Apocalipsa lui Ilie
APOCALIPSA LUI ILIE Viaţa profetului Ilie este o demonstraţie vie a tensiunilor existente între profeţi şi regii lui Israel, atunci când monarhia nu era fidelă Domnului. Numele lui Ilie înseamnă: „Domnul meu este Iahve".1 Faptele cele mai semnificative ale activităţii şi experienţei lui Ilie cuprind lupta sa împotriva proorocilor lui Baal, fuga sa la muntele Horeb, unde aude glasul Domnului „în adiere de vânt lin" (l R. 19,12 b), şi urcarea sa „în vârtej de vânt la cer" (2 R. 2,11 b). Istoria lui Ilie o găsim în relatările privitoare la regii lui Israel şi Iuda (l R. 17 până la 2 R. 2).
a. Ilie, omul lui Dumnezeu Relatarea biblică a vieţii lui Ilie începe cu momentul în care profetul îi declară regelui Ahab2 că Dumnezeu nu va pune capăt secetei, ce bântuia ţara, decât atunci când va vorbi prin intermediarul său. Dumnezeu îi dă lui Ilie următoarea poruncă: „Du-te de aici ... Apă vei bea din pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo!" (l R. 17,4). Când pârâul Cherit va seca, Ilie va pleca la Sarepta Sidonului, unde va fi îngrijit de o văduvă, ale cărei provizii erau înmulţite în chip miraculos (l R. 17,14). Văduva nu-1 va recunoaşte pe Ilie ca „omul lui Dumnezeu", decât atunci când îi va învia fiul decedat (l R. 17,24).
b. Contextul istoric al activităţii lui Ilie „Ilie Tesviteanul, este proroc din Tesba Galaadului" (l R. 17,1). Regiunea Galaadului se găsea în partea de nord a Israelului, la răsărit de Iordan, în afară de această referire, nu mai avem aici o altă informaţie, cu privire la originea sa. Iosif Flaviu pare să fie de acord că Tesba ar fi fost o localitate din Galaad3, identificată, în mod tradiţional ca un loc situat la aproximativ 13 Km N de râul Iaboc.4 Ilie este trimis la regele lui Israel, regatul de Nord, ca reprezentant al lui Dumnezeu. Regii şi preoţii erau consacraţi, prin ungere, să fie reprezentanţii oficiali ai lui Dumnezeu, regele cel mare al lui Israel. Ei erau însărcinaţi cu conducerea poporului lui Dumnezeu pe calea fidelităţii Domnului, însă regatul de Nord îl părăseşte pe Dumnezeu şi legămintele sale, începând cu regele Ieroboam (931-910 î.d.H.). Cultul lui Baal îl va înlocui, încet, încet, pe cel al lui Iahve. Cărţile Regilor ne arată cum profetul Ilie (şi mai târziu Elisei) devin reprezentanţii lui Dumnezeu, în locul regelui şi al preotului. Ni se pun în lumină numeroase paralele între slujirea profeţilor şi cea a lui Moise. Seceta din vremea lui Ahab nu este numai o judecată divină asupra unei naţiuni devenită idolatră. Ea subliniază incapacitatea totală a lui Baal - zeul fertilităţii şi al furtunii de a aduce ploaia.5 Episodul cu via lui Nabot insistă asupra unui principiu inviolabil în Israel. Contrar obiceiurilor regilor canaaniţi, care confiscă fără menajamente terenurile care le conveneau, 1