Paulina Zavtoni

Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” Biblioteca de Arte

Disc teatral în universul :

Paulina Zavtoni & Spiru Haret (biobibliografie)

Responsabil de ediţie : Lidia Kulikovski, dr., conf. univ.

Alcătuitor : Svetlana Vizitiu Redactare bibliografică: Olga Detişina Culegere computerizată : Tatiana Clima, Svetlana Vizitiu Contribuţii : Paulina Zavtoni

Cuprins : Prefaţă (nota bibliotecarului): Svetlana Vizitiu

4

Paulina Zavtoni: “Aici e casa mea de zi şi noapte, aici eu cred în viaţă şi în zei “ (Monologul unei actriţe) 5 Prezenţe despre luceferii teatrului basarabean: • Alexandru Grecu. Cu trecerea timpului…

7 • Ninela Caranfil. Bucuria de a fi pe linia întâi.

7 • Gheorghe Urschi. Stâlpii dinastiei.

7 • Viorica Nagacevschi. Ea…aceeaşi…

9 Copiii despre părinţii săi: • Constantin Haret. Într-o viaţă de om…

9 • Lucia Galoc. …A vorbi despre părinţi…

10 Uniţi prin teatru şi iubire…: Date biografice & Teatrografie 11 Teatrologie: Palmaresul realizărilor din repertoriul Teatrului “Luceafărul”

13

Bibliografie: Paulina Zavtoni & Spiru Haret: Cuplul teatral ce a mişcat eternul “Luceafărului”…

I. Generalităţi despre viaţa şi activitatea actorilor: 16 Din enciclopedii, dicţionare Din volume aparte Articole de şi despre Paulina Zavtoni şi Spiru Haret din ediţii periodice II. Interviuri, discuţii, monologuri…

20 III. Iconografie (fotografii, imagini, şarje…)

21 IV. Familia Haret – Zavtoni 25 Anexe • Repertoriul Teatrului Republican “Luceafărul”: de la întemeiere…

26 • Repertoriul radiofonic teatral 28 • Televiziunea Naţională cu participarea…

30 Paulina Zavtoni & Spiru Haret – mari artişti: • Vocaţia de a întruchipa ACTORUL • Promotori ai renaşterii artistice

32

3

PREFAŢĂ …Un patriarh prin crezul său închinat Artei şi Omului; un patriarh prin vârsta pe care a atins-o şi i-a închinat-o Teatrului; prin prestigiul deosebit al artei sale artistice, al cuvântului său în universul interpretativ; un patriarh prin dragoste şi respect manifestate faţă de oameni… Patriarh al Teatrului… e un cuplu: uniţi prin teatru şi iubire…: Paulina Zavtoni şi Spiru Haret. E greu de găsit modalitatea de a sintetiza în câteva rânduri o personalitate a cărei activitate teatrală s-a atins aproape de jumătate de veac. E greu de vorbit despre ei într-un spaţiu limitat. De aceea, vă propunem o meditaţie asupra biobibliografiei închinate acestor personalităţi, care de-a lungul vieţii sale au avut parte de multă dragoste reciprocă şi din partea spectatorilor; de mult amuzament în rolurile comediilor, care ne-au făcut să uităm pe o clipă, că e doar… un Teatru! …O meditaţie asupra muzicii teatrale în rolurile sale, o nevoie de a descoperi noi sensuri a gândirii artistice, un fel de colind oferit publicului său ca “bis” şi, la final de spectacol, făcând astfel cunoştinţă simplitatea splendidă a rolurilor sale…

Artişti cu o carieră impresionantă… O istorie a teatrului care rămâne…

Publicaţia apare cu prilejul celor 65 de ani de naştere a actriţei Paulina Zavtoni, şi, conform dorinţei sale, e dedicată comemorării de la trecerea în eternitate a lui Spiru Haret: “unul dintre actorii iubiţi de toţi regizorii”, şi care “…avea toată nobleţea neamului oglindită pe chip!…” „Cine aspiră cu adevărat, ajunge în teatru…”, zice Paulina Zavtoni. Permiteţi-mi să adaug, că şi ecoul aplauzelor ajunge, atinge şi rămâne în sufletele oamenilor…

Bibliografia e menită studierii şi cunoaşterii moştenirii teatrului basarabean, în antrenarea utilizatorilor şi doritorilor de a-şi cunoaşte eroii în acest domeniu, dar şi promovării şi popularizării teatrului şi actorilor din Moldova.

Structura biobibliografiei reflectă viaţa şi activitatea teatrală a Paulinei Zavtoni şi a lui Spiru Haret, şi se repartizează în următoarele capitole, incluse în cuprins: • Nota bibliotecarului • Cuvânt introductiv • Monologul actriţei • Prezenţe despre viaţa teatrală a actorilor • Copiii despre părinţii săi • Date biografice & teatrografie • Teatrologie: realizări în domeniu • Generalităţi despre viaţa şi activitatea actorilor din publicaţii • Interviuri, discuţii, monologuri • Iconografie • Familia actorilor • Anexe • File de album Articolele apărute până în 1989 fiind transcrise cu caractere latine.

Completată cu aprecieri şi referinţe, gânduri ale personalităţilor din Moldova, adresată oamenilor de artă, bibliotecarilor, elevilor şi studenţilor, tuturor celor interesaţi; “…astfel sperăm să ne păstreze în amintirile lor cei care ne-au văzut, ne-au admirat…” (P. Zavtoni)

Svetlana Vizitiu, Biblioteca de Arte 4

PAULINA ZAVTONI: ,,AICI E CASA MEA DE ZI ŞI NOAPTE, AICI EU CRED ÎN VIAŢĂ ŞI ÎN ZEI” (monologul unei actriţe) Întreaga mea viaţă e legată de Chişinău. Copilăria, şcoala, prietenii, teatrul… Aici a dat în floare dragostea mea. Aici s-au născut copiii mei. Aici l-am condus în ultimul drum pe soţul meu, actorul Spiru Haret, şi pe alţi colegi de teatru, oameni apropiaţi. Prin urmare, Chişinăul este viaţa mea de toate zilele.

De când mă ţin minte, noi am locuit pe stradele şi în căsuţe din jurul bisericii Sfânta Vineri sau Înălţarea Domnului. N-am avut casa noastră. Stăteam cu chirie, la început pe strada Voznesensкaia, acum Grigore Ureche. Mai târziu ne-am strămutat în altă parte,deja în spatele bisericii, pe strada Cahulului. Acolo am avut domiciliul până am devenit studentă la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu”. În acel an Primăria municipiului ne-a distribuit o cameră. Apoi, pe parcursul vieţii, am avut apartamente în mai toate sectoarele Chişinăului şi de aproape 30 de ani suntem cu familia la Râşcani, pe strada Matei Basarab.

Dar cele mai scumpe amintiri ţin de casele din partea veche a oraşului, de lângă biserica Sfânta Vineri. La această biserică merg şi acum împreună cu fiica mea Lucia şi nepoţica Lilia. Îi povestesc nepoatei despre casa noastră, unde acum se află o staţie a tinerilor tehnicieni, în apropiere era situată grădiniţa nr. 5, în care lucra mama mea.

Geamurile dădeau direct în curtea bisericii.

Mama s-a născut la Hârtopul Mic, lângă Chişinău, în schit. S-a căsătorit la vârsta de 16 ani. Tatăl meu era din Cetatea Albă şi venise să lucreze la Chişinău ca conducător de tren.

La gara Chişinău l-a cunoscut pe fratele mamei, care l-a învitat să vină la schit, într-o vizită.Şi acolo, iată, a văzut-o pe mama. A fost o dragoste la prima vedere. Şi s-au căsătorit.

Ulterior, de câte ori mergea în sat, toţi îmi spuneau: ”Mama ta era aşa de frumoasă!” O chema Ana Zavtoni.

Primul loc de trai al familiei noastre a fost o clădire situată pe strada Alexandrovsкaia (azi: bulevardul Ştefan cel Mare şî Sfânt), între Hânceşti şi Armenească, unde actualmente se află Ministerul Afacerilor Interne. Era o construcţie cu două etaje. La parter- magazine,ateliere de manufactură, iar la etaj se dădeau apartamente cu chirie. Îmi povestea mama că avea multe muşcate la geam... Mama ştia când vine tata, şi de fiecare dată tata sosea cu tramvaiul, pe care l-am apucat şi eu. O idilă patriarhală... Apoi tata a plecat pe front. Se ştie bine că primii, atunci când începe războiul, sunt mobilizaţi oamenii de la căile ferate. Mai târziu mama a primit o scrisoare prin care i se aducea la cunoştinţă că trenul în care se afla tata a fost bombardat în timp ce traversa râul Don. N-a scăpat nimeni din cei aflaţi în tren. Îmi povestea mama că atunci când era însărcinată cu mine s-a fotografiat şi i-a dat şi tatei o poză. Nu l-am văzut pe tata, nu l-am cunoscut, nici măcar din fotografii. Blocul în care am locuit a fost şi el distrus ca şi tot centrul Chişinăului. Am copilărit doar cu mama, cu fraţii şi cu surorile ei...

Dar să revin la casele de lângă biserica Sfânta Vineri, la atmosfera din Chişinăul anilor’ 40. Eram prietenă cu Anişoara, fiica preotului, şi învăţam, împreună la şcoala nr. 19, de lângă biserica Sfântul Gheorghe. În fundul grădinii era o livadă cu meri. Acolo, în mijlocul livezii, am improvizat prima noastră scenă. Eram tentată să fac teatru. Mama, fiind foarte ocupată, n-avea timp să se intereseze de pasiunile mele.Am crescut în libertate, mai mult în stradă. Aşa că în cazul meu afirmaţia că strada nu prea educă nu este valabilă.Eram năzbâţioasă, toate gardurile, cerdacele erau ale mele. De foarte multe ori am urcat şi la clopotniţă, şi în podul bisericii. Mereu inventam ceva...

Am urmat şcoala nr. 1, considerată cea mai bună în oraş. Crescusem deja, îmi plăcea să organizez serate, să recit versuri, sa-i antrenezi şi pe colegii mei în aceste activităţi. În urma unei asemenea manifestări, o învăţătoare m-a luat cu ea la un magazin şi mi-a oferit 5

drept premiu o rochie. Mama nu avea posibilitate să mi-o cumpere. Trăiam timpuri grele.

Deşi eram destul de mare, umblam la şcoală iarna în sandale. Ca să-mi fie cald, mama îmi punea o talpă de blană, dar sandala se descosea şi adeseori rămâneam fără ea. Am fost ajutată tot de şcoală, cumpărându-mi-se şi încălţăminte. E o amintire ce-mi răscoleşte şi-mi tulbură sufletul. Şi acum se fac diverse apeluri de susţinere a copiilor. Sunt adepta unori asemenea jesturi, pentru că tot timpul îmi stăruie în memorie anii grei ai copilăriei mele. De foame n-am suferit, pentru că mama, lucrând la grădiniţă, găsea o bucată de pâine şi pentru mine. La absolvire, când a auzit că vreau să dau admiterea la Conservator, a început să plângă. Ea ar fi vrut să fiu mai aproape de bunurile materiale decât de cele spirituale. La drept vorbind, nici eu, la rându-mi, n-aş fi vrut ca fiul meu, Constantin, să devină actor, dar s-au întâmplat toate fără ştirea mea sau a lui Spiru. S-a prezentat la examene şi le-a susţinut cu brio. Şi în toţi anii de studenţie s-a descurcat bine. Acum, fiind actor la Teatrul dramatic rus „A. Cehov”, zice că îi pare rău că nu ne permitea să venim în timpul studenţiei sale la spectacolele în care juca. De fapt, actoria se învaţă şi se face pe cont propriu. Aşa s-a întâmplat şi cu mine, şi cu Spiru. Am muncit enorm pentru a dobândi roluri, pentru a avea succese în spectacole. Drumul până la ploaia de aplauze ale publicului e lung. Pentru aceste momente noi ne dăruim, fără menajamente, spectatorilor în fiecare seară, anulându-ne parcă pe noi înşine. Actorii, se spune uneori, sunt cei mai utili dintre oameni – ştiu să dea totul, fără a lua nimic în schimb. Aici nimeni nu poate interveni în vreun fel, totul depinde de harul şi de stradania pe care le depui în fiecare zi, în fiecare noapte, în fiecare clipă. E un adevărat travaliu, o trudă sisifică... Pentru că dacă vrei să faci ceva, care să rămână în memoria oamenilor, trebuie să munceşti mult. Ce este viaţa unui actor, ce înseamnă izbânda, gloria? Suntem ca şi fluturii. Dimineaţa ne naştem şi seara murim.

Gândurile mele sunt întotdeauna la Spiru Haret, marea mea iubire. L-am cunoscut în timpul probelor de admitere la Conservator. Era chipeş, activ, dinamic. Venise, de fapt, să facă studii la Institutul Agricol. Dar întâmplarea a făcut să treacă pe la Conservator. A fost mai mult o curiozitate, dar m-a văzut pe mine şi n-a mai plecat la Institutul Agricol.

Făcusem deja cursuri Studioul regizoarei Nadejda Aroneţkaia de la „Moldova-film”. La încheierea lor fusesem recomendată pentru a merge la Moscova, la şcoala de teatru „Şciukin”. Dar nu m-am putut împotrivi voinţei mamei de a rămâne la Chişinău. Apoi destinul ne-a îndreptat spre Teatrul „Luceafărul”, acolo unde am cunoscut o serie de actori talentaţi şi dedaţi profesiei lor. Eram toţi tineri şi dornici să facem teatru, un altfel de teatru.

O opţiune firească şi întemeiată pentru orice generaţie de începători. Unii artişti din acea generaţie nu mai sunt printre noi: Dumitru Caraciobanu, Veronica Savca, Ecaterina Malcoci, Pavel Iaţcovchi. E păcat că rămân puţine urme după ce actorii de teatru se strecoară în lumea umbrelor.

Când pleacă un pictor, se păstrează pânzele sale, în urma trecerii din viaţă a unui scriitor – cărţile, iar de la actori ce rămâne? Doar vocea în înregistrări radio sau spectacole televizate. Am multe amintiri şi mă gîndesc că poate va veni o zi când mă voi aşeza să scriu despre mai mulţi colegi de la Teatru „Luceafărul”. Aş vrea să evoc şi figura regizorului şi profesorului Veniamin Apostol, pentru că am lucrat împreună şi am avut mai multe intersecţii. Revenind la Spiru, vreau să vă spun că am reunit între copertele unei cărţi mai multe momente importante din viaţa şi activitatea lui de actor, am selectat din ceea ce s-a scris în presă aprecierile colegilor şi ale criticilor de artă. Am ilustrat-o cu fotografii, multiple din spectacole pe care publicul nostru poate le mai ţine minte. În ultimul timp în teatrele de la Chişinău, dar şi în alte părţi se joacă mai mult vodeviluri, comedii, melodrame – texte mai uşor de asimilat. Dar eu întotdeauna optez pentru scriituri cu mesaje profunde, sentimente alese. Pentru că viaţa nu e numai cântec şi bucurie, ea înseamnă şi rani adânci pe care omul le simte, le trăieşte. Dacă măcar un spectator pleacă din sală cu un gând sau o idee reţinute dintr-un text, care nu-i dau pace, îl fac să 6

mediteze, deja e un succes al spectacolului. Am jucat recent într-o premieră absolută Chişinău – „Strigoii” de Henrik Ibsen. E o dramă în care fiecare cuvânt are o anumită pondere, fiecare frază se cere reţinută, se emit şi se confruntă idei. Piesa lui Ibsen se distinge prin vigoarea şi adâncimea viziunii, prin acuitatea dezbaterii şi relieful dialogului.Am fost nominalizată la Gala Premiilor UNITEM la capitolul „Cea mai bună actriţă”. Regia spectacolului este semnată de Silviu Fusu şi în timpul primei noastre colaborări am avut bucuria unei comunicări ce m-a ajutat să „modelez” rolul. Silviu venea întotdeauna pregătit la repetiţii, ne transmitea din ceea ce ştia el şi am constatat că iubeşte foarte mult actorii. Îl asculta atent pe fiecare. Ne oferea soluţii pentru ceea ce ne angajasem să prezentăm publicului. Dar avem un public foarte divers. La „Luceafărul” vin şi intelectuali, şi elevi, şi studenţi. Studenţii mei sunt buni spectatori. Am o practică îndelungată de lucru cu ei. Le predau arta scenică mai bine de 30 de ani. Le spun întotdeauna cum să-şi antreneze memoria. Ea nu trebuie să obosească niciodată. Vara, când mergeam prin sate cu spectacole, purtam cu mine mai multe cărţi de poezie. Şi permanent învăţam pe de rost poezii din care alcătuiam recitaluri de sine stătătoare. Veneam cu ele în faţa spectatorilor cu diverse ocazii.

De fapt, tot ce are mai bun fiinţa mea a dăruit oamenilor. Dar şi eu am simţit afecţiunea lor, pe care am preţuit-o mult. Am înţeles că aici e casa mea de zi şi noapte, aici eu cred în viaţă şi în zei.

PREZENŢE DESPRE LUCEFERII TEATRULUI BASARABEAN “Cu trecerea timpului, vedete ale scenei, care au dat viaţa unor personaje literare nemuritoare, devin ele înşişi nişte legende. Despre ele, chiar şi atunci când sunt plecate dintre noi, vorbim doar la timpul prezent. Prezentul semnifică eterna existenţă a personajelor scenice născute din personalitatea înzestrată a marilor actori, care şi-au lăsat asupra lor pecetea propriului har artistic. Cuplul Paulina Zavtoni – Spiru Haret este una din legendele vii ale scenei basarabene. Am fost “furat” de jocul scenic, de personajele acestor actori inconfundabili, încă din copilărie, de prin anii' 70, când însuşi Teatrul “Luceafărul” reprezenta o legendă vie a Moldovei. Probabil, nu mi-a scăpat nici un spectacol în care să fi jucat aceşti valoroşi artişti. În ultimul timp, am avut prilejul să asist şi la câteva recitaluri de versuri susţinute de Paulina Zavtoni, care m-au încântat. Am o preţuire deosebită, de asemenea, pentru talentul nativ şi realizările scenice ale fiului Constantin, pentru cultura şi harul pedagogic al fiicei Lucia.

Cuplul Paulina Zavtoni – Spiru Haret a dat naştere unei veritabile dinastii artistice care, cu siguranţă, va continua opera nepieritoare a premergătorilor.”

Alexandru Grecu, Maestru în Artă, Director artistic al Teatrului municipal “Satiricus Ion Luca Caragiale” BUCURIA DE A FI ÎN LINIA ÎNTÂI „Îmi telefonează într-o bună zi Paulina Zavtoni şi-mi spune, cu o voce, de parcă a făcut o mare descoperire: „Ninela, îţi imaginezi, acum noi, generaţia noastră, am rămas în linia întâi!...” După convorbire m-am gîndit, că Paulina, de când o ţin minte, era şi a rămas în linia întâi, în mijlocul evenimentelor, munceşte mult şi le reuşeşte pe toate: fie, în spectacole televizate, unde s-a produs în multe roluri centrale, spectacole de poezie, emisiuni, fie: la radio sau la Academia de Arte, în calitate de lector conferenţiar; în 7

nenumăratele concerte, întâlniri cu spectatorii şi, desigur, pe scena Teatrului „Luceafărul, unde slujeşte cu fidelitatea unui ostaş, decenii la rând, realizând roluri memorabile, roluri care i-au adus multă popularitate şi dragoste din partea spectatorilor. Paulina este cunoscută, recunoscută şi admirată. O admiră: şi acei care o iubesc, şi acei care o invidiază...

Paulina Zavtoni are un talent înnăscut de a comunica cu oamenii. Neavând orgoliul, aroganţa, dar nici situaţia financiară a unei vedete, ea este o veritabilă Vedetă. Simplă şi omenoasă, de o sensibilitate rară, inţeligenţă deosebită... Tembrul vocii ei este inconfundabil. Faptul, că vorbeşte o limbă română impecabilă, e o mărturie, că Paulina are demnitatea şi mândria unui adevărat Om de cultură.

Am avut norocul să fiu partenera Paulinei în scenă. Zic: norocul, pentru că această actriţă este înzestrată de la Dumnezeu cu mult har, trăieşte în scenă emoţii până la incandescenţă, până la lacrimi, astfel, impunând spectatorii să simtă şi să trăiască la fel ca personajul jucat de ea...

Dragă Paulina, sunt şi eu admiratoarea ta! Îţi doresc multă sănătate, să te bucuri de împlinirile celor doi copii minunaţi, de nepoţeii tăi şi, bineînţeles, să ne bucuri cu noi roluri în scenă!

Cu mult drag, Ninela Caranfil, artistă emerită, actriţa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” STÂLPII DINASTIEI Nici nu am certitudinea faptului, dacă se poate sau nu vorbi deja despre dinastia HARET. Pentru că, la o simplă enumerare, avem de a face doar cu un singur actor în a doua generaţie. Dar întrevăd eu ceva în adâncuri, ceva ce nu se încadrează în obişnuitele specificări de bilanţuri preliminare. Părerea mea, deloc umilă, e că Simion Haret – profesor, director de şcoală, şef al secţiei învăţământ şi instruire a fost un actor, un mare actor, fără scenă şi fără ecran, după care au plâns roluri de anvergură – al lui Constantin Stere, bunăoară, al lui Mihail Sadoveanu... Afară de curaj şi de albastrul ochilor trebuia să mai ai şi şângele de această culoare, ca să-ţi botezi feciorul cu numele fostului ministru al învăţământului. Chit, că purtau acelaşi nume de familie, chestiunea cu numele mic nu putea fi luată drept o simplă coincidenţă, dar aşa a fost să-l cheme: Spiru Haret. Când i-a venit vremea să se căsătorească, ar fi putut scăpa de acest nume cu dubioasă sonoritate: trebuia doar să-l accepte pe cel al soţiei şi să devină Spiru Zavtoni. N-a făcut-o. Peste ani când l-am întrebat de ce n-a profitat de acest moment, priincios unei cariere de actor sovietic, mi-a răspuns în glumă: ”Nu-i destul că am luat-o pe dânsa, să-i mai i-au şi numele?”.

Glumea întotdeauna. Chiar şi atunci, când nu-i ardea nici lui, şi nici - nouă, celorlalţi, de glumă. De parcă ar fi purtat răspundere, ba chiar vină de necazul, problemele sau indispoziţia cuiva din preajmă. De parcă nu le-ar fi avut pe ale lui, destule. Toate cuplurile familiale actoriceşti sunt firave. Şi - vulnerabile. Şi - sensibile, ba chiar - sensibilizate la orice adiere neprielnică de vânt, iar în teatru vântul nu bate niciodată în pupa. Pentru familie niciodată în pupa. De aceea rezistă, capătă temeinicie şi agung cu bine la ţărm numai vasele, care au sub cală un sentiment trainic, durabil, dârz. În stare să croiască rezultanta între dorinţa de a purta o haină mai acătării şi veşnica lipsă de bani, între ce joci şi ce ţi-ai dori să joci, între soţia ta din spectacolul de o seară şi cea din viaţa de toate zilele. Un sentiment în stare să împace două replici mai opuse decât diametral: cea, pe care i-ai murmurat-o aseară la ureche şi cea, pe care i-ai bîzâit-o azi – dimineaţa, când ai dus puştiul la grădiniţă şi te-ai întors, şi cafeaua nu-i gata, şi camera din cămin e plină de muşte, iar capul ei - de moaţe, şi troleibuzul, plin şi el, trece pe lângă voi şi nici nu opreşte, iar Ungureanu nu ştie şi nici nu vrea să ştie de asta... Şi nu izbuteşti să pui nicăieri gluma 8

echivocă de alaltăieri a unui coleg, făcută pe seama ei, parcă, dar prinsă în copci de o reticenţă nedefinită şi cam deocheată... Cam prost şi colegul, ba şi nesimţit, însă tot ştie el ceva, dacă s-a exprimat anume aşa şi nu altfel... Şi dă-l în moaş’sa pe gheaţă, că feciorul tău are ochi albaştri ca ai tăi, şi buze pline ca ale tale şi ale tatălui tău. Ei şi ce dacă textul rolului se termină când întorci cea de-a patra pagină – alţii n-au nici atâta... Şi eşti tânăr şi deştept, şi soţia ta e tânără şi frumoasă, şi ţine la tine, chiar dacă vânturile în teatru nu bat niciodată în pupa... Familie ideală în teatru e numai cea în care şi el, şi ea, îşi joacă în mod sârguincios, dar netalentat, rolurile de o viaţă, ajutaţi de pat, de copii, de concediu de părinţi, iar vântul – niciodată în pupa...

Partenerii de scenă păstrau în inimile lor un loc aparte pentru Spiru Haret, un colţişor în care să-l poată găzdui cu tot tacâmul lui de feste, trucuri şi toane, pentru că nu chiar cutare şi oricare poate arunca din scenă cu scaunul în prim – regizorul din sală, fără să-i atragă mâinia, sau, Doamne fereşte, răzbunarea... Şi nu oricui îi era permis să fenteze improvizat în scenă cu Dumitru Caraciobanu, cu Ilie Todorov, cu Dumitru Fusu, iar nouă, celorlalţi, să ne strecoare în buzunare şoareci şi broaşte, să ne înnoade strâns mânecile la cămăşi şi cracii la pantaloni, iar fetelor să le pună în poşete bileţele de dragoste (chipurile!) şi alte articole erotice. Dacă le-ar fi făcut altul pe toate astea, ar fi avut capul plin de pumni, el n-a incasat nici unul, mai mult chiar – mi-a dat mie, odată, două palme, ca să mă scutească de ruşinea de a le primi de la o femeie.

Spiru avea flerul copilului năstruşnic, căruia i se ierta orice poznă sau năzbâtie. Iar Paulina îl completa cu ceea ce-i lipsea întotdeauna – calmul, astâmpărul, echilibrul. Sau i le răvăşea pe toate odată, că doar actriţă era şi ea.

L-am invidiat în mod cumplit (şi nu i-am ascuns acest lucru ) pentru rolul lui Muşuroi din „Ce frumoasă este viaţa”, de Ion Podoleanu. Nu cunosc mai dulce chin, decât cel al păcatului irezistibil, frenetic, de-a jindui un rol străin. M-a tot urmărit cum îi mănânc rolul „cu ochi păgâni”, până i s-a făcut milă de mine şi, într-o noapte a sărit prin geamul hotelului din Leova, fracturându-şi un deget de la picior şi mai lăsându-mă să joc şi eu multrâvnitul rol comic. Şi cum acel Muşuroi mi se potrivea ca o mânuşă, m-a lăsat să joc vreme îndelungată, prefăcându-se că tot mai şchiopătează, chiar dacă Sandri Ion Şcurea îşi dădea perfect de bine seama de ce se prind atât de greu oasele lui Spiru Haret. (Altă dată Spiru m-a scăpat de la moarte, însă despre asta voi fi dezlegat să vorbesc numai după ce o să-şi mai dea obştescul sfârşit câte cineva).

Curba dinastială fiind în plină ascensiune, astăzi evoluează în scene mai mici, deocamdată, nepoţii lui Spiru şi ai Paulinei, întrucât fiica Lucica educă şi instruieşte viitori actori, iar Costea e printre cei mai distribuiţi interpreţi din trupa teatrului „A. Cehov”.

Cresc nepoţii, se maturizează copiii, dinastiile i-au contururi tot mai clare, în teatre, ca întotdeauna, se repetă şi se joacă, de sus mai picură şi printre artişti câte un titlu, câte o medalie, dar uite că-s şapte ani de zile de când e mai trist pe lumea asta fără Spiru Haret.

Gheorghe Urschi, artist emerit, actor . umorist. scriitor &&& Renumitul poet antic Dante spunea: „fericit e cel care cunoaşte cauzele lucrurilor”, Paulina Zavtoni este una din actriţele care a ştiut să găsească cheia succesului în arta frumosului. Nu rolul a făcut din ea celebritate, ci Ea, actriţa, Paulina Zavtoni a făcut eroul să devină celebru. Mi-o aduc aminte din „Păsările tinereţii noastre”, eroina care şi-a croit acest rol prin numele său propriu, Paulina. A stors din mine nenumărate lacrimi de câte ori veneam la acest spectacol. Anii ’80 erau marcaţi de Ion Druţă şi această piesă în deosebi era jucată seară de seară la teatrul „Luceafărul”. Ironică, şi tot odată comică, a îmbrăcat haina 9

Zoii din „O scrisoare pierdută”, aducându-l pe Caragiale în zilele noastre mai modern şi mai civilizat. Eram tentată de jocul ei chiar şi atunci, când făcea o pasiune din rolurile romantice, care mă punea să visez cu ochii deschişi şi-mi lăsa o urmă de satisfacţie împlinită. Vocea ei pătrundea în golul dinăuntrul fiecăruia, pentru că recitalurile o caracterizau şi mai mult.

Adesea o surprindeam în recitaluri poetice şi patetismul intonaţiei răscolea adâncuri vulcanice, pe care tot ea le ogoia încet – încetişor. Teatrul radiofonic a adus-o în casele fiecăriua şi oamenii de la ţară depănau la gura sobelor aprinse gândurile spuse de ea, ori le găseau un alt final al schiţei. Adesea o zăream la ecranele de sticlă şi o recunoşteam mai des prin voce, savurând jocul ei scenic şi profesionalismul impecabol de actor. Dacă aş putea săi găsesc câteva comparaţii, aş putea să-i zic, că e o scânteie căzută din explozia unei stele şi rătăcită pe acest pământ în căutarea sferei luminiscente, în care ar continua arderea ei. Or, e valul excentric al mării, care se ridică din adâncurile sale pentru a atinge albastrul infinit al cerului, ce-l limitează de a cunoaşte înaltul non – conformist, care se numeşte necunoscut...

E fântâna, care naşte setea ori de câte ori n-ai încerca s-o potoleşti, provocând căutarea ulciorului din care vine izvorul ce-a dat naştere acestei sete. M-aş aventura în comparaţii pentru că, Ea, Paulina Zavtoni, o merită din plin, doar că spaţiul filelor e prea mic.

Fiecare din noi se naşte cu o stea, pe care o căutăm din copilărie, o simţim în tinereţe şi o abandonăm la maturitate. Steaua Paulina Zavtoni şi astăzi mai este căutată la teatrul „Luceafărul”, în poza mare de pe peretele aceluiaşi local, care ar vrea parcă să-mi spună – mâine vin în „Trei surori” sau „Vânătoarea de raţe” nu s-a terminat. Norocul cu – adevărat a găsit-o acasă, când s-a împărţit acel pahar al sorţii, de aceea Paulina Zavtoni va fi mereu acel izvor de inspiraţie, din care vor curge mereu apele pentru a ridica valurile mării până la talazul cerurilor însetate de stele. Acelaşi chip, aceiaşi voce, la aceeaşi oră, cu acelaşi gând şi Ea...aceeaşi..

Viorica Nagacevschi, textier COPIII DESPRE PĂRINŢII SĂI Într-o viaţă de om, un loc foarte important îl ocupă oamenii cu care te întâlneşti. Unii te ajută pe parcursul vieţii, alţii î-ţi pun piedici, şi, depinde mult de tine pe cine-i alegi. De acest fapt depinde poate chiar şi fericirea omului. Dar sunt doi oameni pe care nimeni nu-i poate alege, pentru că EI au fost deja aleşi de Dumnezeu. Aceşti oameni sunt părinţii. Ei sunt acei, alături de care faci primii paşi în cunoaşterea lumii, ei sunt acei, de la care primeşti prima lecţie de dragoste, şi pe care o porţi în suflet pe parcursul vieţii.

Eu am avut noroc: Părinţii mei, Paulina Zavtoni şi Spiru Haret – doi Actori şi doi Părinţi – cu literă mare. Un cuplu tandru şi un ghem de iubire. Au fost toată viaţa împreună: acasă şi in scena teatrului. Alături: şi – la bine, şi - la rău. Cred, că această lecţie de dragoste, de fidelitate, şi acum stă la baza vieţii mele.

Se zice, că copiii care au crescut în familii vulnerabile, nu-şi mai pot crea o familie fericită, nu, că n-o doresc, dar nu ştiu, cum să facă acest lucru, deoarece n-au fost educaţi în acest anturaj. Mie, însă, mi-a mers.

Făcând o retrospectivă a copilăriei mele, îmi amintesc, că părinţii mei au trecut şi prin greutăţi, dar pilonul esenţial, care le-a dat puteri a fost dragostea. Actorul care nu iubeşte, este un actor mort. De fapt, acest lucru, cred, se referă la toţi oamenii...

Acel prim fior al iubirii, acea prima sclipire a dragostei, la parinţii mei a avut loc atunci, când tânărul Spiru Haret, venit la oraş pentru a întra la Institutul Agricol, şi trecând pe lângă poarta Conservatorului, s-a întâlnit cu privirea frumoasei Paulina Zavtoni. În acea clipă tăticul a uitat pentru ce a venit la oraş, susţinând examenele la Conservator, împreună cu mămica... În toţi anii de studenţie au fost consideraţi cea mai frumoasă pereche. Se plimbau, la braţ, prin parc, tăticu – recitându-i poezii, ba chiar, şi bătând (în glumă) cu capul 10

de copaci, astfel, demonstrându-i iubirea sa... Toată viaţa s-a străduit să-i demonstreze acest sentiment: flori; prăjituri, coapte de sine; cosea la maşina de cusut şerveţele, şorţuri, feţe de masă, uimind-o plăcut pe mămica. Şi acum îmi amintesc zâmbetul şugubăţ al lui tăticu, cum o îmbrăţişa, cum o săruta pe obraz. Iar, mămica îl mângâia dulce pe cap...

Dragostea se transmite de la inimă la inimă. Şi noi, cu surioara mea Lucia, am primito în dar de la părinţi. Avem şi noi familiile noastre: fiecare – cu câte doi copii, şi ne străduim să le transmitem aceeaşi iubire...

Când eram mici, adesea plecam cu părinţii la pădure, întindeam cortul. Eu cu Lucia aduceam vreascuri, tăticu aprindea focul, mămica pregătea mâncare şi apoi: jocuri, cântece, glume... În zile posomorâte tăticul putea să întindă cortul chiar în casă, spre fericirea noastră... Părinţii ne luau cu sine la parade, în deplasări; mămica ne organiza excursii la muzee. Întotdeauna, cu nerăbdare, aşteptam vara, ca să plecăm împreună la mare. Şi în prezent suntem împreună: La sărbători ne adunăm la mămica, acasă – eu, cu familia mea, Lucia – cu a ei. Venim la mămica ca într-un cort din copilărie, unde domină buna dispoziţie. Şi tăticul, din ceruri,cred, că se bucură, văzându-ne împreună: o familie mare cu dragoste în suflet, pe care am primit-o de la părinţi.

Dragii mei, mămica şi tăticu, vă mulţumesc şi vă iubesc!

Constantin Haret, fiul, Maestru în Artă, actor la Teatrul Dramatic „A. Cehov”. &&& Se spune, că a scrie sau a vorbi despre părinţi este destul de complicat. E adevărat.

De când ne ţinem minte ei sunt alături, devin indispensabili de viaţa noastră, de tot ce ne înconjoară – aerul, natura soarele. Şi abia când unul din ei pleacă, îţi dai seama cât de mult ai ţinut la el.

Am avut norocul să am părinţi deosebiţi. Deosebiţi, şi după profesie, căci profesia: actor - e o raritate, şi e cuprinsă de univers şi romantism. Deosebiţi: de relaţiile lor. Lui tăticu îi plăcea să-i facă mămicăi mici surprize – o floare pusă dimineaţa în zori pe pernă sau o ceaşcă de cafea servită în pat. Deosebiţi: şi în relaţiile cu noi, copiii. Nu ne citeau morală, dar prin însuşi activitatea lor ne insuflau ideea, că viaţa e minunată şi trebuie să te bucuri de fiecare clipă. Eram mândră, când mergeam de mânuţă, cu părinţii la teatru. Şi odată, când un spectator, văzându-mă singură în sala teatrului, m-a întrebat: - a cui sunt? I-am răspuns mândră: “Mămica mea e romaniţă, iar tăticul – prinţ”: (Se juca spectacolul “Alba ca Zăpada şi cei 7 pitici”).

Deşi eram mereu alături, am impresia că am descoperit-o pe mămica cu adevărat, abia când am devenit studentă. Desigur, ea se interesa de succesele de la şcoală, de ocupaţiile mele, dar totuşi îi duceam dorul şi adesea îi simţeam lipsa.

Teatrul, televiziunea, radioul, concertele o duceau undeva în lumea, la care eu, fiind copil, nu prea aveam acces. Probabil eram geloasă. Ţin minte, cum într-o seară, când plecaseră ambii la Teatru, ne-am cuprins cu fratele Costică şi plângeam de jale, că ne-au lăsat singuri. Deşi, singuri nu am fost niciodată : bunica Ana de dragul nostru a lăsat serviciul şi era mereu lângă noi.

Devenind studentă la Institutul de Arte, am avut posibilitatea să înţeleg cu adevărat, de ce era mămica atât de solicitată. Ea este nu numai un profesionist de excepţie (mi-a fost profesoară la Arta vorbirii scenice), dar şi o personalitate cu suflet mare şi cu o capacitate uimitoare de a comunica. Are o calitate rar întâlnită în zilele noastre. Poate să asculte cu adevărat păsul cuiva şi să dea sfaturi rezonabile. Am impresia, că aproape toţi studenţii ei iau împărtăşit grijile, în speranţa să fie înţeleşi. Uneori îmi pare că ar fi putut deveni şi un psihoterapeut excelent.

11

În anii studenţiei am fost adesea acompaniată de calificativul “fiica Paulinei Zavtoni”.

Era, fără îndoială, o mare responsabilitate. Uneori asemenea cuvinte mă ajutau, alteori mă deranjau. Cert, e faptul că de atunci au devenit un punct de repere pentru toate acţiunile mele.

Apoi, fiind tânăr pedagog la institutul pe care l-am absolvit, am trecut şi prin perioada, când mă supăram când cineva, după ce mă prezenta, mai adăuga: “e fiica d-nei Zavtoni”.

Lucru curios, dar n-am întâlnit nici o persoană, care nu ar fi cunoscut-o. “A …d-na Zavtoni” – spuneau ei cu o privire visătoare, amintindu-şi imediat de vre-un spectacol, în care a jucat ea. Dar acest : “fiica d-nei Zavtoni” nu a luat niciodată sensul expresiei “fata mamei”. Ne-a educat pe noi cu fratele, dându-ne multă libertate. N-am fost tutelaţi excesiv, dar ştiam că suntem responsabili pentru tot ce facem. Această încredere pe care o simţeam din partea părinţilor, probabil, ne-a ferit de fapte necugetate. Puteam veni cât de târziu, se cerea doar să comunicăm unde suntem, ca să nu se neliniştească ai casei. Aceleaşi principii am încercat să le aduc şi în educaţia copiilor mei.

Mi-a plăcut întotdeauna că părinţii îi spuneau lui Constantin, care era cu patru ani mai mic decât mine, că e bărbat şi trebuie să aibă grijă de mine. Că peste mulţi ani vom rămâne numai noi cu familiile noastre, că sângele apă nu se face, şi trebuie să ne iubim şi să ne ajutăm reciproc. Această dragoste frăţească a fost inspirată de părinţi: zi la zi. Nici tăticul, nici mămica nu au avut fraţi şi surori, şi poate asta i-a făcut să simtă mai acut frumuseţea şi importanţa acestei prietenii frăţeşti. Aş vrea, ca şi copii mei să ţină atât de mult unul la altul, cum ne-au învăţat părinţii pe noi.

Cu cât devin mai matură, cu atât mai mult încerc s-o înţeleg pe mămica. Şi desigur, deseori compar acţiunile noastre. Cum a făcut ea, cum aş proceda eu... La ea venim după un sfat, cu ea împărtăşim acum gândurile şi cele bune, şi cele triste. Toată viaţa familiei noastre mari este îndrumată subtil de ea. Ea este pilonul spiritual al casei. Ea ne adună la toate sărbătorile. Astfel, mai avem posibilitatea să ne vedem cu toţii grămăjoară – Constantin cu familia şi eu - cu ai mei. Mămicăi îi place să-şi vadă patru nepoţi împreună.

Ei o numesc drăgostos: “Mica”. “Bunica”: nu pot să-i spună, căci energia ei fulminantă, o duce departe de imaginea unei bunicuţe obişnuite, care împleteşte ciorapi pentru nepoţei.

Fiica mea Lilia vine la ea după pantofi cu tocuri înalte şi rochii de concert. “Mica” este consultantul principal în procesul de pregătire pentru manifestările artistice, la care i-au parte copiii.

Mă bucur că se află în perioada când căpătând înţelepciunea vieţii, este în continuare solicitată şi antrenată în multiple activităţi. Iar nepoţii, ca şi noi cu fratele cândva, îi duc dorul şi se bucură mult în zilele, când au norocul să stea mai mult timp alături de ea.

Lucia Galoc, fiica: regizor, pedagog la ”Academia de Arte”

12

UNIŢI PRIN TEATRU ŞI IUBIRE… Date biografice & Teatrografie Spiru Haret :

Paulina Zavtoni : s-a născut în Chişinău la 26 octombrie, 1941 din părinţii Ana şi Ilie.

originar din satul Olăneşti, Ştefan Vodă.

Născut la 12 martie, 1940, unicul fiu al pedagogilor Vera şi Simion Haret.

“…Ni-i scena-n vrajă de lumină, Silaba buzelor ne arde, Şi e măreaţă şi divină Trăirea noastră făr-de moarte!”

(Anatol Ciocanu) 1959

-

1960

-

Încep studiile la Conservatorul de Stat “Gavriil Muzicescu”. Tot atunci, se încadrează în activitatea Teatrului “Luceafărul”. Împreună cu Spiru Haret, sunt învitaţi în componenta trupei (formată de N. S.Aroneţkaia, prim-regizor al Teatrului “Luceafărul”), alături de E. Todoraşco, N. Doni, E. Malcoci, V. Savka, D. Caraciobanu, D. Fusu, I. Şcurea, I. Ungureanu, V. Zaiciuc, V. Constantinov, V. Izbeşciuc.

“…Tainele măiestriei mi se deschideau pe parcursul cântărilor chinuitoare, nopţilor nedormite, numeroaselor reflecţii, de care eram obsedată atât în ziua de lucru, cât şi de sărbătoare, mă stăruiam să dau o apreciere justă fiecărui eveniment, analizam acţiunile fiecărui personaj, selectam sunetele şi culorile, din care apărea ulterior caracterul chipului artistic…”

P. Zavtoni)

13

Pauluna Zavtoni :

Spiru Haret :

“Întotdeauna mi-a mers să întâlnesc oameni buni, spre care simţeam o atracţie intuitivă. Fiind încă mică am jucat la Palatul pionerilor împreună cu Iliuşa Todorov în rolurile principale în spectacolul “Andrieş” de E. Bucov.”

“Primul rol – Prezentatorul din spectacolul “Hai, să-ţi ghicesc” de S.Stepanovski, rol “de botez”. Dar îndată a fost repartizat într-un rol mare, complicat, în rolul lui Octav din “Vicleniile lui Scapen” de Moliere. Cu acest rol Spiru Haret s-a produs şi pe scena teatrală din Kremlin şi a fost apreciat înalt…”

(V. Ladaniuc) “…Şi-a petrecut copilăria pe malul Nistrului, fiind unicul fiu al pedagogilor Vera şi Simion Haret, originari din pitorescul sat Olăneşti. Fiind o fire energică, activă, cu încântătoare spontaneitate copilărească, Spiru participă la multe activităţi şcolare, cânta în corul şcolii. – Dar nu, în anii de şcoală Spiru nu a năzuit să devină actor, mărturiseşte d-na Haret, dimpotrivă, la şcoală Spiru îndrăgise tehnica, îi plăcea îndeosebi matematica, lucrase un timp chiar şi tractorist, această profesie avea pe atunci pentru dânsul un anume farmec.

Neprevăzute sunt desigur, potecile adolescenţei şi tinereţii, dar faptul că Spiru s-a dedat cu atâta pasiune şi dăruire, din tinereţe, artei şi muncii, i-a ajutat, incontestabil, să devină un actor atât de înzestrat, captivând întotdeauna publicul cu vigurosul şi originalul său talent. Oricum devenirea oricărui actor este precedată, probabil de o evoluţie a evenimentelor care finalmente te aduce pe podiumul vedetelor.

Plecând la Chişinău după absolvirea studiilor medii, cu gândul că va intra la facultatea de matematica, iată că într-o clipă destinul îl îndeamnă să pornească pe alt făgaş”.

(V. Stoica)

“…Visul mamei era ca eu să absolvesc tehnicumul comercial. Îmi amintesc cum mulţi ani la rând noi ţineam în şură câţiva saci cu pesmeţi pentru zile negre…

Nu departe de casa noastră trecea calea ferată. Îmi plăcea să întâmpin trenurile, căci dorul de călătorii mă purta în depărtări… Pe parcursul întregii vieţi n-am agonisit cine ştie ce bogăţii, în casă nu am obiecte luxoase, în schimb amintirile din copilărie sunt mereu cu mine şi ele îmi sunt mai scumpe ca orice.”

“Am învăţat la şcoala Nr 1 (actual: liceul “Gh. Asachi”), unde lucrau adevăraţi pedagogi, care îşi posedau la perfecţie meseria. Anume ei mi-au cizelat concepţia despre lume, mi-au trezit gustul faţă de cunoştinţele serioase. Sub conducerea învăţătoarei de limba rusă Tatiana Cuzminicina am interpretat în cercul dramatic scene principale din dramaturgia rusă şi moldovenească: nora cea mai mică din "Soacra cu trei nurori" de I.Creangă, Marghiolita în “Piatra din casă” de V.Alecsandri… Învăţătorii ştiau că eu vreau să devin actriţă.

Am vrut foarte mult să-mi continui învăţătura la Moskova, dar simţul datoriei nu mi-a permis s-o las pe mama de una singură.

La 17 ani am devenit studentă…”

A. Plotnicov P. S: “Cine ştie, dacă rămâneam acasă, acum poate (“Curierul de seară”, 10 apr., 1991.) aveam o gospodărie bună, casă, vacă, porci, oi, găini, raţe, gâşte şi… un un beci cu butoaie pline cu vinuri bune.

Dar mă pornisem la Institutul Agricol, să mă fac inginer, P. S : “Şi acum, iată, avem o casă de artişti… Şi iar pe drum am observat un anunţ despre admiterea la dacă feciorul nostru Costel, actor, e cel mai talentat, dacă secţia de actorie a Institutului de Arte…” fiica Lucia, regizoare, e foarte muncitoare şi asiduă, (Spiru Haret) Spiru, să ştiţi, într-adevăr, e un artist foarte talentat. Aş zice, mai talentat chiar decât mine…”

“Spiru păşea pe una dintre străzile capitalei cu (Paulina Zavtoni) …Am învăţat sub egida minunatului om şi melancolica îngândurare specifică vârstei, atunci pedagog Arcadii Maximovici Plaţânda, artist al când fiecare tinăr se caută pe sine, şi privirea îi fu poporului al RSSM, înzestrat cu harul lui atrasă de un afiş ce anunţa concursul pentru Dumnezeu. Pedagogii mei au fost şi actualii artişti admiterea la facultatea de actorie a Conservatorului ai poporului Eugeniu Platon şi Valeriu Cupcea… de Stat. Nu şovăi deloc, într-o clipă conştientizânduAtunci am interpretat rolul lui Beatrice în şi opţiunea, făcu pasul hotărâtor, reuşi la examene. spectacolul “Slugă la doi stăpâni”. Am interpretat-o şi Încercă mai apoi bucuria triumfului. Fusese un pe Corin-Kina în “Vinovaţii fără vină”, alături de adevărat miracol - brusc înţelesese care-i este Ecaterina Botnariuc (Crucinina) şi Vasile Brescanu vocaţia, chemarea inimii…”

(V. Stoica) (Neznacomov).

- Pe atunci la Conservator învăţau Victor Ciutac, Vitalie Rusu, Damian Dimitrov, Veniamin Apostol, Mihail Curagău, Viorica Chirca, Dina Cocea, Margareta Ureche şi alţi viitori artişti ai 14

poporului şi emeriţi. Inimile noastre băteau în unison, trăiam greu, dar eram buni la inimă, darnici şi plini de speranţă…”

(P. Zavtoni) P. Zavtoni : Anume atunci pentru întreaga viaţă mi-a dat aripi Dragostea, care a venit pe neaşteptate … “…Trebuia să intre la Institutul agricol, însă destinul i-a purtat paşii prin apropierea Conservatorului: văzându-mă, a intrat în curte şi… am fost admişi împreună. Acesta este actorul Spiru Haret, prietenul şi soţul meu…” “…Anume crizantema, pe care mi-a dăruit-o el îmi luminează calea calea în viaţă. După absolvirea Institutului am jucat o nuntă la Teatrul “Luceafărul”.”

S. Haret : P-S: Spiru este un partener scenic ideal, e uşor şi agreabil să joci cu dânsul, mărturiseşte seducătoarea actriţă Paulina Zavtoni, de care Spiru nu s-a despărţit niciodată, din clipa când a păşit pe calea actoriei, căci împreună, în aceeaşi grupă şi-au făcut studiile la facultate, mai apoi căsătorindu-se, împreună au activat şi activează până în prezent la “Luceafărul”...

(Adela Călugăreanu)

Teatrologie: Palmaresul realizărilor din repertoriul Teatrului “Luceafărul” Paulina Zavtoni “Palmaresul realizărilor sale e destul de variat şi impunător. Pentru că de la primii paşi a ştiut să-şi “eclipseze” eroinele. Într-un spectru cât se poate de variat, actriţa a redat zbuciumul, chinuirile şi suferinţele fetelor îndrâgostite. Ne amintim, bunăoară, de sfioasa elevă a şcolii pedagogice Dochiţa din “Flori de câmp” de Constantin Condrea care de abia îndrăzneşte să ridice ochii la profesorul iubit, şi de atrăgătoarea Zina Capustina din “Două culori” de A. Zac şi I. Kuzneţov… Paulina a găsit căi diferite pentru a exterioriza şi timiditatea acestor două fete, dar şi multiplele lor aspiraţii spirituale...”

(V. Stoica) “De la debut (Dochiţa din “Flori de câmp”) şi până la Paulina – rol din piesa lui Ion Druţă “Păsările tinereţii noastre” (regia S. I. Şcurea) – actriţa Teatrului “Luceafărul” a fost interpreta multor roluri feminine din dramaturgia moldovenească contemporană.

Amintim doar câteva: Anuţa în comedia Anei Lupan “Las' că-i bine!”, Nina Gavriş în drama lui A.Busuioc “Şi sub cerul acela”, Ioana şi Lora în piesele lui Ion Podoleanu “Pe-un picior de plai” şi “Ce frumoasă e viaţa!” ş.a.

15

Spiru Haret “…Un rol, altfel. Apoi şi celălalt. Astfel decurge viaţa actorului, cu şirul de destine pe care le încarnează cu toată vigoarea sufletului, cu toată energia dăruită de cunoaşterea vieţii şi cu toată dragostea pe care o încearcă faţă de eroul literar. Destine diferite, da, în diverse epoci, ca structuri dramatice, dar care în orice împrejurări trebuie să fie reproduse cu fidelitate, simţire şi devotament scenic…”

(V. Stoica) P. S: “…aproape patru decenii pe scena “Luceafărului” pe care Spiru Haret nu a trădat-o niciodată. Roluri, roluri, roluri… Şi aceasta înseamnă un şir de destine pe care actorul le-a încarnat cu toată vigoarea sufletului, cu toată energia şi dragostea …

Destine diferite… reproduse cu fidelitate, simţire şi devotament scenic: Octav (“Vicleniile lui Scapen”, Moliere), Leonaş (“Chiriţa în provincie”, V. Alecsandri) portărelul de Loyal (“Tartuff”, Moliere), Dandanache (“O scrisoare pierdută”, Caragiale), Medicul Cebutârkin (“Trei surori”, Cehov), Marinarul răguşit” (“Tragedia optimistă”, Vs. Vişnevski), Pocrovan (“A cincea lebădă”, P. Everak), Titirez (“Farmazonul din Hârlău”, V. Alecsandri),

Actriţa s-a dovedit, de asemenea, a fi şi o bună interpretă a rolurilor clasice. Păstrăm ca o frumoasă amintire evoluţia ei în rolul Luluţei din comedia lui V.Alecsandri “Chiriţa în provincie”, performanţă scenică care în contrapunct cu alte roluri de caracter, cum ar fi Fiocla Ivanovna din “Însurătoarea” lui N. Gogol sau Melania în “Copiii Soarelui” de M. Gorki, formează un larg diapazon interpretativ…”

(Ion-Gheorghe Şvitchi) “…A plăcut publicului anume expresia sinceră, caracterul deschis al mărturiilor eroinei în jocul plin de agerime şi spontaneitate al Paulinei, care a îndrăgit factura stilistică a vodevilului. Căci a încarnato mai apoi şi pe Iacinta din “Vicleniile lui Scapen” de Moliere cu aceiaşi legeritate scânteietoare…

Cu această sinceritate cuceritoare ne-a surprins şi Lizeta din “Jocul dragostei şi al întâmplării” de Paul Marivaux… Şi câtă inteligenţă vădesc ochii cameristei Sophie din “Intrigă şi iubire” de F.Schiller… …Se înterpune rolul Marietei din “Costumul de puntă” de Narin şi Bouaillé, de asemenea un rol de vodevil… …au rămas la fel de vii în memoria noastră alte două realizări ale Paulinei Zavtoni – Manea-din “Copilul nimănui” de L.Maliughin şi Zina din “În căutarea surâsului” de V. Constantinov şi V. Raţer… … Spiţâna din “Băieţii de dobă” de A. Hmeliuk, o individualitate puternică şi atrăgătoare prin lirismul ei lăuntric…”

“După zglobiul, năucitul şi neastâmpăratul băiat din “Copiii şi merele”, urmează un rol care i-a adus actriţei o mare satisfacţie profesională: Alioşa din “Tom – inimă mare” de S. Bogomazov şi M. Şatrov… Într-o postură cu totul aparte ne-a apărut Paulina Zavtoni în rolul Anei din “Jucătorii de oţel” de D. Urneaviciute… Acestei eroine îi revine misiunea de a determina esenţa sufletească a celor care o înconjoară… …În rolul secretarei din “Servus Divinus” (după piesa lui Ion Druţă “Mârţoaga şi clopoţel”)…Paulina împreună cu echipa de parteneri a reuşit să întensifice acţiunea scenei, 16

Groparul (“Hamlet”, Shakespeare) etc.

Spiru Haret s-a produs în foarte multe spectacole pentru micii spectatori, a jucat şi în multe epizoade în filmele regizorilor Emil Loteanu, Valeriu Gagiu, Vasile Brescanu, Vasile Pascaru, Vlad Ioviţă, etc… Talentatul actor a ştiut să dea farmec oricărui destin pe care l-a realizat…”

(Adela Călugareanu) P S: “Spiru nu a trădat niciodată scena “Luceafărului”, nici atunci când savura succesul debutului, când aplauzele generoase ale publicului îl îndemnau să facă alţi paşi spre desăvârşire, nici mai târziu, când vitregia timpurilor şi tumultul evenimentelor au dezagregat vestita trupă. Spiru a jucat întotdeauna cu deplină dăruire de sine, a jucat cu pasiune, demonstrându-şi minunatele calităţi de transfigurare, un rol, altul…”

(V. Stoica, “Veselul Spiru Haret”) “…Mult har au stârnit mamiferele lui Haret – Leonaş care o sfida pe grosolana Chiriţa la fiece pas…”

-“Spiru a fost un seducător “Prinţ” în “Alba ca Zăpada”, având-o şi ai ei ca parteneră pe seducătoarea Paulina Zavtoni…”

“Actorul şi-a dezvăluit nesecata vervă, strălucitele calităţi de comic şi în rolul lui Ioan Mogorogea din “Amintiri din copilărie”de Ion Creangă.”

“Titirez din “Farmazonul din Hârlău” de V. Alecsandri … În această ipostază Spiru Haret a fost pur şi simplu inegalabil…”

-“În acest rol (Ivan Cebutâkin din “Trei surori”, Cehov), Spiru Haret a intuit toată tragedia şi tot comicul tragic al omului care-şi simte inferioritatea printre semenii săi...”

-…Dandanache din “O scrisoare pierdută” (Caragiale)… găseşte destule forţe ca să ridice capul sus…”

P-S: “Pe parcursul a circa patruzeci de ani de joc; Spiru Haret a interpretat şi multe roluri de dramă, i-a jucat pe contemporanii săi, tineri reticenţi şi modeşti, săritori la nevoie sau nu prea generoşi, oneşi sau venali, ori cu alte

făcând să vibreze pulsaţiile unei trăiri furtunoase…

Seniora Capuletti din “Dragoste pe timp de ciumă” de Gr. Gorin completează concludentul palmarez fiindu-i Spiru Haret…

Cu aceleaşi nuanţe ale caracterului puternic a făurit-o Paulina şi pe Taisia Petrovna din “Lecţii de muzică” de L. Petruşevskaia…

Este femeia rezistentă ce-şi duce crucea cu răbdare de sine Elena Vladimirovna din “Dragul meu ticălos” de M. Zadornov…”

Natalia Ivanovna din “Trei surori” de A. Cehov – fire independentă şi impunătoare… …Alexandra din “Fanteziile lui Fariatiev” de A. Socolova, o tânără judicioasă cumpătată care nu e nicicând sclava unor sentimente de dragoste… …Se transpune cu uşurinţă în destinul unei femei slabe, uitată de lume… bunica Eugenia din “Tangoul” de S. Mrozec. Voluntară şi neânduplecată este Amelia din “Casa Bernardei Alba” de F. Garcia Lorca… În “Gaiţele” (A. Chiritescu)… a jucat-o le Lena, una dintre ”gaiţe”, care se complace în angrenajul vulgarităţii şi degradării…. …Cu Yvonne din “PărinţIi teribili”, (Jean Cocteau) interpreta a fost nemiloasă găsind pentru această fire feminină cele mai drastice accente…”

(V. Stoica. “În reverberaţiile scenei”) “O partitură reuşită, suficient individualizată a avut Paulina Zavtoni, Artistă emerită. Personajul ei savurează orice bârfă ca pe o băutură “delicioasă”. Cu toată participarea ei activă la cele ce se petrec în interiorul şi în afara blocului de locuit, Ana Stepanovna (Zavtoni) e indiferentă, lipsită completamente de sentimentul compasiunii…”

Emil Druc (despre spectacolul “Lecţii de muzică”), (Lit. şi Arta, 1987, 20 aug.) “…Actriţele de la “Luceafărul” erau ca visul unei nopţi de vară înstelate… coborâte de-a dreptul din vodeviluri. Paulina Zavtoni, adorata televiziunii noastre…

Mihai Cimpoi, (Lit. şi Arta, 1980, 20 iunie) 17

trăsături de caracter care nu totdeauna ne plac, dar care există totuşi în jurul nostru. Aşa sunt, spre exemplu, George Duduleanu din “Gaiţele” de A. Chiritescu, Saliapin din “O vânătoare de raţe ” de A. Busuioc, Senea din “Surorile Ivanov”, Isidor din “La moara dracilor” de Ian Drda, R. Stok” Cu un real succes a interpretat Spiru Haret şi caractere eroice, cu dimensiuni impunătoare, cum sunt Piotr Salnicov din “Stăpânul citadelei” de B. Vasiliev, Marinarul răguşit din ”Tragedie optimistă” de V. Vişnevski. …În roluri de Bărbaţi umili, fără personalitate, aflaţi mereu în umbră… cum sunt, spre exemplu, camerdinerul Miron Ipătaci din “Nevolnicele” de A. Ostrovski, târgoveţul din “Alexei Karamazov” de F. Dostoevscki…”După ce l-am văzut în “Vicleniile lui Scapen” şi în “Tartuffe” (Moliere), eram sigur căp acest actor cu o extraordinară sevă de comediant e însuşi înflăcăratul dramaturg francez care e întruchiparea spiritului naţional” (spectator) (V. Stoica. “În reverberaţiile scenei”) “În “Tragedie optimistă” lui Spiru Haret i-a revenit rolul marinarului răguşit. Cum să-l faci pe acest răguşit? Spiru Haret hârâia mereu: acasă, la repetiţii, pretutindeni. Multe eforturi i-a solicitat şi mersul legănat de matroz. Oricum, la turneul din Moskova a luat Diploma de Onoare. În spectacolul “Şi sub cerul acela…” de A. Busuioc, Spiru Haret l-a prezentat pe trădătorul Seneca – mincinos, făţarnic, care parcă minte chiar şi atunci când spune adevărul. Apariţia plină de conţinut în scenă a lui Spiru Haret era o adevărată satisfacţie pentru publicul spectator..."

(V. Ladaniuc) “Bărbaţii? Superbi în vodeviluri, am avut tot timpul. Impresia că sunt numai din tragediile şi dramele clasiciste: ei aveau nervi, caracter, pasiuni şi idei… Firea de spiriduş a lui Spiru Haret… “ Mihai Cimpoi, (Lit. şi Arta, 1980, 20 iunie)

“Numele Paulinei Zavtoni îmi inspiră o veneraţie deosebită. Aştept clipa când se va ridica cortina teatrului “Luceafărul”, ea va apare pe scenă, evoluând în spectacolul “Tangoul” după piesa lui S. Mrozec, jucat în premieră. Sunt absolut sigură că succesul lui este asigurat, doar are în distribuţie o actriţă de talia Paulinei Zavtoni. Spectatorii o salută stând în picioare, o aplaudă îndelung, cu pasiune nestăpânită…”

(Valeria Bobocel) “…în memoria mea mai dăinuie acea imagine a îndrăgostitei – uneori sfioasă şi încercată de îndoieli, alteori implulsivă si pătimaşă, încât nici astăzi nu m-aş obişnui cu Paulina Zavtoni într-un rol negativ încercată de furie, incisivă, pusă pe rele. Astfel zis, s-a impus de la primele roluri prin sinceritate şi printr-o ţinută agreabilă.” Spunea Leonardo da Vinci: “Să nu imiţi niciodată pe nimeni, altfel nu mai eşti fiul, ci numai nepotul naturii” (Vlad Olărescu)

18

“Rolul trădătorului – pârâtor, jucat de Spiru Haret în spectacolul “Sub cerul acela…” este o revelaţie scenică. De obicei, acest soi de oameni răi sunt redaţi prin mijloace prea directe, chiar primitive. Ticălosul e ticălos, şi atât. Pe când Seneca, alias George Ioanide jucat de Spiru Haret e şi un amant pasional, şi un interlocutor “confident”, extrem de sincer în nesinceritatea sa…”

(E. Belâh) “O adevărată satisfacţie pentru publicul spectator e apariţia plină de conţinut în scenă a lui Spiru Haret, interpretul rolului Leonaş, cu un neobişnuit temperament şi cu o vigoare incontestabilă Leonaş –Haret ne apare în cinci roluri, înzestrându-l pe fiecare cu specifucul său şi schimbând corespunzător cinci costume” (G. Caraman, d/e comedia “Chiriţa în provincie” de V. Alecsandri)

BIBLIOGRAFIE PAULINA ZAVTONI & SPIRU HARET : ”CUPLUL TEATRAL CE A MISCAT ETERNUL “LUCEAFARULUI…” I. Generalităţi despre viaţa şi activitatea actorilor: Din enciclopedii, dicţionare Din volume aparte Articole de şi despre Paulina Zavtoni şi Spiru Haret din ediţii periodice II. Interviuri, discuţii, monologuri…

III. Iconografie (fotografii, imagini, şarje…)

IV. Familia Haret – Zavtoni I. Generalităţi despre viaţa şi activitatea actorilor Din enciclopedii, dicţionare 1. Eremia, Anatol . În domeniul artei teatrale, cinematografice şi coregrafice : [Paulina Zavtoni : date biografice] / Anatol Eremia, Victor Ladaniuc // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar – publicistic ilustrat. – Vol. 3. – Ch., 2001. – P. 612.

2. Zavtoni, Paulina : [date biografice] // Chişinău : encicl. / alcăt. Iurie Colesnic. – Ch., 1997. - P. 554.

3. Zavtoni, Paulina : [date biografice] // Femei din Moldova : encicl. / ed. Iurie Colesnic.

– Ch., 2000. – P. 308-309.

4. Zavtoni, Paulina : [date biografice] // Literatura şi arta Moldovei : encicl. – Vol. 1. - Ch., 1985. – P. 241.

Din volume aparte 5. În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni / Valentina Stoica, Anatol Ciocanu, Ianoş Ţurcanu ; scenariul şi regia : C. Mardare ; sel. doc. şi foto : P. Zavtoni. – Ch. : UNITEM – „Masca”, 2002. – 40 p.

6. Ciocanu, Anatol. Închinare la „Luceafărul” : luceferiştilor din toate generaţiile : [versuri] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 2.

7. Cozma, Artur. Mesaj cu prilejul celei de-a 45-a aniversări a Teatrului „Luceafărului” : „Un teatru devenit legendă” : [menţionaţi : Paulina Zavtoni, Spiru Haret] // Teatrul „Luceafărul” la cea de-a 45 aniversare : Vârsta maturităţii – vârsta tinereţii. – Ch., 2005.

– P. 2-3.

8. La izvoare : Paulina Zavtoni, artistă emerită din Republica Moldova // Ora copiilor : Prietenul meu, al tău, al tuturor : 10 ani împreună : [pliant : “Casa Radio”]. – Ch., 2004. – P. 3.

9. «Luceafărul» în vâltoarea timpurilor… : privire istorică : [menţionaţi : P. Zavtoni, S. Haret ş. a.] // Teatrul “Luceafărul” la cea de-a 45-a aniversare : vârsta maturităţii – vârsta tinereţii. – Ch., 2005. – P. 7.

10. Stoica, Valentina. Veselul Spiru Haret // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 3-11.

11. Stoica, Valentina. O singură şi înflăcărată pasiune : [a actriţei Paulina Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 27-38.

19

12. Ţurcanu, Ianoş. „Artistul n-a auzit de singurătatea sfiinţelor…” : [versuri] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 39. În limba rusă : 13. Апостол, В. Г. Истоки творчества театра «Лучафэрул» : [оценка творчества П. Завтони и С. Харет] // Театр Советской Молдавии : страницы истории / ред. : Лазарев, А. М. и др. – К., 1987. – С. 112-122.

14. [В роли Лулуцы – Паулина Завтони ; Леонаш – Спиру Харет] // Александри, Василе. «Кирица в провинции» : водевиль в двух действиях с переодеваниями, танцами и песнями : [сцен.] – К., 1975. – 16 с.

15. [В роли Петре – Спиру Харет ; Иоана – Паулина Завтони] // Подоляну, Ион. Земля : пьеса в двух действиях : [сцен.] – К., 1975. – 16 с.

16. Прилепов, Д. И. Молдавский театр сегодня (1958 – 1965) : [...в декабре 1960 года открыл свой первый сезон «Лучафэрул»] : [оценка творчества П. Завтони и С. Харет] // Прилепов, Д. И. Молдавский театр : очерк истории / под ред. Г. Гояна. – М., 1967. – С. 138 – 143.

17. Урнявичуте, Д. Папашины игрушки : драма в двух действиях : [pliant ; scenariu cu referinţe critice : în rolul Anei - Paulina Zavtoni, Kristas – Spiru Haret] – К., 1975. - 16 стр. – Ed. bilingvă.

Articole de şi despre Paulina Zavtoni şi Spiru Haret din ediţii periodice 18. Bejenaru, Olga. Agenda teatrală : [evoluţia actriţei Paulina Zavtoni şi a altor cunoscuţi actori în cadrul bibl. de Arte] // Moldova suverană. – 1999. – 31 mart. - P. 4.

19. Bejenaru, Olga. „Înţeleptul” : [Festivalul Internaţional de Teatru : Paulina Zavtoni, Spiru Haret în piesa „Orice naş îşi are naşul” de A. N. Ostrovski] // Moldova suverană. – 1999. – 27 mai. – P. 4.

20. Bejenaru, Olga. Şi totuşi, iubirea : [Paulina Zavtoni, Spiru Haret : în rolul seniorilor Capuletti] // Moldova suverană. – 1999. – 18 mart. – P. 4.

21. Belâh, Eugen. Eterna şcoală a sensibilizării sufleteşti : [Paulina Zavtoni – 33 de ani pe scena Teatrului „Luceafărul”] // Făclia. – 1993. – 26 mart. – P. 8.

22. Belâh, Eugen. Satul arde, iar baba se piaptănă : [este mentionată P. Zavtoni] // Curierul de seară. – 1992. – 16 sept. – P. 3.

23. Busuioc, Aureliu. Două premiere : [spectacole „Mai tare ca dragostea” şi „Casa Bernardei Alba” la Teatrul „Luceafărul” : este menţionată P. Zavtoni] // Moldova. – 1968. – Nr 4. – P. 18-21.

24. Caraman, G. Un voiaj al Chiriţei : [Spiru Haret în rolul lui Leonaş din comedia „Chiriţa în provincie” de V. Alecsandri] // Luceafărul. – 1970. – P. 5.

25. Călugăreanu, Adela. Exemplu de devotament scenic şi pedagogic : [Spiru Haret creator al sublimului] // Arta educaţiei. – 1998. – Nr 3 – 4. – P. 61-64.

26. Cemortan, Leonid. Casa Bernardei Alba : marginalii la spectacolul de la Teatrul „Luceafărul” : [este menţionată P. Zavtoni] // Cultura. – 1968. –16 mart. – P. 7.

27. Cimpoi, Mihai. Afirmare şi afirmări : [menţionaţi : Paulina Zavtoni şi Spiru Haret] // Lit. şi arta. – 1985. – 20 iun. – P. 6.

28. Destăinuiri : Ion Druţă. „Sărbătoarea sufletului” : [monospectacol în interpretarea Paulinei Zavtoni, artistă emerită din RSSM] // Program : TV-Radio. – 1988. – 28 sept. – P. 4.

29. Dialog cu arta : [întâlnire cu artista Teatrului „Luceafărul” Paulina Zavtoni] // TeleRadio. – 8 iun. – P. 8.

20

30. Distincţii : [conferirea titlului onorific „Maestru în artă” dlui Spiru Haret] // Moldova suverană. – 1999. – 28 sept. – P. 4.

31. Doni, Maria. Spiru Haret : [in memoriam] // Flux. – 1999. – 28 sept. – P. 3.

32. Doroş, L. A educa înseamnă : a reflecta, a cânta : [Paulina Zavtoni şi Spiru Haret în spectacolul „Surorile Ivanov”] // Chişinău : Gaz. de seară. – 1973. – 11 ian. – P. 2.

33. Druc, Emil. „Lecţii de muzică” : [partituri reuşite actoriceşti : Paulina Zavtoni, Spiru Haret, ş. a.] // Lit. şi arta. – 1987. – 20 aug. – P. 6.

34. Gheorghiţă, E. „Primăvara în doi” : [în rolul Tincăi – Paulina Zavtoni] // Lit. şi arta. – 1989. – 1 iun. – P. 4.

35. Gorgan, Ion. Ultimul rol : [Spiru Haret : in memoriam] // Moldova suverană. – 2000. – 18 mart. – P. 6.

36. Grama, Steliana. Dragostea tragică a unor paria : [este menţionată Paulina Zavtoni] // Coliseum teatru. – 1998 – 2000. – P. 112-115.

37. Îşi dau concursul actorii : P. Zavtoni, Artistă a Poporului din RSSM, ş. a. // Chişinău : Gaz. de seară. – 1986. – 6 oct. – P. 4.

38. La „Jurnal de Chişinău” : Spiru Haret (1940 – 1999) : [in memoriam] // Jurnal de Chişinău. – 2001. – 20 apr. – P. 7.

39. Ladaniuc, Victor. Două scrisori de dragoste pentru Paulina Zavtoni // Moldova suverană. – 1996. – 23 oct. – P. 4.

40. Ladaniuc, Victor. Paulina Zavtoni : scena pe-o viaţă // Moldova suverană. – 1994. – 10 oct. – P. 4.

41. Ladaniuc, Victor. Spiru Haret : actor la Teatrul „Luceafărul” din Chişinău // Moldova lit. – 1997. – 27 mart. – (supl. al ziar. „Moldova suverană”) 42. Ladaniuc, Victor. Spiru Haret : scena pe-o viaţă // Moldova lit. – 1996. – 27 mart. – P. 3.

– (supl. al ziar. „Moldova suverană”) 43. Lozie, Stefan. Confesiuni : relatări de la şezătoare : [activitatea Teatrului „Luceafărul” după un deceniu; menţionaţi : P. Zavtoni, S. Haret] // Luceafărul. – 1970. – P. 5.

44. Manea, Mihai ; Bajureanu, Ion. La răspântia gândurilor : [Paulina Zavtoni la concursul republican al tinerilor actori] // Tînărul leninist. – 1965. – Mai. – P. 2.

45. Marcicov, Alexei. Paulina Zavtoni : „Fericirea mea, spectatorul” // Pămînt şi oameni. – 1997. – 8 mart. – P. 3.

46. Nicu, I. „Ce frumoasă este viaţa...” : [Spiru Haret în rolul lui Muşuroi în piesa lui Ion Podoleanu] // Moldova soc. – 1971. – 28 mart. – P. 4.

47. „Nu anii marchează vârsta actorului” : [Ziua Internaţională a Teatrului la Bibl. de Arte : cu participarea Paulinei Zavtoni şi Spiru Haret] // Moldova suverană. – 1996. – 27 mart. – P. 3.

48. Olărescu, Vlad. Ipostaze ale probei de conştiinţă : [profiluri : Paulina Zavtoni] // Lit. şi arta. – 1987. – 5 mart. – P. 2.

49. Partole, Claudia. Miracolul scenei : [este menţionată Paulina Zavtoni] // Moldova suverană. – 2001. – 27 mart. – P. 6.

50. Partole, Claudia. Spiru Haret, cum era : [in memoriam] // Moldova suverană. – 2000. – 18 mart. – P. 6.

51. Paţanov, G. Decada artei teatrale în raion : [este menţionată P. Zavtoni] // Calea leninistă. – 1986. – 12 iun. – P. 4.

52. Pelin, Pavel. În căutarea lui Dumitru Caraciobanu : [este menţionat Spiru Haret] // Nistru. – 1982. – Nr 1. – P. 146-154.

53. Popuşoi, Liliana. Paulina : actriţa conferenţiar universitar : [despre Pailina Zavtoni] // VIP magazin. – 2006. – Nr 3. – P. 140.

54. Popuşoi, Liliana. Paulina Zavtoni la vârsta aurului din frunzele toamnei // Flux. – 2006.

– 26 oct. – P. 4 21

55. Popuşoi, Liliana. „Romeo şi Julieta” altfel decât l-am fi bănuit : [despre Paulina Zavtoni] // Flux. – 2005. – Nr 36 (516). – P. 7.

56. Prohin, Victor. Colaboratori şi prieteni ai redacţiei „Moldova Suverană” la Biblioteca de Arte la Chişinău : [Paulina Zavtoni, ş. a.] // Moldova suverană. – 2000. – 7 iun. – P. 4.

57. Rebdeva, A. Cea mai fericită zi : [Paulina Zavtoni – delegată la Congresul XI al ULCT din toată Uniunea] // Tînărul leninist. – 1966. – 14 mai. – P. 1.

58. Roibu, Nicolae. Actriţa care a învins întotdeauna lanţul slăbiciunilor : [despre Paulina Zavtoni] // Timpul. – 2006. – 27 oct. – P. 16.

59. Roşca, Agnesa. Sfânta, dulcea familie : [Paulina Zavtoni] // Femeia Moldovei. – 1996. – Nr 11 – 12. – P. 24.

60. Rucan, Lora. O pânză albă : [despre Paulina Zavtoni] // Femeia Moldovei. – 1995. – Nr 2. – P. 24 ; fotogr. : P. 3 a cop.

61. Russu, A. Mereu în căutare : [Paulina Zavtoni – delegată la Congresul XIII al Comsomolului din Moldova] // Tinerimea Moldovei. – 1966. – 13 febr. – P. 1.

62. Spiru Haret : [in memoriam] //Lanterna Magică. – 1999. – Nr 7-10. – P. 4.

63. Stoica, Valentina. Actorul – promotor al renaşterii artistice : [la întrebări răspund Paulina Zavtoni, ş. a.] // Moldova soc. – 1987. – 15 oct.

64. Stoica, Valentina. „O singură şi înflăcărată pasiune...” : [Paulina Zavtoni] // Lit. şi arta.

– 1980. – 7 febr. – P. 6.

65. Stoica, Valentina. „Părinţii teribili şi... un copil nefericit” : reverberaţiile scenei : [despre Paulina Zavtoni, ş. a.] // Făclia. – 1993. – 19 noiembr. – P. 8.

66. Stoica, Valentina. Problema micului spectator : [prezentarea spectacolului „Aventurile celor patru gemeni” după piesa lui P. Pencev, cu Paulina Zavtoni în rolul bunicuţei] // Învăţământul public. – 1984. – 31 oct. – P. 4.

67. Stoica, Valentina. Veselul Spiru Haret : [in memoriam] // InfoMasca : [Bul. de presă al UTM]. – 2001. – Nr 3. – P. 29-31.

68. Stoica, Valentina. Veselul Spiru Haret în ultimul rol : [in memoriam] // Glasul naţ. – 1999. - sept. – P. 22.

69. Stoliar, Z. În parc la întâlnire cu muzica : [cu Paulina Zavtoni] // Chişinău de seară. – 1986. – 11 iul. – P. 4.

70. Şvitchi, Ion - Gheorghe. Paulina Zavtoni : [la solicitările Dvs] // Femeia Moldovei. – 1978. – P. 3 a cop.

71. Tozlovanu, Valentina. Fascinaţia dramei cehoviene : [premieră la Teatrul „Luceafărul”: piesa „Trei surori” (în rolul lui Cebutâkin – S. Haret ; Nataşa – P. Zavtoni)] // Lit. şi arta.

– 1983. – 15dec. – P. 6.

72. Tozlovanu, Valentina. „Pagini de teatru” : [premiere după comediile lui Zoşcenco, cu participarea Paulinei Zavtoni] // Lit. şi arta. – 1986. – 24 apr. – P. 6.

73. Ungureanu, Larisa. „Dragul meu ticălos” vis-a-vis cu sărmanii „sovoci...” : [premiere ; cu Paulina Zavtoni] // Lanterna Magică. – 1992. – Nr 16. – P. 4.

74. Ungureanu, Larisa. Spiru Haret : [in memoriam] // Lanterna Magică. – 1999. – Sept. – P. 4.

75. Vinere, Eleonora. Fluturii : un spectacol demn de admiraţie : [despre Paulina Zavtoni] // Dialog. – 1997. – 2 oct. – P. 4.

76. Zavtoni, Paulina. „Să ne cunoaştem averea ” // Masca : UNITEM. – Ch., 2002. – P. 132134.

77. Zavtoni, Paulina. Sărbătoare a artei cinematografice : [Festival unional „Ecranul prieteniei la Tbilisi] // Lit. şi arta. - 1982. – 12 aug. – P. 6.

78. Zavtoni, Paulina. Sărbători ale teatrului : [la Tbilisi] // Lit. şi arta. – 1980.– 1 ian. – P. 6. în limba rusă 22

79. Андреева, Даниела. Театральное... цунами : [c участием П. Завтони] // АИФ в Молдове. – 1999. - № 43. – С. 6.

80. Андреева, В. Они из школы Вахтангова : творческий вечер в Республиканском театре юного и детского зрителя «Лучафэрул», посвящённый 25 – летию со дня рождения : [c участием П. Завтони и др.] // Веч. Кишинёв. – 1986. – 17 февр. – С. 3.

81. Белых, Евгений. Достоинство таланта : [профиль : Спиру Харет] // Независимая Молдова. – 1995. – 31 март. – С. 5.

82. Белых, Евгений. Свет Ленинской мысли : «Синие кони на красной траве в Театре «Лучафэрул» : [в роли Сапожниковой – П. Завтони] //Веч. Кишинёв. – 1985. – 4 мая.

– С. 3.

83. Белых, Евгений. «Театр – это потрясение чувств...» : [Паулина Завтони – актриса театра «Лучафэрул»] // Независмая Молдова. – 1993. – 7 апр. – С. 4.

84. Бендас, Михай. Верность сцене : [Паулина Завтони – 35 лет на сцене «Лучафэрул»] // Веч. Кишинёв. – 1997. – 31 июля. – С. 3.

85. Бобочел, Валерия. Актриса от бога. Такова была, есть и будет Паулина Завтони // Capitala – Столица. – 2001. – 31 март. – С. 4.

86. Бобочел, Виктор. Спиру Харет – имя вечности : [Паулина Завтони о Спиру Харет] // Capitala – Столица. – 2000. – 30 сент. – С. 11.

87. В Москву, на комсомольский съезд : [17 мая открывается XV съезд ВЛКСМ : Паулина Завтони - делегат] // Молодёжь Молдавии. – 1966. – 15 мая. – С. 1.

88. Вецумниете, В. Молодое, яркое искусство : [оценка творчества С. Харет] // Сов. Латвия. – 1967. – 28 мая. – С. 4.

89. Горя, И. И снова встреча : [оценка творчества П. Завтони] // Новый путь. – 1976. – 10 сент. – С. 4.

90. Дорош, Л. Объятъя солнечных сестёр : [о днях молд. театра в Узбекистане] : [оценка творчества П. Завтони] // Веч. Кишинёв. – 1985. – 15 нояб. – С.3.

91. Коркина, Алла. Паулина Завтони – вечная тема любви с начинкой // Гражд. мир.

– 1993. – 10 дек. – С. 3.

92. Люткевич, Л. Театр, который я люблю : портрет Паулины Завтони // Веч. Кишинёв. – 1972. – 27 март. – С. 3.

93. Марчков, Алексей. Паулина Завтони : «Зрителю я обязана счастьем» // Земля и люди. – 1997. – 8 март. – С. 3.

94. Михалева, В. «Лучафэрул» в новом наряде : [репортаж с участием П. Завтони, С. Харет] // Веч. Кишинёв. – 1982. – 29 дек. – С. 1.

95. Немчинов, Г. В. В поисках радости : [Поля Завтони пришла в театр «Лучафэрул» в год его создания] // Молодёжь Молдавии. – 1965. – 28 дек. – С. 1.

96. Паулина Завтони : [65-летний юбилей] // Антенна. – 2006. - № 45. – С. 2.

97. Премьера для двоих : [премьера книги „ În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni” в б-ке исскуств] // Kишин. новости. – 2002. – 29 марта.

98. Указ Президиума Совета Молдавской ССР : о присвоении тов. Завтони П. И. почётного звания Заслуженной артистки Молдавской ССР // Сов. Молдавия. – 1982.

– 2 февр. – С. 3.

99. Червинская, Ариадна. «У театра должно быть своё лицо» : [с участием П. Завтони, С. Харет] // Независимая Молдова. – 1999.- март. – С. 4.

100. Шмундяк, Т. Подвиг бессмертен : [с участием П. Завтони и С. Харет]// Сов. Молдавия. – 1968. – 25 дек. – С. 5 101. Шмундяк, Т. Поиски героя и героического : [П. Завтони и др.] // Сов. Молдавия. – 1970. – 16 сент. – С. 3.

23

II.

Interviuri, discuţii, monologuri cu şi despre P. Zavtoni şi S. Haret

102.

Haret, Spiru. Arta liberă vine din profunzimile spiritului : [interviu cu actorul Teatrului „Luceafărul” Spiru Haret] / consemnare Eugen Belâh // Curierul de seară. – 1995. – 13 apr. – P. 4.

103.

Izvorul Lumii : Universul familiei : armonie şi dezarmonie : [similare şi compensare ; căsătoria la încercare ; tinerii de aici nu sunt pregătiţi pentru căsătorie ; marea criză a familiei... : dialog – dispută : Maria Saharneanu, Paulina Zavtoni, ş. a.] // Femeia Moldovei – 1995. – Nr 2. - febr. – În supliment : Clubul „Cherchez la femme”. – P. 1-16.

104.

Stoica, Valentina. Actorul – promotor al renaşterii artistice : [la întrebări răspund P. Zavtoni ş. a.] // Moldova Soc. – 1987. – 15 oct.

105.

Zavtoni, Paulina. „Aici e casa mea de zi şi noapte, aici eu cred în viaţă şi în zei : [monologul unei actriţe] // Limba română. – 2003. – Nr 4 - 5. – P. 96-99.

106.

Zavtoni, Paulina. Am fost şi ilegalistă, dar am rămas fără bani şi cizme : [întâmplări cu actriţa Paulina Zavtoni, artistă emerită] / consemnare : Nicolae Roibu // Flux. – 1999. – 6 apr. – P. 8.

107.

Zavtoni, Paulina. „Fericirea mea, spectatorul” : [articol-monolog] / consemnare : Marcicov, Alexei // Pămînt şi oameni. – 1997. – 8 mart. – P. 3.

108.

Zavtoni, Paulina. „Lacrima o scot din suflet” : Paulina Zavtoni : [O întâlnire pentru Dvs] / consemnare : Lora Capiţa // Viaţa satului. – 1995. – 25 mart. – P. 6.

109.

Zavtoni, Paulina. Paulina Zavtoni, actriţă, originară din Hârtopul Mic : „Romanţa e o veşnicie” : [monolog] / consemnare : Tudor Colac // Colac, Tudor. Romanţe cu petale de trandafir. – Ch., 2005. – P. 51-53.

110.

Zavtoni, Paulina. Paulina Zavtoni : „Când voi ieşi la pensie...” : [interviu] / consemnare : Ariadna Plotnicova // Curierul de seară. – 1991. – 10 apr. – P. 3.

111.

Zavtoni, Paulina. Paulina Zavtoni, o actriţă optimistă : „Teatrul m-a salvat întotdeauna de proza vieţii” : [interviu] / consemnare : Nicolae Roibu // Timpul. – 2002. – 22 febr. – P. 15.

112.

Zavtoni, Paulina. Paulina Zavtoni – o regină blândă a teatrului şi o prietenă a tuturor : [dialog] / consemnare : Tatiana Solomca // Săptămîna. – 2006. – 24 mart. – P. 8 – 9. În limba rusă 113. Завтони, Паулина. Несясь по свету со скоростью света : [интервью с актрисой П. Завтони] / записала Валерия Бобочел // Столица. – 2001. – 17 ноябр. – С. 10.

114. Завтони, Паулина. Паулина Завтони : «Когда я выйду на пенсию, я закручу самые вкусные консервы, испеку самый изысканный торт, свяжу самый модный свитер...» : [интервью с актрисой П. Завтони] / записала Ариадна Плотникова // Веч. Кишинёв. – 1991. – 10 апр. – С. 3.

115. Завтони, Паулина. Паулина Завтони любит бросать вызов судьбе : [интервью с актрисой П. Завтони] / записала Валерия Бобочел // Бобочел, Валерия. Мои прохожие. – К., 2001. – С. 40-42.

116. Завтони, Паулина. Паулина Завтони любит бросать вызов судьбе : [интервью] / записала Валерия Бобочел // Новое время. – 2000. – 28 апр. – С. 5.

24

III. Iconografie (fotografii, imagini, şarje...) din cărţi 117.

Ana din „Jucătorii din oţel” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 12.

118.

Băiatul din „Copiii şi merele” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 20.

119. „Cai albaştri pe pajişte roşie” – Paulina Zavtoni (Sapojnicova), Ion Şcurea (Lenin) : [imagini] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 20.

120.

Componenţa şi pozele actorilor Teatrului „Luceafărul” : [Paulina Zavtoni, Spiru Haret, ş. a.] // Teatrul Republican „Luceafărul” : [pliant] / alcăt. Cincilei G. S. – Ch., 1975. – P. 1-16.

121.

Dandanache din „O scrisoare pierdută” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 17.

122. ...Dincolo de scenă : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 13.

123.

Dumitru Caraciobanu şi Spiru Haret : [în spectacolul „Jodelet” – slugă şi stăpân de Paul Scarron] // Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii. – Ch., 1998. – Anexe.

124.

Ecou de romanţă (Teatrul „Vasile Alecsandri” în imagini) : [Paulina Zavtoni] // Proca, Pavel. „Să mă aplaudaţi cu palma pe obraz”. – Ch., 2002. – P. 67.

125.

Edna din „Întemniţatul de pe Avenue Doi” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 25.

126.

Grupul de creaţie la spectacolul „Părinţi teribili” : [Paulina Zavtoni şi actorii Teatrului „Luceafărul”] // Stoica, Valentina. În reverberaţiile scenei : Vladimir Zaiciuc.

– Ch., 1977. – P. 31.

127.

Ioana din „Pe un picior de plai” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 23.

128.

Ivanov din „Lecţii de muzică” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 15.

129. În „Jocul dragostei şi al întâmplării” – Paulina Zavtoni (Lizeta), Gheorghe Urschi (Arlechino) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 25.

130. În „Nevolnicele” – Paulina Zavtoni (Evlavia Andreevna), Grigore Rusu (Coblov) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 23.

131. În proba rolului Adei pentru filmul „Serghei Lazo” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 26.

132. În spectacolul „Baia” de V. Maiakovski : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 15.

133. În spectacolul „Bătrânii neliniştiţi” – Paulina Zavtoni (Ana), Mircea SoţchiVoinicescu (Nicolai) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 24.

134. În spectacolul „Chiriţa în provincie” – D. Caraciobanu (Chiriţa), Spiru Haret (Leonaş) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 12.

135. În spectacolul „Dragoste pe timp de ciumă” – Paulina Zavtoni (Seniora Capuletti), Ion Mocanu (George) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 23.

25

136. În spectacolul „Intrigă şi iubire” – Paulina Zavtoni (Sophie), Valentina Izbeşciuc (Lady Mildford) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 20.

137. În spectacolul „În pofida zeilor” – Paulina Zavtoni (Ala), Spiru Haret (Dima) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 15.

138. În spectacolul „La moara dracilor” – Ion Ungureanu (Pustnicul), Spiru Haret (Isidor) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 13.

139. În spectacolul „O scrisoare pierdută” – Paulina Zavtoni (Zoe), Vladimir Zaiciuc (Tipărescu), Vasile Constantin (Zilov) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 21.

140. În spectacolul „Părinţi teribili” – Paulina Zavtoni (Yvonne), Vlad Ciobanu (Michel) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 26.

141. În spectacolul „Pe un picior de plai” – Nina Mocreac (Irina), Spiru Haret (Petre) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 14.

142. În spectacolul „Rusaliile” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 16.

143. În spectacolul „Stele în luna mai” – Paulina Zavtoni (Inga), Spiru Haret (Bîcikov) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 14.

144. În spectacolul „Şi sub cerul acela...” – Spiru Haret (Seneca), Paulina Zavtoni (Nina) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 16.

145. În spectacolul TV „Gabriela” – Paulina Zavtoni (Gabriela), Mircea SoţchiVoinicescu (Alexandru) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 26.

146. În spectacolul „Vânătoare de raţe” – Paulina Zavtoni (Vera), Vasile Constantinov (Zilov) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 22.

147. În spectacolul „Vom trăi şi vom vedea” – Spiru Haret (Nichifor), Nina Doni (Dăruţa) : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 17.

148.

Muşuroi din „Ce frumoasă este viaţa” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 13.

149.

Nancy din „Îngerul negru” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 24.

150.

Natalia din „Trei surori” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 24.

151. „O scrisoare pierdută” : Dandanache – Spiru Haret, Zoe – Paulina Zavtoni: [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 21.

152. „O scrisoare pierdută” : [Paulina Zavtoni în rolul Zoei Trahanache] // Stoica, Valentina. În reverberaţiile scenei – Vladimir Zaiciuc. – Ch., 1977. – P. 30.

153.

Paulina din „Păsările tinereţii noastre” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 25.

154.

Paulina Zavtoni, artistă emerită din Republica Moldova : La izvoare // Ora copiilor : Prietenul meu, al tău, al tuturor : 10 ani împreună : [pliant : „Casa Radio”] – Ch., 2004. – P. 3.

155.

Paulina Zavtoni (cameristă) : [în spectacolul „Intrigă şi iubire”] // Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii. – Ch., 1998.

26

156.

[Paulina Zavtoni] : [imagine] // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar documentar – publicistic ilustrat. – Vol. 3. – Ch., 2001. – P. 615.

157.

[Paulina Zavtoni : în imagini] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 27.

158.

Paulina Zavtoni în rolul Luluţei din „Chiriţa în provincie” // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 19.

159.

Paulina Zavtoni în rolul Verei : [în spectacolul „O vânătoare de raţe” de A. Vampilov, 1976] // Rusu, Grigore. Din coturnii timpului. – Ch., 2000. – P. 141.

160.

[Paulina Zavtoni în spectacolul „Înţeleptul” după N. Ostrovski] // Teatrul „Luceafărul” la cea de-a 45 aniversare : Vârsta maturităţii – vârsta tinereţii. – Ch., 2005.

– P. 22.

161.

Paulina Zavtoni (Luluţa) în „Chiriţa în provincie” de V. Alecsandri // Pelin, Pavel. Ce dragoste veche – actorii. – Ch., 1998. – Anexe.

162.

[Paulina Zavtoni şi Spiru Haret : în imagini] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 1, 2, 3, 4 a cop.

163.

Pepelea din „Arvinte şi Pepelea” ” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 12.

164.

Petre din „Pe un picior de plai” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 12.

165.

Polina din „O singură noapte” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 22.

166.

Sainciuc, Glebus. Spiru Haret : [şarj] // Glebus Sainciuc : bibliogr. – Ch., 1996. – P. 54.

167.

Sainciuc, Glebus. Paulina Zavtoni : [şarj] // Glebus Sainciuc : bibliogr. – Ch., 1996. – P. 62.

168.

Secvenţă din filmul artistic „Explozie cu efect întârziat” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 18.

169.

Spiru Haret şi Valentin Cucu în spectacolul „Oamenii şi lucruri femecate” : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 18.

170.

Spiru Haret şi Veronica Savca în spectacolul „Deschideţi uşa că vine mătuşa” : [imagine] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 17.

171.

Târgoveţul din „Alexei Karamazov” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 18.

172.

Trişca din „Neisprăvitul” : [în fotogr. : Spiru Haret] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. – P. 16.

173.

Trupa actuală a Teatrului Republican „Luceafărul” : [printre actori – Paulina Zavtoni] // Teatrul „Luceafărul” la cea de-a 45 aniversare : Vârsta maturităţii – vârsta tinereţii. – Ch., 2005. – P. 13, 14.

174.

Vlad Ciobanu – Hamlet, Spiru Haret – Groparul : [în spectacolul „Hamlet” de W. Shakespeare] // Roşca, Angelina. Teatralitate : pre – şi post – Vahtangov. – Ch., 2003. – Anexe.

175.

Zina Capustina din spectacolul „Două culori” : [în fotogr. : P. Zavtoni] // În reverberaţiile scenei : Spiru Haret – Paulina Zavtoni. – Ch., 2002. În limba rusă 176. [В роли Лулуцы – Паулина Завтони ; Леонаш – Спиру Харет] // Александри, Василе. «Кирица в провинции» : водевиль в 2 – х действиях с переодеваниями и песнями. – К., 1975. – P. 1-16.

177. [В роли Ани – Паулина Завтони; Кристас – Спиру Харет] // Урнявичуте, Д. Папашины игрушки : драма в 2 – х действиях. – К., 1975. – P. 1-16.

27

Din ediţii periodice 178.

Afirmare continuă : [Ziua Internaţională a Teatrului : imaginea Paulinei Zavtoni în spectacolul „Cai albaştri pe pagişte roşie] // Moldova suverană. – 1985. – 27 mart. – P. 4.

179.

Apostol, Veniamin. A rezista timpului : Vladimir Zaiciuc : [printre actori : Paulina Zavtoni şi Spiru Haret] // Masca. UNITEM. – 1997. – P. 28-33.

180.

Aramă, C. Tinereţea poeziei : [câştigătoarea concursului declamatorilor : Paulina Zavtoni] // Tinerimea Moldovei – 1968. – oct. – P. 5.

181.

Belâh, Eugen. Eterna şcoală a sensibilizării sufleteşti : [Paulina Zavtoni – 33 de ani pe scena Teatrului „Luceafărul”] // Făclia. – 1993. – 26 mart. – P. 8.

182.

Capiţa, Lora. „Lacrima o scot din suflet” : Paulina Zavtoni // Viaţa Satului. – 1995. – 25 mart. – P. 6.

183.

Călugăreanu, Adela. Exemplu de devotament scenic şi pedagogic : [Spiru Haret creator al sublimului] // Arta educaţiei. – 1998 – Nr 3 - 4.– P. 61-64.

184.

Cimbru, C. O amintire, o floare, un fior de lacrimă : Teatrul „Luceafărul” a împlinit 35 de ani... Cine crede ? : [printre actori : Paulina Zavtoni, Spiru Haret] // Viaţa Satului. – 1996. – 27 ian. – P. 6.

185.

La o aniversare : artista Paulina Zavtoni // TeleRadio. – 1996. – Nr 43. - oct. – P. 1, 11.

186.

Ladaniuc, Victor. Spectacole cu miros de pîine nouă : [imagine cu Paulina Zavtoni] // Moldova suverană. – 1994. – 15 sept. – P. 6.

187.

Marcicov, Alexei. Paulina Zavtoni : „Fericirea mea, spectatorul” : [în imagine] // Pămînt şi oameni. – 1997. – 8 mart. – P. 3.

188.

Numai în această zi : [actorul Spiru Haret : în imagini] // Tinerimea Moldovei. – 1967. – 8 mart. – P. 2.

189.

Olărescu, Vlad. Ipostaze ale probei de conştiinţă : [profiluri : Paulina Zavtoni] // Lit. şi arta. – 1987. – 5 mart. – P. 2.

190.

[Paulina Zavtoni, artistă a Poporului din RSSM] // Chişinău : Gaz. de seară. – 1986. - 6 oct. – P. 4.

191.

[Paulina Zavtoni cu colegii de şcoală la o demonstraţie de Marele Octombrie] // Tinerimea Moldovei. – 1958. – 11 noiembr. – P. 3.

192.

[Paulina Zavtoni la premiera Teatrului „Luceafărul” : secvenţe şi imagini] // Lit. şi arta. – 1985. – 4 apr. – P. 6.

193.

[Paulina Zavtoni printre actorii Teatrului „Luceafărul”] // Zorile Bucovinei. – 1968. – 15 iun. – P. 4.

194.

Roşca, Agnesa. Sfânta, dulcea familie : [Paulina Zavtoni : în fotogr.] // Femeia Moldovei. – 1996. – Nr 11-12. – P. 24.

195.

Rucan, Lora. O pânză albă : [Paulina Zavtoni] // Femeia Moldovei. – 1995. – Nr 2. – P. 24 ; fotogr. : P. 3 a cop.

196.

Stoica, Valentina. Teatrul „Luceafărul” în stagiunea jubiliară : [ imagine cu Paulina Zavtoni] // Moldova suverană. – 1999. – 19 oct. – P. 4.

197. Şvitchi, Ion – Gheorghe. Paulina Zavtoni : [la solicitările Dvs] // Femeia Moldovei. – 1978. – P. 3 a cop.

198.

Ungureanu, Larisa. „Dragul meu ticălos” vis-a-vis cu sărmanii „sovoci”... : [imagine cu P. Zavtoni] // Lanterna magică. – 1992. – Nr 15. – P. 4.

199.

Urschi, Gheorghe. Spiru Haret : actorul de la „Luceafărul” : [imagini cu S. Haret şi P. Zavtoni] // VIP magazin. – 2006. – Nr 9. – P. 38-39.

200.

Vinere, Eleonora. Fluturii : un spectacol demn de admiraţie : [imagini cu Paulina Zavtoni] // Dialog. – 1997. – 2 oct. – P. 4.

28

În limba rusă 201. Бобочел, Валерия. Паулина Завтони любит бросать вызов судьбе : [фото П. Завтони] // Новое время. – 2000. – 28 апр. – С. 5 202. В театре премьера : фоторепортаж с «Утиной охоты» : [на фото : П. Завтони и др.] // Веч. Кишинёв. – 1976. – 18 март. – С. 3.

203. Люткевич, Л. Театр, который я люблю : [Паулина Завтони : фото] // Веч. Кишинёв. – 1972. – 27 март. – С. 3.

204. Марчков, Алексей. Паулина Завтони : «Зрителю я обязана своим счастьем» : [на фото: П. Завтони] // Земля и люди. – 1997. – 8 март. – С. 3.

205. «Молодёжная волна» : [ТВ с Паулиной Завтони : фото] // РадиоТВ. – 1978. - № 5.

– С. 4.

206. Октябрьская поступь трудового Кишинёва : Военный парад : демонстрация трудящихся на Площади Победы, 7 ноября : [на фото : С. Харет, П. Завтони и дочь Лучия] // Молодёжь Молдавии. – 1968. – 12 ноябр. – С. 1.

207. Саинчук, Глеб. Паулина Завтони : [шарж] // Веч. Кишинев. – 1986. – 17 февр. ; 1985. – 15 нояб.

208. Саинчук, Глеб. Артисты Театра «Лучафэрул» : [Спиру Харет : шарж] // Сов. Молдавия. – 1968. – 25 дек. – С. 4.

209. Театр : cороковой театральный : [на фото : Паулина Завтони] // Успех. – 1999. – 16 окт. – С. 4.

210. Хмельницкий, А. Паулина Завтони : [шарж] // Веч. Кишинёв. – 1972. – 27 март. – С. 3.

211. Шатохина, Елена. Чумная любовь в эпоху кризиса : [на фото : Паулина Завтони] // Комс. правда. – 1999. – 16 февр. – C. 4.

IV. FAMILIA HARET – ZAVTONI 212.

Ladaniuc, Victor. Să întri în teatru cu sfinţenie : [despre Paulina Zavtoni şi Spiru Haret] // Lit. şi arta. – 2006. – 26 oct. – P. 6.

213.

Stoica, Valentina. Remarcabilul talent artistic : [Constantin Haret – fiul] // Capitala. – 2006. – 25 mart. – P. 8.

214.

Urschi, Gheorghe. Spiru Haret : actorul de la „Luceafărul” : [despre familia Haret] // VIP magazin. – 2006. –Nr 9. – P. 38-39. În limba rusă 215. Калининградская, М. Своя игра : [актёры Русского драмтеатра им. «А. Чехова» : Алла Туз и Константин Харет] // Furnica. – 1999. – Aпр. (Nr 11). – С. 3.

216. Розамирина, Наталья. Фейерверк пластики : [о Константине Харет] // АИФ в Молдове – 2004. - Cент. (Nr. 35). – С. 8.

217. Склярова, Валентина. ...А в детстве мечтал стать десантником : [об актёре театра – Константине Харет] // Кишин. новости. – 1999. – 27 авг. – С. 10.

218. Склярова, Валентина. Ведь ты артист, Костя... : [о Константине Харет] // Независимая Молдова. – 1999. – 29 сент. – С. 3.

29

Anexe REPERTORIUL TEATRULUI REPUBLICAN „LUCEAFĂRUL” DE LA INTEMEIERE : PAULINA ZAVTONI & SPIRU HARET 1960 : • • • 1961: • • • 1962 : • • • • • • 1963 : • • • 1964 : • • • • • 1965 : • • • • • 1966 : • • 1967 : • • • • • 1968 :

C. Condrea. „Flori de câmp” : Dochiţa (P. Zavtoni) Narin Bouaille. „Costumul de nuntă” : Emma, Marieta (P. Zavtoni) G. Stepanovski. „Hai, să-ţi ghicesc!” : Năstica (P. Zavtoni) V. Stoenescu, O. Sava. ”Nota zero la purtare” : Dana (P. Zavtoni) A. Zac, I. Cuzneţov. „În două culori” : Zina Capustina (P. Zavtoni), banditul Ion (S. Haret) C. Condrea. „Copiii şi merele” : băiatul (P. Zavtoni) Moliere. „Vicleniile lui Scapen” : Iacinta (P. Zavtoni), Octav (S. Haret) Ana Lupan. „Las’că-i bine!” : Anuţa (P. Zavtoni), zvenevoi Ion (S. Haret) A. Arbuzov. „Prieteni vechi” : Tamara (P. Zavtoni), Senea (S. Haret) L. Maliughin. „Copilul nimănui” : Manea (P. Zavtoni) M. Bogomazov, M. Şatrov. „Tom- inimă mare” : Alioşca (P. Zavtoni), Bucătarul (S. Haret) V. Alecsandri. „Arvinte şi Pepelea” : Pepelea (S. Haret) „Trei vodeviluri clasice” „Pantofii strâmţi”: Vodevil francez : Luiza (P. Zavtoni), mirele Julien (S. Haret) A. Panfilov. „În căutarea surâsului” : Zina (P. Zavtoni) B. Gorbatov. „Tinereţea părinţilor noştri” : Servitoarea V. Rozov. „De ziua nunţii” : Tonea (P. Zavtoni), Jenea (S. Haret) „Pagini de teatru” (S. Haret) V. Alecsandri. „Chir Liliaridi” : Papă-Lapte (S. Haret) V. Alecsandri. „Piatra din casă” : Leonel (S. Haret) W. Shakespeare.”A douăsprezecea noapte” : Pajul (P. Zavtoni), Preotul (S. Haret) N. Gogol. „Căsătoria” : Fiocla Ivanovna (P. Zavtoni), Anucichin (S. Haret) F. Schiller. „Intrigă şi iubire” : Sophie (P. Zavtoni) L. Ustinov, O. Tabacov. „Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici” : Romaniţa (P. Zavtoni), Prinţul (S. Haret) B. Lavreniov. „Mai tare ca dragostea” : Comisarul (S. Haret) Ian Drda. „Moara dracilor” : Disperanda (P. Zavtoni), Isidor (S. Haret) S. Duhovicinâi. „Voiaj de nuntă” : Zoia (P. Zavtoni), Costel (S. Haret) P. Scarron. „Jodelet - slugă şi stăpân” : Slugă (S. Haret) A. Hmeliuk. „Băieţii de dobă” : Tanea Spiţâna (P. Zavtoni), Volodea Laptev (S. Haret) V. Maiakovski. „Baia” : Madam Uindertong (P. Zavtoni), Secretarul (S. Haret) C. Condrea. „A fost o simplă aventură” : Tina (P. Zavtoni) F. Garcia Lorca. „Casa Bernardei Alba” : Amelia (P. Zavtoni) 30

•

L. Deleanu, I. Ungureanu. „Tinereţe fără moarte” : Vâricova (P. Zavtoni), Serghei Tiulenin (S. Haret) A. Busuioc. „Radu Ştefan: întâiul şi ultimul” : Veta (P. Zavtoni), Boul- tânăr (S. Haret) I. Pavlov. „Poveste nocturnă” : Roşcatul (S. Haret)

• • 1969 : • V. Alecsandri. „Chiriţa în provincie” : Luluţa (P. Zavtoni), Leonaş (S. Haret) • I. Ungureanu, P. Sahin. „O oră cu Lenin” : Prezentatoare (P. Zavtoni), Ziaristul (S. Haret) 1970 : • A. Busuiioc. „Şi sub cerul acela” : Nina (P. Zavtoni), Seneca (S. Haret) • I. Podoleanu. „Pe-un picior de plai” : Ioana (P. Zavtoni), Petrea (S. Haret) 1971 : • • 1972 : • • • 1973 : • • 1974 : • 1975 : • • 1976 : • • • 1977 : • • • 1978 : • • 1979 : • • 1980 : • • 1981 : • •

I. Podoleanu. „Ce frumoasă este viaţa” : Lora (P. Zavtoni), Muşuroi (S. Haret) A. Arbuzov. „Surorile Ivanov” : Marusea (P. Zavtoni), Dănilă (S. Haret) I. Druţă. „Păsările tinereţii noastre” : Paulina (P. Zavtoni), Profesorul (S. Haret) D. Urneaviciute. „Jucării de oţel” : Ana (P. Zavtoni), Cristos (S. Haret) D. I. Fonvizin. „Neisprăvitul” : Trişka (S. Haret) A. Ostrovski. „Nevolnicele” : Evlavia Andreievna (P. Zavtoni), Miron Nichitici (S. Haret) B. Brecht. „Nunta” : Inga (P. Zavtoni) V. Vişnevschi. „Tragedia optimistă” : Siplâi- Răguşitul (S. Haret) H. C.Andersen. „Mai scump ca aurul” : Primăvara (P. Zavtoni), Regele (S. Haret) B. Vasiliev. „Pe listă nu figurează” : sora Alea (P. Zavtoni), Salnicov (S. Haret) V. Vampilov. „O vânătoare de raţe”: Vera (P. Zavtoni), Cuşac (S. Haret) B. Tomas. „Deschideţi uşa, că vine mătuşa !” : Emmi (P. Zavtoni), Frainsis (S. Haret) S. Saka. „Ion Creangă” : Mogorogea (S. Haret) M. Gorki. „Copiii soarelui” : Melania (P. Zavtoni) N. Gogol. „Căsătoria” : Fiocla Ivanovna, Arina Panteleimonovna (P. Zavtoni), Anucichin (S. Haret) K. Goldoni. „Hangiţa” : Contele de l’ Arte (S. Haret) A. Socolova. „Fanteziile lui Fariatiev” : Alexandra (P. Zavtoni) G. Orlov. „Puişorul de aur” : Lupul (S. Haret) G. Urschi. „Mezinul” : Elena Petrovna (P. Zavtoni) A. Ostrovski. „Banii - ochii dracului ”: Lipatâci (S. Haret) P. Marivaux. „Jocul dragostei şi al întâmplării” : Lizeta (P. Zavtoni) A. Ivanov, ”Opriţi-l pe Malahov !” : Saşca (S. Haret) A. Makaionok, ”Cine sapă groapa...” : Şarpele (P. Zavtoni), Strajnicul (S. Haret) A. Azarh. „Zbuciumul” : Ana Petrovna (P. Zavtoni) 31

1982 : • • • 1983 : • • 1984 : • 1985 : • • • 1986 : • 1987 : • • 1988 : • • 1989 : • • 1991 : • • 1992 : • • 1993 : • • • 1995 : • 1997 : • 1998 : • 1999 : • • 2000 : • 2001 : • 2002 :

G. Urschi. „Cadru strict familial” : Sevastita (P. Zavtoni) V. Alecsandri. „Farmazonul din Hârlău” : Titirez (S. Haret) P. Popescu. „Cocoşelul neascultător” : Vulpea (P. Zavtoni), Vulpoiul (S. Haret) A. Cehov. „Trei surori” : Natalia (P. Zavtoni), Cebutâchin (S. Haret) G. Urschi. „Vom trăi şi vom vedea” : Feciorul (S. Haret) M. Şatrov. „Cai albaştri pe pajişte roşie” : Sapojnicova (P. Zavtoni) P. Pancev. „Povestea celor patru gemeni” : Bunicuţa (P. Zavtoni) Ch. Perrault. „Scufiţa roşie” : Pădurarul (S. Haret) G. Gheorghiţă. „Baba Hârca la revelion” : BabaHârca (S. Haret) M. Zoşcenco. „Pagini de teatru” : Adelaida Ivanovna (P. Zavtoni) M. Maeterlinck. ”Daruri înţelepte” : Vânzătoarea (P. Zavtoni), Regele (S. Haret) L. Petruşevscaia. „Lecţii de muzică”: Taisia Petrovna (P. Zavtoni), Ivanov (S. Haret) P. Everak. „A cincea lebădă” : Jâmblea (P. Zavtoni), Pocrovan (S. Haret) V. Alecsandri. „Rusaliile” : Galuscus (S. Haret) I. L. Caragiale. „O scrisoare pierdută” : Zoie (P. Zavtoni), Dandanache (S. Haret) R. Robert. „Opt femei Oghistin” : P. Zavtoni I. Druţă. „Cervus divinus” : Secretara (P.Zavtoni) W. Shakespeare. „Hamlet”: Groparul (S. Haret) G. Urschi. „Testamentul” : Gafinca (P. Zavtoni) M. Zadornov. „Dragul meu ticălos” : Elena Vladimirovna (P. Zavtoni) Moliere. „Căsătorie cu de-a sila” : Ţiganca (P. Zavtoni) Jean Cocteau. „Părinţi teribili” : Ivonne (P. Zavtoni) Benuazitte. „Don Juan” : Doctorul (S. Haret) A. Chiriţescu. „Gaiţele” : Lena (P. Zavtoni), Ianache (S. Haret) Moliere. „Tartuffe” : Doamna Pernelle (P. Zavtoni), Domnul Loial (S. Haret) G. Gorin. „Dragoste pe timp de ciumă” : Seniora Capuletti (P. Zavtoni), Senior Capuletti (S. Haret) A. Ostrovski. „Înţeleptul” : Turuşina (P. Zavtoni), Krutiţchi (S. Haret) L. Rebreanu. „Ciuleandra” : Strajnicul (S. Haret) Mrozec. „Tangoul” : Eugenia (P. Zavtoni) G. Urschi. „Testamentul-2” : Gafinca (P. Zavtoni) 32

• 2003 : • 2004 : • 2005 : •

W. Gamprovici. „Princesa Ivonne” : Regina (P. Zavtoni) H. Ibseh. „Strigoii” : Doamna Alving (P. Zavtoni) C. Colodi. „Pinochio Tartilie” : P. Zavtoni W. Shakespeare. „Romeo şi Julieta” : Doica (P. Zavtoni) REPERTORIUL RADIOFONIC TEATRAL: PAULINA ZAVTONI & SPIRU HARET

1961 : Pe scena Teatrului „Luceafărul”.

1963, aprilie : „Las-că-i bine” de Ana Lupan : În rolul Anuţei – Paulina Zavtoni 1967 : „Pe urmele trădătorului” de G. Vaizenborn. (Spiru Haret) 1969 : ”Al 41-lea”: B. Gorbatov—S. Haret.

1969 : Scenete cu pagini din clasica moldovenească : V. Alecsandri, A. Russo, A. Donici.

(S. Haret.)

1969 : ”Intrigă şi iubire” de Shiller : În rol. : Sophie—P. Zavtoni 1970 : „O seară cu „Luceafărul” 1971 : ”Chiriţa în provincie” de V. Alecsandri : Luluţa - P. Zavtoni ; Leonaş - S. Haret.

1972 : ”Căsătoria” de N. Gogol : Fiocla Ivanovna—P. Zavtoni.

1972 : ”Surorile Ivanov” de A. Arbuzov : Senea—S. Haret ; Marusea—P. Zavtoni.

1972 : ”Pământ” de I. Podoleanu : Ioana—P. Zavtoni ; Petre—S. Haret.

1973 : ”Casa Bernardei Alba” de F. Garcia Lorca : Amelia—P. Zavtoni.

1974 : ”Zile de foc, de apă şi de pământ” de G. Malarciuc : (S. Haret).

1974 : ”Tragedia optimistă” de V. Vişnevschi : Siplâi—S. Haret.

1976 : ”Cu zâmbetul pe buze” : Paulina Zavtoni, Spiru Haret.

1976 : ”Pe unda veselă”—Paulina Zavtoni.

1977 : ”Teatrul radiofonic de miniaturi” : P. Zavtoni, S. Haret.

1977 : ”Stăpânul citadelei” de B. Vasiliev : P. Zavtoni, S. Haret.

1979 : ”Păsările tinereţii noastre” de I. Druţă” : P. Zavtoni.

1979 : ”Ultima zi de concediu” de M. Sergheiev : P. Zavtoni.

1980 : ”Dialog cu arta”—P. Zavtoni.

1981 : ”Scuzaţi, aţi greşit numărul !” de L. Fletcer : P. Zavtoni.

1981 : ”Jocul dragostei şi al întâmplării” de P. Marivaux : P. Zavtoni.

1982 : ”De ziua nunţii” de V. Rozov : (P. Zavtoni, S. Haret.)

1985 : ”Ţiganii” de A. Puşkin : ( S. Haret).

1986 : ”Cai albaştri pe pagişte roşie” de M. Şatrov : Sapojnicova—P. Zavtoni.

1986 : ”Un bilet la „Lacul lebedelor” de A. Pinciuc : (P. Zavtoni).

1986 : ”În luminile rampei”( Zilele artei teatrale uzbece în Moldova)— P. Zavtoni.

1988 : ”În luminile rampei” : Întâlnire cu actriţa Paulina Zavtoni.

1988 : ”Minunea Sfântului Antonie” : S. Haret.

1988 : ”Horia” de I. Druţă : S. Haret.

1988 : Maieştri ai scenei :V. Constantin, P. Zavtoni.

1989 : ”Farmazonul din Hârlău” de V. Alecsandri : S. Haret.

1989 : ”Cu zâmbetul pe buze” (Teatrul unui singur actor) : Paulina Zavtoni.

1990 : ”În luminile rampei” : Ecaterina Malcoci : (Cu participarea P. Zavtoni).

1991 : ”Teatrul „Luceafărul” : Ani de zbucium şi căutări” : Emisiunea 1 : Deceniul de aur : Paulina Zavtoni.

1991 : ”În luminile rampei” : V. Izbeşciuc,V. Constantin. (P. Zavtoni).

33

1991 : ”În luminile rampei” : Cervus divinus la „Luceafărul” sau „Discuţia dramatică despre o comedie tragică” : P. Zavtoni, S. Haret.

1991 : ”BIS !” : Program teatral”Maieştri ai scenei” : E. Lazarev. (P. Zavtoni).

1992 : ”Glumoteca radio” : P. Zavtoni.

1993 : ”Teatrul „Luceafărul” la 30 de ani : P. Zavtoni, S. Haret.

1994 : ”Actori în avanscenă” : P. Zavtoni.

1994 : ”În luminile rampei” : Gh. Pietraru. (P. Zavtoni).

1994 : ”Actori în avanscenă” : E. Todoraşcu. (P. Zavtoni).

1995 : ”Actori în avanscenă : V. Izbeşciuc—P. Zavtoni.

1995 : ”Las’că-i bine” de A. Lupan : P. Zavtoni.

1995 : ”Serata omagială a lui A. Fedco” : P. Zavtoni.

1995 : ”BIS!” : Program teatral: Teatrul ”Luceafărul” - Ani de zbucium şi căutări” : Episodul 2 : „Ursucuri şi căderi.”

1996 : ”BIS !” : Program teatral : ”Spiru Haret : Leonaş cu 10 feţe” : S. Haret, P. Zavtoni.

1996 : ”Actori în avanscenă” : M . Doni. (P. Zavtoni).

1996 : ”În luminile rampei” cu Spiru Haret : (P. Zavtoni, S. Haret).

1996 : ”Jocul de-a divorţul” de M. Badichianu : (S.Haret).

1996 : ”Dragul meu ticălos” de M. Zadornov : Natalia - P. Zavtoni.

1997 : ”O comedie sentimentală” de A. Giloix : (S. Haret).

1997 : ”BIS!”: Program teatral : ”Dinamica tânără” cu P. Zavtoni.

1997 : ”Sclipiri diamantine” : V.Zaiciuc: traiectoria unui salt” (P. Zavtoni) 1997 : ”BIS !” : Program teatral : Artistul V. Zaiciuc : „Traiectoria unui salt” cu P. Zavtoni.

1998 : ”BIS !”: Program teatral : E. Nicula. Amintiri pe frunze care cad... (P. Zavtoni).

1999 : ”Scena : ”Zbor în cosmos” - momente vesele : eseu de E. Nicula” 2000 : ”In memoriam : Spiru Haret” : (P. Zavtoni).

2000 : Scena „In memoriam : V. Apostol”. (P. Zavtoni).

2005 : ”V.Teleucă - 70 de ani” - P. Zavtoni.

2005 : ”În luminile rampei” : S. I. Şcurea - in memoriam”. (P. Zavtoni).

2005 : ”În luminile rampei” : C. Târţău. (P. Zavtoni).

2005 : ”T. Jucov la 55 de ani”. (P. Zavtoni).

2005, noiembrie : ”În luminile rampei”: Paulina Zavtoni pe scenă şi în afara scenei.

2005 : ”În luminile rampei” cu S. I. Şcurea, D. Caraciobanu. (P. Zavtoni).

2006 : ”În luminile rampei” : Ilie Todorov - in memoriam”. (P. Zavtoni).

EMISIUNI TELEVIZATE CU PARTICIPAREA PAULINEI ZAVTONI ŞI SPIRU HARET 1. WDF 707 : “Singur în faţa dragostei”, 1986 2. WDF 10-88 : “Pagini de creaţie”, 1986 3. WDF 10-90 : “Andrei Lupan”, 1987 4. WSF 738 : “Cai albaştri pe pagişte roşie”, 1987 5. WSF 781 : “Păsările tinereţii noastre”, Epizoadele I, II, 1988 6. WSF 788 : “O singură noapte”, Epizoadele I, II, 1988 7. WDF 12-77 : “Viaţa în artă” (V. Izbeşciuc), 1989 8. WSF 14-53 : Teatrul “Luceafărul” la 30 de ani, 1991 9. WDF : “Pe scenă visu-mi-e-împlinit”, 1991 10. WDF 13-61 : “De-ale teatrului”: P. Zavtoni, 1992 11. WDF 11-11 : “Moment poetic”, 1994 12. WSF 582 : “În casa asta uşile se trântesc”, 1994 34

13. WSF 520 : Aldo Nicoley “Bărbatul”, 1995 (spectacol) 14. WSF 787 : “Trei surori” 1995 15. WSF 541 : “Infernul”, 1-6 epizoade 16. WDF 12-53 : Paulina Zavtoni, 1995 17. WDF 5350 : M. Zoşcenco “Pagini de creaţie”, 1995 18. WDF 615 : “Telematinal”, 1996 19. WSF 710 : “Cervus Divinus”, Epizoadele I, II, 1996 20. WDF 681 : “Gr. Rusu”, 1997 21. WDF 705 : “V. Gherloi”, 1997 22. WSF 575 : “Fluturaşii”, 1997 23. WDF : Teatrul “Luceafărul” la 40 de ani, 1999 24. WSF : “Neneaca”, spectacol, 1999-2000 25. -In memoriam : “V. Apostol”, 2001 26. - In memoriam : “C. Constantinov”, 2002 27. WDF 16-73 : “A. Lupan”: (Lectura P. Zavtoni), 2002 28. WDF : Teatrul “Luceafărul” la 45 de ani, 2006 29. WDF : “Portret în timp”, P. Zavtoni, 2006 (I parte) 30. WDF : In memoriam : “Spiru Haret”, 2006 31. WDF : “Russkii dom”, 2006, dec.

ROLURILE, JUCATE ÎN SPECTACOLE, ŞI CARE NU S-AU PĂSTRAT ÎN FONDUL TELEVIZIUNII NAŢIONALE : • • • • • • • • • • • • • • •

judecătoarea Zubrici : în „Alarma” de A. Adamovici (1986).

Ana : „Bătrânii neliniştiţi” de A. Bogomazov.

Tinc : „Primăvara în doi” de A. Burac.

Mirele (S. Haret), Peţitoarea (P. Zavtoni) : în „Proasta” de A. Cehov.

Cinovnicul (S. Haret), Târgoveaţa (P. Zavtoni) : în „Condica de reclamaţii” de A. Cehov.

Nataşa : „Între patru ochi” de A. Galin (1987).

Polina : „O singură noapte” de B. Gorbatov.

Nensi : „Îngerul nopţii” de V. Logaciov.

Prezentatoarea : „Nimic nu se iartă” de V. Logaciov.

Nina : „Cărtuşul alb” de A. Marinat.

Gabriela : „Gabriela” de A. Marinat.

Mama : „Clopotele roşii” de A. Olşevschi.

Ala : „În pofida zeilor” de I.Panfilov.

Nensi : „Intemniţatul de pe Aveniu doi” de Nil Saimon (1981) Soldatul Bâcicov (S. Haret), Inga (P. Zavtoni) : „Stele în luna mai” de A. Socolov.

Filmografie: • • • • • •

Larisa : „Corespondentul vostru special” (regie V. Ghibu, 1987) Luiza : „Omul merge după soare” (regie V. Calic, 1962) Bolnava : „Bărbaţii încărunţesc devreme” (regie V. Gagiu, 1975) Doamna cu evanta i: „Lăutarii” (regie E. Loteanu, 1980) Pasagera : „Tangoul deasupra prăpastiei” (regie I. Talpă, 1996) Mama : „Вот моя деревня” (1986).

35

MARI ARTIŞTI : VOCAŢIA DE A ÎNTRUCHIPA ACTORUL „Când un actor cunoaşte însemnătatea fiecărui ton al glasului său, precum şi a fiecărei încreţituri a feţei sale, iată atunci îşi cunoaşte averea şi e artist...”

(Mihai Eminescu) „Pentru că Dumnezeu a creat lumea, Femeia a creat viitorul, Iar artistul l-a recreat pe Dumnezeu.

Aplăudaţi, vă rog, artiştii!..”

(Ianoş Ţurcanu) “O familie de actori este una deosebit de pasionată, cu capul în nori, cu rolul în cap şi sub cap, cu visul cât viaţa, cu viaţa ca visul…

Spiru şi Paulina au fost o astfel de familie; în primul rând, o familie frumoasă şi în sensul de armonie exterioară, plăcută ochiului, dar şi în sensul unui legământ adânc, de substanţă. Au ştiut să se înţeleagă, să se suporte în sensul frumos şi demn al cuvântului şi la nevoie, să se ierte; să nu aducă teatrul acasă, nici casa să n-o ducă la teatru. Toate erau la locul lor, iar deasupra atoatelor – Dragostea.

Ce altă armonie ai vrea...”

(Eliza Botezatu) PROMOTORI AI RENAŞTERII ARTISTICE – ACTORII : SPIRU HARET & PAULINA ZAVTONI P. Zavtoni: “…Am trecut prin numeroase dificultăţi, dar dacă am învins vijeliile, înseamnă că suntem un teatru viu şi rezistent. Am rămas fideli “Luceafărului”. Actorul care doreşte să muncească în sudoarea frunţii îşi va găsi totdeauna mediul, unde să se poată manifesta ca să nu-şi piardă forma şi capacitatea de transfigurare. Aceasta, după părerea mea, este una din problemele noastre arzătoare – menţinerea atmosferei de creaţie în trupă, a efervescenţei artistice, ca s-o numim astfel…

Consider că noi, cei care am fondat “Luceafărul” contribuim astăzi prea puţin la cimentarea trupei, la modelarea forţelor actoriceşti tinere, pentru că nu ne străduim să le înţelegem năzuinţele.

Dar în valorificarea presei de actualitate, de care avem astăzi stringentă nevoie, trebuie să ne unim forţele, să facem mai vizibil eroicul zilelor noastre…

Actorul, în virtutea profesiei sale, se gândeşte nu numai la rezultatele artistice, ci şi la importanţa social – politică şi etică a muncii cotidiene.”

Despre Spiru Haret: “Cu certitudine, nu există în republică un intelectual care să nu cunoască acest nume. Un nume apropiat şi drag tuturor amatorilor de teatru, un nume cu care îşi asociază tinereţea studenţească numeroşi pedagogi, medici, ingineri, ce şi-au făcut studiile la Chişinău. În acei neuitaţi ani : 1960-1970, tineretul venea în flux continuu la “Luceafărul”, ca să-l vadă pe Spiru Haret în strălucita cohortă a trupei tinere…”

(V. Stoica) [Spiru Haret]…“Avea toată nobleţea neamului oglindită pe chip! Gesturile, ţinuta lui trădau o forţă interioară de învidiat. Frumos pe stradă şi în scenă; senin la înfăţişare şi la suflet…”

“Era unul din actorii iubiţi de toţi regizorii (e caz aparte!), începând cu Ion Ungureanu, mai avându-l alături pe regretatul Caraciobanu în “Arvinte şi Pepelea”, şi încheind cu Boris Focşa…”

(Claudia Partole, Moldova Suverană, 2000, martie)

36

- Paulina Zavtoni: “Cine aspiră cu adevărat, ajunge în teatru. Teatrul este posesiv, gelos şi el cere; sau totul, sau nimic.” “…cred că menirea teatrului e de a-i aduce pe spectatori cel puţin pentru câteva ore într-o altă lume, mai frumoasă, mai bună, mai demnă de trăit… nu e om să nu aibă un vis, o speranţă.

Teatrul este cel care poate da iluzia realizării acestui vis. Teatrul m-a salvat întotdeauna de proza vieţii.” “...Sunt o fire optimistă. Pe lângă faptul că îmi place să visez, îmi creiez mici sărbători, care îmfrumuseţează viaţa mea şi a copiilor mei.” “…firea de spiriduş a lui Spiru Haret... ” (M. Cimpoi) “…Lumea o cunoaşte după zâmbet, după mers, după dicţie perfectă, după timbrul impunător al vocii, în fine, după faptul că e actriţă bună.” (despre P. Zavtoni) (Victor Ladaniuc) - Paulina Zavtoni: “Un actor e o floare, care îmboboceşte, înfloreşte şi se ofileşte. Datoria actorului e să facă imposibilul, dar să nu se ofilească prea repede, să nu-l ofilească nici arşiţele, nici frigul, nici îngheţurile. La fel şi teatrul – el trebuie să fie un sprijin pentru oameni, să le altoiască visul, speranţa. Oamenii mă însufleţesc, vreau să-i însufleţesc şi eu.”

Paulina Zavtoni: “E un mare noroc să fii artist. Când aş mai fi putut să fiu şi regină, şi aristocrată, şi ţărancă, şi slugă, şi revoluţionară, şi peţitoare, şi judecătoreasă… În atâta dramaturgie clasică şi contemporană, universală şi naţională…”

Paulina Zavtoni: “Sculptorul îşi vede sculptura, poetul îşi vede cuvântul scris, pentru noi, actorii de teatru, e important să rămânem în memoria spectatorilor. Când se spune despre om, că trăieşte trei generaţii a lui, a copiilor, a nepoţilor, cred că acest fapt s-ar putea referi şi la actori. În scenă jucau oameni de diferite generaţii. Iar astfel sperăm să ne păstreze în amintirile lor cei care ne-au văzut, ne-au admirat.”

Paulina Zavtoni: “Mă bucură mult faptul că mulţi dintre cei care l-au cunoscut în scenă pe soţul meu – regretatul actor Spiru Haret, mereu şi-l amintesc în diferite roluri, mulţi mă roagă să le povestesc despre el – în special cei tineri. Aceasta, de fapt e ceea ce ţine de memoria teatrului, adică de menţinerea actorului în timp, păstrarea creaţiei lui…”

Paulina Zavtoni: ”…Ce se întâmplă? De ce omului, care stă în sală în întuneric şi priveşte la lumina scenei, unde e actorul care lucrează, acţionează – îi tremură sufletul şi-i curg lacrimi pe obraz ?...” “… îmi i-au îndrăzneala să zic că teatrul este o parte indispensabilă a ceva dumnezeesc…” “… Apropo, de aplauze – în limbajul teatral ar însemna: “Noi suntem împreună!” Deci, noi suntem cu spectatorii şi ei - cu trăirile noastre.”

Paulina Zavtoni: “…prin ce captivează actorul ? - Prin emoţie! Prin emanarea vibrantă a energiei. E într-adevăr o ardere lăuntrică completă exprimată prin vibraţii emotive continue. Şi această ardere se face seară de seară pentru bucuria spectatorului.”

Spiru Haret – „Un actor…

O stea…

O pagină scrisă cu devotament şi dăruire în istoria teatrului naţional“ [Spiru Haret] : «apărea pe scenă vesel şi melancolic totodată ca şi neântrecutul autor de comedii, la contemplativ de reverie… A fost un fin observator al moravurilor epocii, jocul său în aparenţă hazliu şi spontan, ne lasă amprenta amărăciunii şi nostalgiei, actorul manifestând o bună cunoaştere a inimii umane.»

(V. Stoica) 37

- “În orice rol Spiru părea că se distrează, transfigurându-se cu lejeritate şi graţie, fie că juca în piesele lui Moliere sau Alecsandri, Cehov sau Shakespeare, actorul ştia să râdă în hohote, să cânte păşind ţanţoş, rostind câte o glumă sinceră sau forţată, gesticulând cu înflăcărarea cerută de datele rolului – un tânăr din secolul XVIII, un burghez din sec. XIX sau un ştrengar contemporan…”

(V. Stoica, Glasul Naţiunii, 1999, sept.)

- “…Firea maleabilă a actorului Haret are un efect stimulativ asupra partenerului pe care-l preţuieşte, revigorându-i optimismul de transfigurare. Probabil, de aceea a şi fost întotdeauna un actor adorat, aşteptat şi aplaudat de marele public…”

(Adela Călugăreanu, Arta educaţiei, 1998, N 3-4) - “O partitură reuşită suficient individualizată a avut-o P. Zavtoni, artistă emerită. Personajul ei savurează orice bârfă ca pe o “băutură delicioasă…”

(Emil Druc despre spectacolul “Lecţii de muzică” de Iurie Pâslaru) (Lit. şi Arta”, 1987, ian.)

[P. Zavtoni]: “…te am în ochii memoriei în lumini de proiectoare, aureolată de har divin, aşa cum am marea satisfacţie să te văd în toate spactacolele dumitale…”

(V. Ladaniuc) [P. Zavtoni]: “…te tot văd într-o altă ipostază, cu alt suflet, cu suflet de drag de oameni, generos şi gata oricând de risipă în numele acestei iubiri. Fie în teatru, fie în Biblioteca de Arte, fie în alte locuri, popularizezi mereu alte nume, mereu alte talente, mereu alte personalităţi.

Acum însă îţi scriu de dragoste, pentru că dragoste e-n tot ce faci. De dragoste de dumneata, de familia dumitale, de Spiru, care e mereu alături de dumneata, la “Luceafărul” şi despre care spui când e vorba de el, că e cel mai talentat din familia dumitale, de Costel care şi el doboară culmi noi la “A.P. Cehov” şi despre care, când e vorba de el, te corectezi îndată şi declari cu toată convingerea, că anume el e cel mai talentat.”

(V. Ladaniuc) [P. Zavtoni]: “Atât într-o ipostază, cât şi cealaltă, s-a evidenţiat creşterea măiestriei actriţei, stăpânirea mai fermă a mijloacelor de expresie şi intuirea unor accente sociale în configurarea rolului.”

(V. Stoica, Lit. şi arta, 1980, febr.)

Spiru Haret – “O stea care a apus prea devreme…”

(V. Stoica) “Cine l-a văzut pe Spiru Haret în vre-un spectacol, nu l-a mai uitat ! Avea acest actor un fel al său inconfundabil de aşi prezenta personajele, dându-le vigoare, în acelaşi timp păstrându-şi propria virtuozitate. Gesturile, ţinuta lui trădau o forţă interioară de învidiat. Frumos în stradă şi în scenă, senin la înfăţişare şi la suflet, avea toată nobleţea neamului oglindită pe chip” (Claudia Partole, Moldova Suverană, 2000, mart.)

[Spiru Haret] – “Avea un simţ inedit al muzicii şi al ritmului, o deosebită sensibilitate pe care o exprima de fiecare dată în procesul de lucru…”

(Maria Doni, “Flux”, 28 sept., 1999)

38

-

“…faptul că Spiru s-a dedat cu atâta pasiune şi dăruire, din tinereţe, artei şi muncii, i-a ajutat, incontestabil, să devină un actor atât de înzestrat, captivând întotdeauna publicul cu vigurosul şi originalul său talent ”

“Mai toate personajele, cărora Spiru Haret le-a dat o nouă viaţă, sunt de o reală bunătate sufletească, astfel fiind şi el însuşi. Colegii de breaslă i-au apreciat întotdeaina această calitate de rară omenie şi generozitate colegială.”

(V. Stoica) - „Spiru Haret – un actor care s-a bucurat enorm de faptul că este actor. …Şi-a dus crucea cu o seninătate de învidiat. A suportat neliniştile şi durerile acestui teatru.

S-a zbătut eroic pentru o zi mai bună, trăindu-şi plenar Clipa, mai ales când se află în faţa spectacolului… Actor sensibil, prieten de nădejde, camarad bun de glume şi şotii, alături de care te simţeai bine.“ (Larisa Ungureanu, “Lanterna Magică”, 1999) - “Pentru Spiru Haret teatrul înseamnă a fi real în irealitate. Pe scenă, Spiru Haret este întotdeauna în culmea intrigii, a frazei rostite cu tâlc, a replicii fantasmagorice, a flirtului scenic uşor şi impulsiv, este imprevizibil…”

- “…el simte suflarea spectatorului, şi registrul necesar…”

(E. Belâh, “Nezavisimaâ Moldovy”, 1985, mart.)

“Galeria personajelor feminine, interpretate de Paulina Zavtoni, e mult prea variată, evident.

Dar i-a ajuns suflet şi întelepciune să pătrundă în fiecare, făcându-l palpitant şi apropiat nouă.

Paulina s-a deprins să creadă în bine şi să-l facă, fără a aştepta vreo răsplată. Eu tare mă tem de păcat, zice ea, de asta caut să torn lumina în viaţă. Dumnezeu mă ajută în toate pornirile mele…”

- [Paulina Zavtoni]: „Fire complexă şi inteligentă cum mai rar se întâmplă, pare să fie schimbătoare în dispoziţii ca un vânt de primăvară, de o nonşalanţă cuceritoare. Dar iarăşi aş afirma că e o părere, căci dincolo de aparenţe se proiectează o fire interiorizată cu lacrima tremurată în adâncul sufletului”.

(Lora Capiţa) - Paulina Zavtoni este un pedagog de teatru prin vocaţie foarte pronunţată şi astăzi anume această activitate îi prilejueşte cea mai mare satisfacţie profesională.

(Eugen Belâh) [Paulina Zavtoni de la teatrul “Luceafărul”]…“rândunica blândă, zburătoare peste tărâmuri nemărginite ce se învecinează cu soarele arzător. Nu-şi cruţă aripile, chiar cu riscul de a le perpeli…”

-“…optimistă incurabilă, simplă şi optimistă la prima vedere, dar atât de complexă şi imprevizibilă ca fire creatoare, dăruită în plus cu o tinereţe sufletească uimitoare, pune în prim plan Iubirea…”

(Lora Rucan) “ Pe parcursul atâtor ani de neclintită statornicie, de înaltă credinţă faţă de Arta Artelor care este Teatrul, faţă de Cuvântul românesc pe care le-a slujit cu devotaţiune ca o adevărată preoteasă romană.”

“Au poate cineva spune ce înseamnă soarele într-un tablou? Fiindcă e un veritabil curaj solar ca în acest cumplit vacarm contemporan să creşti floare bucuriei dragostei de viaţă de adevăr, de bine şi frumos. Şi este nevoie de multă dăruire de sine, de nemărginire, ca să fii, să meriţi numele 39

de personalitate aşa cum îl merită pe deplin doamna Paulina Zavtoni, această nobilă Femeie, Fiică, Soţie, Mamă, Pedagog şi Artist.

(Agnesa Roşca, Femeia Moldovei, 1996, ian.)

“Paulina Zavtoni, actrită iubită, apreciată mult, cunoscută de generaţii de spectatori de la noi, vine spre lume pe poteci de basm şi legendă, de codru şi izvor, de sărbătoare şi vis, dar şi de lacrimă şi durere, toate chemându-se Viaţă.”

(Lora Capiţa, “Viaţa satului”, 1995, mart.)

Paulina Zavtoni …”îmi plăcea să lucrez cu ea – tânără, zglobie, întotdeauna demnă, ordonată. Pregătire profesională bună, farmec personal, naturaleţe, faţă telegenică…”

(Ala Korkina, “Pacea Civică”, 1993, dec.) “…în toate şi pretutindeni o poartă zbuciumul creaţiei !” “…munceşte fără a se gândi că mai sunt înainte ani, zile, spectacole, emisiuni…”

(Svitchi, Ion-Gheorghe) - “Interpretând rolul unei femei – fluture, o frumoasă şi libertină doamnă cu o inimă fierbinte şi suflet de jertfă, actriţa Paulina Zavtoni s-a integrat organic în fluxurile unei vieţi de boemă, în care ai de toate în afară de senzaţie integrităţii propriei persoane…”

Elenora Vinere despre Paulina Zavtoni în spectacolul televizat “Fluturii” de Aldo Nicolai) Paulina Zavtoni : “Dacă aş juca-o pe soacra cea rea, a lui Ion Creangă, cred că şi ei i-aş implanta calităţi bune. Că doar şi răutatea ei e tot pentru un scop anume, pentru binele feciorilor ei…”

- “…în memoria noastră Paulina Zavtoni rămâne mereu acea Luluţă naivă, zglobie, zvăpăiată din piesele cu Chiriţa, deşi a ajuns până la mama fanatică, extremistă din “Părinţi teribili” de Jean Cocteau, acea mamă, care nu-şi poate ceda feciorul nici fetei iubite a acestuia.”

- (Victor Ladaniuc) Paulina Zavtoni: “Cred totuşi că am avut noroc în toată viaţa. Niciodată nu am cunoscut ce înseamnă să rămâi fără de lucru, nu am împins pe cineva cu coatele ca să mi se dea rolul principal. Întotdeauna am avut un moment de respiro : dacă nu în teatru – la televiziune, dacă nu la televiziune, atunci în sala de cursuri a institutului sau la bibliotecă [de ARTE], unde conduc cenaclul “Melpomena”. Şi întotdeauna am ceea ce îmi doresc – contact cu spectatorul meu, căruia îi sunt sincer recunoscătoare pentru fericirea de care am avut parte în viaţă. Fără sprijinul lui nu aş fi prins pasărea măiastră a fericirii mele (Pământ şi Oameni, 1997, mart) - “Teatrul “Luceafărul” – “…l-am dorit un teatru, în care am întra de fiecare dată descoperiţi, un templu, după uşile căruia ne-ar aştepta revelaţia…”

(Valentina Tozlovanu, Femeia Moldovei, 1973, Nr 3) Paulina Zavtoni: “Vreau ca femeile noastre să simtă întotdeauna privirea ochilor iubitori, care le este atât de necesară. ” (Curierul de seară”, 1991, apr.)

Paulina Zavtoni: “Cuvântul e un mijloc important de răspândire a culturii, un instrument de comunicare între oameni, cu ajutorul căruia menţinem frumuseţea şi puritatea limbii…

40

…Omul gândeşte în cuvinte. Deci, cu cât mai corect îşi va formula gândul, cu atât mai clar se va exprima. Iar actorul va rosti mai clar textul în scenă… Toate artele ce ţin de vorbirea orală (teatrul, estrada, radioul, televiziunea) au misiunea de a propaga norme unice de pronunţare literară,… să insufle oamenilor dragostea pentru limba română, pentru frumuseţea şi sonoritatea ei, s-o păstreze curată, s-o păzească de gunoiul parazitar ce persistă încă, cu părere de rău, în vorbirea noastră; să urmeze cu sfânţenie spusele marelui Mihai Eminescu: “Când un actor cunoaşte însemnătatea fiecărui ton al glasului său, precum şi a fiecărei încreţituri a feţei sale”, iată îşi cunoaşte averea şi e artist…”

Paulina Zavtoni: “E păcat că rămân puţine urme după ce actorii de teatru se strecoară în lumea umbrelor. Când pleacă un pictor se păstrează pânzele sale, în urma trecerii din viaţă a unui scriitor – cărţile, iar de la actori ce rămâne? Doar vocea în înregistrări radio sau spectacole televizate …

(Limba română, 2003, Nr 4 - 5) Paulina Zavtoni: “Întotdeauna optez pentru scriitorii cu mesaje profunde, sentimente alese.

Pentru că viata nu e numai cântec şi bucurie, ea înseamnă şi răni adânci pe care omul le simte, le trăieşte…”

- «Пару Капулетти (акtеры Паулина Завтони и Спиру Харет) отличает пластическое изящество и комедийная легкость» (Ариадна Червинская, «Независимая Молдова, 1999, март) - Паулина Завтони – настоящая звезда нашего искусства, обаятельная собеседница и жажду–щая новых ролей актриса. Неумирающая жажда сцены – не овации, не цветов , а просто бытия, где всё мило – от читки ролей, застольных репетиций, сдачи и волнуюшего праздника премьеры” (Алла Коркина, «Гражд. Мир», 1993, дек.)

- Театр для Спиру Харет – это значит быть реальным в и реальном. (Е. Белых) - “Маэстро сцены Спиру Харет: Широко открыты темные глаза, всегда чуть иронический голос, великолепный торс, прекрасная манера одеваться. Ну и конечно же, как всегда перед репетициями, в окружении “созвездия” лучафэрских актеров: выдавал очередной анекдот, байки или хохму.” (Е. Белых) - “Публика всякий раз оказывала радужный прием актеру Спиру Харет, исполнителю роли Леонаша Ярко, с необыкновенным темпераментом разыгрывает Леонаш - Харет пять ролей, наделяя каждый своим специфическим характером и соответственно меняя костюмы. Уже в который раз демонстрирует широкий диапазон своего дарования…”

- (D. Караман, Молodёжь Молдавии, 1969) - “Глядя на амурные игры ее сценических героинь, саму актрису хочется увести прямо со сцены… она любит страшные сцены и строит их в изобилии…” (Е. Белых)

41

&&&

A existat un anume demnitar, Care a pus o întrebare: „Ce-şi mai doresc şi artiştii ăştea?”

Să fie aplaudaţi, domnilor!

Pentru că Dumnezeu a creat lumea, Femeia a creat viitorul, Îar artistul l-a recreat pe Dumnezeu.

Aplaudaţi, vă rog, artiştii!...

Ianoş Ţurcanu

42