Un loc la Masă

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

SUMAR

Biblioteca şi comunitatea. Un bibliotecar la fiecare masă (Victoria KULIKOVSKI, Lidia KULIKOVSKI)............................................................ 4 Introducere.......................................................................................................... 7 Mulţumiri............................................................................................................ 9 Sensul comunităţii ........................................................................................... 11 Capitolul 1. Multidimensionalitatea comunităţii................................................. 13 Capitolul 2. Comunităţi diverse: provocările procesului de dezvoltare a comunităţii..................................................................................................... 24 Capitolul 3. Viziunile comunităţii: spre înţelegerea şi prezenţa bibliotecii în localitate........................................................................................................ 34 Capitolul 4. Factorii de succes ai dezvoltării în comunitate: cum se încadrează activitatea bibliotecarilor...................................................... 49 Capitolul 5. Bibliotecarii care contribuie la dezvoltarea comunităţii: vocile specialiştilor............................................................................................. 59 Capitolul 6. Comunitatea virtuală şi bibliotecarii................................................ 74 Capitolul 7. Închiderea cercului: conectarea procesului de transformare a bibliotecii publice la dezvoltarea comunităţii................................................... 83 Capitolul 8. Noi modele de activitate: un bibliotecar la fiecare masă................... 95 Capitolul 9. Puterea moare în momentul în care acţiunea încetează ................ 108 Biblioteca „B.P. Hasdeu” şi comunitatea chişinăuiană (Lidia KULIKOVSKI).......................................................................................... 111

BIBLIOTECA ŞI COMUNITATEA. UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

C

omunitatea, dezvoltarea comunitară sunt subiecte foarte discutate în occident.

Conceptul de dezvoltare comunitară, împins uşor de polemicile lui Robert Putnam, a generat discuţii şi acţiuni pe întreg mapamondul.

Această tematică, abordată social, filosofic, politic şi sociologic, a umplut rafturile bibliotecilor cu lucrări ştiinţifice, de referinţă, de lucrări profesionale, chiar şi biblio–teconomice. Nu însă şi în Republica Moldova, unde cu greu găseşti trei, patru titluri care au ca subiect dezvoltarea comunitară. Domeniul biblioteconomic nu înregistrează nicio publicaţie de specialitate cu acest subiect, decât prezenţa lui în titlurile unor conferinţe sporadic organizate.

Asociaţia Bibliotecilor Americane (ALA, American Library Association), încă de la începutul anilor 2000, a reevaluat conceptul de dezvoltare a comunităţii şi rolul biblio–tecilor în acest proces. ALA a demarat mai multe acţiuni de instruire, a organizat mai multe conferinţe naţionale pe această temă, a publicat ghiduri pentru biblioteci, manuale privind formarea profesională, a elaborat recomandări şi a diseminat, la nivel naţional, bunele practici.

Bibliotecarii americani au sesizat că bibliotecile erau văzute mai mult ca par– ticipanţi pasivi decât parteneri proactivi în dezvoltarea iniţiativelor comunitare.

Bib–liotecarii americani au ajuns la concluzia că bibliotecile, fiind instituţii publice comuni–tare, fondate de comunităţi pentru comunităţi, totuşi nu sunt considerate, de decidenţii acestora, de specialiştii în dezvoltarea comunitară, actori importanţi în acest proces. Încă un aspect negativ, identificat de ALA: bibliotecile, bibliotecarii nu sunt prezente / prezenţi (nu au fost invitate / invitaţi) la masa de discuţii, la nivel naţional, referitor la dezvoltarea comunităţii.

Bibliotecarii americani, ca şi bibliotecarii din Republica Moldova, declară că bib– liotecile participă la dezvoltarea comunităţii. Sarah Ann Long afirma (când ocupa postul de preşedinte al ALA, 1999-2000) că bibliotecile pot contribui substanţial la procesul de dezvoltare comunitară pentru că: • biblioteca publică are un rol istoric în educaţia comunităţii; • biblioteca publică este deschisă pentru oameni de toate vârstele, indiferent de rasă sau statut economic; • biblioteca publică este un loc pentru întruniri sociale; • biblioteca publică reprezintă memoria istoriei şi culturii comunitare;

• biblioteca publică este recunoscută şi are o tradiţie lungă de servire a cetăţenilor; • biblioteca publică are personal bine educat (în sensul formării profesionale); • biblioteca publică îşi extinde serviciile şi pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru cei care sunt disponibilizaţi în casă; • biblioteca publică a demonstrat capacităţi de lider în oferirea noilor tehnologii.

Lista ar putea fi completată cu multe alte argumente...

Lucrarea Un loc la masă. Participarea la dezvoltarea comunităţii de Kathleen de la Peсa McCook este una din multele lucrări editate sub auspiciile ALA, la iniţiativa şi cu suportul ALA. O lucrare care abordează multiaspectual relaţia biblioteca publică –comunitate. O lucrare de care au nevoie bibliotecarii noştri.

Autoarea, specialist recunoscut în comunitatea profesională americană, urmăreşte relaţia bibliotecii cu comunitatea de la apariţia conceptului de dezvoltare comunitară. Trece în revistă iniţiativele naţionale ale ALA, aduce exemple de practici de calitate din bibliotecile publice americane.

Structurată în 9 capitole care decurg într-o succesiune logică, lucrarea debutează cu o introducere Sensul comunităţii, urmat de primul capitol, comprehensiv Multidi– mensionalitatea comunităţii, aspecte neabordate în literatura de specialitate de la noi şi deci necesare pentru instruirea bibliotecarilor.

Autoarea evidenţiază într-un capitol aparte provocările procesului de dezvoltare a comunităţii. Provocarea cea mare pentru bibliotecari, consideră autoarea, este să de–monstreze că iniţiativele planificate şi implementate contribuie la o dezvoltare com–prehensivă a comunităţii. Odată cu realizarea acestui obiectiv bibliotecile vor fi apte să formeze mai multe relaţii de parteneriat şi să se implice mai mult întru îmbunătăţirea situaţiei comunitare. Bibliotecarii, continuă Kathleen de la Peсa McCook, managerii de bibliotecă trebuie să restructureze sarcinile şi activităţile zilnice în lumina dezvoltării comunitare. Într-un capitol, foarte detaliat, ne lămureşte cum să înţelegem şi cum să tratăm prezenţa bibliotecii în dezvoltarea comunităţii; cum se încadrează activitatea biblio– tecarilor în dezvoltarea comunitară; aduce exemple de bibliotecari care contribuie la dezvoltarea comunităţii. Un capitol este consacrat temei foarte actuale: Dezvoltarea comunităţii virtuale şi bibliotecarii.

Este lucrarea care lămureşte cum se construiesc şi se gestionează relaţiile cu comunitatea, explică modul în care se produce participarea bibliotecii la dezvoltarea

comunitară. Autoarea insistă că bibliotecile şi bibliotecarii contribuie într-o mare măsură la dezvoltarea comunităţii, deşi acest lucru nu este recunoscut de literatura din acest domeniu. Cu toate că bibliotecile sunt rar incluse în dialogul naţional despre dezvoltarea comunitară, bibliotecarii totuşi se încadrează perfect în cadrul dezvoltării comunităţii.

Această ipoteză este într-o mare parte adevărată. Aspectele dezvoltării comuni–tare reprezintă o parte inerentă a eforturilor bibliotecare. Iar profesia de bibliotecar derivă dintr-o înţelegere de amploare a tot ceea ce înseamnă dezvoltare a comunităţii. Autoarea, examinând activitatea bibliotecilor care au contribuit la procesul de dezvoltare comunitară, în contexte diferite, identifică un set de valori care stau la baza oricărei iniţiative comprehensive. Sintetizând rolul bibliotecii de-a lungul istoriei în crearea identităţii comunitare, dialogului comunitar, colaborării comunitare, autoarea, într-una dintre concluziile cărţii sale, afirmă că bibliotecile pot face mult mai mult!

Cartea dnei Kathleen este o excelentă analiză a modului de acţiune comunitară a bibliotecilor. Este şi o lectură uşoară. Pentru că fiecare bibliotecar ştie câte ceva despre relaţia comunitate-bibliotecă şi viceversa, însă nu le avea sintetizate, structurate, lămu–rite, demonstrate într-un volum.

Cartea prezintă un model excelent de construire şi gestionare a relaţiilor cu co–munitatea prin studiile de caz şi exemplele concrete inserate, articulate într-o armătură teoretică descriptivă, într-un fel arid şi tehnicist, caracteristic autorilor bibliotecari americani. Aceasta nu e însă un impediment, ci o modalitate de a prezenta un conţinut foarte consistent. Din acest punct de vedere, lucrarea este un instrument util în for–marea profesională. Simpla observaţie că această publicaţie şi-a depăşit obiectivul de a deveni un ghid util bibliotecarilor o plasează în rândul manualelor de specialitate. Un manual în adevăratul sens al termenului.

Pe cât de inspiraţional, pe atât de practic, expune regulile de bază pentru succesul bibliotecii în relaţia cu comunitatea în secolul al XXI-lea şi este o lectură obligatorie pentru orice bibliotecar interesat de domeniul dezvoltării comunitare.

Din aceste considerente am ales cartea dnei Kathleen de la Peсa McCook pentru traducere.

Traducătorii Victoria KULIKOVSKI, magistru în management; Lidia KULIKOVSKI, dr. conf. univ.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

INTRODUCERE

Î

n calitate de preşedinte ALA, am ales tema „Bibliotecile în procesul de dezvoltare a comunităţii”, pentru că este o temă actuală şi cât se poate de realistă – multe biblioteci sunt implicate în dezvoltarea comunităţii – şi pentru că vreau să încurajez aceste instituţii culturale să-şi sporească eforturile în vederea acestui obiectiv.

Cartea la fel va servi drept prilej de sensibilizare a comunităţilor în ceea ce priveşte centralitatea bibliotecilor şi rolul acestora în dezvoltarea comunităţii. Ideea comunităţii poate fi aplicată în orice tip de bibliotecă – academică, publică, şcolară şi specială. Biblioteca este (sau ar trebui să fie) inima comunităţii pe care o serveşte indiferent de locaţia sa. De obicei, aceasta se află în centrul comunităţii şi, odată cu dezvoltarea erei infor–maţionale, tot mai mult biblioteca serveşte atât ca punct de acces, cât şi ca punct interpretativ. „Bibliotecile în procesul de dezvoltare a comunităţii” mai întâi de toate înseamnă co– laborare şi formare de parteneriate şi alianţe. Pentru o mai mare eficacitate, trebuie să lucrăm în colaborare tot mai strânsă cu alte biblioteci, grupuri, organizaţii şi persoane care împărtăşesc aceleaşi obiective. Multe biblioteci sunt deja încadrate în parteneriate, însă eu vreau să mobilizez bibliotecile să meargă mai departe de tradiţionalele colaborări în aşa fel ca să poată identifica organizaţiile care ar ajuta la vizibilizarea şi integrarea mai substanţială a lor în societate. Aceasta este imaginea extinsă pe care vreau să o proiectez.

Toţi tindem să ne apropiem, să relaţionăm unii cu alţii. În zilele noastre, dominate de telecomunicare şi trafic intens, comunitatea de origine este locul unde revenim, cel cu care relaţionăm. Oamenii ştiu, atrag atenţia şi le pasă de ceea ce se întâmpla în ograda lor. Însă aceasta nu este o remarcă principială. Diferite organizaţii au înţeles că există o mişcare comunitară şi pun accentul pe aceasta din urmă. În spitale se vorbeşte despre Mişcarea Comunităţii Sănătoase, iar în redacţiile ziarelor despre Jurnalismul Civic. În acelaşi timp internetul a creat în mod potenţial o nouă noţiune de comunitate, şi anume comunitatea interesului. Oamenii se pot regăsi şi se pot aduna virtual determinaţi de un interes, un hobby sau un subiect. Geografia (incluzând distanţa, zonele temporale şi traficul intens) contează tot mai puţin. În timpul preşedinţiei mele am avut ocazia să călătoresc mult şi să colectez istorii despre biblioteci care sunt adevăratele făuritoare ale comunităţii. Puteţi să găsiţi aceste istorisiri pe website-ul meu, www.saraholng.org, dar am vrut să menţionez una în particular pentru că e un bun exemplu al tematicii alese. Phyllis Cettomai împreună cu Biblioteca Memorială Reed din Ravenna, statul Ohio, au fost implicaţi din plin în cadrul Comisiei Bicentenare Ravenna care a planificat un şir de manifestări pentru celebrarea celei de-a 200 aniversare de la fondarea oraşului.

Biblioteca este gazda calendarului bicentenar plasat pe site-ul bibliotecii, incluzând şi fotografii de la evenimentele organizate. Membrii personalului sunt în proces de

ela–borarea a unui proiect de istorie digitală care va fi plasat pe site. Reed Memorial se afla în proces de implementare a unui proiect şi Phyllis nu credea că are timp suficient şi pentru organizarea aniversării bicentenare. Comisia a întrebat dacă panoul publicitar al aniversării poate fi expus în incinta bibliotecii şi de atunci Phyllis nu a încetat să vorbească pe marginea acestui eveniment. Biblioteca prezintă o serie de programe lunare despre evenimentele locale care au avut loc în timpul anului. Membrii per–sonalului utilizează colecţia de istorii locale pentru a introduce personajele istorice ale oraşului în şcolile comunităţii, după aceasta urmează digitizarea materialului pentru website-ul bibliotecii. Un membru al bibliotecii a adus expoziţia de mozaicuri expusă la Ravenna, Italia, ca parte a celebrării anuale, informaţia fiind mai apoi plasată de asemenea pe site-ul bibliotecii.

Phyllis socoteşte că, deşi a fost destul de extenuant, au reuşit să obţină multe beneficii de la implicarea bibliotecii în comunitate. Biblioteca a avut parte de mai multă publicitate şi a devenit foarte vizibilă în cadrul comunităţii. Site-ul oficial al oraşului face referinţă şi la site-ul bibliotecii şi numele instituţiei este inclus în lista motivelor pentru care merită să trăieşti în Ravenna.

Două colecţii de istorii locale au fost oferite bibliotecii – una din partea ziarului local şi alta venită din partea unui colecţionar privat. Phyllis crede că toată publicitatea benefică va constitui un factor pozitiv în momentul când rezidenţii comunităţii vor fi rugaţi să voteze pentru proiectul de dezvoltare comunitară.

Bibliotecarii întotdeauna au vorbit despre biblioteci – proces numit lobbying. Deşi biblioteca este o instituţie centrală într-o comunitate, ea nu participă la luarea deciziilor de nivel local, lucru care trebuie reformat în cadrul unor parteneriate eficiente.

Nu a fost foarte dificil să-mi aleg tema pentru carte care ar ţine de biblioteci şi co–munitate, însă am avut de furcă puţin cu cuvintele. Pentru un timp mă gândeam la tema „Biblioteca este inima comunităţii”, dar mi s-a părut că denumirea nu este îndeajuns de dinamică. Mi-a plăcut foarte mult ideea de dezvoltare. Sper să vă concentraţi asupra acestui cuvânt-cheie – dezvoltare – şi să vă gândiţi la ce aţi putea face pentru a transforma instituţia bibliotecii în inima comunităţii pe care o serviţi. Ce activităţi puteţi să întreprindeţi pentru a dezvolta comunitatea? Cine sunt potenţialii Dv. parteneri? Cu cine puteţi să vă aliaţi? Cine împărtăşeşte obiectivele Dv.? Sper că această carte vă va inspira să creaţi pentru bibliotecă noi legături, parteneriate şi relaţii în acest nou mileniu.

Sarah Ann Long, Preşedinte ALA 1999-2000

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

MULŢUNIRI

A

ş vrea să-mi exprim recunoştinţa dnei Sara M. Taffae, coordonator, Servicii compu–taţionale din cadrul Bibliotecii de Stat din Louisiana, pentru asistenta tehnică acordată; dlui Gary O. Rolstad, bibliotecar de stat asociat din cadrul Bibliotecii de Stat din Loui–siana, pentru exemplul de dezvoltare comunitară la nivel de stat; decanului Bert R. Boyce, Universitatea de Stat din Louisiana, Scoala de Ştiinţe Informaţionale şi Biblio–teconomice, pentru invitaţia în calitate de speaker în vederea transmiterii acestei idei noilor bibliotecari la ceremonia de acordare a diplomelor din decembrie 1999 în cadrul Şcolii; dnei Kate Lippicott, bibliotecar la Universitatea din South Florida, Biblioteca Jane Bancroft Cook; Departamentului de împrumut interbibliotecar al Universităţii din South Florida, Biblioteca Campusului Tampa, şi Bibliotecii Publice Municipale Tampa-Hills–bourough; dlui Derrie R. Perez, director interimar al Universităţii din South Florida, Bib–lioteca Campusului Tampa, pentru explorarea acestei idei; dnei Marlena R. Chamerlin, editor principal şi dnei Mary Huchting editor managerial al ediţiilor ALA; şi în mod spe–cial dnei Catherine Jasper, bibliotecar în Departamentul artă şi litere din cadrul Bib–liotecii Publice Municipale Tampa-Hillsbourough pentru asistenţa cu privire la referinţe, suport electronic şi pregătirea manuscrisului.

Sara Ann Long, preşedinte al Asociaţiei Bibliotecare din America, în 1999-2000, merită aprecieri speciale pentru tema aleasă – „Bibliotecile în procesul de dezvoltare a comu– nităţii” – şi pentru cererea acesteia de a explora problematica dezvoltării comunitare pentru asociaţie.

10

SENSUL COMUNITĂŢII

N

aţiunea noastră tinde să aparţină unei comunităţi. Natura geografică a multor puncte de locuit în Statele Unite a provocat discuţii şi propuneri pe marginea dezvoltării comu–nitare [1]. Bibliotecarii au participat la aceste discuţii, dar nu întotdeauna au înaintat propuneri. Ironic este faptul că, deşi bibliotecarii înţeleg foarte bine rolul său central în livrarea serviciilor publice vitale şi deşi cetăţenii vor lăuda întotdeauna aportul acestora, totuşi bibliotecile sunt rareori menţionate şi discutate în literatura vastă referitoare la dezvoltarea comunităţii.

Statutul bibliotecilor în discuţiile continue despre comunitate este analog şcolilor publice – percepute deseori ca sisteme închise din cauza structurilor organizaţionale inerente. Şi totuşi bibliotecile au contribuit spectacular la reconfigurarea serviciilor într-o perioadă de dezvoltare rapidă a tehnologiilor şi în acelaşi timp în menţinerea credibilităţii ca furnizor în spaţiul comunitar.

Cartea se bazează pe legătura dintre aportul bibliotecii la dezvoltarea comunităţii şi mişcarea naţională pentru evoluţia acesteia. Bibliotecile, de obicei, lipsesc din decla–raţiile despre comunitate, din planurile naţionale de dezvoltare comunitară şi dura–bilitate. Revizuirea acestor mişcări şi ilustrarea faptului că bibliotecile întradevăr oferă soluţii pentru provocările de criză pot demonstra că un bibliotecar la fiecare masă este soluţia care va conduce la incluziunea activităţii bibliotecare în teoriile şi declaraţiile promotorilor dezvoltării comunitare [2].

Capitolul 1 revede dimensiunile multiple ale comunităţii, inclusiv factorii din mediul în–treprinderilor, zonele de împuternicire, suburbii, oraşele de la periferie şi din „cetatea Americii”. Capitolul sumarizează şi mişcările de renovare civică. În capitolul 2 este pusă în discuţie recunoaşterea diversităţii ca o pârghie spre crearea unei noi societăţi şi identificarea discrepanţelor societăţii create de disparităţile de venit şi inegalităţile tot mai mari dintre cei bogaţi şi cei săraci. Reexaminarea rolului bibliotecii în dezvoltarea şi restaurarea comunităţii va identifica importanţa bibliotecii ca un loc natural pentru satisfacerea necesităţilor centrale ale comunităţii în sfera socială, culturală şi politică. Luând în considerare din nou eforturile majore ale bibliotecarilor de a dezvolta colecţii multiculturale, de a celebra diferite culturi şi de a oferi programe este frustrant să revizui scrierile care înaintează ideea acceptării eterogene şi în acelaşi timp să găseşti atât de puţine menţiuni despre rolul important pe care îl joacă bibliotecile.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

11

SENSUL COMUNITĂŢII

Capitolul 3 focalizează legătura dintre iniţiativele curente de planificare ale bibliotecii cu cele vizionare ale comunităţii. Planificarea în vederea argumentării rezultatelor este utilizată pentru a demonstra punctele de articulaţie cu direcţiile de dezvoltare locală, regională şi exerciţiile de planificare ale acestora [3]. Obiectivul acestui capitol este descrierea bazei intelectuale şi filosofice temeinice înaintate de biblioteci pentru a face faţă necesităţilor diferitor comunităţi. Totuşi, joncţiunea la o viziune mai largă în stadiile începătoare de planificare şi colaborare cu alte grupuri care au acelaşi interes poate fi definitorie şi să determine integrarea cu succes a planului de acţiuni.

Factorii dezvoltării comunitare de succes sunt prezentaţi în capitolul 4. Deşi parteneriatele reprezintă o manifestare a două sau a mai multe entităţi care au aceleaşi obiective şi proiecte, acestea la fel tind să reprezinte colaborări la nivel administrativ. Capitolul descrie modalitatea în care activitatea bibliotecarilor poate să se integreze în cadrul de lucru al teoreticienilor ce ţine de dezvoltarea comunitară.

Este important de menţionat faptul că multe componente de implicare comunitară sunt prezente în activitatea performantă a majorităţii bibliotecilor publice. Cadrul operativ al bibliotecilor trebuie să permită şi să încurajeze participarea activă la procesul de dezvoltare a comunităţii pe care o servesc.

Exemple de bibliotecari implicaţi în procesul de dezvoltare comunitară sunt prezentate în capitolul 5. Deşi activitatea bibliotecarilor contribuie mult la dezvoltarea comunitară, organizaţiile externe rareori recunosc aportul acestora.

Bibliotecile trebuie să fie percepute ca un factor activ în procesul de dezvoltare, şi nu să rămână doar la nivelul unui concept.

Dezvoltarea comunităţii virtuale este discutată în capitolul 6. Sunt studiate conceptele-cheie care definesc dezvoltarea comunităţii virtuale şi rolul bibliotecilor în această dezvoltare. Adiţional, capitolul identifică existenţa comunităţilor virtuale şi dezvoltarea acestora în afara bibliotecii, notifică disconfortul ideologic ce ţine de acest concept.

Capitolul 7 aduce exemple de iniţiative de dezvoltare comunitară multilaterală (CCIs) implementate de biblioteci. Conform prevederilor CCI „biblioteca trebuie să răspundă” la fiecare linie de program, fapt menţionat şi în Planificare pentru rezultate [4].

Sunt necesare noi modele de lucru pentru a realiza cu adevărat promisiunea de dezvoltare a comunităţii. Bibliotecarii care fac parte din comunitate impulsionează

12

bibliotecile întru realizarea acestei misiuni. Acesta este subiectul capitolului 8.

Personalul de primă importanţă al bibliotecilor trebuie să fie dispus întotdeauna să se angajeze în sarcini spontane pe măsura necesităţii de dezvoltare. În acelaşi timp nu este corect ca aceste responsabilităţi complexe să fie delegate doar administratorilor de biblioteci care la rândul lor transmit ideea personalului suprasolicitat de activităţile zilnice. Bibliotecarii nu pot contribui la dezvoltarea comunităţii cu un program de 11 ore de lucru. Acest proces trebuie susţinut de toţi subiecţii de decizie. Sunt descrise responsabilităţile care trebuie preluate atât de administratorii bibliotecilor, cât şi de liderii care definesc politica de dezvoltare.

Ultimul capitol este o reamintire că puterea dispare când acţiunea se finalizează.

Fuzionarea tradiţiilor din trecut cu oportunităţile de viitor susţinută de multă dedicaţie pentru cauză vor conduce la aprecierea bibliotecarului la justa valoare – egală cu cea a entităţilor angajate în dezvoltarea comunităţii.

Suntem siguri că bibliotecarii care lucrează în SUA au abilităţile, simţul încrederii în potenţialul uman şi resursele necesare pentru a avea un rol vital în dezvoltarea comunitară. Dar ca şi în orice puzzle gigant piesele trebuie să fie plasate la locul potrivit. Dacă eforturile comune vor fi activizate conform clauzelor acestui volum, dacă programul de lucru va fi restructurat în aşa fel ca să permită participarea şi dacă dezvoltarea comunitară va fi încorporată ca o valoare centrală în biblioteci, atunci fiecare carte sau articol pe marginea acestui subiect vor include bibliotecile şi bibliotecarii ca componente esenţiale şi vitale în procesul de dezvoltare.

Provocarea majoră este de a avea câte un bibliotecar la fiecare masă.

Note de final 1. Michael Sorkin, Variations on a Theme Park: The New American City and the End of Public Space (New York: Hill and Wang, 1992).

2. Timothy Beatly and Kristy Manning, The Ecology of Place: Planning for Environmnet, Economy, and Community (Washington, D.C.: Islamd Press, 1997).

3. Ethel Himmel and William James Wilson, Planning for Results: A Public Library Transformation Process (Chicago, American Library Association, 1998).

4. Ibid.

1

MULTIDIMENSIONALITATEA COMUNITĂŢII

T

ema aleasă de preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din America Sarah Anna Long (1999-2000) şi anume „Bibliotecile în procesul de dezvoltare a comunităţii” se răsfrânge în primul rând asupra celor care furnizează servicii biblioteconomice pentru public [1]. Subiectul intersectează tematici majore precum ar fi incluziunea, responsabilitatea profesională, echitatea informaţională şi învăţarea pe viaţă [2]. Aceste idealuri sunt incluse în misiunea şi valorile tuturor bibliotecilor din America.

Cu toate că profesia bibliotecarului estre strâns relaţionată cu conceptul de dezvoltare a comunităţii, totuşi lucrările cu privire la problema abordată rareori menţionează rolul acestuia. Este ca şi cum bibliotecarii lucrează într-o dimensiune paralelă, separată de grupurile de dezvoltare, planificatori sau agenţii de guvern.

Scopul acestui capitol este descrierea discuţiilor recente cu privire la comunitate pentru a crea un context propice de înaintare a bibliotecarilor care cred că rolul lor este fundamental în dezvoltarea comunităţii – şi anume crearea unui cadru de lucru adecvat pentru poziţionarea bibliotecarilor şi serviciilor bibliotecare pe un loc esenţial în comunitate.

Definiţia comunităţii. Declinul perceput al acesteia şi necesitatea apariţiei unei societăţi civile Înainte de a înţelege cum bibliotecarii pot contribui la dezvoltarea comunităţii şi de a furniza careva sugestii eficiente, trebuie pentru început să sesizăm semnificaţia acestui termen. În biblioteci termenul de comunitate se utilizează într-un context destul de larg ca să indice pe toţi cei pe care îi serveşte. Pe lângă serviciile de bază bibliotecile prin intermediul acordurilor interlocale furnizează şi servicii de împrumut reciproc, împrumut interbibliotecar şi acces virtual. Deci pentru bibliotecari „dezvoltarea comunităţii” ar putea să însemne extinderea către persoane din afara jurisdicţiei guvernamentale, deşi în lucrările scrise definiţia se rezumă de cele mai multe ori la hotarele geografice ale unui stat sau la zonele mai mici din vecinătate.

14

Astăzi în Statele Unite se fac multe discuţii referitor la pierderea sensului tradiţional de loc (spaţiu), pe care mulţi îl conceptualizează ca „comunitate”. Oraşele nu au fost niciodată comunităţi monolitice, ci mai degrabă cuprindeau mai multe vecinătăţi individuale supuse aceluiaşi sistem guvernamental. Odată cu creşterea numărului de suburbii, fiecare dintre ele s-au gândit să stabilească un loc separat cu caracteristici similare unei comunităţi de oameni care se cunosc şi lucrează împreună. Deşi toate aceste suburbii s-au dezvoltat împreună fără delimitări sau frontiere reale, iniţiativa acestora de a-şi crea spaţiul propriu cu valori specifice a eşuat [3]. Oraşele mici suferă de multe ori din cauza situaţiei economice proaste, deşi ele reprezintă chintesenţa comunităţii, iar zonele rurale din împrejurimi le susţin [4]. În acest context menţionăm faptul că aproape toate comunităţile rurale au economii bazate pe o varietate de activităţi care includ agricultura, mineritul şi manufactura [5], ceea ce permite susţinerea unei colectivităţi urbane mai mare.

Amitai Etzioni în expunerea sa „Spiritul comunităţii” menţionează că există şi comunităţi negeografice compuse din persoane care lucrează împreună sau acceptă alte legături sociale [6]. El a definitivat această vastă comunitate ca fiind un grup de oameni care se bazează pe aceleaşi legături afective şi culturi care se supun aceloraşi norme, valori şi semnificaţii [7]. Deci, comunitatea poate fi definită că aparţine aceluiaşi teritoriu, aceleiaşi valori sau chiar aceluiaşi destin.

Totuşi idealul comunităţii – fie acesta geografic sau social – cedează în faţa angajamentelor civice tot mai pasive. Datorită dlui Robert D. Putman acest proces de asistenţă civică este tot mai mult atras în atenţia publicului [8]. Conform teoriei lui Putman angajamentul civic a scăzut, acesta fiind măsurat cu numărul de cetăţeni care participă la întrunirile politice, care servesc organizaţiile locale, comitatele sau lucrează pentru partidele politice. Activităţile de voluntariat sau implicările în organizaţiile civice – cum ar fi asociaţiile părinte-profesor, clubul femeilor, Liga Femeilor care Votează, Crucea Rosie, asociaţiile cercetătorilor – au scăzut esenţial în comparaţie cu generaţiile precedente. În acelaşi timp, organizaţiile de tipul Asociaţiei Americane pentru Persoanele Pensionate sau Clubului Sierra şi-au majorat numărul de membri şi implicarea în activităţile acestora însemnând, mai întâi de toate, doar semnarea unui cec decât crearea unei legături sociale continue.

Care sunt obstacolele care parvin în lumina acestui declin al capitalului social?

Oamenii cred că ei sunt prea ocupaţi, suburbanizarea diminuează sentimentul de conexiune, navetele frecvente cumulează în dificultatea conceptului de apartenenţă la zona în care trăiesc. Creşterea numărului de magazine în reţea, declinul afacerilor

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

15

1

MULTIDIMENSIONALITATEA COMUNITĂŢII

de familie şi televizorul care a luat locul întrunirilor sociale – toate acestea au dus la diminuarea sensului de comunitate. Această deconexiune este sporită de creşterea comunităţilor care preferă să se izoleze, dar nu să se angajeze în activităţile civice generale [9]. Aceste comunităţi închise putem spune că sunt mai strâns legate de teritoriu şi mai mult înclinate spre crearea asociaţiilor cu proprietate individuală (API), decât grupuri civice colective. „Rezidenţii acestor comunităţi închise văd API-ul ca mijloc de protecţie a proprietăţii private şi de supraveghere a intruşilor.

API-urile sunt create în baza drepturilor de proprietate privată [...] şi nu aparţin comunităţii publice” [10].

Aceste preocupări au iniţiat şi au extins tematica dezbaterilor care cereau noi forme ale societăţii civile – „un răspuns raţional la schimbările sociale – nu o rebeliune împotriva lumii moderne, ci o nouă tentativă de a face faţă contextului modern neconvenţional [...] o tentativă de construcţie a unei noi dimensiuni sociale, comunale, etnice şi de vecinătate care ar fi compatibilă cu modernizarea” [11]. Michael Waltzer defineşte societatea civică ca fiind „numele spaţiului care cuprinde relaţiile umane şi de conexiune neconstrânse – care se formează în numele familiei, credinţei, intereselor şi ideologiei – şi care umple acest spaţiu” [12]. În societatea civilă oamenii vor fi conectaţi unii de ceilalţi şi se vor simţi responsabili de fiecare [13].

Comunitatea a început să fie în centrul atenţiei încă din 1990. De la stabilirea mişcării comunitare din 1991, caracterizată de observaţiile lui Putnam referitoare la declinul capitalului social, şi până la necesitatea unui nou concept de societate civilă comunitatea a fost preocuparea care a angajat în studiu mulţi sociologi, politicieni şi filosofi la nivel de valori şi credinţe.

Deci când noi, bibliotecarii, declarăm că bibliotecile contribuie la dezvoltarea comunităţii trebuie să înţelegem că avem responsabilitatea dezvoltării unei comunităţi în evoluţie şi trebuie să fim mereu informaţi cu tendinţele de modernizare ale acesteia.

Iniţiativele de dezvoltare a comunităţii Discuţiile cu privire la comunitate sunt destul de timide din cauza sensului larg şi expansionist al acesteia. După demonstraţia de mai sus, există presupunerea că spiritual comunităţile se diminuează atât în vecinătăţile afluente, cât şi în oraşele mai mici. Într-o oarecare măsură acest fapt se datorează concentrării primare a necesităţilor de bază într-o societate cum ar fi casa, serviciile şi dezvoltarea economică

16

a acesteia. O mică sumarizare a recentelor iniţiative de dezvoltare comunitară ne va ajuta să clarificăm mai bine această discuţie.

Corporaţiile nonprofit de dezvoltare comunitară (CDC) promovează stabilitatea în comunităţile locale prin intermediul revitalizării acestora. Aceste organizaţii, de obicei, se concentrează în zone geografice specifice şi activează în domenii de construcţii, finanţe, brokering etc. [14]. Un studiu recent făcut de Alan C. Twelvetrees prezintă un sumar istoric al evoluţiei CDC-urilor de la programele pentru eradicare a sărăciei din anii ʼ60 ai secolului trecut la organizaţii locale pentru revitalizarea vecinătăţilor. În anumite cazuri organizaţiile existente de acest tip, cum ar fi Orgnaizaţia Woodlawn Chicago sau Consiliul Vorbitorilor de Spaniolă, au devenit organizaţii de dezvoltare. Altele, cum ar fi Corporaţia Bedford Stuyvesant Restortion, furnizează doar suport extern [15].

Astăzi CDC-urile au un rol considerabil în dezvoltarea socială a comunităţii. Pe plan naţional activează aproape două mii de CDC-uri care includ în agendă furnizarea serviciilor sociale, de dezvoltare economică, de organizare comunitară şi servicii de consiliere. Este dificil să caracterizezi o CDC, având în vedere că fiecare dintre ele are o configuraţie aparte – tocmai pentru a face faţă necesităţilor comunităţii pe care o serveşte. Un studiu recent identifică caracteristicile generale împărtăşite de aproape toate CDC-urile, întrucât toate tind să construiască infrastructura socială.

Domeniile de specializare includ leadershipul, securitatea, încadrarea în muncă, educaţia, asistenţa familială, sănătatea, serviciile publice şi coeziunea comunitară [16]. Au fost create câteva fundaţii cu scopul de a susţine şi a finanţa activitatea CDC-urilor, printre care şi Corporaţia de Sprijin a Iniţiativelor Locale care are ca obiectiv major dezvoltarea simţului comunitar în zonele din vecinătate [17].

Centrul de Schimbări Comunitare este o altă organizaţie care sporeşte capacitatea organizaţiilor comunitare, face legătura între oameni şi resurse şi oferă asistenţă grupurilor de interes [18].

Guvernul american la fel a preluat iniţiative de dezvoltare comunitară colaborând cu Departamentul de Construcţii şi Dezvoltare Urbană (DCDU) şi Departamentul de Agricultură (USDA) ale SUA. În anul 1994 Bill Clinton a desemnat 105 comunităţi în situaţii de catastrofă ca Zone Împuternicite (ZÎ) şi Comunităţi de Întreprinderi (CÎ). Secretarul DCDU Henry G. Cisneros a declarat în Raportul politicii naţionale urbane că Zonelor Împuternicite vor asigura familiile cu locuri de muncă, vor spori investiţiile private, vor fi direcţionate local şi vor afirma valorile tradiţionale, vor da încredere în forţele proprii. Această politică urbană „se referă la dezvoltarea

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

17

1

MULTIDIMENSIONALITATEA COMUNITĂŢII

comunităţii funcţionabile atât pentru persoane, cât şi pentru America” [19]. Politicile de susţinere a zonelor rurale sunt descrise în Declaraţia Misiunii Oficiului USDA de Dezvoltare Rurală, ele au ca scop major crearea autosuficienţei şi dezvoltarea economică pe termen lung pentru a împuternici oamenii şi comunităţile să coopereze în vederea creării locurilor de muncă şi a noilor posibilităţi [20].

Varietatea eforturilor de dezvoltare comunitară sprijinite de ZÎ şi CÎ sunt identificate în publicaţia Ce funcţionează!, editată de DCDU în cooperare cu USDA şi care include exemple concrete de parteneriate ce găsesc soluţii de dezvoltare la toate problemele locale [21]. Programele sunt analizate de Consiliul de Împuternicire Comunitară în frunte cu un preşedinte şi mai mult de 20 de directori ai agenţiilor şi oficiilor executive ale ZÎ şi CÎ. Un punct de analiză important se referă la dificultatea menţinerii gradului de implicare în timp ce există tendinţa tot mai mare de preluare a controlului de către structurile birocratice [22].

Rapoartele şi studiile care examinează activitatea CDC-urilor şi agenda de împuternicire a lui Clinton atrage şi mai mult atenţia asupra dezvoltării comunitare, asupra tematicii care a umplut paginile ziarelor şi programele conferinţelor încă din perioada anilor ’90. Atât discuţiile filosofice generale, cât şi exemplele de dezvoltare comunitară demonstrează că misiunea şi obiectivele bibliotecii sunt cât se poate de adecvate şi oportune în ceea ce priveşte ascensiunea spre progres. Totuşi, eforturile bibliotecilor nu au fost niciodată incluse în definiţia comunităţi – în literatură sau în orice altă discuţie a CDC-urilor, ZÎ-urilor sau CÎ-urilor.

Dezvoltarea comunitară Este destul de dificil să defineşti termenul dezvoltării comunitare, deşi conceptul nu este apărut recent, dar a evoluat şi şi-a schimbat parametrii de concentrare încă din anii ’90 ai secolului trecut. Un proiect finanţat de Fundaţia Annie E. Casey şi Fundaţia Rockefeller în cooperare cu Departamentul de Dezvoltare Rurală şi Casnică din SUA a fost implementat cu scopul de a extinde termenul de dezvoltare comunitară, care a fost finalizat într-o monografie cu titlul Istoria dezvoltării comunitare [23]. Monografia include şi analizează şase abordări tematice şi diferenţiază „noul” concept de dezvoltare comunitară emancipat în anii ’90 de viziunile înguste asupra comunităţii existente până atunci. Conform definiţiei din lucrare dezvoltarea comunităţii este: •

concentrată asupra iniţiativelor specifice de dezvoltare, care ar permite consolidarea valorilor şi dezvoltarea capitalului social şi uman;

18

•

îndreptată spre comunitate şi necesită un nivel mare de implicare a cetăţenilor;

• complexă, strategică şi întreprinzătoare; • bazată pe fapte cuantificabile concrete şi realizabile; • viabilă la nivel de vecinătate şi la condiţiile acesteia; • în strânsă legătură cu celelalte politici de dezvoltare ale societăţii care sunt menite să fortifice instituţiile comunitare, să intensifice posibilităţile externe ale cetăţenilor, precum şi să prevadă diminuarea barierelor instituţionale şi rasiste [24].

Aceste şase abordări ale dezvoltării comunitare sunt prioritare pentru garantarea unei politici sociale de succes. Autorii cărţii Istoria dezvoltării comunitare menţionează următoarele: „Contrastul dintre politica de dezvoltare comunitară şi politica de eradicare a sărăciei tipică pentru America în ultima jumătate de secol constă în faptul că obiectivul primar al acesteia nu se rezumă numai la furnizarea de bani, servicii şi alte beneficii materiale pentru populaţie. Deşi mulţi dintre avocaţii politicii recunosc necesitatea continuă a ajutoarelor considerabile (atât pentru public, cât şi pentru persoanele private), tematica de bază a dezvoltării comunitare este obliterarea sentimentului de dependenţă şi înlocuirea acestuia cu sentimentul de siguranţă, încredere în forţele proprii şi dezvoltarea simţului responsabilităţii” [25].

Desigur aceste tematici sunt aplicabile pentru toate comunităţile, fie ele bogate sau sărace. Deşi majoritatea literaturii la tema dezvoltării comunitare se referă la comunităţile sărace, este important să ştim cum aceste abordări ar putea fi aplicate şi în situaţii diverse. De obicei, dezvoltarea comunitară în societăţile afluente este caracterizată sau identificată ca implicare civică sau reînnoire civică.

Un catalizator eficient în această direcţie a fost Alianţa pentru Reînnoire Naţională, o coaliţie de mai mult de două sute de organizaţii locale şi naţionale dedicate principiilor pentru reînnoirea comunităţii. Sloganul organizaţiei este Declanşarea puterii comunitare. Viziunea Alianţei conţine obiective ce ţin de dezvoltarea unor comunităţi noi care lucrează pentru fiecare [26]. Publicaţiile Alianţei, şi anume Strategii şi viziuni ale comunităţii, ne furnizează un ghid pentru reînnoirea comunităţii [27]. La fel Alianţa operează într-un program al Ligii Civice Naţionale, sloganul căreia este Un secol de dezvoltare comunitară. Alianţa şi Liga împreună au constituit Echipa de Asistenţă Comunitară, care lucrează cu comunităţile locale în vederea furnizării asistenţei tehnice în diferite domenii ce ţin de dezvoltarea comunitară, planificare şi strategii.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

19

1

MULTIDIMENSIONALITATEA COMUNITĂŢII

Viziunile comunitare trebuie să reflecte valorile comune ale societăţii. Dezvoltarea viziunii comunitare este procesul de identificare a problemelor, de evaluare a condiţiilor schimbătoare şi de elaborare a unor abordări colective noi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în comunitate. Implicarea tuturor actorilor comunităţii în rezolvarea problemelor şi în planificare contribuie la dezvoltarea sentimentului de autorespect şi mândrie şi motivează cetăţenii să investească în viitorul comunităţii în care trăiesc [28].

Datorită Echipei de Asistenţă Comunitară multe organizaţii au reuşit să elaboreze viziuni fezabile şi planuri strategice de dezvoltare. Printre ele se numără FargoMoorhead (Fargo, North Dakota, şi Moorhead, Minnesota); Sf. Louis, Missouri; Scranton, Pennsylvania; Linn Country, Iowa; Sioux Falls, South Dakota; şi Indianapolis, Indiana. Multe din aceste planuri pot fi găsite via internet.

Fiecare plan a fost formulat de participanţii interesaţi ai comunităţii – atât de întreprinzători (oameni de afaceri, furnizori de servicii), cât şi de cetăţeni independenţi.

Au fost create grupuri de concentrare şi comitate care au lucrat asupra diferitor aspecte ale planificării şi viziunii. Implementarea acestora este realizată de CDCuri – organizaţii-hibrid formate din fondurile diferitor organizaţii sau de un grup de cetăţeni care împărtăşesc aceeaşi viziune. Unele comunităţi au beneficiat de fonduri externe pentru elaborarea viziunii, altele au lucrat cu voluntarii. Toate acestea au format o bază pentru dezvoltarea comunitară, atât prin procesul de comunicare, discuţii, cât şi prin realizarea produsului final.

Deci, dezvoltarea comunitară poate fi definită ca o efectuare a unor eforturi colective în vederea creării unui plan sau a unei viziuni pentru întreaga societate. Acest proces poate necesita fonduri externe, ceea ce implicit duce la formarea unor principii de internaţionalizare a comunităţii. Şi în acelaşi timp dezvoltarea comunitară poate avea loc prin prisma altor contexte, cum ar fi învăţământul pe viaţă sau reînnoirea civică.

Reînnoirea civică ca formă de dezvoltare comunitară In paralel cu iniţiativele de dezvoltare comunitară şi declinul tot mai mare al implicării comunitare au fost făcute eforturi pentru revigorarea simţului de responsabilitate civică la nivel de cetăţean – şi anume dezvoltarea unor noi parametri pentru descrierea termenului de cetăţenie. Cetăţenia este capacitatea unuia de a furniza şi a contribui la serviciul public, astfel creând fiecăruia atât un loc, cât şi o miză în societate.

20

Proiectul Noua Cetăţenie, implementat de Centrul pentru Democraţie şi Cetăţenie din cadrul Institutului de Afaceri Publice Humphery, a dat posibilitate de a elabora, în 1993, un document oficial (White Paper) numit „Noua cetăţenie”. Documentul era conceput pentru a rezolva unele probleme publice şi a înainta propuneri pentru crearea unor parteneriate dintre cetăţeni şi guvern, bazate pe implicarea activă a cetăţenilor. Asemenea parteneriate dădeau posibilitatea creării unei perspective mai largi în care sfera de interes a unui individ capătă valenţe transnaţionale [29]. În decembrie 1994 „Declaraţia civică: chemarea pentru o nouă cetăţenie” a urgentat procesul de redobândire a responsabilităţii şi puterii asupra afacerilor publice.

Referinţa se face la beneficiile oferite de „sectorul al treilea” – cum ar fi asociaţiile de voluntari, congregaţiile religioase, şcolile şi colegiile, presa liberă şi megainstituţiile [30]. La fel declaraţia reuşeşte să identifice o nouă generaţie de lideri inovativi – şi anume cetăţenii politicieni – interesaţi în angajarea tot mai activă a cetăţenilor în sfera politicii publice. Este recunoscut faptul că fiecare comunitate are un potenţial civic imens.

Ideile înaintate de „Declaraţia Civică” şi de Centrul pentru Democraţie au fost mai târziu, în 1995, discutate împreună cu preşedintele Clinton la întrunirea naţională organizată pentru dezbaterea şi revizuirea tematicilor referitoare la cetăţenie şi cetăţean, rolul guvernului în America, şi viitorul statului american în era informaţională.

Fondarea Alianţei Naţionale pentru Reînnoire şi crearea Forului Civic American au condus la clarificarea acestor concepte într-un mod mult mai detaliat. Ca rezultat a fost iniţiată Reţeaua de Practici Civice (RPC) cu obiectivul primar de reînnoire civică [31]. Misiunea RPC-ului constă în revitalizarea democraţiei în vederea confruntării problemelor complexe ale secolului XXI. Printre cele 50 de organizaţii care s-au afiliat la RPC se numără Centru de Reţele Civice, Centrul de Studiu al Comunităţii, Reţeaua Comunitară, Institutul de Studiu al Valorilor Civice, Bibliotecile pentru Viitor, Liga Civică Naţională, Centrul de Jurnalism Civic şi Centrul de Studiu al Resurselor Umane. Activităţile pentru realizarea acestei misiuni includ dezvoltarea abilităţilor civice de orice nivel, împuternicirea familiilor şi dezvoltarea capacităţilor de soluţionare a problemelor. Colaborarea şi coordonarea acestor activităţi este efectuată prin intermediul RPC. O viziune globală a reînnoirii civice poate fi analizată în publicaţiile emise de Centrul de Democraţie Vivida. Obiectivul central al centrului tinde să inspire şi să

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

21

1

MULTIDIMENSIONALITATEA COMUNITĂŢII

pregătească persoanele în vederea abordării conceptului de democraţie ca un sistem pragmatic, benefic, care ar soluţiona problemele societăţii [32]. Viziunea centrului include foarte evident şi rolul bibliotecilor în procesul de dezvoltare comunitară.

Anul 2000 şi anii următori Comunitatea, dezvoltarea comunitară, reînnoirea civică şi idealul unei democraţii adevărate caracterizează tematica filosofică şi socială a ultimului deceniu din acest mileniu. Ironic, dar în mare parte, bibliotecile şi bibliotecarii din SUA au fost separaţi de aceste discuţii filosofice şi sociale, fiind mai mult preocupaţi de schimbările tehnologice care aveau loc în anii ’90 ai secolului XX. În aceeaşi perioadă când ideea reînnoirii civice a mai răsunat o dată, bibliotecile erau mai mult concentrate asupra proceselor de asimilare şi aplicare a noilor posibilităţi tehnologice furnizate de internet şi World Wide Web. Anul 2000 a fost reformator pentru Asociaţia Bibliotecilor Americane pentru că a început cu o reevaluare a conceptului de dezvoltare a comunităţii şi a rolului bibliotecilor în acest proces.

Bibliotecarii nu au fost la masa de tratative când s-au dus discuţii la nivel naţional referitor la dezvoltarea comunităţii şi noua cetăţenie. Bibliotecile n-au luat parte în activităţile altor organizaţii care aveau aceleaşi obiective de dezvoltare. Au fost puţine menţiuni despre bibliotecă în elaborarea documentelor şi planurilor de dezvoltare ale comunităţii. Bibliotecile, ca şi şcolile, sunt văzute mai mult ca participante pasive decât parteneri proactivi în dezvoltarea iniţiativelor vizionare. Excepţii există desigur, dar nu au fost foarte vizibile încât să plaseze activitatea bibliotecarilor în centrul discuţiilor naţionale despre dezvoltarea comunităţii.

Note de final 1. Sarah Ann Long, Building Communities Is Our Business, American Libraries 30 (August 1999): 39.

2. Kathleen de la Pena McCook, Using Ockham’s Razor: Cutting to the Center. Prepared for the Professional Concerns Committee of the Congress on Professional Education.

American Library Association, March 1, 1999. Accessed January 3, 2000. Available <http://www.ala.org/congress/ mccook.html>.

3. Peter Newman, Greening the City, in Eco-City Dimensions, ed. Mark Roseland (Gabriola Island, B.C.: New Society Publishers, 1997), 15.

4. Richard V. Francavilgia, Main Street Revisited: Time, Space, and Image Building in Small-Town America (Iowa City: University of Iowa Press, 1996).

22

5. Norman Walzer and Steven Deller, Rural Issues and Trends: The Role of Strategic Visioning Programs, in Community Strategic Visioning Programs, ed. Norman Walzer (Westport, Conn.: Praeger, 1996), 5-6.

6. Amitai Etzioni, The Spirit of Community (New York: Crown, 1993), 121-122.

7. Amitai Etzioni, The Attack on Community, Society 32 (July / August 1995): 1217.

8. Robert D. Putnam, Bowling Alone: Americaâ&#x20AC;&#x2122;s Declining Social Capital, Journal of Democracy 6 (1995): 65-78; and Tuning In, Tuning Out: The Strange Disappearance of Social Capital in America, P.S. Political Science and Politics 28 (1995): 664-683.

9. Edward J. Blakely and Mary Gail Snyder, Fortress America: Gated Communities in the United States (Washington, D.C.: Brookings Institution Press, 1997).

10. Ibid., 35.

11. Dionne Jr., Introduction: Why Civil Society? Why Now? in his Community Works: The Revival of Civil Society in America (Washington, D C: Brookings Institution Press, 1998), 7-8.

12. Michael Walzer, The Idea of Civil Society: A Path to Social Reconstruction, in Community Strategic Visioning Programs, 123-124.

13. Ibid., 143.

14. Ford Foundation, Seizing Opportunities: The Role of CDCs in Urban Economic Development (New York: Ford Foundation, 1998).

15. Alan C. Twelvetrees, Organizing for Community Development, 2d ed. (Aldershot, Hants, England: Avebury, 1996), 7.

16. Mindy Leiterman and Joseph Stillman, Building Community (New York: Local Initiatives Support Corporation, 1993).

17. Local Initiatives Support Corporation, home page. Accessed November 8, 1999.

Available <http://www.liscnet.org>.

18. Center for Community Change, home page. Accessed November 8, 1999. Available <http://www.communitychange.org>.

19. US Department of Housing and Urban Development, Office of Policy Development and Research, Empowerment: A New Covenant with Americaâ&#x20AC;&#x2122;s Communities (Washington, D.C.: HUD, 1995).

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

23

1

MULTIDIMENSIONALITATEA COMUNITĂŢII

20. US Department of Agriculture, Strategic Plan of the USDA, September 1997, section 8-5. Accessed November 8, 1999. Available <http//www.usda.gov/ocfo/ strat/index.htm>.

11. What Works! In the Empowerment Zones and Enterprise Communities, vol. 2 (Washington, DC: HUD; USDA, 1997).

22. EZ/ECs, The Neighborhood Works 20 (January-February 1997), entire issue.

23. G. Thomas Kingsley, Joseph B. McNeely, and James O. Gibson, Cora-munity Building Corning of Age (Washington, DC: The Development Training Institute; The Urban Institute, 1997). Accessed November 10, 1999. Available <http://www. urban. org/community/combuild.htm>.

24. Ibid.

25. Ibid.

26. Alliance for National Renewal. Accessed November 11, 1999. Available <http:// www.ncl.anr.org>.

27. Derek Okubo, The Community Visioning and Strategic Handbook, 2d ed. (Denver: National Civic League Press; Alliance for National Renewal).

28. Derek Okubo, Community Vision and Pride, in Community Building. Accessed November 11, 1999. Available <http://www.ncl.org/ncl/catll>.

29. Harry Boyte, Benjamin Barber, Dorothy Cotton, Hal Saunders and Suz­anne Morse, The New Citizenship: White Paper. A Partnership between Citizens and Government. Accessed November 10, 1999. Available <http: //www.cpn.org/ sections/affiliates /white_paper.html>.

30. Civic Declaration: Call for a New Citizenship. Accessed November 9, 1999. Available <http://www.cpn.org/sections/new_citizenship/civic_decla ration.html>.

31. Civic Practices Network, home page. Accessed November 8, 1999. Avail­able <http://www.cpn.org>.

32. Doing Democracy: The Quarterly Newsletter of the Center for Living De­mocracy 6 (fall 1999).

2

COMUNITĂŢI DIVERSE: PROVOCĂRILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII

A

depţii diversităţii se regăsesc de multe ori la masa de dezbateri cu propuneri şi idei în speranţa dezvoltării în cadrul unei realităţi complexe. Cereri de acţiuni afirmative, numărul tot mai mare de plângeri împotriva discriminării, lipsa unui cămin şi triumful ideii de „bunăstare prin muncă” – toate acestea în combinaţie au dus la schimbarea conceptului de dezvoltare a comunităţii. Bibliotecile au reprezentat nişte forţe extraordinar de pozitive în decursul acestor timpuri dificile, fiind concepute ca instituţii comunitare accesibile în care diversitatea îşi găsea locul şi avea posibilitatea să tindă spre ceva [1]. Acest capitol revede problemele relaţionate cu diversitatea şi dezvoltarea comunitară. Oferirea de posibilităţi egale pentru toţi şi valorificarea diferenţelor dintre oameni contribuie enorm la dezvoltarea comunităţilor diverse. În timp ce asigurarea unor şanse egale pentru toţi poate fi făcută prin lege, valorificarea diferenţelor între oameni e un obiectiv mai dificil de atins. Pentru a participa în eforturile comunităţii este foarte important ca toţi să fie percepuţi ca egali, cu o cultură şi tradiţii echitabile, deşi diferite. Incluziunea fără suport continuu nu e îndeajuns, şi nici chemarea necesităţii grupurilor minoritare să fie mai mult asemănători majorităţii.

Soluţii legale În SUA barierele legale ce ţineau de participarea totală au fost eliminate acum jumătate de secol şi multe legi au fost emise datorită Comisiei pentru şanse egale în muncă (fondată în 1965) [2]. Deşi de abia o generaţie a trecut în care oamenii de orice etnie sau sex au avut dreptul să concureze pe o piaţă echitabilă şi deschisă, să locuiască unde îşi doresc, să se înmatriculeze la şcolile pe care şi le aleg şi săşi aleagă postul de muncă – totuşi până în prezent se duce o luptă aprigă pentru validarea acestor drepturi. Prin intermediul acţiunilor afirmative, femeile şi bărbaţii

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

25

2

COMUNITĂŢI DIVERSE: PROVOCĂRILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII

de culoare au fost încurajaţi să-şi extindă opţiunile, chiar mai mult, li s-au acordat preferinţe şi extrasuport prin acordarea burselor educaţionale sau ocupaţionale în vederea includerii în anumite domenii de specializare.

Ultimele decizii ale Curţii de Justiţie demonstrează că acţiunile afirmative pentru cei care au fost excluşi în trecut îşi găsesc eficacitatea: •

decizia Hopewood din Texas s-a finalizat cu admiterea studenţilor de culoare la colegii preuniversitare. Legea afectează nu numai statul Texas, dar e validă şi pentru Mississippi şi Louisiana (Circuitul Cinci) [3];

•

în California, Propunerea nr. 186 previne acordarea beneficiilor sau accesul la servicii publice pentru persoanele clandestine, iar Propunerea nr. 209 avertizează statul privind acordarea tratamentelor preferenţiale bazate pe rasă sau sex în sectoarele de educaţie publică, angajare şi contractare;

•

în Florida, Ordinul executiv nr. 99-281 interzice angajarea, contractarea sau accesul la instituţiile educaţionale pe baze preferenţiale de rasă, sex sau origine naţională [4].

Toate aceste acţiuni indică că şi în prezent se fac eforturi pentru a redresa discriminările din trecut. Definite ca „măsuri antidiscriminatorii”, noile măsuri ne duc înapoi la etapa care preceda acţiunile afirmative. Deşi limbajul acestor iniţiative dau şansă diferitor abordări în ceea ce priveşte atingerea egalităţii, totuşi legea mai poate fi interpretată şi altfel.

Efectul acestor măsuri trebuie în totalitate înţeles, deşi datele ne arată o scădere în ratele de înmatriculare a studenţilor afro-americani şi latini în instituţiile de învăţământ superior din California, chiar şi după ratificarea Propunerii nr. 209 (1998). Totuşi schimbarea atitudinii faţă de diversele comunităţi nu e atât de simplă şi necesită schimbări la nivelul rădăcinilor istorice şi al apartenenţei.

Valorificarea diferenţelor În timp ce garanţiile pentru legislaţii şi adjudecări corecte evoluează, concomitent au avansat şi iniţiativele de valorificare a diversităţii în toate aspectele vitale ale societăţii americane. Astăzi curriculumul şcolilor şi universităţilor pune tot mai mult accent pe problemele multiculturale în sistemul educaţional. Au fost făcute eforturi majore de stabilire a departamentelor pentru studii afro-americane, studii latine, studii asiatice, studii nativo-americane, studii pentru femei sau homosexuali, în primul rând, pentru a da posibilitatea elevilor multiculturali să aibă un rol academic, iar studenţilor să înţeleagă cultură şi artă celor din afara contextului euro-american.

26

Odată cu evoluţia acestor discipline şi programe de incluziune studenţii finisează cu o înţelegere mult mai diversă a lumii şi mediul înconjurător, ei procedează cu totul altfel decât cei din generaţiile anterioare.

Mai mult decât atât, în prezent în SUA locuiesc 13,4 milioane de copii imigranţi, ceea ce reprezintă mai mult de 20% din toată populaţia minoră americană. Se aşteaptă transformări culturale majore aşa cum ei fac parte din societatea americană [5].

Succesul mişcărilor pentru apărarea drepturilor omului şi şansele egale pentru toţi au deschis multe uşi spre valorificarea diverselor culturi. Profesorii au inclus în curriculumul de predare autori de provenienţă străină pentru discuţii şi dezbateri.

Comunităţile au început să sărbătorească evenimente ce aparţin altor culturi, cum ar fi Passover, Juneteenth, Cinco de Mayo, Festivalul lunar chinez, Vaisaki sau Ramadan. Începutul secolului a adus în evidenţă diferite aspecte ale diverselor culturi.

Totuşi acest proces nu a fost deloc uşor. Facultăţile s-au luptat pentru introducerea noilor programe educaţionale, oraşele au recunoscut cu greu necesitatea expansiunii civice şi celebrarea tradiţiilor străine, mass-mediei trebuiau să-i reamintească în mai multe rânduri că SUA este compusă din mai multe culori. La început era greu să se distingă diferenţele, nu era uşor să se scrie numele cu diacritice, era dificil să apreciezi o muzică cu alte ritmuri şi obositor să stabileşti o altă întrunire pentru a dezbate subiectul incluziunii. Deja în proces, toate aceste lucruri au devenit mai puţin complicate şi obositoare – mai mult decât atât, ele au devenit naturale şi juste, extinzând viziunea globală a celor care au făcut un efort.

Diversitatea locului şi diferenţele statutului economic Tematica diversităţii culturale ca factor ce influenţează succesul dezvoltării comunitare a fost abordată de nenumărate ori, însă mai puţin şi mai critic s-a pus accentul pe diferenţele de loc şi statutul economic. Cei care locuiesc în SUA vor sa creadă că societatea americană nu e dispersată în clase sociale şi fiecare îşi poate mobiliza forţele pe scară economică pe propriile merite. Prosperitatea economică din ultimii ani ne-a făcut să credem că fiecare poate progresa. Această percepţie nu este însă susţinută şi de legislaţia în vigoare care a diminuat ajutoarele materiale pentru şomeri: începând din 1996, odată cu intrarea în vigoare a Actului de reformare a ajutoarelor materiale, se limitează numărul de luni în care o familie poate beneficia de subsidii financiare.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

27

2

COMUNITĂŢI DIVERSE: PROVOCĂRILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII

Chiar şi pentru foştii şomeri care se văd actual implicaţi în câmpul de lucru e foarte complicat sa se menţină, pentru că odată cu creşterea salariului scad subsidiile pentru transport, cheltuieli medicale sau cheltuieli de consum [6]. Cei care se află la baza piramidei economice trec prin perioade de nelinişte pentru că de obicei se află la un pas de colaps economic chiar dacă au un post de muncă. Mulţi dintre cei care primeau ajutoare materiale s-au integrat în muncă, dar pentru salarii minime – şi se văd obligaţi să aibă mai multe joburi pentru a se menţine, chiar cu posibilităţi de obţinere a unei creditări.

Această situaţie, din păcate, persistă. Divergenţele de venituri sunt mai mari astăzi ca niciodată. La nivel de ţară media veniturilor pentru cei mai bogaţi (20%) (137 500 dolari) a fost de zece ori mai mare decât pentru cei mai săraci (20%) (13 000 dolari) [7]. Este foarte dificil să implici oameni care lucrează pe tot parcursul zilei în activităţi de dezvoltare comunitară, care de obicei necesită în majoritatea cazurilor prezenţa fizică a persoanei.

De asemenea continuă să existe o mare parte de oameni care, deşi nu beneficiază de ajutoare materiale, sunt şomeri, niciodată nu au lucrat sau sunt în genere fără casă. În cartea Noua lume rece: a creşte într-o ţară complexă, autorul William Finnegan relatează faptul că „această ţară a fost (şi continua să fie) într-o condiţie stranie (chiar fără precedent). În timp ce economia naţională este în creştere, perspectivele economice ale americanilor din contra scad. Pentru mulţi tineri şi în special pentru cei fără diplome avansate – care de altfel alcătuiesc majoritatea lucrătorilor americani – salariile reale au scăzut semnificativ în ultimii 24 de ani... lăsând 30% din populaţia activă a ţării să primească prea puţin pentru a-şi scoate familia din pragul sărăciei” [8].

O altă problemă economică care merită să fie luată în consideraţie este numărul mare de oameni fără loc de trai. În conformitate cu datele furnizate de Raportul Institutului Urban din 1999 media salariului lunar pentru o persoana fără loc de trai a fost de 367 dolari, ceea ce reprezintă 51% din nivelul sărăciei. Această categorie de oameni este foarte vulnerabilă din mai multe puncte de vedere – nivelul nesemnificativ de educaţie, puţine abilităţi profesionale, lipsa familiei, abuz de substanţe nocive, boli mintale şi manifestări nelegale [9]. 49% din această categorie sunt afro-americani, 32% – caucazieni, 12% – hispanici, 4% – americani, 3% – asiatici. 40% din totalitate sunt veterani şi locuiesc atât în zonele urbane, cât şi în cele rurale [10].

28

Sărăcia – în termenii definiţi de guvernul SUA – capătă valenţe diferite în fiecare an. În anul 1998‚ coşul minim de consum pentru cei săraci a fost de 16 600 dolari pentru o familie de patru persoane [11]. Deşi rata sărăciei (procentul de populaţie care întrece limita coşului minim de consum) a scăzut la 12,7%, începând cu anul 1998, numărul persoanelor sărace a crescut până la 34,5 milioane [12]. Într-adevăr, schimbările ce ţin de natura muncii au contribuit la aceste diferenţieri.

Diminuarea puterii asociaţiilor de muncă a fost cauzată de mai mulţi factori, inclusiv de teritorializarea factorilor de producţie în zonele cu forţă de muncă mai ieftine.

Consecinţele au condus la schimbări atât în structurile ce coordonează angajarea în câmpul de muncă, cât şi la separarea tot mai adâncă a comunicării şi culturii ce nu mai depind atât de mult de socializările şi relaţiile vitale create în procesul de muncă [13].

Educaţia este văzută ca mijloc prin care forţa de muncă poate participa la boomul economic general, dar este total greşit să crezi că această uşa e deschisă tuturor. 17% din populaţia totală americană trecută de 25 de ani nu au studii liceale terminate.

Adulţii de peste 25 ani, care au avut patru sau mai mulţi ani de colegiu, în 1997 reprezintă numai 23,9% din totalitatea populaţiei. Procentajul adulţilor care au absolvit colegiul variază mult în funcţie de etnie: americanii asiatici – 42,2%, albii – 24,6%, afro-americanii – 13,3% şi hispanicii – 10,3% [14].

Luând în considerare aceste cifre este foarte important ca persoanele de decizie să elaboreze strategii care vor fi valabile pentru populaţie la toate nivele economice şi să găsească metode de implicare în masă. Foarte des, când vine vorba de comunitate, vocile manierate domină, pentru că acele persoane au timpul şi abilităţile necesare de a participa. Deci este vital să înţelegem şi să abordăm probleme economice în aceeaşi măsură, decât să ne axăm doar pe indicatori de diversitate şi etnie.

Oamenii săraci sunt de multe ori excluşi din discuţii pentru că ei au accesul limitat la spaţiile de dezbateri publice. Experienţele lor sunt relatate de alţii. În analiza autobiografică a femeilor lucrătoare, autoarea Roxanne Rimstead notează faptul că vieţile acestora devin mai semnificative pentru cititori prin exemplificări din istorii şi localităţi reale şi tind să creeze atitudini mult mai receptive la diferenţele psihologice create de lipsurile materiale şi excluderea socială [15].

Comunităţile rurale resimt diferit nivelul de separare de comunităţile mai mari şi mulţi dintre cei care locuiesc în zonele rurale se simt îndepărtaţi şi izolaţi de ceilalţi. Joey Dyer notează în monografia sa: „Noul mileniu, piaţa globală, tehnologic

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

29

2

COMUNITĂŢI DIVERSE: PROVOCĂRILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII

dezvoltată, şi un sistem monetar global forţează clasa lucrătoare şi fermierii să concureze pe un câmp global, caracterizat de schimbări rapide. Toate acestea sunt o ofertă destul de proastă pentru cei care s-au născut şi au crezut în visul american şi pentru cei care consideră standardele existente de trai grele şi inacceptabile [16] Totuşi, sărăcia rurală rămâne un subiect greu de înţeles şi studiile tind mai mult să pună întrebări decât să ofere soluţii. Sărăcia rurală este văzută ca un paradox.

Tradiţiile familiilor rurale sunt frumoase, dar greu de menţinut; abilitatea de supravieţuire din propriile surse şi din barter mai sunt şi astăzi viabile, dar destul de obositoare; legăturile spirituale de pământ sunt confortante, dar constrângătoare în acelaşi timp [17].

Alte probleme, însă, parvin dacă analizăm suburbiile sau oraşele de periferie din apropierea centrelor mai mari de populaţie. Caracterizate de Joel Garreau, oraşele de periferie: (1) au cinci milioane sau mai mulţi metri pătraţi de spaţiu pentru închiriat; (2) au 600 000 sau mai mulţi metri pătraţi de spaţiu pentru afaceri cu amânuntul; (3) au mai multe locuri de muncă, decât dormitoare; (4) sunt percepute de populaţie ca un loc sigur; şi (5) 30 de ani în urmă nu erau un oraş. Exemplu în acest sens au devenit Schaumburg, Georgia, Irvine, California; Autostrada 128, Massachusetts; si Coridorul de Energie Centrală din Katy Freeway-West [18].

Pentru definirea comunităţilor în oraşele de periferie Garreau a apelat la diferite categorii de oameni – atât angajaţi în diferite domenii, cât şi şomeri. La întrebarea „Ce înseamnă comunitatea pentru Dv.?” Tom Nielsen considerat geniu în construirea comunităţilor a răspuns că „nu înseamnă nimic altceva decât un termen de marketing” [19].

Suburbiile prezintă un alt set de întrebări referitor la comunitate. Deşi multe articole au fost scrise pe parcursul ultimelor decenii, totuşi suburbiile continuă să fie un subiect de studiu şi opinie [20]. Aceasta în mare parte se datorează faptului că forţele de producţie se regăsesc deghizate în zonele de parcare şi spaţiul public se identifică în mall-urile pentru shopping. Munca e invizibilă ca proces şi numai consumaţia poate fi determinată [21].

Peter Beinart, în eseul său care analizează Olathe, o suburbie a Kansasului care a devenit o zonă de creştinism conservativ, afirmă că „drepturile creştine nu au fost concepute din mişcarea rurală, ci cea suburbană”. Autorul notează că lipsa unei comunităţi organice în suburbii, caracterizată de o viată în jurul mall-urilor de

30

shopping, în conglomerat cu lipsa unei vieţi civice a făcut posibilă creşterea religiei evanghelice, bisericile fiind considerate centre comunitare şi locuri de venerare.

Afluenţa şi sărăcia sunt fenomene foarte alăturate în USA şi vizibile, în special în Los Angeles unde nu există în partea mediană joburi bine plătite, în special în domeniul tehnologic, unde acompaniază „un torent de muncitori care primesc mai puţin decât nivelul minim de subzistenţă” [23].

Dezvoltarea aşa-numitelor comunităţi închise (cu porţi) cum este Hidden Hills (cu cel mai înalt venit pe cap de locuitor din California), situat în afara Los Angelesului, devine tot mai mult un indicator că diferenţele de venit constituie un factor important în dezvoltarea comunitară integrală [24]. Edward Blakely şi Mary Gail Snyder fac referire la comunităţile închise şi observă următoarele: „Comunitatea este mai mult decât un set de relaţii sociale în America... Aşa cum locul şi comunitatea sunt tot mai mult bazate pe confort, tindem mai mult să cumpărăm mediul care ne înconjoară, decât să-l creăm – se formează o vecinătate care ţine mai puţin de instituţiile sociale şi tot mai mult de cele economice... Barierele şi porţile devin tot mai mari obstacole de trecut; ele se transformă în simboluri ale unei structuri sociale care ar putea avea efecte profunde asupra unei întregi naţiuni” [25].

Robert D. Kaplan explorează aceeaşi idee în Sălbăticia unui imperiu: voiaj în America de mâine, în care autorul caracterizează dezvoltarea naţiunii într-o societate înalt divizată în două extreme – oameni influenţi pe piaţa globală cu oficii, parcări, comunităţi închise şi lucrători ce prestează varii servicii.

De fapt, creşterea numărului de organizaţii comunitare poate fi un indicator care denotă că pentru multe persoane comunitatea este văzută ca un spaţiu închis, privat asupra căruia au o marjă de influenţă şi control. Dezvoltarea Institutului Asociaţiilor Comunitare, Asociaţia de lobbying pentru comunitate, Asociaţia pentru cămine de locuit, precum şi cooperativele reprezintă 205 000 de entităţi care pot materializa ce Robert B. Reich caracterizează ca „secarea succesului” [27].

Ironic, dar cei care aparţin comunităţilor închise vor să contribuie la dezvoltarea comunitară la fel. Institutul Asociaţiilor Comunitare recent a editat o carte intitulată Mai întâi comunitatea! care sugerează practici de obţinere a spiritului comunitar; stabilirea unei misiuni şi elaborarea unui plan strategic; împuternicirea asociaţiilor pentru furnizarea serviciilor sociale, educaţionale, de sănătate etc.; şi conectarea la comunităţile mai mari [28]. Aceeaşi strategie trebuie urmată fie de suburbii, de

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

31

2

COMUNITĂŢI DIVERSE: PROVOCĂRILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII

oraşele de periferie sau comunităţile închise cu case de milioane de dolari – toţi vor o comunitate.

Unitate in jurul diversităţii Promotorii comunităţii câteodată îşi asumă modul în care oamenii vor să-şi trăiască viaţa şi impun anumite obiective ce ţin de valori în procesul de formare a unei viziuni comunitare. Cea mai extremă versiune a acestei menţiuni constă în faptul că comunităţile cu restricţii şi reguli urmate până şi pentru aparenţele şi culorile caselor de locuit tind să-i marginalizeze pe cei care sunt diferiţi.

Acest capitol demonstrează că diferenţele de etnie şi de clase sociale îngreuiază procesul de dezvoltare în orice societate. Diversitatea mai mult extinde, decât clarifică sarcinile pentru o adevărată dezvoltare comunitară. Totuşi actorii comunităţii trebuie să exploreze aspectele ce ţin de diversitate dacă vor să construiască o comunitate adevărată. După ce am definit însemnătatea diversităţii în dezvoltarea comunitară, putem să trecem la identificarea paşilor care trebuie urmaţi.

Note de final 1. Terry Pindall, A Good Place to Live: America’s Last Great Migration (New York: Holt, 1995).

2. Brown V. Board of Education, 1954; Civil Rights Act, 1964; Voting Rights Act, 1965; Age Discrimination Act of 1967; Americans with Disabilities Act of 1990.

3. J. Selingo, University of Texas at Austin Ends Minority Hiring Program, Chronicle of Higher Education (January 15, 1999).

4. Florida, Executive Office of the Governor, Executive Order 99-281, November 9, 1999.

5. Ruben G. Rumbaut, Transformations: The Post-Immigrant Generation in an Age of Diversity, JSRI Research Report no. 30 (East Lansing, Mich.: The Julian Samora Research Institute, Michigan State University, 1999).

6. Jack A. Meyer, Assessing Welfare Reform: Work Pays, Public Interest 136 (summer 1999): 113-120.

7. Jared Bernstein et al., Pulling Apart: State-by-State Analysis of Income Trends (Washington, D.C.: Economic Policy Institute and Center on Budget and Policy

32

Priorities, January 2000). See also Frank Levy, The New Dollars and Dreams: American Incomes and Economic Change (New York: Russell Sage, 1998).

8. William Finnegan, CoW New World: Growing Up in a Harder Country (New York: Random House, 1998), XIII. 9. Martha R. Burt et al., Homelessness: Programs and the People They Serve: Summary Report: Findings of the National Survey of Homeless Assistance Providers and Clients (Washington, D.C.: The Urban Institute, December 1999).

10. Scott Logan, The Face of Homelessness (Issue Brief: Critical Issues for County Officials) (Washington, D.C.: National Association of Counties, October 1999), 3.

11. U.S. Census Bureau, Current Population Survey. Accessed November 16, 1999.

Available <http://www.census.gov/hhes/poverty/threshld/thresh98. html>.

12. U.S. Census Bureau, Current Population Survey, March 1969 to 1999. Accessed November 16, 1999. Available <http://www.census.gov.hhes/ www/img/incpov98/ chart4 .gif>.

13. Stanley Aronowitz, The Politics of Identity: Class, Culture, and Social Movements (New York: Routledge, 1992), 246.

14. U.S. Bureau of the Census, Census of Population. Accessed November 16, 1999.

Available <http://www.census.gov/statab/freq/98s0260.txt>.

15. Roxanne Rimstead, Subverting Poor Me: Negative Constructions of Identity in Poor and Working-Class Womenâ&#x20AC;&#x2122;s Autobiographies, in The Language and Politics of Exclusion: Others in Discourse, ed. Stephen Harold Riggins (Thousand Oaks, Calif.: Sage, 1997), 262.

16. Joel Dyer, Harvest of Rage (Boulder, Colo.: Westview Press, 1997), 71.

17. Patricia Garrett and Naurine Lennox, Rural Families and Children in Poverty, in Persistent Poverty in Rural America, Rural Sociological Society Task Force on Persistent Poverty (Boulder, Colo.: Westview Press, 1993), 235.

18. Joel Garreau, Edge City: Life on the New Frontier (New York: Anchor Books/ Doubleday, 1991).

19. Ibid., 301.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

33

2

COMUNITĂŢI DIVERSE: PROVOCĂRILE PROCESULUI DE DEZVOLTARE A COMUNITĂŢII

20. Herbert Gans, The Levittowners: Ways of Life and Politics in a New Suburban Community (New York: Pantheon, 1967). See also M.P. Baumgartner, The Moral Order of a Suburb (New York: Oxford University Press, 1988).

21. Maureen P. Sherlock, Moral Minimalism and the Suburban Spec-tacle, Arr Papers (May / June 1998): 22-25.

22. Peter Beinart, Battle for the ‘burbs’, New Republic 219 (October 19, 1998): 2529.

23. Edward W. Soja, Los Angeles, 1965-1992: From Crisis-Generated Restructuring to Restructuring-Generated Crisis, in The City: Los Angeles and Urban Theory at the End of the Twentieth Century, ed. Allen J. Scott and Edward W. Soja (Berkeley, Calif.: University of California Press, 1996), 446.

24. Andrew Stark, America, the Gated? Wilson Quarterly 22 (winter 1998): 58-79.

25. Edward J. Blakely and Mary Gail Snyder, Fortress America: Gated Com­munities in the United States (Washington, D.C.: Brookings Institution Press, 1997), 35.

26. Robert D. Kaplan, An Empire Wilderness: Travels into America’s Future (New York: Random House, 1998).

27. Robert B. Reich, The Work of Nations: Preparing Ourselves for 21st-century Capitalism (New York: Knopf, 1991).

28. Community Associations Institute, Community First! Emerging Visions: Reshaping America’s Condominium and Homeowner Associations (Alex­andria, Va.: CAI, 1999).

See also Evan McKenzie, Privatopia: Homeowner Associations and the Rise of Residential Private Government (New Haven: Yale University Press, 1994).

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

B

ibliotecile publice reprezintă o parte importantă din comunităţile mai mari.

Deşi în general viziunea, misiunea şi obiectivele unei comunităţi stau la baza procesului de planificare într-o biblioteca, este totuşi nevoie de o analiză mai profundă a acestui adevăr în cazul în care bibliotecile vor să preia rolul de promotori ai dezvoltării comunitare. Acest volum se concentrează pe analiza bibliotecilor publice, deci trebuie luată în considerare întreaga comunitate pe care o serveşte [1]. În capitolele anterioare am explorat definiţia complexă a comunităţii, împreună cu formele ei de guvernământ, organizaţii nonprofit şi strategii sociale de dezvoltare comunitară. A fost descrisă natura diversă a comunităţii caracterizată de o varietate de oameni şi cadre care trebuie luate în considerare pentru procesul de dezvoltare.

Gerald E. Frug ne prezintă o noua viziune asupra dezvoltării comunitare în cartea sa Formarea oraşelor: dezvoltarea comunitară fără hotare. Autorul propune mai multe metode de creştere a libertăţii publice, susţine extinderea spaţiului public prin mărirea nivelului de confort pentru rezidenţii metropolitani şi sensibilizarea acestora cu privire la diversitatea comunitară. Frug propune o nouă definiţie legală a unui oraş prin eliminarea hotarelor care îl separă [3]. Datorita faptului că bibliotecile întruchipează întru totul serviciul public care are potenţialul să sprijine obiectivele de dezvoltare, autorul prezintă o modalitate diferită de abordare a acestui proces prin valorificarea diversităţii şi o analiză realistă a posibilităţilor de dezvoltare.

Paradoxul volumului constă în faptul că bibliotecile încă o dată nu figurează printre exemplele lui Frug. Cum ar putea bibliotecile să fie incluse în cohorta serviciilor de dezvoltare comunitară contemplate în modelele teoreticienilor comunitari?

Vizionarea: imaginarea viitorului Planificarea pentru rezultate: proces de transformare a bibliotecilor publice – publicaţie elaborată de Asociaţia Bibliotecilor Publice – „intenţionează mai mult să

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

35

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

ajute managerii, angajaţii şi directorii de biblioteci publice să gestioneze viitorul, mai mult decât să reacţioneze în prezent” [4]. Capitolul trei Vizionarea: imaginarea viitorului analizează necesitatea vizionării ca proces prin prisma celor şase sarcini de planificare, şi anume: 1) articularea unei viziuni comunitare; 2) scanarea comunităţii; 3) identificarea necesitaţilor comunitare; 4) scanarea bibliotecii; 5) determinarea necesitaţilor comunitare care trebuie oferite bibliotecilor; 6) elaborarea unei viziuni de dezvoltare în cadrul bibliotecii [5].

Prima sarcină se referă la viziunea comunitară în întregime, dar nu ne vorbeşte şi despre iniţiativele care stau la baza procesului de vizionare. Publicaţia sugerează ca biblioteca să „acţioneze în rol de catalizator pentru dezvoltarea comunităţii” [6] chiar dacă nu există nicio viziune comunitară la momentul în care biblioteca îşi planifică activităţile de viitor. Această sugestie, aparent uşoară, însă nu furnizează informaţie suficientă pentru asigurarea unui proces de succes. Sarcinile care urmează să fie realizate ne vorbesc mai mult de elaborarea „unei viziuni comunitare schelet în cadrul bibliotecii publice” [7]. Această decizie însă ar putea să izoleze biblioteca din cadrul general de dezvoltare comunitar, de aceea bibliotecarii trebuie să ţina cont de contextul naţional de planificare şi vizionare.

Ultima decadă a fost reprezentată de doua mişcări de dezvoltare comunitară, şi anume dezvoltarea durabilă şi planificarea organică. O trecere rapidă în revistă a acestor două fenomene ne va ajuta să înţelegem mai bine conceptul de dezvoltare comunitară.

Dezvoltarea durabilă Conceptul de dezvoltare comunitară apare pentru prima dată în atenţia publicului odată cu apariţia publicaţiei Viitorul nostru comun, în 1987. Agenda Globală pentru Schimbare, aşa-numitul Raport Brundtland este un mandat pentru dezvoltare care intenţionează să satisfacă necesităţile prezente fără a compromite abilităţile generaţiilor viitoare să facă faţă propriilor necesităţi [8]. În 1992 a fost formată Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă în vederea

36

monitorizării implementării acestui plan şi atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă în secolul XXI. Cu puţin timp după formarea Comisiei ONU preşedintele Clinton a creat Consiliul pentru o Dezvoltare Durabilă (CPDD) cu misiunea: •

de a realiza un consens în politica de dezvoltare prin compilarea diferitor interese în vederea identificării şi dezvoltării strategiilor şi politicilor inovative economice, sociale şi de dezvoltare a mediului;

•

de a implementa politici de dezvoltare comunitară prin implicarea actorilor şi diverselor interese pentru o mai bună identificare a necesitaţilor şi o implementare îmbunătăţită;

•

de a sensibiliza publicul cu privire la dezvoltarea durabilă; şi

•

de a monitoriza şi evalua progresul la nivel naţional, de comunitate şi de

întreprindere [9].

Prima fază a CPDD-ului a fost finalizată cu câteva rapoarte pertinente pentru viziunea comunităţii. Conexiunea publică, dialog şi educaţie, emis în februarie 1997, a inclus ca sarcină de realizare „dezvoltarea viziunii comunitare”. La acest capitol procesul de vizionare e exemplificat prin intermediul comunităţilor care au elaborat viziuni de dezvoltare, cum sunt regiunile Greenville, Carolina de Sud, Noblesville, Indiana, Owensboro, Kentucky, Plymouth, Wisconsin, Santa Ana Pueblo, New Mexico, Seattle şi Washington. Organizat în jurul conceptului de durabilitate, această sarcină denotă clar că vizionarea ca proces e ineficientă fără o implicare adecvată la nivel de comunitate [10].

O altă parte a raportului CPDD – intitulat Comunităţi durabile – denota un idealism exuberant: „Comunităţile îşi vor extinde oportunităţile şi motivaţia pentru o implicare civică corespunzătoare şi vor reorienta şcolile şi alte instituţii comunitare în vederea unei educaţii civice mai bune. Acestea vor încuraja cetăţenii să-şi creeze o viziune de interes comun şi pe termen lung. Participarea în programele pentru o dezvoltare mai durabilă şi identificarea obiectivelor comune vor contribui la restabilirea valorilor comunitare... Aceste iniţiative au fost elaborate pentru a acţiona la nivel psihologic mai mult decât instituţional pentru dezvoltarea unui sens comunitar puternic care va influenţa americanii să lucreze împreună în vederea soluţionării problemelor comune şi să îmbunătăţească vecinătatea, comunităţile şi în general vieţile acestora” [11].

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

37

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

Iniţiativa Comunităţilor Durabile în mare furnizează o bază foarte bună pentru reflecţie asupra procesului de construire a unei comunităţi. Secţiunea Capacitatea locala şi parteneriat: crearea „genelor civice”, din ultimul raport al CPDD-ului Spre o ţară durabilă: prosperitate, oportunităţi şi un mediu sănătos pentru secolul XXI, descrie rezultatele formării capacităţii locale: „O comunitate trebuie să fie aptă să-şi creeze o viziune pentru viitor, să o dezvolte şi să o implementeze împreună cu sectoarele publice şi private şi să evalueze progresele spre realizarea acesteia. Instituţiile şi reţelele formale şi neformale de persoane vor oferi capabilităţile necesare pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare, care la fel vor sta la baza creării unui sistem local de filantropie, voluntarism, devotament pentru afaceri şi dezvoltare. Cu cât procesul de transformare socială şi culturală este mai profund, cu atât comunităţile sunt mai motivate să creeze un mediu de interacţiune pentru dezvoltarea unei capacităţi locale şi a spiritului colectiv [12].

Iniţiativa preşedintelui a fost elaborată ca urmare a eforturilor asociaţiilor şi grupurilor descrise în primul capitol de a refocaliza direcţia de dezvoltare comunitară.

Natura voluntară a multor structuri americane pot influenţa considerabil procesul de dezvoltare a comunităţii, chiar şi fără sprijin guvernamental [13]. Înţelegerea mişcării de dezvoltare durabilă este foarte importantă pentru articularea viziunii bibliotecii prin prisma viziunii comunitare. Deşi pe plan internaţional procesul de dezvoltare durabilă rămâne unul destul de complex, este absolut necesar să-l înţelegem pentru construirea comunităţii de astăzi.

Planificarea organică Planificarea este un proces care poate să fie abordat diferit de la un caz la altul.

Necesitatea acesteia derivă din interiorul organizaţiilor, guvernelor şi afacerilor.

Durabilitatea a stat la baza vizionării şi planificării încă din anii ’90 ai secolului trecut. Şi totuşi deciziile cu privire la elaborarea unor planuri rămân ambigue.

O cerinţă externă de planificare – cum ar fi aplicarea pentru fondurile Enterprise Zone – poate cauza acest proces organizaţional. Exemple reprezentative de acest fel pot fi văzute pe site-urile web oficiale din Chicago, Illinois – Empowerment Zone (Zona de împuternicire) – care descriu planurile elaborate de comunitate. Programul strategic de vecinătate iniţiat de Chicago este citat ca model de investiţie comunitară în strategia Empowerment Zone [14].

Multe guverne, însă, au departamente de planificare şi angajează specialişti ale căror sarcini pot include crearea planurilor comunitare şi de vecinătate. Comisia

38

de planificare a oraşului Philadelphia include un Departament de Planificare Comunitara care e responsabil de „suportul şi menţinerea procesului de participare civică” [15]. Adiţional oficialii selectaţi pot iniţia procesul de planificare, de exemplu, ca în cazul „Programului de vizionare Livable Tucson”, lansat de primar şi consiliul oraşului [16].

Cu atâtea investiţii guvernamentale – în activităţi de vizionare şi planificare – sugestia că biblioteca ar putea să acţioneze ca un catalizator sună puţin iraţional.

Aceasta nu înseamnă neapărat că biblioteca nu ar putea juca acest rol, ci mai degrabă ar însemna investiţii destul de majore de muncă şi de timp înainte de a lua această decizie. Evoluţia procesului de participare civică şi implicare a cetăţenilor în elaborarea viziunii pentru comunităţi durabile este o abordare numită planificare organica.

Planificarea organica este condusă de cetăţeni, orientată spre viitor şi îndreptată spre îmbunătăţirea guvernării locale şi comunitare. Poate exista independent de sponsorizările instituţionale; este mai mult orientată pe un proces continuu; oferă rezultate distincte şi poate formula politici alternative. Atunci când grupuri de cetăţeni colaborează în vederea adresării anumitor probleme comunitare care au fost deja incluse în strategiile guvernamentale – se poate iniţia un nou tip de viziune, orientată spre viitor, incluzivă şi concentrată asupra unor rezultate tangibile. Toate aceste caracteristici pot fi definite ca organice, în special când îşi trag rădăcina din interacţiunea comunitară, şi nu din planurile guvernamentale sau instituţionale fixe [17]. În analiza sa referitor la rolul guvernului în secolul XXI Bryan T. Downs notează că „realizarea unui viitor durabil, o nouă viziune şi iniţiere a unui nou proces de luare a deciziilor pentru probleme complexe, interconectate şi conflictuale necesită un nou leadership şi o schimbare culturală corespunzătoare” [18]. Bibliotecile care „planifică pentru rezultate” trebuie să se relaţioneze şi să apeleze la aceste structuri şi la viziunile acestora şi să ia în considerare toate elementele participării comunitare şi planificării organice înainte de a-şi lansa propria viziune. Cunoaşterea comunităţii la această etapă e crucială. Cei care favorizează planificarea organică concep biblioteca ca orice altă structură guvernamentală care încearcă să catalizeze procesul de vizionare.

Iniţiativa comunitară comprehensivă

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

39

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

Pentru bibliotecarii care vor intr-adevăr să contribuie la procesul de dezvoltare comunitară este foarte important să înţeleagă şi să monitorizeze evoluţia întregii mişcări. Capitolul 1 rezumă evoluţia conceptului în anii ’90 şi ne prezintă cauzele mişcării de dezvoltare ce ţineau de angajamentul civic şi restructurare. Procesul de îmbunătăţire a calităţii vieţii prin împuternicirea cetăţenilor, asociaţiilor şi organizaţiilor în vederea identificării prioritarilor şi oportunităţilor de lucru şi sprijinirea iniţiativelor de transformare reprezintă un alt subiect de interes major analizat la Masa rotundă de iniţiative comunitare pentru copii şi familii în cadrul Institutului Aspen [19].

Iniţiativele Comunitare Comprehensive (ICC) au obiectivul de a promova transformările pozitive în societate şi să opereze pe baza premisei de decentralizare şi a delegării autorităţii şi responsabilităţilor statale în structurile de mai jos. ICC este bazată pe principiile de înţelegere şi dezvoltare comunitară şi îşi trage originea din eforturile de dezvoltare comunitară precedente, cum ar fi mişcarea de Dezvoltare a corporaţiilor comunitare (DCC). Cauzele apariţiei acestui fenomen în anii ’90 pot fi atribuite: 1) recunoaşterii de către specialişti că fragmentarea furnizării serviciilor limitau succesul programului de dezvoltare; 2) înţelegerii că costurile înalte la servicii necesitau strategii mai eficiente; 3) recunoaşterii că programul de reabilitare a căminului nu era tocmai unul de succes în comunele cu venituri mici; şi 4) acceptării de către tot mai mulţi că parteneriatele private-publice şi iniţiativa locală sunt alternative pentru guvern [20].

ICC contribuie la crearea sinergiei dintre sectoarele sociale, economice şi fizice ale societăţii şi la dezvoltarea comunităţii prin îmbunătăţirea capacitaţilor persoanelor, instituţiilor şi asociaţiilor pentru bunăstarea comunităţii.

Conştientizarea tot mai mare a necesitaţii unei reforme cross-sectoriale şi recunoaşterea faptului că vieţile oamenilor trebuie să fie conectate cu comunitatea pentru a realiza o transformare reală fac ICC tot mai recunoscută. ICC a evoluat împreună cu alte modele de dezvoltare, cum ar fi DCC, însă s-a dovedit a fi mai eficientă datorită proceselor de planificare şi implementare comprehensive. Este probabil ca bibliotecarii să fie mult mai eficienţi în modelul ICC decât DCC. Deşi modelul de dezvoltare comunitară s-a schimbat, totuşi procesul de planificare

40

rămâne a fi în mare parte neclar, deoarece capacităţile organizaţionale sunt greu măsurabile.

Capacitatea – termen care şi-a extins înţelesul pe parcurs – se referă la tot ce e nevoie pentru realizarea dezvoltării în comunitate [21]. Într-o mare măsura utilizarea tot mai mare a acestui termen ca metodă de măsurare a puterii comunităţii se datorează faptului că este des utilizat în documentele emise de United Way of America. United Way s-a dovedit a fi un program foarte efectiv în transformarea procesului de planificare din cadrul agenţiilor de servicii sociale. Constă dintr-o reţea vastă de 1400 organizaţii independente care a acumulat 3,4 miliarde dolari SUA, între 1997 şi 1998, şi a sprijinit 45 000 de agenţii [22]. Dezvoltarea capacităţii a fost termenul utilizat pentru a reflecta legătura dintre rezultatele programei şi rezultatele comunitare în general. Relaţia dintre aceste două variabile i-a făcut pe managerii United Way să înţeleagă că realizarea transformării comunitare necesită mult mai mult decât finanţare. Trebuie să existe o strategie comprehensivă [23].

Transformarea / restructurarea a fost abordata în 1999 în Documentul alb emis de United Way of America. A fost discutată relaţia dintre dezvoltarea cât mai eficientă a comunităţii şi cele două instrumente de implementare – rapoartele cu referire la poziţia comunităţii şi intervenţiile comunitare. Sarcinile intervenţiilor comunitare includ: • elaborarea unei strategii de acţiune pentru obţinerea rezultatelor planificate; • elaborarea unui plan de acţiuni detaliat şi a unei metodologii de implementare a strategiei: ce, de către cine, cu cine şi când; • luarea deciziei cu privire la care indicatori / informaţie vor demonstra realizarea rezultatelor; • elaborarea şi implementarea unui plan pentru măsurarea indicatorilor de performanţă [24].

United Way este o organizaţie care merită o consideraţie aparte – în primul rând pentru că are o misiune şi o penetrare naţionala diferită de toate celelalte programe şi organizaţii cu acelaşi scop. Vizionarea şi planificarea comunitară şi organizaţiile finanţate de United Way pot fi chiar contraproductive în cazul când nu se acordă o atenţie mai mare ghidurilor de implementare.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

41

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

Dezvoltarea comunitară a devenit foarte actuală încă de la începutul acestui secol. Şi totuşi, acest concept, care pare a fi uşor de înţeles, în practică nu este atât de simplu de urmat. Procesul devine mai complex când vine vorba de diferite abordări concentrate pe produs sau pe proces, precum şi de diferenţele de aşteptări sau rezultate.

Dinamica acestor abordări a fost analizată în vederea elaborării unor paşi care trebuie întreprinşi pentru o coordonare mai bună a dezvoltării comunitare. Conflictul dintre produs şi proces se produce în câteva domenii de acţiune: – eficienţă versus participare: sau altfel spus dezvoltarea capacităţii. Revitalizarea comunităţii este direct proporţionala cu dezvoltarea capacitaţii, chiar dacă implică realizarea unor obiective rapide. Fără participarea locuitorilor comunităţii procesul de transformare este aproape imposibil; – expertiză versus facilitare: utilizarea specialiştilor poate fi cea mai rapidă metodă de realizare a unor produse finale, însă fără implicarea comunităţii în proces. Suportul tehnic şi informaţional pentru rezidenţii comunităţii facilitează implicarea acestora pentru găsirea soluţiilor şi în acelaşi timp dezvoltă capacităţi; – proiecte specifice versus dezvoltare comunitară: implicarea activităţilor de dezvoltare în mediul de lucru al ICC va crea un cadru de leadership pentru rezolvarea problemelor şi va oferi posibilitatea elaborării unor proiecte tangibile care vor împuternici nemijlocit şi locuitorii comunităţii; – numărul produselor finale versus evaluarea capacitaţii: evaluarea succesului este mult mai simplă şi uşoară prin analiza completă a proiectelor implementate decât prin metoda evaluării progresului de dezvoltare comunitară. Pentru a stopa această tendinţă este necesar de a elabora un mecanism de evaluare a componentelor de dezvoltare comunitară stabilit din timp la etapa de planificare.

Pe lângă toate cele relatate mai sus mai există un factor senzitiv care afectează entităţile (semi)publice – şi anume tensiunea generată „din interior spre exterior”.

Deoarece ICC operează pe baza fondurilor generate de diferiţi finanţatori şi angajaţi, pot apărea interese diferite de cele urmărite de locuitorii comunităţii. Tensiunea poate fi generată între rezidenţi şi nonrezidenţi, între grupurile etnice şi între oamenii cu diferite ocupaţii. Domeniile specifice generatoare de conflict pot include:

42

– experţi versus împuternicirea locală: desemnarea specialiştilor pentru implementarea anumitor proiecte pot frâna dezvoltarea comunitară. O posibilă soluţie ar putea fi implicarea comunităţii în selectarea specialiştilor tehnici; – standarde importate versus obiective locale: succesul poate fi perceput diferit de fondatori în contrast cu rezidenţii comunităţii; – reprezentanţă versus eficacitate: deşi rezidenţii comunitari pot iniţial îngreuna procesul de dezvoltare în timp ce învaţă să participe la proces, fondatorii trebuie să găsească modalităţi de a-i implica în reprezentanţele comunitare formale [25].

Recunoaşterea necesitaţii unei colaborări comunitare în iniţiativele naţionale este menţionată şi în Modelul de programare şi evaluare comunitara, elaborat de Grupul de lucru pentru rezultate naţionale din cadrul proiectelor de stat, sprijinite la fel de CYFAR (Copii, Tineri şi Familii de risc) [26]. Proiectul CYFAR a fost lansat în luna mai 2000 şi face parte din cadrul proiectelor de stat. Este o iniţiativă care sprijină transformarea în structurile comunităţii prin intermediul colaborării. Viziunea acesteia constă în schimbarea direcţiei de dezvoltare – de la problemă la viziune, de la responsabilităţi neclare la relaţii specifice de colaborare şi de la activităţi la rezultate specifice [27].

Vorbind la general această nouă abordare este un indicator că în decada care vine persoanele implicate în acest proces vor pune accent pe o transformare holistică a întregii societăţi mai mult decât pe concentrarea asupra unei probleme sau a unor rezultate în particular. În analiza sistemelor de reformare în Indianapolis, Indiana şi Charlotte, North Carolina William R. Potapchuk notează că necesitatea abordării unui sistem afectează guvernele locale: „Progresul dezvoltării comunitare şi sociale nu mai consta în abilitatea guvernului de a obţine granturi şi de a menţine pacea între diferite grupuri ale comunităţii. Colaborarea guvernelor cu organizaţii comunitare, organizaţii nonprofit şi de afaceri în vederea soluţionării problemelor comunitare este un fenomen tot mai des întâlnit în zilele noastre – fie din cauza deciziilor de transformare ori fie din cauza programelor pilot de succes implementate până în prezent” [28].

Bibliotecile publice fac parte din structurile guvernamentale locale şi, totuşi, implicarea acestora în elaborarea documentelor, planurilor şi politicilor de dezvoltare a fost minimală. Provocarea cea mare pentru bibliotecari este de a se implica în

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

43

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

programele de dezvoltare comunitară în aşa fel încât să fie sesizabil aportul acestora în evaluările de la sfârşit.

Unde se încadrează bibliotecile? În calitate de agenţii ale guvernelor locale bibliotecile în general nu sunt percepute ca potenţiali participanţi la procesul de dezvoltare comunitară. Reţeaua Naţionala de Dezvoltare Comunitară a făcut o singură dată menţiune la bibliotecă în contextul dezvoltării – „chiar şi instituţiile în care nu deţii control (spitale, scoli, biblioteci) pot fi active dacă vrei să colaborezi şi să beneficiezi de acestea” [29].

Deşi sună descurajator, dar bibliotecile sunt văzute mai mult ca parteneri decât puteri integrale în procesul de dezvoltare. Această presupunere a fost dovedită atât de literatură şi site-urile web cercetate, cât şi de organizaţiile contactate. Două dintre cele mai importante organizaţii de dezvoltare comunitară, şi anume Reţeaua Naţionala de Dezvoltare Comunitară şi Community Tool Box (Cutia de instrumente comunitare) nu includ bibliotecile printre partenerii săi de colaborare.

Nicio asociaţie bibliotecară şi nicio bibliotecă nu face parte din Reţeaua Naţionala de Dezvoltare Comunitară (RNDC), care e o alianţă de persoane fizice şi juridice pentru combaterea sărăciei şi lărgirea posibilităţilor economice prin intermediul strategiilor de dezvoltare comunitară comprehensivă [30]. RNDC a fost fondată în 1993 cu suportul mai multor fundaţii recunoscute şi deserveşte un număr mare de practicanţi şi cercetători din domeniu care se ajută reciproc în soluţionarea diferitor probleme comunitare. Iniţiativele naţionale şi politicile de dezvoltare sunt îndeaproape monitorizate pentru a oferi perspective de dezvoltare cât mai realiste şi servesc ca mijloc de legătura dintre vecinătate şi scoli, afaceri, grupuri civice şi agenţiile guvernamentale. Tema conferinţei anuale, organizată de RNDC, a fost „Echilibrarea şi utilizarea puterii în dezvoltarea comunitară” [31]. Este clar că RNDC are aceleaşi obiective ca şi bibliotecile, dar totuşi bibliotecile lipsesc din discuţiile reţelei.

Community Tool Box este un website care aparţine Universităţii din Kansas şi este menţinut de Grupul de lucru al Departamentului de Promovare a Sănătăţii şi Dezvoltare Comunitară. La fel site-ul este sprijinit de Fundaţia Robert Wood Johnson şi Fundatia Sănătăţii din Kansas şi a fost creat pentru a furniza metodologii şi tehnici de dezvoltare comunitară prin oferirea accesului la resursele informaţionale ce ţin de sănătate şi securitatea vitală. Multe dintre cărţile, articolele şi websiteurile de referinţă din această carte au fost preluate de pe site-ul Coomunity Tool

44

Box – acestea fiind esenţiale pentru o înţelegere cât mai eficace a procesului de dezvoltare.

Departamentului de Promovare a Sănătăţii şi Dezvoltare Comunitară defineşte sănătatea în felul următor: „Copii care sunt iubiţi necondiţionat, hrăniţi generos, şi protejaţi de boli prin grija continuă şi vaccinare la timp. Femei care nu se tem că vor fi abuzate fizic, violate sau private de oportunităţi din cauza sexului. Sănătate înseamnă apă potabilă şi curată, cămin accesibil financiar şi pace în comunitate. Înseamnă finalul rasismului, homofobiei şi discriminării religioase. Înseamnă educaţie şi joburi pentru toţi” [32].

Printre resursele vaste care pot fi accesate prin Community Tool Box (mai mult de 3000 de pagini care pot fi descărcate şi vizualizate) numai 18 aparţin bibliotecilor.

După o analiză profundă a site-ului au fost găsite următoarele menţiuni cu referire la bibliotecă: • biblioteca – loc de obţinere a informaţiei despre demografia şi istoria comunităţii (5); • biblioteca – loc de reuniuni şi întruniri (3); • biblioteca – loc pentru amplasarea anunţurilor (2); • biblioteca – loc pentru obţinerea listei tuturor organizaţiilor din comunitate (2); • biblioteca – loc unde găseşti un bibliotecar pentru referinţe (2); • biblioteca – loc de acces la computere publice (1); • biblioteca – loc pentru votare (1); • biblioteca – loc de obţinere a semnăturilor pentru petiţii (1); • biblioteca – loc de informare despre granturi şi sponsorizări (1).

Aceste referinţe demonstrează că rolul bibliotecii în dezvoltarea comunităţii este constructiv şi, totuşi, pasiv (după cum a fost caracterizat de fondatorii site-ului).

Fondatorii site-ului includ specialişti din diferite domenii, inclusiv sănătate publică, servicii sociale, justiţie juvenilă şi agenţii de planificare din rândurile guvernamentale. Şi totuşi bibliotecile oferă servicii pentru 16 047 entităţi americane, angajează 117 812 persoane şi cheltuiesc 5,5 miliarde dolari SUA anual [33]. Aceste investiţii majore în serviciile oferite de biblioteci demonstrează că publicul este doritor să plătească

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

45

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

taxe pentru serviciile livrate de biblioteci şi că sprijinul fiscal a crescut în ultimii ani.

De ce oare bibliotecile care beneficiază de tot acest suport public eşuează să joace un rol important în literatura referitoare la dezvoltarea comunitară?

Răspunsul are doua capete. Primul este că serviciile bibliotecii nu sunt bine înţelese de organizaţiile care activează în domeniul dezvoltării comunitare şi acest fenomen nu depinde de eforturile nenumărate de promovare a acestora. Lipsa de înţelegere din partea actorilor de dezvoltare comunitară nu neapărat înseamnă că bibliotecile au fost omise ca instituţii de dezvoltare. Institutul de Dezvoltare Comunitară bazat pe Active, de exemplu, include bibliotecile printre activele comunităţii.

Codirectorii institutului John P. Kretzmann şi John McKnight în analiza lor despre necesitatea reformării comunitare din interior observă următoarele: „Eforturile de dezvoltare comunitară trebuie să fie în primul rând înţelese, oricât de efective nu ar fi, şi identificabile printre activele, capacităţile şi abilităţile comunităţii... Cheia spre reformarea comunităţii este detectarea tuturor activelor disponibile şi conectarea acestora pentru a multiplica puterea şi eficacitatea procesului de dezvoltare. Adiţional trebuie sprijinite instituţiile care încă nu sunt pregătite pentru a se implica în acest proces” [34] Conectarea bibliotecilor la organizaţiile comunitare este o metoda de a îmbunătăţi eficacitatea bibliotecilor ca instituţii în procesul de dezvoltare comunitară. În al doilea rând, bibliotecile şi bibliotecarii nu au fost integral integraţi în eforturile de vizionare a comunităţii şi, deci, nu au fost identificate ca parte componentă în strategiile de dezvoltare care sunt implementate astăzi. Lipsa participării bibliotecilor din proiectele de vizionare comunitară înseamnă că mesajul bibliotecilor nu este bine perceput.

Totuşi, după cum vom vedea în continuare, lucrul de zi cu zi al bibliotecilor se încadrează perfect în activităţile de dezvoltare comunitară.

Note de final 1. School library media centers and academic libraries are also central to their respective communities – elementary and secondary schools, and colleges and universities. Strategic planning in these venues is usually tied to accreditation.

Regional accrediting agencies for elementary and secondary schools provide criteria that include school library media resources and personnel. For example, the standards of the North Central Association Commission on Schools identify criteria for school library media centers. Accessed November 20, 1999. Available <http://www.nca.

46

asu.edu/ standard/emsu/ra.html#RA_40>. There are also regional accrediting agenies for colleges and universities that include in their criteria statements about libraries and library services. See, for example, the Middle States Commission on Higher Education’s Characteristics of Excellence in Higher Education: Standards for Accreditation. Accessed November 20, 1999. Available <http://www.msache.org/ charexcl.html>.

2. Gerald E. Frug, City Making: Building Communities without Building Walls (Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1999).

3. Ibid., 219.

4. Ethel Himmel and William James Wilson with the Re Vision Committee of the Public Library Association, Planning for Results: A Public Library Transformation Process (Chicago: American Library Association, 1998), V. 5. Ibid., 19.

6. Ibid., 20.

7. Ibid., 21.

8. World Commission on Environment and Development, Our Common Future (Brundtland Report) (Oxford, England; New York: Oxford University Press, 1987), 8-9.

9. President’s Council on Sustainable Development, Overview, Mission. Created in June 1993 by Executive Order 12852. Administered as a federal advisory committee under the Federal Advisory Committee Act. Accessed November 22, 1999. Available <http://www.whitehouse.gov/PCSD/index. htmh.

10. From Classroom to Community and Beyond: Report of the Public Linkage, Dialogue, and Education Task Force of the President’s Council on Sustainable Development. Accessed January 20, 2000. Available <http:ll www.whitehouse.gov/ PCSD/Publications/TF_Reports/linkage-top.html>.

11. President’s Council on Sustainable Development, Sustainable Communi­ties Task Force Report (Washington, D.C.: GPO, 1998), 7, 10.

12. President’s Council on Sustainable Development, Towards a Sustainable America: Advancing Prosperity, Opportunity, and a Healthy Environment for the 21st Century (Washington, D.C.: GPO, 1999), 79.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

47

3

VIZIUNILE COMUNITĂŢII: SPRE ÎNŢELEGEREA ŞI PREZENŢA BIBLIOTECII ÎN LOCALITATE

13. Marie D. Hoff, Common Themes and Replicable Strategies, in Sustain­able Community Development: Studies in Economic, Environmental, and Cultural Revitalization, ed. Marie D. Hoff (Boca Raton, Fla.: Lewis Pub­lishers, 1998), 230.

14. Chicago, Illinois, Empowerment Zone. Accessed November 21, 1999. Available <http://www.ezec.gov/ezec/IL/il.html>.

15. City of Philadelphia, Philadelphia City Planning Commission. Accessed Nov­ ember 21, 1999. Available <http://www.libertynet.org/philplan/pubinfo/ overview. htmh>.

16. Livable Tucson. Accessed November 21, 1999. Available <http://www.ci. tucson. as. us/livable.html#process>.

17. Christopher Plein, Kenneth E. Green and David G. Williams, Organic Planning: A New Approach to Public Participation in Local Governance, Social Science Journal 35, no. 4 (1998): 509-523.

18. Bryan T. Downes, The Role of Governments in 21st Century Gover­nance, Social Science Journal 35, no. 4 (1998): 589-600.

19. Aspen Institute, Voices from the Field: Learning from the Early Work of Comprehensive Community Initiatives (Washington, D.C.: Aspen Insti­tute, 1997), 5.

20. Anne C. Kubisch et al., Introduction, in New Approaches to Evaluating Community Initiatives: Concepts, Methods, and Contexts, ed. James P. Connell et al. (Washington, D.C.: Aspen Institute, 1995), 1-7.

21. Norman J. Glickman and Lisa J. Servon, More Than Bricks and Sticks: What Is Community Development Capacity? Working Paper no. 132 (New Brunswick, N.J.: Center for Urban Policy Research, Rutgers, The State University of New Jersey, 1997).

22. Basic Facts about United Way, United Way home page. Accessed Nov­ember 26, 1999. Available <http://www.unitedway.org/bfact.htm>.

23. United Way of America, Achieving and Measuring Community Outcomes: Challenges, Issues, and Some Approaches (Alexandria, Va.: United Way of America, April 1999), 2.

24. United Way of America, Community Status Reports and Targeted Com­munity Interventions: Drawing a Distinction: A White Paper on Change in the United Way Movement (Alexandria, Va.: United Way of America, 1999), 4.

48

25. Aspen Institute, Voices from the Field, 21-53.

26. It is also important to be apprised of the considerable support given com­munity building through the U.S. Department of Agriculture under the Cooperative State Research, Education and Extension Service. The State Strengthening Projects launched in 1994 under the community-based proj­ects for Children, Youth, and Families at Risk (CYFAR) project have funded actions at 561 sites in 282 communities for 56,077 youth (ages 5-19) and 15,297 parents. These projects call for a holistic approach, viewing the individual in the context of the family and the community.

Accessed November 26, 1999. Available <http://www.reeusda.gov/new/4h/cyfar/ stst/ stst2_fm. htm>.

27. Collaboration Framework: Addressing Community Capacity. Accessed November 26, 1999. Available <http://www.uvm.edu/nnco/collab/frame work.html>.

28. William R. Potapchuk, Systems Reform in Two Cities, National Civic Review 87 (fall 1998): 213.

29. Community Building Themes, National Community Building Network. Accessed November 28, 1999. Available <http://www.ncbn.org/docs/AboutNCBNIcommunityI index.htm>.

30. About the National Community Building Network. Accessed November 28, 1999.

Available <http://www.ncbn.org/docs/AboutNCBN/index.htm>.

31. Community Visions 6 (spring 1999).

32. Community Tool Box: Bringing Solutions to Light. Accessed November 23, 1999.

Available <http://www.ctb.lsi.ukans.edu/assistance/why.html>.

33. U.S. Department of Education, Public Libraries in the United States: FY 1996, NCES-272, by Adrienne Chute and Elaine Kroe, National Center for Education Statistics (Washington, D.C.: USDOE, 1998).

34. John P. Kretzmann and John L. McKnight, Building Communities from the Inside Out: A Path toward Finding and Mobilizing a Community’s Assets (Evanston, 111.: Institute for Policy Research, 1993).

4

FACTORII DE SUCCES AI DEZVOLTĂRII COMUNITARE: CUM SE ÎNCADREAZĂ ACTIVITATEA BIBLIOTECARILOR

B

ibliotecile şi bibliotecarii contribuie într-o mare măsură la dezvoltarea comunităţii, deşi acest lucru nu este recunoscut de literatura în domeniu.

Capitolele anterioare au abordat dimensiunea comunităţii, provocările diversităţii, au revăzut procesul de vizionare şi ne-au făcut să cunoaştem ultimele tendinţe ale acestei mişcări ce ţine de dezvoltarea comunitară comprehensivă. Deşi bibliotecile sunt rar incluse în dialogul naţional despre dezvoltarea comunitară, scopul acestui capitol e să demonstreze că activitatea pe care o efectuează bibliotecarii totuşi se încadrează perfect în cadrul dezvoltării şi se conformează în totalitate la definiţia termenului din literatura de specialitate. Este evident că disparitatea dintre funcţiile bibliotecii şi recunoaşterea acestora are nevoie de un remediu. Acest capitol scoate în evidentă factorii care stau la baza dezvoltării comunitare şi creării unui consens în ceea ce priveşte activitatea şi funcţiile bibliotecarilor în contextul dezvoltării comunitare.

Factorii care influenţează succesul dezvoltării comunitare Înainte de a înţelege cum bibliotecile se încadrează în procesul de dezvoltare comunitară e important să facem puţină ordine pe marginea acestei tematici imense. În vederea elaborării unui document util pentru dezvoltarea comunităţii Paul Mattessich şi Barbara Monsey din cadrul Fundaţiei Wilder au revăzut 525 de studii şi au selectat din ele 48 pentru efectuarea cercetării. Studiile au fost selectate pe baza: • factorilor care au influenţat succesul dezvoltării comunitare prin contribuţia adusă la mărirea capacitaţii sociale; • utilizării datelor empirice ca metodă de măsurare a succesului;

50

• utilizării unei metodologii de cercetare care demonstrează o analiza profundă a studiului de caz şi / sau a unei argumentări experimentale în baza analizei statistice şi a datelor din sursele de încredere; • recomandărilor şi a concluziilor adecvate [1].

Analiza a identificat 28 de factori care influenţează succesul dezvoltării comunitare [2]. Aceşti factori sunt discutaţi în acest capitol. Bibliotecile şi bibliotecarii nu au fost identificaţi de Mattessich şi Money ca instituţii care contribuie la dezvoltarea comunitară, mai mult decât atât – nu există nici măcar un exemplu că biblioteca sau bibliotecarii reprezintă resurse pentru procesul de dezvoltare. Şi totuşi, fiecare din factorii identificaţi se afiliază cu uşurinţă la rolul şi funcţiile bibliotecii. Pentru a demonstra cât de natural munca bibliotecarului se încadrează în procesul de dezvoltare, am adus exemple de roluri care ar putea fi jucate de bibliotecari în paralel cu fiecare factor discutat. Aceşti factori cad sub incidenţa a trei mari domenii: (1) caracteristicile comunităţii, (2) caracteristicile procesului de dezvoltare comunitară, (3) caracteristicile organizaţiilor implicate [3].

Caracteristicile comunităţii Procesul de dezvoltare a comunităţii trebuie să fie, în primul rând, unul coerent.

Pentru a garanta succesul iniţiativelor de dezvoltare trebuie luaţi în considerare următorii factori: Sensibilizarea comunităţii. Dezvoltarea comunităţii în general începe în momentul în care rezidenţii recunosc necesitatea întreprinderii unei iniţiative şi a deciziilor care urmează a fi luate.

Exemplu: adulţii tineri cu părinţi care lucrează nu au unde să-şi petreacă timpul după şcoala. Drept consecinţă numărul crimelor printre tineri şi numărul tinerelor gravide a crescut în ultima perioadă.

Rolul bibliotecarului: să participe şi să se implice în cadrul întrunirilor comunitare la subiect.

Motivarea din interiorul comunităţii. Succesul dezvoltării comunitare poate fi realizat atunci când motivarea este mai mult autoimpusă decât încurajată din exterior.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

51

4

FACTORII DE SUCCES AI DEZVOLTĂRII COMUNITARE: CUM SE ÎNCADREAZĂ ACTIVITATEA BIBLIOTECARILOR

Exemplu: primăria a luat decizia să instaleze turnuri de lumină pe stadionul de baseball din regiunea latină a oraşului şi iniţiază o întrunire pentru a colecta fonduri de la rezidenţi.

Rolul bibliotecarului: să participe la întrunire. Să informeze participanţii că copiii din zonă preferă să joace fotbal şi să prezinte specificările stadionului de fotbal.

Zonă geografică mică. Planificarea şi implementarea activităţilor de dezvoltare comunitară sunt mult mai eficiente şi gestionabile în zonele geografice mici.

Exemplu: zonele mari nu au aceleaşi interese şi griji. O zonă mai mică care vrea să-şi modernizeze strada centrală puţin probabil că va găsi finanţare din partea comunităţilor învecinate.

Rolul bibliotecarului: să participe la întrunirile comunitare, să prezinte hărţi şi informaţii cu privire la istoria localităţii.

Flexibilitate şi adaptabilitate. Eforturile dezvoltării comunitare trebuie să fie adaptabile. Trebuie revăzute metodele alternative în caz că direcţia luată este una greşită.

Exemplu: un mall urmează să fie construit într-o zona subdezvoltată. Deşi membrii comunităţii planifică un protest, este prea târziu pentru că afacerea a fost încheiată.

Rolul bibliotecarului: să participe la întrunirile comunitare, să furnizeze informaţii cu privire la noul plan urbanistic şi să prezinte oportunităţile pe care le oferă membrilor societăţii.

Interacţiunea sociala. Dezvoltarea comunitară este mai eficientă când în comunitate persistă un spirit colectiv de rezolvare a problemelor. Capacitatea comunităţii poate fi mult mai mare când aceste legături relaţionale există.

Exemplu: o zonă din localitate e caracterizată printr-un nivel mare de absenteism din cauza că aceasta conţine multe complexe de apartamente de locuit. Oamenii nu participă şi nu se implică în reuniuni comunitare.

Rolul bibliotecii: identificarea programelor de interes comun şi organizarea întrunirilor în spaţiul bibliotecii.

Abilitatea de a purta un dialog, de a ajunge la un consens şi cooperare. Unde există un spirit de cooperare există şi o bază pentru rezolvarea problemelor.

52

Exemplu: rezidenţii comunităţii nu au lucrat niciodată împreuna asupra unei probleme de interes comun. La întrunirea cu privire la construirea unei reţele electrice la o intersecţie cu mare trafic, oamenii discută, dar nu acţionează.

Rolul bibliotecii: să participe la întrunire, să prezinte informaţii cu privire la analiza traficului din intersecţie şi acţiunile întreprinse de Departamentul de Transport, poate să aducă şi un exemplu de succes a unui caz similar în una din zonele din apropiere.

Leadershipul existent. De obicei catalizatorul progresului în societate e leadershipul – calitate care motivează şi generează sprijin.

Exemplu: o comunitate subdezvoltată a ratat deadline-ul de aplicare pentru un grant de modernizare a comunităţii.

Rolul bibliotecarului: să organizeze şi să ofere spaţiul bibliotecii pentru întruniri ale oficialilor comunităţii şi celor interesaţi.

Succes anterior în dezvoltarea comunităţii. Evident şi adevărat – experienţa contează. Şi totuşi ce se întâmplă dacă comunitatea nu are practică în domeniu?

Exemplu: o comunitate rurală pierde câteva dintre magazinele sale pentru reţeaua de supermarketuri Wal-Mart. Rezidenţii vor să menţină partea veche a oraşului, dar preturile sunt cu mult mai mici în noul magazin. Nimeni nu ştie ce să facă.

Rolul bibliotecarului: să afişeze în bibliotecă o hartă a oraşului cu cele mai importante străzi şi magazine şi programele de lucru ale acestora.

Caracteristicile procesului de dezvoltare comunitară Succesul procesului de dezvoltare comunitară depinde de următoarele caracteristici: Participare în masă. Participanţii trebuie să reprezinte toate sau aproape toate segmentele comunităţii şi aceştia trebuie recrutaţi încontinuu. Acest lucru va asigura talente şi resurse din grupuri diverse, va mări şansele de acceptabilitate politică, şi va crea legături cu oamenii din afară care vor contribui cu resurse sau vor controla mediul care poate afecta succesul efortului.

Exemplu: asociaţia civică atrage rezidenţii din vecinătatea comunităţii pe termen lung, dar familiile tinere tind să nu participe.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

53

4

FACTORII DE SUCCES AI DEZVOLTĂRII COMUNITARE: CUM SE ÎNCADREAZĂ ACTIVITATEA BIBLIOTECARILOR

Rolul bibliotecarului: să participe la întrunirile regionale. Să mărească nivelul de sensibilizare a părinţilor şi copiilor tineri pentru o implicare mai activă.

Sistem eficient de comunicare. Comunicarea asigură atât informarea şi sensibilizarea rezidenţilor, cât şi motivarea acestora să implice în proces şi pe alţii.

Exemplu: o localitate urbană cu multe probleme – cum ar fi o infrastructura neadecvată, rata înalta de şomaj şi lipsa unor programe speciale pentru educarea copiilor după orele de şcoala – e, de obicei, menţionată în ziarele de oraş pentru că nu există editoriale locale.

Rolul bibliotecarului: biblioteca elaborează o pagină web prin intermediul căreia comunică evenimente care la fel pot fi scoase la imprimantă şi distribuite prin centrele şi instituţiile populate.

Menţinerea concurenţei la nivel minim. Câteodată există câteva grupuri comunitare cu activităţi similare. Trebuie întreprinsă o relaţie de colaborare mai degrabă decât apoi să concureze pentru resurse limitate.

Exemplu: YMVA şi Big Brothers şi Big Sisters au decis să organizeze programe de ajutor pentru copiii de şcoală.

Rolul bibliotecarului: să ofere spaţiu liniştit pentru sesiunile de tutoring şi să furnizeze staff disponibil în caz de necesitate.

Autoînţelegere. Dezvoltarea unei identităţi ajută la stabilirea şi clarificarea priorităţilor şi la realizarea obiectivelor.

Exemplu: mulţi oameni pensionaţi se simt izolaţi şi singuri. Organizaţiile şi centrele de ajutor îşi unesc eforturile pentru a-i servi sistematic.

Rolul bibliotecarului: să participe la întrunirile centrelor de îngrijire şi să furnizeze o listă a resurselor comunitare şi să demonstreze că acestea sunt accesibile.

Beneficii pentru rezidenţi. Dezvoltarea comunitară de succes aduce beneficii tuturor locuitorilor.

Exemplu: serviciile de curăţare atrag la muncă liceenii, persoane din organizaţii, grupuri preocupate de mediu şi asociaţii civice.

Rolul bibliotecarului: să informeze publicul referitor la importanţa securităţii şi curăţeniei pe drumuri, a proceselor de reciclare şi să distribuie broşuri la tema dată.

54

Accent pe produs şi proces în aceeaşi măsură. Dezvoltarea comunitară de succes se concentrează pe sarcini, dar la fel trebuie să ia în considerare procesul în care trebuie implicaţi toţi locuitorii.

Exemplu: comunitatea vrea să instaleze lumini de stradă şi au angajat un comitet pentru implementarea proiectului. Automat toţi ceilalţi care nu participă în proces şi-au pierdut interesul.

Rolul bibliotecarului: să afişeze o mapă cu indicarea locaţiei care urmează a fi modernizată şi la fel să includă informaţii cu privire la ce urmează a fi făcut în continuare.

Conectarea la organizaţii din afara comunităţii. Legătura cu organizaţiile din exterior pot fi de mare ajutor în identificarea surselor financiare, a sprijinului politic, a cunoştinţelor şi suportului tehnic.

Exemplu: rezidenţii comunităţii vor să construiască centre de recreaţie similare cu cele existente deja în alte comunităţi din vecinătate, dar sunt nesiguri cum să iniţieze construcţia acestei facilităţi.

Rolul bibliotecarului: dintre toţi factorii până acum abordaţi, acesta este cel mai adecvat pentru un bibliotecar – în special pentru că merge vorba de acces la cunoştinţe şi informaţii. Bibliotecarul poate să caute informaţii care pot reduce riscul de izolare şi să le prezinte în timpul întrunirilor la subiect.

Trecerea progresivă de la activităţi simple la cele complexe.

Exemplu: localitatea intenţionează să decoreze oraşul de sărbători şi să instaleze becuşoare pe brazi. Abilităţile achiziţionate în procesul de cooperare motivează persoanele angajate să lucreze în continuare pentru îmbunătăţirea aspectului comunităţii.

Rolul bibliotecarului: să obţină broşuri informaţionale despre activitatea asociaţiilor comunitare şi alte grupuri de cooperare şi să le prezinte ca exemple.

Colectarea sistematică a informaţiei şi analiza continuă a problemelor comunitare. Succesul dezvoltării comunitare depinde foarte mult de colectarea la timp a informaţiei cu privire la situaţiile emergente.

Exemplu: se oferă granturi pentru o dezvoltare mai bună a infrastructurii în vederea îngrijiri medicale. Deşi rezidenţii resimt necesitatea unui sistem de îngrijiri medicale mai bun, totuşi, ei nu beneficiază de un canal de informaţie de nădejde.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

55

4

FACTORII DE SUCCES AI DEZVOLTĂRII COMUNITARE: CUM SE ÎNCADREAZĂ ACTIVITATEA BIBLIOTECARILOR

Rolul bibliotecarului: să intermedieze procesul de transmitere / recepţionare a mesajului.

Training pentru abilităţi. Procesul de dezvoltare comunitară este mult mai eficient dacă implică oameni care beneficiază de training sau au experienţă anterioară în dezvoltarea şi gestionarea unei organizaţii.

Exemplu: o nouă asociaţie civică se confruntă cu dificultăţi în atragerea şi menţinerea personalului.

Rolul bibliotecarului: să identifice organizaţiile care pot oferi programe de training şi dezvoltare umana, cum este Reţeaua de Practici Civice sau să propună să lucreze ca voluntari în domeniu.

Gradul de implicare şi suport din partea organizaţiilor existente. Eforturile noi de dezvoltare comunitară pot fi mult mai eficiente dacă au fost stabilite în prealabil contacte cu organizaţiile, liderii potenţiali ca să contribuie la acest efort.

Exemplu: un program de prevenire a bolilor contagioase ar fi binevenit în localitate.

Pentru a iniţia acest program trebuie contactaţi liderii organizaţiilor cu renume în domeniu şi voluntarii.

Rolul bibliotecii: să furnizeze o listă a tuturor organizaţiilor care pot fi contactate pentru implementarea acestei iniţiative.

Utilizarea asistentei tehnice. Asistenta tehnică poate fi benefică pentru probleme specifice (baza regulatoare) sau pentru dezvoltarea generală comunitară (dezvoltarea leadershipului).

Exemplu: rezidenţii comunităţii vor să transforme o casă veche din localitate care e pusă la vânzare într-un centru comunitar. Ei au nevoie de informaţii referitor la locaţie şi licenţiere.

Rolul bibliotecarului: să furnizeze o listă cu entităţile guvernamentale apte în domeniu. Iarăşi, acest rol poate fi uşor efectuat de un bibliotecar, însă sugestiile pentru identificarea acestui ajutor nu fac nicio referinţa la bibliotecă.

Necesitatea continuă a liderilor. Comunitatea care încurajează diferiţi participanţi pentru roluri de lideri poate deveni mult mai puternică.

Exemplu: o organizaţie formată pentru a stopa distrugerea unui râu din localitate a fost închisă pentru că persoana responsabilă s-a transferat în altă zonă. Deşi

56

există alte probleme de mediu care necesită atenţie majora, totuşi nimeni nu şi-a oferit disponibilitatea să continue activitatea începută.

Rolul bibliotecarului: să prezinte informaţii şi să organizeze programe de sensibilizare referitor la mediul înconjurător pentru a menţine un interes din partea localnicilor şi eventual să formeze un alt lider.

Sistem centralizat versus sistem decentralizat. Succesul este mult mai probabil atunci când rezidenţii comunităţii deţin o marjă de control asupra deciziilor şi fondurilor de finanţare.

Exemplu: asociaţia civică locală a primit un grant pentru elaborarea unei broşuri informative despre comunitate, însă dispoziţiile de plată şi cerinţele de raportare au luat atât de mult timp, încât organizatorii s-au văzut forţaţi să renunţe la proiect.

Rolul bibliotecarului: să furnizeze informaţii despre modalitatea de utilizare a fondurilor guvernamentale şi de stat.

Combinaţia resurselor disponibile. Prea multe resurse sau prea puţine pot îngreuna în aceeaşi măsură procesul de dezvoltare comunitară.

Exemplu: când procesul de dezvoltare comunitară începe e recomandabil utilizarea sumelor mici de bani pentru implementarea proiectelor mici şi uşor menajabile.

Resursele adiţionale se obţin pe parcurs, când nivelul de experienţa permite o utilizare raţională şi eficientă.

Rolul bibliotecarului: să identifice oportunităţile de obţinere a granturilor şi să verifice cât de adecvate sunt pentru comunitate.

Caracteristicile organizatorilor în procesul de dezvoltare comunitară Organizatorii procesului de dezvoltare comunitară sunt cei care sunt direct responsabili de iniţiativele şi eforturile depuse în această direcţie. În primul rând ei trebuie să cunoască şi să înţeleagă necesităţile comunităţii, să fie sinceri, să fie de nădejde, cu experienţa în domeniu, flexibili şi adaptabili. Bibliotecarul poate să se încadreze cu uşurinţă în aceasta poziţie.

Cunoaşterea şi înţelegerea comunităţii Responsabilii de proces trebuie să înţeleagă cultura comunităţii (religia, normele sociale, tradiţiile semnificative), structura sociala (reţelele sociale existente), demografia (vârsta, grupuri, etnia, distribuţia populaţiei), structurile politice (puterea formală şi neformală) şi să fie cunoscuţi cu problemele majore ale

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

57

4

FACTORII DE SUCCES AI DEZVOLTĂRII COMUNITARE: CUM SE ÎNCADREAZĂ ACTIVITATEA BIBLIOTECARILOR

comunităţii. Bibliotecarul este persoana care poate înţelege necesităţile comunităţii prin colectarea informaţiei şi organizarea programelor specifice diferitor segmente şi grupuri comunitare.

Sinceritatea Responsabilii de proces trebuie să fie interesaţi în dezvoltarea de lungă durată a comunităţii, trebuie să-şi respecte angajamentele faţă de membrii comunităţii, trebuie să fie oneşti şi trebuie să fie loiali comunităţii mai mult decât unui grup extern de oameni. Bibliotecarul, fie angajat de comunitate, fie desemnat pentru lucru într-o altă comunitate, poate să participe la întrunirile comunitare, să furnizeze informaţii utile şi să se implice profesional în asociaţiile comunitare care urmăresc acelaşi scop.

O relaţie de încredere Pentru a stabili o relaţie de încredere cu membrii comunităţii trebuie, în primul rând, să existe un angajament pentru o misiune comună, tratament imparţial şi respectarea promisiunilor. Bibliotecarul este în măsură să-şi asume sarcini care pot fi duse la bun sfârşit, să furnizeze informaţii pentru toate părţile implicate în egală măsură şi să înţeleagă obiectivele comunitare urmărite.

Experienţa Experienţa profesională e obligatorie pentru un proces de dezvoltare de succes.

Bibliotecarii care înţeleg cum comunităţile funcţionează, care percep lucrul în comunitate ca parte integrantă în infrastructura localităţii şi care recunosc că pot contribui la îmbunătăţirea civică vor fi mult mai performanţi decât cei care îşi văd munca substituibilă cu orice altă muncă într-o altă localitate.

Flexibilitatea şi adaptabilitatea Aceste două caracteristici sunt esenţiale pentru dezvoltarea comunitară. Abilitatea de a se adapta la necesităţile comunitare este ideea centrală pe care se bazează succesul procesului de dezvoltare.

Bibliotecarii şi dezvoltarea comunitară Factorii discutaţi în acest capitol sunt necesari pentru a dezvolta comunitatea.

Aceştia vor contribui la stabilirea şi menţinerea unor relaţii de durată. La fel vor duce la îmbunătăţirea abilităţilor de colaborare eficientă pentru identificarea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor [4].

58

Majoritatea bibliotecarilor lucrează pentru dezvoltarea comunităţii. Ei ar putea să nu-şi caracterizeze lucrul de fiecare zi în aceşti termeni, dar funcţiile pe care le îndeplinesc sunt fundamentale pentru dezvoltarea unei capacităţi comunitare puternice. Pentru a identifica câteva exemple de bibliotecari implicaţi în procesul de dezvoltare am contactat mai multe persoane din organizaţii locale, de stat şi naţionale din domeniu. Mulţi dintre ei niciodată nu s-au gândit la bibliotecă sau bibliotecar ca verigi în procesul dezvoltării comunitare şi literatura de specialitate confirmă acest fapt. După mai multe telefoane şi mesaje electronice am reuşit totuşi să identificăm nişte nume relevante pentru procesul de dezvoltare. Clar lucru bibliotecarii urmează modelul de dezvoltare comunitară, dar nu există nicio recunoştinţă a faptului că aceştia pot fi importanţi în această direcţie. Cele cinci istorii ale bibliotecarilor care contribuie la dezvoltarea comunitară prezentate în capitolul care urmează ne reprezintă pe noi toţi.

Note de final 1. Paul Mattessich and Barbara Monsey, Community Building: What Makes It Work (St. Paul, Minn.: Amherst H. Wilder Foundation, 1997), 65-70.

2. The selection of the Mattessich and Monsey matrix is based upon a com­prehensive review of the broad community building literature and the suit­ability of this matrix for librarians who want to build community.

3. Mattessich and Monsey, 19-49.

4. Ibid., 3.

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

C

um bibliotecarii contribuie la dezvoltarea comunitară? Luând în considerare factorii şi caracteristicile necesare pentru procesul de dezvoltare discutaţi în capitolele anterioare, am identificat cinci bibliotecari care au fost cu adevărat implicaţi în proces. Selecţia acestora a fost bazată pe recomandările primite din partea specialiştilor din domeniu, care lucrează în proiectele menţionate pe larg în capitolul precedent, cum sunt iniţiativa CYFAR (Copii, Tineri şi Familii supuse riscului), Liga Civica, corporaţii de dezvoltare comunitară, Parteneriatul Serviciilor Sociale Rurale şi Departamentul Naţional Umanitar. Studiul include profilul comunităţii şi răspunsurile bibliotecarilor la chestionarul înaintat pentru fiecare bibliotecă în parte. În mod cert prezentarea care urmează nu reflectă diapazonul şi eforturile reale efectuate de aceşti bibliotecari, dar modul de implicare a acestora în procesul de dezvoltare merită menţionat, ceea ce demonstrează şi ideea centrală a acestei cărţi.

Toţi bibliotecarii, desigur, cred că ceea ce fac e exact ceea ce trebuie să fie făcut şi că lucrul efectuat nu este diferit de lucrul efectuat de toţi bibliotecarii. Această ipoteză este într-o mare parte adevărată. Aspectele dezvoltării comunitare reprezintă o parte inerentă a eforturilor bibliotecare. Totuşi faptul că iniţiativele acestor bibliotecari au fost recunoscute de profesionişti în domeniu e dovada pentru care i-am inclus în această carte. Totuşi, obiectivul major al acestui volum e să demonstrăm că lucrul bibliotecarului trebuie să fie perceput ca parte integrală a procesului de dezvoltare comunitară. Revizuind eforturile acestor bibliotecari şi răspunsurile oferite pentru rezolvarea problemelor comunitare, putem trage concluzia că profesia de bibliotecar derivă dintr-o înţelegere de amploare a tot ceea ce înseamnă dezvoltare a comunităţii.

Fiecărui bibliotecar i s-au pus următoarele întrebări:

60

1. Care sunt activităţile comunitare în care sunteţi implicaţi în afara orelor de lucru?

2. Cum sunt afectate serviciile bibliotecare în urma implicaţiei comunităţii?

3. Cu referire la discuţiile noastre despre dezvoltarea comunitară, ce vă face pe Dv. să fiţi o parte integrantă a acestui proces?

4. În cazul că nu sunteţi directorul bibliotecii, cum este sprijinit procesul de dezvoltare de către structurile administrative?

E. Annete Choszczyk Biblioteca Publică Glendale (Colorado, www.glendale.co.us/library/).

Glendale, Colorado, este o insulă înconjurată de oraşul Denver. Populaţia oficială a localităţii este de 4200 locuitori, însă activităţile zilnice ale oraşului implică aproape 35 000 de oameni. Biblioteca Publica Glendale este o filială a Bibliotecii Regionale Araphoe. În 1988 Biblioteca Glendale angaja numai un singur om şi era plasată într-o singură cameră cu un program de lucru temporar. În acel timp se efectuau multe schimbări în regulamentele de imigrare şi oraşul beneficia de un aflux de refugiaţi veniţi din Rusia, inclusiv un director de bibliotecă din fosta Uniune Sovietică care s-a angajat ca voluntar în cadrul bibliotecii pentru a ajuta noii veniţi în prima perioada de adaptare. Granturile oferite au îmbogăţit colecţia bibliotecii cu literatură în limba rusă, adiţional la cea în limba engleză, şi colecţii vocaţionale. Au început să se organizeze cursuri de limbă engleză şi biblioteca s-a văzut forţată să-şi extindă spaţiul de activitate. În 1990, printr-un efort de colaborare cu Primăria oraşului Glendale, biblioteca s-a relocalizat în clădirea Centrului Comunitar Glendale şi cu ajutorul unui grant adiţional a cumpărat mai multe materiale, angajând voluntari în calitate de angajaţi. În 1999, în zona Denverului numărul imigranţilor ruşi a crescut până la 30 000 şi, respectiv, biblioteca şi-a mărit numărul angajaţilor şi şi-a prelungit programul de lucru pentru a face faţă cererii.

La momentul actual Biblioteca Publică Glendale oferă servicii bilingve full time şi include angajaţi vorbitori de limbă rusă pe parcursul întregii zile de lucru. Mai mult de 60% de utilizatori ai bibliotecii sunt ruşi. Serviciile şi programele oferite includ: ● cursuri de limbă engleză ca limbă secundară (ESL) în parteneriat cu Institutul Internaţional de Studii şi Oficiul de Refugiaţi din Colorado. Majoritatea studenţilor (85-90%) sunt vorbitori nativi de limbă rusă;

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

61

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

● grupuri pentru conversaţii în engleză. Voluntarii organizează cursurile pentru cei care vor să-şi pună în practică abilităţile de limba engleză; ● tutoriate pentru cetăţenie. Colecţii de materiale în limba rusă, care includ cârti pentru toate vârstele, ziare, reviste, casete şi video; ● ESL şi colecţii vocaţionale cu privire la carieră, afaceri, educaţie şi identificarea oportunităţilor de activitate; ● programe de traduceri pentru tematicile de interes, cum ar fi asigurarea socială, securitatea socială, ajutor medical, credite bancare, procurarea unui automobil etc.; ● informaţii de referinţă; ● programe pentru minimizarea barierelor culturale şi lingvistice pentru copii şi adulţi.

Serviciile bibliotecare şi numărul utilizatorilor s-a mărit simţitor. Dacă în 1994 numărul total de utilizatori era de 5628 la sfârşitul anului, după relocare numărul acestora a ajuns la 55 648, cu o marja de creştere de 25-32 procente în fiecare an.

Asemenea fenomene necesită o considerare foarte atentă a procesului de dezvoltare comunitară din partea staff-ului angajat. Bibliotecara E. Annette Choszczyk a răspuns la întrebările cu privire la dezvoltarea comunitară în felul următor: 1. Activităţile comunitare includ următoarele: Centrul pentru Familii Glendale: am făcut parte din comitetul pentru planificare al Centrului şi din comitetul de guvernare încă de la început. Centrul serveşte populaţia cu venituri mici şi familiile vulnerabile. Într-o oarecare măsură centrele pentru familii – din toată regiunea – joacă un rol pe care bibliotecile pot să-l întreprindă în acelaşi timp. Am participat la o conferinţa organizată de Centrul pentru Familii Numeroase şi datorită acestui fapt ziarele au început să vorbească despre cooperarea dintre bibliotecă şi centrul în cauză, care, eventual, s-a şi produs în cadrul programului de iniţiative al Centrului Naţional pentru Familii [1].

Procesul de planificare Glendale 2000 include: ● furnizorii de servicii: întruniri lunare cu şcolile, centrele familiale, poliţia, pompierii şi cu angajaţii bibliotecii; ● centrele de ştiinţă, artă şi sport pentru copii: colaborări în vederea obţinerii granturilor pentru finanţare; oferirea spaţiului pentru desfăşurarea programelor de dezvoltare pentru copiii imigranţilor ruşi;

62

● Planul Master Glendale: implicarea în procesul de planificare şi utilizare a spaţiului în cadrul proiectelor majore comunitare; ● planificarea programelor şcolare: implicarea în comitetele de planificare a programelor şcolare; ● planificarea centrelor pentru noi studii şi recreere; ● programe de tutoriat: identificarea surselor de finanţare pentru organizarea programelor de sprijin şcolar; ● asociaţii din sfera businessului; ● Parcul Istoric Four Mile; ● servicii pentru refugiaţi; ● construcţia scolii de muzică din comunitate.

2. Implicarea comunităţii influenţează foarte mult activitatea bibliotecii. Interacţiunile constante cu locuitorii comunităţii sunt critice pentru că ne ajută să identificăm tendinţele şi necesităţile comunitare şi să cooperam cu organizaţii din domeniu.

Datorăm mult bibliotecarului nostru asistent Diana Dvorkina, care a venit aici ca refugiat şi ne-a adus experienţa sa de manager de bibliotecă din fosta sa patrie. Ea a fost o parte importantă în stabilirea culturii bibliotecii şi m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea unei adevărate facilităţi bilingve. Deţine contacte peste tot, inclusiv la Washington şi nu se lasă până nu obţine răspunsurile / rezultatele dorite. Împreună cu ea am dezvoltat aceste servicii pe care le oferim astăzi prin colaborare şi devotament.

3. Bibliotecile sunt centre comunitare şi cred cu siguranţă că bibliotecarii sunt verigile vitale pentru comunitate. Bibliotecile contribuie la dezvoltarea unor aspecte importante în SUA – acces liber la informaţie, echipament, ajutor / asistenţă în diferite domenii pentru varii segmente de oameni. Bibliotecile într-adevăr oferă servicii şi informaţii pentru toţi, şi asta face diferenţa.

Când cursurile de limbă engleza ajută şi inspiră o doamnă în pragul sinuciderii; când intervenţiile Dianei ajută un copil în pragul de moarte; când 500 de pensionari vorbitori de rusă primesc asistenţă şi obţin returnare de taxe; când oamenii au încredere în noi pentru că reuşim să-i ajutăm în cele mai complicate probleme din viaţă – în mod cert noi facem diferenţa. Da, noi facem ce fac şi alte biblioteci, dar pe lângă asta noi facem mult mai mult, ceea ce ne îmbogăţeşte viaţa şi atrage tot mai mulţi oameni.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

63

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

Îmi place să îmbunătăţesc lucrurile care mă înconjoară şi să materializez idei noi şi întotdeauna caut modalităţi de implicare în noi proiecte şi noi colaborări. Tot ce mă înconjoară în comunitate este şi o parte din lucrul pe care-l efectuez. Îmi place să fiu implicată în schimburi multiculturale.

Primul lucru la care trebuie să ne gândim sunt necesităţile oamenilor care te înconjoară! Dacă e o comunitate de imigranţi, trebuie să te gândeşti cum săi serveşti în limba pe care ei o înţeleg, şi să adaptezi cât mai mult materialele, programele şi serviciile la dorinţele şi necesităţile acestora. Veţi fi uimiţi de reacţia pozitivă a acestora.

Atâta timp cât efectul bibliotecii e notabil, eu sunt satisfăcută. Îmi place să conduc o bibliotecă medie pentru a avea un impact adevărat asupra comunităţii. Deşi numărul utilizatorilor a crescut cu 1 500 procente, totuşi nu avem o capacitate mare, ceea ce ne dă posibilitate să cunoaştem populaţia şi ea să ne cunoască la rândul ei. Noi am devenit centrul de atracţie într-un oraş plin de supermarketuri. Îmi place poziţia asta... căci putem să experimentăm mai mult, putem să inovăm mai mult, putem să răspundem necesităţilor oamenilor care au nevoie de ajutor.

Margareth Steinfurth şi Rodrigo Diaz Filiala Bibliotecii Ruskin (Florida, scfn.thpl.lib.fl.us/thpl/libraries/branch/rus/ rus.htm).

Ruskin, Florida, este o zonă din regiunea Hillsborough. Deşi regiunea include oraşul Tampa, partea sudică este majoritar rurală, specializată în industrii de producere şi ambalare a roşiilor şi citricilor. Aceste activităţi atrag un flux mare de lucrători sezonieri, veniţi majoritar din Mexico. Deşi nu există o estimare exactă, regiunea atrage aproape 26 000 de lucrători sezonieri. Regiunea e învecinată cu Sun City Center care este o comunitate populată de persoane majoritar în vârstă.

Margaret Steifurth, bibliotecar principal, şi Rodrigo Diaz, bibliotecar, sunt unicii lucrători full time ai filialei Ruskin şi activitatea lor se concentrează pe procesul de dezvoltare comunitară.

1. MS: Particip regular la întrunirile Asociaţiei Civice din Ruskin, ale Camerei de Comerţ, ale Fundaţiei pentru Dezvoltarea Comunitară, la mesele rotunde organizate de preşedintele regiunii sudice (deşi biblioteca este localizată în Ruskin, serviciile bibliotecii sunt furnizate pentru toată regiunea sudică) şi la întrunirile orăşeneşti sponsorizate de Oficiul de Relaţii cu Vecinătatea.

64

Ruskin serveşte o zonă preponderent agricolă şi procesul de dezvoltare care are loc în Tampa încă nu a fost implementat în zona de sud a regiunii. Am început să colaborez cu un grup specializat în prezervarea mediului „The Pepper Petrol” pentru eradicarea plantelor nonnative şi plantarea vegetaţiei caracteristice zonei. Datorită râului care traversează localitatea, biblioteca e înconjurată de un adevărat spectacol al naturii, cu o faună şi vegetaţie specifică zonei.

Gestionez câteva magazine locale şi fac prezentă biblioteca la evenimentele cu specific local, cum ar fi Festivalul de roşii şi Festivalul de peşte.

RD: activităţile pe care le întreprind îmi permit să construiesc relaţii, să identific oportunităţi de dezvoltare şi să penetrez mai eficient comunitatea. Organizaţiile cu care am colaborat până acum sunt centrate pe angajarea lucrătorilor migraţi şi pe familiile acestora. Fiind vorbitor de limbă spaniolă, deţin abilităţile culturale necesare pentru a conlucra cu aceste segmente de oameni (Centrul de Recreaţie Bethune, Centrul Iglesia de Dio, Oficiul de imigrare, Misiunea San Jose, Misiunea Beth-El Farm Worker). La fel am cooperat şi cu alte grupuri de lucru, cum sunt Centrul de Îngrijire Zilnică pentru Adulţi, Centrul de Îngrijiri Medicale, şcolile din regiune şi departamentele legale.

2. MS: Contactele frecvente cu grupurile comunitare ne-au ajutat să identificăm mai bine necesităţile acestora. Sprijinul nostru pentru dezvoltarea comunităţii prin distribuirea literaturii a fost menţionat în nenumărate rânduri în ziarele regionale şi au fortificat imaginea bibliotecii ca centru informaţional.

RD: Relaţiile cu serviciile sociale locale şi centrele educaţionale m-a ajutat să înţeleg mai bine necesităţile migranţilor şi ale tinerilor vulnerabili. Am stabilit relaţii de cooperare cu şcolile din localitate pentru a uşura procesul de înregistrare a şcolarilor şi am organizat programe „înapoi la scoală” oferind informaţii adulţilor despre serviciile bibliotecare oferite. Am prezentat biblioteca la toate expoziţiile din comunitate.

3. MS: Toata familia mea a fost devotată serviciului social în calitate de profesori, bibliotecari, miniştri. Am lucrat 13 ani pentru serviciul social înainte de a deveni bibliotecar. Special mi-am ales o profesie care conţine o componentă a serviciului comunitar.

RD: Am fost crescut şi educat în Tampa, Florida, unde buneii mei au imigrat pe timpuri din Cuba pentru a lucra în industria tutunului. În timp ce învârteau ţigările, ei ascultau un lector care le citea opere celebre scrise de Émile Zola, Victor Hugo,

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

65

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

Cervantes. Toţi lucrătorii contribuiau cu 25 de cenţi pe săptămână pentru a asculta lectorul [2]. Deci pot spune că dragostea de carte e o valoare pe care o preţuim de mici copii.

La colegiu m-am specializat în filosofie şi am fost foarte influenţat de cărţile lui John Rawls, în special Teoria justiţiei [3]. Apoi m-am alăturat corpurilor de pace şi lucram ca voluntar în Republica Dominicană. Acolo am văzut dorinţa oamenilor de a învăţa şi de a citi. La întoarcere m-am înregistrat la Facultatea de biblioteconomie şi ştiinţe informaţionale în cadrul Universităţii din Florida pentru a deveni bibliotecar. Am studiat necesităţile fermierilor şi am realizat că un bibliotecar care cunoaşte limba spaniolă ar servi foarte bine comunitatea. După absolvirea universităţii am fost angajat în cadrul sistemului de biblioteci publice în regiunea Tampa-Hillsborough şi delegat în localitatea Ruskin – o comunitate cu mulţi vorbitori de limbă spaniolă.

Devotamentul familiei mele pentru studiu şi responsabilitatea personală de a-i ajuta pe alţii să citească şi să beneficieze de cunoştinţe m-au încurajat să lucrez la bibliotecă şi să-i ajut pe cei nevoiaşi.

4. Joe Stines, directorul bibliotecii: Tampa-Hillsborough este un sistem mare de biblioteci care cuprinde 22 de filiale, trei biblioteci regionale şi o bibliotecă centrală.

Reţeaua include zona urbană Tampa, suburbiile şi zonele agricole. Comunităţile care sunt deservite de sistem sunt caracterizate de reforme şi dezvoltare. În unele zone dezvoltarea impune sentimentul de convieţuire într-un oraş mic şi regulamente care trebuie să fie urmate. Bibliotecarii care participă în cadrul activităţilor organizate de asociaţii civice, consilii regionale, grupuri de leadership, cum ar fi Masa rotundă din sudul regiunii organizată de preşedinte, pot fi uşor implicaţi în procesul de reformare a comunităţilor.

Biblioteca e, de obicei, o instituţie care contribuie la stabilitatea comunităţii, este unul din serviciile comunitare care aparţine întru totul cetăţenilor. Cu o atmosferă de accesibilitate, proximitate şi siguranţă, biblioteca este importantă pentru toată comunitatea.

Biblioteca Publică Ruskin se implică în dezvoltarea comunităţii nu doar prin colaborarea cu alte organizaţii. Bibliotecarii analizează comunitatea pentru a cunoaşte mai bine barierele lingvistice, economice, educaţionale cu care se confruntă locuitorii şi care îi împiedică să participe în viata comunităţii.

Cunoştinţele acumulate combinate cu iniţiative de apropiere şi dezvoltare a comunităţii sunt cheia succesului de până acum.

66

Jean Hatfield Filiala Antioch a Bibliotecii Regionale Johnson (Merriam, Kansas, www.jcl.lib.ks. us/otherlib/antioch.stm). Regiunea Johnson, Kansas, are o populaţie de 307 000 locuitori. Biblioteca Regională Johnson face parte din oraşul Kansas şi are relaţii privilegiate de împrumut cu bibliotecile din comunităţile învecinate. Biblioteca a fost clasificată de Indexul Bibliotecilor Publice Americane Hennen ca fiind cea mai puternică din regiune, deservind circa 250 000-400 000 de cititori [4].

Filiala Antioch este una din cele 12 filiale şi este gazda Proiectului Finish – un program cooperativ cu Reţeaua de colegii din Regiunea Johnson – care oferă cursuri pentru educaţia adulţilor şi ESL. 1. Am lucrat în Asociaţia de Îngrijiri a Copiilor din regiunea Johnson. Asociaţia reprezentă organul administrativ al fondurilor federale pentru proiectele de dezvoltare în domeniul îngrijirii sănătăţii şi securităţii copiilor din zonă. În prezent, pe lângă bibliotecă, sunt expert în juriul Corporaţiei pentru Oportunităţi Economice (EOC), St. Joseph, Missouri, care deserveşte o zonă de patru regiuni şi organizează job training, oferă resurse şi referinţe pentru familiile cu venit mic şi familiile cu risc de a-şi pierde copiii. EOC iniţiază acum câteva programe de ajutor pentru familiile care îşi căută un adăpost şi training pentru persoanele interesate să-şi deschidă propria afacere. Obiectivul primar al acestor iniţiative comunitare este să ajutăm familiile să devină independente financiar şi să diminuăm nivelul de sărăcie.

2. Experienţa mea precedentă m-a ajutat să înţeleg mai bine problemele sociale cu care se confruntă comunitatea şi să identific posibilele soluţii care pot avea un impact asupra serviciilor oferite de bibliotecă. Programele pe care le gestionez în prezent sunt mult mai specifice datorită experienţei mele cu specialiştii în domeniul îngrijirii copiilor şi alte organizaţii. Munca la EOC m-a ajutat să-mi dezvolt abilităţile de expertiză în ceea ce priveşte problemele familiilor vulnerabile.

Filiala Antioch a primit finanţare în cadrul Proiectului de dezvoltare National Connections. Puteţi să descrieţi acest program?

National Connections este un program de lectură şi dialog finanţat de Centrul Naţional Umanitar şi administrat de Consiliul Umanitar Vermount în colaborare cu Asociaţia Bibliotecarilor din SUA [5]. Programul implică colaborarea cu alţi bibliotecari, cu personalul programelor educative, cu şcolari şi Consiliul Umanitar. El prevedea

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

67

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

dezvoltarea relaţiilor între agenţiile participante şi diminuarea nivelului de ignoranţă prin evoluţia capacitaţilor de lectură şi dialog pe teme umanistice.

3. Sunt un simplu bibliotecar care crede cu siguranţă că biblioteca este un loc în care fiecare din comunitate trebuie să se simtă confortabil. Consider că cea mai bună metodă de conectare cu comunitatea este să fii implicat în toate acţiunile de dezvoltare posibile. Cu cât mai mult bibliotecarul cunoaşte comunitatea, cu atât mai bine o va deservi.

4. Bibliotecarul regional Mona Carmack, m-a încurajat foarte mult participarea în activităţi de dezvoltare comunitară şi mi-a oferit tot sprijinul în dezvoltarea unor proiecte întreprinse. Ea sprijină foarte mult personalul care vrea să se implice activ în organizaţiile civice şi comunitare. Dna Carmack consideră că în calitate de responsabili ai fondurilor publice avem obligaţia să utilizăm aceste resurse cât mai eficient şi să deservim un număr cât mai mare de nevoiaşi. Tot ea consideră că dacă vom cunoaşte mai bine comunitatea în care locuim şi profesia pe care o urmăm, atunci mai bine vom putea deservi publicul care ne înconjoară.

Mario Romeo Filiala DeKalb a Bibliotecii Publice din Brooklyn (New York, www.brooklynpubliclibrary. org/branches/dekalb.htm) Biblioteca Publică din Brooklyn deserveşte aproape două milioane de locuitori prin intermediul Bibliotecii Centrale, bibliotecilor de afaceri şi al celor 58 de filiale pe care le deţine. Filiala DeKalb deserveşte o populaţie de mai mult de 70 000 de oameni din regiunea Bushwick. Această regiune este în prezent concentrată pe multe iniţiative de dezvoltare comunitară. Corporaţia pentru Dezvoltarea Locală Bushwick operează multe proiecte centrate pe stabilizarea comunităţii, în special în partea vestică a regiunii. Iniţiativa de Renaştere Bushwick este o strategie comprehensivă care compilează trei activităţi de dezvoltare: găsirea unui adăpost pentru nevoiaşi, crearea locurilor de muncă şi dezvoltare economică. Rezidenţii localităţii sunt unii din cei mai săraci din regiune – cu 40,5% de venituri mai mici de coşul minim de consum.

81,1% din populaţie sunt de provenienţa hispanică, 10,5% negri nonhispanici şi 4,7% albi nonhispanici [6].

1. Sunt implicat în multe activităţi comunitare, inclusiv în asociaţii şi grupuri de asociaţii comunitare, agenţii, asociaţii pentru organizarea pieţelor de vânzare din stradă, în centrele de îngrijire a sănătăţii şi la întrunirile acestora, la întrevederile

68

din cadrul Scolii Comunitare, cele lunare ale Consiliului comunitar, cele din cadrul organizaţiilor de asistentă şi consultantă etc.

Aceste relaţii îmi oferă o posibilitate de apropiere mai profundă de comunitate şi îmi deschid noi orizonturi de finanţare. Participarea la întrunirile comunitare îmi oferă cunoştinţele necesare pentru a oferi servicii mai adecvate şi pentru a furniza informaţii / literatură despre serviciile comunitare. Un exemplu în această direcţie e proiectul împreună cu Programul de Susţinere a Comunităţii. Biblioteca organizează programe speciale pentru diferite grupuri comunitare, cum ar Reţeaua pentru Îngrijirea copiilor. Participarea la evenimentele comunităţii ne-a dat posibilitatea să colaborăm cu Coaliţia de Resurse Bushwick. Implicarea constantă în activităţile comunitare oferă multe posibilităţi de relaţionare pentru o deservire cât mai bună a locuitorilor comunităţii.

2. Vrem ca personalul bibliotecar să fie competent în cunoştinţele sale despre comunitate şi persoanele pe care le deservesc. După ultimul raport demografic am realizat că există o mare parte de rezidenţi pe care nu i-am văzut niciodată. Prin iniţiativele şi deciziile pe care le luăm încercam să penetrăm comunitatea mai ales în zonele care sunt mai izolate şi îndepărtate de eforturile comunitare comune.

Aceste zone nu sunt foarte populate. Cuprind mai mult familii în vârstă care au grijă de nepoţi în timp ce părinţii lucrează pe timp de zi. Deci, trebuia, în primul rând, să accesăm centrele pentru îngrijirea persoanelor în vârstă pentru a ne apropia de acest segment de oameni.

La întrunirile Centrelor pentru oameni pensionaţi am realizat că sunt programe de dezvoltare care ar putea fi gestionate sau facilitate prin intermediul bibliotecii.

Pe baza discuţiilor organizate am participat în programe de îngrijire a copiilor, de îngrijire a sănătăţii, am contribuit la facilitarea procesului de cumpărare a caselor pentru familiile vulnerabile, am oferit servicii de consultanţă pentru utilizarea computerului şi internetului, precum şi a altor programe ce satisfac nevoile de bază.

Când se organizează evenimente comunitare în cadrul bibliotecii încercăm să utilizăm oportunitatea pentru a face o prezentare de carte şi să încurajam înregistrarea la bibliotecă.

Participarea în menţinerea şi îmbunătăţirea interacţiunii cu publicul comunităţii ne dau şansa să satisfacem mai bine necesităţile oamenilor şi să învăţăm mai multe despre comunitate. Acest proces a avut un impact semnificativ asupra trainingului

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

69

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

şi dezvoltării personalului bibliotecar. Am reuşit să construim o bază pentru a oferi servicii flexibile şi adecvate conform necesităţilor fiecăruia. Am fost în stare să demonstrăm că putem oferi servicii atât oamenilor, cât şi organizaţiilor din comunitate. Oamenii pot uşor identifica bibliotecarii care participă şi interacţionează la evenimentele sociale, ceea ce contribuie la crearea unei imagini în societate şi ne uşurează procesele de obţinere a finanţărilor adiţionale şi bugetare. Suntem apţi să socializăm ceea ce contribuie la atragerea multor persoane şi la crearea unui brand la care oamenii se referă ori de câte ori au nevoie de informaţie, de orice tip de informaţie.

3. Fiecare comunitate este diferită în Brooklyn. În unele comunităţi aceste iniţiative nu au efect din cauza afluxului mare de culturi şi etnii diferite care au creat un mediu reticent pentru schimbări şi colectivism. Bushwick nu face parte din asemenea comunităţi. Aici dezvoltarea comunitară este foarte importantă. În această comunitate stafful bibliotecii are posibilitatea să fie mai mult decât competent în cunoştinţe şi abilitaţi pe care le deţine. Personal mă consider un trainer formidabil şi utilizez orice şansă posibilă pentru mine şi pentru stafful meu să organizăm programe de dezvoltare în şcoli şi organizaţii care vor să se implice în procesul de dezvoltare a comunităţii. Înţeleg importanta creării unei imagini pentru bibliotecă, de aceea utilizăm toate posibilităţile de a promova biblioteca şi serviciile bibliotecare, în primul rând, prin intermediul activităţilor comunitare. Această abordare poate părea prea optimistă, dar ne dă şanse reale să ne implicăm la nivel politic. Sunt un manager creativ cu resurse limitate şi cred cu siguranţă că implicarea altor grupuri şi organizaţii în procesul de planificare şi organizarea programelor de dezvoltare atât pentru bibliotecă, cât şi pentru interesele comunităţii sunt foarte benefice şi productive.

4. Directorul nostru dna Martina Gomez crede cu înverşunare că biblioteca e „centrul vital de cunoştinţe pentru toţi”. Cu această misiune şi viziune de a oferi rezidenţilor comunităţii un acces nonstop la cunoştinţe, istorie şi cultură este o obligaţie pentru noi să încurajăm şi să promovăm această idee. Tot ce am făcut până acum este să focalizăm toate eforturile pentru a materializa această misiune şi viziune.

Barbara Heiderscheidt Biblioteca Liberă Avon Grove (Pennsylvania, www.ccls.org/otherlibs/acon.htm).

Biblioteca Avon Grove face parte din sistemul de biblioteci din regiunea Chester, localizată în partea sud-estică a Pennsylvaniei. Este un sistem federal compus din Centrul regiunii Exton şi 16 biblioteci membre plus un bibliobus (bibliotecă

70

mobilă). Bilbioteca Libera Avon Grove deserveşte o populaţie de aproximativ 20 000 de oameni pe o arie de 65 de mile pătrate.

Biblioteca a fost nominalizată ca exemplu de Programul CYFAR (Copii, Tineri şi Familii vulnerabile) al Departamentului Agricol al SUA [7].

1. Sunt implicată în următoarele activităţi: Coaliţia de deservire a tinerilor din Avon Grove, care se ocupă cu prevenirea abuzurilor de droguri şi alcool printre tineri; Programul de dezvoltare a talentelor muzicale din cadrul Scolii Publice Avon Grove; PTA şi Şcoala elementară catolică; şi Grupul de tineri ai Bisericii Catolice.

2. Grupurile de tineri în cadrul cărora particip mă ţin în contact cu mulţi tineri şi părinţii acestora. Când aud de proiecte care pot fi desfăşurate cu ajutorul bibliotecii fac tot posibilul ca acestea să aibă loc. Exemplu: includ proiecte care necesită utilizarea internetului, utilizarea bibliotecii ca spaţiu pentru întruniri şi proiectele CYFAR. Proiectele CYFAR sunt adresate copiilor, tinerilor şi familiilor vulnerabile şi sunt coordonate de Universitatea Cooperatistă de Stat din Pennsylvania. Programul a donat un computer bibliotecii şi finanţează un proiect de creare a unei comunităţi de voluntari. Particip şi eu ca voluntar în afara programului meu de lucru.

Voluntarii oferă o serie de instrucţiuni tinerilor şi familiilor acestora pentru utilizarea computerului în vederea obţinerii de informaţii cu privire la sănătate, buget, îngrijiri medicale, adăpost şi dezvoltare umană. Această iniţiativă este realizată în cooperare cu Programul 4-H. Cu ajutorul Programului 4-H biblioteca a reuşit să organizeze programe ştiinţifice şi de dezvoltare a abilitaţilor vocaţionale. Am fost profesoară în cadrul cursurilor şi am fost responsabilă în recrutarea altor specialişti. Colaborarea cu CYFAR şi 4-H mi-au dat posibilitatea să îmbunătăţesc cu mult serviciile oferite de bibliotecă.

CYFAR la fel m-a pus în contact cu Programul educaţional pentru imigranţi în care am fost profesoară de limba engleză ca limbă secundară pentru copiii din şcolile medii. Această posibilitate mi-a dat şansa să cunosc mulţi tineri şi să-i încurajez să vină la bibliotecă împreuna cu părinţii după şcoală.

Implicarea în aceste programe m-a ajutat foarte mult să creez relaţii nonformale cu profesorii cu care am colaborat în continuare la organizarea unui program pentru copii şi mamele acestora.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

71

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

Prezentarea bibliotecii în comunitate m-a ajutat în relaţionarea cu alte organizaţii şi persoane care au influenţat îmbunătăţirea serviciilor pe care le oferă biblioteca.

După prezentarea făcută la Clubul mamelor din West Grove am cunoscut o profesoară care preda unui grup de copii cu dizabilităţi şi eventual m-am implicat şi eu ca să ajut la dezvoltarea abilităţilor acestor copii. Prin intermediul bisericii am recrutat mai mulţi voluntari tineri pentru ajutor şi realizarea proiectului. În cadrul Coaliţiei care deserveşte tinerii din Grove Ave sunt responsabilă de training şi recrutare a profesorilor pentru tineri. Relaţiile cu biserica îmi dau posibilitatea să accesez posibilii voluntari în caz de nevoie.

3. Personal cred că o comunitate puternică creează un mediu bun de locuit şi de crescut copii. Îmi place să cunosc şi să pun persoanele în contact pentru a putea beneficia de cunoştinţe şi informaţii. Îmi place să învăţ lucruri noi şi să creez colaborări care pot ajuta tinerii din comunitate pentru că tinerii sunt cei care vor conduce tara într-o bună zi. Sper şi cred în rasa umană. Sunt sigură că putem toţi împreună să contribuim la dezvoltarea unui spaţiu de prietenie şi înţelegere în care să putem să trăim şi să creăm.

Valorile bibliotecarilor care dezvoltă comunitatea Examinarea celor cinci cazuri precedente de bibliotecari de succes care au contribuit la procesul de dezvoltare în contexte diferite ne permite să identificăm un set de valori care stau la baza oricărei iniţiative comprehensive.

Valorile identificate includ: • implicarea în activităţile comunitare – cu cât un bibliotecar se implică mai mult, cu atât este mai puternică responsabilitatea faţă de comunitate.

Majoritatea respondenţilor nu numai că participă la întrunirile comunitare, dar la fel preiau roluri active ca cetăţeni – deservesc un şir de organizaţii şi comitate, oferă asistenţă în obţinerea granturilor de dezvoltare, furnizează abilităţi personale şi resurse; • cunoaşterea problemelor comunitare – respondenţii au demonstrat capacitaţi de identificare şi gestionare a problemelor cu care se confruntă comunitatea în care lucrează, atât la nivel micro, cât şi macro; • relaţionarea – bibliotecarii percep implicarea comunitară ca generator de noi şanse pentru dezvoltarea noilor servicii şi relaţii prin interacţiunea cu membrii comunităţii la întrunirile civice, sociale şi educaţionale;

72

• integrarea serviciilor – bibliotecarii implicaţi în organizaţiile comunitare sunt capabili să înţeleagă că integrarea serviciului bibliotecar este de importanţă majoră. Ei sunt în stare să înţeleagă şi să conceptualizeze faptul că serviciile care le oferă fac parte dintr-un sistem integrat. Serviciile informaţionale şi de referinţa sunt mult mai eficiente dacă, în primul rând, oferă o bună înţelegere a structurii comunitare; • dezvoltarea comunitară ca valoare – filosofia care stă la baza acestei valori e că o comunitate puternică înseamnă un loc mai bun de trai, unde grija pentru oameni, în special pentru copii şi pentru cei în vârsta, sunt foarte importante. Bibliotecarii sunt percepuţi ca atribute necesare pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii; • Biblioteca poate face diferenţa – toţi bibliotecarii cred cu fermitate în rolul pe care îl deţin în comunitate. Crearea unei imagini la evenimentele şi întrunirile comunale transformă biblioteca într-un loc de conectare şi relaţionare cu şi între oameni. Aceşti bibliotecari exprimă optimism şi deschid porţile bibliotecii pentru toţi oferind servicii inovative ca răspuns la necesităţile reale ale comunităţii.

Aceste valori traversează activitatea zilnică a bibliotecarilor. Sunt valori care demonstrează responsabilitatea faţă de rezolvarea problemelor descrise la începutul acestei cărţi. Ele indică încorporarea idealurilor de responsabilităţi reciproce pentru implicarea civică – obiectiv urmărit de Declaraţia nouă progresivă: o filosofie politică în era informaţională [8]. Declaraţia redefineşte relaţia dintre cetăţeni şi guvern şi urmăreşte participarea activă a cetăţenilor în producerea produselor publice, cum ar fi străzi mai sigure şi mediu mai curat. Această nouă relaţie defineşte publicul, care include cetăţenii, şi nu doar guvernul, şi ascultă mai mult vocile cetăţenilor decât expertiza limitată a elitei tehnocrate. Această abordare diminuează nivelul de centralizare a guvernului şi transmite un nivel mai mare de responsabilitate guvernelor locale, cetăţenilor şi instituţiilor comunitare pentru soluţionarea problemelor publice.

Aşa cum aceste idei sunt tot mai mult accentuate, necesitatea bibliotecarilor să se implice în problemele comunitare ca cetăţeni este de o importanţă crescânda. Deşi lucrul zilnic al bibliotecarilor, ca şi viziunile bibliotecii, conţin aspecte ale acestor valori, asta nu înseamnă că ele neapărat sunt încorporate şi în sistemul de activitate.

Vom încerca să abordăm acest subiect mai în detaliu în capitolele care urmează.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

73

5

BIBLIOTECARII CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA COMUNITĂŢII: VOCILE SPECIALIŞTILOR

Note de final 1. The Colorado initiative in which Ms. Choszczyk participates is a project of the Family Resource Coalition of America. Accessed January 1, 2000. Available <http:// www.frca.org>.

2. For more information on the lector, see Ferdie Pacheco, Art of Ybor City (Gainesville: University of Florida, 1997), 6-11.

3. John Rawls, A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Belknap Press of Harvard University Press, 1971).

4. Thomas J. Hennen, Jr., Great American Public Libraries, American Libraries 30 (September 1998): 66.

5. The National Connections project is described on the home page of the Vermont Humanities Council at http://www.vermonthumanities.org/ (accessed January 1, 2000), and on the home page for public programs at the American Library Association at http://www.ala.org/publicprograms/ nationallgeneral.html (accessed January 1, 2000).

6. Bushwick Local Development Corp., The Bushwick Renaissance Mixed Use Initiative, sponsored by the Ridgewood Bushwick Senior Citizens Council and the Bushwick Local Development Corp. Accessed January 21, 2000. Available <http:// www. bushwickldc.org>.

7. U.S. Department of Agriculture, Children, Youth, and Families at Risk, Strong States and Networks for Children, Youth, and Families, home page. Accessed January 2, 2000. Available <http://www.reeusda.gov/new/ 4h/cyfar/cyfar.htm>.

8. Will Marshall et al., The New Progressive Declaration: A Political Philos­ophy for the Information Age (Washington, D.C.: Progressive Policy Insti­tute, 1996).

6

COMUNITATEA VIRTUALĂ ŞI BIBLIOTECARII

Înainte să vorbim despre modalităţile de conectare a bibliotecii la mişcarea naţională de dezvoltare comunitară, e important să menţionăm despre rolul comunităţilor virtuale în relaţie cu bibliotecile publice. Internetul, resursele electronice, World Wide Web-ul şi email-ul au generat un fundament extraordinar de important pentru tot mai multe scrieri şi cercetări şi tot acest sistem mai este numit comunitatea virtuala (cybercommunity). Mulţi bibliotecari, deja familiari cu BITNET şi cu colaborarea virtuală, au fost printre primii care au utilizat elemente virtuale în munca de zi cu zi şi la fel au jucat un rol fundamental în asigurarea accesului la internet pentru public.

Primele etape TIIAP, relaţionarea comunitară şi OITP Bibliotecile au fost printre primele instituţii care au beneficiat de granturi de finanţare din partea Programului de Asistenţă în Telecomunicaţii şi Infrastructura Informaţională (TIIAP), administrat de Administraţia Naţională de Telecomunicaţii şi Informaţii (NTIA), care pe timpuri oferea finanţare pentru servicii inovative. Printre beneficiarii granturilor se numără Biblioteca Publică din San Francisco, Reţeaua de biblioteci din sud-estul Floridei (SEFLIN), SOLINET, Biblioteca Publică Bowlinn Green, Biblioteca Publică Newark, Biblioteca Publică din regiunea Charlotte şi Mecklenburg, Biblioteca Publică Danbury, Biblioteca Publică Denver, Biblioteca Publică din Salem (Oregon), Biblioteca Publică din New York şi Biblioteca Publică din Queens [1].

Toate aceste proiecte au demonstrat dorinţa de a fi mai aproape de necesităţile comunităţii. Biblioteca Publica Newark a utilizat fondurile pentru implementarea Proiectului Demonstraţia infrastructurii informaţionale electronice Newark, care face parte din Planul de dezvoltare a regiunilor (1994-1996). Biblioteca Publică din New York în colaborare cu Centrul de Asistenţă în Studiu (LAC) au testat reţeaua de resurse informaţionale la cele 32 de filiale şi au încurajat oamenii cu abilitaţi limitate să

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

75

6

COMUNITATEA VIRTUALĂ ŞI BIBLIOTECARII

utilizeze computerele (1996-1999). Biblioteca Publica Danbury a elaborat un model de planificare comunitară virtuală Freenet pentru statul Connecticut (1994-1995).

Trei biblioteci din sud-estul Floridei (Broward, Dade şi Palm Beach) au elaborat o infrastructură virtuală de training Free-Net, coordonat de SEFLIN (1995-1996).

Biblioteca Publică din Salem (Oregon) a înfiinţat OPEN (Reţeaua Electronică Publică Oregon) pentru a facilita schimbul de informaţii dintre guvern şi cetăţeni şi a oferi afacerilor regionale şi organizaţiilor o infrastructură virtuală pentru activităţi de vânzare / cumpărare. În Manualul relaţionării (Networking) comunitare autorul Stephen T. Bajjally a identificat biblioteca ca lider în eforturile de relaţionare în comunitate; a oferit exemple de relaţii iniţiate cu succes, cum este Three River Free-Net; şi a identificat etapele de planificare, dezvoltare, gestionare şi finanţare a reţelelor de relaţii comunitare [2]. Autorul pune mare accent pe participarea bibliotecii în iniţiativele de relaţionare comunitare şi declară că una dintre cele mai mari responsabilităţi în prezent este să ajutăm comunităţile să beneficieze de era informaţională [3].

Asociaţia Bibliotecarilor Americani în 1995 a fondat Oficiul pentru Dezvoltarea Politicii Tehnologice Informaţionale (OITP) pentru a promova dezvoltarea şi utilizarea resurselor electronice în vederea asigurării accesului public la societatea informaţională [4]. Stafful OITP lucrează pentru a asigura elaborarea politicilor tehnologice informaţionale favorabile pentru serviciile bibliotecare şi participarea intelectuală totală a publicului. Această iniţiativă a condus la implementarea Programului Serviciului Universal care a fost inclus ca parte componentă în Legea pentru telecomunicaţii din 1996 pentru a oferi acces la telecomunicaţii la un preţ accesibil bibliotecilor, în special pentru cele din zonele rurale şi bibliotecile situate între oraşe.

Suport şi acces Suportul / asistenţa trebuie să fie prevăzut în politicile informaţionale, şi Comisia naţională a bibliotecilor şi ştiinţei informaţionale în colaborarea cu ABA OITP a sponsorizat crearea unei baze de date cu privire la bibliotecile publice şi utilizarea internetului. Spre un acces public mai eficient la internet: Barometrul Naţional cu privire la accesarea resurselor internet din 1998 raportează că 83,6% din bibliotecile publice au acces liber la internet, dintre care un număr foarte mic se referă la bibliotecile rurale [6]. Totuşi, multe staţii de lucru nu furnizau acces gratis la resurse, iar conectivitatea de obicei era mai mică de 56 kgps.

76

Legea cu privire la servicii şi tehnologiile bibliotecii (LSTA) din 1996 (P.L. 104-208) a fost elaborată pentru a furniza suport adiţional în vederea facilitării accesului public.

Obiectivele sale includ promovarea serviciilor bibliotecare prin oferirea accesului la informaţii pentru toţi prin intermediul reţelelor electronice de stat, regionale, naţionale şi internaţionale, sprijin pentru relaţionarea bibliotecilor şi promovarea serviciilor specifice pentru persoane venite din diferite arii geografice, diferite culturi şi cu diferite statuări socio-economice, pentru persoanele cu dizabilităţi şi cu persoane cu abilitaţi informatice limitate [7]. Asociaţia Bibliotecarilor din America, Agenţiile Bibliotecilor de Stat (COSLA) şi Consiliul Bibliotecilor Urbane au lucrat la elaborarea LSTA pentru a înlocui fosta Lege a serviciilor şi construcţiei bibliotecilor şi au înaintat propunerea ca noua lege să treacă sub coordonarea Oficiului Asociaţiei Bibliotecare din Washington. 150 milioane dolari SUA au fost oferiţi pentru implementarea legii în anul 1997 şi aceleaşi sume au urmat în anii consecutivi până în 2002. Majoritatea fondurilor LSTA au fost alocate agenţiilor bibliotecare pentru implementarea serviciilor pe scară naţională, a serviciilor inovative din punct de vedere tehnologic, relaţionării virtuale şi iniţiativelor pentru satisfacerea cât mai eficientă a necesităţilor publicului [8].

Agenţiile bibliotecare de stat au elaborat website-uri pentru monitorizarea conectivităţii, accesului şi a trainingului în domeniul informaţional. Multe dintre ele au acţiuni planificate pe termen de cinci ani şi clasifică domeniile prioritare de dezvoltare tehnologică şi fondurile disponibile [9]. Priorităţile de bază ale LSTA sunt direcţionate spre activităţi tehnologice ce ţin de schimb de informaţii între biblioteci şi alte servicii comunitare şi facilitarea accesului la programele bibliotecilor pentru rezidenţii urbani, rurali şi cu venituri mici.

Bibliotecile publice, percepute de mulţi ca staţii de acces la internet, sunt un component important în diminuarea diferenţei de acces la informaţie dintre cei avantajaţi şi cei mai puţin avantajaţi din zonele rurale sau urbane. La primul summit cu referire la disparitatea digitală din 1999, bibliotecile au fost identificate ca puncte importante de acces şi furnizori de training [10]. Fundaţia Learning Gates a declarat că bibliotecile sunt misionarii pentru o societate cu acces liber la informaţii şi au acordat granturi pentru 1 300 de biblioteci publice în 28 de state – urmează să mai fie acordate un număr de 11 000 de granturi, inclusiv pentru organizarea programelor de training pentru bibliotecari [11].

Programul de Oportunităţi tehnologice (TOP) care este o nouă variantă a programului TIIAP, continuă să ofere sprijin proiectelor care demonstrează aplicaţii practice ale

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

77

6

COMUNITATEA VIRTUALĂ ŞI BIBLIOTECARII

noilor tehnologii telecomunicaţionale şi informaţionale pentru deservirea intereselor publice. Servicii şi Networking Comunitar este unul din domeniile de aplicare a programului. Obiectivele acestuia includ: 1) finanţarea sistemelor informaţionale care permite utilizatorilor să utilizeze varietatea crescândă a resurselor din acest domeniu; 2) crearea unui mecanism online pentru livrarea serviciilor; şi 3) designul unor noi modele inovative de acces pentru populaţia a cărui acces a fost limitat de factorii geografici, economici, lingvistici, culturali etc. „Arta şi învăţarea continuă” este un alt domeniu de aplicare a programului TOP şi include exemple creative de parteneriate între şcoli, biblioteci, muzee, colegii şi universităţi în vederea oferirii resurselor informaţionale pentru acumularea cunoştinţelor [12]. Premiile pentru anul 2000 încă nu au fost acordate, dar credem că bibliotecile vor continua să fie active şi vor elabora idei inovative sub egida Programului de oportunităţi tehnologice, exact cum au fost şi în cadrul programului precedent TIIAP. Aceste resurse, împreună cu investiţiile făcute de LSTA, au contribuit la creşterea rolului important pe care-l au bibliotecile publice în eforturile naţionale de facilitare a accesului la informaţia digitală. Majoritatea iniţiativelor în această direcţie au fost realizate în decurs de un deceniu, ceea ce înseamnă că pe lângă toate rezultatele obţinute s-au făcut investiţii în dezvoltarea umană / training şi a crescut importanţa specialiştilor bibliotecari în domeniile tehnologice.

Dezvoltarea comunitară cu ajutorul bibliotecarilor cu cunoştinţe în domeniul digital Utilizarea internetului (World Wide Web) pentru a oferi acces la informaţii a fost realizat conceptual prin intermediul proiectului „Conectarea comunităţii”, elaborat de Joan C. Durrance şi Paul Resnik la Şcoala de Informatică a Universităţii din Michigan. Proiectul sprijină organizaţii, fondatori, academicieni şi studenţi care utilizează tehnologii pentru unificarea geografică a comunităţilor [13].

Există multe exemple de biblioteci care oferă informaţii despre comunitate pe Web. De exemplu, Sistemul de biblioteci din regiunea Saratosa, din Florida, a lucrat împreună cu Asociaţia de Planificare a Serviciilor Umane pentru a elabora un sistem informaţional comunitar şi un website cu informaţii şi date de referinţă. Sistemul bibliotecar St John’s din Florida a elaborat un website cu referinţe şi informaţii de

78

acces la agenţiile pentru dezvoltare umană din zonă [14]. O analiză a website-urilor bibliotecilor publice americane prezintă multe iniţiative de conectare a publicului cu informaţia şi datele relevante despre comunitate. Întrebarea rămâne deschisă referitoare la rolul de leadership pe care îl deţin bibliotecile şi bibliotecarii în dezvoltarea şi sprijinirea reţelelor informaţionale comunitare. Redmond Kathleen Moltz şi Phyllis Dain în cartea Spaţiu virtual / civic: Biblioteca Publică Americană în era informaţională notează: „Pentru acele reţele comunitare în care biblioteca nu s-a implicat niciodată şi relaţionarea are loc la evenimente locale şi surse de informaţie alternative poate duce la diminuarea sau chiar eliminarea serviciului de informare şi referinţă, pe care mulţi bibliotecari îl consideră imperativ pentru sistemul de relaţii în orice comunitate” [15].

La rândul său Bajjaly în Manualul relaţionării comunitare a scris: „Văd un potenţial considerabil neexploatat pentru iniţiativele de networking iî comunitate de care pot beneficia întru totul bibliotecile publice... Există peste 215 reţele comunitare stabilite în SUA şi Canada. Mai puţin de o treime din acestea identifică biblioteca ca partener majoritar” [16].

Intr-adevăr, reţelele comunitare sunt sprijinite şi de alte domenii şi discipline.

De exemplu, Centrul de Tehnologii Informaţionale Comunitare asistă organizaţiile comunitare în aplicarea noilor tehnologii pentru îndeplinirea activităţii de zi cu zi, a designului web, în elaborarea şi menţinerea sistemelor informaţionale municipale şi designul acestora [17]. La fel au fost elaborate comunităţi virtuale precum este FortNet – Oraşul tău pe Net, un serviciu public organizat pentru a introduce cetăţenii Carolinei de Nord în relaţie cu tehnologiile internetului, în care este menţionată şi biblioteca publică, dar nu în calitate de colaborator [18].

Viabilitatea comunităţii virtuale Există o diferenţă între crearea metodelor de acces şi cantitatea de staţii de lucru în bibliotecile publice. Dezvoltarea comunităţilor virtuale a fost subiectul multor discuţii interesante, care la fel sunt pertinente şi pentru această carte şi pentru procesul de dezvoltare comunitară. Mulţi declară că comunităţile virtuale ar putea înlocui comunităţile reale.

Bruce Bimber observă în cartea sa Internetul şi transformarea politică faptul că există două ideologii cu privire la transformarea structurii politice datorită dezvoltării internetului: populiştii consideră că internetul va diminua influenţa grupurilor organizate şi a elitelor politice, pe când promotorii dezvoltării comunitare consideră

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

79

6

COMUNITATEA VIRTUALĂ ŞI BIBLIOTECARII

că internetul va restructura natura comunităţii şi fundamentul ordinii sociale.

Bimber declară că niciuna din aceste ipoteze nu se va realiza şi ce vom observa este creşterea pluralismului politic cu o trecere de la politică bazată pe interes la una mai fluida, bazată pe probleme cu o structură instituţională mai slabă [19].

La acelaşi subiect Amitai şi Oren Etzioni se întreabă: „Ce virtuţi ale comunităţii virtuale lipsesc în comunitatea reala?” Ei concluzionează că comunităţile reale sunt mai bune decât cele virtuale din mai multe puncte de vedere, cum ar fi comunicarea mai eficientă, identificarea partenerilor şi oferirea / primirea unui feedback.

Comunităţile online permit oamenilor să se relaţioneze fără ca să fie aproape, se pot extinde după hotare şi zone de timp, pot pune în valoare persoanele ţintuite la pat şi pot să acomodeze mai mulţi indivizi decât într-o sală de conferinţă. În viitor sistemele computaţionale şi relaţiile interpersonale ar putea fi înlocuite cu sisteme de maşini-persoane [20].

Această problemă este subiectul de cercetare a mai multor grupe, cum ar fi Asociaţia de Networking Comunitar (AFCN), o corporaţie educaţională nonprofit dedicată dezvoltării comunitare şi proviziei de servicii tehnologice adecvate. Obiectivul AFCN este să se găsească un sens comun şi căi practice de utilizare a potenţialului electronic şi al personalului şi să ajute fiecare comunitate să decidă pentru ea însăşi în ce măsură ar vrea să folosească resursele tehnologice [21].

Centrul de Networking Civic oferă linkuri la alte spaţii informatice cum ar fi Proiectul tehnologic, Proiectul fondului familiei Rockefeller care caută să accelereze progresul social şi politic prin construirea capacităţii tehnologice pentru colaborarea comunitară şi gestionarea cetăţenilor [22]. Strategia naţională de tehnologii în sectorul nonprofit recomandă construirea unei noi entităţi – Reţeaua de întreprinderi tehnologice nonprofit (N-TEN) [23]. Comunitatea bibliotecară nu este proeminentă la nivel local sau politic în dezvoltarea acestor proiecte [24]. Şi totuşi trebuie să existe un echilibru. Joseph Lockard în scrierile sale despre mitul virtual notează: „Ideologiile care se dezvoltă cu referire la comunităţile virtuale promovează relaţiile sociale mecanizate şi beneficiile acestora, în paralel cu mistificarea individului, comunităţii şi relaţiile globale... Dacă susţinem această idee fără o analiză critică corespunzătoare, atunci putem să ne trezim în tentaculele caracatiţei” [25]. Următoarea decadă va produce multe schimbări în dezvoltarea comunităţii virtuale. Rolul bibliotecarilor încă urmează a fi stabilit, dar s-ar putea ca aceştia să fie cei care vor menţine caracatiţa în cuşcă.

80

Bibliotecarii: o specie importantă Bonnie Nardi şi Vicki L O’Day în cartea sa Ecologia informaţională observă că „dezvoltarea tehnologiei şi utilizarea acesteia trebuie să fie mediată de inimă” [26].

Ele definesc termenul „specii importante” drept elemente cruciale pentru stabilitatea unui ecosistem. Bibliotecarii sunt identificaţi ca specii cruciale cu abilităţi de interacţiune, expertiză strategică, dorinţă de a evolua şi abilitate de a dezvolta relaţii [27].

Rolul bibliotecarilor în viitor este revoluţionarea prin evoluţie, după spusele lui Walt Crawford [28]. Parteneriatele şi interacţiunea cu mişcările civice sunt alţi factori pe care biblioteca ar putea să-i ia în considerare în timp ce transpune valorile şi responsabilităţile accesului la informaţie într-un nou secol.

Note de final 1. National Telecommunications and Information Administration. Accessed January 1, 2000. Available <http://www.ntia.doc.gov/>.

2. Stephen T. Bajjaly, The Community Networking Handbook (Chicago: American Library Association, 1999).

3. Ibid., 12.

4. ALA Office for Information and Technology Policy. Accessed January 12, 2000.

Available <http://www.ala.org/oitp/about.html>. For background on early identification of the profession’s need to move into this area, see Kathleen M. Heim, “National Information Policy and a Mandate for Oversight by the Information Professions, Government Publications Review 13 (January-February 1986): 21-37.

5. Schools and Libraries Division, Universal Service Administrative Com­pany.

Accessed January 2000. Available <http://www.sl.universalservice. org/>. See also Education and Libraries Networks Coalition (EdLiNC) at <http://www.edlinc.org/>.

Accessed January 22, 2000.

6. John Carlo Bertot and Charles R. McClure, Moving toward More Effec­tive Public Internet Access: The 1998 National Survey of Public Library Outlet Internet Connectivity (Washington, D.C.: U.S. National Commis­sion on Libraries and Information Science, 1999).

7. About IMLS: Museum and Library Services Act of 1996. Accessed January 14, 2000. Available <http://www.imls.gov/about_abtl966.htm>.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

81

6

COMUNITATEA VIRTUALĂ ŞI BIBLIOTECARII

8. Library Services and Technology Act Enacted, ALA Washington Office. Accessed January 14, 2000. Available <http://www.ala.org/washoff/ Istapass.htmh>.

9. State Library Homepages, Chief Officers of State Library Agencies. Accessed January 14, 2000. Available <http://www.cosla.org/states.html>.

10. Digital Divide Network. Accessed January 12, 2000. Available <http:ll www. digitaldividenetwork. org>.

11. Libraries and Access to Information, Bill and Melinda Gates Founda­tion. Accessed January 12, 2000. Available <http://www.glf.org/Libraries/>.

12. Top 2000 Notice, U.S. Department of Commerce, National Telecommunications and Information Administration, Technology Opportunities Program. Accessed January 22, 2000. Available <http://www.ntia.doc.gov/otiahome/tiiap/application/ notice2000.html>.

13. The Community Connector. Accessed January 12, 2000. Available <http: llwww. si.umich.edu/Communitylahout.html>.

14. Gloria Colvin, David Hoak, and Nancy Pike, Linking Community Resources, Florida Libraries 42 (September/October 1999): 93-94.

15. Redmond Kathleen Molz and Phyllis Dain, Civic Space / Cyberspace: The American Public Library in the Information Age (Cambridge, Mass.: MIT Press, 1999), 171.

16. Bajjaly, Community Networking Handbook, IX. 17. Community Information Technology Center. Accessed January 15, 2000.

Available <http://api.sppsp.ucla.edu/serv.htm>.

18. FortNet: The Community Information Network. Accessed January 15, 2000.

Available <http://www.fortnet.com/>.

19. Bruce Bimber, The Internet and Political Transformation: Populism, Community, and Accelerated Pluralism, Polity 31 (fall 1998): 133-160.

20. Amitai Etzioni and Oren Etzioni, Communities: Virtual or Real? Science 277 (July 1997): 295.

21. Association for Community Networking: Background. Accessed January 15, 2000. Available <http://www.afcn.net/mission.html>.

82

22. Center for Civic Networking. Accessed January 15, 2000. Available <http:// www.civicnet.org>; and Technology Project. Accessed January 15, 2000. Available <http://www.techproject.org/description.html>.

23. Nonprofit Technology Enterprise Network. Accessed January 15, 2000. Available <http://www.nten.org/>.

24. American Library Association, Handbook of Organization 1999-2000 (Chicago: American Library Association, 1999), 139. ALA does not list membership in the Association for Community Networking or the Nonprofit Technology Enterprise Network.

25. Joseph Lockard, Progressive Politics, Electronic Individualism, and the Myth of Virtual Community, in Internet Culture, ed. David Porter (New York: Routledge, 1997), 230.

26. Bonnie A. Nardi and Vicki L. Oâ&#x20AC;&#x2122;Day, Information Ecologies: Using Technology with Heart (Cambridge, Mass.: MIT Press, 1999), X. 27. Ibid., 79-104.

28. Walt Crawford, Being Analog: Creating Tomorrowâ&#x20AC;&#x2122;s Libraries (Chicago: American Library Association, 1999).

7

ÎNCHIDEREA CERCULUI: CONECTAREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE A BIBLIOTECII PUBLICE LA DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

Obiectivul principal al acestei cârti este studierea şi înţelegerea procesului de dezvoltare comunitară şi a metodelor de implicare a bibliotecarilor în acest proces.

Până acum am vorbit despre multidimensionalitatea şi diversitatea comunităţii.

Am identificat lipsa prezenţei bibliotecare în iniţiativele de dezvoltare comunitară.

Am analizat comprehensiv procesul de dezvoltare şi am adus exemple la subiect.

Am demonstrat că bibliotecile pot contribui la programele naţionale de dezvoltare comunitară şi am prezentat exemple de bibliotecari care au obţinut succese în comunităţile pe care le deservesc. Mai departe au fost analizate comunităţile virtuale pentru a înţelege direcţia în care sunt investite majoritatea resurselor şi energia în domeniul informaţional şi tehnologic. Ne rămâne doar să facem legătura între activitatea şi funcţiile bibliotecarului şi mişcările naţionale de dezvoltare comunitară.

Domeniile de legătură între dezvoltarea comunitară şi bibliotecă Bibliotecarii care împărtăşesc valorile comunitare ar trebui să ia în considerare ideile înaintate de Iniţiativele Comunitare Comprehensive (ICC). După cum a mai fost menţionat în capitolul 3, ICC reprezintă fundamentul actual al dezvoltării comunitare în mai multe sisteme. Urmărirea şi implementarea obiectivelor ICC în lucrul de zi cu zi al bibliotecarilor poate asigura un proces de implicare integral al bibliotecii în procesul de dezvoltare comunitară. Desigur, fiecare comunitate este diferită şi necesităţile locale vor dicta direcţiile care trebuie întreprinse.

Tematicile de discuţie ale acestui capitol au fost derivate din literatura ce ţine de ICC. Datele analizate sunt importante pentru a aduce exemple de bibliotecari care au preluat şi implementat iniţiative de dezvoltare, dar mai mult decât atât literatura

84

revăzută ne-a dat acces la un număr de organizaţii şi entităţi de elaborare a politicilor de dezvoltare cu care bibliotecile ar fi bine să se relaţioneze.

Deoarece bibliotecile şi bibliotecarii nu sunt prezenţi în bazele de date ce ţin de dezvoltare comunitară, au fost oferite exemple care demonstrează o relaţie logică între aceste două elemente. Lipsa incluziunii bibliotecilor nu se datorează faptului că acestea nu participă în iniţiative comunitare, dar din cauză că rolul acestora nu a fost conectat sau identificat ca parte integrală în dezvoltarea comunitară de către analiştii politici şi şcolari.

O ilustrare a conexiunii dintre modelele ICC şi practica curentă a bibliotecilor, cu referire la procesul de transformare în biblioteci va fi prezentată mai jos pentru fiecare domeniu de dezvoltare în parte [2], ceea ce va demonstra şi faptul că bibliotecarii pot închide acest cerc. Conexiunea va fi clară prin prezentarea domeniilor de interes ale ICC, identificarea exemplelor bibliotecare şi răspunsul acestora la provocările apărute.

Arta şi cultura Arta şi cultura (în general) nu sunt recunoscute la adevărata lor valoare în calitate de activităţi care contribuie la dezvoltarea comunitară. Proiectul Arta face!, este un program pentru tinerii cu risc, sponsorizat de Departamentul Naţional de Arte în colaborare cu Parteneriatul creativ de revenire şi Sistemele de învăţământ care combină cu succes iniţiative ce ţin de artă şi umanitate şi astfel contribuie la dezvoltarea comunitară [3]. Deşi arta şi umanitatea cel puţin apar ca categorii de dezvoltare comunitară în ICC (ce nu putem spune şi de biblioteci), prezenţa acestora este o reflecţie palidă a impactului pe care l-ar putea avea dacă aceste domenii ar fi mai bine reprezentate la întrunirile şi discuţiile cu referire la politicile de dezvoltare.

Ar fi bine dacă bibliotecile ar colabora cu aceste două domenii de dezvoltare. Proiectul Conexiuni Naţionale, prezentat pe scurt în capitolul 5 ca exemplu de iniţiativă de dezvoltare întreprinsă de Biblioteca Johnson County (Kansas) este exemplul perfect de abordare comprehensivă a dezvoltării comunitare [4]. Conexiunea Naţională a finanţat, în 1999, 40 de proiecte de lectură şi discuţii pentru adulţi. Fiecare proiect era implementat în colaborare cu agenţii de studii pentru adulţi, împreună cu bibliotecile responsabile şi Consiliul umanistic. Alte programe de lectură organizate de bibliotecă, cum ar fi dezvoltarea abilităţilor de lectură a familiilor, pot fi un exemplu foarte bun de dezvoltare comunitară, aşa cum acestea ar contribui la dezvoltarea abilitaţilor personale ale populaţiei cu risc din comunitate.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

85

7

ÎNCHIDEREA CERCULUI: CONECTAREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE A BIBLIOTECII PUBLICE LA DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

Dezvoltarea copiilor şi a tinerilor Dezvoltarea copiilor este una dintre ideile centrale ale dezvoltării comunitare.

Exemplu considerat excepţional în această direcţie e Proiectul Fundaţiei Danforth – „Deservirea copiilor, tinerilor şi familiilor prin colaborarea interprofesională şi servicii pentru integrare” [5]. Proiectul oferă modele de colaborare interprofesională şi servicii de integrare elaborate special pentru a satisface necesităţile copiilor. Un alt exemplu excepţional este raportul cu privire la mobilizarea comunităţii elaborat de Institutul de Muncă şi Familie, care include secţii de reformare a comunităţilor pentru a deservi familiile tinere şi îmbunătăţirea şi asigurarea calităţii serviciilor livrate [6]. Problemele cu care se confruntă tinerii pot fi tratate mai eficient prin intermediul ICC, decât prin abordarea şi dezvoltarea comportamentelor specifice în particular [7].

Lipsa includerii bibliotecii în analiza dezvoltării comunitare este dezamăgitoare în special în lumina unor iniţiative ca Bibliotecile publice ca parteneri în dezvoltarea tineretului sau Capacitatea bibliotecilor naţionale finanţate de fondul DeWitt Wallace Readers Digest [8]. Ambele proiecte exemplifică perfect lucrul pe care bibliotecarii îl întreprind pentru dezvoltarea copiilor şi tinerilor în comunitate. Sensibilizarea organizaţiilor şi populaţiei cu privire la rolul bibliotecii în comunitate este încă un obiectiv care urmează a fi realizat.

Serviciile orăşeneşti şi infrastructura Persoanele implicate în dezvoltarea comunitară au început să pună accent tot mai mare pe examinarea serviciilor guvernamentale din punctul de vedere al unui sistem. Studiul Consiliului de Cercetare Naţional Guvernarea şi Oportunităţile Americii Metropolitane examinează geografia oportunităţilor economice şi sociale, stratificarea socială, şi disparităţile fiscale şi sociale în zonele metropolitane [9].

Geral E. Frug în Dezvoltarea oraşului: dezvoltarea comunitara fără hotare, descrie procesul de decentralizare a puterii bazat pe recunoaşterea impactului pe care îl au oraşele din zonele metropolitane [10]. Serviciile bibliotecare nu sunt incluse în aceste discuţii. Şi totuşi serviciile orăşeneşti şi infrastructura sunt un domeniu în care biblioteca sa manifestat cu mult timp în urmă. Există multe exemple de cooperare bibliotecară efectivă în domenii de planificare tehnologică sau elaborare a sistemelor de împrumut care reflectă prototipul serviciilor sugerate de aceste studii de infrastructură.

Colaborarea şi relaţiile de cooperare a bibliotecilor pot poziţiona aceste instituţii ca

86

lideri ai transformării în comunitate, exact cum Bruce E. Daniels descrie bibliotecile în cartea sa Bibliotecile de stat: arhitecţii autostrăzii informaţionale [11].

Dezvoltarea comunitară Obiectivele principale ale acestei direcţii sunt crearea şi menţinerea unui mediu înconjurător pozitiv, inclusiv construirea şi reconstruirea caselor, dezvoltarea serviciilor sociale şi dezvoltarea economică. Dezvoltarea comunităţii în anii ’90 – o revistă publicată de Institutul Urban – a utilizat un sistem de indicatori de performanţă pentru a măsura capacitatea comunităţii şi a identificat alte aspecte nontangibile care pot fi luate în considerare de corporaţiile dezvoltării comunitare [12].

Două rapoarte emise de Institutul Brookings în volumul Problemele urbane şi dezvoltarea comunitară concentrează ideea dezvoltării comunitare prin prisma iniţiativelor comunitare comprehensive [13]. Înotul împotriva curentului: o istorie scurtă despre politica federală în comunităţile sărace accentuează necesitatea dezvoltării comunitare comprehensive, iar Ce ne oferă comunitatea revede organizarea socială a comunităţilor cu venituri mici.

O publicaţie bibliotecară excelentă care adresează nevoia unei colaborări pentru dezvoltarea comunitară este Oamenii săraci şi serviciile bibliotecare, editată de Karen Ventrulla, care examinează aspectele de deservire a utilizatorilor în zonele urbane şi rurale de către bibliotecile publice.

Dezvoltarea economică Acest aspect al dezvoltării comunitare comprehensive examinează metodele de extindere a oportunităţilor de lucru şi încurajării noilor afaceri. Michael Porter în Avantajele competitive ale unui oraş analizează necesitatea eforturilor comunitare pentru crearea oportunităţilor de business [15]. Programe gen De la şcoală la lucru sunt esenţiale în viziunea lui Joan Fitzgerald în studiul său despre şcoli şi organizaţii comunitare [16]. Ambele studii oferă metode logice de dezvoltare economică, dar rolul bibliotecarilor din nou este omis. Dezvoltarea economică şi furnizarea serviciilor pentru afaceri sunt domenii în care biblioteca excelează.

Studiul efectuat de Norman Waltzer despre rolul bibliotecilor publice din Illinois în procesul de dezvoltare economică la fel demonstrează influenta puternică a bibliotecii în acest aspect al dezvoltării comunitare, iar manualul Sprijinul afacerilor: rolul bibliotecii în dezvoltarea economică oferă idei noi pentru acţiuni care pot fi întreprinse în general de biblioteci [17].

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

87

7

ÎNCHIDEREA CERCULUI: CONECTAREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE A BIBLIOTECII PUBLICE LA DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

Educaţia Programele ce ţin de şcoli şi educaţie sunt foarte importante şi pot atrage eforturi majore pentru dezvoltarea tinerilor şi familiilor din comunitate. Elaine Morley şi Shelli B. Rossman au analizat colaborările efectuate pentru livrarea serviciilor comprehensive adresate mai multor necesităţi comunitare [18]. Colaborările menţionate de autori includ următoarele programe: Viitor sigur (SafeFuture), Comunităţile în şcoli, Viitor nou, Copii vulnerabili şi Programul Comprehensiv Comunitar.

Proiectul Comunităţi în şcoli are mai mult de 100 de site-uri şi oferă resurse şi servicii de consultanţă, tutoriat, prevenirea sarcinilor (gravidităţii) nedorite şi dezvoltarea abilităţilor de studiu.

Centrul naţional de educaţie comunitară sprijină foarte mult iniţiativele de colaborare în domeniul educaţiei. Centrul oferă programe de training pentru cei interesaţi în şcolile comunitare şi celor care sunt angajaţi în programe de training şcolar la rândul lor. Centrul de studiu al secolului XXI (CCLC) este un program al Departamentului pentru Educaţie cu un fond, în 2000, de 450 milioane dolari SUA. Deşi colaborările cu alte comunităţi publice şi organizaţii nonprofit sunt foarte încurajate de CCLC, din nou bibliotecile nu sunt printre instituţiile cooperante şi nici beneficiare de granturi la acest capitol [19].

Un rol mai activ al bibliotecilor publice în dezvoltarea tinerilor fără şcoală se observă în Bibliotecile Publice ca Parteneri în Iniţiativa dezvoltării tinerilor. Cu un suport adecvat din partea Fondului DeWitt Wallace Reader Digest bibliotecile au posibilităţi reale să ocupe un rol important în cadrul iniţiativelor de dezvoltare comprehensive.

Forţa de muncă şi angajarea în câmpul de muncă Programele de angajare în câmpul muncii au început să crească în importanţă încă din anii ’90 ai secolului trecut datorită reformelor înaintate şi sprijinite de Legea oportunităţii de muncă şi responsabilitatea personală, emisă în 1996. Centrul pentru Reformarea Comunitară (CRC) furnizează asistenţă pentru organizaţiile care operează în comunităţile slab dezvoltate, sprijină implicarea acestor cetăţeni în elaborarea politicilor publice, conduce campanii de sensibilizare a fundaţiilor şi organizaţiilor implicate în dezvoltarea localităţilor slab dezvoltate şi sponsorizează proiecte în această direcţie. Publicaţia Dezvoltarea economiei rurale: programe de dezvoltare a sectoarelor promiţătoare din economia locală, emisă de Departamentul

88

de Dezvoltare Urbană şi Adăpost centrează ideea necesităţii creării posturilor de muncă şi de dezvoltare a sectoarelor economice rurale [20]. O altă publicaţie a CRC Crearea relaţiilor: un studiu al programelor de angajare în câmpul muncii analizează structurile care sprijină şi oferă informaţii cu referire la găsirea unui post de muncă [21].

La Conferinţa anuală a Asociaţiei Bibliotecare Americane, în 1999, Edgar McCray – responsabil de Departamentul Tehnologii şi Afaceri, Jobs şi Carieră în cadrul Bibliotecii Publice San Francisco a prezentat un program excepţional despre rolul bibliotecilor publice în consiliere şi asistenţă pentru gestionarea carierei [22].

La fel Joan C. Durrance, în Satisfacerea necesitaţilor comunitare cu ajutorul serviciilor de gestionare a carierei şi angajare, furnizează informaţii cu privire la modalităţile prin care bibliotecile pot ajuta cetăţenii pentru găsirea unui job sau dezvoltarea carierei personale [23].

Dezvoltarea în contextul umanitar Multe din programele de dezvoltare comunitară au fost conduse în cooperare cu organizaţiile umanitare. Această tendinţă a început să ia amploare încă din 1996 când a fost emisă Legea oportunităţi de angajare şi responsabilitatea personală.

Legea includea o clauză referitoare la „Opţiunea caritabilă” care permitea încheierea contractelor, emiterea certificatelor de valoare şi alte finanţări ale organizaţiilor caritabile, religioase şi private sub egida programelor de Asistenţă temporară pentru familiile nevoiaşe (TANF), MedicAid, Venit Suplimentar şi Food Stamp. Opţiunea caritabilă era o iniţiativă de stat menită să implice în procesul de dezvoltare organizaţiile umanitare. Jessica Yates a prezentat această iniţiativă naţională întrun articol publicat de Reţeaua informaţională pentru bunăstare [24].

Bibliotecile împreuna cu organizaţiile umanitare au fost incluse în categoria instituţiilor care oferă şi finanţează activitatea extraşcolară în componenţa Programului „Copiii deştepţi pentru viitor: pregătirea copiilor pentru succes” [25].

Bibliotecile la fel au fost relaţionate cu organizaţiile umanitare de Iniţiativa de studiu Ohio, menită pentru crearea parteneriatelor în vederea diminuării nivelului de ignoranţă printre copii şi familii [26].

Servicii pentru deservirea familiilor Abordarea comunitară comprehensivă susţine instituţiile care oferă servicii de sprijin pentru familii. Coaliţia Americană de Resurse pentru Familii (FRCA) este o alianţă de oameni şi organizaţii care activează pentru a îmbunătăţi starea familială

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

89

7

ÎNCHIDEREA CERCULUI: CONECTAREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE A BIBLIOTECII PUBLICE LA DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

a americanilor. Proiectul este recunoscut pentru analiza critică a iniţiativele de suport din cadrul programelor comunitare comprehensive [27].

Programul naţional pentru rezilienţă în familie, parte componentă a Reţelei de copii, tineri şi familii vulnerabile, oferă suport familiilor în care membrii efectuează mai multe activităţi (muncă, extramuncă), în colaborare cu Cooperativa de Stat pentru Cercetare, Consiliul Naţional 4H şi Extinderea Cooperativelor [28].

Ignoranţa este domeniul de dezvoltare-cheie pentru bibliotecile publice în ceea ce priveşte oferirea serviciilor pentru familii. S. Shelley Queazada în cartea sa Manualul de colaborare comunitară pentru diminuarea nivelului de ignoranţă examinează programele bibliotecilor publice care au ca scop dezvoltarea umană în contextul comunităţii [29]. Asociaţia Bibliotecarilor Americani a elaborat o listă a parteneriatelor create pentru creşterea productivităţii şi diminuarea ignoranţei în comunităţile americane, inclusiv cu prezentarea Proiectului pentru Familie BellAtlantic-ALA şi a Proiectului Carigill Cares [30].

Sănătate Îngrijirea sănătăţii persoanelor vulnerabile este un alt aspect important al iniţiativelor de dezvoltare comunitară. Un exemplu bun în această direcţie este Coaliţia pentru comunităţi şi oraşe mai sănătoase, care stimulează şi încurajează acţiuni colaborative şi utilizarea eficientă a resurselor din mai multe sectoare şi sisteme comunitare în vederea realizării acestui obiectiv [31]. Ideea colaborării pentru îmbunătăţirea sănătăţii a fost explorată în Colaborarea pentru îmbunătăţirea sănătăţii, care demonstrează modalităţile de interacţiune a guvernelor, şcolilor, bisericilor şi organizaţiilor pentru sănătate în vederea îmbunătăţirii dezvoltării comunitare [32].

Deşi bibliotecile sunt rar menţionate în literatura referitoare la iniţiativele comunitare comprehensive, un exemplu bun în acest context este Biblioteca Publică Aurora, Illinois, care participă în proiectul THINK – creat în parteneriat cu şcolile şi agenţiile comunitare şi care reprezintă o reţea de informaţii despre sănătate [33].

Adăpost Acest domeniu a fost de mulţi ani un aspect-cheie a dezvoltării comunitare. Studiul efectuat de Walker şi Weinheimer despre corporaţiile dezvoltării comunitare (CDC) în 23 de oraşe notează că, din 1991, au fost create mai mult de 90 000 de entităţi [34].

Finanţarea a fost furnizată de Corporaţia pentru sprijinul iniţiativelor locale, care activează în calitate de intermediar pentru mai mult de 900 de corporaţii şi fundaţii.

90

Corporaţia oferă suport tehnic şi resurse financiare pentru a fortifica CDC-urile în vederea efectuării activităţilor de revitalizare a comunităţii şi creşterii abilitaţilor de gestionare fiscală [35].

Relaţia dintre dezvoltarea comunitară şi securizarea unui adăpost a fost examinată în Jurnalul de dezvoltare comunitară şi adăpost, publicat de Oficiul Naţional al Asociaţiilor pentru Dezvoltare şi Adăpost.

Relaţia bibliotecii cu acest aspect al dezvoltării a fost discutat în mai multe studii de caz cu referire la serviciile oferite în facilităţile publice pentru adăpost [36].

Oportunităţile de implicare a bibliotecilor în iniţiativele de dezvoltare comunitară în această direcţie sunt foarte multe.

Bunăstare şi venit Legislaţia reformelor în domeniul bunăstării comunitare din anii ’90 a influenţat şi direcţiile comprehensive de dezvoltare comunitară. Programele de ajutor pentru săraci analizează schimbările majore în asistenţa federală şi rezultatele reformelor din 1996 [37]. Proiectul Construirea unui pod între client şi cetăţean: tehnici comunitare pentru reforma bunăstării era creat pentru oferirea sprijinului activităţilor de dezvoltare comunitară în această direcţie [38].

Multe programe bibliotecare pot fi eligibile în dezvoltarea iniţiativelor bazate pe reforma bunăstării. Politica filosofică a bibliotecii este: „Servicii bibliotecare pentru cei săraci”, care notează faptul că bibliotecile „joacă un rol imperativ în abilitarea oamenilor săraci de a participa integral într-o societate democratică prin utilizarea unei mari varietăţi de resurse şi strategii. Sunt necesare programe concrete de training şi dezvoltare a personalului bibliotecar pentru identificarea necesităţilor persoanelor sărace şi deservirea adecvată a acestora” [39]. Resursele adiţionale cu privire la programele de lucru cu acest segment de populaţie sunt oferite pe pagina web a Asociaţiei Bibliotecarilor Americani, la categoria evenimente – masa rotundă Responsabilităţi sociale.

Alte domenii de dezvoltare comunitară comprehensivă Mediul, securitatea publică şi abuzul de substanţe sunt direcţii de dezvoltare care merită atenţie în cadrul dezvoltării comunitare. Reacţiile bibliotecii în aceste domenii sunt prezentate în publicaţia Planificare pentru rezultate care include informaţii despre referinţele comunitare (p. 72); informaţii pentru consumatori (p. 77); subiecte şi titluri actuale (p. 87) şi informaţii generale (p. 98).

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

91

7

ÎNCHIDEREA CERCULUI: CONECTAREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE A BIBLIOTECII PUBLICE LA DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

Analiza pe care am prezentat-o mai devreme a fost una destul de complexă. Termenul dezvoltare comunitară este utilizat pentru prezentarea efortului general în realizarea acestui obiectiv. Viziunea noastră asupra domeniilor de dezvoltare a fost bazată pe problemele curente, actualităţile din contextul dezvoltării comunitare, valorile şi rolul bibliotecilor în consolidarea acestei misiuni.

Obiectivul major al acestei ediţii a fost să demonstrăm că dezvoltarea comunitară este congruenţa cu activitatea bibliotecarilor. De fapt bibliotecile sunt responsabile pentru elaborarea şi furnizarea programelor care se încadrează în modelul de dezvoltare comunitară comprehensivă. Planul curent de acţiuni al bibliotecilor Planificarea pentru rezultate: procesul de transformare a bibliotecilor publice prezintă iniţiativele care pot fi întreprinse pentru o implicare mai profundă în procesul comprehensiv de dezvoltare comunitară.

Note de final 1. The Aspen Institute Roundtable on CCIs, Community Building Resource Exchange.

Accessed January 6, 2000. Available <http://www. commbuild.org/index.html>. A search of the site finds no mention of the contributions of libraries.

2. Ethel Himmel and William James Wilson, Planning for Results: A Public Library Transformation Process (Chicago: American Library Association, 1998).

3. Art Works! Prevention Programs for Youth and Communities, National Endowment for the Arts; hard copy from National Clearinghouse for Alcohol and Drug Information, 1997. Accessed January 6, 2000. Available <http://www.health.org/ artworks/index.htm>; and Creative Partnerships for Prevention: Using the Arts and Humanities to Build Resiliency in Youth, Learning Systems Group. Accessed January 6, 2000. Available <http:ll www.cpprev.org/contents.htm>.

4. American Library Association, Office of Public Programs. Accessed January 6, 2000. Available <http://www.ala.org/publicprograms/national/ general.htmh>.

5. Katharine Briar, Serving Children, Youth and Families through Interpro­fessional Collaboration and Service Integration (Oxford, Ohio: The Danforth Foundation and the Institute for Educational Renewal at Miami University, 1994).

6. Community Mobilization: Strategies to Support Young Children and Their Families (New York: Families and Work Institute, 1996).

7. William H. Barton, Marie Watkinds, and Roger Jarjoura, Youth and Communities: Toward Comprehensive Strategies for Youth Development, in Community Building:

92

Renewal, Well-Being, and Shared Responsibility, ed. Patricia Ewalt, Edith M. Freeman, and Dennis L. Poole (Washington, D.C.: NASW Press, 1998).

8. Public Libraries as Partners in Youth Development, an Initiative of the DeWitt Wallace Reader’s Digest Fund (1999 ongoing). Accessed January 6, 2000. Available <http://www.ala.org/plpyd/dwtoc.html>; and Douglas L. Zweizig et al., Lessons from Library Power: Enriching Teaching and Learning: Final Report of the Evaluation of the National Library Power Initiative, an Initiative of the DeWitt Wallace Reader’s Digest Fund (Little­ton, Colo.: Libraries Unlimited, 1999).

9. Committee on Improving the Future of U.S. Cities through Improved Metro­politan Area Governance, Governance and Opportunity in Metropolitan America (Washington, D.C.: National Academy Press, 1999).

10. Gerald E. Frug, City Making: Building Community without Building Walls (Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1999).

11. Bruce E. Daniels, State Libraries: Architects for the Information High­way, Bottom Line 9, no. 1 (1996): 6-9.

12. Christopher Walker and Mark Weinheimer, Community Development in the 1990s (Washington, D.C.: The Urban Institute, 1998).

13. Ronald F. Ferguson and William T. Dickens, eds., Urban Problems and Community Development (Washington, D.C.: Brookings Institution, 1998), includes Alice O’Connor, Swimming against the Tide: A Brief History of Federal Policy in Poor Communities, and Robert J. Sampson, What Community Supplies.

14. Karen M. Venturella, Poor People and Library Services, with a foreword by Sanford Berman (Jefferson, N.C.: McFarland, 1998).

15. Michael Porter, The Competitive Advantage of the Inner City, Harvard Business Review 73 (May-June 1995): 55-71.

16. Joan Fitzgerald, Linking School-to-Work Programs to Community Eco­nomic Development in Urban Schools, Urban Education 32 (November 1997): 489-511.

17. Norman Walzer, Rural Public Libraries and Community Economic Development, Illinois Libraries 79 (fall 1997): 178-181; and Maxine Bleiweis, Helping Business: The Library’s Role in Community Economic Development (New York: Neal-Schuman, 1997).

18. Elaine Morley and Shelli B. Rossman, Helping Youth-at-Risk: Lessons from Community-based Initiatives (Washington, D.C.: The Urban Institute, 1997).

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

93

7

ÎNCHIDEREA CERCULUI: CONECTAREA PROCESULUI DE TRANSFORMARE A BIBLIOTECII PUBLICE LA DEZVOLTAREA COMUNITARĂ

19. National Center for Community Education. Accessed January 22, 2000.

Available <http://www.nccenet.org/the_center/index.htm>; Twenty-first Century Community Learning Centers, Program Notices. Accessed January 22, 2000.

Available <http://www.ed.gov/21stcclc/>.

20. Alan Okagaki, Chris Palmer, and Neil S. Mayer, Strengthening Rural Economies: Programs That Target Promising Sectors of a Local Economy (Washington, D.C.: Center for Community Change, December 1998).

21. Frieda Molina, Making Connections: A Study of Employment Linkage Programs (Washington, D.C.: Center for Community Change, May 1998).

22. See the Jobs and Careers Center page of the San Francisco Public Library.

Accessed January 6, 2000. Available <http://206.14.7.53/btdir/careers.html>.

23. Joan C. Durrance, Meeting Community Needs with Job and Career Services (New York: Neal-Schuman, 1994).

24. Jessica Yates, “Partnerships with the Faith Community in Welfare Reform,” Welfare Information Network, Issue Notes series. Accessed Jan­uary 9, 2000.

Available <http://www.wlfareinfo.org/faith.htm>. The Welfare Information Network, a clearinghouse for information, policy analysis, and technical assistance on welfare reform, is a special activity of the Finance Project, a national initiative to create knowledge and share information that will lead to the improved well-being of families, children, and communities. Accessed January 9, 2000. Available <http:// www. financeproject.org>.

25. The inclusion of libraries and faith-based organizations as extra-learning opportunities demonstrates an area for collaboration.

26. Ohio Literacy Initiative, Community Support. Accessed January 9, 2000. Available <http://www.ode.state.oh.us/Lit_init/Community.htm>.

27. Family Resource Coalition of America. Accessed January 6, 2000. Avail­able <http://www.frca.org>.

28. National Network for Family Resiliency, Building Family Strengths to Meet Life’s Challenges. Accessed January 6, 2000. Available <http:ll www.nnfr.org/about. html>.

29. S. Shelley Quezada, Community Collaborations for Family Literacy Hand­book (New York: Neal-Schuman, 1993).

94

30. Family Literacy â&#x20AC;&#x201C; Helping Parents Help Their Children, ALA Fact Sheet, April 1999, American Library Association. Accessed January 11, 2000. Available <http:// www. ala.org/pio/factsheets/familyliteracy.html>.

31. This coalition works in the context of community building and health care provision. Accessed January 9, 2000. Available <http://www.healthycom munities. org>.

32. Kathryn Johnson, Wynne Grossman, and Anne Cassidy, Collaborating to Improve Community Health: Workbook and Guide to Best Practices in Creating Healthier Communities and Populations (San Francisco: Jossey-Bass, 1997).

33. Judith Kuzel and S. Erickson, The Teen Health Information Network, Illinois Libraries 77 (fall 1995): 157.

34. Walker and Weinheimer, Community Development in the 1990s, 1.

35. Local Initiatives Support Corporation. Accessed January 9, 2000. Avail­able <http://www.liscnet.org>.

36. See, for example, Mary D. Teasley and Deloris Walker-Moses, On-site Centers at Public Housing Sites, in Poor People and Library Services, ed. Venturella; Candice Brown, A Library District Reaches Out: Serving the African American Community in a Public Housing Complex, Colorado Libraries 21 (summer 1995): 30-31; and Susan Herring, Peoria Public Library and the Peoria Housing Authority Celebrate Twentyfive Years of Cooperation, Illinois Libraries 75 (fall 1993): 315-317.

37. Sar A. Levitan, Programs in Aid of the Poor, 7th ed., revised and updated by Garth L. Magnum and Stephen L. Magnum (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1998).

38. John P. Kretzmann and Michael B. Green, Building the Bridge from Client to Citizen: A Community Toolbox for Welfare Reform (Evanston, 111.: Institute for Policy Research, 1998); also published in Shelterforce, no. 96 (November-December 1997).

39. Library Services for the Poor, in the ALA Policy Manual as it appears in the ALA Handbook of Organization 1999-2000 (Chicago: American Library Association, 1999), 49-50.

40. SRRT Hunger, Homelessness and Poverty Task Force of the American Library Association. Accessed January 10, 2000. Available <http:lllibr. org/HHP/>.

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

Acest capitol este bazat pe ideea că dezvoltarea comunitară trebuie să fie un obiectiv prioritar pentru bibliotecile americane în SUA. Fiecare bibliotecă va avea o viziune proprie care să descrie idealul de realizare în viitor [1]. Multe biblioteci pot să nu includă obiective de dezvoltare comunitară în viziunile sale futuriste, dar riscă să devină instituţii irelevante atât pentru cetăţeni, cât şi pentru mişcările politice curente şi viitoare [2]. Capitolele anterioare au descris procesul de dezvoltare comunitară şi modul în care a devenit o adevărată valoare în comunităţile americane. Guvernele locale, federale şi naţionale, împreună cu numeroase fundaţii şi organizaţii au utilizat modelul de dezvoltare comunitară ca condiţie pentru finanţarea iniţiativelor comunitare comprehensive. Comunităţile virtuale au devenit o parte importantă a conceptului de dezvoltare comunitară şi au atras atenţia mai multor fundaţii ca LSTA şi TOPS pentru diminuarea disparităţii digitale între comunităţi [3].

La Summitul Comunitar din 1999 Sarah Ann Long a afirmat că bibliotecile pot contribui substanţial la procesul de dezvoltare comunitară. În sprijinul acestei idei, Long face următoarele observaţii: • Biblioteca publică (BP) are un rol istoric în educaţia comunităţii.

• BP este deschisă pentru oameni de toate vârstele, rasele sau statuturile economice.

• BP este un loc pentru întruniri sociale.

• BP reprezintă memoria istoriei şi culturii comunitare.

• BP este recunoscută şi are o tradiţie lungă de deservire a cetăţenilor.

• BP dispune de personal bine educat.

• BP îşi extinde serviciile şi pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru cei care sunt disponibilizaţi în casă.

96

• BP a demonstrat capacităţi de lider în oferirea noilor tehnologii.

• BP are o localizare centrală şi convenientă în peste 16 000 de comunităţi la nivel naţional [4].

Long a prezentat rolul bibliotecii de-a lungul istoriei în crearea identităţii comunitare, dialogului comunitar, colaborării comunitare şi menţionează că „putem face mult mai mult” [5].

Mai multe documente emise de Asociaţia Bibliotecarilor din SUA accentuează provocarea de a face mai mult şi adresează aspecte ale dezvoltării comunitare [6].

Sensibilizarea publicului, Obiectivul nr. 3: „Bibliotecile sunt recunoscute ca agenţii proactive esenţiale pentru viaţa culturală, educaţională şi economică din societate.”

Serviciile bibliotecare, Dezvoltare şi tehnologii, Obiectivul nr. 6: „Asociaţia încurajează activitatea pentru îmbunătăţirea serviciilor bibliotecare” şi Obiectivul nr. 11: „Bibliotecile sunt agenţii proactive care fac faţă transformărilor sociale, economice şi de mediu înconjurător.” „Declaraţia politicii publice şi de poziţionare” pune accent încă o dată pe dezvoltarea comunitară [7]. Bibliotecile: o valoare americană include acest principiu: „Noi valorificăm diversitatea noastră naţională şi încercăm să furnizăm un spectru larg de resurse şi servicii pentru deservirea tuturor.”

Politicile pentru minoritari includ „Obiective pentru serviciile informaţionale şi bibliotecare pentru indieni”, „Programe educaţionale pentru hispanici” şi „Servicii informaţionale şi bibliotecare pentru asiatici”.

Sărăcia este un aspect identificat în politica Asociaţiei „Servicii Bibliotecare pentru Persoanele Sărace”, care menţionează că „bibliotecile recunosc rolul său întru ajutorarea oamenilor săraci să se integreze total într-o societate democratică” şi că Ghidul de elaborare a serviciilor informaţionale şi de referinţă activizează procesul de conectare a necesităţilor cetăţenilor cu serviciile sau resursele informaţionale adecvate [8].

Necesităţile altor categorii de persoane – vârstnici, orbi, surzi, cu dizabilitaţi, instituţionalizaţi şi nonnativi – sunt luate în considerare în multe alte ghiduri şi standarde ale asociaţiei [9].

Toate acestea formează un cadru de responsabilitate pentru procesul de dezvoltare comunitară din partea bibliotecilor. Fiecare din aceste direcţii reprezintă o valoare

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

97

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

pentru bibliotecar care îşi poate găsi locul în reţeaua de iniţiative şi proiecte care au ca scop dezvoltarea comunitară în Statele Unite de astăzi. Această carte ne vorbeşte despre procesul complex de dezvoltare comunitară şi lipsa unei incluziuni a rolului bibliotecarilor în politicile şi literatura ce ţine de dezvoltarea comunitară.

Capitolele anterioare au prezentat exemple de acţiuni actuale şi ipotetice ale bibliotecilor în direcţia dezvoltării comunitare. O mare parte a lucrului efectuat de bibliotecari poate fi considerat drept activitate de dezvoltare a cetăţenilor şi a comunităţii întregi.

Provocarea cea mare pentru bibliotecari este să demonstreze că iniţiativele planificate şi implementate contribuie la o dezvoltare comprehensivă a comunităţii. O dată cu realizarea acestui obiectiv bibliotecile vor fi apte să formeze mai multe relaţii de parteneriat şi să se implice mai mult întru îmbunătăţirea situaţiei comunitare.

E inutil să mai vorbim de bibliotecari care au efectuat un lucru remarcabil până acum în domeniu, după cum am menţionat anterior, însă istoriile lor încă nu au reuşit să atragă atenţia cuvenită în rândurile decizionale ale politicilor comunitare.

Actualmente sunt foarte puţine cărţi în bazele de date ale bibliotecilor care se referă la bibliotecă şi comunitate, sunt foarte puţine articole în datele de baze ştiinţifice şi sociale şi foarte puţine site-uri web care includ bibliotecile în procesul de dezvoltare.

Soluţia este simplă, dar în acelaşi timp foarte dificilă. Este necesar un nou model de lucru.

Bibliotecarii, managerii de bibliotecă şi liderii în domeniu trebuie să restructureze sarcinile şi activităţile zilnice în lumina dezvoltării comunitare. Acest lucru este posibil! În anii ’90 munca bibliotecarilor s-a reformat mult datorită apariţiei şi adopţiei internetului şi construirea staţiilor de lucru în bibliotecile publice. Această transformare a presupus o redistribuire a resurselor pentru personal, echipament şi costuri telecomunicaţionale. Au fost obţinute granturi, au fost create departamente separate de sistemele informaţionale şi poziţii noi cum este web designer.

Dezvoltarea comunitară este la fel de importantă ca integrare a noilor tehnologii. De fapt dezvoltarea comunitară este baza distribuirii resurselor pentru noile tehnologii.

După cum a mai fost menţionat, crearea reţelelor informaţionale comunitare este vitală în aceeaşi măsură ca necesitatea participării în alte activităţi comunitare.

Fără această participare lucrul bibliotecarilor nu va fi perceput drept esenţial de nimenea.

98

Bibliotecarii operaţionali Bibliotecarii operaţionali sunt acei care interacţionează direct cu publicul. Printre multe alte responsabilităţi ei sunt acei care răspund la întrebări ce ţin de referinţe, planifică programele pentru copii, activităţi extraşcolare, organizează programe de lectură, sprijină conceptul de învăţare continuă, asistă publicul la utilizarea resurselor electronice şi a internetului, organizează colecţiile de carte, planifică programele culturale şi expoziţiile de carte, pregătesc materiale promoţionale şi gestionează funcţionalitatea încăperii. De obicei, aceşti bibliotecari sunt poziţionaţi în oficiile exterioare ale bibliotecii. În bibliotecile care au resurse financiare de la buget pentru călătorii, aceşti bibliotecari sunt la fel responsabili pentru participarea la conferinţele naţionale şi alte evenimente publice. Ei sunt mereu ocupaţi.

Adiţional, datorită apariţiei şi modernizării continue a noilor tehnologii, bibliotecarii operaţionali sunt implicaţi într-o serie de programe de training şi dezvoltare a capacitaţilor tehnologice.

Cum se încadrează dezvoltarea comunitară în contextul bibliotecilor?

Dezvoltarea comunitară se încadrează perfect pentru că este fundamentală pentru existenţa şi supravieţuirea bibliotecilor. Capitolul 6 începe cu creşterea tot mai mare a comunităţilor virtuale, dar se finalizează cu observaţia că „bibliotecarii sunt elementele cruciale pentru dezvoltare”. Observaţia se bazează pe ideea că bibliotecarii trebuie să-şi cunoască comunitatea şi să depună eforturi pentru dezvoltarea acesteia. Fără devotamentul unui bibliotecar în conectarea persoanelor cu resursele informaţionale şi programele de învăţământ continuu, cetăţenii îşi pot pierde facultatea de a percepe lumea înconjurătoare.

Dacă ne întoarcem puţin la „valorile bibliotecarului care dezvoltă comunitatea”, discutate anterior, putem deduce un lucru important. Încorporarea acestor valori în sarcinile zilnice ale bibliotecarilor şi oferirea sprijinului adecvat pentru o mai buna însuşire a acestora poate crea un nou model de lucru.

Implicarea comunitară Bibliotecarii care vor să contribuie la procesul de dezvoltare comunitară trebuie să se implice în el. Această atrage după sine participarea la întrunirile asociaţiilor civice, ale reţelelor civice, la întrunirile colaborative despre dezvoltarea comunitară comprehensivă, la întrunirile de vizionare şi planificare sau la cele de consiliu regional. Iniţiativele comunitare comprehensive pot lua multe forme. Bibliotecarii care vor să participe în procesul de dezvoltare trebuie să fie devotaţi comunităţii şi

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

99

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

să se implice complet în planurile de realizare a acestui obiectiv. Pentru ca acest lucru să fie posibil biblioteca, la rândul ei, trebuie să programeze timp şi resurse pentru a susţine această cauză. Bibliotecarii trebuie să participe, în primul rând, în calitate de membru al comunităţii, iar apoi şi ca angajaţi ai bibliotecilor. Încrederea care va fi căpătată în timp va duce la interpretarea rolului şi a iniţiativelor întrun mod natural. O consideraţie aparte trebuie să se dea menţinerii şi motivării personalului de succes.

Sensibilizarea problemelor comunitare Fiecare comunitate se confruntă cu mai multe probleme economice, sociale, culturale sau de îmbunătăţire a mediului înconjurător. Fiecare bibliotecă trebuie să se informeze continuu exact în maniera în care fiecare individ simte necesitatea să citească New York Times sau orice altă gazetă periodică. Recunoaşterea problemelor de importanţă majoră pentru comunitate necesită o interacţiune continuă cu grupele comunitare. Din cauza că bibliotecarii sunt angajaţi publici, ei sunt de obicei percepuţi în calitate de birocraţi fără aport major în comunitate. Prezentările bibliotecilor pentru creşterea nivelului de sensibilizare a problemelor comunitare este metoda perfectă de eliminare a acestor percepţii.

Responsabilitatea de conexiune Bibliotecarii care contribuie la dezvoltarea comunitară înţeleg că participarea şi alăturarea la asociaţiile comunitare este o responsabilitate care va conduce la utilizarea şi sprijinul bibliotecii într-o măsură mult mai mare. Dacă participarea la evenimentele comunitare este percepută ca obligaţie, obiectivul dezvoltării comunitare nu va fi realizat. Bibliotecarii care participă la evenimentele comunitare cu mintea şi inima deschisă vor crea oportunităţi imense de conectare a indivizilor şi asociaţiilor care au nevoie de informaţie la resursele bibliotecii.

Deşi Community Tool Box identifică biblioteca ca o sursă pasivă de informare sau un loc de întruniri, bibliotecarii pot avea un rol proactiv în oferirea informaţiei la momentul şi locul potrivit. Edwin Beckerman menţionează că deşi personalul bibliotecii pare să aibă o influenţă politică limitată – în special în comunităţile mici şi mijlocii unde oamenii menţin un contact reciproc mult mai uşor – un membru al personalului poate câteodată să influenţeze deciziile politice mult mai rapid decât un director [10].

Integrarea serviciilor

100

Acest subiect a început să fie în atenţia specialiştilor încă din anii ’90. Definită ca procesul prin care o varietate de servicii educaţionale, sociale şi de sănătate sunt oferite într-o manieră coordonată pentru îmbunătăţirea statutului individual şi familial, integrarea serviciilor tinde să diminueze fragmentarea structurală a programelor şi serviciilor specializate [11]. O atenţie deosebita în ultimul timp se concentrează asupra sistemului de dezvoltare a forţei de muncă şi crearea agenţiilor de încadrare în câmpul muncii, iniţiative sprijinite de Acţiunea de Investiţii în Dezvoltarea Forţei de Muncă. Acest sistem restructurează şi direcţionează surse finanţatoare în programe de dezvoltare care au scopul de asigurare a unui post de muncă în special persoanelor economic dezavantajate [12].

Mişcarea integrării serviciilor afectează toate agenţiile care lucrează în comunitate.

Agenţiile trebuie să fie accesibile, competente, comprehensive, coordonate, etice şi să furnizeze comunicări şi rapoarte sistematice. Bibliotecarii care lucrează cu organizaţiile de servicii pentru indivizi vor demonstra abilitatea de a elimina hotarele între comunităţi şi de a oferi informaţii necesare pentru toţi, neluând în considerare provenienţa acestora.

Dezvoltarea comunitară ca valoare Bibliotecarii care contribuie la dezvoltarea comunitară consideră procesul de dezvoltare ca o valoare pozitivă. Ei înţeleg intuitiv că deschiderea unei uşi în fiecare zi nu este de ajuns. Ei recunosc că pot juca un rol vital în oferirea unei stabilităţi în comunitatea în care lucrează şi că această influenţă se poate extinde şi asupra organizaţiilor şi instituţiilor comunitare. Internaţionalizarea acestei valori îi face pe bibliotecari să fie interesaţi în domenii cum ar fi renovarea comunitară, educaţia pe viată şi interacţionarea cu rezidenţii activi pentru dezvoltarea unei comunităţi puternice. Aceşti bibliotecari vor participa în parteneriate şi întruniri publice create pentru creşterea capacităţii comunitare.

Biblioteca poate face diferenţa Bibliotecarii care contribuie la dezvoltarea comunitară au o atitudine pozitivă referitor la aportul pe care-l aduc societăţii. Ei participă la activităţile comunitare conştienţi de faptul că pot contribui cu resurse la rezolvarea problemelor în societate. Ei găsesc metode de implicare în cadrul iniţiativelor comunitare comprehensive. Dacă programele extinse de învăţământ se dovedesc a fi benefice pentru copii, biblioteca trebuie să se ofere ca locaţie ideală [13]. Bibliotecarii trebuie să fie împuterniciţi în vederea materializării idealurilor urmate şi să-şi găsească locul la fiecare masă

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

101

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

unde are loc dezvoltarea comunitară [13]. Când vor fi autorizaţi să facă toate aceste lucruri bibliotecarii vor fi liberi să dezvolte comunităţile în felul în care acestea o merită.

Rolul managerilor de bibliotecă Managerii de bibliotecă joacă un rol foarte important în dezvoltarea parteneriatelor.

Programele de colaborare demonstrează încă o dată că biblioteca constituie un component vital atât în zonele metropolitane şi urbane, cât şi în zonele rurale.

Dar managerii de bibliotecă sunt de obicei atât de ocupaţi cu responsabilităţile politice şi guvernamentale, încât implicarea directă în comunitate şi implementarea serviciilor bibliotecare este aproape imposibilă. Totuşi managerul este cel care poate să delege personal / membri ai staffului pentru o contribuţie mai directă în dezvoltarea comunitară. În dependenţă de deciziile luate în această direcţie obiectivul implementării iniţiativelor comunitare comprehensive poate fi realizat.

Pentru activizarea procesului de dezvoltare comunitară managerii trebuie: 1. Să recunoască faptul că responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea comunităţii este atotcuprinzătoare. Deciziile ce ţin de dezvoltarea comunitară trebuie să fie omniprezente în fiecare bibliotecă, exact cum s-a întâmplat şi în anii ’90 cu facilitarea accesului la informaţie prin dezvoltarea internetului şi amplificarea necesităţii de conexiune / relaţionare. Programele de training şi dezvoltare a capacităţilor umane pentru utilizarea noilor tehnologii a fost şi este modelul care trebui urmat şi în cazul transformării procesului de dezvoltare comunitară într-o valoare pentru bibliotecari. Materializarea acestei valori necesită devotament şi resurse în paralel cu implementarea altor modele de utilizare a tehnologiilor moderne.

2. Să autorizeze şi să încurajeze personalul în vederea realizării obiectivului comunitar. Dacă dezvoltarea comunitară este identificată printre obiectivele bibliotecii, programe de educare şi training trebuie să fie puse în funcţiune.

Exact ca în cazul adoptării noilor tehnologii – unii bibliotecari se pot adapta uşor la utilizarea acestora, pe când alţii au nevoie de suport şi training pentru a le folosi. Odată stabilită ca obiectiv, dezvoltarea comunitară trebuie să fie încurajată prin integrarea acesteia într-un proces continuu de evaluare a performanţei. Bibliotecarii trebuie să fie evaluaţi pentru activităţile executate în domeniul comunitar, exact cum sunt evaluaţi când îşi efectuează lucrul de zi cu zi.

102

3. Să implementeze politici pentru personal în vederea sprijinirii procesului de dezvoltare comunitară. Pentru a participa în activităţile de dezvoltare comunitară bibliotecarii trebuie să părăsească biblioteca (doar dacă întrunirile comunitare nu au loc în cadrul acesteia). Implicarea adevărată necesită timp pentru întruniri care pot avea loc seara târziu sau chiar în week-enduri. De obicei întrunirile comunitare au loc în afara programului convenţional de lucru, deoarece fiecare are un job care nu permite întruniri în timpul orelor de lucru. Un obstacol major pentru implicarea bibliotecarilor în eforturile comunitare este percepţia că bibliotecarii fiind angajaţi publici se vor angaja în iniţiativele de dezvoltare comunitară numai în timpul programelor de lucru.

Rezidenţilor comunităţii care lucrează în sectoarele private, de obicei, nu li se permite să-şi ia timp liber din timpul orelor de lucru pentru a se implica în activităţile comunitare. Deci angajaţii publici, cum sunt şi bibliotecarii, care vor să facă parte din procesul de dezvoltare comunitară trebuie să-şi aloce timp în afara orelor de muncă.

Managerii de bibliotecă trebuie să elaboreze şi să implementeze politici care ar susţine un sistem flexibil de substituire a angajaţilor şi un sistem de compensare a bibliotecarilor care lucrează în afara orelor de lucru. La fel bibliotecile ar trebui să elaboreze un program maleabil de lucru în perioadele intense de creare a strategiilor şi planurilor vizionare în cadrul comunităţii pentru a permite o participare cât mai activă.

Printre bibliotecile publice naţionale se număra şi beneficiari ai programului Gates Lab. Sprijinul acestor laboratoare au inclus programe de training şi dezvoltare umană în afara instituţiei de lucru. Odată implementate, Gates Lab au o structură diferită de lucru. Prezenţa fizică a computerelor este evident subînţeleasă. Deşi dezvoltarea comunitară pare a fi un obiectiv secundar şi nu pe atât de seducător ca utilizarea noilor tehnologii, totuşi acest proces este o valoare naţionala care reprezintă o speranţă pentru secolul care urmează. Reorganizarea activităţii – cu implementarea unui sistem integrat de tehnologii şi computere – trebuie să fie pusă în practică dacă vrem ca dezvoltarea comunitară să fie cu adevărat identificată ca o valoare în cadrul bibliotecii.

4. Să înţeleagă că stabilitatea este un component al dezvoltării comunitare.

Organizaţiile mari – în special instituţiile guvernamentale cum sunt şi bibliotecile – au un sistem de răsplătire a performanţelor prin promovarea pe

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

103

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

o poziţie mai înaltă care implică mai multe responsabilităţi. Cu cât mai mare este poziţia, cu atât e mai bine.

Bibliotecarii care vor să creeze o imagine credibilă şi acceptare în comunitate îşi dau seama că întreaga lor carieră ar putea fi legată de acelaşi loc de muncă. Şi totuşi în acelaşi timp esenţa procesului de dezvoltare comunitară constă în stabilitate şi continuitate. Rotaţia frecventă a personalului bibliotecar diminuează efectul bibliotecii asupra procesului de dezvoltare comunitară, în special dacă acesta depinde de bibliotecarii operaţionali, care sunt în contact constant cu utilizatorii. Dezvoltarea comunitară trebuie să fie parte integrală din cultura organizaţională a bibliotecii, astfel rezultatele preconizate nu vor fi realizate.

Schimbările de personal îngreunează implicarea directă în procesul de dezvoltare comunitară. Un exemplu elocvent în această privinţă este politica condusă de departamentul de poliţie. Într-o regiune rurală şeriful a iniţiat un program de implicare a rezidenţilor în departamentele de poliţie ale comunităţii. A fost creat un consiliu de coordonare care gestiona procedura de selecţie şi recrutare a persoanelor dornice să se implice. Totul a început cu o femeie care a fost recrutată şi care se implica foarte activ în iniţiativele de securitate publică. După un an ea a fost promovată şi această practică a început să fie tot mai mult utilizată. Doi ani mai târziu rezidenţii comunităţii nici măcar nu ştiau cine este ofiţerul de politie la deservire şi s-a creat percepţia că comunitatea este utilizată ca mijloc de promovare pe poziţii de rang mai înalt.

Stabilitatea personalului în biblioteci necesită o structurare a resurselor foarte bine gândită. Exact cum profesorii pot să-şi mărească salariile prin intermediul promovării, acelaşi lucru se întâmplă şi în biblioteci. Trebuie să fie elaborate mecanisme de compensare şi de remunerare alternative dacă bibliotecile vor cu adevărat să fie implicaţi în procesul de dezvoltare comunitară. Directorii, profesorii, bibliotecarii, furnizorii de servicii sociale pot fi cu adevărat eficienţi în comunitatea pe care o deservesc numai dacă li se acordă timpul necesar pentru a cunoaşte şi a fi recunoscuţi de societatea în care activează. Lipsa unei atenţii adecvate stabilităţii personalului poate fi un obstacol mare în eforturile bibliotecilor de a juca un rol important în procesul de dezvoltare comunitară.

104

5. Să furnizeze resurse pentru dezvoltarea comunitară. După ce personalul bibliotecii este încurajat să-şi dezvolte simţul responsabilităţii pentru dezvoltarea comunitară, managerii urmează să aloce resursele necesare pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare. Dacă direcţia prioritară de dezvoltare în comunitate constă în extinderea programelor şcolare pentru elevi, bibliotecile trebuie să intervină întru susţinerea acestei iniţiative sau să identifice posibilele surse de finanţare pentru elaborarea unor servicii noi care sunt compatibile cu mişcările de dezvoltare în comunitate. Aceste acţiuni ar trebui să fie o extindere a ideilor în strategiile şi planurile de dezvoltare a bibliotecii, iar managerilor le revine rolul-cheie de creare şi menţinere a dezvoltării comunitare ca valoare organizaţională în tot ce se întreprinde.

Managerii de bibliotecă sunt cei care pot face posibil ca bibliotecarii să fie prezenţi la fiecare masă.

Rolul de lider în dezvoltarea comunitară Bibliotecile americane au avut norocul să dezvolte o structură de leadership la nivel naţional şi de stat care lucrează în colaborare cu alte asociaţii pentru a contribui la elaborarea politicilor guvernamentale [14]. Aceşti lideri au fost esenţiali în obţinerea finanţărilor naţionale şi de stat pentru sprijinul serviciilor bibliotecare cum ar fi LSCA, LSTA, NCLIS şi Serviciul Universal. Ei au avut o contribuţie de succes la elaborarea campaniilor naţionale datorită cărora bibliotecile astăzi reprezintă o valoare în domeniul serviciilor publice. Ei au creat multe legături între biblioteci şi finanţatori, inclusiv cu Fundaţia Gates, Kellogg, Bell-Atlantic şi DeWitt Wallace.

Entităţile create de Asociaţia Bibliotecilor Americane (ABA), cum ar fi Oficiul de Politici Tehnologice şi Informaţionale, Oficiul pentru Libertatea Intelectuală şi Oficiul din Washington, la fel şi colaborarea cu agenţiile de voluntariat şi agenţiile legale, au fost bine reprezentate în multe iniţiative naţionale şi de stat de importanţă majoră.

Dezvoltarea comunitară este un proces care necesită acelaşi nivel de devotament pentru cauză.

Examinarea structurii organizaţionale a Asociaţiei demonstrează că au fost făcute multe acţiuni pentru dezvoltare, cum ar fi organizarea comitetelor, elaborarea politicilor de dezvoltare şi crearea de noi poziţii. Identificarea surselor de finanţare şi crearea unor comitete de voluntariat pentru susţinerea iniţiativelor de dezvoltare sunt acţiunile care au completat partea, şirul iniţiativelor întreprinse. Fără un nivel asemănător de devotament, realizarea obiectivelor de dezvoltare este practic

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

105

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

imposibilă. Reţeaua de membri ai Asociaţiei se extinde tot mai mult, printre care se numără şi Coaliţia de Informare Guvernamentală, Coaliţia Naţională pentru Educaţie, Forumul Naţional de Informare, şi membri neoficiali cum sunt Centrul de Studii Juridice, Bibliotecarii pentru Controlul de Arme Nucleare, Femeile în Comunicare etc. [15]. Direcţiile de dezvoltare a acestor membri reprezintă şi interesele de dezvoltare a Asociaţiei şi acestea se schimbă în conformitate cu crearea relaţiilor de colaborare. Însă pentru a menţine nişte obiective de importanţă majoră şi de lungă durată trebuie să fie create asociaţii şi unităţi de personal care ar acorda atenţia şi timpul necesar pentru realizarea acestora.

Această carte a evaluat centralitatea dezvoltării comunitare ca mişcare naţională.

Dezvoltarea comunitară constituie obiectivul multor proiecte sprijinite de un şir de agenţii federale, inclusiv HUD, Departamentul de Comerţ, Departamentul Educaţie, USDA, Consiliul Preşedinţial pentru Dezvoltarea Continuă. Dezvoltarea comunitară este revelaţia noilor iniţiative de dezvoltare comprehensivă care sunt finanţate de multe fundaţii şi studiate de multe organizaţii şi centre nonprofit. Luate împreună, această concentrare a obiectivelor naţionale de dezvoltare indică faptul că dezvoltarea comunitară este o mişcare care a devenit ţinta atenţiei în formularea politicilor naţionale de dezvoltare.

Bibliotecarii trebuie să ia parte la masa de dezvoltare comunitară dacă vor să fie recunoscuţi de societate. Trebuie să existe o reprezentanţă mai puternică în asemenea grupuri cum este Reţeaua Naţională de Dezvoltare Comunitară, Societatea de Dezvoltare Comunitară, Coaliţia de Resurse Familiale, Reţeaua Politicilor Electronice, sau Asociaţia Naţională de Educaţie. Lucrul bibliotecarilor trebuie să fie vizibil în politicile şi planurile de acţiuni ale Centrului Comunitar pentru Reformare, Programul de Dezvoltare Comunitară şi Umană, Reţeaua Practicilor Civice, Redefinirea Progresului sau Fundaţia Trillium.

Modalitatea de asigurare a prezenţei continue a bibliotecarilor în procesul de dezvoltare este crearea unui oficiu în cadrul Asociaţiei Bibliotecare Americane care ar avea responsabilităţi de elaborare şi implementare a iniţiativelor de dezvoltare.

Oficiul va gestiona şi coordona activitatea bibliotecarilor, care trebuie să facă parte din agenda şi procesele de planificare a iniţiativelor de dezvoltare. Toate aceste activităţi vor demonstra că abilităţile pe care le deţin bibliotecarii pot rezolva multe dintre problemele care apar în identificarea informaţiei, organizarea documentelor sau stabilirea locului pentru întruniri şi discuţii referitoare la procesul de dezvoltare.

106

Într-un context mai general, bibliotecarii ar fi omniprezenţi la mesele de dezbateri, furnizând soluţii pentru dezvoltarea şi împuternicirea comunităţii.

Soluţii Asigurarea unui rol important al bibliotecarilor în dezvoltarea comunitară necesită: (1) restructurarea activităţii bibliotecarilor operaţionali; (2) responsabilitate a administraţiei la participarea în cadrul iniţiativelor comunitare; şi (3) sporirea eforturilor leadershipului naţional la asigurarea participării totale a bibliotecarilor în implementarea politicilor de dezvoltare.

Aceste acţiuni nu sunt imposibile. Transformările tehnologice din anii ’90 au trecut prin aceleaşi etape: (1) activitatea a fost restructurată pentru adaptarea capacităţilor la noile tehnologii; (2) realocarea resurselor şi a staffului; şi (3) crearea Oficiului de Politici Tehnologice şi Informaţionale în cadrul Asociaţiei şi identificarea partenerilor de activitate.

Noile modele de activitate pentru adaptarea la procesul de dezvoltare comunitară va încorpora valori pe care profesia de bibliotecar demult le încorporează.

Principiile şi ideile dezvoltării comunitare sunt de mult timp menţionate şi urmate de politicile de dezvoltare a bibliotecilor. Ce rămâne de făcut este recunoaşterea acestor componente şi conectarea acestora la iniţiativele locale, naţionale şi de stat.

Note de final 1. Ethel Himmel and William James Wilson, Planning for Results: A Public Library Transformation Process (Chicago: American Library Association, 1998), 25.

2. Ibid.

3. See chapter 6, Cybercommunity Building and Librarians, for citations to LSTA and TOPS funding for community building projects.

4. Sarah Ann Long, Libraries Build Communities (speech presented at the Communitarian Summit, February 1999). Accessed January 11, 2000. Avail­able <http:// www.ala.org/work/standards.html>.

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

107

8

NOI MODELE DE ACTIVITATE: UN BIBLIOTECAR LA FIECARE MASĂ

5. Ibid.

6. American Library Association, ALA Policy Manual (Chicago: ALA, 1999), 29, 30.

7. Ibid., 45, 48-49.

8. Ibid., 49-50; and Guidelines for Establishing Community Information and Referral Services in Public Libraries, ed. Norman L. Maas and Dick Manikowski (Chicago: American Library Association, Public Library Association, 1997).

9. Library Association. Accessed January 11, 2000. Available <http://www. ala. org/work/standards.html>.

10. Edwin Beckerman, Politics and the American Public Library: Creating Poli­tical Support for Library Goals (Lanham, Md.: Scarecrow Press, 1996), 143.

11. National Center for Service Integration. Accessed January 15, 2000. Available <http://www.cssp.org/kd36.htm>.

12. Karin Martinson, Literature Review on Service Coordination and Integration in the Welfare and Workfare Development Systems (The Urban Institute, January 1999).

Accessed January 15, 2000. Available <http://www.urban.org/welfare/lit_review. html>.

13. U.S. Department of Education and U.S. Department of Justice, Safe and Smart: Making After-School Hours Work for Kids (Washington, D.C.: GPO, 1998).

14. E. D. Cooke, The Role of ALA and Other Library Associations in the Promotion of Library Legislation, in Federal Aid to Libraries: Its History, Impact, Future, ed.

G. M. Casey, Library Trends 24 (July 1975); Redmond Kathleen Molz, The Federal Roles in Support of Public Library Services: An Overview (Chicago: American Library Association, 1990); Peggy Sullivan, Carl H. Millam and the American Library Association (New York: H. W. Wilson, 1976); Dennis Thomison, A History of the American Library Association (Chicago: American Library Association, 1978); and Wayne A. Wiegand and Dorothy Steffens, Members of the Club: A Look at One Hundred ALA Presidents, Occasional Papers, no. 182 (Cham­paign: University of Illinois, Graduate School of Library and Information Science, 1988).

15. American Library Association, ALA Handbook of Organization, 1999-2000 (Chicago: American Library Association, 1999), 139-140.

9

PUTEREA MOARE ÎN MOMENTUL ÎN CARE ACŢIUNEA ÎNCETEAZĂ

Earl Shorris în „Noul blues american: o zi de la sărăcie la democraţie” consemnează că oamenii sunt cu adevărat implicaţi numai prin efectuarea anumitor acţiuni [1]. Şi numai prin acţiuni bibliotecarii se pot implica în procesul de dezvoltare comunitară. Ca persoane care contribuie la procesul de dezvoltare, bibliotecarii păstrează idealurile de egalitate şi acces la informaţii pentru toţi, demonstrând un rol proactiv în rezolvarea problemelor sociale, economice şi de mediu identificate de altfel şi în politicile Asociaţiei Bibliotecare din America. Puterea moare în momentul în care acţiunea încetează [2].

Această carte descrie multidimensionalitatea comunităţii, caracterizată şi de agenţiile guvernamentale, corporaţiile de dezvoltare comunitară, iniţiativele de dezvoltare comprehensivă, instituţiile politice şi organizaţiile pentru servicii sociale. Compoziţia etnică şi economică a cetăţenilor americani prezintă un cadru complex pentru soluţionarea problemelor de dezvoltare comunitară. Bibliotecarii trebuie să asigure ca serviciile pe care le oferă să corespundă politicilor vizionare ale comunităţii. Munca bibliotecarilor poate fi combinată cu iniţiativele comunitare comprehensive şi contribuie la dezvoltarea capacităţii, fortifică rezilienţa şi creează un loc comun în care fiecare e binevenit.

Bibliotecarii au demonstrat că ei într-adevăr dezvoltă comunitatea şi au fost aduse exemple concrete de bibliotecari care lucrează cu copiii ignoranţi, imigranţii, cei vulnerabili şi handicapaţi. Prin devotamentul bibliotecarilor de a diminua barierele economice dintre oameni, aceştia au demonstrat că pot identifica şi satisface necesităţile fiecărui segment în parte.

Bibliotecarii fac faţă unui nou set de complexităţi, cum ar fi necesitatea reconfigurării programului de activitate, necesitatea sprijinului administrativ şi implementarea noilor politici de dezvoltare. Obligaţia de a contribui la dezvoltarea comunităţii vine

UN LOC LA MASĂ.

Participarea la dezvoltarea comunităţii

109

8

PUTEREA MOARE ÎN MOMENTUL ÎN CARE ACŢIUNEA ÎNCETEAZĂ

din mai multe direcţii. Este important să ţinem minte că una dintre activităţile de bază ale bibliotecarului – oferirea cărţilor pentru cititori – continuă să fie o sarcină esenţială pentru dezvoltarea comunităţii. Robert D. Kaplan în cartea sa Un imperiu sălbatic: voiajul în viitorul american vorbeşte despre un sfat dat de consilierul oraşului pentru un copil sărac: „I-am spus că nu ai nevoie de bani pentru a vedea alte locuri frumoase, ci doar de un card de bibliotecă” [3].

Oamenii continuă să creadă că bibliotecile dezvoltă comunitatea, încă de înaintea apariţiei computerelor. Oamenii foarte săraci mai pot găsi speranţe în cărţile pe care le pot lua acasă. Aceasta este esenţa filosofiei noastre.

Bibliotecile sunt văzute ca potenţiali catalizatori ai revitalizării comunitare şi ca instituţii foarte importante pentru vecinătate [4]. Eugene Urban Design Charette (Oregon) este un exemplu foarte recent. Mottoul bibliotecii „Construcţie pentru generaţii” a fost creat prin realizarea faptului că bibliotecile pot crea un spaţiu civic benefic prin implementarea unui plan urbanistic eficient [5].

Noi avem cartea – care oferă cunoştinţe şi soluţii. Cartea este o metaforă pentru toate formele de cunoaştere – fie prin reviste, jurnale, CD-uri, resurse electronice sau imagini web. Noi avem spaţiul comunitar – locul în care fiecare este binevenit.

Asimilarea tehnologică în bibliotecă încă mai continuă datorită apariţiei noilor tehnologii, însă asimilarea ideologică a fost realizată. Noi am încorporat utilizarea tehnologică în valorile serviciilor tradiţionale.

Următorul pas este recunoaşterea şi delegarea resurselor pentru obiectivul important de dezvoltare comunitară. Recunoaşterea şi responsabilitatea sunt imperative pentru crearea viitorului care deţine un rol de acţiune pentru materializarea valorilor bibliotecare.

Pentru a continua activitatea bibliotecarului întru păstrarea moştenirii istorice, Pentru a susţine activitatea bibliotecarului întru apărarea libertăţii intelectuale, Pentru a proteja activitatea bibliotecarului întru asigurarea accesului la informaţii, Pentru a anima activitatea bibliotecarului întru oferirea posibilităţilor de învăţământ continuu....

Bibliotecile trebuie să dedice timp, resurse şi devotament la nivel politic pentru a garanta că dezvoltarea comunitară este prioritară pentru această profesie şi că liderii

110

comunităţilor naţionale includ şi bibliotecari de valoare în fiecare instituţie. Puterea moare în momentul în care acţiunea încetează.

Trebuie să existe un bibliotecar la fiecare masă.

Note de final 1. Earl Shorris, New American Blues: A Journey through Poverty to Democracy (New York: W. W. Norton, 1997), 254.

2. Ibid.

3. Robert D. Kaplan, An Empire Wilderness: Travels into America’s Future (New York: Random House, 1998), 161.

4. William Fulton and Chris Jackson, Let’s Meet at the Library, Planning (May 1999): 4-9.

5. Southwestern Oregon AIA, Eugene Urban Design Charette: Fitting the Library into Downtown (Eugene, Ore.: AIA / SWO, January 1999).

111

BIBLIOTECA „B.P. HASDEU” ŞI COMUNITATEA CHIŞINĂUIANĂ „Biblioteca noastră (BM)… a promovat oportunităţi de atragere şi implicare a chişinăuienilor în programe comunitare culturale sporind participarea şi incluziunea rezidenţilor. În Strategia BM pe anii 2008-2017 dezvoltarea comunitară rămâne o prioritate, fapt pe care-l salut şi apreciez.”

Dorin CHIRTOACĂ, primarul general al mun. Chişinău „Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” este o comoară comunitară, cu spirit civic” recunoaşte primarul general al capitalei Dorin Chirtoacă. Afirmaţia primarului se sprijină pe faptele, activitatea Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, pe cele pe care le cunoaşte din presă, mass-media şi pe cele la care participă nemijlocit ca decident, ca cetăţean, ca chişinăuian.

Viziunea, misiunea, scopurile şi obiectivele BM cuprind teme comune – lectură şi cultură, chişinăuienii, dezvoltare comunitară – şi sunt concentrate pe: prioritatea de a oferi oricând, oricui, indiferent de timp şi spaţiu, informaţii. Prin activitatea desfăşurată BM şi-a dovedit rolul pe care-l are în dezvoltarea comunitară.

Statisticile plasează BM în categoria celui mai utilizat, fizic şi on-line, serviciu public din comunitate – peste 2 500 000 vizite anual. Statisticile demonstrează că BM este parte a vieţii multor cetăţeni – circa 186 mii de locuitori utilizează serviciile informaţionale, culturale – mai mulţi chişinăuieni vizitează biblioteca decât muzeele, teatrele, cinematografele, cu mult trece numărul vizitelor la bibliotecă pe cele de la discotecile, sălile de forţă şi alte servii culturale şi de divertisment moderne. Cardul BM „B.P. Hasdeu” este paşaportul cetăţeanului chişinăuian de acces la informare, educare, carieră şi divertisment. BM este una din instituţiile culturale chişinăuiene care asigură egalizarea accesului tuturor cetăţenilor la colecţia de peste un milion de documente, la internet cu viteză mare şi la un spectru satisfăcător de servicii electronice. „Prin furnizarea unui spectru distinct de servicii, BM „B.P. Hasdeu” a contribuit la fortificarea morală a municipiului nostru” este o altă afirmaţie a primarului general, Plan strategic de dezvoltare pentru perioada 2008-2017 / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”. – Chişinău : „Grafema Libris” SRL, 2008. – 32 p.

Datele de la 01.01.2010.

112

pe care o considerăm ca o apreciere a contribuţiei BM la dezvoltarea comunitară. Ca instituţie municipală şi partener comunitar, BM tratează dezvoltarea comunitară chişinăuiană ca prioritate. Poziţia strategică a BM în comunitatea chişinăuiană este recunoscută nu numai de primarul Chişinăului. Locuitorii capitalei o consideră ca şi un centru comunitar. Asigurând servicii integrate aliniate la agenda municipală, BM conlucrează cu multe instituţii locale, serveşte ca punct de acces gratuit (unic în RM) la internet; oferă asistenţă şi instruire pentru folosirea tehnologiei informaţionale şi internetului.

Dezvoltarea comunitară este un subiect prioritar al managementului BM. În susţinerea dezvoltării comunitare BM menţine şi dezvoltă o nouă modalitate de comunicare a bibliotecarilor, un dialog profesional în cadrul unui ciclu de întruniri cu genericul Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, suport informaţional pentru comunitatea chişinăuiană: servicii, programe. Un alt mecanism de susţinere a comunităţii prin servicii de bibliotecă este programul de instruire Adaptarea BM la necesităţile comunităţii chişinăuiene.

BM susţine o vastă acţiune de scanare (studiu, diagnostică şi analiză a dezvoltării demografice, sociale) a Chişinăului care a fost complementată şi aprofundată cu multe studii şi cercetări în scopul permanentei cunoaşteri a necesităţilor şi cerinţelor informaţionale, culturale, educaţionale, de socializare a comunităţii chişinăuiene.

Efectuate sistematic, studiile ne permit o cunoaştere mai bună a necesităţilor utilizatorilor, influenţează benefic politica de resurse a BM, determină concordanţa dintre cerere şi ofertă. Doar cunoscând comunitatea, utilizatorul şi cererea lui, BM poate să-şi îndeplinească optim funcţia, poate fi capabilă să satisfacă interesele de lectură şi studiu ale membrilor comunităţi, poate asigura drepturile utilizatorului la libera alegere a serviciilor şi produselor oferite, ţinând cont, totodată, de importante caracteristici precum calitate, condiţii şi modalităţi de livrare, ritmul în care se introduc noile informaţii, disponibilitate şi, nu în ultimul rând, gratuitate. Rezultatele cercetărilor ne permit să identificăm cu exactitate locul şi rolul bibliotecii în viaţa comunităţii. Sintezele acestor cercetări ne ajută să ne formăm o imagine obiectivă şi exactă asupra situaţiei din BM şi din filialele ei, concluziile servind la menţinerea sau modificarea politicii BM, la ameliorarea şi amplificarea unei activităţi mai eficiente.

Astfel, BM (1) implică cetăţenii Chişinăului în viaţa culturală şi civică a oraşului, prin organizarea şi conducerea forumurilor pe subiecte de interes cultural, public şi civic; (2) contribuie la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor prin furnizarea accesului liber şi gratuit la idei, discuţii, dispute, dezbateri cu oameni publici, decidenţi,

113

reprezentanţi ai culturii, specialişti în dezvoltare comunitară, literară, autori şi evenimente; (3) clădeşte parteneriate puternice şi organizează sau participă la evenimentele şi activităţile culturale din oraş, sectoare, periferii; (4) tezaurizează, prezervă, valorifică şi promovează patrimoniul scris şi cultural prin dezvoltări, cercetări, elaborări, digitizări, valorificări şi expuneri ale colecţiilor sale speciale şi rare; (5) oferă opţiunii de acces convenabil la servicii prin extinderea programelor de funcţionare, furnizarea accesului la conţinut via telefonie mobilă, traducerea materialelor bibliotecii în alte limbi; (6) continuă să joace un mare rol în viaţa civică a chişinăuianului, a comunităţii chişinăuiene şi rămâne relevantă necesităţilor colectivităţii pe care o serveşte. În al treilea an de implementare a Strategiei Biblioteca Municipală a devenit un centru comunitar activ, acţionând ca mediator şi coordonator, asigurând accesul la informaţiile comunitare cu o acoperire foarte largă şi accesibilă tuturor aspectelor vieţii comunităţii locale: • BM creează şi oferă spaţii în care comunitatea se exprimă, expune, întâlneşte, studiază, se distrează, lecturează, discută, dezbate ajutând să dea sens comunităţii; • BM pune la dispoziţie pe toate căile, în mod fizic şi virtual, stocul de materiale şi resurse informaţionale pentru chişinăuieni; • BM sporeşte continuu furnizarea serviciilor cu valoare adăugată alături de cele tradiţionale; • BM înrolează forţă profesională tânără, competentă, care animă serviciile publice prin abilităţi ITC, dezvoltă programe de formare profesională a personalului.

Strategia BM pe anii 2008-2017 va spori şi mai mult contribuţiile BM la dezvoltarea comunitară. Concentrată pe rolurile bibliotecii în dezvoltarea lecturii şi ale studiului, abilităţilor, aptitudinilor, serviciilor digitale, coeziunii comunitare şi valorilor civice, strategia va scoate în evidenţă şi: (1) va clarifica contribuţia distinctivă pe care o are BM în susţinerea obiectivelor culturale, educaţionale şi informaţionale ale comunităţii chişinăuiene şi efortul de modernizare a serviciilor şi incluziune socială; (2) va dezvolta un parteneriat eficient şi în beneficiul chişinăuianului; (3) va întări legătura cu sectorul privat; (4) va întări relaţiile de parteneriat cu instituţiile municipale şi naţionale similare; (5) va stimula profesioniştii să se axeze pe instruire şi dezvoltare a personalului pentru a face faţă angajamentului de reformare a BM.

114

BM va continua să contribuie la dezvoltarea comunităţii chişinăuiene ajutând la consolidarea sensului de comunitate, sensului de bun comunitar şi identitate comunitară prin extinderea serviciilor extramuros în şi prin parteneriate cu comunitatea, cu agenţiile ei; BM va fi un actor foarte activ în evenimentele comunitare, în reţeaua comunitară, ea însăşi reprezentând o reţea socială; BM va asigura rezidenţilor acces egal la resurse, va diminua şi lichida barierele, contribuind şi asigurând aspiraţia Chişinăului de a fi un oraş european, civilizat, educat, informat.

BM va continua să recupereze informaţii, evenimente, fapte, oameni şi să completeze petele albe din istoria Chişinăului, va continua să valorifice, să promoveze contribuţiile chişinăuienilor notorii prin studii şi publicaţii ca: bibliografii tematice (Bibliografia Municipiului Chişinău, Chişinăul în arta plastică, Monumentele Chişinăului, Chişinăul în literatura artistică); continuarea constituirii catalogului factografic Letopiseţul Chişinăului; biobibliografii ale scriitorilor, medicilor, oamenilor de ştiinţă notorii ai Chişinăului, prin activităţi culturale, ştiinţifice şi de informare.

BM îşi va consolida rolul de actor comunitar important prin lansarea unor servicii on-line moderne precum: asigurarea unor platforme on-line pentru grupuri de discuţii, opinii; asigurarea facilităţilor pentru e-tranzacţii – de exemplu, programări, completarea formularelor, rezervarea participării la evenimente; asigurarea accesului virtual – astfel încât chişinăuienii să aibă acces la informaţii şi servicii de la domiciliu sau de la serviciu.

BM va fi catalizator al dezvoltării comunitare prin asumarea rolului proeminent de centru comunitar pentru schimb de idei şi informaţii, comunicări pentru părinţi despre activitatea bibliotecii, despre programe, campanii, servicii pentru copii, printr-un obiectiv îndrăzneţ de a face pagina noastră de web (www.hasdeu.md) cea mai căutată, solicitată pagină de informare din municipiu, prin dezvoltarea sau găzduirea unor bloguri comunitare.

BM va fi în continuare ancora comunităţii chişinăuiene în Societatea Internetului, va fi busola de orientare, căutare şi regăsire a informaţiei pentru majoritatea populaţiei, fiind recunoscută ca un serviciu bun, un spaţiu securizat, binevoitor, neutru, deschis întregii comunităţi.

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI, director general al BM „B.P. Hasdeu”