„Tetralogia napolitană” de Elena Ferrante
„Tetralogia Napolitană” este o poveste modernă a unei prietenii pe cât de profunde, pe atât de zbuciumate, care a rezistat în ciuda tuturor vicisitudinilor vieții și care e departe de a fi una care poate fi luată drept model.
821.131 F42
Ferrante, Elena. Tetralogia napolitană. Vol. 1 : Prietena mea genială / Elena Ferrante. – Bucureşti : Pandora Publishing, 2018. – 344 p. „Prietena mea genială”, primul volum al tetralogiei este o istorie viață, prietenie și familie. Elena Ferrante construiește o poveste atât de bine închegată și de încântătoare, încât te cucerește încă de la primele pagini, de cum începi să citești despre o femeie care continuă să dispară și despre un fiu care nu se poate desprinde de sub aripa mamei sale. Apoi, pe măsură ce te afunzi în istoria vieții a două fete, devenite în prezent femei în toată firea, cu copii și soți, devii vrăjit de universul care se relevă în fața ta. Lila și Elena.
821.131 F42
Ferrante, Elena. Tetralogia napolitană. Vol. 2 : Povestea noului nume / Elena Ferrante. – Bucureşti : Pandora Publishing, 2016. – 483 p.
Fe fondul unui timp dureros de unidirecțional în care personajele cresc și îmbătrânesc ireversibil, poveștile lor cotesc, se intersectează. Elena Ferrante pare să fie în principal un adept al ciclicității: personajele pornesc dintr-un punct la care, sub o formă sau alta, revin. Pentru cititor, aceste întoarceri dau întotdeauna de gândit; simți nevoia să închizi cartea pentru o vreme și să te lași cuprins. Volumul în sine e un cerc: Lina Cerullo devine Carracci, apoi revine Cerullo. Schimbarea numelui e dublată de încercarea constantă a Lilei de a-și șterge trecutul, de a se reinventa.
821.131 F42
Ferrante, Elena. Tetralogia napolitană. Vol. 3 : Cei care pleacă și cei ce rămân / Elena Ferrante. – Bucureşti : Pandora Publishing, 2016. – 407 p. „Cei care pleacă și cei ce rămân” este al treilea volum din tetralogia. Începutul celui de-al treilea volum e o avertizare, o premoniție: unii, mulți, vor pleca. Elena și Lila, reunite cu puțin timp înainte de momentul în care Elena așterne pe hârtie povestea prieteniei lor, sunt martorele morții Gigliolei, una din fetele cu care crescuseră în cartier. Firul narativ revine apoi la tinerețea lor. Dar nimic nu mai e ca înainte.
821.131 F42
Ferrante, Elena. Tetralogia napolitană. Vol. 2 : Povestea fetiței pierdute / Elena Ferrante. – Bucureşti : Pandora Publishing, 2017. – 470 p.
Fe fondul unui timp dureros de unidirecțional în care personajele cresc și îmbătrânesc ireversibil, poveștile lor cotesc, se intersectează. Elena Ferrante pare să fie în principal un adept al ciclicității: personajele pornesc dintr-un punct la care, sub o formă sau alta, revin. Pentru cititor, aceste întoarceri dau întotdeauna de gândit; simți nevoia să închizi cartea pentru o vreme și să te lași cuprins. Volumul în sine e un cerc: Lina Cerullo devine Carracci, apoi revine Cerullo. Schimbarea numelui e dublată de încercarea constantă a Lilei de a-și șterge trecutul, de a se reinventa.
Dacă la final vă veți pune întrebarea: „De fapt, care dintre cele două femei este prietena genială: Lenu sau Lila”? înseamnă că autoarea și-a atins scopul, prin construirea a două personaje remarcabile, dar și controversate, pe care le vom iubi și le vom urî în acelși timp. „Iată ce făcuse: mă păcălise, mă târâse unde
dorise ea, înca de la inceputul prieteniei noastre. Toată viața spusese o poveste a ei în care-și lua revanșa, folosind corpul meu viu și experienta mea.”