Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaş cumpănită; Eşti ca o floare, anume înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis...
Costin, Miron. Letopiseţul Ţării Moldovei / Miron Costin. – Bucureşti : Minerva, 1975. – 312 Letopisețul Țării Moldovei este un document foarte prețios pentru istorici, fiindcă Miron Costin, continuând letopisețul lui Grigore Ureche, cuprinde povestirea istoriei Moldovei de la Aaron Vodă(1595) la Dabija Vodă (1661). Letopisețul s-a păstrat în 49 de copii, între care trei variante în alte limbi (latină, greacă, franceză). Manuscrise cuprinde prezentarea a 66 de ani din istoria Moldovei, timp în care se succed la tron 22 de domnitori. Această cronica a fost tipărită pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852. Este un document de epocă, dar şi o frescă narativă despre o istorie crudă, despre moravurile politice, despre tragedia Moldovei. Letopiseţul este împărţit în 22 de capitole neîntitulate, iar acestea în paragrafe, numite ”zăciale”, şi cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei țării.
345 ani
315
Cantemir, Dimitrie. Istoria ieroglifică / Dimitrie Cantemir. – Chişinău : Știinţa, 2016. – 399 p.
ani
Istoria ieroglifică este operă elaborată de Dimitrie Cantemir între anii 1703-1705, este un roman alegoric, un pamflet politic, o fabulă și un esesu filozofic, fiind printre puținele opere scrise în limba romna. Opera îmbină așadar mai multe specii și genuri literare precum și o gamă largă a modalităților de expunere, cum ar fi: narațiunea, monologul artistic, proza litircă, fraza rimată în interiorul textului, descrierea etc. Deși greoaie la lectură din cauza frazei latinești care era atât de familiară autorului, opera are o importantță deosebită, fiind considerată de către Geogre Calinescu singura operă literară viabilă din perioada veche. Subiectul este alcătuit din 12 parti.
Andersen, Hans Christian. Degeţica / Hans Christian Andersen. – Chişinău : Silvius Libris s. a. – 20 p.
Cine n-a auzit de Degețica? Unul dintre cele mai cunoscute basme ale lui Hans Christian Andersen vorbește despre valori precum bunătatea, loialitatea și prietenia. Titlul cărții este dat de personajul principal, Degețica, o fetiță de o statură foarte mică. Atât de mică încât încape în petalele unei flori. De fapt, ea s-a și născut din petalele unei flori. Dacă vreți să vă amintiți de copilărie printr-o lectură relaxantă, care să vă lase o impresie plăcută sau dacă aveți copii și vreți să le faceți o bucurie, vă recomandăm această poveste. Copiii se vor familiariza cu valorile morale, în timp ce vor urmări cu sufletul la gură peripețiile Degețicăi.
185 ani
180
Negruzzi, Constantin. Alexandru Lăpuşneanul / Constantin Negruzi. – Craiova : Hyperion, 1996. – 136 p.
ani
Alexandru Lăpunșeanul este cea mai valoroasă nuvela istorică, neîntrecută până acum. Sursa de inspirație a constituit-o Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche, capitolul Când au omorât Alexandru Voda 47 de boiari. În câteva pagini sunt concentrați cei cinci ani (1564-1569) al celei de a doua domnii a lui vodă Lăpușneanul în Moldova. Privită în profunzime și în esențialitatea ei strictă, nuvela închide idei și categorii existențiale care o scot din limitele temporale, asigurându-i perenitatea: Destin, Vină, Pedeapsă, Răscumpărare. Structural, nuvela este alcătuită din patru capitole, cu tot atâtea motto-uri: · „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” · „Ai să dai sama, doamnă!” · „Capul lui Moțoc vrem…” · „De mă voi scula, pre mulți am sa popesc si eu…” Cu un excepțional talent artistic, autorul a îmbinat în nuvelă un ascuțit simț al istoriei cu taina pătrunderii psihologice.
Lermontov, Mihail. Un erou al timpului nostru / Mihail Lermontov. – Iaşi : Polirom, 2015 – 206 p. În prefaţa lucrării, Lermontov a ţinut să precizeze statura simbolică a personajului său: „Eroul timpului nostru, stimaţii mei domni, este întradevăr un portret, dar nu al unui singur om: este un portret compus din viciile întregii noastre generaţii, în deplina lor dezvoltare”. Pechorin întruchipează superficialul secolului XIX, în special în literatura rusă. Egoist, nihilist, melancolic cu accese de cinism, mai mereu plictisit la culme, Pechorin are tot timpul un plan de seducţie: „Mă întreb deseori de ce încerc atât de mult să câştig dragostea unei femei pe care nu am intenţia de a o seduce şi pe care nu aş lua-o niciodată de nevastă”. Sună cunoscut pentru aproape orice bar din mileniul trei, nu-i aşa? Aşadar, manipulatorul fără scop precis, detașat, dornic doar de a „bifa” cuceriri de care se plictisește imediat are un corespondent clasic în literatura rusă de calibru.
180 ani
170
Russo, Alecu. Cântarea Românie / Alecu Russo. – Bucureşti : Garamond, 1997. – 135 p.
ani
Cântarea României este un poem în proză, scris sub formă de versete, a fost publicat pentru prima dată în revista „România viitoare” (publicația emigranților români la Paris), în anul 1850. Scrisă inițial în limba franceză, opera a fost tradusă în română de către Nicolae Bălcescu. Cinci ani mai târziu, în anul 1855, poemul apare în „România literară”, revista lui Vasile Alecsandri. Opera cuprinde șaizeci și cinci de versete, pe parcursul cărora este relatată istoria țării noastre. Prin înfățișarea unei serii de tablouri, autorul accentuează frumusețea și bogățiile țării noastre. Aceasta, deși bogată, contrastează puternic cu sărăcia locuitorilor ei. România este descrisă asemenea paradisului, după o perioadă de pace: „cerul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tânăr... câmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decât putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile...”. Cu toate acestea „aerul se tulbură”, iar deasupra țării de adună nori întunecați...
Carroll, Lewis. Alice în Ţara Minunilor/ Lewis Carroll. – Iaşi : Sedcom Libris, 2007. – 100 p. „Alice în Țara Minunilor” este o poveste scrisă sub forma unui roman, al cărei autor este Lewis Carroll (pe numele său real, Charles Lutwidge Dodgson). Povestea a fost inventată pentru Alice Liddell, o fetiță care se afla, din când în când, în grija scriitorului. Opera se împarte în doisprezece capitole, primul fiind intitulat „În vizuina iepurelui”. În expozițiune, facem cunoștință cu personajul principal, o fetiță pe nume Alice, precum și cu sora acesteia, care dispare, însă, repede din cadrul narațiunii. Aceasta se întâmplă fiindcă Alice, plictisită și toropită de căldură, se entuziasmează brusc la vederea unui iepure alb cu ochii roșii care trecea în goană pe lângă ea. Mânată de curiozitate, Alice îl urmărește pe curiosul personaj până ce decide să-l urmeze în vizuina lui.
155 ani
145 ani
Verne, Jules. Insula misterioasă / Jules Verne. – Bucureşti : Andreas, 2013. – 174 p.
Insula misterioasă rămâne una dintre cele mai extraordinare aventuri semnate de Jules Verne, opera este o fantezie civilizatoare. Această carte este despre 5 oameni: inginerul Cyrus Smith, ziaristul Gedeon Spillet, marinarul Pencroff și nepotul sau, Herbert, împreună cu negrul Nab, slujitorul lui Smith, și câinele Top, care se prăbușiseră pe o insula pustie, cu balonul. Cu toții locuiseră în orașul Richmond, oraș care fusese închis pe timpul războiului civil și astfel au plecat cu balonul. Acesta fusese pregătit dinainte pentru orice eventualitate. Dar din păcate a fost sfâșiat de vânt pe când era deasupra oceanului, iar echipajul a ajuns cu greu pe insula numita apoi de ei „Lincoln”. Aceștia și-au găsit și un adăpost într-o peșteră pe care au numit-o „Casa de Granit”. Au construit apoi un ascensor pentru a ușura urcarea în peșteră.
Creangă, Ion. Soacra cu trei nurori / Ion Creangă. – Chişinău : Asociaţia "Cartea", 1996. – 13 p. În această poveste este vorba despre o babă lacomă care avea trei feciori. Când a venit timpul ca băiatul cel mare să își caute o mireasă, baba avea deja una pentru el. Băiatul o acceptă. Baba o punea să facă tot felul de treburi și îi spunea că are un ochi la ceafă și vede tot ce se întâmplă. Situația s-a repetat și cu fratele mijlociu. Numai cel mic și-a ales singur nevasta. Fata cea mică le-a întors pe cele două împotriva babei. Acestea au plănuit să scape de ea. Au izbit -o cu capul de toți pereții. Baba era pe moarte. Chiar atunci au venit dintr-o călătorie cei trei soți. Înainte să moară, soacra a arătat cu degetul către cele trei nurori și spre răsărit, apoi spre apus, pe urmă în mijlocul casei, locurile unde fusese lovită de ele. Fii plângeau și nu puteau înțelege semnele mamei lor. Atunci nora cea tânără le-a spus că fiul cel mijlociu să ia casa din miazăzi, cel mare casa din miazănoapte, iar cel mic să rămână aici. Așa a murit soacra cu trei nurori.
145 ani
135
Twain Mark. Aventurile lui Huckleberry Finn / Mark Twain. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2011. – 397 p.
ani
În această carte este vorba despre prietenul lui Tom Sawyer, Hucleberry Finn. După ce cei doi au găsit comoara, o văduvă l-a adoptat pe Huck. L-a învățat bunele maniere, ce este bine și ce este rău, dar băiatul nu se simțea în largul lui. Voia să fie propriul său stăpân. Așa că a fugit de acasă. Și-a făcut o plută, și dus a fost. A navigat până a găsit o insulă unde a rămas. De atunci în colo aceasta avea să fie casa lui. Trecură zile, săptămâni, ba chiar luni și toți îl credeau pe Huck mort. Într-o zi, pe insulă, băiatul se întâlni cu Jim, negrul sorei văduvei care îl adoptase. Negrul se bucură să îl vadă pe Huck, iar el de asemenea. Îi explică faptul că a auzit-o vorbind despre plecarea lui în sud. Așa că a fugit. Jim i-a mai spus că trebuie să fie atenți, căci văduva a pus o recompensă pe el. La finalul cărții, mătușa Sally îl adoptă pe Huck, iar acesta rămâne cu Jim. Aceasta este una din cele mai frumoase cărți! Citiți-o!
Wells, Herbert George. Maşina timpului / Herbert George Wells. – Bucureşti, Chişinău : David : Litera, 1997. – 300 p. Una din temele preferate ale genului SF, călătoria în timp, este abordată de Herbert Wells în nuvela Maşina Timpului. Ceea ce m-a încântat cel mai mult la lectură a fost personajul principal, curajosul Explorator al Timpului care se avântă în viitor, în anul opt sute două mii şapte sute unu. Dornic să exploreze necunoscutul, entuziasmat de creaţia sa miraculoasă, Maşina Timpului, personajul te duce cu gândul la Doctor Who, care călătorea în a sa cabină telefonică din aceeași poftă pentru imprevizibil şi aventură. A doua nuvelă din volumul Maşina Timpului, Insula doctorului Moreau, pune şi ea o problemă importantă, dar de data aceasta, fără legătură cu tehnica, ci cu posibilităţile biologiei. Naufragiatul Edward Prendick este salvat de misteriosul Doctor Moreau şi de asistentul său Montgomery, şi ajunge să cunoască îngrozit felul în care se pot forţa limitele biologiei. Volumul Maşina Timpului se poate dovedi o lectură pe cinste pentru fanii SF sau pentru cei care vor să se iniţieze în acest gen.
125 ani
100 ani
Rebreanu, Liviu. Ion / Liviu Rebreanu. – Bucureşti : Litera : Jurnalul Naţional, 2014. – 475 p.
Romanul „Ion”, publicat de către Liviu Rebreanu în perioada interbelică, reprezintă o capodoperă incontestabilă a literaturii române, acesta înfăţișând într-o manieră realistă universul satului ardelenesc din primele decenii ale secolului al XX-lea. Fiind un roman realist și obiectiv, „Ion” dezvoltă tematica rurală, punând accent pe latura socială, mai exact, pe influenţa pe care societatea o are asupra individului. Începutul romanului plasează acţiunea într-un spaţiu real, reperabil pe hartă. Intrarea în spaţiul ficţional este realizată prin urmărirea drumului de ţară care conduce cititorul în satul Pripas. Toponimele menţionate cu această ocazie (Bistriţa, Jidoviţa etc.) au rolul de a crea impresia de adevăr, Rebreanu, ca autor realist, înregistrând cu precizia unei camere de filmat o serie de amănunte notabile. Crucea de tinichea ruginită pe care este răstignit Hristos stă la intrarea în lumea satului, anticipând astfel soarta tragică a personajelor.
Topîrceanu, Gheorghe. Rapsodii de toamnă / Gheorghe Topîrceanu. – Bucureşti : Ed. Ion Creangă, 1988. – 30 p.
100 ani
Poemul „Rapsodii de toamnă” a fost scris de George Topîrceanu, un poet, prozator și publicist român. Opera este inclusă în volumul „Balade vesele şi triste”. Opera aparține genului liric, prima parte a acesteia corespunzând speciei pastelului, întrucât prezintă un tablou din natură, în timp ce, spre final, poemul se apropie mai degrabă de specia elegiei, fiindcă tonalitatea umoristică de dinainte devine melancolică și tristă. Tema operei este reprezentată de natură, și mai ales de schimbările petrecute în cadrul acesteia odată cu sosirea toamnei. Poemul înfățișează lumea păsărilor, a animalelor, a insectelor și a plantelor asemenea unei societăți, necuvântătoarele fiind asemănate cu ființele umane. Astfel, la auzul veștii despre anticiparea venirii toamnei, natura întreagă se neliniștește, plantele și insectele fiind personificate în cadrul unei analize sociale realizate cu ajutorul analogiilor. Poemul este structurat în cinci tablouri, fiecare dintre acestea înfățișând un segment diferit al lumii necuvântătoarelor...
90 ani
Petrescu, Camil. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război / Camil Petrescu. Bucureşti : Curtea Veche : Jurnalul Naţional, 2009. – 365 p.
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos. Următoarele capitole ale romanului îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial, acesta se simte măgulit de devotamentul fetei. Situația se schimbă odată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o mare parte din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. Protagonistul observă acțiunile lor cu calm și o lipsă de interes care o frapează, inițial, pe soția lui, care îl apără înfocată. El dezaprobă ceea ce numește „dat din coate” și, la sfârșitul unui parastas jenant, renunță la partea de avere cerută de restul familiei.
Sadoveanu, Mihail. Baltagul / Mihail Sadoveanu. – Bucureşti: 100+1 Gramar, 1996, Bucureşti : S.C. Polsib SA Sibiu, 1996. – 158 p.
90 ani
Mihail Sadoveanu ne-a lăsat o opera vastă cu o tematică diversă: viată celor mulți și necăjiți. Apărut în 1930 romanul Baltagul este considerat o monografie a satului tradițional românesc deoarece prezintă aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare. Datele din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii și tradițiile populare românești. satului moldovenesc la începutul secolului XX. Acest roman preia nucleul epic al baladei Miorița, pe care-l transformă într-o narațiune densă, cu 16 capitole, având în centrul ei tema căutării și a cunoașterii adevărului. Baltagul a fost considerat de unii critici ca fiind un adevărat roman polițist în care se investighează un caz de dispariție, descoperindu-se o crimă și depistându-se și pedepsindu-se făptuitorii. Punctul de plecare al romanului îl constituie crima din balada „Miorița”, în care un baci moldovean este ucis de doi confrați, unul ungurean și altul vrâncean, pentru a fi prădat de turme.
Bogza, Geo. Cartea Oltului / Geo Bogza. – Bucureşti : Minerva, 1976. – 312 p.
75 ani
În vara anului 1939, în forfota, nesiguranța de dinainte de război, Bogza pleacă într-o călătorie cu bicicleta, de-a lungul Oltului. Din 1941, reportajele ce urmau să devina „Cartea Oltului” au fost publicate în ”Revista nouă”. Geo Bogza a scris sute de pagini, dense, încărcate de lirism, istorie, geografie, întâmplări, destine umane, dedicate unui râu. A însoțit Oltul, de la izvoare și până la vărsarea în Dunăre trăindu-i viața zi de zi și noapte de noapte, pentru a transforma experiența călătoriei în text literar. Geo Bogza surprinde esențialul și senzaționalul din situații aparent obișnuite. El vede cu ochi de reporter expert, simte cu inima de poet și scrie cu mână de maestru. Jurnalul de călătorie devine un memorabil poem în proză.
Râul Olt
Lindgren, Astrid. Pippi Șoseţica / Astrid Lindgren. – Bucureşti : RAO Publishing international, 2007. – 188 Pippi Șosețica este o carte foarte amuzantă pe care o recomandăm tuturor. Este o poveste despre o fetiță tare năzbâtnică, puternică și foarte inteligentă. Pippi face doar ce vrea ea și nu respectă regulile altor oameni. De exemplu, în capitolul despre picnic, Pippi intră într-o băltoacă pentru a-și scoate pantoful, dar înainte să iasă, își bagă și capul sub apă ca să nu mai fie nevoie să meargă la frizer, zice ea. Este amuzantă și când spune tabla împlutirii în loc de tabla înmulțirii, când își scrie invitațiile de ziua ei sau atunci când îi agață în copac și în gard pe băieții cei răutăcioși care chinuiau un băiețel. Când doarme, Pippi își ține picioarele pe pernă și capul sub plapumă. Pippi știe să facă lucruri neobișnuite pe care alți copii nu le pot face: poate să ridice calul pe verandă, să facă noduri de tot felul, să muște din ciuperci otrăvitoare fără să pățească nimic, să-și bea ceaiul în copac, să danseze polca, să meargă pe sârmă, în plus are și o ladă plină cu bani de aur....
75 ani
40 ani
Preda, Marin. Moromeţii. Vol. 1 / Marin Preda. – Bucureşti : Cartex Serv, 2006. – 303 p. Preda Marin. Moromeţii. Vol. 2 / Marin Preda. – Bucureşti : Cartex Serv, 2006. – 395 p.
Tema predilectă a operei lui Marin Preda este cea rurală, reprezentată de satul românesc din Câmpia Dunării, supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, ilustrat prin familie, țărănime şi drama ei istorică, pe care scriitorul o defineşte printr-un conflict violent cu ordinea socială şi ideologică a realităţilor vremii. Valoarea de excepţie a Moromeţilor constă în densitatea epică, în profunzimea psihologică şi în problematica inedită a satului românesc ante şi postbelic, surprins la răspântia dintre două orânduiri sociale. Autorul a exprimat concepţia paternităţii din două unghiuri: unul al tatălui, Ilie Moromete, trădat de cei trei fii mai mari şi altul al lui Niculae, nedreptățit de tatăl său, dar care trăieşte un sentiment de vinovăţie după moartea acestuia.
Preda, Marin. Cel mai iubit dintre pămînteni. Vol. 1 / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Marin Preda, 1993. – 462 p. Preda Marin. Cel mai iubit dintre pămînteni. Vol. 2 / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Marin Preda, 1993. – 428 p. Preda Marin. Cel mai iubit dintre pămînteni. Vol. 3 / Marin Preda. – Bucureşti : Ed. Marin Preda, 1993. – 319 p.
Cel mai iubit dintre pământeni este ultimul roman scris de Marin Preda. Romanul este o frescă a României „socialiste” și prezintă orori din epoca dintre 1945 și 1964. Cartea, deloc conformistă, a fost publicată sub presiunea prestigiului literar și social al autorului dar și datorită aptitudinii prozatorului de a crea parabole epice complexe care ocoleau sau depășeau barajele cenzurii. În epoca lui Nicolae Ceaușescu, perioada anterioară putea fi criticată în detalii dar nu și în esență, fiindcă ea fusese perioada în care se formaseră și activaseră responsabilii politici principali, inclusiv Nicolae Ceaușescu. Tocmai aici se află valoarea socială a romanului, care atacă esența epocii: o lume „plină de dipsomani, parchinsoniști și torționari", adică de bețivi, bolnavi și călăi”, din care la un moment, disperat, personajul principal, Victor Petrini, ar vrea, să fugă, împreună cu iubita sa, spre munți. Capodopera scriitorului în trei volume este centrată în jurul vieţii filosofului Victor Petrini, un fost deţinut politic care este obligat să cunoască mediile cele mai joase, mai umile, devenind, printre altele, chiar liderul unei echipe de deratizare...
40 ani
Adresa noastră: bd. Mircea cel Bătrîn nr. 7 Telefon: 022331143 E-mail: bibliotecatransilvania@gmail.com