Creatori de ex-libris basarabeni: mic dicționar

ARGUMENT PENTRU O CARTE CONSACRATĂ EX-LIBRISULUI AUTOHTON Dr. Lidia KULIKOVSKI

Publicaţiile şi discuţiile despre ex-libris apar cu diferite ocazii, scria Ioan Popişteanu , directorul

revistei tomitane Ex Ponto, de obicei la o aniversare sau comemorare, sau cu prilejul deschiderii unei expoziţii. şi are mare dreptate. Se scrie foarte puţin despre ex-libris. Şi în Republica Moldova s-a scris foarte puţin despre ex-libris în ultimele două decenii. Ba chiar putem spune că nu s-a scris nimic esenţial despre ex-libris în ultimii 20 de ani. Documentarea a identificat doar patru titluri, în limba rusă, bineînţeles, şi editate în perioada 1976-1986, deceniu de mare interes faţă de această formă mică a graficii de carte printre artiştii plastici. Din 1990 nu se regăseşte nimic, iar după anul 2000 nişte articole fără relevanţă, doar relatări de la foarte rarele expoziţii organizate de secţia „Exlibris” a Societăţii Bibliofililor din Moldova.

Tot mai rar apar şi ex-librisuri. Tot mai puţini artişti plastici îmbrăţişează acest gen artistic. De vină

sunt tehnologiile care, cu părere de rău, îndepărtează omul de carte, dar şi dezinteresul faţă de acest gen, subţierea, de tot, a numărului colecţionarilor de carte, respectiv, de ex-librisuri. Acum, tot mai multe persoane îşi elaborează branduri personale, logouri pe care le aplică pe cărţi, pe cărţile de vizită, pe produse, pe obiecte personale şi le tatuează pe unele locuri ale corpului...

Ţinem să menţionăm, pentru că autorul prefeţei a omis acest amănunt, că Biblioteca Municipală

„B.P. Hasdeu” a fost prima instituţie bibliotecară care a organizat primul, de la 1989 încoace, concurs de ex-libris. Organizat în 2002, tematic şi totodată aniversar, consacrat celor 125 de ani ai bibliotecii, cu genericul Cartea. Biblioteca. Comunitatea, a adunat pictori consacraţi şi amatori, doritori să participe la acest concurs-rediviva a ex-librisului în perimetrul basarabean. Iniţiativa a fost o reuşită.

Participanţii au exprimat mesajul propus de BM în veritabile lucrări de artă. Unii pictori au depăşit cadrul tematic, au ieşit „din subiect”, dar organizatorii au rămas mulţumiţi de rezultate şi de produsele rămase în custodie. Participanţii au rămas mulţumiţi de lucrările realizate şi de trofeele obţinute.

Aproape fiecare filială a avut ex-librisul ei. Bibliotecile „Alba Iulia”, „Transilvania” au ales ex-librisul, din acest concurs, ca logo şi sigiliu şi îl utilizează până în prezent. Biblioteca „Iţic Mangher” a luat ca bază ideile din cele cinci ex-librisuri propuse de pictorii participanţi la concurs, pentru această bibliotecă şi ulterior şi-a elaborat însemnul ex-libristic al instituţiei, la fel, transformat în logo şi sigiliu.

de lumină, soarele, lumânarea, templul luminii. Alţii au exprimat tema propusă prin ceaşca de cafea, boabe de cafea pe o carte, exprimând viziunea că actul lecturii este unul de plăcere sau unul dificil şi are nevoie de o băutură stimulatoare. Unii s-au detaşat de la genericul propus şi au creat ex-librisuri la biblioteci imaginare, abstracte, de exemplu, un ex-libris era intitulat Biblioteca orientalistului... Cele mai reuşite ex-librisuri au fost tipărite în paginile revistei de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării a Bibliotecii Municipale BiblioPolis, vol. 4, 2002, nr. 4, p. 3, 4, 5, 9, 10, 13, 14, 29.

Acest prim concurs a trezit un mai mare interes al colaboratorilor bibliotecii BM faţă de acest gen

de artă. Astfel, BM n-a abandonat această preocupare şi în 2007 organizează al doilea concurs, mult mai amplu, orientat să participe pictori consacraţi şi studenţi de la arte plastice. Concursul de Ex-Libris din 2007 a fost, la fel tematic şi aniversar... Având prin regulament libertatea de a-şi alege tehnica de realizare, participanţilor li s-a cerut să respecte tema Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”– 130 de ani. Concursul a fost prilejuit de aniversarea BM, eveniment care a adunat mai multe activităţi ştiinţifice, literare, artistice, profesionale şi divertisment, toate axate pe valoarea bibliotecii ca instituţie indispensabilă individului şi comunităţii. Concursul a adunat 35 de participanţi – artişti plastici şi studenţi de la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă”.

Responsabila de organizarea concursului, Genoveva Scobioală, scriind despre totaluri prezicea

că aceste concursuri „se vor înscrie cu titlu de permanenţă în activitatea BM „B.P. Hasdeu”, pentru a menţine şi populariza dragostea pentru carte, bibliotecă, artele frumoase” . Au fost experienţe interesante pentru Biblioteca Municipală. Abia încheiat concursul, ne-am propus un altul, poate internaţional, iarăşi tematic şi aniversar, la 135 de ani ai BM ”B.P. Hasdeu”.

Imediat după concurs a apărut ideea

de a edita un volum aparte cu ex-librisurile, care, conform regulamentului au rămas în patrimoniul BM, în colecţiile speciale. Ideea mai rămâne pe agenda BM, dar a derivat şi o alta: elaborarea unui dicţionar de ex-libris, care ar aduna prezentări puţinilor artişti care practică ex-librisul în RM. Aşa am ajuns la volumul de faţă, Creatori de ex-libris basarabeni.

Ex-librisul, pentru artişti, este o formă mică, caligrafică sau filigranată, de artă, prin care-şi exprimă

aveau simbolul „lumină”, adică cartea şi biblioteca aducătoare de lumină omului şi comunităţii: raza

viziunea lor asupra temei, pe care o transformă într-o idee creatoare, din care rezultă, de multe ori, chiar chintesenţa temei. Istoricii le consideră dovezi materiale despre o perioadă istorică, despre o personalitate istorică. Pentru istoricii literari reprezintă surse de cercetare, dovezi despre istoria cărţii, vieţii unui colecţionar de carte, a unui scriitor sau a unei personalităţi. Pentru ei mottoul şi simbolul din compoziţia ex-librisului erau informaţii şi caracteristici ale personalităţii. Pentru bibliotecari reprezintă acte, documente de apartenenţă ale unei cărţi, etalând istoria însăşi, a bibliotecilor, a cărţii;

Pornind de la importanţa bibliotecii în comunitate şi rolul cărţii pentru om, aproape toate lucrările POPIŞTEANU, Ioan. Ex-Libris. În: Ex Ponto. Text / imagine / metatext. 2007, nr. 1 (14), p. 71.

SCOBIOALĂ, Genoveva. Număratul învingătorilor. În: BiblioPolis. 2002, vol. 4, nr. 4, pp. 9-10.

punând în evidenţă documente rare ale colecţiilor, care adaugă valoare colecţiei şi cărţii, câteodată inestimabilă.

Frumos

spune Cornelius Dima Drăgan, cu referire la ex-libris „un amplu dialog între artă şi document”, sub document subînţelegându-se cartea. Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” susţine, suscită acest frumos dialog şi îl încurajează la existenţă prin organizarea concursurilor de ex-libris, prin promovarea acestei forme de artă şi implicarea câtor mai mulţi în acest dialog – pictori, scriitori, jurnalişti, bibliotecari şi utilizatori, doar organizăm pentru ei, utilizatorii Bibliotecii Municipale.

Academicianul Mihai Cimpoi scria despre Constantin Brâncuşi că „...aşa cum în sculptura brân-

cuşiană artistul şi piatra sunt două fiinţe întrate în dialog realizând forma desăvârşită şi fiind tot mai uniţi ajung la ideea – formă finală, tot astfel poetul şi verbul sunt două existenţe ce se identifică în căutarea formei adecvate şi ideii-simbol finale” . Putem la fel spune şi despre artistul plastic care caută forma adecvată a ideii-simbol finale – ex-librisul. ot în cheia lui C. Brâncuşi (artistul care spunea: „Eu am făcut piatra să cânte pentru Umanitate”) afirmăm că prin aceste concursuri de ex-libris am încercat să facem ex-librisul să cânte biblioteca noastră. Participanţii s-au făcut, pe parcursul concursului, exponenţii BM. Au gândit şi realizat identitatea BM în imagini, în metafore poetice încremenite în simboluri. iblioteca se asociază cu multe semnificaţii, nu numai cu cartea, dacă la primul concurs, semnificaţia era cartea deschisă, raze de lumină, lumânarea sau cartea şi ceaşca de cafea, lucrările celui de al doilea concurs oferă Bibliotecii alte semnificaţii: cartea deschisă – simbol al accesului; bufniţa – simbolul cunoaşterii; copacul – cunoaşterea; casa cărţilor; casa comunităţii… etc. În urma concursurilor BM a acumulat un foarte larg cerc de semnificaţii ale bibliotecii sintetizate în forme simbol.

T

B

idee, primul ex-libris din Europa datează din 1395 şi era ex-librisul unei instituţii, a şcolii de Medicină din Paris. În România cel mai vechi ex-libris se consideră ex-librisul Bibliotecii Gimnaziale Evanghelice din Sibiu (mijlocul secolului XVI). Majoritatea dintre noi cunosc ex-librisul ca un însemn de carte, care documentează proprietatea asupra unei cărţi. Cunoaştem ex-libris tematic, literar, livresc, ocazional, comemorativ. Livia Bacîru, în Cuvânt despre Ex-libris, extinde această viziune îngustă: „Sintagma ex-libris determină astăzi atât plăcuţa de faianţă din Egiptul anilor 140 î.e.n., cu numele Amenophis al III-lea, cel mai îndepărtat strămoş al mărcii de proprietate descoperit până acum, cât şi portretele şi compoziţiile heraldice încrucişate în luxuriantele frontispicii sau chenare miniate din vechile manuscrise, ori supralibrosurile constând în portrete, blazoane, simboluri şi devize ciocănite şi gravate în ferecăturile scumpe, imprimate, poleite în legăturile de piele de acum câteva sute de ani, ba chiar şi sigiliile de ceară, fum, tuş, ca să nu vorbim de înseşi însemnările manuscrise din care îşi trage originea” .

Cercetând istoria ex-librisului am ajuns la concluzia că interesul BM faţă de ex-libris nu era legat atât

de ex-librisul de carte cât de ex-librisul de identitate instituţională. Tocmai din aceste încercări exlibristice ne-am conturat logoul, sigiliul şi am ajuns, în 2010, prima bibliotecă din Republica Moldova cu marca înregistrată la AGEPI. Acest rezultat notoriu pentru noi, îl văd constituit exact din încercările noastre de ex-libris, din implicarea artiştilor plastici în conturarea artistică a identităţii Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Prin organizarea acestor concursuri facem ex-librisul să rodească şi în modernitatea, coercitivă cărţii, bibliotecii, colecţionarilor de cărţi şi străină ex-librisului.

Membrii juriului au putut selecta cele mai reuşite lucrări, mai frumoase metafore şi simboluri ale

bibliotecii, acele care cel mai ingenios şi talentat au exprimat esenţa temei, lucrările în care forma se confundă cu ideea... le puteţi vizualiza la sfârşitul acestui volum... Diferite tehnici…

Interesul nostru pentru ex-libris a venit ca cerinţă a contextului cultural şi managerial al BM de a con-

strui biblioteca necesară tuturor chişinăuienilor în efortul lor de dezvoltare personală şi profesională.

Preocuparea pentru constituirea identităţii BM, ne-a dus la ideea ca prin formă artistică să exprimăm mai bine identitatea instituţională. Cercetarea istoriei ex-librisului ne conduce exact la această

CIMPOI, Mihai. Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii. Ch., 2001, p. 23.

BACÎRU, Livia, apud Popişteanu Ioan. Ex-Libris. În: Ex Ponto. Text / imagine / metatext. 2007, nr. 1 (14), p. 71.

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Cercetarea în profunzime a relaţiei statornicite, în timp, între ex-libris şi bibliotecă este pentru

bibliolog o zăbavă nespus de antrenantă. Pentru că propriu-zis, din chiar momentul intrării şi, apoi, al prezenţei sale – cu sau fără carte – pe rafturile bibliotecii, ex-librisul a făcut ca povestea respectivă să se transforme într-o ecuaţie cu mai multe necunoscute ce se transpun concretamente în tot atâtea ipostaze pe câte piste de investigaţie oferă. Or, se ştie, la începuturile sale, ex-librisul a fost un atribut al cărţii prin faptul fixării sale pe filele unor volume ca însemn de proprietate; apoi, cu sau fără carte, a devenit obiect de colecţionare, şi în această calitate a reintrat în atenţia bibliotecii ca parte componentă a unor fonduri (colecţii) speciale, ca, în cele din urmă, deja ca specimen de forme mici al artei grafice, să ajungă un element activ de coagulare a unei relaţii cu totul noi, creatoare, între activitatea de bibliotecă şi cea de creaţie a artiştilor plastici prin organizarea şi desfăşurarea în comun a unor acţiuni culturale inedite: concursurile de ex-libris şi expoziţiile-eveniment de grafică de forme mici – corolarul viu al unei experienţe unicale de coabitare în spaţiul comun al spiritualităţii.

Astfel încât nu este de mirare că, în ultimele decenii, ex-librisul a devenit, şi la Chişinău, un element

atât de al cărţii (şi implicit al bibliotecii), încât – vorba zicalei populare – se lipeşte de carte (şi implicit de bibliotecă) întocmai ca timbrul de scrisoare.

Prin diriguitori, care au făcut în anii de la urmă dovada înţelegerii superioare a rosturilor sale în

comunitate, Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” din Chişinău a preluat cu îndrăzneală ştafeta ex-librisului din Republica Moldova, abandonată undeva la o răscruce a tranziţiei, cu tot cu elanul bibliofil al fostei Societăţi „Prietenii Cărţii” din fosta RSS Moldovenească. Or, este cazul să amintim aici că sub cupola acestei asociaţii neguvernamentale (de altfel, una din puţinele structuri obşteşti admise în legalitate în perioada sovietică) îşi găsise adăpost şi o Secţie preocupată exclusiv de ex-libris la nivel de cercetare, creaţie şi editare.

Acum, odată ce lucrurile s-au (re)aşezat pe noi fundamente sociale şi încep să evolueze pe calea

unei normalităţi edificatoare, ne dorim mult ca faza de recul a ex-librisului din Moldova să se fi încheiat şi ca Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” să devină un adevărat centru de excelenţă în studiul şi promovarea ex-librisului prin părţile noastre.

Albumul de faţă întruchipează un prim pas întreprins în această direcţie şi vine să încununeze în temei

eforturile de mai mulţi ani ale artistului Valeriu Herţa, un cunoscut grafician din Republica Moldova, pasionat de ex-libris şi prezent aici în tripla ipostază: de autor şi colecţionar de lucrări, dar şi de promotor activ al genului respectiv al artei plastice. Amintim că Valeriu Herţa este preşedinte al Secţiei de ex-libris a Societăţii Bibliofililor „Paul Gore” şi că tot dânsul cumulează funcţia de vicepreşedinte

10

al Asociaţiei Române de ex-libris, faptul ca atare determinându-l să-şi asume dificila misiune de organizator al mai tuturor acţiunilor din domeniu ce s-au desfăşurat în ultimul deceniu la Chişinău.

Experienţe utile în această ordine de idei au rezultat din colaborările cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, sub auspiciile căreia, într-o primă fază, s-a desfăşurat Concursul de ex-libris consacrat aniversării de 125 de ani ai BM (2002) şi cu Biblioteca Naţională, sub egida căreia, într-o a doua fază, s-a desfăşurat Concursul de ex-libris din cadrul Anului Cantemir (2003) unde, alături de maeştri recunoscuţi la scară naţională ai graficii de forme mici, au participat şi câţiva artişti mai tineri care s-au manifestat şi mai activ în cadrul expoziţiilor ce au urmat. Un alt concurs memorabil de ex-libris a avut loc în 2007, acesta fiind consacrat împlinirii a 175 de ani de la înfiinţarea Bibliotecii Naţionale şi avându-i în calitate de participanţi pe câţiva dintre cei mai valoroşi graficieni, de la experimentaţii Leonid Nikitin, Victor Kuzmenko, Valeriu Herţa, Simion Zamşa, Alexandru Macovei şi Elena Garştea până la Dumitru Pomârleanu şi la mai tânăra Aliona Samburic.

În fine, tot în 2007, la Chişinău, a avut loc un al patrulea concurs de ex-libris – cel care a şi oferit, în

parte, imboldul şi, în acelaşi timp, materia primă pentru acest album. Este vorba de concursul de ex-libris desfăşurat sub egida Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” şi cu sprijinul simbolic al Uniunii Artiştilor Plastici – eveniment prilejuit de consemnarea a 130 de ani de la fondarea bibliotecii şi a unui secol de la trecerea la cele veşnice a patronului său spiritual. Şi, aici, nu putem să nu remarcăm gradul înalt de solicitudine şi perspicacitatea managerială a directoarei acestei instituţii, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, în absenţa cărora iniţierea şi, iată, finalizarea acestui proiect editorial ar fi fost imposibile.

Se cade să mai precizăm că, deşi a pornit de la ceea ce s-a realizat în contextul şi cu ocazia concursului din 2007, la care au participat o seamă de graficieni reprezentând toate cele câteva generaţii de plasticieni ce activează la această oră în domeniul ex-librisului, cartea de faţă depăşeşte substanţial cadrul în care s-a desfăşurat competiţia. Astfel că, prin perseverenţa organizatorilor – i-am numit, iarăşi, pe Valeriu Herţa şi pe Lidia Kulikovski – albumul se constituie într-o veritabilă enciclopedie a creatorilor de ex-libris din Republica Moldova aşa cum i-a prins momentul în această clipă de graţie – finele primului deceniu al secolului XXI. Vasile MALANEŢCHI, istoric literar şi de artă, membru al UAP din Moldova

11

ARCADIE ANTOSEAC

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • A R C A D I E A N TO S E AC

Chişinău, bd. ªtefan cel Mare şi Sfânt nr. 6, ap. 137 Tel.: [+373 22] 270362, GSM: [+373] 79082032

Născut la 14 martie 1946, or. Chişinău.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 1960-1966 – Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1972-1977 – Institutul Poligrafic „Ivan Fiodorov” din Lvov, Ucraina.

Expoziţii de grup: 1977-1979 – Expoziţia-târg de carte, Moscova; 1979 – Expoziţia republicană de toamnă, Chişinău; 1992-2007 – Limba noastră, CE „C. Brâncuşi”; 1993-2007 – Salonul de toamnă, Salonul de primăvară, CE „C. Brâncuşi”; 1995 – Expoziţie de ex-libris, Biblioteca Naţională, Chişinău; 1996 – Expoziţie de ex-libris, Argentina; 1997 – Expoziţie de ex-libris, Brăila, România; 1998 – Expoziţie de ex-libris, Arad, România; 1999 – Expoziţie de ex-libris, Bacău, România.

Expoziţii personale: 1996 – Casa Naţionalităţilor, Chişinău; 2001 – Galeria „David”, Chişinău; 2003 – „Krâmski val”, Moscova; 2004 – Galeria „Art-Aorta”, Chişinău; 2005 – Biblioteca Publică „M. Lomonosov”, Chişinău; 2006 – CE „C. Brâncuşi”, Chişinău.

Premii ºi distincţii: 1979 – Concursul internaţional de carte, Moscova (Diplomă de onoare).

13

E X - L I B R I S I N M O L D O VA • A R C A D I E A N TO S E AC

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • A R C A D I E A N TO S E AC

14

15

NICOLAE BACIU

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • NICOLAE BACIU

Chişinău, str. Miron Costin nr. 24

Născut la 19 mai 1959, s. Brânzenii Vechi, r-nul Teleneşti.

Studii: 1970-1977 – Şcoala Republicană de Arte Plastice, Chişinău (actualul Liceu de Arte Plastice „Igor Vieru”); 1978-1984 – Institutul de Arte din Kiev, Ucraina, Facultatea pictură monumentală.

Activităţi: 1986-1990 – restaurator la Muzeul Naţional de Arte Plastice al Moldovei; Din 1990 – director al Liceului de Arte Plastice „Igor Vieru”; profesor (grad didactic superior) la Liceul Republican de Arte Plastice din Chişinău.

Participant la expoziţii republicane şi internaţionale din anul 1987;.

Colecţii publice: Muzeul Naţional de Arte Plastice, or. Chişinău; Colecţii private: Germania, Israel, Moldova, România, Rusia, Ucraina.

17

MARIA BAZARINA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • MARIA BAZARINA

Chişinău, str. Miron Costin nr. 19/2, ap. 114 Tel.: [+373 22] 445285, GSM: [+373] 68 230139

Născutã la 15 august 1985, or. Chişinău.

Studii: Liceul „Matei Basarab”; 2004-2008 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 2007 – Noi, tinerii creatori, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2008 – Expoziţia-târg de artă Night of Art, Centrul „Moldexpo”, Chişinău.

Premii ºi distincţii: 2008 – Concursul internaţional „Primii paşi”, Moscova (diplomă de laureat).

19

RUSLAN BOLOGAN

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • R U S L A N B O LO G A N

Chişinău, str. A. Russo nr. 55/3, ap. 48 Tel.: [+373 22] 33 90 38, GSM: [+373] 79 681590 E-mail: ruslan_bologan@yahoo.com; www.ournet.md/~rustik

Născut la 26 mai 1977, or. Chişinău.

Studii: 1996-2001 – UPS „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice şi Design, specialitatea grafică; Activităţi: Programator, pictor, pictor-machetator, pictor gravor, maistru de grafică (1989-1999); lector universitar, Facultatea Arte Plastice şi Design, UPS „Ion Creangă” (1999-2005); designer (2003-2006); Din 2007 – şef al Secţiei pictură şi reclamă, „Moldcoop”.

Expoziţii importante: 1998-2001 – Expoziţii de grup, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2002-2004 – Taberele de creaţie Hârtie manuală; 2004-2005 – Expoziţii-concurs cu vânzare Tineri designeri, Suedia; Japonia.

Premii ºi distincţii: 1992 – Expoziţia de grup, Sala Uniunii Scriitorilor (premiul III); 1996 – Concurs de grafică pe computer, New York, SUA (menţiune); 1998 – Concurs de grafică pe computer, Torino, Italia (menţiune); 2001, 2002, 2004 – Concurs-expoziţie de grafică Premio Agazzi, Italia (menţiune); 2003 – Concurs RU-NET (menţiune).

Autor şi coautor a numeroase programe de curs, anale ştiinţifice şi publicaţii în domeniu. Iniţiator al cursurilor teoretice şi aplicative pe obiecte pentru diferite domenii ale designului grafic şi graficii asistate de computer: concept-design, poligrafie, birotică, reclamă şi publicitate, design interior, design mobilier, vizualizare 3D, web-design etc.

21

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • R U S L A N B O LO G A N

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • R U S L A N B O LO G A N

22

23

GRIGORI BOSENKO Chişinău, str. A. Mateevici nr. 45, ap. 1 Tel.: [+373] 54 12 78 E-mail: grigori.bos@mail.ru

Născut la 13 noiembrie 1947, Chilia, reg. Odesa, Ucraina.

Studii: 1963-1967 – Colegiul de Construcţii, secţia Arhitectură; 1967-1972 – Institutul Politehnic (actualmente UTM) din Chişinău, secţia Arhitectură.

Activităţi: 1975 – Membru al Uniunii Arhitecţilor din Moldova; 1980 – Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din ex-URSS; 1987 – Membru al Uniunii Designerilor din ex-URSS; Din 1990 – preşedinte al Uniunii Designerilor din Moldova.

Membru al Consiliului de coordonare a Asociaţiei Internaţionale a designerilor (International Society of designers); membru al Consiliul de conducere al Uniunii Arhitecţilor din Republica Moldova; laureat al concursurilor unionale şi internaţionale în domeniul arhitecturii şi al artelor grafice din 1971.

A vernisat 27 de expoziţii personale, a participat la 123 de expoziţii colective în diverse ţări: Belarus, Belgia, Bulgaria, Ungaria, Germania, Olanda, Danemarca, Italia, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia, Rusia, România, Ucraina, Franţa, Cehoslovacia, Suedia, Elveţia, Estonia, Iugoslavia.

Fondator şi director al studioului de design, devenit ulterior firma GREGORY. 1996 – fondator şi preşedinte al Asociaţiei producătorilor şi distribuitorilor de informaţie (Breasla producătorilor de reclamă) din Republica Moldova.

Departament of Design) şi membru în comitetul coordonator al Asociaţiei internaţionale Uniunea Designerilor (2000). În calitate de critic de artă semnează şi editează un şir de lucrări privind arta plastică şi ex-librisul Mastera moldavskogo ex-librisa (1983), Mastera kniznoj grafiki Moldavii (1984), Sovremennyj moldavskij ex-libris (1987), Catalogul ex-libris Bosenko.

Expoziţii importante: 1974 – Expoziţie de grafică, Gr. Bosenko, Chişinău; 1975 – Expoziţie personală, Grafica – Gr. Bosenko, Chişinău; 1981 – Expoziţie personală, Ex-libris – Bosenko, Chişinău; 1982 – Ex-librisul moldovenesc, Gr. Bosenko, Tallinn, Estonia; 1983 – Ex-libris din caractere, Gr. Bosenko, Vilnius, Lituania; 1987 – Ex-libris, expoziţie personală, Gr. Bosenko, Chişinău; 1992 – Expoziţie personală, Grafica – Gr. Bosenko, Chişinău; 1993 – Expoziţie, Gr. Bosenko Sub semnul TRIGON-ului, Chişinău; 1996 – Expoziţie personală (25 ani de creaţie), Chişinău; 1997 – Expoziţii personale: Sub semnul TRIGON-ului, Desenul ca eveniment, Designul grafic, Chişinău; 2000 – Expoziţie personală Caleidoscop de evenimente, Chişinău; 2001 – Expoziţie personală Lumea desenului şi a caligrafiei, Chişinău; 2002 – Expoziţie personală EVENT, Chişinău; 2003 – Expoziţie personală Faptul evenimentelor, Chişinău;

Este ales membru corespondent al Academiei Internaţionale de Ştiinţe ale Naturii (International Academy of Sciences of Nature and Society,

25 25

EMIL COJOCARU

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • EMIL COJOCARU

Chişinău, şos. Hânceşti nr. 59, ap. 45, tel.: [+373 22] 723254 (domiciliu) Chişinău, bd. Traian nr. 23/1, ap. 214-A, tel.: [+373 22] 561456 (atelier)

Născut la 19 februarie 1962, s. Bulboci, r-nul Soroca.

Membru titular al UAP din Moldova. Membru al AIAP UNESCO. Studii: 1973-1980 – Şcoala Republicană de Arte Plastice, Chişinău (actualul Liceu de Arte Plastice „Igor Vieru”); 1980-1986 – Institutul de Arte Plastice, Kiev, Ucraina, Facultatea grafică.

Activităţi: 1988-1992 – pictor scenograf la studioul „Animafilm”; 1992-1994 – lector superior, Facultatea urbanism şi arhitectură, UTM; Din 1993 – profesor la Colegiul de Arte Plastice „Al. Plămădeală” Chişinău.

Expoziţii de grup: 1985 – Expoziţia de tineret, Chişinău; 2000 – Brăila, România; 2001 – Brăila, Galeria UAP; Bucureşti, sala Apollo; Ştefăneşti, Botoşani, Muzeul „Ştefan Luchian”; 2007 – Bârlad, România. Începând cu 1988 participă la majoritatea expoziţiilor UAP din Moldova şi la Saloanele Moldovei.

Expoziţii personale: 1997 – Biblioteca „O.Ghibu”, Chişinău, pictură şi grafică.

1998 – Biblioteca „Transilvania”, Chişinău.

Tabere şi simpozioane: UNESCO-50, Chişinău (1998); or. Cimişlia, R. Moldova (1999); Blasova, România (2000, 2001); Stânca-Costeşti, România (2001, 2003); s. Butuceni, R. Moldova (2004).

27

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • EMIL COJOCARU

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • EMIL COJOCARU

28

29

VITALIE COROBAN

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I TA L I E C O R O B A N

Chişinău, str. Salcâmilor nr. 27, ap. 60

Născut la 3 iulie 1965, or. Chişinău.

Membru titular al UAP din Moldova. Inclus în Encyclopaedia Bio-Bibliographical of the Contemporary Ex-libris, Portugalia, Vol. 28.

Studii: 1977-1983 – Şcoala Republicană de Arte Plastice, Chişinău (actualul Liceu de Arte Plastice „Igor Vieru”); 1989-1995 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică. Începând cu anul 1994 a participat la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale de grafică: Argentina, Belgia, Cehia, Italia, Japonia, Lituania, Franţa, Polonia, Portugalia, România, Slovacia.

Premii ºi distincţii: 1995 – Expoziţia-concurs de ex-libris „Panait Istrati”, Brăila, România (Premiul pentru aquaforte color); 1995 – Biblioteca Naţională pentru copii „Ion Creangă” (Premiul Mare pentru grafica de carte – „Serile la Mirceşti” de Vasile Alecsandri); 1996, 1999 – Salonul Naţional de Carte, Chişinău (Premiul „Ilie Gravorul” pentru prezentare grafică); 1997 – Expoziţia-concurs de ex-libris Catechismus-450, Vilnius, Lituania (Premiul Uniunii Scriitorilor din Lituania); 1997 – Expoziţia-concurs de ex-libris Lietuvos mokyklai-600, Vilnius, Lituania (Premiul II); 1997 – Salonul Internaţional de carte pentru copii, Chişinău (premiul Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova pentru prezentarea grafică a seriei „Rotonda”); 1998 – Expoziţia internaţională de grafică mică A. Mickiewicz – 1798-1855, Polonia (menţiune); 1999 – Expoziţia internaţională de grafică mică Consiliul Europei – 50 de ani, Rijeka, Croaţia (menţiune).

31

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I TA L I E C O R O B A N

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I TA L I E C O R O B A N

32

33

VIOLETA CRÎŞMARU

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I O L E TA C R Î Ş M A R U

Chişinău, str. Vasile Cheltuială nr. 42 Tel.: [+373 22] 725474, GSM: [+373] 69 958707

Născută la 14 iunie 1986, or. Chişinău.

Studii: 1994-2005 – Liceul teoretic ,,Spiru Haret”; Din 2005 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 2007, 2008 – Noi, tineretul creator, Salonul de primăvară, CE „C. Brâncuşi”; 2008 – Concursul de ex-libris Knigi i kni niki Rossii, Moscova; Expoziţia Autumnala, CE „C. Brâncuşi” Seminare, traininguri: 2005 – Workshop Grafica Suedeză De la trecut spre viitor; pregătire intensivă cu artistul plastic Victor Ursu (membru al UAP din Moldova), desen, pictură şi design. .

35

LUMINIŢA ERMURACHE

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LUMINIŢA ERMURACHE

Chişinău, str. Hristo Botev nr. 27, ap. 23 GSM: [+373] 69 992 199 E-mail: luminaer@gmail.com; www.luminita.ermurache.com

Născută la 2 iunie 1973, s. Sofia, r-nul Drochia.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 1985-1992 – Liceul Republican de Arte Plastice „Igor Vieru”, Chişinău; 1994-2000 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Participă activ la multiple expoziţii de artă plastică – cu grafică, pictură, hârtie manuală, fotografie artistică. Din 1999 expune îndeosebi grafică pe calculator, acuarelă şi fotografie artistică. Activează ca designer în domeniul poligrafic, ilustrând numeroase cărţi şi manuale.

1998-2000 – grafician, ilustrator, Editura „Prut Internaţional”; 2000-2005 – ilustrator, designer, machetator, redactor artistic, Editura „Cartier”; 2004 până la zi – lector superior la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, Catedra Limbaj vizual, disciplina „Utilizarea tehnologiilor informaţionale”; 2008 până la zi – lector la Universitatea de Stat a Moldovei, Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, disciplina „Structura instituţiei editoriale şi tipologia cărţii”.

Expoziţii de grup: 1997 – Baia Mare, România; Negreşti-Oaşi, România; 2002-2005 – Saloanele de primăvară, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2002 – Trienala de Grafică Mini-Print, Tokyo, Japonia; Arta nouă, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău 2003 – Al 9-lea Pod. Expoziţie organizată de grupul Oberliht, Tighina/ Dubăsari/ Râbniţa; Acasă, Bucureşti, România; 2006 – Expoziţia Punct EDU MESO, VVVV (proiect organizat de CSAK), Sala de expoziţie a Colegiului „Al. Plămădeală”, Chişinău; 2007 – Bienala de fotografie Fodar din Sofia, Bulgaria.

37

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LUMINIŢA ERMURACHE

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LUMINIŢA ERMURACHE

38

39

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LUMINIŢA ERMURACHE

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LUMINIŢA ERMURACHE

40

41

ALEXANDRA FAINSTEIN

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • A L E X A N D RA FA I N ST E I N

Chişinău, bd. Moscovei nr. 13 GSM: [+373] 79 619157 E-mail: debut07@gmail.com

Născută la 25 februarie 1988, or. Chişinău.

Studii: 2002-2006 – Şcoala de Arte „V. Poleacov”, Chişinău; Din 2007 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 2005 – Concursul internaţional pentru tineret Cei mai mari, vestiţi şi cunoscuţi artişti. Gustav Klimt, Polonia; 2006 – Concursul internaţional pentru tineret Cei mai mari, vestiţi şi cunoscuţi artişti. Rembrandt, Polonia; Concursul internaţional de grafică Tradiţii şi obiceiuri, or. Toruń, Polonia; Concursul internaţional pentru tineret Copilul şi câinele, Czêstochowa, Polonia; Concursul internaţional de artă pentru tineret Mediul meu, Hyvinka, Finlanda.

Premii ºi distincţii: 2005 – Concursul internaţional pentru tineret Copilul şi câinele, Czêstochowa, Polonia (menţiune).

43

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • A L E X A N D RA FA I N ST E I N

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • A L E X A N D RA FA I N ST E I N

44

45

ELENA GARŞTEA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

Chişinău, str. M. Costin nr. 21, ap. 13 Tel.: [+373 22] 434709, GSM: [+373] 79 565 667 E-mail: e_garstea@mail.ru

Născută la 5 iulie 1961, or. Chişinău.

Membru titular al UAP din Moldova. Membru al AIAP-UNESCO. Membru al Asociaţiei internaţionale „European Artists”.

Studii: 1977-1981 – Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1981-1987 – Academia de Pictură, Sculptură şi Arhitectură „I. Repin”, Sankt Petersburg, Federaţia Rusă.

Activităţi: 1987-1999 – profesoară la Academia de Arte; 1999-2006 – manager al Studioului de litografie; Din 2006 – designer la Editura „ARC”, Chişinău.

Expoziţii personale: 2000 – Hofatelier, Weimar, Germania; 2001 – Star Gallery, Boblingen, Germania; 2003 – Adnan Franco, Izmir, Turcia; 2004 – Ripustus, Haameelinna, Finlanda; Exercises, CE „C. Brâncuşi”; 2005 – Kontraste, Helveg Horn, Germania; 2007 – Sevgi sanat galeresi, Ankara, Turcia; Artium, Hotelul „Leogrand”, Chişinău.

Alte participări (1987–2007): expoziţii internaţionale în Argentina, Austria, Belgia, Cehia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Polonia, România, Rusia, SUA, Turcia, Ungaria.

Workshopuri şi simpozioane de grafică şi pictură (1997-2007): Austria, Germania, Italia, R. Moldova, Polonia, România, Turcia, Ucraina, Ungaria. .

47

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

48

49

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

50

51

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

52

53

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA GARŞTEA

54

55

VALERIU HERŢA

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

Durlesti, str. Gh. Ureche nr. 10a, ap. 67 Tel.: [+373 22] 92 82 66, GSM: [+373] 69 091172 E-mail: valeriu_herta@yahoo.com; artmajeur.com/artvisual1

Născut la 9 septembrie 1960, s. Bardar, r-nul Ialoveni.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 1977-1982 – Institutul Politehnic (actualmente UTM) din Chişinău, Facultatea Arhitectură şi Urbanism.

Expoziţii internaţionale: 1988 – Rusia;1989, 1996, 1997 – Lituania; 1991,1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1998, 1999, 2000, 2003 – România; 1992, 1994, 1996, 1997 – Franţa; 1995, 1997 – Belgia;1995, 1998 – Italia;1995 – SUA; 1996 – Argentina; 1996 – Danemarca; 1997 – Japonia;1997 – Croaţia; 1997, 1998 – Spania; 1998 – Portugalia; 1998 – Canada; 1999 – Republica Dominicană, Panama.

Expoziţii personale: 1991 – ex-libris, Muzeul „M. Eminescu”, Iaşi, România; 1996 – grafică, Biblioteca Naţională pentru copii „Ion Creangă“, Chişinău; grafică, pictură, Biblioteca Naţională, Chişinău; 2004 – grafică, pictură, Biblioteca Naţională, Chişinău; 2007 – pictură, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; pictură, Biblioteca Naţională, Chişinău.

Premii: 1991 – Premiul I, concurs de ex-libris, Oradea, România; 1992 – Premiul II, concurs de ex-libris, Băcău, România; 1995 – Premiu pentru grafică Saloanele Moldovei; 2006 – Premiul I în cadrul concursului de arhitectură la amplasarea monumentului „Mircea cel Bătrân”, cartierul Ciocana, Chişinău (colectiv de autori); 2007 – Diplomă acordată de Uniunea Arhitecţilor: cel mai bun proiect al anului, nominalizarea „Monumente”.

57

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

58

59

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

60

61

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

62

63

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

64

65

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VA L E R I U H E R Ţ A

66

67

OLGA ILIEŞ

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A I L I E Ş

Chişinău, str. George Meniuc nr. 42 Tel.: [+373 22] 498716, GSM: [+373] 79 276002 E-mail: seili_md@yahoo.com; www.artmajeur.com/batik

Născută la 19 ianuarie 1982, s. Florica, r-nul Căuşeni.

Studii: 1992-2000 – Liceul Republican de Arte Plastice „Igor Vieru”, Chişinău; 2005-2009 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică; 2009-2010 – masterat la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 1999 – Simpozionul de grafică Les arts et la dimension culturelle du développement social, organizat de Comisia Naţională UNESCO din Moldova; Saloanele de primăvară, CE „C. Brâncuşi”; 2003 – Expoziţia de batic în Sala cu oglinzi a Casei de umor şi satiră, Gabrovo, Bulgaria; 2005 – Expoziţia Batik v Kimrah, organizată de Muzeul Etnografic din or. Kimrî, Rusia; Expoziţia internaţională de arte plastice, Ankara, Turcia; Expoziţia internaţională de arte plastice Istanbul 2nd Arts & Crafts Fair, Istanbul, Turcia.

Premii ºi distincţii: 1994 – Concursul dedicat sărbătorilor Sfintelor Paşti Lăsaţi copiii să vină la mine (Premiul Special, acordat de Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove); 1995 – Concursul Suntem copiii Europei (Premiul Special oferit de UAP din Moldova, Chişinău).

69

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A I L I E Ş

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A I L I E Ş

70

71

ELENA KARACENŢEV

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA KARACENŢEV

Chişinău, str. Bernardazzi nr. 28, ap. 1 Tel.: [+373 22] 276549 (domiciliu), [+ 373 22] 499413 (atelier)

Născută la 2 noiembrie 1960, or. Sankt Petersburg, Federaţia Rusă.

Membru titular al UAP din Moldova. Membru al AIAP-UNESCO. Studii: 1975-1978 – Şcoala de Arte Plastice „I. Iohanson”, Sankt Petersburg; 1979-1985 – Academia de Pictură, Sculptură si Arhitectură, „I. Repin”, Sankt Petersburg, Federaţia Rusă, Secţia grafică de carte. Începând cu anul 1984 a participat la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale de grafică: Argentina, Bulgaria, Japonia, Lituania, Macedonia, România, Rusia, Spania, Suedia.

Expoziţii personale: 1997 – Mesaje de la Tristan Tzara ÎN RE..., Centrul de Artă Contemporană KSA:K, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 1998 – Expoziţia Lucrări recente, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Chişinău; 2001 – Lumini, gest, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2003 – Centrul Japonez, Chişinău; 2006 – Muzeul Naţional de Arte Plastice din Moldova.

Premii şi distincţii: 1999 – Expoziţia Saloanele Moldovei, Chişinău-Bacău (premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România); 2001 – Premiul pentru Excelenţă în domeniul graficii, UAP; 2005 – Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova pentru grafică.

73

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA KARACENŢEV

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ELENA KARACENŢEV

74

75

Vladimir Kravcenko

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • V L A D I M I R K RAVC E N KO

Chişinău, str. Gh. Asachi nr. 19/A, ap. 7 Tel.: [+373 22] 72 41 48, GSM: [+373] 79 736 952 E-mail: cravaldemar@mail.ru, cravaldemar@yahoo.com

Născut la 8 ianuarie1986, Chişinău.

Membru stagiar al UAP din Moldova.

Studii: 1997-2001 – Şcoala de Arte Plastice pentru copii „A. Şciusev”, Chişinău; 2003-2007– UPS „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice şi Design, specialitatea grafică; 2007-2009 – masterat la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 2005-2007, 2009 – Saloanele Moldovei, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2005 – Saloanele de primăvară, CE „C. Brâncuşi”,Chişinău; Arta grafică, CE „C. Brâncuşi”,Chişinău; 2005, 2006 – Concursuri internaţionale de ex-libris din Šiauliai, Lituania; 2007 – Competiţia internatională de ex-libris, Ankara, Turcia; 2007 – Competiţia internatională FISAE de ex-libris în tehnica CGD, Belgia; 2007, 2009 – Bienala internaţională de gravură contemporană „Iosif Iser”, Ploieşti, România; 2008 – Bienală de artă miniaturală, Czêstochowa, Polonia; 2009 – Bienală de gravură, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; Trienală internaţională de gravură din Bitola, Macedonia; BIB-UNESCO Workshop A. Brunovsky, Bratislava, Slovacia; 2010 – Bienala internaţională de gravură, Alijo, Portugalia.

Premii ºi distincţii: 2007 – Concursul de ex-libris 130 de ani ai Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu, Chişinău (Premiul I ).

77

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • V L A D I M I R K RAVC E N KO

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • V L A D I M I R K RAVC E N KO

78

79

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • V L A D I M I R K RAVC E N KO

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • V L A D I M I R K RAVC E N KO

80

81

VICTOR KUZMENKO

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I C TO R K U Z M E N KO

Chişinău, str. Petru Zadnipru nr. 4/1, ap. 126 Tel.: [+373 22] 33-04-45, [+373 22] 33-62-42 E-mail: art_boris2003@hotmail.com

Născut la 17 august 1948, com. Divizia, reg. Odesa, Ucraina.

Membru titular al UAP. Studii: 1964-1968 – Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1968-1974 – Institutul de Arte „V. Surikov”, or. Moscova, Federaţia Rusă.

Din 1984 este directorul Şcolii de Arte Plastice pentru copii „A. Şciusev”, Chişinău. Lucrări de V. Kuzmenko se află în colecţia Muzeului Naţional de Artă din Moldova, cea a Ministerului Culturii din Rusia şi în colecţii private din mai multe ţări: Elveţia, Franţa, Germania, Israel, Singapore, SUA, Turcia.

Expoziţii personale: 1991 – Casa centrală a pictorilor, Moscova; 1993 – Galeria „Korbeins”, Germania; 1994 – Galeria „Elita”, Chişinău; 2000 – Alianţa Franceză, Chişinău.

Expoziţii de grup: 1990 – Expoziţia pictorilor moldoveni, or. Aachen, Germania; Expoziţia Grupului de creaţie Fantom, Ismail, Ucraina; 1993 – Expoziţia Art-Mif-93 la Sala centrală de expoziţii, Moscova; 1996 – Expoziţia pictorilor avangardişti moldoveni, Dûsseldorf, Germania; 2001, 2003, 2005 – Saloanele Moldovei, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2002, 2003 – Expoziţia internaţională la Centrul cultural, Lyon, Franţa, ediţia a VIII-a, a IX-a; 2004 – CityScape, organizată de Asociaţia tinerilor plasticieni din Moldova Oberliht la vechea Fabrică de bere „Vitanta”, Chişinău; 2005 – Eminescu. Orizonturi, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău.

83

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I C TO R K U Z M E N KO

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I C TO R K U Z M E N KO

84

85

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I C TO R K U Z M E N KO

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • V I C TO R K U Z M E N KO

86

87

OLGA LEAŞCENCO

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A L E A Ş C E N C O

Chişinău, str. M. Costin nr. 61/2, ap. 35 E-mail: heafortune@gmail.com

Născută la 10 iulie 1981, or. Chişinău.

Membru stagiar al UAP din Moldova.

Studii: 1987-1994 – Şcoala de Arte „Valeriu Poleacov”, Chişinău; 1996-2000 – Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”, Chişinău; 2000-2005 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică; 2004 – Curs de artă modernă şi contemporană, Paris.

Expoziţii importante: 2002 – Tabăra de cercetare etnografică, s. Mateuţi, r-nul Rezina; 2003 – Saloanele Moldovei, CE „C. Brâncuşi”; 2004 – Expoziţia de artă, Uniunea Latină, Chişinău; 2005 – Expoziţia-târg de artă Night of Art, Chişinău.

Premii ºi distincţii: 2002 – Concursul de artă, Uniunea Latină, ediţia a 4-a (Premiul 2); 2003 – Concursul naţional de ex-libris consacrat Anului Cantemir (Premiul 2); 2004 – Concursul de artă, Uniunea Latină, ediţia a 5-a (Premiul 4); 2004 – Concursul naţional de ex-libris Nichita Stănescu, Iaşi; 2004 – Concursul de artă, Uniunea Latină, ediţia a 6-a (Premiul 1).

89

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A L E A Ş C E N C O

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A L E A Ş C E N C O

90

91

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A L E A Ş C E N C O

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • O LG A L E A Ş C E N C O

92

93

ALEXANDRU MACOVEI

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ALEXANDRU MACOVEI

Chisinau, str. Valea Crucii nr. 2/1, ap. 139 Tel.: [+373 22] 288002, GSM: [+373] 69 297689 E-mail: al_macovei@yahoo.com

Născut la 27 martie 1954, s. Drăgăneşti, r-nul Sângerei.

Membru titular al UAP din Moldova. Membru al AIAP-UNESCO. Studii: 1971-1977– Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1987 – licenţiat al Institutului Poligrafic din Moscova, Federaţia Rusă.

Expoziţii importante: 1978-1983 – expoziţii republicane, Chişinău; 1983-1986 – expoziţii de grup, Chişinău; 1995 – Expoziţie Delta-95, Chişinău; 1996 – Expoziţie Tescani -96, Bacău, România; 1999, 2001 – BIB ’99, BIB ’01, ediţia a17-a, a 18-a, Bratislava, Slovacia; 2000 – Hiroko-Mori, Japonia; 2002 – expoziţie de grup, Moghiliov, Belarus; 2005, 2007 – expoziţie de grup, Chişinău.

Expoziţii personale: Chişinău (1993, 1997, 2002, 2006); Strasbourg, Franţa (2000, 2004); Varşovia, Polonia (2003); Vilnius, Lituania (2007); Klaipeda, Lituania (2008); West Palm Beach, SUA (2010).

Lucrări în colecţiile din Muzeul de literatură, Chişinău; Muzeul de Artă, Chişinău; Muzeul de Artă, Tulcea, România; Muzeul de Artă, Bacău, România; Casa-muzeu „George Enescu”, Tescani, România; Muzeul Naţional de Artă, Moghiliov, Belarus. A ilustrat mai mult de 50 de cărţi pentru copii şi adulţi.

95

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ALEXANDRU MACOVEI

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ALEXANDRU MACOVEI

96

97

VASILE MOVILEANU

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • VAS I L E M OV I L E A N U

Chişinău, str. Zelinski nr. 33/2, ap. 45 Tel.: [+373 22] 527040 E-mail: movileanuv@gmail.com

Născut la 19 martie 1955, s. Săcăreni, r-nul Hânceşti.

Membru titular al UAP din Moldova. Membru al AIAP UNESCO. Studii: 1978 – a absolvit Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1987 – licenţiat al Institutului Poligrafic din Moscova, Federaţia Rusă.

Activează în domeniul machetării şi ilustrării cărţii şi al graficii de şevalet.

Participant la expoziţii republicane, a fost distins cu Premiul „Gheorghe Asachi” din Moldova.

Expoziţii: 1991 – Expoziţie Grafică de carte, Cluj-Napoca, România; 1996 – Saloanele Moldovei, CE „C. Brâncuşi”; 1998 – Expoziţia Internaţională de Artă a cărţii, Bratislava, Slovacia; Expoziţia Internaţională de Artă a cărţii, Belgrad, Serbia 2000 – Expoziţia Internaţională de Artă a cărţii,Japonia; 2005 – Expoziţia personală, Sibiu; 2008 – Expoziţia Chişinăul vechi.

99

LEONID NIKITIN

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LEONID NIKITIN

Chişinău, str. Florilor nr. 12 Tel.: [+373 22] 322597

Născut la 5 mai 1939, or. Znamenka, Ucraina.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1967 – licenţiat al Institutului Poligrafic „Ivan Fiodorov” din Lvov, Ucraina.

Expoziţii de grup: 1962 – Expoziţie internaţională de pictură, Lvov, Ucraina; 1966 – Expoziţie internaţională de grafică de carte, Kiev, Ucraina; 1971 – Expoziţie internaţională, IBA-71, Leipzig, Germania; 1970,1975 – Expoziţie internaţională de grafică de carte, Moscova; 1974-1979 – Expoziţii republicane de grafică, Chişinău; 1985 – Expoziţia de grafică de carte, Bratislava, Cehoslovacia; 1989 – Expoziţii republicane de grafică, Chişinău; 1990-1991 – Expoziţii la Iaşi şi Oradea, România; 1996 – Expoziţie Mărţişor, Bender, Chişinău; 2007 – Expoziţia artiştilor ucraineni din Moldova, Chişinău.

Expoziţii personale: 1989 – Expoziţie personală jubiliară, Chişinău; 1990 – Academia de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău; 2000 – IQ, sponsorizare de Fundaţia Soros, Chişinău; 2005 – Ambasada SUA, Chişinău.

101

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LEONID NIKITIN

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LEONID NIKITIN

102

103

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LEONID NIKITIN

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • LEONID NIKITIN

104

105

IRINA OJOVAN

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • I R I N A O J OVA N

Chişinău, str. M. Sadoveanu nr. 2/1, ap. 59 Tel.: [+373 22] 346629, GSM: [+373] 69 896717

Născută la 14 octombrie 1988, or. Chişinău.

Studii: 1995-1999 – Şcoala de Arte „Valeriu Poleacov”, Chişinău; 2000-2007 – Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”, Chişinău; Din 2007 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 2000 – Sala Uniunii Artiştilor Plastici, Chişinău; 2000, 2001 – Comisia Naţională pentru UNESCO, Chişinău; 2002 – CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2005 – Expoziţia jubiliară a Liceului de Arte Plastice Igor Vieru – 35 ani, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 2006 – Expoziţie în incinta Bibliotecii Naţionale, Chişinău; CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; Sala Colegiului „Al. Plămădeală”, Chişinău; 2007 – Casa Limbii Române, Chişinău; Galeria de Arte, Asti, Italia.

Premii ºi distincţii: 2000 – menţiune pentru performanţe deosebite în cadrul Concursului Naţional Culorile păcii; 2000 – Eminescu 2000, Bucureşti, (Diplomă de gradul III); 2000 – Târgovişte (Premiul special pentru tehnică); 2001 – Concursul internaţional Culorile păcii, Troyes, Franţa (diplomă de participare); 2001 – Concursul internaţional Pace prin cultură, Târgovişte (diplomă de participare).

107

DUMITRU POMÂRLEANU

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • DUMITRU POMÂRLEANU

Chişinău, str. Bernardazzi nr. 21 Tel.: [+373 22] 274687, [+373 22] 562747

Născut la 15 iulie 1959, s. Cuhneşti, r-nul Glodeni.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii poligrafice Din 1990 până în prezent activează la Catedra grafică, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Chişinău.

Expoziţii importante: 1996 – Metz, Franţa; Bitolia, Macedonia; Tokyo, Japonia; 1997 – Šiauliai, Lituania; 1998 – Arad, România; Vilnius, Lituania; 1999 – Cluj-Napoca, România; Luxemburg; Vilnius, Kaunas, Lituania; 2000 – Lublin, Polonia; 2001 – Bacău, România; Un secol de ex-libris basarabean, Biblioteca „Alba Iulia”; Sint-Niklaas, Belgia; 2008 – Biblioteca Naţională, Chişinău.

109

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • DUMITRU POMÂRLEANU

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • DUMITRU POMÂRLEANU

110

111

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • DUMITRU POMÂRLEANU

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • DUMITRU POMÂRLEANU

112

113

ALIONA SAMBURIC

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ALIONA SAMBURIC

Chişinău, str.Vasile Lupu nr. 59, ap. 122 Tel.: [+373 22] 759839, GSM: [+373] 69 210 170 E-mail: as_valeria@yahoo.com

Născută la 19 aprilie 1986, or. Chişinău.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 2003-2007– UPS „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice şi Design, specialitatea grafică; 2004-2008 – UPS „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice şi Design, specialitatea design vestimentar.

Expoziţii importante: 2003-2007 – CE „C. Brâncuşi”; Biblioteca Naţională; Centrul de medicină estetică „Sancos”; Centrul „Moldexpo”; Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Chişinău; 2003-2007 – Expoziţii-concurs, expoziţii de grup în Cehia, Franţa, Germania, România, Ucraina; 2005 – Tabăra de creaţie Pictură contemporană, s. Butuceni, r-nul Orhei.

Premii ºi distincţii: 2000 – Programul internaţional de artă UNESCO SEMEP (Premiul I); 2002 – Expoziţie-concurs Le geste en liberte, Troyes, Franţa (Premiul I, medalia UNESCO); 2003 – Premiul Agazzi, Italia; 2004 – Expoziţie-concurs Uniunea Latină, Chişinău-Paris (Premiul IV); 2005 – Premiul pentru tineret în domeniul ştiinţei, tehnicii, literaturii şi artelor, ediţia 2005, compartimentul Arte Plastice, Chişinău; 2006 – Concurs Nicolae Tonitza, Iaşi, România (Premiul III); 2008 – Expoziţie-concurs Noi, tineretul creator, CE „C. Brâncuşi” (Premiul III).

115

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ALIONA SAMBURIC

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • ALIONA SAMBURIC

116

117

VLADIMIR SINIŢKI

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

Născut la 1937.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: Institutul Poligrafic „Ivan Fiodorov” din Lvov, Ucraina.

Redactor artistic (ilustrator) la Editura „Timpul” (anii ’70-’80 ai sec. XX); din anul 1995 până în prezent – la Editura „Prometeu” din Chişinău.

Expoziţii importante: 1976 – Bienala internaţională de placardă, ediţia a VI-a, Varşovia, Polonia; 1977 – Târgul internaţional de carte, Leipzig, Germania; 1978 – Bienala internaţională de grafică aplicată, ediţia a VIII-a, Brno, Cehia; 1979 – Bienala internaţională de grafică, Milano, Italia; 1982 – Bienala internaţională de grafică aplicată, ediţia a X-a, Brno, Cehia; 1985 – Bienala internaţională de placardă, Lahti, Finlanda; 1988 – Târgul internaţional de carte 100 cele mai bune cărţi ale lumii, Leipzig, Germania; 1978, 1980, 1984, 1986, 1990, 1992 – Târgul internaţional de carte din Moscova.

Premii ºi distincţii: 1976 – Diploma Consiliului Uniunii Artiştilor Plastici din URSS; 1976 – Diploma Bienalei internaţionale de placardă din Varşovia, Polonia; 1986 – Premiul I pentru cea mai bună ediţie miniatură; 2001 – Diploma Expoziţiei internaţionale de ex-libris, Brăila, România.

119

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

120

121

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

122

123

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • VLADIMIR SINIŢKI

124

125

VASILE SITARI

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • VA S I L E S I TA R I

Chişinău, str. Ion Neculce nr. 20 Tel.: [+373] 24 42 92

Născut la 1 februarie 1971, s. Tabani, r-nul Briceni.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 1986-1990 – Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”, Chişinău; 1990-1996 – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Catedra grafică.

Expoziţii importante: 1993 – Expoziţie de grup, Budapesta, Ungaria; 1994 – Bienala de grafică Cuprum, Polonia; 1995 – Expoziţie internaţională de gravură Yokohama, Japonia; 1996 – Expoziţia de ex-libris Panait Istrati, Brăila, Romania; 1996 – Expoziţie de ex-libris Mihai Eminescu, Baia Mare, Romania; 1997 – Expoziţie de ex-libris, Cehia; 1997 – Bienala de gravură Bitola, Macedonia; 1998 – Expoziţia internaţională de gravură Cuprum, Polonia; 1999 – Expoziţie de ex-libris Petre Andrei, Brăila, Romania; 2000 – Expoziţie de grup Hotel „Dacia”; 2001 – Expoziţia Internaţională, Haifa, Israel; 2002 – Expoziţia de gravură Cuprum, Polonia; 2004 – Expoziţie de ex-libris, Metz, Franţa; 2005 – Expoziţie de grafică contemporană de la UAP; 2006 – Bienala de gravură (grafică mică), Cluj-Napoca, Romania.

Premii ºi distincţii: 1996 – Premiul special pentru gravură color, Brăila, Romania.

127

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • VA S I L E S I TA R I

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • VA S I L E S I TA R I

128

129

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • VA S I L E S I TA R I

E X - L I B R I S Î N M O L D O VA • VA S I L E S I TA R I

130

131

DIANA ŞVITCHI

E X - L I B R I S Î N M O L D OVA • D I A N A Ş V I TC H I

Chişinău, str. Ginta Latină nr. 21, ap. 186 Tel.: [+373 22] 344465, GSM: [+373] 69 679294

Născută la 29 martie 1973, or. Chişinău.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 1988 – a absolvit Şcoala de Arte Plastice pentru copii „A. Şciusev”, Chişinău; 1996 – licenţiată a UPS „Ion Creangă”, Catedra Arte decorative.

Activităţi: 1996-1997 – redactor artistic la Uniunea lucrătorilor de publicitate; 1997-2002 – colaborator ştiinţific la Muzeul Naţional de Arte Plastice al Republicii Moldova; 2002 – profesoară de arte plastice în Şcoala nr. 87 din Chişinău; 2005 – pictor-decorator în secţia de producere a ceramicii a SA „MACON”; Din 2007 – bibliotecară la Biblioteca Naţională a Moldovei, serviciul „Colecţii de arte şi hărţi”.

Expoziţii personale: 1997 – Debut, Biblioteca Naţională şi Biblioteca „Onisifor Ghibu”; 1999 – Poetul şi marea, Biblioteca „Ovidius”; 2000 – Limba noastră cea română, Biblioteca Naţională; 2003 – Sediul postului de radio „Antena C”; 2004,2007 – Holul Hotelului „Codru”, Chişinău.

Expoziţii de grup recente: 2005 – Festivalul-concurs internaţional de caricatură, Muzeul Naţional de Istorie; 2005-2007 – Night of Art, Muzeul Naţional de Istorie şi Centrul „Moldexpo”; 2005-2006 – Ax-Art, Centrul „Moldexpo”; 2007 – Galeria „TV 7”.

133

PETRU VLAH

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

Comrat, str. Independenţei nr. 12, ap. 24

Născut la 18 martie 1945, or. Comrat.

Membru titular al UAP din Moldova.

Studii: 1969 – a absolvit Şcoala de Arte Plastice „I. Repin”, Chişinău (actualmente Colegiul republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”); 1980 – licenţiat al Institutului Poligrafic „Ivan Fiodorov” din Lvov, Ucraina, secţia grafică.

Din 1970 – participant la expoziţii de artă plastică republicane şi internaţionale.

A creat mai mult de 150 de ex-librisuri, tehnica de execuţie – linogravură şi desen (tuş, peniţă). Datorită aportului Asociaţiei „Moldagrosnab”, în 1996 a apărut prima ediţie personală „Ex-libris – Petru Vlah”, în 1998 Universitatea din Comrat a editat „Petru Vlah – bibliografie”. Cetăţean de onoare al or. Comrat (1999). A editat cartea „Susak s sotvorenia mira” (2003).

135

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

136

137

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

138

139

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

140

141

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • PETRU VLAH

142

143

SIMION ZAMŞA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • SIMION ZAMŞA

Chişinău, str. Bernardazzi nr. 28, ap. 1 Tel.: [+373 22] 276549 (domiciliu), [+ 373 22] 499413 (atelier)

Născut la 23 iunie 1958, s. Oniţcani, r-nul Criuleni.

Membru de onoare al UAP din Moldova. Maestru în Artă al Republicii Moldova.

Studii: 1976 – a absolvit Şcoala republicană de Arte Plastice, Chişinău (actualmente Liceul de Arte Plastice „I.Vieru”); 1984 – licenţiat al Academiei de Pictură, Sculptură şi Arhitectură, „I.Repin”, Sankt Petersburg, Federaţia Rusă Începând cu anul 1987 a participat la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale de grafică: Argentina, Bulgaria, Estonia, Georgia, Germania, Italia, Japonia, Franţa, Polonia, România, Rusia, Spania.

Expoziţii personale: 1993 – Acuarelă, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău; 1994 – Centrul „Moldexpo”, Chişinău; Galeria „Alfa”, Bacău, România; 1995 – Galeria „First”, Timişoara, România; 1997 – L’autre coté, Chişinău; 1998 – Lucrări recente, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Chişinău; 2001 – Gesturi, Lumini, CE „C. Brâncuşi”, Chişinău.

Premii ºi distincţii: 1988-1990 – Bursa Uniunii Artiştilor Plastici din URSS, Moscova; 1993 – Premiul III Saloanele Moldovei, Bacău, România; 1994 – Premiul II la concursul Bacoviana, Bacău, România; 1996 – Maestru în Artă, Chişinău; 1996 – Premiul special la Saloanele Moldovei, Bacău, România; 1998 – Premiul Inspectoratului pentru cultură, Suceava, România; 2002 – Premiul de artă Lana-Exlibris, Fundaţia „Taylor”; 2002 – Bursa de Excelenţă a Fundaţiei „Soros Moldova”.

145

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • SIMION ZAMŞA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • SIMION ZAMŞA

146

147

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • SIMION ZAMŞA

EX-LIBRIS ÎN MOLDOVA • SIMION ZAMŞA

148

149

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

Autor: Aliona Samburic

Autor: Ecaterina Demenscaia

150

151

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

Autor: Nadejda Zamşa

Autor: Stas Harin

152

153

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

Autor: Vladimir Florea

Autor: Eugen Novac

154

155

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

E X - L I B R I S L A B I B L I O T E C A M U N I C I P A L Ă „ B . P. H A S D E U ”

Autor: Alina Jalina

Autor: Alina Jalina

156

157

EVOLUŢIA EX-LIBRISULUI: de la însemn rudimentar de proprietate la specie autonomă a artei grafice (Scurtă incursiune în lumea ex-librisului din spaţiul pruto-nistrean) Vasile MALANEŢCHI

Consideraţii preliminare Povestea cu ex-librisul din Republica Moldova aminteşte de parabola cu orbii chemaţi să spună ce este elefantul – un animal despre care nu auziseră nimic până atunci. Iată cum s-au desfăşurat lucrurile: primul dintre nevăzători, după ce a dibuit, cu braţele, un picior al namilei din faţa sa, a declarat că elefantul este un stâlp; al doilea, care a pipăit coada, a conchis că elefantul ar putea să fie o funie; în fine, al treilea, care examinase trompa, ajunse la ferma convingere că elefantul este un tub flexibil.

Învăţătura ce rezultă din această întâmplare este că personajele naive şi fără experienţă, lipsite pe

deasupra de simţul vederii, solicitate să stabilească ce este elefantul, nu aveau cum să formuleze o opinie de sinteză axată pe o viziune de ansamblu, integratoare, care să ţină cont de toate elementele constitutive şi să ia în calcul multiplele aspecte funcţionale ale fiinţei pe care erau chemate să o definească în esenţă.

Îmi amintesc, în acest context, cum un plastician, chemat, cu ocazia unui vernisaj, să opineze pe mar-

ginea a ceea ce este ex-librisul, insista asupra faptului că acesta e o creaţie de artă grafică şi nimic mai mult, excluzând în mod tranşant posibilitatea că ceea ce dânsul ştia sigur că e o lucrare de artă de-a lungul existenţei sale a putut să se manifeste şi în alte forme, formule sau să cunoască şi alte valori…

Bineînţeles că, în mediul artiştilor plastici, ex-librisul este luat în considerare preponderent ca o

specie a graficii de forme mici, o varietate a lucrărilor de grafică executată în una din tehnicile cunoscute ale genului. Cu toate acestea, noţiunea de ex-libris nu se limitează la acest unic sens, cum era înclinat să creadă plasticianul cu pricina…

Pe de altă parte, deţin în colecţiile bibliofile de acasă o serie de cărţi şi alte genuri de tipărituri ce poartă

şi, dacă le mai păstrez încă, faptul se datorează respectului meu exagerat pentru orice tip de efort intelectual, ştiind că cineva le-a conceput şi le-a dat forme concrete prin care să existe. Am selectat într-un raft întreg diverse ediţii periodice, broşuri şi extrase din reviste şi cataloage ce conţin articole şi studii consacrate ex-librisului în general şi celui românesc în particular. Cu toate acestea, am ezitat să dau curs invitaţiei ce mi s-a făcut de a întreprinde o incursiune istoriografico-bibliologică şi culturalartistică în acelaşi timp pe tărâmul în cea mai mare parte nedesţelenit al ex-librisului din Moldova. Or, sunt conştient de faptul că o atare acţiune, întreprinsă pe un ogor virgin, pe lângă că e dificilă, are de înfruntat şi riscurile determinate de puţinătatea surselor bibliografice şi, mai ales, a lipsei unor colecţii bine ordonate, ceea ce echivalează cu inexistenţa bazei sistematizate de date factologice.

Ex-librisul: sens originar şi definiţii Expresia Ex libris (întâlnită şi în formulele Ex libris meis, Ex meis libris) este de provenienţă latină, se constituie din prepoziţia ex (din) şi substantivul liber (la plural – libri; carte, cărţi) şi trimite fără nici un echivoc direct la actul de proprietate asupra unei cărţi, în traducere românească însemnând literalmente Din cărţile, Din cărţile mele. Sensul originar al cuvântului liber era acela de coajă de copac, material utilizat ca suport pentru scris, termenul ajungând ulterior să desemneze scrierea ca atare. În vocabularul limbii latine, ca derivat din liber, e atestat termenul librarius, care în forma de substantiv de gen masculin avea sensul de copist, secretar, iar în forma de adjectiv se referea explicit la cărţi (taberna libraria – prăvălie de cărţi) şi care ulterior a dat naştere noţiunii de librărie.

În „Dicţionar de citate şi locuţiuni străine” al lui Barbu Marian (Bucureşti, 1973), expresia Ex meis libris

este explicată prin „formulă trecută pe cărţile dintr-o bibliotecă personală, fiind însoţită de multe ori de iniţialele posesorului sau alt semn propriu”, fără a se preciza însă cu ce scop şi prin ce mijloace se poate efectua operaţiunea cu pricina. Lexicograful citat se arată interesat, pe de altă parte, şi de celălalt aspect al noţiunii, vizând „vinieta desenată în acest scop” (al indicării titularului de proprietate), aspect ce reprezintă propriu-zis varietatea de „ex-libris gravat”, fără a face o aluzie măcar la ideea de ex-libris ca operă de artă plastică.

Într-un alt, mai recent, „Dicţionar de expresii şi locuţiuni străine” (M. Papuc, Chişinău, 2008), se

pe copertele interioare, pe paginile de titlu sau pe alte file diverse însemne de proprietate. Fiecare din aceste urme-mărturii documentare arată că, până a ajunge în biblioteca mea, unele din exemplarele cu pricina s-au numărat odinioară printre bunurile stăpânite de alţi proprietari şi că au, prin urmare, nişte mici istorii individuale. Mai am în custodie o sumă de opere de grafică de mici dimensiuni marcate cu inscripţia Ex-libris... şi cu numele persoanei-destinatar al respectivei creaţii artistice. Am procurat aceste bagatele, unele dintre care ştiu că sunt de-a dreptul insignifiante ca valoare, cu diverse ocazii

arată, în aceeaşi cheie, că locuţiunea substantivală ex-libris vizează „o formulă sau o ştampilă, inscripţie, vinietă aplicată pe o carte din biblioteca personală sau pe cărţile dintr-o bibliotecă întreagă, pe care e imprimat numele bibliotecii, al bibliofilului sau o deviză care ne comunică cui a aparţinut sau cui aparţine cartea sau biblioteca în cauză”. Vom observa, că aici definiţia este mult mai cuprinzătoare, fiind menţionate aproape toate varietăţile de ex-libris cunoscute, cu excepţia celei de lucrare grafică de forme mici, elaborată (şi utilizată) în scopuri eminamente artistice, fără atribuţie la carte, bibliotecă sau bibliofil.

158

159

„Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române” (DEXI, Chişinău, 2007, pag. 691) dă pentru ex-libris

(forma de plural: ex-librisuri) următoarea definiţie: „vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, al bibliofilului sau o deviză” şi precizează că în limba română termenul ar fi intrat prin intermediul limbii franceze şi că, în latină, ar avea semnificaţia „din cărţile lui…”. La aceeaşi pagină, DEXI atestă şi cuvântul „exlibristică”, termen căruia i se atribuie două sensuri. 1) colecţie de ex-librisuri şi 2) studiul ex-librisurilor. Înţelegând că rostul dicţionarelor explicative rezidă în fixarea sensurilor trecute şi curente ale cuvintelor, şi mai puţin în elaborarea unor teorii sau stabilirea, prin analiză şi sinteză, a tipologiilor la care se pretează fenomenele definite, ne limităm la constatarea că DEXI recunoaşte, volens-nolens, o singură varietate de ex-libris (vinieta), dar atestă în schimb existenţa noţiunii de exlibristică, definibilă atât ca domeniu de colecţionare, cât şi ca disciplină (ştiinţifică) preocupată de studiul ex-librisului.

În DEX on-line, expresia latină ex-libris e definită sumar ca fiind: 1) „vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză” şi 2) „vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză pe care acesta o aplică pe cărţile sale”.

Iată şi alte definiţii pentru ex-libris, devenite deja un loc comun în abordarea problemei şi pe care le-am

spicuit aleatoriu din diverse surse: marcă de proprietate, manuscrisă sau tipărită, aplicată pe o carte de către un posesor sau de o instituţie; etichetă care identifică proprietarul unei cărţi şi care poate fi, la rândul ei, o mică operă de artă; o formă de particularizare, de personalizare a cărţii, prin proprietarul acesteia, cu precizarea că a apărut mai întâi sub forma autografă, apoi, cu timpul, a cunoscut şi forma de ştampilă iar, în cele din urmă, a îmbrăţişat forma de etichetă lipită pe coperta interioară, ca, în fine, să se dezvolte ca artă grafică de sine stătătoare. De altfel, această ultimă constatare este cât se poate de oportună, întrucât reflectă, în esenţă, constituirea şi evoluţia fenomenului de la simpla notă manuscrisă pe marginea unei file de carte ca însemn de proprietate până la apariţia şi afirmarea ex-librisului ca specie autonomă în cadrul graficii ca gen al artei plastice.

Ex-librisul: un pic de istori(ografi)e Obişnuinţa de a-şi marca, în scop de identificare, lucrurile, i-a caracterizat pe oameni din cele mai vechi timpuri. În mod firesc, însemnul de proprietate avea să intre în uz odată cu apariţia scrisului în formele lui incipiente, fiind aplicat pe suporturi de argilă, piatră etc. De aceea suntem în drept să credem, că ex-librisul ca expresie a acestei preocupări a omului ajuns la conştiinţa de sine a existenţei şi a rostului său pe pământ îşi are originea în perioadele de început ale istoriei.

pusă în raport de proprietate cu numele faraonului Amenophis al III-lea. Iar cel mai vechi ex-libris atestat pe teritoriul României poate fi socotit ca fiind ştampila Decebalus per Scorilo, datând din secolul II după Christos, descifrabilă pe un vas mare de cult, găsit în capitala Sarmizegetusa. Cercetătorul orădean Constantin Mălinaş, de la care am preluat această informaţie, considera că vasul conţinea tăbliţe de folosinţă în desfăşurarea primară a cultului precreştin, adică era ca o antologie ajutătoare de texte în folosinţa preoţilor de la curtea regelui Decebal, fiul lui Scorilo. Practica de ştampilare a vasului, precizează autorul citat, decurgea din o mai veche tradiţie orientală a acestui procedeu, găsit încă din secolul şapte înainte de Christos, la curtea regelui Assurbanipal din Babilon. Acesta a dispus ştampilarea în nume propriu a celor peste 20 000 de tăbliţe de lut, cu texte incizate în scrierea cuneiformă sumeriană, tăbliţe din care s-a format biblioteca din Ninive. De la distinsul rege cărturar a rămas şi prima mărturie documentară despre utilizarea însemnului de proprietate fixat pe un material bibliografic cu scopul expres de marcare a apartenenţei: „Eu, Assurbanipal, am citit toate scrierile pe care prinţii, predecesorii mei, le-au adunat. Am strâns aceste tablete, am dispus să fie transcrise şi după ce au fost colecţionate, le-am pecetluit cu numele meu, pentru a le păstra în palatul meu”.

Istoricul-arheolog basarabean I. Hâncu, într-o lucrare de popularizare, constata că, pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, în urma unor săpături arheologice, au fost descoperite obiecte de uz meşteşugăresc cu însemne de proprietate cărora le putem atribui semnificaţii oarecum înrudite cu cele caracteristice ex-librisului propriu-zis. Este vorba de inscripţii cu litere incizate pe rotiţe de fus de tors, asemănătoare cu bilele de la abac, descoperite în stratul cultural constituind vatra cătunului Hansca, aşezat în codrii Hânceştilor şi datând din perioada medievală timpurie (secolele X-XII). Se vede că practica de scrijelare a unor nume de persoane pe obiecte de uz personal intrase deja în obişnuinţa populaţiei din spaţiul pruto-nistrean, de vreme ce o parte a locuitorilor de aici era ştiutoare de carte. Afirmăm acest lucru în cunoştinţă de cauză, pentru că, tot la Hansca, pe valea Botnişoarei, şi datând din aceeaşi perioadă, a fost găsită şi o cataramă din bronz utilizată în scopul prinderii împreună a coperţilor unei cărţi pentru ţinerea şi păstrarea acesteia în formă închisă, exact aşa cum s-a procedat până de curând şi, probabil, se mai procedează încă, la bisericile şi mănăstirile noastre, cu cărţile de cult.

Dar apariţia şi răspândirea ex-librisului în sensul clasic al termenului în varianta de însemnare auto-

cripţia făcută pe o plăcuţă de faianţă datând din jurul anului 1400 a. C., descoperită în Egipt şi care a fost

grafă nu se putea produce în afara fenomenului scrierii şi lecturii şi trebuie să admitem că ţine de faza de început a circulaţiei pe o scară mai largă a cărţii manuscrise, apoi a răspândirii celei tipărite. Este de crezut, că această varietate de ex-libris era deja în uzul persoanelor instruite şi care îşi puteau permite să procure şi să deţină acasă exemplare ale unor cărţi copiate de pe prototipurile păstrate în bibliotecile unor mănăstiri-centre cărturăreşti, fapt databil cu secolele XII-XIV ale medievalităţii timpurii. O atare mostră de ex-libris datând din 1373 reproduce Albert Flocon în lucrarea „Universul cărţilor” (versiunea în limba română, de Radu Berceanu, a ieşit de sub tipar, în 1976, la Bucureşti):

160

161

În această ordine de idei, s-a remarcat că ex-librisul cel mai vechi cunoscut până în prezent ar fi ins-

„Această carte, numită Tipicul sfintelor slujbe, este a noastră, Carol al V-lea, cu numele nostru, pe care am pus să o traducă, să fie scrisă şi sfârşită în anul MCCCLXXIII” (pag. 108).

aplicată direct pe paginile cărţii, începe să fie utilizată tot de mai multă lume alături de însemnarea manuscrisă. Tot acum, apare şi ex-librisul etichetă, gravat şi multiplicat prin tipar.

epoca înfiripării bibliotecilor mănăstireşti şi sunt opera călugărilor copişti care, caligrafiind la cererea şi cu cheltuiala domnitorilor, a boierilor sau a feţelor bisericeşti de rang înalt manuscrisele necesare în vederea înzestrării locaşelor de cult, aveau grijă să noteze, la sfârşitul tex­tului, numele beneficiarului, iar adesea şi pe cel al ostenitorului. Ne stau mărturie în acest sens Evangheliarul de la mănăstirea Tismana, scris de Nicodim în anii 1404-1405; Evangheliarele din anii 1428 şi 1436, precum şi alte manuscrise caligrafiate de Gavriil Uric la mănăstirea Neamţ între anii 1427-1447; cărţile copiate şi ferecate pentru Ştefan cel Mare în scriptoriile de la Neamţ şi Putna.

1480 şi a aparţinut unui oarecare Hans Igler. În acest context trebuie menţionat şi cel mai vechi exlibris etichetă atestat pe teritoriu românesc şi care a aparţinut bibliotecii lui Pantaleon Calliarchi, medicul de curte al lui Constantin Brâncoveanu, intrat în serviciul domnului muntean în anul1692 şi care, se vede, era şi un bibliofil pasionat.

Prin părţile noastre, cele mai vechi menţiuni de scriere şi punere în circulaţie a unor cărţi datează din

Din multitudinea de exemple de acest fel ce ne stau la îndemână reţinem aici însemnările în limba

slavonă de pe două cărţi manuscrise lucrate din îndemnul şi pe spezele lui Ştefan cel Mare la mănăs­tirea Putna, un Apostol, transcris în 1463, pe perga­ment: „Cu bunăvoinţa Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi împlinirea Sfântului Duh, evlaviosul şi iubitorul de Hristos domn, Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, a dat şi s-a scris acest Praxiu pentru mănăstirea sa Zo­grafu din Sfântul Munte Athos în anul 6971 (1463)” şi Leastviţa lui Ioan Scărarul, caligrafiată în 1472: „Din porunca binecinstitorului Domnului nostru Ioan Ştefan Voievod, domn al Ţării Moldovei, s-a scris această Scară pentru mănăstirea sa din Putna”.

Aşa cum rezultă din chiar precizarea copistului, cărţile cu pricina erau destinate expres mănăstirilor

Zografu şi, respectiv, Putna, pentru care au fost transcrise, inscripţiile citate rămânând categoric, peste secole, însemne de proprietate şi servind în acelaşi timp drept repere sigure la datarea şi stabilirea traiectului lor în istorie. Or, precum glăsuieşte vechea maximă, habent sua fata libelli – cărţile îşi au destinul lor şi, adesea, însemnările de acest tip se constituie în veritabile surse documentare cu privire la circulaţia în timp şi spaţiu a unor atare valori spirituale. S-a afirmat, şi pe bună dreptate, că importanţa unui ex-libris e determinată de conţinutul său documentar, de vechimea lui, de personalitatea proprietarului şi a artistului care l-a creat. Veritabil document istoric, ex-librisul oferă cercetătorului date despre destinul cărţii vechi: cine a scris-o sau cine a tipărit-o, cine a finanţat-o, pentru cine s-a comandat, cine a legat-o, cine a ferecat-o, prin ce biblioteci sau pe la ce posesori a trecut. În această ordine de idei, sunt cât se poate de concludente însemnele de proprietate gen ex-libris însoţite de semnătura autografa a posesorului ce individualizează cărţile din biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, a domnitorului bibliofil Nicolae Mavrocordat sau a altor personalităţi notorii ale culturii româneşti.

Se consideră că cel mai vechi ex-libris de acest tip, executat în tehnica gravurii în lemn, datează din

Se ajunge astfel la situaţia în care ex-librisului i se recunoaşte statutul de operă de artă şi începe să

fie utilizat în dubla sa ipostază: însemn de proprietate ce serveşte, în diversele lui valori şi forme, la identificarea proprietarului unei cărţi, pe de o parte, şi etichetă ce are aceeaşi menire, dar poate fi, la rândul ei, o mică operă de artă plastică, pe de altă parte. În acest mod, se constituie ex-librisul figurativ care, odată încetăţenit şi utilizat ca atare, începe să existe cu titlu de creaţie artistică autentică.

Ex-librisul ca marcă de proprietate: conţinut şi forme În baza informaţiilor vehiculate mai sus, putem afirma că ex-librisul este un atribut suplimentar al cărţii, o valoare adăugată, ce prezintă interes atât din punct de vedere documentar, cât şi artistic şi că rostul lui consistă în consemnarea actului de proprietate asupra unei tipărituri. Trebuie să mai spunem că ex- librisul în form(ul)a sa lapidară, de exprimare clasică, pe care a îmbrăţişat-o în cele din urmă, este o emanaţie a epocii Renaşterii şi reprezintă, în fond, tendinţa de afirmare a spiritului uman emancipat şi liber, setea de cunoaştere şi de stăpânire a noi orizonturi existenţiale prin intermediul lecturii.

Ţinând cont de sensul originar, de evoluţia în timp şi de conţinutul propriu-zis ale ex-librisului, să încer-

căm în cele ce urmează schiţarea unei tipologii a fenomenului, surprins în întreaga sa complexitate. În viziunea noastră, ex-librisul se pretează la sistematizare din cel puţin două perspective: a formei şi a conţinutului, ambele categorii exprimând, în exemplara lor interdependenţă dialectică, esenţa curată a unei străluminări – rod al nevoii omului de a-şi marca prin însemne identificatoare dreptul de proprietate asupra unuia din extraordinarele instrumente ale cunoaşterii, cum este cartea manuscrisă sau tipărită.

Ex-librisul manuscris este cel mai vechi şi, graţie naturii sale nesofisticate şi a oportunităţii

Odată cu inventarea tiparului şi cu răspândirea pe scară largă a meşteşugului imprimării, exlibrisul cunoaşte şi el o formă nouă – ştampila, prin care se indica numele proprietarului şi care,

utilizării, a fost practicat cu precădere în faza de început a culturii cărţii, până la inventarea tiparului, continuând apoi să coexiste în paralel cu cel de tip ştampilă sau etichetă, în variate formule textuale gen: Ex libris; Ex meis libris; Ex bibliotheca; Din cărţile mele; Din biblioteca mea, însoţite, de obicei, de semnătura autografă a posesorului.

162

163

Tradiţie eminamente livrească, ex-librisul autograf a pătruns în spaţiul românesc sub influenţa uma-

nismului european graţie contactelor de ordin social-economic, ştiinţific şi cultural pe care înaintaşii noştri le-au avut cu lumea occidentală. Este, ca să exemplificăm, cazul stolnicului Constantin Cantacuzino, care în timpul anilor de studii la Universitatea din Padova, obişnuia să noteze pe cărţile achiziţionate pentru biblioteca sa, într-o splendidă ortografie latinească, binecunoscuta formulă de proprietate „Ex libris Constantini Canta­cuzino”.

Alte câteva exemple, din aceeaşi lume a marilor noştri cărturari şi oameni de cultură, sunt de natură să

ne furnizeze mărturii edificatoare cu privire la utilizarea ex-librisului în spaţiul românesc. Din biblioteca lui Ion Creangă ne-a rămas o Gramatică latină, ce prezintă un deosebit interes bibliofil atât prin însemnul de proprie­tate notat manu propria de viitorul scriitor – „Ex libris meis, 1858, Creangă Ioan” –, cât şi prin imprecaţia de la pagina 56: „Această gramatică latină este a mea, cumpărată cu preţul 22 di lei şi 20 parale. Şi cine o va fura să fie afurisit cu tot neamul lui, în vecii vecilor amin. Creangă Ioan.

Aprilie 1856”. O altă tipăritură valoroasă (implicit şi prin prezenţa pe ea a ex-librisului autograf al lui Ion Creangă) ce a făcut parte din biblioteca marelui humuleştean este un exemplar al cărţii episcopului Amfilohie Hotiniul, De obşte Gheografie (Iaşi, 1795), pe o filă a căreia povestitorul avea să noteze, în deplină cunoştinţă de cauză şi cu mândrie legitimă: „Din cărţile subscrisului Ion Creangă, 1878.

Dăruită mie de d-l Mihai Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al Români­lor, 1878. Nu lipseşte din ea nici o filă. I. Cr.”

Ex-librisul imprecaţie. Ţinând cont de valoarea în sine deosebită a cărţii, în pornirea firească de

a-şi asigura integritatea bunurilor procurate adesea cu mari eforturi pecuniare, posesorii găseau potrivit să invoce, imediat după însemnul tradiţional de proprietate, intervenţia forţelor supranaturale sub formă de blesteme. Astfel că Ion Creangă nu este primul şi nici cel din urmă autor de imprecaţii „difuzate” prin intermediul însemnului de proprietate notat pe filele cărţilor din bibliotecă. În această ordine de idei, este cât se poate de sugestiv, prin coloritul stilistic viu ce îl caracterizează, ex-librisul însoţit de un blestem scris de un prea cucernic părinte pe un exemplar al cărţii Învăţături creştine, tradusă din limba greacă şi tipărită la Snagov în 1700: „…Această cărticică este a preotului Ioan Munteanu, iar cine s-ar ispiti a o fura sau a o înstrăina să fie afurisit şi blestemat de Domnul nostru Isus Hristos şi de prea curata lui maică şi de 318 sfinţi apostoli de la Nicheea; […]; hierul şi piatra să putrezească, iar tru­pul acelui după moartea lui să stea întreg. Amin. Amin. Amin. Ioan”.

adus-o la scrierea, legarea sau ferecarea unor cărţi. Alteori, manuscrisele erau lucrate pentru biblioteca personală a copistului, ca în cazul fixat în următorul ex-libris: „Această carte ce se cheamă Triodion am scris-o eu, Toma Cucoranul, jicnicer, şi este a mea…” Cu adevărat, lipseşte blestemul, redactat în „dulcele” gen al imprecaţiei (… iar cine va cuteza să o fure să hie procleat în vecii vecilor. Amin…), ca să avem de faţă întregul tacâm…

Odată cu extinderea formelor civilizate de viaţă, atunci când o permiteau împrejurările – situaţia persoanelor cu rang social înalt –, însemnărilor autografe de proprietate avea să li se alăture sigiliul personal al posesorului de carte.

E

x-librisul ştampilă (sigiliu, parafă) face şi el parte din categoria însemnelor rudimentare de proprietate; se aplică pe pagina de titlu sau pe filele din cu­prinsul cărţii, pe manşeta albă a paginii etc. cu ajutorul unei mici ustensile (matriţe) confecţionate din lemn, metal, cauciuc sau linoleum cu latura posterioară plată, pe care este gravat în relief numele proprietarului sau, în funcţie de caz, şi unele date sau simboluri menite să individualizeze personalitatea personajului cu pricina.

Fireşte că, în societatea medievală, dar şi în epoca modernă, posesori de ştampile şi sigilii erau

preponderent domnitorii, boierii, negustorii, înalţii prelaţi ai Bisericii, egumenii, notarii şi alţi funcţionari de stat deţinători de ranguri şi funcţii administrative. Conform uzanţelor, aceştia foloseau sigiliile aflate în dotare atât pentru parafarea actelor ofi­ciale, cât şi pentru marcarea cărţilor în nume personal sau în cel al instituţiei pe care o conduceau. A se vedea, cu titlu de exemplificare, gestul lui Constantin Brâncoveanu, voievodul Ţării Româneşti, care a aplicat sigiliul domnesc pe tipăriturile şi manuscrisele oferite în dar mănăstirii Hurezu, ctitoria sa. În muzeul mănăstirii se păstrează un exemplar al Bibliei de la Bucureşti (1688), bine conservat graţie splendidei legături de epocă şi având pecetea domnitorului imprimată pe ultima filă numerotată a prefeţei şi pe pagina 932. n alt voievod al Ţării Roma­neşti, Ştefan Cantacuzino, a lăsat posterităţii două manuscrise valoroa­ se pe care le-a avut în vremelnică posesiune: Învăţăturile lui Neagoe Basarab şi o compilaţie de cronici muntene, ambele cărţi având imprimate pe unele pagini, cu cerneală roşie, pecetea inelară a domnitorului.

U

O ediţie în trei volume a operelor complete ale lui Ovidius Publius Nazo, apărută în 1652 la Amsterdam,

reprezintă o notă finală la o carte, un element de încheiere a textului, prin care se confirmă datele din titlu, dar se şi comunică informaţii noi cu privire la cei ce au ostenit la redactarea/copierea manuscrisului.

Prin precizările de rigoare inserate la finele volumului se insistă asupra contribuţiei financiare sau intelectuale pe care domni­tori sau mari boieri, înalte feţe bisericeşti sau simpli copişti şi caligrafi au

Olanda, se păstrează în colecţiile Bibliotecii Publice din Constanţa. Pe reversul foii de gardă, cartea conţine următoarea dedicaţie de donator, în limba franceză: „Au Prince Charles Adolphe Cantacuzčne qui, sur la terre heureusse des Daces, eveille l’ingenieuse voix du Vieil Ovide. 1927”. („Prinţului Charles Adolphe Cantacuzino, care, pe fericitul pământ al dacilor, trezeşte măiastra voce a bătrânului Ovidiu.

1927”.). Prinţul Cantacuzino, poet francez de origine română, care a fost un fervent admirator al poetului Ovidius, a avut grijă să caşereze pe pagina de titlu a cărţii ex-librisul heraldic, sub formă de ştampilă, cu blazonul familiei Cantacuzino.

164

165

Ex-librisul colofon face parte din aceeaşi categorie a însemnelor de proprietate asupra unor cărţi şi

Odată cu înfiinţarea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a bibliotecilor publice din Bucureşti, Iaşi,

Chişinău şi din alte centre cu tradiţii cărturăreşti, colecţiile de tipărituri aflate aici au fost marcate cu exlibrisurile ştampilă ale instituţiilor respective. Sunt bine cunoscute, mai ales, diferitele variante de ştampile ale Bibliotecii Co­legiului Naţional „Sf. Sava”, devenită după 1864 Biblioteca Centrală a Statului, cele ale Bibliotecii Academiei Mihăilene din Iaşi; ale Bibliotecii Publice Guberniale din Chişinău.

Ex-librisul etichetă intră şi se impune cu vigoare în spaţiul cărţii după implementarea tiparului, fiind

utilizat la început de editori şi apoi de bibliofili, aceştia inspirându-se, în parte, din experienţa tipografilor, care obişnuiau să-şi împodobească tipăriturile cu mărci de producător, conferind astfel cărţilor o notă de originalitate şi o ţinută de înalt profesionism. Obârşia ex-librisului etichetă se regăseşte, în egală măsură, presupunem, în desenele ornamentale sau figurative de mici dimensiuni lucrate în culori vii şi cu multă fineţe, pe care vechii caligrafi şi miniaturişti din epoca medievală le-au executat pentru manuscrisele şi tipăriturile cu caracter religios. În aceste împrejurări, ca urmare a cooperării dintre editori şi graficieni (tipografii erau, adesea, şi gravori iscusiţi), se deschid orizonturile pentru expansiunea exlibrisului etichetă, elaborat, la cerere, de artişti plastici şi multiplicat pe cale tipografică.

Din punctul de vedere al conţinutului, eticheta ca însemn de proprietate a evoluat dintru început pe

două filiere tematice de bază: ex-librisul heraldic, structurat compoziţional, pe elemente din blazonul familiei beneficiarului (ex-librisul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, bunăoară, conţine ca element de bază blazonul proprietarului, completat textual cu legenda: Ex libris Bibliotheca Rujinossensis), şi ex-librisul figurativ, reprezentând o compoziţie axată pe câteva simboluri definitorii însuşite de persoana ce-l comandase ca făcând parte din universul său moral-spiritual, în ambele cazuri fiind obligatorie prezenţa numelui şi deviza proprietarului. Deviza se constituie dintr-o formulă textuală, redactată într-un stil elevat şi concis, ce exprimă un crez, o idee considerate ca fiind caracteristice pentru atitudinea sau comportamentul titularului, iar desenul înfăţişează cel mai frecvent o carte deschisă, o făclie aprinsă ori reproduce peisaje cu varii motive, personaje mitologice sau legendare. Ex-librisul etichetă are pretenţia de a oglindi la modul simbolic sau de a reflecta în chip alegoric, personalitatea posesorului, fie că este vorba de un personaj solitar, fie de o întreagă familie/dinastie, gusturile şi aspiraţiile titularului, profesia sau alte preocupări ale acestuia.

Pentru ex-librisul etichetă, heraldic sau figurativ, e caracteristic faptul că, fiind tipărit separat, aidoma

lucrărilor de grafică, urmează să fie colat pe versoul copertei, înzestrând astfel, prin prezenţa fizică a elementului documentar identificator, dar şi cu valoarea artistică adăugată, cărţile aflate într-o anume colecţie.

cu migala şi răbdarea-i caracteristice locul ce îi este rezervat în incinta cărţii şi deopotrivă în spaţiul bibliotecii.

Ex-librisul ca specie autonomă a graficii Odată infiltrat în câmpul magic al artei plastice, ex-librisul etichetă este revendicat în totalitate şi fără drept de apel de către graficieni, aceştia ajungând, în cele din urmă, să-l practice cu titlu de creaţie grafică autonomă şi independentă de rosturile lui iniţiale. În această ipostază, ex-librisul cunoaşte o multitudine de formule conceptual-tematice şi deopotrivă de tehnici de execuţie.

În general, grafica este unul din domeniile de bază ale artei plastice, al cărui element definitoriu este

desenul şi care utilizează diverse procedee tehnice şi tipuri de materiale pentru obţinerea imaginii. Unul din genurile graficii, precum la fel de bine se ştie, este gravura – un meşteşug artistic ce înglobează o serie de tehnici menite să fixeze, prin incizie, imaginile (figuri, texte etc.) pe un suport material plan, creându-se astfel, suprafeţe active şi inactive din punct de vedere al încerneluirii şi imprimării acestora pe hârtie.

Principiul respectiv stă la baza a trei tehnici artistice consacrate ale graficii – gravura în relief, gravura în adâncime şi gravura în acelaşi plan, fiecare din aceste tipuri cunoscând, la rândul său, mai multe varietăţi, în funcţie de procedeele tehnice utilizate.

Astfel, gravura în relief se bazează pe evidenţierea unor suprafeţe plane în jurul cărora se sapă cu

dăltiţa; prin vechimea apariţiei şi prin impunerea legilor domeniului, ea a stat la originea tuturor tipurilor de gravură. În afară de săparea pe un suport de lemn, procedeul respectiv se aplică şi la materiale sintetice gen linoleum sau pe metal. Ca rezultat al utilizării acestor tehnici, în funcţie de materialul pe care se lucrează, se obţin următoarele tipuri de gravuri în relief: 1) Xilogravura (gravura în lemn); 2) Linogravura (gravura în linoleum); 3) Gravura ciuruită (gravura pe metal);

Gravura în adâncime se rezumă la săparea sau incizarea compoziţiei în profunzime pe o placă de

metal cu ajutorul unui instrument ascuţit sau cu acid şi cunoaşte următoarele tipuri: 1) Gravura cu acul; 2) Gravura în dăltiţă; 3) Gravura în aquaforte; 4) Gravura în aquatinta; 5) Gravura în vernis.

Şi gravura planografică însumează procedeele de imprimare unde suprafaţa activă nu reprezintă o

În uzul practic, începând cu jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, pe mă­sură ce ex-librisul ştampilă,

lipsit de valoare decorativ-ornamentală semnificativă, devine un simplu mijloc de evidenţă contabilă a cărţilor, evoluând şi diversificându-se sub aspect tematic şi artistic, ex-librisul etichetă cucereşte

adâncire sau o înălţare sensibilă în raport cu cea neutră, în cazul acesta diferenţa dintre elementele imprimabile şi cele neimprimabile nu se mai realizează prin diferenţa de înălţime, ci prin proprietăţile fizico-chimice speciale ale materialelor utilizate. Forma este pregătită astfel, încât porţiunile active să devină oleofile, adică să permită depunerea cernelii grase pe suprafaţa lor, iar părţile neutre, hidrofile, să permită depunerea apei, ceea ce are ca efect respingerea cernelii, care va adera numai pe

166

167

elementele neimprimabile şi va reţine apa, împiedicând depunerea cernelii. Se cunosc două tehnici ale gravurii planografice: 1) Litogravura (axată pe utilizarea pietrei litografice ca suport al desenului); 2) Serigravura (procedeu de tipar ce utilizează drept clişeu o sită, un şablon sau un ecran dintr-o ţesătură de fire de mătase, sintetice sau de metal).

Dintre marii artişti care au practicat ex-librisul în epoca de început a constituirii acestuia ca specie

independentă a graficii neapărat trebuie menţionat, printre cei dintâi, gravorul german Albrecht Dûrer (1471-1528), autor al unei serii întregi de creaţii figurative gravate în lemn şi devenite adevărate capodopere ale genului. Ulterior, şi alţi artişti plastici de renume au fost ispitiţi să-l abordeze în maniere specifice şi în tehnici originale. De loc întâmplător, printre realizările de frunte ale domeniului sunt considerate linogravurile executate de Henri Matisse (1869-1954) şi Pablo Picasso (1881-1973), ca să ne limităm doar la câteva nume de notorietate universală.

În fine, trebuie neapărat să precizăm că şi în cazul ex-librisului conceput şi utilizat exclusiv ca operă de

artă plastică, chiar dacă acesta s-a îndepărtat în totalitate de funcţia sa iniţială de marcare a actului de proprietate asupra unei cărţi, imaginea – alegorică, simbolică, figurativă sau fabulatorie – trebuie să fie însoţită obligatoriu de textul ex-libris şi să conţină numele persoanei sau al instituţiei care l-au inspirat pe artist să producă specimenul respectiv de creaţie grafică. În evoluţia sa multiseculară, ex-librisul şi-a făurit, iată, o natură dublă, oscilând între utilitarism şi operă de artă. Ex-librisul este, altfel zis, o creaţie cu două identităţi: a posesorului şi a plăsmuitorului. Bibliofilii autentici, aprigi cunoscători şi prieteni devotaţi ai cărţii, dar şi iubitori de frumos, în acelaşi timp, cunosc acest lucru. Or, adevărul este că, chiar şi în această ipostază, ex-librisul rămâne în continuare nedespărţit de carte, de bucuria şi plăcerea lecturii, de tentaţia permanentă a omului cărturar de a se apropia de noi şi noi orizonturi ale cunoaşterii.

Vehicul al năzuinţelor respective, ex-librisul intră în casele acestor oameni, alături de cartea bibliofilă, deja în calitate de piesă de colecţie.

Consideraţii finale

câteva sugestii bibliografice, care deopotrivă cu relatările din postfaţă, vor fi, sperăm, utile tuturor celor interesaţi de cunoaşterea din această perspectivă a realităţilor cultural-artistice de la noi.

Cât priveşte propriu-zis ex-librisul din Republica Moldova, nu putem decât să constatăm că acesta există – mărturie stă chiar prezentul album! – , este original, interesant, divers, complex şi – asta o pot vedea-percepe, acum, cu ajutorul simţului tactil, chiar şi orbii! – păşeşte pe drumul cel bun…

Bibliografie selectivă Generală BOLOGA, Emil. Ex-libris istoric şi semnificaţie. În: Targovişte, cetatea culturii romaneşti. Bucureşti, 1974.

BOLOGA, Emil I. Istoria ex-librisului românesc. [Cluj-Napoca].

DIMA-DRĂGAN, Corneliu. Ex-libris. Bucureşti, 1973.

HANCU, I. G. Vestigii strămoşeşti. Ch.: Ştiinţa, 1990.

ILIESCU, Ion. Ex-libris: emblemă a cărţii. Timişoara, 2004.

IILIESCU, Ion. Meniri pentru ex-libris. În: Ex-libris românesc. Oradea, 1997, anul 4, nr. 1/2 (5/6); 1998, anul 5, nr. 1 (7).

[MALANEŢCHI, Vasile]. „Dintr-un secol de ex-libris basarabean”: (interviu). În: Capitala. 2001, nr. 72.

MĂLINAŞ, Constantin. Ex-librisul românesc. În: Ex-libris românesc. Oradea, 1999, anul 6, nr. 3 (10).

MĂLINAŞ, Constantin. Ex-libris modern în România. În: Biblioteca. Bucureşti, 2000, nr. 7/8.

MOŢOC, Radu. Ex-libris. În: Gazeta bibliotecarului. 2006, nr. 2.

MOŢOC, Radu. Ex-libris. În: Confluenţe bibliologice. Bălţi, 2006, nr. 3.

NAZARE, Ruxandra. Sugestii pentru o tipologie a ex-librisului. În: Revista Bibliotecii Naţionale a Romaniei. Bucureşti, 2002, anul VIII, nr. 1 (15).

RADU, Măriuca; REPANOVICI, Angela. O istorie a tiparului şi a tipăriturilor. Braşov: Ed. Univ. Transilvania, 2002. (Capitolul 7.4. Ex-libris).

STOICA, Maria. Ex-librisul, de la desen la gravura mică. În: Ex-libris românesc. Oradea, 1998, anul 5, nr. 1 (7).

Profiluri

Încheiem aceste note sumare cu privire la constituirea şi evoluţia ex-librisului, de la însemn rudimentar de proprietate asupra cărţilor aflate în posesia unui bibliofil oarecare la specie autonomă a artei grafice, cu regretul că nu am izbutit să răspundem la cea de-a doua parte a problemei anunţate în titlu. Nu am izbutit – este, de fapt, un fel de a zice, or, la drept vorbind, am reuşit să formulăm răspunsul, cu toate datele de care am putut face rost, cu aprecierile şi comentariile de rigoare. Doar că, din lipsă de spaţiu, proiectata scurtă incursiune în lumea ex-librisului din arealul pruto-nistrean rămâne în afara prezentului studiu-posfaţă, urmând, bineînţeles, să o publicăm-edităm cu altă ocazie. În ideea de a oferi, totuşi, cititorului o cât de mică deschidere spre fenomenul respectiv, am inserat, la Bibliografie selectivă,

BARBAS, Eleonora. Creatorul de ex-libris: Valeriu Herţa. În: Ex-libris românesc. Oradea, 1996, anul 3, nr. 1 (4).

MALANEŢCHI, Vasile. Demitizarea lui Zeus. Motive arhaice şi simboluri moderne în ex-librisurile Elenei Garştea. În: Atelier.

2000, nr. 1/2.

MALANEŢCHI, Vasile. Ex-librisul lui Paul Gore – o comoară chişinăuiană în colecţii ieşene. În: Dacia literară. Iaşi, 2003, nr. 49.

MATEI, Nina. Manuil Poleac – bibliofil şi bibliograf basarabean. În: Magazin bibliologic. 1996, nr. 3/4.

PETCA, Ovidiu. Ex-libris meridian: Grigori Bosenko. În: Ex-libris românesc. Oradea, 1994, anul 1, număr de probă.

PETCA, Ovidiu. Valeriu Herţa. În: Enciclopedia biobibliografică a artei ex-librisului contemporan. Lisabona, 1999, vol. 24.

PETCA, Ovidiu. Vitalie Coroban: artist al condensărilor cosmice. În: Atelier. 2002, nr. 3/4.

168

169

POST-SCRIPTUM Pictori, graficieni care au practicat şi acest gen de artă: Ilie BOGDESCO; Boris BRÂNZEI; Emil CHILDESCU; Mark GHERASIMOV; Valeriu MALIARENKO; Sava MIHAILICENCO; Simion ODAINIC; Ion PÂCEV; Vadim RIABOI; Vladimir ŞEIKO; Gheorghe ZLOBIN.