‐ 2‐sau‐misterioasele‐sfere‐partea‐vii. – Accesat: 01.06.2011. În alte limbi Cu caractere chirilice

1962‐1981

124. У колодца ляха : [рассказ] / Владимир Бешлягэ ; пер. : В. Кочетков // Днестр. – 1962. – № 9. – C. 102‐101. – În limba rusă. 125. Крик стрижа : [роман] / Владимир Бешлягэ ; пер. : В. Бжезовский // Кодры. – 1969. – № 1. – C. 3‐62 ; № 2. – C. 72‐ 100. – În limba rusă. 126. Голубой лес : [повесть] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Михаил Хазин // Кодры. – 1975. – № 3. – С. 3‐48. – În limba rusă. 127. Дома : [роман] / Владимир Бешлягэ ; пер. : В. Бжезовский // Кодры. – 1978. – № 7. – C. 9‐63 ; № 8. – C. 9‐74 ; № 9. – C. 13‐84. – În limba rusă. 128. Хочешь лететь на луну? : [рассказ] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Н. Колесник] // В дружбе наше счастье. – Киев, 1978. – C. 150‐153. – În limba ucr. 129. Игнат и Анна : [повесть] / Владимир Бешлягэ ; пер. : В. Рож‐ ковский // Кодры. – 1980. – № 11. – C. 5‐80. – În limba rusă. 130. Если бы там был третий : [новеллa] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Ю. Семенова // Колодцы растут в глубину. – К., 1981. – C. 5‐23. – În limba rusă. Biobibliografie selectivă

1982

131. Боль : [роман] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Лилия Долгошевa // Кодры. – 1982. – № 7. – C. 13‐81 ; № 8. – C. 5‐74. – În limba rusă. 132. Давайте полетим на луну : [рассказ] / Владимир Бешлягэ // Круг друзей : [стихи, рассказы]. – Ташкент, 1982. – С. 85‐91. – În limba rusă. 133. Моя песня : [рассказ] / Владимир Бешлягэ ; пер. : М. Черняв‐ ского // Бярозка. – 1982. – № 7. – C. 16‐18. – În limba rusă.

1985‐1989

134. Там сидели... : [отрывок из романа] / Владимир Бешлягэ ; пер. : М. и С. Молдован // Горизонт. – 1985. – № 3. – C. 11‐24. – În limba rusă. 135. Лютые времена : [отрывок из романа] / Владимир Бешлягэ ; пер. : А. Коган // Горизонт. – 1989. – № 8. – С. 2‐10 ; № 9. – С. 12‐29. – În limba rusă.

1990‐1993

136. Давай полетим на луну : [рассказ] / Владимир Бешлягэ ; пер. : Н. Атаев, М. Кемеков // Корне (Малыш). – 1990. – № 8. – C. 7. – În limba turkm. 137. Жизнь и смерть бедолаги Филимона или Тяжкий путь познания : [роман] / Владимир Бешлягэ ; авт. пер. // Кодры. – 1990. – № 1. – C. 6‐36 ; № 2. – C. 13‐42 ; № 3. – C. 9‐11 ; № 4. – C. 10‐48. – În limba rusă. 138. Дедушка : [из романа Прерваный полет] / Владимир Бешля‐ гэ ; пер. : А. Бродский // Алунел. – 1991. – № 7. – C. 4‐5. – În limba rusă. 139. Анна из рода Бантэшей : [новелла] / Владимир Бешлягэ // Спорт. Туризм. – 1993. – 7 апр. – С. 2. – În limba rusă. 140. Короткие истории / Владимир Бешлягэ ; пер. : М. Ломако // Колумна. – 1993. – № 4/6. – С. 2‐11 ; № 8. – С. 10‐21. – În limba rusă.

Vladimir Beşleagă

Publicistică 1961‐1976 141. Teatrul popular prezintă... : [despre activitatea teatrului popular din Călăraşi] / Vladimir Beşleagă // Cultura Moldovei. – 1961. – 14 dec. – P. 3. 142. Eroic pământ : [impresii de călătorie în Belarus] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1972. – Nr 12. – P. 18‐20. 143. Farmecul străvechiului meşteşug : [despre succesele munci‐ torilor de la Fabrica de ceramică artistică din Ungheni] / Vladimir Beşleagă // Viaţa satului. – 1975. – 31 iul. – P. 4. 144. Pentru noi, pentru copiii noştri : [reportaj despre localitatea Bujor şi locuitorii ei] / Vladimir Beşleagă // Dăruire. – Ch., 1976. – P. 135‐144. 145. Ţară a focurilor, copiilor, poeziei… : [impresii de călătorie în Azer‐ baidjan] / Vladimir Beşleagă // Cultura. – 1976. – 18 sept. – P. 12. 1983‐1994 146. Voroava lui Miron Logofătul / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1983. – 10 noiem. – P. 5. 147. Economia Moldovei – o economie antinaţională / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1990. – 25 ian. – P. 5 ; 1 febr. – P. 6. 148. Dimitriu, M. Amendamentele fracţiunii parlamentare a FPM la proiectul Codului funciar adoptat în prima lectură / Vladimir Beşleagă, M. Dimitriu // Sfatul Ţării. – 1991. – 25 iul. – P. 2. 149. „Calea confruntării armate nu poate duce la niciun rezultat satisfăcător” : [privind războiul din Transnistria] / Vladimir Beşleagă // Sfatul Ţării. – 1992. – 24 iul. – P. 3. 150. Frontul... huiduit? : [note polemice] / Vladimir Beşleagă // Glasul Naţiunii. – 1992. – 8 dec. – P. 9. 151. Anton Crihan : (10.07.1893 – 09.01.1993) [fruntaş al vieţii polit. din Basarabia, membru al Sfatului Ţării] : Necrolog / Vl. Beşleagă, A. Moşanu, I. Hadârcă // Moldova Suverană. – 1993. – 20 ian. – P. 2 ; Sfatul Ţării. – 1993. – 22 ian. – P. 2 ; Lit. şi arta. – 1993. – 21 ian. – P. 8 ; Glasul Naţiunii. – 1993. – Ian. (Nr 3.). – P. 8. Biobibliografie selectivă

152. Memoriul a 52 deputaţi de la Chişinău, adresat Sanctităţii Sale Alexei II, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii şi Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române : [3 apr. 1992] / Vl. Beşleagă, I. Buga, V. Vatamanu // Mesagerul. – 1994. – 30 iul.

153. 154.

155. 156. 157.

1999‐2001 În mâinile cui este soarta limbii? : Zece ani de la adoptarea legislaţiei lingvistice / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 1999. – Nr 6/8. – P. 8‐9. Mentalitatea colectivă şi procesele democratice din ultimii ani în RM (I‐II) : [eseu politic] / Vladimir Beşleagă // Flux. – 1999. – 16, 23 iul. – P. 5 ; Versiune electronică: http://lavender.fortunecity. com/hitchcock/489/devineri23iul.htm ; Impactul trecutului totali‐ tar asupra noilor democraţii din Europa Centrală şi de Est. – Ch., 2000. – P. 159‐168. RM : O absurditate? Un miracol? Un rău necesar? / Vladimir Beş‐ leagă // Jurnal de Chişinău. – 2000. – 3 noiem. – P. 3 ; Contrafort. – 2002. – Iul. (Nr 7/8). – P. 13, 19. Abracadabra Nă[şo]pârlire sau [şi] re[a]stauraţie : [pamflet politic] / Vladimir Beşleagă // Jurnal de Chişinău. – 2001. – 21 sept. – P. 6. O conştiinţă românească pură ca lacrima : Un an de la moartea patriotului Gheorghe Ghimpu : [In memoriam] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 2001. – 8 noiem. – P. 1, 7.

2003‐2005 158. Destine trans(i)nistr(i)ene : [confesiuni cu prilejul participării la Simp. intern. „Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural daco‐românesc şi în diasporă”, Iaşi. 23‐24 mai, 2003] / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 2003. – Iul.‐Aug. (Nr 7/8). – P. 22‐23. 159. Limba română, din nou crucificată / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 2003. – Nr 2/3. – P. 7‐8. 160. „Declaraţia lui Voronin face parte din repertoriul lui exhibi‐ ţionist” : Răspunsul unor scriitori la îndemnul „Scrieţi!” [lansat de către Preş. Rep. Moldova la serata de creaţie a poetului Grigore 36

Vladimir Beşleagă

Vieru] / Vladimir Beşleagă // Jurnal de Chişinău. – 2005. – 9 dec. – P. 8. 161. Îi doresc viitorului primar ochi să vadă şi urechi să audă nevoile orăşenilor : Gânduri bune pentru Chişinău / Vladimir Beşleagă ; pagină realizată de Nadina Gheorghiţă // Capitala. – 2005. – 13 oct. – P. 8. 2008‐2011 162. Cine a pricinuit degradarea imaginii Bisericii Neamului? : [decla‐ raţia unui grup de intelectuali cu privire la evenimentele recente din cadrul Mitropoliei Basarabiei] / Vladimir Beşleagă, Mihai Cimpoi, Nina Negru // Timpul de dimineaţă. – 2008. – 14 aug. – P. 5 ; 15 aug. – P. 7. 163. Declaraţia unui grup de intelectuali din Rep. Moldova [privind amestecul PPCD în conducerea şi activitatea Mitropoliei Basara‐ biei] / Vladimir Beşleagă, Gr. Vieru, Mihai Cimpoi // Jurnal de Chişinău. – 2008. – 15 aug. – P. 10. 164. Declaraţia deputaţilor din primul Parlament (1990‐1994), ales în mod democratic, cu privire la alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova, din 29 iulie 2009 / Vl. Beşleagă, S. Chircă, Gh. Amihalachioaie // Lit. şi arta. – 2009. – 2 iul. – P. 1.

Biobibliografie selectivă

LITERATURĂ PENTRU COPII Ediţii aparte

165. 166. 167. 168. 169.

1956‐1964 Zbânţuilă : [povestiri] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Şcoala sov., 1956. – 36 p. Vacanţa mea : [povestire pentru şcoala de şapte ani] / Vladimir Beşleagă. – Ch. : Cartea mold., 1959. – 57 p. : il. Buftea : [povestire pentru grădiniţa de copii] / Vladimir Beşleagă ; il. de V. Plenţcovschi. – Ch. : Cartea mold., 1962. – 28 p. : il. Găluşca lui Iluşca : [povestire pentru grădiniţa de copii şi şcoala primară] / Vladimir Beşleagă ; il. de L. Beleaev. – Ch. : Cartea mold., 1963. – 24 p. : il. Vrei să zbori la Lună? : [povestiri] / Vladimir Beşleagă ; des. : A. Ştarkman. – Ch. : Cartea mold., 1964. – 26 p. : il.

2005‐2009 170. Băiatul şi fetiţa : [povestire pentru copii] / Vladimir Beşleagă ; prez. grafică : Filimon Hămuraru. – Ch. : Labirint, 2005. – 14, [1] p. : il. 171. Dirimaga : [povestiri pentru copii] / Vladimir Beşleagă ; il. de Olga Cazacu. – Ch. : Prut Internaţional, 2009. – 31, [1] p. : il. În culegeri şi periodice 1958‐1961 172. Petricica fermecată : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1958. – Nr 2. – P. 16‐17 ; Nr 3. – P. 3‐5. 173. Cruciuliţa : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Tânărul leninist. – 1959. – 8, 14 apr. – P. 4. 174. Paznicul : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1959. – Nr 2. – P. 36‐41. 38

Vladimir Beşleagă

175. Bostanul îngâmfat : [poveste] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1961. – Nr 8. – P. 3. 176. Bun băiat e Monică... : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Tânărul leninist. – 1961. – 15 mar. – P. 4. 177. Prăsada de fier : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Femeia Moldovei. – 1961. – Nr 8. – P. 18.

178. 179. 180. 181. 182. 183. 184.

185. 186. 187. 188. 189.

1962‐1964 Găluşca lui Iluşca : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1962. – Nr 3. – P. 6‐7. Întrebaţi‐l pe Arhimede : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1962. – Nr 6. – P. 10‐11. Puntea : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Femeia Moldovei. – 1962. – Nr 1. – P. 12‐13. Vrei să zbori la lună? : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1962. – Nr 11. – P. 16‐18. Mămăligă : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1963. – Nr 11. – P. 13‐14. Măturoiul lui moş Nistor : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Scânteia leninistă. – 1963. – Nr 2. – P. 1‐3. Moş Martin : [versuri] / Vladimir Beşleagă // Tânărul leninist. – 1964. – 28 mar. – P. 4. 1981‐2009 Întrebaţi‐l pe Arhimede : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Tânărul leninist. – 1981. – 24 iul. – P. 4 ; Florile dalbe. – 2003. – 16 oct. – P. 8. Nuca ; Avionul : [istorioare] / Vladimir Beşleagă // Piatra ferme‐ cată : voie bună la cei mici. – Ch., 1982. – P. 53‐54. Moldovă, ţară din poveşti... : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Tânărul leninist. – 1987. – 3 apr. – P. 4. Buftea : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Pagini alese din litera‐ tura pentru copii. – Ch., 1993. – P. 79‐81. Întrebaţi‐l pe Arhimede : [povestiri] / Vladimir Beşleagă // Florile dalbe. – 2003. – 16 oct. – P. 8.

Biobibliografie selectivă

190. Băiatul şi fetiţa la joacă : [povestire] / Vladimir Beşleagă // Florile dalbe. – 2005. – 24 mar. – P. 8. 191. Broasca şi smântâna, sau Primele mijiri poetice : [fragm. din eseul memorialistic Despre eu cel‐ăl‐alt] / Vladimir Beşleagă // Florile dalbe. – 2006. – 7 dec. – P. 8. 192. Zbânţuilă : [povestire] / Vladimir Beşleagă ; des. : Ana Evtuşenco // Alunelul. – 2006. – Nr 7/8. – P. 18‐19.

Vladimir Beşleagă

Critic literar 1964‐1966 193. Acorduri : [despre micile antologii de poezie şi proză: Dărnicia anilor, Vatra doinelor, Luminează, soare] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1964. – Nr 9. – P. 158‐160. 194. Dragoste şi recunoştinţă [faţă de M. Eminescu] / Vladimir Beşlea‐ gă // Nistru. – 1964. – Nr 6. – P. 46‐47. 195. Două evenimente : [art. literar destinat decernării Premiului Nobel pe anul 1965 lui M. Şolohov] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1965. – Nr 11. – P. 59‐60. 196. Marginalii la poezia lui Grigore Vieru / Vladimir Beşleagă // Mol‐ dova soc. – 1966. – 19 aug. – P. 4. 197. Măsurile poeziei : [despre poezia lui Pavel Boţu] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1966. – Nr 5. – P. 135‐137.

198. 199. 200. 201.

1967‐1975 Ochiul magic : [cartea de debut a lui Iacob Burghiu] / Vladimir Beşleagă // Cultura. – 1967. – 25 febr. – P. 7. Stropi de bucurie : [despre lirica poeţilor tineri] / Vladimir Beşlea‐ gă // Cultura. – 1967. – 9 sept. – P. 5. Începuturi : [despre jurnalul lit. al lui Andrei Lupan] / Vladimir Beşleagă // Cultura. – 1974. – 10 aug. – P. 3 ; 17 aug. – P. 3. Inimile noastre sunt deschise : [70 ani de la naşterea lui M. Şolo‐ hov] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1975. – Nr 5. – P. 115‐117.

1976‐1978 202. Ecou al problemelor ce preocupă ţara : [despre activitatea scrii‐ torilor în preajma Congr. 5 al scriitorilor din RSSM] / Vladimir Beşleagă // Chişinău. Gaz. de seară. – 1976. – 8 apr. – Nr 82. – P. 3. 203. Acasă : Anul literar '76 : [comunicare cu privire la conf. lit. a Uniunii Scriitorilor şi Inst. de limbă şi lit. al AŞ din RSSM despre dezvoltarea lit. mold.] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1977. – 16 iun. – P. 4‐6. Biobibliografie selectivă

204. Grigore Vieru – bun prieten al copiilor / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1978. – Nr 9. – P. 136‐141. 205. Poezia azi : [eseu despre poezie] / Vladimir Beşleagă // Cartea poeziei '78. – Ch., 1978. – P. 7‐9. 206. Sărbătoare la baştina poetului [A. Mateevici] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1978. – 16 mar. – P. 3. 1983‐1987 207. Vocea poetului : [despre creaţia poetului Liviu Damian] / Vladi‐ mir Beşleagă // Moldova soc. – 1984. – 8 sept. – P. 4. 208. A fi verb : [omagiu adus poetului Liviu Damian] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1985. – 21 mar. – P. 3. 209. Profesor şi critic lit. de prestigiu : [despre activitatea regretatului critic lit. Vasile Coroban] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1985. – Nr 2. – P. 131‐136. 210. Ion Creangă şi simţul istoriei / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1987. – Nr 3. – P. 117‐119. 211. Istorie vie : [omagiu adus scriitorului Ion Constantin Ciobanu la 60 de ani] / Vladimir Beşleagă // Moldova soc. – 1987. – 27 oct. – P. 4.

212. 213. 214. 215.

1988 Analize rudimentare [privind problema lit. mold.] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1988. – Nr 4. – P. 147‐149. Durerea ireversibilelor pierderi... : [despre poetul Leonard Tuchi‐ latu] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1988. – Nr 10. – P. 75. Scriitorul şi destinele limbii materne : [raport prezentat la Plena‐ ra com. de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova] / Vladi‐ mir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1988. – 24 noiem. – P. 4‐5. Vox populi : [ecouri la eseul Veşmântul fiinţei noastre de V. Mân‐ dâcanu] / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1988. – Nr 12. – P. 74‐91.

Vladimir Beşleagă

1989 216. Acum ori niciodată ! : [raport prezentat la adunarea generală a scriitorilor] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1989. – 9 mar. – P. 5. 217. Fraţii Jderi de M. Sadoveanu e o epopee a moldovenilor / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1989. – 27 iul. – P. 4. 218. Miron Costin : câteva intuiţii / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1989. – 14 sept. – P. 4. 219. Pledoarie pentru distinsul om de cultură Mihai Cimpoi / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1989. – 2 mar. – P. 1, 3. 1991‐1994 220. Simţire şi adevăr, dragoste de neam : [despre poezia, proza şi lit. rom.] / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1991. – Nr 1. – P. 151‐ 160. 221. Te‐ai strămutat în amintire... : [In memoriam Ion Vatamanu] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1993. – 19 aug. – P. 4‐5. 222. Centenar Nichita Smochină : [etnogr. şi folclorist din Transnis‐ tria] / Vladimir Beşleagă // Destin Românesc. – 1994. – Nr 2. – P. 155‐156. 1995 223. Despre poeţi : câteva opinii abia... punctate / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1995. – Nr 8/9. – P. 184‐186. 224. Linia lui Serafim : [despre scriitorul Serafim Saka] / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 1995. – Mar.‐Apr. (Nr 5/6). – P. 8. 225. Mitul ca un avertisment sau Resurecţia unei conştiinţe critice : [despre crit. lit. Andrei Ţurcanu] / Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1995. – 7 sept. – P. 4. 1996‐1997 226. Omul şi sistemul : [despre Anatolie Corobceanu] / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1996. – Nr 7/8. – P. 22‐26. Biobibliografie selectivă

227. Vlad Ioviţă şi Istoria : [despre scriitorul şi cineastul Vlad Ioviţă] / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1996. – Nr 5/6. – P. 7‐11. 228. Epistolar : [fragm. din corespondenţa dintre Mihai Cimpoi, Ion Gherman, Andrei Strâmbeanu şi Vasile Coroban cu Vladimir Beşleagă] / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1997. – Nr 3/4. – P. 11‐12 ; Nr 5/6. – P. 10‐19. 1998‐1999 229. Druţă e mai mult decât un nume sonor / Vladimir Beşleagă // Flux. – 1998. – 2 sept. – P. 6. 230. Împlinire : [cuv. în memoria eseistei Lucia Purice] / Vladimir Beşleagă // Atelier. – 1998. – Nr 5/6. – P. 29‐30. 231. Jurnalul anului 1986 / Vladimir Beşleagă // Basarabia. – 1999. – Nr 2. – P. 22‐23. 2000‐2002 232. Asemenea oameni se nasc rar la noi : [despre Vasile Coroban] / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 2000. – Nr 6/12. – P. 109‐ 110. 233. Recitind Divanul lui Dimitrie Cantemir / Vladimir Beşleagă // Conceptul creştin de educaţie – idealul românilor de pretutindeni. – Ch., 2000. – Vol. 1. – P. 49‐55. 234. Iarna debutului meu : [memorii] / Vladimir Beşleagă // Noi. – 2002. – Nr 4. – P. 20. 235. Limba, limbaj, metalimbaj / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2002. – Nr 1. – P. 48‐53. 236. Literatura într‐o zonă a ultraparadoxurilor şi într‐un timp al supra‐absurdului sau Acest nesfârşit tunel al tranziţiei / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2002. – Nr 4. – P. 25‐28. 2003‐2006 237. Crochiuri : [meditaţii lit.] / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 2003. – Febr. (Nr 2). – P. 27‐28. 44

Vladimir Beşleagă

238. Igor Vieru [plastician] / Vladimir Beşleagă, Grigore Vieru, Rodica Ursachi, Spiridon Vangheli // Atelier. – 2003. – Nr 2/4. – P. 8‐15. 239. Ştefan cel Mare în cronica germană a lui Schedel / Vladimir Beşleagă // Ardealul literar. – 2004. – Nr 3. – P. 32‐33. 240. Tensiunea lui Serafim [Saka] / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2005. – Nr 1. – P. 53‐56. 241. Despre harul şi curajul timidului Dimitrie cel Crud : [despre creaţia dramaturgului Dumitru Crudu] / Vladimir Beşleagă // Timpul de dimineaţă. – 2006. – 2 iun. – P. 2. 2008 242. Das Ewig‐Weibliche : [amintiri despre mama] / Vladimir Beşleagă // Semn. – 2008. – Nr 2. – P. 13‐14. 243. Imperativul lucidităţii : [despre creaţia poetului Andrei Ţurcanu] / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2008. – Nr 2. – P. 34‐63 ; Nr 3. – P. 21‐52.

244. 245. 246. 247. 248. 249.

2009 Adio, Andrei Vartic : [In memoriam] / Vladimir Beşleagă, A. Arseni, D. Braşoveanu // Lit. şi arta. – 2009. – 4 iun. – P. 2. Alexei Marinat este un simbol al timpurilor noastre : Alexei Marinat – un om de o verticalitate exemplară : [In memoriam] / Vladimir Beşleagă // Flux. – 2009. – 22 mai. – P. 8. Galaicu‐Păun, Emilian : Yin Time în germană : [analiza lit.] / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2009. – Nr 1. – P. 6‐9. La început, Grigore Vieru... / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 2009. – Nr 1/4. – P. 270‐272. Nouăsprezece mămăligi : [centenar Vasile Coroban, cercetător şi crit. lit.] / Vladimir Beşleagă // Timpul de dimineaţă. – 2009. – 20 noiem. – P. 24. Ochii Stelianei : [notiţe de jurnal în versuri 5 mai 2006 – 2 aug. 2007] / Vladimir Beşleagă // Stare de urgenţă. – 2009. – Dec. (Nr 19/20). – P. 19‐38.

Biobibliografie selectivă

250. Profesorul şi omul de spirit : [In memoriam Vasile Coroban, cer‐ cetător şi critic lit.] / Vladimir Beşleagă // Timpul de dimineaţă. – 2009. – 30 oct. – P. 29. 251. Sufletul lui Vieru se odihneşte pe fruntea necăjitei Basarabii : A murit sufletul Basarabiei : [In memoriam] / Vladimir Beşleagă // Jurnal de Chişinău. – 2009. – 20 ian. – P. 4. 252. Varegul călător sau Omul cu o sută de... ochi : [despre Adrian Dinu Rachieru] / Vladimir Beşleagă // Limba Română. – 2009. – Nr 9/10. – P. 158‐159. 2010 253. Un deceniu de acumulare, căutări, catastrofe şi iluminări: 1956‐ 1965 : Jurnal / Vladimir Beşleagă // Sud‐Est cultural. – 2010. – Nr 4. – P. 65‐80 ; 2011. – Nr 1. – P. 49‐64. 254. Dincoacele şi dincoloul din noi : [despre romanul Cartea nomazilor din B de Val Butnaru] / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 2010. – Mai‐Iun. (Nr 5/6). – P. 11 ; Versiune electronică: http://www.contrafort.md/numere/dincoacele‐i‐dincoloul‐din‐ noi. – Accesat: 10.05.2011. 2011 255. Magister dixit: „…cele mai mari tragedii se pot întoarce în farse…” : [despre cazul deportării poetului Nicolai Costenco] / Vladimir Beşleagă // Atelier. – 2011. – Ian.‐Mar. (Nr I). – P. 3. 256. Serafim Saka, scriitorul pe care nu l‐au oprit Vămile : [In memo‐ riam] / Vladimir Beşleagă // Flux. – 2011. – 27 mai ; Versiune electronică: http://www.flux.md/editii/201119 /articole/11797/. – Accesat: 09.06.2011.

Vladimir Beşleagă

În alte limbi 1972‐1982 257. Под солнцем Октября : [о расцвете культуры молд. народа, о развитии издат. дела в республике] / Владимир Бешлягэ // Книжное обозрение. – 1972. – 21 дек. – C. 7‐8. – În limba rusă. 258. О судьбе родной земли : [о писателе В. Филипе] / Владимир Бешлягэ // Сов. Молдавия. – 1980. – 13 сент. – C. 4. – În limba rusă. 259. Современник, увиденный молодо : [o творчестве писателя Н. Виеру] / Владимир Бешлягэ ; пер. c рум. : Л. Долгошева // Кодры. – 1980. – № 9. – C. 142‐147. – În limba rusă. 260. Возращенный Прометей : [о проблемах и путях развития современной молд. прозы] / Владимир Бешлягэ // Лит. газ. – 1981. – 17 июня. – C. 4. – În limba rusă. 261. Нурмурат Сарыханов : [туркм. писатель] / Владимир Бешлягэ ; пер. c рум. : Михаил Хазин // Кодры. – 1981. – № 7. – C. 147‐149. – În limba rusă. 262. Особенности современной молдавской литературы о взаимообогащении литератур народов СССР / Владимир Бешлягэ // Вопр. лит. – 1982. – № 12. – C. 238‐242. – În limba rusă. 1989 263. Вопрошающее сознание : Человек и время в романах Николая Виеру / Владимир Бешлягэ // Кодры. – 1989. – № 6. – С. 138‐142. – În limba rusă.

Biobibliografie selectivă

Traducător Ediţii aparte 1970 264. Longos. Dafnis şi Cloe : [roman pastoral] / Longos ; trad. din limba rusă de Vladimir Beşleagă. – Ch. : Cartea mold., 1970. – 167 p. : il. 1976 265. Erasm din Rotterdam. Lauda prostiei / Erasm din Rotterdam ; trad. din limba lat. de Vladimir Beşleagă ; prez. grafică : Ilia Bogdesco. – Ch. : Cartea mold., 1976. – 300 p. 1989 266. Erasmus Roterodamus. Stultitiae laus (morias egkomion) = Erasm din Rotterdam. Lauda prostiei (elogiul nebuniei) / Erasm din Rotterdam ; trad. din limba lat. de Vladimir Beşleagă. – Ch. : Lit. artistică, 1989. – 224 p. – (Ed. bilingvă). 1990 267. Longos. Dafnis şi Cloe : [roman pastoral] / Longos ; trad. din limba rusă de Vladimir Beşleagă. – Ed. a 2‐a. – Ch. : Hyperion, 1990. – 108, [1] p. : il. 1998 268. Erasm din Rotterdam. Lauda prostiei / Erasm din Rotterdam ; versiune rom. de Vladimir Beşleagă. Triumful şi destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam / Stefan Zweig ; trad. din limba germ. de Emeric Deutsh . – Ch. : Cartea mold., 1998. – 245 p. 269. Rec. : Patras, Antonio. Despre prostie, sine ira et studio / Antonio Patras // Convorbiri literare. – 1999. – Nr 3. – P. 29. 48

Vladimir Beşleagă

270. Rec. : David, Eugenia. „Lauda prostiei” – o carte de netăgăduită actualitate / Eugenia David // Moldova Suverană. – 2000. – 25 mar. – P. 3. 2006 271. Longos. Dafnis şi Cloe : [roman pastoral] / Longos ; trad. din limba rusă de Vladimir Beşleagă. – Ed. a 3‐a. – Ch. : Cartier, 2006. – 103 p. În culegeri şi periodice 1992 272. Miron, Paul. Pomicultorii din Basarabia : [scenetă radiofonică] / Paul Miron ; pref. şi trad. din limba germ. de Vladimir Beşleagă // Lit. şi arta. – 1992. – 7 mai. – P. 4‐5.

Biobibliografie selectivă

Prefaţator, postfaţator, recenzent 1964‐1965 273. Prezenţa scriitorului în actualitate / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1964. – 19 iul. – P. 132‐135. – Rec. la cartea : Ciobanu, I.C. Evo‐ cări : [art. şi studii] / I.C. Ciobanu. – Ch. : Cartea mold., 1964. – 160 p. 274. Viziune şi realizare / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1964. – Nr 8. – P. 144‐148. – Rec. la cartea : Lupan, Ana. Buruieni de dragoste : [povestiri] / Ana Lupan. – Ch. : Cartea mold., 1964. – 176 p. 275. Lupta cu uitarea / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1965. – Nr 12. – P. 146‐150. – Rec. la cartea : Boţu, Pavel. Răboj : [povestiri] / Pavel Boţu. – Ch. : Cartea mold., 1965. – 147 p. 276. Semnificaţia debutului / Vladimir Beşleagă // Nistru. – 1965. – Nr 9. – P. 150‐156. – Rec. la cartea : Cibotaru, M. Tăcerea păduri‐ lor : [culeg. de povestiri] / M. Cibotaru. – Ch. : Cartea mold., 1965. – 196 p. 1972‐1999 277. [Prefaţă] / Vladimir Beşleagă // Filip Vitalie. Răspântii. – Ch., 1972. – P. 3. 278. Semnele talentului : [pref.] / Vladimir Beşleagă // Rusu Nicolae. Pânzele babei. – Ch., 1978. – P. 3‐4. 279. Băiatul de la Vişina : [pref.] / Vladimir Beşleagă // Mihail Viorel. Bărbaţii la mijlocul verii. – Ch., 1982. – P. 3‐6. 280. Vraja graiului străbun : [postf.] / Vladimir Beşleagă // Neculce I. O samă de cuvinte. – Ch., 1986. – P. 50‐54. 281. Chemare şi îndemn : [cuv. însoţitor] / Vladimir Beşleagă // Neagoe (Berlinski) Vlad. Poteci răzleţe. – Ch., 1987. – P. 3‐6. 282. Un mare bărbat al Neamului : [pref.] / Vladimir Beşleagă // Moldovan Dumitru. Haiducul Tobultoc. – Ch., 1989. – P. 5‐10 ; Lit. şi arta. – 1989. – 10 aug. – P. 1, 4. 283. [Postfaţă] / Vladimir Beşleagă // Neculce I. O samă de cuvinte – Ch., 1992. – P. 41‐44. 50

Vladimir Beşleagă

284. Concept, structură, realizare / Vladimir Beşleagă // Contrafort. – 1999. – Ian. (Nr 1). – P. 14‐16 ; Febr.‐Mar. (Nr 2/3). – P. 26‐31. – Rec. la cartea : Cimpoi, Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia / Mihai Cimpoi. – Ch. : ARC, 1996‐1997. 2002‐2010 285. Împlinire/Destin : [pref.] / Vladimir Beşleagă // Purice Lucia. Viul din noi. – Bucureşti, 2002. – P. 5‐10. 286. Fraţii Jderi, o epopee a neamului nostru : [pref.] / Vladimir Beşleagă // Sadoveanu Mihail. Fraţii Jderi. – Ch., 2006. – P. 5‐12. 287. [Cuvânt înainte] / Vladimir Beşleagă // Mihailov Timotei P. Curcubeul îngemănat : [povestire]. – Ch., 2007. – P. 3‐4. 288. În romanul acesta colcăie viaţa de astăzi / Vladimir Beşleagă // Flux. – 2008. – 29 febr. – P. 8. – Rec. la cartea : Postolache, Ghenadie. Şapte mii : [roman] / Ghenadie Postolache. – Ch. : Periscop, 2007. – 152 p. 289. [Postfaţă] / Vladimir Beşleagă // Partole Claudia. Viaţa unei nopţi sau Totentanz (Jurnalul unei menajere). – Ch., 2009. – P. 168. 290. [Prefaţă] / Vladimir Beşleagă // Babansky Valeriu. Mojud. – Ch., 2009. – P. 3. 291. [Centenar Coroban. Profesorul şi omul de spirit] : [pref.] / Vladimir Beşleagă // Omul de spirit. – Ch., 2010. – P. 5‐6.

În alte limbi 292. Возвращение к истокам / Владимир Бешлягэ // Дружба народов. – 1968. – Nr 2. – C. 279‐280. – Rec. la cartea : Менюк, Георге. Калоян : [новеллы и эссе] / Георге Менюк. – К. : Картя молд., 1966. – 199 с. – În limba rusă. 293. [Предисловие] / Владимир Бешлягэ // Виеру Николае. Ветер и свет : [повести и рассказы]. – М., 1980. – С. 4‐5. – În limba rusă.

Biobibliografie selectivă

VIAŢA ŞI ACTIVITATEA Ediţii aparte 1981 294. Hropotinschi, Andrei. Treptele creaţiei – trepte ale măiestriei : [studiu asupra creaţiei literare a lui Vladimir Beşleagă] / Andrei Hropotinschi. – Ch. : Lit. artistică, 1981. – 240 p.

2009‐2011 295. Burlacu, Alexandru. Vladimir Beşleagă: Po(i)etica romanului / Alexandru Burlacu ; cop. şi prez. grafică : Igor Condrea. – Ch. : Gunivas, 2009. – 124 p. 295a. Vladimir Beşleagă, omul luminat : [volum omagial] /Acad. de Şt., Inst. de Filologie. – Ch. : Î.E.P. Ştiinţa, 2011 (Combinatul Poligr.). – 328 p. – (Col. Personalităţi notorii). În culegeri şi periodice 1967‐1968

296. Coroban, Vasile. Cuvânt despre încrederea faţă de om / Vasile Coroban // Chişinău. Gaz. de seară. – 1967. – 25 noiem. – P. 3. 297. Cimpoi, Mihai. Măiestrie şi originalitate : [despre romanul lui Vladimir Beşleagă Zbor frânt] / Mihai Cimpoi // Moldova soc. – 1968. – 18 aug. – P. 4. 298. Coroban, Vasile. Vladimir Beşleagă : [portr. lit.] / Vasile Coroban // Cultura. – 1968. – 16 mar. – P. 10. 299. Melnic, Timofei. Ecologia omului : [scriitorul Vladimir Beşleagă, candidat la Premiul de Stat] / Timofei Melnic // Nistru. – 1968. – Nr 8. – P. 118‐121. 300. Râbac, Simion. Învăţămintele trecutului : [despre romanul lui Vl. Beşleagă Zbor frânt, propus pentru Premiul de stat al RSSM] / Simion Râbac // Chişinău. Gaz. de seară. – 1968. – 24 sept. – P. 3 ; Веч. Кишинев. – 1968. – 24 сент. – C. 3. 52

Vladimir Beşleagă

1969‐1976 301. Ciocanu, Ion. Vladimir Beşleagă: Zbor frânt / Ion Ciocanu // Ciocanu Ion. Articole şi cronici literare. – Ch., 1969. – P. 90‐104. 302. Chira, Gheorghe. Vladimir Beşleagă // Profiluri literare. − Ch., 1972 . – P. 37‐44. 303. Cărare, Petru. Epigrame [lui S. Şleahu, Vl. Beşleagă, Mihail Gh. Cibotaru, Vasile Coroban, Alex Cosmescu] / Petru Cărare // Moldova soc. – 1976. – 14 apr. – P. 4. 304. Vatamanu, Ion. Ce dulce floare : [pentru Vladimir Beşleagă] / Ion Vatamanu // Vatamanu Ion. Iubire de tine. – Ch., 1976. – P. 154. 1978 305. Bileţchi, Nicolae. Proza lui Vladimir Beşleagă / Nicolae Bileţchi // Viaţa satului. – 1978. – 28 sept. – P. 4. 306. Ciocanu, Ion. Tinereţea elegiei : [despre candidatul la Premiul de stat al RSSM Vladimir Beşleagă] / Ion Ciocanu // Lit. şi arta. – 1978. – 13 iul. – P. 3. 307. Mocanu, Vladimir. Analiza psihologică şi sugestia metaforică în romanul Acasă de Vladimir Beşleagă / Vladimir Mocanu // Nistru. – 1978. – Nr 9. – P. 128‐135. 308. Nastasiu, Vasile. Laudă demnităţii şi cunoaşterii : [despre activi‐ tatea scriitorului Vladimir Beşleagă] / Vasile Nastasiu // Învăţ. public. – 1978. – 13 sept. – P. 4. 1980 309. Ciocanu, Ion. Drumurile şi rosturile copilăriei : [despre activitatea lit. a lui Vladimir Beşleagă] / Ion Ciocanu // Nistru. – 1980. – Nr 6. – P. 138‐145. 310. Ciocanu, Ion. Virtuţile rememorării / Ion Ciocanu // Ciocanu Ion. Clipa de graţie. – Ch., 1980. – P. 220‐231. 311. Cimpoi, Mihai. Liniştea epică şi neliniştile prozei : [inclusiv despre proza lui Vl. Beşleagă] / Mihai Cimpoi // Nistru. – 1980. – Nr 3. – P. 141‐148. Biobibliografie selectivă

1981 312. Badiu, Vasile. Săpând adâncuri sufleteşti / Vasile Badiu // Moldova soc. – 1981. – 25 iul. – P. 4. 313. Chira, Gheorghe. Receptarea istoriei / Gheorghe Chira // Tinerimea Moldovei. – 1981. – 24 iul. – P. 4. 314. Ciocanu, Ion. Neîncetata căutare / Ion Ciocanu // Viaţa satului. – 1981. – 25 iul. – P. 4. 315. Codru, Anatol. Frumuseţile dure ale pământului din noi / Anatol Codru // Tinerimea Moldovei. – 1981. – 24 iul. – P. 4. 316. Vladimir Beşleagă la 50 ani : [grupaj de materiale] // Lit. şi arta. – 1981. – 23 iul. – P. 4‐5. – Din conţ. : A iubi viaţa... / Gh. Mazilu ; Scrisul fără alineate / M. Cimpoi ; Mărturisire în tăcere / I. Burghiu ; Însemnare / H. Moraru. 1982‐1985 317. Dolgan, Mihai. Copilăria – fond de aur al experienţei : [despre creaţia lit. a lui Vl. Beşleagă] / Mihai Dolgan // Lit. şi arta. – 1982. – 25 febr. – P. 5. 318. Ţurcanu, Andrei. Treptele creaţiei lui Vladimir Beşleagă / Andrei Ţurcanu // Nistru. – 1982. – Nr 12. – P. 137‐141. 319. Beşleagă Vladimir Vasilievici (n. 25.7.1931, s. Mălăieşti, r‐nul Grigoriopol) // Literatura şi arta Moldovei : Encicl. – Ch., 1985. – Vol. I. – P. 90‐91. 320. Damian, Liviu. Cercuri : [poezie dedicată lui Vladimir Beşleagă] / Liviu Damian // Damian Liviu. Scrieri alese. – Ch., 1985. – Vol. 2. – P. 70. 1986‐1990 321. Vieru, Nicolae. Omul luminat / Nicolae Vieru // Lit. şi arta. – 1986. – 20 noiem. – P. 2. 322. Bantoş, Ana. Adolescenţa în romanele lui Vladimir Beşleaga // Beşleagă Vladimir. Durere. – Ch., 1987. – P. 5‐14.

Vladimir Beşleagă

323. Stati, Vasile. „...Cu dragoste pururea la istorii” : [despre scriitorul Vladimir Beşleagă] / Vasile Stati // Moldova soc. – 1988. – 16 aug. – P. 4. 324. Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă : linii de contur la un profil literar / Nicolae Bileţchi // Zorile Bucovinei. – 1990. – 20, 23 mar. – P. 4. 325. Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă – prozatorul / Nicolae Bileţchi // Nistru. – 1990. – Nr 5. – P. 159‐167. 1991 326. Cimpoi, Mihai. Cei trei Beşleagă / Mihai Cimpoi // Moldova Suve‐ rană. – 1991. – 25 iul. – P. 4. 327. Cimpoi, Mihai. Omul, satul, eternitatea / Mihai Cimpoi // Viaţa satului. – 1991. – 31 iul. – P. 1. 328. Ciocanu, Ion. Semnele şi caratele talentului [lui Vladimir Beşleagă] / Ion Ciocanu // Moldova Suverană. – 1991. – 25 iul. – P. 4. 329. Mazilu, Gheorghe. Drama cunoaşterii artistice / Gheorghe Mazi‐ lu // Moldova Suverană. – 1991. – 25 iul. – P. 4. 330. Mihail, Viorel. Vladimir Beşleagă / Viorel Mihail // Lit. şi arta. – 1991. – 25 iul. – P. 1. 331. Nastasiu, Vasile. Chemarea istoriei / Vasile Nastasiu // Glasul Naţiunii. – 1991. – 25 iul. – P. 5. 332. Tomşa, Ilie. Experimentul: năzuinţă şi risc / Ilie Tomşa // Basa‐ rabia. – 1991. – Nr 3. – P. 178‐181. 1993‐1994 333. Ciocanu, Ion. Demnitatea scrisului : [despre creaţia scriitorului Vladimir Beşleagă] / Ion Ciocanu // Basarabia. – 1993. – Nr 1. – P. 54‐58. 334. Prepararea independentă a analizelor literare pentru discuţia colectivă în clasă a operelor : Vladimir Beşleagă // Literatura română. – Ch., 1993. – P. 185‐194. 335. Ciubucciu, Vladimir. Solomon din Mălăieşti : [arborele genealogic al lui Vladimir Beşleagă] / Vladimir Ciubucciu // Lit. şi arta. – 1994. – 5 mai. – P. 7. Biobibliografie selectivă

1996 336. Armaşu, Liliana. Anevoioasă cale a cunoaşterii / Liliana Armaşu // Ţara. – 1996. – 6 aug. – P. 4. 337. Cimpoi, Mihai. Consemnări / Mihai Cimpoi // Viaţa satului. – 1996. – 10 aug. – P. 12. 338. Cimpoi, Mihai. Vladimir Beşleagă / Mihai Cimpoi // Cimpoi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române. – Ch., 1996. – P. 198‐199. 339. Ciocanu, Ion. Conştiinţa de sine a scriitorului / Ion Ciocanu // Luceafărul. – 1996. – 6 aug. – P. 4. 340. Ciocoi, Gheorghe. Zborul autentic nu poate fi frânt / Gheorghe Ciocoi // Viaţa satului. – 1996. – 10 aug. – P. 12. 341. Gheorghiţă, Ion. Lângă apă lină : lui Vladimir Beşleagă, la el acasă / Ion Gheorghiţă // Aduceri aminte. – Ch., 1996. – Partea 1. – P. 32‐33. 342. Mihail, Viorel. Ce ai suflete în regiunea inimii? / Viorel Mihail // Săptămîna. – 1996. – 16 aug. – P. 15. 343. Snegur, Mircea. Mesaj adresat scriitorului Vladimir Beşleagă cu prilejul împlinirii vârstei de 65 ani / Mircea Snegur // Tineretul Moldovei. – 1996. – 27 iul. – P. 1. 1997‐1998 344. Ciocanu, Ion. Vladimir Beşleagă / Ion Ciocanu // Limba Română. – 1997. – Nr 1/2 . – P. 161. 345. Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă: romanul de sondaj psihologic al timpului interior / Nicolae Bileţchi // Literatura română postbelică: integrări, valorificări, reconsiderări. – Ch., 1998. – P. 491‐503. 346. Dabija, Nicolae. Lăsaţi salcâmul : lui Vladimir Beşleagă / Nicolae Dabija // Dabija Nicolae. Fotograful de fulgere. – Bucureşti, 1998. – P. 81‐82. 347. Vasilache, Vasile : [şase scrisori către Vladimir Beşleagă: 1963] / Vasile Vasilache // Basarabia. – 1997. – Nr 1/2. – P. 96‐106.

Vladimir Beşleagă

1999 348. Bărbulescu, Simion. Vladimir Beşleagă – un mare povestitor / Simion Bărbulescu // Convorbiri literare. – 1999. – Iul. (Nr 7). – P. 21. 349. Cenuşă, Felicia. „Dislocarea” povestirii în romanul Viaţa şi moar‐ tea nefericitului Filimon... de Vladimir Beşleagă / Felicia Cenuşă // Lit. şi arta. – 1999. – 20 mai. – P. 5. 350. Cenuşă, Felicia. „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Esconvenţionalizarea metodei mimetice a prozei tradiţionale” : [analiza romanului Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine] / Felicia Cenuşă // Limba Română. – 1999. – Nr 6/8. – P. 173‐176. 351. Hadârcă, Ion. Expres‐referat : pentru Vladimir Beşleagă / Ion Hadârcă // Hadârcă Ion. Albe cetăţile negre. – Ch., 1999. – P. 26. 2000‐2002 352. Matei, Valeriu. Vladimir Beşleagă, scriitor şi om al cetăţii / Valeriu Matei // Mesagerul. – 2000. – 25 iul. – P. 7. 353. Bantoş, Ana. Vladimir Beşleagă : vocaţia suferinţei / Ana Bantoş // Limba Română. – 2001. – Nr 9/12. – P. 131‐133. 354. Belicov, Serafim. O întreagă instituţie de cultură : [scriitorul Vla‐ dimir Beşleagă la 70 de ani de la naştere] // Moldova Suverană. – 2001. – 25 iul. – P. 3. 355. Borş, Anton. Geanta lui Beşleagă : [evocări] / Anton Borş // Lit. şi arta. – 26 iul. – 2001. – P. 3. 356. David, Eugenia. Dăruit lecturii şi scrisului : [evocări despre Vladimir Beşleagă cu ocazia aniversării a 70‐a] / Eugenia David // Săptămîna. – 2001. – 27 iul. – P. 6. 357. Zbârciog, Vlad. Măsura propriei conştiinţe – cunoaşterea de sine... : [scriitorul Vladimir Beşleagă la 70 de ani de la naştere] // Moldova Suverană. – 2001. – 25 iul. – P. 3 358. Cenuşă, Felicia. Modalităţi de prezentare a evenimentului epic în romanul Zbor frânt de Vladimir Beşleagă / Felicia Cenuşă // Limba Română. – 2002. – Nr 1/3. – P. 84‐86. Biobibliografie selectivă

359. Hropotinschi, Andrei. Doamne, iarăşi ne bagi în proverb? : [creaţia scriitorului Vladimir Beşleagă] / Andrei Hropotinschi // Accente. – 2002. – 10‐16 ian. – P. 7. 2003 360. Beşleagă, Vladimir // Literatura română. – Ed. a 3‐a rev. şi ad. – Ch., 2003. – P. 68‐71. 361. Ciocan, Iulian. În preajma „revoluţiei” : [despre Jurnalul lui Vladimir Beşleagă / Iulian Ciocan // Sud‐Est cultural. – 2003. – Nr 1. – P. 42‐44 ; Versiune electronică: http://www.sud‐ est.md/numere/20030321/article_9/. – Accesat: 24.03.2011. 362. Suceveanu, Arcadie. Un prozator modern [Vladimir Beşleagă] / Arcadie Suceveanu // Contrafort. – 2003. – Nr 5/6. – P. 16. 363. Vieru, Grigore. Acolo... : [poezie dedicată lui Vladimir Beşleagă] / Grigore Vieru // Limba Română. – 2003. – Nr 4/5. – P. 48. 2004‐2005 364. Beşleagă, Vladimir : [date biogr.] // Dicţionar enciclopedic ilustrat Junior. – Ch., 2004. – P. 170. 365. Beşleagă, Vladimir : [date biogr.] // Dicţionarul general al litera‐ turii române. – Bucureşti, 2004. – Vol. 1. – P. 496‐498. 366. Simuţ, Ion. Ieşirea în larg a romanului basarabean (II) : [inclusiv şi despre creaţia lui Vl. Beşleagă] / Ion Simuţ // România literară. – 2004. – 3‐9 noiem. – P. 12 ; Versiune electronică: http://www.romlit.ro/ieirea_n_larg_a_romanului_basarabean_ii. – Accesat: 24.03.2011. 367. Simuţ, Ion. Vârful ierarhiei în proza basarabeană : [prozatorul Vladimir Beşleagă] / Ion Simuţ // Jurnal de Chişinău. – 2005. – 16 aug. – P. 11 ; România literară. – 2005. – Mai (Nr 20) – P. 13 ; Europenitatea romanului românesc contemporan. – Oradea, 2008. – P. 95‐100.

Vladimir Beşleagă

2006 368. Ghilaş, Ana. Reverberaţiile modelului Bonus Pastor în romanul psihologic al lui Vladimir Beşleagă / Ana Ghilaş // Ghilaş Ana. Romanul anilor '60... – Ch., 2006. – P. 73‐115. 369. Mihail, Viorel. Angoasele ucenicului neascultător : [reflecţii despre scriitorul Vladimir Beşleagă] / Viorel Mihail // Săptă‐ mîna. – 2006. – 18 aug. – P. 9. 370. Simuţ, Ion. Scriitura unei agonii : [despre opera lui Vl. Beşleagă] / Ion Simuţ // România literară. – 2006. – 28 iul. (Nr 30). – P. 13 ; Versiune electronică: http:// www.romlit. ro/ scriitura_unei_agonii. – Accesat: 24.03.2011 ; Europenitatea romanului românesc contemporan. – Oradea : Ed. Universităţii din Oradea, 2008. – P. 100‐106. 371. Vladimir Beşleagă – 75 : Un destin în bătaia săgeţii : [la aniversa‐ rea eseistului, romancierului, omului politic, trad. Vladimir Beşleagă] // Limba Română. – 2006. – Nr 4/6. – P. 161‐163. 372. Zbor frânt, la 40 ani : [grupaj de materiale despre Vladimir Beşleagă la 75 ani] / pagină îngr. de Irina Nechit // Jurnal de Chişinău. – 2006. – 25 iul. – P. 10. – Din conţ. : Nu dezamăgeşte nici la 40 ani de la apariţie / Călina Trifan ; Beşleagă a renovat tehnica romanului / Ana Bantoş ; Aşa se îmbogăţesc literaturile / Eugen Lungu ; Un stil aluvionar / Ghenadie Nicu ; A sfidat canoanele realismului socialist / Iulian Ciocan. 2007 373. Burlacu, Alexandru. De la Ţipătul lăstunilor la Zbor frânt şi înapoi / Alexandru Burlacu // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 13‐17. 374. Ciobanu, Mircea V. Metamorfozele scriitorului şi câmpul de lectură / Mircea V. Ciobanu // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 18‐20. 375. Grati, Aliona. Identitate personală. Identitate narativă în romanul Zbor frânt de Vladimir Beşleagă / Aliona Grati // Limba Română. – 2007. – Nr 10/12. – P. 74‐78. 376. Lungu, Eugen. Anul Beşleagă / Eugen Lungu // Sud‐Est cultural. – 2007. – Nr 1. – P. 12‐16 ; Versiune electronică: http://www.sud‐ est.md/numere/20070428/article_2/. – Accesat: 09.06.2011. Biobibliografie selectivă

377. Lungu, Eugen. Cititorul absolut... / Eugen Lungu // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 25‐26. 378. Moraru, Anatol. O (altă) călătorie spre sine / Anatol Moraru // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 23‐24 379. Simuţ, Ion. Virtuţile analizei psihologice / Ion Simuţ // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 9‐12. 380. Trifan, Călina. Împărtăşind opinii şi tăceri / Călina Trifan // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 8. 2008‐2009 381. Baciu, Valentina. Vladimir Beşleagă scrie istoria lui : [pe margi‐ nea creaţiei scriitorului] / Valentina Baciu // Timpul de dimi‐ neaţă. – 2008. – 13 noiem. – P. 8. 382. Ghilaş, Ana. Simbol şi simbolizare în romanul psihologic al lui Vladimir Beşleagă / Ana Ghilaş // Intertext. – 2008. – Nr 1/2. – P. 125‐131. 383. Ghilaş, Ana. Sub semnul lui anima : [despre imaginea mamei în romanele lui Vl. Beşleagă] / Ana Ghilaş // Semn. – 2008. – Nr 2. – P. 15‐17. 384. Rachieru, Adrian Dinu. Vladimir Beşleagă, poetul „sugrumat” / A.D. Rachieru // Metaliteratură. – 2009. – Nr 1/2. – P. 91‐93 ; Ver‐ siune electronică: http://metaliteratura.110mb.com/ web_documents/metaliteratura_1‐2__20__‐_15.20.pdf. – Accesat: 24.05.2011 ; Acolada. – 2009. – Iun. (Nr 6). – P. 18 ; Poeţi din Basarabia. – Bucureşti ; Ch., 2010. – P. 159‐164. 2010‐2011 385. Omul de gardă : Vladimir Beşleagă // Ziarul de gardă. – 2010. – 12 aug. – P. 2 ; Versiune electronică: http://www.zdg.md/exclusiv/ omul‐de‐garda/vladimir‐besleaga. – Accesat: 09.06.2011. 386. Roibu, Nicolae. Vladimir Beşleagă – un om al cetăţii / Nicolae Roibu // Timpul. – 2011. – 23 mai. – Versiune electronică: http://www.timpul.md/articol/vladimir‐besleaga‐un‐om‐al‐ cetatii‐23535.html. – Accesat: 10.06.2011. 60

Vladimir Beşleagă

În alte limbi 1985‐1991 387. Владимир Бешлягэ // Справочник Союза Писателей СССР. – М., 1970. – C. 90. – În limba rusă. 388. Билецкий, Николае. Роман о подростках : [о романе Владимирa Бешлягэ Боль] / Николае Билецкий // Дет. лит. – 1982. – № 1. – C. 46‐47. – În limba rusă. 389. Стригин, В. Воспитание добротой : [о творчестве писателя В. Бешлягэ] / В. Стригин // Кодры. – 1985. – № 11. – C. 126‐ 141. – În limba rusă. 390. Томша, Илие. Ностальгия и риск, сопряженный, с експери‐ ментом : [о романе В. Бешлягэ Жизнь и смерть бедолаги Филимона или Тяжкий путь самопознания] / Илие Томша ; пер. : В. Черней // Кодры. – 1991. – № 12. – C. 193‐196. – În limba rusă.

Biobibliografie selectivă

Interviuri, dialoguri, mese rotunde, anchete acordate de Vladimir Beşleagă Ediţii aparte 391. Dialoguri literare / alcăt., îngr. şi postf. : Alexandru Burlacu ; cop. : Dragoş Popa Miu. – Ch. : [s. n.], 2006. – 288 p. Cuprins: Zece întrebări – zece răspunsuri. – P. 5‐9 ; Ceva care se numeşte teama de autorepetare / consemnare : Serafim Saka. – P. 10‐16 ; Şi iar munca / consemnare : A. Callo. – P. 16‐21 ; Tipa‐ rele prozei moderne. – P. 22‐28 ; Munca – eroul principal / con‐ semnare : I. Gaisaniuc. – P. 28‐34 ; Să te exprimi pe tine însuţi / consemnare : V. Mihail. – P. 35‐40 ; Omul de artă şi actualitatea. – P. 40‐46 ; Despre romanul istoric. – P. 46‐59 ; De ce scriu? În ce cred?. – P. 59‐63 ; Dacă n‐aş crede în omenie, n‐ar mai face să trăiesc / interlocutor : A. Gondiu. – P. 63‐93 ; „...S‐a lucrat împotri‐ va culturii, împotriva fiinţei noastre naţionale” / consemnare : I. Oprişan. – P. 93‐99 ; Nu putem ironiza sufletul, ci absenţa lui / consemnare : Irina Nechit. – P. 100‐109 ; „Din criza morală vom ieşi mult mai greu” / consemnare : I. Lupan. – P. 109‐117 ; A refuza şi a rezista este ceva ce ţine de vocaţie / consemnare : Leo Butnaru. – P. 117‐137 ; [Anchetă]. – P. 137‐138 ; „Trăim un timp al adevărului în domeniul creaţiei... Este timpul trierii valori‐ lor şi‐al despărţirii celor chemaţi de cei nechemaţi” / consemna‐ re : Vasile Gârneţ. – P. 138‐141 ; „Trebuia să te naşti mai târziu...” / consemnare : A. Braşoveanu. – P. 161‐166 ; „Eu am conştiinţa propriei valori...” / consemnare : Ion Stici. – P. 167‐181 ; Două răspunsuri la o Anchetă privind Adunarea Generală a Scriitorilor. – P. 181‐182 ; Clopotul sună a primejdie. – P. 182‐187 ; Pacostea cea mare e că nu putem sări dintr‐un „c” în alt „c” / interviu realizat de Ion Iachim. – P. 194‐206 ; „M‐am format pe mine însumi” / consemnare : Rodica Mahu. – P. 207‐211 ; „Să nu fim «materie primă» pentru istoria altora” / interviu de Constantin Cheianu. – P. 212‐219 ; Miracol şi antimiracol în istoria noastră / consem‐ nare : col. red. – P. 219‐229 ; „Atâtea cărţi frumoase, visate de mine au fost asasinate de vitregiile timpului...” / consemnare : Alexandru Bantoş. – P. 230‐254. 62

Vladimir Beşleagă

392. Rec. : Burlacu, Alexandru. Beşleagă despre Beşleagă : [postf.] / Ale‐ xandru Burlacu // Dialoguri literare. – Ch., 2006. – P. 255‐286. 393. Rec. : Ciubotaru, Adrian. Dialogurile lui Beşleagă / Adrian Ciubo‐ taru // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 21‐22. În culegeri şi periodice 1968‐1977 394. Zece întrebări – zece răspunsuri : [interviu cu scriitorul] // Mol‐ dova. – 1968. – Nr 8. – P. 11. 395. Ceva care se numeşte teama de autorepetare : [interviu realizat cu Vladimir Beşleagă despre activitatea în lit.] / consemnare : Serafim Saka // Nistru. – 1972. – Nr 6. – P. 145‐147. 396. Munca – eroul principal : [interviu cu scriitorul] / consemnare : I. Gaisaniuc // Moldova soc. – 1977. – 1 mai. 397. Şi iar munca : [interviu cu Vladimir Beşleagă despre activitatea în lit.] / consemnare : A. Callo // Lit. şi arta. – 1977. – 1 dec. – P. 5.

398.

399. 400. 401. 402.

1978‐1987 Ploi de vară fără vânt, cer curat peste pământ, murmur dulce de izvoare, roadă mare pe ogoare… : [interviu cu Grigore Vieru şi Vladimir Beşleagă] / consemnare : Leonida Lari // Lit. şi arta. – 1978. – 28 dec. – P. 4‐5. Am ceva de spus oamenilor : [interviu cu Vladimir Beşleagă despre creaţia sa] / consemnare : Nina Josu // Lit. şi arta. – 1981. – 23 iul. – P. 5. Să te exprimi pe tine însuţi : [interviu cu prozatorul Vladimir Beşleagă cu ocazia jubileului de 50 ani ai revistei „Nistru”] / consemnare : V. Mihail // Tinerimea Moldovei – 1981. – 9 dec. Confidenţe : [dialog dintre scriitorul Vladimir Beşleagă şi crit. lit. Mihai Cimpoi] // Lit. şi arta. – 1986. – 11 sept. – P. 4. Misiune de mare răspundere : [de vorbă cu Vladimir Beşleagă, Gh. Vodă, E. Botezatu, Haralambie Corbu, membri ai com. de con‐ ducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova] / consemnare : Serafim Belicov // Moldova soc. – 1986. – 5 oct. – P. 4.

Biobibliografie selectivă

1988

403. Dacă n‐aş crede în omenie, n‐ar mai face să trăiesc : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / interlocutor : A. Gondiu // Nistru. – 1988. – Iul. – P. 138‐155. 404. Restructurarea nu are alternative : [dialog cu scriitorii Ion Ciocanu, Leonida Lari, Gheorghe Malarciuc, Vladimir Beşleagă] / consemnare : O. Reniţă // Lit. şi arta. – 1988. – 25 aug. – P. 4. 405. Să cinstim înaintaşii la dreapta lor valoare : [discuţie la „masă rotundă” a săpt. „Lit. şi arta” cu Ion Hadârcă, T. Chiriac, Eugen Doga, Andrei Strâmbeanu, Vladimir Beşleagă, Grigore Vieru despre proiectul „Direcţiilor principale de activitate ale Fondului Culturii din Moldova”] / consemnare : R. Iuncu // Lit. şi arta. – 1988. – 7 ian. – P. 7. 1990‐1991

406. „...S‐a lucrat împotriva culturii, împotriva fiinţei noastre naţio‐ nale” : [interviu cu scriitorul] / consemnare : I. Oprişan // Jurna‐ lul literar. – 1990. – Mar. – P. 7‐8. 407. Dictatura e o etapă depăşită la noi? : [interviu cu Vladimir Beşlea‐ gă, scriitor al poporului, deputat în Parlamentul RM] / consem‐ nare : I. Lupan // Sfatul Ţării. – 1991. – 30 oct. – P. 3. 408. Toţi vor binele ţării, dar deocamdată nimeni nu ştie cum să‐l facă mai bine : [masă rotundă cu participarea scriitorilor‐deputaţi: Vla‐ dimir Beşleagă, Gheorghe Mazilu, Nicolae Dabija] / consemnare : I. Lupan // Lit. şi arta. – 1991. – 10 oct. – P. 3 ; 14 noiem. – P. 1, 3. 1992

409. Nu putem ironiza sufletul, ci absenţa lui : [interviu cu scriitorul] / consemnare : Irina Nechit // Sfatul Ţării. – 1992. – 5 sept. – P. 7‐8. 410. „Unirea trebuie pregătită” : [de vorbă cu Vladimir Beşleagă, scriitor din Transnistria] / interlocutor : N. Roşca // Românul. – 1992. – 20‐26 ian. (Nr 2). – P. 1, 3. 411. Vladimir Beşleagă – cursant al Universităţii populare de vară „Nicolae Iorga” : [interviu cu scriitorul] / consemnare : N. Negru // Lit. şi arta. – 1992. – 17 sept. – P. 7. 64

Vladimir Beşleagă

1993‐1994

412. Microanchetă de revelion / au participat: Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Vasile Vasilache, Dumitru Matcovschi, Lidia Istrati, L. Bor‐ deianu, Vladimir Beşleagă, Ion Constantin Ciobanu // Lit. şi arta. – 1993. – 1 ian. – P. 1‐7. 413. Puterea prezidenţială se află în criză : [interviu cu Al. Moşanu, V. Nedelciuc şi Vladimir Beşleagă, deputaţi în Parlamentul Moldovei, fracţiunea Congr. Intelectualităţii] / consemnare : I. Lupan // Lit. şi arta. – 1993. – 19 aug. – P. 1‐2. 414. A refuza şi a rezista este ceva ce ţine de vocaţie : [interviu cu Vladimir Beşleagă] / interlocutor : Leo Butnaru // Basarabia. – 1994. – Nr 7/8. – P. 107‐119. 415. „Din criza morală vom ieşi mult mai greu” : [dialog cu scriitorul şi deputatul Vladimir Beşleagă despre situaţia social‐polit. în re‐ publică] / consemnare : I. Lupan // Lit. şi arta. – 1994. – 13 ian. – P. 1‐2. 1995‐1996

416. Literatura din Basarabia – sub semnul balanţei : Ancheta „Con‐ trafort” [cu participarea lui Vladimir Beşleagă, Emilian Galaicu‐ Păun, Mihai Cimpoi et al.] // Contrafort. – 1995. – Ian. – P. 8‐9. 417. „Trebuia să te naşti mai târziu...” : [interviu cu Vladimir Beşlea‐ gă] / consemnare : A. Braşoveanu // Noi. – 1995. – Nr 1/2. – P. 6‐7. 418. „Eu am conştiinţa propriei valori...” : [dialog cu scriitorul] / con‐ semnare : Ion Stici // Lit. şi arta. – 1996. – 25 iul. – P. 4. 419. „Trăim un timp al adevărului în domeniul creaţiei... Este timpul trierii valorilor şi al despărţirii celor chemaţi de cei nechemaţi” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Vasile Gârneţ // Contrafort. – 1996. – Apr. (Nr 4). – P. 8‐11. 1997

420. Clopotul sună a primejdie: la 20 sept. mănăstirea Răciula va con‐ semna vârsta de 200 ani : [ziaristul Ion Stici în dialog cu maestrul Vladimir Beşleagă] // Moldova Suverană. – 1997. – 18 sept. – P. 3. Biobibliografie selectivă

421. Literatura română postbelică: criterii de evaluare şi reconside‐ rare : [interviuri cu Mihai Cimpoi, preş. Uniunii Scriitorilor din Rep. Moldova şi Vladimir Beşleagă, prozator] / consemnare : Rodi‐ ca Mahu // Mesagerul. – 1997. – 18 iul. – P. 7. 422. Vladimir Beşleagă: „Totuşi avem un neam vivace” : [interviu cu scriitorul referitor la redarea limbii] / consemnare : Tudor Babici // Lit. şi arta. – 1997. – 28 aug. – P. 2.

423.

424. 425. 426.

1998 Climatul interetnic în Republica Moldova în anii 1988‐1998 : [expres‐ancheta „AP”] / au răspuns: Nicolae Savostin, Vladimir Solonari, Vladimir Beşleagă, Valentin Krâlov // Arena politicii. – 1998. – Nr 4. – P. 14‐16. Pacostea cea mare e că nu putem sări dintr‐un „c” în alt „c” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / interviu realizat de Ion Iachim // Făclia. – 1998. – 13 iun. – P. 4‐5. Scriitorul român în tranziţie : [ancheta „Contrafort”] / au răspuns: Vladimir Beşleagă, Constantin Cheianu // Contrafort. – 1998. – Mar. (Nr 3). – P. 16. Vladimir Beşleagă: „Nu mă consider un scriitor profesionist, ci un scriitor de durere, de nevoie... ” : [interviu cu scriitorul] / con‐ semnare : Gheorghe Budeanu // Flux. – 1998. – 12 iun. – P. 6.

1999‐2001 427. Ancheta „Contrafort” [privind semnificaţia actului Unirii Basara‐ biei cu România din 27 mar. 1918] / au răspuns: Gheorghe Gri‐ gurcu, Vladimir Beşleagă, Ana Blandiana // Contrafort. – 1999. – Febr.‐Mar. (Nr 2/3). – P. 15‐23. 428. La 5 februarie 1994, la Chişinău a avut loc Congresul „Casa noastră comună – Republica Moldova” : [sondaj realizat de Alina Anghel, Sergiu Stegărescu, Ion Chişlea referitor la ideologia „moldo‐ venismului”] / au răspuns: Arcadie Suceveanu, Vasile Vasilache, Vladimir Beşleagă // Flux. – 1999. – 16 febr. – P. 6. 429. Ancheta „Sud‐Est” : [despre adevărata intelectualitate basara‐ beană şi rolul ei în societate] / au răspuns: Mihai Cimpoi, Vasile 66

Vladimir Beşleagă

Vasilache, Maria Doni, Vladimir Beşleagă, Vasile Gârneţ, Val But‐ naru, Serafim Saka // Sud‐Est cultural. – 2000. – Nr 3. – P. 79‐87. 430. „M‐am format pe mine însumi” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă la 70 ani de la naştere] / consemnare : Rodica Mahu // Jurnal de Chişinău. – 2001. – 27 iul. – P. 4. 2002‐2003 431. Miracol şi antimiracol în istoria noastră : [interviu cu scriitorul referitor la instalarea limbii române în societate după 1989] / consemnare : coleg. red. // Caiete de istorie. – 2002. – Dec. (Nr 5). – P. 29‐32. 432. „Să nu fim «materie primă» pentru istoria altora” : [interviu cu scriitorul] / consemnare : Constantin Cheianu // Democraţia. – 2002. – 24 aug. – P. 13 ; 3 sept. – P. 13 433. Statul doarme. Satul arde : [discuţie privind relansarea agricultu‐ rii cu participarea scriitorilor Vladimir Beşleagă, Mihail Gheorghe Cibotaru şi Valeriu Bulgari / moderator : Nicolae Roibu // Timpul. – 2003. – 24 ian. – P. 10, 15. 2004 434. Ancheta „Contrafort” : [„Întâlnirile de la Neptun” ale scriitorilor români din întreaga lume, ed. a V‐a, cu participarea lui Mihai Şora, filosof, Bucureşti, Vladimir Beşleagă, scriitor, Chişinău...] // Contrafort. – 2004. – Mai‐Iun. (Nr 5/6). – P. 10‐12. 435. Momentul literar : Ancheta „Sud‐Est cultural” / au participat: Vladimir Beşleagă, Leo Butnaru, Tamara Cărăuş, Grigore Chiper, Nicolae Leahu, Irina Nechit] // Sud‐Est cultural. – 2004. – Nr 2. – P. 41‐62. 2006 436. „Atâtea cărţi frumoase, visate de mine au fost asasinate de vitre‐ giile timpului...” : [interviu cu scriitorul Vl. Beşleagă] / consem‐ nare : Alexandru Bantoş // Limba Română. – 2006. – Nr 4/6. – P. 164‐187 Biobibliografie selectivă

437. Cât ne considerăm doar moldoveni, ne limităm la oala noastră spartă şi legată cu sârmă : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşlea‐ gă, prilejuit de jubileul la 70 ani] / interlocutor : Călina Trifan // Destin Românesc. – 2006. – Nr 3/4. – P. 8‐17. 438. Despre vârstele creaţiei şi Zborul frânt al Basarabiei : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / interlocutor : Vasile Gârneţ // Contrafort. – 2006. – Iul.‐Aug. (Nr 7/8). – P. 10‐11 ; Versiune electronică: http://www.romaniaculturala.ro/articol.php? cod=7655. – Accesat: 24.03.2011. 439. Fidel vetrei strămoşeşti : Vladimir Beşleagă – 75 : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / interlocutor : Victor Dumbrăveanu // Moldova. – 2006. – Nr 8/9. – P. 31‐33. 440. Orice libertate trebuie cucerită : [interviu cu Vladimir Beşleagă despre destinul lit. din Rep. Moldova după proclamarea indepen‐ denţei] / consemnare : Silvia Bogdănaş // Timpul de dimineaţă. – 2006. – 1 sept. – P. 9. 441. Vladimir Beşleagă: „Ceea ce a fost conceput de primul parlament s‐a pervertit într‐o farsă” : [blitz‐interviu cu deputatul Vladimir Beşleagă despre activitatea primului parlament] / consemnare : Silvia Bogdănaş // Timpul de dimineaţă. – 2006. – 25 aug. – P. 6.

442. 443.

444. 445.

2007 „… am ascultat întotdeauna de vocea mea interioară…” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Nicolae Leahu // Semn. – 2007. – Nr 2. – P. 4‐8. Ancheta „Contrafort” : [chestionar privind revista „Secolul 21” cu denumirea: „Chişinău – dimensiuni culturale”] / au răspuns: Vladimir Beşleagă, Grigore Chiper, Iulian Ciocan ] // Contrafort. – 2007. – Ian.‐Mar. (Nr 1/3). – P. 23. „Cu trup şi suflet alături de voi” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Veronica Boldişor // Acţiunea Euro‐ peană (MAE). – 2007. – Nr 13. – P. 2. „Vara asta mi‐am scăldat în Nistru doar ochii” : [interviu cu scrii‐ torul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Irina Nechit // Jurnal de Chişinău. – 2007. – 17 aug. – P. 10. Vladimir Beşleagă

446. Vladimir Beşleagă: „Foametea a venit pe pământurile noastre odată cu instalarea puterii sovietice” : [interviu cu scriitorul] / consemnare : Mariana Raţă // Jurnal de Chişinău. – 2007. – 23 febr. – P. 8. 447. Vladimir Beşleagă: „La Răciula a fost cea mai mare rebeliune împotriva puterii” : [interviu cu scriitorul pe marginea cărţii Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959] / consemnare : Ion Lungu // Alianţa Moldova Noastră. – 2007. – 9 febr. – P. 12, 14. 2008 448. Buduca, Ioan. Cărţi şi (5) : [ancheta „Contrafort” cu scriitorii şi criticii literari I. Buduca, Vladimir Beşleagă, Andrei Ungureanu] // Contrafort. – 2008. – Mai (Nr 5). – P. 10 ; Ian.‐Febr. (Nr 1/2). – P. 11. 449. Licitaţie de epitete pentru trecut : [masă rotundă la „Europa Li‐ beră” cu scriitorii Vladimir Beşleagă şi Vasile Vasilache] / consem‐ nare : Vasile Botnaru // Punkt. – 2008. – Nr 21/22. – P. 11‐12 : fot. ; Versiune electronică: http: //punkt.md/revista/citeste/articol/ licitatie_de_epitete_pentru_trecut///nc/24.html. – Accesat: 09.06.2011. 450. Vladimir Beşleagă: „RM e un stat parazitar, format conform unui plan al Moscovei” : [interviu cu scriitorul privind aspectele social‐ polit.] / consemnare : Pavel Păduraru // Timpul de dimineaţă. – 2008. – 1 sept. – P. 4‐5. 2009 451. Creştinii şi cretinii : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Valeriu Babansky // Vocea poporului. – 2009. – 4 sept. – P. 4. 452. „Dacă s‐ar întoarce milionul de moldoveni acasă...” : [interviu cu scriitorul] / consemnare : Tatiana Corai // Timpul de diminea‐ ţă. – 2009. – 27 febr. – P. 10, 15. 453. Deschideţi dosarele securităţii : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Irina Nechit // Jurnal de Chişinău. – 2009. – 11 dec. – P. 16. Biobibliografie selectivă

454. „Mi‐aş dori să ajung să‐l văd pe omul nostru întors cu faţa spre carte şi cultură” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Valentina Tăzlăuanu // Sud‐Est cultural. – 2009. – Nr 4. – P. 102‐112 ; Versiune electronică: http://www.sud‐ est.md/numere/20091210/article_12/. – Accesat: 24.03.2011. 455. Vasile Vasilache a fost un om care rar se naşte într‐o zonă anu‐ mită, într‐un teritoriu : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Ecaterina Deleu // Flux. – 2009. – 12 iun. – P. 8 ; Versiune electronică: http://www.flux.md/editii/200953/ articole/6812/. – Accesat: 24.03.2011.

2010

456. „Când documentul este mai puternic decât ficţiunea” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Nicolae Popa // Moldova. – 2010. – Mar.‐Apr. – P. 16‐22. 457. „Toată viaţa m‐am condus de principiul : suprema formă / modalitate de a reprezenta / recrea existenţa omului pe pământ este cea tragică” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Vasile Gârneţ // Gârneţ Vasile. Interviu la „Contra‐ fort”. – Ch., 2010. – P. 278‐285. 458. „Totdeauna am avut un fel de regret că m‐am născut în acest timp în care mi‐a fost dat să mă nasc” : [interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare : Elena Vlădăreanu // Suplimen‐ tul de cultură. – 2010. – 18 sept ; Versiune electronică: http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Int erviu/6019. – Accesat: 27.03.2011 ; Ziarul de Iaşi. – 2010. – 21 sept. ; Versiune electronică: http: //www. ziaruldeiasi.ro/ suplimentul‐de‐cultura/interviu‐cu‐vladimir‐besleaga‐totdeauna‐ am‐avut‐un‐fel‐de‐regret‐ca‐m‐am‐nascut‐in‐acest‐timp‐in‐care‐ mi‐a‐fost‐dat‐sa‐ma‐nasc~ni6mq0. – Accesat: 10.06.2011.

2011

459. KGB‐ul este nemuritor, el doar îşi schimbă denumirea : [interviu realizat cu Vladimir Beşleagă] / consemnare : Aneta Grosu // Ziarul de gardă. – 2011. – 6 ian. (Nr 1). – P. 10, 15 ; Versiune electronică: http://www.zdg.md/exclusiv/kgb‐ul‐este‐nemuritor‐ el‐doar‐isi‐schimba‐denumirea. – Accesat: 10.06.2011. 70

Vladimir Beşleagă

În alte limbi 460. Лаврова, Лилия. Писать историю современности : [дис‐ куссия писателей разных союзных республик за „круглым столом” „Лит. газ.” в г. Каменка МССР на тему : „Писатель. Время. Герой” / приняли участие: Ч. Амирэджиби, Ю. Антро‐ пов, В. Бешлягэ, А. Бусуйок, Р. Кашаукас, К. Ковальджи, В. Личутин, Г. Маларчук, Ал. Михайлов и др. // Лит. газ. – 1980. – 24 дек. – С. 4‐5. – În limba rusă. 461. Верность идеалам юности : [ответы В. Бешлягэ на вопросы анкеты журн. «Детская литература»] // Дет. лит. – 1984. – № 5. – C. 27‐28. – În limba rusă. 462. „Перестройке нет альтернативы…” : [беседа с писателями: Ион Чокану, Леонида Лари, Георге Маларчук, Владимир Бешлягэ о межнац. oтношениях и гласности за „круглым столом” газ. „Лит. ши арта”] / записал : О. Реницэ // Кодры. – 1989. – № 1. – C. 133‐143. – În limba rusă. 463. Три года румынской революции : [интервью с нар. Депута‐ том Парламента РМ, писателем В. Бешлягэ] / записала : З. Голбан // Независимая Молдова. – 1992. – 19 дек. – С. 1. – În limba rusă.

Biobibliografie selectivă

Resurse electronice 464. Beşleagă Vladimir – scriitor : [repere biogr.]. – Acces: http://www.andreilupan.com/loaditem.do?id=10000582. – Accesat: 09.06.2011. 465. Beşleagă Vladimir : [date biograf.]. – Acces: http://www.cartier.md/autori//224.html. – Accesat: 10.05.2011. 466. Cenaclul literar: Opera lui Vladimir Beşleagă : [reportaj] // Libera. – 2011. – 22 mai. – Acces: http://itiaudchemarea. blogspot.com/2011/05/cenaclu‐literar‐video‐opera‐lui.html. – Accesat: 10.06.2011 ; http://www.youtube.com/ watch?v=Ekwodb9Lkgs. – Accesat: 10.06.2011. 467. Crudu, Dumitru. „Morţii cei vii şi viii cei morţi” de Vladimir Beşleagă / Dumitru Crudu // Radio Moldova Liberă. – 2009. – 12 apr. – Acces: http://www.europalibera.org/content/article/ 1895521.html. – Accesat: 11.06.2011. 468. Roibu, Nicolae. Vladimir Besleagă, un om al cetăţii : [la Bibl. „Transilvania” a avut loc sedinţa Salonului de lectură „Ceaiul de la ora patru”, invitat de onoare al manifestarii fiind distinsul scriitor Vladimir Besleaga]. – Acces: http://infoportal. realitatea.net/articol~din‐cultura~info‐2415569~vladimir‐ besleaga‐un‐om‐al‐cetatii~din‐cultura.html?utm. – Accesat: 11.08.2001. 469. Vitalia Pavlicenco: Interviu cu Vladimir Beşleagă : [opinii la interviul „RM e un stat parazitar, format conform unui plan al Moscovei”, realizat de Pavel Păduraru cu Vladimir Beşleagă]. – Acces: http://www.inprofunzime.md/stiri/bloguri/vitalia‐ pavlicenco‐interviu‐cu‐vladimir‐besleaga.html. – Accesat: 11.06.2011. 470. Vladimir Beşleagă (1931) : [tab. cronologic]. – Acces: http://www.biografii‐online.net/index.php/biografii‐ scriitori/scriitori‐straini/litera‐v/vladimir‐besleaga. – Accesat: 10.06.2011. 471. Vladimir Beşleagă : [repere biogr.]. – Acces: http://www. preferatele.com/docs/romana/22/bladimir‐besleaga14.php. – Accesat: 09.06.2011. 72

Vladimir Beşleagă

472. [Vladimir Beşleagă : tab. cronologic]. – Acces: http://www. scritube.com/literatura‐romana/carti/Vladimir‐Besleaga‐Zbor‐ frant1424102110.php. – Accesat: 09.06.2011. 473. Vladimir Beşleagă : [repere biogr.]. – Acces: http://ro.wikipedia. org/wiki/Vladimir_Be%C8%99leag%C4%83. – Accesat: 09.06.2011. Interviuri 474. Cenaclu cu Vladimir Beşleagă : [video‐interviu cu scriitorul în cadrul cenaclului revistei Stare de urgenţă]. – Acces: http://video.google.com/videoplay?docid=293263715729931955 5# ; http://www.curaj.net/?p=6591. – Accesat: 11.06.2011. 475. Dialog despre deznădejde ca ofensă adusă lui Dumnezeu : [Preotul Vasile Ciobanu şi scriitorul Vladimir Beşleagă despre remediul pe care îl propune Biserica contra disperării cauzate de criza globală] // Radio Europa Liberă. – 2009. – 24 mai. – Acces: http://www.europalibera.org/content/article/1738306.html. – Accesat: 10.06.2011. 476. 2009 – un an fast în opinia scriitorului Vladimir Beşleagă : [interviu cu scriitorul] / a intervievat : Iulian Ciocan // Radio Europa Liberă. – 2009. – 23 dec. – Acces: http://www.europalibera.org/content/article/1912212.html. – Accesat: 10.06.2011. 477. Interviu cu Vladimir Beşleagă: „Totdeauna am avut un fel de regret că m‐am născut în acest timp în care mi‐a fost dat să mă nasc” / consemnare : Elena Vlădăreanu. – Acces: http://romanism.ro/interviu‐cu‐vladimir‐besleaga‐totdeauna‐ am‐avut‐un‐fel‐de‐regret‐ca‐m‐am‐nascut‐in‐acest‐timp‐in‐care‐ mi‐a‐fost‐dat‐sa‐ma‐nasc.html#more‐4871. – Accesat: 10.06.2011. 478. Vladimir Beşleagă despre KGB : [discuţie cu Vladimir Beşleagă] / a moderat : Dumitru Crudu. – Acces: http://crudu.ziarulstrazii.com/2009/10/vladimir‐besleaga‐ despre‐kgb/. – Accesat: 09.06.2011. 479. Vladimir Beşleagă: „Întotdeauna au fost scriitori care au scris cu caractere româneşti” : [interviu cu scriitorul] / autor : Elena Biobibliografie selectivă

Vlădăreanu // InfoPrut. – 2010 – 22 sept. – Acces: http://www.infoprut.ro/2010/vladimir‐besleaga‐intotdeauna‐au‐ fost‐scriitori‐care‐au‐scris‐cu‐caractere‐romanesti.html. – Accesat: 11.06.2011. 480. Republica Moldova e un stat parazitar, format conform unui plan al Moscovei : [interviu cu Vladimir Beşleagă] / consemnare : Pavel Păduraru. – Acces: http://www.basarabia91.net/2011/05/ republica‐moldova‐e‐un‐stat‐parazitar.html. ; http://blogosfera. md/view‐post‐v‐194876‐0‐romana.html. – Accesat: 11.08.2011.

Vladimir Beşleagă

Confesiuni

PROFIL: VLADIMIR BEŞLEAGĂ „...am ascultat întotdeauna de vocea mea interioară...”

Nicolae Leahu: Stimate Domnule Vladimir Beşleagă, începând cu... începutul, aş vrea să Vă întreb cum era Mălăieştiul copilăriei Dumneavoastră şi cum este astăzi? Vladimir Beşleagă: O, Mălăieştiul copilăriei mele era o grădină de basm, suspendată între soare şi pământ. Mă prezint ca unul din exemplarele, astăzi tot mai rare, care a trăit într‐un univers mitologic, alias ţărănesc / patriarhal, dar a ajuns să vadă satul tradiţional intrat în malaxorul industrializării socialiste, apoi şi în cel al tranziţiei intermina‐ bile spre o lume liberă, pe care o parcurgem şi nu ni se mai arată ieşirea din tunel. E ca şi cum aş fi martorul viu al civilizaţiei lemnului şi pietrei şi, totodată, al celei a betonului, sticlei şi electronicii. Mălăieştiul e o loca‐ litate cu o vechime de cel puţin patru secole şi jumătate. După calculele mele, primii oameni s‐au aşezat pe aceste locuri încă în perioada pre‐ tătaro‐mongolă, în procesul de transhumanţă, adică a coborârii oierilor din Carpaţi la şes, spre păşunile din pusta nord‐pontică. Iar atestat documentar satul este de pe la mijlocul secolului al XVI‐lea... Tai din istorie şi zic: am avut o copilărie norocoasă, dar nu din considerentul că orice copilărie este o vârstă de aur a omului, ci pentru că am avut parte de aproape trei ani de şcoală românească în timpul războiului (am făcut clasa a patra primară şi două clase de liceu), am avut acces la cartea românească, spre deosebire de cea moldoivănească caricaturizată, şi asta s‐a întâmplat exact la vârsta celei mai nesăţioase bibliografii... Astăzi Mălăieştiul, care număra altădată peste 2500 de gospodării şi între 7500 şi 8000 suflete, a dat înapoi, ajungând la nici 5000 de locuitori, iar case părăsite, ca pretutindeni în Moldova, în Mălăieşti se află la vreo 130. Populaţia îmbătrâneşte, cei tineri pleacă la munci în Rusia, în Europa, am o vecină a cărei fiică e măritată în Italia... O scurtez iar: în secolul al XlX‐lea şi în prima jumătate a secolului al XX‐lea am avut doi mălăieşteni de seamă: Mihail Mîţu, care a absolvit Academia de Ştiinţe Agrare din Sankt Petersburg şi a activat ca savant – cercetător la Sahalin, unde a şi murit, devenind o legendă pentru localnici, ca un om de o puritate sufletească rară (scrie despre el, în cartea sa Sahalin, scrii‐ torul rus A.P. Cehov), şi Mihail Grebencea, celebru matematician, care a Biobibliografie selectivă

elaborat manuale după care au învăţat generaţii de studenţi din fosta Uniune Sovietică. Ca să vă daţi seama că nu este o localitate ca oricare alta, voi să adaog că dragostea de cultură şi lumină la mălăieşteni e, cum s‐ar zice, în sânge. În acest sat trăiesc şi activează oameni minunaţi şi drepţi la suflet, dintre ei aş numi pe profesorul de muzică Timofei P. Mihailov, care a fondat aici o şcoală de muzică ce activează de peste trei decenii, el însuşi poet şi prozator de talent, meşter la toate cele. În curând urmează să‐i apară o carte de proze autobiografice şi folclor. Mai are satul şi un om de o rară cultură şi cunoştinţe de carte, Vasile Andreev, care, stimulat de desele tragedii ale vieţii umane în cuplu, adică familie, a elaborat o teorie / ipoteză, pe baze ştiinţifice, dar şi pe intuiţii dintre cele mai ingenioase, pe care a intitulat‐o Teoria santică sau Psihopatolo‐ gia dragostei... Recent am aflat că la Opera din Chişinău activează cu succes o talentată interpretă, care se produce pe scenele capitalelor euro‐ pene în rolul de Cio Cio San, originară din Mălăieşti, Galina Bernaz. N.L.: Când V‐ati gândit întâia dată că scrisul s‐ar putea să fie destinul Dumneavoastră? V.B.: De pe la vreo 16 ani, din clasa a opta, am început să viersuiesc. La început a fost o simplă joacă: am compus o glumă în câteva rânduri rimate despre barba lui bunelul, după tată. Apoi m‐a furat curentul şi i‐am zis despre o broască. Cum pe acele vremuri cărţi de citit nu se prea găseau, le inventam eu. În clasele următoare am fondat un cerc literar, la care încercam să cunoaştem lucruri elementare de teorie literară: prozo‐ die, compoziţie, chiar şi elemente de estetică. Aşa se face că, după ce mi s‐au publicat primele „producţii” în ziarul raional, apoi şi într‐o revistă republicană, m‐am decis să merg la Universitate, la filologie. Am pendulat între matematici (eram tare la exacte) şi literatură. A învins ultima. Ca să nu mă întind prea mult la vorbă, căci intuiesc subtextul întrebării (destin, destin, dar, de fapt, e vorba de faimă / gloria de scriitor!), voi răspunde că în ultimii ani, când a venit şi vârsta memoriilor, am ridicat carnetele mele din acei ani şi printre multe alte curiozităţi şi naivităţi, am descoperit şi lucruri care m‐au impresionat. Anume. Că scriitorul, de, îi un om mai altfel ca alţi oameni, că este... ce s‐o mai lungim? Scriitorul, gloria de scriitor (eu ortografiam în acele poezioare „slava”) este ceva... o pasiune deşartă. Şi mai ziceam, să vedeţi ce cugetare înţeleaptă la un aproape copil. Faima fuge de cel ce‐o caută şi vine după cel ce fuge de ea... Cât despre faptul, când am conştientizat că scrisul ar fi destinul meu, voi da următorul răspuns, care poate părea paradoxal: nu m‐am considerat, dar niciodată nu m‐am considerat un scriitor profesionist, 76

Vladimir Beşleagă

mai curând un scriitor de vocaţie. Am scris doar atunci când nu am putut să nu scriu şi nu am scris atunci când am putut să nu scriu. Cărţile mele au apărut la mari intervale, uneori la zece şi chiar aproape douăzeci de ani una de la alta. În fine, ca să închei, nu sunt nici azi sigur dacă scrisul este / a fost cu adevărat destinul meu. N.L.: Care au fost cărţile copilăriei Dumneavoastră? V.B.: Până la război am locuit în casa fostului învăţător de până la revoluţie, Cozma Grebencea, tatăl savantului matematician de care aminteam mai sus. Gospodarii care au venit după el au fost daţi afară din casă în timpul deschiaburirii şi părinţii mei au cumpărat‐o de la stat. Acolo am descoperit, în pod, una din cărţile care m‐au marcat. Era, desigur, în ruseşte şi se numea Dersu Uzala de scriitorul naturalist Arseniev. Despre un vânător din popoarele semisălbatice din Extremul Orient al imperiului ţarist. A doua carte, tot în ruseşte, a fost Robinson Crusoe de Daniel Defoe, dar de acum găsită în podul casei bunelului după mamă, pe care ne‐a întors‐o primăria satului după instalarea admi‐ nistraţiei române în Transnistria în 1941... Spuneam că am avut parte de carte românească. Am citit în acei ani mult, în special poveşti, dar şi aventuri. Ceea ce mi s‐a imprimat adânc în memorie şi în suflet şi, cred, m‐a modelat într‐o anume măsură au fost Vieţile Sfinţilor. Dintre acestea, aşa cum am mai menţionat şi în alte împrejurări, a fost viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul. Cred că de la acele lecturi provine puterea mea de a lupta cu propriile scăderi şi slăbiciuni. Dar fascinaţia cea mai mare asupra imaginaţiei mele de copil a produs‐o basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de Petre Ispirescu... N.L.: Este ştiut că îi datoraţi mult, în ceea ce priveşte formarea Dumneavoastră profesională, operei lui Liviu Rebreanu. Ne‐ar interesa să aflăm şi cât Proust sau Faulkner fermentează în formula Dumneavoastră narativă? V.B.: Ca să fiu sincer, nu aş putea afirma că Liviu Rebreanu m‐a modelat în aşa măsură ca să mă consider un învăţăcel al lui. Da, i‐am stu‐ diat opera, da, e una impresionantă, da, ai ce învăţa de la el şi chiar am învăţat, dar, de fapt creaţia lui Rebreanu nu a fost decât un fericit pretext de a cunoaşte în profunzime marea literatură română, în special epoca ei de maximă înflorire – cea dintre cele două războaie. Universitatea nu mi‐a dat decât o brumă de cunoştinţe. Le‐am recuperat în anii de docto‐ rantură, care, de altfel, au coincis cu afluxul de carte românească în Basa‐ rabia de după moartea tiranului Stalin, în timpul dezgheţului hruşciovist. Biobibliografie selectivă

M‐am scăldat în literatura interbelică, sorbind pe Camil Petrescu, pe Hortensia Papadat‐Bengescu, pe Anton Holban, pe Jean Bart, în fine pe toţi marii prozatori şi poeţi, astfel că atunci când mi‐au venit Faulkner şi Proust, Beckett şi Ionesco eram gata pregătit pentru ai accepta... Vreau să‐ţi mărturisesc, dragă Nicolae, că nu am preluat nimic de la nimeni, nici formule, nici procedee, aşa cum ar fi înclinaţi să creadă unii colegi / critici, ci am ascultat întotdeauna de vocea mea interioară, care îmi spunea că aşa cum s‐a scris ieri sau alaltăieri, nu se mai poate scrie, pentru că s‐a schimbat nu doar lumea exterioară, ci şi sensibilitatea omului, modul lui de a percepe, de a gusta, de a se situa în univers. De ce vii tu scriitoraşule, şi‐i înşiri la verzi şi uscate, lucruri demult ştiute şi cunoscute, într‐un mod în care îl practicau buneii...Aici m‐am întrebat: dar ce‐i cu sensibilitatea omului modern? Iar să‐mi răspund, am pornit să mă analizez pe mine însumi, să citesc studii de psihologie, de psihologia creaţiei, de legile cunoaşterii umane... Şi ştii la ce concluzie am ajuns? Foarte bizare, s‐ar părea. Că scrisul, scriitura nu este în stare să exprime ceea ce simte şi gândeşte un om, decât cu multă aproximaţie. De ce? Pentru că atunci când vorbesc cuiva, eu recurg la modulaţiile vocii, la gesturi, la vraja personală, adică la fluizi secreţi, care pot „fascina” în ultimă instanţă. Dar când scriu la nişte furnici de semne înşirate pe coala albă, pe care cititorul trebuie să le asambleze în cuvinte, să le dezghioace, să le combine iar, să extragă din acele cuvinte sensuri pe care le‐am pus eu acolo... E o treabă migăloasă rău! Şi dacă cititorul nu are răbdarea, dar nici plăcerea s‐o facă? Rămâne scrisul mort. Şi atunci la ce bun truda? Astfel am descoperit eu metodele mele, ale mele, subliniez, care să mă ajute să transmit ceea ce vreau eu celorlalţi... Care sunt aceste metode / procedee / şiretlicuri? E o altă poveste, lungă şi complicată... Pot spune doar atât: soluţiile la care am ajuns pe pielea mea proprie, mi‐au fost confirmate de celebri autori, ca cei doi, pe care i‐ai numit în întrebarea ta. Astfel, în concluzie zic. Dacă ai descoperit tu însuţi, în şi prin tine, ceva de valoare şi maximă importanţă, nu vei putea să preiei de la un altul, căci te paşte pastişa şi epigonismul – păcate mortale pentru breasla noastră... N.L.: Debutaţi într‐un moment deloc propice literaturii. Cine V‐au fost maeştrii? Cine V‐a susţinut în acel prim moment al cău‐ tării de sine? V.B.: Prima mea carte, de fapt, o cărţulie, cuprindea câteva proze elementare pentru cei mici, se intitula destul de nostim Zbânţuilă şi avea desenat pe copertă un cap de pisoiaş. Ştii la cine am alergat întâi ca să‐i 78

Vladimir Beşleagă

împărtăşesc bucuria şi să‐i ofer primul exemplar? La veneratul meu profesor de literatură Vasile Coroban. Şi ştii ce i‐am scris pe ea? Aşa şi aşa... profesorului... primul meu mieunat în literatură. Anume aşa. Asta se întâmpla în 1956. Iar în 1965, când s‐a produs adevăratul meu debut (eu, dragă Nicolae, am avut două debuturi!), tot profesorului Vasile Coroban i‐am adus să citească printre primii manuscrisul cărţii Zbor frânt, care, iniţial, purta titlul de Ţipătul lăstunilor. M‐a susţinut. M‐a încurajat. A fost o carte care s‐a născut într‐o zodie fericită, spre deose‐ bire de altele – oropsite, ciuntite, respinse... Aici ar trebui să adaog că am avut susţinere din partea colegilor (nu toţi, unii s‐au pronunţat împotri‐ va romanului, declarându‐l... modernist, ceea ce însemna atunci... reac‐ ţionar), dar şi din partea Doamnei Nina Ischimji, care activa la editură. Numele acestei Doamne merită să fie reţinut şi amintit cu mult respect. N.L.: În ce măsură V‐a stimulat sentimentul competiţiei literare cu prozatorii basarabeni, cu Druţă, Vasilache şi Busuioc înainte de toate? V.B.: Cărţile mele, atâtea câte le am, sunt născute, toate, dintr‐o trăire grea, dintr‐o suferinţă. Zbor frânt a venit să mă salveze de la o catastrofă existenţială atunci când, după o îndelungă zăcare, s‐a stins din viaţă maică‐mea. O altă carte chiar poartă acest cuvânt pe copertă: Durere. Or, spiritul competiţiei în scrisul meu mi‐a fost la modul organic străin. Şi‐mi este. Dacă sub vocabula „competiţie” se mai îndoseşte şi o altă nuanţă de sens, eu aş vrea ca asta să nu fie alta decât „solidaritate”. Da. Dar pentru ca să devin mai explicit, ar trebui să evoc atmosfera acelor ani. Scurt pe doi: era după Congresul al III‐lea al USM, din 1965, declarat naţionalist. S‐a uitat treaba asta, în lumea noastră uitucă! Anul 1966 a fost un an ca o replică dată politicii oficialităţilor de atunci... Iarăşi scurt. Druţă se afirmase deja prin cărţile lui. Eu nu aveam niciuna serioasă. Dar dacă mi‐ai adresat această întrebare şi l‐ai numit în primul rând pe Druţă, voi fi sincer până la capăt şi îţi voi răspunde aşa. Am devenit membru al Uniunii Scriitorilor greu şi târziu. În notele mele din acei ani de dezbateri şi necazuri găsesc judecăţi foarte dure vizând atmosfera literară a vremii şi creaţia unor colegi în vogă. Privitor la Druţă notam acestea: „Dintre toţi scriitorii de aici unul Druţă poartă pecetea adevăratului talent, dar şi acesta, vai, nu e decât un anacronism”. Aşa consemnasem eu, dar o făceam pentru mine... Iată că au trecut decenii şi vreţi, nu vreţi lucrurile, din păcate, se confirmă. Şi mai spu‐ neam eu acolo, cu mult înainte de a mi se întâmpla nenorocirea, că... „alt Biobibliografie selectivă

fel de scriitură se cere astăzi”... De unde reiese, dragă Nicolae Leahu, că tot a existat acel spirit de competiţie, chiar dacă neconştientizat de mine ca atare. Vasilache şi Busuioc mi‐au fost aproape şi au sprijinit romanul meu. Vasilache a şi scris o emoţionantă consemnare intitulată poetic Porumbelul negru. N.L.: Să înţelegem că atmosfera literară contează esenţial pentru afirmarea unor potenţialităţi creatoare, pentru un scriitor? V.B.: În cea mai mare măsură! Asta la modul general. Dar dacă e să ne referim la ce atmosferă literară avem noi astăzi, aici şi acum, vă voi răspunde că e destul de irespirabilă. Frăţia scriitoricească s‐a spart în mai multe grupuleţe. Nu există un centru care să le solidarizeze laolaltă decât pe nişte principii dubioase adesea. Ferice de noi că fraţii ne mai susţin ca să apară aceste câteva reviste de literatură şi cultură. Astfel se produce o oarecare cantitate de oxigen. Uniunea Scriitorilor din Moldova nu mai are o publicaţie literară a ei, „LA” a fost privatizată, selereizată, iar conducerea nici nu vrea să aibă o publicaţie a ei. Mă bucur că există acest centru de viaţă literară şi culturală care este Filiala Bălţi şi tribuna ei de mare nivel şi prestigiu, revista Semn. N.L.: Dacă ţineţi atât de mult... V.B.: ... Alături de Contrafort şi Sud‐Est cultural, Semnul adună cele mai vii şi înzestrate condeie şi astfel se menţine o atmosferă literară cât de cât, doar nu ne‐am sufoca în cântec jalnic de cimpoi. De altfel, în această mlaştină scriitorii se plodesc cu duiumul, dar păcat că sunt prea mulţi avortoni, dar şi multe victime de inşi cu har. N.L.: În ce relaţii sunteţi cu critica? V‐au înţeles, le‐aţi acceptat aprecierile? V.B.: În vechiul regim m‐am războit mereu cu critica, pentru că era, aproape în totalitate, dogmatizată, schematică, ideologizată. Da, şi primi‐ tivă! Nici nu se putea numi aceea critică. Puţini au fost profesionişti în domeniu pe atunci: profesorul Vasile Coroban, Mihai Cimpoi, Andrei Ţurcanu, Eugen Lungu şi cam atât... Critica de mai încoace poate fi con‐ siderată o adevărată critică! O citesc cu multă plăcere şi admir erudiţia şi curajul noilor colegi critici. Pentru că ce este critica, dacă nu soră bună a literaturii? Or, cealaltă faţă a prozei, poeziei, dramaturgiei... Una repre‐ zintă / recreează viaţa şi în felul ei o judecă, cealaltă recreează / repre‐ zintă şi ea viaţa, făcând‐o însă prin intermediul literaturii! Dar pentru un critic se cere nu doar erudiţie, ci şi bun‐simţ şi bun‐gust. Lucruri pe care le întâlnim foarte rar, adunate împreună... Dacă e să mă refer la per‐ 80

Vladimir Beşleagă

soana mea, aş răspunde că azi, în prezent, mă am de foarte bine cu criticii. Şi ştiţi de ce? Pentru că eu însumi m‐am format şi cultivat în calitate de... critic al... propriei creaţii (dacă admitem că ceea ce scriu eu este într‐adevăr creaţie, nu nişte elucubraţii!). Or, atunci când se pro‐ nunţă unul dintre colegi asupra scrisului meu, citesc cu (mare) atenţie, o dată, de două ori, până ajung să‐i dau dreptate întru totul. După care ştiţi ce fac? Preiau obiecţiile, constatările şi judecăţile colegului, le desfăşor mai departe, ducându‐le până în pânzele albe, iar ca rezultat explodez în râs şi abia de mă pot stăpâni să nu zic: „Că mare prostie o mai fi şi asta!” Vreau să precizez: ceea ce am scris eu, autorul, nu... criticul! N.L.: Ce s‐a întâmplat în literatura română din Basarabia după '91, i‐a crescut / scăzut ponderea estetică, cum estimaţi evoluţiile din ultimii ani? Aţi risca să daţi o listă a celor mai bune cărţi (câte cinci, de exemplu, pentru fiecare gen) ale ultimelor două decenii în Basarabia? V.B.: După '91 în literatura română din Basarabia s‐au întâmplat lucruri de‐a dreptul minunate şi demne de interes. Numai că acestea nu au apărut brusc, pe un teren viran, ci au fost pregătite de evoluţiile lite‐ rare din anii '80 ai secolului trecut. Atunci, în acel deceniu, s‐au produs primele mutaţii şi tendinţe de sincronizare cu scrisul şi scriitura moder‐ nă. Un exeget care va dori să se clarifice asupra a ceea ce s‐a întâmplat în anii '90 şi după, se va vedea obligat s‐o ia de acolo... Optzecism, postmodernism şi alte paradigme de ultimă oră acolo, în anii optzeci, a incubat. Atunci s‐a produs ruptura masivă şi categorică cu scrisul tradiţional, arhaic, cronologic, cel mai evident manifestându‐se acest lucru în proză. Eu i‐am zis atunci: proza tânără, nonconformistă, rebelă şi am numit o duzină de nume, al cărei cap de serie era Nicolae Vieru... Astăzi s‐a cam uitat de acea echipă, printre care era şi un ajutor bălţean: Ion Bogatu... Ar fi bine dacă un tânăr critic literar ar face investigaţii şi paralele între ceea ce se făcea atunci la Chişinău şi în România. A existat, în opinia mea, o anume sincronizare între scriitorii de aici şi cei de peste Prut... încă de pe atunci... Dar au venit anii '90 şi ca şi cum s‐a trecut cu buretele peste acea perioadă... Or, procesul literar nu începe de la proclamarea independenţei. El se derulează pe o altă orbită... De ce‐ţi spun asta, dragă Nicolae, dacă d‐ta cunoşti mult mai bine ca mine aceste legităţi? Dar aşa mi‐ai formulat întrebarea şi, deci, m‐ai provocat... Ponderea estetică a literaturii, desigur, a săltat enorm. Astăzi în Basarabia se face o literatură de mare satisfacţie şi bucurie. Ceea ce e Biobibliografie selectivă

mai trist este faptul că avem, în paralel, o foarte activă şi chiar agresivă... subliteratură. Poate că nu ar fi situaţia atât de gravă, dacă măcar am avea câteva mii de cititori, dar nu‐i avem! Abia dacă am număra vreo două trei sute, cam câţi membri ai Uniunii Scriitorilor. Şi încă şi aceştia dacă ar citi toţi, suma s‐ar ridica la vreo patru sute, dar, vai! Cei mai mulţi nu‐şi citesc propriile opere. Doar le scriu! În fine, să revin la întrebare. Evoluţiile din ultimii ani sunt tot mai captivante şi mai profesioniste. Apar cărţi de certă valoare în toate genurile şi, dacă mă ispiteşti să aduc câte cinci titluri la fiecare gen, să ştii că nu am să mă las iarăşi provocat şi am să‐ţi dau un răspuns aproape solomonic. Cărţi de rezistenţă, de regulă, în orice literatură, apar rar, la cinci, la zece ani. Cărţile de viaţă lungă nu se scriu din mers, ele au o gestaţie îndelungată, se coc greu, dar şi apar cu oarecare întârziere. După această uvertură comică / savatlâcoasă voi cita câteva titluri, care m‐au impresionat îndeosebi la prima lectură şi la care revin cu gândul adeseori, dar şi cu lectura, ceea ce e un semn că acea carte durează în timp. Aşadar, o iau de mai încoace ca să merg îndărăt în timp: Raftul cu himere de Eugen Lungu, Câmpia Borges de Vasile Gârneţ, Avant de mourrir de Val Butnaru, Păsări mergând pe jos de Nicolae Popa, Steaua fără... Mihail Sebastian de Dumitru Crudu, Erotokritikon de Nicolae Leahu, Poezia de după poezie de Emilian Galaicu‐Păun, Numitorul comun şi Alte dimensiuni de Eugen Cioclea, Cămaşa lui Nessos de Andrei Ţurcanu, Valsul pe eşafod şi Anatomia unui faliment – Republica Moldova de Vitalie Ciobanu, Rondul de Ghenadie Postolache, cronicile lui Ghigore Chiper şi eseurile lui Leo Butnaru, excelenţii autori ai revistei Semn: Maria şi Mihai Şleahtiţchi, Adrian Ciubotaru, Nicolae Enciu, Mircea V. Ciobanu, Lucia Ţurcanu, Margareta Curtescu, Anatol Moraru... şi... şi aici pun punct, pentru că s‐a terminat spaţiul tipografic... N.L.: Într‐adevăr, şi spaţiul e limitat şi uneltele de scris ne privesc întrebătoare, dar ce plăcere ar fi să avem răgazul să ne îndoim împreună de cel puţin un nume din acest top... Vă mulţumim, domnule Vladimir Beşleagă !

Vladimir Beşleagă

Referinţe

Vladimir Beşleagă este unul din relativ puţinii scriitori din genera‐ ţia vârstnică de la noi care, în condiţiile noilor realităţi, şi‐a păstrat neîn‐ tinat statutul de scriitor, imaginea de profesionist al cuvântului.[...] La o eventuală reevaluare critică a operei sale, la o cât de drastică triere prin „diavoleasca maşinărie”, rămân mai multe lucrări necompro‐ mise, împlinite, între care neapărat Zbor frânt şi Viaţa şi moartea neferi‐ citului Filimon, care, pe lângă alte calităţi, reprezintă mostre de scriitură psihologică, analitică, cu personaje complexe, cu tipologii bine conturate, memorabile.[...] Pentru prima oară la noi, romanul Zbor frânt tratează tema răz‐ boiului, atât de compromisă până atunci, într‐un mod diferit, sub aspect psihologic, prin ingenioase suprapuneri de planuri, prin alternative decupări din fluxul memoriei. Evenimentele sunt descrise la modul retroactiv (şi nu în chip de „cronică” narativă, conform practicilor înve‐ chite), autorul recurgând la procedeul contrapunctului şi la noua (în contextul de atunci) tehnică a solilocului. Lucrurile sunt analizate prin prisma destinului unui om concret, Isai, un personaj original, cu o gân‐ dire neordinară, cu drame interioare, care nu se aseamănă prin nimic cu acei „eroi... care făceau de serviciu în proza «antirăzboinică» de până la el” (Ion Ciocanu). După cum s‐a mai spus, Zbor frânt e un roman‐ destin care, în replică la lucrările din epocă, interpretează omul în afara colectivităţii, ca pe o personalitate individuală, ca pe o „lume mică” (Democrit). În aceeaşi formulă analitico‐psihologică, într‐un stil modern, diferit de cel simplist‐maniheist (alb‐negru, bun‐rău, dragoste‐ură), este realizat şi romanul Viata şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, scris în 1972, dar care, din cauză că aborda şi anumite subiecte ori adevăruri „tabuistice“ („lumea‐i clădită pe rău, pe violenţă“, declară unul din personaje, sfidând preceptele morale ale epocii stagnării), n‐a putut să apară decât în 1988. Evident, scrisul lui Vladimir Beşleagă ar fi cunoscut o altă evoluţie, mai ascendentă şi mai spectaculoasă poate, dacă această lucrare de o originalitate incontes‐ tabilă ar fi apărut la timp şi s‐ar fi integrat fără întârziere în circuitul prozei anilor ‘70.[...] Biobibliografie selectivă

Cât priveşte Omul exterior, el este un tip nonconformist, un spirit dinamic, curios, neliniştit, care, la cei peste 70 de ani ai săi, a ştiut să‐şi păstreze prospeţimea fizică, dar şi tinereţea spiritului. Face parte din acea categorie de oameni cărora nu le place imitaţia, preluarea gândirii altora, preferând să ajungă singuri, pe cont propriu, la înţelegerea lucrurilor. Subiectele sau temele de care se preocupă le cercetează cu tenacitate şi acribie prin arhive şi biblioteci, mergând pe fire crono‐ logice, genealogice sau semantice departe în adânc, până la cele mai mici detalii şi nuanţe. Spusa sa nu este gratuită, se citesc în ea cunoştinţele vaste, suportul filozofic‐cultural. E un autodidact, ca mai toţi scriitorii noştri, dar unul care îşi respectă fără abatere condiţia: citeşte zilnic, face lecturi serioase, îşi însuşeşte experienţe moderne. Este remarcabilă deschiderea sa spre colegii tineri, considerându‐se într‐un fel (spirituali‐ ceşte) congenerul lor. Încă în perioada sovietică, în care, cum se ştie, domina o totală intoleranţă şi susceptibilitate faţă de derogările de la tiparele consacrate, Vladimir Beşleagă, pe atunci secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, îşi manifesta public susţinerea şi ataşamentul faţă de acei tineri nonconformişti care veneau în literatură cu formule noi, insolite. Este omul care nu pune mare preţ pe micile slăbiciuni pământeşti, pe acea terestritate care se cheamă onoruri, medalii, titluri, glorie de‐o clipă. Din raţiuni pe care, cu siguranţă, unii nu le‐ar putea înţelege, a refuzat să fie făcut membru al Academiei Repub‐ licii Moldova, a restituit în mod public Ordinul Republicii în clipa în care imaginea acestuia a fost compromisă. Ceea ce‐şi doreşte cel mai mult e să‐şi poată tipări manuscrisele, dar în asemenea acţiuni se pare că nu prea are talent, găsindu‐şi cu greu sponsorii (pe care, în treacăt fie spus, alţii – şi nu întotdeauna doar cei chemaţi – îi găsesc uşor, cum a‐i scoate aşii din mânecă).[...] Omul interior şi omul exterior se află, credem, într‐o unitate indiso‐ lubilă, într‐un nedezminţit regim de sincronizare, şi, în tendinţa lor spre idealul kalokagathiei vechilor greci, răspund cu aceeaşi demnitate şi eleganţă la un singur nume... Să vă mai spun care? Arcadie Suceveanu 84

Vladimir Beşleagă

Proza lui Vladimir Beşleagă, cu formula modernă evident proustiană şi faulkneriană, valorifică fluxul memoriei, elementul eseistic, interoga‐ ţia polemică. Prozatorul reconstituie monografic istoria vieţii eroilor, suprapunându‐le şi trecându‐le printr‐un examen moral. Aceştia sunt, de obicei, nişte dezrădăcinaţi şi dedublaţi care caută să recupereze timpul pierdut şi identitatea socială. Monografierea lor este discontinuă, alternativă, sentimental‐lucidă, purtând pecetea unei zone afectate a sufletului uman (dragostea pierdută, copilăria sau adolescenţa pierdută). Elementul epic se pulverizează, se topeşte în gândurile, emoţiile şi obsesiile pe care le generează. Omul, nimerind în hăţişul întrebărilor şi problemelor existenţiale, merge pe firul călăuzitor al lămuririlor, dar se pomeneşte pe drumurile întrerupte „heideggeriene”, întorcându‐se mereu spre punctul de pornire. Atunci când evocă copilăria, adolescenţa sau epoca mai îndepărtată a Cantemireştilor şi Costineştilor fraza este limpede, aşezata, plină de o pastă epică densă şi colorată. Există şi un al treilea Beşleagă, care îmbină răsucirea nervoasă a gândului cu situaţia epică clar conturată (Ignat şi Ana, roman care dezbate ideea înstrăinării în cadrul familiei de azi). În romanul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon ne propune o modelare a existenţei umane: trei zile şi trei nopţi. Declararea lui Filimon de către însuşi tatăl său drept copil din flori, trimiterea lui (iarăşi la insistenţa părintelui său) în colonie, după ce a spart dintr‐o pornire băieţească un magazin, se lasă ca o umbră fatidică asupra vieţii lui sufle‐ teşti. Eroul cunoaşte un proces de înstrăinare ireversibil. „Nefericita” viaţă a lui Filimon trebuie considerată, aşa cum ne propune şi titlul, şi ca o anevoioasă cale a cunoaşterii de sine. Or, recunoaşterea se cere plătită cu vămi; cu trăiri, frământări, cu preţul chiar al propriei vieţi. Ca să obţii împlinirea (ca om, muncitor, creator) e nevoie de jertfă, şi în acest sens pare indiscutabilă retopirea în substanţa cărţii a mitului meşterului Manole. Mihai Cimpoi Biobibliografie selectivă

Romanul istoric este o specie literară tot mai des abordată în ultima vreme. Aceasta e o dovadă, după noi, că scriitorii noştri sunt în căutarea unor noi teme şi forme artistice de exprimare, de zugrăvire a trecutului şi prezentului poporului moldovenesc. Autorul şi‐a ales cu mare migală, dar în acelaşi timp şi cu multă pricepere, atât tema, cât şi perioada desfăşurării acţiunii romanului, căutând să ne prezinte o largă pânză istorică care să cuprindă epoca descrisă în toată plenitudinea ei. Acţiunea se petrece în Moldova medievală (în perioada unui adânc şi îndelungat declin economic), având la bază un cadru real istoric de la sfârşitul sec. XVII, când Cnezatul Moldovenesc se afla în pragul unei dezastruoase catastrofe ca urmare a creşterii fără precedent a dependenţei economice şi politice faţă de Poarta Otomană. Societatea moldovenească de la finele sec. XVII este prezentată în roman printr‐o gamă largă de eroi, cum se spune, „de la vlădică până la opincă”. Aici aflăm întreaga ierarhie feudală, începând de la domnul Moldovei Constantin Cantemir, mitropoliţii Sava şi Dosoftei, marea boie‐ rime şi terminând cu masele largi (ţărani, orăşeni săraci, haiduci ş.a.). Dovedindu‐se a fi un bun cunoscător al realităţilor de atunci din Moldova, autorul, după părerea noastră, a reuşit în bună parte să ne prezinte epoca cu cele mai arzătoare probleme ale ei: lupta pentru scuturarea jugului otoman, starea îngrozitoare a maselor populare, contradicţiile acute de clasă şi căutarea unor soluţii cât de cât eficace pentru ieşirea din situaţia ce s‐a creat. Autorul pătrunde, cu o deosebită fineţe, în psihologia clasei dominante, care, în marea ei majoritate, era implicată permanent în nesfârşite intrigi josnice legate de lupta pentru bogăţie şi putere (numai o dregătorie făcea accesibilă calea spre renta centralizată de stat), nu vedea nimic mai departe de interesele buzunarului propriu. Pe de altă parte, un loc important în roman îl ocupă descrierea vieţii mizerabile a acelora pe ai căror umeri atârna mulţimea de prestaţii şi dări către Poarta Otomană, statul feudal şi boierime. În cartea întâi impresionează Prologul în care cunoscutul cărturar moldovean M. Costin, de astă dată erou al romanului, este surprins în meditaţii revelatorii asupra destinelor poporului său. Andrei Eşanu 86

Vladimir Beşleagă

Preocuparea condeierilor moldoveni de problematica istorică se face tot mai simţită în ultimii ani. În pagini de proză, de teatru sau de poezie au fost reînviate evenimente ce ţin de diferite epoci şi personalităţi din trecutul nostru [...]. Aceasta se datorează în mare măsură interesului crescând faţă de istorie, conştiinţei că numai cunoscând bine trecutul vom putea aprecia prezentul şi vom intui contururile viitorului. Un adevărat stimulent în direcţia dată a fost şi continuă să fie editarea şi cercetarea, a moştenirii marilor cronicari moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce. Cronicile, scrise cu atâta ardoare patriotică, dar nelipsite şi de docu‐ mentare (autorii sunt de cele mai multe ori martori oculari ai faptelor relatate), au fost concepute drept o puternică pârghie educativă pentru generaţiile posterioare. Scopul e mărturisit, bunăoară, chiar de Miron Costin, care afirmă, că letopiseţele nu sunt numai să le citească omul, „să ştie ce au fost în vremi trecute, ce mai mult să fie de învăţătură, ce este bine şi ce este rău şi de ce‐i să se ferească...”. Cumplitele vremi, abătute asupra Moldovei în a doua jumătate a veacului XVII, constituie substanţa de fond a noului roman al lui Vladimir Beşleagă, intitulat Sânge pe zăpadă, conceput sub formă de trilogie. Deoarece partea întâi numai ne introduce în anturajul social, vom încerca şi noi să schiţăm o privire asupra momentului istoric în care se desfăşoară acţiunea, asupra situaţiei de ordin extern, a luptelor dintre puterile dominante de atunci. [...] Abordarea de către Vladimir Beşleagă a unei tematici istorice, a unor evenimente şi fapte din trecutul Moldovei feudale are loc după ce prozatorul a acumulat o considerabilă experienţă de sondare artistică a vieţii, realităţii contemporane. Scrierile sale Zbor frânt, Acasă, Ignat şi Ana, Durere l‐au recomandat ca pe un maestru al compoziţiei, al perso‐ najului literar şi al stilului – calităţi de real folos la zugrăvirea tablourilor din vremi demult apuse. Năzuind ani la rând să‐l transforme pe Miron Costin din personali‐ tate concret istorică, bine definită în epoca sa, în erou literar cu toate atributele cerute de o atare categorie artistică, scriitorul s‐a pregătit îndelung, efectuând o muncă de adevărată cercetare ştiinţifică a epocii. Treptat, pe parcursul lucrului autorului planurile s‐au amplificat, tinzând să cuprindă o panoramă cât mai vastă, populată de o mulţime Biobibliografie selectivă

de personaje. Dar nu trebuie să ne închipuim că subiectul se întinde, ca într‐un roman‐cronică, pe câteva decenii. Tot aşa cum în Zbor frânt timpul artistic nu‐i decât cel necesar trecerii pe sub apă a Nistrului, atâta cât Isai îşi derulează „filmul” întregii sale vieţi, în trilogia Sânge pe zăpadă perioada îmbrăţişată este de un an jumătate, de la mijlocul lui 1690 până în decembrie 1691, adică până la sfârşitul tragic al marelui cronicar. Procedeul retrospecţiei ne poartă însă mereu prin alte perioade de timp şi cititorul îşi va îmbogăţi imaginaţia cu pasaje din cele mai diverse, cu protagonistul‐cărturar în centru, adesea venind vorba şi de Dosoftei, de Cantemireşti. Evident, n‐avem aici de‐a face cu o biografie înfrumuseţată pe ici, pe colo de „clişee împrumutate”, ca într‐un spectacol de ocazie, şi nici cu o viaţă romanţată a cronicarului cunoscut de cititor, în linii generale încă de pe băncile şcolii. Romancierul nostru, înzestrat cu un spirit de observaţie bine pronunţat, cu o putere de analiză şi de sistematizare a faptelor studiate ce îl ajută să‐şi plaseze eroii în situaţii concrete şi cu o bogată imaginaţie ce contribuie la înfiriparea acţiunii, îşi propune, totodată, a puncta şi configuraţia socială, tabloul complex al statului moldovenesc de la sfârşitul veacului al XVII‐lea. Iată de ce în partea întâi figura cronicarului chiar trece undeva pe planul doi. Romanul se sprijină pe o documentare solidă, conţinând bogate informaţii din domeniul istoriei, al literaturii, al folclorului, al limbii, al economiei, abordându‐se chiar şi aspecte de meteorologie şi arta culi‐ nară. Toate acestea, turnate într‐un aliaj istoric şi trecute, bineînţeles, prin temperamentul creator al artistului, fac un tot organic – subiectul romanului cu tot angrenajul său de date şi personaje. Iată de ce cititorul află de aici mai multe decât dintr‐o monografie istorică despre epoca respectivă sau dintr‐o biografie tradiţional‐ştiinţifică a cronicarului. Vl. Beşleagă, care s‐a dovedit, în lucrările sale anterioare, un maestru al prozei psihologice, un cunoscător al ascunzişurilor sufleteşti umane, ştie a da viaţă anumitor laturi ale realităţii, printr‐o simplă trăsătură de condei, printr‐un detaliu sugestiv sau chiar printr‐un personaj episodic. Aşa se face, bunăoară, că prin faţa noastră se perindă o adevărată galerie de chipuri caracteristice ale epocii: boieri, ţărani, oşteni şi haiduci care nu ocupă un larg spaţiu, dar spun multe prin prezenţa lor pitorească. 88

Vladimir Beşleagă

Aria geografică a romanului e destul de cuprinzătoare. Îi întâlnim, astfel, aici pe răzeşul Ion Ţarălungă din ţinutul Orheiului, pe călugărul Nicodim de la Căpriana, pe tânărul Grue din sus de Cernăuţi, pe haiducul Corbea şi ceata lui din părţile Fălciului, pe boierul Şendrea din împrejurimile Focşanilor; survin, apoi, evenimentele din jurul cetăţii Suceava, Hotin, Cameniţa şi satele din Ţara de Sus şi, bineînţeles, moşia Costineştilor – Bărboşi, plus cetatea de scaun – târgul Ieşilor şi stărostia de Putna cu toată forfota de dregători, negustori, clerici şi milogi. Acţiunea fiind prezentată în opt capitole şi un prolog, se desfăşoară într‐un ritm alert, cu dramatism şi emotivitate. Paginile unde apare Miron Costin sunt presărate cu citate şi aforisme din scrierile marelui cărturar moldovean, drept dovadă că scriitorul s‐a pătruns de frământul interior al personajului său şi descrie adecvat universul intelectual al acestuia. Sunt descrise, într‐un cadru adecvat, şi celelalte personaje reale: domnitorul Constantin Cantemir, dregătorii Dubău, Macrei, Velicico, Pătraşcu şi alţii, trăsăturile de caracter ale cărora se desprind din apri‐ gele dezbateri în divanul domnesc, din diferite misiuni politice şi diplomatice, din intrigi de curte ş.a.m.d. O viaţă palpitantă trăiesc perso‐ najele „inventate”: răzeşul Ion Ţarălungă, căpitanul de haiduci Corbea, călugărul Nicodim ş.a. Ele sunt prezentate cu tot „cortegiul” lor de pasiuni şi trăiri, în culori pregnante şi acţiuni memorabile. La toate acestea se adaugă o limbă bogată, însuşită din lectura hrisoavelor şi cea a cronicilor, în stare să ne transfere pe câtva timp în mediul eroilor reînviaţi. Toate aceste calităţi fac din romanul Sânge pe zăpadă de Vladimir Beşleagă o lectură atrăgătoare şi utilă sub aspectul cognitiv şi cel educativ. Cu romanul istoric Sânge pe zăpadă de Vladimir Beşleagă, cărtura‐ rul şi dregătorul Miron Costin – personalitate concret istorică bine definită în epoca sa – devine erou literar cu toate atributele cerute de la o atare categorie artistică. Vasile Badiu Biobibliografie selectivă

Romanul istoric al lui Vl. Beşleagă merită cea mai înaltă apreciere atât sub aspect artistic, cât şi sub cel al abordării de către autor a unei epoci atât de îndepărtate de noi. Lucrarea este mărturia cunoaşterii pro‐ funde de către autor a multor izvoare şi a literaturii de specialitate care reflectă şi studiază a doua jumătate a sec. XVII. Capacitatea de a asculta şi a înţelege „vocile” trecutului i‐a permis autorului să transmită cititorului complexa simfonie de subiecte realiste din viaţa deloc uşoară a oamenilor din acea perioadă. Aceştia aparţin celor mai diverse pături ale societăţii moldoveneşti feudale. Cartea nu are la bază un subiect palpitant de acţiu‐ ne, dar se citeşte cu mult interes tocmai datorită consonanţei cu ritmul epocii descrise, cu starea de spirit a contemporanilor acţiunilor descrise. L. Vlasova Istoria naţională ca roman

„Într‐un mod oarecum surprinzător, dar cu atât mai incitant, com‐ plinirea unor pagini esenţiale ale calvarului creştinilor din Basarabia postbelică vine din partea unui scriitor şi publicist de excepţie, erudit cunoscător al rezistenţei antitotalitare şi antisovietice din RSS Moldove‐ nească, Vladimir Beşleagă. Apărută în colecţia de carte de istorie Clio la Editura „Prut Interna‐ ţional”, lucrarea prozatorului şi, în egală măsură, istoricului Vladimir Beşleagă Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959, îşi propu‐ ne, aşa cum menţionează şi autorul acesteia, realizarea unei cronici fidele, documentare, completate cu mărturiile unor participanţi, a răscoa‐ lei populare pentru apărarea sfântului locaş de la Răciula (23 iunie – 2 iulie 1959), – eveniment unic în şirul acţiunilor de rezistenţă antiso‐ vietică pe teritoriul Basarabiei postbelice (p. 8, 257). [...] Lucrarea lui Vladimir Beşleagă este elaborată şi realizată conform tuturor rigorilor monografiei istorice, autorul stăpânind întregul instru‐ mentar metodologic al istoricului de profesie. Întemeiată pe o vastă documentare arhivistică, la care se adaugă mărturiile participanţilor la evenimentele studiate, lucrarea se structurează în două mari comparti‐ mente, primul din care expune situaţia bisericilor şi a mănăstirilor sub regimul totalitar comunist din RSSM în anii 1950‐1960, în timp ce al doilea reconstituie pas cu pas şi zi cu zi evenimentele răscoalei populare de la Răciula din 1959. 90

Vladimir Beşleagă

Pentru facilitarea expunerii vastei informaţii inedite aduse la cunoştinţa marelui public, ţinând seama de contextul social‐politic al vremii şi de gradul de presiune exercitat de regim asupra credinţei, a credincioşilor şi a clerului, Vladimir Beşleagă propune, în premieră în istoriografia naţională, o împărţire a intervalului de timp cercetat în trei segmente şi anume: perioada 1944‐1956, când ofensiva oficialităţilor a fost permanentă şi metodică; anii 1957‐1958, când se înregistrează o relativă „renaştere” a Bisericii; anul fatidic 1959 şi perioada ce a urmat acestuia, marcată de închiderea în masă şi distrugerea barbară a sfintelor lăcaşe (p. 9). [...] Având în vedere valoarea documentară şi caracterul inedit al infor‐ maţii puse în circuitul ştiinţific, precum faptul că preocupările scriitoru‐ lui şi istoricului Vladimir Beşleagă se înscriu în obiectivul paneuropean de păstrare a memoriei celor care au suferit martiriu, considerăm a fi de o utilitate imperioasă traducerea lucrării Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959 într‐o limbă de circulaţie internaţională astfel încât aceasta să devină un bun al publicului european. Nicolae Enciu

Biobibliografie selectivă

De la Ţipătul lăstunilor la Zbor frânt şi înapoi I Un scriitor se impune în conştiinţa noastră prin lumea lui artistică, prin personajele lui. Lumea artistică şi personajele lui Vladimir Beşleagă sunt oarecum stranii, total diferite de alte lumi şi alte personaje ale prozatorilor basarabeni. De unde şi nedumeririle fireşti: ce e cu acest scriitor atât de puţin liric, dificil şi tragic într‐o proză lirică sau baladesc‐ mioritică? Ce e cu acest scriitor care ne‐a dat o galerie întreagă de suciţi, inadaptabili, învinşi? Sau poate Isai nu este un învins? un ratat? Pentru ce aceste strategii şi tehnici narative neobişnuit de complexe pentru cititorul de romane clasice, tradiţionale? Această structură cu nenumă‐ rate puneri în abis? Acest stil permanent contorsionat? fără măsură, eleganţă, cu înflorituri baroce? Ce e cu orăşenizatul Filimon, ce e cu alţi protagonişti din romanele lui Beşleagă? Toate personajele lui au ceva comun, sunt genetic înrudite, sunt nişte introvertiţi şi reflexivi, trăind în subteranele timpului istoric. În contextul euforiilor şi utopiilor arilor '60 ai secolului trecut, când URSS se luase la întrecere cu America, este oarecum dificil să înţelegem această lume bizară, centrată pe existenţa măruntă, banală, cu drame subiective ale cunoaşterii şi revelării unor adevăruri care nu mai puteau fi escamotate. Fără o cunoaştere elementară a istoriei societăţii şi a regi‐ mului totalitar, a background‐ului epocii, al anilor '60 – '80, este imposi‐ bilă o înţelegere adecvată şi o percepţie justă a operei lui Beşleagă, a unei lumi de ciudaţi şi suciţi. Ion Simuţ, într‐un articol cu titlul Vârful ierarhiei în proza basara‐ beană (România literară, 2005, nr. 20, 25‐31 mai), în cunoscutul său stil virulent, în contra direcţiei gândirii noastre academice, conchide cu multă competenţă: „În complexitatea sintactică a frazei narative, Vladi‐ mir Beşleagă concurează cu D.R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz şi oral al exprimării, în amestecul de timpuri şi senzaţii, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativităţii creează comple‐ xitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existenţial, moral). Dina‐ mica sensurilor e susţinută de densitatea verbală, repudierea adjectivu‐ lui, mişcarea asociativă în două‐trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent şi trecut, investigaţia de profunzime a unei conştiinţe morale 92

Vladimir Beşleagă

răscolită de reacţii negative faţă de o greşită înţelegere socială a indivi‐ dului ultragiat”. Beşleagă este unul dintre puţinii scriitori basarabeni care se integrează firesc în literatura română, cel puţin cu două romane. În acest sens, criticul de la România literară remarcă:„Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil şi cu voinţă de concentrare a intensităţilor afective, Zbor frânt e un roman de virtuozi‐ tate narativă, cu o bună tehnică a analizei psihologice.” Şi distinge cu exactitate: „Ionicul basarabean (aici şi în continuare sublinierile ne aparţin – A.B.) nu are un exemplu mai bun decât, poate, un alt roman al aceluiaşi autor: Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine (de acesta îmi rezerv plăcerea să mă ocup separat altă dată). Zbor frânt este, din punctul meu de vedere, unul dintre primele patru‐cinci romane care pot reprezenta convingător lite‐ ratura basarabeană afară. Mihai Cimpoi l‐a selectat în antologia sa de şapte romane din literatura basarabeană a secolului XX...” De reţinut este şi această apreciere a lui Ion Simuţ: „...Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, mai important pentru că e modern, mai tehnic şi mai complex decât Ion Druţă sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est.” Romanul lui Beşleagă este unul experimental şi se sincronizează cu noul roman francez, aspect despre care va reflecta, mult mai târziu, scriitorul însuşi. Desigur, Zbor frânt este, din perspectiva zilei de astăzi, un roman vulnerabil, cu mici neadevăruri sau minciuni cu care Beşleagă a încercat pe ici, pe colo să‐i facă mai „raţionali” pe ai noştri, de pe malul nostru. Nu întâmplător a fost tratat ca o operă despre război, iar protagonistul – văzut ca cercetaş. Spaţiul acordat acestei viziuni pare a fi covârşitor. Dar numai la prima vedere, căci motivele păţaniei lui Isai sunt mult mai profunde şi intime, decât apar ele în critica timpului fascinată mai cu seamă de aparenţe, decât de esenţe. Altfel spus, gândirea captivă, operând cu concepte oficiale, are o totală afazie la valorile etern‐umane, iar în limbajul de lemn al epocii acestea sunt calificate aberant, ca umanism abstract. Miza prozei despre război, în sistemul de convenţii al canonului romanului istoric, o constituie, cum ar spune N. Manolescu, evenimentul, cronica, fresca, preponderenţa moralului asupra psihologicului, continuitatea, tipicitatea. Dar – nimic din acestea în romanul lui Beşleagă. Biobibliografie selectivă

Complexitatea tehnicilor narative e condiţionată în cazul lui Beşleagă nu atât de un mimetism artistic, cât de o intuiţie exactă – dacă e să ne referim la contextul social‐politic – a microcosmosului uman, a sufletelor unor învinşi, rataţi, dezrădăcinaţi. Numai raportat la epoca redactării, romanul lui Beşleagă devine mai limpede în structura lui intimă, mai uşor accesibil în explicarea performanţelor tehnice, în (re)ontologizarea discursului narativ şi a imaginii societăţii în derivă. Paradoxal e că nici în faţa unui râu lumea nu e concepută în devenire, în mişcare heracliteană, ci ca o manifestare a conţinuturilor ei într‐un anumit segment de timp. Prezentul, trecutul şi viitorul, în viziunea lui Beşleagă, se întrepătrund şi se permanentizează hic et nunc. În plan narativ, discursul monologic e înlocuit cu structura dialogică. Toate acestea fac farmecul noutăţii fiinţiale în romanul modern. II Conştiinţa schimbării a accelerat şi procesul de democratizare a literaturii române care, refuzând categoric dogmele realismului socialist şi stilul proletcultist, redescoperă canonul modernist, iar metamorfoza romanului basarabean începe odată cu a doua jumătate a anilor '60 ai sec. al XX‐lea şi cuprinde, în termenii lui Nicolae Manolescu, tipurile doric şi ionic, în timp ce corinticul este aproape ca şi cum inexistent, manifes‐ tat indecis doar în Povestea cu cocoşul roşu (1966) de Vasile Vasilache. Zbor frânt (1966) alături de Singur în faţa dragostei (1966) de Aureliu Busuioc, urmate mai apoi de Disc (1969) de George Meniuc şi Vămile (1972) de Serafim Saka, înfăţişează foarte nesigur tipul de roman ionic, în literatura din Basarabia, se înţelege, cu întârziere de trei‐patru decenii de la apariţia romanelor semnate de Hortensia Papadat‐ Bengescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrăileanu, Anton Holban, Mircea Eliade, dar contemporane, de exemplu, cu În absenţa stăpânilor (1966) de Nicolae Breban, Vestibul (1967) de Alexandru Ivasiuc, Absenţii (1970), Feţele tăcerii (1974) de Augustin Buzura etc., scrieri care preiau elemente şi convenţii ale romanului ionic afirmat şi explorat plenar în anii treizeci ai secolului trecut. Pot fi amintite mostre şi din poezia şaizeciştilor, care, într‐o literatură cu o evoluţie anormală, revine la canonul modernist interbelic, la un soi de neomodernism. Dintre romanele lui Vladimir Beşleagă poate că doar Zbor frânt şi Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii 94

Vladimir Beşleagă

de sine sunt reprezentative pentru proza românească din Basarabia din secolul trecut. Sunt opere care trebuie interpretate, dimpreună, ca expresie artistică, fie şi uşor confuză, a intuirii unei concepţii asupra vieţii şi destinului istoric al neamului, dar şi ca o concepţie artistică dife‐ rită, chiar potrivnică celei oficiale, cu obsesia celor trei nopţi (cenzura a fost totuşi vigilentă!) care ilustrează, pe cât admitea / respingea (cu voie de la partid) cenzura, tipul subversiv de roman, în bună măsură – ionic, dar, să recunoaştem, uşor asincron cu canonul postmodernist dominant în literatura occidentală din a doua jumătate a secolului al XX‐lea. Sunt revelatoare în acest sens destăinuirile scriitorului dintr‐o anchetă: „Adevăratul debut în literatură a venit... pe la treizeci de ani. Parcurse‐ sem o lungă perioadă de ucenicie, în care au încăput anii de studenţie, cei de doctorantură (am lucrat la teza: Liviu Rebreanu şi arta romanului), anii de ziaristică...” Întârzierea romanului în forme depăşite, Beşleagă le conştienti‐ zează cu luciditate: „Am fost totdeauna un întârziat şi când zic aşa am în vedere nu doar faptul că am cunoscut pe clasicii noştri abia pe la douăzeci şi cinci de ani (atunci au fost editaţi), ci şi pentru că tot ce am acumulat şi asimilat – cultură lingvistică şi literară – s‐a depozitat în mine încet, greu, suprapunându‐se peste nenumăratele şi dureroasele experienţe ale vieţii personale: tatăl judecat şi condamnat la 20 de ani închisoare, mama secerată de o boală incurabilă. Loviturile destinului veneau să amplifice o rană mai veche, aceea pe care o aveam din tine‐ reţe, când descopeream că nu numai eu unul sunt mut, ci întreg neamul meu este lipsit de frumoasa lui limbă literară, fagure de miere cum a numit‐o Poetul. Pe atunci impostorii vremii dezlănţuiseră o adevărată vânătoare de... cuvinte, iar marii înaintaşi ai spiritualităţii noastre erau ţinuţi ca şi sub lacăt...” III Aproape nimic din scrierile de început ale lui Vladimir Beşleagă nu prevesteau metamorfozele narative din romanul care l‐a consacrat. În critica noastră s‐a făcut mult caz despre anticiparea unor subiecte de roman în proza scurtă din volumaşul La fântâna Leahului (1963). E adevărat, unele tehnici pot fi atestate în Drumul visurilor, La fântâna Leahului, Glas de frunze, dar acestea sunt utilizate cu inocenţă şi simpli‐ tate dezarmantă. Copilăresc e şi fondul propriu‐zis al volumului, care Biobibliografie selectivă

alături de Zbânţuilă (1959), Vacanţa mea (1959), Buftea (1962), Găluşca lui Iluşca (1963), dar şi Vrei să zbori la lună? (1964), cărţi pentru copii mediocre, puternic marcate de spiritul timpului şi care mai pot prezenta interes doar pentru un istoric literar. Zbor frânt, redactat în trei luni, în aprilie‐iunie 1965, apare în anno Domini 1966, în contextul altor romane, între care: Povara bunătăţii noastre (1961‐1967) de Ion Druţă, Povestea cu cocoşul roşu (1966) de Vasile Vasilache, Singur în faţa dragostei (1966) de Aureliu Busuioc, Podurile (1966) de Ion Constantin Ciobanu, ultimul – un roman mai puţin românesc, dar cu mare trecere în epocă. Explicaţia acestei „rodnicii” trebuia căutată într‐un complex de fenomene, specifice perioa‐ dei dezgheţului hruşciovist, care venise cu întârziere şi pe scurt timp într‐o lume totalitară dominată de dogme, orice noutate e privită cu mare mefienţă. Noutatea romanelor (desigur, cu o anumită defazare tempo‐ rală) e reductibilă, într‐o ultimă analiză, la evitarea mai multor clişee, poncifuri ale literaturii oficiale, suprapopulată de personaje „tipice”, „pozitive”, pătrunse până în măduva oaselor de optimismul istoric. Se pare că prima consemnare asupra genezei romanului Vladimir Beşleagă (revista Moldova, 1968, nr. 8, pag. 11) o face într‐o anchetă: „Ca orice autor la apariţia primei sale cărţi (şi eu consider La fântâna Leahului prima mea carte serioasă) se cuvenea să am o bucurie. Vai, n‐ am avut‐o poate de aceea că manuscrisul a zăbovit prea mult prin fel de fel de sertare sau că procesul de editare a durat prea mult... Din contra, am prins imediat ură pe ea. Astfel... căutările mele s‐au desfăşurat sub semnul negării, distrugerii tuturor principiilor şi dexterităţilor pe care mi le formasem, lucrând asupra acelor povestiri.” Reţinem alte câteva specificări extrem de importante în înţelegerea efortului de radicalizare a scriiturii: „Primul lucru pe care l‐am neglijat a fost deprinderea de a ciocăni, de a cizela fiecare frază, fiecare cuvânt. Am optat deci pentru spontan, pentru firesc. Simţeam că pot mai mult, dar nu îndrăzneam. Şi iată că, intervenind anumite împrejurări de ordin biografic, pomenindu‐mă într‐o stare psihică de mare tensiune, am pornit la scrierea romanului Zbor frânt (care, de altfel, are la bază un episod, un subiect la care revenisem în câteva rânduri cu ani în urmă, dar de realizarea căruia nu eram satisfăcut, bănuind, pe semne, în el surse mai bogate decât cele valorificate de mine).” 96

Vladimir Beşleagă

Subiectul romanului, ca şi în alte cazuri, a fost anticipat într‐o proză scurtă şi de mai multe ori. E un episod conştientizat mult mai târziu. Într‐un dialog cu Serafim Saka aflăm şi alte detalii şocante despre modul în care a fost conceput Zbor frânt: „N‐am ştiut şi nu m‐am gândit niciodată să‐l scriu.” Romanul ca gen presupune o arhitectonică bine armonizată. Asupra construcţiei romaneşti, un novator al structurii, centrate pe diferenţa dintre durata timpului cronologic şi durata timpului psihologic, cum este Beşleagă, a meditat, cu siguranţă, îndelung. Şi ne‐o spune indirect, în următorul fragment: „ A fost o idee schiţată într‐o povestire de vreo câteva pagini, pe care am pierdut‐o. Odată, însă, fiind într‐un moment de mare durere sufletească, am început să scriu ca să scap de ea. Ieşea sau nu ieşea, asta nu avea nicio importanţă. Era un moment de descărcare a sufletului. Cam acesta a fost contextul psihologic interior. De multe ori nu importă subiectul pe care ţi‐l alegi, ci propria ta stare sufletească interioară, în care te afli în momentul scrisului. Cineva spunea, că un artist trebuie să‐şi dorească toate nenorocirile care pot exista în viaţa asta. E o idee crudă, dar ce să‐i faci, asta e. Uneori nenoro‐ cirile îl ocolesc pe om şi atunci te pomeneşti că le caută.” Este o aluzie la propria sa biografie? Un semn că s‐a cuminţit scriitorul (în limbajul tranzitiv, naţionalistul, unionistul) Beşleagă? Ideea cu nenorocirile (rămas pe drumuri fără mijloace de subzistenţă) trebuie înţeleasă ca fiind expusă în limbaj esopic? Luat la harţă cu sistemul, cu cenzura, cum puteai spune ceva? Din aceste raţionamente vine probabil şi aserţiunea: „Creaţia merge mână la mână, aş zice, se sincronizează cu durerea. Într‐o atmosferă de calm, linişte sau, cum spuneau grecii – ataraxie, nu se naşte nimic de seamă, valoros. Şi întrucât am făcut aici uz de erudiţie, aş vrea să spun că şi Platon susţinea o teză, potrivit căreia operele celor posedaţi vor avea parte de viaţă mai lungă, vor cuceri sufletele în timp şi spaţiu, ca să folosesc un termen mai aproape nouă. Pe când scrierile calculate, reci, lipsite de frământările şi zbuciumul vieţii, au, dacă au, o viaţă scurtă.” Refularea unei mari dureri a pus în mişcare subconştientul. Renun‐ ţarea deliberată la trecutul experienţei sale stilistice nu a însemnat automat şi lepădarea de trecutul său literar, acesta fiind metamorfozat, încorporat în prezentul romanesc. Psihologia creaţiei ne oferă multe exemple foarte ciudate în acest sens. Corelaţia dintre emoţional şi raţio‐ Biobibliografie selectivă

nal este explicabilă în acest caz. Lesne explicabilă devine şi reluarea în roman a unor tehnici şi strategii narative predilecte, cum este tehnica punerii în abis, principiul teleologic, structura inelară etc. Oricum, prozatorul (după 16 ani de suplicii literare) are senzaţia că şi‐a redactat romanul într‐o transă, fapt firesc, menţionat şi mai târziu, de repetate ori. Mai mult, Beşleagă nu recunoaşte (se pare, din anumite conside‐ rente deloc neglijabile într‐un regim totalitar) nici substratul (auto)bio‐ grafic al romanului, chiar ironizează uşor pe unii cititori care au văzut în roman o lucrare mimetică, nu una de imaginaţie. Mult mai târziu, aflăm detalii revelatorii pentru înţelegerea acestui roman, dificil şi neobişnuit pentru cititorul basarabean. Într‐un alt interviu, acordat Antoninei Callo, prozatorul insistă asupra stării de inconştienţă cu care a fost redactat Zbor frânt: „A fost o carte, pe care nici eu însumi nu‐mi dau seama cum am scris‐o. A fost ca o revelaţie. Cred că aşa ceva i se poate întâmpla unui autor o singură dată. În orice caz, unuia ca mine. Deşi, mai târziu, am putut descoperi în ea unele locuri mai puţin realizate. Însă fuziunea totală dintre idee, sau concept, şi formă o face vie, vibrantă, de viaţă lungă.” Pe parcursul anilor, autorul revine, nu o dată, cu precizări asupra genezei romanului, dezvăluind noi detalii. Într‐un interviu cu Andrei Hropotinschi (Tiparele prozei moderne), romancierul afirmă: „În 1963 m‐am retras de la Cultura Moldovei, după ce am fost luat la armată pe trei luni de zile. M‐am dus la mine în sat – mama era în viaţă, trăia şi tatăl meu şi am început să lucrez la carte. Am lucrat câteva luni, dar în timpul acesta se îmbolnăveşte mamă‐mea. Am încercat să continui lucrul la acea carte, dar n‐am reuşit. A venit în viaţa mea momentul acesta, boala mamei, foarte gravă şi... tragică până la sfârşit. Am început să umblu cu ea pe la spitale. S‐a dovedit că boala este incurabilă. A fost o perioadă complicată, despre care îmi vine greu să‐mi dau seama.” Starea de spirit e dezvoltată mai nuanţat, mai elocvent, în urmă‐ toarea confesiune: „În perioada aceea aveam un subiect de povestire, o mică povestire despre un băiat, care în timpul războiului, aflându‐se pe malul Nistrului, unde s‐a oprit frontul, a făcut câteva treceri la nemţi, la inamic, şi înapoi. Într‐un fel s‐a inclus în luptă, în acţiunile militare, în pregătirea operaţiei de la Nistru. Episodul acesta îmi fusese relatat de o persoană concretă, o rudă de‐a soţiei, un bărbat de acum cu familie. Era într‐o toamnă ploioasă, îmi povestea el despre tot felul de lucruri şi, ca 98

Vladimir Beşleagă

printre altele, mi‐a vorbit despre întâmplarea asta care, căzând în memo‐ ria mea, s‐a dus în adâncuri. Pe urmă a apărut la suprafaţă. M‐am agăţat de ea şi am scris o mică povestire. Apoi m‐au preocupat alte subiecte. Şi iată că în situaţia psihologică foarte grea, când maică‐mea s‐a stins din viaţă, am simţit că trebuie să aflu ieşire ca să nu mă desfiinţez. Maică‐ mea a fost pentru mine şi a rămas cel mai scump om de pe pământ. A fost un om de o rară puritate sufletească.” Despre durata scrierii romanului aflăm tot aici: „În câteva săptă‐ mâni după moartea mamei am elaborat subiectul acestei cărţi şi în trei luni a fost scrisă. Dintr‐odată, cu foarte mici redactări. S‐a cristalizat în mine uimitor de repede şi clar.” Modelul este – şi sub acest aspect – Rebreanu, care îşi data manuscrisele: „Lucram în fiecare zi. Manuscrisele s‐au păstrat, acolo sunt datate toate zilele.” Cu privire la uşurinţa cu care a fost redactat manuscrisul, prozatorul ne mărturiseşte: „Cartea s‐a născut, cum se zice, dintr‐o răsuflare. Desigur că starea mea sufletească s‐a răsfirat în textura cărţii, în pânza ei, în frazele ei, în totul. Acesta a fost momentul biografic... Dincolo de acest moment, cred că mai sunt mulţi alţi factori, care vin să lumineze faptul apariţiei ei. Eram la vârsta aceea când trebuia să încerc de ce sunt în stare şi, uite, a coincis această pierdere a mamei cu apariţia acestei cărţi. Se justifică încă o dată adevă‐ rul Meşterului Manole, că pentru a realiza ceva frumos, superior în măsura în care‐ţi este dat, pentru a dura ceva, viaţa, firea, natura ne cere jertfe, niciodată şi nimic nu ni se dă fără jertfă... Dacă n‐ar fi fost acest moment al pierderii unui om atât de apropiat pentru mine, poate că aş fi scris o altă carte, aceea pe care o începusem, şi ar fi fost altfel... Ca orice scriere, cartea mea cuprinde evenimentele oglindite, subiectul şi acţiu‐ nea ei, are deci aşa‐zisa parte vizibilă, adică ceea ce ne influenţează prin ochi, prin imagini. Dar e şi ceva care este invizibil, aşa‐zisul metafizic, ceea ce este dincolo, ceea ce constituie suflarea acestei cărţi, trăirea mesajului ei profund... Partea aceea văzută s‐a adunat din observaţii de război, căci copilăria mea a coincis cu perioada aceea de război, foarte agitată, impresionantă.” În contextul unor învinuiri de umanism abstract, prozatorul le respinge în surdină, pledând pentru ceea ce este invizibil, pentru ceea ce constituie suflarea cărţii: „...În cartea mea eroul caută, umblă, se zbuciu‐ mă... Plecările lui, trecerile erau îndreptate spre căutarea şi găsirea frate‐ lui său. Probabil, aici s‐au răsfrânt şi propriile mele căutări, căutările Biobibliografie selectivă

mele din adolescenţă de a găsi frumuseţea limbii, de a descoperi literatura înaintaşilor, de a căuta pe fraţii mei, pe colegii, pe prietenii mei, cu care să mă adun şi să fac ceva pe lumea asta... De unul singur nu poţi să faci nimic pe lume, trebuie să cauţi pe ai tăi, cu care să mergi umăr la umăr.” Retorica şi demagogia sistemului totalitar, bine cunoscute, dar jucate pe muchia ambiguităţilor, toarnă, într‐o altă lectură, apă la moara unei idei inocente, dar care la Moscova era privită ca una foarte pericu‐ loasă (mai ales pe fundalul congresului naţionalist din 1965 al scriitori‐ lor din Moldova). Parcă timorat de eventualele consecinţe, prozatorul se grăbeşte să dezmintă orice bănuieli: „Deşi cititorii din satul meu au făcut paralele între relaţiile dintre tatăl meu şi fratele lui cu cele dintre Isai şi Ilie, eu nu de la asta am pornit. Accentul, după părerea mea, cade pe mărturisirea tatălui în faţa fiului, care abia creşte şi căruia tatăl e dator să‐i transmită experienţa sa de viaţă, trăirea acelor vremi de foc, să i‐o toarne în suflet, ca fiul, crescând mare, să‐l înţeleagă.” Mereu nemul‐ ţumit de receptarea romanului, Vladimir Beşleagă deschide şi închide, adeseori, anumite perspective orientând / dezorientând critica / cen‐ zura. Examinarea atentă a interviurilor acordate pe parcursul anilor ne pune în lumină mai mult semiotica romanului decât geneza lui. IV Descifrând mecanismul de simbolizare, în acelaşi interviu cu A. Hropotinschi, prozatorul vine şi cu alte câteva explicaţii, dialogând sau polemizând în surdină cu o înţelegere greşită a romanului: „Lucra‐ rea nu pune o problemă strict militară”, dar şi evaziv: „Ea se prezintă ca un fel de dialog între cele două lumi. Dialog‐dispută care continuă astăzi şi va continua mereu: între lumea dreptăţii, lumea adevărului şi lumea morţii, lumea crimelor. Am căutat să exprim ceva şi din tragedia poporului german, popor vechi cu un destin al lui şi cu un rol însemnat în istorie. Nu am vrut să spun că acel ofiţer ar fi fost un criminal totalmente, el a fost târât în război de sistemul capitalist mondial, care vrut să se răfuiască cu bolşevismul, cu Rusia, cu Puterea Sovietică. M‐am ferit de o prezentare schematică a personajelor. Am căutat să exprim destinul acestui băiat, al acestui copil în contextul confruntării dintre două mari forţe, forţa Armatei Sovietice şi forţa fascismului care, deşi în declin, dar se mai ţinea încă. Şi prin destinul acestui băiat să vorbesc de destinul acestui pământ.” Şi pe loc şi sincerităţile bine cenzurate ale 100

Vladimir Beşleagă

prozatorului care lucrează, cum insistă până încoace, mai mult incon‐ ştient, maşinal, automat: „De altfel, de lucrurile acestea nu mi‐am dat seama atunci, acum îmi dau seama. Atunci porneam de la o experienţă de viaţă, din dorinţa de a exprima un adevăr al existenţei. Şi dacă într‐o recenzie din Literaturnaia gazeta s‐a menţionat că ar fi o nuanţă de bolnăvicios în această carte... Probabil, autorul acelei note avea dreptate. Nu este exclus. Pentru că aşa a fost situaţia, aşa a fost contextul de creaţie, contextul biografic.” Câtă umilinţă, dar cât adevăr! În lupta cu cenzura laudă prostia. Din perspectiva zilei de azi, multe lucruri apar într‐o altă lumină, extrem de inventive fiind chiar explicaţiile de sorginte muzicală. La început romanul a fost intitulat Ţipătul lăstunilor. Despre acest ţipăt Vl. Beşleagă remarcă minuţios: „Titlul de lucru, cel notat în manuscris e Ţipătul lăstunilor. După ce am prezentat manuscrisul la editură, după ce a fost făcută macheta, mi s‐a cerut să scriu un mic cuvânt introductiv. L‐am scris. Şi în drum spre editură mi‐a venit un gând că titlul este pretenţios... ţipător. Cuvântul ţipăt mi se păru prea direct. Am găsit un alt titlu şi editura l‐a acceptat. Poate că nici acesta nu e prea fericit. Nu ştiu de ce, dar aceşti doi r în zbor şi în frânt mi se părea că aduc o nuanţă de aspru, de dur, pe când dincolo în ţipătul şi lăstunilor cei doi de l parcă nu exprimau esenţa, atmosfera cărţii. Mi s‐a întâmplat să schimb şi titlurile altor cărţi. Văd la bază şi anumite consideraţiuni lingvistice în schimbarea titlului Zbor frânt. De fapt, la prima ediţie titlul a fost tradus ruseşte Poliot skvoz’ noc’. Aveam în vedere momentul când Isai se rupe din labele nemţilor şi se aruncă în apa Nistrului ca să treacă pe malul lui. Acest zbor poate să exprime în destinul acestui om. Ţipătul lăstunilor îmi părea mie un titlu prea poetic pentru o carte ca aceasta...” În aceeaşi cheie a funcţionării mecanismului de simbolizare, proza‐ torul reţine: „Primele mele povestiri le consider încercări, începuturi. Acolo fraza era ciocănită, ajustată. Este o etapă absolut necesară pentru orice autor, dar numai o etapă. Am simţit că îmi scăpa momentul spontaneităţii, al liberei izbucniri, totul urma să fie supus unei logici, unei gramatici, unei reguli stricte într‐o frază şi lucrul acesta a început la un moment dat să mă împiedice, să mă încorseteze. Am ajuns la un moment când aceste obişnuinţe ale mele, aceste tipare au început să mă strângă ca o încălţăminte prea strâmtă, ca o haină prea incomodă. Am simţit că e ceva în mine care se vrea exprimat liber, aşa cum simt, aşa Biobibliografie selectivă

101

cum vine din adâncul sufletului, din adâncul experienţei mele. Am desco‐ perit atunci că acel ceva se numeşte muzică, şi nu altceva care trebuie inventat. Şi în timpul elaborării cărţii Zbor frânt am dat liberă cale la ceea ce se numeşte spontaneitate. Spontaneitatea, cred, este respectarea ritmului interior al vieţii. Iar muzica, oare nu este ea expresia acestui ritm interior al vieţii, al materiei până în adâncul adâncurilor ei?” Faţă în faţă cu dogma, Beşleagă apelează la muzică, un pretext salvator în definirea stării de creaţie: „Mi‐amintesc un detaliu semnifi‐ cativ: în timpul elaborării cărţii ascultam muzică, discuri, în special Mozart, Mica serenadă nocturnă. O pierdusem pe mamă‐mea şi aveam nevoie de sprijin, de o înălţare, de momente de zbor, de organizare a fiinţei, a sufletului, care fusese dărâmat, care fusese aşchiat, de adunare, de revenire la sfericul sufletului omenesc, lucru pe care‐l putea face numai muzica... Mi s‐a părut că muzica, spre deosebire de alte arte, este mai aproape de felul meu de a fi.” În interviul cu Irina Nechit Nu putem ironiza sufletul, ci absenţa lui (Sfatul Ţării, 1992) Vl. Beşleagă, revenind la Zbor frânt, ca la o operă deschisă, aruncă o lumină nouă precizând că: „...acolo s‐au prefigurat multe din trăsăturile destinului nostru din trecut, din viitor şi din prezent. Am pornit de la un fapt real – de la un episod povestit de cineva, care în timpul războiului a avut câteva treceri pe sub apă, de la un mal la altul. Episodul acesta mi‐a fost istorisit cu mulţi ani înainte de a scrie eu romanul care, deşi cu ani în urmă putea fi citit ca o carte despre trecut, astăzi indică asupra prezentului şi chiar a viitorului – evenimentele recente ne‐au demonstrat‐o! Am surprins acolo o dominantă a destinului nostru având semnificaţia unui simbol – nu doar simbolul Transnistriei, rupte sau tăiate de la noul stat moldovenesc, ci şi al Basarabiei, rupte de la Ţară, şi chiar al României, rupte de la lumea latină. Asta şi este menirea unei cărţi: să aibă mai multe niveluri, să propage simboluri cu rezonanţe mult mai largi.” Structura deschisă a romanului este nuanţată într‐un dialog cu Leo Butnaru (A refuza şi a rezista este ceva ce ţine de vocaţie) într‐un mod tranşant: „Opera mea izbutită sau mai reuşită, sau mai împlinită... este Zbor frânt (sau Ţipătul lăstunului), pentru că această carte s‐a născut dintr‐o mare durere, fără ca eu ulterior să‐mi pot explica totuşi cum a apărut ea. Uite, nu ştiu. Încerc să rememorez, să refac traseul plăsmuirii ei şi nu reuşesc. Astfel, sunt cărţi care apar fără să le ştie autorul şi sunt 102

Vladimir Beşleagă

altele elaborate, purtate îndelung. Eu începusem să lucrez la o cu totul altă carte. Însă a venit sau a intervenit Zborul... În afara conştiinţei şi vrerii mele, parcă... A fost o experienţă singulară, pe care n‐am mai avut‐ o şi în cazul altor cărţi. Atât. Din care motiv eu mă gândeam uneori că totuşi este adevărat că un scriitor are o singură carte. Este cartea pe care i‐a dictat‐o Dumnezeu.” Zbor frânt... îi apare romancierului „ca o taină, a adâncurilor fiinţei. Sigur că lucrurile care sunt exprimate acolo – destinul rupt între două maluri de ape, între două forţe – este destinul nostru. E destinul supus sfâşierii, iar sfâşierea a dat acea sublimă formă de artă, care este tragedia, încă de la antici, de la Eschil şi Sofocle”. Din discuţia cu Leo Butnaru mai reţinem accentuarea insistentă a caracterului sintetizant, simbolic al romanelor: „Vorbeam adineaori de sfâşiere, în ceea ce priveşte destinul unui om, al unei comunităţi umane, al unei părţi de naţiune, al unei populaţii. Dar dacă e să pornim de la textul propriu‐zis, de la sistemul de imagini, de la acţiunea acestor cărţi, fie Zbor frânt, fie Viaţa şi moartea nefericitului Filimon, fie Acasă, fie chiar şi Durere, o carte mai puţin realizată, dar şi în ea... este căutarea justificării unei existenţe. Există un mobil, un resort interior, cred eu, care sfidează certitudinea, aproximaţia. Pentru că Isai îl caută pe fratele lui. Şi unde‐l caută? Dincoace de Nistru. De aici i se trag toate necazurile. Acest Alexandru Marian caută să afle împrejurările în care a murit taică‐ său. Acest Filimon caută să descifreze enigma familiei sale. Deci, caută un adevăr pe care alţii l‐au tăinuit: societatea, lumea, mediul au tins să‐l ascundă, să‐l falsifice. De aici şi toate nenorocirile, toate dramele şi suferinţele. Lucru pe care, zic eu, critica literară nu l‐a pus în evidenţă. Nu a putut face asta. Şi nici nu a vrut să o facă. Pentru că ar fi fost o încercare prohibită.” Această mult prea întinsă spicuire din dosarul receptării şi expli‐ cării unui roman ar trebui înţeleasă ca o încercare de a ilustra nu numai geneza unei opere, dar şi anevoioasa cale de cunoaştere a sinelui de către scriitor. Alexandru Burlacu

Biobibliografie selectivă

103

Virtuţile analizei psihologice 1. Vârful ierarhiei în proza basarabeană Prozatorul Vladimir Beşleagă (născut în 1931, într‐un sat transnis‐ trean) merita să fie cunoscut şi editat cu prioritate în România postde‐ cembristă, ca unul dintre cei mai reprezentativi scriitori basarabeni. Este romancierul cu o vocaţie narativă modernă şi profundă, într‐o literatură dominată de poeţi. Ca stil şi deschidere, se află la antipodul tradiţionalistului şi oportunistului Ion Druţă (n. 1928), cu care se găseşte în concurenţă la vârful ierarhiei. Transnistreanul Vladimir Beşleagă are o biografie de scriitor incomod, având vagi similitudini cu aceea a maramureşeanului Augustin Buzura (n. 1938), amândoi veniţi spre un centru simbolic cu o încărcătura de revoltă mocnită a margina‐ lilor. Cei doi colegi de generaţie şaizecistă, din două extreme ale spaţiului românesc, au în comun admiraţia pentru Liviu Rebreanu, simţul moral acut, fibra de opozanţi şi subversivi, spiritul analitic al prozei, conştiinţa dramatică a confruntării cu sistemul comunist (cenzura i‐a obstrucţio‐ nat semnificativ), prezentă atât în atitudinea lor ca scriitori, cât şi în comportamentul personajelor. Un realism psihologic incisiv, cu valenţe sociale şi politice ofensive, se orientează tematic spre obsesia adevăru‐ lui. Nedreptăţile sau falsele înţelegeri îndârjesc personajele lor, sensibili‐ zate de suspiciune şi vinovăţie. Vladimir Beşleagă a devenit un scriitor incomod după 1970. Până atunci, în aşteptarea unui timp prielnic pentru a‐şi afirma adevărata vocaţie (aceea de romancier preocupat de problemele grave ale existen‐ ţei umane), a publicat, în anii 1956‐1964, povestiri (debut cu culegerea Zbânţuilă) şi patru volume de literatură pentru copii. În aceeaşi perioa‐ dă nefastă, am remarcat şi în cazul altor scriitori basarabeni (George Meniuc, Aureliu Busuioc) refugiul în literatura pentru copii, deşi nu era vocaţia lor. Lăsând în urmă un trecut literar neglijabil, Vladimir Beşleagă îi va avea alături, drept colegi de generaţie în ofensiva prozei după 1965 pe Vlad Ioviţă (1935‐1984) şi pe Serafim Saka (n. 1935), chiar dacă foarte diferiţi ca stiluri şi teme. Prozele scurte din volumul La fântâna Leahului (1963) sunt preambulul modest al unei cariere. În Istoria…, Mihai Cimpoi îl situează pe Vladimir Beşleagă în capitolul Copiii anilor treizeci, cuprinzându‐i pe Grigore Vieru, Liviu Damian, Anatol Codru, 104

Vladimir Beşleagă

Ion Vatamanu, Victor Teleucă, Petru Cărare – scriitori născuţi în anii 1933‐1935. Adevăratul început acceptabil al scriitorului este romanul Zbor frânt (1966), pe tema experienţei războiului, roman surprinzător prin ruptura de tot ce autorul scrisese până atunci şi prin ruptura de întreaga epocă anterioară. Două naraţiuni problematice redactate în anii 1969‐ 1973 şi propuse spre publicare sunt respinse: romanul Noaptea a treia va apărea abia după 18 ani, în 1988, sub titlul Viaţa şi moartea neferi‐ citului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine, iar manuscrisul din 1972‐1973 Prima ninsoare va fi editat în 1979 cu titlul modificat în Ignat şi Ana. O a treia situaţie o reprezintă continuarea naraţiunii din Zbor frânt într‐o cronică de familie, Nepotul, propusă în 1973, dar apă‐ rută în 1976 cu titlul iarăşi schimbat de cenzură, Acasă (versiunea iniţială va fi restaurată într‐o reeditare din 1993). Dintr‐o proiectată trilogie a unui roman istoric despre Miron Costin au apărut primele două părţi: Sânge pe zăpadă (1985) şi Cumplite vremi (1990). Nu e aici o fişă completă de creaţie, dar vreau să relev cazul, extrem de semnificativ pentru epocă, al unui scriitor basarabean hărţuit de cenzură şi de regi‐ mul sovietic. Vladimir Beşleagă a fost constrâns să cedeze (autorul şi‐a recunoscut şi repudiat concesiile ideologice) mai mult decât a făcut‐o la noi Augustin Buzura, cu care l‐am comparat. Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominaţia unei proze expozitive, ideologizante, fals obiec‐ tive, cu personaje de carton şi realităţi măsluite, întru totul superficială şi inautentică. Vladimir Beşleagă propune un caz de conştiinţă, analizat introspectiv, cu eficienţă narativă, fior dramatic şi ingeniozitate a con‐ strucţiei, valabile şi astăzi. Tragedia războiului se reflectă într‐o familie profund traumatizată, dintr‐un sat de pe malul de dincolo al Nistrului, într‐o zonă în care se stabilizase frontul. Tatăl a fost „furat” într‐o noapte, înainte de război, un mod de a spune că a fost arestat de comu‐ nişti. Mama rămâne pe timpul marii conflagraţii cu trei copii (doi băieţi şi o fată). Fata, speriată de moarte de un bombardament, sfârşeşte curând, după o scurtă agonie. Isai îşi caută fratele, pe Ile, plecat în căutarea unui cal rechiziţionat, când de o parte, când de alta a Nistrului. Bunicul se află răzleţit şi el de restul familiei, rămas singur dincoace de Nistru, într‐un sat ocupat de nemţi. Prins între două fronturi, mişcându‐ se periculos între ele, copilul Isai ignoră marile riscuri la care se expune Biobibliografie selectivă

105

trecând dintr‐o parte în alta. Isai, băiat de treisprezece ani, trecea de pe un mal pe altul al Nistrului, din satul lui în satul bunicului: când îl prindeau ruşii îl interogau ca spion, trimiţându‐l dincolo ca iscoadă, iar când îl prindeau nemţii îl considerau partizan, cerându‐i informaţii despre poziţiile inamice. Tolerat de cele două părţi în conflict din interese informative, Isai îşi urmărea de fapt propriul interes afectiv, acela de a‐şi găsi fratele. De aceea, va suferi, când, după război, e acuzat de consăteni şi chiar de propriul frate că ar fi colaborat cu nemţii. Toate aceste stări (căutările copilului Isai, bizareriile de comportament ale omului matur, tulburat de acuzaţii nedrepte, încercările fiului de a‐l înţe‐ lege pe părinte) se amestecă într‐un singur flux narativ. Modernitatea romanului emană din sinuozităţile naraţiunii, conexiunile şi rupturile de memorie, suprapunerile temporale, fluctuaţiile conştiinţei, densitatea impresiilor subiective, dramatismul stărilor‐limită, perspectiva inocen‐ tului confruntat cu spaima morţii. Sensibilitatea morală ultragiată ca problemă esenţială a omului îl apropie pe Vladimir Beşleagă, în stilul psihologic al prozei sale, de Augustin Buzura. Vladimir Beşleagă are, în Zbor frânt, o rară capacitate artistică de a sugera stările de conştiinţă prin imagini recurente (lăstunii în zbor ame‐ ninţător, apa învolburată a Nistrului, orizontul aprins, sângeriu). Nimeni în literatura basarabeană nu are fraza arborescentă a lui Vladimir Beşleagă, o frază cu numeroase ramificaţii, interogativă, tatonantă şi cercetătoare ca braţele unei caracatiţe: „Despre cele ce s‐au întâmplat când a trecut întâia dată dincolo şi a încăput pe mâinile nemţilor, iar apoi Bărbosu l‐a mânat din urmă, până la mal, acolo i‐a dezlegat ochii ca să poată vedea satul pe celălalt, adică pe aistlalt mal (n‐are a face pe care, toate acestea treceau prin mintea lui Isai când înota pe sub apă, şi era groasă deasupra şi deasă împrejur apa ca ceaţa aceea, şi măcar că se mişca spre celălalt mal, era, de fapt, între două maluri şi simţea că, poate, n‐o să ajungă la nici unul, pentru că şuvoiul îi venea ba din stânga, ba din dreapta, îl întorcea când dintr‐o parte în alta, când înapoi, el se opintea să mâie într‐o direcţie, dar nu putea, că‐i slăbise puterile, obosise, simţea că se coboară tot mai jos, tot mai la fund, apa se făcea mai rece, mai întunecată), după ce‐a văzut satul şi privirea a găsit o margine din acoperişul casei lor (cealaltă era în dosul copacilor, iar căsoaia nu se vedea deloc) şi numai a apucat a se gândi: «Dacă mă vede vreun soldat de dincolo? – şi acolo trebuie să fie de aceia care au puşcă cu ocheană – 106

Vladimir Beşleagă

dacă mă vede şi trage? – oare poate să cunoască că nu‐s neamţ?… dar este el aici…», se gândi aşa, şi tot atunci a simţit o lovitură la cap şi s‐a prăbuşit ca într‐o prăpastie, într‐un întuneric fără de sfârşit” (p. 117). În complexitatea sintactică a frazei narative, Vladimir Beşleagă concurează cu D.R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz şi oral al exprimării, în amestecul de timpuri şi senzaţii, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativităţii creează complexitate la toate nivelurile (sintac‐ tic, psihologic, existenţial, moral). Dinamica sensurilor e susţinută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mişcare asociativă în două‐ trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent şi trecut, investigaţia de profunzime a unei conştiinţe morale răscolită de reacţii negative faţă de o greşită înţelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil şi cu voinţă de concentrare a intensităţilor afective, Zbor frânt e un roman de virtuozitate narativă, cu o bună tehnică a analizei psihologice. Ionicul basarabean nu are un exemplu mai bun decât, poate, un alt roman al aceluiaşi autor: Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine (de acesta îmi rezerv plăcerea să mă ocup separat). Zbor frânt este, din punctul meu de vedere, unul din primele patru‐cinci romane care pot reprezenta convin‐ gător literatura basarabeană în afară. Mihai Cimpoi l‐a selectat în antolo‐ gia sa de şapte romane din Literatura basarabeană a secolului XX, anto‐ logie apărută în 2004, în patru volume, la editurile „Ştiinţa” şi „ARC” din Chişinău. În opinia mea, Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, mai important pentru că e mai modern, mai tehnic şi mai complex decât Ion Druţă sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de Est. 2. Scriitura unei agonii Opera lui Vladimir Beşleagă nu poate fi redusă la romanul Zbor frânt (Chişinău, 1966), oricât ar fi acesta de reprezentativ pentru prozator, pentru o epocă şi pentru generaţia şaizecistă basarabeană. Nu ar putea fi acceptată această simplificare, profund nedreaptă. La o maximă exigenţă, raportată, desigur, la context, ar fi de luat în seamă şi Biobibliografie selectivă

107

alte scrieri epice ale aceluiaşi autor: romanele Ignat şi Ana (1979), Sânge pe zăpadă (1985) şi Cumplite vremi (1990), ultimele două fiind părţi ale unei trilogii dintr‐o naraţiune istorică despre Miron Costin. Într‐ o selecţie riguroasă, din 1992, destinată să‐l reprezinte dincolo de orice conjuncturi, prozatorul a mai reţinut, alături de Zbor frânt, microroma‐ nul Pădurea albastră, nuvela Cel de‐al treilea dacă ar fi fost acolo, din diferite etape de creaţie, şi un roman de sertar, extrem de interesant prin tehnica narativă, asupra căruia vreau să mă opresc acum în mod prefe‐ renţial. Romancier de vocaţie, Vladimir Beşleagă îşi desfăşoară foarte bine posibilităţile analizei psihologice în „poemul tragic” (aşa se subintitu‐ lează) Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine. Romanul fusese scris în intervalul august 1969 – mai 1970, dar nu a putut fi publicat până în 1988, când apare prima ediţie la Chişinău. Nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum din literatura basarabeană. E un roman de virtuozitate a analizei psihologice, din categoria manolesciană a ionicului. Regăsim în construcţia lui aproape toate elementele care definesc specia: autoscopia, subiectivitatea explo‐ rării interioare, fragmentarismul confesiunii, identificarea dintre nara‐ tor şi personaj, relativismul psihologic, frustrarea socială, dependenţa dezvăluirilor de meandrele sentimentelor de adversitate dintre perso‐ naje, reflecţia stăruitoare despre identitate. Titlul lung şi (aparent) expli‐ cit dă o idee aproximativă despre intenţiile întortocheatei naraţiuni. Simţim din primele pagini tensiunea şi că se desfăşoară un dramatic proces de conştiinţă. Dintre scriitorii basarabeni, niciunul nu are ca Vladimir Beşleagă o asemenea disponibilitate a limbajului analitic şi reflexiv. Autoanaliza „nefericitului Filimon” e tot ce a dat mai bun proza basarabeană în sfera „anevoioasei căi a cunoaşterii de sine”, pe care o poate străbate un personaj. Cine este acest Filimon, anunţat din titlul romanului? Fără alt deter‐ minativ, e nume sau prenume? „Tu nici numele nu‐ţi ştii!” – exclamă cineva la un moment dat (p. 298). E şi întrebarea stăruitoare a persona‐ jului despre sine însuşi, de‐a lungul întregului roman. El nu e cine credea că e. Aflat în comă, la limita dintre viaţă şi moarte, într‐o stare de semi‐ conştienţă, el imploră destinul să‐i mai dea trei zile şi trei nopţi pentru a dobândi suficiente desluşiri despre sine. Fusese victima unui accident sau, cel mai probabil, al unor agresiuni, în urma cărora se trezeşte 108

Vladimir Beşleagă

zdrobit sub un morman de bolovani şi peste o stivă de scânduri. Camera în care, într‐o noapte, este prins fugarul Filimon de către Nichifor Fătu, în casa lui, se prăbuşeşte într‐o galerie subterană, una din multele care macină pe dedesubt localitatea, galerii săpate nu numai pentru piatra obişnuită, ci şi în căutarea preţioasei pietre galbene, interpretată în mitologia locală ca un fel de comoară ascunsă. Deşi prin rememorări dureroase află ceva despre sine, Filimon pluteşte în incertitudini, până la sfârşit: „Ultima oră ţi‐a mai rămas – ultima – să te descurci, acum ori niciodată! Adu‐ţi aminte cum te‐ai târât în genunchi şi în coate – dar valurile acestea fierbinţi mă îneacă, îmi intră pe gură, pe nas, prin urechi, cubii aceştia, cubuşoarele, eu nu mai sunt eu, eu sunt altul, aaaaa! şi privirea îi rămâne aţintită la ochii sticlind pe faţa neagră de lângă fereastră – pe ei îi acuză vocea de lângă uşă, pe ochii aceia îngheţaţi parcă, dar nu pricep cuvintele, sunt grele, sunt amare, şi deodată i se ridică un ţipăt din adânc: de ce? de ceee? – te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă uşă, era cazul să calci tu, dar l‐ai împins pe dânsul, şi zidul s‐a surpat şi l‐a strivit, erai acolo şi ai văzut – eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul şi nu de dânsul, care stă aici, la fereastră – la fereastră? dar el e la uşă! – la uşă? – stai, ce‐i cu mine? cine‐s eu? unde sunt? – ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îţi dai seama ce faci, te‐ai rătăcit, aiureşti! unde‐i locul tău? – locul meu – aici, lângă uşă?” (p. 436). Am dat un eşantion edificator din acest discurs narativ al incertitudinii, al căutării perma‐ nente într‐o stare de neputinţă organică şi semitrezie psihologică. Tot romanul e o îndelungă şi chinuitoare zbatere în ceaţă: o explorare a memoriei fragmentate şi a conştiinţei tulburi, sub presiunea unui ulti‐ matum. Acţionează o somaţie interioară a sfârşitului ameninţător. Filimon se simte ca şi cum ar fi chemat la „ziua judecăţii” (p. 386), într‐ un proces lumesc al propriei vieţi. Dar cine e acuzatorul? Un anume Nichifor Fătu, care îi spusese lui Filimon că e un copil găsit în zona gării şi plasat apoi într‐o colonie din preajma carierei de piatră. Acesta i‐a creat lui Filimon în permanenţă impresia unui ins nefast, a unei autori‐ tăţi opresoare, pe care o detestă şi cu care intră în conflict. Iar aceste conflicte se soldează de fiecare dată cu înfrângerea lui Filimon. Nichifor Fătu era şeful unei cariere de piatră, unde a lucrat şi Filimon. Se declan‐ şează obscure rivalităţi între cei doi, deşi primul era de două ori mai în vârstă decât al doilea. Elucidarea firelor nevăzute care îi leagă într‐un Biobibliografie selectivă

109

destin comun pe cei doi o realizează în final (în capitolul XIV, care e unul de deznodământ) Ghior, revenit dintr‐un azil de bătrâni. Filimon este copilul lui Nichifor Fătu, rezultat al unui şantaj odios săvârşit în tinereţea sa de comisar asupra unei fete de şaptesprezece ani pentru a‐i salva tatăl. Ulterior a fost smuls mamei, căreia i‐a spus că a murit. Filimon o va regăsi însă în mod misterios pe mama sa în „bunica Ştefana” şi va înţelege că fiica acesteia, Cristina, faţă de care avea o afinitate obscură, este sora lui (capitolul X este excelent prin poezia acestei comuniuni). Filimon va manifesta însă o atracţie fatală faţă de soţia lui Nichifor Fătu, Gafa, care va recunoaşte că Rena este fiica lor. Maistrul Fătu, gelos şi umilit, îi va înscena lui Filimon, drept răzbunare, un accident de pro‐ ducţie (o ciocnire de vagoane), dar tot el îl va scoate de la puşcărie înainte de termen şi‐i va obţine locuinţă. Între fiu (Filimon) şi tată (Nichifor Fătu, necunoscut şi nerecunoscut de fiu ca atare) se naşte nu doar o rivalitate, ci şi o ură de moarte. Episoadele acestei crunte adversităţi sunt numeroase. Frânturi din acestea reapar, pâlpâie în conştiinţa muribundului Filimon. Starea de confuzie a faptelor se men‐ ţine pe tot parcursul romanului şi e nevoie de un cititor foarte vigilent pentru a înţelege toate conexiunile şi pentru a face toate deducţiile. Impresia de bâjbâială prin întuneric, prin pâclă, starea depresivă de imposibilă dezmeticire dintr‐un coşmar se menţin copleşitor, compu‐ nând scriitura dificilă a unei agonii şi a unei incertitudini existenţiale. Romanul transcrie procesul obscur de conştiinţă al lui Filimon din ultimele sale trei zile de viaţă. E inevitabil ca scriitura unei agonii să se transforme într‐un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs şi la fel de greu de înţeles. Eu însumi m‐am dumirit în unele privinţe abia la a doua lectură. Poate că, în primul rând, datorită acestor neclarităţi, care conduc la deruta cititorului, romanul nu a fost acceptat de cenzură în anii '70. Nu‐i mai puţin adevărat că fondul epic evocă aspre convulsii pasionale şi etalează cruzimi ale unui destin social atipic, cruzimi totuşi estompate într‐o naraţiune tulbure, ceţoasă. O naraţiune fluctuantă, cu numeroase discontinuităţi şi incertitu‐ dini, cere cititorului să reconstruiască motivaţiile faptelor, logica episoa‐ delor, coerenţa conflictului şi a evenimentelor. Înţelegi progresiv con‐ fruntarea fatală dintre Filimon şi Nichifor Fătu, iscată dintr‐o paternitate 110

Vladimir Beşleagă

ascunsă, vinovată, şi amplificată de o nefirească rivalitate în dragoste dintre fiu şi tată. Vladimir Beşleagă redă foarte bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viaţă şi moarte – necesar a fi echivalate printr‐o tehnică narativă spe‐ cială a vocilor conştiinţei tulburi. Rezultatul e un roman de investigaţie psihologică, având schiţate câteva elemente de roman‐anchetă, în spi‐ ritul înnoitor al deceniului opt al a secolului XX, aşa cum îl cunoaştem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D.R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beşleagă estompează politicul şi privilegiază existenţialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori şi victime, pentru a evita clişeele justiţiarismului (vinovăţia nu e de‐o singură parte) şi pentru a da astfel câştig de cauză scrutării interioare plutind printre cele mai neli‐ niştitoare incertitudini. Într‐o literatură de poeţi, cum e cel mai adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beşleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernităţii. De cealaltă parte, Ion Druţă a perseverat în direcţia prozei de inspiraţie rurală şi de viziune tradiţionalistă, îmbinând o pronunţată apetenţă lirică şi sentimentală cu o evocare epopeică a colectivităţii. Individualităţile lui Vladimir Beşleagă, excepţii insolite, personaje labirintice în naraţiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conştiinţă morală şi existenţială, pentru a ieşi epuizate la limanul eşecului şi pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viaţa şi moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiaşi prozator fusese primul în acest stil al psihologiei autoscopice. Vladimir Beşleagă (născut la 25 iulie 1931 în localitatea Mălăieşti din Transnistria), unul dintre cei mai importanţi scriitori ai Basarabiei şi ai întregii literaturi române, a împlinit în vara lui 2006 – 75 de ani. Opera sa epică merită să fie mai bine cunoscută în România, unde nu a beneficiat până acum de nicio editare. Nu e nedrept că facem atât de mici eforturi pentru o recunoaştere „oficială” a literaturii române din Basarabia, faţă de cât de generoase (şi justificate) eforturi facem în favoarea literaturii române din exilul occidental? Ion Simuţ Biobibliografie selectivă

111

Porumbelul negru „Aşadar cândva a fost război. În cumplita încleştare dintre cele două linii de foc, când oamenii trăiesc mai mult sub pământ decât pe pământ, la un moment dat apare printre ei un copil... Un copil nevinovat cu o jumătate de binoclu, pe care, în treacăt fie spus, nici nu l‐a avut, ci mai degrabă e un tic al memoriei, al simţirii şi cugetului neprihănit, cu care voia să străvadă lumea largă. Dar ce căutase băiatul ăsta printre beligeranţi? Nimerise întâmplă‐ tor? Ori zburase încoace ca un porumbel picasoian ca un avertisment pacificator celor ce se împroaşcă cu plumb topit? Chipurile, şi voi aveţi feciori şi fraţi mai mici la Smolensk sau la Veimar, de ce vă ucideţi? [...] Cartea aceasta s‐a scris cum se scrie totdeauna: cu sufletul la gură. Ici aidoma unui oftat din rărunchi, colo ca un hohot încremenit pe cerul gurii. Cuvintele şi propoziţiile se rostogolesc, se împletesc, întră unele în altele, ca apoi iar să răsară şi nestăvilit să ne izbească. Lipsită de dichis şi lustru, fraza lui Vl. Beşleagă are ceva din năvala apelor la pripoare sau din întinsa revărsare primăvăratică. Ba se zbate asurzitor în cascade, ba iese din matcă, volburându‐se oarbe şi rostogolind zănatic totul în calea lor. La o lectură pripită cititorul are senzaţia că ameţeşte şi ca într‐un cinemascop, dacă nu‐ţi fixezi ochiul într‐un punct, puhoiul de imagini te poate copleşi, înspăimânta. Dar pe măsură ce‐ţi stăvileşti privirea şi îi dai direcţia cuvenită, adică înaintezi către izvoare, în sus, tot mai simţit şi mai sigur devine Isai pentru tine, dragă cititor, un al doilea eu, răvăşitor ca şi Nistrul, cu care eroul şi‐a îngemănat viaţa. E o carte despre război, scrisă cu inima... Încheiem şi noi rândurile acestea, cu zicala aceea înţeleaptă a poporului, pentru care se şi scriu cărţile: Dacă ochiul vede, inima crede.” Vasile Vasilache Ignat şi Ana... tratează problema existenţei, consolidării şi vitalităţii familiei, ni se adresează direct şi nouă, viitorilor pedagogi întemeietori de tinere familii. Vom avea de lucrat atât cu elevii, cât şi cu părinţii lor. Vom avea a ne creşte propriile odrasle. Iar toate acestea necesită o înaltă 112

Vladimir Beşleagă

conştiinţă şi responsabilitate. În Ignat şi Ana apare o familie contemporană în plin frământ. Autorul foloseşte materialul concret: povestea acestei familii fără copii, concomitent acordând temei un sens mai adânc, sugerându‐ne cuprinderile unui zbucium general uman, vechi de când lumea, căci oare în care timpuri omul nu s‐a gândit la urmaşul său, la cel ce‐i va continua viaţa, neamul, idealul, fapta? Şi reuşita prozatorului se conturează anume datorită împletirii faptului concret de viaţă contemporană cu exemplele auzite din bătrâni, oferite de folclor, cu cele înmagazinate în înţelepciunea populară, exemple despre rostul vieţii omeneşti continuate prin urmaşi. (Eleonora Arnăut) ...Ajungând la finalul subiectului, avem a ne bucura că eroii, trecând prin grele încercări, au reuşit să rămână oneşti pe drumul lor de căutare a fericirii – au rămas fideli dragostei. Cu o bucurie nostalgică, dacă aş putea să mă exprim astfel, acceptăm îndelungatele meditaţii ale lui Ignat despre sensul vieţii. (Nina Făinescu) În Ignat şi Ana casa apare în două sensuri: unul concret, altul simbolic. Pe de‐o parte, la propriu, casa este ameninţată cu distrugerea, neîncadrându‐se în noua arhitectonică a satului, pe de altă parte, simbolic, casa are a se ruina ca lăcaş al familiei, în care nu se aude glas de copil... În roman sunt frecvente simbolurile. Noi, cititorii, căutăm să le pătrundem sensurile, să le găsim explicaţiile veridice. Astfel, presupun că lacrimile bărbatului şi ale femeii, lacrimi care ar putea înlocui apa întremătoare, apă vie, despre care povesteşte o bătrână în visul lui Ignat, simbolizează şi ele ceva şi anume – înţelepciunea, răbdarea, iscu‐ sinţa membrilor familiei de a menţine căldura casei, de a‐şi trăi viaţa armonios. (Aurelia Guma) Romanul trezeşte multe întrebări, însă noi, deocamdată, n‐am găsit răspuns la toate – autorul ne invită să medităm, ne lasă iniţiativa de a întregi liniile de subiect. Dar un lucru ne este absolut clar: mesajul instructiv al romanului pledează pentru trăinicia căsniciei, pentru orientarea tinerilor însurăţei spre înfruntarea greutăţilor, căci cuibul conjugal nu presupune doar existenţa fără nori. Iar frământările sufleteşti ale eroilor care au reuşit până la urmă să‐şi păstreze integră puritatea morală, demnitatea ne vor ajuta şi pe noi să găsim răspunsuri la multe întrebări ce ni le va pune în faţă viaţa. (Zinaida Iacob) Leo Butnaru Biobibliografie selectivă

113

„Viaţa şi moartea nefericitului Filimon” Prin romanele Zbor frânt, Durere, Acasă Vladimir Beşleagă s‐a mani‐ festat ca unul dintre cei mai moderni scriitori în contextul literaturii mol‐ doveneşti de după război, un înnoitor al expresiei prozei noastre contem‐ porane. Era nevoie de un talent adevărat, de cultură, curaj şi bun gust pentru a răsturna unele formule rutinare, cărora le lipseşte un „termen”, pentru a fi dialectice şi deci adevărate. Romanul publicat în revista Nistru nr. 7‐8 din 1987 Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine conturează pregnant o formulă artistică sintetiza‐ toare pe care autorul o intuise în primele sale scrieri. Acest poem, tragic în esenţă, se prezintă ca o naraţiune simbolică, profund analitică într‐un cadru epic restrîns. Tot ce la prima vedere pare fragmentat, element auto‐ nom – portrete, replici, întîmplări, imagini, simboluri – este supus unui principiu focalizator şi integrator, ce conferă textului o structură coerentă. Totul aici este antrenat într‐un fluviu vital omenesc şi dureros. Personajele sînt angrenate în raporturi complexe, surprinse în stări propice dezvălui‐ rii lor. Principiul unificator este perspectiva interioară din care sînt povestite evenimentele, acea a eroului liric trăgînd să moară şi care nu poate muri fără să vadă rostul ce i‐a fost dat în această lume, tîlcul adînc al existenţei sale. Trăirile eroului în închipuire sau în fapt sînt convertite în experienţă sufletească şi, implicit, în expresie artistică sinceră şi adecvată stărilor şi situaţiilor. O idee care se desprinde din fabula schiţată a textului este că eroul principal Filimon, măr al discordiilor dintre părinţi, a fost tratat ca un obiect, tranzacţionat, furat, vîndut, prigonit, prins şi mutilat, apoi răstignit între dihoniile rubedeniilor şi ale mediului social. Totodată în roman este punctat şi un proces istoric concret şi consecin‐ ţele lui asupra oamenilor. Concomitent, e şi o cronică a epocii de stagnare cu o epică justiţiară, cu o participare dureroasă la căderile noastre. Auto‐ rul şi‐a ales drumul cel mai greu să spună adevărul contemporanilor înfă‐ ţişînd realitatea răsfrîntă în conştiinţa unui tînăr încă neformat, pradă uşoară a unor frîne obscure. Vladimir Beşleagă porneşte de la un motiv de mare simplitate, dar încărcat de dramatism ce culminează în tragic. O mamă, care fusese vîndută în căsătorie, rămâne singură, distrusă, cu doi copii pe timp de foamete. Divorţând, copii sunt negociaţi ca şi bunurile. Mama, fireşte, nu vrea să‐şi cedeze fiul bărbatului‐monstru. Pînă la urmă, soţul‐tiran i‐l fură şi‐l dă drept dispărut, ca apoi să‐l supună unor silnicii neomeneşti: e bătut, băgat pe doi ani în colonie, apoi e scos, pus sub supraveghere, hăituit, iarăşi bătut şi, în sfîrşit, mutilat – i se taie limba. Un 114

Vladimir Beşleagă

subiect schiţat sumar, dar zguduitor prin adevărul său, care ne face să medităm la problemele de conştiinţă de o amploare neobişnuită. Autorul nici pe departe nu pretinde a ne înfăţişa un erou‐bibelou plin de idealuri false şi măreţe. Filimon este un tânăr necopt încă, dar bîntuit, ca un bleste‐ mat, de spaimă, are porniri de ură, e tentat de incest, e laş chiar în faţa dragostei pe care o rîvnise, dar în forul sufltesc este un inocent. Intuiţia autorului însă nu se opreşte la aceste date de suprafaţă, ci coboară în zonele cele mai adînci ale conştiinţei, surprinzînd însăşi actul de formare a ei prin introspecţie, îi radiografiază devenirea, surprinzînd‐o parcă asupra faptului. Poate de aici acea notă închisă a textului, înnăbuşită, fiind determinată de obsesia interiorului. Dar, pe de altă parte, leziunea internă a lui Filimon, care se confundă cu a autorului, nu se poate compensa prin saltul în afară, ci recade asupra ei însăşi, asupra conştiinţei fragmentate, atrăgînd atenţia spiritului înăuntru să „vadă” procesul devenirii şi să‐l exprime cu pregnanţă. Cu aceeaşi acuitate a ochiului de linx, V. Beşleagă pătrunde şi în conştiinţa lui Nichifor, tatăl lui Filimon, un birocrat de cea mai funestă speţă. Din primele momente îl surprinde într‐o stare de adormire a raţiunii şi naştere a monştrilor, într‐un topos funcţional propice dezvă‐ luirilor. El are halucinaţii în plină zi chiar în cabinetul şefului de gară, al cărui adjunct este... „Stă neclintit, cu ochii nemişcaţi ca de sticlă, cu pleoapele lăsate peste ei, dar numai pe jumătate, şi cu pungi mari, vineţii pe sub ochi. Aşteaptă, de fapt, nu mai ştie dacă aşteaptă, nici de cînd aşteaptă – de un minut sau de ani de zile? – are privirea dusă undeva departe, dar ochii, vezi, cum se luptă? – Ptiu drăcie, credeam că măcar aici o să mă lase în pace, uite‐l că vine! Întîi e mic cît un bumb, dintr‐o dată creşte, se face cît un ghem negru, şi‐i aproape, să întinzi mîna şi să‐l prinzi – dacă aş putea! L‐aş arunca naibii în foc, să nu mi se bage mereu în ochi! Drăcie, ia să mut ochii în altă parte, spre ungherul acela... Brusc ochii i se întorc spre colţul din dreapta, care taie cele două rînduri de scaune, am scăpat, l‐am păcălit! – şi rămîn iar nemişcaţi, cu pleoapele grele acoperindu‐i pe jumătate – alb! Aici e alb... Ştie că n‐o să dureze mult şi ghemotocul negru o să vină iar – să nu mă gîndesc, să nu‐mi aduc aminte...” Dar monştrii nu întîrzie: „...aşadar, tovarăşilor!... Desigur le vorbi în gînd, apoi îi rugă să se aşeze fiecare la locul lui. Erau chemaţi toţi, obligaţi toţi să se prezinte la ora şi minuta fixată şi veniseră – ce‐i cu forfota asta? Ce‐i cu şoaptele iestea înnăbuşite? Sînt nedumeriţi? Nu ştiu de ce i‐am Biobibliografie selectivă

115

convocat? Linişte!... Aţi vrut să mă păcăliţi? Să vă uitaţi la mine de sus? Vedeţi? Auziţi? Aici eu sînt şef! Toţi se lasă încetişor pe scaune cu o umbră de spaimă în ochi – asta‐i, i‐a ajuns la inimă! Dar... parcă văd furişîndu‐li‐se prin colţul buzelor nişze zîmbete! aşa?” Şi în continuare toţi monştrii invocaţi şi convocaţi se comportă ca nişte mogîldeţe, ca nişte monştri ai apocalipsului. Proba răului în acest roman nu este prezentată prin fapte întîmplătoare, ci se bazează pe structura sufle‐ tească a unor tipi ce au realitate istorică, pe calităţile lor morale defor‐ mate, dintr‐o optică a omenescului nedesăvârşit. Nichifor Fătu la început supus unei voiţe străine, apoi din proprie iniţiativă acţionează orbeşte, producînd dezastre, neştiind pentru ce trăieşte. Are savoarea răului şi e pornit împotriva propriei familii s‐o anihileze anihilîndu‐se. Toate liniile de subiecte, de suprafaţă şi subterane converg spre un punct nevralgic exprimat cu o mare forţă artistică unde brusc, ca într‐o iluminare, se vede condiţia umană a eroilor. Iată un fragment care face dovada acestor noduri simbolice: „...odată strînge hăţurile (Nichifor) în stînga, iar cu dreapta învîrteşte chiuind o vargă, lungă şi mlădioasă pe deasupra apei, aşa, uite‐aşa! Scîndura de sub picioare lunecă prin apă – da, pentru că pluteşte acum pe o scîndură şi la ea sînt înhămaţi cei doi (copiii săi: Filimon şi Cristina – n.a.) care trag pe sub apă, nu au voie să scoată capul nici pe o clipă – imediat ce‐ar scoate capul, scîndura s‐ar duce la fund şi odată cu ea s‐ar scufunda şi el – să nu‐i slăbesc o clipă! – iată‐l, unul îndrăzneşte să scoată creştetul – nu‐i voie! Dacă scoate capul şi celălalt se văd şi se recunosc? atunci gata. S‐a zis cu el...” Printr‐un racord subtil autorul face o legătură cu o altă viziune, pe care o are Filimon, a aceleiaşi condiţii: „La o parte! La o parte! – strigă cîţiva handralăi, tăbîrcind nişte saci grei. E rîndul lui Nichifor Fătu! Macină dumnealui!” Nichifor Fătu vrea să facă semn să toarne! Dar deodată sare din loc, apucă el sacii şi‐i deşartă. Pietrele uruie gemînd şi Filimon simte cu tot trupul, cu muşchii mîinilor şi ai picioarelor, toate osişoarele lui că... pe mine mă macină! pe mine m‐au aruncat între pietre. Pietrele se învîr‐ tesc şi el se întinde între ele, făcîndu‐se pulbere – să nu uit... ce vor ei?” deşi imaginar eroul devine făină, apoi beton, statuie, conştiinţa lui conti‐ nuă să planeze asupra destinului său, punîndu‐şi întrebări, după cum rămîne mereu trează, lucidă conştiinţa autorului, indiferent ce meta‐ morfoze suferă eroii. În acest roman Vladimir Beşleagă face dovada unei analize subtile a complexelor, a drumului obstaculat, a căderii, a incestului, a labirintului – 116

Vladimir Beşleagă

grotă. La început Filimon zboară laolată cu păsările, dar legat cu o frîn‐ ghie de picior, care se scurtează din ce în ce mai mult, odată cu trecerea timpului, care‐l angrenează în evenimente, pe măsură ce trece pragurile încercărilor atât în plan real, cât şi în labirintul conştiinţei, mereu reflec‐ tînd la conflictul cu lumea şi cu propriul destin în retrospectivă. Modali‐ tatea cinematografică de care face uz autorul dă materialitatea spaţiului, iar vocile de după cadru, împletindu‐se armonios, conferă textului coeziune prin subtile racorduri. Ceea ce face frumuseţea, autenticitatea şi poezia acestui poem tragic este încercarea lui Filimon de a‐şi impune conştiinţa, raţiunea, toată fiinţa, ca prin forfota halucinaţiilor, pe patul de moarte să analizeze tot ce i s‐a întîmplat, asumându‐şi pînă şi acele elemente ale concretului, care rupse‐ seră nervul central reuşind pînă la urmă „să vadă”, să se recunoască pe sine, dobîndindu‐şi astfel identitatea, demnitatea, dar cu preţul vieţii. Şi Vladimir Beşleagă face asta într‐un mod de gîndire, de incontestabilă esenţă poematică. E aici frămîntarea unei minţi de artist, uneori de o claritate sclipitoare, alteori de o ambiguitate acaparatoare. Dincolo de regi‐ mul eforturilor de a înţelege ceea ce i s‐a întîmplat, cine este el, Filimon, şi ce înseamnă existenţa lui la alt nivel mai profund se simte un ceva mai dureros, frazele şi simbolurile capătă altă transparenţă, altă lumină, sub cuvinte curge un efluviu dominant exprimat latent de către autor prin sim‐ bolul şuvoiului de aer, care ne şopteşte că nu moartea este durearoasă, ci nesfărşitul chin de a muri, care este simultan şi cunoaştere de sine. Ordinea cuvintelor în acest poem, a semnelor şi simbolurilor nu e arbitară, ci e supusă unor legi severe, rezonanţa lor nu e simţită la suprafaţă, ci la nivel ontologic, abia apoi la cel structural sau tematic. Prin urmare, textul reclamă un triplu nivel de lectură: textuală, contextuală şi subtextuală pentru a‐ţi da seama de valenţele lui literare, mitologice şi filozofice, care vizează omul ca structură subiectivă, omul concret ancorat în istorie şi omul ca fiinţă cosmică prin care străbate acel nerv, axă invi‐ zibilă şi verticală de la crucea cerului pînă în centrul pămîntului. Pornind, totuşi de la viaţă în ţesătura romanului sînt retopite miturile lui Icar, Sisif, se întrevede destinul baciului din Mioriţa, şi al „Meşterului Manole”. Viaţa şi moartea nefericitului Filimon... este un roman‐dezbatere cu o formulă artistică nouă, adecvată logicii, evenimentelor şi stărilor, cu perspective interioare adînci. Vlad Neagoe (Berlinschi) Literatura şi arta, 1988, 8 septembrie, p. 5 Biobibliografie selectivă

117

INDEX DE NUME Alexei II, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii (152) Amihalachioaie Gheorghe 164 Anghel Alina 428 Armaşu Liliana 336 Arseni Alexandru 244 Babansky Valeriu (290), 451 Babici Tudor 422 Baciu Valentina 381 Badiu Vasile 37, 312 Balaban Tudor 83 Bantoş Alexandru 391, 436, Bantoş Ana 322, 353, 372 Bădărău Dionisie 80 Bărbulescu Simion 348 Bătrânu Nicolae 29 Bârna Nicolae 9 Beleaev Leonid 168 Belicov Serafim 354, 402 Berlinschi (Neagoe) Vlad 20, 43, (281) Bileţchi Nicolae 21, 22, 305, 324, 325, 345 Blandiana Ana 427 Bogdănaş Silvia 440, 441 Bogdesco Ilia 265 Boldişor Veronica 444 Bordeianu Leo 412 Borş Anton 355 Botezatu Eliza 402 Botnaru Vasile 449 Boţu Pavel (197), (275) Braşoveanu Angela 391, 417 Braşoveanu D. 244 Budeanu Gheorghe 426 Buduca Ioan 448 Buga Ion 152 Bulgari Valeriu 433 Bulkeine Stefa 75 Burghiu Iacob (198), 316 Burlacu Alexandru 295, 373, 391, 392 Butnaru Leo 25, 391, 414, 435 Butnaru Val 254, 429 Callo Antonina 391, 397

118

Cantemir Dimitrie (233), Cazacu Olga 171 Cărare Petru 303 Cărăuş Tamara 435 Cenuşă Felicia 46, 50, 349, 350, 358 Cheianu Constantin 391, 425, 432 Childescu Emil 19 Chiper Grigore 66, 435, 443 Chira Gheorghe 8, 302, 313 Chircă Sergiu 164 Chiriac Tudor 405 Chişlea Ion 428 Cibotaru Mihail Gheorghe (276), (303), 433 Cimpoi Mihai 5, 42, 162, 163, (219), 228, (284), 297, 311, 316, 326, 327, 337, 338, 401, 412, 416, 421, 429 Ciobanu Ion Constantin (211), (273), 412 Ciobanu Mircea V. 374 Ciobanu Vasile 475 Ciocan Iulian 361, 372, 443, 476 Ciocanu Ion 6, 38, 301, 306, 309, 310, 314, 328, 333, 339, 344, 404 Ciocoi Gheorghe 340 Ciubotaru Adrian 393 Ciubucciu Vladimir 335 Codru Anatol 2, 315 Condrea Igor 295 Corai Tatiana 452 Corbu Haralambie 402 Coroban Vasile 14, (74), (209), 228, (232), (248), (250), (291), 296, 298, (303) Coroban Vitalie 69, 74 Corobceanu Anatolie (226) Corşicov E. 28 Cosmescu Alex 72, (303) Costenco Nicolai (255) Costin Miron (218) Creangă Ion (210) Crihan Anton (151)

Vladimir Beşleagă

Crudu Dumitru (241), 467, 478 Curtescu Margareta 56 Dabija Nicolae 346, 408 Damian Liviu (207), (208), 320 Darie M. 23 David Eugenia 270, 356 Deleu Ecaterina 455 Deutsh Emeric 268 Dimitriu Mihai 148 Doga Eugen 405 Dolgan Mihail 317 Doni Maria 429 Druţă Ion (229) Dumbrăveanu Ion 83 Dumbrăveanu Victor 439 Eminescu Mihai (194) Enciu Nicolae 61 Erasm din Rotterdam 265, 266, 268 Evtuşenco Ana 192 Filip Vitalie (277) Gaisaniuc Irina 391, 396 Galaicu‐Păun Emilian (246), 416 Gârneţ Vasile 391, 419, 429, 438, 457 Gheorghiţă Ion 17, 341 Gheorghiţă Nadina 161 Gherman Ion 228 Ghilaş Ana 10, 45, 47, 48, 368, 382, 383 Ghimpu Gheorghe (157) Gondiu Anatolie 391, 403 Grati Aliona 67, 375 Grigurcu Gheorghe 427 Grosu Aneta 459 Guţu Aurel 24 Hadârcă Ion 151, 351, 405 Hazin Mihail 3 Hămuraru Filimon 170 Hropotinschi Andrei 15, 30, 32, 294, 359 Iachim Ion 391, 424 Iazan Iurie 36 Iorga Nicolae 411 Ioviţă Vlad (227) Istrati Lidia 412 Iuncu Rodica 405 Josu Nina 399

Biobibliografie selectivă

Kokk Kadi 76 Krâlov Valentin 423 Lackovicova Jozefina 77 Lari Leonida 398, 404 Leahu Nicolae 435, 442 Longos 264, 267, 271 Lungu Eugen 62, 372, 376, 377 Lungu Ion 447 Lupan Ana (274) Lupan Andrei (200) Lupan Ilie 391, 407, 408, 413, 415 Mahu Rodica 391, 421, 430 Malarciuc Gheorghe 404 Marinat Alexei (245) Matcovschi Dumitru 412 Mateevici Alexei (206) Matei Valeriu 352 Mazilu Gheorghe 39, 316, 329, 408 Mândâcanu Valentin (215) Melenciuc Dimitrie 80 Melnic Timofei 299 Mihail Viorel (279), 330, 342, 369, 391, 400 Mihailov Timotei P. (287) Miron Paul 272 Mischevca Ion 68 Mocanu Vladimir 307 Moldovan Dumitru (282) Moraru Anatol 378 Moraru Haralambie 316 Moşanu Alexandru 151, 413 Nasinec Jiri 82 Nastasiu Vasile 308, 331 Neagoe (Berlinsky) Vlad Vezi: Berlinschi (Neagoe) Vlad Neagoe Vlad Vezi: Berlinschi (Neagoe) Vlad Nechit Irina 372, 391, 409, 435, 445, 453 Neculce Ion (280), (283) Nedelciuc Vasile 413 Negru Nina 63, 162, 411 Nicu Ghenadie 372 Oprişan Ion 391, 406 Partole Claudia (289)

119

Patras Antonio 269 Pavlicenco Vitalia 469 Păduraru Pavel 450, 469, 480 Pieri Jean‐Marie 81 Piirimaa Matti 79 Plenţcovschi V. 167 Popa Miu Dragoş 391 Popa Nicolae 44, 456 Postolachi Ghenadie (288) Purice Lucia (230), (285) Rachieru Adrian Dinu (252), 384 Raţă Mariana 446 Râbac Simion 300 Reniţă Oleg (Alecu) 404 Roibu Nicolae 386, 433, 468 Roşca Nicolae 410 Roşca V.A. 51 Rusu Nicolae (278) Sadoveanu Mihail (217), (286) Saka Serafim (224), (240), (256), 391, 395, 429 Savostin Nicolae 423 Sârbu Antonina 64 Schedel (239) Simuţ Ion 366, 367, 370, 379 Sloveanova Marina 88, 92 Smochină Nichita (222) Snegur Mircea 343 Solonari Vladimir 423 Soviany Octavian 58 Ştarkman A. 169 Stati Vasile 323 Stegărescu Sergiu 428 Stici Ion 391, 418, 420 Strâmbeanu Andrei 228, 405 Suceveanu Arcadie 362, 428 Şleahu Samson (303) Şolohov Mihail (195), (201) Şora Mihai 434 Ştefan cel Mare (239) Tăzlăuanu Valentina 454 Tomşa Ilie 332 Trifan Călina 372, 380, 437 Tuchilatu Leonard (213) Ţurcanu Andrei 69, (225), (243), 318

120

Ungureanu Andrei 448 Ursachi Rodica 238 Vangheli Spiridon 238 Vartic Andrei (244) Vascimae Helve 78 Vasilache Vasile 7, 347, 412, 428, 429, 449, (455) Vatamanu Ion 16, (221), 304 Vatamanu Vasile 152 Vieru Grigore (160), 163, (196), (204), 238, (247), (251), 363, 398, 405, 412 Vieru Igor (238) Vieru Nicolae 321 Vlădăreanu Elena 458, 477, 479 Vodă Gheorghe 402 Voronin Vladimir 160 Zavtur Eudochia 70 Zbârciog Vlad 357 Zweig Stefan 268 În limba rusă Амирэджиби Ч. 460 Антропов Ю. 460 Арсеньева Маргарита 87 Атаев Н. 136 Бжезовский В. 84, 86, 125, 127 Билецкий Николае 26, 33, 388 Бродский Александр Ма́ ркович 89, 138 Бусуйок Аурелиу 460 Василаке Василе 11 Виеру Николае (259), (263), (293) Голбан З. 463 Долгошевa Лилия 90, 131, 259 Кашаукас Р. 460 Кемеков М. 136 Килдеску Эмиль 87 Ковальджи Кирилл 460 Коган А. 135 Колесник Н. 128 Коробан Василе 18 Кочетков В. 124 Лаврова Лилия 460 Лари Леонида 462

Vladimir Beşleagă

Личутин В. 460 Ломако М. 140 Мазилу Георге 40 Маларчук Георге 460, 462 Менюк Георге (292) Милушева Нина 91 Михайлов Александр 460 Михальчук С. 85 Молдован М. 134 Молдован C. 134 Реницэ Олег 462

Biobibliografie selectivă

Рожковский Вадим 89, 129 Сарыханов Нурмурат (261) Семенов Ю. 130 Стригин В. 389 Томша Илие 390 Филипе В. (258) Хазин Михаил 89, 126, 261 Черней Всеволод 390 Чернявский М. 133 Чокану Ион 462 Шопронко Светлана 34

121

INDEX DE SERIALE Accente 359 Acolada 384 Acţiunea Europeană, MAE 444 Alianţa „Moldova Noastră” 447 Alunelul 102, 192 Ardealul literar 239 Arena politicii 423 Atelier 230, 238, 255 Basarabia 104, 108, 220, 223, 226‐ 228, 231, 332, 333, 347, 414 Caiete critice 9 Caiete de istorie 431 Capitala 161 Clipa 68 Columna 119 Contrafort 66, 67, 118, 123, 155, 158, 224, 237, 254, 284, 362, 416, 419, 425, 427, 434, 438, 443, 448 Convorbiri literare 269, 348 Cultura 6‐8, 93, 145, 198‐200, 298 Cultura Moldovei 2, 141 Dacia literară 107, 113, 121 Democraţia 432 Destin Românesc 62, 72, 222, 437 Familia 116 Făclia 424 Femeia Moldovei 177, 180 Florile dalbe 185, 189, 190, 191 Flux 154, 229, 245, 256, 288, 426, 428, 455 Chişinău. Gazeta de seară 202, 296, 300 Glasul Naţiunii 115, 150, 151, 331 Intertext 382 Învăţământul public 17, 20, 308 Jurnal de Chişinău 63, 155, 156, 160, 163, 251, 367, 372, 430, 445, 446, 453 Jurnalul literar 406 Limba Română 111, 114, 153, 159, 232, 247, 252, 344, 350, 353, 358, 363, 371, 375, 436 Literatura şi arta 15, 16, 23, 30, 32, 43, 44, 50, 146, 147, 151, 157, 164, 203,

122

206, 208, 214, 216, 217‐219, 221, 225, 244, 272, 282, 306, 316, 317, 321, 330, 335, 349, 355, 397‐399, 401, 404, 405, 408, 411‐413, 415, 418, 422 Luceafărul 58, 339 Mesagerul 152, 352, 421 Metaliteratură 384 Moldova 394, 439, 456 Moldova socialistă 14, 38, 101, 196, 207, 211, 297, 303, 312, 323, 396, 402 Moldova Suverană 103, 151, 270, 326, 328, 329, 354, 357, 420 Nistru 3, 31, 39, 98, 100, 142, 174, 193, 194, 195, 197, 201, 204, 209, 210, 212, 213, 215, 273‐276, 299, 307, 309, 311, 318, 325, 395, 403 Noi 234, 417 Ora satului 112 Phoenix 117 Punkt 449 România literară 366, 367, 370 Românul 410 Săptămîna 342, 356, 369 Scânteia leninistă 172, 175, 178, 179, 181‐183 Semn 56, 61, 242, 373, 374, 377‐380, 383, 393, 442 Sfatul Ţării 148, 149, 151, 407, 409 Stare de urgenţă 120, 249 Sud‐Est cultural 122, 235, 236, 240, 243, 246, 253, 361, 376, 429, 435, 454 Suplimentul de cultură 458 Ştiinţa 45 Tânărul leninist 97, 173, 176, 184, 185, 187 Timpul 386, 433 Timpul de dimineaţă 162, 241, 248, 250, 381, 440, 441, 450, 452 Tinerimea Moldovei 29, 313, 315, 343, 400 Ţara 336 Viaţa satului 21, 106, 143, 305, 314, 327, 337, 340

Vladimir Beşleagă

Vocea poporului 451 Ziarul de gardă 64, 385, 459 Zorile Bucovinei 5, 22, 99, 324 În limba rusă Алунел 138 Бярозка 133 Вечерний Кишинев 300 Вопросы литературы 262 Горизонт 134, 135 Детская литература 388, 461

Днестр 124 Дружба народов 11, 18, 292 Книжное обозрение 257 Кодры 26, 33, 34, 40, 125‐127, 129, 131, 137, 259, 261, 263, 290, 389, 462 Колумна 140 Корне (Малыш) 136 Литературная газета 260, 460 Независимая Молдова 463 Совестская Молдавия 258 Спорт. Туризм 139

Biobibliografie selectivă

123

File de album

Părunții scriitoului Eugenia și Vasile

Mama Eugenia, născută Ciocârlan

Vladimir Beșleagă, copil

124

Cu tatăl Vasile

Vladimir Beşleagă

Cu prim‐ministrul Vlad Filat la festivitatea de 80 de ani ai scriitorului. 25 iulie 2011

Vladimir Besleagă oferă un autograf domnului Vlad Filat. 25 iulie 2011

Cu directoarea Bibliotecii „Târgu‐Mureş” Claudia Şatravca. 25 iulie 2011

Biobibliografie selectivă

125

La o întîlnire cu elevii Liceului „Ion Creangă”. Aprilie 2009

O fotografie de grup ca amintire. Aprilie 2009

126

Vladimir Beşleagă

Discutînd cu tinerii. Noiembrie 2010

La Săptămîna Uşilor Deschise 2010

Inaugurarea programului „Lecturile verii”. 1 iunie 2011

Biobibliografie selectivă

127

Întâlnire cu elevii Taberei de vară a Liceului „Ştefan cel Mare”. 9 iunie 2011

Oferind autografe elevilor. 9 iunie 2011

128

Vladimir Beşleagă