Apocalipsa lui Pavel
Apocalipsa lui Pavel Notă introductivă Text descoperit de Tischendorf în 1843 şi publicat de el în 1866 . Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă şi arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porţiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediţia textului stabilit de el. Bazându-se pe nişte probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380. Acesta se regăseşte într-un manuscris milanez care nu este mai vechi de secolul al XV-lea. Mai există un manuscris cu două secole mai vechi, însă ambele par să fie copiate după acelaşi original. Cel siriac este cu siguranţă mai vechi decât cel grec şi, în acord cu tradiţia răsăriteană, mai bogat în detalii.
Revelaţia Sfântului Apostol Pavel: despre lucrurile care i-au fost descoperite când a fost înălţat în cel de-al treilea cer şi, ajungând în rai, a auzit cuvinte de negrăit1.
1 În cetatea Tars, în casa sfântului apostol Pavel, locuia un bărbat de vază ce se afla în slujba evlaviosului rege Theodosius şi a venerabilului Gratianus2; acestuia i s-a arătat un înger al Domnului, care i-a zis: „sapă sub talpa acestei case şi scoate de sub ea orice vei găsi”. Însă el a crezut că a visat.
2 Şi arătându-se îngerul şi a treia oară, bărbatul acela s-a încredinţat, şi făcu după cum i se spusese; şi săpând la temelia casei, a dat peste un cufăr de marmură3 în care se afla această descoperire, pe care luând-1, 1-a arătat mai marelui cetăţii. Acesta, văzându-1 pecetluit cu plumb, 1-a trimis la regele Theodosius, neştiind despre ce era vorba.4 Cum 1-a primit, regele a copiat conţinutul sulurilor, trimiţând originalul la Ierusalim. Iar ce se afla scris acolo sunt următoarele:
3 Cuvântul lui Dumnezeu a venit la mine, zicând: „Spune-le acestor oameni: Până când veţi mai păcătui şi veţi adăuga peste păcatele voastre şi veţi trezi mânia lui Dumnezeu care va făcut, zicând că sunteţi fiii lui Avraam,5 când de fapt voi faceţi lucrările Satanei, clevetind împotriva lui Dumnezeu, fălin-du-vă pururi înaintea Celui Preaînalt deşi sunteţi orbi faţă de păcatele în care vă scăldaţi? Aflaţi aşadar, fii ai oamenilor, că întreaga făptură a fost supusă lui Dumnezeu, dar că numai neamul omenesc, prin păcatele săvârşite, 1-a mâniat pe Dumnezeu.
1