Țara Vrancei, Nr.3-4, 1930

—-«-v

- --

..

|M|[jll[jil[01ljşliŞS]|5"|[S5|f§SllnB||şf||gSl[HHl5l[jsl[S5||5il[B5l|BH|[5Sl

m IU * —1

*

’

'

'

BIBLIOTECA POPULAltA

.*

COMOARA VRANCEI

d HU

d d m

d —■

Apare sud îngrijirea u-iui bimion Harnea-waruja ^ [|j]dddddd No. 3-4 lâllKilâîllălIălIăllKl

11

[Ol

d d

d

m

nu

■n ţara mmm :w d d

, '

I»

d

!

Câteva note şi observaţiuni cu privire la trecutul istoric al regiunei

m[g|]

!

de

UE

,°[«

ii *-■ »■îs

&

SIMION HÂRNEA

mi

101 d d -7 HH

y i Iu DB

d

19 3 0

» □a

d d d d

rj feradddddddddddddddd Tip. „LUPTA" N. Stroilă, Str. G-ral Budişteanu 8, Bucureşti

&

Preţul lei 10.— o

-

.

1

* 1

,

toj •

Alvcwcw^ I' \.

lă]ISll9llH]|B]!sllăl|B]|K|S|lB|Iă][B]|n|[n][9I|B)|ă]S](B| fu] biblioteca populara mi

I

COMOARA VRANCEI

[şf]

Apare sub îngrijirea D-lui Simion Hârnea-Năruja

m nu mi

III!IUUnU[lU[lUnUiU No. 3-4 HHSIBIillll

De luat aminte.

HH

1. Oricine va găsi de bună această cărticică şi va socoti că merită să fie citită şi de alţii, poate cere dela administraţie mai multe exemplare pentru vân­ zare.

Cu aceasta va face un serviciu însemnat biblioteceişi o faptă frumoasă pentru cetitori.

2. Acei cari, pentru susţinerea fondurilor bibliotecei ;j; noastre, vor dărui sume dela 100 lei în sus, vor r. socotiţi ca prieteni şi sprijinitori ai- „Comorii", publi-^v cându-li-se numele cu această menţiune.

3. rcugam Rugăm pe once orice persoana persoană care poseua, posedă, sau areS’ areţ^‘i j. cunoştinţă de existenţa vreunui document vechiu în J legătură cu ţinutul Vrancei, şi care n’a fost publicat ! până îr. prezent, a ne încunoştiinţa. Vom scoate num, copie după el, colecţionându-1 în volum, cu arătarea persoanelor care păstrează originalul.

4. Pentru orice chestiuni) gcrisorile se vor adresa: Biblioteca „Comoara V/mJg/f", în comuna NărujaVrancea, judeţul Putna,. ofcTţfiffuja.

6

'04

UE

j 1

01. MJG. M

ŢARA VRANCEI iii wnm a |«S ■ nu

Câteva note şi observaţiuni cu privire la trecutul istoric al regiunei

}B<vi Tiji ;i, !i.\ [=j V heJ

de

SIMION HÂRNEA

II1 11ii iNflu 1 '•j

■m

nu mi nu mi nu nu nu nu nu nu a nu nu mi nu nu nu nu nu nu

HiiiiiiiiaiiiniiBiiiiiiiiiiiisiiiiiiiii

O

L

Tip. „LUPTA" N. Stroilă, Str. G-ral Budişteanu 8, Bucurejti

T

«/) /h

O lămurire.

Etfe dela sine înţeles că istoria unei regiuni, ca si a unei. ţari, nu se sprijină niciodată numai pe legende oricât de înrădăcinate ar fi ele in mintea poporului ci şi pe anumite împrejurări, date şi fapte istorice cari se împletesc, in mod iscusit cu legendele.

A —ticeaşta. Biblioteca „Comoara Vrânced-1 îşi îndeplineşte o datorie, publicând în numărul de faţă „câteva observaţiuni cu privire la trecutul istoric“ al regiunei vrâncene. Ţinem să lămurim că rândurile ce urmează tVau pretenţiunea unei scrieri literare şi nici a originalităţei ideilor ce cuprind. Sunt mai mult culegeri din cărţile învăţaţilor noştri: Xenopol, lorga, Mehedinţi, etc., în­ truchipate îtitr'o lectură populară, pentru a fi citită cu uşurinţă şi înţeleasă de sătenii noştri.

In partea din urmă am stăruit mai mult asupra mo­ dului de folosinţă a munţilor, în legătură cu obiceiul vechili vrăncenesc, pentru a arăta încurcătura la care s}a ajuns cu obştiile de moşneni, prin aplicarea unor legi prea restrânse şi streine de sufletul Vrancei.

La sfârşit am pus şi două hotărîri date în materia obştiilor, pentru a fi cercetate de oamenii noştri de legi, iar organele în drept să vadă dacă nu este cazul de îndreptare pe o cale mai sănătoasă, prin modifi­ carea legei silvice de azi. „Comoara Vrauccl“ Năruja, Aprilie 1930.

. ii**

Ţara Vrancei

. ! }

f!

I înfăţişarea pământului şi a satelor Aşezată în partea de sus a judeţului Putna, Vrancea cuprinde pământul ocolit de: apa Milcovului, creasta Carpaţilor, — linia vechei graniţei cu Ungurii, — şi apa Şuşiţei, până în coasta Măgurei şi Răiuţului.

Regiune muntoasă, blagoslovită de Dumnezeu cu păduri străvechi de brad şi molift, cum şi poeni cu erburi grase, ea a fost locuită de o populaiţune de răzeşi încă din cele mai îndepărtate timpuri, alcătuind în vechime un fel de obştie de sine stătătoare, unul din acele voivodate străvechi, cari au servit de bază la întemeierea principatelor române.

Deaceia, cercetarea pământului Vrancei şi a trecu­ tului său îndelungat, este foarte importantă, chiar pentru însăşi istoria neamului nostru, şi nu putem pri­ cepe din ce cauză nu i s’a dat mai de mult atenţiunea cuvenită...

Acum se pare că i-a venit şi Vrancei rândul de a i se da la lumină trecutul său îndelungat, căci de vreo câţiva ani ele zile, cercetătorii noştri, pare că şi-au îndreptat privirile cu mai multă stăruinţă şi spre acest colţ de ţară.

Aşa, în vara anului 1927 Seminarul Sociologic din Bucu­ reşti, compus dintr’un grup de persoane bine pregătite: stu■j

-

_

- 4-

ii .. i ; l ■

!

denji ş. licenţiaţi, sub conducerea neobositului ş, vrednicului profesor universitar d-I Diniitne Gust., a ve.nţ în satul Nereiu din Vrancea şi au cercetat cu multa stăruinţă starea so­ cială si trecutul regiunei Vrancene, -cu: portul, obiceiurile. (|a. finele şi credinţele sale, în toată amănunţimea cuvenită, pentru alcătuirea unei monografii.

Această monografie va fi o lucrare de mare valoare pentru Vrancea căci va da la lumină multe'lucruri nouă şi necunoscute până acum, din trecutul şi starea locuitorilor de aici.

In urma acestor cercetări de ştiinţă, s’au făcut şi două co­ municări la Academie: una.de către d-I profesor Iorga cu privire la trecutul istoric al Vrancei pe baza documentelor şi isvoarelor descoperite, iar alta de d-1 profesor Dr. Reiner, care a însoţit personal Seminarul Ia Ncreju, referitoare lâ starea de sănătate a populaţiunei, făcând şi o documentare cu privire la origina sângelui vrâncean.

In general, ca poziţie geografică, Vrancea se pre­ zintă în condiţiuni vrednice de laudă, căci intră printre cele mai frumoase colţuri de ţară. Şi dacă drumurile ar fi ceva mai îngrijite, n’ar simţi decât bucurie şi mulţumire nebănuită toţi acei dintre vizitatorii care le-ar plăcea să cerceteze cu oarecare răbdare plaiurile ţinutului.

Din muchea cea naltă a dealului Dumbrava, de dea­ supra monumentului ridicat în" 1904 în amintirea Voevodului Ştefan cel Mare, Vrancea apare ca o pano­ ramă. De jur-împrejur se ridică dealuri şi podişuri cari au fost pe vremuri acoperite cu păduri bătrâne, dar cari s’au tăiat şi distrus fără nici o milă, aşa că acum copacii nu se mai văd decât pe suprafeţe mici şi izolate, iar dealurile au rămas pleşuve.

La poalele Dumbrăvii, spre nord, se deschide valea Putnei, pe marginile căreia se văd risipite satele: Bârsaşti, Topeşti, Tulnici şi Coza. Fâneţe bogat împodo­ bite, cu flori de tot soiul, cari împrăştie un miros dulce şi îmbătător, şi ogoare de porumb stăpânesc îm­ prejurimile satelor, ca şi podişurile tăiate anume pare

— 5 — că din coastele dealurilor printr’o minune cerească şi neînţeleasă.

Putna vine tocmai de peste hotarul Vrancei. Ea tae în curmeziş aproape toată coama Carpaţilor, pe care-i strânge ca într’un brâu măestru de argint, bătut cu pietre de smarald, ce strălucesc scânteetor în razele soarelui de vară. Făcându-şi loc cu putere printre stân­ cile munţilor, brăzdează: Greşu, Păişeana, Macradeul şi se coboară în jos pe prundul văei ceva mai largi ce se deschide. La Prisaca, se întâlneşte cu Zăbala, — unui din cei mai de scamă afluenţi ai săi — şi, îm­ preună, se lasă la vale, eşind din cetatea Vrânceană, pe sub Babele, de lângă Vidra, urmându-şi apoi mai domolit cursul, până se varsă în Şiret.

La Macradeul, distanţă cam de S klm. mai sus de Tuhnici, se află Scăldătoarea Putnei, o cascadă unde apa cade sbuciumată printre cataractele stâncilor re­ zistente, iar jos clăcăteşte înspumată, producând ast­ fel sgomote ce răsună sălbatec până departe în inima codrilor.

In faţa Dumbrăvii, peste Putna se întind platouri frumoase cu racle de semănături, desprinse în fâşii regulate. Sunt ţarinele Tulniceiiilor şi Negrileştenilor, iar dincolo de aceste sate se înalţă semeţ Dealul Vizantei acoperit în întregime cu păduri, peste piscurile căruia este aşezată frumoasa Sovejă, locul de închi­ soare de altădată a lui Russo.

Deasupra Dumbrăvii, în spre partea munţilor, sunt aşezate pe dealuri faimoase cu fâneţe şi semănături întinse, mândrele sate: Păuleşti, Spineşti şi Bodeşti, acesta din urmă fiind cel mai vechiu aşezământ al ţinutului.

Mai spre miazăzi se zăresc dealurile sterpe ale Văsuiului şi Paenei, două sate mici, cu locuri sărăcă-

1

;

— 7 —

i

L

cioase iar ceva mai departe se deschid văile Zăbalei si Nărujei, cu alte sate yrânceneşti.

Amândouă aceste ape isvorasc din aceia?! parte a munţilor şi pornesc la vale pe căi din ce în ce mai lăturalnice, depărtându-se mult uim de alta.

Năruja curge deadreptul spre Răsărit, sbătându-se puternic printre stâncile munţilor Petrosul şi Munţişoarele, până ajunge aproape de satul Herăstrău, — Vetreştii de altădată — unde primind pe afluenţii săi: deoparte Bălaşul, apa Văei Rele şi a Secăturei, şi de alta apa Văei Negre, de aici prinde mai multă putere şi se coboară deadreptul Ia vale, trecând pe lângă satul Nistoreşti până la Năruja.

In schimb Zăbala o ia razna şi ocoleşte mult la dreapta, până ajunge în apropiere de fundul Milcovului, la Nereju, de unde, — cu voia sau fără voia ei — faţă de rezistenţa munţilor Piatra Secuiului şi Monteoru, ce-i stau în cale, se încovoae spre Nord, pare-se învinsă şi se coboară pe lângă satul Spulber, muntele Chiosa şi, cu ajutorul pârâiaşelor Tojanul şi Ţipăul căpătând noui puteri, înaintează pe la Paltin şi Prahuda, până ajunge în dreptul satului Năruja, unde se întâlneşte cu soră sa Năruja, cu care se îmbrăţişează frăţeşte şi merg apoi împreună la vale, sbenguindu-se şi făcând sgomote copilăreşti, până se pierd în undele Putnei, la Prisaca.

Din cauza înconjurului mare ce-1 face, Zăbala se scurge cu mai multă anevoinţă decât Năruja, şi când ploile se abat la fundul lor, undele furioase provocate de torente, ajung în dreptul satului Năruja, locul de întâlnire a acestor două ape, cu deosebită întârziere una faţă de alta, la răstimp cam de o jumătate de zi şi mai bine.

Aşa dar, faţă cu situaţia în care se găsesc aceste

1

ape, s’ar putea spune că numele Zăbala se trage dela cuvântul zăbavă, pe când adevărul cercetat mai cu amănuntul, pare a fi altul.

Se ştie că în vorba noastră de toate zilele, numele de zăbală este dat unui lănţişor mic dela frâu, care se aşează sub bărbia calului, pentru a-1 struni. Nu s'ar depărta dar nici ideia că şi apei să-i vie numele de aici, căci în mers îşi struneşte şi ea valurile, isbindu-le şi încolăcindu-se pe după stâncile munţilor din cale-i.

In partea aceasta a Vrancei dealurile par mai puţin goale şi pădurile, în majoritatea lor de fag, se arată în întinderi mult mai însemnate, ca în Vrancea de Miază-Noapte.

Vrednic de amintit este satul Nereju, aşezat chiar la poalele munţilor, unde bradul domneşte chiar până lângă sat, ca şi Tulnicii cu Coza de altădată, care aveau şi ele pădurile lor de brazi, dar care au fost nimicite complect de trupele streine în timpul ocupaţiunei din 1916—1918.

In schimb, în partea aceasta de loc, drumurile sunt cu mult mai rele şi primejdioase, ca cele de pe valea Putnei, unde se află o şosea judeţiană, — clasată prin noua lege a drumurilor ca şosea naţională — care leagă Focşanii cu Vidra-Bârseşti-Breţcu, peste munţi.

Pe lângă că locurile par mai nestatornice, dar şi lipsa de atenţiune a celor chemaţi să aibă grija drumuriloir a făcut ca pe aici să nu se afle nici un drum mUi a cătărei. de cât cele croite de nevoile localnicilor pe prundurile naturale a apelor.

Aşa, un sătean din Herăstrău,'pentru a se coborî la Focşani, trebue să meargă cu căruţa încărcată cu cherestea, — singurul mijloc de câştig a oamenilor de aici, — zeci de kilometri pe prundurile apelor: Năruja, Zăbala, Reghin şi Milcov, şi ae abia două zile de mers neîntrerupt, ajunge la oraş, de cele mai multe ori cu căruţa stricată şi întotdeauna istovit de obo­ seală, ridicând mereu cu drugjul cotigarul înţepenit în hârtoape şi bolovanii apelor. Aceasta când e timpul bun, căci în primă-

j

r

| '

!

— 8 -

— 9 —

vară, când apele se umflă din pomi şi topirea zăpezii, oamenii rămân închişi (izolaţi) în satele lor-şi Intuiţi în astfel de împre­ jurări suferă din cauza lipsei de porumb, pe care, în mod {obişnuit, îl cumpără şi aduc dela câmp.

Dar, fiecare lucru cu greutăţile lui. Şi vrânccanul c de­ prins cu destule greutăţi, inângâindu-se totuşi că c stăpân în cuibul lui şi că -tclt e mai bine ca în vremurile de altă dată, când, — după cum povestesc bătrânii, — Nerejanul făcea o săptămâna încheiată cu căruţa până la Focşani, scoborându-se pe şuşaiut cea. veche de pe Putna, căci atunci nu se afla cale deschisă pe văile Milcovului şi Reghinului de cât pentru mers cu piciorul, ori cu calul de căpăstru.

Tocmai sus, în jartea dinspre asfinţit domneşte ade­ vărata frumuseţe şi bogăţie a ţinutului: Munţii Vrancei, a căror vârfuri nalte, negre şi neregulate se înalţă spre tăria cerurilor şi par — vorba lui Vlahuţă —, nişte fal­ nice turnuri de cetăţi zidite de Dumnezeu, în care stră­ moşii noştri au stat adăpostiţi aproape o mie de ani, vreme când prin şesurile Dunării curgeau puhoaele de Barbari sălbateci veniţi de prin pustiurile Asiei.

Pădurile stăpânesc mai peste tot, acolo unde n’a pătruns securile nemiloase şi arbori uriaşi de înălţimi ameţitoare şi drepţi ca lumânările, îşi ridică cu mândrie vârfurile în sus, ca nişte lănci ascuţite.

Pe jos aşternut de frunze uscate şi muşchiu moale, acopere pământul pietros şi tare, iar stâncile uriaşe îşi arată ici-colo spinarea înegrită de vreme. Mergând prin pădure, ţi se pare că te afli într’o cetate, unde nici razele soarelui nu pot pătrunde decât în rare locuri.

O linişte adâncă domneşte jos, chiar şi atunci când pe deasupra suliţelor de brazi se aud urlete de vânturi puternice.

Dar apoi, unde nici nu te aştepţi, se deschid ochiuri de păduri cu covoare verzi de iarbă, a cărui miros,

întărit de mireasfna tare a cetinei de brad, te îmbată şi te adoarme.

Singuri ciobanii, cari rătăcesc toată vara pe cărări tăinuite, în tovărăşia turmelor de oi, răscolind poenile şi golurile munţilor, pot cunoaşte măreţia acestor lo­ curi, pe care alţii nici nu le bănuesc măcar.

Câtă vrajă şi dragoste nu simte în inima lui acest stăpân al codrilor, când se vede singur, în pustietatea codrilor, cu turma de mioare împrejur!... Şi în timp ce oile pasc liniştit, el îmbătat de aerul tare şi îm­ bălsămat, stă proptit în bâtă, doinind din'fluer cântece frumoase, care te adoarme ascultându-lc. Până şi oile par fermecate de minunatul instrument, frate bun al stăpânului lor... Deaceia, când ciobanul vrea să le adape la izvor, e destul ca printr’un anumit semnal fluerat din gură, să le atragă băgarea de samă, şi apoi să pornească doinind înainte, căci oile fermecate de fluer, îl urmează orbeşte până şi prin cele mai pră­ păstioase căi.

Aşa e viaţa ciobanilor noştri, plină de cânt şi de ve­ selie, mai ales aici în Vrancea, unde tot omul este deplin stăpân al codrului său frate.

Dar ce folos că nu cunosc toţi adevărata bogăţie şi farmec a acestor locuri, lăsând să li se destrame pădurile, tocăniţe de fabricile societăţilor forestiere, aşa că în scurtă vreme, nu vom avea de admirat decât sălbătăcia stâncilor goale şi prăpăstioase!...

11 Numele Obârşia numelui de Vrancea, dat acestei regiuni, nu este încă bine stabilită.

O legendă destul de cunoscută arată că, în vre-

i

r .

i

■

— io —

murile trecute, locuia pe plaiurile acestea o bătrână cu numele de Tudora Vrăncioaia, care a avut cinstea să găzduiască în casa ei pe Voevodul Ştefan cel Mare, tocmai în timpul când acesta, învins de gloatele tur­ ceşti, rătăcea descurajat prin coclaurii munţilor pustii.

Baba Tudora, româncă vrednică, cu simţiminte mari şi dragoste de neam, împărtăşind durerea marelui stă­ pân, a chemat lângă dânsa pe cei şapte feciori voi­ nici ce-i avea, şi îmbărbătându-i cu vorbă de mamă, i-a trimis de au strâns pe toţi flăcăii ce se aflau cu oile pe plaiurile munţilor acestui ţinut, pe care apoi i-a dat în sama Voevodului, pentru a-1 întovărăşi la luptă.

La acestea, stăpânul s’a bucurat mult, şi pornind cu oaste nouă, a lovit în coastă pe vrăjmaş, pe care l-a învins şi alungat din ţară.

Drept răsplată pentru vitejia lor., Ştefan a dăruit feciorilor Vrâncioaei, cei şapte munţi din această re­ giune, ca să-i stăpânească „din neam în neam, fără vreun amestec şi tulburare din partea cuiva". Şi fie­ care, înapoindu-se la locurile lor, şi-au întemeiat gos­ podării vrednice şi sate, cari au luat apoi, fiecare, nu­ mele celui ce l-a întemeiat, sate care se găsesc şi astăzi: Bodeşti după numele lui Bodea, Nistoreşti după numele lui Nistor, Bârsăşti după numele lui Bârsan, şi altele.

Astfel, ne spune legenda că Vrancea se trage dela numele bătrânei Tudora Vrăncioaia, femee vrednică, despre care plăeşii vorbesc şi astăzi cu multă cinste1).

Aceasta e legenda. Dar istoria nu ne spune nimic?

După cât ştim, acest nume- a dat mult de lucm învă­ ţaţilor noştri.

1) Legenda aceasta se găseşte pe larg în „Comoara Vrancei No. 1, pag. 6—10 şi în Com. Vrancei No. 2, pag. 7—15”.

1

—11 — Mai întâi Hajdeu, care a făcut în vremea lui însem­ nate-cercetări istorice cu privire la trecutul ţării noa­ stre, pune în legătură numele Vrancei cu un cuvânt asemănător traco-dacic: vrana, ceiace însemna în limba strămoşilor noştri de atunci: pădure-munte 1).

Apoi, marele istoric N. Iorga, cercetând şi el nu­ mele ţinutului acesta, în conferinţa ţinută studenţilor din Putna la 5 Martie 1921, spune că numele Vrancea este luat din limba slavă,’ — limba unui popor sălbatec care a trăit de mult pe aceste locuri şi dela care ne-a rămas multe cuvinte cum şi obiceiuri.

D-sa ne arată că se găseşte pe coasta mărei Adriatice o localitate cu numele Lovrana, care de şi scris într’un singur cuvânt, cuprinde de fapt două: „Lo" şi „vrana"2). Aşa dar, Vrancea se trage dela „vrana", cuvânt care a trecut dela slavi în limba noastră obiş­ nuită, şi care toată lumea ştie ce însemnează: • — „Se poate, — zice d-1 Iorga — că grupul de sate care a căpătat numele de Vrancea, păstrat până acum, este aşezat într’o înfăţişare naturală de teren, care se aseamănă cu o vrană"3).

Intr’adevăr, aşa cum sunt aşezate satele Vrancei, pe malurile văilor: Putna, Zăbala şi Năruja, între munţi, dau înfăţişare de vrană, mai ales că, după cât se ştie, ţinutul acesta în vechime era mai peste tot acoperit cu păduri străvechi de brad, molift şi fag, iar satele, — bineînţeles mai rare decât astăzi — se gă­ seau înşiruite pe sub poalele pădurilor. Singura in­ trare în Vrancea nu era decât cea de „Pe sub Babele", o trecătoare între dealurile Ireştilor şi Măgurei, pe 1) Istoria critică a Românilor, pag. 54 şi uriri.

2) Articolul „Io” şi substantivul „vrana”.

3) N. lorg»-. „Vrancea şi Vrâncenii”, 1921, pag. 6. ii

r

f

!

i

i.

— 12 —

unde străbate Putna, cu ceilalţi afluenţi ai săi, o ade­ vărată vrană prin care se putea pătrunde in ulucul Vrancei aşa cum îl numeşte d-1 profesor Simion Mehe­ dinţi, vrâncean şi d-sa din satul Sovejei 1).

Pe de altă parte, părintele Răsmenţă, arată în „Dic­ ţionarul Limbei Române" scos acum câţiva ani, că numele Vrancea, se trage dela cuvântul latinesc „frân­ ge", care în graiul nostru de astăzi înseamnă: frângere, rupere, ceiace ar însemna munţii frânţi, numiri care s’ar asemăna mult cu poziţiunea lor aici la curmătura Carpaţilor. Dela munţi, numele de Vrancea uşor i-a fost să treacă la întreaga regiune.

In sprijinul acestei teme, părintele Răsmeriţă ne spune că se mai găseşte un sat cu numele de Vrancea la întorsătura Dunării, în judeţul Mehedinţi, căruia i se poate da aceiaşi explicaţiune acolo, la cotitura Dunării, ca şi aici în munţi.

Deosebit de cele arătate până aici, mai sunt şi alţi cercetători cari, răscolind începuturile limbei române, şi-au format şi ei anumite păreri asupra obârşiei nu­ melui regiunei noastre, şi care sunt vrednice de amintit : D-1 V. Motogna, pune numele Vrancea în legătură cu Bradnicii din rădăcina căror cuvinte: vran-bran, ce se explică în „trecătoare", „poartă", pare că-şi are obârşia întriun cuvânt sârbo-bulgar, vrata2).

D-1 I. Iordan arată3) că numele e slav, venind dela vranu, care însemnează: negru, corb, dându-i-se o terminaţiune specială cea, pentru a-1 romaniza, asemă­ nătoare cu cea din Oancea, etc.

1) S. Mehedinţi: „Rolania” ed. III, pag. 62—63.

2) V. Motogna: Articole şi Documente, Cluj 1923.

3) I. Iordan în Buletinul Soc. Regale de Geografie, pag. 35.

L

— 13 —

1

D-1 P. Papahagi susţine că Vrancea este luat dela un nume de persoană Vrană şi-l pune în legătură cu numiri asemănătoare dela Românii din Macedonia, fiind dispus a-1 considera că e chiar de origină Macedo-Română *)• Trebue să menţionăm aici şi părerea tânărului şi harnicului profesor d-1 I. Diaconii, vrâncean de baştină, care cercetând nişte documente vechi date de Vasile Bulgaroctonul, unde se vorbeşte de o localitate bulgă­ rească Vranitsa, arată că Vrancea pare a veni dela numele bulgăresc Vranitsa, şi a ajuns tocmai aici da­ torită mişcărilor religioase creştine de formă slavă, din vremuri vechi2).

După cum se vede dar, părerile sunt destul de îm­ părţite, rămânând ca fiecare să înţeleagă după cum va vrea şi va crede că este mai aproape de adevăr.

In ceiace mă priveşte, ţin să arăt numai atât, că tocmai această nedumerire şi încâlceală de cuvinte, adevereşte vechimea îndepărtată a ţinutului Vrancei. învăţaţii noştri vor mai avea încă timp de ciorovă­ ială, până să se lămurească cu adevărat care este obâr­ şia Vrancei şi dela care i se trage numele acesta aşa de frumos, pe care l-au îndrăgit şi alţii din afară ca vestitul scriitor Barbu Delavrancea, ba chiar şi Marele Rege Carol I, care i-a plăcut la început să poarte numele: Carol de Vrancea. Şi ori de unde ar veni, Vrânceanul se mândreşte cu asemenea nume, fiindcă aminteşte de vrednicia unor oameni cari au ştiut să-şi păstreze moşia şi să-şi apere la nevoe ţara de duşmani...

1) P. Papahagă în rev. Dumirea I, pag 36 urm.

2) I. Diaconii în foaia Căminul Focşani. .1

— 15 — Vechimea, ţinutului I

!f V

fi

:{

1

Vrancea este unul din cele mai vechi ţinuturi româ­ neşti de dincoace de munţi. Aceste este un adevăr netăgăduit de nimeni.

A Dacă legenda se mărgineşte a pune in legătura vechimea neamului vrancenesc cu epoca domniei lui Ştefan cel Mare, în schimb istoria pe bază de cercetări documentate, stabileşte că această regiune are o ve­ chime mult mai mare, lămurind că, în vremea când Dragoş Vodă şi Radu Negru au coborît de peste munţi, întemeind ţărişoarele Muntenia şi Moldova (între anii 1290—1310), Vrancea se găsea în fiinţă, sub formă de voivodat, şi locuitorii de aici, trăiau o viaţă retrasă, ei în de ei, călăuzindu-se după anumite • legi proprii ale lor, născute prin tradiţie, fără să pri­ mească amestecul altora din afară.

Faţă de această situaţiune recunoscută de istorie, so­ cotim că nu facem nici o greşală arătând că ţinutul Vrancei ar fi fost populat încă din vremurile năvălirilor barbare.

Pe atunci, locuitorii din partea şesului, căutând să se ferească din calea păgânilor hapsâni şi răi, au ple­ cat să-şi afle bine capului în ascunzători. Şi unde putea fi cea mai bună ascunzătoare, cel puţin pentru cei din preajma munţilor, decât în cetatea codrilor?

Aşa dar, o parte din ei s'au retras în spre munţi, afundându-se prin păduri, pentru a li se perde urma.

Unii dintre aceştia au rămas aici pentru totdeauna, continuându-şi traiul potrivit locului, timpului şi îm­ prejurărilor, nemai înapoindu-se la vechile lor aşezări prefăcute în fum şi cenuşă, căci după cum se ştie, bar­ barii distrugeau şi dădeau foc la tot ce le ieşea în cale,

!

îngropând în ruine orice urmă de viată statornică ro­ mânească. Şi apoi, năvălirile acestea s’au ţinut lanţ, una după alta, vreme de mai multe veacuri, aşa încât populaţia fugită n’a mai avut putinţa de a se înapoia şi a-şi reface din nou gospodăriile, atât timp cât liniştea nu era statornicită, fiind ameninţaţi ca la ivirea unei noui furtuni barbare, să apuce din nou calea pribegiei.

Prin urmare, de silă, de nevoe, o bună parte din aceşti bejenari au rămas pe loc în munţi pentru tot­ deauna, şi întovărăşindu-se între ei, — căci erau de acelaşi sânge şi îi apăsau aceleaşi necazuri şi nevoi, au pornit o nouă viaţă, putem zice curat românească, fiindcă prin durerea comună se simţeau strâns uniţi, mai mult ca oricând, şi aveau de luptat pentru o sin­ gură cauză, scumpă tuturor: existenţa românismului.

Despre fuga Românilor în munţi, ne vorbeşte cu multă durere cartea „Istoria Românilor", a decedatului istoric Xenopol, cum şi alţi învăţaţi şi cronicari mai vechi — Români, ba chiar şi streini —, cărora le-a plăcut să cerceteze şi să răscolească trecutul ţărei noastre.

Trebue să amintim aici că, dela o bucată de vreme, parte din învăţaţii noştri, a căror cuvinte sunt destul dc cântărite şi nu le putem pune uşor la îndoială, au ajuns în cele din urmă la constatarea că populaţiunea rurală din ţinuturile româneşti, fiind înrădăci­ nată de pământul ţării lor, nu s’a retras în munţi, cum stabilea istoria veche, ci a rămas tot timpul pe loc, nedespărţindu-se prea mult de brazda de pământ, chiar şi în timpurile cele mai grele a năvălirilor bar­ bare. Aşa, iscusitul profesor S. Mehedinţi, aseamănă invaziile barbarilor cu grindina care, în vârtejul mâniei sale, culcă la pământ toate sămănăturile pe unde trece,

1

r»

a. fa-

— 16 ; .

'

*.

S

L

fără însă a le putea smulge din rădăcini, oricât de mânioasă s’ar fi părut furtuna1).

Cu toate acestea, socotim că, chiar fără a ne ,gândi la o retragere complectă a tuturor băştinaşilor, încât să rămână pământul ţării pustiit, credem totuşi că populaţiunea aceasta, a avut de suferit multe necazuri din partea năvălitorlor sălbatecii, ceiace au silit o bur.ă parte din bărbaţii volnici, mai aspru prigoniţi, să-şi părăsească pentru totdeauna căminurile lor, apucând calea codrului, în care s'au afundat, nu cu gândul hai­ duciei, ci cu acea inimă curată de buni români şi creş­ tini, nevoind să sufere jugul prea aspru al cotropito­ rilor.

Iii felul acesta s’au făcut începuturile vieţei vrânceneşti, până a ajuns ia închegarea acelui ţinut dc sine stătător, căruia istoria i-a dai numirea de knezat sau voivodat, iar învăţatul Domn Diinitrie Cantcmir, pe bună dreptate i-a zis Republica Vrânceană, atunci când a avut ocaziunea să vorbească despre satele dc pe această vale, în lucrarea sa „Descrierea Moldovei".

Pentru stabilirea vechimei aşa de depărtate, drept este că nu avem isvoade care să ne lămurească de ajuns asupra obârşiei ţinutului, totuşi arătarea câtorva fapte şi împrejurări din viaţa poporului Român, întă­ rite de istorie, vor aduce lumină în această privinţă.

Una din cele mai bune dovezi este următoarea: Cam pe la anul 1200, Ungurii căutau să pătrundă peste munţi, dincoace spre Răsărit, pentru a face unele întărituri cu scopul de a se apăra contra duşmanilor lor de pe atunci: Cumanii şi mai apoi Tătarii.

In acest scop ei întemeiase o cetate la Milcov, unde 1) S. Mehedinţi: "„Vechimea poporului român şi'legătura cu elemente atogene”, pag. 28.

9

— 17 — aşezase şi un episcopat cu numele Episcopatul de Milcov. Probabil că prin aceasta Ungurii căutau ca pe căi piezişe, să conrupă pe băştinaşii de aici dela credinţa lor adevărată de creştini ortodoxi şi să-i aducă la catolicism, ceiace nu s’a întâmplat, fiindcă Românii erau tari în credinţa lor strămoşească.

Atât episcopul cât şi comandantul cetăţii n’aveau nici o leafă dela Domnie şi erau întreţinuţi şi hrăniţi, cu toată gloata lor, de către populaţiunea băştinaşă a locului, adică de străbunii Vrânceni.

De aici rezultă că în Vrancea se afla încă de pe atunci o populaţiune românească, în stare ca prin munca lor să producă venituri peste nevoile proprii, cu care să întreţină pe oamenii cetăţei ungureşti, aşa după cum li se cerea.

Episcopatul a durat numai vreo 40 ani, căci la 1240, cetatea de Milcov a fost dărâmată de către Tătari, cari au năvălit în Moldova, trecând apoi şi peste munţi, în Ungaria, iar religia catolică nu a prins, iar istoria ne lămureşte că: „Românii având episcopii lor deosebiţi, nişte stareţi de mănăstiri, care stăteau prin schituri de lemn, nu voiau să ştie de episcopii aceştia noui, trimişi de regele Ungurilor şi înfăţişând o lege străină, socotită de localnici ca spurcată".

Pe de altă parte, cercetând locurile şi împrejurimile ţinutului, aflăm o mulţime de numiri vechi ca: Sboina, Coza, Lepşa, Macrad.eul, Lapoş, Zăbala, Tişiţa, Voloşcani şi altele, care după arătarea învăţaţilor, suni împrumutate şi rămase din limba unui neam de bar­ bari numiţi Slavi.

Slavii aceştia au venit pe pământul ţărei noastre tot în epoca năvălirilor barbare, dar nefiind chiar aşa de cruzi şi răi, s’au apropiat mult de populaţia de baştină, pătrunzând mai mult ca alţii în viaţa străbu2

;

r

:

I \

I

5 i

i

ţ

L

- 18 —

.. nn<.tri din care pricină ne-au rămas moştenire o narte d n obiceiurile lor, ca şi parte din numele date munţilor şi locurilor pe unde au trecut, numiri ne cie după cum am arătat, le găsim şi în Vrancea, fiind şi’ele o dovadă grăitoare a (mutului de aici.

Deosebit de acestea, daca facem o privire generală «imra tarilor române, observăm că toate aceste mici stătuleţe cari s’au găsit în fiinţă la coborîrea lui Draeoş-Vodă şi Radu Negru de peste munţi, - prin­ tre care se numără şi Vrancea —, sunt înşiruite în apropierea codrilor, ceiace întăreşte mai mult dovada că aşa zisele knezate erau cuiburi de Români, nevoiţi a-şi părăsi vechile lor locuinţe^ din vremuri de cum­ pănă grea şi a se aduna aici în munţi, sub perdea de codru, unde au trăit apoi nesupăraţi, ca într’o adevărată cetate.

Susţinerea unora că Vrancea ar ti fost un ţinut de păstmi, adunaţi prin cine ştie ce împrejurări ale vremei nu ne pare de loc serioasă, după cum nici istoricul lorga n'o admite1), căci dacă cercetăm puţin pămân­ tul regiunei, observăm urme vechi de plugărie până sub poalele munţilor, Pe lângă alte podişuri cunoscute aici ca locuri vechi de cultură, un singur nume: Luncile Secarei, dat din vremuri depărtate frumosului şir de lunci dela poalele Giurgiului, spre fundul apei Zăbala, este des­ tulă mărturie că şi străbunii vrâncenilor se ocupau cu j)lugăria. Deci, nu poate fi vorba de ciobani, cari să-şi petreacă viaţa întreagă numai în tovărăşia turmelor şi să trăiască din produsul oilor, — ca şi ciobanii din zilele noastre —prin vânzarea brânzei, lânei, miei­ lor, etc., ci de oameni cari se îndeletniceau şi cu plu1) N. lorga: Vrancea şi Vrâncenii, pag. 24.

— 19 —

s

găria, pe care o cunoşteau de mai înainte, fireşte de prin alte părţi, cu terenuri cultivabile mai bune, de unde se retrăsese, şi cari veniţi aici, au fost siliţi să . se ocupe în bună parte şi cu creşterea vitelor, singura ocupaţie mai prielnică şi lesnicioasă a locului, fiindcă prin poenile şi golurile munţilor se afla destulă hrană pentru animale.

In nici un caz ei nu pot fi socotiţi ca simpli ciobani, atâta timp cât erau buni agricultori, ducând o viaţă statornică aici în codru, iar nu viaţă aproape nomadă de păstori, cari colindând plaiurile, se mută de ici-colo cu turmele, coborîndu-se la şes, sau urcând culmile munţilor, după anotimpuri.

Viaţa în Vrancea a fost dela început statornică şi cei cari au prins dragoste de aceste locuri, aici au rămas pentru totdeauna, îngrijindu-se de traiu atât prin agricultură, cât şi prin creşterea vitelor, fără a se mai gândi la o altă strămutare.

Din cele arătate până aici, rezultă în mod destul de lămurit cred, pentru cine vrea să înţeleagă, că cei din­ tâi stăpânitori ai codrilor şi întemeietorii Vrancei, au fost Românii retraşi în munţi de pe vremea năvălirilor barbare.

Că dacă nu trebue să ne închipuim o pustiire com­ plectă a ţărilor Române din vremea năvălirilor, prin retragerea întregei populaţiuni spre munţi, — aşa cum ne spun învăţaţii de astăzi — tot astfel nu putem ' crede că, oricum s’ar lua, faţă de lungul şirag de nă­ vălitori, veniţi unii după alţii, atâtea secole la rând, nu s’au găsit şi oameni din acei oropsiţi prea mult de soartă, care să fi fost nevoiţi a lua calea codrului, ferindu-se de hoardele acelor sălbateci, veniţi nu cu gândul la cuceriri de pământuri, ci numai de a jefui şi prăda averi streine şi cari se hrăneau cu carne crudă?

J

- 21 — r,

i

ţ !

. ;

bătută sub şeaua cailor, şi beau vin din ţestele duşmanilor omorîţi de ei în lupte.

Prin curgerea vremei apoi, — vremea care schimbă mereu faţa lumii, dărâmând cetăţi vestite şi întemeind altele nebănuite —, locuitorii strânşi în felul arătat mai sus, au pus stăpânire asupra plaiurilor şi mun­ ţilor în care s’au aşezat, câştigând cu timpul drepturi de proprietari asupra lor, căci din pricina pustietăţei, codrii nu avuseseră alţi stăpâni mai vechi.

Aşa s’a închegat viaţa acestor soiu de sătuleţe mici româneşti, libere şi neatârnate; aşa.a luat fiinţă şi Vrancea cu locuitorii ei strânşi în obştie sub ocârmuirea propriilor lor fruntaşi, — oameni destoinici din acea vreme — şi cu drepturi de stăpânire asupra în­ tregului ocol al Vrancei.

Trebue să recunoaştem însă, că mai târziu, după ce răstrăbunii noştri puseseră stăpânire pe locurile Vrancei, s'au încercat să intre cu oile prin poenile şi golurile munţilor de aici, ca să le păşuneze, şi unui breţcani, — români din ţara Breţcului, — dar locuitorii Vrancei fiind mai vechi, căpătase stăpânire şi nu i-au lăsat să intre de cât cu învoirea lor, aşa cum s’a urmat apoi într’una până în vremurile noastre.

Dintr’o cearta de soiul acesta, poate să fi luat naştere şi prea frumoasa baladă „Mioriţa” care este o comoară sufle­ tească nepreţuită a cântecelor vechi populare»), iar porecla de breţcani dată ciobanilor ce vin cu oi de peste munţi, cum­ părând imaşuri dela Vrânceni, se păstrează şi în zilele de astăzi şi este una şi aceiaşi cu cuvântul oier.

Deplina stăpânire a plaiurilor sale, Vrancea a păs­ trat-o pentru totdeauna, iar cei dintâi domni ai ţărilo; Române, respectuoşi de datini vechi, au recunoscut Vrâncenilor drepturile lor câştigate cu mult mai îna­ inte, păstrându-se chiar şi forma de viaţă neatârnată încă o bună bucată de timp, când Vrâncenii nu aveau 1) Mioriţa a fost culeasă din Vrancea'de către Alecu Russo în timpul câ:t alstat la opreală'în satul Soveja.

altă legătură cu Domnia, decât să sară în vremuri de răsboae cu toţii, să dea ajutor şi să apere împreună moşia cea mare a ţării.

Din strămoşi, Vrâncenii trăgându-se din neamul răsboinicilor Daci, ei au fost totdeauna printre cei dintâi luptători şi faima vitejiei lor e pomenită în cronici ca şi în cântecele Românilor. Sgri/)ţarii din Vrancea, nu­ meşte V. Alecsandri pe luptătorii vrânceni în fru­ moasa povestire „Dumbrava Roşie", pentru a arăta mai bine vrednicia şi stăruinţa lor dârză la bătae, dela care nu se dădeau cu nici un preţ înapoi.

Mai apoi, Domnia a trimis aici oamenii ei, pentru ca să supravegheze, să culeagă informaţiuni de peste munţi şi să încaseze anumite dări pe cari Vrâncenii începură să le plătească sub forma unei sumi globale pe întreg ţinutul, ca un fel de ajutor, ce se simţeau şi dânşii datori să-l dea pentru sprijinirea nevoilor ţării.

Drepturile de Stăpânire nu le-au fost cu nimic ştir­ bite, ba ceva mai mult, când unii Domni au avut nevoc de pământuri pentru ca să le facă danie la mănăs­ tiri, ei au cumpărat asemenea locuri dela Vrânceni, cărora le-a întărit în felul acesta stăpânirea neatârnată.

Aşa a făcut Domnul Moldovei, Constantin Cantemir care, ridicând cu cheltuiala sa mănăstirea Mera de lângă Milcov, cu actele din 7169 Aug. 21, 7199 Mart 20 şi altele1) a cumpărat moşii vrâncene, pe care lc-a dăruit mânăstirei, iar Matei Basarab, când a zidit mănăstirea Soveja, pentru a pecetlui pacea fă­ cută cu Vasile Lupu, când a fost să-i dea moşii, le-a căutat aiurea prin părţile Tecuciului, unde a dăruit două moşii 2).

1) A. Sa va: Documente Putncne, pag. 39, 41, 499.

2) N. lorga: Vrancea şi Vrâncenii, pag. 32.

1

A — 22 —

I:';

-■<

.

I

t

O întâmplare nenorocită- s'a abătut apoi asupra Vrancei, pe la începutul veacului XIX, care a dat naştere unui lung şi greu proces, unde s’au pus în discuţiune drepturile vrâncenilor.

A fost procesul cu vistiernicul lordache Ruset, de care ne vom ocupa ceva mai la vale. Aici s’au strâns multe acte şi documente vechi, pe baza cărora înaltul Divan, pus în adevărata lumină a pricinei, a dat drep­ tate moşnenilor.

După procesul cu Rosnovanu, în urma multor fră­ mântări din afară, viaţa Vrâncenilor s’a schimbat în bună parte', locuitorii trebuind a se supune legilor celor mai noui ale ţării, cari ţinteau toate la o uni­ ficare naţională, adică la întărirea Naţiunei Române, prin unirea sub aceiaşi formă a tuturor locuitorilor Români.

Ceiace nu s’a pierdut şi se păstrează şi în zilele noastre, este stăpânirea munţilor cu tot avutul lor, avut pierdut în bună parte priii tăerea fără milă a pădurilor străvechi fala Vrancei de altădată. Înainte de a încheia această parte, referitoare la vechimea ţinutului Vrâncean, prin care se dovedeşte că Vrancea a fost locuită de o populaţiune rurală româ­ nească, organizată în formă de voivodat, mai veche chiar decât întemeierea Domniei ţărilor Române, ţin să lămuresc o chestiune de care ştiu că se vor isbi mulţi din moşnenii de astăzi, citind rândurile de mai sus.

Următori unei vechi tradiţii, adânc înrădăcinată în sufletul şi mintea lor, locuitorii Vrancei nu înţeleg şi nu vor să înţeleagă că ţinutul lor ar avea o altă obâr­ şie, decât cea întemeiată pe legenda destul de fru­ moasă a Tudorei Vrăncioaia, pe care ei o cunosc din moşi-strămoşi.

— 23 — Aşa dar, întrebarea care se pune este următoarea: — Dacă Vrancea este aşa de veche şi locuitorii ei au stăpânit munţii din vremuri mult mai depărtate ca domnia lui Ştefan cel Mare, cum rămâne cu legenda că aceşti munţi au fost dăruiţi de amintitul domn celor şapte feciori a Vrăncioaei, drept răsplată a vitejiei lor arătată într’o luptă cu Turcii cari cotropise Mol­ dova?1).

Răspunsul nostru este: A recunoaşte că populaţia Vrancei este cu mult mai veche decât domnia lui Ştefan cel Mare, nu în­ semnează că înlăturăm cu desăvârşire legenda Vrăn­ cioaei, ca pe ceva netrebnic, aşa cum îşi închipuesc unii. Şi una şi alta sunt îngăduite în mintea celui care, de bună credinţă, vrea să înţeleagă ca lumea lucru­ rile.

Iată cum: Mai întâi, chiar însăşi legenda .pe care ne place s’o păstrăm, ba chiar să ne mândrim cu ea, ne spune că Ştefan-Vodă ajuns la aman, fiind învins de mulţimea Turcilor şi rămas fără oşteni, a rătăcit sin­ gur prin munţi şi ajungând în ţinutul Vrancei, aici, prin bunăvoinţa arătată de bătrâna Tudora Vrăncioaia, la care găzduise Voevodul, a putut înjgheba în pripă o ceată de flăcăi voinici ca brazii şi vânjoşi, cu care Ştefan porni din nou la luptă şi lovind, fără veste, în coastă pe duşmani, îi bătu şi alungă din ţară. Oare 1) In vara trecută, cu ocazia unei conferinţe pastorale ce a avut loc în satul Spulber, părintele iconom Th. Macovei (Nereju) sprijinindu-se pe unele isvoire istorice, a ţinut să arate poporanilor Spulbereni, că Vrancea î$i are o altă obârşie mult mai veche de cât legenda cunoscută. Moşnenii adunaţi n’au voit să înţeleagă nici cu un chip explicaţiunile conferenţiarului, protestând cu îndârjire că li se ştirbeşte tradiţia şi drepturile lor.

— 24 —

ji

:! i

L

I I

fi-

;O

Iii

n:

nu rezultă de aici că, în vremea aceia se găsea în Vrancea o populaţiune veche, destul de numeroasă, în stare ca să poată da la glasul lui Vodă Ştefan, un însemnat număr de voinici, cu cari viteazul stăpân avu curajul să pornească cu ei la luptă?

Oricâtă vitejie ne-am închipui că ar fi fost în piep­ turile tari a acelor flăcăi, totuşi ceata trebue să fi fost destul de numeroasă, ca să poată învinge pe un duş­ man atât de temut şi bine pregătit, cum erau Turcii în vremea aceia.

Prin urmare, faţă de această stare de lucruri şi- po­ trivit dovezilor istoriei, pe care învăţaţii noştri ni ie pun în faţă, nu putem decât să recunoaştem că Vrancea dăinueşte din timpuri mult mai depărtate domniei lui Ştefan cel Mare.

Aceasta trebue să ne mândrească şi mai mult, căci aşa zisul voivodat al Vrancei, în unire cu celelalte % cuiburi de Români, au fost piatra pe care s’a rezemat apoi temelia neamului nostru în forma de astăzi.

Cât priveşte uricul dat Vrâncenilor de către Ştefan Vodă, până în prezent nu s’a putut da de urma lui, totuşi dacă s'ar găsi ar fi o dovadă mai mult a vred­ niciei străbune şi â dreptului strămoşesc, căci prin el Vodă nu putea decât să întărească stăpânirea veche pe care şi străbunii de atunci o aveau prin curgerea vremei.

IV Modul de stăpânire şi aşezarea satelor După cum am văzut din cele arătate până aici.

Vrancea se 'numără printre cele mai vechi ţinuturi - româneşti. Şi tocmai pe această vechime, urmată de o continuă şi neîntreruptă stăpânire şi-au întemeiat străbunii drepturile lor asupra pământului Vrancei.

— 25 —

!

Cei dintâi locuitori car iau pătruns aici, găsind pământul pustiu, fără de nici un stăpân mai vechiu, decât doar fiarele sălbatice din codrii străvechi, ce cuprindea mai peste tot pământul, s'au aşezat pe lo­ curile cele mai prielnice vieţii de atunci, prin văi, în apropiere de cursul apelor, sub poalele pădurilor.

Nevoia de libertate, pe care românii nu o puteau găsi uşor în altă parte, pământul ţării fiind mereu frământat de lifte streine, i-au hotărît pe aceşti oa­ meni să se statornicească pentru totdeauna aici, în sihăâstria munţilor, unde şi-au croit gospodării, aranjându-şi ocupaţiunile potrivit mijloacelor locale şi tim­ pului în care se aflau.

Fără îndoială că cea mai lesnicioasă breaslă pentru ei, aici în inima codrilor, a fost creşterea vitelor, căci aveau la îndemână păşuni îndestulătoare, iar vitele, — mai cu seamă oile, — le dădeau pe lângă lapte, brân­ ză, etc. şi lâna atât de necesară pentru îmbrăcăminte.

Nu s'au lăsat nici de plugăric, pe care o cunoşteau mai d'inainte, şi ori unde aflau câte o părticică de loc bun de cultură, o semănau cu ineiu ori secară, tot pentru asigurarea hranei de care aveau nevoe, ca şi nutreţ de iarnă: pae şi fân pentru dobitoace.

Se ocupau dar cu amândouă breslele deopotrivă, t'iidcă, după cum spune d. profesor S. Mehedinţi „Ro­ mânul e tot atât de legat de plugărie ca şi de păs­ torie”. *) Felul acesta de viaţă liberă şi neprihănită strămoşii au trăit-o la un loc unii cu alţii, ajutându-se şi spriiinmdu-se la nevoe ca fraţii, căci pe atunci era mai multă iubire şi mult mai multă credinţă.

1) S. Mehedinţi: Romania, ed. III 1924, pag. 238.

— 26 —

■

i

( » i.

I ; I ■

! \ ii

i

Parte din ei, cu gânduri mai alese şi planuri de muncă mai înlinsă, s’au resfirat pe tot lungul văilor ţinutului, aşezându-şi gospodăriile pe locurile cari le plăcea, fără nici o popreală sau stinghereală.

Cu vremea, numărul populaţiunei crescând mereu, s'au împărţit în sate, toţi urmaşii aceluiaşi bătrân, care datorită rubedeniei vechi, se găseau trăind în strânse legături de viaţă, pe acelaş loc, alcătuind un sat, fiecare sat luând numele bătrânului care l-a în­ temeiat.

Aşa avem Bodeştii după numele bătrânului Bodea, Negrileştii după al lui Negrea, Nistoreşti după Nistor şi altele.

Potrivit firei lucrurilor, locurile productive din preaj­ ma satelor au trecut în mâna oamenilor din satul cel mai apropiat, muncindu-le ei în de ei pentru a-şi scoate hrana trebuitoare. Cât priveşte păşunatul vitelor se făcea prin poenile.şi golurile munţilor, fiecare mer­ gând în poeana pe care o afla mai Ia îndămână, sau dacă aceasta o găsea ocupată de alte vite, păşeau mai departe, căci locuri erau destule.

In modul acesta s'a format începuturile vieţii vrânceneşti, şi astfel cei dintâi înaintaşi au pus stăpânire definitivă pe locurile Vrancei: ca neam de români, pe pământ românesc, căci nimeni nu mai avea drep­ tul să li se opună.

Dar satele mărindu-se într’una prin înmulţirea po­ pulaţiei, pământurile de cultură pornesc a fi căutate din ce în ce mai mult, şi astfel dela o vreme, se simţi nevoia ca pentru aceste locuri să se facă o împărţeală mai regulată între locuitori. Şi împărţeala s^a făcut după cum ne spun actele vechi, — nu prin schiţuirea neamurilor după moşul mare} care nu mai era cu putinţă, ci pe bătrânii de

— 27 — baştină ai fiecărui sat: Năruja s’a împărţit pe patru bătrâni anume: Stroe, Chirii, Dalica şi Christian, Bârsăştii pe 11 bătrâni şi aşa mai departe.1) Unii din locuitori, cari s’au văzut prea strâmtoraţi au plecat în altă parte şi „din codru meriu” şi-au făcut „serături cu toporul” tăind dela o parte pădurea, pe care şi-au aşezat casele, ba „scoţând cu sapa rădăci­ nile din pământ” au făcut şi curături, locuri bune pentru arături.

Secăturile acestea se făceau din pământul neîmpăr­ ţit al Vrancii şi nimeni dintre locuitorii ţinutului nu era oprit, mai ales că în acea vreme pădurile nu aveau nici o altă valoare pentru băştinaşi. In urma secăturei făcută, locul trecea în stăpânirea particulară a celui care a făcut tăerea pădurei.

Aceste soiuri de aşezări au devenit mai târziu şi ele sate, locuite de urmaşii moşului ce făcuse secă­ tura, după cum este cazul satului Văsui de mai târ­ ziu2) Părosu şi altele.

Fiecare sat începu să-şi aibă dregătorul său, care mai întâi purtă numirea de vătaf, rang ce se câştiga prin moştenire de către cea mai apropiată rudft a mo­ şului marc. Aceşti dregători se aflau în legătură ne­ despărţită unii de alţii, aşa încât, locuitorii puteau fi puşi în complectă cunoştinţă, cu toate chestiunile ce privea regiunea, şi la ncvoe, când aveau vreo supărare din afară, ei se găseau pe dată strâns uniţi, în apărarea intereselor obşteşti, care în întregul ei alcătuia o singură moşie.

1) A. Sava: Docamente Putnene, vezi studiu introductiv 2) Până şi azi acestui sat i se zice de locuitori Secătura Văsuiului, iar legenda spune că cel care a bătut parul întâi acolo se numea Vasile.

r

/a

Er

- 29 —

- 28 — Astfel dintr'o veche stăpânire şi formă de viaţă uni­ tară, trăită fără amestecul străinilor din afară, s’a al­ cătuit acea repnbl.că vrânceană, pe care domnii'ţării a recunoscut-o multă vreme ca ţinut de sine stătător Ba unii domni au dat chiar hrisoave de întăritură, iar alţii, în caliiate de ctitori de mănăstiri, au cumpărat pământuri dela Vrânceni, — după cum am arătat mai ’nainte, — pe care le-a făcut danii acestor sfinte lă­ caşuri.

După cât se poate deduce din documentele şi actele vechi scoase de curând la iveală, se pare că mai apoi, — după curgerea unui anumit timp dela împărţirea locurilor de cultură, — ar fi urmat şi o aşezare a ;munţilor pe sate, potrivit stărei de fapt ce se născuse şi anume: fiecare sat luând partea de munte pe care de mai înainte, în mod obişnuit duceau la păşunat vi­ tele lor.

Aşezarea munţilor s’a făcut numai cu privire Ia regularea dreptului de folosinţă a locuitorilor din fie­ care sat, pentru ca aceştia să cunoască mai de-aproape partea de munte la care aveau dreptul, fie pentru ducerea vitelor la păşunat, fie pentru tăerea lemnelor necesare gospodăriei, de care însă nu avea nevoe mare pe atunci. Dreptul de proprietate în sine a rămas tot în stăpânirea obştiei celei mari, alcătuită din totalitatea locuitorilor Vrancei. Şi de aceia, în trebuburile mari, răzeşii nu prea ţineau socoteală de sate, ele rămânând pe planul al doilea, ca o simplă normă de bună şi vieţuire lăuntrică a locuitorilor.

Acest lucru se poate observa în împrejurarea că atunci când cineva din afară călca o parte din pămân­ tul Vrancei, conducătorii ţinutului, luând sfat între dânşii, interveneau prin judecată, fie prin orice alt mijloc ca să-l scoată, fără a mai ţine socoteală cărui

'

!

L 1

sat a fost repartizat, ştiut fiind că prin răpirea ori cărei părţi din moşia Vrancei, li se ştirbeşte un drept obştesc al tuturor.

De aceia în actele vechi se văd numeroase însem­ nări ca acestea: Negrea din Vrancea1), Grigorii Onea ot Vrancea-), Cruceanu, ficiorul lui Drăghici din Vrancea,3), preotul Ion Ciochină dila Vrancea1), şi multe altele, fără ca să se mai arate numirea satului de care ţine, nefiind nici o nevoe, atâta vreme cât ei apărau un drept al regiunei întregi. Şi apoi când era vorba de stabilirea vre-unui hotar lăturaş, nu se arată decât „până în hotarul Vrancei” sau „până unde se hotă­ răşte Vrancea”6), fără vreo altă arătare mai amănun­ ţită.

Când Vrancea a trebuit apoi ca să plătească dări că­ tre visteria ţărei, puse global pe toată regiunea, aceste dări s’au cisluit tot după aşezarea munţilor, ca o urmare firească a faptului că: cel care se foloseşte de bunurile obşteşti să susţină şi sarcinile obştiei. Strân­ gerea dărilor dela om la om, se făcea de către nimesnicii satelor (urmaşii vătafilor de mai ’nainte), ajutaţi de vătămanii lor, dări pe care apoi le răspundea vor­ nicului de Vrancea, aşezat de Domnie cu anumite în­ sărcinări, pe lângă care avea şi pe aceia a ridicărei birurilor.

Starea aceasta de lucruri a durat multă vreme, până când Vrancea a intrat în robia vistiernicului Iordache Ruset, cu care apoi răzeşii au avut proces vreme înde1) A sc vedea: Documente Pulnene, de A. Sava, No. 21, pag. 13.

2) Ibiden No. 56, pag. 33.

3) Ibiden No. 94, pag. 62.^ 4) Ibiden No. 59, pag. 35. * 5) Ibiden, No. 9, 21, 90, pag. 7, 13, o9.

— 30 — — 31 —

.1

luncrată, s;au luptat din răsputeri, pană ce au câşti­ gat dreptatea Divanului Domnesc şi au devenit iarăşi neatâmati, stăpâni în voe pe^ pământul Vrancei.

Aici se cade a lămuri în câteva cuvinte pricina dintre boerul Ruset şi Vrânceni, pentru ca să se vadă cât de lesne se călca în acele vremuri drepturile sătenilor noştri, şi câtă stăruinţă au pus Vrâncenii atunci până să-şi redobândească moşia înapoi: După obiceiul vechiu pe care îl aveau domnii cei bătrâni de a răsplăti pe boeri şi căpitanii de oştire cari se arătau vrednici în răsboae, sau în treburile de gospodărie ale ţării, cu miluiri de moşii, în anul 1801 moşia Vrancei fu dăruită de către Constantin Alexandru Ipsilant domnul ţării Moldovei de pe atunci, boerului Iordache Ruset care „s'a aflat cu vrednicie şi credin­ ! cioase slujbe" atât în vremea altor domni de mai înainte, cât şi în vremea domniei voevodului dăruitor. ' Ipsilante a făcut dania, socotind, — după cum însuşi hrisovul spune, — că Vrancea „a rămas din vechile vremi dreaptă moşie domnească nedată danie nimă­ nui"1), fără să se ţină seamă de s'ăpânirea Vrâncenilor, mult mai veche chiar şi de cât domnia.

De aici se vede cât de puţin interes purtau domnii aceştia străini de supuşii ţării lor, răşluindu-le dreptu- \ rile fără nici o judecată, numai de a face pe placul celor din jurul lor, cari îi slujeau.

In puterea actului de danie ce căpătase, Iordache Ruset poreclit şi Roşnovanu, susţinut de Domnie, al cărui vistiernic era, puse stăpânire pe tot ocolul Vran­ cei, în cât sărmanii răzaşi, se treziră deodată aşa, |

!

I!

i

1) Hrisovul lui Iordache Ruset dela Const. Ipsilante din lanuar 1801. A se vedea traducerea în Documente Vrăncene, de H- Stahl pag- 37-39.

ni-tam mi-sam, puşi sub boeresc, adică robi în chiar pământul lor.

Această împrejurare neaşteptată şi dureroasă, stârni cu drept cuvânt o revoltă sguduitoare în Vrancea; Toţi locuitorii, strângând ramdocile în faţa primejdiei, se uniră frăţeşte şi „făcând sfat!* între toate satele Vrancei au hotărât să nu se lase supuşi jugului căzut pe capul lor şi să strige, să se vaite, să ceară dreptatea de la cei în măsură a le-o da.

Adevărul însă era greu de dat pe faţă în vremea aceia când judecata se făcea aşa cum se făcea atunci, dar nici de cum prin duhul dreptăţii. Cu toate „jaloabele“ îndreptate de Vrânceni până la Divan, la început nu li se făcea nici o dreptate, căci boemi Ruset avea strânse legături de prietenie cu acei domni fa­ narioţi, străini de pământul ţării şi veniţi nu cu gândul de a stăpâni cu dreptate şi cumpăneală ţara, ci a stoarce cât mai mult bănet de pe spatele supuşilor.

In aceste condiţiuni, e lesne de înţeles că, ori câtă dreptate aveau moşinaşii, nu putură scoate, cu una cu două, moşia de sub stăpânirea visternicului.

De aceia, în loc de liberarea pământului, Vrâncenii se pomeniră în 1803 cu un nou hrisov din partea lui Alexandru Moruzi voevod, prin care recunoaşte dania făcută lui Iordache Ruset, întărindu-i stăpânirea asu­ pra moşiei ocolului Vrancei, socotită şi de acest domn că a fost „după desăvârşită încredinţare, drept dom­ nesc"1).

1 1 Chiar şi după această lovitură, Vrâncenii prin „sfatul tuturor sătenilor" alcătuit din gospodarii de frunte 1) Constantinescu şi Stahl: Documente Vrăncene, 45—49.

pag.

- 32 — ai ţinjutului, nu s’au dat biruiţi, mergând înainte Cu judecata încă mulţi ani la rând, ai toate piedicile ce întâmpinau şi cheltuelile pe care trebuiră să le poarte cu nechilii şi toţi cei ce trebuiră plătiţi să le sprijinească drepturile.

Ani se scurseră rând pe rând, fără ca procesul să capete vreun rezultat, amânându-se mereu, în vreme ce visternic'ul pusese cu tot dinadinsul stăpânire pe Vrancea, deschizând „arânzi" ») prin toate satele şi trimiţând feciori boereşti care dijmtiia munca Vrănceanului.

Au stămit însă şi Vrâncenii în judecată, bătând drumuri lungi şi fără număr până la Scaunul Domniei şi cheltuind multe pungi cu bani, strânse cu sudoarea dela.sat la sat, căci ştiau că dreptatea stă de partea lor şi nădăjduiau că va yeni odată şi ceasul mân'tuirei.

De abia la I Martie 1813, înaltul Divan, după „amănunţită concetare", încredinţâudu-se că „pământul Vrancei a fost răzăşie veche ne răşluită de nimeni, iar nu loc Domnesc", adresează Domnului ţării o anafora, prin care arată că dreptatea este a Vrâncenilor, iar âctul de danie a lui Iordache Ruset nu are nici o putere pentru că Constantin Ipsilante voevod nu avea nici un drept să înstreineze moşia Vrâncenilor, fără voia lor.

Mai târziu, în Decembrie 1814 întăreşte şi domnul care se găsea atunci pe tronul ţârei Scarlat Alexandru Calimah drepturile Vrâncenilor hotărând că: „numiţii răgăşi vrănceni să-şi stăpânească moşiile din cuprinsul

i

i

î

1) Un fel de cârciume boereşti deschise în fiecare sat de ce^cMe* t * trebuiau să cumpere vrâncenii

: ; 1

I

- 33 —

1

Vrăncii în toate hotarălelor din tot locul cu tot venitul, cu deplină stăpânire, în păci şi nesupăraţi mai mult"'1).

De şi s’ar părea că prin această hotărâre domnească s’a pus^ capăt procesului, totuşi Vrâncenii fură nevoiţi să mai îndure încă vre-o doi ani de robie, căci Roşnovanu nemulţumit de judecată, a mai cerut un rând de „vadele" pentru ca să înfăţişeze şi alte acte, pe care pretindea că le are, ca să dovedească faptul că Vrancea ar fi fost bun domnesc, dovadă pe care nu a putut-o face nici de astă dată, iar divanul a trebuit să se pronunţe printr’o nouă anaforă, în Ianuarie 1817, ca să arate că: „nu lasă nici cea mai mică îndoială asupra dreptăţei Vrâncenilor pe ocimile şi baştinile lor asupra cărora au avut o îndelungată stăpânire potrivit „cu parvilile fireşti şi politiceşti şi cu obiceiurile pă­ mânteşti ce s’au păzit din vechime".

Negreşit că de astă dată, boerul Ruset nu a mai avut ce face şi a părăsit Vrancea, lăsându-i pe Vrân­ ceni stăpâni liberi ca şi mai înainte pe pământul lor.

Hotărârea din acest proces dovedeşte că şi în vremea de mai înainte se găseau oameni cinstiţi, ca mitropolitul Veniamin şi ceilalţi, în măsură a face dreptate unor năpăstiaţi, pentru care Vrâncenii trebue să le fie pe veci recunoscători....

Trebue să amintim că cei mai de scamă vechili pe care ia avut Vrancea în acest progres au fost: Părintele Şerban Bălan2) din satul Năruja, Toader Târdca din 1) A se vedea anaforana Obşteştii Adunări a Moldaviei, publicată îu Documente Putnene de A. Sava, pag. 1 SG—197, No. 225.

2) Preotul Şerban Bălan a fost acel car.d a condus mai cu temei procesul în timpul din urmă. In sat bătrânii povestesc oă el fiind socotit capul răsvrătiţilor, stăpânirea^ prin intervenţia lui Rosnovanu a trimis1 o ceată delArnăuţi ca să-l ridice.^ Arnăuţii au ajuns într’o Duminică în sat, surprinzând pe 3

- 34 -

I | I

iri

i <î

— 35 —

Vâsniu şi Constantin Taftă din Negrileşti, oameni vrednici de dreptate, cari au luptat cu multă iscusinţă, cinste şi tragere de inimă, ne dându-se îndărăt din faţa ori cărui obstacol, până la câştigarea procesului şi scoaterea Vrancii din robie.

Pentru osteneala aceasta, moşnenii recunoscători s’au legat cu jurământ să nu îi uite în veci, răsplătindu-i cu o parte din pământurile Vrancei.

Din actele şi isvoadele vechi strânse cu multă sârguinţă şi răbdare, din sat în sat şi de’ ori unde s’au putut'află, pe de o parte de către d. Aurel Sava neobositul judecă tor dela tri­ bunalul Putna, iar pe de alta dejcătre d. H. H.'Slahl un vred­ nic avocat din Bucureşti în unire cu d. profesor C. D. Constantinescu-Mirceşti fiu al Putnei, acte care s’au tipărit în cărţile: „Documente Putnene” şi „Documente Vrânccne” se poate vedea lămurit cum au luptat Vrâncenii în procesul cu Rosnovanu pentru scoaterea munţilor cum şi cu alte nevoi căzute pe capul lor.

Aceste cărţi alcătuesc o comoară nepreţuită a Vrancei, căci documentele culese ne vorbesc de viaţa şi drepturile obştieiurâncene, cu vechile sale aşezări, pe care trebue să le cunoască orice bun român, cu atât mai mult locuitorii Vrancei.

Odată judecata terminată răzeşii aflară nevoia de a face o nouă aşezare a munţilor, de astă dată nu după normele de mai înainte, ci potrivit cu starea satelor .şi a cheltuelilor cu cari contribuise fie care sat la sus­ ţinerea procesului cel greu de „desrobie a Vrancei".

Pentru aceasta, la 15 Iulie 1817, toate satele s’au adunat,,la un loc în mijlocul Vrancei" în satul Valea preot în biserică în toiul slujbei, dar1 l-au scăpat, căci silit mai mult de oameni, cari nu voiau să-l piarză dintre ei, s’a îmbrăcat ■cu o sarică’ şi cu un ştergar femeesc în cap, eşind astfel tra­ vestit printre mulţime, în timp ce Arnăuţii îl aşteptau la uşă. S’a afundat apoi în codru unde nu! a mai putut fi aflat.

Legenda aceasta se va publica .într’un număr viitor al Comorii noastre.

Sării, unde au făcut sfat „împreună şi preoţi fiind^ şi au hotărât, după socotelile făcute, partea de munte şi frunză ce se cuvine fie cărui sat1).

Numai Poenari rămânând nemulţumiţi, nu au primit de bună această împărţire, şi în urma plângerilor făcute la Vornicie şi Divan a fost nevoe de o nouă aşezare la 23 Martie 1818 „ca să nu mai rărnâe nici un cuvânt munţilor sau a hotarelor”, căci Vrancea a avut destule datorii şi „nu mai este destoinică a mai face cheltueli întru pofteli celoru ce voesc a umbla tot prin giudecăţi”.2) In urma acestor întocmiri şi aşezări, Vrancea intră pe făgaşul vieţei sale neatârnate.

De reţinut este faptul că deşi împărţirile din urmă nu s’a făcut potrivit vechilor aşezări, din pricină că satele înmulţindu-se în Vrancea, nu mai era cu putinţă acest lucru, totuşi dreptul băştinaşilor a fost respectat ca şi înainte, ne având voe să se folosească în munte decât acei locuitori cari se trag din părinţi moşinaşi şi au avut şi ei drepturi de folosinţă în munte.

Aşa s’a păstrat vechiul obiceiu al pământului, năs­ cut prin uz din vechime, potrivit stării de fapt.

Este drept că, încetul cu încetul, Vrancea îşi perdu o parte din autoritatea şi neatârnarea sa de mai înainte, fiind silită de împrejurări să primească legile noui ale ţării, care în interesul închegării unui singur soiu de viaţă a poporului român, au călcat multe din privi­ legiile de mai înainte. Astfel s’a stricat o bună parte din obiceiurile vechi vrâncene, cum au fost cele privi­ toare la judecarea pricinelor, făcută de bătrânii sate­ lor, ai nimesnicii şi vorniceii, sau la plata dărilor,

!

---------------- ■■-.tfXP

1) A se vedea Documente Vrânccne, actul No. 70, pag.

117-119. i . : i I I ! !

2) Ibiden actul No. 73, pag. 124—129.

r ţ

!;i: ■

lî V

!i•

: ;

lI i te

:

— 36 —

ce a crescut mereu, punându-se mai apoi pe cap de persoane iar nu ca înainte în mod global, şi multe altele.

Ceia ce s’a respectat mai mult, urmare hotărîrei divanului dela 1817, a fost dreptul de stăpânire a pământului Vrancei şi mai ales a munţilor, pe care locuitorii i-au folosit aşa cum au apucat din moşistrămoşi.

Cu/n bogatul şi săracul, cum copilul şi bătrânul, toţi aveau dreptul să se introducă în muntele satului pentru păşune, ori câte vite ar fi avut, sau să tae lem­ nele trebuitoare gospodăriei deavalma, fără nici o opreală sau măsură, nevoile fiind mici şi neînsemnate faţă de cuprinderea munţilor şi bogăţia lor.

Au venit apoi vremuri când pădurile au prins a fi căutate şi răzeşii Vrancei nepreţuind valoarea bo­ găţiilor cuprinse în sânul munţilor lor, au vândut o bună parte din codrii seculari societăţilor forestiere, cari tăind dela o parte pădurile, în câţiva ani de zile munţi iau rămas desveliţi de podoaba străbună aco­ periţi numai de stânci prăpăstioase, biciuite veşnic de ploi şi arse de soare.

In scopul de a împiedica anumite moduri nedrepte de înstreinare a averilor obşteşti, în dauna celor mulţi, a eşit în 1910 o lege nouă a codului silvic.

Prin această lege s’a pus îndatorire tuturor cetaşilor cari stăpânesc proprietăţi cu păduri, poeni şi goluri de munţi în codevălmăşie, să-şi stabilească drepturile lor, în faţa unei comisiuni alcătuite din: judecătorul de ocol, controlorul fiscal şi administrato­ rul plăşei de care ţine proprietatea, oprind până la terminarea acestor lucrări, orice înstrăinări de drepturi. ! | i j !

Vrâncenii fură şi ei, aşa dar, obligaţi a-şi preciza

/

3?

şi lămuri în mod individual drepturile, în devălmăşia munţilor.

Comisiunea silvică de pe lângă judecătoria Năruja lucrând sub preşidenţia d-lui judecător V. Stamatc, astăzi consi.ier pe lângă Curtea de Apel din Galaţi^ a avut mult de muncă până să poată aduce la înde­ plinire legea silvică şi să hotărască drepturile în cele 47 obştii vrâncene, cari au luat fiinţă aici.

Greu.atea cea mare a fost la întocmirea tabelelor de drepturi, cări Vrâncenii ne având nici un act pe care să se sprijinească drepturile lor, decât hrisovul din 1817, unit cu stăpânirea neîntreruptă, urmată de vea­ curi din mo?i-strămoşi, era greu de lămurit mărimea dreptului f.ecărui moşnean în parte. Intr’adevăr necunoscându-se obârşia, din cauza depărtării prea mari de timp şi în lipsă de acte scrise, nu se putea face o schiţuirc din neam în neam, ca în alte părţi, pentru ca să se ajungă la împărţirea şi drămăluirea dreptu­ rilor pe tulpină.

Atunci comisiunea s’a văzut silită să cerceteze de aproape modul de stăpânire al locuitorilor în munţi, aşa cum s’a urmat din timpurile vechi şi după mărtu­ riile făcu.e de oamenii bătrâni, întărite de toată obştia, s’a dovedit că răzeşii Vrancei s’au folosit de munţii lor din vremuri depărtate, cu toţii deopotrivă, fără nici o mărginire, fapt care, prin curgerea anilor, a dat loc unui aşa zis obiceiu al pământului, păstrat cu respect de lege în forma următoare: „Se socotesc obşteni, locuitorii bărbaţi sau femei, stabiliţi în comună şi născuţi din părinţi cari şi ei au fost obşteni; dreptul tuturor este egal atât la păşunat cât şi la luarea lemnelor din pădure; acest drept îl are fiecare din copiii majori chiar dacă părinţii lor trăesc şi se stinge odată cu moartea; obştenii plecaţi

i

m

f

Sii

i

I

I ;

V r ■

— 38 —

cu gândul de a nu se mai întoarce pierd dreptul şi îl recâştigă dacă se întorc, fie chiar după mai mulţi ani“.

De aici s'a desprins şi zicătoarea destul de cunos­ cută că: Vrânceanul se naşte şi moare ca dreptul său In munte, cuvinte pe care le întâlneşti în orice parte a regiunei, căci le au în minte până şi copiii, iar bă­ trânii ţi le pun în faţă la orice sfătuire despre mun­ ţii lor.

Pe baza obiceiului acesta vechiu, stabilit în forma arătată, a cănii cercetare chiar şi legea silvică a îngă­ duit-o în lipsă de alte izvoare, comisiunea silvică Nămja a întocmit lucrările sale, înscriind pe tabela de drepturi a fiecărei obştii pe toţi răzeşii de baştină, cu drepturi egale unul cu altul. Aşa s’a trecut pe tabelă atât tatăl cât şi copiii săi majori fără deose­ bire în toate obştiile din Vrancea, fiind că toţi munţii intrând în cuprinsul ocolului judecătoresc Năruja, în formaţia de atunci, tabelele au fost lucrate de aceiaşi comisiune.

De astă dată Vrâncenii se văzură întăriţi şi după lege în drepturile lor strămoşeşti, pe care până atunci numai e,i le cunoşteau, dar greu să le dovedească în faţa judecăţii, când unii, — fie chiar dintr’ai lor, — încercau să le încalce pe nedrept.

Cinste şi recunoştinţă neştearsă se cuvine membrilor comisiunei pentru străduinţa depusă în cercetarea stărei tradiţionale de fapt, destul de încâlcită şi curioasă pentru mulţi, şi mai ales preşedintelui ei d. V. Stamate, care a condus lucrările cu multă destoinicie şi a ştiut să îmbine şi să armonizeze în bune condiţiuni litera Legei cu dreptul obişnuelnic vrâncean, după cum s’a dovedit mai târziu când însăşi Curtea de Ca­ saţie, cea mai înaltă instanţă de judecată a ţării noa-

— 39 —

stre, a aprobat părerea sa, după cum se va vedea mai la vale.

Dacă nu se găseau atunci asemenea oameni cari să înţeleagă ca lumea lucrurile, cine ştie la câte legi am fi ajuns până acum cu împărţirea fără nici o noi­ mă a drepturilor pe tulpină, când rădăcina tulpinei nu putea fi desţăienită din noianul vremurilor de mult trecute!...

In fe.ul cum a lucrat însă, comisiunea a respectat o stare de fapt, care fusese urmată de veacuri. Şi dacă lucrurile ar fi rămas aici, nimic de zis, dar s;au încurcat mai târziu căci o parte din cei respinşi dela înscrierea pe tabelă, sau societăţile care cumpărase drepturi de păduri dela aceştia făcând apel, unele deciziuni au mers în cercetarea tribunalului Putna.

Chestiunea care s’a pus aici în discuţiune a fost următoarea: Obiceiul pământului din Vrancea răsturnând, după cum am văzut, normele de moştenire pe tulpină sta­ tornicite de legea noastră civilă, poate el să fie admis şi aplicat la stabilirea drepturilor obşteşti; sau nu?

După cum era de aşteptat, faţă de stângăcia Le­ gei silvice, care venise pentru întâia dată să facă lu­ mină într’o afacere, prea necunoscută, la tribunal fiind mai mulţi judecători, s’au ivit şi mai multe păreri, fiecare bine chibzuite în felul lor, dar nu toate po­ trivite cu starea lucrurilor din Vrancea.

S’au format două grupe: O parte susţineau obice­ iul locului ca unul ce se păstrase de veacuri de-arândul de locuitorii băştinaşi, motivând ca şi Legea silvică îngădue a fi cercetat pentru stabilirea dreptu­ rilor moşneneşti, pe când alţii îl respingeau pe motiv că Legea civilă (codul civil) din 1864 a anulat orice obiceiuri pământueşti sau legi mai vechi care calcă regulele statornicite de cea nouă.

— 40 —

;l

IT:

i;

!4

i .

Şi aşa s’a încurcat iţele, căci unele hotariri a tri­ bunalului au respectat într’adevăr obiceiul, iar altele su anulat deciziile co.nisiunei din Năruja, hotărând c;T stăpânirea în munţi să se urmeze potrivit normelor codului civil, adică prin moştenire, — aşa după cum se întâmplase să ia parte Ia judecată o parte sau alta din grupul judecătorilor. Dar şi la aceste din urmă hotărîri, cu toate că obiceiul a fost Înlăturat, tabela întocmită de comisiunea silvică după obicciu, nu a fost refăcută, tribunalul mărginindu-se numai de a adăuga la urmă pe acei dintre apelanţi cari şi-au do­ vedit acolo drepturile lor.

De abea mai târziu s’a lămurit chestiunea obice­ iului de către înalta Curte de Casaţie, secţia II, care s’a pronunţat în pricină cu obştia Palten, hotărînd prin decizia No. 288/922 *) că obiceiul pământului poate fi păstrat jn Vrancea, fie el chiar şi împotriva normelor generale de moştenire. Aceasta întrucât chiar Legea silvică prin art. 31 îngădue expre cercetarea lui, iar codul civil din 1864 anulează prin art. 1912 numai legile cele vechi: Calimah şi Caragea pe care le-a înlocuit, nu însă obiceiurile înrădăcinate adânc în viaţa unui popor.

Păcat însă că această hotărîrc a venit prea târziu, după ce deciziile în toate celelalte obştii rămăsese definitive şi nu se mai putea reveni asupra lor.

Aşa s’a născut în Vrancea două stări de lucruri cu totul felurite una de alta, ;căci pe când unele obştii rămăseseră la vechiul lor obiceiu, altele fu nevoite^ vrând-ne-vrând!, să îmbrăţişeze calea civilă a moştenirei pe tulpină, ceia ce, — după cum se va vedea, — a adus

I1

r

muliu ^pagr”1SU^ aCCStei decizii se Soseşte la sfârşitul volu-

- 41 — mai târziu o turbărare adâncă în viaţa populaţiei vrâncene, ea însăşi întemeiată pe bază de tradiţie.

La început nici nu se luară în seamă bine nepotri­ virile acestea aşternute numai pe hârtie, căci moş­ nenii îşi vedeau de stăpânirea lor, aşa cum apucase din bătrâni. Cu toate îngrădirile hotărîrilor, nimeni nu a fost împiedicat de a intra în munte, folosinduse cu toţii de-avalma: atât tatăl cât şi feciorii săi, fără nici o stinghereală din partea cuiva.

Tot aşa se făcu şi plata dărilor ce s’au ridicat asu­ pra muntelui: garanţie de reîmpădurire, impozit agricol, etc., contribuind cu toţii de-opotrivă, chiar* şi majorii cad nu se aflau trecuţi pe tabela de drepturi.

Dar lucrurile nu au rămas numai .aici şi vremea strecurându-se mereu, a scos Ia iveală alte neajunsuri şi alte nevoi!

Pe de o parte coasa morţii secerând un însemnat număr din moşnenii înscrişi pe tabelă, iar pe de alta lipsa de interes a celor deveniţi majori de a se imai înscri, atâta vreme cât erau volnici în munte, tabe­ lele prinse a se descomplecta, scăzând mereu nu• mărul moşnenilor înscrişi.

Urmarea a fost că, în adunările obşteşti neîngăduindu-sc sa răspundă decât cei înscrişi, nu se puteau alege în consiliu alte persoane în afară de cele în­ scrise cu drepturi în tabelă, iar alte întruniri extra­ ordinare mai de seamă, cum ar fi cele pentru modifi­ care de aşezământ, arendări, etc., prinse a nu se mai putea ţine decât cu multă greutate, din cauză că nu mai puteau răspunde numărul de cetaşi cerut de legea silvică la asemenea întruniri.

Siliţi de aceste împrejurări ale vremii, urmaşii moş­ nenilor prinse a se mişca, bătând mereu la uşile judecătoriilor şi a tribunalului, pentru a li se face dreptate.

1

F r

i vi

Iii » i

i

— 42 -

— 43 —

La început unii au făcut procese în regulă la tribu­ nal şi după multe străgăniri cu: martori, acte şi cheltueli mari, au fost admişi a fi trecuţi pe tabelă pe baza art. 35 din codul silvic, socotind-ul în rândul celor scăpaţi din vedere dela alcătuirea tabelei.

Dar cei mai mulţi devenind1 majori în urmă, după formarea tabelei din 1910 şi având părinţi înscrişi nu au mai fost primiţi Ia tribunal, îndreptându-i la j'udecătoria de ocol, pentru a se face preschimbarea dreptului părintesc pe numele lor. Cu alte cuvinte să urmeze iarăşi calea dreptului de moştenire.

Iată că greşala dela început prinse a avea urmări şi de astă dată.

Intr’adevăr, legea silvică arată la art. 39 că jude­ cătorul este ţinut a face „toate schimbările ce ar sur­ veni în drepturile fiecărui devălmaş”. Aşa dar, el trebue să înscrie pe urmaşii moşnenilor decedaţi în drepturile din tabelă ale părinţilor, fiind ţinuţi astfel să urmeze calea legei civile a moştenirii pe tulpină, împărţind dreptul în: jumătăţi, sferturi sau altfel, după numărul moştenitorilor.

Cum rămâne atunci cu obiceiul pământului din Vrancea că, dreptul este egal pentru toţi obştenii, obiceiu pe baza căruia s’au alcătuit toate tabelele, cum am arătat mai sus, chiar şi acele a obştiilor cari la tribunal au fost îndreptate pe făgaşul legei gene­ rale civile?

Care este mărimea acelui drept, când el nu a fost măsurat sau apreciat dela început şi nici nu se cunosc cei dintâi stăpânitori?

Aici, înainte de orice răspuns, se cade mai întâi a lămuri mai bine lucrurile.

Dacă vom sta puţin să cercetăm trecutul regiunii, cu felul de stăpânire a munţilor şi obiceiul pămân-

tului la care s’a ajuns prin curgerea anilor îndelungaţi, vedem că acest obiceiu statorniceşte un drept de fo­ losinţă pe viaţă ai fiecăruia în devălmăşia muntelui, moşie care în întregul ei alcătuieşte o proprietate ob­ ştească.

Din vremuri depărtate, putem- spune de când s’a întemeiat ţinutul Vrancei, munţii săi au fost stăpâniţi în devălmăşie, întâi de obştia vrânceană în întregul ei, iar mai târziu împărţindu-se pe sate, obştia sa­ tului a continuat mai departe acelaş mod de stăpânire, de astădată fiecare asupra muntelui ce i s’a repar­ tizat.

Moşnenii cari compunea obştia satului, avea drep­ tul nemărginit să se folosească în devălmăşie de ve­ nitul muntelui, putând ridica oricâte vite la păşune, pe care spre uşurinţă le întruneau în turme mari (boteie) păzite de ciobanii puşi de sat, ba putea chiar să tae, pentru trebuinţele sale, oricâte lemne din pădure.

• I : ! î : Ceia ce trebue de observat aici, este faptul că, dacă dreptul de folosinţă în munte nu era mărginit în schimb pentru ca cineva să aibă acest drept, se cerea să facă parte el însuşi din ceata obştiei, adică să se tragă din părinţi de baştină a satului. Nu aveau prin urmare drept să intre în munte decât acei inşi care se trăgeau din moşi-strămoşi din obştia satului, iar nici de cum alte persoane streine.

Aceasta rezultă şi din actele vechi: In 1735, doi locuitori din Spineşti: Gavrilă Grosu şi Enache Coaănaiul, pretinzând că au şi ei drept în muntele Lapoşul de Sus, pe atunci stăpânit de obştia Bârseşti, au îndreptai proces contra obştenilor Bârseşteni: Simion Daburlea şi Miron Bahmet, pentru a li se recunoaşte că „la acest munte sunt şi ei moşneni" dar nu li sa

l

r •i

1

*

V’,j

I

U

!’

v '•

:!î

•!

s

II V.

..

îl i ‘

— 44 — făcut dreptate, respingându-Ii-se plângerea sub motiv că Bârseştii sunt stăpâni în Lapoşul de Sus, iar nu Spineştil).

Pe aceste temeiuri se sprijineşte obiceiul pămân­ tului, şlefuit prin curgerea vremei în forma arătată că: au drepturi egale in devălmăşie toţi locuitorii născuţi din părinţi obşteni, drept care dispare odată ca moartea persoanei şi foloseşte cetei iar nu urma­ şilor săi.

Rezultă dar că deşi persoana câştigă dreptul de folosinţă în munte prin faptul naşterii sale în ceată, însă acest drept este strâns legat de al părintelui său, pe care, dacă nu-1 moşteneşte în felul legei civile, totuşi nu se poate despărţi de el, căci nu poate avea calitatea de obştcan decât numai când se trage din părinţi obşteni de baştină. In scurt şi sub o formă mai nouă: fiul moşteneşte dela părinţi numai cali­ tatea de obştean, căci dreptul de folosinţă il are prin faptul nişterei sale.

Obiceiul privit în forma aceasta şi pus în legătură cu anumite texte de lege, îngrădite în mod iscusit prin dibăcia judecătorilor, s’a ajuns la hotărîrca că urmaşii pot cere judecătoriei înscrierea lor pe tabelă, cu drepturi egale, în locul părinţilor, sau alături) de dânşii când aceştia trăesc. Aceasta bine înţeles numai în obştiile care dela constituire au rămas a se conduce după obiceiul pământului2).

1) A. Sava: „Documente Putuene”, No. 113, rag. 73 . 2) (-ea dintâi hotărî re dată în felul acesta este a d-Iui judecător A. Sava dela Trib. Putna care s’a întâmplat a fi delegat la judecătoria Năruja cu ocazia unei întruniri extra^Pentrif'namfi'N?ruJa Pentru modificare de aşezământ. d-lnT cf* ^ . <?e le?e can voesc să studieze chestiunea hUntreglmer1 V0‘Umulu' ,10tarîrea cu înscrierea majorilor,

— 45 — Iată cea mai bună şi dreaptă măsură de până instanţelor judecătoreşti, care face a se menţine şi sub lege obiceiul pământului cu privire Ia munţii Vraiicei, obiceiu pe care Vrâncenii Bau păs­ trat cu sfinţenie de lege şi nu se pot despărţi de el cel puţin atâta vreme cât munţii vor trăi şi vor mai fi în stăpânirea lor. Greutatea este că nu s’a putut ajunge la asemenea hotărîri decât numai la acele ob­ ştii care dela constituire au rămas a se conduce după obiceiul pământului.

Ce s’a făcut cu celelalte? Este dela sine înţeles că acolo unde hotărîrile tribunalului au apucat calea dreptului de moştenire pe tulpină, a trebuit să se ur­ meze potrivit acestor hotărîri, rămase acum definitive, judecătoria înscriind pe urmaşi numai la moartea pă­ rinţilor, în drepturile acestora, ca moştenitori.

Iată încurcătura de care vorbeam şi din care Vrancea nu poate eşî cu nici un chip. La Paltin, Năruja ori Nistoreşti obştiile merg după obiceiu şi majorii se înscriu cu drepturi egale, pe când alăturea, la, Văsui sau Valea Sării trebue să urmeze calea drep­ tului de moştenire, pentru ca apoi, ceva mai încolo, la Spineşti să păşească iar pe urma obiceiului.

Aşa dar, ceia ce aici e adevăr, dincolo e minciună.

Aceasta c starea Vrancei de astăzi datorită încurcăturei dela început.

Câtă deosebire între ceia ce a fost Vrancea odată şi ce este astăzi?! înainte: un singur drept, un sin­ gur glas în tot ţinutul, de care mulţi se temeau; as­ tăzi: o destrămare fără căpătâi! Şi să se ştie că dacă s’a ajuns la asemenea situa­ ţie, aceasta nu din cauza Vrâncenilor, căci Vrâncenii nu au cerut niciodată ca să se despartă de obiceiul lor vechili, ci numai datorită legei silvice din 1910,

1

i ,

T ! !‘i!

m i •

11

V;’

— 46 —

— 47 —

care fiind prea restrânsă şi nu în d'eajuns de lămurită, în materia proprietăţilor obşteşti, a dat prilej de fră­ mântări şi discuţiuni pe temeiuri de drept, având ea rezultat pronunţare de liotărîri felurite, potrivnice una alteia.

Acest neajuns nu mai poate fi înlăturat decât printr’o modificare a legei silvice, care să îngădue revizuirea hoiărîrilor pentru aducerea la o singură normă a tuturor obştiilor vrâncencşti. După soco­ tinţa noastră este singura cale care ar putea să scoată obştiile vrâncene din încurcătura d'e acum.

Poate că cineva din afară să spună: — Ce-a fost odată, a fost şi s’a dus cu timpul care a trecut de mult. Obiceiul e prea vechiu şi trebue să se desbare Vrânceanul de el; să-l dea la o parte, ca pe orice haină veche. Şi chiar dacă comisiunea, din 1910 a lucrat după obiceiu la formarea tabelelor de drepturi, în haosul în care se gfăsea a trebuit să recurgă atunci la orice mijloace de probă, prin urmare şi la obiceiu. Dar odată tabela alcătuită şi dreptu­ rile stabilite, cel puţin urmaşii trebue să meargă cu toţii laolaltă pe calea dreptului de moştenire stabi­ lită pentru toata lumea de legea codului nostru civil.

Uşor de zis, dar greu de înfăptuit! Pe lângă că s’ar răsturna cu totul, felul de viaţă a unei regiuni) întregi, numai pentru gustul de a trage şi pe Vrânceni cu munţii lor, în cuprinderea legei civile, dar acest mod de a vedea ar aduce şi alte soiuri de încurcături* poate chiar mai mari decât cele dela început.

Un singur caz ne va lămuri în deajuns: In 1910, când s’a lucrat la stabilirea drepturilor în obştie, un oarecare bătrân, să-i zicem Bulumej, aflându-se în viaţă cu cinci feciori, dintre care doi majori şi trei minori, s*a prezentat şi el în fata comisiunei

de trecere la drepturi. Neapărat că, comisiunea, po­ trivit obiceiului vechiu pe care l’a avut în vedere atunci, a înscris pe moş Bulumej cum şi pe cei doi feciori majori: Stan şi Ion cu câte un drept egal în devălmăşie.

Dacă acum înlăturăm obiceiul pământului, vedem că ceilalţi trei urmaşi care la formarea tabelei se gă­ seau minori, nu vor mai putea intra în obştie decât după moartea părintelui lor, a cărui viaţă ar deveni mai mult o pacoste pe capul celor trei feciori. Dar chiar şi după moartea Iui Bulumej bătrânul, cei trei feciori nu vor putea reclama decât a cincea parte din dreptul tatălui lor, pe când ceilalţi doi: Stan şi Ion, care au avut norocul să fie majori la facerea tabelei vor avea câte un drept întreg cu care au fost înscrişi personal pe tabelă, în plus câte a cincea parte drept de moştenire dela tatăl lor.

Iată dar ce fel de situaţie se formează, când fe­ ciorii aceluiaşi moşnean vor avea drepturi cu totul felurite în. ceată, cei mari fiind favorizaţi numai de singura întâmplare că se găseau majori la alcătuirea tabelei. Şi doar cazuri de asemenea natură sunt multe şi dese la fiecare obştie, osebit altele şi mai încurcate.

Vran-r.ea a Vrâncenilor, iată glasul care a răsunat întotdeauna din pepturile străbunilor noştri şi pentru care au luptat din greu bătrâniii, în procesul cel mare, acum un veac şi ceva, cu scoaterea Vrancei de sub boeresc.

Pe aceste temeiuri se sprijineşte şi obiceiul pămân­ tului, când stabileşte că, obşteanul moare cu dreptul lui, iar cel plecat din satul obştiei perde dreptul^ de codevălmaş în munte şi nu-1 recâştigă decât la înapoere.

- •**

1

1 ■

'

vi i

V

! '

n

Si I

;!

i IV’

— 48 —

— 49 -

Numai obiceiul acesta a păstrat ceata obştească în forma ei de astăzi, şi înlăturându-l, nu se^ ştie unde vom merge mai târziu, când unii vor veni de peste nouă sate să-şi caute dreptul lor din' moşi-strănroşi.

In Vrancea până acum muntele a fost a obştiei şi se foloseau de el acei cari trăiau în satul obştiei.deci nu poate fi scoasă obştia din stăpânirea cea veche pentru a trece muntele în stăpânirea fiecăruia, căci s’ar destrăma însăşi proprietatea devălmaşă. Ori, nu cred să fi fost aceasta în mintea legiuitorului din 1910 când a scos codul silvic. După cum se vede din cuprinsul ei, scopul legei a fost de a păstra neştirbite drepturile moşneneşti, iar nu .de a le răşini ea însăşi.

Din cele arătate până aici, rezultă aşa dar, fără • putinţă de îndoială că locuitorii ţinutului Vrancei nu pot să se depărteze de uzul lor vechiu, apucând pe altă .cale, nici chiar după constituirea tabelelor de drepturi.

Trebue dar modificată legea silvică, deschizânduse o portiţă prin care să se îngăduiască a urma obi­ ceiul pământului si obstiile care, după cum am văzut au fost silite, fără voia lor, să urmeze alte cai ne­ potrivite vieţii lor organice. Şi acum se cuvin câteva cuvinte lămuritoare şi despre aşa zişii lăturaşi, tagmă deosebită născută pe lângă fiecare obşte numai dela constituire încoace.

Aceşti lăturaşi nu sunt alţii decât persoanele (băr­ baţi ori femei) care fiind înscrişi pe tabela de drep­ turi din 1910, au plecat apoi din satul obştiei, însurându-se ori măritându-se într’un sat vecin, sau chiar mai depărtat ca cel de obârşie.

Potrivit obiceiului, aceştia au pierdut dreptul în ceată, însă fiindcă nu s’a mai făcut nici o modificare în tabelă, ei au rămas înscrişi cu drepturi în devăl-

măsie, alături cu ceilalţi obşteni. Drepturile le au numai pe hârtie, căci în fapt, odată plecaţi, obştia nu-i primeşte să mai intre în munte şi să se folosească de venitul lui. Ei încurcă mai mult treburile la adu­ nările obşteşti, unde figurând pe tabelă sunt primiţi răspundă, cum şi în alte cazuri.

Modificându-se legea şi lăsându-se posibilitatea ţirierei Ia curent a tabelei potrivit obiceiului, acest soiu de obşteni lăturaşi nu ar mai exista, căci ar * fi scoşi cu toţii de pe tabelă. Şi dacă toate obştiile vrâncene apucă pe calea cea limpede a obiceiului, socotesc că ar fi o măsură de bună dreptate şi de egalitate între Vrânceni, ca să se recunoască şi locuitorilor veniţi din alte sate^ (unde prin plecare au perdut dreptul în ceatăj calitatea-de obştean în devălmăşia satului în care s’au stabilit prin căsătorie, sau vre-un alt mod oarecare.

Această îngăduire să o aibă numai locuitorii cari se trag din ţinutul Vrancei, nu cei veniţi din altă parte, aşa după cum ne spun bătrânii că ar fi fost şi mai înainte.

Rămâne însă a se vedea acest lucru în urmă',., când legea îngăduind, se va cerceta starea de fapt şi obiceiul pământului mai cu amănuntul, la faţa locului.

Altă măsură ce nu trebue scăpată din vedere cu ocazia modificărei codului silvic, este şi aceia de a se admite ca toate înscrierile în tabelă şi chiar şter­ gerile, să se facă prin glasul adunărci generale a obştiei, din fiecare an. Obştia fiind singură în măsură a dispune de modul de folosinţă a muntelui său, se înţelege că tot ea ar putea hotărî şi recunoaşterea celor cari, potrivit uzului vechiu, au dreptul de folo­ sinţă asupra proprietăţei devălmaşe.

A

1 ;! li:

\1 ,‘i

j!

■

i iiii

j!

III

ltîi *

- 50 -

— 51 -

In felul acesta s’ar pune capăt cheltuelilor prea îm­ povărătoare pentru cei cari urmează a se înscrie, cu prezentări de acte şi străgăniri nesfârşite, până să se vadă, după normele de acum, trecuţi pe tabelă cu un drept, pe care de altfel îl aveau în obştie prin faptul naşterei lor. întotdeauna legile unei ţări au fost croite potrivit vieţii locuitorilor ce o alcătuesc şi în sprijinul inte­ reselor şi drepturilor acestor locuitori. Numai aşa s’a dovedit a fi o lege bună, care să poată fi respectată de cei pentru care ea a fost făcută. Şi dacă c.odul silvic a adus în Vrancea încurcătura care am vorbit, acum. când se cunosc urmările, el trebue îndreptat în aşa fel în cât, satisfăcând nevoile Vrâncenilor, să aducă liniştea mult dorită şi în acest co-lţ de ţară, uitat aproape de toţi, dar care în vechime a avut faima şi însemnătatea sa. Şi ca încheiere a rândurilor de mai sus, ţin să amintesc cuvintele spuse cu ocazia unei conferinţe des­ pre Vrancea de marele istoric N. Iorga: „Trebue să-şi dea sama cineva că şi ţinuturile au sufletul lor, de care nu e bine să te atingi, căci sufletul distrus nu se poate pune la loc".1)

Hotărârea adunării generale extraordinare a obştiei de moşneni „Nărujaluată în ziua de 4 Septembrie 1927 pentru complectarea art. 3 din aşezământ, cu dispoziţiuni referitoare la normele de înscriere în tabelă a majorilor şi ştergerea celor morţi

;! ;

iî

ii

î!

i! ni

1) N. Iorga: Vrancea şl Vrâncenii, pag.. 35.

PROCES-VERBAL Anul 1927 luna Septembrie ziua 4.

Astăzi fiind fixată ziua pentru întrunirea obştiei corn. Năruja, proprietară în devălmăşie asupra mun­ telui „Lapoşul de Sus“ şi „Dealul Secăturei“, în. întrunire extraordinară conform art. 41 şi 42 c. s., pentru modificarea şi complectarea aşezământului cu dispoziţiuni privitoare la înscrierea majorilor şi şter­ gerea celor morţi din tabelă.

La apelul nominal au răspuns un număr de 199 moş­ neni reprezentând 201 drepturi, lipsind ceilalţi.

Procedura complectă şi dovezile alăturate la dosar.

Având în vedere că astăzi se prezintă un număr de 199 moşneni reprezentând 201 drepturi înscrise în tabelă, — socoteală făcută după scăderea celor morţi, deci întrunindu-se majorităţile cerute de art 42 sil­ vic atât în număr de persoane fizice cât şi în drep­ turi, s’a declarat întrunirea constituită.

După care punându-se în discuţiunea obştenilor prezenţi punctele prevăzute în anunţul de convocare No. 163. ' • ..

Obşteanul Simion Hârnea arată că, încă din timpu­ rile cele mai depărtate, obştiile în Vrancea s’au con­ dus după un anumit obiceiu vechiu al pământului in privinţa dreptului în munte, obiceiu recunoscut şi prin decizia de constituirea obştei Năruja, aflată la dosar, pe baza căruia s7a format tabela de moşneni cu dreptur iegale pentru toţi devălmăşii şi care constitue ti-

r

n i

I i

;.* ii « I !

Uiii I

f

i

1 \ |j

; i ii

Ni; ! ; : ; «

V

;

.

— 52 —

— 53 -

tul fundamental al obştiei. Arată că obiceiurile locale au fost îngăduite şi de legiuitorul vechi, iar anaforalele date de veliţii boeri din .1813 şi 1817, cu ocazia procesului Vrâncenilor, recunoaşte existenţa acestor obiceiuri străvechi. Că nici legea specială a codului silvic din 1910 nu le-a înlăturat căci, prin art. 31 dă drept comisiunilor speciale, nu numai de a cerceta aceste obiceiuri, ci chiar a lc stabili în claritatea lor.

Aşa fiind cere ca prin modificările ce se vor aduce aşezământului să se stabilească normele de înscrierea majorilor în tabelă, cari potrivit obiceiului stator­ nicit prin decizia de constituire, fac de drept parte din ceată dela majorat, precum şi cu privire la şter­ gerea cetaşilor decedaţi, a căror drepturi au dispărut prin moarte în masa comună în devălmăşiei.

Obşteanul I. Răileanu arată de asemenea că, obi­ ceiul vechiu al pământului este înrădăcinat cu totul în Vrancea, cum şi în obştea Năruja, de care cetaşii nu se despart câtuşi de puţin, căci toţi se folosesc deavalma în obştie aşa cum au apucat din bătrâni.

Cere ca prin modificările ce se aduc aşezământului, să se admită ca drepturile majorilor, să sc recunoască prin adunarea anuală a obştiei, când să se facă şi şter­ gerea celor morţi, căci trimiterea înaintea instanţii, —' tribunalului de judeţ, — este prea îngreunătoare pentru obşteni şi nu concordă nici ai spiritul legei sil­ vice, care dă dreptul acţiunei la tribunal numai ace­ lor omişi de pe tablou.

Obştenii în unanimitate aprobă în toiul cele susţi­ nute de Simion Hârnea şi I. Răileanu, cu privire la înscrierea majorilor şi ştergerea celor morţi, potrivit obiceiului, chestiuna care pusă la vot este admisă în unanimitate.

Noi Judecătorul Având în vedere cererea făcută de către Iconom N.

I Mihai şi alţi obşteni, prin petiţia înreg. la No. 532 din 21 Ianuarie 1927, cerere însuşită de către unani­ mitatea cetaşilor prezenţi, cari compun astăzi adunarea generală a obştei com. Năruja.

• » Având în vedere că prin această cerere, sc pretinde mai întâi a se modifica aşezământul obstei com.

Năruja, introducându-se dispoziţiunile dreptului obişnuelnic,-respectat în Vrancea din vremuri imemorabile, în ce priveşte recunoaşterea principiului că dreptul de folosinţă al obşteanului se dobândeşte, nu prin succesiune, ci prin faptul naşterei din colectivitatea organică a obştei, cu corolarul firesc că dreptul de fo­ losinţă dispare odată ai titularul său, nefiind transmi­ sibile succesorilor.

Având în vedere că potrivit art. 38 aliniatul penultim din codul silvic, aşezământul unei obşti poate cuprinde orice dispoziţiuni prevăzute de codul silvic, judecătorul de ocol fiind obligat a opri să se treacă în aşezământ stipulaţiuni cari ar contrazice, fie direct, fie indirect dispoziţiunile codului silvic.

Considerând că în interpretarea acestei prohibiţiuni a codului silvic, art. 5 din codul civil potrivit căruia părţile pot deroga prin convenţiuni particulare la legile cari nu interesează ordinea publică şi bunele moravuri este regula de drept comun, care trebueşte luată în considerare.

La lumina acestui text trebue să se admită că ceia ce a voit să oprească legiuitorul silvic, este numai derogarea dela aceste principii de drept comun, cari ocrotesc ordinea publică şi bunele moravuri. Ade­ menea principii sunt acelea, cari reglementează potrivit interesului public, exploatările forestiere sau care sta­ bilesc principiile de drept şi procedură penală silvică, dar nici de cum interesele private patrimoniale ale cetaşilor constituiţi în obştie, interese legate de numă-

I

i

A

r I ii

. ?

I

I

i j

1,

;

li

IL

i - 54 —

— 55 —

rul, mai mare sau mai mic, de cetaşi, recunoscuţi ca atare, sau de dreptul de folosinţă, mai mare sau mai mic, care fiecare obştean îl are în ceată.

Considerând că atât timp cât dreptul de proprietate al obştii, luată ca persoană morală, se conduce potri­ vit dreptului comun, normele potrivit cărora codevălmaşii îşi repartizează de comun acord folosinţa bunului comun şi potrivit cărora, în raporturile dintre ei, îşi recunosc drepturile de codevălmaş, neinteresând întru nimic ordinea publică, se pot stabili în principiu, prin derogarea dela dreptul comun, apstracţie făcând dacă normele deja existente, sunt norme obişnuelnice, sau norme, cari au făcut, prin convenţie, legea părţilor.

Considerând însă că, obştia corn. Năruja, ca aproape toate obştiile din Vrancea, s’a condus, înainte de promulgarea codului silvic, din timpuri imemorabile potrivit obiceiului pământului.

Că prin derogare dela dreptul comun, codul silvic atunci când s;a ocupat de organizarea obştiilor de moşneni, prin art. 31 a recunoscut formal obiceiul locului ca normă de determinare a dreptului în obştie.

Că, în consecinţă, dela constituirea obştiei de faţă, instanţele compeiinte au trebuit şi au ţinut seamă de obiceiul locului, atunci când, la alcătuirea tabloului moşnenilor ce fac parte din obştie, a eliminat dreptul de moştenire pe stirpe, atunci când1 a fost să determine calitatea de obştean. Intr’adevăr, copiii majori au fost trecuţi pe tablou alături de părinţii lor în viaţă. De asemenea faptul că moşnenii sunt trecuţi cu drepturi întregi şi egale, fie că sunt singuri sau nu la părinţi, indică fără posibilitate de îndoială, că dreptul fiecăruia nu a fost determinat potrivit codului civil, ci potrivit unui obiceiu adânc înrădăcinat, împotriva căruia nu se poate impune o legislaţie streină de sufletul şi min­ tea vrâncenilor.

Considerând1 că numai împotriva celor mai elemen­ tare principii de drept şi de echitate, s’ar putea afirma că, dacă la constituire se poate ţine seamă de obiceiul locului, potrivit art. 31 cod. silv., mai târziu, încursul existenţei şi funcţionarei legale a obştiei, în lipsă de text, să se determine calitatea de obştean şi întinderea dreptului de folosinţă al cetaşilor potrivit codului civil. Un asemenea sistem lipsit de consecvenţă şi de eleganţă juridică, ar pricinui fără îndoială un sentiment de neîncredere în statornicia principiilor de dreptate cari stau la baza vieţii organice a obştiei.

Odată stabilită posibilitatea modificărei aşezămân­ tului în sensul introducerei în el a acelor obiceiuri ale locului, cari din timpuri străvechi sunt respectate în Vrancea, urmează a se fixa în amănunt aceste dispoziţiuni cutumiare, a le analiza şi a degaja principiile generale pe baza cărora în lipsă de isvoare precise, dar în armonie cu obiceiurile respectate de popor, să se reglementeze normala funcţionare a obştiei corn. Năruja. „Fiecare se naşte şi moare cu dreptul său”. Din acest adagiu local necontestat se dega­ jează următoarele: 1) Obştean devine cineva prin simplul fapt al naşterei sale din mijlocul cetei, indi­ ferent dacă ascendenţii săi trăiesc sau nu. Naşterea este generatoarea de drepturi, nu în raport cu părinţii, ci în raport cu obştea din care şi părinţii fac parte. In mod firesc şi organic, cel născut dintriun obştean face parte implicit din obştie. 2) Dreptul obşteanului este un drept de folosinţă. El s’a sfârşit potrivit unor norme juridice abstracte, prin faptul morţei sau plecărei sale definitive din comună, ci în mod natural, în fapt, prin imposibilitatea materială în care se află obşteanul de a se mai folosi de pădure.

Conceput astfel, dreptul moare odată cu titularul, pentrucă dreptul este personal, strâns legat de .per­

1 — 56 — Ti ii

ţ 11

!i :

1

I

i

!1

i

•!

v. kL

■

soana 'fizică a cetaşului. Fiecare se naşte şi moare cu dreptul Iui. 3) Dreptul de obştean fiind strâns legat de posibilitatea materială fizică a obşteanului de a se folosi de el, urmează de aci că minorii sunt com­ plect sau în parte incapabili nu numai juridiceşte, ci şi în fapt de a exercita dreptul lor înăscut prin faptul naşterei. Fixarea vârstei de 21 ani ca dată a împlinirei capacităţei juridice, astfel cum s’a cerut de adunarea generală îmbibă în chip fericit, principiile dreptului civil cu acelea ale obiceiului pământului. 4) Toţi membrii obştiei având dreptul de a uza în limita puterilor fizice de bunul comun, sunt prin acest simplu fapt cu drepturi egale, cum bogatul şi săracul, cum copilul şi bătrânul”. La păşune şi la lemne toţi deavalma „fără opreală şi fără măsură”. In asemenea condiţiuni nu poate exista în fapt vreo deosebire între obşteanul cu un singur drept şi cel cu două drepturi.

5) Obştenii neavând din această pricină interes să cumpere drepturi dela ceilalţi cetaşi, vânzarea acum câteva decenii, nu se putea concepe şi de sigur nici nu a fost reglementată de obiceiul pământului. Oricare ar fi soluţiunea care s’ar da astăzi acestei probleme noui, — problemă pe care adunarea generală de astăzi nu este convocată s’o soluţioneze, — cert este că vânzarea pe care o face părintele, nu poate avea nici un efect în ce priveşte dreptul copiilor săi, cari potri­ vit principiilor arătate mai sus, făcând parte din co- ' munitatea organică: obştia, au prin acest simplu fapt dreptul de a se folosi de averea comună.

Că, aşa fiind propunerea de modificare a aşeză­ mântului fiind în conformitate şi cu obiceiul pămân tului şi nefiind incompatibilă cu dispoziţiunile codului silvic, urmează a fi admisă.

Având în vedere că în al doilea rând s’a propus de către obşteni un text cuprinzând procedura pe care

— 57 — trebue s’o urmeze urmaşul unui obştean trecut în obştie, pentru ca şi el la rândul său să fie trecut pe tablou.

Considerând că, în principiu şi în trăsături generale legile de organizare judecătorească şi de procedură’ sunt legate de ordinea publică, pentrucă organizarea „şi distribuirea justiţiei interesând direct buna funcţio­ nare a mecanismului social, stau mai presus de auto­ nomia voinţei individuale deşi aceste legi au în vedere interesul particular al împricinaţilor, scopul lor e însă, în primul loc de a asigura egalitatea înaintea justiţiei, de a garanta misiunea instituţiunilor pe cari le creiază de a asigura efectul actelor îndeplinite prin mijlocirea organelor legale şi de a apăra, fie interesele terţilor, fie alte interese de ordin general.

Că de aceia reglementarea normelor procedurale po­ trivit cărora obştenii pot cere şi obţine trecerea lor pe tablou, nu se poate face decât în cadrul dispoziţiunilor codului silvic.

Considerând că această legiuire prevede două pro­ ceduri posibile pentru a se obţine trecerea cuiva pe tablou şi anume: 1) O procedură contencioasă, — art. 35 al. III, — pe care trebue s’o urmeze înlaintea Tribunalului, acei cari au fost omişi, cu ocazia întocmi•rei tabelei, la constituire. Aci este vorba de a se recu­ noaşte în mod contradictoriu cu obştia, dacă la consti­ tuirea obştiei, petiţionarul sau autorii săi, făceau parte din ceată, — şi 2) O procedură graţioasă, — art. 39 al. 3 c. silvic, — pe care cale se poate obţine modifi­ carea tabloului în conformitate cu schimbările ce ai surveni ulterior în drepturile recunoscute ale fiecăruia din devălmaşi. Aci petiţionarul nu cere stabilirea unui drept protivnic faţă cu obştia, ci se mărgineşte a face dovada că dela constituire calitatea de obştean a fost recunoscută autorilor săi, şi că în calitate de

1 — 60 — f»

,

• i

W ; i

ii ;

y.

<F !

i

:

L'

lor, cari au murit în cursul anului pentru ca judecă­ torul de ocol să poată dispune, din oficiu potrivit art.

39 al III din codul silvic în vederea ştergerei lor de (ss) A. V. SA VA pe tabelă .

Hotărârea înaltei Curţi de Casaţie secţia II, în procesul de constituire a obştiei Palten, muntele „Fueru Mic DECIZIA CIVILĂ No. 288/922 Preşedinţia d-lui Oscar N. Ni cui eseu, Prezident.

Membrii prezenţi D-nii consilieri: C. Nicolescu, Al. Radiau, A. D. Procopiu, I. Ionescu-Dolj, M. Balş, Şt. Banca.

In ziua de 7 Noembrie 1922, s’a luat în cercetare recursul făcut de Soc. Anonimă Română pentru In­ dustria Forestieră contra sentinţei civile a Trib. Putna Secţia I, cu No. 261/920.

S'a prezentatd-1 avocat Elefterie Rădulescu ca procurator al Soc. Anonime Române pentru Industria Forestieră din Bucureşti, cum şi obştea corn;. Palten prin mandatarii săi: Busuioc Drăgan, St. Poenari şi Ion Pricopănescu, asistaţi de D-1 avocat Rainn.

D-1 avocat Rainn din partea obştei intimate ridică incidentul de nulitatea recursului nefiind făcut pe timbru; D-1 avocat Ed. Georgescu combate incidentul.

D-1 Procuror Al. Nicolau a pus concluziuni pentru anularea recursului.

După care Curtea, având în vedere că orele sunt înaintate a amânat continuarea desbaterilor pentrt astăzi 17 Noembrie 1922, cânâ sJa ascultat d-1 avocat Elefterie Rădulescu în desvoltarea motivelor I şi 2 de casare, declarând că retrage motivul 3; iar pe d-1 avocat Rainn în combateri, cerând şi cheltueli de judecată.

—fii­

!

Deliberând Asupra incidentului ridicat de reprezentantul obştei comunei Palten de nulitatea recursului pe motiv că nu este timbrat; Considerând că deşi art. 54 cod silvic, nu prevede şi recursul în casaţie între actele scutite de taxe de timbru, totuşi din dispoziţiunile generale ale acestui articol, precum şi din întreaga economie a acestui • cod, cu privire la stabilirea dreptului de proprietate a moşnenilor aflaţi în devălmăşie, rezultă că şi recur­ sul în casaţie se face fără timbru; 1 Că într’adevăr legiuitorul a scutit de orice taxă de timbru şi plată de portărei, fie că taxa după regula­ mentul lor, fie ca speze de transport, toate petiţiunile, cererile, acţiunile, apelurile, citaţii, comunicări, afipte, dovezi, certificate, copii, orice acte de procedură judiciară sau extra-judiciară, etc., etc., de unde re­ zultă că nu putea să supună la taxe numai recursul în casajiune fără a împiedica sau cel puţin a îngreuia stabilirea drepturilor cetelor de moşneni, pentru care a avut o mare solicitudine; Că prin urmare, recursul în casaţie având a fi scu­ tii de timbru, incidentul de nulitatea lui este nefondat; După care s’a ascultat d-1 avocat El. Rădulescu^ în desvoltarea motivelor I şi {I de casare, declarân'd că retrage motivul al 3=lea, d-1 avocat Raiim, în com­ bateri, cerând şi cheltueli de judecată şi D-1 Procuror Al. Nicolau în concluziuni. v : Deliberând Asupra motivelor I şi II de casare.^ ^ _■ „Exces de putere şi violarea art. 650, 651, 652 şi „1912 cod civil şi a art. 41 cod silvic. „In adevăr Tribunalul pronunţă sentinţa prin ex„ces de putere şi cu violarea sus citatelor texte de

r ii ! r

■ i

I-

•I r

i\

1 ! ! |

ţi

i! fc.

— 62 — „lege, când hotărăşte că dreptul de proprietate în „obştii se transmite conform obiceiurilor locului iar „nu prin succesiune şi ca atare a dispus înscrierea în „tabloul obştei şi pe capii majori ai părinţilor, cari „sunt încă în viaţă şi care părinţi se află înscrişi în „acest tablou, precum şi ştergerea din tablou a per­ soanelor încetate din viaţă.

— „Hotârînd în acest fel Tribunalul a violat ^şi dis„poziţiunile art. 1912 cod civil, prin care s’a abrogat „toate legile, ordonanţele şi obiceiurile locului, ante-, „rioare punerii în aplicare a codului civil, precum şi „dispoziţiunile art. 41 al. I din codul silvic din cu­ prinsul căruia rezultă în mod clar că cppiii fac parte „din obşte numai în urma încetării din viaţă a părin­ ţilor lor, având dreptul să ia parte la întrunirile „obştei în calitate de moştenitori.

II. Exces de putere. — Tribunalul prin exces de putere, hotărăşte „a se şterge din decizia şi tabloul „primei instanţe un număr de persoane cari, deşi sunt „proprietari ai pădurilor recunoscuţi de obşte la pri­ sma instanţă şi înscrişi, totuşi Tribunalul fără dove­ direa nici unei legi anterioare, nici a unui obiceiu „cutumiar constatat, ce ar fi constatat, a hotărît şter­ gerea lor sub motiv că Iocuesc în alte sate, mai „mult sau imai puţin depărtate de comuna Palten. „Ca procedând astfel Tribunalul stabileşte alte nor„me de transmitere ale proprietăţii după cum stai „sau nu stai într'o comună, comiţând un exces de „putere, impietând astfel asupra puterii legiuitoare".

Având în vedere sentinţa Tribunalului Putna,* şu­ pusă recursului din care se constată că în contra deciziunei comisiunei pentru stabilirea drepturilor de proprietate ale locuitorilor comunei Palten în mun­ tele „Furu-Mic", — au făcut apel mai mulţi locuitori, majori .având părinţi în viaţă, cerând a fi înscrişi cu

- 63 drepturi egale cu ale celorlalţi, cum şi Societatea Română pentru Industria Forestieră, — cerând1 în­ scrierea în tabelă a acelor locuitori cari plecaţi din comună, sunt stabiliţi aiurea.

Că Tribunalul a admis apelul locuitorilor ordonând înscrierea lor în tabelă cu un drept egal cu al celorlalţi şi a respins apelul societăţii, ordonând ştergerea din tabelă a acelor locuitori, cari au plecat din co­ muna Palten şi s;au stabilit aiurea.

Având în vedere că locuitorii apelanţi au susţinut înaintea Tribunalului, că dreptul copiilor deveniţi ma­ jori de a figura în obşte, deşi au părinţi în viaţă precum şi pierderea drepturilor locuitorilor plecaţi din comună şi stabiliţi aiurea este consfinţit prin obiceiu­ rile „Vrâncenilor", urmate de veacuri, iar societatea Română pentru Industria Forestieră, azi recurentă, a opus că aceste obiceiuri stabilind alte norme de transmisiune a proprietăţei decât cele prevăzute în codul civil, au fost abrogate de acest cod, conform art. 1912 cod civil şi art. 41 cod silvic.

Considerând că în privinţa dreptului de codevălmăşie asupra muntelui „Furu-Mic", aparţinând obştei Palten, — Tribunalul constată că obiceiurile locului sunt următoarele: „Se socotesc obşteni locuitorii sta­ biliţi în comună şi născuţi din părinţi cari şi ei au fost obşteni bărbaţi majori şi femeile au drepturi egale, dreptul tuturor este egal atât la păşunat cât şi la luarea lemnelor din pădure; acest drept îl are fiecare din copii majori chiar dacă părinţii lor trăesc şi se stinge odată cu moartea; obştenii plecaţi cu gândul de a nu se mai întoarce pierd dreptul Şi jj recâştigă dacă se reîntorc fie chiar după mai mulţi ani" Considerând că în materie de stabilirea dreptului de proprietate ale moşnenilor codevălmaşi in păduri,

nnpni etc dreptul comun este suspendat de însăşi

î

SttpţŞSţ;” 2Ş

li ;

:: '' '

: *. !

• ; ;

V:

|l

tigaţiune putându-se conduce chiar şi de obiceiurile lo­ cului sunt obligatorii pentru stabilirea drepturilor de proprietate fără a se distinge dacă ele sunt sau nu conforme dreptului civil comun. . .

Că aşa fiind Tribunalul iTa comis nici un exces de putere sau violare de lege aplicând In speţă regulele stabilite de obiceiurile locului, fie în privinţa copiilor majori cu părinţi încă în viaţă, fie în ce priveşte pe cei plecaţi din comună şi stabiliţi aiurea.

Considerând că Tribunalul n'a violat nici dispozicod civil, căci acest text abrogă ţiunile art. 1912 . codicii Caragea şi Calimache, cum şi ordonanţele Domneşti şi circulările Ministeriale anterioare codu­ lui civil obiceiurile locale trebuesc observate când o lege cum este în speţă prescrie aceasta.

Că asemenea Tribunalul n’a violat nici .dispoziţii!nile art. 41 din codul silvic, de oarece drepturile acordate prin acest text copiilor în urma încetării din viaţă a părinţilor lor, sunt drepturi de participare la întrunire a obştei, în vederea administraţiunei inte­ reselor comune, iar nu drepturi de proprietate sau folosinţă a bunurilor.

Că aşa dar motivele de casare sunt neîntemeiate şi cată să fie respinse. Pentru aceste motive, Curtea, în numele legei, Respinge recursul făcut de socie­ tatea Anonimă Română pentru Industria Forestieră, contra sentinţei Trib. Putna S. I, No. 261/920.

Obligă pe Societatea Anonimă Română pentru In­ dustria Forestieră să plătească Obştei intimate 2000 lei chcltueli de judecată.

Dată şi pronunţată astăzi 17 Noembrie 1922.

Urmează semnăturile membrilor Curţii.

Sprijinitorii noştri.

1 i

1. Un domn profesor din Bucureşti, — al cărui nume suntem rugaţi a-1 ţine în tăcere — ne-a trimis 200 lei, cu arătarea ca pentru aceşti bani să distribuim copiilor din şcoală silitori, din Vrancea, broşuri din „Comoara Vrancei".

Ii aducem pe această calc respectoasele noastre mulţumiri pentru fapta sa frumoasă, asigurându-1 că ne-am ţinut în totul de această obligaţiune.

2. D-l Aurel Sa va, judecător la Trib. Putna, ne-a trimis suma de 100 lei.

3. D-l Teodor Rădulescu, avocat din Vidra, 100 lei.

4. D-l I. Răilcanu, învăţător din Năruja, 100 lei.

Tuturor le mulţumim bucuros pentru încurajarea ce ne arată.

Mulţumim în acelaşi timp tuturor d-lor învăţători, preoţi, funcţionari şi prieteni, cari au dat sprijinul ne­ cesar la distribuirea şi vânzarea broşurilor noastre. „Comoara Vrancei“

r

!

J

CUi(i cu toţii: 's Biblioteca Populară „COMOARA VRANCEI"

•i

:

c&R0 Pa,'.tC d’ ’Jende snoave, poveri, etc., atât de scumpe strStf noştri, cari în prezent încep a se pierde

M

ii.!

■

i

i

I

:

■H

:f I I

lî ij

l!i

: .

■

:

rI

ş la i! i

?i Vrânceni" NuglăsaţTcan'să rămână îngropate în noianl uitării, aces'te scumpe mărgăritare, cari au format viaţa străbunilor noştri şi spnjmiţi cu toata mima această publicaţiune.

Pană în prezent au aparat: No 1: Povestea Vrancei, de bimion liarnea, cu­ prinzând următoarele legende şi povestiri: Povestea Vrancei, Veghiul lui Bucur, Vodă Gnica şi Vrâncenii, Groapa Masa-B'âra, Vodă Carol şi Baciul Stan, şi Bolta Colacului.

No. 2: Ştefan Vodă şi Vrâncenii. Număr închinat memoriei marelui Voevod Ştefan cel Mare, întemeieto­ rul ţinutului, cu ocazia prăznuirei de 425 ani dela moartea sa.

No. 3 şi 4: Ţara Vrancei, de Sini ion Hârnea, cu­ prinzând note şi observaţiuni cu privire la trecutul Vrancei.

A*şa dar, din nici o casă să nu lipsească „COMOARA VRANCEI."