Evanghelii apocrife - Apocalipsa lui Zedra

Apocalipsa lui Zedra

Apocalipsa lui Zedra Notă introductivă Traducerea s-a făcut urmând un manuscris din secolul al XV-lea, de la Biblioteca Bodleiană, publicat de M. R. James în Texts and Studies, II. 3, p. 130 sqq.. După ipoteza lui James, originalul acestui manuscris ţine de secolul al X-lea sau al XI-lea. Încercând să răspundă problemei apartenenţei acestei apocalipse, unii exegeţi au opinat că în forma ei finală este clar creştină, deşi păstrează un substrat pur iudaic. Această reminiscenţă pare să arate că scrierea aparţine mai degrabă unei forme neuzuale de creştinism ce vădeşte o bună cunoaştere a anumitor teme iudaice, întregul text (şi nu doar predica despre iubire din cap. 1) este plin de aluzii la Noul Testament şi la ideile creştinismului timpuriu.

Este interesant de observat strânsa asemănare a mai multor pasaje din Apocalipsa lui Zedra cu cartea 4 Ezdra, lucru ce atestă accesul autorului la originalul grecesc; bazându-se pe aceste similitudini, M.R. James a sugerat că numele Zedra este de fapt o formă coruptă a lui Esdras, forma grecească a numelui Ezdra. Pământescul dialog dintre Ezdra şi îngerul Uriel din 4 Ezdra prezintă multe paralelisme cu dialogul ceresc dintre Zedra şi Dumnezeu din documentul nostru, atât la nivelul structurii generale cât şi al detaliilor. Pasajele paralele din 4 Ezdra şi din Apocalipsa lui Ezdra sunt indicate în note.

Dar aceste asemănări nu permit, la rigoare, să se susţină că capitolele 2-16 ar fi fost la origine iudaice. Ele sunt puternic pătrunse de limbajul şi gândirea creştină fiind probabil o prelucrare creştină a unei traduceri greceşti timpurii a cărţii 4 Ezdra. * Ca şi în Apocalipsa lui Ezdra, tema din Apocalipsa lui Zedra este intervenţia acestui vizionar pe lângă Dumnezeu în favoarea păcătoşilor şi împotrivirea lui în fata morţii. *** Cuvântul lui Zedra cel sfânt şi binecuvântat despre dragoste, şi despre căinţă şi creştinii ortodocşi, şi despre A Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Domnul să vă binecuvânteze.

I. Dragii mei, să ţinem la loc de cinste dragostea curată; căci de multe lucruri ne poticnim noi în fiecare zi, [în fiecare] noapte şi [în fiecare] ceas. Şi din această pricină ar trebui să dobândim dragostea, pentru că ea răscumpără o mulţime de păcate: căci, care este folosul, copiii mei, dacă avem toate lucrurile şi nu avem dragostea mântuitoare...

1

Apocalipsa lui Zedra

O, dragoste binecuvântată, tu care aduci toate lucrurile bune. Binecuvântat este omul care a dobândit credinţa adevărată şi dragostea curată, căci aşa cum a spus învăţătorul, nu există dragoste mai mare decât aceea a omului care îşi jertfeşte viaţa pentru prietenul său1.

II. Şi în chip nevăzut auzi un glas în urechile sale: „Apropie-te, Zedra, căci ai vrut şi ai căutat să vorbeşti cu Dumnezeu, şi să-L întrebi dacă îţi poate descoperi ceea ce voieşti să afli”. Iar Zedra a spus: „Ce, Stăpâne?” Şi glasul îi zise: „Am fost trimis la tine ca să te duc în ceruri”. Iar el răspunse: „Voiesc să vorbesc faţă către faţă cu Dumnezeu. Nu sunt vrednic, Stăpâne, să merg în rai”. Şi [acela] întinzându-şi aripile, îl ridică şi ajunse în cer într-o străfulgerare, şi îl aşeză mai sus de al treilea cer, şi acolo se afla străfulgerarea dumnezeirii.

III. Şi Domnul îi zise: „Fii binevenit, iubitul meu Zedra: Ce rugăminte ai la Dumnezeul care te-a creat, încât ai zis că vrei să vorbeşti cu Dumnezeu faţă către faţă?” Zedra i-a zis:2 „Da, într-adevăr, fiul are ceva să-L roage pe Tatăl: «Doamne, de ce ai făcut pământul?»“ Domnul i-a spus lui: „Din dragoste pentru om”. Zedra a spus: „Şi de ce ai făcut marea? De ce ai răspândit toate lucrurile bune pe pământ?” Domnul i-a spus: „Din dragoste pentru om”.

Zedra i-a zis:3 „Dacă ai făcut lucrurile acestea4, de ce vrei să-l dai pieirii?” Iar Domnul a zis: „Omul este lucrarea mea şi făptura mâinilor mele şi îl răsplătesc [pentru faptele sale] după cum socot de cuviinţă”.

IV. Zedra i-a spus atunci: „Osânda şi focul sunt răsplata Ta: acestea sunt aspre, Doamne.5 Ar fi fost mai bine pentru om să nu se fi născut: de ce l-ai mai făcut atunci, Doamne? De ce ţi-ai mai trudit mâinile Tale neprihănite6 ca să îl faci pe om, dacă nu ai vrut să ai milă de el?”

Dumnezeu i-a spus: „Am făcut din Adam cea dintâi făptură, l-am aşezat în mijlocul raiului [lângă] pomul vieţii şi i-am zis: «Mănâncă din toate poamele, dar să nu te atingi de pomul vieţii: căci dacă mănânci din el, vei afla ce este moartea (lit. vei muri de moarte)», însă el a călcat porunca mea, s-a lăsat înşelat de diavol şi a mâncat din pom”. _______________________________ 1

Cf. Ioan xv. 13 Cf. Ezdra, Ante-Nicene Lib., viii., 571.

3 Cf. 4 Ezdra, viii. 15ff.

4 Cf. Ezdra, Ante-Nicene Lib., viii., p.572.

5 Cf. Ezdra, Ante-Nicene Lib., voi. viii., p. 571.

6 „mâini neprihănite, Cf. Ezdra, p. 571.

2

V. Zedra a spus: „Adam a fost înşelat prin voia Ta, Doamne: Tu le-ai poruncit îngerilor Tăi să stea în preajma lui Adam, dar cel dintâi dintre îngeri Ţi-a nesocotit porunca şi nu a stat 2

Apocalipsa lui Zedra

lângă el, iar Tu l-ai pedepsit, fiindcă el ţi-a încălcat porunca şi nu a stat în preajma lucrării mâinilor Tale. Dacă iubeşti omul, de ce nu ai dat morţii pe diavol, cel care a săvârşit fărădelegea? Cine se poate lupta cu un duh nevăzut? Căci acesta intră în inimile oamenilor ca fumul şi îi învaţă fiecare păcat: el luptă [chiar şi] împotriva Ta, Dumnezeule fără de moarte, şi atunci ce poate să-i facă un biet om? Dar fii milostiv, o, Doamne, şi pune capăt pedepselor: iar dacă nu, socoteşte-mă şi pe mine printre păcătoşi: dacă nu ai milă de păcătoşi, unde este îndurarea Ta, unde este milostivirea Ta, o, Doamne?”

VI. Dumnezeu i-a spus: „Află aşadar că am rânduit ca toate lucrurile să nu îi stea împotrivă: i-am dat [omului înţelegerea şi l-am făcut moştenitorul cerului şi al pământului, şi i-am dat în stăpânire toate lucrurile, şi fiecare făptură se teme de el şi fuge din faţa lui. Însă el, primind toate acestea de la Mine, s-a înstrăinat, a ajuns să săvârşească adulter şi a devenit păcătos. Spune-mi, care tată, dând fiului său partea ce i se cuvine, atunci când acesta îşi ia avutul şi îşi părăseşte părintele, şi pleacă departe, se înstrăinează şi slujeşte un străin, când tatăl vede că fiul l-a părăsit, nu i se întunecă inima şi nu merge atunci să îi ia avutul şi să îl izgonească din casa lui pentru că şi-a părăsit tatăl? Şi nu i-am dat Eu, Dumnezeu grijuliu şi preamilostiv, totul, iar el, primind lucrurile acestea, a ajuns un adulter şi un păcătos?”

VII. Zedra a spus: „Tu, Doamne, ai făcut omul. Tu ştiai ce fel de minte avea el şi ce soi de ştiinţă avem noi şi ai făcut din acestea pricină pentru pedeapsă; dar alungă-l; căci doar nu voi umple eu singur cerurile? Dar dacă nu va fi să fie aşa, atunci mântuieşte-l şi pe om, o, Doamne. Ţi-a nesocotit voia, om neputincios”. [Şi Domnul a zis:] „De ce îţi iroseşti cuvintele cu mine, Zedra? L-am făcut pe Adam, pe femeia lui, [am făcut] soarele şi am zis: «Priviţi fiecare cât de strălucitor este, iar femeia lui Adam este mai strălucitoare sub frumuseţea lunii şi el este cel care i-a dat viaţ㻓.7 Zedra a zis: „Dar la ce bun toate frumuseţile, dacă se duc în pământ? Nu ai spus Tu, Doamne, că nu vei răspunde răului cu rău? Cum vine asta, Doamne? Cuvântul dumnezeirii Tale nu minte nici odată, atunci de ce te răzbuni pe om? Oare nu răspunzi răului cu rău, făcând astfel? Ştiu că printre jivinele cu patru picioare nu există una mai încăpăţânată şi mai neînţelegătoare decât catârul. Dar noi îl lovim cu biciul oricând voim: iar Tu ai îngeri: trimite-i să îi păzească [pe oameni] şi atunci când omul se îndreaptă spre păcat, să îl apuce de picior şi să nu îl lase să plece acolo unde voieşte”. _______________________________ 7

Text deteriorat; formularea de fată pare să redea sensul cel mai potrivit.

VIII. Dumnezeu i-a zis: „Dacă îl apuc de picior, [omul] va spune: «Nu mi-ai dat nici o bucurie pe lume». Ci l-am lăsat să facă după cum îi este voia fiindcă l-am iubit. De aceea miam trimis îngerii dreptăţii să-l păzească zi şi noapte”. Zedra i-a spus:8 „Ştiu, o, Doamne, că 3

Apocalipsa lui Zedra

dintre toate făpturile Tale, cel mai mult iubeşti omul, dintre vieţuitoarele cu patru picioare oaia, dintre copaci măslinul, dintre roadele pământului viţa de vie, dintre zburătoare albina, dintre râuri Iordanul, dintre cetăţi Ierusalimul. Şi pe toate acestea le iubeşte şi omul, Doamne”.

Dumnezeu i-a spus lui Zedra: „Te voi întreba un singur lucru, Zedra: dacă îmi răspunzi, atunci te voi ajuta cum se cuvine, chiar dacă Ţi-ai ispitit Creatorul. Zedra zise: „Vorbeşte”.9 Domnul Dumnezeu zise: „De când am făcut Eu toate lucrurile, câţi oameni s-au născut şi câţi au murit, şi câţi vor muri, şi câte fire de păr au ei? Spune-mi, Zedra, de când au fost făcute cerul şi pământul, câţi copaci au crescut pe pământ, câţi s-au uscat, câţi se vor prăbuşi, câţi vor răsări şi câte frunze au? Spune-mi, Zedra, de când am făcut marea, câte valuri se ridică, câte cad, câte se vor ridica şi câte vânturi bat de-a lungul ţărmului mării?

Spune-mi, Zedra, de la crearea lumii eonilor, atunci când văzduhul dădea ploaie, câţi stropi au căzut pe pământ şi câţi vor cădea?”

Iar Zedra a spus: „Numai Tu singur ştii toate aceste lucruri, o, Doamne; numai Tu singur înţelegi lucrurile acestea: atâta doar, mă rog Ţie, izbăveşte-l pe om de pedeapsă şi eu nu voi mai fi despărţit de neamul meu”.

IX. Şi Dumnezeu i-a zis Fiului Său Unul născut: „Mergi10, ia sufletul lui Zedra cel iubit de mine şi aşează-l în rai”. Fiul Unul născut îi spuse lui Zedra: „Dă-mi Mie credinţa pe care Tatăl nostru a aşezat-o în pântecele mamei tale, în templul sfânt al trupului tău de copil”.

Zedra spuse: „Nu îţi voi da sufletul meu”. Dumnezeu i-a zis lui: „Atunci de ce am fost trimis încoace, şi tu vorbeşti împotriva mea? Căci am primit poruncă de la Tatăl Meu să nu îţi iau sufletul cu forţa; iar dacă nu, atunci să iau sufletul pe care ţi-l doreşti cel mai mult”.

X. Şi Zedra îi spuse lui Dumnezeu: „Şi când ai de gând să îmi iei sufletul şi de pe care mădular?” Iar Dumnezeu i-a spus: „Nu ştii că sufletul îşi are locul în mijlocul plămânilor şi al inimii şi este împrăştiat în toate mădularele tale? Este adus sus prin piept şi gât şi gură şi la ceasul când îi este hărăzit să iasă, este adunat şi strâns laolaltă din vârfurile unghiilor şi din toate mădularele, şi trebuie neapărat să fie despărţit de trup şi să iasă din inimă”.

Când Zedra a auzit toate lucrurile acestea şi a cugetat la moarte, a fost copleşit şi i-a spus lui Dumnezeu: „O, Doamne, dă-mi oleacă de răgaz ca să pot plânge, căci am auzit că lacrimile pot face multe şi multă alinare vine de la trupul bicisnic al făpturii Tale. _______________________________ 8

Cf. 4 Ezdra, v. 23ff.

Cf.4Ezdraiv,.4-ll,v.36.

10 Cf. Apocalipsa lui Ezdra, în Ante-Nicene, voi. viii., p. 574, şi Testamentul lui Avraam, Rec. A., cap., vii. şi xvi.

9

XI. 4

Apocalipsa lui Zedra

Şi plângând şi jelind, el începu să zică: „O, cap minunat, de o frumuseţe cerească: o, luminos ca soarele ce străluceşte pe cer şi peste pământ: părul tău este ca Teman, ochii tăi sunt ca Bosor, urechile tale ca tunetul, şi limba ta ca o trâmbiţă, iar mintea ta este o mică creaţie, şi capul tău este puterea întregului trup. O, tu, cel mai prieten şi mai scump şi mai iubit de către toţi, căzând acum pradă ţărânii, trebuie să fii uitat. O, palme moi, cu degete frumoase, ostenite de truda prin care este hrănit trupul; o, mâini, cele mai îndemânatice dintre toate [mădularele], strângând din toate colţurile, voi ridicaţi case. O, degete, înfrumuseţate şi împodobite cu aur şi argint (inele): lumi măreţe sunt cârmuite de către degete: cele trei împreunate cuprind palmele şi făuresc lucruri minunate: iar acum trebuie să vă înstrăinaţi de lume. O, picioare, care umblaţi sprintene, care mergeţi singure, cele mai iuţi [dintre mădulare], de neînvins; o, genunchi, strânşi unul de altul, fără voi trupul nu se mişcă: picioarele aleargă odată cu soarele şi luna, zi şi noapte, strângând toate lucrurile, mâncări şi băuturi, şi hrănind trupul: o, picioare, cele mai iuţi şi mai bune alergătoare, mişcându-se pe fata pământului, pregătind casa cu fiecare lucru bun: o, picioare, care purtaţi întregul trup, care alergaţi la temple, ispăşind şi chemând sfinţii, de acum înainte nu vă veţi mai mişca. O, cap, mâini şi picioare, până acum v-am ferit. O, suflete, cine te-a trimis în trupul umil şi neputincios? Iar acum, fiind despărţit de el, te înalţi acolo unde te-a chemat Domnul, iar trupul neputincios merge la judecată. O, trup frumos împodobit, cu părul împodobit de stele, cu capul de o frumuseţe cerească şi frumos împodobit. O, faţă miruită, cu ochi luminoşi, cu glasul ca trâmbiţa, cu limba moale, cu bărbia frumos împodobită, părul asemenea stelelor, capul înălţat ca cerul, trupul împodobit, cu ochi luminoşi care cunosc toate lucrurile - acum veţi cădea pradă ţărânii, iar în ţărână frumuseţea voastră va pieri”.

XII. Hristos i-a spus: „Opreşte-te, Zedra; câtă vreme vei plânge şi vei jeli? Raiul îţi este deschis şi, murind, tu vei trăi”. Zedra i-a răspuns: „Îţi voi vorbi încă o dată, Doamne: Câtă vreme voi mai trăi până mă va lua moartea? şi să nu-mi nesocoteşti ruga”. Domnul i-a spus: „Vorbeşte, o, Zedra”. Zedra a zis: „Dacă un om trăieşte optzeci, nouăzeci ori o sută de ani şi petrece acest timp în păcat, iar apoi se schimbă şi trăieşte în pocăinţă, în câte zile îi vei ierta păcatele?” Dumnezeu îi răspunse: „Dacă un om trăieşte o sută sau optzeci de ani, şi apoi se schimbă şi se căieşte timp de trei ani şi aduce prinosul dreptăţii sale, iar moartea se abate asupra lui, nu-mi voi aduce aminte de nici unul dintre păcatele sale.

XIII. Zedra spuse: „Trei ani este mult, Doamne, căci moartea ar putea să-l ia şi să nu îşi ducă la bun sfârşit pocăinţa: fie-Ţi milă, Doamne, de chipul Tău şi îndură-te, căci trei ani sunt mulţi”. Dumnezeu i-a spus: „Dacă un om trăieşte o sută de ani, îşi aduce aminte de moarte, se mărturiseşte înaintea oameni lor şi îl găsesc, după o vreme îi voi ierta toate păcatele”. Zedra spuse din nou: „Îţi cer iarăşi îndurare pentru făptura Ta. Vremea este îndelungă şi se poate ca moartea să vină şi să-l înhaţe pe neaşteptate”. Mântuitorul i-a spus: „Te voi întreba ceva, Zedra, iubitul meu, apoi mă vei întreba şi tu pe mine: dacă omul se căieşte vreme de patruzeci de zile, nu îmi voi aminti nici unul dintre păcatele pe care el le-a săvârşit.

5

Apocalipsa lui Zedra

VIV. Iar Zedra i-a spus11 arhanghelului Mihail: „Ascultă-mă, o, stăpâne preaputernic, şi ajută-mă, fii trimisul meu şi roagă-te la Dumnezeu să se îndure de lume. Şi acoperindu-şi feţele, L-au rugat pe Dumnezeu, spunând: „O, Doamne, învaţă-ne cum şi prin ce fel de căinţă şi prin ce osteneală va fi mântuit omul”. Dumnezeu a spus: „Prin pocăinţă, prin mijlociri, prin liturghii, prin şiroaie de lacrimi vărsate în jeluiri amarnice. Nu ştii că profetul meu David a fost mântuit de lacrimi, iar ceilalţi au fost mântuiţi într-o clipă? Ştii, Zedra, că există popoare care nu au legea şi dar care lucrează legea: căci dacă ei nu sunt botezaţi şi duhul meu sfânt se pogoară asupra lor, iar ei se întorc la botezul meu, îi voi primi laolaltă cu drepţii mei în sânul lui Avraam. Şi sunt unii care au primit botezul meu şi care s-au împărtăşit din dumnezeirea mea şi au fost osândiţi pe vecie şi nu se vor pocăi: şi îi rabd cu multă îngăduinţă şi multă răbdare12, pentru ca ei să se poată căi, însă ei săvârşesc ceea ce dumnezeirea mea urăşte şi nu îşi pleacă urechea la înţeleptul care [le] cere, spunând că Noi prin nici un mijloc nu îl iertăm pe cel păcătos. Nu ştii tu oare că este scris: «Şi cei care se căiesc nu vor cunoaşte nicicând pedeapsa?» Iar ei nu i-au ascultat pe Apostoli şi nici Cuvântul Meu din Evanghelii, şi mi-au supărat îngerii, şi cu adevărat nu îmi aşteaptă trimisul în adunări (pentru a se împărtăşi) şi la slujbele mele, şi nu stau în sfintele mele lăcaşuri, şi nu îngenunchează şi nu slăvesc cu spaimă şi cutremur, ci ei preţuiesc lucruri neîngăduite nici de Mine, nici de îngerii Mei sfinţi”.

XV. Zedra i-a zis lui Dumnezeu: „O, Doamne, numai Tu singur eşti fără de păcat şi atotîndurător, şi ai îndurare şi milă pentru păcătoşi, însă Tu spui: «Nu pe drepţi îi chem la pocăinţă, ci pe păcătoşi»“. Iar Domnul i-a spus lui Zedra: „Nu ştii, Zedra, că tâlharul a fost mântuit într-o clipă pentru căinţa lui?

Nu ştii că apostolul şi evanghelistul meu a fost mântuit într-o clipa? Mântuirea nu este pentru cei păcătoşi căci inimile lor sunt asemeni pietrelor roase: aceştia merg pe căi greşite şi vor pieri laolaltă cu Antihristul”. Zedra a zis: „O, Doamne, Tu ai mai spus că: «Duhul Meu dumnezeiesc s-a pogorât şi la popoarele care, fără să aibă legea, trăiesc după lege. Astfel tâlharul, apostolul, evanghelistul şi toţi ceilalţi au ajuns deja în împărăţie». O, Doamne, în acelaşi chip iartă-i în cele din urmă şi pe cei care au păcătuit: căci viaţa este ostenitoare şi nu-i destulă vreme pentru pocăinţă”. ________________________________ 11 12

Cf. Testamentul lui Avraam, Rec. A., cap. xiv,, xviii.

Rom. ii 4.

XVI. Domnul a zis către Zedra: „L-am făcut pe om de trei vârste: când este tânăr, i-am trecut cu vederea poticnirile fiindcă era tânăr: şi iarăşi, când a fost bărbat în toată firea, am cugetat la felul lui: şi iarăşi, când îmbătrâneşte, îl văd plin de căinţă”. Zedra a spus: „O, 6

Apocalipsa lui Zedra

Doamne, Tu vezi şi înţelegi toate lucrurile acestea: ci, îndură-te de păcătoşi”. Domnul i-a spus: „Zedra, iubitul meu, îţi făgăduiesc să mă îndur şi să scad cele patruzeci de zile la douăzeci: şi oricine îşi va aminti numele tău nu va vedea locul pedepsei, ci va fi împreună cu drepţii într-un loc de înviorare şi odihnă: şi dacă cineva îşi va aminti acest cuvânt minunat, păcatele lui nu vor fi nicicând folosite împotriva lui”.13 Iar Zedra a spus: „O, Doamne, dacă cineva va aduce lumină robului Tău, mântuieşte-l, Doamne, de tot răul”. Şi Zedra, robul lui Dumnezeu, a zis: „Acum ia-mi sufletul, o, Doamne”. Dumnezeu l-a luat şi l-a aşezat în rai împreună cu sfinţii. A Lui fie mărirea şi puterea în vecii vecilor. Amin. ______________________________ 13

Cf. Ezdra, p. 574.

(Vezi şi alte Evanghelii apocrife: http://www.scribd.com/people/documents/236910billydea , n.r.)

7