Orice om e o carte în devenire Neamul nostru e condamnat să iubească. El nu s-a raportat niciodată la lume, ci a raportat lumea la el.
Poetul, de o rară factură psihologică şi lirică, s-a născut în satul Codreni, Căinari, pe 15 iulie 1948. Tată, era țăran cu bibliotecă, iar mama se trăgea dintr-o familie cu rude preoţi, de unde şi evlavia poetului, dragostea lui de ţară şi de neam şi predilecția aparte pentru lucrurile sfinte. Şi-a făcut studiile superioare la Facultatea de litere a Universității de Stat, apoi a fost angajat în calitate de redactor la Redacţia Tineret a Televiziunii din Chișinău, a fost şef de secţie Poezie şi critică la revista Uniunii Scriitorilor Nistru, redactor-şef la revista Orizontul, din 1986 – redactor-şef al săptămânalului Literatura şi arta. A fost deputat în Parlament şi un luptător ardent pentru statalitate şi valorile naționale, deținând şi funcția de Președinte al Asociației Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă din Republica Moldova. Adevărat patriot al neamului său, a studiat pe lângă materiile legate de profesie, istoria Moldovei şi a scris mai multe cărţi, ce arată nu doar istoria literară, ci şi personalitățile care au făcut istoria Moldovei, personalități marcante, notorii, nu doar de talie naţională, ci şi europeană, internațională. Fiind un spirit activ, a menţinut vie flacăra din inimile oamenilor de bună credință pentru păstrarea, valorificarea şi perpetuarea celor mai de seamă valori naționale. În literatură a debutat cu volumul Ochiul al treilea, titlu care se va extinde asupra întregii generații din anii 70 care a promovat esteticul, maximalismul etic şi afirmarea identității naționale. A publicat numeroase culegeri de versuri: Apă neîncepută, Zugravul anonim, Aripă sub cămașă, Dreptul la eroare, Lacrima care vede, Oul de piatră, Fotograful de fulgere, Cerul lăuntric, Tăceri asurzitoare, Doruri interzise etc. Aportul poetului la cultura națională este unul
enorm, publicistica sa de ultimă oră revigorând ca şi mai înainte rezervele sufletești ale semenilor pentru care manifestă cea mai aleasă dragoste. Nicolae Dabija a marcat o generaţie de creaţie care a venit în momentul de luptă pentru cultură, în momentul când poporul avea nevoie de un al treilea ochi prin care să descopere adevărul. În vreme de cumpănă națională, când homo sovieticus amenința să topească identitatea popoarelor într-un imperiu roșu, scriitorul a reuşit să străbată graniţele imperialiste şi să se conecteze la un alt univers, a reuşit să străbată calea pe care au dibuit-o şi pe care i-au orientat generaţiile anterioare. Astăzi Nicolae Dabija este considerat unul dintre comorile literare ale literaturii noastre, iar laurii acestui calificativ au fost obţinuţi cu multă muncă, cultură, credinţă şi curaj literar. Generaţiile actuale de scriitorii datorează multe acestui om de cultură, care a folosit rebeliunea tinereţii pentru o cauză nobilă, pentru cauza identităţii, limbii şi culturii noastre.
Echipa bibliotecii „Transilvania” vă felicită cu împlinirea frumoasei vârste, sănătate şi noi împliniri literare! Tema pentru acasă: (roman) / Nicolae Dabija. – Iaşi: Princeps Edit, 2009. – 374 p. Romanul de fată este o scriere despre regăsirea de sine, e un roman percutant, profund, despre ființarea în timp şi spațiu a unui personaj aflat într-o situaţie tragică, dar prin biografia căruia poate fi recuperată în istorie. Romanul „Tema pentru acasă” este apropiat de profunzimea ideatică a unor autori precum Dostoievski, Borges sau Bulgakov, purtând o marcă originală a unui mare prozator de limbă română.
Reparatorul de vise: antologie de versuri / Nicolae Dabija. – Chișinău: Cartier, 2016. – 256 p. Nicolae Dabija este un elegiac împătimit, un melancolic luminos, deloc resemnat, cu o mare disponibilitate retorică. Declară că scrie poemele cu o pană de înger și că în poeme – care nu sunt decât peisaje ale sufletului – lucrurile sunt văzute cu al treilea ochi, acela care vede nevăzutul. Cert este că basarabeanul Nicolae Dabija, redactorulșef al curajoasei reviste Literatura și arta scrie bine și, la nevoie, schimbă elegia în pamflet politic. Hoţii de speranțe / Nicolae Dabija. – Bacău: Vicovia, 2009. – 303 p. Cartea Hoții de speranțe face parte din categoria Istoria Românilor. Faptul, că la Chișinău, există Nicolae Dabija și există oameni ca Nicolae Dabija devine în pofida timpurilor de pustiire pe care le trăim, un semn din ce în ce mai acut de reviriment național. Dabija face parte dintr-o generație divina de scriitori care s-au identificat până la jertfă cu neamul lor și cu aspirațiile lui sugrumate de dublă opresiune naționala și ideologică.
Cerul lăuntric / Nicolae Dabija. – Chișinău: Litera, 1998. – 319 p. Este volumul care reprezintă nu numai cultura română dar şi în condiţii egale de difuzare şi comentare, se poate impune şi pe plan european. Precum un cerc cu centrul în afara sa, Precum o secundă în care încape Vecia, Precum un cer născocindu-și propria Stea – P o e z i a.
Nu vă îndrăgostiți primăvara: (nuvele) / Nicolae Dabija. – Chişinău: Editura pentru Literatură şi Artă, 2013. – 210 p. Apariția acestui snop de nuvele e asemenea îngerului coborât pe pământ, învestit cu harul de a ne lumina mințile, de a ne purifica cugetul, de a ne ghida faptele în această lume a banalităților. Ea, CARTEA, e ca o binecuvântare pentru conștiința căreia îi este teamă să renască primăvara. Autorul prin acest titlu provocător, de fapt, a încercat să ne reînnoiască atitudinea noastră, a cititorilor, fată de cei din jurul nostru, să ne îndemne să privim lumea cu alți ochi, să fim mai precauți la faptele pe care le săvârșim la credința pe care o purtăm în suflet, aidoma reînvierii naturii în timp de primăvară. Or, ce poate fi mai frumos primăvara, decât dragostea pentru tot ce natura ne-a hărăzit să admirăm și să iubim?
Harta noastră care sângeră: la est de vest / Nicolae Dabija. – Craiova: Fundația „Scrisul românesc”, 2001. – 380 p. Textele din prezentul volum sunt preluate din revista săptămânală Literatura şi Arta din Chişinău şi poartă semnătura reputatului scritor.
Libertatea are chipul lui Dumnezeu: (Basarabia astăzi). – Craiova: Scrisul Românesc, 1997, Craiova: Tip. de Sud, 1997. – 268 p. Nicolae Dabija este o vie dovadă că Basarabia n-a murit şi n-are când să moară. Grigore Vieru „Rugă – cântec, rugă – plânset, rugă – blestem, (naivă, credulă, nebună) de aed care speră cu un poem ce-ar putea face lumea mai bună.”
În căutarea identității: istoria neamului românesc din Basarabia povestită pentru elevi / Nicolae Dabija. – Bucureşti, Chişinău: Litera Internaţional, 2002. – 469 p. Dar îi cunoaștem? Știm faptele lor? Le apreciem la justa valoare ? Iată întrebările la care încercă să răspundă această carte. În paginile ei autorul sa străduit să scoată la lumină momentele înălțătoare ale istoriei noastre, ca lumina acestora- odată depusă în sufletele cititorilor să-i poată însoți, ca un sprijin şi un îndemn de demnitate de-a lungul vieți.
Doruri interzise: (versuri) / Nicolae Dabija. – Bucureşti, Chişinău: Litera Internaţional, 2003. – 624 p. Lucrarea data este o plansetă de versurii al unui univers în care dispare materialitatea şi obiectivitatea, findcă totul se înfrăgeşte, înfloreşte şi înmugureşte. Livada de piersici Dimineaţa, când luceferii sunt grei de melancoliile humiii, eu umblu printre piersicii mei ca un istoric printre faptele lumii. Primăvara devreme, când pomii încă dorm şi pare – zărit din podgorie – soarele o piersică uitată în pom: aici îmi fac din banalitate o glorie.
Aripă sub cămaşă: (versuri) / Nicolae Dabija. – Iaşi: Junimea, 1991. – 142 p. Cât trăim pe acest pământ Cât trăim pe acest pământ Mai avem un lucru sfânt, O câmpie, un sat natal, O clopotniţă pe deal. Cât avem o ţară sfântă, Şi un nai care mai cântă, Cât părinţii vii ne sunt Mai există ceva sfânt. Cât pădurile ne dor Şi avem un viitor Cât trecutu-l ţinem minte Mai există lucruri sfinte. Cât Luceafărul răsare, Şi în cer e sărbătoare, Şi e pace pe pământ, Mai există ceva sfânt.
Domnia lui Ştefan cel Mare / Nicolae Dabija. – Chişinău: Universitas, 1991. – 128 p. Cartea „Domnia lui Ștefan cel Mare” e o viziune a poetului N. Dabija asupra vieții și a faptelor lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Este o carte nu doar despre marele nostru voievod, e o carte despre istoria noastră, despre noi toți. Tradiția orală spune că Ștefan cel Mare a domnit 47 de ani, a purtat 47 de războaie și a ctitorit 47 de biserici și mănăstiri. A urcat pe tronul țării la 12 aprilie 1457 și după ce a purtat cu destoinicie coroana de Domn al Moldovei, apărându-și libertatea și integritatea vreme de aproape jumătate de secol.
Pe urmele lui Orfeu: Eseuri / Nicolae Dabija. – Chişinău: Hyperion , 1990. – 352 p. Apărută în atmosfera sufocantă a ideologiei comuniste, în anul 1970 cartea îşi risca, prin pioșenia ei în faţa trecutului, dreptul la viaţă. Fără a-i modifica structura internă, autorul încearcă să bruieze eventualele riposte ale cenzurii, calificându-şi eseurile drept „omagiu adus înaintaşilor, colaborării pe plan spiritual între popoarele moldovenesc, rus, ucrainean, colaborare cu rădăcinile adânc înfipte în negura vremurilor. Din cuprins: Povara memoriei Pasii lui Orfeu Cronicarii Pe urmele cronicarilor Petru Movila, ctitorul Un inaintemergator: Grigore Ureche
Moldova de peste Nistru - vechi pământ strămoşesc / Nicolae Dabija. – Chişinău: Hyperion , 1990. – 80 p. Cu peste 2.500 de ani în urma pe locurile Moldovei de azi traiau geţii (cum le ziceau grecii) sau dacii (cum le spuneau romanii) – o ramura din marea familie a tracilor. Herodot menționa în cartea a 5-a a Istoriei sale ca neamul tracilor „este dupa acela al indienilor, cel mai mare dintre toate. Daca ar avea un singur domnitor şi ar fi uniţi între dânşii, ar fi de neînvins şi dupa credinţa ei ar fi mult mai puternici decât toate popoarele”.
Lacrima care vede: (poezii) / Nicolae Dabija. – Iaşi: Junimea, 1994, Oradea: Imprimeria de Vest, 1994. – 62 p. Volumul de față ne face trimitere la o gamă de versuri de dor, baladă, dragoste, doină… Păsări surde Spre toamnă, pe când frunza în galben se ascunde, apar, prin tot oraşul, un fel de păsări surde. Prin urne – coji de pâine ciupesc, ănfrigurat, sau ciugulesc sămînţa căzută pe asfalt. Si, pe când alte păsări se-aud – spre sud – trecând nici nu mai pot zbura de cât de grase sunt.
Dreptul la eroare: (poeme) / Nicolae Dabija. – Chișinău: Hyperion, 1993. – 238 p. Un credo al lui Dabija e că „poeţii nu au dreptul la eroare”, că „eroarea se plăteşte scump de tot”. N-aveam nici timp, n-aveam nici vreme să ne croim altfel de sorţi, retraşi în imnuri şi poeme eram, ca dincolo de morţi… Şi doar poemele acele de dragoste şi dor cumplit – opreau oştirile să intre în ţara-n care ne-am iubit.
Fotograful de fulgere: poezii / Nicolae Dabija. – Bucureşti: Minerva, 1998. – 277 p. Precum un cerc cu centrul în afara sa, precum o secundă, în care începe Vecia, precum un cer născocindu-și propria stea poezia. „Eu nu pot spune: mi se pare c-am trăit. Eu am trăit cu adevărat. Şi-am suferit şi am sperat… Eu nu pot spune: mi se pare c-am trăit”.
Icoană spartă, Basarabia: publicistică / Nicolae Dabija. – Craiova: Scrisul Românesc, 1998, Craiova: Imprimeria ed. MJM, 1998. – 358 p. Nicolae Dabija s-a impus atenției generale și prin colorit local, prin aroma autohtonă, prin îmbinarea măiestrită a tradiției folclorice și inovației personale, creația sa nefiind una pastisatoare, dar nici ruptă de contextul național din care izvorăște și în care era sortită a se integra. Acestea și alte particularități ale concepției și realizării operelor poetice au căpătat contururi precise în cărțile autorului. Istoria neamului românesc, pentru care scriitorul a manifestat interes și ca cercetător asiduu, rădăcinile vieții noastre spirituale, lesne con statabile în evocarea de către autor a unor figuri luminoase dintre cultul Patriei, glorificarea graiului matern și a altor valori spirituale fără de preț constituie universul tematic al poeziei sale. Desigur, mai ales în poezie contează măiestria tratării artistice a motivelor abordate de autor.
Harta noastră care sângeră: râul în căutarea mării : (scrisori din Basarabia). – Craiova: Fundaţia "Scrisul românesc", 2003, Craiova: Imprimeria ed. MJM. – 368 p. Textele din prezentul volum sunt preluate din revista săptămânală Literatura şi Arta din Chişinău şi poartă semnătura reputatului scritor.
101 poeme / Nicolae Dabija. – Chişinău: Biodova & Ideal, 2011. – 96 p. ”Lider de generaţie, animator al renaşterii basarabene, redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi arta", care a impus o conştiinţă naţională, Nicolae Dabija scrie o poezie în cheie imnică, elegiacă sau monodică, programatic mesianică în ultimele volume. Poet al unui univers al candorilor în care dispar materialitatea şi obiectivitatea, fiindcă totul se înfrăgezeşte, înfloreşte şi înmugureşte, el îmbrăţişează mai apoi registrul inspiraţiei naţionale şi sociale care implică, fireşte, hieratism, oracularitate, înverşunare polemică.” - Mihai Cimpoi
Aşchii de cer: (Carte pentru copii şi părinţi) / Nicolae Dabija. – Chişinău: Editura pentru Literatură şi Artă, 2014. – 24 p. Perfecţiunea lumii începe cu fiecare dintre noi. Nu aştepta de la alţii să fie corecţi, toleranţi, drepţi, cuminţi, curajoşi, incoruptibili, generoşi, modeşti, omenoşi, binevoitori, fii tu aşa cum i-ai dori pe alţii să fie. Fii tu mai bun şi lumea toată va fi mai bună. Cum este şi scris: salvează-te pe tine însuţi şi mulţi din jurul tău se vor salva. Citește-o cu plăcere, împărtășește-ți impresiile prietenilor tăi și nu ezita să le-o împrumuți pentru lectură.
„Personalitate complexă a literaturii româneşti din Basarabia (şi nu numai), poet în vocaţia lui fundamentală, publicist formator de conştiinţă naţională, povestitor şi romancier de succes, eseist şi creator de reviste de prim-plan, grafician romantic şi orator de profundă rezonanţă comunicativă, caracter dârz şi cunoscător al tainelor limbii române, membru de onoare al Academiei Române, tradus în vreo douăzeci de limbi, Nicolae Dabija este cel mai autentic moştenitor al testamentului spiritual şi naţional lăsat nouă de Grigore Vieru.” - Theodor Codreanu
Lectură plăcută!