Aerul lichid

r C

7.

m A

BlV

i

<W1 r 3 ^cr^m

f

c

o

» <v

AERUL LICHID PE ÎNŢELESUL TUTUROR DE

G. G. LONGINESCU Profesor de Chimie Neorganică la Universitatea din Bucureşti Membru corespondent al Academiei Romine

Pe scena Teatrului National.

Fabricarea. Păstrarea, întrebuinţarea.

Imnuri şi Icoane.

Cu 12 desenuri originale de domnişoara Victoria Petreseu.

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA I. N. COPUZEANU

Strada Isvor Nr. 97 1933

PREŢUL 6Q LEI

.

-V*

■

-

'T

•

■

■-

-

I

____

:

:

-

r

"vi

eUt-ficttt—' • Cfaude-Liode

■Jr

AERUL LICHID PE ÎNŢELESUL TUTUROR DE

G. G. LONGINESCU Profesor de Chimie Neornanică la Universitatea din Bucureşti Membru corespondent al Academiei Române

Pe scena Teatrului Naţional.

Fabricarea. Păstrarea. întrebuinţarea, Imnuri şi Ic oane.

Cu 12 deserturi originale de domnişoara Victoria Petrescu.

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA I. N. COPUZEANU Strada Isvor Nr. 97 1933

J

VRANCEA PRINSUL

VB

) '0°j |Jag-

I. Aerul lichid pe scena Teatrului National . . . 1 — 60 In amintirea unui prieten de şcoală şi a unui artist mare. Asemănare Intre această conferinţă şi o piesă de teatru. In luptă cu ştiinţa. La închi­ soare. Cel mai bun prieten. Prezentarea eroului.

De vorbă cu aerul lichid.

Actul I Azi şi altă dată. O poruncă. Apă şi iar apă. O amintire din copilărie. La parastasul de 50 de ani al Tatii. Dumnezeul chimiştilor. HionAfl drogen eftin pentru umflarea baloanelor. c!alefactie. a Kw). ‘-V Sfârşitul actului I. Războiul chimic. \ »■ ** Actul II. Oxigenul lichid spărgător de case de bani. O jertfă pe altarul ştiinţei. Mulţumiri din toată inima. Ştiinţa n’are trec*ere în România-Mare.

II. Fabricarea aerului lichid.................................... 1 61-76 O carte bună, neasemuit de bună. De necre­ zut şi totuşi... Răcire fără ghiaţă. Răcire prin destindere. O maşină închipuită numai cu mintea.

Maşina Iui Linde. Maşina lui Claude. Uşor de zis...

O sită fermecată.

III. Păstrarea aerului lichid..................................... 77-88 Dela o lecţie de fizică de acum 44 de ani.

Gheţărie de păstrat aer lichid. Baloane si pahare dJArsonval-Dewar. Zâcători şi sacale pentru păstrat şi cărat oxigen lichid. Vase de metal pentru aer lichid.

IV. întrebuinţarea aerului lichid 89-106 Poveste arabă. După veacuri şi iar veacuri...

Aerul lichid potcovar. Automobilul cu aer lichid.

Aerul lichid fabricant de azot. Aerul lichid spăr­ gător de stânci. Aerul lichid în războiul cel mare.

Ce a scris generalul Pdtain, azi mareşal de Franţa, despre Georges "Claude. Aerul lichid în medicină şi în aviaţie. Aerul lichid comoară de gaze nobile.

Aerul lichid în România.

V. Imnuri şi Icoane.........................................

107-124 Mărire vouă... Michael Faraday. Louis Paul Cailletet. Râul Pictet. învinşi şi învingători. Cari von Linde. Georges Cl'auâe.* Jacques Arsdne d'Arsonval. Sir James Dewar. Mărire ţie...

De vorbă cu cetitorul 6 Iulie 1933 ■hnt°t£a^ln. născare leac nu are. Si eu nu mă te înt*iQ<^U* boala de a tipări cărţi de ştiinţă P a *etţsul tuturor. . ,niJaJnclleicim, acum un an, la 3 Iulie, pre„ arJei La Radio Bucureşti, pe care o tipă­ ream atunci 7 ? 1 înţeleşii

sPun şi azi. Iot nu m'am vindecat a ma* tipări o carte de ştiinţă pe

n/^re ^ante, în Paradisul său, versid frumos: 1 esso tJho innanzi; ornai per te ticiba! Ji-am pus înainte; acuma hrăneşte-te singur ! cetitorul ^USe SUte an*' spun şi eu ca Dante, 71 Wparit cartea; acum ceteşte-o singur, M am împrumutat ca sJo tipăresc; cumpăr-o C(l A/1 sc°{i di*1 datorii.

J^.u mai văicări, nu te mai plânge de să­ răcie. Niciodată bogăţia nJa inspirat atâtea ca­ podopere, câte au inspirat sărăcia şi nevoia.

Zugravii noştri de biserici, de pe vremea lui Ştefan cel Mare şi a lui Brâncoveanu, întocmai ca Michel Angelo, posteau zile întregi dearăndul spre a-şi limpezi sufletul şi a prinde mai bine Dumnezeirea în icoanele lor.

Trebue să ne intre în cap că nu mai merge

/

II aşa, fără să scrim, fără să cetim, fără. să mun­ cim cu mintea. Le va fi ruşine urmaşilor să ne spuie nouă oameni, de nu le vom lăsa moş­ tenire o Românie Tare prin scris şi prin cetit.

Mulţumesc domnişoarei Elena: Cristescu, asis­ tentă universitară, pentru bunătati a şi pricepe­ rea cu care mJa ajutat la scribul acestei cărţi, domnului Inginer Ilie Prundeanu, asistent umversitar, pentru îngrijirea iu care a jacut îndrep tăi ile de tipar şi ăomnişoarei Victoria Petresciî, pentru desenurile originale, pe care le-a făcut cu atâta talent. Dumnezeu să l.e dea să­ nătate, care e mai bună decât toate. Răsplata cea mare să le fie mulţumirea, pe care o voi avea, când vor şti că această carte, scrisă cu suflet din sufletul meu şi cu ajutorul dum­ nealor, a încălzit şi a luminat sufletul Şx min­ tea cetitorilor ei de azi şi de mâine. Mulţumesc domnului I. N. Copuzeanu, alt elev al meu, li­ cenţiat în ştiinţele fizice, patron şi meşter tipo­ graf, pentru îngrijirea cu care a tipărit şi cartea de faţă, a patra la rând din câte au ieşit din teascurile sale. Cât mai multe înainte, ca să fie tipograful ştiinţei în România-Mare.

G. G. Longinescu Bucureşti III Str. Andrei Mu reşeanu, 12 Parcul Filipescu

•I s-

<1 /â

SJ

(X ZnUk 'fm '<&

-**■■*“ <*& r>x-0\ ■^M"4r

IluM*.'- <?lc 44)™?'

^' ’)^'nr

/i.i.\4ţ>y AERUL LICHID PE SCENA TEATRULUI NAŢIONAL In amintirea unui prieten de şcoală şi a unui artist mare.

Alta şi ştiinţa îşi dau azi mâna în sala Tea­ trului Naţional. Mulţumesc domnului Director al acestei Instituţii pentru bunăvoinţa cu care a în­ lesnit această apropiere.

Vorbind pentru întâia oară dela această scenă, mă simt purtat de gânduri cu mulţi ani în urmă.

Inima îmi plânge de jale adâncă la amintirea ace­ luia care a fost o podoabă! a scenei, cum a fost şi o podoabă a neamului românesc întreg. Era din acelaş oraş cu mine, unde îşi are azi bustul, în faţa Teatrului de acolo. învăţasem amândoi la Li­ ceul Naţional din Iaşi, unde era al doilea din clasă, întâiul fiind Nicolae lorgci. L-am admi­ rat şi l-am aplaudat de nenumărate ori, aici şi aiurea, în strălucitele lui creaţii. L-am plâns împreună cu toţi Românii, sdrobiţi de durere, la moartea lui, cumplit de timpurie. Azi îndrept către el şi-l rog ca, de sus de unde ne priveşte,

4

\

■

'

2

să mă aibă în paza lui şi să mă ajute, în aceste clipe grele pentru mine, să ies cu bine din Casa lui. Mă gândesc la Petru Liciu. Deaoeea, din capul locului, şi gând în gând cu toţii, din adâncul su­ fletului meu, scot un creştinesc Dumnezeu să-l ierte.

Asemănare între această conferinţă şi 0 piesă de teatru.

(

Conferinţa mea ştiinţifică are multe puncte de atingere cu o reprezentaţie de teatru. întocmai ca o piesă de teatru, conferinţa mea are acte, scene, decor, artişti în facerea experienţelor, avut repetiţii, până Ia premiera de azi, acum 22 de ani, la Casa Şcoalelor,. şi în fiecare an, ia lecţiile mefe.

O piesă are un erou, care ţine încordată atenţia lumei şi în jurul căruia se ţese tot felul de stări sufleteşti şi de patimi, oe în mod fatal Iegate_s de o mână de pământ, cum spune Emlnescu. Şi piesa mea are un erou, care va ţine încordată aten­ ţia tuturor. In jurul Iui nu se ţes insa patimi nici un fel. E un erou simpatic. E un erou învins în luptă cu ştiinţa. E aerul lichid.

In luptă cu ştiinţa.

E un Osman Paşa făcut prizonier. Zeci de ani dearândul s'a răsboit cu învăţaţii şi zeci de ani dearândul a fost biruitor. El cu alţi cinci

I îl

r 3

tovarăşi au fost multă vreme singurele gaze nelichefăcute. învăţaţii îşi luaseră nădejdea să le mai facă aşa cum e apa. Ei Ie şi numiseră gaze permanente.

In 1877 Raoul Pieţei în Geneva şi Cailleiet în Paris isbutiră cei dintâiu să facă hidrogen lichid, oxigen lichid, azot lichid... Dar cum şi cât! Cu nespus de multă trudă şi numai câteva picături. O ce^ţă subţire a căreia viaţă era şi ea numai de câteva clipe. Alţi învăţaţi, după alte osteneli, îmbunătăţind mijloacele de cercetare, isbutiră în urmă să capete câteva picături mai mult şi să le dea o viaţă, nespus de lungă pentru acele vremuri, de câteva* ore.

Abia în 1893, învăţatul german Linde, folosindu-se de un principiu cu totul simplu, fără ghiaţă şi fără nici un alt amestec răcitor, a reuşit să fabrice aer lichid, adică să facă mai mulţi litri de aer lichid pe ceas. Azi o maşină Linde poate produce până la 50 litri de aer lichid pe ceas.

Puterea ştiinţei a fost mai mare decât a Iui. La închisoare.

Până astă noapte, eroul meu era liber şi cutreera văzduhul, când şăgalnic ca zefirul ce su­ râde şi alintă, când ciudos ca vijelia ce se încruntă şi sfărâmă, ce doboară şi dărâmă. Azi, stă la închisoare, geme de durere şi tremură de frig.

4

Şede la închisoare. Ca şi Ucigaşul lui G igo/e Alexandrescu, el poate să spuie: O temniţă îngustă îmi e locuinţa, Prin negre, prin dese zăbrele de fier, Lumina electrică inii spune fiinţa Teatrului nostru şi a lumii din el.

In adevăr, vasul cu aer lichid e păstrat in această ladă de fier, al cărui capac are zăbrele, (albe ce e dreptul, şi nu negre, prin licenţă po2tică.

Geme de durere, fiindcă durerea iui e mare.

Neam de neamul lui n’a stat Ia închisoare.

De mii şi mii de ani, din neam în neam, a fost stăpân el singur pe văzduhul fără margini.

Cu ajutorul lui omul a făcut descoperiri mari şi a scris în Cartea Mare a lumii multe fapte mari.

El a umflat pânzele ce duceau pe Crislofor Colurnb în spre o lume nouă. El a fâlfâit falnic steagul românesc în miile de lupte în care am biruit. El va mâna mâine maşinile puternice, care vor produce ieftin căldură, lumină, electricitate, muncă de tot felul, averi nenumărate. El va aduce pacea în lume şi înfrăţirea neamurilor. Vorbă să fie. Şi azi, în faţa aerului, şi numai a lui, toţi suntem egali. Aer are oricine atât cât îi trebuie.

Tremu ă de frig. Nici prin gând nu vă trece cât de cumplit e gerul din temniţa aceasta. Nu-1 asemuiţi cu gerul Bobotezei, care e floare la ureche pentru aerul lichid. Să nu credeţi că sunt cele patruzeci de grade de frig, care ne aşteaptă (azi avem numai 18 sub zero), când plesnesc ter-

5

mometrele şi ouăle de corb. Să nu credeţi, că sunt şaizeci, şaptezeci grade de frig, ca cele Întâlnite in iernile polare. Nu vă gândiţi nici la 100 de grade, nici la 150. Opriţi-vă între 185 şi 190 grade sub zero şi daţi-vă seama cu gândul cât de cumplit e gerul acesta.

Cu maşini anumite, care se aseamănă în prin­ cipiu cu aceia a lui Unde, se fabrică astăzi hidro­ gen lichid. Temperatura acestui hidrogen lichid e de 252 grade sub zero. Un pahar de sticlă umplut cu hidrogen lichid, ţinut în atmosferă, se acoperă cu o ceaţă deasă de aer lichid, care se preface la urma urmelor în ghiaţă de aer solid. Şi nici temperatura hidrogenului lichid nu-i cea mai joasă din câte se cunosc. Kanierling OmeS, din Leida, a atins temperatura cea mai joasă de 271 grade sub zero, în cercetările sale privitoare la lichefacerea heliului, cel din urmă corp gazos care a fost lichefăcut.

Mai sunt numai trei sferturi de grad până la zero absolut, adică până la temperatura de 273 grade sub zero. Nu se ştie când vor ajunge înînvăţaţii şi la această temperatură de zero absolut.

Mâine chiar, se prea poate ca vreuna din revistele ştiinţifice să ne aducă vestea că zero absolut a fost atins, şi atins ou siguranţă. Se poate însă tot aşa de bine ca să mai treacă ani şi zeci de ani, cum au trecut dela Kamerling Onnes, până ce zero absolut să cadă prins în mâinile învăţaţilor. Ori­ când se va întâmpla aceasta, descoperirea va fi

6

de cea mai mare însemnătate. Până atunci, trebuie să ştim că nu mai este în lume nici un singur corp care să nu fie lichefăcut şi solidificat.

Cel mai bun prieten.

De când ne naştenl şi până ce închidem ochii pentru totdeauna, de când intrăm nella ciltp. dolente, şi până ce, unii cu rapidul, alţii cu perso­ nalul, unii cu automobilul, alţii cu ţepejingul, şi alţii puţini cu carul cu boi, trecem dincolo hotarele vieţii, cl ne ajută şi ne însoţeşte la fiecare pas.

Cea dintâi telegramă, şi încă fără sârmă, prin care ne vestim intrarea în această Vale a plângerii; pentru unii, şi a desfătărilor, pentru alţii, el o duce la destinaţie sub forma acelor plânsele ar­ gintii care înveselesc pe cei ce ne aşteaptă.

Fără aer nu putem trăi. El ne dă viaţă, el ne înviorează, el ne răcoreşte fruntea înfierbântată de multele necazuri ce vin pe capul nostru. Fără aer nu ne-am putea înţelege prin viu grai. El duce vorbele mele la urechia fiecăruia. Fără aer ar trebui să facem semine cu mâna şi cu degetele ca surdo-muţii, sau să tragem cu ochiul, ori cu coada ochiului, nu mai spun ca cine.

Prezentarea eroului.

Să vă prezint acum pe erou în persoană. După simpatia caldă ce i-o arătaţi, arde de dorinţă să vă facă cunoştinţă. Zmeii din poveşti îşi în-

.

7

chideau Gosânzenile în palate de cleştar, acoperite cu argint. Eroul nostru stă şi el închis într’un palat la fel. E un balon de sticlă, din cel mai bun cleştar ce se fabrică astăzi. Balonul e cu doi pereţi şi pereţii sunt suflaţi cu argint.

Fiindcă prin sticla argintată nu putem vedea, n’am putea şti cât aer, lichid e în acest balon. Dar ce nu vedem cu ochii, putem' auzi cu urechea. Iată un tub de gumă. Pentru aerul lichid, e cam tot atât de cald ca o frigare înroşită în foc. Şi deaceea sfârâie când vine în atingere cu aerul lichid. Ţiu la ureche un capăt al acestui tub şi pe celălalt îl cobor încet în gâtul balonului, până aud un sfârâit. In acest moment, căpătui a atins supra­ faţa aerului lichid. Adâncimea la care se găseşte el, arată cât e de plin balonul cu aer lichid. In cazul nostru, balonul e plin până aproape de gât cu aer lichid.

De vorbă cu aerul lichid.

Să stau puţin de vorbă cu eroul meu. Vă voiu spune cu glas tare ce-mi va şopti Ia ureche.

— Bună dimineaţa, domnule aer lichid.

— Bună dimineaţa, domnule profesor.

— Dar de unde mă cunoşti?

— Vă cunosc după glas.

— Unde mai m’ai auzit până azi?

— V’am auzit Duminecă 4 Noembrie în Parcul Carol, la inaugurarea monumentului Doctorului

8

C. I. Istrati, când aţi fost cinematografiat, pe când vă aplauda publicul.

— Şi unde mai m’ai auzit?

— Sâmbătă 10 Decemvrie, la ora 6 seara, la Fundaţia Carol, când aţi vorbit despre Marcellin Berthelot.

— Şi mai unde?

— La lecţiile dumneavoastră din amfiteatru.

— Care amfiteatru?

— Amfiteatrul Universităţii din Splaiul Magheru' 2, azi Splaiul Independenţii 85.

— Acolo nu e amfiteatru, e grajdul Facultăţii de Ştiinţe, ruşinea României Mari. Dar, să lăsăm asta la o parte,, şi spune-mi ce mai e nou, I ce mai ala-bala?

— Toate-s vechi.

— Şi pe unde ai mai fost?

— Da’ pe unde n’am fost!

— Guvernul mai stă?

— Mai stă până cade.

— Şi pe urmă cine vine?

— Vin ai noştri.

— Ai gust de vorbă, cum văd. Şi vrei să faci teatru cu mine fiindcă eşti pe scenă.

Hai să vorbim şi în alte limbi. Englezeşte ştii? Cum se spune, ce mai faci, domnule aer lichid; mulţumesc foarte bine.

— How do you do, mister liquid air (se citeşte hau du iu du, mister licuid air); thank you, very well (sene iu, veri uel).

9

— Tocmai ca placa dela Radio-Bucureşti care cântă how do you do, mister Brown. Şi cum se spune, pe franţuzeşte, cum mai merge? Aşa şi aşa.

— „Contrktent ga va? Coiniîte ci comtne ga.

— Cum se spune pe italieneşte, ce mai e nou, şi cum se răspunde?

— Cosa c’e di miovo? Niente di nuovo sotto la luce del sole, adică nimic nou sub soare.

— Şi mai spunem cum se întreabă cât e ceasul şi cum se răspunde.

— Che ora e? Al’ura d’ier, ast’ura, tte pi tard tie pi bun ura.

— Ptiu! Aşa se vorbeşte cu „Dom Profesor”?

Te-am întrebat cât e ceasul şi-mi răspunzi cât a fost ieri pe vremea asta, nici mai târziu, nici mai de vreme. Şi pe urmă, nu mi-ai răspuns în ita­ lieneşte; mi-ai vorbit în dialectul piemontez, aşa cum se vorbeşte la Turin.

Cu acest prilej să-mi spun şi eu părerea mea.

Mahalagiul spune musiu şi ntadama, şi toată lu­ mea crede că aceste cuvinte sunt forme pocite ale vorbelor franţuzeşti monsieur şi madame. Mi se pare că e mai adevărat să spunem că aceste ma­ halagisme sunt piemontezisme, fiindcă aşa se spune la Turin musiu şi madama. îmi vine greu să cred că frăţia românilor cu italienii merge aşa de departe ca să stâloească la fel cuvintele fran­ ţuzeşti. Tot aşa se crede greşit că vorba noastră pandişpan e pocită după vorba franţuzească pain

10

d’Espagne, pe când e mai drept să credem că e chiar piemontezul pan di Spagna. Şi mai e un cu­ vânt pe care-1 auzeam mai des odată la birjari şi căruţaşi când strigau la trecători să se ferească': varda musiu. Cred cu hotărâre că acest vardâ e. guarda care înseamnă priveşte. Jn cântecul III din Divina Commedia, Virgit. arătând pe laşii, tică­ loşii, care n’au fost niciodată vii îi spune lui Dante vestitele vorbe: guarda e passa, priveşte şi treci înainte.

— Nemţeşte ştii? Cum se spune: ce mai nou şi cum se răspunde?

— Was giebt’s neud» ? Im Westen N'ichts neues.

— Şi ce poezie scurtă poţi să-mi spui?

Blaue Augen, blondes Haar, bringen Menschen oft Gefahr.

Foarte adevărat, şi Doamne fereşte, ochi albaştri, păr bălaiu, mari primejdii în luna Maiu.

Despre modă ce mai ştii? Doresc să ştie dom­ nişoarele din sală.

— Ştiu multe, dar dă-mi drumul ca să, le spun eu singur la ureche, despre ondulaţiile permanente, despre pudra şi rujul Salomit despre săpunul şi crema Kaolă din New-York, despre săpunul Germandre, excelent parfumat şi minunat la spălat.

— Iţi dau drumul, dar să faci frumos.

— Ca totdeauna, are să rămâie toată lumea încântată de minunile pe care le fac eu.

11

Actul I. Scena I — Şi acum trec îa experienţe. înainte de toate o lămurire. Am tradus cândva o poveste ştiinţifică din limba germană, după Otto Witt.

Acest mare învăţat, fost profesor de chimie Ia Politechnica din Charlottenburg-Berlin, vorbia şase limbi, cum vorbia nemţeşte, şi scria frumos, ca un literat. El îşi încheie povestea cu vorbele urmă­ toare. „Aceasta e povestea muntelui.... aşa cum am auzit-o cu urechile mele într’o noapte liniştită de vară, noapte de acelea în care oamenii tac când pietrele vorbesc”. La fel voiu spune şi eu.

Conferinţa despre aerul lichid e dintre acelea în care profesorul tace, când experienţele vorbesc.

Ele vorbesc însă în limba lor, limba naturii, pe care din nefericire o înţelegem prea puţin. învă­ ţăm să cetim buchile din cărţi, ne stricăm ochii cu eler şi în schimb nu ştim să vedem frumuseţile din natură şi nu înţelegem glasul dulce şi graiul fer­ mecător în care ne vorbesc.

Scena II — Să-l lăsăm să iasă în libertatea după care oftează. Apăsăm încetişor pe această pară de gumă, ca acelea dela stropitoarele de par­ fum. Vârîm astfel prin ea înlăuntrul balonului pu-

1534^

12

ţin aer cald din afară. Acrul lichid, împins de cel cald, se ridică pe ţeavă, încet-încet, şi gâfâind de gerul ce-1 amorţise, fig. 1. Vedeţi o ceaţă deasă. E apa din atmosferă care îngheaţă... de frică şi de frig. Uitaţi-vă cum curge aer lichid, în acest pa­ har, făcut la fel ca şi balonul, dar lăsat neargintat

E

Fig. 1. — Balon cu aer lichid.

Din cartea Air liquide de Georges Claude

ca să vedem prin el pe scumpul nostru erou. E limpede şi albăstrui ca seninul cerului. S’a liniştit.

Stă cuminte în pahar. Incet-încet, se desmorţeşte, îşi întinde aripile şi se avântă în văzduhul din care a fost smuls. E rece, rece de o sută optzeci şi trei de grade sub zero. De această răceală ne folo­ sim să facem câteva experienţe. De nu vom da

13

greş, nu vă va părea rău c’aţi venit aici, în zi 'de sărbătoare şi pe un frig aşa de mare. Sunt cele mai frumoase experienţe din câte se fac în laboratoare.

Veţi vedea prefaceri adânci şi neaşteptate, cari se întâmplă cu diferite corpuri pe care le cufundăm în aer lichid.

Scena III. — Vă facem o rugăminte. Nu ni-1 diochiaţi. Ca să fim mai siguri, daţi-ne voe să-i

Fig, 2 — Picături de aer lichid In apă.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

stingem noi de diochi. Lăsăm să cadă câteva pică­ turi de aer lichid în acest cilindru cu apă, fig- 2.

El sfârâe, ca şi cum am pune în apă ojrigare înro­ şită în foc. Se formează deasupra paharului o ceaţă

14

deasă şi catifelată, de nespusă frumuseţe când e luminată bine dintr'o parte. Picăturile de aer lichid se lasă şi se sue în apa din pahar.

Azi şi altădată.

Am tot vorbit de aer lichid. E timpul să-mi iau vorba înapoi. In balon avem esenţă de aer lichid. Aerul din atmosferă e făcut din o cincime oxigen şi patru cincimi azot. Şi tot aşa e făcut şi aerul lichid. Fabrica „Oxigenul", din strada La­ borator Nr. 49, păstrează numai oxigenul lichid şi dă drumul azotului să se întoarcă din nou în atmosferă. Domnul Inginer Imn Schapira, ne-a dat gratuit pentru experienţele de azi nouă litri de oxigen lichid, care ar costa mai multe mii de lei, şi ni-l’a dăruit din toată inima, aşa cum face în toţi anii. Ne-a făcut numai o rugăminte, aceea de a nu-1 pomeni în conferinţa mea. Nu mă ţin de cu­ vântul pe care i l-am dat pentru a avea oxigenul lichid. Din toată inima şi în faţa tuturor şi îm­ preună cu toţii, îl rog şi îl rugăm să primească cele mai vii mulţumiri pentru binele ce ni l-a făcut. Numai cine, ca şi mine, se ruga cu pălăria în mână, înainte de războiu, pţntru doi litri de aer lichid, plătiţi fără nici o reducere, numai acela poate înţelege cât de mare e recunoştinţa mea pen­ tru domnul inginer Schapira şi cât de mare e du­ rerea mea, că nu-i pot arăta toată mulţumirea prin vorbe, care sunt prea slabe în cazuri ca acestea.

i

15

Domnul inginer Jeati Schapira a mai dăruit la­ boratorului şi un vas metalic sistem Claude pentru păstrat aerul lichid, în capacitate de cinci litri şi în valoare de cincizeci de mii lei. „Consider de datoria fiecărui intelectual, spune Domnia sa, de a pune câte ceva în locul de unde a primit atât. Fac totul cu ma;e dragoste pentru ştiinţa, la care am. apelat eu însumi eri şi la care mâine vor apela copiii noştri”. Frumoase sentimente şi vrednice de imitat.

Mulţumiri la fel sunt dator să aduc şi le aduc din toată inima când tipăresc această carte, Socie­ tăţii „Oxigenul Industrial” din strada Gâitănari No. 29. Proprietarii fabricii domnii Doctor P. Popa şi Constantin Chrisiea şi Directorul ei dom­ nul Leonida lonescu ne-au dat cu cea mai mare bunăvoinţă pentru experienţele la lecţia de 30 Alai peste un decaiitru de aer lichid. Cu aceaşi bună­ voinţă s’au oferit să ne dea oricât aer lichid, fără niciun ban, de câte ori vom avea nevoie în labo­ ratorul nostru.

Hotărât lucru. Trăim în zile m;ari. De 12 ani într’una, din ce în ce mai des şi cu încredere din ce în ce mai mare, repet aceste vorbe ce par atâtl^e necrezut. Trăim în zile mari, cum nu le-a mai trăit neamul nostru, dela Boerebista a căruia Dativ se întindea dela Nistru până la Alpi şi în jos până’n Balcani. Numai o dovadă, ca să nu lun­ gesc vorba. Acum un sfert de veac şi mai bine doream din tot sufletul să faq la Ateneu experienţe

16 cu aer lichid. Am intrat în vorbă cu o fabrică din Berlin, care mă încredinţase că îmi poate trimite aer lichid în lada aceasta, făcută anume pentru transporturile de aer lichid din întreaga Germanie. Drumul dela Berlin la Bucureşti trebuia să ţie numai trei zile. El a ţinut şase zile dela Berlin la Predeal şi tot şase zile dela Predeal

Fig. 3. - Balon rănit în bătaie... de joc.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

la Bucureşti. A doua încercare a fost şi mai... ruşinoasă pentru noi. Dela Berlin la Burdujeni, drumul a ţinut numai trei zile, iar dela Burdujeni la Bucureşti, expresul cu care. a fost trimes, a venit tocmai în unsprezece zile. Balonul care fusese umplut cu aer lichid la Berlin a ajuns în Bucureşti cu gâtul spart.

'

17

Soldatul lui Grigore ALcxandrescu căzuse ră­ nit în bătae. Balonul meu a căzut şi el rănit în bătae... de joc,fig. 3. Am făcut atunci o întâmpinare foarte politicoasă domnului Director al Căilor Fe­ rate din acea vreme. Am primit, ca urmare, pe un domn funcţionar, care a ancheta,t cazul. Am dat cu bună credinţă toate actele doveditoare ale acestei bătăi de joc, am căpătat asigurarea că se vor pedepsi vinovaţii şi că voiu fi despăgubit.

Am rămas numai cu făgăduiala.

Azi avem oxigen lichid în Bucureşti când vrem şi cât vrem şi fără nici-o cheltuială. Şi tot aşa, odată aşteptam câte o lună şi două până să ne vie din Germania tuburi de oţel cu hidrogen îndesat, cu oxigen îndesat, cu clor Lichid, cu amoniac, damigene ou acid sulfuric, atâtea şi atâtea substanţe pe care le putem avea azi dintr’o zi pe alta, numai după comanda dată prin telefon.

Ne mai lipseşte totuşi mult. Ne mai lipseşte laboratorul pe care îl oer într’una de treizeci de ani. Ne mai lipseşte în Bucureşti un Ateneu ştiin­ ţific în care să facem experienţe de chimie fără (nici o primejdie. Ar veni lumea la ele, cum se duce azi la cinematograf, care ar rămâne cu sălile goale. Ne mai lipsesc acele săli cu aparate şi ma­ şini de tot felul care să arate minunile ştiinţei pe care fiecine le poate pune în mişcare apăsând pe un nasture de sonerie. Aceasta înseamnă civilizaţie adevărată. Aşa e în ţările din Apus. Aşa trebue j să fie şi la noi. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

18

Scena IV. — Şi cum spuneam, picăturile de oxigen lichid se lasă în jos şi S2 sue în apa din pahar. Ele spun, în limba lor pe care o tălmăcesc eu, că oxigenul lichid e ceva mai greu decât apa şi că deaceea picăturile cad în jos. Ele se ridică în sus, ne-o spun în limba lor, fiindcă o parte din oxigenul lichid se face oxigen gazos, prin căldura luată dela apă, şi că oxigenul gazos ridică picăturile în sus, după cum hidrogenul ridică un balon umflat cu el. Ajuns la suprafaţa apei, oxi­ genul gazos iese afară şi picăturile de oxigen lichid, ne mai fiind susţinute, cad iar în jos.

Densitatea aerului lichid e aproape egală cu aceia a apei, ceva mai mică, ceva mai mare de unitate. Densitatea azotului lichid la presiunea atmosferică e 0,88 faţă de apă şi aceia a oxi­ genului lichid e de 1,12.

Mai spun ce am mai spus, că fenomenele vorbesc dela sine şi că profesorul doar numai tăl­ măceşte cele spuse de ele. In tot ce urmează, experienţele vă vor spune lucruri de necrezut, dar pe care văzându-le cu ochii le veţi crede, fiindcă se întâmplă aevea.

Scena V. Tabloul 1. — Iată un tub de gumă.

Se lungeşte când îl întindem, se îndoaie când îl sucim şi răsucim, nu se rupe, nu se sparge, e elastic. II punem cu unul din capete într’un pahar ou aer lichid. II ţinem în această bae nespus de rece, până se răceşte şi ei la 180 de grade sub

/ ■

19

zero. N’a'm nevoie de termometru ca . să cunoscaceasta. Când tubul de cauciuc e rece-cât aerul lichid, atunci el nu mai sfârâie ca fierul roşu când e pus în apă. De când vorbesc, sfârâitul s’a oprit. Scoatem tubul de cauciuc. Nu se mai în-

Fig, 4. — Ţeavă şi minge de cauciuc îngheţate cu aer lichid.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu

tinde, nu se mai îndoaie, se sparge ca şi cum ar fi de sticlă. II bătem cu ciocanul, fig. 4. Se face ţăndări, ca o ţeavă de sticlă. Iată o prefacere la care nu vă aşteptaţi. Să pisăm gumă.

20

O poruncă.

Mulţi fac experienţa cu aerul lichid. Dar nu reuşesc Ia toţi experienţele aşa cum trebuie. Ei calcă o poruncă pe care nu trebuie s’o calce nimeni şi niciodată, când fac experienţe cu aerul lichid.Această poruncă e pe atât de uşoară, pe cât e de însemnată. Ea sună astfel. Ţine in aerul lichid corpul cu care faci experienţa pânăce nu mai sfârâie. Nu te grăbi niciodată. Nu te uita Ia ceas.

Trage bine cu urechea la sfârâitul din pahar.

Tabloul II. — Iată o minge, icoana copilăriei şi a jocurilor ei nevinovate. O punem şi pe ea în aer lichid şi o ţinem până ce nu mai sfârâie, întorcând-o în pahar ca să se răcească deopotrivă.

O luăm din pahar, o aruncăm în sus, ori de perete, ori de podeală. Mingea se sparge ca şi cum ar ifi de sticlă şi pocneşte ca un pistol. Am putea-o pisa oricât de mărunt.

Scena VI. Tabloul /. — Iată şi o floare, ne­ vinovată ca o floare. A fost osândită la o pedeapsă grea. I-a fost scris să moară în gerul cumplit al aerului lichid. O punem în paharul cu aer lichid şi o .ţinem până îşi dă sufletul, până nu mai sfârâie. Frigul rău o strânge, trupuşoru-i frânge, ca’n povestea Meşterului Manole. O scoatem afară şi o strângem între degete.

Foile ei plăpânde se sfărâmă uşor ca şi când ar fi de sticlă subţire de tot, fig. 5. ,

21

Tabloul II. — La fel un măr, o portocală, o mandarină, boabe de struguri, cireşe, vişine, masline. După ce nu mai sfârâie le batem cu ciocanul.

Toate se sparg par’că ar fi făcute din sticlă.

Fig. 5. — Flori şi fructe răcite cu aer lichid.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu

Tabloul III. — Iată o felie de şuncă, tăiată subţire de tot, pentrucă e de Praga. înainte de războiu, o luam dela Mercur, unde eram acţionar ou 75 de lei, capital deplin vărsat şi azi deplin pierdut. Ii cunoaşteţi gustul şi ştiţi cât e de moale. Acum1 îi ducem dorul şi ne lingem pe buze.

In aer lichid se face tare ca fierul, dar se sparge lesne cu ciocanul şi se frânge când o îndoim ca şi cum ar fi de sticlă. Dacă ar fi m'ai groasă iar sparge farfuria în care ar cădea.

22

Tabloul IV. — Răcim tot aşa această pereche de cârnaţi. Poate fi pisată, după ce a fost răcită bine cu aer lichid până nu mai sfârâie.

Tabloul V. - Iată o sticlă cu vin de Odobeştl, fără apă de Bucureşti. E din via dom­ nului Matei Theodorescu, mare podgorean. Să trăiască şi să mai dea. Iată vinul pe care, cum zice Vasile Lupu în Pravila sa, „văzându-1 lim­ pede şi frumos ia faţă şi dulce şi m'oale la gus­ tare, de-ar fi şi înţelept neştire, tot se amăgeşte, părându-i că nu se va îmbăta".

Umplu cu el acest pahar în care ţinem o sfoară. Răcim totul cu aer lichid. Când nu mai sfârâie, spargem paharul. Vinul, tare ca ghişţa şi rece de 180 de grade sub zero, spânzură de aţă.

In loc'să-l tragem pe gât cum: îi stă bine şi lui şi Românului, tragem vinul de sfoară. E pen■tru întâia oară, de sigur, când vedeţi această mi­ nune, fiindcă e întâia oară când facem şi noi experienţa sub această formă. Treceţi din mână în mână acest calup de vin atârnat de sfoară. Veţi păstra astfel pentru mai multă vreme amintirea aerului lichid.

Cu două mii de ani înainte de noi, nefericitul Ovidiu, care ispăşia Ia To/nis nu ştiu ce păcate, a apucat geruri cumplite, pe care în prea fru­ moasa traducere a lui Hăj'dău, le arată cam astfel:

23

„De necrezut şi totuş, In vas îngheaţă vinul, De-l scoţi în bolovane Păstrând figura oalei, Şi în loc de a-i soarbe spuma, Mănânci bucăţi de vin”.

Tabloul VI. — La fel, şi tot. aşa de uşor, în­ gheaţă ţuica, romul şi cognacul.

Iată bucăţi de ţuică şi de rom. Beţivii ar putea jură că se Iasă de băutură de ţuică fiindcă ar ronţăi acadele de rom.

Tabloul VII. — Iată un sirop de vanilie. Să facem îngheţată ou eî, dar să facem îngheţată în­ călzită pe foc şi nu cu ghiaţă şi sare, ca toată lumea. Punem sirop în acest ibric, mai turnăm ceva aer lichid şi aşezăm ibricul pe aceste pirostrii sub care arde o lampă cu spirt. Amestecăm într’una cu iun băţ de lemn, în timp ce încălzim.

Siropul din ibric îngheaţă, se întăreşte şi se face îngheţată napolitană. Ca ciudăţenia să fie şi mai mare, ibricul cu toate că e pe foc, se acoperă pe dinafară cu o ghiaţă groasă de apă şi bioxid de carbon îngheţat.

Iată şi câteva păhărele de hârtie. Turnăm în ele sirop de cafea şi le stropim cu aer lichid.

Cafe â la glace e gata! Să ne iertaţi de cremă.

Este dar ni s’a isprăvit chiar acum.

Tabloul VIII. — Iată o minge de alamă atâr­ nată de im lanţ. O ţinem în aerul lichid până nu mai sfârâie şi aşa răcită la 180 de grade sub zero

24

o ţinem în flacăra de spirt. Mingea de alamă se în­ veleşte cu o brumă de ghiaţă şi de bioxid de carbon solid, arătând că prin arderea spirtului se for­ mează apă şi bioxid de carbon.

Apă şi iar apă.

In cele 8 tablouri din scena Vl-a v’am tras puţin pe sfoară, că nu degeaba suntem pe scena unui teatru care întrebuinţează fel de fel de trucuri. Am îngheţat rând pe rând mere, porto­ cale, cireşe, boabe de struguri, fel de fel de fructe şi la urma urmii, ufi singur fel de apă. In adevăr toate fructele au apă în ele, apă şi iar apă până la 90 la sută din greutatea lor. Un om întreg de am fi îngheţat în aer lichid tot apă îngheţam, fiindcă trei sferturi, dintr’un om sunt făcute de apă. Un om de 75 de kg. are în ei o damigeană de 50 litri de apă şi totuşi nu se simte rău decât atunci când! i se suie apa Ia cap isau i se lasă în galoşi.

O amintire din copilărie.

Iată şi pe argintul viu. Ţinând sticla cu ar­ gint viu în sus, ca s’o vedeţi bine, mă duce gândul departe de tot. Mă văd la poarta liceului Unirea din Focşani, aşteptând să se deschidă.

Eram în clasa a doua şi ascultam cu nesaţ cum un băiat de seama miea îmi povestea de însuşirile

f 25

ciudate ale acestui argint viu. Parcă-I aud spunându-mi cum. argintul viu se mişcă într’una, fără astâmpăr, şi cum roade totul în această mişcare.

Parcă-1 văd arătându-mi cu degetul un loc în peretele dela stradă, sub fereastra cancelariei. E destul să faci o scobitură aici şi să pui în ea câteva picături de argint viu. Rozând şi iar rozând, el sfărâmă cărămidă cu cărămidă şi poate să dărâme tot liceul peste noapte. Eniinescu ar fi dat odată un regat pentru o ţigare. Eu aş fi dat atunci două regate, şi încă pe alese, numai pentru câteva picături de argint viu. Aş fi vrut şă le pun pe ascuns şi pe înserate într’o scobitură făcută în locul arătat. Odată isprava săvârşită, m’aş fi dus liniştit acasă, m’aş fi culcat repede şi, ceas cu ceas, aş fi văzut în închipuirea mea, cum se dărâmă perete cu perete, cum se dărâmă can­ celaria cu cataloage, cum se prăbuşeşte clasa a patra, cum îi venea rândul clasei a doua, a căreia prăbuşire cu sgomot mare, m’ar fi cufundat într’un somn adânc şi cum a doua zi aş fi văzut liceul dărâmat până la pământ şi cum, ca unul ce nu ştie nimic, aş fi întrebat cu mirare de cele întâmplate. Mă întreb şi azi ce m’â făcut atunci să fiu fără milă faţă de şcoala la care mă duceam cu atâta drag, în care am învăţat carte bună şi în care atâţia profesori buni, Dumnezeu să-i ierte, mi-au lăsat în suflet o amintire scumpă. Nu pot spune că era groaza de carte care mă în­ demna la dărâmarea liceului. Mi s’a întâmplat

26

atunci un accident, care mi s’a întâmplat numai odată mai înainte şi niciodată după aceea. In anul acela am luat premiul întâi cu coroană. Nu era nici curiozitatea omului de ştiinţă care îm­ pinge la descoperiri. In vreme ce talentele pentru muzică, pentru literatură şi chiar pentru mate­ matici, pot apare din cea mai fragedă copilărie, talentul pentru ştiinţa experimentală apare târziu de tot, pela 25 de ani. Se prea poate, totuşi, să fi fost la mijloc neplăcerea cea mare de a aştepta în stradă deschiderea porţei, mai ales pe vreme rea. Se poate iarăşi să fi fost de vină şi alte ne­ plăceri pe care şcoala le lasă în sufletul copilului. Şi azi mă scol asudat şi plin de groază dintr’un vis, în care mă găsesc elev în liceu, tremurând de frică să nu fiu scos ia lecţie şi părându-mi-se nesfârşite clipele în care ar trebui să sune clopo­ ţelul de ieşire. Ciudăţenia e şi mai greu de lă­ murit când mă gândesc că asemenea visuri urâte mă chinuesc tocmai la obiectele la cari aveam note mai mari. Aplauzele calde cu care muşterii de sus au primit povestea aceasta din copilăria mea, îmi arată desluşit că şi azi e ceva putred în şcoală, ceva care amăreşte sufletul şi lasă 6 amintire ne­ plăcută până la adânci bătrâneţe.

Scena VII. Tabloul 1. — îngheţarea argintului viu cu aer lichid se arată deobioeiu sub forma unui ciocan făcut din argint viu. Ciocanul e sem­ nul industriei şi nouă ne mai lipseşte mult până vom fi o ţară industrială. Să nu vă supăraţi de o

27

vorbă urâtă. Mie mi se pare că până azi ne purtăm cu comorile pământului nostru cam la fel cu negrul din Africa întunecată, care dă diaman­ tul din mână pe un cercel de atârnat în nas.

Strămoşii noştri mânuiau buzduganul. Vom face o ghioagă de argint viu. In acest balonaş de sticlă am pus argint viu şi un băţ de lemn, pe care îl îndesăm cu mâna.

Fig. 6.—Buzdugan de argint viu îngheţat Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

Cufundăm totul în aer lichid şi îl ţinem până ce sfârâitul nu se mai aude. Argintul viu înghiaţă, înghiaţă tun şi se face tare ca fierul. Spar­ gem sticla. Rămâne ghioaga ghintuită de argint viu. H de două ori mai grea decât una de fier

fc.

28

//

de aceiaş mărime. Să ne folosim pe dată de ea, până ce argintul viu nu se desmorţeşte, fig. 6.

Batem câteva cuie, spargem nuci, lovim în masă eu putere. E aşa de tare par’că ar fi de oţel. De obiceiu zicem bate fierul cât e cald.

Aerul lichid ne schimbă zicătoarea şi ne sileşte să spunem, bate cuiul cât argintul viu e rece.

Tabloul II. — Facem un covrig de argint viu.

Pentru aceasta am scobit din vreme în această scândură un şanţ în formă de covrig. Punem ar­ gint viu în ei şi îl udăm cu aer lichid. După ce nu mai sfârâie îl scoatem din tiparul de lemn cu un briceag şi îl legăm de o sfoară. Cei care vând covrigi strigă pe stradă: calde covrigele, calde.

Noi putem striga aici: rece covrigele de argint viu, rece. Atârnăm acest covrig de argint viu într’un vas cu apă. Argintul viu se topeşte încetul cu încetul şi picăturile de argint viu căzând în jos, îngheaţă apa care se prinde în ţurţuri de ghiaţă.

Tabloul III. — Aţi văzut şi aţi auzit sunând clopote de tot felul, mari ca cel dela Mitropolie, ori mai mici ca zurgălăii, de aramă ori de fier, ca tălăngile, dar nu v’aţi aşteptat să vedeţi şi să auziţi sunând un clopoţel de plumb. Iată două.

Unul mai măricel. A fost lucrat în turnătoria ar­ tistică a domnului Răşcanu, artistul care a turnat în bronz statuia Doctorului Istrati, închegată de sculptorul Oscar Spaethe. Ii mulţumim. Celălalt mai mititel. Amândouă dau un sunet dogit, do­ vedind astfel că plumbul n’are elasticitate.

<i

29

Le muiem în aer lichid şi le ţinem în el, până nu mai sfârâie. Ce frumos sună clopoţelul miti­ tel ! Cine nu-1 vede, ar crede că-i de argint. Celă­ lalt sună ceva mai gros. Mă folosesc de el, ca sunându-1 să cânt un pluguşor: Aho, aho, domni deputaţi, Glasul nostru ascultaţi, Tot luaţi şi iar luaţi Şi nouă nu ne mai daţi. Şi, gândindu-mă la cerşetorul iui Grigore Alexandrescu, adaug: Daţi, daţi, să vă dea Cerul vieaţă şi putere Şi sfânta zi de astăzi vă vie In ajutor Să n’ajungeţi ca mine un om fără vedere.

Pentru copiii voştri şi-a lor învăţătură, Daţi, daţi-ne ajutor, Daţi, daţi laborator.

Christoşi să fim, cum ar spune din nou Coşbuc, nu scăpăm nici în mormânt de blestemul gene­ raţiilor de azi, care vor să înveţe carte, de nu Ie vom da carte şi laborator.

La parastasul de 50 de ani al Tatii.

Am ţinut la Focşani în sala Teatrului Pustia, la parastasul de un an al fratelui meu iubit şi ilustru, Profesorul de Drept Roman pe care-1 plâng şi iar îl plâng, o conferinţă despre aerul lichid. Atunci am sunat pentru întâia oară în lume, pentru pomenirea celor morţi, un clopot

30

răcit cu aer lichid. Am început atunci, cu sufletul plin de durere, povestea copilăriei mele: A fost odată în Focşani Un negustor cinstit Şi nu eram mare de ani Cănd dânsul a murit.

Cât a trăit, El a muncit, Dar munca lui s’a irosit Pe datorii -pentru moşii La Boloteşti şi la doreşti.

Dar ce-a mai fost.

Pe altă dată Şi mai cu rost, Elmi-a fost Tată.

Tabloul IV. — Un fir de plumb răsucit în spi­ rală şi răcit în aer lichid se face elastic ca ;un arc de oţel. 0 cheie atârnată de el saltă întoc­ mai ca la un arc de oţel. Când se încălzeşte, spi­ rala de plumb se întinde cu cea mai mare uşurinţă.

Tabloul V. — Un arc de oţel anapoda. Răcim bine în aer lichid un arc de oţel răsucit în spirală.

Atârnăm de el o cheie. In loc să se lungească, spi­ rala se tot strânge cu cât se răceşte. Hotărât lucru, aerul lichid se ţine numai de ciudăţenii.

Atât firul de plumb cât şi cel de oţel se fac tot mai tari la rupere cu cât sunt mai răcite.

Tabloul VI. — Mult mai neaşteptate sunt pen­ tru toţi îngheţarea alcoolului curat, a eterului cu-

__

1

' 31

I

. *

.

rat, şi a glioerinei curate. Trei lichide cari fierb aşa de lesne, dar care îngheaţă atât de greu.

Multă vreme cărţile de şcoală spuneau că alcoolul şi eterul nu se pot solidifică. Uitaţi-vă, vedeţi alcool solid, şi eter solid. Alcoolul se îngroaşe mai întâiu ca untdelemnul şi apoi înghiaţă. Glicerina pare un sloi de ghiaţă cu cră­ pături prin el. Cât de scumpi trebuie să fim, când vorbim în numele ştiinţei, cu vorbele nu se poate. Ce nu se poate azi, se va putea mâine şi •se va putea lesne de tot. Azi trebuie să ţinem aici această conferinţă în folosul laboratorului de Chimie Anorganică. Mâine se va putea ce nu se poate azi, să ţinem în laboraorul de Chimie Anor­ ganică o conferinţă în folosul studenţilor săraci.

TablouL VII. — Lumânare de 'petrol. Punem într’o eprubetă petrol de lampă şi un capăt de feştilă de bumbac. Răcim totul bine cu aer lichid.

Spargem eprubetă. Ne rămâne o lumânare de pe­ trol ne mai văzută. O punem într’o eprubetă şi o aprindem. Lumânarea de petrol arde ca una obiş­ nuită, fig. 7.

Tabloul VIII. — Am îngheţat alcoolul, am în­ gheţat eterul, am îngheţat petrolul, ne-a mai ră­ mas acuma să ne'îngheţăm răsuflarea. Vorba lui nu £tiu cine din Fântâna Blanduzi-ei: „Ai mă­ surat tu marea, ai măsurat pământul, ţi-a mai rămas acum să-ţi măsuri şi mormântul”.

Iată o ţeavă de sticlă răsucită în jurul unui tub ce aduce cu un termometru gol. 0 cufundăm

i

32

în aer lichid şi suflăm prin ea aerul din pla mâni, printr’un tub de cauciuc. O scoatem afară.

Observaţi în balonaşul termometrului o zăpadă groasă. E apa şi e bioxidul de carbon care au ieşit cu aerul din plămâni şi care au îngheţat în aerul lichid.

Fig. 7. — Lumânare de petrol îngheţat cu aer lichid.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

Tabloul IX. — Legăm acest aparat printr’un tub de cauciuc ceva mai lung cu un robinet dela ţeava prin care vine gazui de luminat. Deschi­ dem robinetul şi aprindem gazul care iese prin capătul de sus al ţevii termometrice. Gazul arde ou flacără mare şi luminoasă, din cauza hidrocarbuiilor care se găsesc în el, fig. 8. Cufundăm apa-

<

33

râtul în paharul cu acrul lichid. Incet-încet, fia-' căra se tot micşorează şi lumina ei se tot slă-

Fig. 8. - Gaz de luminat răcit cu aer lichid.

Din cartea Air liqnide de Georges CIaude.

beşte până se face slab albăstruie. Această fla^ cără e făcută din hidrogenul care se găseşte în 3

34

gaz şi care nu se licheface în aerul lichid. In balonaşul aparatului s’a adunat iun lichid format din hidrocarburile care s’au lichefăcut Scoatem aparatul din aerul lichid şi închidem robinetul dela gaz. Sub nici un cuvânt nu trebuie să scoatem tubul de cauciuc dela robinet. Inoet-încet flacăra creşte şi se face tot mai luminoasă prin hidro­ carburile lichide din balonaş care prin încălzire dela aerul din afară se fac iar gazoase şi ard.

Dumnezeul chimiştilor.

Mai spun odată. Sub nici un cuvânt nu trebuie să scoatem tubul de cauciuc dela robinet. Expe­ rienţa astfel făcută e din cele mai sigure. Din con­ tra, ea e foarte primejdioasă atunci când scoatem tubul de cauciuc dela robinet în timp ce ţinem aparatul în aer. In vreme ce hidrocarburile lichide se vaporizează şi ard sus, prin capătul liber al tubului de cauciuc intră aer în aparat, se amestecă în el cu hidrocarburile mearse şi fac un amestec explosibil care aprinzându-se dela flacăra de sus prefac aparatul într’o puzderie de ţăndări. Nu­ mai prin minune mai poate scăpa atunci, cel care face experienţa, cu ochii şi obrazul neciuruit de ţăndări. Un chimist mare, atât de mare încât fusese ridicat în Germania Ia mare boerie, cu titlul de Excelentă, tremura de groază de câte ori făcea această experienţă. Odată, şi numai

35

odată, asistentul său de curs făcuse greşeala de a desface tubul de cauciuc dela robinetul de gaz.

Din fericire au scăpat amândoi numai cu câteva răni foarte uşoare, şi s’au ales numai cu spaima care-i apuca la fiecare experienţă nouă. Aici e locul să pomenesc o glumă a mea, care în 'mare parte e foarte serioasă. Chimiştii scapă de multe ori, de foarte multe ori, de adevărate primejdii, teferi sau aproape teferi. Deaoeea, eu spun mereu că nebunii şi chimiştii mai au şi un Dumnezeu spe­ cial al lor care îi apără de toate ' primejdiile.

Nebunii sar de pe casă, se dau cu capul de pereţi, vor să se înneoe în apă, fac cu adevărat tot felul de nebunii şi cu toate acestea scapă neatinşi. Am trecut şi eu prin multe primejdii la facerea unor experienţe şi mulţumesc lui Dumnezeu, am scă­ pat de toate. In schimb, m’am încrezut orbeşte într’un pretins doctor de ochi din Bucureşti, excroc şi criminal, şi el mi-a luat vederea. Se vede că Dumnezeu nu apără pe oameni de astfel de hoţi şi criminali, ci îi lasă în paza tribunalelor, care nu trimete la ocnă astfel de vinovaţi.

Hidrogen eftin pentru umflarea baloanelor.

Pe această experienţă se sprijină metoda cea mai bună, înainte de războiu, de fabricat hidrogen eftin pentru umflat baloanele cu cârmă şi cele priponite. In ţevi anumite se încălzesc căr-

•ii

36

buni şi se trec prin ele aburi de apă. Se for­ mează astfel cunoscutul gaz sărac, amestec for­ mat din hidrogen şi oxid de carbon. Prin trecerea acestui amestec în ţevi răcite cu aer lichid, oxidul de carbon se condensează iar hidrogenul singur trece mai departe, poate fi prins şi îndesat în tu­ buri. Se ajunsese astfel înainte de războiu, ca preţul unui metru cub de hidrogen să fie scăzut la 15 bani dela un leu şi jumătate cât era mai înainte.

Scena VIII. Tabloul /. — Şi acum o experienţă ou totul neaşteptată, după cele oe aţi văzut. Pun un deget în aerul lichid. Vă aşteptaţi să-l scot tare şi sfărâmicios ca sticla. V’aţi înşelat. Uitaţi-vă, e viu ca şi mai înainte. Mai mult încă.

Pun pe rând fiecare deget dela mâna dreaptă şi deia cea stângă în aer lichid. Toate sunt sdravene. Şi pentru ca gluma să fie şi mai ou moţ, torn aer lichid pe fiecare mână. Nu simt deloc răceală. Nici vorbă să îngheţe mâinile. Pare c’ar fi ,cei mult o adiere de zefir. Ce spuneţi de această experienţă, aşa de neaşteptată? Spuneţi drept. Nu vă fie frică. Nu-i aşa, c'aţi vrea să spuneţi: subţire piele mai ai, domnule Profesor.

Spuneţi că nu mă supăr. Pielea de pe mâinile chimistului trebuie să fie cam tot aşa de groasă ca pielea din obrazul unor oameni. Aceasta e ade­ vărat, dar nu e de ajuns ca să explice experienţa ce aţi văzut. Ga să prindeţi bine înţelesul adânc

*i

i

37

al acestei experienţe să zicem că degetul sau mâna ar fi într’o mănuşă. E la mintea omului că în acest caz nici degetul, nici mâna, n’ar simţi răceală fiindcă e mânuşa care le apără. Şi în cazul de faţă, e ceva care le apără. E ceva ne­ văzut, e mănuşa fermecată. In jurul degetului cald, pus în aerul lichid, se formează o mânuşă de aer gazos. Acest aer apără degetul de frig, cum ne apără tot corpul.

Dumneavoastră credeţi că hainele după noi ne ţin cald. Ei bine nu-i aşa. Cald ne ţine cămaşa de aer dintre cea de pânză şi trupul nostru, vesta de aer dintre cea de stofă şi cămaşa de pânză, haina de; .aer dintre cea ide stofă şi vesta de ştofă şi, acum iarna, paltonul de aer de sub cel de stofă.

In aceste experienţe v’am tras puţin pe sfoară.

Am vârît degetele în aer lichid, unul câte unul, dar le-am scos repede afară. De aş fi ţinut un singur deget, necum pe toate, ceva mai mult în aerul lichid, mănuşa de aer gazos ar fi fost sfâ­ şiată şi degetul sau mâna ar fi păţit la fel, ca tubul de cauciuc, ori mingea sau vişinele. Cine nu mă crede, n’are decât să încerce. Am putea face astfel praf de deget, nernai văzut de nimeni, nicăieri, şi niciodată. Putem încerca. E lesne de tot. Aer lichid avem, ciocan avem, iar degete are fiecare, unii mai scurte, alţii mai lungi, alţii... lungi de tot ca la casierii. '

38

Cine dă un deget? Nimeni. Nu vrea să facă nimeni pe Scaevola modern.

Ziarele au publicat de curând liste cu totul necomplecte de jafurile făcute în averea Statului.

Mi-e ruşine, să public şi eu aici aceste liste care încep cu Monitorul Oficial, cu depozite centrale, civile şi militare, care continuă cu gări din diferite oraşe,, cazărmi şi sfârşesc cu Tribunale şi chiar ou înalte Instituţii Culturale. Când dictez aceste rânduri ziarele vuesc de alte sute de milioane în­ casate cu ordonanţe falşe.

Ce bine am sta şi ce laboratoare am avea de am scurta cu un cap pe cei cu degete lungi.

Vino, vino, Ţepeş Doamne.

Tabloul II- — Si mai ciudată şi cu totul de ne­ crezut este experienţa următoare. Ţinem gura des­ chisă şi turnăm pe limbă câteva picături de aer lichid,, fig. 9. Spre mirarea jnoastră şi a tuturor care ne văd nu ţipăm de frig, pe care nici nu-i sim­ ţim. In schimb iese din gură un nor gros par’că am fi o balenă. Şi în acest caz aerul lichid nu atinge limba de care îl desparte un strat de aer gazos.

Vai de aceia însă care înghite puţin aer lichid.

Se umflă şi iar se umflă şi nu ştie cum , şi pe unde să-l scoată mai repede ca să nu ajungă ţepeling.

Tabloul III- — Punem o bilă de alamă în aer lichid. La început fierberea e potolită din cauza mănuşei de aer gazos care acoperă bila. După un minut începe clocotirea prin încălzirea repede

31

a aerului lichid dela bila cu care vine în atingere.

Tabloul IV. — Un pahar obişnuit în care pu­ nem aer lichid nu se sparge deodată. La început

Fig. 9. — Aer lichid în gură.

După H. P. Cady—Kansas, din Journal of Chemical Education, June 1931.

paharul fiind cald se formează stratul gazos de aer. Pe măsură ce paharul se răceşte, stratul gazos se subţiază şi dispare cu totul. Atunci aerul lichid atinge paharul, îl răceşte repede şi-l sparge.

40

Calefacţie.

Pe scurt, toate aceste patru experienţe din scena VlII-a sunt fenomene de calefacţie. Ele sunt ciu­ date numai fiindcă sunt făcute cu aerul lichid.

Toată lumea ştie în schimb că o picătură de apă căzută pe tabla încălzită dela o maşină de gătit sfârâie câtva timp Tostogolindu-se pe ea, fără să se evapore. Numai după câtva timp dispare deodată prin fierbere repede. Călcătoresele cunosc că maşina de călcat e încălzită destul scuipând puţin pe ea. După iuţeala, cu care dispare pică­ tura de apă ele îşi dau seama cât de încălzită '<t maşina. Şi în aceste cazuri picătura de apă e înconjurată de aburi de apă care o ţin departe de fierul încălzit. O experienţă foarte interesantă de acest fel se face la lecţiile de fizică. Se încăl­ zeşte până la roşu un creuzet de platin şi în el se' toarnă bioxid de sulf lichid. Cu o ţeava subţire se pune o picătură de apă şi se răstoarnă repede creuzetul. Picătura de apă se face mărgea de gheaţă.

Scena IX. Tabloul I. — Priviţi un ciubuc de pucioasă. E galben frumos, ca lămâia. Cufundăm, acest ciubuc în aer lichid şi îl ţinem până ce nu mai sfârâie. Când îl scoatem afară coloarea lui s'a spălăcit cu toiul. In loc să îngălbenească de frică el s’a înălbitde frig. Dovadă că e âşai e că se

41

face iar galben pe măsură ce se încălzeşte. Dar n’a mai rămas tare ca mai înainte. Frigul i-a rupt oasele şi l-a făcut sfărâmicios, de se rupe între degete.

Tabloul II. — Răcim în eprubete, rând pe rând, cinabm, mai pe româneşte chinovar, adică sulfură de mercur întrebuinţat în pictură ca vop­ sea roşie, miniu, un oxid de plumb, întrebuinţat la chituit tinicheaua şi Ia vopsit în roşu, şi oxidul •roşu de triercar, din care Priestley a preparat în­ tâia oară oxigenul. După ce nu mai sfârâie, scoa­ tem pe rând eprubetele din aerul lichid. Ca şi pu­ cioasa şi aceste trei materii, şi ca şi alte multe, se spălăcesc la coloare de nu le mai cunoşti. Şi aceste prefaceri sunt tot trecătoare. Roşul iese din [nou la iveală,, aşa cum a fost şi cum îl ştim toţi că este.

Sfârşitul actului I. Să ne oprim puţin asupra acestor experienţe pe care le-aji văzut azi, de care aţi auzit până azi şi pe care nu le-aţi fi crezut atât de simple, atât de neaşteptate şi atât de frumoase. In toate, dela tubul de gumă, dela mingea de joc, până la ghioaga de argint viu, până la alcoolul îngheţat şi la vinul tras pe sfoară, în toate aceste experienţe prefacerile sunt numai trecătoare. Corpurile îşi recapătă însuşirile dela început de îndată ce se în-

7

42

călzesc. Aceste 'experienţe ne arată felurite fe­ nomene fizice. Ele formează actul întâiu din piesa mea, flerul lichid.,Actul al doilea cuprinde feno­ menele chimice, jcari aduc prefaceri adânci în corpurile cu care vom face experienţele. înainte de a lăsă să cadă cortina după actul întâiu, mai e o scenă de cea mai mare cruzime.

E vorba de Tăsboiuî chimic sau mai bine zis de întrebuinţarea clorului în răsboiul cel mare.

In ajunul lui Sf. Gheorghe „la 22 Aprilie 1915, Ia orele 5 după masă, un nor des de aburi grei verzi-gălbui ieşia din şanţurile nemţeşti între Bixehoots şi Langemark şi împins de un vânt uşor atingea liniile aliate; în urma lui veniau duş­ manii care împuşcau într’una. O divizie franceză întreagă a fost învăluită. Fără nici un mijloc de apărare, cuprinşi de tuse şi înnecăciuni grozave, soldaţii au înfruntat valul de aburi, dar au plătit cu vieaţa lor această îndârjire vitejească". Aşa a descris grozăvia cumplită a celui dintâiu atac cu dor, fostul profesor dela College de France, Char­ les Momeau, mort în Maiu trecut după ţinerea conferinţei mele de’a Teatwl Naţional.

In atacul dela Langemark care a ţinut numai 5 minute, clorul a fost scos din 6000 de cilindri de câte 20 kilograme unul şi înşirat pe un front de de 6 kilometri; vântul sufla cu o iuţeală cam de trei metri pe secundă, iar valul produs avea o grosime până la un kilometru. Efectul produs asu-

43

pra aliaţilor a fost groaznic şi a întrecut toate aşteptările Germanilor. Spre norocul aliaţilor, Ger­ manii nu mai aveau clor pentru alte atacuri ne­ aşteptate, aşa că n’an putut trage tot folosul ce l-ar fi putut avea. Astfel au avut timp şi aliaţii să se pregătească, pentru apărare şi pentru atac cu clor şi alte gaze. Până la sfârşitul răsboiului, Ger­ manii au fabricat 38.000 tone de dor lichid, Fran­ cezii 24.000 tone, iar în America s’a fabricat peste 100 tone de clor lichid pe zi.

Scena X. Tabloul I. — Această sticlă de doi litri, pe care o vedeţi în faţa dumneavoastră a fost umplută dinainte cu clor care se vede de departe ca un gaz galben-verzui, fig. 10. Gâtul sticlei e as­ tupat cu un dop de gumă prin care trece o eprubetă.

Pun aer lichid în această eprubetă. Eprubetă se /ăoeşte la 180 de grade sub zero şi la rândul ei răceşte clorul care se lichefaoe şi chiar se solidifică pe ea. Picături de clor lichid cad de pe eprubetă pe fundul sticlei,, unde se fac iar clor gazos care dând de eprubetă rece înghiaţă din nou.

Prin solidificarea clorului, se face în sticlă un gol ca şi cum ne-am fi servit de o maşină pneumatică.

Desfac uşor cleştele de alamă oe striveşte acest tub de cauciuc. Aerul din afară intră în sticlă ca să ocupe golul format. Acest aer trece mai întâiu prin această muzicuţă care cântă şi vă dă astfel putinţă să luaţi cunoştinţă şi de departe despre intrarea aerului în sticlă.

44

Tabloul II. — La fel şi tot aşa de uşor, soli­ dificăm bioxidul de carbon în a doua sticlă şi

Fig. 10. — Aparat pentru lichifacerea şi solidificarea clorului cu aer lichid.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

amoniacul în a treia sticlă umplute deasemenea mai dinainte cu aceste gaze.

Răsboiul chimic.

Doi ani după atacul cu clor dela Langemark, nemţii au dat un atac şi mai groaznic la Ypres în Belgia la 12 Iulie 1917. Ei au întrebuinţat atunci o substanţă şi mai cumplită, gazul muştar,.

45

numit de atunci: iperita. Rând pe rând au fost introduse în luptă o sumedenie de substanţe, unele mai vătămătoare decât altele şi numite de atunci gaze de luptă.

Pentru apărarea în contra acestor gaze de luptă au fost întrebuinţate măşti de tot felul.

In toată lumea se lucrează astăzi la născocire de substanţe vătămătoare şi măşti de apărare.

Nici noi nu puteam,rămâne în jurmă. Sume (mari de bani am cheltuit şi vom mai cheltui.

Am ajuns astfel la un produs naţional fabricat cu material din ţară, din care putem face şi ex­ port, atât avem de mult, pe care-1 putem lucră în ţara noastră. Acest produs e mai vătămător decât oricare altul, atacă orice, distruge orice, n’are nici un leac, trece dela om la om şi se în­ tinde cu iuţeală mare.

E ,,prostita giganţissitua” care a pus stăpâ­ nire pe cei lesne crezători. Acest produs e exploa­ tat în mare de Societatea de Prostită din România, care lucrează fără nici un capital material şi fără nici un capital moral. Această Societate are filiale în toată ţara. Asurzeşte lumea cu activitatea ei, dar ne face de râs în ţară şi în străinătate. Vorba românească spune: după sac petec, după gură lin­ gură, cum e turcul şi pistolul. Pentru „prostita gigantissima” trebuia şi o mască la fel; ea a fost găsită în masca naţională română, numită „Manarom”, tot aşa de prost făcută ca şi masca însuşi.

I 46

Zeci de milioane s’au, cheltuit cu această „pros­ tita gigantissima” fără să avem azi cea mai mică înjghebare în ce priveşte răsboiul chimic.

Ziarul „Curentul" a dus o luptă vrednică de toată lauda contra nepriceperii cu care a fost condus serviciul de apărare contra gazelor.

Lupta a fost încununată de succes prin înde­ părtarea directorului nepriceput.

Nici într'o instituţie de Stat nu s’au cheltuit atâţia bani câţi se cheltuesc cu pretinsa organi­ zare pentru răsboiul chimic. O spun sus şi tare şi azi când dictez aceste rânduri, ca şi la două Februarie când am ţinut această conferinţă. Sunt laboratoare care încasează sume mari de bani şi sunt asistenţi plătiţi pentru a nu face nimic şi iau prima de pericol, de 100 de lei pe zi, chiar şi după ce laboratoarele au fost închise. E ceasul să se pună capăt acestei stări de lucruri. Ştiu mai mult decât, ,pot scrie aici, ■: dar voiu scrie mai mult dacă voiu fi desminţit.

Jos masca!

l

-

I

47

Actul

II

Să vă arătăm acum câteva arderi în oxigen. Ştiţi cu toţii cât de frumos ard corpurile în oxigen gazos. Aceste arderi sunt şi mai frumoase în oxi­ gen lichid.

Fig. 11. — O ţigare de foi muiată în aer lichid arde cu lumin°â frumoasă şi. împrâşti e scântei.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

Tabloul /. — Iată o ţigare de foi.

Scena I. O aprindem şi tragem din ea câteva fumuri. O

48

apropiem cu capătul aprins de oxigenul lichid, fig. Îl. Ţigarea arde şi mai frumos, ba se mai acoperă şi ou o brumă groasă produsă prin îngheţarea apei şi a bioxidului de carbon formate în timpul arderii.

Tabloul II. — Iată o peniţă. E tot ce e mai bun şi mai rău în lume. Numai limba lui Esop

Fig. 12. — O peniţă de oţel Împrăştie scântei prea frumoase când arde in aer lichid.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu.

o poate întrece. Peniţa aşterne pe hârtie şi Lu­ ceafărul lui Emineseu şi filozofia lui Vasile Conta şi gândurile cele mai curate şi tot ea ajută pe falsificatori şi pe netrebnici la tot felul de înjo­ siri. In vârful peniţei punem o bucăţică de iască.

Aprindem iasca şi în vreme ce arde o apropiem

49

de oxigenul lichid. Otelul din peniţă se aprinde şi arde împrăştiind o ploaie de stele pe care, de sigur, o vedeţi întâia oară, fig. 12.

Tabloul III. — Iată o bucăţică de vată. O muiem bine în oxigen lichid şi o punem pe această cărămidă. Apropiem o lumânare aprinsă de această vată. Ea se aprinde şi arde cu o flacără mare într’o singură clipă; abia am numărat una şi ea a ars în întregime. E bogăţia mare de oxi­ gen faţă de carbonul şi hidrogenul din vată, care o fac să ardă aşa de frumos. E un fel de dinamită cu oxigen lichid. Un tub de fier umplut cu vată îmbibată cu aer lichid se face ţăndări când aprin­ dem vata cu o scânteie electrică. întrebuinţate sunt aceste cartuşe cu aer lichid în carierele de piatră şi ocnele de cărbuni. Şi totuş, oricât de groaznică pare această vată îmbibată cu oxigen, eu o voiu aprinde în podul palmei. Priviţi: ţin mâna întinsă. Domnul Pirlea îmi pune în palmă o bucăţică de vată mu­ iată bine de aerul lichid şi o aprinde cu o lumânărică. Simt cu obrazul dogoreala produsă de vata care arde şi totuşi podul palmei nu simte nimic. Ce înseamnă această scamatorie, mă veţi întreba. Mai întâiu de toate, vă răspund, nu e nici o scamatorie. E tot fenomenul de calefacţie despre care am vorbit când am muiat degetele în aer lichid. Intre mână şi vată e o pătură groasă

50

de oxigen gazos, care opreşte trecerea căldurii dela vata care arde la mâna care o ţine.

Am citit cândva, nu mai ştiu îri ce carte, că lucrătorii din turnătoriile de fer fac, pentru vizita­ tori şi mai cu seamă pentru gologanii acestora, următoarea experienţă ciudată. Ei udă degetul în gură, îl vâră în tuciu topit şi îl scot repede afară, fără cea mai mică urmă de arsură spre uimirea tu­ turor. Şi în acest caz degetul e învelit cu aburi de apă care împiedică atingerea lui cu ihetalul topit. Vai de deget dacă cel care îl are nu-1 scoate destul de repede afară. Trebuie să spunem că în experienţele cu aer lichid degetul şi mâna trebuie să fie absolut uscate fiindcă altfel îngheaţă apa de pe ele şi le frige aerul lichid. Şi cu cât mâna e mai caidă cu atât simte mai puţin răceala aerului lichid.

Scena II. — Mi-am dat cuvântul, când am cerut această sală dela domnul director general al teatrelor, să nu aprind pe scenă decât o sin­ gură ţigare. Experienţele văzute sunt o nimica toată pe lângă alte două, a căror splendoare nu poate fi arătată prin vorbe. Nu sunt primejdi­ oase. Şi totuşi nu le pot face fiindcă mi-am dat cuvântul să nu le fac, iar cuvântul dat e pentru mine un jurământ. Numai domniile voastre mă puteţi deslega de acest legământ. Aplauzele cu care subliniaţi spusele mele dovedesc dorinţa oe o aveţi de a le vedea. Sunteţi răspunzători în faţa domnului director general al Teatrului Naţional.

/^oteca ^

âf 8 A N C g A

\

. Tabloul I. — Purîem '\h leeastăefâHmrîe în­ tinsă pentru fotografii, o foaie" mar-* mărieică de vată muiată în aer lichid. O presarăm cu praf fin de cărbune pisat. Facem întunerec pe scenă şi atingem vata cu un beţişor mai lung aprins la un capăt. Mii şi mii de scântei se înalţă, sboară, se

Fig. 13. — Cărbunele arde în oxigen lichid cu o lumină uimitoare prin frumuseţea-ei.

Desen de domnişoara Victoria Petrescu

învârtesc într’un dans de neîntrecută frumuseţe şi în jocuri de colori pentru care nu avem cuvinte cu care să le arătăm.

Tabloul II. — Experienţa care vine e şi mai frumoasă. Ea umple întreaga sală cu o lumină uimitoare prin liniştea şi prin frumuseţea ei. In

52

vârful bine ascuţit al acestui creion de cărbune dela o lampă electrică am înfipt o bucăţică de iască. Aprindem iasca şi cu ea aprinsă cufundăm vârful creionului în acest pahar cu oxigen lichid.

Cărbunele ia foc şi arde sub oxigen cu o lumină orbitoare, neîntrecut de liniştită, fără cea mai mică fâlfâire, fig. 13. Şi mai siguri suntem de această experienţă, înroşind vârful cărbunelui într’o flacără puternică şi vârându-1 repede în oxigen lichid. Mai spunem, că spre deosebire de toate celelalte experienţe, această ardere a cărbunelui se face numai cu oxi­ gen lichid. Şi mai este această experienţă uimitoare prin aceea că în ea îşi dau mâna cea mai înaltă tempe­ ratură a cărbunelui care arde cu cea mai scăzută temperatură a oxigenului lichid care întreţine ar­ derea.

Oxigenul lichid spărgător de case de bani.

Descoperirea aerului lichid este una din mi­ nunile cele mai mari ale ştiinţei. încercări multe şi zadarnice au făcut oamenii de ştiinţă până au avut cea dintâi picătură de aer lichid. Ceeace nu s’a putut eri, se face uşor azi.

In aer lichid, se ating două extremităţi, o temperatură foarte joasă, produsă prin evaporarea

53

lui, şi o temperatură foarte înaltă, produsă prin arderea diferitelor corpuri în oxigen lichid. Ştiinţa şi industria au tras foloase mari din proprietăţile aerului lichid.

In lămpi speciale, în care acetilena arde în oxigen se produce o fiacără a cărei căldură e de trei mii de grade şi mai bine. In această flacără, fierul se topeşte tot aşa de lesne, ca şi ceara la căldura lumânării. Nenumărate sunt întrebuinţările acestei flăcări la lucratul şi lipitul fierului şi a lucrurilor de fier. Spărgătorii caselor de bani au recunoscut printre cei dintâi foloasele mari ce această flacără le poate aduce. In liniştea nopţii, fără zgomot, aşa cum le place lor să-şi facă me­ seria, repede şi lesne, ei au izbutit în mai multe rânduri să desfacă broasca otelită ce le închidea calea spre pungile cu galbeni.

O jertfă pe altarul ştiinţei.

De când se ştie, pe când se închina omul la tot felul de Dumnezei pe care românul ii mai pomeneşte la vre-o supărare, de când ne închinăm şi noi la Dumnezeul nostru care-le este în ceruri, întotdeauna omul a adus jertfe celui a tot puternic. Animale de tot felul au fost în­ junghiate pe altare păgâne. Ba şi azi, la înviere, când iese preotul cu lumânarea aprinsă, ca să

54

dea credincioşilor lumină din lumină Dumnezeu adevărat, afară, în curtea - bisericii, se „.înjunghie câte un miel pentru ca o mamă, ce a •încercat zadarnic toate leacurile, să dea acest sânge fiului său epileptic să-l bea spre a-1 tămădui de ducă-să pe pustii.

Pe altarul ştiinţei, sute şi mii de oameni de ştiinţă şi-au jertfit viaţa, pentru binele omenirii şi pentru binele nostru cei care tragem foloasele de pe urma descoperirilor plăzmuite de ei în suferinţi. Ca un semn al păgânismelor de tot felul în care mai crede, poporul nostru, aducem şi noi o jertfă. Uitaţi-vă bine.

E o pălărie de pâslă, despre care se poate spune, cu drept cuvânt, ca’n poveştile morale pentru copii, că a dus o viaţă săracă dar onestă.

E cumpărată din Turin, am purtat-o şapte ani pe faţă şi şapte ani întoarsă pe dos, am tot .kspălat-o din an în an, dar n’am întins-o nimănui, pentru ni­ mic în lume. E o raritate, faţă de atâtea şi atâtea pălării care au fost umplute, pentru ca stăpânul lor să-şi vândă conştiinţa, să capete vreun loc în parlament sau pentru cine mai ştie ce altă înjosire. O ţin de margini, cu fundul în jos în timp ce turnăm în ea aer lichid din belşug. Pri­ viţi sub pălărie. E o privelişte cu totul neo­ bişnuită. Aerul lichid trecând prin pâslă curge în şiroaie subţiri îngheţând aburii de apă din

56

aer şi ţesând astfel o pânză nemai văzută de aer şi de apă, prea frumoasă, când e privită mai de aproape. In acest timp pâslă a fost răcită la 183 de grade sub zero şi de unde nu se rupe chiar de a-i trage din ea şi cu dinţii se rupe mai uşor de cât hârtia. Priviţi. 0 ţin cu'fundul înspre dumneavoastră şi îi trag un pumn. Şi sare fundul în petice. Priviţi, rupem aceste pe­ tice ca pe o scrisoare de acelea pe care nimeni nu trebuie să le mai citească. Intr’o vreme se spunea: mi-ai turtit fesul. Turcii s’au dus de mult dela noi, şi azi nici turcii nu mai au voie să-l poarte. Aerul lichid ne schimbă zicătoarea făcându-ne să spunem de azi încolo: mi-ai făcut pălăria ferfeliţă.

Mulţumiri din toată inima. Şi acum închei. Vă mulţumesc tuturor, la cei mici de sus mâine şi mai sus în România Mare, la cei mari de jos, doamne, domni şi domnişoare, studenţi şi studente, elevi şi eleve. Aţi venit în număr mare pe o vreme atât de geroasă încât ai crede că a vrut să se ia la întrecere cu /gerul cumplit al aerului lichid. Vă mulţumesc şi vă rămân recunoscător pentru ajutorul ce l-aţi dat Laboratorului de Chimie Anorganică din Bucu-

57

reşti şi studenţilor Facultăţii dş Ştiinţe care vor lucra în el. Mulţumea domnului Director General. al Teatrului Naţional, domnul Liviu Rebreanu, fruntaş între fruntaşii scriitorilor noştri do azi,pentru învoire3 ce ne-a dat să ţinem această conferinţă pe scena ilustrată de atâtea glorii ale teatrului românesc. Cu toţii la un loc să mulţumim din tot sufletul nostru doamnei Despina T. Putea: şi domnului Tudor Pirtea elevii şi asistenţii mei pentru bunăvoinţa, îndemânarea şi priceperea cu care m’au ajutat. Experienţele au mers strună fiindcă artiştii au fost desăvârşiţi.

Putea să fie şi altfel, de nu am fi avut îşi puţin noroc. Se puteau întâmpla atâtea şi atâtea. Putea să îngheţe maşina care fabrică aer lichid, putea să se spargă vreunul din aceste baloane; puteam să dăm greş când ne-am fi aşteptat mai puţin. Am scăpat cu obraz curat fiindcă curat ne:-a fost gândul şi prea cinstită munca. Numai cine a făcut experienţe ştie câte hachiţe au ele şi numai cine a făcut experienţe, ştie să preţuiască aşa cum se cuvine pe cei care le fac fără greş ca doamna şi- i domnul Pirtea. Sunt şi le rămân recunoscător..

Azi, când. tipăresc această cărticică, sunt da­ tor să aduc mulţumirile mele şi să arăt toată recunoştiinţa mea doamnei Ecaterina Prundeanit, domnului ing. llie Prundeanu şi domnului Nicolae Lordache, elevii, şi asistenţii mei, pentru aju-C

1

58

torul ce mi l-au dat şi priceperea cu care au făcut experienţele cu aer lichid în conferinţele mele dela Universitatea din Bucureşti, la Teatrul Pastia din Focşani şi în fiecare an la cursurile mele dela Universitate.

Gândul meu se îndreaptă astăzi cu pioşie spre acei care m’au ajutat acum 22 de ani Ia cea idintâi conferinţă eu aer lichid făcută în Bucureşti, la ■Casa Şcoaielor. Câte şi trei, Doctorul G. P.'Teo­ doreseu, pe atunci asistent al meu şi pe urmă profesor de Chintie Analitica la Şcoala Politechnică, Alexe Crângaru: fost preparator, şi Valeriu Budacu fost laborant, câte-şi trei dorm astăzi somnul de veci în cimitirele din Bucureşti. Dum­ nezeu să-i ierte.

Nu uit iarăşi, şi nu pot să-l uit, pe Mihail Popescu, cel care a condus Casa Şcoalelor cu cea mai mare pricepere şi neîntrecută cinste şi care mă ru­ gase atunci să-i ţin conferinţa dela 19 Noembrie 1911. Era o vreme rea să nu dai afară un câine din casă. începuseră cele dintâiu viscole în iarna aceia. Numai cu neînchipuit de mare trudă au putut Alexe Crângaru şi Valeriu Budacu să ducă vasele cu aer lichid din Strada Măgurele unde era fabrica de oxigen şi acetilena la Casa Şcoalelor.

Printre profesori şi altă lume era de faţă Ion Kalinderu, Administratorul Domeniilor Coroanei. Şi Mihail Popescu şi Ion Kalinderu îşi dorm som-

59

nul de veci, după o viaţă închinată de amândoi la cinste, la muncă, şi la împlinirea datoriei. Dum­ nezeu să-i ierte.

Mulţumesc încă odată şi cu domniile voastre toţi la un loc domnului inginer Jean Schapira care ne-a dat fără plată atâta aer lichid şi care l-a dat din toală inima aşa că merită cu priso­ sinţă aplauzele calde care întovărăşesc spusele mele în această clipă.

Ştiinţa n’are trecere în România Mare.

Am ţinut această conferinţă Sâmbătă 2 Fe­ bruarie 1929 ora 10 şi un sfert în sărbătoarea mare întâmpinarea Domnului, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Am venit astfel, cu câştigul de patru zeci de mii de lei, în ajutorul Labora­ torului de Chimie anorganică lipsit de mijloace aşa cum sunt cele mai multe din laboratoarele noastre. Am spus atunci cele de mai jos. Ştiinţa n’are azi trecere la oameni cu trecere.

Numai în genunchi n’am căzut înaintea celor mari oerându-le să ajute Ştiinţa şi să ne dea la­ boratoare. Noi, profesorii de azii, ca şi profesorii noştri de eri, am fost osândiţi de soarta nemi­ loasă să fim înfrânţi în lupta pe care am dus-o

60

pentru ştiinţă şi laboratoare. Ne-a fost ursit nouă să umplem cu iluziile noastre pierdute şanţurile din jurul cetăţii pe care n’am putut-o lua. Vă urez, elevi şi eleve, studenţi şi studente, să fiţi mai fericiţi decât noi şi să înfigeţi steagul biruinţfti pe Cetatea ştiinţei româneşti.

Atunci, âduoeţi-vă aminte cu toţii de profe­ sorul care v’a vorbit astăzi, atunci, cum spune Giosue Carducci, în prea frumoasa lui poezie: Dopo Aspro monte, atunci studenţi şi studente, elevi şi eleve, trimeteţi gloria voastră să fâlfâie din aripi 'şi pe mormântul meu. Voiu tresări din cenuşă şi voiu striga, aşa cum fac şi azi, trăiască scumpa noastră Românie, acum şi pururea' mare dela Nistru până la Tisa, mare şi tare prin cinste, prin muncă şi prin împlinirea datoriei, mare şi tare prin mânuirea cinstită a banului public, mare şi tare prin laboratoare mari şi prin oameni de ştiinţă mari care să ducă prin descoperirile lor, peste mări şi peste ţări, faima numelui de român.

Amin zic vouă.

FABRICAREA AERULUI LICHID O carte bună, neasemuit de bună.

Am fost printre cei dintâiu, dacă nu chiar cel dintâiu, care a scris în româneşte ceva despre aerul lichid, după cum am scris tot cel dintâiu mai pe larg despre radioactivitate. La 9 Ianua­ rie 1904, am publicat cele ce urmează.

Trăim, fără îndoială, într’un timp bogat în miracole. Faptul acesta este aşa de vădit, minuni după minuni urmează cu atâta belşug, şi cu atâta rânduială, încât se pare că chiar e de pri­ sos să mai adeverim această afirmare.

Razele Roentgen îngăduesc ochiului să scormonească tainele corpului nostru în cele mai as­ cunse îndoituri ale lui. Automobilele aleargă pe toate drumurile ca nişte năluoe. Creta şi cărbu­ nele se transformă. în spirt prin mijlocirea arcului electric. Submarinele adeverind geniul lui Jules Verne şerpuiesc prin fundul mărilor. Analiza spec­ trală, iscodire de necrezut, smulge stelelor celor

62

mai îndepărtate taina alcătuirii lor chimice. Radiul, scos la iveală prin cercetările isteţe ale Doamnei şi Domnului Curie, încearcă să răs­ toarne cu razele lui miraculoase, teoriile cele mai sigure ale ştiinţei noastre. Fotografia îşi mă­ reşte din zi în zi sensibilitatea de neauzit ,a.

procedeelor sale şi încearcă să reconstituiască aidoma până şi colorile cele mai delicate. Tele­ grafia fără sârmă, în fine, dă putinţă gândirii omeneşti să se înalţe de pe transatlanticul pierdut în mijlocul Oceanului şi să-şi ia sbonul' către ţăr­ murile îndepărtate.

Iată câteva din popasurile cele mai strălucite prin dreptul cărora ştiinţa a trecut, fără a se opri, în mai puţin de un sfert de veac.

Aşa începeam eu, acum un sfert de veac şi mai bine, cel dintâiu articol despre aerul lichid, spicuit din cartea apărută pe atunci cu acest nume şi chiar cu prefaţa autorului Georges Clau.de.

Multe din experienţele făcute la Teatrul Raţional au fost luate din această carte. 0 recomand tutu­ ror, fiindcă rar se mai întâlneşte o carte scrisă atât de limpede, atât de frumos, cu străluciri lite­ rare mai la fiecare pagină şi cu o siguranţă aproape fără pereche. Autorul a publicat-o din nou în 1926 la Paris cu titlul: Air liquide. Oxygene. Azote. Ga2 rares. Cartea are 424 de pa­ gini, 166 „de figuri, o puzderie de amănunte technice, ou privire la fabricarea aerului lichid, la scoaterea oxigenului şi azotului din el şi la ne-

63

număratele lui întrebuinţări în industriile de tot fe ul şi chiar în războiul cel mare. De câte ori am vorbit undeva despre aerul lichid şi de câte ori am făcut experienţe cu el, întotdeauna am arătat această carte ca pe o sfântă scriptură fără sea-

măn în lume şi tradusă în multe limbi. In Ioc să cumpărăm atâtea şi atâtea cărţi streine de un fel sau de altul şi mai ales proaste şi spurcate, mai bine am cumpăra una şi bună şi anume Aerul lichid de Georges Claude, ediţia din 1926.

De necrezut şi totuşi...

|

Acum şaizeci de ani, învăţaţii cari încercaseră zadarnic să lichefacă oxigenul şi azotul, care alcătuesc aerul, le numiseră, în neputinţa lor, gaze permanente. Ei vroiau să spuie că aceste gaze, şi altele, nu vor putea fi lichefăcute în vecii vecilor.

De necrezut, şi totuşi, în ajunul Crăciunului, „Lumi 24 Decembrie 1877, Academia de Ştiinţe din Paris, a fost înştiinţată că această problemă mare a lichefacerii gazelor permanente atât de mult studiată, pentru a căreia deslegare s’au dat atâtea asalturi zadarnice, a fost în cele din urmă deslegată de doi experimentatori deodată, care nu se cunoşteau unul pe altul, şi prin două metode cu totul deosebite”. Şi tot aşa, de necrezut şi totuşi, omul sboară astăzi în aeroplane cu iu­ ţeala de 300 kilometri pe ceas, şi mâini cu jo iuţeală mult mai mare. Şi era o vreme nu mai

64

mult de 30 de ani, când învăţaţi printre cei mai învăţaţi, umpleau tabla ou formule de calcule su­ perioare şi dovedeau, credeau ei, că omul nu va putea sburâ cu o maşină mai grea decât aerul. Şi înainte de Qfâham Bell şi de Edison, acum 60 de ani, unul din cei mai mari învăţaţi ai lumii, spunea că omul nu va putea vorbi prin sârmă, la depărtări mari, şi mai puţin încă fără sârmă. De ■ necrezut şi totuşi... avem astăzi, minunea minu­ nilor, radioielefonia, aeroplanele de război şi de pace. Tot aşa, fabricăm azi aer lichid, până la 50 de litri pe ceas.

E vorba, mai sus, de fizicianii Louis Cailletct din Paris şi Raoul Pictet din Qeneva.

Cum am spus, aceşti învăţaţi distinşi au isbutit să facă vreo câţiva picături de hidrogen, oxigen, azot, metan şi oxid de carbon. Cel dintâiu pas fusese făcut. Mai rămânea totuşi un drum lung şi greu de străbătut de aproape 20 de ani, până ce Litide, Profesor la Şcoala Politechnică din Miinchen a lichefăcut aerul cu maşina lui în faţa fizicienilor şi chimiştilor din Miinchen, în anul 1895. De atunci încoace, fabricarea aerului lichid a fost perfecţionată fără întrerupere.

Răcirea fără gheaţă.

Făt Frumos, oel din poveştile care ne-au în­ veselit copilăria, avea uh cal năzdrăvan. Când îl gonea smeul ori mama pădurii, scăpa din pri-

65

mejdie, tocmai când ea era mai mare. Arunca din goană o perie care se făcea pădure deasă de i se pierdea urma. Când era să treacă o apă mare, calul năzdrăvan sufla dintr’o nară de intra apa în clocote şi nu-1 mai putea urmări nimeni. Iar când sufla din cealaltă nară îngheţă apa în sloiuri care ucideau pe fugăritor. De necrezut şi totuşi, povestea e adevărată. Fiecare din noi poate face la fel. Iarna când ne sunt degetele îngheţate de nu le mai putem desface, suflăm in mâini şi ele se desgheaţă. Şi când supa e prea fierbinte, şi mai ales vara când nu se răceşte prea repede, su­ flăm în lingură şi o mai răcorim. Ba întrecem' chiar calul năzdrăvan fiindcă el sufla când. pe o nară când pe alta, pe când noi suflăm numai din gură. Dar nu suflăm la fel. Când ne încălzim mâi­ nile, suflăm aerul aşa cum iese din plămâni, caldcălduf. Iar când suflăm în supă, umflam gura cu aerul din piept cât putem mai mult şi-l suflăm' printre buze, ca o adiere răcoritoare. Supa se mai răceşte şi prin aceia că gonind aburii, grăbim evaporarea ei care se face cu luare de ‘căldură.

Toate maşinile pentru fabricat aer lichid, toate până la una, răcesc aerul întocmai şi întocmai cum răcim noi supa. î.

Răcire prin destindere.

Aerul înghesuit în gură se răceşte când se des­ tinde afară. Avem aici aface cu un fenomen din fizică numit destinderea gazelor. Ia seama bine, 5

f

66

Numim destiniubite cetitor şi spune după mine-pr2siuti2 mare şi dere trecerea unui gaz dela o şi presiune mică. volum mic la un volum mar'2 da atâtea ori el destinde, De câte ori un gaz se e mai mare cu se răceşte, şi ou cât destinderea atât şi el se răceşte mai multMai spun odată. Un gaz trec2 dala m ori se destinde, adică de cat dov,d,aşte, că volum mic la un volum adică pentru pentru o destindere de o atmo _ s2 răceşfe ^ o apăsare cam de un kilogram, 9 . .

Această răcire şi cu nimica e aun sfert de grad. răcesc aerul până proape tot una. Şi totuşi, aşa îl fac lichid maşinile de azi.

O maşină închipuită numai cu mintea.

Unde-i unul nu-i putere, Unde-s doi puterea creşte, unde-s mulţi ea se măreşte. Tot aşa ce nu poate face o singură destindere, pot să facă mii şi mii de destinderi, una după alta,' ceasuri şi zile întregi.

Priveşte, iubite cetitor, figura 15. Ea în chip ujeşte o maşină de făcut aer lichid. Inchipuieşte-ţi cu mintea că îndesăm aer în tubul As apăsând pe para de cauciuc P. Când apăsarea şi prin urmare îndesarea aerului trece de o margine anumită, închipuieşte-ţi că supapa s se deschide singură.

67

Inchipuieşteţi iarăşi că atunci aerul se destinde,

Fig. 15. — Maşină închipuită de făcut aer lichid.

adică trece dela un volum mic la un volum măre.

Prin această destindere aerul se răceşte, mai pu-

68

ţin sau mai mult, după cum a fost înghesuit. Prin ţeava DR, aierul destins şi răcit trece în ţeava mai largă RC. Tubul As este astfel răcit de aerul rece care-1 înconjoară. Inchipuieşte-ţi că pompa P’ suge acest aer răcit şi îl îndeasă din nou în tubul As. Tubul fiind mai rece ca întâia oară răceşte şi mai mult aerul din el. Inchipuieşte-ţi iarăşi că supapa s se deschide când apăsarea trece de marginea anumită. Atunci aerul înghesuit se destinde a doua oară şi iar se mai răceşte. Trecând prin ţeava DR în ţeava RC ră­ ceşte a doua oară tubul As care ajunge şi mai rece ca întâia oară. Pe scurt, aerul destins răceşte tu­ bul şi tubul rece răceşte aerul îndesat. Aceasta e taina cea mare a maşinilor care fabrică aer lichid. Iţi mai spun odată, iubite cetitor, şi spune după mine. Prin destindere, aerul se răceşte. Ae­ rul destins răceşte tubul As iar tubul răcit răceşte aerul din el. Şi tot aşa, după un număr mare de îndesări şi destinderi, ne putem închipui că tubul se răceşte într’una până la 193 grade sub zero.

Atunci aerul din el s'ar lichefaoe şi s’ar adunalîn vasul B. Să nu crezi cumva, iubite cetitor, că în acest aparat de sticlă, aerul se licheface cu adevărat.

r

69

Maşina lui Linde.

In această maşină, care licheface aerul cu adevărat, cele două ţevi vârîte una în alta sunt de aramă. Ţeava din lăuntru are un diametru de 3 cmn aproape cât un pol de azi, iar jcea din afară este largă de 6 cm. Amândouă ţevile sunt lungi de câteva sute de metri, după mărimea ma­ şinii, sunt încolăcite ca un şarpe ca să ocupe flm loc cât mai mic şi sunt puse într’o ladă um­ plută cu lână care le fereşte de căldura din afară, fig. 16.

r 1 Fig. 16. — Maşina Linde pentru fabricat aer lichid.

In tubul din lăuntru aerul este îndesat cu o pompă puternică până la 200 de atmosfere, când se destinde până la 40 de atmosfere în tubul

pr 70

/

§

din afară. Destinderea aerului este regulată de robinetul R, care se deschide singur când apăsa­ rea e de 200 de atmosfere şi rămâne deschis pânăi ce apăsarea ajunge numai 40 de atmosfere când se închide iar singur. Funcţionarea acestui ro­ binet e o adevărată minune. înţelegi singur, iubite cetitor, că maşina Littde trebuie să mai aibă multe dichisuri, multe şi de tot felul, ca să poată merge bine. Cartea lui Georges Claude, despre care am vorbit, Air liquide, arată amănunţit toate şurubăriile şi ţevăriile.

Trebuie să mai spun totuşi că aerul e liche-v făcut în maşina lui Linde la presiunea de 40 at­ mosfere şi la temperatura de 140 de grade sub zero.

Când acest aer lichid curge în vasul de jos el trece la presiunea obişnuită sub care nu mai poate sta lichid. Atunci o parte din el fierbe repede producând o răcire până la 190 de grade sub zero, când poate sta lichid la presiunea obiş­ nuită. Atunci poate fi cules în baloanele cu care am făcut experienţele noastre.

O poruncă mare, peste care nu se poate trece, e aceia că aerul care intră în maşină, tre­ buie să fie cu totul, cu totul, de trei ori cu totul uscat şi iar uscat. Dacă mai are şi urme de urme de aburi de apă, atunci aceşti aburi tot îngheaţă în ţevile din maşină pe care la urmă le astupă cu totul. Şi totuşi, din când in când, maşina lui

71

Unde îngheaţă şi atunci trebuie să fie oprită. Ma­ şina lui Unde produce o jumătate de litru de (aer lichid pentru un cal-oră şi poate da 50 litri de aer lichid pe ceas.

Maşina lui Claude.

E şi mai bună de cât maşina lui Unde. Ea pdate produce mai mult de trei sferturi de litru de aer lichid, mai exact 0,8 până la 0,9 litri de aer

’Fig. 17.— Instalaţie Claude pe ntru fabricat 16 litri oxigen lichid pe oră.

Din La distribution de l’oxygcne â l’etat liquide.

lichid pentru cal-oră. Şi maşina lui Claude se sprijină tot pe răcirea produsă prin destinderea •unui gaz. Claude pune în aplicare, în maşina lui, principiul teoretic cunoscut de mult, că un gaz se

72

răceşte mai mult atunci când în timpul de/ăinderei gazul mai face şi 6 muncă mecanică. Aşa răcirea gr fi şi mai marc dacă aerul îndesat în maşina lui Linele, atunci când se destinde ar pune în mişcare un piston dintr’un corp de pompă. Ni­ meni nu se îndoia de acest adevăr. Mulţi, încer­ caseră a-1 pune în .practică, dar nici unul nu isbutise înainte de Claude. Unde însuşi spusese că greutăţile practice sunt aşa de mari încât nu pot fi învinse. „In ce priveşte cercetările ştiinţifice, este o regulă, spune Georges Claude, pe care is­ toria progresului o adevereşte necontenit, şi pe care, în ce mă priveşte, n’o uit niciodată. Când un lucru e posibil din punct de vedere teoretic, şi când îi stau în cale numai greutăţi practice, este nesfârşit de probabil că aceste greutăţi nu sunt de neînvins. După un timp mai lung sau mai scurt, cu mai multă sau mai puţină casnă, se poate găsi până la urma urmilor ichiul, un artificiu cu aju­ torul căruia lucrul căutat să fie înfăptuit iar teoria pe care se reazimă să fie adeverită”. Aşa s’a şi întâmplat.

Greutatea cea mare era să se găsească o unsoare care să nu îngheţe la gerul de 190 grade sub zero, aşa ca pistonul să nu se mai înţepe­ nească în corpul de pompă. Unde nu credea că un piston se poate mişca în corpul lui de pompă la o temperatură mai scăzută de 90 de grade- sub

-

73

zero. Claade s’a gândit la început să întrebuin­ ţeze chiar aerul lichid drept unsoare, fabricat cu o maşină mai mică sistem Hampson. In urmă, el a găsit că eterul de. petrol e şi mai bun, fiindcă se face întocmai ca vaselina la temperatura aerului lichid. 0 unsoare bună se cere cu atât mai mult cu cât metalele sunt foarte sfărâmicioase la tem­ peratura aerului lichid. A mai dat apoi peste •Claude şi norocul, cu totul şi cu totul neaşteptat, că pielea curăţită perfect de orice urmă de gră­ sime, rămâne moale la temperatura aerului lichid, tocmai cum trebuie pentru facerea pistoanelor.

Spre deosebire de Liride care înghesuie aerul la 200 de atmosfere, Claude înghesuie aerul în maşina lui numai la 40 kg. şi-l destinde până la 8 kg. In modul acesta, o maşină Claudf poate produce 0,85 litri aer lichid pentru un caloră, şi cu atât mai mult cu cât maşina e mai. mare.

Uşor de zis...

Cât de uşor pare, iubite cetitor, de spus şi de scris cele de mai sus. Cât de grea a fost, înfăp­ tuirea lor, nici prin gând nu-ţi trece. In cartea sa, Georges Claude face aici un ocol, pentru a arăta cum a ajuns el la aerul lichid. i

74

Era prin 1895, când acetilena lichidă făcea explozii după explozii care împiedicau astfel îfl'' trebuinţarea ei pe o scară mai întinsă. Claude a găsit atunci dizolvarea acetilenii în acetonă Şia întemeiat procedeul aproape ideal pentru transportul acetilenii şi întrebuinţarea ei la lumini şi la tăiatul şi lipitul metalelor.

Pentru a avea acetilenă, trebuie carbură de calciu, pentru a avea carbură de calciu trebuie curent electric.

Deoarece însă curentul electric dă numai căl­ dura de trebuinţă, Claude s’a gândit că s’ar putea ajunge la o temperatură înaltă prin arderea căr­ bunelui în oxigen. De aici, gândul lui Claude de a face oxigen ieftin şi mult. De aici, gândul de a scoate oxigen din aer. De aici atâtea încercări, una mai bazaconoasă ca alta. E cu totul de ne­ crezut, spunea el atunci, să nu se găsească un mijloc fizic pentru desfacerea oxigenului din amestecul lui cu azotul din atmosferă. In 1898 s’a şi pus la lucru. Intâiu şi întâiu, a dncercat să desfacă oxigenul de azot prin centrifugare, gândindu-se că oxigenul are o densitate mai mare decât azotul. N’a reuşit. A încercat în urmă să găsească un lichid care şă dizolve numai oxigenul şi să nu dizolve azotul. A încercat cu apă, dar rezultatele n’au fost practice. A găsit că unele

'

75

lichide organice sunt mai bune, dar tot n-a putut face nimic fiindcă sunt foarte scumpe. S’a gândit în urmă să cearnă aerul printr’o sită prin care să treacă oxigenul şi care să oprească azotul. In adevăr, învăţatul englez Graham arătase că oxi­ genul trece mai repede decât azotul prin cauciuc. Şi aceste încercări n’au dus la ceva buh. La urma urmelor şi-a îndreptat cercetările spre lichefacerea aerului şi scoaterea oxigenului din aerul lichid. De data aceasta a isbutit. A mai avut norocul să fie sprijinit în aceste cercetări de învă­ ţatul mare dela College de France, Domnul D’Arsonval sărbătorit de curând pentru meritele sale mari şi vârsta sa înaintată, de 82 ani.

O sită fermecată.

Una din cele mai mari descoperiri pe care le-a făcut omul din cele mai vechi timpuri, e fără îndoială sita. Cât de uşor despărţim cu ea făina de tărâţe. O mişcăm de câteva ori într’o parte şi într’alta, şi mai ales când e nouă, şi făina trece fără un fir de tărâţe.- Nici nu ne trece prin gând ce geniu mare a fost acela care a născocit

76

sita. Cine ştie, dacă fără el, nu s’ar trudi omul şi azi să scoată tărâţa, fir cu fir, cu vreun cleştişor cu care s’o apuce. Nu e nici o glumă şi nici a prostie în această spusă.

Să mergem pe drumul arătat de Claude şl să ţinem seamă de spusa lui că dacă un lucru e ou putinţă teoretic, până la urma urmelor, el va fi cu putinţă şi în mod practic.

Nu s’a găsit până azi acel lichid care să di­ zolve numai oxigenul şi să nu dizolve azotul sau să-l dizolve prea puţin. Se va găsi mâine, cu si­ guranţă, numai să vrea cineva.

Nu s’a găsit. încă acea sită minunată care să cearnă aerul, prin care să treacă numai oxigenul şi care să oprească azotul. Nici prin gând nu ne trece cât de mare va fi descoperirea aceasta. Azi deschidem uşile şi ferestrele ca să aerisim camerile. Mâine, din contra, vom închide uşile şi fe­ restrele şi vom astupa gaura cheiei. Oxigenul curat tva intra numai el în camere prin sita fermecată pusă în loc de geamuri la uşi şi la ferestre.

PĂSTRAREA AERULUI LICHID Dela o lecţie de fizică de acum patruzeci şi patru de ani.

Mă poartă gândul cu mulţi ani în urmă. Eram june ca o floare, vorba cântecului. Credeam atunci că lumea toată e pentru toţi un rai cu flori. Şi era bine pe atunci. Eram student. Plăteam chi­ rie 18 lei pe lună, în două cu un prieten cu care şedeam împreună, în strada Antim. Mâneam la Birtul studenţilor, din strada Apolodor, patru feluri de mâncare pe zi şi pâine cât de multă, numai cu 25 lei pe lună. De vin nu 'duceam lipsă, fiindcă se găsea totdeauna câte unul mai bogat la masă care ne făcea cinste. Iarna, ne întorceam acasă după miezul nopţei c^ să tre­ murăm mai puţin de frig. Sub Archivele Statului, unde e azi o grădiniţă, era pe atunci un birt în care se adunau mulţi studenţi şi petreceau.

Eu făceam pe Cătălin şi umpleam mesenilor

1

78

cupele cu vin. Odată, m’am dus deadreptul la la­ boratorul de chimie organică din strada Pensiona­ tului, fără să mai fi dormit. M’am întâlnit în poartă cu Doctorul lstrati, care la opt dimineaţa era totdeauna în laborator, deşi venea tocmai din Calea Dorobanţilor, unde avea casa lui. Văzându-mă venind atât de dimineaţa la muncă, m’a luat în paza lui şi mi-a dat în urmă o bursă de cincizeci de lei pe lună. Şi mi-a mai dat, la sfârşitul anului, examenul de chimie organică cu menţiunea foarte bine, fără să mă asculte, ba chiar fără să fi fost înscris la examen. Mi-a-spus că el îşi cunoaşte catanele. Nu ştiu dacă s’a în­ şelat ori ba, dar ştiu că i-am fost recunoscător v şi-i voi fi cât voi trăi. Dumnezeu să-l ierte.

Eram student în anul I la ştiinţele fizicochimioe, când începe povestea.

Era pe la mijlocul anului. Era profesor de fizică Entanoll Bacaloglu, unul din cei mai buni fizicieni ai noştri, unul din cei mai buni şi mai ascultaţi profesori. La lecţiile lui pline de expe­ rienţe strălucite şi minunat făcute, veneau stu­ denţi dela litere şi medicină şi chiar dela drept.

Timpuri trecute. Era lecţia în care Bacaloglu îie arăta cum se propagă căldura prin corpuri.

II văd şi azi, bătrân cu privirea pierdută ^şi blândă de miop, ou favorite albe, cu mustăţile rase, o raritate pe atunci. Era atât de miop, încât bâjbâia cu degetele pe masă când făcea experi­ enţele şi punea ochelarii în două când cetea

*

H 79

câte o slovă. Sta întotdeauna pe scaun aproape de tot de banca întâia.

II aud şi azi, aşa precum îl văd. Pe atunci nici nu se vorbea de cinematograf vorbitor care să fi prins pe film amintirile mele. încep povestea chiar ou vorbele lui. Ca să pricepeţi mai uşor în câte feluri trece căldura prin corpuri, spunea Bacaloglu, aduceţi-vă amin­ te cum copiaţi dumneavoastră la teză. Cât de nepotrivit era acest dumneavoastră faţă cu fapta de care era vorba. Şi ne vorbea Bacaloglu cu darul lui de povestitor neîntrecut, atât de ad­ mirat în societate. Chiar la Academia Romană, se lua la întrecere cu Hâjdău, la istorisit anec­ dote, atâtea comori de spirit pierdute pe vede, fiindcă nu se puteau tipări. Avea Bacaloglu un glas blând, dulce şi atrăgător, un grai uşor de înţeles, plin de glume subţiri şi de învăţături înalte.

Cel mai uşor şi mai întrebuinţat mijloc de copiat la teză, spunea el, e acela de a trece o fiţuică din mână în mână, din vecin în vecin, dela un capăt al băncii până la celălalt. La fel cu fiţuica trece şi căldura printr’o varga de fer dela capătul încălzit în foc până la acela pe care-1 ţii în mână. E propagarea căldurei prin conchictibilitaie. Al doilea mijloc e acela de a face un cocoloş din fiţuică şi de a-1 arunca unde vrei, bine înţeles, aşa ca ^să nu te vadă nimeni. La fel ne vine căldura dela soare, aruncată de el cu

80

săgeţile de căldură şi lumină oe străbat milioa32 de kilometri. La tel vine şi căldura dala soha încălzită. E căldura radiantă. Al treilea fel d® copiat, însfârşit, e acela de a te furişa tu si3' gur atunci când ieşi din clasă şi de a da fiţui®3 celui pe care îl ajuţi. Aşa se încălzesc lichidei® dela fundul vasului în care se află şi când fi®' care părticică încălzită se ridică în sus făcând Ioc alteia. E încălzirea prin transport.

Gheţărie de păstrat aer lichid.

Ce are aface, domnule profesor, mă vei în" întreba, cititorule, păstrarea aerului lichid cu co" piatul la teză. Şi mai întâi, mai sunt multe fi multe alte feluri de copiat, îmi vei mai spuneNu zic ba, îţi răspund. Dar nu fac aici un tratat complect de copiat. Ar trebui să arăt atunci cum sunt copiate sutele şi miile de pagini tipărite în româneşte, după autori rămaşi necunoscuţi şi pe care nu-i pomenesc nici măcar odată atâţia şi atâţia care trec la noi drept oameni învăţaţi, prea învăţaţi, nespus de învăţaţi, de toti admiraţi şi răsplătiţi ou vârf şi îndesat.

Are mult de a face cele trei feluri de copiat cu cele trei feluri în care se propagă căldura.

Păstrarea aerului lichid înseamnă ferirea lui, ca de ciumă, de căldura care l-ar încălzi. Deaceea, trebue să ferim aerul lichid de conductibilitatea

1

î

81

c&ldurei, de căldura radiantă şi de transportul oăldurei. g una ^-n cej€ mai grele probleme care s a pus vreodată ştiinţei. Cinci zeci de ani le-a trebuit oamenilor de ştiiinţă să încerce şi iar să încerce, mulţi din ei murind fără să-şi vadă visul împlinit. Cincizeci de ani i-a trebuit omenirei ca să ajungă la gheţăriile în care se păstrează aerul lichid. O gheţărie, ştie oricine, e o groapă, ° Pivniţă sau orice loc ferit de încălzire din afară. Gheţăriile mai vechi erau căptuşite cu trestie în fel de fel de moduri care apără de căiduna ghiaţa păstrată în ele.

Gheţăria pentru păstrat aerul lichid e balonul cu doi pereţi, aşa cum se vede în balonul rănit în bătae de joc (Fig. 3). Aceste baloane cu doi pereţi au ajuns azi Ia atâta perfecţiune, spune Georges Claude, încât merită cea mai mare admi­ raţie acei care ştiu să le sufle din sticlă. Păcat numai, spune din Paris Georges Claude, că această admiraţie trebue să treacă Rinul sau Mâ­ neca spre a ajunge la cei care o merită. înţelegi oetitorule ice vrea să spuie cu aceste vorbe, unul din cei mai mari învăţaţi cu care se poate lăuda Franţa. A ştiut Georges Claude să facă desco­ periri care onorează omenirea, a ştiut să lupte în războiul cel mare, aşa ca. să fie citat pe în­ treaga armată. A ştiut şi ştie să arunce vorbe, grele de dojană cuvenită la cei care nu înţeleg nici chiar în Franţa, să fie şi mai vrednici de cum sunt...

_

82

Baloane şi pahare d’Ârsonval-Dewar.

Marele învăţat francez d’Arsonval din ParisT a întrebuinţat, în 1887, cel dintâi, baloane de sti­

clă cu doi pereţi şi cu spaţiul dintre ei golit cu totul de aer. In aceste baloane căldura nu poate străbate prin conductibilitate deoarece sticla e rea conducătoare de căldură şi fiindcă între cei doi cereţi nu se află molecule materiale, care să ducă prin conductibilitate sau prin transport căidura dela peretele de afară la cel dinăuntru.

Acest principiu dormea în cărţile de fizică de multă vreme, până ce l-a sculat d’Arsonval din , somn pentru a-1 întrebuinţa la păstrarea aerului lichid. In modul acesta evaporarea unui litru de aer lichid se fâce de zece ori mai încet decât într’un balon simplu. Aceasta, din cauză că mai pătrunde până la aerul lichid căldura radiantă, care trece prin spaţiul golit de aer, dintre cei doi pereţi, aşa cum trece prin golul dintre soare şi pământ. Mai era prin urmare nevoie de un mijloc care să împiedice- şi căldura radiantă de a trece prin sticlă. Acest mijloc a fost găsit în­ tr’un mod nespus de simplu şi totodată perfect, de către marele învăţat englez Dewar dela Londra. Ştim cu toţii că o oglindă reflectă lumina, adi­ că o întoarce îndărăt. La fel căldura radiantă e oprită de a trece printr’o oglindă. Deaceea De­ war suflă cu argint pereţii de sticlă şi-i face astfel oglindă. Aceste baloane numite d’Arsonval-

0 83

Dewar, adică baloane cu doi pereţi de sticlă, fără urmă de aer între ei şi suflaţi cu argint, păstrează aerul lichid dela 8 până la 15 zile. Depărtarea dintre cei doi pereţi de sticlă e numai câţiva .mi­ limetri, iar pe peretele din lăuntru e subţire numai de vre-un sfert de milimetru. Balonul din afară ie mult mai gros, aşa că poate fi mânuit cu oa­ recare siguranţă şi fără frică de a se sparge. In

v

'

on

; .

fi

V I’ isr* 1®1 Balon, 1 potir, 1 capsulă si 2 cupe d'Arsonval Dewar, pentru păstrat aerul lichid.

schimb, gura de sus unde sunt lipite prin buzele lor cele două baloane e nespus de şubredă. E destul ca această lipitură să fie atinsă de aerul lichid pentru ca ea să se rupă şi balonul să se spargă pocnind. Nouă ori din zece, spune Gcorges Claucle, balonul nu se sparge.. Când te aş­ tepţi însă mai puţin, atunci rămâi şi fără balon şi fără aerul lichid din el. Deaceea ca să nu dai chix la experienţe e bine, şi eu spun "foarte bine, să mai ai un balon de rezervă.

84

încă şi mai bine e să nu torni niciodată aer lichid din balon cum torni apă sau vin dintr’o sticlă. Mai bine, mult mai bine e să punem în gâtul balonului un dop de cauciuc cu două ţevi 'de sticlă,, aşa cum sunt arătate în figura 1. Apă­ sând pe para de cauciuc puţin câte puţin, aerul lichid curge în pahar încetul cu încetul. Azi se găsesc în comerţ baloane d’ ArsonvaL-Dewar de doi litri şi de cinci litri făcute din sticlă de cleştar şi în timpul din urmă din P'yrex şi Durau care sunt sticlele cele mai tari. Se găsesc deasemenea pahare de diferite forme, ca cele de băut, ca cele de şampanie, cupe şi potire mai ' mici sau mai mari, dar toate destul de scumpe.

Pentru experienţe e bine şi practic să ne slujim de două pahare de laborator puse unul în altul şi des­ părţite între ele prin vată, cum sunt acelea din fi­ gurile 7 şi 12. Când se sparge vreun pahar d’Arson­ val-Dewar la vreo experienţă, ceeaoe mie mi s’a în­ tâmplat numai de două ori în zece ani, se pro­ duce o pocnitură care sperie mai mult decât face rău. In adevăr, spaţiul dintre cei doi pereţi fiind golit de aer, ţăndările nu sunt aruncate în afară ca la exploziile obişnuite, ci sunt din contra îngrămădite pe loc de aerul din afară care caută să ocupe spaţiul fără aer. Paguba nu e totuşi mică, fiindcă un pahar din acestea costă dela cinci sute de lei în sus.

85

Pentru a încheia, trebue să mai spun că vasele d’Arsonval-Dewar care păstrează aerul li­ chid mai multe zile la temperatura de 180 de grade sub zero, pot păstra tot mai multe zile, ceaiul şi cafeaua atât de fierbinţi ca să te frigă.

Asemenea vase se găsesc în comerţ, sub numele de Termos, care păstrează rece berea şi înghe­ ţata şi fierbinţi ceaiul şi cafeaua şi chiar mân­ cările. Asemenea vase termos sunt nespus de. practice în călătorii mai lungi cu trenul şi în ex­ cursii prin locuri neumblate.

Zăcători şi sacale pentru păstrat şi cărat oxigen lichid.

Până aicea fost cum fost, de aicea mai frumos, vorba Neamţului. Dela balonul de doi litri societatea L’air liquide din Paris a trecut la ză­ cători mari, tancuri de păstrat oxigen lichid şi la sacale, camioane-automobile pentru cărat oxi­ gen lichid. Oxigenul e întrebuinţat azi pe ° scară foarte întinsă la lipit şi tăiat metale cu su­ flătoarele de aoetilenă şi oxigen. Acest oxigen e îndesat în tuburi de oţel a căror greutate e foarte mare faţă cu greutatea gazului îndesat, 1100 kilograme pentru 1.000 kilograme de gaz. Dea

86

ceea s’a găsit că ar fi mai simplu şi mai eftin ca în loc să se care tuburile goale la fabrica de oxi-

3

14

I!

ii U

’e

II a. 8 l-s 5.1

li

II

33 1 3 2.S •S>

87

gen, pentru a fi umplute din nou, să se oare oxigen lichid în atelierele unde e consumat, sp.e a umple pe loc tuburile goale. Societatea construeşte tot felul de instalaţii pentru atelierele marir aşa ca întrebuinţarea oxigenului gazos să fie cât mâi practică şi cât mai ieftină.

Vase de metal pentru aer lichid.

Să nu-ţi închipui, cetitorule, că zăcătorile şi sacalele pentru cărat oxigen lichid ar fi făcute tot din sticlă. Nici vorbă nu poate fi de aşa ceva.

Deasemenea nici prin gând să nu-ţi treacă şi să nu crezi nici o clipă că aerul lichid ar putea fi pus în tuburi de metal şi astupate strâns, aşa cum sunt tuburile de oţel pentru hidrogen gazos,. oxigen gazos şi a)U gaze. Oţelul cel mai tare s’ar face ţăndări sub apăsarea uriaşe care s’ar produce când oxigenul lichid se face gaz prin căldura din afară. Deaceea, era nevoie să se facă şi vasele de metal, tot pe principiul baloanelor cVAisonvalDewar. încă odată s’ar părea că nimic nu e mai uşor de făcut decât baloane de metal cu doi pereţi şi fără urmă de aer între ei. încă odată socoteala . de acasă nu s’a potrivit cu cea din târg. Metalele sunt poroase şi din această cauză golul făcut pereţi se umple repede cu aerul intrat din afara prin porii metalului. Şi de data aceasta tot o des-

88

ooperire ou totul neînsemnată la întâia vedere, a dat un avânt neaşteptat vaselor de metal pentru aer lichid. E vorba de descoperirea făcută de Dewar în Londra, care a găsit că la temperatura ae­ rului lichid praful de cărbune are proprietatea să înghită în el urme de gaz şi să Ifacă ^astfel golul atât de perfect, cum nu-1 poate face nici cea mai perfectă maşină pneumatică. A trebuit să mai vie războiul cel mare în care oxigenul lichid a fost întrebuinţat la umplerea de bombe explozive de mare putere. Nevoia de a avea oxigen lichid mult şi sigur, a grăbit şi mai mult perfecţionarea vaselor de metal. Nemţii făceau, pentru aviatori, vase cu doi pereţi de alamă lus­ truită, cu praf de cărbune şi fără aer între ei.

Când aceste vase sunt umplute cu oxigen lichid, cărbunele răcit înghite urmele de aer care ar pă­ trunde de afară şi face astfel ca golul între cei doi pereţi să fie perfect. Acest sistem de vase metalice cu doi pereţi şi cu praf de cărbune s’a răspândit foarte repede după războiu. Aşa sunt făcute zăcătoarele şi sacalele de care am vorbit.

Se poate căra astfel până la trei tone de aer lichid sau alte gaze lichefăcute.

ÎNTREBUINŢAREA AERULUI LICHID Poveste arabă.

Spune o poveste arabă, că după ce a învăţat tot ce putea învăţa la şcolile cele mai înalte, Selim a plecat în lumea largă ca să adune însemnări despre o mie şi una de primejdii. A mers, cat a mers, şi într'o zi pe înserate, a zărit o casa do­ sită fără ţipenie de om în preajma ei. A intrat, şi nu ştia nici el cum a nimerit într’o camara, unde a dat peste o femee frumoasă şi nespus de blândă. I-a arătat gândul cu care a pornit la drum.

Atunci, ai nimerit bine la mine, u spuse Eram trei surori. Pe mine m'a furat şi m t aici închisă un tâlhar mare. Umbla toata no pt după prădăciuni şi se întoarce acasa la cantatu cocoşilor. Selim îngălbeni, dar Faima il ^ micu vorba ei dulce. Eu pot să fac tot «« « nuni. Pot tămădui lumea de tot felul d

QO

De ciumă, de holeră, de bubele cele mai rele.

Pot face care şi căruţe care să umble pe pământ şi pe ape mai iute de cum le-ar trage o herghelie jde cai. Pot face palate luminate ca ziua în mij­ locul nopţei de stele mai strălucitoare ca cele din cer. Pot vorbi de aici ca să mă audă peste munţi şi peste mări, cum mă auzi Selint, care stai în faţa mea. Şi ce nu pot eu să fac! Dar, mai mult decât orice aş vrea să fac pe oameni mai buni, mai blânzi, mai fericiţi. Aş vrea să-i fac mai cins­ tiţi, mai drepţi, mai miloşi. Aş vrea să nu se mat ucidă în războaie pentru lăcomia lor. Dar ce folos, tâlharul de AU mă ţine închisă aici şi nu-mi dă voie să fac tot binele pe care îl doresc. Trăsni-l-ar Dumnezeu să-l trăsnească, fiindcă mult rău a făcut şi mai face el în lume, cu prădăciunile lui. Şi mai are, în jurul lui, o droae de lingăi, care înşeală lumea la lumina zilei, făcând-o să creadă că ei îi vor binele... Şi pe când vorbea Faima, Selim aude cântând cocoşii. începu să tremure de frică. Nu-ţi fie teamă, îi spuse femeia cea frumoasă. Eşti cu Faima, care scapă din primejdia cea mai mare pe cel la care ţine ea. Intră aici, îi spuse i Faima, arătându-i o ladă lungă la fel cu acelea care'erau odată în casele noastre bătrâneşti şi în care adu­ nau fetele toată zestrea lor. Selim. intră în ladă.

Faima o închise cu capacul şi întoarse cheia de două ori în broască. Tocmai pusese cheia pe masă, când intră tâlharul Aii, trântind uşa de perete.

91

Ce mai ala-bala, întrebă el răstindu-se la Fatnia.

Toate bune, răspunse veselă femeia cea frumoasă.

Am stat până acum de vorbă cu SeUm, care umblă prin lumea largă ca să adune însemnări despre o mie şi una de primejdii. Şi unde e acum SeUnt, întrebă tâlharul. turbat de mânie. Aici în ladă, răspunse liniştit Faima. Ţi-1 arăt dacă vrei. Tâl­ harul dă să spargă lada cu o ghioagă cu care ve­ nise într’o mână. Stai, Mi, îl opri Faima,'nu strica bunătate de ladă. Deschide-o fr-umos cu cheia. Şi pe când AU lua cheia, Faima îi spuse râzând: iadeş, iar te-am înşelat. Iar m’ai înşelat, răspunse AU, ieşind furios pe uşe, crezându-se păcălit.

Faima a deschis pe urmă lada, în care Selim era aproape mort de spaimă. După ce s’a liniştit, Selim o întrebă despre cele două surori de care îi pome­ nise la început. Una, răspunse Faima, ştie să coase şi să ţese de se ihiră lumea de atâta fru­ museţe ce iese din mâinile ei. A zugrăvit odată nişte fructe pe pânză de se adunau vrăbiile să ciugulească din ele crezându-le că sunt adevărate.

Cealaltă ştie să povestească frumos şi să facă stihuri, de o ascultă lumea şi nu se mai satură de frumos ce povesteşte.

Era soarele sus pe cer, când Selim luându-şi rămas bun dela Faima şi mulţumindu-i, îi spuse că se întoarce acasă. întâmplarea prin oare am “trecut face ea singură cât o mie şi una de pri­ I i ! mejdii.

92

După veacuri şi iar veacuri...

Faima cea frumoasă din povestea arabă şi şti­ inţa noastră de azi seamănă ca două picături de apă. Amândouă sunt blânde, frumoase, miloase.

Amândouă au fost ţinute închise de tâlhari la drumul mare. Amândouă au dorit să facă pe oa­ meni mai cinstiţi, mai drepţi şi mai omenoşi.

Veacuri şi iar veacuri au trecut de când a fost plăsmuită povestea Faimei. Şi azi, ştiinţa are de îndurat la noi, în scumpa noastră Românie, suferinţi groaznice din partea tâlharului care o împiedecă să facă minunile pe care le-a făcut şi le-face aiurea. Trăsni-o-ar Dumnezeu s’o trăsneas­ că pe duşmanca ei cea mare, politica murdară, caje nu se gândeşte decât la prădăciuni şi care cu lingăii ei înşeală atâta lume cinstită făcând-o să creadă că-i doreşte binele. Surorile Faimei au fost mai fericite. Surorile ştiinţei, arta şi poezia, n’au îndurat nici pe departe suferinţele ei.

Intpcrnai ca Selim cel scăpat din primejdia cea mare de Faima, care ţinea la el, aşa a scăpat şi omul de ştiinţă de primejdiile prin care adesea a trecut, atunci când ştiinţa îl vedea cu sufletul curat şi dornic de a face bine şi numai bine.

In cartea sa, Air liquide, pentru care, încă odată, trebue un om mai vrednic decât mine ca s’o laude cum se cuvine, Georges Claade arată' câteva experienţe cu aer lichid, din cele mai peri­ culoase şi din oare a scăpat ca prin minune.

I

93

Odată, spune el, am turnat oxigen lichid într’un pahar ou alcool. Nu băgasem de seamă că tot pe masă ceva mai departe era şi o flacără de gaz.

Deodată paharul s’a făcut ţăndări şi multe din «le s’au înfipt în obrazul meu. Amestecul de alcool şi oxigen se întinsese ca o pânză până la flacără, ia luai foic şi a produs explozia care mai târziu avea să coste mai scump pe un colaborator a lui Curie.

Altădată, spune tot Claude, am scăpat o lumâ­ nare aprinsă într’o căldare cu oxigen lichid. Am fost dus atunci la spitalul Laenec în starea cea mai de plâns. Şi mai înşiră Clcuide alte experienţe primejdioase, sfătuind pe toţi să nu le mai înj cerce, şi deaceea nu le mai pomenesc nici eu.

Aer lichid potcovar.

Când potcovarul pune pe roata de lemn şina de fer care trebue să o strângă, el o încălzeşte în foc până se face roşie şi aşa lărgită o aşează pe roată. Şina răcindu-se se strânge tot mai .mult şi strânge roata, de pe care pa urmă nu mai poate fi scoasă. La fel, dar cu semn schimbat, aerul ichid poate înţepeni într'un tun platoşa ghintuita.

Prir răcire la 180 grade sub zero, aceasta se strânge până intră în voie în inima tunului. Prin încălzire, ea se măreşte şi se prinde de tun de n’o mai scoate nimeni. De multe ori, spune Clmide, an, înţepenit câte o ţeava de metal într'o placa groasă cu deschiderea făcută dinainte tocmai cat

94

mărimea ţevei. Răcind ţeava cu a2r lichid, îngus­ tând-o astfel, făcând-o să intre în voe, şi apoi prin încălzire să se lărgească şi să se lipsească aşa încât să n’o mai mişte nimeni din loc. Mai spun odată şi ia seama, cetitorule, că aerul lichid cu, frigul lui, lucrează tocmai deandoaselea cum lucrează căldura. Vreau să spun, că dacă un lucru se poate într’un fel, el poate fi făcut întocmai şi deandoaselea. Scrim cu toţii dela stânga spre dreapta,. noL ce.scrinL.cu litere latine, în schimb semiţii scriu dela dreapta spre stânga. Şi în timp ce scrim, hârtia stă pe loc şi mişcăm numai ereionul sau condeiul. La maşina de scris se întâmplă deandoaselea, hârtia se mişcă dela stânga spre dreapta, iar litera bate în acelaş loc. Când scrim cu mâna, mutăm creionul în jos pentru fiecare rând. Din contra, când scrim cu maşina ridicăm hârtia în sus şi litera bate tot în acelaş loc. însem­ nasem în $ând mai multe cazuri de acestea, multe de tot, dar nu îmi vin în minte acum, decât cele pomenite.

Ba, acum la corectură, îmi mai vin în minte două. Odată, pe când benzina nu avea căutare şi petrolul de lampă era mai scump, se falşifica petrolul prin adăugare de benzină. Era şi o hoţie şi o crimă, fiindcă acest petrol făcea de multe ori explozie în lampă şi rănea multă lume nevinovată.

Azi când benzina e foarte căutată se falşifică benzina prin adăugare de petrol. Cine are auto-

9

95

mobil ştie cât rău face această benzină falşificată cu petrol, micşorând iuţeala automobilului şi îmbâcsindu-i încheeturile. Foarte periculoasă pentru aeroplane e adăugarea de benzine grele la benzina uşoară anume făcută pentru sburat.

Altă pildă e următoarea. In galvanometrele obişnuite se mişcă acul magnetic şi stă pe loc ca­ drul înfăşurat cu sârmă prin care trece curentul electric. In galvanometrul Deprez—d'Arsonval, toc­ mai din contră, magnetul e fix şi se mişcă numai cadrul cu sârma prin care trece curentul electric.

Deaceea, galvanometrul Deprez—d’Arsonval se mai numeşte şi galvanometru ou cadrul mobil.

Automobil cu aer lichid.

Şi tot aşa, trecând dela potcovar la ferar şi căruţaş, aerul lichid vrea să-facă o căruţă care să meargă cu frig, în loc de foc, cum merg toate ma­ şinile până azi. Şi are dreptate. Am spus de atâtea ori că nu putem ţine aer lichid în vase închise, oricât de groase şi oricât de strâns ar fi astupate. îndată ce aerul lichid se încălzeşte dela aerul dinafară, «1 apasă ou atâta putere încât sparge tot şi face ţăndări tot. Dar, după cum benzina, petrolul şi tot felul de materiale, care fac explozii, au fost

96

înhămate la automobile, tot aşa de bine ar putea fi înhămat şi aerul lichid şi pus să împingă pis­ toanele din cilindrii motoarelor. Şi ce bune ar fi, căruţele fără foc, fără fum, fără miros urât! Dar, bucuria e în mâna stângă, spune Georges Claiide.

După socotelile făcute de el un kilogram de aerlichid ar da numai a zecea parte din puterea pe care o dă un litru de petrol, fără multă,trudă din partea noastră. Afacerea ar fi cu adevărat strălucită atunci când preţul aerului lichid ar fi a zecea parte din acela al petrolului şi a cincea parte din preţul cărbunelui. Până atunci, spune Georges Clau.de, va mai curge multă apă murdară sub Pont-Neiif din Paris. Totuşi, se spurie că a umblat odată, pe străzile Londrei, o trăsură mâ­ nată cu aer lichid. Nici o minune, spune mai departe GeorgeS Claude, această trăsură căuta ca­ pital şi împlinea rolul acestuia... de a circula.

Oricum, ca fabricant de aer lichid, spune tot el, sunt dator să tămâiez eu cădelniţa întrebuinţă­ rile aerului lichid. Dar lăsând gluma la o parte, aerul lichid poate fi întrebuinţat cu mult folos la motoarele din minele de cărbuni ori din submarine, iunde ar drege aerul stricat şi ar răcori pe Jucrătorii care muncesc în căldură de iad.

S’au mai gândit unii să mărească puterea ex­ plozivă a motoarelor, amestecând aburii de ben­ zină cu oxigen curat. Folosul ar fi mare, dar .deo­ camdată cheltuiala ar fi şi mai mare.

97

■^■erul lichid fabricant de azot.

\l

* *

>

Mai spun « am mai spus şi oe ai '.învăţat încă din clasele primare, iubite cetitor, că aerul e făcut din - oxigen şi azot şi anume din o cincime oxigen şi patru cincimi azot. Aerul lichid are şi el aeeiaş compoziţie ca aerul din atmosferă, Când o . aer'u* ttchld se evaporă, adesea în ciuda aerul ^ S^u’ tnuiSe face idin nou şi deadreptul din conT°S CU comPozitia amintită. Se dovedeşte, la drept vorbtd ZOtUl ^ dirltâi' C' inspiraţie din ' SP™e ° feridtă partea Iui. Evaporând, în condiţii anumite, aeru] lichid obţinem, din cauza aceasta, un lichid nr^o o ma^ b°£Jat în oxigen şi. mai sărac în azot.

P P o sută de pagini din cartea Air Liquide a Cl<mds sunt ™plute cu amănunte teoretice şi practice privitoare Ja disti]area şl rectificarea aerului lichid, aşa ca să se scoată din e şi azo curat pe lângă oxigen curat. Mult azot e întrebuinţat azi în industrie la fabricarea dana,tudel de calciu şi a amoniacului sintetic, în canti­ tăţi de milioane de kilograme pe an. 0 mare parte din acest azot e scos din aerul lichid Din amoniac se fabrică azi mult acid azotic şi cu el mult praf de puşcă cu fum şi mai ales fără fum1.

Cu danamida de calciu se îngraşă pământul de arat şi semănat şi se mai fabrică din ea şi amoniac şi prin urmare add azotic. înţelegi lesne, cetitorule, ce însemnătate mare are pentru industria chimică aerul lichid, chiar şi numai prin azotul din ei.

98

Aerul lichid spărgător de stânci. îndată ce a reuşit să fabrioe aer lichid, Lindc s’a gândit la întrebuinţările lui în industrie şi in rândul întâi, la întrebuinţarea lui ca exploziv.

In 1899 a şi fost întrebuinţat aerul lichid la stră­ pungerea Simplonului. Cartuşele ou aer lichid erau făcute din rumegătură de lemn muiată cu aer lichid. Aceste cartuşe dădeau de multe ori greş şi produceau întotdeauna oxid de carbon, două neajunsuri foarte mari. Răul venea de acolo că aerul lichid nu avea destul oxigen ca să transforme căr­ bunele în bioxid de carbon. In 1911, Oeorgcs .

Claude întrebuinţează cel dintâi negrul de fum îmbibat ou oxigen lichid, Ia fabricarea cartuşelor explozive. Aceste cartuşe sunt făcute din săculeţe de pânză umplute cu negru de fum, mai mult sau mai puţin îndesat şi ţinute timp de cinci minute in oxigen lichid în momentul întrebuinţării lor.

Un kilogram din acest exploziv produce două mii de calorii, faţă de 1600 cât produce dinamita-gumă şi 600 cât dă praful de puşcă ne'gru. Amestecând negru de fum cu puţină naftalină, puterea de sfă­ râmare a explozivului se face şi mai mare. In Lorena, la exploatarea mineralelor de fer se micşorează din contră puterea explozivă, amestecând negru de fum cu puţin Kieselguhr. Aprinderea car­ tuşelor cu oxigen lichid scântei electrice şi cu fitil Bickford. Siguranţa"" cestor cartuşe e neasemuit de mare, atât înainte de

99

a fi fost muiate în oxigen lichid, cât şi atunci când n'au luat foc din greşală, fiindcă după un oeas oel mult au pierdut tot oxigenul lor. Se poate fa­ brica astfel, spune Gsorges Claude, o gamă în­ treagă de explozive de toate puterile, pentru toate nevoile, foarte uşor de întrebuinţat şi foarte eco­ nomice.

La noi scoaterea aurului din mine ar costa numai pe jumătate din ce costă astăzi, dacă s'ar întrebuinţa cartuşele cu oxigen lichid. Statul are însă monopolul explozivelor şi nici nu se gân­ deşte să vie în ajutorul industriei miniere. Să dea Dumnezeu să mă înşel.

Aerul lichid în războiul cel mare.

Dau cuvântul domnului Georges Ctauds şi tra­ duc vorbă cu vorbă cele tipărite de el, în 1926, în cartea Air liquide, pagina 266.

Reuşita acestor încercări părea să fie un semn bun pantru această întrebuinţare nouă a aerului lichid. Tocmai atunci începu şi războiul.

In timpuri normale nici un pinten n’ar fi preţuit mai mult. I-a fost în schimb îngroparea. Nu voi pomeni ajd împrejurările de plâns în care a început războiul, neprevederea noastră uluitoare, soldaţii noştri fără arme, fabricile noastre de praf de puşcă închise tocmai în ajunul mobiliză-

100

rei, sub cuvântul spăimântător că magaziile noas­ tre erau pline. Şi îndată după aceia, năvălirea...

In sărăcia groaznică de explozive am crezut, dom­ nul dlArsonval şi eu, că explozivul pe care îi studiam tocmai atunci, avea să facă minuni. Am avut amândoi bucuria să credem că vom fi de folos. Existau instalaţii. Ele ne puteau îngădui să fabricăm repede în cantităţi uriaşe acest explo­ ziv, cu care am fi putut umple bombe de avion de o putere îngrozitoare.

Experienţele făcute în grabă dovediră aceasta.

Era făcută şi bomba către mijlocul lui Septembrie 1914 şi care nu şi-a găsit pereche decât în 1918.

Când s’a ştiut către sfârşitul războiului efectul moral teribil al acestei arme, când te gândeşti că puteau să cadă asemenea bombe în zilele glorioase ale Marnei peste trupele hărţuite ale lui von Ktock, te cutremuri de obstrucţia criminală, care a zdrobit toate sforţările noastre... Am povestit aiurea aeeste amănunte sfâşietoare şi nu mai vorbesc din nou despre ele. In vremea aceea de cealaltă parte a hotarelor se lucra din răsputeri şi cu toate că fuseserăm noi înaintaşii, oxigenul lichid a adus numai Nemţilor foloase nemărginite.

Dar, mă vei întreba cetitorule, cine e Claude ăsta, care îşi permite să scrie astfel de obrăznicii la adresa Franţei.

Mai întâi, îţi răspund eu, nu arunca astfel de cuvinte nesocotite unuia din cei mai mari învă-

*

101

taţi, din cei mai mari inventatori, din cei mai buni organizatori, care a muncit ca puţin alţii la înăl­ ţarea Franţei în pace şi războiu. Dacă vrei să ştii cine este domnul Georges Claude atunci ci­ teşte.

Ce a scris generalul Petain, azi mareşal de Franţa, despre Georges Claude.’

Domnul Georges Claude, locotenent de rezervă în serviciul aeronautic, a fost numit în ordinul Legiunei de onoare cu gradul de cavaler. întru­ neşte la calităţile distinse de om de şiinţă, o acti­ vitate, o energie şi un curaj fără pereche. A mun­ cit din greu atât pentru fabricarea proectilelor, cât şi pentru aruncarea lor, luând parte el însuşi la toate operaţiile de bombardare asupra duşmanului şi dând tuturor pilda cea mai bună de devotament şi sânge rece'.

La cele scrise de mareşalul Petain, adaug cele ce urmează dintr’un raport ştiinţific pe baza că­ ruia La societe d’encouragement pour. Vindustrie naţionale din Paris, a acordat lui Georges Claude medalia de aur Anip'ere.

Cât a ţinut războiul, Georges Claude a făcut •93 de sboruri şi 18 bombardări.

Spicuesc din acest raport amănuntele privitoare la una din aceste bombardări. Cu iun aparat in­ ventat de el, Georges Claude putea determina precis unde cădeau ghiulelele franceze şi de unde

102

veneau cele nemţeşti. Acest aparat îi arăta în_ tr’una că la depărtarea de 3700 m. se găsea o baterie duşmană. Toţi observatorii trimişi în cău­ tarea acestei baterii se întorceau cu buzele umflate, neputând s’o găsească. Atunci domnul Ge0r. ges Claude s’a urcat in avion luând o lunetă ou oputere măritoare mare, pe care a aşezat-o pa un colac făcut dintr'o cameră de aer dela o bici­ cletă. Acest sistem de amorţit sguduiturile lunete­ lor a fost adoptat în urmă de multe aeroplane. La depărtarea arătată de aparatul său, a găsit o pădurice în care, cu luneta, a putut zări două tunuri nemţeşti de 130, asounse cu mult meşteşug.

I-a fost destul atunci să arunce trei bombe cu aer lichid. Din ceasul acela fiara nemţească n’a mai urlat.

Aerul lichid în medicină şi în aviaţie. întrebuinţarea oxigenului curat la respirare e cunoscută de mult. Păcat numai că de multe ori se dă bolnavului oxigen prea târziu, aproape când nu ma|i e nimic de făcut. Deaceea lumea) crede mai de grabă, că atunci când dai unui bolnav oxi­ gen, poţi chema şi preotul ca sâ-1 mărturisească Şi împărtăşească. Şi nu e drept. In cazul când plămânii sunt slăbiţi, dintr'o cauză sau alta, ei nu Pot da sângelui tot oxigenul trebuincios din aerul puţin pe care-1 sug. In schimb inspirând oxigen curat sângele găseşte cteace îi trebue. Şi mai este

103

ceva. Oxigenul curat poate arde mai repede otră­ vurile din sânge. S’a arătat prin experienţe că bieţii cobai pot trăi într’un amestec de oxigen cu urme de acid cianhidric, care urme de otravă i-ar omorî fără oxigen. In schimb aerul lichid n’ar fi bun, fiindcă întâi iesC din el azotul, care ar omorî pe cel care îl respiră aşa că oxigenul n’ar mai avea cum să-I mai scape.

Dar, şi mai mult decât la boală, oxigenul lichid e bun în cazurile de salvare a lucrătorilor din mine şi de gaze otrăvitoare. Georges Claude des­ crie un aparat de metal cam de 1 litru, umplut cu iasbest sau lână de sticlă, aşa ca oxigenul lichid să fie oarecum înţepenit. Lucrătorul poate face astfel tot felul de mişcări fără ca oxigenul lichid să curgă din aparat. Acest aparat învelit cu un material rău conducător de căldură, e pus intr'o cutie de metal foarte solidă. Lucrătorul poate avea astfel oxigen curat timp de două ceasuri şi ju­ mătate. Trebue să mai spun că oxigenul gazos nu intră deadreptul în masca de salvare, ci e adunat mai întâi într’tm sac de cauciuc de vreo patru litri, vârît şi el intr'o cutie de metal. Sistemul întreg e strâns legat pe spinarea purtătorului.

Tot oxigenul lichid a fost găsit ca mijlocul cel mai bun, pentru salvarea aviatorilor care ating înălţimi mari.

Dacă, de piidă, spune Claude, aviatorul ajunge la înălţimi unde apăsarea atmosferică e (numai a cinoea parte din cea obişnuită, atunci res-

104

pirând oxigen curat sub această presiune redusă s’ar găsi în aceleaşi conditiuni în care respiră oxi­ gen din aer la suprafaţa mării.

Nemţii au reuşit cei dintâi să facă aparate bune şi uşoare cu doi pereţi metalici şi fără aer între ei, care sunt astăzi întrebuinţate peste tot.

Aerul lichid comoară de gaze nobile.

Tatăl nostru cel de pe pământ, carele ne-a dat nouă chimiştilor pâinea noastră cea de toate zilele, Antoine Laurent Lavoisier, a dovedit cel Idintâi că aerul e un amestec din oxigen şi azot.

O mie de ani şi mai bine crezuse lumea greşit că aerul era un corp simplu. O sută şi mai bine de ani după Lavoisier, lumea a crezut greşit că aerul cuprinde numai oxigen şi azot şi niciun alt corp simplu. Doamne fereşte să fi spus vreun elev la examenul de chimie că aerul mai cuprinde şi alte corpuri simple. Ar fi căzut la examen, ba de l’ar fi ascultat cutare profesor ar fi căzut pentru mai mulţi ani lâ rând. In 1895 un mare fi­ zician englez, atât de mare încât a fost făcut /ord, adică lord Rayleigh a descoperit cu ajutorul unui chimist mare Sir William Ramsay un corp simplu nqu în aerul atmosferic pe care l-au numit Argon.

In urmă. ca să se adeverească vorba că pofta vine mâncând, Sir William Ramsay singur a mai des­ coperit alte patru corpuri simple noi în aer, pe care le-a numit: heliu, neon, hripion, xenon. Aceste cinci elemente nu formează nici o combinaţie

i

105

chimică cu niciun alt clement. Prin asemănare cu metalele nobile ca aurul şi platinai, care nu for­ mează combinaţii, aceste cinci corpuri simple au fost numite gaze nobile. Francezii le numesc gaze rare. Fiindcă nu formează combinaţiuni, zicem că ele nu au valenţă chimică şi le mai numim zerovalente. Mă gândesc să scriu odată o cărticică la fel cu cea de fată despre aceste gaze nobile şi însemnătatea lor.

Aerul lichid este o comoară de gaze nobile.

După distilarea aerului lichid în azot şi oxigen, aceste gaze nobile rămân adunate în rămăşiţe la sfârşit ds tot. Georges Claude s’a gândit să pre­ pare industrial aceste gaze nobile, deoarece avea ocazie să distile, cantităţi uriaşe de aer lichid.

Heliul şi neonul i-au împlinit dorinţa încă din 1908, fără să se fi rugat prea mult de ele. Abia în 1916 a reuşit să prepare şi argon industrial.

Nici până a tipărit cartea în 1926 n’a putut duce la capăt prepararea celor două gaze grele kriptonul şi xenonul, chiar cu ajutorul specialistului Lepape.

Atâta deocamdată.

Aerul lichid în România.

Domnul inginer Jeăn Schapira, proprietarul fabrioei „Oxigenul” din strada Laborator No. 49, a avut bunătatea să-mi dea amănuntele care ur­ mează cu privire la fabrioele de aer lichid din Ro­ mânia.

Avem în tară şaisprezece fabrici de aer lichid care ar putea produce trei milioane kilograme de

f

106

aer lichid pe an, dar care produc numai un milion de kilograme pe an, adică numai atâta cât e ne­ voie pentru acoperirea cererilor de oxigen.

In Bucureşti sunt patru fabrici şi anume: „Oxigenul”, strada Laborator No. 49, cu 40 metri cubi oxigen gazos pe oră; Oxigenul industrial, stra­ da Găitănari No. 29, cu 30 metri cubi; societatea Ing, P. Antonescu & Co., strada Verzişori No. 74r cu 25 metri cubi şi societatea anonimă Fabrica de oxigen cu 15 metri cubi pe oră.

In Ploeşti sunt tot patru fabrici şi anume: fabrica „Sfinx”, societate anonimă cu 40 metri cubi oxigen gazos pe oră; Aerogenul cu 30 metri cubi; fabrica Ing. Andrei Stanicei cu 30 metri cubi şi fabrica Teodorescu cu 30 metri cubi pe oră.

In Galaţi este numai Prima fabrică de oxigen cu 30 metri cubi pe oră.

In Târgovişte este întreprinderea NiculescuCiufu cu 30 metri cubi pe oră.

In Cernăuţieste fabrica L. Mohrbach cu cinci metri cubi pe oră.

In Braşov este fabrica Ing. Andrei Stanicei ou 15 metri cubi pe oră.

In Feldioara este fabrica Dr. Ştefani cu 10 metri cubi pe oră; In Oradia Mare este fabrica Reick & Nowakr cu 15 metri cubi pe oră.

In Arad este Prima fabrică 'de oxigen şi alte gaze, societate anonimă cu 30 metri cubi pe oră.

In Timişoara e fabrica Ing. Hross.u cu 5 me­ tri cubi pe oră.

/

IMNURI ŞI ICOANE Mărire vouă...

Sfinţi ai Ştiinţei, mărire vouă. Ca şi sfinţii Bisericii, aţi pătimit şi v’aţi jertfit viaţa pentru binele omenirei. Ca şi sfinţii din calendar ar trebui să aveţi şi voi zilele in care să fiţi po­ meniţi, unul câte unul. Ar fi singura răsplată cu oare omenirea şi-ar ispăşi păcatul cel mare, de a-şi aduce aminte de voi atât de puţin.

Mă închin cu smerenie, în rândurile de faţă, la icoanele de strălucitoare frumuseţe ale câtorva din oamenii de ştiinţă, care au muncit din greu ea să avem noi azi milioane de kilograme de aer lichid.

Michael Faraday.

In mijlocul catapetesmei sfinte, îmi apare icoa­ na blândului, milostivului şi iubitorului de Dum­ nezeu Michael Faraday. Era fecior de potcovar.

A fost ucenic Ia o legătorie de cărţi din Londra, a fost laborant al lui Sir Humphry Davy, cel

108

oare a descoperit arcul voltaic şi a făcut alte zeci de descoperiri, a fost urmaş al acestuia la ca­ tedra lui şi ajuns apoi,prin muncă fără preget şi

Fig. 20. — Michael Faraday.

După Bugge, Das Buch der grossen Chemiker. Berlin.

prin geniu fără seamă, podoabă între podoabele ştiinţei, din toată lumea şi din toate vremurile.

Ete vrei să vorbeşti despre Anglia spune-i ţara lui

L

109

Faraday şi te va înţelege oricine. De avem azi lumină electrică, tramwai electric, telegraf şi te-* lefon eu sârmă ori fără sârmă, lui Faraday îi datorim totul, fiindcă toate minunile acestea, atât de necrezut, se înşiră ca mărgăritarele de mare preţ pe curenţii de inducţie descoperiţi de Fara­ day, acum o sută şi doi ani.

Tot Faraday e acela, care a făcut cel dintâi pas pe drumul lung, de o sută de ani aproape, şi care a dus la fabricarea aerului lichid. Eră acum o sută zece ani în laboratorul lui Davy, ca ajutor al acestuia, când a lichefăcut pentru ■ în­ tâia oară clorul. Pusese într’un tub de sticlă în­ doit în formă de V întors, şi numit de atunci tubul lui Faraday, cristale de ■ liid'rat de clor.

Tocmai încălzea capătul cu cristale şi răcea pe celălalt, când veni în laborator doctorul Paris, un prieten al lui Davy. Clorul începuse a sedicheface pentru întâia oară în lume, prin voinţa unui om şi se aduna ca nişte pete uleioase în capătul răcit. Doctorul Paris îi spuse atunci lui Faraday nişte cuvinte grele, crezând că acele pete erau de pe mâna chimistului care n’ar fi lucrat tocmai curat. Faraday a tăcut şi a îndurat această mo­ jicie, cum a îndurat zeci de mojicii dela nevasta lui Davy, dar a doua zi a scris celui încrezut numai acest rând: Află că picăturile uleioase de ieri 'erau de clor lichid. Rând pe rând, a mai lichefăcut Faraday hidrogenai sulfurat, bioxidul de sulf, protoxidul de azot, cianogenul şi bio-

110

.

xidul de carbon. Uneori i se spărgeau tuburile de sticlă, îl răneau la faţă şi chiar la ochi. Faraday nu era însă omul care să se sperie de atât şi n’ar fi ajuns ce -a fost, dacă s'ar fi dat înapoi la cel dintâi neajuns. Dar, oricât a fost de mare, n'a putut licheface aerul. Deaceea am şi asemuit eu aerul lichid cu un erou învins în luptă cu ştiinţa, dar învins numai după ce zeci de ani s’a războit cu cei mai mari învăţaţi şi zeci de ani dearândul a fost biruitor.

Faraday s'a născut la Ncwington lângă Lon­ dra, la 22 Septembrie 1791 şi a murit la Hamjilon Court la 25 August 1867. Pe cât a fost de mare, • pe atât a trăit de simplu. N’a voit să primească titlul de boerie Sir şi a fugit de toate deşertă­ ciunile. I-a plăcut, în schimb, să facă predici la biserică, în fiecare Duminică. Ii plăcea să spuie, că atunci când deschide uşa altarului, el închide uşa laboratorului. A făcut lecţii pe înţelesul tu­ turor, pentru luminarea celor dornici de învăţătură. E vestită şi azi cărticica lui: Povestea unei lumânări.

Louis Paul Cailletefc.

A doua icoană la care mă opresc, iubite ce­ titor, e aceea a lui Louis Paul Cailletet. A fost şi el fecigr de ferar, dar de ferar bogat ale cărui fabrici le-a condus el, după ce a terminat şcoala de mine din Paris. In vremea aceea a făcut

1

111

Cailletet multe cercetări însemnate, cu privire la cuptoarele înalte, la fabricarea tuciului, ferului şi oţelului, la arderea gazelor şi la însuşirea meta­ lelor de a fi poroase. Pe vremea lui rămăseseră şase gaze nelichefăoute şi numite, cum am spus, gaze permanente: hidrogen, oxigen, azot, bio­ xid de azot, oxid de carbon şi metan. Rând pe rând, le-a lichefăout pe toate, întrebuinţând cel dintâi răcirea produsă prin destinderea gazelor înghesuite. Cea dintâi comunicare la Academia de ştiinţe din Paris a fost făcută, cum am spus, la 24 Decembrie 1877. Ca de atâtea ori în is­ toria ştiinţei, întâmplarea a pus şi pe Cailletet pe drumul cel bun. Inghesuise un gaz la câteva sute de atmosfere şi gazul tot nu se lichefăcuse.

Deodată sare un astupuş dela presa hidraulică.

Supărarea i-ar fi fost mare, dacă acest neajuns nu ar fi avut o urmare cu totul neaşteptată. Ga­ zul înghesuit se făcuse ceaţă. Cum şi ce fel, nimeni nu putea pricepe deocamdată. A crezut la început Cailletet, că acel gaz n'ar fi fost uscat destul de bine şi deaceea umezeala din el s’a Tăcut ceaţă nTtub. A făcut a doua oară experienţa ou gaz perfect uscat şi oricât l-a înghesuit ceaţa nu s’a mai ivit. Când a scos însă de bună voe astupuşul, îndată s’a ivit şi ceaţa. Se întâmplase minunea minunilor. Prin scoaterea astupuşului ţâş­ nea apă din presa hidraulică. Ţâşnind apa în afară, gazul înghesuit se destindea şi prin des­ tindere se răcea, aşa cum am arătat la pagina 65.

T 112

Răcirea era destul de mare ca să producă o ceaţă, dar nu era de ajuns ca să facă o picătură de lichid.

Dar şi Cailletet nu a fost omul care să se oprească la jumătatea drumului. S'a folosit atunci cu multă socoteală de destinderea gazelor şi a ajuns astfel să lichefacă toate- gazele permanente.

Cu etilena lichidă, a făcut metan lichid şi cu ajutorul acestuia oxigen lichid.

Louis Paul Cailletet s'a născut la Chătillon- ' sur-Seine (Câte d’Or) în Septembrie 1832 şi a murit la 5 Ianuarie 1913 la Paris.

Academia de ştiinţe din Paris i-a dat în 1883 premiul Lacaze şi l-a ales membru liber în 1884.

A fost membru şi preşedinte al aero-clubului din Paris şi a inventat un aeroplan cu care Schifjer s’a urcat până la 10.000 metri.

Raoul Pictet.

A treia icoană e Boeeja a lui Raoul Pictet. Spre deosebire de ceilalţi doi învăţaţi, el făcea parte dintr o familie boerească din Geneva, unde s’a născut la 1842 şi unde a fost profesor de fizică la Universitate. Acolo a făcut el vestitele lui ex­ perienţe, cam în aceiaş vreme cu Cailletet, dar în chip cu totul deosebit. Raoul Pictet a izbutit astfel să lichefacă şi chiar să solidifice hidrogenul şi celelalte gaze. Pe vremea aceea se credea că hidrogenul solid trebue să aibă înfăţişarea de me-

.

113

«

tal, fiindcă întocmai ca un metal se duce la elec­ trodul negativ, atunci când curentul electric îl scoate dintr’o combinaţie de a lui. Vrabia mălai visează şi flămândul codrii de pâine, spune Ro­ mânul. Raoul Pictet auzea, a spus şi a scris el, zăngănit de băncuţe de argint, când picăturile de hidrogen lichid cădeau din aparat pe lespezile de piatră ale .laboratorului. In realitate, hidrogenul lichid e întocmai ca oxigenul lichid, întocmai ca apa, după cum hidrogenul solid şi oxigenul solid sunt întocmai ca ghiaţa.

Raoul Pictet a publicat multe memorii origi­ nale cu privire la lichefacerea gazelor, la acetilenă, la carbura de calciu şi studii filozofice asu­ pra materialismului şi spiritualismului prin fizica experimentală. Acum treizeci şi şase de ani se strămutase în Berlin, unde se ocupa cu industria­ lizarea maşinilor de lichefăout gaze. Nemţii îl numeau fabricant de frig. L’am văzut şi eu în came şi oase, înalt, svelt, vioi ca un Francez oe era, la o conferinţă făcută la Uranici, vestitul Ateneu ştiinţific de acolo. Vorbea franţuzeşte, cu toate că vorbea Nemţilor, şi preamărea foloasele pe care le 'poate avea omenirea de pe urma frigului, la păstrarea şi transportul alimentelor. Atunci, a vorbit el, printre cei dintâi învăţaţi, despre frigoieraflie, adică lecuirea bolilor prin frig. Era vorba de aer răcit Ia o sută de grade sub zero în băi speciale şi în care trupul sau numai părţi din el, o mână, un picior, sufere numai dogoreala frigu-

114

lui fără atingere cu baia răcită. Cu toate că făcea negustorie, nu cred să fi câştigat de pe urma eiMi-a părut mai degrabă un învăţat romantic, cald, aprins şi visător ca Davy în Anglia, Clauds în Franţa şi Doctorul lstrati la noi, şi nici decum un învăţat clasic, rece, aspru gânditor ca un Berthelot, un Pasteur, un Petru Poni. învinşi şi învingători.

Nici Cailletet şi nici Pictet n’au putut fabrica aer lichid. Mai fericiţi decât Farâday, ei l’au putut înfrânge pentru scurtă vreme. întocmai ca Decebal după întâia bătaie mâncată dela Traian, aerul s’a răsculat din nou şi nimeni n’a putut pune piciorul în împărăţia lui. Omenirea avea să mai aştepte până la subjugarea deplină şi pentru totdeauna a aerului lichid. Fericiţii, care au câşti­ gat biruinţa cea mare şi care au înfipt steagul izbânzii pe cetatea aerului, au fost Hantpson în Anglia, Tripler în America, Linele în Germania şi Claude în Franţa. Lor le datorim putinţa de a fabrica azi milioane de kilograme de aer lichid, de a-1 putea întrebuinţa la bine şi la rău, Ia lipit şi la tăiat metale, mai uşor de cum am topi ceara, la îngrăşat glia,' care ne dă pâinea noastră cea de toate zilele, la scăpat oameni dela moarte, unul câte unul, cu oxigen gazos, spre a-i ucide eu sutele, prin explozive cu oxigen lichid, Ia străpuns stâncile spre a scoate aur> cărbuni şi fer, ori a ne face drum de fer prin ele.

1

115

Cari von Unde.

S'a născut, ca fecior de popă,Ia 11 Iunie 1842, în aoelaş an cu Pictet, la Beridorf în Oberfrankeii.

Era al treilea din nouă copii la părinţi. De mic, după cum spunea el, nu-i cam plăcea şcoala, dar îi plăcea nespus de mult să stea ziua întreagă în fabrici, să vadă maşinile uruind şi războaiele mecanice ţesând pânză. Deaceea nici n'a vrut să audă să se facă preot, cum ar fi voit tatăl său, gândul lui fiind de mic să ajungă inginer mare.

Dela 1861—1864 a urmat şcoala politechnică din Ziirich, unde a avut, între alţi profesori, pe marele fizician şi matematic Clausius, care a lucrat mult în teoria căldurei. R fost profesor de maşini la politechnică din Milnchen, zece ani, dela 1868— 1878. Preocuparea lui de căpetenie, în acest timp, a fost producerea de răcire cu ajutorul maşinilor de comprimat gaze. In 1879 a întemeiat societatea Linde pentru maşini de ghiaţă artificială din 1Viesbaden, în fruntea căreia a stat până la 1890.

In 1891 sîa reîntors la Munchen, la catedra pe care o părăsise, cu multă durere, spre a o ilustra şi mai departe prin cercetările lui originale.

In 1879 a fost boierit cu titlul de von. In 1922 a fost sărbătorit pentru 80 de ani de viaţă rodnică şi spornică. Maşina Linele împarte cu maşina lui Claude stăpânirea lumei în ce priveşte fabricarea aerului lichid.

116

Georges Claude.

Să fii om mare înseamnă să gândeşti cum n’a gândit nimeni până la tine şi cum au să gândească toti după tine. Să gândeşti şi să înfăptueşti. Gân­ ditul singur nu ajunge. Zi, după mine, oetitorule.

Să fii om mare înseamnă să gândeşti şi să înfăp­ tueşti ca nimeni până la tine şi cum au să gân­ dească toti după tine. Faraday, Cailletet, Pictet, Unde şi Claude sunt oameni mari, fiindcă au gândit şi au făptuit ca nimeni până la ei. Fara­ day este om de ştiinţă, mare printre cei mai mari, fiindcă a găsit adevăruri noi, nebănuite de ni­ meni şi de oare ne folosim cu tofii azi. El nu a tras foloase practice din descoperirile lui ştiinţi­ fice. Tot oameni de ştiinţă au fost Cailletet şi Pictet. In schimb Linde; a fost inginer, care a înjghebat maşini, în dare erau folosite adevărurile teoretice găsite de omul de ştiinţă.

Georges Claude, născut la Paris în 1870, este în aoelaş timp şi om de ştiinţă, care a găsit ade­ văruri noi, şi inginer care construeşte maşini, şi organizator şi inventator. Cu un cuvânt Georges Claude a gândit şi a înfăptuit. Maşina Iui Claude pentru fabricat aer lichid a fost introdusă în Ita­ lia, Anglia, Siatele-Unite, Canada, Japonia. Uzina americană a costat singură zece milioane de do­ lari, de cei buni, bine înţeles. Maşinile Iui Claude din Boulogne au produs în timpul războiului 25.000 metri cubi oxigen pe zi, iar producerea

117

anuală în toată Franţa era de şase milioane metri cubi pe an. Pentru explozivele de tot felul, fa­ bricate în Franţa, aerul lichid a dat 500.000 metri cubi azot, pe zi. In toată lumea, aparatele Claude fabricau în vremea războiului un milion de metri cubi azot pe zi. Ce zici, cetitorule? A înfăptuit Georges Claude, n’a glumit. Tot uzinele Claude au fabricat pentru războiu două mii tone de clor, două mii tone sodă caustică, 400.000 metri cubi hi­ drogen pentru aerostaţie. Uzina din Montereau prin procedee proprii producea şapte tone de dinitrofenol pe zi. Pentru luminatul automobilelor, pentru lipirea autogenă şi pentru tăierea cu flacără oxiacetilenică, s’au fabricat pe an 500.000 metri cubi de aoetilenă dizolvată în acetonă, după pro­ cedeul Claude.

Am vorbit Ia timp despre explozivele cu oxi­ gen lichid. La 23 Septembrie 1915, cincisprezece zile după bătălia dela Marna, au fost aruncate pentru întâia oară asupra duşmanului bombe cu aer lichid. Puterea acestor ghiulele era atât de mare încât pământul părea netezit cu un tăvălug opt metri în jurul locului unde cădea bomba, iar sârma ghimpată era smulsă cu ţăruşi cu tot.

Georges Claude a mai născocit atunci un tun cu viscozitate în stare să arunce cu cea mai mare precizie ghiulelele în formă de ace lungi de 1,80 metri şi cu diametrul numai de 18 centimetri.

Aceste ghiulele umplute cu 80 kilograme explozive obişnuite intrau câţiva metri în pământ şi când

118

explodau făceau câte o pâlnie de şapte metri în diametru.

Am luat aceste amănunte din raportul pre­ zentat la „Societe d'Encouragement pour Vlndus trie naţionale” de către Charles Fery şi prin care s’a acordat lui Georges Claude}m 1918, me­ dalia de aur Ampere.

Activitatea Iui Georgest Claude nu s’a oprit aici.

In 1917 Georges Claude a realizat sinteza amo­ niacului din azot şi hidrogen, care înseamnă ea însăşi una din cele mai mari descoperiri făcute în chimia industrială. Din rămăşiţele dela distilarea «aerului lichid, Georges Claude a izbutit să scoată argon industrial, întrebuinţat în lămpile cu in­ candescentă, numite jumătate-watt. In 1910 a întrebuinţat neonul în tuburi scânteetoare, ca de­ tector, la măsurat lungimea de undă, în telegrafia fără sârmă şi ca indicator al curenţilor alterna­ tivi. In timpul din urmă, Georges Claude a făcut cercetări însemnate şi a avut rezultate, mai mult decât mulţumitoare, în ce priveşte întrebuinţarea căidurei adunată în apa de mare.

Mâine, lumea va trage foloase uriaşe de pe urma căidurei, din mările tropicale. Ţinuturi întinse, care sunt astăzi aproape pustii, vor înflori ca în poveşti prin puterea mişcătoare scoasă de Georges Claude din apa de mare. Această putere nebănuită va produce electricitate, lumină, industrii uriaşe, va uda şi îngrăşa pământul pustiu de azi

119

şi va face să răsară pe ele oraşe mari, cu civilizaţie strălucită.

Nu pot încheia acest imn de slavă, prea slab pentru meritele lui Georges Claude, fără a po­ meni de activitatea lui de scriitor neîntrecut. Car­ tea sa „Văectricite â la porţie de tont le rnonde,> a fost tipărită până în 1920 în patruzeci de ediţii de o mie de exemplare una. Ea a fost tra­ dusă până în 1920 în limbile, italiană, spaniolă şi germană. E o comoară de învăţături privitoare la întrebuinţările electricităţii şi comoară de glume, care scapără în fiecare pagină. De cealaltă carte, Aerul lichid, am vorbit într’una. Amândouă nu trebuie să lipsească din biblioteca aceluia care doreşte să citească, fără să obosească şi cu cel mai mare folos, cărţi de ştiinţă în limba franceză.

Nu pot să uit revista VEtincelle electrique, pe care Georges Claude o publica acum patruzeci de ani la Paris, pe care eu o citeam pe afund cu ne­ saţ la Berlin,şi care a sădit în sufletul meu ad­ miraţia sinceră pentru el, admiraţie pe care i-am păstrat-o crescută mereu până în ziua de azi.

Francezii obişnuesc să spuie despre oamenii lor mari, că au binemeritat dela Patrie.

Cu gândul şi cu fapta, cu mintea şi cu sufle­ tul, în pace şi în războiu, pe pământ şi în aer, Georges Claude a binemeritat dela ştiinţa de azi, dela omenirea întreagă şi dela Patria sa scumpă, pe care o ilustrează cu meritele sale.

120

Jacques Arsene d’Arsonval.

S’a născut, la 8 Iunie 1851 în La Borie din Hanţe-Vierme (Franţa) şi a fost sărbătorit la 27 Mai trecut, pentru 82 de ani de viată şi 60

Fig. 21. — Jacques Arsdne d’Arsonval.

După L'lllustration Nr. 4707 din 20 Mai 1933.

<le ani de muncă ştiinţifică. A pomeni de această sărbătoare şi a spune că a fost de fată

121

la ca preşedintele R-epublioei şi tot ce Franţa are de seamă, înseamnă a arăta că dlArsonval este unul din -cei mai mari oameni de ştiinţă, pe care-i are Franţa şi omenirea de azi. A fost îndrumă­ torul lui Georges Claude şi sprijinitorul lui. Deaceea, atunci când Georges Claude a fost distins eu un premiu bănesc, a dat jumătate din el pen­ tru laboratorul lui d’Arsonval „căruia îi datoresc tot, tot, tot”.

După cum n’am cercetat cu deamănuntul activi­ tatea uriaşă a lui Faraday şi aceea a celorlalţi învăţaţi şi m’am mărginit numai la lucrările lor privitoare la lichefacerea gazelor şi mai ales la aerul lichid, tot aşa nu mă încum-etez să anali­ zez opera -uriaşă a marelui fiziologist, biologist, medic, fizician, inventator şi industriaş dela College de France. Pentru a face ştiinţă bună, se eer măsurători bune şi pentru aceasta trebuiesc aparate bune.. Deaceea dlArsonval a inventat pe deantr-eguî, ori a perfecţionat, o puzderie de apa­ rate de fizică şi mai ales de electricitate, care sunt astăzi întrebuinţate pretutindeni şi care dovedesc pe inventatorul ingenios.

In legătură cu aerul lichid, după cum am spus, d’Arsonval a introdus pentru întâia oară vasele făcute din doi pereţi şi golite cu totul de aer. împreună cu Claude, a studiat cu deamănuntul explozivele cu oxigen lichid.

A făcut multe cercetări de chimie şi biologie Ia temperaturi joase.

d

122

Pe când i se făcea urarea de a fi sărbătorit şi pentru o sută de ani, domnul d’Arsonval se gândea la gluma Papei Leon XIII, care la o urare la fel a. spus: ,,Dece să impuneţi o margine bunătătei lui Dumnezeu”. Spre a nu ne spune şi nouă la fel, îi urăm să trăiască ani mulli, câţi o vrea Dumnezeu, dar să-i trăiască bine şi în piină sănătate.

Sir James Dewar.

■

S’a născut în 1842, în aoeiaş an cu Pictet şi IJnde, la Kincardine şi a murit în 1923. A fost şi el un mare om de ştiinţă, care a gândit şi a înfăptuit mult. Dovadă boieria, Sir, la care în Anglia e înălţat foarte greu un om de ştiinţă. Jn ^1877, a fost numit profesor de chimie la Royal Institution din Londra, unde împreună cu Abel a descoperit în 1888 explozivul cordita. încet, în­ cet, a tot trecut din chimie în fizică aşa cum se întâmplă multor învăţaţi, care urmăresc o pro­ blemă din aproape în aproape. Ooupându-se cu studiul gazelor, a ajuns în 1891 să lichefacă oxi­ genul, în 1898 să lichefacă hidrogenul şi în 1900 să-l solidifice. Cu maşina lui Dewar se poate fabrica astăzi hidrogen lichid, aşa cum se fa­ brică oxigen lichid. Amintesc că un litru de hi­ drogen lichid cântăreşte numai şaizeci grame, pe când un litru de apă cântăreşte o mie de grame.

123

In legătură cu aerul lichid, Dswar a făcut două descoperiri mari. K argintat vasele d’Arsonval şi în 1906 a făcut vase de metal cu doi pereţi şi cu cărbune de lemn, pentru absorbirea urmelor de gaz dintre ei.

Mărire Ţie...

Mărire Ţie, Doamne > Dumnezeul nostru, carele eşti în ceruri. Invrednicitu-m-ai să aştern pe hârtie gânduri curate culese din cărţile cu învăţături frumoaşa. Nu sunt vrednic să-Ţi arăt toată recunoş­ tinţa mea petru mare mila Ta faţă de robul Tău.

Indură-Te, Doamne Dumnezeul nostru, de poporul românesc. L’ai apărat veacuri triste întunecoase de valurile care voiau să-l înghită. I-ai ascultat lui fierbinte oare se înăllâ spre Tine, odaiTc! fumul gros ieşit din casele strămoşilor noştri aprinse de năvălitori.

Mărire Ţie, Doamne Dumnezeul nostru. flscultă şi ruga mea pornită din tot sufletul meu.

Luminează, Doamne, poporul românesc. Fă-1 Doamne să priceapă că numai prin ştiinţă şi numai prin credinţă, numai prin şcoală şi numai prin biserică, România Mare poate să ajungă Românie Tare.

Luminează, Doamne Dumnezeul nostru şi al strămoşilor noştri, minţile noastre de azi. Lumi-

j

124

nează pe Românii do azi cu lumina credinţei şi -a ştiinţei prea curate. Curăţă sufletele lor de păca­ tele spurcate ale plăcerilor murdare, în care îşi petrec zilele şi nopţile. Ceteşte Românul de azi, cu nesaţ, tot felul de cărţi de ruşine şi nici nu deschide măcar o carte de învăţături frumoase.

Avem Doamne, în Bucureşti locuri prea frumoase de petreceri şi desfrâu. Nu avem Doamne Casa ştiinţei, a, ştiinţei prea curate şi prea frumoase.

Nu avem în Bucureşti o casă mai arătoasă şi mai încăpătoare în care cei dornici de ştiinţă să vină ou sufletul curat să vadă minunile ştiinţei şi să plece cu sufletul înălţat.

Luminează, Doamne, pe cei mari dela noi ca să ridice neamul românesc prin ştiinţă prea curată.

Trăsneşte-1, Doamne, pe Aii -cel din povestea ara­ bă, tâlharul care trăieşte numai din prădăciuni.

Liberează, Doamne, din robia tâlharului pe Faima cea frumoasă, cea miloasă, care ştie să facă tot felul de minuni şi care, mai ales, vrea să \facă pe oameni mai buni, mai fericiţi prin cinste, prin muncă şi prin împlinirea datoriei.

Aşa să ne ajuţi, Doamne, Dumnezeul nostru.

Amin.

VRANC£a >

%

X

Cărţi de G. G. Longinescu 1. Cronici ştiinţifice, volumul 1. Librăria Naţională 190} (vândut). , Jr ~ î. Cronici ştiinţifice, volumul II. Cultura Naţională 1022. , 1TJ 3. Cronici ştiinţifice, volumul 111. Tipografia I. N. Copuzeanu, I911 ' 4. La Radio Bucureşti-d5 cuvântări. Tipografia I. N. Copuzeanu, I932 (10 5. Curs metodic de Chimic şi Mineralogie, in colaborare cu Dr. C. I. lstrati, pentru licee şi şe oii speciale, ediţia XIII a, 193/• Editura Na­ ţională S. Ciornei (2 volume 188 lei)• Ediţia XIV, lucrată din nou, sub tipar.

6. Analiza calitativă, curs predat la Facul­ tatea de Ştiinţe din Bucureşti. Tipografia I. N. Copuzeanu’ 1929 (Preţul 300 lei).

7. Analiza cantitativă, în colaborare cu Dr. G. P. Theo dor eseu, un volum. Eitografia Facul­ tăţii de Ştiinţe (Preţul 300 lei).

8. Curs de Chimie Neorganică, predat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, două vo­ lume, 2175 pagini, \'ediţia XVJIl-a. Litografia Facultăţii de Ştiinţe (Preţul i.joo lei).

9. Reforma învăţământului secundar, cu pri­ vire specială la Fizică şi Chimie. Tipografia „Bucovina“ /. E. Torouţiu 1931.

10. îndrumări metodice, pentru programele analitice de Fizică şi Chimie. Tipografia ^Bu­ covina” 1. E. Torouţiu 1932.

1=