Revelaţia lui Ioan
Revelaţia lui Ioan Notă introductivă Revelaţia lui Ioan Teologul a fost editata mai întâi de către Birch în 1804, pe baza unui manuscris aflat la Vatican, după o prealabilă colaţionare a acestuia cu un manuscris vienez. Pentru propria sa ediţie, Tischendorf a colationat alte cinci manuscrise, două aflate la Paris şi trei la Viena, toate fiind redactate între secolele XIV-XVI.
După înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, eu, Ioan, mă aflam singur pe Muntele Tabor , acolo unde Domnul ne arătase desăvârşita Sa dumnezeire pe care, neputând-o eu îndura, m-am aruncat la pământ şi rugându-L pe Domnul am zis: „Oh, Doamne Dumnezeul meu, care m-ai găsit vrednic să-ţi fiu rob, ascultă glasul meu şi învaţă-mă despre venirea Ta. Şi ce va fi atunci când Te vei întoarce? Ce se va petrece cu cerul şi pământul, cu soarele şi luna în vremurile acelea? Descoperă-mi mie lucrurile acestea; fiindcă am căpătat îndrăzneală către Tine, ştiind că-ţi pleci urechea la glasul robilor Tăi”. 1
Următoarele şapte zile le-am petrecut în rugăciune. Apoi am fost învăluit într-un nor de lumină, care m-a luat de pe munte şi m-a dus înaintea cerurilor. Atunci am auzit un glas că-mi zicea: „Priveşte Ioane, robule al lui Dumnezeu, şi înţelege”. Şi uitându-mă eu, am văzut cerurile deschise şi ieşind dinăuntru o mireasmă plăcut mirositoare. Şi am mai văzut un puternic şuvoi de lumină, mai strălucitor decât soarele. Din nou am auzit un glas zicând: „Priveşte, dreptule Ioan”. Atunci am căutat iarăşi cu luare aminte şi am văzut o carte a cărei grosime mi se părea că întrecea şapte munţi puşi laolaltă2; iar lungimea cărţii era mai mare decât ar putea pricepe mintea omenească. Şi cartea era pecetluită cu şapte peceţi. Aşadar am spus: „Oh, Doamne Dumnezeule, arată-mi mie cele scrise în cartea aceasta”. Şi am auzit un glas zicându-mi: „Ascultă, dreptule Ioan. În cartea aceasta pe care o vezi au fost însemnate lucrurile din cer, lucrurile de pe pământ, şi lucrurile din străfunduri, împreună cu judecăţile şi dreptatea întregului neam omenesc”3. ______________________________ 1
Vezi Mt. 17,1-9. Într-un MS. grosimea cărţii este de „700 de coţi.” 3 MS. B adaugă: „Iar toate aceste lucruri vor fi arătate la plinirea vremurilor, la vremea Judecăţii. Căci tot aşa cum proorocul Daniel a văzut Judecata, m-am aşezat şi eu înaintea cărţii iar cărţile s-au deschis. Apoi vor şedea şi cei doisprezece Apostoli, judecând cele douăsprezece neamuri ale lui Israel”. Când am auzit acestea de la Domnul meu, am cerut iarăşi: „Arată-mi, Doamne, când vor veni acele lucruri, etc.” [N reprezintă data unui MS din Paris, 1523. Toate manuscrisele sunt comparativ recente; vezi Tischendorf, pp xviii., xix.-R.] 2
1