Alte opere din literatura romana_i_m_rascu

------- — Vv~.

I

I. M. RAŞCU

ALTE OPERE DIN LITERATURA ROMÂNĂ

ALCĂTUIRI ŞI TĂLMĂCIRI: C. Conachi. — EPISTOLE: Gr. POEZII: V. Cârlova.

A I e x a n ci r e s c u. — NUVELE ISTORICE: C. Negru z zi. - ISTORIA ROMÂNILOR SUB MIHAI VODĂ VITEAZUL: N. Bălcescu. POEZII DE IUBIRE: M. E m i n e s c u. - ECOURI FRANCEZE ÎN OPERA LUI EMINESCU. — AMINTIRI DIN COPILĂRIE: I. Creangă.

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA CENTRALĂ BUCUREŞTI 1 0 3 8

L

I. M. RAŞCU

ALTE OPERE DIN LITERATURA ROMÂNĂ l

1

Quuu^ J

■

t

!

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA CENTRALĂ C. 4.204.

BUCUREŞTI 19 3 8

&l\R.oZML

oi MIE. $*■' ••

.•. :-‘'v

L

•*

> ■*-,

';; v.

lv.-‘

L

CÂTEVA LĂMURIRI Mare parte din. cercetările care urmează rezultă din activitatea „So­ cietăţii pentru studiul literaturii române*( a liceului „Oh. Şincai**; câteva din ele au fost chiar desvoltate la şedinţele acestei Societăţi.

De astă dală nu mai prezentăm, ca în trecut, şi contribuţii de ale şcolarilor. De comun acord cu cei care au luat iniţiativa publicării acestei cărţi, ne-am dat seama că ea trebue să fie cât mai folositoare cetitorilor ei, aşa încât — dată fiind şi scumpetea, mai accentuată astăzi, a tiparului — am renunţat la acea contribuţie, elevii — afară d-e lăudabile excepţii — nefiind la vârsta care să le dea putinţa unor cercetări subliniat personale.

Spaţiul nu ne-a îngăduit, aşa dar, să putem face loc eventualelor exerciţii, în vederea unei activităţi originale de mai târziu. Aceasta se va putea încerca din nou, atunci când. elevii îşi vor fi recăpătat dragostea de muncă, de studiu aplicat, serios şi statornic, care astăzi — în general vorbind — nu mai parc a fi la modă printre învăţăceii noştri.

Un profesor cu sufletul încă tânăr crede însă că prin activitatea sa stăruitoare, prin îndărătnicul său entuziasm pentru literatura noastră, va putea fi de folos acelora, a căror inimă mai este în stare să vibreze, atunci când se apleacă, plini de interes, asupra paginilor ce lămuresc fru­ museţi artistice şi mai crede de asemeni că va putea trezi, printre unii şco­ lari, energii astăzi adormite sau abătute, de preocupări străine, din făga­ şul unor înviorătoare drumuri.

Contribuţia subsemnatului nereducându-se, deci, în acest an, la „pri­ viri generale11 şi „completări**} a trebuit să dau subiectelor o mai largă, dacă nu o completă desvoltare, prezentându-le în cât mai multe şi va­ riate înfăţişări. Din această pricină redactarea luând proporţii, am foşti, silit să mă opresc, de astă dată, numai la o parte a cercetărilor ce-mi pro­ puseseră a trata în cartea de faţă, rămânând ca celelalte subiecte să fie desvoltate într’un al treilea şi ultim volum, care va fi să apară, nădăijduesc, peste vre-o 2—3 ani.

După cum am arătat mai sus, n!am urmărit să privesc subiectele din toate punctele dc vedere. Am cetii tot ce s’a sens asupra lor, dar n’arn găsit potrivit să reproduc prea des rezultatul cercetărilor altora, scopul meu nefiind de a alcătui un „precis** de cunoştinţe literare şi nici de a scuti pe cetitori de investigaţii personale şi de consultarea altor lucrări, unele din ele extrem de folositoare. Când. însă economia planului meu a

reclamat utilizarea unor ştiri, păreri sau contribuţii străine, am arătat totdeauna, lămurit, sursa. Nevoind să ’dau toate cunoştinţele de-a-gata, cred că lectura prealabilă a operelor analizate va fi de neapărat folos si va face astfel ca fiecare studiu să fie şi mai bine înţeles, iar elementele hn mai uşor însuşite. Tendinţa mea a fost ca, după o nouă cetire atentă a operei, să expun câteva aspecte ale ei, aşa cum ele mi-au apărut după acea lectură. In chipul acesta, contribuţiile de faţă la studiul literaturii noastre clasice se prezintă ca un fel de mici monografii, cărora fără îndoială (în asemenea cadru şi împrejurări) nu puteam să le dau o mai largă extindere.

Rostul lor e, pe alocuri, mai mult să sugereze posibilităţi nouă de adâncire a subiectelor şi nu să deprindă cu cercetarea necritică a scrierilor şi nici cu memorizarea pasivă de date, formule şi definiţii. Nu s’au notat decât idei şi caracteristici trebuitoare, pentru înţelegerea părţilor fru­ moase din operele analizate. Am urmării să fiu o. modestă călăuză a ce­ titorilor pe căile literaturii noastre, care par unora aride de la- distaaiţă; am vrut să indic una din metodele după care ar trebui cetiţi autorii noştri clasici, în ale căror scrieri se pot găsi, cu- bunăvoinţă, luminişuri atrăgă­ toare. „Sucez Vos pour cn trbuver. la substantifique moelle,>. Şi ca să fac acest studiu mai atrăgător, am căutat să variez planul expunerilor, neur­ mărind prezentarea operelor după un tipic monoton, ci aplicându-le cri­ teriul de analiză, care li se potrivea mai bine.

Am trecut astfel în revistă opt scrieri clasice româneşti şi când ele erau prea vaste, cum s’a întâmplat cu Eminescu, am ales aspecte anumite ale acestei opere — în cazul respectiv: unele elemente ale influenţei fran­ ceze şi poezia erotică.

După cum se poate uşor constata şi de astă dată, s’a dat o deosebită însemnătate scrierilor poetice ale clasicilor noştri. In 32 de opere din lite­ ratura română (Bucureşti, 1933)—a cărei continuare e lucrarea de faţă— din cifra indicată în titlu, 14 opere erau în versuri, iar în prezenta carte, din opt conferenţe, patru se ocupă cu- produceri poetice. In prefaţa lu­ crării mai sus citate, spuneam (p. 4—5): „... ne-am silit, îndeosebi, să atragem atenţia şcolarilor asupra unei părţi din operele literare, cam ne­ glijate în învăţământul nostru secundar: anume asupra artei scriitorilor, a formei operei lor, a stilului, a limbii şi mai ales a. frumuseţilor unor versuri sau imagini, adesea necunoscute majorităţii cetitorilor şi care pre­ zintă, cu toate acestea, efecte muzicale sau chiar de gândire, superioare acelora mereu- repetate şi banalizate de o admiraţie generală „necritică1 c.

Prin sublinierea acestui aspect al operelor literare, se educă — ne place a crede — gustul estetic al şcolarilor, prea îngrădit, de multe ori, la analiza fondului unei lucrări, rezumată — pe vremuri — în acea stereotipă formulă: „ce-a vrut poetul să spună aici“. E poate mai interesant adesea să ştim cum spune „poetul1 ( decât ce spune, deoarece un scriitor desvoltă deseori simple locuri comune şi se ridică deasupra altora, care şi ei le-au exprimat, numai prin expresia inspirată şi personală11. Iar cu mult înainte de data la care scriam aceste rânduri, să mi se îngădue, de asemeni, a arăta că în Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandrescu“, din Focşani (1921), spuneam următoarele (p. 4): „Foiletându-se paginile ce urmează, se va semnala desigur faptul că s’a dat, în şedinţele noastre, o atenţie pro-

nunţată poeţilor şi operelor poetice. Crccl că e vremea ca şcolarii noştri să nu-şi. concentreze întreaga lor preocupare. în ceea cc priveşte beletristica, numai asupra romanelor, a nuvelelor, în general a producerilor „anecdo­ tice* ‘. A-i deprinde cu muzica versurilor, a le educa urechea şi sufletul, aşa fel încât să fie sensibili la armonii pe care numai un iniţiat e capabil să le aprecieze, nu poate însemna decât un câştig pentru formarea micii lor personalităţi, care trebuc să se contureze de pe acum multiplă şi is­ coditoare* ‘.

Aşa dar,.în ce mă priveşte, nu am aşteptat circulari oficiale, ca săi cultiv, statornic şi convins, gustul pentru armonia versurilor, pentru vraja sentimentelor exprimate muzical. E adevărat că, de multe ori, am putut constata cât de slab ecou trezeşte limbajul poetic în unele suflete şi cum adesea viersul poeziei nu e decât „glasul ce strigă în pustiu**. Dar con­ vingerea statornică nu trebue să se împiedece de obstacole oricât de grele, ci să stăruiască în urmărirea scopului luminos. Eu sânt convins — exprim aici o părere personală, poate greşită, dar adânc ancorată în mine — că sufletul tinerimii poale fi educat şi schimbat prin multe mijloace şi me­ tode, dar — după o adevărată educaţie religioasă — prin nimic mai amplu, mai luminos şi mai rodnic, decât prin cultul poeziei, prin adâncirea fru­ museţilor înaripate ale scrierilor poetice.

Cartea aceasta nu se adresează exclusiv elevilor şi nu urmăreşte numai o pregătire a lor, în vederea unor examene. Spun aceste lucruri, deoa­ rece — după publicarea precedentului volum de studii literare — am pri­ mit mm multe scrisori de la colegi, scriitori şi cercetători, care mi-au arătat interesul lor pentru acele pagini, ceea ce mi-a fost nu mică răsplată a stră­ daniei mele. Recenziile au exprimat aceleaşi păreri înţelegătoare şi largi.

Cred, aşa dar, că lucrarea de faţă, cu atât mai mult, ar putea folosi şi studenţilor şi altor persoane, care se interesează de literatura noastră. In paginile ci, fără îndoială, se vor fi strecurat şi unele afirmaţii greşite.

Studiile literare minuţioase sânt rareori scutite de lipsuri. Cetitorul să fie convins că voi fi cel dintâi să le regret} aflându-le — şi că, la primul prilej, voi căuta să le rectific. închei, mulţumind călduros Domnului Oh. Neclioglu, Directorul li­ ceului „Oh. Şincai**, care şi de data asta mi-a dat întregul şi dezintere­ satul său concurs, pentru ca această carte să vadă lumina. Mulţumesc, de asemeni, şi Comitetului şcolar al Liceului. care — la propunerea Domnu­ lui Director — a admis să susţie cheltuiala tipăririi acestui volum.

1938, 4 iunie

I. M. RAŞCU

P. S. Citatele clin studiile cuprinse în această lucrare sânt repro­ duse după următoarele scrieri şi ediţii: Pentru C. Conaehi: după Alcătuiri şi tălmăciri, Iaşi, 1887.

Pentru V. Cârlova: Poezii (ediţia G. Bogdan-Duică, Bucureşti, Minerva, 1909).

- 6 — Pentru Gr. Alexandrescu: Epistole (ediţia 1863: Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule, — afară de titluri, care s’au pus întregi).

Pentru C. Negruzzi: Nuvele istorice (p. cele dintâi trei nuvele — ed.

Proză, Minerva, 1915, şi ed. V. G-hiacioiu, Scrisul românesc, 1937; p. Al. Lăpuşneann — textul din Dacia literară, ed. II, 1859).

Pentru N. Bălcescu: Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul (ed.

Minerva, 1910).

Pentru Eminescu: (ed. Bogdan-Duică, Poeziile. Cultura Naţională, 1924).

Pentru I. «Creangă: Amintiri din copilărie (ed. Minerva, 1916).

In citatele reproduse, s’a corectat — când a fost cazul — punctuaţia, s’au modernizat ortografia şi, pe alocuri, urnele construcţii, care nu-şi mai au rostul astăzi a fi respectate, decât doar în ediţii critice (de pildă. lipsa de acord între .subiect şi predicat — frecventă în secolul trecut la noi: „oamenii căntate, Domnul au zis“,ete.; de asemeni- s’au mai' modernizat unele fonetisme regionale, pe care limba literară le-a îndepărtat de mult.

I M. R.

;

!

C. CONACHIALCĂTUIRI Şl TĂLMĂCIRI 1. Din poeziile Ini Conachi, avem până în prezent două ediţii: cea dintâi, de la 1856, tipărită de fiica poetului, iar cea de a doua, de la 1887. dată la iveală de Miron Pompiliu. La sfârşitul Alcătuirilor şi tălmăcirilor, în această ediţie, se mai găsesc şi cele două scrisori ale au­ torului, adresate lui Ioniţă Sandu Sturdza şi Mitropolitului Veniamin Costache.

Se mai dau pe socoteala acestui cântăreţ şi alte inspiraţii poetice, în afară de acelea cuprinse în ediţiile mai sus semnalate1), dar susţine­ rile în acest sens nu se bazează totdeauna pe argumente absolut hotărîtoare, rămânând în domeniul presupunerilor.

Conachi a mai scris şi... teatru: Judecata femeilor, iar în colaborare cu N. Dimachi şi Dim. Beldiman, ne-a rămas de la eh Comedia Banului Const. Cant a. ce-i zic Căbujan şi Cavaler Cucoş, ambele piese — nişte „papuşerii“ în versuri, scrise pentru teatrul de marionete, căci pe acea vreme nu era încă prea răspândit alt mijloc de a reprezenta scenele drama­ tice 2).

Acelaşi seni tor a mai tradus şi tipărit la Iaşi, în 1844. romanul Matilda, de Madama Coten (M-me Cottin). E singura lucrare a boerului moldovean, care a ieşit la lumină în timpul vieţii sale.

2. Fără să-şi tipărească versurile, C. e cunoscut ca poet pe vremea sa. Lăutarii îi împrăştie opera, care se cântă pretutindeni. Penţru multe din aceste inspiraţii, încă de pe atunci, nu e o taină cine e autorul.

Totuşi înaltului boer poezia îi apare drept o ocupaţie puţin serioasă, căreia nu-i acordă altă însemnătate decât acea care se poate hărăzi unei petreceri plăcute. Când apare Alecsandri, când o nouă generaţie se ridică, având alte aspiraţii şi chiar alte credinţe literare, bătrânul poet se simte „biet pustnic rămas singur din timpul său afară“. E duioasă scena pe care ne-o povesteşte un biograf: Conachi spunând tânărului şi plinului de glorie Alecsandri (logodnicul fiicei sale adoptive): ,.Şi eu am scris poezii44 şi dându-i, cu modestie, caetul său de „alcătuiri44 rimate3). Nu ştim ce părere i-a exprimat autorul „Doinelor4 4, înapoindu-i caetul, dar i) Cf. N. lorga, în Revista istorică. VII, 1921, p. 85.

-) G. Bogdan-Duică, Logofătul C. Conachi. Convorbiri literare, 1903, p. 372 sq.

3) Alex. Papadopol-Calimah, Scrisoare despre Tecuci. Convorbiri literare, 1886, p. 959.

— 8— eă parţial a apreciat sincer cântecele bătrânului înaintaş e sigur. Şi vom avea prilejul să ne convingem de acest lucru, mai departe, constatând

unele ecouri ale stihurilor celui ce-a scris Alcătuiri şi tălmăciri în opera bardului.

3. Conachi începe a compune versuri, îndată după 1800. Exact — la 18024). Dacă nu şi-a publicat singur poeziile, nu înseamnă — cum s’a. susţinut — că nu era „literat", că-i lipsea conştiinţa de a fi scriitor.

El totuşi traduce laborios în versuri — fie produceri celebre în literatura străină, fie opere care au trezit vibraţii personale în sufletul său. Dacă poeziile uşuratece: acrostihuri, romanţe, etc., *nu sânt, după el, decât o distracţie obişnuită, printre altele ale vremii, ştie totuşi să zmulgă lirei sale şi sunete mai adânci. Şi astfel, compune poeme de aplicată ana­ liză a simţirii, tălmăceşte inspiraţii apusene, ceteşte, pentru a-şi cultiva predispoziţiile. In activitatea literară a lui Conachi, asistăm la o luptă tăcută şi îndelungă: poetul se zbate între tendinţa de a părea scriitor, de a-şi publica producerile şi aceea de a se lepăda de înclinările sale artistice, care nu totdeauna îi făceau impresia că ar cadra cu preocu­ pările lui politice grave, cu 'ndeletnicirile administrative şi profesionale.

Această, atitudine din urmă nu trebue să ne mire, dacă ne amintim ce puţin răsunet avea pe atunci — ba chiar şi în epocile ce au urmat — oropsita poezie, în ţările noastre.

4. Un „loc comun", în legătură cu opera lui C., este că în ea nu găsim cântat decât mi singur sentiment: dragostea5). Constatarea nu e în totul îndreptăţită. Acest sentiment e adevărat că ocupă un loc pre­ dominant în „inspiraţiile" poetului moldovean, dar el nu e unic. Totuşi să începem cu el.

Iubirea, aşa cum se oglindeşte în această poezie, prezintă două în­ făţişări: una uşuratică, zglobie — alta serioasă şi adâncă. Uneori parcă am avea a face cu o producere veritabil romantică — atâta exaltare sur­ prindem 'n versurile, bătrâne ca tehnică, dar extrem de tinere, de pa­ sionate ca fond. a) Cele din categoria întâi, în adevăr „picură de un sentiment efe­ minat", cum spunea un istoric literar al nostru6). Uşuratic şi capricios în dragosle a fost C., până ce a cunoscut pe aceea ce-i va deveni soţie şi care a fost marea şi zguduitoarea pasiune a vieţii sale: Zulnia Negri.

El însuşi- se caracteriza, în această epocă (Afrodita şi Amorul) :

1

L f

Ikanok 7) plin de mândrie, Zburând cu firea pe sus, Niciodată, cu robie, Dragostelor nu-i supus.

4) Gli. Sion, Suvenire despre poetul Conachi. Revista contemporană, 1873, p. 25, Al. Papadopol-Calimah, o. c., p. 928, Gr. Andronescu. Costali Konachi, Buc., 1886, p. 8.

5) De ex.: „Amorul este singurul sentiment care mişcă inima poetului**. {Gr. Andronescu, o. c., p. 9). ,,Conachi a consacrat muza sa unei singure divinităţi: divini­ tatea Amorului**. (G. Sion, o. c., p. 89). u) Aron Densusianu. Istoria literaturii române, ed. II, 1894, p. 288.

7) Vocabulă sub care se ascunde însuşi poetul: este numele Konalci, inversat.

i

9 — Şi nu e greu sa ne convingă de aceasta, atunci când foiletăm cartea sa de cântece, unde vom întâlni o adevărată eolecţie de nume femi­ nine, cântate mai toate pe acelaşi ton şi cu aceeaşi zvăpăiere de poruneeală8). Astfel vom trece în revistă pe Anica, pe Catinca, pe Casuca. pe Casandra, apoi pe Elenca, Marioara, care devine uneori Aroirami, dacă nu cumva chiar... Marghioala — şi încă şi pe altele. (Dată fiind ospitaliera inimă a lui C., lista de mai sus este.... alfabetică).

Intre inspiraţiile acestea, găsim şi unele destul de riscate ca termeni sau ca idee şi care, fireşte, nu se pot cita. Cântăreţul oglindeşte în ele o anumită mentalitate a epocii: orientală, sensuală, „plecată şi supusă plăcerilor „într’un mod fatal legate de o mână de pământ''. Criticul Ibrăileanu s’a silit să explice obscenitatea unor asemenea versuri, prin lipsa de respect pentru femee a acelor vremi, prin lipsa unei civilizaţii adevărate, care să cizeleze şi să nuanţeze atitudinile sufleteşti9). Totuşi aspecte de acestea se pot găsi în orice vremuri şi în orice literaturi; dar e adevărat că multe condiţii sociale ale epocii le intensificau, făcându-le mai vizibile.

1)) Insă poezia lui C. nu e numai „aceea a unui ştrengar de rând" 10).

Când suferinţa cu rădăcini adânci în suflet zbucneşte în graiul meşte­ şugit al versului, poetul exclamă: < i

Ah, durere otrăvită...

M’ai lovit, mi-ai făcut rană...

(Ah, durere otrăvită) Gelozia este pricina acestei chinuitoare dureri: Ţie numai, crudo-ţi place să omori fără sfârşit şi de aceea roagă pe iubita sa: Omoară-mă, clar odată, nu’ntr’un ceas de mii de ori.

Nu e el vinovat că o iubeşte: Şi de se încape vină, pentrucă te-am îndrăgit, Invinovăţeşte-ţi ochii, cu care m7ai biruit.

(Dacă ai venii in lume) Această fiinţă care l-a vrăjit cu farmecele ei şi căreia, de astă dată, îi va fi statornic până ce o va pierde, este Zmaranda, cum o numeşte s) Nu se recomandase, de altfel, singur: ...„în cursul vieţii mele am fost vestit amorez'' {1847, Iunie) ? «) Istoria literaturii române moderne, curs litografiat, 1909—1910, p. 309. io) N. lorga. Istoria literaturii române în veacul XVIII, Buc., 1901, p. 500.

— 10 poetul. într’un acrostih: Smaranda Negri, sau Zulnia. A cunoscut-o, în 1812. la Slănic. O spune în poezia Jabola mea, scrisă la 1821, în Basa­ rabia. la Sângera: „De nouă ori până astăzi pământul colindător / A călătorit pe crugul soarelui nemişcător.... / De când am văzut cu ochii o muritoare a ta**.... apoi, după moartea soţului ei, şi după lungă aştep­ tare, Conachi o ia în căsătorie (182-8). E fericit cu ea câţiva ani. Dar Zuluia moare (oct. 1831) şi soţul îndurerat îi cântă pios amintirea.

Se pare însă că. la început, Zulnia. e întrucâtva rebelă asiduităţilor poetului. Acesta e foarte nefericit. Suferind crunt de gelozie (de „temut4*, cum se spunea pe vremea aceea), el işî 'nvinueşte iubita, numind-o tirană, crudă şi mustrând-o aspru, în versuri înflăcărate: Şi în loc să cunosc milă, tu ai vrut să mă omori.

(Până când, ncmilostivo)

Dragostea, pentru Conachi, e strâns legată de ideea zbuciumului necontenit, a văitărilor şi a lacrimilor. Nu numai leşin, ci şi moarte poate produce o asemenea stare de suflet:

! !

i

( : V

Şi de-o pierd din ochi, leşin simt că-mi vine iar când....

La sânu-ţi mă strângi, cad şi îmi dau duhul.

(In lipsa ci) 11)

11 Dar cu toate exclamaţiile, leşinurile, „vai mie**, „amar mie** — o poezie ca Amorul din prieteşug, fiind plină de simţire sinceră, redată vibrant, putem spune că e frumoasă, dacă ne gândim, mai ales, la vremea în care a fost scrisă.

Curând însă Zulnia se îmblânzeşte. Ikanok e fericit. (In necazul meu cel marc). Analizând inspiraţiile în care C. îşi cântă fericirea, Ibrăileanu 12) constată cât de puţin numeroase sânt poeziile ce slăvesc acest sentiment şi nu' poate să-şi explice faptul semnalat. Socotesc că durerea e prin excelenţă dinamică; ea prezintă numeroase nuanţe şi faţete, cu aspecte extrem de variate; e regeneratoare a organismului sufletesc; ea dă imbold gândului, fiind iscoditoare şi neobosită. Săpând galerii în simţirea răvăşită, ea scoate la iveală zăcăminte de alte pasiuni nebănuite şi fiinţa ei răscoleşte străfundurile inspiraţiei, împrumutându-i posibili­ tăţi creatoare. Fericirea e lacul cu apă lină şi cuminte, e un sentiment pasiv ce potoleşte şi adoarme scăpărările firii. Statică şi unitară, ea nu îndeamnă şi nu strigă decât în mod excepţional. ») Poezia aceasta se găseşte şi în ediţia din 1887 (p. 331), nu numai în acea din 1856, cum susţine Ch. Drouhet, în studiul Logofătul Konaclii şi poezia franceză a epooii. Vieaţa românească, 1930, Nr. 1, 2, 3, pp. 25—32.

J2) O. c., p. 325.

— 11 De astă dată sentimentul este atât de puternic, încât cântăreţul e gata să ia oricând hotărîri eroice: ... de-acmn cât oi mai trăi Dintr’a tale muritoare pe alta n’oi mai iubi.

(Jaloba mea) De ce? Pentrucă Cine-a iubit pe Zulnia a iubi alta nu poate.

(Scrisoarea către Zulnia) Dragostea fiindu-i clocotitoare', poetul — nemulţumindu-se cu făgădueli platonice — va rosti jurăminte pline de căldură: Jurământ îţi fac (lin suflet că şi cerul şi pământul De s ’ar strămuta. Zulnio, eu nu mi-oi schimba cuvântul De-a te iubi pân’la moarte, de a nu avea sub soare Altă stea de proslăvire, alt luceafăr de’nehinare. (ibid) «) Şi astfel, pentru el, iubirea este imaginea anticipată a Paradisului: ,,eăci raiul din ceea lume pe pământ este amor“. (Cine are gust sărmi creadă) 14). Uitase desigur, în clipa când aşternuse acest vers pe hârtie, de o/-urile şi a/t-urile de altădată, generalizând — cum fac toţi îndră­ gostiţii — şi exagerând starea sufletească actuală. Nici Paradis, nici 14) Se pare că, după moartea Zulniei, Conaehi, cu toată vârsta lui, ar mai fi avut o pasiune trecătoare, căci nu Zulniei pot fi adresate versuri ca acestea, din Slănicul, 18-17: „Credeam c’arn iubit un înger din rai sub eliip femeese, / Dar n’a fost decât fomee din iad sub chip îngeresc**. (I, Bianu, în Costachi Conaehi. Eevista nouă, 1888, p. 129 — ne arată cum s’a născut şi apoi s’a stins această ultimă flacără sentimentală a poetului). n) Fragmentele mai sus reproduse cred că pot infirma elocvent aprecierea prea severă a lui N. lorga (din Istoria literaturii române în veacul XVIII, II, 504): „Cu o singură excepţie, n'ci un strigăt venit din inimă nu se găseşte în multele lui versuri* * (ale lui Conaehi). Nu e „strigăt venit din inimă** acest fragment poetic?...

Am iubit! Auziţi inimi! Cuvântul vostru cel mare Ce vă pleacă la durere şi vă face simţitoare, Ce vă leagă, vă uneşte făr’de nici o siluire, Şi vă dă’n vieaţa asta altă vieaţă şi mai vie...

Am iubit! Şi cunosc gustul dragostei peste măsură ...

(Amorul din prieteşug) E adevărat că, mai târziu (Istoria literaturii române. Introducere sintetică, 1929, p. 127), acelaşi istoric literar recunoaşte poetului moldovean: „simţire şi sin­ ceritate* *.

- 12 — Infern, dragostea lui Conachi a fost plină şi de chinuri şi de lumină.

Zbucium, gelozie mai întâi, apoi linişte şi mulţumire — ea e o icoană vie a însăşi condiţiilor vieţii, atât de şubrede, de schimbătoare.

5. Poetul nu a trecut prin toate aceste vicisitudini. în mod pasiv, fără a le observa cu atenţia mereu trează. In acelaşi timp şi-a notat gama de simţiri trăite şi a căutat să-şi analizeze, să-şi disece sufletul, zugrăvind în manifestările ei dragostea, cu toate înfăţişările însorite sau acoperite de umbră.

Când e vorba de analiza sentimentului iubirii, la începuturile liris­ mului nostru, se pomenesc numele lui Iancu Văcărescu şi a sa Primăvara a amorului. („Sângele mi se'noeşte / Minţile mi se desleg / Orice glas mie-mi vorbeşte / Orice ton eu 'nţeleg“). In aceeaşi vreme — Conachi îi e însă superior. Daca n’ar fi compus decât Scrisoarea către Zuhiia şi lucrul acesta ar fi vădit. In special sfârşitul acestei poezii, care e model de analiză bine condusă. întreaga nelinişte a dragostei e redată aici: nu găseşte nicăeri potolire a pasiunii sale — nu poate ceti, iar de scris numai numele ei îi vine sub pană. Când reia lectura scrisorilor ei, se întristează mai mult.

Deci — poet analist, aşa cum rareori sânt adevăraţii lirici (Eminescu a fost. doar, în Ce e amorul şi în S’a dus amorul). Mai statornic sub această. înfăţişare ni se prezintă Ylahuţă.. Cântăreţul vede amă­ nunte, care altuia îi scapă; febra stării sale sufleteşti îi ascute spiritul de observaţie, aşa cum febra reală încordează, atenţia bolnavului, care număra fără să vrea liniile zugrăvelilor de pe zid sau fixează tablourile, cu priviri ce altădată, în stare normală, nu ştiau să vadă. („Convalescent au lit, ancre de courbature/Je me plains aux dessins blcus de ma couverture“, spusese Jules Laforgue). Şi astfel Conachi evoacă: Nopţile înfricoşate Ce pe furiş străjuiam, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpăneam, Deschiderea tăinuită A zăvoarelor de fer... etc.

(Luna plină)

Făcând abstracţie de forme lingvistice învechite şi de ritmul greoi, parcă am ceti un fragment din poemul Iubire al lui Ylahuţă. Cu alt prilej va analiza graţiile femeeşti: Ce este nurul? Şi D. Petrino a scris o legendă despre nur (farmecul feminin). Poeţii noştri mai vechi se opreau. în modestele lor inspiraţii, asupra acestor farmece, pe care ie cântau analitic. Şi aceasta din cauză că în literatura franceză a veacului al XVIII-lea şi chiar a începutului celui următor, subiectul acesta era mult cultivat — şi apoi femeile acelei epoci se distingeau mai ales printr’o graţie leneşă, orientală15).

15) G. Bogdan-Duică, Ceva despre Conachi. Făt Frumos, 1930, p. 55: „(Conachi) a fost şi ram ano introducătorul în poezia noastră a tipului feminin graţios, al grajiei, care la el are numele nur“.

\

13 — 0. Dar spuneam mai sus că la Conachi jiu găsim cântată numai iu­ birea, oricât i-ar fi consacrat ei cele mai multe pagini dintr’o operă nu prea voluminoasă şi oricât ea i-ar fi alcătuit principala preocupare.

Autorul Scrisoarci către Zulnia a preamărit, într’o poezie, pe Domni­ torul Moldovei Alexandru Moruzi (1802). In altă inspiraţie: Părul căzut de vânt, jeleşte soarta unui pom bătrân, care protejase pe vremuri fiinţa lui Dabija Vodă şi — ca şi „părul din mijlocul satului1*, de care ne va vorbi Al. Itusso — fusese parcă tovarăşul de fiece clipă al poetului, ce se odihnea adesea sub umbra lui.

Pe lângă dispariţia copacului iubit, cântăreţul va evoca şi figurile persoanelor scumpe, care şi-au luat drumul către veşnicie. Sinceritatea sentimentului nu salvează, de astă dată. efectul artistic, când scrie Moar tea 'părintelui mau, de pildă, în care găsim versuri groteşti. Tatăl moare.

Fiicele lui îl plâng: Vezi-le cum stau căzute preste iubit tatăl lor.

Unde, înecate’n lacrimi, mor... învie... şi iar mor.

In curând poetul le va vedea „cu manile răstignite, cu zulufii răşchi­ raţi" sau „amândouă desbrăcate şi cu zulufii răscol". Bătrânul muribund plânge pe pieptul uneia din fiicele sale: Şi-a lacrimilor Şirloae scurgându-se pe obraz, In uimirea ta cea mare făcuse pieptul tău iaz.

In altă poezie cu subiect asemănător (Moartea lui Vasilică Balş), autorul va exclama cu desnădejde: „Vasilică, Vasilică, tu te-ai dus şi noi trăim", vers a cărui platitudine hazlie nu mai trebue relevată.

7. Nu în toate inspiraţiile sale Conachi va fi la acest, nivel. Copiii morţi e scrisă cu delicateţe: „Spuneţi-ne: de ce sânteţi aşa grabnici la murit?". Unele cântări ne aduc şi o uşoară filosofare asupra vieţii: „Lumea stă pe o .schimbare: toate trec... şi mor şi pier" (Slănicul, 1819, Aug. 3), ceea ce va spune aproape la fel în Slănicul, 1846, Iulie în 216): „Toate stau pe o schimbare de la cer pân’ pe pământ"... Unele începuturi de poezie sânt lapidare, în ceea ce priveşte conţinutul expresiei, dacă nu tehnica formei: !

Omule, slabă fiinţă şi la patimi cu plecare, Unde ţi-i înţelepciunea, undo ţi-i mintea cea mare?

(Omule, slabă fiinţă) io) Are un ciclu de poezii despre Slănic, unde la bătrâneţe se ducea în fiece an pe urma paşilor Zulniei: la 1845, 1846 şi, ultima oară, la 1847 (iulie).

j

14 — Faţă de numeroasele dureri din vieaţă, ni se recomandă mereu răb­ dare. Poetul ştie că aceasta e, adeseori, leacul, dar nu- poate să nu- se revolte: Ah, nu ne zice răbdare Că ne-aprindem si mai tare.

i

O vieaţă întră gă i se pare că a avut această virtute; e timpul, măcar acum, să nu i se mai ceară mereu: Ce mai trebue răbdare " Şi-aproape de îngropare?

(Suflet, inimă, simţire) Dacă mai adăugim la aceste atitudini ale lui C. în faţa existenţei şî pe acele din ultimele poezii ale sale, când evocând fiinţa Zulniei dispă­ rute, regretă trecerea timpului şi apropierea de moarte, constatăm ca oricât poetul moldovean n’a dat un vestmânt strălucit simţirilor şi gân­ dirilor sale, el a atins însă, în ceea ce a scris, astfel de teme, aşa încât am fi prea severi cu dânsul, admiţând fără rezerve caracterizarea aceasta: „Despre problemele mari ale vieţii n’a avut nici cea mai mică idee“, (N. Iorga, Istoria literaturii româneşti în veacul XVIII, II, p. 504).

8. S’a mai susţinut17) că opera poetică ce analizăm e lipsită de sen­ timentul iubirii de natură. Fără îndoială că nu trebue să căutăm în această producţie exaltări ale frumuseţelor câmpeneşti şi imnuri romantice de preamărire a. pitoreştilor aspecte. Ar fi să facem abstracţie de epoca în care a scris C., ca şi de influenţele şi împrejurările ce i-au> înlesnit alcă­ tuirea operei sale poetice. Totuşi un astfel de sentiment nu lipseşte din unele versuri ale scriitorului, dacă ne gândim la elemente descriptive care evoacă lucruri ce astăzi plac, dar pentru mentalitatea epocii aceleia, când nu era desvoltat simţul pentru pitorescul naturii, apăreau lipsite de farmec.

Intr’un loc pustiu şi tainic, de curând aflat po lume, Unde spre tămăduire pătimaşii merg anume, Unde firea întristată şi întru posomorîre A revărsat toate cele ce pricinuesc mâhnire: Munţi înalţi până la nouri, pârae prin stânci vărsate, Codrii de copaci sălbateci peste pietre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase Unde zmeura şi fragii şi mura cea mai frumoasă Crose în voe despre oameni, că numai câte-o potică Slujeşte la bieţii bolnavi de trecut cu maro frică, Acolo bietul Xkanoh, acolo biata Zulnie SVntâlnit...

(Amorul din prieteşug) 17) G. Ibrăileanii, o. c., p. 301.

!

i

— 15 — Cadrul, deci, este schiţat numai ca o necesitate de reconstituire şi nu ca un element ce ar putea mări. intensitatea clipelor evocate sau vraja lor — aşa cum vor proceda mai târziu romanticii 18).

9. Cercetând „Alcătuirile", mai dăm şi de subiecte de altă natură, Intr’un fel de „epistolă" : Răspunsul unei scrisori, autorul atinge chesti­ unea socială şi1 — deşi s’a susţinut că, pe moşiile sale, exploata pe ţă­ rani — vedem că ia atitudine pentru ţărănime şi se ridică împotriva îm­ pilării lor de către Greci, mai cu seamă.

Nu trebue să ne grăbim a caracteriza ideologia şi sufletul unui poet numai după versurile sale. Conachi n’are inspiraţii patriotice, de ex., dar după proza sa: scrisori, însemnări pe cărţi, rapoarte, vedem că boerul moldovean îşi iubea ţara cu râvnă şi căldură19).

După ce am trecut în revistă câteva din înfăţişerile poeziilor lui Conachi,. în ceea ce priveşte cuprinsul şi însuşirile lor interioare, să ne ocupăm — în cele ce urmează — de realizarea acestor însuşiri, de arta (dacă vorba nu e poate pretenţioasă, pentru o vocaţie modestă), de care autorul a dat dovadă, atunci când şi-a exteriorizat simţirea. Cu bunăvo­ inţă neforţată şi cu aplicare simpatică asupra acestor produceri, vom reuşi să scoatem în evidenţă din ea elemente demne de interes şi cu atât mai preţioase, cu cât şi epoca în care ele au apărut n’a depăşit cu mult realizările poetului şi nici nu a îngăduit în special cizelări mai bogate şi muzicalităţi îndeosebi originale.

‘30. S’a susţinut20) că în poezia lui C. nu întâlnim stil înflorit, ima­ gini, ci — dimpotrivă — o exprimare abstractă, uscată. Totuşi, Dc-ai privi marea vre-odată e, în întregime, o adevărată alegorie, destul de di­ baci alcătuită. Comparaţii se mai găsesc şi în alte versuri ale colecţiei ce studiem. Astfel le întâlnim în Alexandru Moruzi (1802), Am lăsat lumea şi slava, etc. Deci poezia lui Conachi are imagini.

11. Uneori ne oprim fără să vrem asupra unor versuri lapidare, ce exprimă în mod fericit o atitudine sufletească sau califică bogat un ele­ ment zugrăvit. Astfel ni se vorbeşte de „pustnica privighetoare", expresie a cărei resonanţă plastică a mai fost semnalată, iar în Scrisoarea către Zulnia găsim versul adesea citat — când se vorbeşte de însuşirile acestei poezii, care la o rapidă cercetare pare puţin comunicativă: „Căci pier­ zând a mea vieaţă, pierd mai mult, te pierd pe tine". Un alt stih ar fi personal şi apropiat de suflet, dacă nu i-ar scădea efectul o supărătoare cacofonie: „Şi că calea mi-i aproape către alte locuinţi". (Stanicul, 1846).

O sentinţă care se reţine: „Fost-a mare vreodată şi să n’aibă tulburări?"

(Jaloba mea). O imagine plastică, dictată de puternica dragoste a poe­ tului: „Cerul stă la îndoială: lui sau ţie mă închin?" (Am lăsat lumea 18) Totuşi, Cli. Drouliet, în citatul său studiu, consideră pe poetul moldovean, prin tălmăcirile sale, ca un preromantic. io) Cf. şi Gli. I. Chirileanu, Ideea Unirii Ia Conachi. Conv. lit., 1909, pp. 55—59.

20) Ibrăileanu, ibid., p. 322,

i

— 16 — şi slava) sau: .„Amorul nu-i ca clavirul, să cânte numai -lovit" (Durerea mea este mare) — un fel de, păstrând proporţiile, „poeme într’un vers".

Un început fericit exprimat — ceea ce a făcut ca versurile să devie populare: Moarte, moarte, ce nu-mi vii, Să mă ici dintre cei vii?

Vino, vino de mă ia.

Alte versuri de un răsunet amplu: Trupule, prefă-te’n lut, C’ai pierdut ce ţi-a plăcut Şi-ai rămas înstrăinat De iubire depărtat.

(Ah, suflete amarii)

pot sta alături de multe ale lui Alecsandri.

Se mai pot afla, în opera aceasta puţin cetită, şi alte rânduri, care împrăştie un farmec modest, datorită unor expresii legănătoare: Am lăsat lumea şi slava şi’n pustiu m’am îngropat, Ca să scap măcar cu vieaţa de durerea ce mi-ai dat.

(Am lăsat lumea -şi slava)

Nu este o melodie blândă, în această strofă scrisă acum mai bine de o sută de ani: Ziua ’n care ochii mei N’or zări stăpâna lor Mângâere pentru ei Nici.se’ncape, nici nu vor.

(Nume)

Sau în aceasta: Hotărăsc dar o sfâj-şire La cumplitul meu amor Fără a da cuiva de ştire Singur eu să mă omor?

(Mă sfârşesc, amar mă doare)21)

Deci nu toate inspiraţiile lui C. sânt asemănătoare platitudinilor din Moartea lui Yasilică Bal? sau din altele ca aceea. Poezia din Alcătuiri şi 21) Ca şi Copiii morţi, titlul acesta se dă la două poezii.

— 17 — tălmăciri nu se rezumă numai în ahuri şi ofuri — cum prea des a fost caracterizată. Infăţişeri-le ei sunt mai personale şi mai demne de atenţie, Un distih ca acesta are cursivitatea sonoră a versurilor lui Bolintineanu: Abia zorile revarsă şi cu chipul tău în gând Mă zmuncese din somnul dulce şi alerg la mal plângând. {Către Leandru ce nu nenea') Refrenurile au încă rolul lor eufonic: Toate-mi zic: mori în durere" — deşi expresie simplă, nevalorificată îndeajuns, cade firesc, în poezia Mă sfârşesc, amar mă doare. Dar Conachi e la largul său şi în versuri săl­ tăreţe, scurte, cum sânt acele din Iatacul, d'in Carmina sau din Ochii frumoşi: Doi ochi porţi Ce fac morţi Ca nişte gelaţi Şi arunci Tot în munci Pre amorezaţi.

Apoi mai are preferinţă pentru o anumită ritmică ceva mai domoală, de o melodie sacadată: Singurătate, tu eşti Tiranul carele arzi Inimele omeneşti, Cu urît şi eu necaz.

(Singurătatea) sau : Pân’a nu răsări zori La Moldova purcegând Yai mie, de câte ori Am să leşin suspinând!

(Pân’a nu răsări sori) Parcă-i cântecul unui... Gheorghe din Moldova al epocii.

Ritmul versurilor lui Conachi e considerat greoi — şi nu fără drep­ tate. Dar în vremea aceea şi chiar în cea următoare — nu numai al lui prezintă deficienţe. Versurile lui Gr. Alexandrescu nu sânt cu mult mai curgătoare şi1 nici chiar acele din Răzvan şi Vidra a lui Hasdeu, care da­ tează din 1867. E curios, poate, să constatăm, cu acest prilej, ce ureche nemuzicală aveau, în genere, vechii noştri scriitori. In literatura franceză, de pildă, chiar cei fără talent, chiar începătorii mânuesc o formă sonoră şi corectă. E desigur şi limba cizelată, formată, care contribue la acest 2

— 18 — rezultat, dar e şi simţ muzical, deoarece la noi, încă la începuturile lite­ raturii, tot se găsea, ea excepţie, câte un caz care eşia din comun. In regulă generală însă. poeţii noştri din veacul trecut şchioapătă dureros în ritmul cântecelor lor. Eminescu însuşi, mai cu seamă în zorile activi­ tăţii sale, nu prezintă o devriare de la acest aspect caracteristic. Ceea ce dă mireazmă poeziei e forma sa, 'nsă fondul îi schiţează personalitatea. Poe­ zia lui Conachi este personală, în sensul că prezintă de multe ori un ton grav (căci — încăodată — uşurătatea unor inspiraţii nu poate caracteriza întreagă această producţie poetică) şi. mai ales o preocupare statornică de a exprima o simţire sinceră. Şi cu toată forma primitivă, aspră, în care e îmbrăcată această operă versificată, unele înfăţişări parţiale ale hainei sale ne dau o sensaţie de simplitate suavă şi înălţătoare.

In general şi rimele sânt plate, £ând nu sânt adevărate asonanţe.

Dar căutând în noianul de stihuri, putem avea şi surprize înviorătoare: stavili-pravili, de pildă (Cercare de voroavă). Ca forme de strofe întâl­ nim chiar şi terza-rime (Alegerea ochilor), destul de cursive, iar ca ritm, găsim versuri în care — la cezură — accentul cade pe ultima silabă, caz foarte puţin frecvent în versificaţia noastră (îl. întâlnim, între alte extrem de puţine pilde, la Gr. Alexandrescu: Epistolă către Voltaire): Ah, cu cc ochi vă privim, / curatelor desfătări, Când vă schimbaţi în amâr / şi în jalnice fiinţi.

(Copiii morţi)

Solecisme: dar însă (Cercare de voroavă) şi moldovenisme din bel­ şug: poroncă, se miară (Cruzii Elini), minuntul (Eloisa), nenorocita’n de mine (Către Leandru ce nu venea), o ticăloasa’n de mine (Moartea lui Vasilică Balş), pruba (Voroavă...) „N’am feştelit ni codată mânile mele hi argint44 (MoaHea părintelui meu) — care e şi o expresie vulgară, ca şi aceasta: „Şi nu te milostiveşti / Lacrimile să-mi priveşti / Ce la poală-ţi curg şirlău“ (Desnădăjduire). Mai găsim şi alţi termeni caracteristici, în limba întrebuinţată de Conachi: „O fată Dumnezeoae, îmbrăcată tot în flori44 (Visul Amorului). El rosteşte: melanchonie (Amorul din priete­ şug), întunerecime (Voroavă, II) şi sfârşeşte îp chipul următor Amor la a ta putere: Mergi şi du-te de la mine, frumuşelelor să spui Că acela cc prin versuri le-a slăvit în vieaţa lui Acum este un scheletru răzemat de cârja lui.

Alături de vorbe arhaice se întâlnesc şi destule barbarisme.

In aceeaşi poezie din care am citat versurile de mai sus, el spune amo­ rului: „Te-am slu-jit / ...la năvăli şi la retreteu...

— 19 — Sau, în alta: Amar de sufletul meu Că nu pot într’acest ceas.

Lipindu-1 la sânul tău Drept fermuar să ţi-1 las.

(Pă7i‘a nu răsări zori)

Şi iarăşi expresii desuete: „cu ochii boldiţi", etc. şi exclamaţii: „vai mie", ..amar mie". Limba compunerilor lui Conachi ne dă o impresie ba­ rocă, neunitară. Totuşi ea a fost lăudată mult pe vremuri. C. Negri (Ro­ mânia literară, 1855), Aron Pumnul (Lepturariu, IV, 1. p. 67. notă), I. N. Roman (Convorbiri literare, 1888, p. 304), etc., îi găsesc însuşiri de limpeziciune şi puritate. Iar Ibrăileanu (o. c., p. 303) susţine, din contra, că ceea ce a împiedecat pe Conachi să fie un poet mare a fost limba. In mai bine de jumătate de veac, părerile, în astfel de materie, pot varia fundamental. Astăzi ne putem da seama că adevărul e mai degrabă cu­ prins în aserţiunea din urmă.

12. Influenţele străine, mai ales influenţa franceză, asupra scriitorilor noştri clin veacul trecut luminează adâncurile unuia din cele mai inte­ resante aspecte ale literaturii noastre. Aceşti scriitori nu vor apărea, deci, ca elemente izolate, într’un Orient de mult ţinut în afara curentelor de idei ce animaseră vieaţa intelectuală a Europei, ci încă din pragul vea­ cului XIX ei îşi altoesc sensuri nouă pe propria şi modesta lor inspiraţie, asimilând o lume întreagă de simţiri şi chiar gânduri şi încadrându-ne, astfel. în preocupări necunoscute până atunci.

Pe lângă ecouri de stil biblic („Pentru ce gemi şi suspini, suflete al meu, răspunde", Iunie, 23) sau de imagini horaţiene (.,Na-ţi şi arc, na-ţi şi săgeată, na-ţi şi ghimpul cu venin", Amor la a ta putere — care amin­ teşte de: „Hic, hic ponite lucida | Funalia et vectes et arcuş, Ode, III} 26, 6 sq. T. A. Naiun, Horaţiu, Cluj, 1936. p. 18) — răsunetele din literatura franceză sânt cele mai bogate în poezia lui Conachi, care cunoştea bine limba şi cetea cu pasiune pe poeţii sec. 18 al acestei literaturi. D-l Charles Drouhet (op. cit.) spune, cu drept cuvânt, că tabloul influenţei franceze asupra literaturii noastre — schiţat în liniile lui generale — ,.are nevoe de atâtea retuşări şi îndreptări de detaliu". Tot D-sa a arătat că printre „alcătuirile" poetului sânt şi traduceri, iar „tălmăcirile" sânt, de multe ori, numai nişte prelucrări. Mai dovedeşte, apoi, că din lista (dată de Pompildu Eliade) de autori francezi care ar fi influenţat lirica noastră de acum vre-o sută de ani, trebue — în ceea ce priveşte înrâurirea lor asupra lui Conachi — să renunţăm la numele lui Gllbert şi al lui Piron.

Ar fi de adăugit, însă, Leonard, poet francez din sec. XVIII, a cărui poezie Le Souvenir, de ex., e originalul după care scriitorul moldovean a

— 20 — tradus inspiraţia sa: Cu 'prietena }mpreună. Astfel autorul interesantului studiu din Yicaţa românească arată ce e just şi ce e exagerat în cerce­ tările asupra acestui subiect ale lui Pompiliu Eliade22), Bogdan-Duică, etc. In special, ţin să adaug, Bogdan-Duică a studiat în multe amănunte acest subiect, aducând, ca de obicei, ingenioase şi lămuritoare contri­ buţii23).

Acest istoric literar ne vorbeşte de influenţa asupra lui Conachi a lui Anacreon, Christopol, a. Francezului Lebrun; ne arată că logofătul mol­ dovean traduce din Voltaire, fragmentar, La Henriade, Zdire, Alssire; din Marmontel (fără să o publice) — prima povestire din Contes moraux, ba chiar şi Velisarie (Belisaire), din acelaşi. Către Leandru ce nu venea şi Cruzii Elini cu jertfă (nişte heroide 24), al căror autor nu se cunoştea) sânt traduceri din Ovidiu, după versiunea franceză (cea dintâi e He­ roida XIX, cea de a doua e din Metamorfoze25), dar prin intermediul traducătorului francez Saint-Ange 2C), iar cea dintâi e după Dorat. Iulia către Ovidiu e tot după Dorat27), care mai tratase şi subiectul: Eloisa către Ahelard, tradus de Conachi după prelucrarea lui Colardeau. din Englezul Pope (1*688—1744) 28).

Tot din Pope e şi Yoroavă asupra omului, care ar fi tradusă după Delille (Papadopol-Calimali, op. cit.} p. 948). In note. Conachi pomeneşte mereu de „Pop“. E vorba de Essai sur Vhomme (1733 ) 29). Cât priveşte poemul Eloisa către Abeliard el e sigur tradus din Colardeau (1732— --) De l’influence frangaise sur l’esprit public en Roumanie, Paris, 1898.

23) Conachi şi tragedia lui Lentor (Vieaţa românească| 1906), în care susţine cu destule argumente că această traducere nu e de Beldiman, cum se credea. Despre poetul C. Conachi (Făi-Frumos, 1930, pp. 52—55), Despre C. Conachi, Nurul in poe­ zie şi teorie, (ibid., pp. 86—93). Şi mai înainte (Convorbiri literare, 1903,pp. 58—67, 162—175, 364—387): Logofătul C. Conachi.

2<1) O serisoare de dragoste, în versuri, a unui personaj ilustru e o heroidă.

25) Cartea XIII, v. 440 şi urm. Sânt două părţi în versiunea franceză: „Polys£ne immolee au tombeau d’Aehille*' şi „Plaintes d’Hecube sur la mort de Poly sfene^C (Drouhet, o. c..). Cf. şi Bogdan-Duică (Făt-Frumos, V, 1930, Nr. 1, pp.

52—54) şi Papadopol-Calimali (o. c.), care susţine că bero:da Către Leandru ce nu venea e din poetul grec Musaeus (sec. V), a cărui operă a fost tradusă în franţu­ zeşte de Clement Marot, Laporte du Tbeuil şi de Mollevant.

20) Cf. şi C. Botez (Poezii inedite de Conachi. Vieaţa românească, 1906, Nr. 1).

27) Ceea ce spusese şi C. Botez (ibidem).

28) Drouhet, o. c. şi mai înainte: Al. Papadopol-Calimali, Sci'isoare despre Tecuci. Convorbiri literare, 1886, p. 941. (Cli. Drouhet a subliniat faptul — indi­ cat de altfel, deşi mai în treacăt, şi de Pompiliu Eliade şi de C, Botez — că poetul Conachi transpune unele inspiraţii ale vechilor clasici, dar prin intermediul litera­ turii franceze).

-o) P. Eliade susţine că acest poem e tradus de Conachi după Letourneur. N. Iorga arată însă că ar fi după... Dufresnel (C. Botez corectează numele acesta, înlocuindu-1 cu du Bcsnel, susţinând, în ceea ce-1 priveşte — ca şi Papadopol-Calimah — că e după Delille, adăugind însă bănuiala că ar putea fi şi după Fontanes).

— 21 — 1776) : Lettre amoureuse d’Heloîse ă Abailarcl (O eu v r e s de Colardeau, Tome premier, Paris, 1825, pp. 27—13). Textul lui Conachi are aproape cu vre-o sută de versuri maii puţin decât poemul francez (D-l JDrouhet a arătat că poetul român lasă la o parte mai ales -pasagiile în care e vorba de zbuciumul sufletesc al Ileloisei in mănăstire30).

Alteori, ecouri chiar din literatura clasică franceză pot fi scoase la iveală, după o scrutătoare cetire a operei poetului român. Versurile Adu-ţi aminte leliţă de ceasul acel cumplit Intru care tatăl nostru de moarte era gonit.

(Moartea 'părintelui meu) 3°) Poemul francez a fost considerat pe vremuri drept capodopera lui Colardeau., care a mai scris şi alte poeme, originale şi traduse (Nopţile lui Youngi, de ex.), apre­ ciate în epoca sa — şi câteva tragedii. Membru al Academiei franceze, Colardeau a lăsajt o operă — preţuită de contemporani, mai mult pentru versificaţia lesnicioasă, decât pentru ideile personale, care — din cauza lipsei unei culturi clasice solide a auto­ rului — nu sânt prea atrăgătoare.

[Uneori imită prea de aproape modelele ilustre. Cetind unele poeme ale sale, ai zice că ceteşti cutare fragment do tragedie racine-iană sau corncliană. Intr’un loc găsim chiar emistihul: „Va, je ne te hăis point", ca în Le Cid III, 14.

Cred că acest modest poet al veacului XVIII a fost cetit eu asiduitate şi la noi, nu numai în epoca lui Conachi, ei şi mai târziu. Imagina: „fluturii — flori zburătoare" a lui Alecsandri n ’ar fi exclus să-şi aibă geneza în următoarele versuri ale lui Colar­ deau (Oeuvre.s, Paris, 1825, p. 151: Epître ă M. Dnliamcl): ... cent papillons <5pars lui paraissent des fleurs ...

l’insecte .., s ’enfuit et c’est encore une fleur qui voltigc.] începutul poemului pare a fi redat mai fidel în transpunerea scriitorului român.

Mai târziu, pasagii întregi sânt lăsate la o parte, iar cele nesacrificate sânt traduse destul de liber. Iată un exemplu, de la sfârşitul poemului: Vertu, fille du ciel, oubli sacre du monde, Vous, qui me promettez des plaisirs ăternels, Emportez Heloi'sc au sein des immortels — ...

Je me meurs!... Abailard, viens fermer ma paupiăre: Je perdrai mon amour, eh perdant ma lumi&re.

Dans ces demiers moments, viens du moins rccueillir

— 22 —

le-aşi considera ca o reminiscenţa din celebrul stih al Inii Ra>cine (Andromaquc, 111, 8): „Songe, songe Cephise â cette nuit cruelle“ ...31).

Aiurea, o răsfrângere a temei atât de frecvente în toate literaturile — turtureaua care rămâne singură: Acest fel o turturică, de lângă soţia moartă, Nici nu zboară, nici se duce, ci-şi aşteaptă trista soartă, Până ce nelegiutul vânător să o omoare Şi pe dânsa, lângă trupul iubitei ei surioare. 32) (Amorul din prieteşug)

Et mon dernier baiser, et mon dernier soupir.

O sfântă Dumnezeire Ce făgădueşti vieaţa în raiul de feriei re Ridică pre Eloisa în ceata nemuritoare, Dar îi dă amorezatul care a iubit-o tare.

Abeliard, s’au sfârşit toate, de la moarte nu-i scăpare, Ah,, vin de-mi închide ochii, vin de-mi ţine lumânarea, Căci negreşit pier; amorul pierzând a luminii zare, Vin să-ţi dau cel de pe urmă şi suspin şi sărutare.

După rândurile originalului de mai sus. mai urmează în text încă opt versuri, pe care Conachi nu le-a redat de loc în româneşte.

Alecsandri (Introducere la scrierile lui C. Negruzzi) şi C. Negri (România lite­ rară, 1855. pp. 73—75, ef. şi Aron Pumnul, Lepturariu IV, 1, p. 66) susţin că acest poem ar fi alcătuit după Baour-Lormian (1770—1854).

Autorul Alcătuirilor şi tălmăcirilor a mai tradus şi ,.heroida" Abeliard către Eloisa, care nu s’a publicat. (Cf. C. Botez, o. c. Contrar părerii acestuia, care susţine că traducerea ar fi după Dorat, cred că ea e tot din Colardeau. anume după poemul: Fragment d’une reponse d’Abailarâ â Eâloise, pp. 47—51, din ediţia mai sus citata). si) O întâlnire curioasă mai semnalez între o par Le din poezia Slănicul (după 26 ani) [acolo unde poetul caută copacul, pe a cărui scoarţă gravase de mult cuvinte de dragoste evocative] şi aceste rânduri dintr'o poezie a lui Agrippa d’Aubigne (1550—1630) : Croissez, arbres heureux, arbres en qui ;j ’ai mis Ces noms et mon serment et mon amour promis.

3ă) E vorba de Ikanok, leşinat.

Zulnia desnădăjduită, care nu ştie cum să vie în ajutorul lui

— 23 — Şi încă un ecou asemănător: Intre mii de păsărele Răsună,, cu vers plăcut, Glasul bietei turturele Ce soţia şi-a pierdut.

(Dorul)

33).

împotriva afirmaţiei lui G-. Ibrăileanu (op. cit.), care susţinea că Alcătuirile lui Conaclii „ nu pot fi imitate după franţuzeşte**, cum arăta Pompiliu Eliade, am produs altădată 34) un exemplu elocvent, care in­ firmă spusele prea definitive şi credule ale criticului moldovean. E vorba de poezia In lipsa ei, tradusă fidel de fapt — deşi e trecută la Alcătuiri — după romanţa atât de populară: Que le jour mc dure, a lui J. J. Rousseau: IN LIPSA EI Cât mi-i de urît când sînt fără tine!

Toate pe pământ moarte-s pentru mine, Ori şi unde-oi fi, dacă nu eşti faţă, Parcă-s po-un pustiu,, afară din vieaţă.

Vai de mine-atunci când nu vii îndată.

Pe urmă-ţi mă iau şi plâng ziua toată Şi de-o pierd din ochi, leşin simt că-mi vine.

De-o găsesc. învii şi-alerg după tine.

Simtu te că vii? Tremur peste fire, De te văd, mă pierd şi-mi ies din simţire.

Guriţa deschizi, cerul se deschide, De mână mă iai,. foc simt că m'aprinde.

Tn braţe mă ţii, fulgeră văzduhul, La sânu-ţi mă strângi cad şi îmi dau duhul.

Alcătuiri şi tălmăciri, ed. 1887, p. 131.

QUE LE JOUR ME DURE Que le jour me dure Pass6 loin de toi Toute la nature N'est plus rien pour moi.

Le plus vert bocage Quand tu n'y viens pas N’est qu’un lieu sauvage.

Pour moi sans appas.

H61as! si je passe Un jour sans te voir, Je cherche ta trace Dans mon desespoir.

Si je t’ai perdue Je reste â pleurer!

Mor âme ăperdue Est pr&s d’expirer.

Le coeur mo palpite, Quand j’entends ta voix.

Tout mon sang s'agite, D£s que je .te voîs.

Ouvres-tu la bouche Les cicux vont s’ouvrir Si ta main me touche Je me sens fr6mir. 35).

fireşte — în imaginile de mai sus, cu tema populară a poe33) O asemănare — atâtor scriitori străini. (Cf. D. Găzdaru, ziei lui Ien Văeărescu dar şi cu acea a

— 24 — Am reprodus versiunea franceză după Recueil des oeuvres de musique de J. J. Rousseau, Tome I. Lcs consolations des miseres de ma vie ou Recueil de romances, 1793' (?), pp. 297-298 — unde e întitulată Air de trois notes. După titlul general al culegerii, sJar putea crede că melodia aparţine lui Rousseau. Cuvintele de asemenea. La fiecare bucată se arată numele Origina şi răspândirea motivului „Amărîtă turturică*1 în literaturile romanice, Iaşi, 1935), unde va fi găsit-o, probabil, Conaclu, Cu aeest prilej, transcriu aici încă un răsunet francez al acestei teme, şi pentru caro regret că, momentan, nu sânt în măsură de a da o referinţă mai completă (ca şi pentru versurile citate la nota 31) : Tourterelle qui perd son compagnon Ne fut jamais plus que moi desol6e...

Hugues de Berze (sfârşitul sec. XII).

Un alt ecou românesc se poate întâlni în Preăicele lui P. Maior (apud G. BogdanPuică, P. Maior, Cernăuţi 1893, p. 23): „cântecul turturicăi care-şi plânge soţul mort, ca ea să plângă văduva"...

34) Anuarul Societăţii „Gr. Alexandrescu' ‘, Nr. 3, Focşani, 1921—1922, p_ 59.

35) Romanţa lui Rousseau pare a fi, pe alocuri, o parafrazare a unor versuri din Sapho (Cf. Imitation de Sapho, de Delille: Poesies fugitives, Paris, 1807, p. 169): Dc veine en veine, une subtile flamme Court dans mon sein, sit6t que je te vois; Et dans le trouble oâ s’egare mon âme Je demeure sans voix. însuşi Conaclii pare a fi cunoscut această poezie (pe Sapho a cunoscut-o sigur, cf. G. Bogdan-Duică, Conv. lit,, 1903, p. 61), al cărui final îl găsim transpus la sfârşitul romanţei poetului moldovean, pe când în cântecul lui Rousseau el lipseşte: Et sans haleine, interdite, eperdue,.

Je tremble, je me meurs.

Aceste versuri ale poetei Sapho au fost traduse în româneşte de HeliadeRădulescu {Curs întreg de poezie generală, 1868, I, p. LXXXVII). Bogdan-Duică arătase (Conv. lit, 1903, p. 170) că In lipsa ei devenise atât de populară, încât o găsim şi în Spitalul amorului a lui A. Pann, iar N, Văcăreseu face nişte stihuri: „Am răpus nădejdea / Dorul m’a-pătruns", etc., de care zice că trebue cântat „pă glasul: Cât mi-i de urît, când sânt fără tine".

Cu titlu de curiozitate, transcriu aici şi un cântec de Heine, în traducerea fran­ ceză a lui Em. Montăgut (Ecvue des deux mondes, 1884, 15 mai, p. 276), cu elemente ale cuprinsului, care — prin coincidenţă, poate — schiţează unele ciudate asemănări: „Cherîe, lorsque je vois tes yeux, peines et chagrins s ’evanouissent; lorsquc je baise ta bouche, jo suis tout â fait gu6ri; si je repose sur ton sein, le ciel entier descend sur moi. Pourtant si tu dis: je faime, soudain je pleure ăm&rement",

- 25 — celui ceji compus versurile. La cântecul acesta indicaţia lipseşte. Şi încă o dovadă despre aceasta.. Intr’un loc al cărţii (p. 317) se spune: „Quoique la românce suivante ne soit pas de Rousseau. cependant... nous avons cru devoir l’inserer ici. Les paroles sont de M-me Beauharnais (viitoa­ rea împărăteasă Josefina?), la musique — de l’editeur de ce recueil“...

Prin urmare celelalte romanţe (printre ele şi Air de trois notes) — neînsoţite de astfel de menţiune — aparţin lui Rousseau.

Dar Conachi cred că n’a fost străin nici de unele produceri romantice franceze, care pe vremea sa începuse a-şi croi un drum glorios. In Mun­ tenia, numele poeţilor apuseni cu accentuată circulaţie pătrund triumfător, canalizând inspiraţiile celor tineri şi deschizând posibilităţi de exprimare a unor sentimente mai nuanţate. Heliade, în special, face cunoscut pe Lamartine. din care traduc şi alţi poeţi ai noştri (între ei, şi Iancu Vacărescu). Opera aceasta atât de cetită nu putea să-i rămână străină cântă­ reţului moldovean, în scrierile căruia identificăm chiar răsunete de ale versurilor lamartiniene. „Un seul etre vous manque et tout est depeuple‘*' spusese cântăreţul Primelor meditaţii (L’Isolcment), iar, după el, Conachi exclamă: „Ah, fără tine şi lumea îmi pare că-i un secriu“ (Am lăsat Uimea şi slava). întorsături de fraze caracteristice se pot semnala, de asemeni: De noua ori până astăzi, pământul colindător A călătorit pe crugul soarelui nemişcător...

(Jaloba mea) de comparat cu: Sept fois depuis ce jour l’arbre que j’ai plante Sur sa tombe sans nom a ehangâ de feuillage.

(Lamartine — Le Crucifix) Unele teme celebre ale literaturii romantice, _ „locuri comune“ ce au alimentat strălucite inspiraţii, se găsesc şi în scrierile poetului nostru.

Una din aceste teme (revederea unui loc, pe care altădata 1-ai admirat alături de fiinţa iubită) a dat literaturii franceze trei capodopere lirice: Le lac a lui Lamartine, Tristesse d’Olympio a lui Hugo şi Souvenwa lui A. de Musset. Tema aceasta, destul de stângaci exprimată, o întâlnim în inspi­ raţiile lui Conachi: Stanicul (după 26 ani) şi Slămcul, 1846, Iulie m 5(după 27 ani): Apoi dar scris a fost încă Să te mai văd, naltă stâncă, Să te mai văd, dar vai mie Nu cu draga mea Zulnie, Ci singur, ca vai de mine, Alb şi rece ca şi tine!

— 26 — Şi: Toate stau pe o schimbare de la cer pân’pe pământ

Dar scriitorii noştri (chiar cei însemnaţi) aveau predilecţie, adesea, pentru cântăreţii mai modeşti şi din pricina aceasta mai obscuri. Conachi. de asemenea, va fi cetit mulţi din aceşti „mici romantici' ‘, în ale căror versun va fi găsit uneori lucruri ce i se păreau demne de a-i opri atenţia Astfel, când a aşternut pe hârtie versurile (din Jaloba mea): Ea îmi spunea câte trage şi eu câte-am pătimit Căci fireşte-i cu scădere’ o durere Intre doi

nu-şi va fi amintit oare vag de poezia L’Avgu a lui A. Fontaney (t 1837) ?

Dans ces rapides confidences Je te racontais mes souffrances Et tu me peignais tes malheurs.

Je n’osais pas encor te parler d’esperance, Mais j’avais compris tes douleurs, Je savais qu’en melant nos pleurs Nous nous consolerions un jour de Vexistence.

(Eug. Asse, Les petits rom-antiques, 1900, p. 28).

In Stanicul (după 26 ani) spusese că i-a mai fost dat să revadă stân­ cile înalte şi peisajul în mijlocul căruia altădată petrecuse cu Zulnia sa.

Insă n’a mai regăsit copacul (,.Dar unde-i copaciul mare? / ... înţeleg, în ţărnă toate / Le-a prefăcut cruda moarte"), pe scoarţa căruia săpase cu­ vinte în amintirea dragostei lor.

Situaţia e aceiaşi într’o poezie (Le Village) a lui N. Martin (1814—1377) : J’ai revu le feuillage Qui couvre le gazon Oâ, duraat la saison, Nous courions sous Fombrage.

Mais je n’ai plus trouve L’arbre ou j’avais grav6 Nos deux noms sous l’ăcorce.

(Le livre des harmonies, de la familie et de l’humanitâ, 1837, p. 28 30).

30) O temă asemănătoare găsim la noi, mai târziu, în Eăchita de Matilda CuglerPoni (Poezii, Iaşi, f. a.).

I

-- 27 Catrenul: Către un copil bolnav de moarte (1848): Când născându-te în lume, ca o floare te iveai, Părinţii de bucurie te urau şi tu plângeai; Iar acum, când cruda moarte te adapă din pahar, Tu zâmbeşti cu bucurie, iar ei se bocesc amar, trebue să aibă, ele asemenea, un izvor străin, după care se va fi inspirat, între alţii, şi poetul fTancez Eugene Manuel (1823—1907), în Le commencement et la fin (Pages intimes, XLVI. 1866): Enfants, â votre premiere heure, On vous sourit et vous pleurez.

Puissiez -vous, quand vous partirez, Sourire, alors que l’on vous pleure! 37) .

Conachi datoreşte mult şi poetului grec Athanasie Christopulos, a cărui poezie săltăreaţă şi uşoară, cu unele răsfrângeri anacreontice, îi era foarte aproape de suflet. 38).

13. In tonul de romanţă a acestuia a compus multe cântece, care uneori îşi au corespondenţa în versurile Văcăreştilor, ale lui Alecu mai ales, fapt ce a fost socotit drept .,o enigmă“, de un cercetător literar, 39) care identifică titluri asemănătoare, în bagajul poetic al celor doi cântă* reţi: Rabdă inimă cât poţi, Tu sub cer eşti una, N’ai protivnică sub soare.

Cred că explicaţia, care s’a dat de atunci: acea a circulaţiei temelor, da­ torită lăutarilor, trebue primită, fiind cea mai plauzibilă şi mai justă. Dar de cine erau compuse aceste cântece? De Văcăreşti? De Conachi? Probabil că nu se va putea şti vre-odată eu precizie acest lucru. N’ar fi exclus ca, în volumul de Poezii ale lui I. Văcărescu (1848), şi în care editorul, I. Voinescu II, a amestecat cântecele tuturor Văcăreştilor, să se fi strecurat şi 37) Acest catren îl găsim şi în Postumele lui Emineseu (Xa un nou născut, şi — între paranteze — cuvântul: Arab): Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Acei ce te-aşteptau te-au salutat zâmbind; Dar să trăeşti astfel, încât când te vei stinge, Să părăseşti zâmbind amicii ce te-or plânge.

38) Cf. pentru detalii asupra acestui scriitor, Gr. H. Grandea, Poetul Christopol.

Revista literara, 1886 (Nr. 10—11).

30) jf_ Tipeiu. Poezia lirică românească, de la originile ei până la 1830, Focşani, 1889, pp. 21—22.

— 28 —

unele inspiraţii de ale lui Conachi, care circulau în public. Câteva ecouri din poeţii Văcăreşti se pot găsi la cântăreţul moldovean. De ex.: Ochilor., vărsaţi pâra© De lacrimi şi de văpae.

(De-acum plânge şi suspină)

va. corespunde distihului lui Al. Văcărescu: De lacrimi vărs pârae Ou groaznică văpae.

Iar: „Mi-am lăsat prietenă, rude, la străini am alergat / Peste mărişi văi şi dealuri scapare am căutat" (Ah, amarnica durere) îşi poate găsi echivalent expresiv în versurile cunoscute ale lui Iancu Văcărescu: La Carpaţr mi-am adus .jalea, Lor am vrut s’o hărăzesc.

Eăsimetul, frunza, valea Apele mi-o înmulţesc

Apoi Mă sfârşesc, amar mă doare a lui Conachi prezintă mari asemă­ nări cu Dorul deplin al cântăreţului Primăverii amorului.

Poeziile boerului moldovean erau foarte populare pe vremea lui.

Mulţi şi le copiau, iar lăutarii făceau să răsune curţile boereşti de senti­ mentalele şi adesea dulcegile lor versuri. Astfel, în Noul Erotoerit (Sibiu, 1837), Anton Pann introduce şi cântece „străine" : Ah, noroc, noroace, de ex., împrumutat din Conachi pe cale lăutărească 40). Tot astfel va proceda şi în Spitalul amorului (1851). E adevărat că aceste poezii uşoare ale lui Conachi sânt tocmai cântecele care nu-i caracterizează pe deplin talen­ tul, ce se va reliefa în bucăţile analitice, „serioase" 41). In aceste romanţe săltăreţe, inspiraţia poetului se va opri la suprafaţa simţirilor şi va nota, din cântecele ce-i răsunau adesea la ureche, întovărăşite de sunet de cobză şi de viori, crâmpee comunicative: „Astă noapte pe răcoare / Cânta o pri­ vighetoare" — viers care era să încânte, ceva mai .târziu, şi zvăpăiata inimă a lui Creangă, flăcău (Amintiri, cap. IV), sau: „Zori de ziuă se re­ varsă / Şi eu ochii n’am închis'£, pe care Heliade (Curs întreg de poezie generală, 1868, I, p. LIII) le laudă, considerându-le versuri „vechi popu­ lare, al căror autor nu ne este cunoscut". Alteori compune versuri proprii, direct influenţate de cele rustice: „Unde să găsesc scăpare / Şi cui să mă jeluesc?" (Ah, durere otrăvită) — un fel de: „Jelui-m’aşi şi n’am cui"....

40) Despre acest mijloc de răspândire a poeziilor lui Conaelii, cf. Gh. B. Duieă, Conv. lit., 1903, pp. 58, 162, 365.

41) Of. şi G, Ibrăileanu, op. cit.

— 29 — 14. Poezia lui Conachi a avut destul de mare răsunet în vremea în care a fost compusă şi chiar ceva mai târziu A'lecsandri, care stima mult pe tatăl vitreg al logodnicei sale, pune ca „motto“ al poeziei O noapte la ţară (Lăcrămioare) versul lui Conachi (din lulia către Ovidiu şi din Scri­ soarea către Zulnia): „Am o inimă în lume, care ştiu că mă iubeşte** — şi repetă acelaşi vers şi la sfârşitul bucăţii mai sus citate, sub forma para­ frazată uşor a unui alexandrin: „Am o fiinţă’n lume ce ştiu că mă iubeşte“. Concepţia despre dragoste a poetului „Lăcrămioarelor** se des­ prinde, între altele, din inspiraţii cum e 8 Martie, de ex. Iubirea înfrumu­ seţează existenţa, o exaltă; ea înalţă sufletul în care sălăşlueşte, dându-i aripi şi apropiindu-1 de Creator: întinde cu mândrie aripele-ţi uşoare O, sufletul meu vesel! o, suflet fericit!

Inalţă-te la ceruri şi zbori cântând la soare ....

Când e îndrăgostit, .... omul ridică a sa frunte Şi ’n ceruri cu mândrie aţintă ochiul sau, Fiinţa lui se’înalţă ca vulturul de munte, Iubirea lui îl schimbă şi-l face Dumnezeu.

Conachi spusese, despre o asemănătoare împrejurare sentimentală:

,

Ah, credi-ma-ţi, inimioare, că o aşa înălţare Dintr’o norocire mică în norocirea cea mare, Sue pe om lângă îngeri şi lângă Dumnezeire Şi-l face trăind să guste a raiului fericire. {Amorul din prieteşug)

Autorul Alcătuirilor şi tălmăcirilor mai spusese, adresându-se iubitei sale (In lipsa ei): Guriţa deschizi, cerul se deschide iar Alecsandri (Vis de poet): Când privesc la tine, draga mea frumoasă, Jîaiul îşi deschide poarta-i radioasă. sau (Dridri): Sufletul meu râde Baiul se deschide. sau încă (în Cântec de fericire):

Y\>..

Căci iubita mea Niniţă, Cu-o zâmbire, cu-o guriţă, Mie cerul mi-a deschis...

- 30 — Alta expresie poetică, de pildă acea din Eloisa către Abeliard, de Conacki: Şi să ne sorbim răsuflnl amândoi gură la gură. ..

pare de asemenea a fi trezit ecou în poezia „bardului" : Pept In pept, gură la gură, oclii in ochi duios privind...

vers în care e vorba de fuga lui Făt-Frumos şi a Trestianei (Răzbunarea lui Statu-Palmă42).

Dar Alecsandri e urmărit, uneori, şi în forma versurilor sale de cutare ecouri din lectura — asidua — a stihurilor lui Conaclii. Unele strofe din poeziile cântăreţului de la Mirceşti ne prezintă o curioasă repetare, la începutul unor versuri, a cuvântului de la sfârşitul versului anterior. Un exemplu (Strigoiul): In prăpastia cea mare, Unde vântul eu turbare Suflă trist, înfricoşat.

Vezi o cruce dărîmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne’ncetat?

Şi în alte strofe: Cu durere jalnic geme, Geme-\m glas îngrozitor.

Sau: Şi sub cruce-acolo zace Zace singur un strigoi. ete.

Acest procedeu verbal îl găsim, în repetate rânduri, şi la Conaclii: Amar de sufletul meu Că nu pot, într’acest ceas, Lipindu-1 la sânul tău, Drept fermuar să ţi-l las, Să ţi-l las şi el săltând... etc.

(Pân ’a nu răsări zori) 42) Şi Eminescu va spune (Singurătate): „Când eu stau şoptind cu draga / Mână’n mână, gură'n gură“.

- 31 Şi încă: O simţire de iubire în inimă m’a pătruns, M ’a pătruns, dar nu cu focul acel Snfierbântător.... etc.

(Jaloba mea) Sau: ...şi în inimă mă doare, Mă doare... c'acolo numai am trăit în fericire...

(Scrisoarea către Zulnia) Despre oarecare răsunete ale cântecelor logofătului moldovean în poe­ ziile lui Eminescu nu s’a făcut, după cât ştiu, vre-o menţiune43).

In revista îndreptar (1930) şi în lucrarea: Eminescu şi Alecsandri (1936) am avut prilejul să stabilesc apropieri între opera poetică a celui ce a scris Luceafărul şi unii înaintaşi ai săi, autohtoni, de care nu-l des­ părţea, cum greşit s’a crezut atâta vreme, o prăpastie 14) : Alecsandri, Bolintineanu. Al Russo, V. Fabian Bob, etc. Şi tot în scrierea mai sus men­ ţionată. notam, între altele, în concluzie (p. 65) : „El (Eminescu) a fost rezultatul unei evoluţii fireşti şi logice: e deci un pisc, într’o panoramă de dealuri şi munţi, care-1 străjuesc armonios. După cum cineva ar clădi un strălucit edâfieiu din piatra unor ruine, poetul nostru a utilizat ele­ mente ale vechii noastre literaturi, din care şi-a ridicat solemnul monu­ ment al unei opere măreţe. Fără cortegiul umil, în mare măsură, al scrie­ rilor care i-au precedat contnibuţia, semnificaţia şi valoarea acestuia n’ar putea fi nici explicate şi nici măcar presupuse' *.

Din scrierile acestea trebue să semnalăm şi pe ale lui Conachi. Cetitor pasionat al vechii literaturi româneşti, pe care. 'n Epigonii, a arătat cât de mult o admira şi o cerceta, Eminescu îşi întârzia, desigur, adesea pri­ virile pe naivele pagini ale Alcătuirilor şi tălmăcirilor.

‘3) Afară de una, vagă, la G. Bogdan-Duieă (Făt-Frumos, 1930, p. 90).

44) Cf., între alţii, D. Murăraşu, Din izvoarele poeziei „Epigonii1 ‘, 1936; Radu I. Paul, Izvoarele de inspiraţie a câtorva poezii ale Ini Eminescu, Cluj, 1934, ete. In legătură eu această din urmă scriere, vulnerabilă, poate, în ceea ce priveşte, uneori, metoda, dar harnică şi concludentă în multe puncte ale ei, un critic — împrumutând poetului studiat propria-i mentalitate pretenţioasă — a exclamat dispreţuitor: ,.Toc­ mai de la Creţeanu era să se inspire EminescuCe judeeată greşită 1 A uitat, de­ sigur, D-l critic că însuşi marele Molidre spunea: .,Je prends mon b:en oit jo le trouve“ şi că acest bun al său îl găsea câteodată în cele mai obscure pagini alo înaintaşilor sau ale contemporanilor săi. Dar Corneille, dar atâţia alţii? Cerceteze D-l critic, dacă vrea să se lămurească, studiile ce s'au făcut în Occident asupra izvoarelor celor mai mari talente şi se va convinge, dacă va dori, că exemple de acest fel se pot da nenu­ mărate, din toate literaturile. (O singură pildă aici: manualele franceze dau sursa ver­ sului: „O temps, suspends ton vol“, al lui Lamartine, — care e o reminiscenţă din obscura epopee La Petrâide, a obscurului poet Thomas (1732—1785). Şi nici un critic francez n'a zis încă, după câte ştiu: -,Tocmai pe Thomas era să-l imite Lamartine Ah, aerul suveran şi distant al intelectualului român!).

- 32 Este adevărat că în lista pioasă de vechi autori români citaţi în Epi­ gonii, numele lui Conachi nu figurează, cu toate că şi de el vorbise Pumnul în Lepturariu. Dar Pumnul vorbise şi de alţii, iar Bm. nu-şi' putea pro­ pune să dea o listă completă de nume, din „zilele de-aur a scripturilor române", deoarece nu alcătuia un tratat de literatură, ci o poezie. Simpatia sa pentru bătrânul poet moldovean se poate constata după unele aspecte ale paginilor ce a scris. Astfel, în colecţia sa de cântece de lume, se găsesc copiate, fără indicare de sursă, şi unele inspiraţii din Conachi45). Dacă în versurile lui Conachi întâlnim, în treacăt măcar şi pe Cupidon (Visul amorului) şi, de mai multe ori, vorba înger aplicată femeii iubite, se poate vorbi şi de un „loc comun" al lirismului epocii. Insă, aiurea, înrudirile par a se contura ceva mai lămurit. Conachi pomenise şi el de „stăpâna nopţilor, luna" (Luna plină), de cutare fiinţă care e „coroană între fe­ mei" (Nume), iar în alt loc spusese, evocând căldura dragostei trecute: Am iubit-o până’la suflet şi :n iubirea mea Dumnezeu, noroc şi lume pentru mine ea era.

(Jaloba mea)

Şi mai precis încă: Te iubii, cunoscui gustul, de hazul tău mă’mbătasem, încât şi pravili şi lege şi pe Dumnezeu uitasem. » (Heloisa către Abeliard)

versuri care sânt în măsură a ne evoca pe acele din S’a dus amorul: . Prea ne pierdusem tu şi eu In al ei farmec -16) poate — Prea- am uitat pe Dumnezeu Precum uitarăm toate.

Expresie ...eminesciană mai găsim şi în Afrodită şi amorul: De multe ori nu îndrăzneşte Lucru înadins făcut, Dar se pleacă, şi robeşte La un nu ştiu ce plăcut.

care anunţa pe acel comunicativ: „E-un nu ştiu cum şi-un nu ştiu ce". Şi, în acelaşi cântec, versuri ca următoarele, în care se analizează felul cum se naşte dragostea în inimile tinere: O clipeală, o zâmbite, Un dor mic, nesocotit, Săvârşeşte o robire Unde însuşi n’au gândit.

45) Cf. D. Murăraşu, Eminescu şi literatura populară, f. a., Cap. III. In farmecul fericirii.

- 33 sau: Prin vedere el se naşte: Ochi şi buze şi guriţă, etc.

bătătoresc calea acelei impecabil-armonioase strofe din Ce e amorul?

Te urmăreşte săptămâni Un pas făcut alene, O dulce strângere de mâni, Un tremurat de gene...

De altfel şi la Conachi întâlnim o poezie cu titlu asemănător: Cine-i amorul?47) Poetul Alcătuirilor şi tălmăcirilor scrisese un alt vers şi mai... emi­ nescian : Ah, te-ai dus, dulce lumină, din zarea ochilor mei (Pe năsălie) ■«)

repetând imaginea şi în Robirea.

La Eminescu (Floare albastră): Şi te-ai dus, dulce minune, Şi a murit iubirea noastră.

Găsim chiar la Eminescu (Călin) emistihul : Dar ce zgomot se aude?... iar la Conachi (Către Leandru ce nu venea): Dar ce huet se aude?...

Tar când Eminescu (în Scrisoarea I) schiţează viziunea prăbuşirii Înmii: Soarele... ... sc’ncliide ca o rană printre nori ’ntunecoşi, ... planeţii toţi îngheaţă şi s ’asvârl rebeli în spaţ Ei, din frânele luminii şi a soarelui scăpaţi; Iar catapeteazma lumii în adânc s’a înegrit.

Ca şi frunzele de toamnă toate stelcle-au pierit.

Timpul mort şi’ntinde trupul şi devine veşnicie... Şi în noaptea nefiinţei, totul cade, totul tace---47) Vezi apropierea şi la Ibrăileanu, o. cit., p. 303.

-‘8) Cf. 32 opere din literatura română, 1933, p. 28.

3

— 34 — nu e eu neputinţă să-i fi răsărit din subconştient aceste versuri ale lui Conaehi (din Cercare de voroavă asupra omului): Atunci pământul din centru luând a sa strămutare Ar cădea într’o menută în haos do înecare; Sorii, stelele pornite către obşteasca cădere, Ne mai fiind cumpănite de-a altor sfere putere, S’ar vede-se cum, în groază firea toată muritoare Până la cerescul scaun mână a sa văi taro.

15. încheind, să schiţam, in două-trei vorbe, însemnătatea acestui stihuitor, pentru literatura noastră.

Ibrăileanu susţine 49) despre Conaehi că poate fi considerat drept cel mai important poet al vremii sale. Dacă el e, azi, uneori ridicol, e din cauza expresiilor nu atât arhaice, cât mai ales vulgare, pe care le între­ buinţează adesea. In realitate, el avea mult talent literar. In altă epocă* a cărei limbă ar fi fost mai fixată, poetul s’ar fi impus mai mult. Trans­ pusă în limba de azi, poezia sa ar avea efect literar deosebit. Acelaşi critic ajunge să spue că, traduse în altă limbă, unele din poeziile de dragoste ale lui Conaehi ar putea fi comparate cu... Nopţile lui Musset (deşi recu­ noaşte că o asemenea apropiere poate părea „comică", „barocă"). Pe de altă parte însă mai afirmă că „nici o bucată de Conaehi nu poate fi cetită azi pentru plăcerea noastră".

Iar G. Bogdan-Duică, la rându-i, afirmă: „(Conaehi) este exponentul culminant a.1 poeziei amoroase dinainte de V. Alecsandri. Nimeni din cu­ rentul său şi al vremii nu l-a întrecut" (Făt-Frumos, 1930, p. 55).

Din cele expuse mai sus, s’a putut, cred, constata că, dacă pretenţiile noastre nu sânt prea mari, unele stihuri' pot, în adevăr, atinge în noi anu­ mite coarde sensibile. E duioşie sinceră pe alocuri, în „Alcătuirile" ma­ relui logofăt moldovean, e multă simţire, chiar clocotitoare. Sânt, contrar cum s’a susţinut adesea, şi subiecte variate, pe care am avut prilejul să le trec în revistă şi care nu îndreptăţesc învinuirea de monotonie ce s’a adus operei cântăreţului. O astfel de impresie e produsă de versificaţia greoae, nearmonioasă. Cât priveşte cuprinsul acestor cântece, fără îndoială că multe din ele sânt consacrate dragostelor uşuratice. Dar nu e numai atât în stihurile lui Conaehi. Iubirea pentru Zulnia infirmă acuzaţia de frivolitate şi de puţină statornicie sentimentală prin care s’a vrut, adesea, a se caracteriza întreagă această operă. In inspiraţiile „uşoare41 era mai mult „literatură"; simţire curată, adâncă şi statornică găsim în poemele închinate Zulniei şi amintirii ei. Acestea ar trebui să reliefeze, în primul rând, darul de cântăreţ al lui Conaehi, care prin ele şi-a putut cuceri un loc modest în începuturile dibuitoare ale „româneştii poezii". «) Op. cit., pp. 293, 303, 305, 317.

POEZIILE LUI VASILE CÂRLOVA Ce ironie — cel puţin la prima cercetare a lucrurilor!... Cârlova, poe­ tul pe care toţi îl considera romantic, cel dintâi poet romantic al nostru, cântăreţul care — după cum s’a mai observat — într’o epocă primitivă literariceşte, ştie să sugereze stări sufleteşti şi să ia atitudini de „neînţeles” ; evocatorul melancolie al trecutului, cântăreţul tainei amurgului — a fost eternizat, în ochii întregii posterităţi, sub o unică înfăţişare: acea a hainei milităreştd, iar ca accesoriu, această singură poză i-a mai hărăzit o cască metalică, făcută să acopere un cap cu părul tuns „chilug” şi să umbrească nişte priviri ce te iscodesc disciplinat şi trist. Dacă facem abstracţie de Marşul lui — singura poezie al cărei conţinut cadrează cu un astfel de echipament — cele mai cunoscute din inspiraţiile poetului ar crea în mintea noastră o înfăţişare mai degrabă eterică, nişte plete atât de la modă, mai ales pe atunci, şi în plus, de pildă, o cravată uriaşă...

Ca şi Ronsard care, înainte de a scrie versuri franceze, a început să compue poezii în limba latinească, autorul „Rumurilor” zmulge unei lire încă impersonale, stihuri greceşti, la care renunţă, pentru melodia graiului autohton.

Cum s’a constatat cu dreptate1), talentul tânărului poet nu pipăe terenul — ea alţi contemporani — ei zbucneşte masiv şi grăbit de a câş­ tiga o vreme, care pentru el s’a dovedit tragic de preţioasă. Ca şi Lamartine, în celebrul său cântec de dragoste, Cârlova pare a striga timpului să-şi întrerupă zborul, pentru a găsi răgazul de a intona toate armoniile care îi cântau -n suflet. Epoca sa n’a reţinut sigur decât cinci din ele, apărute în Curierul românesc, după cum urmează: Ruinurile Târgoviştei, în Nr. 3 (mart 1830); Răstorul întristat, în Nr. 16 (mai 1830); Inserarea, în Nr. 13 (iunie 1830), iar postum — celelalte două: Rugăciune, în Nr. 140 (sept. 1839) şi Marşul, în Nr. 153 (oct. 1839).

Răsunetul unui fluer, poezie citată în unele notiţe literare, n’a putut fi identificată cu precizie (probabil o confuzie cu Răstorul întristat, deşi ceea ce e curios e că o menţionează chiar Hellade, alături de această din urmă poezie), iar despre Fluerul păstorului (dată de M. Tipeiu2) ca fiind a lui Cârlova), nu s’a putut dovedi în totul că ar aparţinea acestuia.

1) G. Bogdan-Duică, Istoria literaturii române moderne, Cluj, 1923, p. 232.

2) M. Tipeiu, Poezia lirica română, de la originile ei până la 1830, Focşani, !889, p. 77, notă.

— 36 O poezie: Parapon e publicată de Ion Gherasim Gorjan, sub semnă­ tura lui Y. Cârlova. în Calendar pentru, toţi, profetic, amuzant şi popular, pe anul 1864 3). Dr. I. Raţiu 4) dă o variantă puţin mai desvoltată a, poe­ ziei. a caTei paternitate o atribue aceluiaşi scriitor, ca şi o altă inspiraţie: Chemarea Patriei, arătată ca find a lui Cârlova, de N. Ţiucu5').

Dar Bogdan-Duică G) susţine că această din urmă producţie (intitu­ lată, mai întâi, Trei panduri) nu poate fi a aceluiaşi poet. Ea apăruse sub anonimat, în Popolul suveran, din 11 septemvre 1848 şi mai degrabă ar fi de atribuit Iui Bolintineanu.

Dr. Ion Raţiu publică în Unirea de la Blaj, pe 1908 (în Nt. 19, de la 16 mai), cele două poezii ca aparţinând aceluiaşi cântăreţ: Parapon — şi alta. fără titlu, în formă populară şi cu subiect patriotic, ambele comu­ nicate lui de George C. Cârlova, nepotul scriitorului, ca aflate în hârtiile familiei.

Se mai pomeneşte, când e vorba de poetul nostru, şi de două tradu­ ceri : Eero şi Leandru, mit versificat după gramaticul grec Musaeus, Musăos sau Musaios (sec. Y d. Chr.7) şi Zaire a lui Yoltaire, din care a tradus un act. Aceste traduceri sânt menţionate de Heliade; din ele nu ni s’a păstrat nimic, deşi în Albina românească (25 oct. 1831, p. 180) se afirmă că nu numai Rugăciune şi1 Marşul, dar chiar şi Ilero şi Leandru au apărut în timpul vieţii lui Cârlova. Cum ele n’au putut fi găsite în nici o colecţie de reviste anterioare anului 1832», G. Bogdan-Duică (ibid.) ajunge la concluzia, că bucăţile despre care e vorba trebue să fi fost pu­ blicate în foi volante.

Confuzia vremii, în ceea ce priveşte paternitatea unor poezii ale lui Cârlova, se extinde chiar asupra cu tarei bucăţi, care astăzi ştim precis ca nu aparţine celui ce a scris Ruinurile Târgoviştei. Astfel Aron Pumnul în al său Lepturariu (III, Viena, 1862, pp. 521—524) atribue lui Cârlova poezia O noapte pe ruinele Târgoviştei de Heliade. inducându-1. probabil, în eroare atât măsura versurilor asemănătoare eu acea din Inserarea, cât şi titlul, în care e vorba despre aceeaşi temă, ca şi în cea mai populară poezie a scriitorului nostru 8).

Mă voi opri, în acest studiu, asupra poeziilor recunoscute de toată lumea ca aparţinând lui Cârlova şi le voi analiza în ordinea în care însuşi poetul şi Heliade le-au publicat în Curierul românesc, deşi această ordine nu este şi acea a. compunerii lor, mai greu de stabilit în mod absolut pre­ cis, pentru toate aceste inspiraţii9).

3) Al. Ciorăneseu, Versuri necunoscute ale lui V. Cârlova. Vicaţa românească, mart 1934, pp. 57—60.

4) V. Cârlova, Blaj, 1905, p. 37.

5) Eevista nouă, VI, 1894, p. 362.

6) Semănătorul, 1905, p. 735.

7) Dr, I, Raţiu, o, c., p, 37. E vorba, probabil, de aceeaşi operă, din care tra­ dusese fragmentar şi Conachi (Către Leandru ce nu venea).

8) Cf. şi D. Murăraşu, Din izvoarele poeziei „Epigonii", 1936, pp. 5—6.

8) Relatările în această privinţă ale lui Heliade, Odobescu, Vaillant — nu se potrivesc cu totul între ele.

I

- 37 1. Ruinurile Târgoviştei, scrisă la 19 ani, este cea mai cunoscută din­ tre ele şi acea care a făurit gloria literară a celui ce-a compus-o. Ba mai mult: ea a făcut pe numeroşi cetitori şi cercetători să creadă că autorul este chiar originar din cetatea pe care a cântat-o, — prin analogie cu Heliade şi Gr. Alexandrescu. ambii târgovişteni, care şi ei au exaltat gloria oraşului lor, cu trecut voevodal 10).

Poezia ruinelor — cu totul sporadică in literatura antică — apare in cea franceză, abia prin sec. XVI. Părăsit o bucată de vreme, acest senti­ ment îşi găseşte o nouă expresie, pe la sfârşitul veacului al XVITI-Iea, când renaşterea admiraţiei pentru antichitate alimentează o bogată evocare a ruinelor11), nu după maniera romantică, aşa cum o găsim, de ex., la Cha-

I

I

I

10) Dar faptul eă V. Cârlova s’ar fi născut la Târgovişte nu numai că astăzi nu mai pare de loc sigur, în urma contribuţiei preţioase asupra chestiei, a lui I. C. Filitti [Vlădica Luca (\ 1629), strămoş al poetului buzoian Vasilc Cârlova (1809— 1831), 1935], dar el nu părea nici mai înainte do această contribuţie, iar relatările lapidaro ce dădeau faptul ca necontroversat erau, adesea, un ecou — controlat insufi­ cient — al unor spuse nesprijinite decât pe analogii sau presupuneri. Dacă am con­ sulta susţinerile, în această privinţă, ale câtorva scriitori şi istorici însemnaţi deai noştri, am vedea că metoda cercetării scrupuloase îi oprea să facă afirmaţii absolute.

Astfel Heliade, carc-şi cunoştea atât de bine învăţăcelul, spune că „origina şi creş­ terea acestui tânăr a(u) fost mai mult din Târgovişte" (la Bogdan-Duieă, Istoria literaturii române, p. 230, după Curi-erul românesc, 1831, p. 275, unde eu însă n’am găsit această frază) — ceea ce eonstitue o afirmaţie destul de puţin categorică.

Bolintineanu şi Odobeseu ştiau eă poetul nu e din Târgovişte, dar îl considerau născut la Bucureşti (cel dintâi, în Albina Pinăului, 1868, p. 122; cel de al doilea în jRevista română. 1861, p. 361). N. Iorga, în Istoria literaturii române, I, 1907, p. 199, scrie despre Cârlova: „Nu se poate spune cu siguranţă că era din Târgovişte'‘, la care adaugă revelatoarea îndoială: „Familia Cârlova... nu pare să fi fost târgovişteană' ‘.

Ov. Densusianu arată că scriitorul „se pare" a se fi născut în Târgovişte (Literatura română modernă, 1921, TI, p. 106), iar biograful poetului, Dr. I. Baţiu (o. c., p. 11) notează prudent: „Până la alt control, vom primi deci şi noi datul cu Târgoviştea".

Acest „alt control" „se pare" că a venit: acelaşi cercetător susţinea (la 1908, Unirea din Blaj, p. 171) că familia lui Cârlova era din jud. Buzău, unde avea şi o vie. la Zoreşti. Acolo poetul „petrecu toate toamnele", cu fratele său Costache. Un nepot de al poetului locuia în comuna Nişeov, din acelaşi judeţ. Apoi I. C. F’litti (op. cit.) a adus şi alte preţioase precizări, în privinţa ascendenţei buzoene a lui Cârlova (care a trăit şi la Târgovişte, unde avea rude după mamă: „pe dealurile şi prin ruinurile Târgoviştei şi-a petrecut a sa copilărie", Heliade, l. o.), însă la 1809, când s’a născut, tatăl său era ispravnic de Buzău (Filitti, pp. 13, 14). Asupra împre­ jurărilor morţii sale: poetul nu s’a stins „pentrueă a răcit la un bal", cum susţinuse unii, sau pentrueă a fost de faţă la nunta iubitei sale, după care a răcit pe drumul spre Craiova (cale de trei zile „cu olacul". N. Ţincu, o. c.), ei, în mod cu totul prozaic, în urma unei dizenterii, desigur contractată în timpul serviciului militar şi de care a zăcut 14 zile, cum afirmase şi Heliade (Curierul rom., ibiă., p. 275). A fost înmormântat la Craiova. (Cf. Colonelul Gr. Lăcusteanu, Amintiri, 1935, p. 10 şi Filitti, o. c., p. 14).

11) Of. Marcel Braunschwig, Notro liiterature âtudiâe dans Ies textes, Paris, 1924, IT, p. 278, Nr. 1.

WŞZ-' ■

- 38 -

teaubriand, Lamartine sau la V. Hugo (din opera cărora şi Cârlova va cunoaşte, ca aţâţi tineri intelectuali români de pe vremea sa, numeroase aspecte), ci după procedee reci, „filosofice4*, în care meditaţia abstractă înlocueşte adesea pitorescul descrierilor.

Sub influenţa acestora şi sub acea a romanticilor, poeţii noştri desvoltă, în diferite inspiraţii, tema tot mai ispititoare a ruinelor. Alături de Cârlova — Heliade, Gr. Alexandrescu, Hrisoverghi, C. Negruzzi, se vor inspira din acest larg curent de evocare şi de prea-mărire a înfăţişărilor ce predispun sufletul la reverie şi tristeţe12).

Criticul Ibrăileanu găsea că jRumurile Târgoviştei e „cea mai fru­ moasă (poezie) a lui Cârlova44, că e „ceva extraordinar la 183044 13).

Această opinie este foarte răspândită şi mulţi o primesc ca pe acele ade­ văruri, care nu mai comportă discuţie. Vom încerca să ne dăm seama dacă în realitate această inspiraţie este cea mai înaltă culme din opera ce ne preocupă, dacă e mai adâncă, mai sinceră, mai unitară decât celelalte pro­ duceri poetice ale scriitorului.

E drept că admiraţia contemporanilor pentru ea a fost unanimă.

După entuziasmul din Muntenia, reprodusă fiind de Albina românească, în april 1830 (p. 116), ea întruneşte numai aprobări, cuvinte elogioase şi din partea cetitorilor moldoveni14). Tinerii o reciteam, o imită. Cârlova devine celebru încă din vieaţă. Poezia lu Iancu Văcărescu: Cununa lui Cârlova nu este o odă scrisă cu prilejul morţii poetului, cum au spus-o cutare autori grăbiţi, ci este expresia admiraţiei spontane a scriitorului mai vârstnic, pentru un camarad care pornea atât de înzestrat pe drumul gloriei15). Poate numai O fată tânără pe patul morţii, a lui Bolintineanu, mai trezise aceleaşi entuziasm. Explicaţia? Probabil pentrucă Ruinurile Târgoviştei a fost cea dintâi poezie publicată a lui Cârlova. Apoi tema tratată era aceea care atingea cât mai mult sensibilitatea contemporană, formată la lectura literaturii apusene: ruine care cheamă gânduri melan­ colice, de zădărnicie; accente minore, care trădează simptomele „boalei veacului44, atât de răspândită; sugerări de stări sufleteşti vagi şi peste tot — o nelinişte insinuantă, ce învălue versul resemnat ?n neguri de pă­ reri de rău, eteric motivate.

De câte ori se vorbeşte despre această poezie, se rosteşte numaidecât şi numele lui Volney — şi de obicei numai al lui — care a inspirat-o. Cred că influenţa — reală — a scriitorului francez (1757—1820) a fost şi este totuşi exagerată. Opera acestui „filosof44: Les ruines ou considerations sur les revolutions des Empires e din 1791 şi e mai mult, după cum s’a constatat şi după cum se poate vedea uşor chiar din titlu, o carte de i£) „Literatura română a început, putem spune, prin poezia ruinelor... amestec de exaltare a gloriei străbune şi de mâhnire faţă de prezent". E. Lovinescu, Istoria civilizaţiei române, f. a., II, 208.

13) Curs de literatură română (litografiat), 1909—1910.

14) G. Bogdan-Duică, V. Cârlova. Semănătorul, 1905, p. 709. îs) Poezia e publicată la 3 iulie 1830, în Curierul românesc, deci pe vremea când Cârlova trăia încă.

I

— 39 filosofie a istoriei, decât o producţie de natură poetică şi evocativă10).

Aceeaşi temă se mai iveşte sporadic şi în cartea sa, scrisă cu patru ani înainte, Voyage en Egypte et en Syrie, dar şi acolo se dă întâietate consi­ derentelor de ordin abstract şi speculativ. „Invocaţia" celei dintâi opere pare a fi reţinut în special atenţia poetului român, căruia i-a oferit ele­ mentele alcătuitoare ale ambianţei, unele stări de suflet şi pe alocuri chiar anumiţi termeni: Je vous salue, ruincs solitaires, tombeaux saints17), murs silencieux!18), c’est vous que j’invoque; o’est â vous que j’adresse ma pri&re1*). Oui, tandis que votre aspect repousse d’un secret effroi Ies regards du vulgaire, mon coeur trouve â vous contemplcr le cliarme des sentiments profonăs et de hautes pensees20). Combien d’utiles legons*i), de reflexions toucliantes ou fortes n’offrez vous pas ă l’esprit qui sait vous consulter! C’est vous qui, lorsque la terre entifcre asservie se ta:sait devant Ies tyrans, proclamiez dejă Ies verit6s qu’ils detostent, — etc. Şi mai departe: „Vous epouvantez Ies tyrans: vous empoisonnez d’une terreur seerâte leurs jouissances impies 22).

Sau încă: „vous consolez le malbeureux, en lui offrant un dernier asileff 23).

In Cap. I al lucrării se vorbeşte şi de păstori („Şi’ntocmai cum păs­ torul ce umblă pe câmpii"...) : „Les pâtres avaient retire leurs ehameaux...", iar în Cap. II: ,.Les palais des rois sont devenus le repaire des fauves; Ies troupeaux parquent au seuil des temples..." 24). Şi tot acolo: subsiste de eette viile puissante"... „Ah! comment s’est ’• Yoilâ ce qui ic) Criteriul autorului şi scopul urmărit se văd din următoarele rânduri ale cărţii: „Portant toute mon attention sur ce cjui concerne le bonheur des liommes dans Petat social, j ’entrais dans Ies villes et j ’etudiais Ies moeurs de leurs habitants; ie penetrai dans Ies palais et j’observais la conduite de ceux qui gouvernent; je mJ6cartais dans Ies eampagnes et j'examinais la condition des homraes qui cultivent, etc,..“ (Chap. I).

Mă văz lângă mormântul al slavei strămoşeşti... îs) O, ziduri întristate... io) La voi, la voi nădejde eu am de ajutor...

20) Le milă îl pătrunderi, de gânduri îl uimiţi...

21) Drept pildă ne slujiţi...

22) Şi Cârlova ne vorbeşte de ruinele „unde tiranul încă un pas n’a cutezat / Căci la vederea voastră se simte ’nspăimântaP ‘ (această din urmă apropiere e făcută şi de G-. Bogdan-Duică, Ist. Ut. rom. moderne, p. 157).

23) Aşa şi eu acuma — în viscol dc dureri — La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri.

2‘) Aceste din urmă apropieri şi la Bogdan-Duică: op. cit., ibid.

— 40 — eclipsee tant de gloirel...25). Ainsi donc perissent Ies ouvrages des hommes! 26).

E adevărat, ee s’a spus (Bogdan-Duică): „Din Volnev a trecut multă atmosferă în Cârlova' numai dacă se stabileşte că o astfel de „atmosferă4' există la Volnev, mai ales în invocaţia lucrării şi. disparat, in unele pasagii din Cap. I şi II — cum s’a putut vedea. Restul operei e cu totul în alt stil şi cu altă înfăţişare decât la poetul român, care _deci — „nu s’a simţit îndemnat să vază lucrurile în felul lui Volnev", cum spune acelaşi istoric literar (ibid., p. 156), „felul lui Volney" fiind acel al consideraţiilor abstracte ce se arată şi :n titlu27).

Dar ceea ce nu se spune, de obicei, sau nu se spune îndeajuns, e că nu numai Volney a influenţat pe Cârlova în această poezie, ci şi alţi scriitori francezi, mai mari sau mai mici. ai epocei 2S).

Mai întâi însă să trecem în revistă desvoltarea ideelor poetice şi expresia lor. ..Floarea poeziei", „junele cu inima de foc", cum e numit autorul, de N. Bălcescu, îşi începe inspiraţia cu versuri solemne, dar nu prea 25) Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut... ss) A omenirii fapte din faţa lumii pier...

S7) Poezia ruinelor, care cu Volney îşi ia un atât de pronunţat avânt, devine, în curând, un adevărat „loc comun*în literatura franceză romantică, şi în felul acesta începe a căpăta un caracter întrucâtva convenţional, ca şi elementele mitologice din. poezia neoclasică. Iată, din zecile de texte similare, unul tipic, semnat Albert des Bordeliers, întitulat Les ruines du chătcau şi publicat în celebra colecţie Les Annales romantiqucs din 1830 (p. 95). In el e concentrată întreaga... poetică a ruinelor şi la fel cu el au mai apărut şi înainte de această dată atâtea alte cântări, în versuri sau în proză, pe care Cârlova şi alţi poeţi ai noştri fără îndoială că le-au cunoscut (Ossian şi-a avut şi el, tot prin intermediul literaturii franceze, partea lui de contribuţie în acest curent de exaltare a ruinelor): Les ruines sont le charme de la solitude; tristes interprUes d’un temps qui n’est plus, âchos mourants du passe, elles font sur l’âmc sensiblc une impression profonde; elles inspirent cette touchante reverie a-ux longs soupirs, aux larmes silcncicuses, dont la puissance calme nos douleurs et rend nos joies plus douces. Qu’elles soient le fruit des fureurs des liommes ou des pas meurtriers du temps, elles font toujours naxtre d’utiles pensâes. En contemplant ces masses qui n’ont pu râsister, Voppresseur trouve une legon, et l’opprimâ une esperance. Celui qu’un souvenir amer poursuit et dâvore, celui qui ne croit plus â la vie, souvent ă ces murs desoles, ă ces debris silencieux, vient demander des consolations et la tranquillite qui le fuit. Ces colonnes brisees, â motiâ ensevelies sous la masse qu’elles soutenaient; l’lierbc qui croit dans ces vastes cours; le lierre qui s’attache â ces murs ecroules, ont pour lui un charme indifinissable: bientot il est plus calme, une teinte plus douce se repand sur les objets de sa tristesse; il reve. Mais ce ne sont plus des reves de bonheur qui Voccupent; ces murailles, ces tours sont tombecs; un jour, nulle peine n’agitera son coeur: l ’avenir aussi lui promet le repos... *8) Câteva apropieri între Volney şi Cârlova face şi N. I. Apostolescu, L’inr fluence des romantiques frangais sur la littera-ture roumaine, Paris, 1909.

— 41 răsunătoare, din pricina rimelor peste tot masculine, iar în primele patru versuri, cu succedarea, la sfârşit, a sunetelor it, ceea ce displăcea armo­ niosului Bolintineanu (Albina Pindului, I, 1868, p. 122): O ziduri întristate! O monument slăvit!

In ce mărime'nalta şi voi aţi strălucit, Pe când un soare dulce şi mult mai fericit îşi revărsa lumina pe-acest pământ robit.

Regret faţă de trecut, de un trecut naţional glorios, a cărui amintire e cu atât mai dureroasă, câtă vreme veacurile apuse sânt rechemate în minte de privelişti jalnice, care arată ruina ţării. In patru versuri emo­ ţionate poetul a evocat şi schiţat trecutul luminos al patriei. Apoi — în­ făţişarea actuală. Şi. între cele două tablouri — o transiţie: Dar în sfârşit Saturnu, cum i s’a dat de sus, In negura uitării îndată v'a supus.

Un nume mitologic, strecurat într’un vers, „şade bine" — vorba lui Caragiale; de aceeaşi părere era. şi Cârlova, într’o epocă în care numirile mitologice abundau în compunerile poetice (Saturnu e pus pentru timp ).

Starea prezentă: Ce jale vă cuprinde! Cum totul v'a pierit!

Sub osândirea soartei de tot aţi înegrit!

Din slava strămoşească nimic nu v'a rămas.

Ori unde nu se vede nici urma unui pas. Şi 'n vreme ce odată oricare muritor, Privea la voi cu râvnă, cu ochi aţintitor, Acum de spaimă multă se trage înapoi îndată ce privirea îi cade drept pe voi.

Revenirile fugare asupra trecutului sânt făcute să scoată, prin contrast, şi mai viu în evidenţă mizeriile actuale. Procedare prin exce­ lenţă romantică. Aceste constatări au un rost, în economia poeziei, căci fac pe poet să cuprindă eu gândul nu numail aspectul exterior al prive­ liştilor, ci să disece „cauza lucrurilor", căutând explicaţii, motivări.

Ruinele au glas. Pietrele lor vorbesc şi dau îndrumări oamenilor ce le contemplă: Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut, Când ochiul vă priveşte în liniştit minut.

De milă îl pătrundeţi, de gânduri îl uimiţi...

Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi Cum cele mai slăvite şi cu temei de fer A omenirii fapte din faţa lumii pier; Cum toate se răpune ca urina îndărăt, Pe aripile vremii^ de nu se mai arăt; Cum omul, cât să fie în toate săvârşit, Pe negândite cade sau piere în sfârşit.

- 42 Aici avem partea de „filosofare* * a acestei poezii, pe care Bolintineanu 29) o considera că, în dauna formei care e „necorectă44, are fond „strălucitor prin cugetare, prin simţimânt, prin patriotism şi prin focul ce revarsă44 versurile ei. Iată lecţia ruinelor: ele slujesc de pildă a nimic­ niciei lucrurilor omeneşti. Totul dispare [„toate se răpune“, cum spunea Cârlova] : faptele ca şi făptuitorii. Mai ales omul, oricât ar fi de „săvârşit44 cade pradă pieirei. Atitudine, dacă vreţi, pesimistă: ,,cea dintâi expresie a pesimismului literar român44 va zice Ibrăileanu, care iubea mult cata­ logările hotărîte80). De fapt, e melancolia romantică, atât de caracteris­ tică vremii şi care putea fi şi un ecou al unei indispoziţii sufleteşti trecă­ toare, deşi pentru moment sinceră. Era totuşi şi curentul puternic, care dă­ dea o anumită înfăţişare inspiraţiilor epocei. Era acea „boală a veacului44, atât de răspândită, de contagioasă, de care nu se puteau dezbăra nici poeţii cu un temperament chiar deosebit. Cârlova a scris prea puţin, ca să poată eventual exprima această atitudine intimă, în toate faţetele ei.

Dar Marşul contrastează, ca poziţie sentimentală, cu poezia ce analizăm. Şi Rugăciune de asemeni, măcar în parte. Unii au putut considera Ruinurîle ca poezia cea mai reprezentativă a sufletului celui ce a compus-o şi pentru faptul că autorul a murit de o boală de piept (aşa se credea), în floarea vârstei. Şi atunci legăturile s’au stabilit uşor: melancolie vagă (cum se spune cu o expresie consacrată), presimţire a sfârşitului apro­ piat, pesimism cu tâlc, etc. Dar Marşul răsună ca un strigăt de trâmbiţă, pe un câmp de luptă; dar moartea poetului se ştie astăzi că a fost, pro. babil, o urmare a unui accident, am putea spune: o molipsire funestă, în timpul unei epidemii. In lumina acestor fapte, nu-i aşa că Rumurile Târgnviştei ne apar ca o poezie ceva mai puţin reprezentativă a tem­ peramentului celui ce a compus-o — şi mai mult a mentalităţii epocei?

Dar să continuăm lectura: Eu uuul în credinţă mai mult mă mulţumesc A voastră dărâmare pe gânduri să privesc, Decât zidire 'naltă, decât palat frumos, Cu strălucire multă, dar fără un folos. Şi ’ntocmai cum păstorul ce umblă pe câmpii La adăpost aleargă când vede vijelii, Aşa şi eu acuma-, în viscol de dureri, La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri.

Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer...

O patrie, a plânge cu multă jale cer.

Observăm, deocamdată, nu numai în aceste versuri aici citate, ci şi în cele anterioare, abuz de cuvântul mult, care totuşi nu spune... mult.

O inversiune: „Da voi spre uşurinţă cu triste viu păreri4 Iarăşi con­ trast: ruinele umile şi palatele strălucite. Poetul preferă pe cele dintâi.

In mijlocul lor găseşte adăpost pentru durerile lui, ca şi păstorul ce fuge SB) Apud Bogdan-Duieă, op. cit., p. 308.

30) Scriitori şi curente, Iaşi, 1930, ed. U, p. 230.

I

— 43 şi se ascunde de mânia cerească. Acest refugiu între ruine sau în singu­ rătate (din pricina suferinţelor, a intimperiilor vieţii) e şi el o temă predilectă romanticilor, în opera cărora CarIova a putut-o găsi adesea.

Dar nu numai în opera romanticilor, ci şi în acea a premergătorilor lor: neoclasicii. Iată această temă la Chenedolle (1769—1833), Etudes poetiques, 1820, p. 150: Mais lorsquo la colline, oft l’ombre vient s’asseoir, S’effacc doueement dans Ies vapeurs du soir, J ’aime alors a descendre au fond de ces vallăes...

Aceiaşi motivare, aceiaşi precizare a clipei când poetul găseşte că refugiul e mai bine venit.

La voi, la voi nădejde eu am de ajutor, Voi sânteţi do cuvinte şi de idei izvor.

Când zgomotul de ziuă înceată peste tot, Când noaptea atmosfera întunecă de tot, Când omul de necazuri, de trude ostenit, In liniştirea nopţii se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odilmă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Şi de vederea voastră cea tristă insuflat A noastră neagră soartă descopăr nencetat.

Mă văz lângă mormântul al slavei strămoşeşti Şi simt o tânguire de lucruri omeneşti; Şi mi se pare încă c’auz un jalnic glas Zicând aceste vorbe: „Ce, vail a mai rămas, Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut, Când duliul cel mai slobod cu dânsa a căzut\tc

Tot aşa cântase Dorat (1734—17S0), în Letire du comte de Commingos (eita.t de H. Potez, L}elegie cn France, avant le Romantisme, Paris, 1S98, p. 63) : Quand nos frfcres, lasscs de leurs pieux travaux, Endorment leurs tourments au sein d’un doux repos, Moi seul je veille encor dans cet asile sombre....

Situaţia e mai frecventă la romanticii propriu zişi, cetiţi cu asidui­ tate de toţi intelectualii tineri români ai epocei, şi de Cârlova, fără îndoială (cum o arată şi alte inspiraţii), cu fervenţă deosebită. Evocând Rom-a veche, Lamartine (în La Liberte, din N o uvelles meditat ion s p o âtiques, 1823) exclamă: J’aime â fouler aux pieds tes monuments 6pars, J’aime â sentir le temps plus fort que ta memoire, Effacer pas â pas Ies traces de ta gloire----

— 44 — In unele versuri ce urmează poetul francez arată şi el folosul, într’o privinţă, al ruinelor: ele ne mângâe de nimicnicia noastră: Nos monumente sont-iîs plus immortels que nous?

Egaux devanfc le temps, non, ta ruine immense Nous console du moins de notre decadence.

Şi tot în acel poem, Lamartine mai notează: J ’aime, j ’aime a venir rever sur ce tombeau, A l’heure ou de la nuit le lugubre flambeau Comme l’oeil du passe. flottant sur des ruines, D ’un pale demi-deuil revet tes sept collines.

Atitudine asemănătoare şi la V. Hugo (O des et ballades, 1826, Aux ruines de Montfort-l’Amaury), care şi el îşi arată predilecţia pentru adăpostul mângâetor al zidurilor dărâmate: Je vous aime, 6 ddbris!...

Sous vos abris croulants je voudrais habiter Vieilles tours...

sau se adresează astfel unui glorios monument (A la Colonne de la place Vendomc, ibidem) : Que de fois. tu le sais, quand la nuit sous ses voiles Fait fuir la blanclie lune ou trembler Ies etoiles, Je v:ens, triste, evoquer tes fastes devant moi...

Huhurezi lirici, poeţii aceştia se complac în cadre risipite. între pră­ buşiri elocvente. înfăţişarea ruinelor pune în mişcare puterea de recon­ strucţie a imaginaţiei, care romanţează posibilităţile trecute, crează „atmosferă'1 şi populează încăperile şubrede cu umbre vii. Concluziile observaţiilor acestor cântăreţi sânt de cele mai multe ori triste. Cârlova cere ruinelor evocatoare ale trecutului slăvit al ţării, deci patriei, dreptul de a plânge în linişte, după ce venise „lăcrămând" între zidurile dărâ­ mate. Nu era, numaidecât, o cauză directă care provoca o asemenea stare de suflet, ci atitudinea sentimentală, larg semnalată în acea vreme, îşi găsea cadrele potrivite de desvoltare. Ruine au existat totdeauna; dar planşete atât de multiplicate în preajma lor boala veacului le.a alimentat îndeosebi. Mai amplu ca niciodată, literatura acelei epoci a fost „oglinda societăţii", a societăţii nu de pretutindeni, ci mai ales a celei apusene, „reflectată" într’o literatură peste tot răspândită.

Totuşi motivele tristeţii de astă dată sânt arătate: e starea desnădăjduită a Ţării, pe care ruinele o simbolizează. După convingerea sugerată de înfăţişarea lor, că vechea glorie a trecut, poetul constată că toate trec

- 45 — şi că, deci, soarta omului e nespus de tristă („A noastră neagră soartă descoper nencetat44) şi, din pricina aceasta, el simte .,o tânguire de lucruri omeneşti44. Aşa dar, mai întâi plânge trecutul ţării şi apoi jeleşte soarta omenirii. Totuşi, cu vre-o câteva versuri mai sus, spusese, adresându-se ruinelor, după ce ceruse patriei să-i 'ngădue a plânge: ,.La voi, la voi nădejde eu am de ajutor". Ce fel de nădejde? In zădar am căuta, până la sfârşitul poemei, vre-o lămurire în această privinţă. Nedumerirea creşte, când cetim, în cele ce urmează: Acest trist glas, rumuri, pc mine m’a pătruns Şi a huli vieaţa Sn stare m’a adus.

Acesta a fost ajutorul nădejdei? Dar nu e numai atât. Cele din urmă versuri ale poemului subliniază nedumerirea:

-

Deci priimiţi rumuri, cât voi vedea pământ, Să viu spre măngâere, să plâng pe-acest mormânt, Unde tiranul încă un pas n’a cutezat, Căci la vederea voastră se simte spăimântat.

Dacă vederea ruinelor e inspiratoare de nădejde, pentru ce poetul contemplându-le, ajunge de huleşte vieaţa? Şi dacă huleşte vieaţa, ce fel de mângâere va culege, plângând pe mormântul slavei străbune? Contra­ dicţia e evidentă şi a mai fost, în parte, semnalată31). O singură ^circum­ stanţă uşurătoare44 s’ar putea găsi scriitorului. In partea din urmă a poeziei sânt versuri înlocuite cu rânduri punctate. Bogdan-Duică soco­ teşte că aceste puncte ţin locul versurilor tăiate de cenzură şi că ele ar fi descoperit „desigur, actualităţi vinovate, cauze moderne ale negrului pesimism44. Mai ştii? In orice caz, poezia — aşa cum ni se prezintă — e lipsită de continuitate. în partea finală, ceea ce face ca şi întregul să apară mai puţin coherent decât alte inspiraţii ale autorului.

In partea citată în urmă, 'ntâlnim o rimă săracă: peste tot cu de tot; o cacofonie (aşa cum e greu să nu găsim în mai toate poeziile secolului XIX) : ..Şi mi se pare- încă c’auz un jalnic glas44. Cuvântul priimiţi are, în versul 4 de la sfârşit, trei silabe: priimiţi. cum se rostea pe atunci şi cum îl găsim, mai totdeauna, şi la alţi poeţi32). In întreaga poezie, ritmul e curgător, deşi nu pare aşa, din pricina rimelor peste tot masculine.

E un adevărat record — însă vădit nefolositor 31) Cf. de cx. Ov. Densusianu Literatura română modernă, II, 1921, p. 109. Ul­ timele două versuri din citatul de mai sus ar putea fi apropiate de aceste rânduri ale lui V. TTugo (A la colonne de la place Ycndome, O d e s e t b all a d e s): Jamais, o monument, mâme ivres de leur nombre, Lcs etrangers sans peru n’ont passo sous ton ombre. ..

Leurs pas n’dbranlent pas ton bronze souverain...

32) La Gr. Alexandrescu, de pildă: , Adevărul, fără mască, lesne nu e priimit". {Epistolă către Vă-cărescu).

— 46 Rumurile Târgoviştei ne prezintă, comunicativ exprimată, o stare de suflet contagioasa în acea epocă. E discreţie în melodia versurilor, e o du­ rere tainică în vorbele înşiruite cu o precoce dibăcie. Poetul a trăit sincer jalea ce se desprindea din privelişti funebre. Dar mai puţin dibaci în selecţionarea simţirilor şi a gândurilor ce i se învălmăşeau în suflet şi minte, voind să exprime, fără să le treacă răbdător prin sita discernă­ mântului. toată comoara de imagini şi stări sufleteşti^ care-1. stăpânea şi făcând loc şi ecourilor cărturăreşti la care, ca orice tânăr, ţinea desigur enorm, a scris un poem, cu aspecte de odă eroică şi de elegie, un poem cu făgădueli înaripate, dar cu avânturi nesigure, inegale33).

2. Păstorul întristat. Dorul de a evada din medii orăşăneşti şi a se îndrepta spre refugiul unei lumi mai liniştite, îl găsim la Cârlova ex­ primat şi în poezia mai sus comentată. Sufletul său expune pe larg această tendinţă de potolire a durerilor, în mijlocul unor privelişti primitive, în inspiraţia idilică, pastorală, la care mă voi opri de astă dată. înfăţişările patriarhale, rustice, sânt un balsam pentru agitaţiile complexe ale vieţii urbane, ele sânt ca o surdină pe struna traiului plin de griji împovără­ toare. Chiar când evocarea aceasta este pur fictivă, ea apare ca o vile­ giatură de vară, a spiritului, dorit de a găsi forţe nouă în îmbietoarea lume de contururi simple şi de mişcări domoale. Gândul că te reîntorci pe drumul cu greu făcut de tine şi de generaţii întregi de înaintaşi e odihnitor ca o lăsare în voia apei, pe care trebue să o urci cu sforţări şi energie mistuitoare. Vieaţa la oraş e înotul în susul râului sau e urcuşul anevoios al stâncii, pe care trebue să pui „picior şi mână când pe-un colţ, când pe alt colţ4*. Spiritele visătoare, obosite de sforţări prea mari pentru puterile lor, sufletele saturate de o vieaţă socială prea rafinată se îmbăiază bucuros în laeurile-oglindă ale trecutului, mai ales ale unui trecut bucolic, unde totul respiră blândeţe şi calm.

Era în totul oare acesta cazul lui V. Cârlova? In teorie, da. Scriitorii noştri de la începutul veacului XIX au trăit „rânduri de vieţi4‘, într’un cadru de vreme puţin desvoltat. Ca Făt-Frumos din poveste, care „învăţa într’o lună ceea ce alţii învăţau într;un an“, aceşti scriitori au fost siliţi să reconstituiască în minte întregi evoluţii lente şi poate n’a fost acesta un dar excepţional al nostru, de care ne-am putea mândri, în spe­ cial, ci mai degrabă un rezultat al condiţiilor de vieaţă a poporului nostru.

Am făcut astfel de aprofundări sintetice, siliţi de împrejurări, biciuiţi de necesităţile civilizaţiei introduse brusc pe meleagurile noastre, mai întâi în înfăţişările ei exterioare şi apoi, abia, încetul eu încetul, în sen­ surile ei substanţiale. Un om pus în împrejurări extraordinare dă dovadă de însuşiri pe care nu şi le bănuia şi atunci, practic şi fulgerător, se adaptează cerinţelor actuale. însuşirile reale ale poeţilor noştri de acum o sută de ani şi mai bine n’au putut fi valorificate în întregime, din 33) Meritul aetual-patriotic al poeziei a fost subliniat de entuziastul Balcescu, (la sfârşitul cap. XXI, din cajtea II. a monografiei sale despre Mihai-Viteazul): „Cântarea ta sublimă asupra ruinelor Târgoviştei pune pecetea veşniciei asupra-le şi ni le va păstra, chiar când pustiirile anilor le vor şterge cu totul de pe pământ**.

— 47 pricina acestei trăiri înfrigurate şi repezi, în care vieaţa cărţilor înlocuia adesea cotidiana experienţă.

Poezia pastorală apare de obicei sau în epoci primitive, sau, mai ales, la apusul unei ere literare bogate; e un gen care, în acest din urmă caz, anunţă întrucâtva decadenţa, preţiozitatea, în sensul unui rafinament voit, alimentat — cum s’ar spune azi — de simţiri „refulate": dorul după altfel de lume, pe care o întrezărim în vis şi în care găsim potolirea unei oboseli a simţirii. Specie de „bovarism" simplist, tendinţa sufletului către primitivitate a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, spre sfâr­ şitul unei producţii literare unitare, abundente şi numai apariţia unui curent nou, deschizător de drumuri nebănuite, îi reducea treptat din strălucire.

La noi n’a fost nici acest caz, căci n’au existat împrejurări asemă­ nătoare. N’am avut nici o societate de un rafinament prea accentuat, nici o vieaţă orăşănească ce ar fi uzat puterile de creaţie, şi nici o lite­ ratură poetică amplă şi personală.

In Păstorul mtristat Cari ova îngână un ecou din lecturile sale harnice. Scriitori antici? Nici o mărturie nu ne arată pe acest poet ca un lector asiduu al vechilor cântăreţi, dacă nu, poate, afirmaţia lui Bolintineanu că înaintaşul său începuse a compune versuri greceşti şi că, îndemnat de prietenul, său Voinescu II, renunţă la această îndeletnicire. în folosul cultivării limbii materne. Dacă mânuia atât de bine greaca modernă, fără îndoială că cetea şi în vechea greacă. Dar ce lecturi avea din literatura elenă nu s’ar putea spune, şi e de crezut mai degrabă că era lipsit de o cultură clasică propriu zisă. Unde ar fi putut-o căpăta?

E sigur însă — opera sa poetică e dovadă vie — că în schimb cunoştea bine pe neoclasicii francezi şi pe unii romantici, căci după cum la Ro­ mani „pastorala a fost un articol de importaţie grecească" 34), la noi ea va veni din literatura franceză a. veacului XVIII şi întrucâtva şi din cea italiană a secolului XVI. Din traduceri franceze, n’ar fi fost exclus ca poetul român să fi cunoscut idile ca Daphnis şi Chloe (Longos) sau ceva din Teoerit ori Virgil. In literatura franceză şi italiană, pastorala îmbracă forme şi genuri mai complicate: opere dramatice, romane etc.

Inspiraţia poetului român e mult mai lineară, fiind vorba în ea de „un păstor tânăr, frumos la faţă", care declară: „iubesc prea dulce o păsto­ riţă / Cu chip prea dulce, prea drăgălaş" (repetarea adjectivului arată că inspiraţia nu porneşte din străfunduri sufleteşti, ci are în ea ceva convenţional, „livresc"). Pentru asemenea subiect lipsit de întortochieri narative, introducerea e cu mult prea lungă. Păstorul cântă din fluer şi, ca şi în Mihu Copilul, vietăţile, lucrurile, turmele, elementele naturii „uimite toate stau împrejur". Cânele urla ca să-l mângâe, iar Eho, ce zace de om departe, H auzise din loc ascuns, Şi cu suspinuri de greutate La toata vorba îi da răspuns.

34) L6on Levrault, Lc Genre pastoral, Paris, 1914, p. 27.

- 48 —

Strofă plastică şi înaripată — mai mult decât toate celelalte.

Poetul întreabă atunci pe păstor ce jale îi apasă pieptul? El îl so­ cotea fericit. Vânturile, ploaia, soarele sânt parcă pentru păstor făcute, câmpii şi codrii vouă zâmbesc**. Oricine are necazurile sale — gândeşte cel întrebat, care mărturiseşte, de altfel: Soarta nu lasă pe om în pace Cu mulţumire a fi deplin.

Ce-i lipseşte, dar, celui ce se tângueşte?

Adevăr, slavă, cinste, putere Sau bogăţie eu nu doresc, Acestea toate drept o părere Drept nălucire le socotesc.

E declaraţia obişnuită — în poeziile bucolice — a păstorilor, ca şi a acelora ce vor să le imite traiul, şi ajunsese pretutindeni un loc comun, un „clişeu** 35). Doar Gr. Alexandrescu dacă are la noi curajul să rupă cu tradiţia şi să privească vieaţa păstorului sub aspectul ei realist şi chiar prozaic36). Pricina tristeţii am văzut-o: e păstoriţa „cu chip prea dulce, prea drăgălaş**, despre care cel îndrăgostit spune că De lângă mine ea când lipseşte Natura n’are nimic frumos; Sufletul tare mi se mâhneşte Orice privire e de prisos.

Ideea şi tonul sânt lamartiniene: „Un seul etre vous manque et tont est depeuple**.

Totuşi ritmul — deşi destul de corect, mult mai corect decât în poeziile de începător ale lui Eminescu — este de o factură vetustă, căci pste caracteristic producţiei poetice de la noi, învechite ca sentimentali­ tate, ca fond. Până în cei dintâi ani ai Convorbirilor literare mai întâlnim — destul de des — ritmul acesta legănător ca o navă şi care dă versurilor un aer veşted. Cetindu-le, ai impresia că priveşti folografii îngălbenite de pe morminte. Această impresie e subliniată şi de existenţa, în voca­ bular, a unor termeni, prin excelenţă demodaţi: Eho, Amor, întristaciune, etc.

Afară de Bogdan-Duică, ce găseşte poezia „simţită**, deşi „simţirea era, de astă dată, de origine literară** şi de Ibrăileanu, care o găseşte 35) La Iancu Văcărescu (Primăvara amorului): „Lăsând ale lumii mare / Cinsti, nădejdi .şi fumuri seci“... (Cf. M. Tipeiu, o. c., p. 69).

36) Cf. studiul respectiv asupra Epistolelor lui Gr. Alexandrescu, în acest volum (p. 61 sq.); Haralamb G. Lecca a reluat mult mai târziu (Poezii, 1904, p. 141; Balada Păstorului) aceiaşi temă, exagerând şi subliniind atitudinea mai sus semnalată.

- 49 — nouă, tocmai prin ceea ce e mai vechi în ea, prin versificaţie, cercetă­ torii noştri o pun totdeauna — şi cu drept cuvânt — în urma tuturor celorlalte inspiraţii ale poetului. Ea e totuşi foarte populară în unele părţi ale Ardealului, unde păstorii ci-că ar cânta-o, pe „o melodie lină, tragănată şi potrivită cu spiritul textului". (II. Cliendi, Foiletoane, 1904, p. 115).

3. Inserarea, .,cel dintâi pastel din literatura noastră", e o poezie prin excelenţă lamartiniană. Pastelul e un cadru aici, care dă mai multă valorificare sentimentelor personale, de o adâncă melancolie, fără cauze precise.

Sufletul poetului Ce caută nu ştie, dar simte căi lipseşte Fiinţa care poate să-l facă fericit.

E aceiaşi idee poetică, exprimată de Lamartine în Vlsolement: „Un seul etre vous manque et tout est depeuple", vers care a urmărit prelung pe poetul român. în al cărui suflet muzicalitatea stihului francez a trezit subtile resonanţe 37). Şi Cârlova căuta „une âme soeur" : Şi neputând găsi-o. în vreme ce-o doreşte, In negura mâhnirii mai mult s’a rătăcit.

Comparaţia, care închee poemul, cu luntrea „slobodă pe mare" arată în mod mai intuitiv zbuciumul său interior.

Inserarea e prototipul inspiraţiei romantice, cu toate reminiscenţele de literatură neoclasică, la care poetul îi e greu să renunţe: păstori, păstoriţe, nelipsitul Eho, noaptea, „pe earu-i naintând" 38), etc. Dar şi în Meditaţiile lui Lamartine astfel de ecouri nu se întâlnesc prea rar.

In orice literatură, poezia nouă se avântă mai totdeauna de pe piedestalul poeziei vechi, destul de solid, chiar când apare uzat.

Paralela între această inspiraţie şi Vlsolement a lui Lamartine s’a mai făcut, chiar din timpul vieţii lui Cârlova39). Voi intra în unele precizări. Ca şi în Ruinele Tărgoviştei, şi aici autorul se îndepărtează de lume, căutând vraja singurătăţii, în mijlocul naturii. Admiră, la apus, „a soarelui lumină / în vârful unui munte",.... ca şi poetul fran­ cez. care scrie: „Souvent sur la montagne, â l’ombre du vieux chene / Au coucher du soleil tristement je m’assieds". Mai departe, cântăreţul român, deşi se află „în astă tristă vale", se aşează „pe muchea cea mai 37) Apropierea aceasta o face mai întâi Pompiliu Eliade, în La Roimanw au 19-e sidcle, Paris, 1914, p. 330. :«) „Ic char de la nuit“ (Le soir) şi „le cliar vaporeux de la reine des ombres“, „le char de 1'Aurore'‘ (L’Isolement), la Lamartine.

3») Heliade — iar mai târziu: N. I. Apostolescu, Bogdan-Duică etc. Acesta din urmă menţionează şi Le soir (Ist, Ut., p. 233), 4

- 50 naltă , după cum şi autorul Meditaţiilor (care are şi o poezie Le ValIon) constata- că ifAu somfnet de ces monts, couronnes de bois sombres / Le crepuscule encor jette un dernier rayon44 — vers corespunzător şi celui dintâi din pastelul lui Cârlova: ..Pe când abia se vede a soarelui lumină4 * ... Partea descriptivă e mult desvoltată la poetul român, harnic neofit, care nu vrea să lase nimic nerelevat din ceea ce-i încântă pri­ virile. „Le fleuve aux vagues ecumantes44 se transformă, modest, într’o Gârlă, care „întocmai ca o pânză se vede alb'ă’n jos44 sau cel mult, într’un râu „ce curge nevăzut44 şi de care „păstorul nu se’ndură / D’un pas să-şi depărteze auzul un minut44, probabil pentrucă şi el, de ar fi fost poet, ar fi putut spune cu Lamartine (Le Vallon): „Mon âme s’assoupit au mnrmures des eaux44 ... Sufletul e mai mişcat când „luna, vremelnica stăpână / Se urcă pe orizon, câmpiile albincl“ — ca şi la poetul francez, unde „le char vaporeux de la reine des ombres / Monte et blanchit deja Ies bords de l}horizonet. Când totul se linişteşte, „Pământul în somn dulce un geamăt parcă scoate44 — vers personal, de o plasticitate aleasă.

Tocmai la sfârşitul poeziei, autorul încearcă şi game sufleteşti: „Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mângăere / Odihnă, mulţumire nu-i pot găsi de loc44. In textul francez: „Mais â ces doux tableaux mon âme indifferente / N’eprouve devant eux ni charmes, ni transports44. Versul... „Ori unde veselia din inimă îmi piere44 îşi are corespunzătorul lamartinian în „..^Nulle part le bonheur ne m’attend44.

Compoziţie poetică onorabilă, Inserarea arată un suflet sensibil, des­ chis la influenţe ale căror elemente poetul le găsea în mugurii inspiraţiei sale gingaşe ca o floare de seră. Cuvinte ca filomHe, întristăciune (iar!), dau si acestei poezii, pe alocuri, un aer de vechime, care contrastează cu notele nouă şi avântate din alte strofe. Cu Vasile Cârlova, Lamartine pune şi mai multă stăpânire pe sufletul tinerei poezii române, care, începând cu Heliade40), îşi arătase tot entuziasmul pentru cântecul vibrant şi jal­ nic al inspiratului romantic, nu numai în ceea ce priveşte fondul, ci chiar factura versificaţiei (în cazul nostru, catrenele formate din versuri alexan­ drine. cu alternare regulată de rime feminine şi masculine, sânt desigur pornite din izvor lamartinian).

Romantici — de formaţie sentimentală şi cărturărească — mai toţi poeţii noştri din veacul trecut au arătat predilecţie, în cântecele lor, pen­ tru clipa înserării. După Cârlova, Heliade cu Zburătorul, apoi Eminescu (Seara pe deal) şi până la Coşbuc (Nopte de vară), taina crepuscu­ lului a aruncat pe suflete simţitoare sunete şi colori, melancolii eterice, avânturi frânte...

4. Rugăciune e o poezie vădit prolixă. Douăzeci şi trei de strofe îm­ bracă idei personale şi dârze, care ar fi câştigat mult, dacă ar fi fost pre. zentate într’o formă mai concentrată. Dar nu trebue să uităm că poetul avea doar vre-o 20 de ani când şi-a compus această inspiraţie. Propriu zis, poezia nu e o „rugăciune44, în sensul creştin al cuvântului: un imn de 40) G. Bogdan Duică., Semănătorul, 1905, p. 708.

- 08 proslăvire, amestecat cu o cerere umil formulată şi îmbălsămată de suflul resemnării. După câteva rânduri de tipică exaltare a puterii dunmezeeşti: Fiinţă naltă, lungă vedere, Izvor puternic de mângâere, Pavăză sfântă ăstui pământ!

autorul îşi trădează nervoasa stare sufletească, în versurile următoare: Dă ascultare, nu-fi fie silă, TJnui glas jalnic ce cere milă, Ce a se 'plânge are cuvânt.

Deci mai mult o... reclamaţie, decât o rugăciune.

Situaţia e originală prin îndrăzneala ei, îndrăzneală de tânăr care, vorba ceea, „dă cu barda în Dumnezeu**.

De la strofa a doua, începe dojana indiferenţei Tatălui ceresc (un adevărat proces, cum îi spune Bogdan-Duică) 41): Nu se cuvbie a se răpune In vânt ca fumul o rugăciune Cu plâns făcută lângă altar.

Acest din urmă vers ne-ar arăta că poetul s’a mai rugat probabil, în repetate rânduri, pentru acelaşi scop şi numai neîndeplinirea cerinţelor lui i-a inspirat această nouă atitudine de colindător la porţile cerurilor, sătul de a fi repetat parafrazarea întrebării: „ne daţi ori nu ne daţi?**.

Tăcerea vremelnică a Divinităţii a fost luată de nerăbdătorul poet drept respingere a celor cerute — sau nepăsare. Sensul rugăciunii creştine ni se arată şi mai mult, în cele ce urmează, că e departe de a fi pătruns de tânărul cântăreţ. Oricine se închină, spune mai departe rebelul jude­ cător, nădăjdueşte a face „să’ncete vr’un ce amar**, care-i apasă sufletul, sau „să dobândească vre-un bine** („vre-un ce profit**, cum ar fi spus, mai modest, cutare personaj de-al lui Caragiale, nemulţumit nu de Dumnezeu, ci de o situaţie creată de oameni). Divinitatea, prin prezenţa ei, făgădueşte, de obicei, îndeplinirea celor cerute. Logic deci e ca puterea nemărginită a lui Dumnezeu să fie totdeauna înclinată spre binele şi1 folosul omenirii şi să nu lase pe muritori fără sprijin sau „să zacă în asuprire**. In a cincea strofă, se formulează, în sfârşit, dorinţa înfocată a unui suflet ce pare că şi-ar fi pierdut răbdarea, dacă nu toată nădejdea: Nu cer prisoase sau nălucire, Voesc dreptate, cer mântuire Patriei mele, jalnic pământ, Vai! ale cărui necazuri multe Ce suflet poate să le asculte Şi să nu plângă, dând crezământ?

41) Istoria literaturii române moderne, p. 235.

imn

— 52 — „Ce suflet14 afara doar de.... cel al lui Dumnezeu, care şi-a întors faţa de la patria ce nici nu mai poate plânge, ci prin gemete doar dacă-şi exală nefericirea. „La ea te’ntoaree44, căci cei asupriţi n’au nici voia de a-şi striga nedreptatea. De veacuri, neamul nostru zace în restrişte şi într un atât de mare întuneree. „încât (frumoasă imagine!) nu vede nici cerul tău44. Şi elementele naturii parcă îi sânt protivnice: Vântul îi suflă tot neplăcere, Norii îi plouă nemângâere.

Florile n’au miros pentru el, iar ivirea primăverii, izvor de nădejdi pentru alţii, lui nu-i aduce nici un balsam sufletesc. Din binefacerile di­ vine, numai ţara noastră nu se poate înfrupta, „ea numai râvna unui Pă­ rinte / puternic foarte de loc nu simte / ‘Ca să-i aducă dulce noroc44. Nu cumva nu merită să se numească 'naţie, deşi e şi ca, ca şi alte popoare, în­ zestrată cu daruri ce ar fi de folos omenirii? Şi aici ideea contrastului între ce au fost străbunii noştri odată şi ce eram noi atunci, îi alimentează o atât de vie amărăciune, încât înflăcăratul Oârlova, uitând că se adre­ sează lui Dumnezeu, îl face propriul lui judecător, mirârndu-se că el poate tolera o situaţie care i se pare neechitabilă: Cu dreptul este, naltă fiinţă, A fi în astă grea neputinţă, Acum s’ajungă aşa de prost Fiica acelor ce, cât se poate.

Cu strălucire urmând în toate Stăpânitorii lumii au fost?

Ideea aceasta latină, de la învăţătura împrăştiată în inima Bucureş­ tilor de marele dascăl din Avrig. plutea în aer (şi fusese aproape la fel exprimată de Lazăr, în Manifestul său).

Dar se vede că nu numai bătrânii „sânt grei -.. de pornit/, dar de-i porneşti, sânt grei de-oprit44. Tinerii, uneori, nu se lasă mai pe jos. Iată, de pildă, Cârlova, care — prins în horă — trebue să joace. Pornind eu hotărîre procesul, în focul pledoariei pune tot mai mult accentul pe învi­ nuirea schiţată mai sus. Şi atunci, ridicând glasul, întreabă pasionat des­ pre ţara sa *.

Cu co dreptate pradă să fie, Să tot încerce sfântă urgie, Când împotrivă-ţi ea n’a urmat?

Cu ce dreptate străinii calcă Dreptul asupră-i, când rău să facă Ea lor vre-odată n'a cugetat?

— 53 — Situaţia i se pare nu numai nedreaptă, dar mai ales neexplieabilă logiceşte, nemotivată42). Şi aici Cârlova, ca şi Emineseu mai târziu, are aerul să se reculeagă brusc şi să spue: „dar poate — o, capu-mi pustiu, cu furtune / Gândirile-mi rele zugrum’ cele bune...”. Dacă neamul meu ţi-a greşit, fie-ţi milă de el sau dacă (şi de astă dată iarăşi temperamentul îi schimbă directiva inspiraţiei şi din nou izbucneşte) dacă soarta (?!) împilează acest popor, tare n’are vre-o vină, Cum poţi să suferi eu mulţumire Nevinovată, în asuprire Să nridice glas în zadar, Când împotriva voinţei tale Nimic nu poate să te îiişale Nici să urmeze un pas măcar?

E contradicţie şi pace, după acesta, în atitudinea Celui prea înalt, care vede totul, care poate opri „răul din drum” şi totuşi neamului nos­ tru încă nu i-a schimbat soarta. Adânc amărît, pe poet nu l-a părăsit însă cu totul nădejdea, de aceea urmează încă un asalt, pentru a îndu­ pleca voinţa divină, căreia îi imploră ascultare „unui ce cere / Patriei sale bine, folos”. Dar din nou, în vorbele sale imploratoare, strecoară — fără să-şi dea seama, poate — alte imputări. Cu gândul mereu la ţara sa, strigă: Cunou.şte-i dreptul, uitat de tine, Şi de aceea călcat de-oricine.

cerând să-i acorde „cu prisos” (ca o contrabalansare pentru... uitarea trecută) ceea „ce i se cade” acestei naţii. Şi dorinţele pentru ţara sa şi le exprimă acuma cât mai pe larg, uitând — ca şi Gr. Alexandrescu, într’o situaţie aproape asemănătoare (Rugăciune) — propria lui fiinţă 42) No putem aminti, cu acest prilej., atitudinea înrudită a lui Emineseu, în Mortua est. Şi el voia să găsească, pentru împăcarea sufletului său zdrobit, o expli­ caţie a morţii iubitei sale tinere şi frumoase: ,.Bar poate acolo să fie castele"...

Acolo, adică în cer. îndoielile, însă, plouă pe cugetul lui neliniştit: „De ce-ai murit, înger, cu faţa cea pală? / Au n’ai fost tu jună, n’ai fost tu frumoasă?"... Şi apoi, şi la el, ghimpele logicei, care nu-i îngădue linişte: O, moartea-i un haos, o mare de stele, Când vieaţa-i o baltă de vise rebele, O, moartea-3 un secol cu sori înflorit, Când vieaţa-i un basmu •pustiu si urii.

Dar pentru iubita lui. existenţa nu fusese nici „o baltă de vise rebele41, nici „un basm pustiu şi urîi44. Din contra. Atunci? Bioţi muritori, care judecăm pe Dum­ nezeu, după şovăitoarele coduri ale justiţiei şi mai ales ale logicei umane! Dar cel puţin Emineseu nu şi-a întitulat poezia: „Rugăciune" ...

— 54 şi cerinţele personale ce le-ar fi avut: Fă ca patria să devie mare. cinstită, strălucită. Fă ca să-i zâmbească şi ei cerul, atâta vreme întunecat. „Pa­ triotul să aibă fală“ a recunoaşte viţa neamului din care se trage. Relele ce sufere astăzi să dispară ; ţara să aibă renume în lumea largă, să-ţi păs­ treze recunoştinţa pentru binele ce i-1 vei da, să-ţi urmeze în toate voia Ta cerească şi râvna proprie să-i fie „pază la orice rău‘ ‘.

Cele din urmă trei strofe ale poeziei — contrastând cu cele anterioare. printrhm ton senin, îmbibat de fulgere de extaz — vestesc o schim­ bare în soarta ţării, care se iveşte chiar în cursul rugăciunii calde (dar poetul nu se umileşte şi nici nu se pocăeşte acum, ca Vlahuţă, mai târziu, în Dormi iubito, de temeritatea judecăţii sale pripite) : o lumină „şi dim­ preună un zgomot lin“. Zgomotul acesta... lin să fie, cum presupunea Bogdan-Duică 43), al războiului ruso-turc din 1828. care ar fi deschis perspec­ tive (triste perspective, o ştim astăzi) neamului nostru? Acest istoric literar dă, în două rânduri, două date diferite, la care ar fi fost compusă poezia: 1828 (în Istoria literaturii române moderne) şi mai, 1830 (în ediţia poeziilor lui Cârlova, din 1906). Dacă e adevărată data din urmă, e, cred, mai degrabă o aluzie la înfiinţarea miliţiei naţionale, care — în acelaşi an — a provocat şi în alt rând entuziasmul poetului. Socotesc că nu poate fi aluzie la războiul pomenit şi din pricina sensului acestor versuri: Nu crez să fie semn de furtună, Când de loc vântul nori nu adună...

E un semn — pe care personal nu-1 merita, ingratul — că rugăciunea ce a făcut „de către Sfântul se’mbrăţişează" ; dovadă e lumina arătată şi care „vesteşte soartă de raze plină / Ce se găteşte ăstui pământ1 ‘...

Apropierea — ce s’a făcut uneori — între Rugăciune şi inspiraţiile religioase ale lui Lamartine este forţată. Poetul francez nu raţionează în acest fel şi, mai ales, nu intentează proces Divinităţii. De asemenea nu văd cc ar fi mai mult misticism creştin „decât la alţi*c poeţi români în această inspiraţie. E adevărat că nu abundă motivele mistice în poezia noastră de pe acea vreme, dar misticism fără lirism socotesc că nu se poate concepe.

Or, Rugăciune — după cum cu dreptate susţine Bogdan-Duică — este „poezia cea mai puţin lirică a poetului“. In această privinţă, înzestrată cu mai mult misticism creştin ne apare, mai degrabă, Cântarea Dimineţii a Iui Heliade-Rădulescu — pentru a da, în treacăt, un exemplu. E lim­ pede că. înainte de toate, Rugăciune e o poezie patriotică, pe care discursivitatea expunerii şi temeritatea zvăpăiată a atitudinii autorului o fac, pe alocurea, dacă nu prozaică, desigur rece şi puţin comunicativă, da­ torită şi măsurii versurilor (aceiaşi, ca în Păstorul întnstat), ceea ce şi aici dă o impresie de lucru uzat, eşit din modă, impresie la care contribue şi unele rime defectoase: fapte-date, părinte-simte, calcărfacă, înalţecalce, făcut-mult. «) ibid., p. 235.

— 55 — 5. Marşul lui Cârlova poate e cea mai reprezentativă poezie a cântă­ reţului nostru. Datorită acestei inspiraţii, Bălcescui a îndrăgit îndeosebi pe autor, căci găsea în versurile solemne exprimată propria lui concepţie politică naţională: numai mulţumită unei armate puternice, bine organi­ zate, Ţările noastre vor putea să retrăiască vremile de glorie apusă. Bolintineanu spune că „oda către oştirea română arată cât acest geniu era puternic44. (Poezia română în diferite epoce, ap ud Bogdan-Duică, Ist. Ut. rom. mod., p. 309). ^ La scriitorii acelei generaţii gândul corespundea faptei, Bălcescu in­ tră în oştire: şi aşa face şi Cârlova, pe lângă alţii. Cu prilejul înfiinţării acestei miliţii naţionale, poetul îşi scrie „Marşul41 său....

S’au făcut, de mai multe ori, paralele între această compoziţie poetică şi altele cam cu acelaşi subiect, din literatura noastră41), mai ales între Marşul lui Cârlova şi Deşteptarea României a lui Aleesandri. Sau paralela între acest marş şi acel al lui Iancu Văcărescu, scris cu puţin înainte şi care, se crede, l-a inspirat45). Nu voi> reveni asupra lor.

Poezia care ne preocupă nu s’a „pus pe muzică44, aşa cum e obiceiul, când e vorba de astfel de produceri, pline de îndemn, ce în majoritatea cazurilor se cântă în mere. Şi — lucru curios! Există o melodie răspândită prin Ardeal, pentru.... Păstorul mtHstat, dar nu se găseşte una pentru acest Marş. Poate unde are prea multe „idei44, poate fiindcă strofele n’au toate versurile de o măsură egală...

Poetul începe prin a se adresa compatrioţilor săi tineri: Dragii mei copii războnici, ascultare mumei daţi, Tată vreme, mic şi mare, armele să ’mbrăţişaţi, Strigând toţi c’o glăsuire Spre a mumei fericire S’alergăm de obşte, fraţi.

înscrierea în rândurile armatei e un minunat prilej, pentru a păşi pe drumul gloriei. Şi încă ceva, care trebue să aţâţe mândria şi tragerea de inimă ale tinerilor români: Vie-vă copii aminte Că Europa însăşi svmtc In ce cale aţi intrat.

Iluzie de poet! Europa încă nu se preocupa prea mult de soarta noastră. Această idee nu era însă frecventă numai la naţiile mici, pe acea vreme. In Franţa chiar, argumentul impunea publicului. In De la litterature frangaise dans ses rapporis avec Ies literatures etrangeres au moyen âge. Discours prononce â la Facxilte des lettres de Paris, 1832, de ■i4) Printre cei dintâi: G. Coşbue, Cele trei marşuri, în Tribuna Toporului, Arad, 1897, Nr. 6. «) M. Tipeiu, o. c., pp. 75—76.

I

— 56 — J. J. Ampere şi publicat în cartea acestuia: Litterature et voyages, p. 485, întâlnim exclamaţia semnificativă: „L’Europe nous regarde". Dar chiar înainte de data compunerii Marşului român, găsim sensul expresiei şi la Mirabeau. de ex.. în discursul rostit la 3 fevruar 1789, în faţa Statelor Provinciei, şi întitulat Auz trois ordres — „Nobles provengaux, l’Europe est aitentive", spune, între altele, fugosul orator. Deci — un loc comun, poate, al oratoriei şi aî poeziei patriotice 4G) din vremea aceea, ba şi de mai târziu. Aleesandri nu spusese în Odă ostaşilor' români: Şi-aţi probat cu-avântul vostru lumii puse în mirare Că din vultur ■vultur naşte, din stejar stejar răsare?

iar Mureşanu: „Sa arătăm în lume / Că’n aste mâni mai curge un sânge de Roman"... Cine are răgaz de căutat ar mai găsi desigur şi alte exem­ ple, aşa cum a mai găsit şi Coşbuc, în lucrarea citată.

Mai departe: Patria ne îndeamnă să părăsim lenevirea trecută. Să ne ajutăm unii pe alţii, ca să ne înălţăm. Armele părăsite şi îngropate în ţărână, fiindcă atâta vreme au fost nefolositoare, să le scoatem din nou la iveală, iar tinerimea să jure pe ele. Destul aţi lâncezit şi v’aţi umilit în faţa stăpânitorilor. Soarta vi s’a schimbat. „Corbu’n pecete odihnit'4 (stema ţării), de care vorbea 'Văcărescu, acum capătă o nouă semnifica­ ţie : prinde a da din aripi, ca o chemare la luptă.

El sub nripa-i vă cheamă şi vesteşte ca să ştiţi Că de-acuma înainte naţie să vă numiţi.

Ne amintim că, încă de când a scris Rugăciune, dorinţa vie a lui Cârlova era ca poporul nostru să fie numit naţie şi era adânc mâhnit când i se părea că nici Dumnezeu nu contribuia prin puterea Sa, ca Europa" să ne numească astfel. Acuma, cu sau fără voia altora, noi ne vom numi aşa cum am dorit totdeauna. Cu această lozincă să păşim înainte, să câştigăm lau­ dele tuturor. Hotărârea noastră să fie gândul de a birui cu orice jertfe, gândul de a fi glorioşi şi uniţi în veci. Vom înfrânge duşmanii, dar izbânda nu ne va face îngânfaţi ci — din contră — vom şti să fim generoşi faţă de cei pe care îi vom învinge. Şi nu se putea să fie altfel, câtă vreme străbunii au dat atâtea strălucite dovezi de vitejie, pe care nu era cu putinţă ca ur­ maşii să n’o fi moştenit. Asemenea calităţi nu puteau pieri. Prea mult tă­ cerea a domnit pe câmpiile româneşti; e timp să răsune acum armele şi să iasă „cetele mereu la rând". E o indicaţie, în strofa următoare, că poetul îşi scria versurile în preajma risipurilor târgoviştene, cărei mai inspirase şi altădată: Aici şcoala biruinţei într’o vreme a stătut Ale căreia ruinuri se văd încă vechi, de mult.47).

40) Şi în Marşul românesc (1829) al lui Iancu Văcărescu, aflăm aceiaşi expresie: ,Europa vă priveşte".

47) Vechi de mult: pleonasm.

— 57 — Ii< prilejul nimerit să reînviem această slavă, pe care dorind-o şi stri­ gând-o, strămoşii „ale cărora ţărână (sic) în mormânturi s’a mişcat44 48) privesc plini de emoţie cum se înalţă corbul, atâta vreme adormit şi el.

Cele din urmă două strofe sânt îmbălsămate cu adieri de extaz, care creşte treptat cu cât ne apropiem de sfârşit. Stihurile sânt dinamice şi solemne: Ce privire dulce mie! Steagul fâlfâe în vânt, Armele lucesc veri-unde, slava iese din mormânt, Tinerimea îndrăzneaţă, Mândră, falnică, măreaţă Uşor calcă pe pământ.

Sufletul se revarsă fericit şi plânsete de bucurie i-zvoresc vioi, tocmai pentrueă atâta vreme au fost reţinute: Lacrimă de bucurie curge, curge ne’ncetat! .Veacuri sânt de când ascunsă pe-al meu sân tu n’ai picat.

Arma iată că luceşte, Slava iată că zâmbeşte, Corbul iată s’a ’nălţat.

Parcă vezi chipul transfigurat al poetului, urmărind fericit zborul simbolic ai corbului care, după presimţirea Văeărescului. „iar acvilă44 s’a făcut.

Dintre toate poeziile mai sus analizate, cea mai populară şi mai ad­ mirată este — pe drept sau pe nedrept — Ruinele Târgoviştei. Când spune cineva: Cârlova, mai întâi îi vine în minte titlul menţionatei poezii. Şi totuşi, cum am mai afirmat, s’ar putea ca Marşul să fie mai reprezen­ tativ pentru talentul scriitorului—mai adecvat, prin subiect şi tratare, fondului său prim sufletesc. Căci acest prim fond sufletesc de multe ori nu poate fi precizat nici după zeci de producţii, eventual inspirate de o modă literară, de un curent puternic, de autoritatea unui îndrumător, ete.

Câţi scriitori nu s’au regăsit pe ei, atât de târziu! Cazul lui Aleesandri, 48) Cred că lecţiunea cea mai bună a acestui emistih e: „Ale cărora ţărâne“ ... aşa cum a tipărit-o Odobescu, în Revista română, 1861. care nota tot acolo- .Această poezie am copiat-o la 1853, după originalul autorului, ce-1 poseda răposatul N. Bălcescu". Textul poeziei prezintă şi alte mici variante. Un exemplu: ultimul vers e, aici, ,,.Steagul iată s’a ’nălţat", în loc de Corbul. Şi: „lacrimă de bucurie, curgi, ah curgi neîncetat", în loc de „curge, curge". Poate Heliade, publicând poezia în Curierul românesc, introdusese mici schimbări, iar după textul său s’au luat mai toţi ace.a care au alcătuit ediţiile poeziilor lui Cârlova.

— 58 — temperament clasic, senin, echilibrat, autor de numeroase opere eu aspect romantic — e semnificativ. Şi al lui Gr. Alexandreseu, într’o larga mă­ sură (Umbra lui Mircea la Cozia redă sintetic o pildă instructivă: părţi care ilustrează înfăţişări temperamentale înăscute, iar altele — asimilate cu vremea — care se suprapun măestrit celor dintâi). Marşul pare repre­ zentativ, căci conţine o ideologie patriotică, pe care poetul a căutat s’o predice prin exemplu. Dacă era un visător melancolic, apăsat de presim­ ţiri neliniştitoare, un om cu sănătatea şubredă, nu s’ar fi înscris de bună voe în rândurile armatei 49). Moartea prematură a poetului se datoreşte, după toate probabilităţile, unei epidemii şi nu boalei de piept, aşa cum au ticluit împrejurările cronicari, căutători de efecte literare până când şi în biografiile scriitorilor. Marşul e o poezie lucidă, logică, lipsită de ati­ tudini mistice, ca şi Rugăciune — în care simţul practic şi dorinţele pairiotice ale poetului sânt exprimate cu ajutorul unei dialectice insistente, însă limpezi şi pe alocuri chiar uscate. Păstorul întristat tratează un su­ biect ce n’are aproape nimic din zvăpăiata romantică sau din atitudinile sentimentale ale noului curent. Rămân cele două inspiraţii: Ruvnurile Târgoviştei şi Inserarea, amândouă cuprinzând vădite ecouri lamartiniene, .cea din urmă cu aspecte chiar de „pastiche“, compus cu dibăcie. Poezia ruinelor e o temă continuată amplu de romantici şi cultivată harnic de ei. E în aceste două inspiraţii evintesenţa atitudinii puternicului curent literar, cu răsunete atât de vii pe atunci în toate ţările europene. Găsim mister, izolare faţă de vulg, visare, cufundare în trecut, singurătate mo­ rală, melancolie — în sfârşit întreaga gamă de sentimente şi tendinţe ale şcoalei literare atât de cuceritoare de suflete. Cât era „loc comun“ al vremii şi câtă inspiraţie spontană şi sinceră în aceste poezii, e greu de dozat cu precizie. Luând în consideraţie anumită nesiguranţă în înlăn­ ţuirea logica a ideilor din prima producţie şi fidelitatea imitaţiei în ton a celei de a doua — înclin a crede că (dată fiind şi vârsta, receptivă la toate înoirile. a poetului) temperamentul scriitorului s’ar oglindi poate mai limpede în celelalte inspiraţii şi în special în Marşul, decât m fai­ moasa cântare a Târgoviştei. Această cântare însă răspundea stării su­ fleteşti generale în acea epocă. De multe ori publicul cetitor îşi oglindeşte propriile-i înclinaţii în opera care ia diferite aspecte, după vremuri şi după lectori. Iar cea mai populară scriere a unui autor nu e totdeauna cea mai bună şi cea mai reprezentativă. Alecsandri e popular mai ales prin Cântecul Gintei latine, Banul Mărăcine, Sergentul, etc. Iosif — prin T.a arme, care nu sânt cele mai de valoare producţii ale lor.

Altă chestiune.

Aproape pretutindeni, când se pomeneşte numele lui Cari ova, se adaugă vorbele: „primul nostru poet modern4*. Cred că această caracte­ rizare a făcut-o mai întâi V. D. Păun, în lucrarea sa Ficţiune, imagine, comparaţiune, Buc. 1896, p. 29, („urzitorul poeziei noastre moderne ).

49) Bălcescu, scriitor care a procedat la fel şi a murit ftizie, a contractat boala după intrarea sa în armată: în timpul anilor de închisoare şi mai târziu, din cauza „vieţii de câne* *, pe care a dus-o în vremea revoluţiei de la 1848, în Ardeal.

— 59 — Dar oaie ea e în totul exactă? Că poeziile lui Vasile Cârlova prezintă părţi moderne — e neîndoios: elementele romantice, lamartiniene, între altele. Dar acestea le găsim, cu vre-o câţiva ani mai înainte, şi în poezia lui Heliade Rădulescu, traducător al popularului poet francez. Pe de altă . parte, inspiraţie patriotică mai întâlnisem şi în opera poetică a lui Iancu Văcărescu. Şi apoi, producţia literară a lui Cârlova oglindeşte si înfă­ ţişări familiare vechii literaturi (Păstorul întristat). Poate o ,.revizuire" \caracterizării de mai sus n’ar fi inoportună, deşi formulele ele felul ei sânt prea comode, pentru a fi uşor îndepărtate. Titlul de cel dintâi poet modern al nostru socotesc că se cuvine mai degrabă lui Heliade. Cârlova — cum cu dreptate susţine D-l Densusianu 50) — putând fi considerat ca un poet de transiţie între epoca Yăcăreştilor şi acea a lui Alecsandri.

E adevărat că zbucnirea neaşteptată a talentului său a impresionat mult mai mult pe contemporani şi urmaşi, decât desvoltarea lentă şi nor­ mală a însuşirilor unor alţi scriitori. Iar moartea timpurie a artistului a fost în măsură, mai ales ea, să contribue şi mai accentuat la popularizarea operei prematur frântă. (Personal, cred că dacă Emineseu n’ar fi mu­ rit la 39 de ani şi în cunoscutele tragice împrejurări, influenţa sa, atunci şi în anii imediat următori, n’ar fi fost atât de intensă). Şi încă ceva—un lucru, de altfel, care s’a mai semnalat. Producţia poetică a celui dispărut atât de tânăr prezintă în germen o bogată desfăşurare de teme, senti­ mente şi posibilităţi literare. Cinci poezii sigure ale lui Cârlova — cinci teme variate: evocare a trecutului, zugrăvire a naturii, dragoste în cadru pastoral, pietate (sui-generis, e drept) şi patriotism. Alţi cântăreţi pro­ duc volume întregi şi repetă aceiaşi notă; autorul Marşului arată resurse variate şi numeroase numai în cinci poezii. Cum să nu se fi emoţionat cei ce l-au cetit? Dar, de altfel, n’a fost numai emoţie, ci şi entuziasm, urmat de crâncenă zguduire. „Ca o cometă trecătoare strălucişi un minut peste România uimită şi încântată de lucirea ta", exclamă Bălcescu, covârşit — ca şi atâţia alţi contemporani — de dureroasa pierdere. Toate nădej­ dile se pusese în acel tânăr înzestrat, iar după moartea lui, toate presu­ punerile măreţe îşi făceau drum. Ele îşi fac încă şi azi. Ce-ar fi fost Cârlova — dacă ar fi trăit, se întreabă atâţia? Ibrăil-eanu. care-1 socoate pe Cârlova, într’o privinţă, mai mare decât Emineseu, deoarece — la 21 ani — autorul Luceafărului nu era încă... „Emineseu" 51). dă curs liber acestor profeţii... trecute. Mulţi — clădind concluziile lor pe aceleaşi premise — cred că literatura română a pierdut în Cârlova poate pe cel mai mare talent al ei.

Presupuneri fireşti, dar pur şi simplu... gratuite, pentrucă nu au sprijinul unei schelării logice. Cine începe cum a început Cârlova nu în­ seamnă, numaidecât, că progresează sau măcar că produce mei eu. Emi­ neseu n’a început aşa şi totuşi la ce piscuri nu i-a ajuns inspiraţia, mai târziu! Iar Rimbaud şi-a încheiat strălucita şi uluitoarea activitate poe­ tică, la... 17 ani şi apoi, în toţi cei 20 ani, cât a mai trăit, n’a mai produs oo) Poezia română în sccoha XTX (Nona revistă română, 1901). si) Yieaţa românească, 1920, pp. 95—100 şi cursul cit., p. 499.

60 nimic! începuturile prea luminoase şi impresionante rezervă, adesea, desamăgiri; istovirea vine repede, mai- ales în literaturile tinere.

Ceea ce e în afară de discuţie însă e realitatea acestui talent tânăr. Pe toţi poeţii noştri, anteriori anilor 1870—75, trebue să-i considerăm de două ori mai de valoare decât sânt. Pentru ce? Din cauza limbii în care sânt siliţi să-şi exteriorizeze inspiraţiile. Ei luptă piept la piept cu o formă rebelă, netrasă la rândea, cum ar lupta cu un taur, care trebue cu pru­ denţă îmblânzit sau apucat de coarne. De multe ori, talentul cse rănit din această luptă neegală. Aşa dar opera acelor scriitori, printr'un proces imediat de transpunere, trebue prefăcută în gând, în clipa cetirii, într’o forma cursivă şi docilă, aşa cum ar apărea ea, dacă aceiaşi scriitori ar compuue-o astăzi. Şi dovada că poeţii noştri din prima jumătate a veacului trecut ar fi dat mult mai mult decât le-au putut îngădui posibilităţi strict conturate e traducerea franceză, făcuiă de Bolintineanu, a versu­ rilor lui: Briscs d’Orient (1866), mult superioare originalului. Şi să se noteze că poetul Legendelor istorice avea înăscut în el simţul armoniei ritmice, atât de rar chiar la poeţii mai înzestraţi decât el, ai vechii epoci.

Opera lui Cârlova, aşa cum ni s’a păstrat, e ca decorul pitoresc al unei scene rămase în penumbră. Pentru a-i valorifica intens liniile şi co­ lorile. trebue mai întâi să aprindem toate luminile rampei şi ale culiselor.

.

EPISTOLELE LUI GR. ALEXANDRESCU Cred că cel dintâi care a compus „epistole44 versificate, în literatura noastră, a fost Conachi1). Jaloba mea, precum şi Scrisoarea către Zulnia — ca să dau două exemple — îndeplinesc multe din caracterele acestei specii de poezie, care s’a numit „didactică44 şi care ulterior a fost culti­ vată la noi mereu, în tot cursul veacului XIX. Eminescu însuşi n’a dis­ preţuit genul: „Scrisorile44 sale nu sânt decât nişte epistole cu titlu mo­ dernizat, iar Linişte a lui Vlahuţă prezintă toate aspectele unei „scrisori44, nelipsind nici „adresantul44 : „amicului meu De la Vrancea44.

Genul a fost strălucit inaugurat de Latini. Ca şi satira, de care o apropie multe trăsături, ea se poate spune că e — întreagă — apanagiu al Romanilor. Francezii au cultivat-o mult, în veacurile XVI (Ronsard), XVII (Boileau) şi XVIII (Voltaire şi apoi neoclasicii).

Astăzi nu se mai scriu epistole; subiectele lor alimentează în prezent articole de ziar, de revistă, mici „eseuri44 sau .foiletoane („Vremea desăvârşaşte / tot ce inventă omul, tot ce spiritul naşte44), iar corespondenţa se serie în proză curată — chiar când tratează subiecte „literare44 prin excelenţă — şi se expediază prin poştă. Moda e tirană şi în ceea ce priveşte producţiile spiritului. „Epistolele44 lui Gr. Alexandrescu sânt un ecou al culturii franceze a scriitorului şi al modelelor acestei literaturi. Ele par „vechi44, doar dacă ne referim la titlu şi la greoaia formă în care sânt îmbrăcate ideile; conţinutul acestor compuneri poetice e variat şi plin de interes împros­ pătat necontenit.

Epistolă Marelui Logofăt I. Văcărescu apare, mai întâi, în ediţia de la 1838 a poeziilor lui Gr. Alexandrescu şi a fost, se pare, scrisă la 24 august 1S37, deşi I. Ghica vorbeşte de ajunul zilei de Sf. Ion şi de o dată anterioară. i) Şi Iaucu Văcărescu are un ciclu de „epistole", în culegerea sa de la 1848; dar aceste bucăţi poetice sânt, în majoritatea cazurilor, extrem de scurte, în genul, mai degrabă, în care Voltaire compune astfel de poezii — şi apoi sânt şi ceva mai tardive faţă de acele ale poetului moldovean.

62 —

E cunoscută admiraţia pe care poetul nostru o nutrea pentru înain­ taşul său, un fel de „rege al poeziei1* româneşti, în acele vremi. Această admiraţie se aeeentuiază, mai ales din memorabila seară (despre care ne vorbeşte Ion Ghica, în Scrisorile sale), în care autorul Fabulelor are pri­ lejul să cunoască personal pe Văcărescu, venit în odaia „băeţilor44, să stea de vorbă cu ei. „Cea mai fericită seară*1 din vie aţa tânărului cântăreţ i-a rămas acestuia ea un cui luminos bătut în amintire. „Visul copilăriei lui44, a face cunoştinţa lui Văcărescu, se împlineşte. Mai târziu, cu pri_ lejul zilei onomastice a celui ce a scris Ceasornicul îndreptat, sau cu un alt prilej, Aîexandrescu roagă pe Ghica să strecoare în aşternutul poe­ tului. sub căpătâi, plicul în care se găsea „Epistola44 ce-i adresase.

Ea începea, după tehnica lui Boileau2), cu o apostrofă elogioasă: -) „Rare et fameux esprit, dont la fertile veine...<f (A Holiăre). Influenţa lui Boileau — sigură şi fecundă — asupra lui Gr. Aîexandrescu a fost semnalată de Ch. Drouhet, Gr. Aîexandrescu şi Voltaire, 1927, p. 4; N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques frangais sur la poâsie roumaine, Paris, 1909, pp. 111, 120; Miliail Dragomirescu, Teoria poeziei, 1906, p. 6o, şi mai întâi de Pompiliu Eliade, Grcgoire Alexandresco et ses maîtres frangais. Revue des deux mondes, 15 dec. 1904, care susţine, în treacăt, ideia paradoxală: „Imiler Boileau c’est, en effet, n’imiter per­ soane; car c’est prendre la vărită seule pour guide“ (p. 903). Fără să insiste, ci numai constatând influenţa, Pompiliu Eliade face doar apropieri între începutul Epistolei către Văcărescu şi începutul satirei A Moliăre.

Influenţa lui Boileau era firească în literatura acelei epoci. Tinerii scriitori care învăţau franţuzeşte îşi făceau educaţia literară studiind şi comentând opera acestui poet (la şcoala lui Vaillant, de ex., — dar desigur şi cu orice alt dascăl francez, care preda după operele clasice: Fenelon, La Fontaine, Boileau).

Pentru a da o pildă, mă opresc la Iancu Văcărescu, în a cărui Primăvară amo­ rului găsesc un ecou dintr’o epistolă a lui Boileau. Poetul muntean îşi descrie dis­ tracţiile câmpeneşti: când prindea păsări din zbor, cu ajutorul mrejelor, Când prin ţevi fulgerătoare Cu plumb le-azvârleam omor.

Trăgeam mulţi din locuinţa Cc-au adânc l’al apei fund Câţi, dând la ’nşelări credinţă, Undiţi lesne îi pătrund...

Iar Boileau, în Epîtrc â Lamoignon, spusese: Quelqucfois aux appâts d’un hame^on perfide J ’amorce, en badinant, le po:sson trop avide, Ou d’un ploml) qui suit Poeil et part avec Veclair Je vais faire la guerre aux habitants de l'air.

1

!

— 63 — Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit 3) Şi ca strămoşească-avere geniul ai moştenit 4); Cântător al primăverii, ce ai darul a plăcea, A fi nalt cu desluşire, simplu fără a cădea, Care lucruri mici' de sine ştii să le măreşti frumos Şi să nu zici niciodată cuvânt ce-ar fi de prisos...

In adevăr, geniu ar trebui să aibă acel scriitor care, în realitate, ar poseda asemenea însuşiri: dar de a plăcea, profunditate— însă nu ob­ scură, simplitate—însă nu plată, talent de a face interesante orice lucruri despre care ar vorbi — şi formă lapidară, concisă... O fi crezut bietul Văcărescu vorbele acestea entuziaste ale emulului său? Dar o fi crezut oare cu tot dinadinsul chiar Gr. Alexandrescu ceea ce spunea? Laudele lui se potriveau, fără greş, oricărei celebrităţi literare universale. El însă, cu ajutorul lor, caracterizează senin, doar pe... Iancu Văcărescu. Era cazul să i se aplice lui propriul vers: „Care lucruri mici de sine ştii să le măreşti frumos**... Că doar asta e misiunea poetului. Totuşi Alexandrescu nu era lipsit de simţul măsurii şi al aprecierii critice juste, cum — la prima vedere — s’ar putea crede. Trebuia însă de la început să şi-l câş­ tige pe acel căruia avea să-i adreseze o cerere. E un procedeu nu oportu­ nist, ci natural, etern omenesc. Şi în cazul acesta — şi protocolar, cuviin­ cios. O epistolă de obicei se începe aşa: eu elogii. Autorul nu era un debu­ tant, în acea vreme, totuşi reputaţia sa literară apărea 'ncă nesigură. Şi apoi Văcărescu fusese admiraţia pură a adolescenţei sale. Ne scuturăm greu de vechile „slăbiciuni**. Dar Alexandrescu nici nu ţintea, la urma urmei, acest scop, ci se îmbăta — desigur — de frumuseţea unor versuri, printre care şi astăzi putem întâlni unele scânteeri (cele două strofe din La pravila tarii, de pildă).

O apropiere între această atitudine lăudativă şi acea a lui Eminescu din Epigonii se impune. Atitudinea admirativă, vădit exagerată la prima vedere, a marelui poet, a fost. lămurită de acesta şi pusă la punct, într’o scrisoare către Iaccb Negruzzi. Mai circumspect şi mai metodic, Alexandreseu îşi explică şi mai bine părerile ce le are despre maestrul său, chiar în ultimele versuri ale epistolei: ...când viitorimea ................................

Va voi să cerceteze po acei care întâi Statură începătoarei româneştii poezii6), In rândul celor de frunte numele tău va găsi Şi a ’nteracerii cinste de la ea vei dobândi.

Sânt mult mai vrednici dc slavă acei cari au făcut In ştiinţe sau în arte fericitul început Decât cei ce după dânşii şi- de dânşii îndreptaţi Au ajuns desăvârşire, de exemplu-i ajutaţi.

3) Tatăl, unchiul şi bunicul lui Iancu Văcărescu au seria versuri.

4) mai degrabă, aici, în înţelesul de „vocaţie literară'' dar" (genic).

6) sau mai pe înţeles: „Fură întemeetorii poez;ei româneşti".

1

64 — Cu alte cuvinte: „începuturi anevoe". Văcărescu a fost foarte în­ semnat pentru vremea sa. Astăzi pot fi scriitori desăvârşiţi. Ei însă s’au folosit de experienţa înaintaşilor. Meritul lor datoreşte mult celor ce le-au netezit calea.

Alexandrescu îşi scrie epistola, cu scopul de a cere un sfat îndrumă­ torului său. Dacă poetul se naşte înzestrat cu talentul de a cânta, i se hotăreşte, tot din acea vreme, şi în ce gen va scrie, sau aceste predilecţii se conturează mai târziu, aşa după cum multă lume părea înclinată să susţie? Cine e un bun autor dramatic nu se va pricepe să scrie elegii, iar cine va scrie asemenea poezii lirice nu va fi familiarizat şi cu cerinţele odei: „Cine’n multe se încearcă osteneala e’n zădar". Urmează o autoca­ racterizare sugestivă: Eu dar ce din cruda-mi vârstă, de când ochii am deschis, Când a ’nceput pentru mine al vieţii amar vi-s, Am iub't deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, Tot ce sufletul înalţă şi e minţii do folos...

Aşa dar poetul s’a familiarizat cu arta, cu frumosul, de când ochii a deschis. Alexandrescu nu bănuia pe atunci că, într’o zi, va compune versul ce şi-l însuşise candidatul divanului „ad-hoc" : „încă pân’a nu mă naşte eu am fost patriot mare..." Vieaţa pentru poet este .,vis amari‘ şi a fost astfel încă din copilăria sa. Asupra acestei copilării şi a adolescenţei sale, avem, în opera poetică a lui Alexandrescu, caracterizări ce se contrazic între ele: .,Zilele-mi ca iarna de viseoloase-mi fură" (Miezul nopţii), deşi aiurea copilăria e „vârsta mea de aur" (Întoarcerea). Pe de altă parte spune, despre aceste zile, că: „Puţine suvenire din ele am plăcute / A fost numa’n durere varietatea lor" (Anul 1840), pentru ca în Yieaţ.a câmpe­ nească să evoce cu duioşie aspecte de-ale îndepărtatului trecut personal... ...Atitudinile se schimbă, fără îndoială, ca la atâţia poeţi, după dispoziţia clipelor vieţii.

Autorul nu îndrăzneşte a se crede „poet", deoarece, deşi e convins că „cine’n multe se încearcă, osteneala-i e’n zadar", totuşi e extrem de amărît, neputându-şi da seama în ce gen are mai multă înclinare să scrie.

De fapt, in cele ce urmează, el îşi va lămuri, fără să-şi dea seama, predi­ lecţiile. Dar deocamdată totul e vag, nebulos. în conştiinţa lui artistică.

Autocaracterizările — ingenioase şi juste în general — se succedă grăbite: Tot ce-mi place mă aprinde şi’n minutul ce cetesc A putea lucra întocmai deocamdată socotesc — Apoi vine cugetarea ...

„Cugetarea", adică spiritul cercetător, critic, acel care despică firul în patru şi vrea, cu orice preţ. să afle „cauza lucrurilor". ........Pe-al meu spirit întreb: ştii Dacă tu în felu-acesta eşti născut sau nu să scrii?

— 65 — Şi, cu toate acestea, îşi dă seamă că o astfel de atitudine e nimici­ toare a tendinţei, de creaţie liberă: Câte planuri asta aspră idee m'r-a stânjenit Şi din ce cărări plăcute, cu putere m'a oprit!

Daca Alexandrescu a scris atât de puţin, pricina este această încli­ nare sâcâitoare şi aridă. Poetul nu cânta „ca pasărea pe ram", spontan şi entuziast, ci îşi asculta viersul şi voia, chiar în clipa creaţiei, să-şi dea seama de mecanismul intern al inspiraţiei, de adevărul, de sensul ei. O comparaţie e introdusă aici, ca să explice Yăcărescului şi mai plastic ati­ tudinea sa nehotărâtă. El e întocmai ca un călător pierdut în largul câm­ piei. încotro să apuce? Drumuri numeroase i se deschid înainte-i, „dar nu ştie care e adevărat". Nici o tablă indicatoare. Apucă pe un drum; se răsgândeşte; se întoarce, pentru a porni pe un altul, care însă şi el va fi părăsit după puţin.

Astfel sânt şi eu; ca dânsul totdeauna rătăcit, Ca să nu-1 pierz, lăsând drumul, poate când l-am nimerit.

E o mică tragedie ce se petrece în sufletul poetului: nimeni nu i-a spus care e genul său şi el însuşi nu poate şti, cel puţin în epoca aceasta, dacă e pe adevărata cale sau nu.

Pornit pe panta confesiunilor şi a autocaracterizărilor, Alexandrescu socoteşte că se zugrăveşte exact şi în cele ce urmează, dar aici cred că perspicacitatea sa l-a înşelat, sau, mai degrabă, poetului i-a plăcut să apară în această ipostază, pe care o găsea deosebit de interesantă. Anume, el susţine că atunci când, după multe şovăeli. se hotăreşte să lucreze după un plan ce-şi croeşte, nu e în stare „la sfârşit s’ajung de-a dreptul, fără să mă mai abat“. Considerentele ce ni le înşiră, în continuare, nu par totuşi în directă concordanţă cu această susţinere, care ne arată că, atunci când îşi propune a trata cutare subiect, el se abate din drum. II atrag, aşa dar, amănuntele, lucrurile lăturalnice, epizoadele. Ce ne spune însă poetul mai departe?

Dacă descriu o pădure, suma de copaci ii las Şi la un stejar mai mare trec cu un repede pas.

Dacă sânt într’o grădină, pe la flori de rând nu merg, Ci la trandafiri îndată şi apoi la crin alerg.

Depărtarea cea mai mare şi ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăboveşte, fac trei păsuri şi ajung.

Mărunţişurile-mi scapă. ..

„Apoi s’avem ertare", i-ar fi putut răspunde Văeărescu. Cum se po­ trivesc cele spuse aici cu cele susţinute mai sus? Acolo autorul epistolei declara că nu poate merge de-a-dreptul la ţintă, fără să se abată, iar aici— că nu se abate („ocolul cel mai lung un ceas nu mă zăboveşte") şi că într’o ■clipă ajunge ..la sfârşit" („fac trei păsuri şi ajung").

5

— 66 —

Cred că cea dintâi caracterizare, fiind mai spontană, e cea mai justă.

Temperamentul analitic al poetului e bine reliefat acolo. Cele ce urmează vor să ne arate tocmai că scriitorul e un spirit sintetic („Mărunţişurile-mi scapă''...), dar aceasta era poate imaginea ideală, pe care Alexandrescu şi-o făcuse teoretic despre sine şi care nu corespunde realităţii, subliniată şi indicată de întreaga-i operă literară. Şi mai cred încă ceva. Această caracterizare poate fi şi un răsunet al lecturilor sale, din care a utilizat ceea. ce i-a părut schiţare lapidară a unui temperament, care ar fi dorit să fie şi al său. Diderot spusese (Lettre â Mile Yolland, 11 aout 1759, apăruta în volum la 1830): „S’il y a dans un ouvrage. dans un caractere, dans un tableau, dans une statue, un bel endroit, c’est la que mes yeux s’arretent, je ne vors que cela, je ne me souviens que de cela, le reste est presque oul)lie(t.

Definiţia ce urmează însă e mult mai justă: ...„ideile ce-mi vin / Dacă ’ncep cu o zâmbire se sfârşesc cu un suspin", pe care am putea-o apropia de o alta, a aceluiaşi: „Lumea mă crede vesel, dar astă veselie / Nu spune-a mea gândire, nu m’qrată cum sânt"... (Mângâerea) — care o completează. Zâmbetul său era sau o mască de circumstanţă, sau o mi­ mică — fără rădăcini în adâncimile sufletului.

Mai departe atinge iarăşi o extrem de interesantă chestiune: acea a creaţiei literare („Ies affres du style"), de care pentru întâia oară se ocupă un scriitor român. Dar problema, în ceea ce-1 priveşte pe Alexan­ drescu, prezentându-se mai complex, nu strică sa ne oprim puţin în cale, pentru a încerca s’o lămurim.

Alexandrescu spune că-i lipseşte „aplicarea", că n’are „darul însem­ nat / A strica şi a preface câte sânt de îndreptat". Darul de a strica îi avea totuşi, într’o largă măsură; „singur ne’ncredinţează", peste câteva versuri: „într’un sfert (?) stric câteodată ce’ntr’o lună am făcut". A preface era mai greu. Această aplicare fără îndoială că-i lipsea, deşi dorea din suflet s’o aibă. Şi ce e curios e că Ion Ghica ne spune de el că, atunci când îşi aşternea gândurile pe hârtie, „tot ştergea şi îndrepta”. Probabil că mai mult ştergea decât îndrepta. Nu-i lipsea aşa dar bunăvoinţa, ci numai pârdalniea de „aplicare". Şi ca dovadă că era adânc conştient de necesitatea corectărilor e că — în prefaţa ediţiei de poezii ale sale, de la 1847 — vorbeşte de însemnătatea muncii artistice, pentru cizelare, dând exemplu pe Beranger. care muncea câte trei săptămâni, pentru un cântec mic, „mărturisire ce dovedeşte câtă străşnicie trebue să aducă un autor la compunerea scrierilor sale". Gr. Alexandrescu n’a adus, însă, nici o „străşnicie", în privinţa aceasta, iar ceea ce a scris despre perfecţia formei e şi un răsunet din modelele sale: Boileau. în primul rând, cu sa­ tira A Moliere, pe care poetul nostru o ştia pe dinafară şi în care autorul „Artei poetice" zice: „Si j’ecris quatre mots, j’en effacerai trois". Numai că scriitorul francez ştia să şi cizeleze versul (,.polissez-le sans cesse et le repolissez"), şi îşi petrecea vieaţa „retouchant un endroit, effa§ant une page' ‘, pe când scriitorul român recunoştea că nu poate preface nimic din ceea ce a stricat, mărturisire tragică, atâta vreme cât poetul îşi dădea

.

5

— 67 — scama ea „geniul e o lungă răbdare4 ‘ („osteneala şi răbdarea pot orice a dobândi ). Şi atunci, desnădăjduit, De pământ trântesc condeiul, meseria o urăsc Şi să nu-1 mai iau în viea4ă eu mă jur şi hotăresc.

ceea ce spusese şi Boileau în versurile: Et, maudissnnt vingt fois le d6mon qui m’inspire, Jo fais miile serments de no jamais 6crire.

Aici Alexandrescu, urmându-şi modelul, transpune liber versurile maestrului sau, eitându-1 chiar în corpul versului: Dar precum Boalo (sic) zice: Un astâmpăr ne’nţeles Ne’ncetat se’mpotriveştc hotărîrii ce-am ales, De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deştept, Şi cu multă plecăciune riv\a mândră o aştept.

Patima inimii, mele, chiar şi străine nevoi A le pune pe hârtie sânt silit fără să voi.

La scriitorul francez: Mais quand j ’ai bicn maud.it et Muses et Ph6bus Je la vois qui paralt, quand je n’y pense plus.

Aussitot, malgre moi, tout mon feu se rallume, Je reprends sur-le-champ le papier et la plume Et, de mes vains serments perdant le souvenir, J’attcnds de vers en vers qw’clle daigne venira).

Boileau se plânge aici mai mult de greutatea de a găsi rima potri­ vită, dar nu se arată străin de arta cizelării, a răbdării, care poate dărîma penibile obstacole. Versurile de mai sus ale lui Gr. Alexandrescu^ sânt mult mai aproape ca înţeles, de acelea pe care poetul francez Theopile de Viau (1590—1626) le scrie în Elegie â une dame: Mon âme, imaginant, n’a point la patience De bien polir Ies vers et ranger la Science.

La r&gle me deplaît, j’Scris confusdmcnt...

Temperament artistic nestatornic, autorul „Fabulelor* a trecut ele la un gen la altul, ca fluturii din floare’n floare şi ,n a insistat serios asupra nici unei specii" 7). Asupra nici uneia oare? Predilecţia poetului <*) e vorba de riniă.

7) Aron Densusianu, Cercetări literare, Iaşi, 1887, P 58.

— 68 —

român e vădită (chiar dacă nu-şi dă seama de ea, de la început) pentru fabule. Acestui gen i se consacră 14 versuri. Animalele îi sânt la discreţie („Lupii, urşii îmi fac slujbă, leii chiar mi se supun**). Ele sânt în stare să spue multe adevăruri. Aici un alt ecou din Boileau şi totodată o inge­ nioasă şi justă caracterizare a vremii poetului: Socotesc că putem zice, fără să ne îndoim, Că e prea bun pentru fabuli secolu’n care trăim.

în adevăr, veacul XIX, ia noi (şi în special prima lui jumătate) prezintă, ca aspecte caracteristice, şi relaxarea moravurilor — ca în epoca lui August — şi ipocrizia (ca în veacul Regelui Soare). Nu numai, în ceea ce-1 priveşte pe Boileau, vremea era potrivită pentru acest gen, ci şi înclinarea sa: ,,Je sais bien que mon style est ne pour la satire** (Axe Roi, 1675), vers pe care Voltaire îl redă cam liber (A Boileau ou Mon testament): ,.Ce temps est, reponds-tu, tres bon pour la satire**, ceea ce e şi mai exact modelul versului lui Alexandreseu. După asta, o biciuire a ignoranţei cetitorilor din acel timp, care .,vin să te întrebe dacă e ade­ vărat / Că în vremea veche cânii au vorbit aşa curat**. Iată în ce socie­ tate poetul trebuia să predice. De ce a făcut-o, mai ales în forma aceasta?

Pentrucă adevărul „fără mască, între oameni, lesne nu e priimit**. Şi dacă acest adevăr nu e deghizat cu dibăcie, „ne’nţeleapta lui ivire poate scump să o plăteşti**. O plătise poetul, făcând câteva luni dc închisoare preventivă. (Cf. scrisoarea lui I. Ghica despre Gr. Alexandreseu).

La sfârşit, înainte de a da o nouă caracterizare — justă — a poeziei lui Iancu Yăcărescu (şi pe care am văzut-o la începutul analizei noastre) se adresează iarăşi direct scriitorului de predilecţie: Tu dar, care-ai zis odată cum ca naţiile ’ncep Prin poezie fiinţa şi-a lor stare de-şi pricep 8) Slăbiciunea muzei mele vino a o îndrepta, Căci de scriu astăzi în versuri, asta este vina ta.

Tu amorul poeziei mie mi l-ai insuflat Şi exemple îndestule de ce e frumos ai dat.

înţelesul celui din urmă vers de mai sus trebue coroborat cu acel al caracterizării finale, care scoate în evidenţă criteriul relativ în aprecierea operei acestui cântăreţ. Cele spuse însă în anterioarele rânduri nu par a cuprinde exagerări. Alexandreseu face în ele aluzie nu numai la scena primei lui întâlniri cu înaintaşul său, care — uimit de memoria poetică a tânărului învăţăcel şi de entuziasmul său pentru opera ce o compuse — l-a îmbrăţişat prezicându-i: „Băete, tu o să fii un poet mare**. „Băiatul** s’a silit cât a putut să nu-şi desmintă pe generosul său patron literar, e) Iancu Yăcărescu spusese: „Orice neam începe / întâi prin poezie / Fiinţa de-şi pricepe41 (Cununa Ivi Cârlova).

— 69 — şi cred că a fost sincer când a afirmat că dragostea sa pentru poezie i-a fost insuflata de cetirea stihurilor celui ce a scris Primăvara amorului»).

Epistolă familieră D-lui Colonel I. Câmpineanu. — „Familieră", — deşi e adresată de un inferior în grad unui ofiţer superior. Epistola începe însă cu voi ba „prietene şi arată, în tot cuprinsul ei, o legătură sufletească mai veche, care putea face abstracţie, măcar pentru moment, de anumite distanţe protocolare oficiale.

La 1837 Alexandrescu se afla la Focşani, în calitate de „praporgio", trimes în garnizoana de acolo, „pentru a însemna oile pe răboj", după . cum spunea în glumă. „Oraşul Unirii" nu-i este de loc plăcut; în el va duce o vieaţă de surghiun, melancolică şi distrasă. Gându-i călătoreşte departe, m Bucureşti, unde şi-a lăsat prieteni buni, cărţi dragi şi colţuri urbane, în adevăr „familiere". Vine deci să se plângă unuia din credin­ cioşii săi tovarăşi sufleteşti, exprimându-i impresii de pe meleaguri neospitaliere. Dar... îşi aminteşte că prietenul căruia îi scrie îi spusese mai de mult: „Voe a vă plânge’n proză de FApolon nu aveţi". Şi de aceea îşi va aşterne aleanul „în versuri de un stânjen" 10), înşirând „lu­ cruri de nimic", cum va spune cu modestie. începe ironic, căci totdeauna, pentru un spirit delicat, jelania sen­ timentală repugnă, deşi dorinţa de a-şi „deschide sufletul" este atât de omenească. La Gr. Alexandrescu, ironia, este poate şi un rezultat al mân. o) A răspuns Văcărescu epistolei primite? Pompiliu Eliade (Gr. Al. et ses maîtrcs frangais. Revue âcs deux mondes, dec. 1904, p. 884) susţine: „On ne sait pas quelle fut lâ-dessus la râponse du grand logotliete“. Cercetătorul se înşela.

Văcărescu a răspuns prin aceste câteva versuri, care nu spun, de altfel, mare lucru (deşi sugerează vag vocaţia poetului pentru fabulă) şi care n’or fi lămurit prea mult pe tânărul ce arăta nedumeriri: Ce eşti, încă din pruncie-ţi, pe deplin am prevăzut, Ca Orfeului şi ţie cerul dar ţi-a încrezut.

Suflet dând la dobitoace, omenirii dai poveţi Cele prea folositoare, prea plăcute, prea isteţi.

Nu lăsa dar niciodată lenea a te rugini Şi acel ce eşti cunoaşte, ca să te faci ce poţi fi.

Lui Gr. Alexandrescu. Răspuns la o epistolă a sa, în anul 1837, august 24.

(Poezii, Buc. 1848, p. 277).

Păi tocmai de aceasta se plângea bietul Alexandrescu — anume că nu cunoaşte „acel ce este“. silabe, măsură şi a precedentei epistole, io) adecă, în acest caz, versuri de 15 s’a susţinut (N. Iorga, Istoria literaturii care deci nu e „în versuri alexandrinec 1, cum româneşti în veacul XIX, 1907, voi. I, p. 222).

— 70 —

drici sale. al fricei de a-şi etala prea indiscret personalitatea; ea ajunsese să fie pentru poet o mască sub care adesea îşi va ascunde lacrimile:11J Sânt încredinţat c’ai râde, când vre-odată ai putea Să mă vezi umblând pe câmpuri, rătăcit cu muza mea Şi vânând câte-o idee, câte-o rimă, un cuvânt, Când p ’în lună şi p*în stele, când pe cer şi pe pământ.

Iar de gropi nici că e vorbă, căci în. câte-am căzut eu, Căutând câte-un fras nobil, ştie numai Dumnezeu.

Ironie de cea mai pură esenţă — înrudită cu acea a lui Boileau —• ea străbate întreaga compunere ce ne preocupă, căreia îi dă un element de vioiciune, de mişcare, pe care forma greoae nu i l-ar fi putut îm. prumuta.

Poetul mărturiseşte, aşa dar, că se plimbă în timpul liber, pe câmpuri, căutând inspiraţii. Ce va cânta de predilecţie*? Vremile trecute, eroii me­ dievali? Nu.

(}

■

; t

Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sânt; Pân ’a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pământ.

Asta deocamdată, fără îndoială. Căci mai târziu ea se va avânta şi către înălţimi. Dar pentru moment idealurile poetice ale scriitorului sânt mai modeste. El va căuta să cerceteze împrejurimile, locurile în care e silit să-şi vegeteze vieaţa, oamenii pe care îi cunoaşte, familiile pe care le frecventează. Şi mai întâi — descrierea târgului, a ţinutului:

)

Aici nu sânt văi sau dealuri; nu sânt crânguri sau păduri, Care împodobesc cu fală sânul veselei naturi.

Poetul nu pare însă a fi dat deosebită însemnătate priveliştilor foc. şănene. „Nu sânt crânguri4 ‘ ? Un loc de plimbare celebru al oraşului — care pe vremea lui Alexandrescu trebue să fi fost pădure în lege — se numeşte, de multă vreme, crâng. Dovadă şi mai vie a acestei neatenţii faţă de ambianţă o pot face reproducând din versurile următoare: locul nu i se pare scriitorului de fel pitoresc. Pretutindeni nu vezi decât ........câmpie fără margini, ce arată ne’ncetat O vedere monotonă ochiului cel întristat.

Spre amiază-zi se vede (sic) nişte pomi şi nişte vii, Nişte sălcii semănate iei şi colea pe câmpii, Iar la răsărit, departe, a lor frunte îşi ivesc Nişte munţi care cu slava cea pierdută se fălesc.

Spre apus curge o apă, între două ţări hotar...

M)

... astă veselie nu spune-a mea gândire....

E haină de podoabă, mască de bucurie...

(Mângâerea).

i

— 71 — îşi făcea, deci, iluzii Alexandrescu, atunci când mărturisea că muza-i „pan a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pământ“. De fapt ea îşi plimba poetul tot „p în lună şi p*în stele“, căci altfel autorul n’ar fi susţinut că de la Focşani, munţii se văd... la răsărit, iar Milcovul curge în partea de apus a oraşului! Inălţându-se prea sus, poetul ajunge să încurce punc­ tele cardinale.

Ideea originii noastre latine nu e prilej, pentru scriitor, de exaltări.

Pe un mal al apei despărţitoare a două ţări, domneşte Zimbrul, pe altul Vulturul „care nici nu mai visează de al Tibrului murmur", iar cei ce locuesc pământurile astfel reprezentate nu mai seamănă cu cei ce i-au adus prin aceste locuri; moravurile, purtarea, firea lor s’au schimbat.

Mai curând vedem aici amărăciunea unei constatări, decât ironie pro­ priu zisă, care — la Alexandrescu — nu se manifestă niciodată când e vorba de ţară şi de lucruri ce au vre-un raport cu sentimentul patriotic.

Gluma sa însă va scânteia curând, când va fi vorba de vietatea carac­ teristică locurilor: ţânţarii, „care după răutate seamănă a oameni mari“ şi iarăşi ea. se va exercita — desvăluind ocazional o interesantă înfăţişare temperamentală a poetului — când se va vorbi despre aspectul rustic al împrejurimilor. Vieaţa pastorală (de care scriitorul se apropie destul, în lungile sale peregrinări pe câmpii) nu-1 atrage câtuşi de puţin; din potrivă: Turme de oi sânt mulţime,, însă încă n’ain găsit Un păstor ca în idile, un cioban de pizmuit' Şi nu ştiu cum în vechime aţâţi mari biruitori Părăseau avere, slavă, şi trăiau între păstori. îmbibat de timpuriu cu lectura romanelor şi poemelor pastorale, ce creau „o altă lump pe-astă lume de noroi“, Alexandrescu şi-a imaginat, în adolescenţa, sa, înfăţişări luminoase ce-ar fi caracterizat o astfel de vieaţă. Confruntarea cu realitatea a fost descurajatoare. Dacă vre-odată s’o fi lăsat şi el încântat de visuri 12), când era vorba de a zugrăvi aspecte concrete. Alexandrescu nu voia să se asemene acelor poeţi care „lucrurile zugrăvesc / Nu precum sânt în fiinţă, ci cum şi le’nchipuiesc“. Nu vrea deci să idealizeze realitatea şi nu doreşte ca în priviri să i se oglindească numai aspecte însorite 13). Ii repugnă să se lase înşelat de concepţii gata ... de aşi fi nimerit Ciobăncuţe cum văzusem într’o carte ce-am cetit, Ca un om ce din natură nu am fost aristocrat Fără pierdere de vreme m’aşi fi şi amorezat.

13) La fel va proceda chiar şi cu trecutul, nevoind să se lase târît de conside­ rente sentimentale, în evocarea lui. Spiritul său analitic cercetează neobosit împrejurările şi ajunge să discute în ode eroice şi să pue la punct, ca într’o expunere obiectivă istorică, însemnătatea unei fapte sau a unui Voevod (Cf. Umbra lui Mircca la Cozia). Găsesc deci că e greşită părerea criticului I. Trivalc, care susţinea (Cronici literare 1913, p. 313) că în Anul 1840 şi în Eugăciunc poetul a fost „el cu adevarat“ şi că aceste poezii (.„în care a atins culmi ale lirismului românesc") îi caracterizează mai cuprinzător aptitudinile.

12)

— 72 —

făcute, de păreri nestrecurate prin sita discernământului. De aceea va fixa curajos realitatea şi, împotriva curentului general al epocii, îşi va preciza fără înconjur atitudinea, declarând că nu-i în stare „un obiect ce urît este, frumos să-l înehipuesc“ ...

Nimfele îe văz desculţe, îmbrăcate ’n piei de oi, Păstoriţele pe viscol, pe furt-une şi pe ploi.

De a lor ticăloşie ocolite ca de-un lanţ, Iţi ridică toată pofta de a face rr ’un romanţ.

Toţi scriitorii noştri însemnaţi din veacul trecut admirau vieaţa de ţară şi adesea o cântau plini de entuziasm. Alexandrescu singur aduce, în această privinţă, o notă neobişnuită şi prin asemenea notă el îşi zugră. veşte şi de astă dată o importantă înfăţişare a temperamentului său, căci spiritul prin excelenţă analitic în mod fatal trebuia să ajungă la astfel de rezultate şi o trăsătură atât de personală şi de vie ca aceasta arată lămurit că temperamentul autorului era mai puţin liric decât s’ar crede şi mai ales mai puţin sintetic. De astă dată a privit totul în amănunte, mult mai mult decât cum a făcut cu natura înconjurătoare (pentru care, ca şi clasicii — maeştrii săi, nu avea decât în mod excepţional atenţie admirativă). Clasicismul n’a fost democrat. Aspectele rustice, reale, nu atrag scriitorii acestui curent şi nici sufletele formate în ambianţa lui. „Les esprits doux et amateurs de belles lettres ne trouvent jamais leur compte â la campagne", spusese Marchiza de Rambouillet, caracterizând, fără voe, prin aceste vorbe, o însemnată parte a literaturii ţării şi a vea­ cului în care trăia. Alexandrescu, şi el amator al scrierilor de imaginaţie, îşi făcuse educaţia literară cetind pasionat operele acestor clasici. Tot din pricina asta nu arată deosebit entuziasm faţă de literatura populară, nu „pentrucă era Muntean'‘ (Ibrăileanu), deoarece Heliade o admiră şi-i utilizează unele teme (şi Odobescu, mai târziu, cu atât mai mult), dar pentrucă era clasic, adică alimentat literariceşte, la surse care îi cizelase în mare măsură aptitudinile artistice 14).

14) Odobescu — deşi de temperament clasic şi el şi deşi alimentat la surse şi mai veritabil clasice decât poetul nostru, al cărui clasicism, cum s'a mai observat, nu e de provenienţă, antica, ci franceză — a trăit într’o epocă mai târzie, când cu­ rentul de simpatie pentru literatura populara era covârşitor, când exemplul lui Alecsandri era deschizător de drumuri şi când, mai ales, necesitatea de a feri limba noastră de exagerările latiniste îndrepta pe acest scriitor (şi pe alţii ca dânsul) spre litera­ tura poporului. De altfel însuşi Alexandrescu nu dispreţuia această literatură, căci a cules, şi el, poezii din popor' (publicate de Alecsnndri, căruia — ca şi Russo — i-a cedat colecţia, în Convorbiri literare, 1876, p. 208). Aşa dar literatura populară 51 interesa, dar nu înţelegea să-i utilizeze temele şi mai ales nu se putea entuziasma de privelişti pastorale, deoarece cele rustice îl încântase odată (Fiea-ţa câmpenească, cf. mai jos), pentrucă, dacă începuse cu lecturi care să idealizeze o asemenea vieaţă, continuase cu seriozitate să-şi îmbogăţească spiritul şi 'să-şi sublinieze trăsăturile temperamentale înăscute, cu ajutorul operei clasicilor, ce — în general vorbind — nu exaltau astfel de aspecte. (Boileau, în La campagne et la viile — 1677 — preferă

— 73 — In cele ce urmează va zugrăvi oamenii, pe care a avut prilejul să-i cunoască în aeest^ mediu. Nu e de loc entuziasmat de ei. Sânt moşieri, ce au moştenit pământuri şi averi mari, Dar vorbesc numai de vreme, n’a ’nvăţat a se gândi Şi decât zilele lunii alta nu doresc a şti.

Ne închipuim cât suferea de singurătate morală tânărul alimentat cu literatura lui Racine, Boileau, Voltaire, Lamartme, in astfel de so­ cietate. Nu numai că vecinii săi „n’a ’nvăţat a. se gândi", dar ei „cred tot făr’a cerceta". Unul dintr’înşii şi-a părăsit casa, sub cuvânt că era cercetată de diavol, dar a reintrat in ea, după ce preotul a afumat locul cu tămâe şi a slujit o sfeştanie, gonind ,.pe toţi dracii". Poetul convieaţa de la ţară mai mult pentru liniştea ee-i oferă, decât pentru pitoresc. Influenţat alte daţi de Boileau, Alexandrescu ar fi putut totuşi spune, ca şi La Fontaine: „Mon imitation n ’est pas un esclavuge* *), Ulterioară epistolei de mai sus este alta, cu subiect înrudit: Vicaţa câmpenească, dedicată vornicului Gr. Cantacuzino şi publicată mai întâi în culegerea de la 1842: tot un fel do „epistola**, deşi autorul n’o înregimentează printre inspiraţiile din această speţă. Ea e ca o completare a poeziei ce finalizez, deşi e mult inferioară acesteia, prin prolixitate, prin lipsă de vervă şi prin unele versuri cu desăvârşire ne­ personale. Cu toate acestea, o parte din ea, deşi cu multe versuri tot greoae, exprimă o imagine vie şi nouă (pe care o găsim, mai târziu, şi la Alecsandri): „fluturii-flori zburătoare**.

Adeseori pe câmpie Departe mă rătăceam, Adesea cu bucurie In dulci gândiri mă pierdeam.

Simboluri do tinereţe, Fluturi cu vesele feţe Privirea mea o trăgeau: Pe iarbă, în depărtare, Fluturele părea floare; Dar când umbletu-mi simţeau Insectele-amăgitoare Se ’nălţau, găseau scăpare, Aripele-şi scuturând, Şi eu eJo dulce mirare Vedeam florile zburând.

Admirabil vers, nu-i aşa? Kestul nu e de loc la înălţimea acestei imagini lumi­ noase.

Poetul locuise câtăva vreme la conacul moşiei prietenului, căruia Şi închină poezia, pe care acesta, se pare, i-o ceruse (Poezii de Gr. M. Alexandrescu, ed. Em. Gârleanu, p. 141, notă. Pompiliu Eliade, Gr. Al. et ses maîtres franqais. Bevue des ăeux mondes, dec. 1904, p. 890 — spusese că autorul a compus aceasta scrisoare

— 74 —

sidera aceasta un lucru demn de mirare şi de liaz şi astfel nu pare. vorba ..dus de multe ori la biserică". Nu trebue să uităm că se adresa lui

ceea

„comme par acquit de conscience, pour faire plaisir â uu ami44). De la început face o declaraţie mult asemănătoare cu acea din Epistola către Câmpineanu: Dar florile şi verdeaţa, Apusul şi dimineaţa Şi flueruî câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele Nici cum nu se potrivesc.

Deci aceste lucruri n’ar fi urîte in sine (el pomeneşte chiar de „ţărăneştile jocuri / ce-adesea m’au încântat44). Şi precizează: :,E greu să descrii plăcerea / Când sufletul e mâhnit44. Poate e şi o politeţă faţa de binevoitoarea şi ospitaliera sa gazdă. Apoi descrie peisajul: uscat, rece, aşi putea spune, fără avânt. Găseşte prilej să facă unele ironii inofensive (,.obiceiul din născare44...) pe socoteala cona­ cului de moşie, ale cărui ferestre i se par prea mici. O altă ironie în legătură cu o eventuală dare din trecut: „ferestritul44, — pe care, însă, nu crede a o fi plătit boerii, eăci „astfel de năravuri proaste44 trebue să fi fost numai ale norodului de jos — îl duce departe, într’o paranteză copioasă, care-1 înstrăinează de subiect.

Dar revine, continuând cu descrierea satului, a bisericii (fără trăsături pregnante: un adevărat inventar. Ce departe sântem de Răsăritul lunii la Tismana!) şi a împre­ jurimilor: Munţii mai în depărtare Se văd ca tulbure nor...

Vara le e la picioare Şi iarna pe fruntea lor.

Ultima imagine e, fără îndoială, o reminiscenţă, pe care — pentru moment — n’o pot indica precis. Ceea ce i-a plăcut, în priveliştile ce l-au încadrat mai multă vreme, a fcst caracterul de singurătate al lor şi, de aceea, mai ales clipele înserării şi ale nopţii, când răsuna „al multor mii de fiinţe / Concertul nemărginit44, când asculta şoapta izvoarelor sau un glas care intona un cântec: Ăst glas, această câmpie, Noaptea care măhivălea Gândiri de melancolie In inimă-mi învia.

Căci îi redeşteptau amintiri din copilărie, ascunse în cutele sufletului, amintiri care, chiar dacă în sine nu erau prea plăcute, îi reînviau impresii apuse, care-1 fer­ mecau ca şi, între străini, auzul limbii materne.

Deci admiraţie potolită şi mai mult convenţională pentru frumuseţile naturii, pentru singurătatea ei, dar nu atracţie pentru elementele pastorale , ale acestei vieţi, care cel mult pot avea, excepţional, un interes decorativ, pe care sufletul, în căutarea altor farmece, îl poate doar uneori tolera.

; ;

— 75 — Cantaeurin© M^oi^escu II™? CU °e'lalţi prieteni ai scriitorului; GŞi după această nemiloasă „încondeiere", poetul nu uită să adauge, mucalit: „Despre altele, bum oameni" — nu cumva un ecou din celebrul portret zugrăvit de Clement Marot (1496__1544) .

J ’avais un jour un valet de Gascogne, Gourmand, ivrogne et assură mcnteur, Pipeur, larron, jurcur, blasphGmateur, Sentant la liart do cent pas â la ronde.

Au demeurant, le meilleur fils du monde?

(Au Boi, pour avoir ete dâroT)â) Ceea ce-1 miră însă şi mai mult la aceşti oameni e că nu-şi* pnn nici o întrebare, nu se preocupă de rostul existenţii: Pentru ee? Ast cuvânt aspru, la auz supărător Şi do turburări grozave lumii pricinuitor, Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna-a fost Ca un termen de chimie la norodul acest prost, Nu so zice pe-aste ţărmuri, unde omul liniştit Se îngraşe’n neştiinţă ca în veacul- aurit.

Versuri — de data aceasta — vădit inspirate, pline de convingere, iar ultimul în adevăr fericit, în expresia lui lapidară şi de o amară ironie.

Ibrăileanu declară că Alexandrescu e mai nou decât Bolintineanu şi Alecşandri, pentrucă cel dintâi „îşi pune problema vieţii". Dar şi ceilalţi şi-o pun uneori — numai că o prezintă naiv, banal, simplu. La Alexan­ drescu planează pe rânduri acea nelinişte, de aspect atât de modern. E mult mai interesant felul cum pune această problemă autorul ..Episto­ lelor'? pentru acel „nu ştiu cum şi nu ştiu ce", care ne arată că îndără­ tul vorbelor e o preocupare pornită din adâncurile sufletului, o chinui­ toare obsesie, o atitudine de scriitor ce „învăţase-a se gândi'‘. La sfârşit, întâlnim elogiul de rigoare în multe epistole; personalitatea morală a lui Câmpineanu e schiţată generos şi după o autozugrăvire preţioasă: Singur pricină adesea mi-am fost de nenorociri, Măcar ca şi a mea soartă, care nu prea mi-a zâmbit, Ne’ncetat ca o fantomă, pretutindeni m’a gonit.

Poetul îşi compară nefericite vieţii, cu nedreptăţile _ee a avut să sufere mai marele său şi găseşte că ele i se par ca muntele malt, faţa de atatea dealuri, oare din piscul de mare altitudine se prezintă ca nemsemna e. u) G. Bogdan-Duică, Gr. Alexandrescu. Luceafărul, 1913, p. 121. Cu o pagină mai înainte acelaşi autor caracteriza „umanismul" lui Gr. Alexandrescu drept „larg., cosmopolit,... francmasonic*1.

— 76 —

i i

Complexă şi cu resouanţe sufleteşti mai puternice decât celelalte.

Epistola către Câmpineanu contribue în special la precizarea unor tră­ sături elocvente desprinse din temperamentul poetic al celui ce a compus-o.

Intr’o vreme când poezia noastră cânta mai mult lucruri de suprafaţă, ^îexaudrescu îşi oglindea în ea, în mod discret, firea neliniştită şi chi­ nuita de întrebări, având aerul ca glumeşte, nu ..printre lacrimi'*, cum va face Alecsandri, ci ca să-şi înăbuşe mai degrabă expansii ce n’ar fi cadrat cu ţinuta pe care şi-o impusese existenţei sale iscoditoare.

Epistola D-lui Maior Voinescu II e scrisă în versuri mai scurte......de un stânjen" (veritabile alecsandrine, acestea), dar tot greoae în înşirui­ rea lor anevoiasă.

Subiectul e mai unitar, căci tratează o singură amplă chestiune: ros­ tul artei, al poeziei. în mijlocul unei societăţi practice, lipsită de eleva­ ţii sufleteşti. Prietenul poetului este un epicureu, un scepic, un indi­ ferent : Lungit frumos pe spate, cu un ciubuc în gură, Avându-şi întru toate plăcerea de măsură,

el găseşte că totul e zadarnic, inclusiv slava.

Ideea care a încolţit în multe minţi de artişti chinuiţi de îndoeli (şi pe care a reluat-o şi Eminescu mai târziu — în Scrisoarea II: „oare glo­ rie să fie a vorbi într’un pustiu?") obsedează şi pe neliniştitul Alexandrescu. N’ar face şi el mai bine să-şi imite prietenul? Iată prilejul de a-i cere „reţeta", pentru a-şi însuşi astfel de atitudine: „Spune-mi prin ce mijloace natura-mi pot preface?" Cea dintâiu condiţie, îşi închipue scrii­ torul, ar fi să înceteze de a face versuri. Şi aici are nevoe de sfaturi: Cum să mă scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capricii, de-a lor cochetărie, . Care întotdeauna mi-au fost supărătoare Şi pricini felurite de lungă întristare?

Poezia nu foloseşte la nimic. Nu te poate scăpa nici de creditori: In zadar mai deunăzi am vrut prin poezie Să scap de-o bagatelă, de-o mică datorie Şi-am arătat acelui care cerea parale Că vieaţa e scurtă şi vrednică de jale.

Muncă de prisos, căci ...toată-a mea silinţă A fost peste putinţă Puterea armoniei să-l fac s’o hiţeleagă.

i

— 77 — Părăsind, pentru moment, ironia, scriitorul caută cu tot dinadinsul să descopere alte foloase ale producţiilor spiritului: M ’aşi mângâia d 'aceasta, când aşi vedea câ poate Prin scrieri s'ar preface năravuri desfrânate, Atunci lăsând odihna pentru-al mulţimii bine, Aşi zice şi aşi face cât spânzură de mine.

Oamenii găsesc mare deosebire între vieaţă şi ceea ce e scris în cărţi: De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni să oprească, Tiranilor să ’nsufle a Patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simţire, Pe hoţi să-i îndemneze cu cinste să trăiască Şi câţi judec poporul să nu-1 năpăstuiască.

Cânte lupii şi urşii în pilde cât le place, Omu-şi caută treaba şi tot ce-a ’nvăţat face.

Poveţele sânt vorbe, dar fapta e departe; Şi prea puţini urmează morala dintr’o carte.

Tiradă plină de vervă şi de convingere — ea aduce în versurile ei ceva din tonul profetic şi nemulţumit al lui J. J. Rousseau. Şi aici — ca şi în precedenta epistolă — autorul nu vrea să se înşele cu iluzii. După cum, acolo, privise curajos realitatea concretă în faţă şi-şi spusese pă­ rerea fără reticenţe, aici găseşte (exagerând, fără îndoială) că literatura nu poate exercita vre-o influenţă asupra publicului cetitor. Cei răi au ră­ mas răi, iar cei buni nu sânt astfel datorită lecturilor. (Şi totuşi, Alexandrescu, pornit pe panta caldei argumentări, ignora cu voinţă atâtea vocaţii strălucite, atâtea luminoase activităţi ce şi-au avut geneza în paginile unei cărţi). Şi măcar dacă ar avea darul de a-şi lăuda pe unii semeni, cu orice prilej, de a scrie stihuri ocazionale: De-aşi avea ’ncai darul să scriu de poruneeală Şi când cearcă pământul vre-o m’eă zguduială Să fac câte-o duzină de ode zugrumate ic).

El însă avea obiceiul să-şi spună sincer părerile — de multe ori nefavorabile, si — fără să îndrepte pe nimeni — îşi făcea şi duşmani înverşunaţi. 'Aceştia îi aduceau învinuiri aspre, deoarece a îndrăznit io) Aci, ca şi”mai departe, aluzii ironice la adresa lui Heliade (care cântase cu­ tremurul din Bucureşti, întâmplat cu puţini ani înaintea apariţiei acestei poezii în volum — 1842).

r

— 78 —

a arăta ,.eă versuri schilogite nu crez să fie bune44, năpăstuindu-1 (iro­ nia iar scânteiază) cum că în fabulele sale — simple basme de adormit copiii, are aerul să spue Alexandrescu — s’ar critica stăpânirea, justiţia şi anumiţi oameni ajunşi la înalte ranguri sociale, anumiţi literaţi iluştri.

(Aceştia zic că „măgarul ce zbiară şi răcneşte / E un autor jalnic ce prost ne sfătueşte44 : Heliade!)

Iată. ce înţelesuri şi ce cugete rele Vrăjmaşii fără lege dau scrierilor mele.

Noroc că unii prieteni, cenzura şi chiar stăpânirea nu sânt de această părere, altfel cine ştie prin ce fund de mănăstire şi-ar fi făcut osânda, „Unde spălându-mi vina, prin post şi nemâneare / Mergeam în rai de-adreptul şi fără cercetare44. Şi luând un aer „de mironosiţă41 autorul declară că „dobitoacele mele au cugete prea bune44 şi ... fabulele mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni, n’au personalitate17).

De vă găsiţi în ele, îmi pare foarte bine; Insă de vă e teamă ca nu cumva prin mine Să se ’ndrepteze lumea, greşala vă e proastă; Puteţi să luaţi pildă chiar de la Dumneavoastră Care *nu vă prefaceţi...

Alexandrescu îşi regăsea, cu aceste spirituale versuri, verva şi fineţa sa din zile bune. Cât despre lucrurile de care vrea să convingă pe ceti­ tori, deoarece existau pe atunci oameni care sa întrebe dacă „’n vremea veche cânii au vorbit aşa curat44 (Epistola către Văcărescu), puteau să existe şi alţii care să creadă că fabulele scriitorului „n’au personalitate44.

Pe viitor, poetul arată că va căuta să se îndrepte, fiindcă — zice el mucalit—„îmi e cam frică44, dar regretă, căci înainte de asta mai avea să spue ceva despre „Paris răposatul44 (Barbu Paris Momuleanu), de ale cărui versuri „ca din topor lucrate44 nu pierde prilejul să-şi bată joc chiar acum.

Concluzia e că. mai bine decât o îndreptare care va veni greu, ar trebui „de rimă, de muze-a se desface44 şi pentru aceasta cere încăodată sfatul prietenului său, căruia îi spune că „drept răsplătire, o satiră ţi-oi face44. Şi Boileau (A Moliere), adresându-se ilustrului său contemporan, îl implorase, într’un ton ceva mai grav: „enseigne-moi l’art de ne rimer plus44 17b).

17) adică „nu fac personalităţi''.

17 b) ceea ce pare că infirmă constatarea lui Drouhet (Gr. Alexandrescu şi Voitaire, 1927, p. 4): „Epistolele-către Câmpineanu, către Voinescu şi către Doniei... nu mai cuprind... nici o reminiscenţă din Boileau".

— 79 — Fireşte că Voinescu, pentru a nu-şi desminţi principiile de vicaţă, el care-şi petrecea „timpul în sfântă nelucrare" nu j_a răspuns nimic, cel puţin în scris (deşi — îi spunea Alexandrescu — „ai scrie prea bine, de ai avea dorinţa"). Iar poetul nostru, pentru a-şi ţinea măcar în parte făgăduiala, nu i-a adresat „o satiră" acestuia, ci mai multe — altora.

Epistolă D-lui Alexandru Donici.

Fabulistul moldovean venise, într’un rând, la Bucureşti, înainte de 184*2, „în pricini de judecată".

Nici nu se gândea la versuri sau la compuneri poetice. Se întâlneşte însă cu prietenul său, Gr. Alexandrescu, şi din vorbă în vorbă, fabulistul moldovean ţine de rău pe camaradul său muntean, imputându-i lenea de care se face vinovat, deoarece scrie atât de puţin. Ir închină, cu acest prilej, fabula Râul şi heleşteul („hărăzită D-lui Gr. Alexandrescu"), în care vorbeşte de un heleşteu ce se laudă că e fericit, fiindcă nu1 poartă pe trupul său bărci sau plute, compătimind râul, pentru vieaţa lui zbu­ ciumată. Râul îi răspunde că e veşnic viu, deoarece nu adoarme nicicând, iar apele-i în mişcare îi sânt mereu proaspete. Heleşteul, în schimb, va putea fi uscat oricând de secetă. Morala e aluzie directă la inactivul nostru poet: Aşa talentele, când lenea le cuprinde, Slăbind din zi în zi, se pierd făr’a se’ntinde.

Pronosticul era grav şi Donici se crede obligat să-l lămurească printr’o scurtă epistolă dedicatoare19). Ii .spune anume că dorinţa lui sinceră e să-şi vadă prietenul nu heleşteu (cum era), ci „veşnic râu / De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu". Prin aceste versuri — şi prin cele ce urmează — vrea să tempereze judecăţile sale temerare, făcute „într’un stil nu prea senin" (cum singur mărturiseşte), din fabula sa mai sus pomenită. Aprecierea favorabilă şi părerea de rău ale auto­ rului sânt prea sincere şi spuse, deşi în aceleaşi versuri greoae, cu prea accentuată vibraţie internă, pentru ca să nu le citez aici, mai ales că ele provoacă răspunsul care ne preocupă, al lui Gr. Alexandrescu şi că multe din observaţiile ce cuprind vor fi discutate de autorul „Episto­ lelor", în versurile ce va compune eu acel prilej.

• ie) Nu tocmai! Voinescu II editase, în 1848 (e adevărat că destul de negligent) poeziile lui Ianeu Văcărescu; la 1853, tradusese îji franţuzeşte Doinele lui Alecsandri (Les Doinaş), iar mai înainte — Al. Lăpuşneanu a lui Negruzzi (Revuc de VOrient, 1853, 1854). E ceva, pentru un oui cu reputaţia de leneş. (Mă înşel oare, dacă înclin a crede că I. E. Voinescu şi I. Voinescu II sânt una şi aceeaşi persoană?). io) D-(lui) Grigore Alexandrescu, (Al. Donici, Falulc, Iaşi, Colecţiunea Şaraga, Nr. 43, p. 129). De altfel, fabulistul moldovean vede paiul din ochiul altuia şi nu vede bârna din ochiul său. Nici el nu era mai productiv).

I

I

— 80 — Aşa dar Donici continuă: Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toţi să ne lăudăm.

Câţi o limbă românească astăzi întrebuinţăm. Ştii prea bine eă talentul este de la ceruri dat Şi oricare-şi va da seamă cum în lume l-a tractat.

Talentul tău este mare şi seama-ţi va fi mai grea, Când din orice întâmplare a-1 părăsi tu vei vrea.

Toţi poeţii hiccarcă ’n lume feluri de nemulţumiri, Dar din ele scânteiază cele mai vie simţiri.

Aţâţaţi de ’mpotrivire, ei se luptă ne ’ncetat Şi izbânda le e slava cu care s \a ’ncununat 20) Scrie! scrie! 20 b) iată-ţi lege, ce trebue să urmezi, Pentru ca să fii ca râul şi *n viitor să viezi.

Din aceste rânduri de o atât de caldă prietenie, înţelegem că Alexandrescu aducea ca scuză a relativei sale inactivităţi motive de ordin personal: necazuri, chiar nefericiri. Cauza aceasta i se părea foarte elocventă, de aceea se opreşte asupra ei şi în versurile tot atât de vibrătoare ce scrie, ca răspuns. E cea mai puţin citată (şi cetită, poate) epis­ tolă de a lui Alexandrescu, dar cred că nici o alta din similarele poezii i,ii cuprinde mărturisiri zmulse din mai mari adâncuri sufleteşti, mai solemne şi mai tragice, aşi putea spune. Şi asta — pentru că rândurile lui Donici treziseră vechi regrete, răscoliseră bucurii pierdute şi, mai ales, puseseră degetul pe rană.

După protocolarele mulţumiri, pentru bune aprecieri, continuă şi — dintr’odată. vorbele prind căldură şi tonul devine liric: ... Nu ştiu bine dacă cerul precum zici m *a înzestrat (Pun talent, ce mi se pare puţin, slab, neînsemnat, Dar iubesc talentu-acesta, care tu îl preţueşti.

Tot ce e mai sfânt, mai nobil, în duh, inimi omeneşti.

Prin el ni se ’nfăţişcază şi al binelui amor Se aprinde la făclia unui geniu creator.

Iată un pasionat elogiu al artei, al influenţei ei binefăcătoare asupra sufletelor şi o mărturisire de dragoste vie pentru clarul cu care poetul a fost înzestrat. O astfel de spovedanie sinceră, ce păruse multă vreme înăbuşită, nu se va întâlni des sub pana poetului. El a cetit operele acelor cântăreţi la care Donici face aluzie. Soarta unui Tasso l-ar cinsti, dar el nu poate să o pizmuiască, şi deci nu-1 poate urma. Nn-şi simte vocaţie pentru apostolat sau martiriu: ,.mă cunosc, mă simt prea mic / Şi ne20) Precum Tasso (nota lui Donici).

2» b) Un fel de „scrieţi, băeţi, numai scrieţi' ‘ — al lui Heliade Rădulescu.

— 81 — vrednic să iau urma unui mare mucenic'f. Dar de suferit, sufere şi el. Şi aceasta e principala pricină pentru care pare leneş: Eu, să-ţi spui, nu ’nţeleg bine cum ăşti oameni străluciţi Produceau fără ’ncetare când erau nenorociţi.

Pentru mine griji, necazuri, trebuinţe, neplăceri, Sânt izvorul nelucrării şi al veşnicei tăceri... 2° c) O nouă mărturisire preţioasă, de adăugit la celelalte pe care am avut prilejul să le semnalez până acum, cetind aceste epistole. De ce natură sânt acele „griji, necazuri, trebuinţe, neplăceri" ? Poetul nu ne spune, dar ele pot să nu fie, numaidecât, de o însemnătate imediată enormă, prin manifestările lor. Sau sânt prăbuşiri lăuntrice, intime, despre care e greu de vorbit chiar unui prieten (şi mai ales — ocazional) sau lucruri bine caracterizate prin vorbele înşirate de scriitor, şi care — mereu repetate — pentru un suflet sensibil, pot să însemneze otrăvire lentă a inspiraţiei şi a bunei dispoziţii. E adevărat, arată autorul, că talentul ne e dăruit din ceruri, dar ca şi focul se stinge, dacă nu e mereu întreţinut. In ceea ce-1 priveşte, de îndată ce găseşte în vieaţă un ceas mai tihnit, se sileşte pe cât poate să hrănească scânteia ce ar vrea să se prefacă în pălălae. Aici, însă, adresează o uşoară imputare prietenului său, care i-a dat a înţelege, în fabula sa, că poetul trebue să fie ca râul.

Alexandrescu găseşte că râurile, în drumul lor, nu întâlnesc obstacole pe care le întâlnesc poeţii într’al lor: Dar pe om ş’a lui natură destul nu ai cercetat, De voeşti să fiu ca râul, care curge ne’ncctat.

Acel râu trece p’o vale, pe câmpie, p’între flori, Tar prin relele vieţii e mai greu să te strecori.

Prozaice umilinţe nu pot a le înfrunta.

Versul din urmă spune mai mult decât o tiradă întreagă, asupra caracterului acestui poet şi mărturiseşte mai bine decât alte constatări motivele pentru care scriitorul nu era prea fecund. Câţi poeţi ai vremii nu şi-au spânzurat .lira în cui", pentru asemenea „prozaice umilinţe", ce de multe ori sânt partea poeţilor.

Urmează o scurtă comparaţie între condiţiile în care se desvoltă literatura în Moldova şi în Muntenia. Donici a putut face aluzii directe Ia stările de lucruri din ţara sa şi pentru aceasta muza lui n’a fost „poftită la tribun aluri" şi n’a fost trasă la răspundere. O caracterizare a temperamentului moldovenesc: La voi sânt mai domoli oameni, ei nu s’ating de nimic.

20 c) Aceste 4 versuri sânt reproduse după ed. din 1842; în cele din 1847 şi 1863, ele sânt lăsate la o parte.

6

— 82 — O alta — a compatrioţilor săi, din partea cărora a avut să sufere îndestul: Aicea dau de nevoe orice mă gândesc să zic.

De voi să cânt eroismul bunilor noştri strămoşi.

Auz o sută de glasuri: „Ce, noi sântem ticăloşi?

Numai cei vechi îţi plac ţie? Prilejul s’a ’nfăţişat Şi noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat?

De laud vre-un om de merit, vr ’un amploaiat cinstit, A, îmi zic de pe delături, pe noi acum te-ai pornit?

Lăudând faptele bune, arăţi,, şi învederat, Că nu sântem de aceia! Pe noi tu ne-ai satirat!

Căci Dumnealor ştiu prea bine, ca oameni care cetesc, Că în lauda virtuţii acei răi se osândesc 20 d).

După o favorabilă apreciere a talentului lui Donici, care în fabule are subiecte interesante, tratate în „stil uşor şi lămurit", autorul închee, citând o părere a unui ilustru scriitor grec, Suţu (poet şi istoriograf: 1802—1865), care „zice într’o carte, că în Grecia de vrei / Poţi să scrii orice îţi place fără vorbe şi idei“. Alexandreseu găseşte că mulţi din literaţii noştri „au acest talent dorit" şi vrea să-i imiteze şi el. ba chiar să-i întreacă, ne mai lucrând nimic, ..numai din vreme în vreme ai să afli că traesc / Şi muzele din Moldova că ştiu să le preţuesc".

Amabilă apreciere finală, care-i face cinste, dar hotărîrea sa de mai sus e Ia fel cu a atâtor poeţi, supăraţi pe publicul cetitor, „ca văcarul pe sat", şî care — spre lauda lor — n’au fost în stare să-şi ţie făgăduiala. Când vocaţia e sinceră, ea nu poate ţinea seamă de kotărîri oricât de solemne; inspiraţia ciocăneşte mereu la poarta minţii şi nu se lasă înăbuşită. Cât despre Alexandreseu, el uitase nu numai ce spusese în Epistola către Yăcărescu, despre inspiraţie: ,.De urechi parcă mă trage, din somn noap­ tea mă deştept / Şi cu multă plecăciune rima mândră o aştept" — dar şi ce spusese la începutul chiar a epistolei ce analizăm aici: „Dar iubesc talentu-acesta"... etc. Cine iubeşte talentul cu care a fost înzestrat nu se poate scutura de dânsul atât de uşor, cum s’ar lăsa cineva de fumat de băutură. De altfel, autorul Umbrei lui Mircea la Cozia şi-a continuat activitatea poetică, încă vre-o douăzeci de ani. Numai boala năpras­ nică a făcut să se întrerupă (şi încă nu de tot) o carieră în care nu voinţa poetului hotăra cantitatea producţiei. Căci tot în Epistola către Yăcă­ rescu autorul declarase cu atâta preciziune auto-analitică: Patima inimii mele, chiar şi străine nevoi, A le pune pe hârtie sânt silit fără să voi.

20 d) O caracterizare pe larg a acestor constatări ale lui Alexandreseu (sprijinită pe exemple din opera celor doi fabulişti), a se vedea la Gh. Ghibănescu, Donici şi Alexandreseu, in 1842. Arhiva, Iaşi, 1899, Nr. 5, 6.

— 83 — Epistolă către Voltaire 2I). — Gr. Alexandrescu pare a fi cunoscut de timpuriu opera şi personalitatea scriitorului francez. La şcoala lui Vaiilant se traducea şi se analiza La Henrzade, iar — după această operă — de­ sigur a venit şi cunoaşterea Epistolelor, a Satirelor şi a altor scrieri. In Satira duhului meu, Alexandrescu ne mărturiseşte că încă de mult, „de rost putea a spune tragedii însemnate: / Meropa, Atalia şi altele mai multe“... Meropa a şi fost tradusă de poet, la 1847. iar cu vr’un deceniu mai înainte transpusese în versuri româneşti şi Alzira (1834). Dar tot atât poate cât şi tragediile (partea clin opera lui Voltaire, care — în prima jumătate a veacului trecut — se bucura faţă de public de o mare favoare) pe Alexandrescu îl atrăgeau Satirele şi mai ales Epistolele marelui scriitor francez. îşi simţea, probabil, şi o vocaţie pentru acest gen şi-şi oglindea, în versurile acelor produceri, propriile-i înclinări şi predilecţii. Unele înrudiri de atitudine, de spirit, cu alcătuirea internă a acelor epistole franceze se pot semnala, dacă se păstrează proporţiile.

Voltaire însă n’are numai epistole, cum e acea adresată lui Horaţiu (vă­ ditul model al scriitorului român) şi încă vre-o câteva22). Multe din aceste producţii ale poetului francez au înfăţişarea şi dimensiunile unor stanţe sau ale unor „epigrame" de modă veche: spirituale, uşoare, puţin adânci şi învestmântate, câteodată, chiar în versuri scurte. Epistolele lui Boileau — şi ele ştiute ,,de rost", încă din şcoală — îi ofereau scriitorului român modele mai „clasice", mai convenţionale şi mai uşor de nuitat.

Scânteerea spiritului voltairian era însă mai ispititoare.

Ideea de a adresa o epistolă unui scriitor defunct îi vine, fără îndoLală — lui Alexandrescu — chiar de la Voltaire, care şi el alcătuise ase­ menea scrisori pentru Horaţiu şi Boileau. Epistolei adresată lui Boileau (1769) i-a răspuns scriitorul Clement23), iar celei către Horaţiu (1772) îi dă replica La Harpe21)- Cum Voltaire a fost criticat şi ironizat în 21) In. interesantul său studiu: Grigore Alexandresen şi Voltaire, Buc., 1927, Ch. Drouliet spune, încă de la început, că — printre cei „care s’au ocupat de cerce­ tarea influenţelor ce s’au exercitat asupra lui Grigore Alexandrescu'' — mulţi au citat fel de fel de nume de scriitori străini, dar „nimeni n’a pomenit de Voltaire".

Să-mi fie îngăduit a arăta aici că, în Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandrescu1 ‘, Nr. 3, anul şcolar 1921-—1922, Focşani, 1922, p. 65 şi notă, am susţinut, pomenind de epistola lui Voltaire către Horaţiu, că această producţie literară „e imitată pe aloeuri de Alexandrescu, în Epistola sa către Voltaire" şi am făcut, în special, şi apropieri de versuri din ambele poezii, — pe care voi avea prilejul să le reiau în acest capitol, în cuprinsul căruia nu voi desvolta şi elementele discutate de autorul studiului, citat la începutul acestei note, ci cel mult le voi menţiona, când economia analizei mele o va cere. Mai târziu (1929), şi N. lorga (Istoria literaturii române, Introducere sintetică, p. 144) susţine că „Gr. Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire. Este prin urmare la dânsul clasicism trecut prin Voltaire".

22) A Madame de Châtelet, A Boileau ou Mon Testament, etc.

23) Boileau ă M. de Voltaire (Of. Drouliet, o. c., p. 6, notă).

24) Horace â Voltaire.

— 84 —

rfjăTrtaî» 5"eaS.,“' *2 **.* •**■** “ '*.«»«

răj'*/ p.’‘,e-“ rT^^^^sssuri a

scriitori după moarte devin „cam neciopliţi, cam groşi, necivilizaţi“...

•. .şi drept să spui mă temeam Să nu-mi întorci un răspuns mai aspru decât doream^ Răspuns ca acel ce zici că’n anul trecut”) ţi-a dat Din partea lui JBoalo un secretar ne’nvăţat.

Şi adaugă, cu multă vervă biciuitoare: Aicea ca şi la voi se află mulţi nătărăi, Care s’ar da bucuros că sânt secretari ai tăi.

Totuşi trebue să se hotărască, la urma urmei, şi de data aceasta va răspunde fără înconjur, indiferent dacă duhul lui Voltaire va fi plăcut sau neplăcut impresionat de părerile sincere pe care i le va împărtăşi.

In general, planul epistolei lui Alexandrescu urmează — cum s’a ob. servat — alcătuirea poeziei lui Voltaire. Tonul glumeţ e mereu prezent în versurile abrupte. Scriitorul român nu vrea să ştie dacă înaintaşul său se află în rai sau în iad. E un fel de a vorbi, totuşi, deoarece adaugă: Sânt sigur că sfinţii toţi asupra-ţi au reclamat Şi chiar de nu-i fi prăjit, eşti negreşit afumat.

Prăjit, afumat, în Rai — greu de admis. Cuvintele ce urmează întăresc părerea lui Alexandrescu, despre locul în care se află clientul său: „Trebile-acolo’n iad nu merg c’aici pe pământ44..., unde toţi sântem de-a-valma, păcătoşii fiind uneori fericiţi şi toţi, buni şi r'ăi, bucurându-se de darurile vieţii. „Faptele-acolo ne pun la locul drept meritat“. Acolo— adică în lumea cea veşnică. Şi ca şi cum nu i-ar fi fost de ajuns bietului Voltaire chinurile iadului (poetul român evoacă acele „lungi frigări4 4, în care dracii l-au pus), corespondentul lui îl mai cheamă „odată la jude­ cată4 *... literară, ţinându-1 de rău pentru faptul că a condamnat „acele nalte cântări, acele gândiri cereşti44 care sânt Psalmii „poetului împărat44: De nu ca om, ca creştin, dar însă26) ca autor Vrednic erai, socotesc, să simţi înălţimea lor Şi geniul tău frumos până acolo să-l sui.

25) }jîn anul trecut*1, pentrucă aşa spusese Voltaire în A Horace: Au rigoureux Boileau j’ecrivis Van passe, Je ne sais si ma lettre aurait pu lui deplaire, Mais il me r6pondit par un plat secrâtaire...

20) Sub pana unor mari stilişti de ai noştri şi chiar a unor scriitori contemporani, găsim câteodată expresia aceasta pleonastică, întâlnită des în vorbirea curentă din Muntenia.

— 85 — Alexandrescu cetise, aşa dar, celebrul Dicţionar filosofic ai lui Voltaire, unde sânt criticaţi Psalmii şi cetise da asemeni şi pe poetul J. B. Rousseau, ce admira „aceste măreţe trăsuri", pe care „adesea le-a imi­ tat" 27). Urmează un pasaj de parfum didactic şi oarecum pedant, în care poetul nostru preamăreşte poezia acelor „cântări cereşti", debitând parcă o lecţie învăţată pe dinafară de la dascălul său J. B. Rousseau (şi odată şi de la Lord Byron), căruia îi împrumută caracterizările acelor

cântări 28) : Idei, icoane, figuri, toate în ele găseşti.

Apoi arată marii scriitoţii care s’au inspirat din Psalmi: „Rasin (sic) pe care-1 iubeai"..., „Ruso pe care-1 urai"... au imitat aceste inspiraţii şi ,,-s’au adăpat" din ele. Un adevărat curs de literatură şi de... morală.

Dar Voltaire nu era să scape numai cu atât. Acuzaţia gravă, de ordin general — şi nu prea în legătură directă cu acea specială, formulată în versurile anterioare — de abia acum va veni: Tu, ca odată Satan, pe om din rai l-ai gonit: Speranţa, ăst fruct ceresc, în inimi o ai călcat; Şi care despăgubiri în locul ei ne-ai lăsat?

Ucideri şi desfrânări, iată ce ţi sântem datori!

Vieaţa-i făcut-o grea sărmanilor muritori, Iar pe sceleraţi i-ai scos din jugul lor neplăcut.

Vor în zadar a-ţi găsi un cuget ce n’ai avut A zice că te-ai luptat abuzul să răsbocşti.

Nu, temelia-ai surpat în dogmele creştineşti29).

D-l Droubet (în lucrarea sa de mai multe ori citată) găseşte că Alexandrescu e nedrept cu Voltaire în aceste versuri, arătând (p. 13) că scriitorul francez n’a fost un ateu, ci un deist. A fi deist, însă, nu înseamnă a fi implicit creştin, iar Alexandrescu îl condamnă tocmai pentrucă a surpat temelia dogmelor creştineşti. Religia lui „pură, raţionabilă, universală" (ibid.) — admiţând că aşa era, cum susţinea Voltaire, religia sa — e departe mult de adevăratul creştinism. Autorul studiului pomenit 27) Tot Ch. Drouhet, ibiâ., p. 10, nota 2, arată că ,,Ituso (sic) pe care-1 urai"... nu poate fi Jean Jacques, ci Jean Baptiste Rousseau (1671—1741), imitator, mult apre­ ciat în vremea sa, al Psalmilor — după cum mai arată şi unele locuri din opera lui Voltaire, în care sânt criticaţi Psalmii.

28) Idem, o. c., p. 11—13.

20) şi Voltaire în A TLorace ţinuse de rău pe scriitorul latin, pentru faptul că a putut fi curtezan şi încă al unui monarh, care era „un fourbe, un tranquille assassinf '... Şi îndată preîntâmpină o eventuală acuzaţie de acelaşi gen, ce i s’ar putea aduce: „Mon Frăderic du moins, nă roi trăs legitime / Ne doit point ses grandeurs aux bassesses du crime' '...

— 86 —

sar^jrtws.r£" & snsr% asjtte

sa păstreze credinţele strămoşeşti44. Ciudată concepţie, plină de echivocuri! aca mai adaugim la acestea atitudinea de crudă persiflare a unor eroi ai orucn. a oamenilor bisericii, a creştinismului însuşi („Eerasons l’infâme44), putem vedea că datorită, unor asemenea mijloace, perseverent cultivate, a reuşit să stârpească, în inimile simple mai ales, nădejdea, „rodul ceresc4 4 şi să deslănţue patimile şi instinctele oamenilor, care sânt „greu de pornit, dar de porneşti sânt greu de-oprit44. Dovadă prăpădul ce a urmat, pre­ gătit încet dar sigur, chiar fără o ţintă absolut precisă, de duhul destructiv al patriarhului de la Ferney. _ Alexandrescu nu e primul literat, de altfel, care a dojenit cu amă­ răciune umbra ilustrului scriitor, pentru doza de blazare aruncată în cu­ gete, pentru sarcasmul uscat şi nimicitor, pe care le-a împrăştiat darnic. ,.Dors-tu content, Voltaire, et ton liideux sourire / Voltige-t.il encor sur tes os decharnes?44 strigase Musset. în poemul său Rolla, cunoscut desigur şi poetului român. El nu urăşte pe Voltaire, din potrivă: „geniul44 lui îi e simpatic, aşa încât e destul de obiectiv în critica sa. Cel mult dacă am putea semnala o exagerare, când se îndoeşte că scriitorul francez a avut intenţia de a lupta contra abuzurilor, dar această atitudine a lui Alexan­ drescu e provocată de faptul că chiar în aceste campanii de reabilitare a rnor nedreptăţiţi, ura împotriva Bisericii era prea vizibilă şi tendinţa îi era mai totdeauna nu de a nimici pe cel care greşise, ci mai degrabă a distruge şi a compromite însăşi dogma creştină.

Dovadă că Alexandrescu admira totuşi pe Voltaire şi că aceste consta­ tări şi imputări le făcea cu strângere de inimă o găsim în versurile ce închee acest paragraf: A! dacă talentul tău mai bine întrebuinţat Cu soarta-i a se lupta pe om l-ai fi înarmat; Dacă pe drepţi întărind, pe răi ai fi îngrozit, îngerii numele tău cu drag l-ar fi pomenit.

Voltaire a avut o vieaţă lungă, a jucat „o rolă măreaţă44, a fost în relaţii amicale cu „ai lumii stăpânitori44. Ce folos au urmaşii săi azi din toate acestea? „...geniul tău sublim e singur ce pizmuesc44.

Partea de epistolă propriu zisă se închee aici30). Ceea ce urmează e o satiră, utilizată în cadrul construit, în care de altfel nu se include în mod firesc şi logic.

Planul acestei epistole e capricios, căci înlănţuirile de idei sânt puţin forţate. Pentru a ajunge la ceea ce-i stătea pe inimă, autorul fericeşte pe so) Pompiliu Eliade (Gregoire Alexandresco et ses maîtres frangais. Bev. des devx mondes, 1904, dec. p. 896) găsea că prima parte a Epistolei către Voltaire ar fi imitată după L’Homme a lui Lainartine: Byron de acolo e Voltaire, în opera scrii* torului român.

— 87 — marele sau înaintaş,, pentruca a găsit, când a început să serie, o limbă formată şi un stil cizelat de multe exerciţii anterioare: La toate-ai fost norocit; nu crez c’atât izbuteai, D’ai fi avut să formezi limba în care scriai; Dar secolul te ajută; în vremea când te-ai născut, Stilul era curăţit şi drumul era făcut. Şi îndată i se impune comparaţia cu ţara noastră: Altfel e’n ţară la noi; noi trebue să formăm, Să dăm un aer, un ton limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim Şi nelucrate câmpii de ghimpi să le curăţim.

Ideea acestei paralele între limba franceză şi cea română (care-i pre­ găteşte partea de satiră propriu zisă) i-a venit lui Alexandreseu de la Voltaire. In A Eoracc, acesta stabileşte o paralelă între limba latină şi cea franceză, găsind că celei din urmă îi lipsesc avantajele celei dintâi: Tes vers en tont pays sont cites d ’âge en âge Helas! jo n ’aurais pas un pareil avantage.

Notre laugue un peu s&ehe et sans inversions Peut-ellc subjuguer Ies autres nations?

Nous avons la elarte, l’agrâment, la justesse, Mais egalerons-nous 1'Italie et la Gr&ee?

Est-ce assez, en effet, d ’une lieureuse clart6 Et ne pechons-nous pas par 1’uniformite?

Deci Voltaire recunoaşte şi unele calităţi limbii sale. Acelaşi lucru va recunoaşte şi poetul român, către sfârşitul epistolei; ba, mai mult, va constata chiar şi o superioritate a .,dialectului" nostru (cum îl numea el) faţă de limba franceză: Avem un dialect bun, uşor şi înmlădios; In el .fiişce cuvânt nu c ca la voi legat Cu un articol semeţ, cu un pronume ciudat; Pronume - articole lungi (?) care sufletul ţi-1 scot3») Şi seamănă, când păşesc, suita unui Despot.

Iată-1, prin urmare, pe Alexandreseu, discutând în versuri problema limbii literare, făcând constatări de ordin gramatical, exprimând judecăţi asupra unor chestiuni de deosebită însemnătate culturală.

Dar să ne întoarcem la „Altfel e’n ţară la noi", emistihul citat mai sus, şi care era o pregătire pentru a. prezenta un tablou al Parnasului 1-1 scosese probabil deseori poetului, pe când le învăţa în şcoală.

— 88 —

nostru; acest tablou pare a fi scopul însuşi al satirei din a doua parte a poeziei.

Aşi vrea să poţi să’nviezi, o zi numai să trăeşti, Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbeşti.

Unul, iscoditor trist de termeni încornoraţi.

Lipsiţi de duli creator numeşte pe toţi ceilalţi; Se plânge că nu’înţeleg acei care îl ascult, In vreme ce însuşi el nu se’nţelege mai mult.

Altul strigând furios că sântem neam latinesc Ar vrea să nu mai avem nici un cuvânt creştinesc Şi lumii să arătăm că nu am degenerat.

Altul ce scrie pe şleau, ca preotul de la sat, Zice că e desluşit, se crede simplu, iar eu Mă trag deoparte, privesc şi scriu cum dă Dumnezeu 32).

D-l Drouket (op. cit., p. 15*—16) găseşte că tabloul „Parnasului** român33) e după Voltaire (Epitre au roi de Chino), dar pe când scrii­ torul francez „numeşte pe nume pe scriitorii pe care-i critică sau pe care-i laudă**, poetul nostru preferă să nu dea preciziuni onomastice. Autorul studiului presupune că cel vizat prin vorbele „iscoditor trist de termeni încornoraţi** pare a fi fost Asacki; altul, care „scrie pe şleau ca preotul de la sat**, ar putea fi Anton Pann, iar cât despre cel care strigă „furios că sântem neam latinesc** etc., toţi sânt de acord că trebue să se vadă, în aceste caracterizări, persoana lui Heliade. Cât despre întorsăturile de frază din textul poetului român şi care-1 fac să evite numele proprii: <Inul... altul... altul (vezi citatul de mai sus), D-l Droubet e de părere că ar fi cu putinţă ca nimeni să nu fie vizat, ci să fie doar un ecou sti. listic din L’Art poetiqu&: Vun, l’autre, tel, cet autre... Cred însă că ckiar epistola lui Voltaire, A Horace, cu toate indicaţiile ei de nume pro­ prii de pe alocuri, i-a putut da o asemenea sugestie lui Alexandrescu: L ’un ăit que mes derits...

L’autre que j ’ai trăite...

Un autre moiiis pla'sunt...

32) Socotesc că acest ultim vers e un ecou din Boileau (Les embarras ăe Paris, 1660): „Mais moi, grâcc au destin, qui n\ai ni feu ni lieu / J? mc loge ou je puis et comme il plaît ă Dieu“.

33 ) Cuvântul „Paraas“, pentru „literatură‘% e întrebuinţat des de mulţi scriitori apuseni (Francezi in special); e de notat însă că Voltaire şi Boileau il întrebuinţase ‘de predilecţie: .,peiridre notre Pamasse â tes regards chinois‘% spusese Voltaire în Epître au roi ăe Chine, iar Boileau: „C’est en vain qu’au Parnasse un temdraire auteur“... (Z}Art poetique)...

— 89 — Caracterizarea societăţii literare româneşti e făcută de poetul nostru cu umor de esenţa populară, cum este acel vers, de pildă: „Râdem de unii câţiva şi publicul de noi toţi**, ceea ce e o parafrazare a zicalei: „Râde om de om şi dracul de toţi* *.

Concluzia lui .Alexandrescu e că, dacă am fi uniţi, am putea ajunge la un rezultat bun; dar desbinările sânt atât de vii între scriitori, încât „pentru noi lucruri mari nu e să nădăjdueşti".

Iar apoi: .......decât să, gândesc câ noi ne-am alătura, Mai lesne-aşi putea să crez că tu te vei boteza. terminând, astfel, cu o „poantă“ şăgalnică poezia ţesută din versuri în­ rudite, ca atmosferă, cu această glumă finală, ce-1 arată pe poetul român tot nrai familiarizat cu un climat sufletesc, faţă de care arăta, şi mai dinainte, unele puncte de contact.

Aruncând, acum, o privire asupra epistolelor ce am analizat în pa­ ginile anterioare, observăm că — în ceea ce priveşte forma — autorul preferă versurile lungi „de un stânjen" : versuri groae. şchioape adesea, lipsite aproape total de armonie. Când, în Epistola către Voinescu II, spunea despre Barbu Paris Momuleanu că „făcea versuri d’acele ca din topor lucrate", Alexaiidreseu nu-şi dădea poate seama îndeajuns că ...vor­ beşte de funie în casa spânzuratului. Şi ceea ce e curios e că acest poet (care, în general, trece drept un cântăreţ ce n’a cizelat forma versurilor sale) a scris totuşi unele stihuri, mai ales la sfârşitul câtorva poezii, de o cursivitate solemnă, muzicală34). Explicaţia cred că ar putea fi următoarea: când poetul e atent, în primul rând, la fondul inspiraţiei sale, când îl frământă gânduri, cărora caută să le dea cât mai grabnic „vestmintele vorbirei", forma va fi neglijată, ea rămânând pe al doilea plan al preocupărilor. Scriitorul nu înţelegea să jertfească o nuanţă de gând pentru o rimă, nici o vorbă spirituală pentru ritmul sunător. Astfel e cazul cu epistolele, satirele şi unele meditaţii ale sale. Când, din contra, pasiunea clocotitoare zbucneşte spontan din sufletul apăsat (unele poezii de dragoste), când cuprinsul inspiraţiei e oferit de-a-gata de un izvor literar (Cânele soldatului) sau de o întâmplare reală (Ucigaşul fără voe), atunci şi forma apare mai cursivă, mai sigură, căci versurile nu mai sânt „ca din topor lucrate". E adevărat că, în Epistole, şi-a ales şi un vestmânt ciudat pentru gândurile sale. Cu o singură excepţie (Epistola către Voi1 nescu II, care e în versuri alexandrine), celelalte, afară de cea adresată lui Yoltaire, sânt în versuri de 15 siilabe, având toate rimele masculine 34) Cf. exemple în Anuarul Societăţii „Gr. Alexaiidreseu11, Nr. 3, Focşani, 1922, pp. 76—77.

— 90 — (Episiola către Yoinescu le avea pe toate feminine) 35). Lipsa unei, alternări .P în ceea . c<? Priveşte felul rimelor dă naştere, desigur, la „efecte* ‘ de uni oralitate greoae. Epistola către Yoltaire ne prezintă o înfăţişare a ele mentelor de versificaţie încă şi mai rară. Aici întâlnim de la început la stârcit) versuri de 14 silabe, care totuşi nu-s alexandrine. De ce? Pentrucă mai întâi, toate rimele şi aici sânt masculine, iar — în al doilea rând_la cezură găsim cuvinte cu accentul pe ultima silabă (când firea versifL caţiei noastre cere ca accentul să cadă pe penultima): Din ziua când am cetit / scrisoarea către Oraş, Doream, de s’ar fi putăt, / toată sfiala să las, Sa-ţi scriu pe un ton măreţ, / cât mai măreţ s’ar putea, Şi să-ţi pornesc un bilet / lucrat în fabrica mea. ..

Cazul este extrem de rar în literatura noastră (se găseşte şi la Alecsandri: Mărgărita din Muncel9 de ex.), deşi emistihurile astfel construite pot. la urma urmei, să formeze versuri independente. Cred însă că e vorba, la Alexandrescu, de o asimilare aplicată a legilor versificaţiei franceze, unde la cezură găsim totdeauna accente pe ultima silabă. * Ideea de a face critică literară şi de a discuta probleme literare în versuri îi vine, fără îndoială, poetului român, din cetirea asiduă a clasicilor francezi': Boileau, Yoltaire, îndeosebi, care întrebuinţau haina sonoră a vorbirii muzicale, pentru a trata chestiuni ce ar alimenta astăzi cuprinsul unor articole sau studii. Alexandrescu, păşind pe această cale copios bătătorită de scriitorii apuseni, se arată ca un emul conştient şi convins al clasicismului, aşa cum vocaţia îndelung căutată îi indica să fie şi aşa cum temperamentul său înăscut îi dădea prilejul să se afirme.

Epistolele şi satirele sale erau speciile care îi ofereau cât mai amplu largi posibilităţi de realizare; ele erau „cea mai desăvârşită imitaţie la noi a genului horaţian* * (N. Iorga) şi nu numai „ca gen literar se inspiră din Boileau** (E. Lovinescu), ci în mod mai larg decât s’ar crede la prima cercetare a lucrului, scriitorul francez fiind, pentru vremurile moderne, cel mai strălucit reprezentant al „genului horaţian** 36). * Temperamentul scriitorului român în nici o operă a sa nu se mani­ festă mai bogat şi mai viu decât în Epistole. Lipsa de retorism a lor, care le e principala trăsătură (Ov. Densusianu), echilibrul expresiei şi tonul potolit şi sobru al expunerii, ca şi spiritul de analiză atentă, precum şi tratarea neavântată, domoală. didactică; predilecţia pentru teme abstracte, pentru chestiuni care se adresează raţiunii, în primul rând, prezintă 35) Armoniosul Bolintineanu şi-a dat seama de inconvenientul alegerii unor astfel do rime, când (în Albina Pinăului, 1868), vorbind despre poezia lui Cârlova, a găsit în acest element de versificaţie pricina monotoniei ce ne prezenta, în general, Buinele Târg o vist ci. se) Pompiliu Eliade (o. c., p. 882) spusese, între altele: „Pour comprendre ce* epitres, (e vorba de epistolele lui Gr. Alexandrescu) il faut avoir presents â l’esprit... la dcuxiăme Satire de Boileau et tout VArt po6tique“.

Cf. elemente de înrudire, în analizele literare ale prezentei cercetări.

— 91 — aceste producţiimi ca emanaţie a unui suflet clasic. înclin a crede că Alexandrescu nu este de fapt „un romantic temperat prin clasicism** (Ov. Densusianu) şi nici romantic în tinereţe şi clasic la bătrâneţe (G. Ibrăileanu), ci fondul său sufletesc, clasic prin natură, a făcut, ca şi Alecsandri, concesii spiritului romantic atotstăpânitor în epoca sa, tra* tând — după noua manieră, pretutindeni instaurată — anumite teme poetice şi însuşindu-şi chiar unele elemente specific romantice, în cursul carierei sale scriitoriceşti. E adevărat că o evoluţie (ca la orice poet) se poate constata în desfăşurarea mijloacelor şi procedeelor literare ale au torului nostru. Sentimental şi sensibil întrucâtva, când se ivesc zorile talentului său, liric — datorită mai ales puternicei influenţe lamarti:niene — el devine, cu timpul, mai obiectiv, ironic şi cu înclinări către analiză, portretistică şi cercetare a unor chestiuni mai abstracte.

Personalitate complexă, Alexandrescu ne-a înfăţişat — ca foarte puţini scriitori români — exemplul surprinzător al unui temperament larg ospitalier pentru tendinţe şi formule literare contrastante. Aspecte romantice şi clasice se îmbină în variata şi puţin bogata lui operă poetică, apărând ca atât de măestrit asimilate, încât la prima vedere e greu de stabilit înclinările intime sufleteşti ale scriitorului, ca şi structura sa internă. Lamartine şi La Fontaine se înfrăţesc în paginile contribuţiei literare a poetului român, după cum se înfrăţesc Ossian şi Boileau, Lord Byron şi Voltaire. Autorul Epistolelor ar fi putut spune, ca şi Musset, largul suflet comprehensiv al epocei romantice: Rac.ne recontrant Shakespcare sur ma table S’endort pr5s de Boileau, qui leur a pardonne 37).

« * S’a discutat ocazional, de către cercetători, atitudinea lui Alexandrescu faţă de cei satirizaţi sau ironizaţi de el şi s’a căutat să se deslu­ şească substratul sufletesc din care porneau aprecierile sale nefavorabile asupra cutăror aspecte sociale, indivizi sau tendinţe. Bogdan-Duică38) se înşeală, desigur, susţinând că „el este veşnic îngăduitor**. Fără să ma ocup aici de satirele sale (Adio proconsulului Halcinski, Confesiunea unui renegat), din care îngăduinţa este cu totul absentă, dar trecând în revistă numai Epistolele analizate, constatăm că spiritul poetului este adesea ma­ liţios, cu săgetări crude şi cu vervă nemiloasă. D-l Drouhet (op. cil., p. 20) e mult mai. aproape de adevăr, când îl caracterizează „spirit muşcător ş? adesea chiar răutăcios** 39). Doar Epistola către Văcar eseu nu prezintă «) Lcs sccretes pensâes de liaphael. Despre scriitori români din aceasta epocă şi care se inspirau, în acelaşi timp, şi de la romantici şi de la ela-sici, D-l G. Ojtireseu (Eliade Rădulescu şi Franţa, Cluj, 1923, p. 27), face următoarele judicioase apre­ cieri: „Ecoul luptelor literare aprige, violente în Franţa, ajunge la noi slăbit şi pentru a le putea pricepe, ar fi trebuit o familiarizare cu limba, cu ideile şi eu civilizaţia franceză, alta decât cea pe care o putea avea un Român pe acea vreme**...

38) Vieaţa. românească, 1906, p. 10 (Nr. 7). st») Iar Gh. Ghibănescu, o. c., p. 340: „poezia lui Alexandrescu era adesea destul do personală şi veninoasă*'.

— 92 — astfel de trăsături. In toate celelalte ele, dacă nu abundă, totuşi pot fi semnalate nu o singură dată. O fărîmă din fineţa lui Voltaire şi cu ceva din ironia necruţătoare, deşi uneori forţată, a lui Boileau, se îmbină si se contopesc în atitudinea critică din epistolele poetului nostru. Vehe­ menţa e izvorîtă adesea din mai puţină răutate decât ironia. Zâmbetul cultivă o stare de suflet nu totdeauna generoasă. Cruzimea acoperită de zâmbet e şi mai intensă, pentru că e statornică, nu e descărcare, cum e violenţa zgomotoasă, care se mistue fulgerător în propria ei flacără.

Totuşi, Ia Gr. Alexandrescu, ironia, zâmbetul sânt şi ecouri ale unei înclinări temperamentale inerente firii poetului, sânt şi rezultatul unei experienţe a vieţii, al unui mic calcul de atitudine în societate. Zâmbetul lui e o mască ce „nu spune-a mea gândire, nu arată cum sânt**. Mândria îl oprea de a-şi expune vulgului adâncul fiinţei sufleteşti şi unele revăr­ sări subiective ale eului său. Sub gluma care vrea să pară liniştită, nu odată licăreşte o lacrimă. Poetul însă continua să vrea a-şi ascunde um­ brele interioare... „Lumea mă crede vesel**. E o voluptate nu numai în suferinţă — cum s’a spus — ci şi în discreţie, în aerul de indiferenţă, care-ţi feresc fiinţa de iscodiri curioase şi umilitoare.

Gr. Alexandrescu s’ar fi putut auto-caracteriza, repeţându-şi semni­ ficativele vorbe ale nemuritorului Figaro: „Lăudat de unii, hulit de^alţii, bătâudu-ini joc de proşti, înfruntând pe răutăcioşi, mă grăbesc să râd de tot ce mă înconjoară, de teamă să nu fiu silit a plânge**.

C. NEGRUZZI: NUVELE ISTORICE C. Negruzzi n’a aşteptat îndemnul lui M. Kogălniceanu, din Dacia literară de la 1840, pentru a se hotărî să şteargă ,.colbul de pe cronice bătrîne”... Gândul de a evoca vechi scene istorice din trecutul Moldovei se poate să-i fi venit scriitorului nostru, nu numai dintr’o înclinare natu­ rală a propriului talent, ci şi din cetirea precoce a unor cărţi, pe care le-a găsit în biblioteca tatălui lui, aflată în acea „ladă mare, purure des­ chisă, în coridor” 1); erau acolo opere cu subiecte de istorie universală {Întâmplările Francezilor şi întoarcerea lor de la Moscova) sau de istorie naţională {Despre începutul Românilor, de Petru Maior şi cronici) şi mai era şi câte un „romanţ” cu subiect tot istoric (înconjurarea cetăţii Roşela, Matilda de M-me Cottin, etc.).

Lecturile de mai târziu l-au familiarizat pe Negruzzi cu literatura romantică a vremii şi în special cu un Victor Hugo sau Merimee, în opera cărora a găsit şi mai accentuat gustul pentru atmosfera trecutului, pentru subiecte istorice şi pentru intrigi desfăşurate în cadrul prăfuit al unor timpuri de mult apuse.

Sub titlul Fragmente istorice, găsim — pe lângă poemul eroic Apro­ dul Purice — patru povestiri (pe care le înşir aici şi le analizez, în ordinea valorii lor, începând eu cea mai puţin însemnată): Cântec vechi {Foaia pentru minte, inimă şi literatură, 1843, p. 181), Regele Poloniei şi Dom­ nul Moldaviei (Albina românească, 1839, p. 414), Sobieshi şi Româmi% {Calendar pentru poporul român, Almanach de învăţătură şi petrecere, Iaşi. 1846, p. 22) şi Alexandru Lăpuşneanu {Dacia literară, 1840, p, 9, cu titlul generic: Scene istorice din trecutul Moldaviei2).

1) Cum am învăţat româneşte.

2) Toate aceste produceri — împreună cu altele — au fost adunate de autor, la 1857, sub titlul Păcatele tincrcţelor. S’a arătat (N. Gr. Iîacovi^ă, în Convorbiri literare, 1 iulie 1886, p. 292), că un titlu asemănător (Pcches de jeunesse) a fost dat de Dumas-fiul — primei sale opere, o colecţie de poezii (1845): ,;Les beaux esprits se rencontrent*1 adaugă cercetătorul. Titlul acesta nu e însă atât de ingenios, de personal, ea să îndreptăţească o asemenea constatare; el devenise, cred, un loc comun şi, ca atare, „plutea în aer“, cum se spune. V. D. Păun (Ficţiune, imagrne, comparaţiu/ne, 1896, p. 68 şi notă) arată că, în sec. XVIII, poetul francez Collâ

I

— 94 i

Cântec vechi. — O schiţă de 2—3 pagini. Un pretext, socotesc, pentru ca Negruzzi să-şi plaseze o poezie a sa cu subiect istoric, partea de proză servind drept comentai* al „cântecului" 3). La început, o descriere a locu. rilor de la Cotnari: a târguşorului şi a împrejurimilor, pe care scriitorul le vizitează în tovărăşia unui bătrân „mazil" 4) din acea regiune. El se interesează, de 1a. acesta despre „balta unde a pierit atâta călărime le­ şească. în vremea Domnului Constantin Cantemir". Şi, cu acest prilej un dialog se încinge între scriitor şi gazda sa (mazilul eotnărean) despre bătrânul Domnitor al Moldovei, pe care acesta îl critică, pentrucă „a omorîf doi bunătate de boeri" (sic), care-1 ţineau de rău, din pricina birurilor grele ce punea pe popor. Negruzzi e de părere că vinovaţi pentru asemenea fapte sânt mai cu seamă boerii lui, răi sfătuitori. „Jude­ când deci că şi Domnitorii au slăbiciunile lor, ca şi ceilalţi oameni, trebue a osândi pe sfetnicul ce-1 împinse la asta". Acesta a fost Iordache Itoset Vistiernicul. Interlocutorul lui Negruzzi, spunându-i că are un cântec „care-1 ştia tată-meu pe de rost" şi care eşise în vremea aceea, scriitorul nostru insistă, până ce-1 capătă, pentru a-1 „prescrie". Schiţa se termină cu reproducerea acestui cântec, despre valoarea căruia autorul expunerii ee-1 încadrează constată că „oamenii de pe atunci nu scriau mai rău de­ cât acum".

Poezia e plină de mişcare, de vervă. Scrisă într’un ritm săltăreţ, ea are zece strofe, la sfârşitul cărora găsim refrenul: „Cu paharul îndeseşte / Dar cu birul mai răreşte" — vorbele pe care cronicile spun că le-ar fi rostit adesea Miron Costin şi alţi boeri, la adresa Domnitorului, care .. .ţara cam prăda.

Boerii văzând aşa, Ii ziceau: Măria Ta, Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte.

Domnul căuta să se pue bine cu boerii, poftindu-i. mereu la ospeţe şi dându-le cel mai bun vin. Dar ei nu încetau a-şi repeta îndemnul, pe care Vodă se prefăcea că nu-1 aude, chiar când ei îl strigau în plin Divan.

Atunci Domnitorul, supărat, a tăiat pe doi din cei ee-i osândeau purtarea.

Boerii mor cu mult curaj, nu însă înainte de a mai fi proferat odată buclucaşul îndemn.

(1709—1783) a publicat versuri, pe care Ic intitula Delicta juventutis. Am mai găsit un astfel de titlu şi la un alt scriitor francez: Emil Souvestre (1806—1854): Les Peches de jeunesse, 1849.

3) Caracterul de „mistificare literară" a procedeului din această povestire a mai fost scos la iveală şi într’un articol anonim, publicat de Revista Dunărei (1 ianuar 1866), în care poezia citată în această schiţă a lui Negruzzi e considerată ca propria operă a scriitorului moldovean (Cf. şi Costache Negruzzi, Păcatele tinere­ lelor, ediţia comentată de V. Ghiaciou, Crai ova,, 1937, p. 132). ') răzeş.

!

— 95 — Sfârşitul cântecului accentuează gradaţia măestrit condusă şi până atunci şi dă întregului fior de taină şi de premenitoare dorinţă de pre­ facere socială: Spun că cum i-a omorît, Pc loe Domnul s’a căit, Căci îndată ce’nopta Amândoi i s’arăta Şi-i ziceau: Măria ta!

Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte.

Pe la schituri, sihăstrii A dat multe liturghii, Că doar îi va împăca; Dar prin somn tot îi visa Zicându/i: Măria ta!

Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte.

Neavând nici cum răgaz, De ciudă şi de necaz Muri înălţimea Sa. Norodul îl îngropa Zicându-i: Măria ta!

Cu paharul îndeseşte, Dar eu birul mai răreşte.

E o compoziţie poetică nu mai pe jos de unele cântece bătrâneşti, asemănătoare ca subiect şi preocupări, ,.întocmite'‘ de Alecsandri, un cântec cu tonalitate verbală de colind sau de „Pluguşor", plin de tinereţe sufletească şi de avânt. Povestirea sobră e redată în versuri ce vor să imite factura puţin riguroasă a celor populare, iar repetarea îndărătnică a vorbelor de la sfârşitul fiecărei strofe împrumută întregului ceva rustic, melodios, ceva din hangul unui zdrăngănit de cobză.

In atitudinea, discretă a autorului, se vede (ca şi în Alexandru Lăpuşneanu) aceiaşi- compătimire şi înţelegere pentru suferinţele poporului, acelaşi crez politic de dreptate şi de omenie.

Regele Poloniei şi Domnul Moldaviei. — Cineva neiniţiat n’ar crede, la prima cercetare a lucrurilor, că aceste pagini de nepersonală povestire istorică sânt de acelaşi scriitor care, numai- peste un an de zile, va com­ pune o nuvelă cu atât de accentuate calităţi, cum este acea întitulată Alexandru Lăpuşneanu. Pentru schiţa de care mă ocup aici s’ar fi potrivit rândurile scrise de Negruzzi despre Toderică: „Povestea asta se tipări...

— 96 — mai mult ea sa umple coloanele jurnalului, decât ca meritând vre-o însem­ nătate literară" 5). .

E vorba de o simplă acţiune istorică, petrecută la 1713 (anul e indicat de autor, în subtitlu) şi fără ca să prezinte elemente demne de o romanţâre sau de o redare cu mijloace personale, nuvelistice, a faptelor - lucru pe care, de altfel, Negruzzi nici nu-1 va 'ncerca în cele 2—3 pagini ale schiţei sale.

Carol XII, biruit la Pultava, se refugiază la Tighina. Nefericirea regelui suedez aduce căderea de pe tronul Poloniei a lui „Stanislav Leşcinski", aliatul .şi protejatul craiului învins, care îl cunoscuse de^când îi fusese trimes deputat de „confederaţia Yarşaviei". Carol XII stăruise ca acest tânăr palatin să fie ales rege, ceea ce se şi petrecu la 4 octomvre 3705. Acum însă e răsturnat de rivalul său, August, fost elector de Saxonia. Stanislas se refugie în Pomerania, de unde, sub numele francez de Haran, maior în armata suedeză, caută să ia contact cu regele pribeag.

Astfel intră în Moldova, unde domnea Nicolae Mavrocordat, al cărui por­ tret ni se prezintă, cu acest prilej, în câteva rânduri. Domnul primeşte, din partea unui boer al său, o scrisoare, prin care i se vesteşte că în ţinutul Bacăului Leşii şi Suezii, veniţi la. ernatic, făceau multe strică, ciuni şi prăzi, şi de aceea a dat năvală într’înşii „cu slugile sale şi cu oamenii de strânsură câţi i-a putut găsi în pripă"; i-a prins şi-i aduce acum „în butuci, cu steagurile şi- ofiţerii lor". Din aceştia, trei ofiţeri suedezi se rugau, făgăduind mari sume de bani, să le dea drumul a se întoarce în Ardeal, dar boeruî n’a vrut, ci ţinea să-i tr.imeată cu orice chip lui Vodă. ceea ce şi făcu, a doua seară, când se prezentă la Curte cu unul din cei trei prizonieri, în care Nicolae Mavrocordat — pe când convorbea latineşte cu dansul — recunoscu pe fostul rege al Poloniei, ..şi sculându-se îl salută cu respect". Oaspetele fu găzduit cu multă cinste la Tresfetitele şi; cât a mai stat la Iaşi era vizitat, adesea, serile, de voevodul Moldovei, căci Stanislas nu eşea din locuinţa sa, unde un preot franciscan spunea pentru dânsul liturghia, în toate dimineţile. Curând veni răspunsul cerut de Domn de la Paşa de Bender, care recomanda ca regele Poloniei să fie trimes „sub bună pază" la Tighina. Atât.

Povestirea e domoală, scrisă într’un stil de cronică, fără ca autorul să reuşească a „literaturiza" subiectul, pe care — cum s’a arătat pe largc) — autorul l-a împrumutat după Eistoire de Charles XII de Voltaire şi după Cronica lui Nicolae Costin. Din cel dintâi Negruzzi tra­ duce chiar unele pasagii, iar din cronicarul moldovean reproduce câteva rânduri, cu (de astă dată) indicarea — în nota — a sursei.

Materialul, deci, nu e „lucrat", ci utilizat brut, aşa cum a fost găsit în două izvoare disparate. Autorul nu şi-a dat măcar osteneala de a-1 O in anul în care publică această schiţă, trimeţând o contribuţie literară, C. Negruzzi scrie lui Banţ, redactorul Foei pentru minte, inima şi literatură (St Meteş Const. Negruzzi. Drum drept, 1915, p. 244): „De-mi veţi da voe, vă voi mai’trimete şi altele din când în când, ca să vă umpleţi coloanele, când nu veţi avea alta mai bun a ne da“ (scrisoare din 13 mart 1839). «) E. Lovinescu. Costache Negruzzi, 1913, pp. 273—277.

I

*

(

— 97 — romanţa întrucâtva, de a-i crea, cât de cât, o atmosfera de nuvelă, ceea ce — de altfel — ar fi fost greu, dat fiind natura subiectului, ingrat prin lipsa lui de perspectivă şi prin proporţiile lui modeste.

Ceea ce apare ca un simplu epizod în cartea lui Yoltaire — model de povestire vie, înlănţuitoare ca un adevărat roman şi cu un erou care întrece în dinamism, conturare şi redare amplă a unei personalităţi com­ plexe şi tainice, pe mulţi- eroi de povestiri imaginate — în schiţa lui Negruzzi apare ca scop, iar calităţile naraţiei lui Voltaire, ce puteau fi pre­ ţuite, în lucrarea lui, mai ales în ansamblu, aici se prezintă cu totul ne­ valorificate, subiectul astfel îngrădit neîndreptăţind tendinţa de a-1 sem­ nala într’o expunere cu aparenţe înşelătoare de nuvelă.

Sobieski şi Românii. — Dacă în povestirea precedentă Negruzzi nu romanţase istoria, putem să înclinăm a spune că se grăbise, cerându-i-se, probabil, ,.manuscris" din partea redacţiei. Lucrul ar fi destul de firesc, dacă nu s’ar repeta. Dar şase ani de la publicarea operei atât de însem­ nate, Alexandru Ldpuşneanu, el tipăreşte Sobieski şi Românii, care — fără îndoială — (deşi mai importantă decât precedentele schiţe) înseamnă un vădit regres faţă de celebra nuvelă de la 1840.

Tendinţa de literaturizare a subiectului povestit de D. Cantemir 7) este foarte redusă, deşi — pentru unele pagini — avem a face cu ceva mai mult decât o simplă transpunere uscată a faptelor istorice. Totuşi, şi în nuvela aceasta, Negruzzi e mai aproape de concepţia lui G. Asachi, în privinţa naraţiei istorice, decât de acea pe care o construise măestrit cu şase anii mai înainte.

Oantemir povestise şi în Istoria imperiului otoman şi în Descrîeredi Moldovei şi în Vita Constantini Cantemyrii (pe care. însă, Negruzzi n’avea cum s’o cunoască, deoarece se tipăreşte abia la 1883, după manu7) In Istoria Imperiului otoman, pc care povestitorul moldovean a cunoscut-o în traducerea franceză (din 1743) a lui Joncqui&res (Cf. N. I. Apostolescu, L’influcnce des romantiques frengais sur la pocsie roumaine, Paris, 1909, p. 156 şi nota 3.

Cf. şi E. Lovinescu, Coslache Negruzzi, Buc. 1913, p. 303 sq. Acesta din urmă repro­ duce şi textele modelului, care se pot găsi şi în Costache Negruzzi. Păcatele tinerelelor, ediţia comentată de V. Ghiacioiu, pp. 349—352).

Apropieri mai directe între textul lui Cantemir (trad. Joncquifcres) şi cel al lui Negruzzi: Ce prince... canonne la place pendant quatre jours; nos cliasseurs... tuent... le maître d’artillerie.

A patra zi căzu împuşcat însuşi co­ mandantul artileriei leşeşti.

On voit sortir six hommes qui en portaient trois autres sur leurs epaules, par­ ce qu’ils etaient blesses.

Atunci. în loc de o strajă numeroasă, se văzură eşind şese oameni, din care trei duceau pe umerile lor pe alţi trei ce erau răniţi.

O. Negruzzi, ed. Ghiacioiu, pp. 346, 347.

Cantemir, apud Lovinescu, o. c., p. 304.

7

— 98 scrisul ce se păstra în Muzeul Asiatic din St. Petersburg. de unde l-a copiat Gr. Tocilescu. in 1S7S) 8); încercarea lui Sobieski- de a cuceri cetatea Neamţului şi vitejeasca apărare a celor 19 plăeşi ). începutul e „balzacian", ca stil şi manieră—indicaţia locului, a tim­ pului si prezentarea eroului sau a unui personaj: „Pe drumul ce duce către Cetatea Nearnţu. pe la sfârşitul lui septemvre 1686, se vedea o oaste mergând". Apoi se descrie în amănunţime această oaste zdrobită, obosită şi flămândă: „de zece zile caii n’au ros decât coaja copacilor şi oamenii s’au hrănit numai cu poame".

Apar acum personagiile principale: Sobieski şi hatmanii săi, Iablonowski şi Potoski. Cel dintâi „mergea încet şi gânditor", iar ceilalţi doi „păzeau tăcere". O conversaţie între aceşti trei inşi, despre cetatea ce se iveşte „pe sprinceana dealului. înălţindu-se trufaşă" dinaintea lor. Regele se hotăreşte să o ia cu asalt. Autorul ne transportă în interiorul cetăţii, unde 19 plăeşi se află „pentru străjuire". Un tânăr sosit de curând isto­ riseşte celor de faţă isprăvile Polonezilor la Iaşi, unde „au prădat bise­ ricile şi mănăstirile de odoare" şi au făcut şi alte jafuri şi nelegiuiri. „In vremea aceasta, oastea (leşeasca) se apropiase (de cetate)" şi un trimes al Regelui în zadar cere plăeşilor să o închine. Aceştia resping cu dârzenie propunerea. Vorbele bătrânului care parlamentează sânt sobre şi demne: Du răspuns M(ăriei) Sale... că laude şi îngroziri de aste am mai auzit noi şi tot nu ne-am spăriet... Cetatea n’avem de gând să i-o dăm cu una cu două, măcar că nu sânt în ea nici averi, nici merinde. Tot. ce-i putem da este plumbul din puşte, pe care i-1 vom trimete noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înlăuntru.

— Plecaţi-vă, zise trimesul şi nu vă puneţi capul în primejdie.

— Nu purta grijă de capul nostru. Domnule. Gândiţi mai bine la al vostru.

— încă odată vă întreb, vă închinaţi ori baf — Ba.

Zugrăvirea luptei este redată cu aceiaşi sobrietate lapidară: „Asaltul începu. Tunurile, aşezate pe scaune de lemn, băteau necontenit cetatea"...

Urmează un scurt dialog între bătrânul acum rănit şi un tânăr vânător.

Se ia hotărîrea, din pricina lipsei de muniţii şi hrană, sa predea cetatea, cerând însă să se respecte luptătorilor vieaţa şi libertatea — condiţie care e primită de asediatori. Sfârşitul povestirii e prea cunoscut, ea să mai insist aici amănunţit asupra lui. O observaţie: Sobieski vorbeşte cu plăeşii ce ies din fortăreaţă şi-şi arată în cuvinte aspre revolta lui pentru cute­ zanţa acestui pumn de oameni, de a-i omorî atâţia viteji. Tn ce limbă se 8) Cf. Apostolescu, o. c., p. 157, nota 1.

•) Cantemir dă această cifră. Negruzzi pomeneşte mai întâi de 18 plăeşi („în cetăţ-ue se aflau optsprezece plăeşi"... Dar adaugă îndată: „Cu câteva ceasuri mai înainte sosise încă un tânăr plăeş"... Deci, ar face. în total, 19 — aşa încât s\*ir putea să nu fie. cum susţine E. Lovinescu (o. c., p. 309), ,o nebăgare de seamă", din partea nuvelistului, care spusese, în cursul povestirii, că murise 10 din plăeşi şi ieşiră 9.

- 99 adresează el bieţilor moldoveni? In româneşte, probabil, căci Regele Po. loniei cunoştea limba ţării noastre10), în care a compus şi... versuri11).

Conciziunea e o calitate, clar când este extremă (cum e cazul mai ales în desnodământul acestei nuvele) ea devine defect. In istorie se pot reda fapte, fără analiza sufletească trebuincioasă, pentru explicarea unor niobilnri sau pentru tălmăcirea unor gesturi şi atitudini. Nuvelistul e obligat să motiveze, uneori pe larg, hotărîrile eroilor şi să le sprijine pe relatări luminoase Dacă zbucnirea plină de revoltă, de la început, a lui Sobieski este firească şi- uşor explicabilă, convingerea sa bruscă şi totală e mult mai puţin... După respectoasa mustrare a lui Iablonovski, Regele strigă la moment: „Iţi mulţumesc, vrednice al meu tovarăş de arme... îţi mulţumesc că m’ai oprit de a face o faptă defăimată“... ba mai dă fiecărui plăeş câte 50 zloţi, după ce îi laudă generos. Şi) toate aceste arătate în mai puţin de jumătate de pagină. Sobrietate vom mai găsi şi în alte scrieri ale lui Negruzzi, dar aici expunerea e mai mult decât so­ bră: e grăbită, telegrafică.

Sfârşitul însă e armonios, solemn şi plin de o emoţie reţinută: îndată, se făcu loc Moldovenilor, care, luându-şi răniţii, se îndreptară către munţi, în vreme ce oastea se cobora încet la vale; iar cetatea, cu porţile deschise, purtând pe zidurile sale urmele bombelor duşmăneşti, râmase singură pe culmea înver­ zită, ca un mare schelet de uriaş.

Până la Pseudo-hinighetilcos al lui Odobescu, rareori se poate întâlni în literatura noastră frază mai amplă, mai muzicală, caracterizată printr’un astfel de ritm al prozei, legănător ca o navă12).

10) Cf. 2ST, Iorga, Sobieski et les Eoumains. Eevue historique du Sud-Est europeen, 1933, p. 303. ") I a făcut, anume, un cântec lui C. Cantemir, adversarul său: „Constantine / fugo bine / Nici ai casă / nici ai masă / nice dragă jupâneasă*' (’ibidem). i2) Cu titlu de document reproduc aici o pagină dintr’o carte franceză puţin cunoscută la noi (a mai vorbit cineva despre ea? Mărturisesc că nu ştiu. Mie mi-a atras atenţia asupra acestei lucrări şi a recenziei ce menţionez, în 1927, L. Baidaff, la Paris). E vorba de Conseils d’un Militaire ă son fils par M. le Baron d’A***, colonel d'Infanterie. A Paris, chez Dupuis, libraire, rue de la Harpe, prtis celle Serpente, et se trouve â Brest, chez Malassis, libraire, in-12, de 300 pag. (1781).

Indicaţia aceasta bibligrafică se găseşte în Journal de Paris, Nr. 147, 27 mai 1781, p. 594-, coh II, unde se dă o recenzie despre cartea ce nu se află în Biblioteca Naţio­ nală şi din care se desprinde şi următorul fragment, care ne interesează direct (ultimul capitol, întitulat Sobieski et Iablonovschi devant le château de Nemeş): Le fameux Sobieski, ayani penStrâ en Moravic (sic), se prSsente devant la forteresse de Nemeş (sie): on l’avoit abandonne: niais il s}y trouvoit dans ce moment dix-oicnf chasseurs Moldaves, que Ic hasard y avoit amenes. Ces braves gens UventIes ponts, ferment Ies porles, et refusent de se rendre. Les Polonois, qui ignoroient l’âtat de la garnisnn, canonnbrent la place pendant quatre jours. Les chasseurs se

— 100 —

iilSIilsIliss i

j /1U Se ce^^e indiferenţă. Y. Aleesandri s?a inspirat din ea erun^ etatea Neamţului sau Sobieski şi Românii, dramă istorică în trei ac e. in proza, plină de naivităţi, de declamatorism şi de artificialitate13).

Alexandru Lăpuşneanu. — Faţă de celelalte nuvele, trecute până acum în revistă, îţi vine — începând a ceti pe aceasta — să rosteşti vorbele celebre ale lui Bălcescu: „Deschid sfânta carte...“. atât de mult depăşeşte, ca valoare şi siguranţă a planului, a expresiei, celelalte modeste încercări. Xu doar că Alexandru Lăpuşneanu ar avea numai calităţi; dar la 1840, când literatura noastră frumoasă nu data decât de vre-o câţiva ani, apariţia aceasta arată maturitate, asimilare a modelelor, procedee bine stăpânite, care şi azi nu ar fi de dispreţuit.

Alegerea subiectului porneşte din aceiaşi dragoste a scriitorului pentru slova cronicilor, pe care ştim că autorul nuvelelor istorice le cetea de mult în manuscris, alături de Istoria Daciei a lui Dionisie Fotino14). pe care o cercetase mulţi din tinerii intelectuali români ai epocei (Kogălniteanu o cere de la Luneville).

1. Nuvela a trezit un interes enorm printre cetitorii Daciei literare.

Se spune, de obicei, că din cauza ei revista a fost oprită de a mai apărea.

Alţii dau drept pricină a faptului publicarea poeziei Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu. Aleesandri însă — unul din redactorii revistei — arată că dâfenâent a-vec vigueur, tucnt un grand nombre d’assiâgcants et entre autres le Maître ăe l’Artillerie. Le cinquiimc jour, voyant dix de leurs camarades morts et trois hors de combate, ils capituWrenl et obtinrent que la garnison pourroit se retirer ou elle voudroit. La porte s’ouvrc: on voit sortir six Jiommes qui en porloicnt trois sur leurs epaules. Sobieski pălit: son premier mouvement fut indigne de lui; il voulut faire pendre ccs braves; il en ăonna Vorăre: mais heureuscment pour sa gloire, JablonovsJri- lui ayant rappelâ ses engagements, il Ies renvoya avcc âloges.

Autorul, Baron d’A***, e Baronul d’Angles.y (Cf. Qu6rard, Les supercherics lităraires devoiUcs, 2-e ed. Paris, Paul Daffis, 1869. T, p. 142). Cartea a avut, în 1802, şi o a doua ediţie (432 p.) „refondue et augmentee par Dubroca". I se adăugise, anume, fapte din istoria Revoluţiei franceze, un tablou asupra organizării de atunci a armatelor în campanie, asupra progresului artei războiului şi notiţe despre câţiva generali.

Fără îndoială câ pasajul despre Sobieski c luat din cartea lui Cantenur (fie ediţia engleză din 1734, fie cea germană din 1745, dar mai sigur cea franceză, din 1743, însă nJar fi fost exclus să fi cunoscut direct şi C. Negruzzi cartea Baronului d'A***.

J3) O analiza pe scurt a ei, în E. Lovinescu, o. c., pp. 309—311 şi alta în lucrarea 32 de opere din literatura română-, 1933, pp. 114, 122—123. n) N. Iorga, Istoria literaturii româneşti in veacul XIX, 1907, I, p. 248.

f

I

i

J

— 101 — motivul dispariţiei acelei publicaţii a fost un articol al lui Kogălniceanu despre domnia lui Alexandru cel Bun 15). , Nuvela a fost îndată reprodusă şi în alte periodice româneşti (Curier de ambe sexe, Foae 'pentru minte), ba chiar tradusă şi în franţuzeşte, de I. Voinescu 10).

2. Subiectul e prea cunoscut ca să-l expun aici pe larg17). El evocă zbucimmata domnie de a doua a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564—1569) şi se împarte în patru capitole, având fiecare câte un epigraf, care redă cvintesenţa subiectului din capitolul respectiv, reproducând cea mai im­ portantă formulă rostită de erou sau de vre-un personaj principal: I. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau (venirea la domnie a Yoevodului). II. Ai să dai seama, Doamnă (Protestul blajin al Doamnei Ruxanda, în contra uciderii boerilor de către Domn). III. Capul lui Motoc vrem. (Scena măcelăririi boerilor şi a sfâşierii lui Moţoc, de mulţimea revoltată). IV. De mă voi scula, |ore mulţi am să popesc si eu. (Moartea tragică a eroului).

3. ,.0 mare naraţiune istorică dramatizată' * spune cu drept cuvânt D 1 Iorga, despre această povestire, al cărei caracter de piesă în patru acte Dsa l-a scos mai întâi în evidenţă şi apoi formula a fost mereu repetată până azi. Un film cinematografic, aşi zice mai. degrabă. Replicile (mai ales cele din cap. I) sânt concise, sobre, aşa cum se cer pentru scenariile filmate. Nici tirade, nici vorbărie de prisos. Cele patru părţii — al căror caracter, întrucâtva de sine stătător, a mai fost semnalat — redau esen­ ţialul dintr’o frescă amplă şi zguduitoare.

Genurile literare îşi au cerinţele lor speciale. E caracter dramatic în alcătuirea acestei nuvele, dar caracter scenic mai puţin. Anumite aspecte, care pot fi tolerate în creaţii epice, în teatru repugnă. Mai ales când e vorba de cruzime fizică, de torturi, de vărsări de sânge. Trebue un talent extraordinar, ca să-ţi strecoare şi astfel de scene, fără să-ţi jignească simţurile. Dovadă că piesele, al căror erou e un personaj din acestea, de care istoria abundă, n’au rezistat la reprezentare18).

15) V. Aleesandri, N. Bălcescu. Revista română, 1862, p. 310, nota 1. Probabil e vorba de articolul, semnat Redactorul, şi intitulat Descriere istorică a- tabloului ce înfăţişează pre Alexandru cel bun primind coroana de la- ambasadorii împăratului Ioan Paleologul II, de Aga G. Asachi.

1G) In Rcvue de VOrient, Paris, 1853, XIV, pp. 316—326 (primele două capitole, cu însemnarea, la urmă: „la fin au proeliain num6ro“). Sfârşitul însă apare tocmai în 1854, în aceeaşi publicaţie (XV, pp. 12—29). Ce repede — şi relativ just — era infor­ mat Aron Pumnul! In Lepturariul său (Viena, 1864, IV, 1. p. 243) el anunţă că nuvela lui Negruzzi „a fost tradusă în frânceşte de Voinescul, în Rcvue d’Orient, 1854 (sic)“... — Peste un an, aceeaşi traducere apare şi în volumaşul Les Doinaş, po6sies moldaves de V. Aleesandri, traduites par I. E. Voihesco, 1855, ed. II, pp. 129—162 (Cf. şi N. I. Apostolescu, o. c., p. 151, nota 2 şi E. Lovincscu, o. c., p. 112, nota 1).

17) O analiză mai amănunţită a elementelor estetice care ar caracteriza con­ ţinutul nuvelei se poate vedea la G. Marinescu, Nuvela în literatura română, 1928, pp. 49—58. îs) Un exemplu mai recent de la noi: Vlad Ţepeş de Ludovic Dauş; iar înainte de acesta, încercările de a dramatiza subiectul nuvelei lui Negruzzi (Cf. mai departe).

nm s

— 102 —

care depind (flm am ma* iydemgrâdKdMSIS!tiJP”JUrta’ al prezentatorului şi de

răsunetul uman ce-1 poate trezii cutare suferinţă.

-Negruzzi şi-a dat seama că eroul său va fi greu de încadrat într’o acţiune care sa intereseze, dacă-1 va prezenta, aşa cum din datele .istorice 1 se pu ea reconstitui înfăţişarea sufletească. Şi atunci, folosindu-se de dreptul scriitorului de imaginaţie de a schimba unele din datele, din faptele istorice, nu numai că a introdus personagii, care nu puteau figura m vremea şi în împrejurările în care sânt făcute să joace un rol19), nu numai desnodămantul a fost schimbat20),. ci a căutat să dea acţiunilor eroului mobiluri mai înalte decât cele reale (setea de răzbunare împotriva l oerilor^ce uneltise în contra-i, în timpul primei sale domnii) şi l-a făcut, astfel, să pedepsească pe boeri cu atâta cruzime, pentru că aceştia împilau poporul. Aşa prezentate şi explicate faptele Domnitorului, noi le putem înţelege şi tolera cu mintea, dacă nu cu inima, considerând şi mentali­ tatea, obiceiurile epocii, şi scopul urmărit. Ba, la sfârşit, din cauza su­ ferinţei extreme şi rafinate, la care e supus eroul, dacă nu-1 putem com­ pătimi sincer şi pe de-a’ntregul — gândindu-ne că şi el a făcut pe alţii să sufere poate şi mai mult — îl considerăm totuşi ispăşit în mare măsură prin această durere, prin această nenorocire năprasnică, şi ne simţim până la urmă sufletul înduioşat de crunta moarte a cruntului Domnitor.

Interesul estetic al nuvelei a fost astfel salvat şi Negruzzi, procedând în chipul acesta, a dat dovadă de o rară conştiinţă artistică.

5. De aceiaşi conştiinţă artistică a dat dovadă autorul şi în alte procolee ale nuvelei sale istorice. Documentarea sa e discretă, nu subli­ niată ca la Odobescu. De trei ori numai, ba după a doua ediţie a Daciei literare (1859) numai de două ori (în cap. I şi IV), el citează în notă numele cronicarului din care a împrumutat cutare frază lapidară, „isto­ rică^ (M. Costin), iar în alte două rânduri (în cursul cap. II) el va strecura vorbele de mireazmă arhaică: „zice hronîica<£, ..«zice Hronicarul 21). i») Moţoc, Veveriţă, Spancioc, Tomşa, poate şi Stroici, fusese decapitaţi în Po­ lonia, unde se refugiase. =o) Scena morţii lui Lăpuşneanu, cu cei doi boieri vrăjmaşi la căpătâi, este un produs al imaginaţiei scriitorului. si) Am spus „numai** — şi se va vedea că vorba e îndreptăţită (deşi astăzi am fi mulţumiţi să nu întâlnim nioi acele puţine note), dacă vom constata asemănătorul procedeu la Odobescu, unde referinţele, trimeterilc — în josul paginilor abundă, dandu-ţi impresia că ceteşti un studiu istoric propriu zis. Faţă de asemenea abuz de neofit („capra sare masa, iada sare casa**) şi faţă do etalarea voită şi elocvenţă a unei erudiţii, de altfel reale, dar nu oportune acolo — ai impresia că Negruzzi nici nu s a folosit de procedeul acesta, atât de firesc şi de parcimonios l-a utilizat în paginile povestirii sale. [In realitate el e un ecou din opera lui Merimăe. In Chronique du răgne de Charles JX (1829), găsim de două ori (în cap. XXII), indicat în note numele scriitorului (d’Aubignă) utilizat pentru o expresie caracteristică şi pentru un fapt.

;

— 103 — 6. Din ce reese coloarea locală? Din vocabular — desigur, întrucâtva — dar nu numai din el. Şi din cutare citate, la urma urmei, când nu se abuzează de ele. Şi1 din ce încă? Dintr’un „nu ştiu cum şi-un nu ştiu ce".

Atmosfera trecutului e redată reuşit, de câte ori nu s’ar putea cita în amă­ nunte procedeele de redare ale ei. De îndată ce poţi distinge lămurit şi aparte elementele ce vor să o creeze, artificialitatea apare şi scopul scrii­ torului nu e atins. Când elementele acestea sânt contopite, aşa fel încât să nu le poţi distinge decât cu greu sau de loc şi când impresia generală e vie şi aceiaşi la majoritatea cetitorilor, coloarea locală e redată măestrit, fără să te mai intereseze prin ce fel de mijloace anume şi te simţi atunci „de o mână nevăzută... tras în trecut", aşa cum Sărmanul Dionis se cu­ funda pe încetul, în epoca lui Alexandru cel Bun...

7. Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit reţete romantice.

Antiteza, de ex. Cine n’a semnalat-o, în nuvela aceasta? Lăpuşneânu şi Doamna Ruxanda: cruzimea extremă şi blândeţea extremă, să zicem — deoarece personajul Ruxandei e în cea mai mare parte o creaţie a nuvelis­ tului. Blândeţea ei serafică .îi era trebuitoare autorului, ca să scoată în evi. denţă mai mult cruzimea eroului. Şi când eroul i s’a părut prea crud, autorul a temperat — cum s’a văzut — tonalitatea portretului. împrumutându-i mobiluri complicate, de ordin umanitar.

Aceste lucruri sânt fără îndoială doar indicate în paginile nuvelei.

Conciziunea ei, economia planului şi a cadrelor de capitole, complexitatea în care scriitorul ar fi vrut să ne redea pe Lăpuşneânu — erau atâtea condiţii care opreau o adâncire psicologică atentă şi stăruitoare. Şi, din cauza aceasta, oarecare uşoară şovăială în alăturarea trăsăturilor ce al că­ lii esc portretul acestui erou poate fi surprinsă în nuvela lui Negruzzi.

Contrastul cu Doamna Ruxanda subliniază cruzimea eroului, care e tem­ perată prin scopurile lui mai înalte, dar pe de altă parte autorul ia, pe alocuri, atitudine faţă de personajul său, prezentându-ni-1, în mai multe rânduri, în înfăţişări nefavorabile, pentru ca la sfârşit să ne apropie sufle­ teşte de el. Procedeele Lăpuşneanului repugnă. în mai tot cuprinsul povestirii. Putea pedepsi pe boeri, pentru fără-de-legile lor faţă de popor, prin mijloace energice, dar directe. Eroul însă recurge la viclenie, la sacrilegiu (făgăduind solemn, în biserică, lucruri pe care ştia că nu le va face), atrăgând pe boeri în cursă, dând dovadă de rafinament în cruzime, de cinism, în scena cu jertfirea lui Moţoc şi de sadism, în acea cu pira­ mida de căpăţâni. Adevăratul mobil al acţiunilor sale se dă uneori pe faţă, oricât autorul ar fi vrut să-l înlocuiască prin altul mai înalt: „tu Moţoace? învechit în zile rele, deprims a te ciocoi la toţi Domnii, ai vândut pe Despot, m’ai vândut şi pe mine, vei vinde şi pe Tomşa". (Cap. I). Şi tot către Moţoc: „Sânt bucuros că-ţi răsplăteşte norodul pentru slujba ce mi-ai făcut, vânzândio-mi oastea lui Anton Sechele şi mai pe urmă lâsându-mă şi trecând’■ în partea Tomşei“. (III). In altă parte, când se reproduce vorbirea lui Lăpuşneânu către boeri1, în Mitropolie, autorul ia atitudine adăugind: „Sfârşitul această deşânţatâ cuvântare"(deşăn­ ţată — adică ciudată, nepotrivită, fără cap şi fără coadă. în treacăt fie zis: nu tocmai! Putea părea astfel acelora care ar fi presupus ce pregâ-

— 104 — teste cel care vorhpa t^q» t w făţarnic cu extrema dibăcie).apU?neanu ?tie ce vrea ?; Şi joacă rolul de rului si impresi^noasti'8 faC|- CU ati:tlI<^iui neunitare, din partea autointenţia scriitoruluf e H flgMa eroului va fi Ia fel' Intr’un cuvânt: realizarea acelei iutentif 8 11,161 con?timte artistice încercate; Mp^ • , 1 f’ţt11» Prmta in totalitatea ei, lasă însă de dorit. cile i lTnnn^h}m^a/U ?™nai Unele fapte * împrejurări, pe care croniDrincinalp -la ,mdemfna» C1 concepţia sa despre erou şi personagiile ?ţ P+ .lf^ra ad€Sea de aceea ce s’ar desprinde din paginile şi mărturuie trecutului. In ceea ce priveşte eroul, istoricii ni-1 prezintă mai corn piex şi totuşi poate mai uman în textele lor. Unul din ei, vorbindu-ne c apuşneanu, în cea de a doua domnie a lui. ne spune despre el că ,,era bolnav destul de greu, era bătrân, când a luat pentru a doua oară comnia, era un înfrânt al vieţii, rămas într’o lume care nu-1 iubea** 22).

In nuvela al cărui erou este, Lăpuşneanu apare ca fiind în puterea vârs­ tei, mai degrabă tânăr, decât înclinat spre panta bătrâneţei.

Mediul în care trăeşte Domnitorul, alte laturi ale caracterului său (afară de cruzimea sa) nu ni se mai arată în povestirea lui Negruzzi. Şi totuşi, ştim despre Lăpuşneanu că avea o bibliotecă bogată, „cu incunabile rare** 2S), că avea o Curte de o rară strălucire, etc. , Unele trăsături se potrivesc însă cu acele ale cronicarilor şi istoricilor şi ele ne desvalue o mentalitate caracteristică. De pildă, pe patul de moarte, tiranul recomandă Mitropolitului şi» episcopii or următoarele — între alte dorinţi: „De mă veţi vedea aproape de moarte, să mă tundeţi călugăr**. Aşa dar. numai în acest caz; nu cumva mai înainte, ca să nu se păcălească omul. Când va fi însă pe pragul morţii şi când va fi silit să se despartă de bunurile vieţii, atunci vorba ceea: „Ce-am avut şi ce-am pierdut**, iar cu chipul acesta poate îmbunează în ultima clipă pe prea milostivul Dumnezeu, despre care uită adesea asemenea muritori că El e îngăduitor, dar întâi de toate e drept. Şi ca dovadă că acea atitudine fusese din partea Domnitorului numai un rezultat al fricei momentane este că trezindu-se din letargie şi crezând că va mai trăi, revine asupra jhotărîrii sale şi se revoltă de faptul că a fost prea repede ascultat.

Trăsătura aceasta ultimă întregeşte caracterul tiranului, care urmă­ reşte cu îndârjire nimicirea altora, câtă vreme se ştie pe el în siguranţă, care şovăe de îndată ce primejdia îl ameninţă şi care devine iarăşi crunt, când i se pare că nu mai e ameninţat. Pe Negruzzi l-a interesat, în nuvela ce şi-a propus să scrie, numai cruzimea acestui personaj şi vedem cum toatei atenţia autorului e canalizată către scopul de a o reda în desfăşurarea ei tumultoasă.

8. Celelalte personagii sânt abia schiţate—direct sau indirect, cu trăsături'le lor cele mai pregnante şi câteodată chiar nuanţate. Mitropolitul Teofan, de ex., este şi un păstor al turmei, dar şi un politic dibaci, oud «) I. Minea, Alexandru Vodă Lăpuşneanu şi Iaşii. însemnări ieşene, 1 mai 1938, p. 310. o. c., ibidem.

23) N. Iorga, în Revista istorică, XX, 1935, p. 315, apud I. Minea,

— 105 — înfăţişarea potolită şi blajină, „cum mai bine i se şede** unui înalt chi­ ria rh, el ascunde o hotărîre dârză şi un instinct de conservare a lui şi a neamului, destul de pronunţat. Când Doamna Ruxanda — sfătuită de boeri a-şi otrăvi soţul, ce ameninţă şi pe Mitropolit, ce o ameninţă şi pe ea şi pe „ţâncul“ ei — întreabă pe bătrânul cleric ce să facă, acesta îi răspunde diplomatic, totuşi extrem de lămurit: „Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu să te povăţuiască. Iar eu mă duc să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru Domn; şi pre cel vechi Dumnezeu să-t crte, şi să te ei"te şi pre tine(i. Atât de clar ce vorbise Mitropolitul, încât la întoarcerea lui, după ce dăduse tiranului să bea otrava, pregătită de Stroici şi Spancioc, Doamna Ruxanda se adre­ sează lui Teofan. strigându-i printre lacrămi: „Oh! Părinte, ce mă făcuşi să fac?” vorbe pe care auzindu-le, „Părintele” n’a protestat câtuşi de puţin.

Despre zugrăvirea celorlalte personagii, un critic al nostru susţine că „desfăşurarea caracterelor nu se face prin descripţie, ci prin ciocnire (sic), prin dialog**24) Prin dialog, da, dar şi prin descrieri. Este un pa­ saj în Alexandru Lăpuşneanu, care e înrudit întrucâtva, ca procedeu, cu o scenă din Boeri şi Ciocoi a lui A'lecsandri. Cetitorii îşi amintesc poate de tirada descriptivă a răzăşului Arbore; cu ajutorul ei, acesta îi face cu­ noscut lui Radu caracterele persoanelor, în societatea cărora va trăi tâ­ nărul „bonjurist* *. Procedeu foarte comod pentru autor, căci — în loc de a ne zugrăvi „caracterele** acestora, prin dialoguri sau acţiune, el ni le prezintă, cu ajutorul expunerii lui Arbore, care le trece rapid în re­ vistă: Trufandachi? şi urmează o portretizare concisă. Slugărică? la fel. Şi aşa mai departe, cu toată societatea de ciocoi sau de oameni detreabă.

Procedare asemănătoare şi în capitolul I din nuvela lui Negruzzi Eroul caracterizează o serie de personagii, prin câteva trăsături verbale, atunci când, plin de revoltă contra vicleniei lui Moţoc, se adresează acestuia: „Veveriţă îmi este vechi duşman, dar încai niciodată nu s’a ascuns; Spaneioc este încă tânăr, în inima lui este iubire de moşie; îmi place a privi sumeţia lui, pre care nu se sileşte a o tăinui. Stroici este un copil, care nu cunoaşte încă pre oameni, nu ştie ce este îmbunarea şi minciuna; lui i se par că toate păsările ce zboară se mănâncă. Dar tu, Moţoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi Domnii' ', etc.

Deci iată şi zugrăvirea prin descriere, cu trăsături care ar fi trebuit să se desprindă mai degrabă din ambianţa evocată, din acţiuni şi vorbe proprii personagiilor respective. Sânt şi' de acestea în nuvelă, dar atât de timide şi de concise, încât autorul a simţit nevoia de a le indica mai hotărît, printr’o caracterizare anume făcută să lumineze palida pâlpâiere de vieaţă, ce emană din acele fiinţe.

9. Mai la largul său decât în zugrăvirea de persoane individuale (mai ales când ele nu ocupă întâiul plan al acţiunii) Negruzzi se simte, atunci 24) E, Lovinescu, o. c. p, 284.

— 106 — când ne prezintă mişcări de mase. Poate e, la noi, primul zugrăvitor epic al mulţimii — în cap. III al nuvelei sale. Plebea trăeşte în rândurile care o evoacă. Ii auzim tumultul ameninţător, o vedem căţărându-se de ziduri, o simţim cum înaintează potopitor, iar după ce se potoleşte brusc, ca un cutremur, parcă ne mai ţiue în urechi sunetul glasurilor răguşite şi păti­ maşe. E o pagină magistrală. în care vorbele semnificative se îmbină cu descrierea autorului atât de viu condusă, încât nu avem impresia, ca în lu­ crările epice, că faptele ni se povestesc, ni se prezintă prin vorbe, ci pare că vedem, ca în operele dramatice, însăşi vieaţa în acţiune. C-aracterul de film a.l bucăţii, prin astfel de fragment se evidenţiază mai mult.

10. Şi totuşi Negruzzi (mai ales în Alexandru Lăpuşneanu) nu are o deosebită predilecţie pentru descrieri. S’a susţinut în mod ingenios, vorbindu-se de rostul descrierilor în producerile literare 25) că această specie de compoziţie nu se găseşte cultivată de popor, de copii... Pentru a zugrăvi prin vorbe, se cer rafinament, cultură, pe. care numai scriitorii propriu zişi le pot avea. E adevărat că omul cu sufletul mai primitiv nu descrie de obicei decât în câteva trăsături, cel mult. Insă trebue să recunoaştem că literaturile primitive, adică începătoare, au o deosebită înclinare’ pen­ tru descrieri. Tn literatura noastră din secolul trecut şi până în pragul vremii de azi, ele abundă. Vechea noastră nuvelă istorică abuzează de ele (cazul lui Odobescu). Negruzzi, în astfel de nuvelă, e o excepţie. In ce­ lelalte specii de povestiri ale sale (O alergare de cai, unele Scrisori) auto­ rul va mai introduce descrieri; în Alexandru Lăpuşneanu ele sânt extrem de concise şi se întâlnesc rar, numai atunci când prezenţa lor devine ab­ solut trebuincioasă, fiind dictată de cerinţele planului.

In dorul său de a da unele preciziuni cu un caracter pitoresc sau istoric, Negruzzi va aluneca, poate, uneori, în mici constatări nepotrivite cu realitatea. De exemplu: în Mitropolie, înainte de a-şi ţinea cuvântarea ..deşănţată", Lăpuşneanu ,,apropiindu-se de racla Sf. Ioan cel Nou, s’a plecat cu mare smerenie şi a sărutat moaştele Sfântului". Acţiunea po­ vestită în acest capitol (o ştim din cronicarul Ureche) se petrece la Iaşi.

Moaştele Sfântului Ioan cel Nou nu se găseau la Suceava? (In SobiesJci şi Românii ni se spusese, către sfârşit, că plăeşii ce eşise din Cetate fusese condamnaţi la moarte, prin spânzurătoare, de Rege. In timpul acesta, prizonierii ,.?şi făcură semnul crucii şi, răzâmându-se pe sâneţe, se uitau cu nepăsare la pregătirile ce se făceau pentru moartea lor". Nişte prinşi de război, condamnaţi la moarte, cărora să li se lase puştile?!). De altfel, mai ales în această din urmă nuvelă, admosfera vremii nu va fi totdeauna mulţumitor redată 25 h.), iar în Alexandru Lăpuşneanu ceea ce-1 conduce la înfăţişarea mediului, a epocei, va fi mai mult intuiţia artistică a scri­ itorului. * decât o precisă şi hotărîtă documentare. Scena măcelului este elocventă din acest punct de vedere: dinamism puternic şi» sobrietate de linii, de coloare. înainte de aceasta, alte descrieri: felurile de mâncare 25) o. Densusianu, Evoluţia limbii litei-are româneşti, curs litografiat, 1930—1931, pp. 215—220, 25 b.) Of. N. Iorga, Les âcrivains realistes en, Boumanie, Paris, 1925, p. 15.

— 107 — ce se serviră la ospăţ şi înfăţişarea costumului Doamnei Ruxanda sânt de o natură deosebită de cea semnalată mai întâi. Aici intervine o anu­ mită documentare şi atunci tonul e mai puţin cursiv, mai puţin spontan, mai „â la Odobescu0, am putea spune astăzi. Termenii arhaici se întâl­ nesc aici. însoţiţi de explicaţiile de rigoare ale autorului. Când e vorba de descriere propriu zisă de natură, contururile sânt şi mai restrânse. In cap. IV ni se evoacă priveliştea cetăţii Hotinului, adormită în înserare, la sosirea pribegilor răzbunători Stroici şi Spancioe: „Cetatea era mută şi pustie ca un mormânt de uriaş26). Nu se auzea decât murmura va­ lurilor Nistrului, ce ifcbeau regulat stâncoasele ei coaste, sure şi. goale, şi strigătul monoton a! ostaşilor de strajă, care întru lumina crepusculului se zăreau rezemaţi pe lungile lor lance*-1. Ce s’ar mai fi „întins0 Odobescu asupra acestei teme. în dauna unităţii subiectului, care la Negruzzi ră­ mâne întreagă!

11. Cât despre dialog, el este mai mult literar în această nuvelă, de o ţinută cam rigidă, lipsită de spontaneitate; o oarecare stângăcie, în al­ cătuirea lui, s’ar putea observa pe alocuri. Totuşi corectitudinea sobră a sa cadrează eu întregul şi face o impresie de ceva „lucrat0 cu deosebită conştiinciozitate, de ceva desăvârşit, în ceea ce priveşte tehnica, dacă nu naturaleţa. ~ • 12. Aceleaşi observaţii se pot face şi despre stilul, în general, în care e scrisă nuvela. O frază lapidară la încheierea ei: „Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanu, care0.... E o întorsătură de limbaj cu deo­ sebire frecventă în povestirile romantice ale epocei (în Franţa şi la noi) 27).

Sobrietatea acestui stil a fost des subliniată de cercetători. Cred că (în Alexandru Lăpuşneanu) ea înseamnă limita minimă a posibilită­ ţilor stilistice narative. Un pas mai mult în această direcţie şi povestirea lui Negruzzi nu ne-ar fi prezentat decât o schiţare de subiect, un simplu proect de nuvelă, un scenariu. Bunul simţ al autorului n’a depăşit însă această primejdioasă limită şi stilul lui rămâne astfel model de stil concis, însă adecvat povestirii, pe care o îmbracă solemn, cu toată cutare cacofo­ nie — nelipsită din construcţiile verbale ale scriitorilor noştri din vea­ cul trecut28) .

1>3. Limita, de care vorbeam mai sus. n’a fost depăşită nici în materie de limbă, cu toate cele câteva elemente puţin cam riscate, ce se pot întâlni.

Unii termeni apar azi învechiţi: „mahometismul0, între alţii. Câteva franţuzisme (mai puţine decât în alte povestiri ale autorului) 29) puteau fi îu20) Negruzzi avea predilecţie pentru imaginea aceasta; în SobiesTci şi Românii va spune: .Cetatea... rămase singură pe culmea înverzită, ca nn mare schelet de Uriaş* *. Vre-o reminiscenţă de pe când tradusese balada lui Hugo: Le geant?

Ci. numeroase exemple în lucrarea mea Convingeri literare, 1937, p. 134, şi, mai departe, în cartea de faţă la pp. 132—133.

28) „el n’apuca să putrezească când alt cap îi lua locul** (II).

20) In Sobieski şi Românii: marşa, hatmanii păzeau tăcere, bagaje, parlamen­ tarul. Şi mai numeroase — în celelalte nuvele.

— 108 — locuite: dispoza, junii boeri, delir, crepuscul, letargie, favor... . Dar de vin altfel, toţi scriitorii noştri clasici, când e vorba de neologisme, w , cu partea lor de contribuţie, mai mult sau mai puţin copioasa. Limba era m necontenită prefacere. Şi aceşti scriitori puneau umărul şi luci au de zor, pentru a netezi calea. Ei îţi fac impresia pianistului compozitoi. care în­ cearcă pe clape înfiripări de melodii ce-i cântă în suflet. In teorie se vor­ beşte mereu de limba ..pur românească4‘ a clasicilor noştri. Romanească— natural că da; dar exemplu de limbă cu desăvârşire pura nu ne infaţişeaza literatura noastră clasica30). La începutul carierei sale, C. îVegiuzzi în­ trebuinţa un grai pronunţat moldovenesc. Cu timpul însă, supraveghindu-şi scrisul, face sforţări să întrebuinţeze o limbă tot mai puţin regională şi. în vestita discuţie pe care o are eu Gh. Săulescu. el va arăta 31) că a preferat adesea formele munteneşti, despre care recunoaşte că reprezintă mai mult spiritul adevăratei limbi literare. In epoca în care scrie Alexan­ dru Lapuşneanu, povestitorul întrebuinţează şi forme munteneşti, dar cele moldoveneşti deocamdată sânt în număr mai mare.

Arhaismele însă vor fi o necesitate pentru redarea coloarei locale, a impresiei că, cetind, trăim în vremuri trecute. Când se găsesc în descrieri, care ne evocă anumite lucruri vechi (costume, de ex.), ele sânt la locul lor. cum s’a observat. In general arhaismele (de origină mai ales slavonă) sânt bine selecţionate şi pentru a nu dăuna înţelesului bucăţii, autorul le explică de multe ori în josul paginilor (procedeu de care — ca şi de întrebuinţarea arhaismelor — iarăşi va abuza Odobescu). In orice caz, în selecţia vocabularului din nuvela Alexandru Lapuşneanu, nu se vede poza istorică, dorinţa, de a epata pe cetitori prin erudiţie şi nici tendinţa de a îngrămădi cu nemiluita asemenea termeni, deoarece autorul a avut bunul simţ să înţeleagă că nu numai datorită lor va putea reconstitui atmosfera trecutului. In acest sens, nota va fi rareori şi foarte puţin for* ţaţă la Negruzzi32).

Astfel limba nuvelei Alexandru Lăpuşneanu (mult superioară aceleia a tuturor celorlalte povestiri) rămâne ea un adevărat model pentru ur30) Despre Negruzzi, Ov. Densusianu (o. c. p. 205) ne spune că , abuzează de ele (neologisme)'* şi că ..în privinţa aceasta n’a putut să păstreze măsura", iar P. V. Haneş (Desvoltarea limbii literare române, ed. I, 1927, p. 210) spune despre aceleaşi neologisme ale scriitorului moldovean: „a împrumutat termeni numai din franţuzeşte... şi sub o formă de multe ori nepotrivită cu firea limbii noastre". Tot acolo se mai dă un număr de exemple, pentru ilustrarea susţinerilor, adăugindu-se ca „în primele scrieri ale lui Negruzzi neologismele sânt mult mai puţine decât in cele din urmă", iar după 1850 „neologismele prea neestetice începuseră a fi pără­ site de Negruzzi". (Se dau de asemenea exemple, p, 211). Cf. şi — de acelaşi — O. Negruzzi şi prozatorii de azi. Vieaţa noua, 1905, p. 245.

31) Albina românească, 1839 ”) De ex* Cand sPune- în caP- 111 al nuvelei: „.. .la spatele fiecărui boer dvoria (servea) câte o slugă care dregea (turna vin)".

— 109 —

•

maşi şi a contribuit şi ea. în mare măsură, la popularizarea acestei meri­ tuoase creaţii epice.

14. Dar în Alexandru Lapuşneanu ne interesează — pe lângă subiect şi formă — şi ideologia autorului, pe care şi-a exprimat-o, în treacăt sau indirect, prin gura unor personagii sau în înfăţişerile împrejurărilor redate epic. In atitudinea pe care o ia faţă de cele două clase sociale în luptă: boerii şi ţărănimea, Negruzzi se sileşte să fie cât se poate de imparţial.

Boer el însuşi, nu se sfieşte de a arăta, de câte ori vine prilejul, cum că vechii boeri erau de multe ori hrăpăreţi şi nedrepţi. Ţărănimea e apărată, întrucât e sub călcâiul unor astfel de stăpâni, nu însă necondiţionat şi în orice ocazie. Această atitudine reese chiar din rânduri ce, la prima vedere, par a nu ascunde aprecieri directe. De ex. se arată cum boerii se bucurau „că vor putea ocupa iarăşi posturi, ca să adune nouă avuţii din sudoarea ţăranului" (III). Iar în cap. I: „Cu ce vei sătura lăcolnia acestor cete de păgâni?"... îl întreabă boerii nemulţumiţi. „Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor, pe care-i jupuiţi voi"... le răspunde Domnitorul. Marii vinovaţi sânt deci boerii cei răi şi lacomi, primejdioşi şi interesaţi sfă­ tuitori ai Voevozilor (această atitudine a autorului se mai vede şi în Cân­ tec vechi).

Faţă de poporul de jos Negruzzi avea mai întâi de toate spirit de omenie. Nu putea admite ca nedreptatea să-i fie partea şi nici ca el să fie veşnic împilat. E pentru introducerea civilizaţiei în popor, dar treptat, pe măsura nevoilor urgente şi reclamată de stări de lucruri ce nu mai pot fi tolerate. De pildă, a fost pentru împroprietărire, dar a desaprobat to­ tuşi felul cum s’a acordat pământ, sub domnia lui Cuza. De aceea, odată ce cunoaştem ideologia acestui scriitor, vorbele puse în gura lui Lăpuşneanu, în cel de al treilea capitol al povestirii, nu ne mai pot mira Proşti, dar mulţi, va spune Vodă, adresându-se sfetnicului său. care excla­ mase dispreţuitor: ..eu sânt boer mare; ei sânt nişte proşti" 33). Cred că se cam exagerează, atunci când. citându-se cele trei cuvinte devenite cla­ sice, se vorbeşte de „un adevărat program social al generaţiei din care fă­ cea parte Negruzzi" 34). Nepărtinirea de care dă dovadă scriitorul îl face să aibă unele atitudini, cărora nu trebue să li se dea un sens mai adânc şi mai larg decât însuşi autorul le-a dat-o şi nici subliniindu-'le să se facă abstracţie de altele, care dacă nu le pot infirma, în orice caz le tempe­ rează întrucâtva înţelesul. Iu acelaşi capitol III din nuvelă, găsim şi alte vorbe care, nepuse în gura vre-unor personagii, pot avea, prin aceasta, o însemnătate mai accentuată. Astfel, când urmaşul întreabă mulţimea, din partea lui Vodă, de ce a venit cu zurba şi ce anume cere, autorul adaugă semnificativele rânduri: „Prostimea rămase cu gura căscată... Ve33) Proşti în înţelesul de 'popor de rând. Prostim ea=poporul de jos.

34) Cf. C. Daniianovici, Artă şi literatură, 1914, p. 155, — după Alecsandri, care cel dintâi susţinuse că „acel răspuns al Domnului... cuprindea în trei cuvinte o ade­ vărată revoluţie socială". (Introducere la Scrierile lui Negruzzi).

— 110 — nise fără să ştie pentru ce a venit şi ce vrea ‘. Socotesc că aceste cuvinte, cărora nu li se dă de obicei importanţa ce li s’ar cuveni, sânt mai grele de sens şi mai pline de tâlc decât acel popular dicton, ^comentat generos de câte ori e vorba de nuvela marelui povestitor, de al cărui aristocratism nu se poate totuşi face abstracţie, şi pe care cutare vorbe ale sale. dovedi­ toare înainte de toate de omenie, nu le pot infirma.

15. Izvoarele de inspiraţie ale lui Negruzzi pentru această nuvelă? a) Din literatura noastră — cronicele şi anume, după cum susţin mai toţi cei ce au. studiat această nuvelă. Cronica lui Ureche 35) —- caie se paie a-i fi pus la îndemână cele mai importante scene ale povestii ii din cap. I („Dacă voi nu mă vreţi...", III (scena măcelului), IV (scena m legătură cu moartea eroului). E curios că Negruzzi (în cele două, trei note) indică numai pe Miron Costin ca izvor, care în letopiseţul său propriu zis (1595 1662) nu pomeneşte de domniile lui Alexandru Dăpuşneanu. V. A. Urechia, în Opere complete de M. Costin, publicate în două volume (1886 1888), îşi propune să redea. în cel de al doilea, „opere cu nedreptul atri­ buite lui N. Costin, pe când sânt de Miron". In adevăr. în voi. II, el tipă­ reşte — sub titlul general de Opera minoră — Letopiseţul moldovenesc „•Ie la Despot-Yodă la a doua domnie a lui Aron Vodă", o redacţiune pro­ prie a lui Miron Costin. pe baza letopiseţului lui Grigore Ureche şi izvorului extern. In textul reprodus astfel de V. A. Urechia, găsim unele din ele­ mentele mărturisite a fi împrumutate de la Costin, dar nu pe toate — care se găsesc totuşi la Grigore Ureche. Cum Negruzzi a consultat cronicile în manuscris, să nu fi dat de textul lui Ureche, despre care să fi crezut că aparţine lui Miron Costin ? Totuşi, în textul publicat de V. A. Urechia (II, p. 336) se spune că Alexandru Lăpuşneanu a fost numit în călugărie Paisie. aşa cum e şi în nuvelă, şi nu Pahomie. cum se găseşte în Cronica lui Grigore Ureche.

Nu se semnalează, de obicei, când e vorba de această nuvelă şi un alt text cronicăresc, în care se pomeneşte de Alexandru Lăpuşneanu: O seamă de cuvinte de Ion Neculce (legendele 15 şi 17). b) Cât despre eventuale izvoare străine, Bogdan-Duică îşi exprima următorul regret, la începutul veacului actual 36): „Nimeni nu i-a căutat (lui Negruzzi) legăturile cu literaturile europene". Nimeni e prea mult spus. deoarece în revista Contemporanul (1882), se arătase modelul povestei Toderică (o localizare fidelă după Merimee), iar cercetători modeşti, ca N. Gr. Racoviţă (Conv. Ut., 1886), V. D. Păun (Ficţiune, imagine, COmparaţiune, 1896) şi alţii desigur indicase. în treacăt măcar, unele influenţe, Cercetările. în această privinţă, au continuat tot mai fructuoase.

Ba în secolul trecut (iată dar că Bogdan-Duică nu avea de loc drep­ tate lamentându-se) Alecsandri însuşi a fost cel dintâi care a arătat că spiritul şi talentul lui Negruzzi sânt înrudite cu acele ale lui Prosper “) Cf. N. I. ApoBtolescu, o. c., p. 153 şi nota 3. p. 154 şi notele 1, 2; testele din Ureche şi în ediţia Ghiacioiu pp. 331—335.

Convorbiri literare, 1901, Nr. 10 d'n 1 oct. (p. 865).

°

I

— 111 — Merimee 3~). Jar după el, mai toţi cei ce s’au ocupat de nuvelele lui Negruzzi. D-l N. lorga (Les ecrivavns reaUstes en Roummie, p. 16) susţine că povestitorul român „est un abstrait, dont la maniere de presenter les clioses est absolument celle de Merimee44 (anume: „une fagon lineaire44), dar nu crede într’o influenţă directă a lui Merimee asupra autorului nos­ tru (p. 13). Dar Toderică? E adevărat că o înrudire între temperamentele acestor scriitori e evidentă, mai întâi de toate. La Merimee găsim stilul cel mai concis, fără digresii sau episoade nefolositoare. Descrieri de natură de loc. Darul de povestitor pur, desbrăcat de alte podoabe, este real şi de un extrem interes; el cere, din cauza aceasta, o artă sigură şi consumată: povestire de dragul povestirii. Proza noastră de la jumătatea secolului trecut se resimte pe alocuri de influenţa lui Merimee, nu directă, ci în ceea ce priveşte, cum s’a spus, „maniera44. Negruzzi, în primul rând, trebue citat, în legătură cu această constatare, — dar şi Aleesandri.

Au mai vorbit despre influenţa sau înrudirea temperamentală a lui Me­ rimee cu Negruzzi şi N. I. Apostolescu38) şi D-l E. Lovineseu. Acesta re­ cunoaşte 31)) că scriitorul român se apropie de modelul francez prin „conciziunea limbii, concentrarea tablourilor44, dar crede că „trebue să mai scădem din aşa zisa înrâurire a lui Merimee44 10), arătând că în opera scriitorului francez nu se găsesc descrieri, care în schimb se pot întâlni în acea a nuvelistului român (O alergare de cai, de ex.). Da, dar în nuvelele istorice descrierile sânt atât de reduse, încât asemănarea, şi din acest punct de vedere cu scriitorul francez, nu poate fi cu totul înlăturată. Cât despre cântarea trecutului, ea se mai găseşte, spune acelaşi cercetător, şi la atâţia alţi scriitori romantici. Desigur! Dar apropierile — îndreptăţite — care s’au făcut între ambii povestitori au fost bazate pe maniera de a evoca aceste epoci, nu pe faptul că amândoi scriitorii ar fi cântat trecutul — ceea ce fără îndoială că a fost — pe atunci mai ales — o largă îndeletnicire scriitoricească. Dar, pe lângă aceasta, sânt şi unele elemente de amănunt care reliefează o înrudire poate chiar directă: epigrafele nuvelei lui Ne­ gruzzi, notele documentare în josul paginilor (care se găsesc şi în Ch.ronique du regne de Charles IX a lui Merimee, de ex.)...

Autorul a făcut apel şi la propria-i imaginaţie, alcătuind un sfârşit de o prea subliniată groază, făcând pe Lăpuşneanu să ispăşească numeroasele-i fără-de-legi1, în chinuri pe care cetitorul eu greu le suportă. Alteori, a îmbinat, utilizând modele din surse diferite. 'S’a putut vorbi, astfel, de 37) „Am asemănat pe Negruzzi cu Merimâe, in privirea câtimii operelor, acea asemănare o găsim şi în natura talentului şi cliiar a spiritului lor. Amândoi aveau condeo de oţel mlădios, cu care ştiau a cizela foarte fin limba de care se serveau. Ei aveau deopotrivă simţul estetic în producerile lor şi posedau acelaşi farmec de naraţie“. (C. Negruzzi, Opere complete, voi. X, Proză, Ed, II, 1916, Introducere, p, 23).

38) O. c. pp. 151—153. ..,11 (C, N.) a introduit en Boumanie la nouvelle historique et artistique ă la M6rimee“. „II imita la mani fere de l’auteur de la Chronique du regne de Charles 1X“...

M) O. c. p. 291. ,0) pp. 259—260.

I

— 112 — oarecare apropieri între scena ospăţului din nuvela lui Negruzzi şi cea similară din Lucrbcc Borgia, de Victor Hugo 41); de altele — între scena jertfirii Vornicului Moţoc şi a răscoalei mulţimii, cu un pasaj din Mărie Tudor de acelaşi 42). S’a mai arătat că aceiaşi parte din cap. III al nuvelei (scena măcelului. în timpul ospăţului) ar prezenta mai degrabă înrudiri cu povestirea Le banquet de Warfusee din Excursion sur le bord du Rhin de Al. Dumas-pere 43).

Am arătat altădată 44) unele asemănări între scena măcelului la Ne­ gruzzi : ..mulţi însă din cei mai juni se apărau cu turbare; scaunele, tal­ gerele, tacâmurile mesei se făceau arme în mâna lor; unii, deşi răniţi, se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor şi nesocotind ranele ce primeau, îi strângeau, până îi înăduşeau. Dacă vre-unul apuca vre-o sabie, îşi vindea scump vieaţa“ (III) şi descrierea măcelului din Noaptea Sfântului Bartolomeu, aşa cum se oglindeşte în proza unui autor romantic, publicată intr’o colecţie foarte răspândită pe vremuri şi la noi, în paginile căreia Negruzzi a mai găsit şi nuvela lui Merimee, Fedcrigo: ,.Quelques-uns qui ont saisi leurs armes essaient de se defendre; mais la lutte n’est pas I011gue“. (J. M. V. Audin, TJnc scene de la St. Bartheleiny. Lcs Annalcs romantiques, 1825', p. 183).

După alt cercetător45), scena cu piramida de eăpăţâni din Alexandru Lăptişneanu ar fi inspirată de Uimitorul principe transilvănean şi mai ales de Clopotul din Aragon, două piese de teatru ale lui Lope de Vega 4G).

16. Insă răsunetul pe care această nuvelă a lui Negruzzi l-a avut prin­ tre contemporani şi urmaşi a fost cu mult mai mare decât acela pe care eventuale modele au putut să-l aibă asupra autorului nostru. Intr’o litera­ tură. în mare parte de dibuiri—aşa cum era a noastră, pană pe la 1840— o creaţie ca Alexandru Lăpuşneanu era firesc să lase adânci impresii în sufletul celor ce o ceteau. a) Printre aceştia. Alecsandri fusese atât de mişcat. încât nu mult după ce cunoaşte povestirea prietenului său, aţâţat de curiozitate, voeşte cu orice 41) E. Lovinescu, o. c. p. 290.

42) Ch. Drouhet, Alecsandri şi scriitorii francezi, 1924, p. 252, n. 1. Asa dar scena aceasta poate nu e chiar „cu desăvârşire născocită pe dea’ntrogul" (sic), cum susţine E. Lovinescu. ibid. p. 287.

43) V. Ghiacioiu. Un izvor al lui Costache Negruzzi. Convorbiri literare, augustoct., 1937, pp. 564—566. Şi poate Negruzzi l-a cruţat pe Moţoc (care în realitate fusese mai de mult decapitat Sn Polonia, cum arată şi Gr. Ureche), până în ax;est de al treilea capitol, pentru a-1 utiliza aici, cu atâta dibăcie artistică, în puternica scenă pe caro i-o inspirare Dumas-păre.

44) Kevista îndreptar, 1930, Nr. 10, p. 12. «) Al. Popescu-Telega, Vouă drame de Lope de Vega interesând istoria şi lite­ ratura Românilor, Craiova, 1936r pp, 34—39.

40) Intr'un articol din Literatură şi artă română (1908, p. 119), autorul, I, Săndulescu, susţine, în mod vag şi fără să dovedească măcar în treacăt afirmaţia sa, că Alexandru Lăpu-şncanu „o o inspiraţie din "Walter Scott — datorită. în tot cazul, unui studiu îndelungat al cronicilor moldovene'‘ (?!).

:

:

'

f

I

— 113 — chip să viziteze mănăstirea, în care se găseşte portretul cruntului Voevod, Insă lucru curios: cleşi Negruzzi scrisese la sfârşitul nuvelei: „In mănăs­ tirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede şi astăzi portretul lui şi al familiei sale44, Alecsandri (In O primblare prin munţi. Propăşirea, 1844) spune: ,.De mult doream a vedea portretul lui Alexandru Vodă Lăpuşneanu şi aflând că se găsea la mănăstirea Pângăraţi, mă hotărîi a face o primblare până acolo44. Totuşi nu află acest portret acolo, iar Stareţul îi face cunoscut că „acea icoană... a fost ridicată de aici şi dusă la mănăs­ tirea Slatina, ce este zidită tot de acel Domn44, după care poetul porneşte înspre acea ctitorie. Desigur, dacă n’ar fi cetit nuvela lui (Negruzzi, Alec­ sandri n’ar fi pus, în itinerariul plimbării sale prin munţi, acea vizită, care pare a-1 fi pasionat atât de mult. b) Peste vre-nn sfert de veac, Gh. Asaehi se arată a fi fost şi el ur­ mărit de obsedanta figură a Domnitorului moldovean. In Calendar pentru Români (pe care-1 scotea de la 1847), pe anul 1870, şi anume în a doua parte a lui, întitulată Almanah de învăţătură şi de petrecere, se publică o „nuvelă istorică44, Lopuşna, în două părţi, în care se povestesc cele două domnii ale lui Lăpuşneanu (în prima parte se ocupă însă mai ales de domnia lui Iacob Eraclid Despotul) ; pe noi ne interesează în special par­ tea a doua (pp. 29—32, din Almanah), întitulată chiar A doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564—15 65) 47). Lopuşna e o localitate din Bucovina, de unde va fi fost originar eroul nuvelei. Asaehi mărturiseşte, către sfârşitul expunerii sale: . Aceste evenimente descrise mai sus şi pen­ tru care am întreprins un înadins voiaj cu familia mea în Bucovina, unde la Lopuşna. am cules mai multe interesante detailuri, a căror văzute (ve­ deri) s’au reprodus de pe natură în acest calendar. Lopuşna astăzi nu este alta decât un aşezământ de băi de apă rece44... Tot la sfârşitul povestirii sale, autorul mai înşiră unele amintiri despre călătoria în Bucovina, des­ pre ospitalitatea familiei baronului A. Petrino, îşi exprimă regretul pentru răpirea Bucovinei, ete. Aşa zisa „nuvelă istorică44 este extrem de slabă si fără îndoială că nu merită acest subtitlu. Se expun — într’nn stil destul dc incoherent — fapte istorice, fără nici o încercare de a. reda în mod li­ terar desfăşurarea lor. Iată celebra scenă a măcelului boerilor cât de sărac e redată de Asaehi: „Către acei rămaşi în ţară boeri se arăta Alexandru la început cu bunăvoinţă, după aceea îi invită la un ospăţ, când ei se credeau siguri, monstrul a pus de a tăiat capul la toţi acei care odinioară. îl răsturnase de pe tron44 (p. 30). Iată acum scena morţii eroului (pp. 31—32) : Miron istoriază (sic) că Alexandru a murit într’un mod extraordinar; el căzuso într’o grea boală şi pentru că însuşi nu credea că va scăpa de moarte., adunând pe Episcopi şi pe boeri. le-a recomandat fiul său de moştean la domnie, rămânând ca la apropierea morţii sale să-l îmbrace in haine călugăreşti; în cursul boalei sale a fost leşinat, încât socotindu-1 mort, l-au îmbrăcat în hainele cerute şi l-au răsbotezaţ, dându-i numele de Paisie, După ce se trezi din leşin şi văzându-se în haine călugăreşti a 47) Tn Almanah anii sânt redaţi greşit: 1864—1865; dc fapt trebuc să fie vorba de anii 1564—1569.

S

— 114 — ameninţat că, ridicându-se de pe boală, îi va călugări pe toţi acei care au împlinit asemenea faptă. Prin asemenea ameninţare toţi boerii s’au spăimântat şi mai ales Doamna Rnxanda, care pentru a feri pe ţară de noi cruzimi şi calamităţi, a dat otravă soţului său Alexandru şi prin aceasta a mântuit pe Moldova de un tiran a căreia asomuire nu s’a dat. El fu îngropat la mănăstirea Slatina, de dânsul fundată.

Aceste două citaţii cred că sânt extrem de elocvente şi se poate con­ stata uşor ce aspect a luat dramaticul şi puternicul subiect, sub obosita şi nedibacea pană a bătrânului Asacki.

După cum ar arăta acele detalii de ordin personal, date de autor la sfârşitul naraţi ei sale, lucrarea aceasta e scrisă de redactorul Calendarului în care a apărut, cu puţin mai înainte de publicarea ei... postumă (Asachi moare la 1869, în vârstă de 81 de ani — şi aceasta e una din ultimele sale produceri). Deci autorul cunoştea, nu mai rămâne îndoială, nuvela lui Negruzzi, despre care însă nu face nici o menţiune, deşi povestirile ambilor scriitori se isprăvesc cu aproape aceiaşi frază. Ceea ce ne interesează astăzi, mai mult decât lamentabila nuvelă, sânt cele două gravuri care ilustrează textul părţii a doua: una întitulată Măcelărea (sic) boerilor la festinul Lăpuşneanului şi alta: Otrăvirea- lui Lăpuşneanu. Sânt poze naive, dar nu lipsite de interes documentar. In tabloul al doilea, de ex., Voevodul e arătat bând otrava, întins pe patul în care zăcea, fără cuvertură, îmbrăcat în rasă de câlugăp şi având şi potcapul pe cap. In jurul său, boeri şi Mi­ tropolitul în odăjdii... Ambele gravuri sânt semnate A. Asachi. D-l E Lovinescu 48) identifică acest nume, care se mai întâlneşte în paginile Calendarului, cu acel al lui Alexandru Asaclii 49). Cred însă că ilustraţiile aparţin chiar lui Gheorghe Asachi, care se pare că mai iscălea A (ga) Asachi. Mărturia care o face chiar în acea nuvelă (Cf. citatul de mai sus) cum că a cules şi alte „văzute" din Bucovina, pe care le-a reprodus în anteritorii ani ai Calendarului50), o socotesc un indiciu preţios în acest sens E păcat că într’o ediţie ca acea a D-rei V. Ghiacioiu (C. Negriizzi, Păcatele tinereţelor) nu s’au reprodus. în textul nuvelei Alexandru Lă­ puşneanu, aceste două curioase gravuri sau măcar tabloul — atât de po­ pular — al lui Aman C1). c) Cu mult mai târziu, în pragul veacului actual, un însemnat poves­ titor al nostru, care totuşi a început şi el eu versuri, Păr. I. Agârbieeanu, a evocat într’o baladă, gen Coşbue (Lăpuşneanul, în Unirea din Blaj, 23 48) Gh. Asachi, 1921, p. 199.

4») Nepotul (?) scriitorului (Cf. N. lorga.. Istoria literaturii româneşti in veacul XIX, I, 1907, p. 187).

60) a se vedea de ex. Rezidenţa Episcopiei din Cernăuţi, ca şi Amintiri din Bu­ covina. Calendar p. Români, 1869, pp. 44—46, semnate A. A. si) Despre Lopu.şna lui Gh. Asachi se fac foarte rari menţiuni în cărţile de spe­ cialitate. A se vedea indicaţii fugare, în Gh. Asachi, Nuvele istorice, ed. P. V. Haneş (1915, PP- XXI, XI/VTTI), şi E. Lovinescu, ibid., o menţiune la p. 204 şi un alineat la p. 144.

— 115 — iunie, 1900) figura aceluiaşi Voevod, arătat în chinurile delirului. Versu­ rile naive, stângace ca ritm, se inspiră din al 4-lea capitol al nuvelei lui Negruzzi — şi desigur sânt necunoscute cetitorilor şi uitate probabil chiar de autorul lor, pe atunci un adolescent, dibuitor pe drumurile vocaţiei iiterare.

17. In genul dramatic, recolta va fi şi mai bogată, în ce priveşte înca­ drarea figurii lui Lăpuşneanu, într’o acţiune scenică, deşi—de cele mai de multe ori — nu se vor urmări capitolele nuvelei, de aproape, şi poate în acest sens a înţeles D-l N. Iorga să constate: „E de mirare că nu s’a găsit până azi nime, pentru a strămuta această strălucită piesă de teatru... în mediul ei firesc, înaintea spectatorilor". 52).

Din nefericire, mai toate încercările dramatice, care evocă figura „ti­ ranului" sânt, ca valoare, departe de modelul care le-a sugerat. a) Mai întâi — D. Bolintineanu, cu Alexandru Lăpuşneanu, dramă în trei acte (publicată împreună cu altă piesă, în versuri aceasta: După bătaia de la Călugăreni — 3 acte. 1868). Piesă atât de naivă, de lamenta­ bilă, încât nu ar folosi o analiză mai amănunţită a ei 53). Stilul e copilă­ resc, emfatic, cu desăvârşire artificial. Monoloage lungi şi obositoare (unul din ele de 3 pagini: TI, 8) îngreuiază o acţiune fără motivare şi fără interes, cu stângace ecouri din Macbeth, şi care nu are ca prezentare a ei aproape nimic din datele nuvelei cu acelaşi titlu, decât doar ameninţarea faimoasă de pe patul de moarte a eroului şi otrăvirea lui de către Ruxanda, care strigă în această împrejurare: „tot pentru ţară, nimic pentru noi" (?!).

Nici personagiile (afară de erou şi de Doamna Ruxanda) nu sânt acelea din povestirea lui Negruzzi. Pe Moţoc, Bolintineanu l-a pus între „per­ soanele"’ piesei, dar a uitat să-i dea un rol, în cursul acţiunii celor trei acte.

Această penibilă producţie e un exemplu viu de ce poate da la iveală, de nevoe, un talent care niciodată nu fusese prea strălucit, dar care acum — din pricina boalei şi a decrepitudinii — ajunsese la o desăvârşită lipsă de vlagă. b) In manuscrisele lui Eminescu se găseşte (bis. 2254) schiţa unei tragedii neisprăvite şi nepuse la punct: Alexandru Lăpuşneanu. Sugerată desigur şi ea, de povestirea celebră, se depărtează totuşi simţitor de sce­ nele ei. In actele 1, 2 şi 3 ni se arată cum Lăpuşneanu ia tronul, cum se căsătoreşte cu Ruxanda şi cum tae pe boerii vicleni. In actul 4 eroul, pe patul durerii, cere să fie călugărit, apoi moare (aici asemănarea e mai mare cu textul lui Negruzzi) — dar din întregul ce-1 avem nu se poate închega nici o acţiune conturată. Personagii nouă intervin (Movilă, între I 52) Istoria literaturii româneşti în veacul XIX, II, 1908, p. 40. Poate câ fecundul autor al atâtor interesante drame istorice ne-va face, într’o zi, surpriza unei astfel de transpuneri.

63) A făcut-o, cu o îndreptăţită lipsă de cruţare, E. Lovineseu (o. c., pp. 297— 301).

- 116 — altele, ea şi la Bolintineaun: Moghilă), dar Moţoc de data asta nu lipseşte.

Versul în care e scrisă drama e cel de 16 silabe, predilect lui Emineseu 51).

C) In Convorbiri literare pe 1S7S—79, apare Lăpuşneamu Vodă, tra­ gedie în 5 acte. de Samson Bodnărescu. despre care Alecsandri scrie lui Iac. Negruzzi (Scrisori, 1904, p. 112) : ..Limba este frumoasă, însă eu unul llll mă împac cu versuri albe" — dar D-l N. lorga55) (care se împacă în special cu astfel de versuri) arată că piesa conţine „mult adevăr istoric", ca are „şi scene puternice" şi că e „o operă de cugetare nobilă şi înaltă, îm­ brăcată în versuri albe care i se potrivesc". Cetită azi, natural că piesa lui Bodnărescu nu mai poate atrage, totuşi face o impresie, în general, onorabilă. Căutând să imite formula dramatică shakespeariană, autorul introduce şi scene în proză (de ex.: I. 4. II, 2), atunci când vrea să expue ceva grotesc, popular; o scenă de „nebunie" (Ana); schimbări de decor destul de dese, în cursul actelor, monoloage (destul de lungi), etc. Acţiu­ nea e lipsită, de multe ori. de elementul caracteristic teatrului: verva, miş­ carea; din această pricină, interesul nu e prea viu 56). Autorul nu urmă­ reşte decât vag de tot nuvela lui Negruzzi. Unele personagii sânt aceleaşi ca în povestire, dar dramaturgul pare a fi avut şi alte surse de documen­ tare. Scena banchetului nu ne e redată. însă ni se vorbeşte despre ea. ea şi despre ..burzuluirea" norodului (IV. 4) : Ana Şi-acum n’auzi cum strigă-afară înăduşită lume: jos curtea, jos Moţoc, Jos Lăpuşneanu-Yodă .. .

Moţoc E numai cât prostime Şi nu ştiu ce grăeşte...

Lăpuşneanu Prostime, dară multă.

Aici e un vădit ecou din cea mai caracteristică scenă a povestirii lui Negruzzi.

Desnodământul se petrece în cetatea Hotinului, unde tiranul, bolnav, e înjunghiat de Spancioc, pe care Doamna Ruxanda îl desaprobă, iar Stroici’ îi oferă ei coroana Moldovei.

M) Cf. G. Calinescu, Alexandru Lăpuşneanu, procct eminescian (Adevărul literar ţi artistic, 23 şi 30 oct. 1932).

M) Istoria literaturii româneşti contimporane, 1934, pp. 248—250. se) Cf. şi E. Lovinescu, o. c, p. 302: „firul acţiunii atât do strâns, atât de pu­ ternic înodat la marele prozator moldovan, e însă mai slobod la Bodnărescu, care a adăugat prea multe scene lăturalnice, de un interes îndoios£t. La pp. 297—301 rezumatul piesei.

— 117 — d) Figura lui Vodă Lăpuşneanu ne mai apare (măcar episodic) şi în alte opere dramatice ale literaturii noastre. Astfel o întâlnim în DespotVodă, dramă în .5 acte, în proză, de D. Bolintineanu 57). Intre personagii: Albert Laski, apoi vechi cunoştinţe: Moţoc, Tomşa, Stroici, Veveriţă. Se vorbeşte mult de Lăpuşneanu, în primele acte şi de uneltirile bocrilor, pentru a-1 răsturna din domnie. [Scena simulării morţii lui Despot, redată de Alecsandri, o găsim şi aici (III 2)]. Lăpuşneanu întrebuinţează ziceri shalcespeareane: „Mult zgomot pentru nimic" (III, 3)... E răsturnat de Despot, apoi — după ce acesta este ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa (Bolintineanu vrea cu tot dinadinsul ca această ucidere să se petreacă pe scenă: „Tomşa se repede asupră-i, îl loveşte în cap cu buzduganul" !!) — se vesteşte de către un curier, la sfârşitul piesei, că „Lăpuşneanu vine cu şaizeci mii Turci" e) Un Despot-Vodă a mai scris, în 1874, şi N. Seurtescu 58); e o dramă în versuri, având 6 acte, fiecare cu un titlu-proverb. Intervin în acţiune afară de erou: Despot şi Moţoc, Tomşa, Stroici, Spancioc, Veveriţă. Lă­ puşneanu nu apare, dar e vorba de el la sfârşitul piesei: după ce Tomşa ucide pe Despot, se vesteşte că a sosit Lăpuşneanu în Moldova şi a cuprins Bârladul şi Iaşii. Tomşa, care de abia îşi răpusese un adversar, se pregă­ teşte din nou de luptă. Despre această piesă, autorul ei declară că „este o introducţiune a dramei Lăpuşneanu-Vodă“, pe care însă N. Seurtescu n’a mai scris-o. f) Deşi e prea cunoscut Despot-Vodă de Alecsandri, amintesc că şi în această dramă Lăpuşneanu apare în primul act, iar alături de el: Tomşa, Spancioc. Doamna Ruxanda, Moţoc — personagii cunoscute din nuvela lui Negruzzi, care a mişcat adânc şi a influenţat pe poet. 59). g) Până în timpurile cele mai nouă, amintirea acestei puternice po­ vestiri a rămas tot vie. D-l G. M. Zamfirescu a scris o piesă într’un act: Cuminecătura, 1925, al cărui subiect—deşi nu ni se spune aceasta—e vădit inspirat din cap. III al celebrei nuvele, cu toate cele câteva schimbări care se introduc. In acest act sânt înfăţişate scene crunte, ce întrec în această privinţă pe cele ale povestirii şi din. cauza asta drama pare greu reprezentabilă. Unele naivităţi şi ncsiguranţe în închegarea acţiunii arată pe debutantul, care încearcă o variaţie pe o veche temă, înainte de a se avânta către subiecte personale, inspirate „din vieaţă. nu din cărţi". h) La 21 noemvre 1937, s’a reprezentat, la postul Radio-Bucureşti* o schiţă dramatică, după nuvela lui Negruzzi: A doua domnie a lui Lâpuşneanu, de D-l Marin Iorda.

57) Publicată împreună cu alte piese, tot la 1868 a») Piesa aparo în volum, la 1877, împreună cu Rhea-Sylvia, după ce, în 1875, fusese publicată do Revista Contemporană. Cf. şi N. Iorga, ibiă, pp. 25—27.

5») In povestirea lui Negruzzi^ Alexandru Lăpuşneanu spusese (I): „Stroici este un copil ... lui i se par că toate păsările ce zboară se mănâncă" — şi în DespotVodă do Alecsandri(I, 4), întâlnim următorul dialog: „Moţoc. — Stroici e copil încă El câte păsări vede... Toroipan... Le prinde şi mănâncă".

— 118 — 18. Dacă mai adăugim, la această rapidă trecere în revistă, şi faptul că Al. Odobescu, deşi nu sJa inspirat direct din subiectul povestirii lui Negruzzi, datoreşte ei vocaţia sa de nuvelist istoric (ceea ce recunoşte „în public*' ), putem constata de cât de mare prestigiu s’a bucurat naraţiunea scriitorului moldovean, atât de fericit inspirat în acel prilej şi care — după cum Iancu Văcărescu „a stătut începătoarei româneşti poezii*1 — a fost totodată un fericit deschizător de drumuri, în proză. Căci, deşi se spune de obicei că „Asachi începe nuvela istorică** şi că „o continuă Negruzzi**, sau că „Negruzzi avusese de înaintaşi** pe Asachi şi Kogălnieeanu. totuşi D-l P. V. Haneş a dovedit60) că începătorul nuvelei istorice româneşti nu poate fi considerat decât autorul lui Alexandru Lăpuşneanu (1840) — prima nuvelă istorică a lui Asachi fiind de la 1841.

19. Cu toate cele câteva reminiscenţe ce se pot găsi, după cum am văzut, în naraţia scriitorului nostru, nuvela aceasta rămâne, totuşi, cea mai originală producţie a lui Negruzzi. Desamăgiţi de câteva ori, în pri­ vinţa acestei „originalităţi** (căci autorul s’a dovedit a fi împrumutat, în chip foarte fidel, fără să o fi mărturisit, subiectele povestei Toderică, a comediei Muza de la Burdujcni,61). a nuvelei Regele Poloniei şi Domnul Moldovei), cetitorii îl bănuiau şi-l mai bănuesc poate de alte eventuale îm­ prumuturi. care s’ar putea descoperi. Ca şi Lesage la Francezi, căruia i se căutau sursele pentru romanul Gil-Blas, presupus multă vreme ca luat după un model spaniol, Negruzzi — după acele concludente şi buclucaşe confruntări — este suspectat pentru nuvele ca O aUrgare de cai, de pildă.

Cine se frige cu ciorbă...

Cu toată inspiraţia parţială din cronici şi din unele izvoare exotice, cu Alexandru Lăpuşneanu, Negruzzi şi-a răscumpărat unele... abuzuri de încredere, ce se făptuiau, de altfel, pe o scară întinsă, pe vremea aceea, într’o literatură. în care simţul proprietăţii literare nu era desvoltat ca în epoca noastră. După cum s’a mai susţinut, original nu e ceea ce nu e îm­ prumutat de aiurea, ci ceea ce parc a fi original. Povestirea scriitorului moldovean—chiar după ce i-ai cunoaşte unele surse—continuă a-ţi lăsa im­ presia că e o creaţie proprie. Elementele narative sânt atât de asimilate, atât de dibaci reconstituite, e atâta siguranţă în ton, atâta conciziune în dialog şi — în general — expunerea e aşa de matură, încât — după tre­ cere de aproape o sută de ani de la compunerea ei—povestirea se ceteşte şi azi cu încordare şi interes perfect susţinut. O fi fost ..la temelia nuvelis­ ticei istorice la noi, un tendenţionism patriotico-social** G2) — dar acest „tendenţionism** n’a înlăturat nici o clipă preocupările de ordin artistic ale autorului, a căror realizare ne interesează astăzi mai înainte de orice. co) In Gh. Asachi,. Nuvele istorice, p. XLVIII. 01) Faptul că Musa ăe la Burdujeni e o loca-lizave fidelă după$ap7io de QuimperCorentin a lui Leclercq a fost arătat mai întâi, nu do G. G. Orlcanu (Dunărea âc Jos, 1909, Nr. 7), cum ae credea. în general, până acum, ci de Al. Demetrcscu, L’influence ăe la langue et ăe la UtUratmc fran(aise en Boumanie, Lausanne, Corb,iz, 1888.

62) C. Damianovici, o. c. p, 155.

— 119 — Nuvelist istoric, Negruzzi, scriindu-şi povestirile, n’a folosit decât foarte puţin reţetele la modă pe atunci, şi în parte şi azi, când e vorba de astfel de produceri. Ponderat în naraţie, sobru în stilizare, scriitorul ro­ mân şi-a oglindit, în paginile povestirilor sale istorice, temperamentul său echilibrat, cât şi experienţa literară rezultată din „frecventarea" fructoasă a operei lui Merimee, cu a cărui structură artistică avea atâtea fericite puncte de contact. Ca şi acesta, Negruzzi este un romantic, dar un ro­ mantic „â frpid", cum a fost numit de un critic (Pierre Trahard) autorul Colombei, sau—după corespunzătoarea formulă a D-lui Ov. Densusianu— nuvelele scriitorului român se caracterizează printr’„un romantism filtrat".

Spre deosebire de Odobescu — scriitor de temperament clasic, care, în nuvelele sale istorice, a' suprapus elementele romantice pe ţesătura aridă de fapte culese din cronici, fără să le poată contopi cu aceasta, pre­ zentând astfel (mai ales în Doamna Chiajna) două aspecte, două tonalităţi diferite şi... paralele, am putea spune — C. Negruzzi a armonizat preocu­ parea de documentare, eu ficţiunea artistică, reuşind să facă, în Alexandru Jjăpuşneanu, un aliaj fericit, în care elementele de „romanţare" nu alcăcătuesc un corp aparte, în cadrele naraţiunii. Subiectul a fost surprins, în sensul lui virtual artistic, şi fixat în tiparele unei povestiri- sobre, de o pu­ ritate de linii, clasică C3).

Alexandru Lăpuşneanu rămâne, prin aceste reale calităţi — extrem de preţioase, mai ales pentru o literatură tânără—un model de nuvelă istorică şi o creaţie prin excelenţă reprezentativă, atât în opera autorului ei, cât şi în evoluţia scrisului românesc.

°3) A se vedea şi alte apropieri între Negruzzi şi Odobescu, nuvelişti istoriei, în 32 dc opere din literatura româna, 1933, pp. 147—150, passim.

N. BALCESCU: ISTORIA ROMÂNILOR SUB MINAI VODĂ VITEAZUL I 1. La 10 noemvre 1852, Băleeseu murea la Palermo, pe „plaiul înstrăinării*1. Prin testament, el 'şi lasă manuscrisele — lui Ion Ghica. Pro. prietarul hotelului, în care închide ochii istoricul român, trimete lada răposatului — familiei sale din Bucureşti. Fratele lui B. încredinţează manuscrisele — lui Odobescu, iar acesta publică o parte din ele în Revista română (1861-63), unde apar cărţle I, II şi o parte din a treia ale Istoriei Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul. însuşi B. tipăreşte un frag­ ment din această lucrare, în Magazinul istoric 'pentru Dacia, pe 1847 (T. IV), iar prietenul său Alecsandri face să apară, la 1855, în revista România literară, un lung crâmpei din cartea III, a aceleiaşi opere (despre Răzvan-Vodă), a cărei urmare — deşi anunţată — nu mai vede lumina.

Odobescu păstrează vre-o cincisprezece ani manuscrisul monografiei despre Mihai-Yiteazuî, iar după ce îl tipăreşte în volum (1878), îl depune la Academia Română.

Băleeseu lucrează la această operă, care era destinată să dea stră­ lucire carierei sale de istoric, de la 1846 la 1852. începe a o redacta la Paris. Continuă la Viile d’Avrav, unde din mai până în august 1851 scrie cartea III; apoi la Hyeres şii, pe apucate, la Constantinopol şi poate chiar la Palermo 1).

Istoricii români din veacul trecut au fost foarte precoci. Kogălniceanu scrie la 20 de ani o Istorie a Românilor. Băleeseu — având o vocaţie ceva mai tardivă — ceteşte până la aceiaşi vârstă, cu multă asiduitate, pe Tacit.

Tucidide, Gibbon, etc. (I. Ghica, N. Băleeseu). Despuia cataloage; consulta — de multe ori în zadar — sute de cărţi. Şapte ani — în ţară, în străinătate — adună, neobosit, izvoare. (P. P. Panaitescu, Scrieri istorice de N. Băleeseu, Craiova, f. a., pp. 14, 20). x) Se opreşte la cap. 33 (cifra vârstei sale!) din cartea V. Nu s’ar zice de loc, după felul expunerii, că autorul ce înseila acele ultime rânduri era pe moarte. Stilul paginilor din urmă este energic, convins, avântat.

— 121 — Un bibliograf francez, Querard, în lucrarea sa care-i poartă numele (Le Querard, 1855, II. p. 575) crede că istoricul român a murit în Franţa „apres 1850“ şi că se gândea să redacteze o Histoire de l’ancienne Dacie „et il avait recueilli bcaucoup de materiaux".

Aşa cum se prezintă monografia ce voi analiza, nu numai că nu este isprăvită, ei chiar unele ..cărţi" ale ei par a mai fi cerut completări sau refaceri. Astfel conţinutul celei de a treia diviziuni: „Robirea ţăranului*' nu corespunde de loc titlului, ceea ce îndeamnă pe Odobescu să adauge, la sfârşitul ei, partea din Starea socială a muncitorilor plugari. în care Bălcescu se ocupa de aşezământul lui Mihai-Viteazul. De altfel şi Intro­ ducerea lucrării nu este decât o schiţare grăbită şi o consemnare de idei-, care — şi ele — cer desvoltare.

2. Planul lui B. era îndrăzneţ şi larg: voia să alcătuiască un tratat despre Creşterea măririi româneşti şi despre Scăderea acelei măriri (Cf. nota lui Odobescu, de la sfârşitul cărţii IV). încercarea aceasta e unică în activitatea sa. Celelalte scrieri ale sale sânt istorie propriu zisă (dacă vrem să considerăm Cântarea României ca fiind a lui Russo). Numai aceasta e reconstituire a trecutului, e vieaţă romanţată, e — în sfârşit — literatură. E, în acelaşi timp, cea dintâi monografie mai întinsă, din pro­ ducţia istorică românească de până atunci.

Romantic în concepţie, B. se simte atras de figura măreaţă a Voevodu. hii martir, care înfăptueşte unitatea de mult visată de autor. Evocând fi­ gura de viteaz oştean a lui Miliai, B. proceda ca şi Bolintineanu, căci se servea de calităţile eroului, pentru a-şi îmbărbăta contemporanii şi a le trezi mândria adormită. Dar, în special, el găsise, în epoca pe care o cânta, ilustrarea teoriei sale predilecte: că numai prin puterea, armatei poporul nostru va fi în stare a reclădi ceea ce vitregia soartei şi a împrejurărilor a reuşit să dărîme. In trecut a fost vitejie. Prin arme, Românii au trium. fat. Să ne imităm deci strămoşii, în această privinţă. Monografia lui B. apare, astfel, ca o lucrare tendenţioasă, care rezumă un crez şi vrea să fixeze directive politice şi patriotice neamului. ..Dumnezeul meu politic este Iehova, Dumnezeul armatelor'*. — Această idee centrală a întregei lucrări va fi temelia pe care se va clădi schelăria capitolelor şi a expu­ nerii — şi ea nu este străină ideologiei romantice a epocii. Despre „Dum­ nezeul războiului" va vorbi şi Lord Byron, în Pelerinajul lui Ghilde Harold, XXXVIII (N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques frangais sur la poesie roumaine, Paris, 1909, p. 189). Şi B. subliniază această idee, când spune: „...părinţii noştri, credincioşi sublimi, îngenuncheau pe câm­ pul bătăliilor, cerând de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cu­ nuna martirilor" (I. 1). Concepţia sa este unitară şi statornică. Privind flăcăii români, istoricul simte în suflet „electrică scântee" (ca şi contem­ poranul său Gr. AJexandreseu, în asemănătoare împrejurări) şi exclamă: „O, mândră oaste va avea România, când îi va veni şi ei rândul pe lume".

Scopul său, urmărit cu multă dârzenie, este ca evocarea vremurilor de glorie ,.să deştepte în noi sentimentul dorinţii ce avem d’a păstra şi d’a mări pentru viitorime această preţioasă moştenire" (I, 1).

3. Având o viziune măreaţă a acestui trecut, B. va reda faptele glo­ rioase de atunci, în proporţii epopeice şi într’un ton mereu avântat şi

— 122 — aproape totdeauna admirativ. Imaginaţia va juca şi ea rol în interpretarea unor doeumente şi expresiile autorului nu odată vor apărea hiper. bolice. Astfel, vorbind de expediţia lui Mihai la Rusciue (I, 20), autorul ne arată emu Voevodul muntean a fost însoţit de 10.000 de ostaşi, dintre care ..nu era nici unul care să nu se fi întors cu haine de mătase şi alto lucruri de preţ". Albert Kiraly, eu armata, sa de Unguri, Cazaci şi „o seamă de Români*'‘, pradă Bulgaria şi Turcia, până dincolo de Adrianopole. Apoi... „îşi întoarse la Alihai îuvingătoarea oaste neatinsă de duş­ man"... (ibid.).

La începutul naraţiunii, eroul ia înfăţişare de semizeu viforos: „El (Mihai) îşi îndeamnă ostile a se lupta vitejeşte pentru gloria lui Christos şi mântuirea patriei şi cu fruntea de leu, bărbăteşte, mai repede decât ai gândi, năvăleşte asupra Turcului" (I. 19).

Patriotismul sincer şi clocotitor al lui B. îi dictează reflexii şi inter­ pretări, desigur subiective. Astfel el susţine că expediţia Românilor îm­ potriva Turcilor, în iarna anului 1595, e „fără seamăn poate în istoria lumii'* (I, 26). Totuşi, nu uită că este istoric şi nu odată ştie să fie ne­ părtinitor, arătând şi greşelile Românilor sau ale celor ce luptau în contra duşmanilor ţării. Brăila, de ex., fusese asediată atât de Românii lui Mihaleea, cât şi de Ungurii lui Kiraly. Aceştia făgăduim Turcilor, după îndelungata luptă, să-i lase liberi a ieşi eu averile lor, dacă le predă cetatea.

Când Turcii ieşiră, „ai noştri zărind că sub straele lor erau şi bani, ...orbiţi de dragostea jafului, la care foarte mulţi se deprinseră cu paguba disci­ plinei", se aruncară asupra duşmanilor, prădându-i şi chiar omorînd pe unii din ei. „Kara-Oiauş, văzând această călcare a capitulaţiei, le strigă: ..Minciunoşilor! este oare vre-o religie care să erte ceea ce faceţi?". Atunci căpeteniile armatei noastre intervenim cu sabia şi „ocrotiră trecerea acestor nenorociţi pe celalt mal al Dunărei" (I, 24).

4. Dacă însă obiectivitatea autorului poate apărea în asemenea îm­ prejurări, când va fi vorba de eroul său, pentru care avea un cult, B. va căuta mai totdeauna să-i scoată în lumină calităţile, ba încă să-i găsească numai merite, chiar când cutare greşeli- sânt evidente; ele vor fi explicate de scriitor şi când vor fi constatate, se vor găsi celui care le-a făptuit toate circumstanţele uşurătoare. Mihai Viteazul devine, în chipul acesta, în cartea care ne preocupă, un personaj superlativ idealizat, un factor al binelui neamului şi al omenirii. „Mihai îşi dubea ostaşii, va spune convins istoricul, şi cea dintâi îngrijire era pentru dânşii"... (IV, 9). Viteaz, ener­ gic, blând când trebue, înţelept, strateg iscusit, eroul de la Călugăreni era şi un fin diplomat. Aici B. pare a formula o mică rezervă. Atitudinea lui Mihai faţă de Andrei Bathori a avut un caracter de duplicitate. Ni­ meni din junii său nu bănuia ce pregătea marele Căpitan. Spunând că porneşte împotriva Turcilor, el nutrea gândul de a cuceri Ardealul, pe care-î dorea însă şi George Basta. B., în mod lămurit, condamnă viclenia (care azi, zice el. se numeşte diplomaţie), dar Mihai Viteazul „era mai lesne de iertat". De ce? „El era ameninţat cu viclenie în cârmuirea şi patria sa şi era nevoit să se apere cu aceleaşi arme". Şi apoi încă o scuză: „ţintea a regenera naţia sa" (IV, 8).

i

— 123 — O singură dată, istoricul va uita sau va voi să uite cultul ce-1 avea pentru martirul de la Turda. Mai presus de orice, B. ţinea la libertate; era democrat convins. Când Mihai desfiinţează şi umbra de libertate ce o mai avea poporul, când lasă pe Românii ardeleni în starea lor de iobă­ gie, apologetul său îl critică aspru, fără a-i mai găsi vre-o scuză: „Astfel Mihai trădase misia sa în Ardeal şi merita de a cădea* ‘ (IV, 33). înfrân­ gerea noastră, căderea eroului au fost pedepse pentrucă robisem pe fraţii noştri ţărani: „Mai meritam noi oare atunci mărimea şi fericirea?“ (V, 28).

5. Această rezervă energică a lui B., în privinţa politicii eroului său, cinsteşte pe cel care o formulează, căci oricât şi-ar iubi eroul, mai presus de el e ţara, e poporul, cărora istoricul se închină până la moarte.

Democratismul său, clădit pe baze naţionale, e înaintat şi nu exclusiv.

El ştie să dea tuturor neamurilor ceea ce e al lor şi nu susţine cum că numai noi am avea privilegiul dea trăi sub soare. E o egalitate de drepturi şi de datorii, pe care o recunoaşte şi o exprimă curajos. Rândurile despre Răzvan Vodă ar prezenta şi un interes de actualitate, în discuţiile tot mai .aprinse, în vremea din urmă, despre rasism şi drepturile de expansie ale unor anumite ginţi: ...„Născut Ţigan, dintr’un neam osândit de veacuri la robie, el (Răzvan) fu încă o dovadă puternică cum că în ochii Providenţei nu sânt popoare alese şi popoare osândite, că ea răs­ pândeşte deopotrivă îndurările sale peste toţi oamenii, fără osebire de naţie, dar puind pe fruntea fiecăruia pecetea Dumnezeirii şi declarându-1 cu drepturi deopotrivă ca toată omenirea, la libertate, la egalitate, la virtute şi la adevăr**. (III, 10).

6. Asemenea idei — câteodată drepte, altădată ingenioase, dar tot­ deauna interesante — va mai exprima B. în tot cursul expunerii sale.

Iată o părere — care, mai târziu, a fost mult discutată — despre unitatea neamului, aşa cum ar fi fost privită pe vremea Voevodului care a înfăptuit-o: „Naţionalitatea, deci, nu avea atunci acel caracter mintos (raţional) şi ideal, ce a dobândit în zilele noastre, dar era mult mai întinsă şi puternică, ea sentiment popular. Marea idee a unităţii naţionale era dar. pe acele vremuri, un sentiment popular1*. (Cit. după Bălcescu, Scrieri alese — ed. P. P. Panaitescu, p. 20). Şi tot acolo: ,,în ochii popo­ rului ea era ce este şi astăzi: un drept şi o datorie** 2).

2) Concepţia lui Xenopol în aceasta privinţă, vine să amendeze mult părerea mai sus exprimată. Despre ţinuturile ardelene, autorul Istorici Românilor susţine ca „el (Mihai) le-ar fi cucerit desigur şi dacă n’ar fi locuit în ele nici un singur Român“ (Convorbiri, literare, 1880). Voevodul muntean n’are deci în gând o ten­ dinţă naţională, susţine acelnşi istoric — atunci când cucereşte Ardealul şi Moldova: dovadă că a' ţinut pe Români în robie — ceea ce a trebuit să recunoască (şi să desaprobe) şi B, Pricina căderii lui a fost că la scopuri mari s’a servit de mijloace mici. Orice ar fi făcut şi oricum ar fi procedat, era condamnat să fie învins, având trei duşmani care-i jurase pieirea: Turcia, Austria, Polonia. B. învinovăţeşte pe Saşi de trădare, în legăturile lor eu Mihai. Xenopol însă susţine că era interes şi din partea acestora — dar şi din a lui Mihai, atunci când îi ajuta.

— 124 — De actualitate ne mai apare şi ideea pe care B. o are despre legă­ turile ţarii noastre cu străinii: „Aceasta este soarta nenorocită a naţiilor care se bizuesc în străini, iar nu în ele înşile; astfel a fost şi va fi soarta ţărilor române, câta vreme nu se vor împuternici prin unitatea naţio­ nală^ (ITI. 35). In rândurile acestea parcă răsună strigătul de mai târziu al lui Emineseu: „Cine-a îndrăgit, străinii"... şi dârza .deviză „prin noi înşine" porneşte şi ea din această ideologie.

7. In privinţa formei de guvernământ a ţării, B. era republican convins, ca şi mulţi din generaţia „patruzecioptistă". El susţinea că ne trebue instituţii libere, republicane, tocmai pentru că sântem un popor cu un carater schimbător, nestatornic (ibid.).

Autorul monografiei ce ne preocupă exprimă — în cartea sa prin­ cipală — ideile romantice, pe atunci la ordinea zilei în Apus. Există o justiţie imanentă, care triumfă. Naţiile au o misiune de îndeplinit pe pământ. Aceste idei iau o coloratură religioasă, adesea.. Astfel, B. re. cunoaşte că Dumnezeu conduce destinele popoarelor, care trebue să-şi atingă scopul pentru care au fost create (Introducere). Greşelile popoa­ relor sânt pedepsite. Epoca romană la noi a însemnat împilare şi robie.

Am fost pedepsiţi pentru aceasta. De aceea la B. vedem mai degrabn o reacţie împotriva unor idei ale Şcoalei latiniste. Dovedirea originii latine a noastre nu-1 atinge (P. P. Panaiteseu, Patru Studii istorice, de N. Bălcescu, 1928, p. 13). Şi câte alte greşeli nu vor mai avea de plătit fie neamul nostru, fie altele! Istoricul le înşiră nepărtinitor pe multe din ele — rşi ne înfiorăm astăzi eetindu-le, atâta cruzime rafinată întâlnim în unele şi atât de jos ce se poate coborî uneori omul, în adevăr „regele animalelor", căci le întrece pe acestea, când e vorba de sfâşiere şi de nimicire. Semnalez doar eu acest prilej — fără să pot cita măcar un rând sau două, din aceste odioase naraţii — scena tăerii celor 14 opozanţi ai lui Sigismund Bathori (1,10), printre care întâlnim nume cunoscute mai târziu în neamul nostru: Bornemisa, ICendi, etc., apoi prada Ruseiulcului (I, 20) şi mai cu seamă luptele grozav de crâncene ale lui Miliai, unit cu Aron-Vodă, împotriva Tătarilor, năvălitori în Moldova. Din 80.000 de Tătari se întorc 8.000. Foametea cumplită din acea iarnă îi face pe aceştia să-şi pue „muerile şi copiii în frigări" şi să-i mănânce (I, 22).

Fiara, din om apare mereu, pe primul plan. Un exemplu, viu şi odios, în acelaşi timp. găsim în sultanul Mahomet III, care — la suirea sa pe tron, din teamă de rivalitate — zugrumă pe toţi cei 19 fraţi ai săi, îngropându-i apoi cu mare pompă şi împodobindu le sicriile „de chiparos, cu turbane şi pene de cocori" (H, 1). Dar astfel de zugrăviri hidoase culminează în descrierea uciderii lui Răzvan Vodă (care nu moare în urma unei lupte, ca în drama lui Ilasdeu), din ordinul lui Ieremia Mo­ vilă (III, 10).

B. însuşi tângueşte „barbaria acelor timpuri" (IV, 33), când constata cruzimea lui Mihai, faţă de fostul său secretar, Ion Maro, care — trădându-1 odată şi fiind ertat de stăpânul său — trece din nou de partea lui Andrei Bathori. Prins, este dat pe mâna călăului, care-1 ucide m cele mai înfiorătoare chinuri, descrise de istoric în amănunte deşi cu vădită oţerire. ’

i

1 <y

(

— 125 — Concluzia acestor fapte amintite: lipsa de milă pentru aproapele, de considerente umane, când era vorba de a ţi asigura succesul, de drep­ tate — adesea — era caracteristică acelor zbuciumate vremi, pe care să nu mai căutăm — după exemplul unor poeţi — să le mai re'nviem, din acest punct de vedere. Lectura unor pagini ca acestea ne poate servi de îndrumare, de îndreptar al sufletului, prin desgustul ce ni-1 trezesc cruzimile şi nedreptăţile, atât de frecvente pe atunci. Idealizarea, poeţilor rămâne frumoasă în sine, dar iată, de multe ori, de ce „vremi se’nvredniciră cronicarii şi rapsozii**.

S. Din cartea variată şi plină de viea/ţă a lui B. învăţăm totuşi şi alte lucruri, unele din ele extrem de ciudate şi care aţâţă imaginaţia.

Câteva exemple: In Ardeal, când se vestea război, un trimis al Domni­ torului trecea prin oraşe şi sate, purtând o sabie şi o lance muiate în sânge şi strigând că duşmanul se apropie şi fiece casă să dea un om pentru a apăra ţara (II, 12). — La Călugăreni, Românii aveau, înaintea oastei, bivoli’ de care se serveau, întocmaii după cum cei vechi uti­ lizau elefanţii (II-, 14). — O întâmplare minunată se povesteşte (II, 23), atunci când ni se relatează stabilirea la Rucăr a lui Sigismund, venit în ajutorul lui Mihai. Un vultur uriaş, viu, cade pe cortul aliatului acestuia, dând naştere la fel de fel de pronosticuri. — Pentru uciderea lui Andrei Bathori, Blasie Ordog fu dat morţii de Voevodul român, iar Secuii fură pedepsiţi de Papă cu un „post straşnic"... de o sută de ani. (IV, 35).

Cea mai reuşită dintre cărţile acestei monografii, cea mai tragică în elementele ce o compun şi care poartă pecetea misterului unei existenţe predestinate mi se pare cea de a patra. Un suflu de zguduitoare măreţie o străbate. Mihai porneşte dârz spre destin, trecând Carpaţii prin păsurile Buzăului şi coborînd pe plaiurile Ardealului ce i se va supune.

Alte lucruri ciudate sau sublime şi mişcătoare se pot culege mereu, din paginile cărţii — atât de atrăgătoare.

Se înşiră, de pildă (II, 2), proorocirile ale numeroşi inşi, în legătură cu apropiata pieire a Turciei. însuşi B. era convins (la 1851) că „Turcii îşi întorceau ochii către pustiile Asiei, de unde au venit şi unde cred că sânt meniţi a se întoarce1 ‘. Puţin a lipsit, după marele război din urmă. ca această profeţie să nu se îndeplinească. Şi atât de convins ce era B. despre aceasta. încât împrumută ideea şi lui Mihai Viteazul care, în cu­ vântarea sa de la Călugăreni, spune cu preciziune că Turcii trebue alun­ gaţi „dincolo de Dardanele" (II, 15).

Cât despre situaţia din Ardeal, B visează deocamdată un stat fede­ rativ. E contra politicii neamurilor ardelene de a domina, în sensul de a distruge pe celelalte. Aici a fost, după el, greşala răscoalelor din Transil­ vania şi chiar a expediţiei de la 1599. „Niciodată şi nici într’un loc liber­ tatea nu s’a putut întemeia prin călcarea dreptăţii şi cârmuirea groa­ zei" 3). La acestea, istoricul adaugă: „Fără îndoială că numărul Româ3) Idee inspirată din opera lui Aug, Thierrv,

— 126 — niJor în Ardeal Ie asigură în orice caz o preponderenţă naturală şi dreaptă în treburile ţării şi va preface oarecum Ardealul într’o ţara românească4 4 (IV, 32).

Ceea ce — în mai puţin de o sută de ani — s’a şi întâmplat.

II Studiind Istoria Românilor sub Mihai Vodă Viteazul, din punct de vedere al artei autorului, al procedeelor, al tehnicei scrisului, vom fi adesea minunaţi de calităţi reale, care totuşi se pierd în tumultul faptelor şi de unde puţini din cei ce au studiat această operă au găsit de cuviinţă să le desprindă.

9. In opera aceasta întâlnim aproape toate speciile mai însemnate de compoziţie: naraţie, descriere, discurs, pasagii lirice, iar ca stil — două nuanţe, două procedee, pentrucă două sânt felurile de a exterioriza ideile: găsim, anume, capitole pur istorice, cu fapte concis redate, în urma unei documentări atente şi altele trecute prin imaginaţia autorului, romanţate şi expuse după metodele nuvelei sau ale romanului istoric.

Cetind numai fragmentele pline de lirism, ai impresia că ele sânt desprinse din nişte poeme în proză sau din nişte discursuri. Fraza are am­ ploare largă şi avânt, ca de ex. în cartea Y, cap. 21, în care autorul pre­ supune ce s’ar fi întâmplat dacă soarta lui Mihai ar fi fost norocoasă: ...naţia română, înconjurând toato nenorocirile ce o bântuiră în urmă, s’ar fi constituit în întregimea drepturilor sale, în unitatea şi libertatea ei şi s’ar fi apucat a îndeplini, cu putere mare, misiunea de libertate şi de civilizare, la care provedinţa a menit-o în orientele Europei. Câtă mărire, câte glorii şi fericiri ar fi întâmpinat în această cale! O biruinţă... ! şi toate aceste visări, tot acest măreţ ideal de na­ ţionalitate, de atunci se înfiinţai

Impregnat de lirism de înaltă calitate artistică este şi începutul lu­ crării, devenit clasic, în care vorbele cântă armonios, iar frazele solemne par învestmântate :n haină de serbătoare: Deschid sfânta carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun dinaintea ochilor fiilor ei câteva pagine din vicaţa eroică a părinţilor lor. Voi arăta acele lupto uriaşo pentru libertatea şi unitatea naţională, eu care Românii, sub povaţa celui mai vestit şi mai mare din voevozii lor, încheiară veacul al XVI-lea Povestirea mea va cuprinde numai opt ani, 1593—1601, dar anii din istoria Românilor cei mai avuţi în fapte vitejeşti, în exemple minunate de jertfire către patrie Timpuri de aducere aminte glorioasă! timpuri de credinţă şi de jertfire! când părinţii noştri, credin­ cioşi sublimi, îngenuncheau pe câmpul bătăliilor, cerând de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cununa martirilor, şi astfel îmbărbătaţi ei năvăleau unul împo­ triva a zece prin mijlocul vrăjmaşilor, şi Dumnezeu le da biruinţa, căci el e spri-

j

!

— 127 — jinitorul pricinilor drepte, căci el a lăsat libertatea pentru popoare şi cei ce sc luptă pontru libertate se luptă pentru Dumnezeu!

Moştenitori ai drepturilor, pentru păstrarea cărora părinţii noştri s'au luptat atâta în veacurile trecute, fie ca aducerea aminte a acelor timpuri eroice să deştepte in noi simţământul dorinţei ce avem d’a păstra şi d’a mări pentru viitorime această preţioasă moştenire!

Altădată procedeul devine pur retoric şi elementele declamatorii înă­ buşă calitatea formală a expresiei: ..trebuia să fugă... El, Mihai! el să fugă? O, nu..." (V, 2-7).

Metoda de expunere a lui B. e foarte personală şi elementul subiec­ tiv se iveşte adesea în cursul povestirii. Astfel scriitorul părăseşte, uneori, drumul istorisirii obiective, pentru a reflecta asupra acelor fapte sau chiar a prinde firul unei amintiri din propria-i vieaţă. După descrierea clasică a Călugărenilor (II, 13), se plânge că nici un monument nu evoaeă slava acelor locuri, apoi exclamă: „Vai, scriam aceste rânduri în anul 1846.

Cine mi-ar fi zis atunci că abia un an va trece şi inima îmi va fi şi mai crud de durere ispitită". In adevăr, Turcii — în 1848 — trec pe la Călugăreni, venind să potolească revoluţia. Şi B. face, cu acest prilej, o largă paranteză, pentru a-şi povesti unele amintiri în legătură cu acele triste evenimente.

In alt capitol (II, 38), citează o strofă a unei. poezii de Gr. Alexandrescu; aiurea (II. 21), recheamă din „negura uitării" figura lui V. Cârlova.

Planul întregii lucrări e cu pricepere şi masiv construit, dar în ca drul fiecărui capitol, autorul îşi îngădue a lăsa mereu sufletul să-i vor­ bească, înfrângând regulele severe ale compoziţiei. Asociaţii de idei, digresii. dau întregului un ton de sfătoşenie domoală, de expunere vie şi oarecum, trăită a întâmplărilor.

10. Dar B. va fi la largul său în povestirile colorate ale evenimentelor şi va reda cât mai personal şi mai emoţionat întâmplările, care prin na­ tura lor aţâţă imaginaţia şi zgudue sufletul. Sânt, printre aceste pagini, unele care par în adevăr desprinse din romane istorice şi apar mult mai vii şi mai valorificate decât muLte pasagii echivalente din nuvelele lui Odobeseu. Ele sânt, din nefericire, foarte puţin cunoscute. Nu avem încă nici pagini alese — cu pietate şi pondere — din această operă, celebră prin titlu mai mult decât prin conţinutul ei puţin cetit3*»), şi nu avem nici o ediţie curentă, la îndemâna marelui public; iar manualele de şcoală n’au spaţiu suficient pentru a reproduce alte pasagii decât acelea de o însemnă­ tate naţională sau de actualitate mai accentuată: introducerea, descrierea Călugărenilor. a Târgoviştei, a Ardealului, etc. Căutând însă în maldă­ rul paginilor variate, vom da — între altele — peste un model de naraţie vie, comunicativă, deşi atât de groaznică. E vorba de goana după Andrei Bathori, pribeag prin pădurile Ardealului, fugărit de trimişii lui Mihai, 3 b) In timpul din urmă a apărut o culegere de pagini alese din opera lui N. Bălcescu.

m — 128 — care, fără voia acestuia, îi răpim vieaţa. Este ceea ce se poate numi cu drept cuvânt — deşi cu un termen banalizat — o „pagină cle antologie*1 Prinţul Andrei, rugat fiind de ai săi ca să fugă, să scape, până când ci mai ţineau frunte duşmanului, se şi trăsese cu un mic număr, lăsând drumul mare şi luând o prin cotiturile muntelui. După cc a făcut ca vtc-o două mii de paşi, el fu silit, din pricina prăpăstiilor şi a greutăţilor drumului, să-şi lase călăria, eu atât mai mult că calul său nu mai putea uml)la, fiind cu totul obosit. Deci el începu pc jos a urca pe munte, ajunse cum putu în locuri anevoe de apropiat şi îşi îndreptă fuga spre părţi nelocuite. Lepădând tot ce ar fi putut întârzia fuga sa, cu patru soţi ce din întâm­ plare găsise, el pătrunse până în adâncul munţilor... Andrei mai înainta câtva doborît de sete, de căldură şi de drum; în sfârşit, făcându-se din ce în ce mai mult noapte, el şi singurul soţ ce-i mai rămăsese, un nobil credincios anume Nicolae Mico, zăriră lucind în depărtare un foc. Ei se îndreptară spre acest loc numit Nascalat, care se străluci de atunci prin crunta dramă ce se petrecu într’însul. Sosind lângă acest foc, care ardea în coliba unui păstor, Andrei, obosit de osteneala drumului, nu mai putea face un pas şi, murind de sete, ceru de la ţăranul ce găsi în acel bordei să-i dea de băut. Ţăranul, neavând altceva, îi dete puţin zer. Prinţul Andrei luă cupa şi mai întâi o întinse lui Nicolae Mico, ca să guste, zicând: „Să bem aceste amărăciuni, cu caro viclenii şi trădătorii ne-au adăpat îndestul**. El înghiţi puţin, apoi trimese îndată pe ţăran să-i caute puţină apă, dându-i un galben de aur unguresc, numai să vie mai curând. Eşind atunci din colibă, Andrei se duse de se întinse pe iaibă, sub un copaciu vecin, îşi rezemă capul de un trunchiu pe jumătate putred şi însărcina pe Mico să stea la pază, în vreme ce el se va odihni puţin, ca să poată apoi a-şi urma drumul făgă­ duind că va sta şi el la rândul său de streajă, până când Mico va odihni. Zăcând astfel pe pământul gol, Andrei luă breviarul în mână, se puse a ceti. la lumina lunii, ceasurile canonice şi îndată osteneala biruindu-1, somnul pe nesimţite îl cuprinse. In vremea aceasta lupta Săcuilor urmând deosebitele cotituri şi locuri grele, pe undo Mico şi Andrei fugiseră, sosesc cu o iuţirne minunată şi cad asupra ţăranului strigând: „Ce procleţi de nobili ai primit în gazdă? De nu ni-i vei da îndată, te vom ucide, după ce te vom face mai întâi a suferi mii de chinuri caîăule* *. Spăimântat foarte şi ne' ştiind ce voiau ei să facă, ţăranul le spuse: , că doi inşi intrase la dânsul, şezuse puţin şi apoi eşise;că el nu ştia de loc cine erau ei şi că gândeşte că sânt ascunşi p'acolo p'aproape**. Mico, auzind zgomotul acelor ce soseau şi întrebările cc făceau ţăranului, se duso spăimântat de sculă pe prinţul Andrei şi-i vesti că duşmanii i-au călcat, rugându-1 să caute a scăpa cum va putea. Dar luna, ca cum s'ar fi temut a lumina fără-de-legea, se ascunsese sub negrii nori; şi în acel întunerec. Andrei care nu cunoştea locurile n’avea chip de scăpare. El trimise pe Mico înaintea vrăjmaşilor, spre a căuta să-i îmblânzească prin vorbe şi făgăducli. Dar gloata Săcuilor furioasă, în loc de a asculta rugăciunile lui Mico, întoarse către dânsul armele ei. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Mico, plin de răni, fu prins viu. Se povesteşte că, doritor d’a scăpa mai curând de vieaţă, şi simţind pe gâtu-i tăişul ruginit al paloşului unui ţăran, el ii întinse sabia sa, care era mai ascuţită, zieându-i: „Slujeşte-te cu aceasta, prietene, şi nu mă mai sfâşia rănindu-mă cu arma ta fără tăiş**. Şi zicând aceste, el îi întinse gâtlejul, ca să nu se zică că un viteaz a avut, ca un om fără inimă, capul tăiat pe dinapoi. Jn vreme ce Mico era astfel prins şi ucis, Blusie Orddg, de care am pomenit mai sus. împreună cu alţi trei soţi, izbeşte pe Andrei. împins mai mult de nevoc decât

— 129 — de vitejie, Andrei trase sabia cea lată ce purta la coastă şi începu a se apăra cu o mână slabă, silind să nu moară fără de răzbunare. El izbutise a răni pe unii din vrăjmaşi, când Blasie, mai îndemânatec în luptă, îi deto o lovitură de secure în frunte, făcându-i o rană mare deasupra ochiului stâng, de unde începu sângele a curge pârău, do-i acoperea vederea. In această stare, nenorocitul Andrei încercă să fugă, dar urmat de aproape do ucigaşi, el primi cu o asemenea armă o aljă rană, în partea din dos it capului, d'asupra grumazului şi, pierzând simţirile, căzu la pământ, bătându-se în sângele său. N'apucase încă să-şi dea sufletul, când ucigaşii, urîndu-li-se de vremea ce pierdeau ca să-i smulgă un inel frumos de diamant ce purta în degetul cel mic, Si tăiară degetul, ca să poată lua inelul; apoi, apropiindu-se de dânsul, Blasie Ordftg îi tăie capul, pe care* punându-1 într’o suliţă, îl luă cu dânsul, iar trupul îl lăsară în acel loc, despuiat de orice veşmânt şi în prada fiarelor sălbatece. Această tragedie se petrecu lângă satul Szent Domokos (St, Dominic), Astăzi încă, într'acele părţi, ţă­ ranii îşi arată locul unde fu omorît sărmanul Andrei şi credinciosul său Mico.

(IV, 29).

Toată această povestire nervoasă şi tragică este însoţită de relatarea unor credinţe superstiţioase de ale poporului, ce a presimţit şi explicat în­ tâmplarea nenorocită: De pe arătarea unor analişti, nenorocirea în care pică Andrei şi Ungurii din Ardeal fusese prevestită prin nişte semne cereşti. In luna lui iunie se ridică deodată despre apus o furtună grozavă, care înfricoşa pe toţi şi pricinui multă stricăciune într’o mare parte a Ardealului. De dimineaţă norii se rostogoleau unii deasupra altora. Cerul întreg se întunecase; tunetul urla neîncetat; trăsnetul ce cădea, ful­ gerele ce străluceau prin întunerec, o ploae deasă şi repede şi mai ales o vijelie grozavă spăimântaso pe toţi. Parte din acoperişurile caselor din Alba-Iulia fură ridicate, nălţimile zidurilor doborîte, precum şi grajdurile din curtea prinţului, care erau foarte puternic zidite; păstorii pe drumuri fură răsturnaţi său târîţi cu iuţeală încotro nu voiau; mulţi cai ce păşteau pe la câmp fură asvârliţi în Mureş, unde se înnocară; o mulţime do stejari mari şi pomi roditori fură smulşi din rădăc:nă. Această furtună ţinu ceva mai puţin de un ceas şi fu privita de toţi ca prevestirea nenorocirilor ce sosiră cu câteva luni în urmă. Intr 'aceeaşi vreme globuri de foc se arătară în deosebite locuri, răspândind groaza. O mulţime de lupi se pogorîră cete, cete din munţi numiţi Meseş şi se răspândiră în şesurile Ardealului şi prin sate, asemenea şi multe alte fiare sălbatece. Cinci zile înaintea bătăliei de la Sibiu, toată noaptea se văzură flăcări pe cer, astfel încât armata lui Andrei morse la drum luminată de aceste minunate flăcări.

Când Andrei tăbărî la oraşul Mereurea, din pământul săsesc, el văzu deodată tre­ când pe dinainte-i un arap negru, purtând în mână o coasă grozavă. El întrebă cine are o slugă cu un chip aşa de neplăcut şi toţi magnaţii, după ce cercetară şi căutarâ, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. Cu puţine zile până a nu se întâlni Andrei cu Mihai-Vodă, el visă că picase în nişte turme de ţapi furioşi şi că de abia scăpase* când nişte porci îi sfâşiară mantela şi coiful. încredinţat că acest vis este un semn rău. el îl povesti îndată la Alba-Iulia lui Ştefan Bathori şi altora. In vreme ce Andrei se scobora pe scara palatului său din Alba-Iulia, ca să meargă la tabăra de la Sas-Sebeş, unul din pintenii săi de aur se sfărâmă şi când eşia pe poartă îşi sfărâmă asemenea şi chiotoarea mantalei sale. In sfârşit spiritul de superstiţie şi 9

— 130 de misticism al Ungurilor merse până a crede că şi schimbarea portului ce ei făcuseră de vre o câţiva ani fusese un semn rău, care arătă că ei trebue să sufere într’o zi jugul unei naţii străine. (IV, 30).

Astfel de rânduri dau cărţii înfăţişeri de epopee, căci miraculosul e atât de viu în aceste pagini, ca şi în cele ale anticelor evocări eroice; ba mai mult, el crează aici o atmosferă de taină romantică, ce împrumută lec­ turii cărţii clemente de tânăr şi neobosit interes.

11. Discursurile pe care le găsim în Istoria Românilor sul) Mihai-Vodă Viteazul scot în evidenţă — după cum s’a susţinut — ceva artificial, ceea ce pare, din partea autorului, o concesie gustului contemporan.4) Căci în epoca romantismului, discursul era o manifestare firească şi mult apreciată a atâtor atitudini umane. Toţi eroii romantici vorbesc copios şi la dese prilejuri. Istoria romanţată ceTe, fără îndoială, asemenea procedee.

Mihai, aşa dar, va vorbi soldaţilor săi, înaintea luptei de la Călugăreni.

Câţi îl vor fi auzit din cei 16.000 de oameni? Apoi se adresează Ungurilor...

In ce limbă? B. nu se gândeşte să ne motiveze detaliile împrejurărilor; pentru el intercalarea acestor cuvântări părea oportună în economia ex­ punerii şi nu vrea, cu nici un chip, să renunţe la ele.

Mihai — el mai cu seamă — prezintă toate însuşirile eroului de epopee modernă, tumultoasă. Dar nu pierde ocazia mai niciodată de a-şi exprima discursiv gândurile. Chiar când armata este în primejdie de a fi nimicită, când oştenii săi, zăpăciţi o clipă de întorsătura neaşteptată a norocului ar­ melor, o iau la fugă, Căpitanul lor mai găseşte — în naraţia lui B. (IV, 23) — vreme pentru a le rosti o cuvântare: Co va să zică această mişelie? Ce va să zică această spăimântare neobişnuită, care vă face să lăsaţi a vă scăpa din mâni o biruinţă câştigată? Voi vă trageţi dintr’o luptă cu noroc începută; voi daţi pas unui duşman îngrozit şi în răsipă a-şi aduna puterile. Unde sânteţ-i voi, vitejii mei soldaţi, care odinioară aţi pustiit Bulgaria, care aţi zdrobit armiile lui Caraiman şi ale lui Ahmet, care aţi îmbogăţit Ţara românească cu jafurile barbarilor? Pentru ce puterile vostre sânt acum topite, mînile voastre slă­ bite şi inimile voastre fără bărbăţie? Şi — aceea ce este ruşinos de spus, nevrednic de făcut — pentru ce mânile voastre armate dramă în ajutorul lor picioarele voastre nearmate? Astfel oare o să biruiţi şi să luaţi Ardealul? Astfel o să umpleţi casele voastre de dobândă? Pentru ce dar nu vă opriţi? Nu vreţi oare mai bine o dobândi astăzi gloria decât o veşnică necinste?

Baba-Novac, înfăţişându-se lui Mihai, după atâtea înfrângeri, ,.rănit, cu părul şi barba arse, cu faţa smolită de pulberea sângeroasă a bătăliei' ‘ nu uită să-i ţină Domnului său o destul de lungă cuvântare (V. 30), pentru a-1 sfătui să treacă in Ţara romanească. Discurs ţine şi căpetenia merce­ narilor Unguri din oastea lui Mihai — George Mako — îndemnându-şi oştenii să părăsească pe Voevodul român şi să-l alunge (V, 116). Dar când <) Ov. Densusianu, Evoluţia estetică a limbii române, 1930—1931. Curs litografiat.

— 131 — aceştia erau pe punctul de a se răzgândi, tot printr’un discurs, un tânăr deputat a] nobililor, Wolfgang Kamutki, îi hotărăşte la opunere dârză (ibid).

Trimeţând în tabăra nobililor pe doi „din cei mai de frunte boeri“ şi anume Andrei Postelnicul şi Luca Trausner, Mihai le dă trei solii, dictându-le — am putea spune — trei 'discursuri, pe care aceştia vor trebui să le ţină în faţa lui Basta, a nobililor şi a ostaşilor ceri părăsise (V, 18). 5) 12. După naraţii şi discursuri, portretele ne interesează prin carac­ terizările lor sobre şi. atât de vii, încât modelele ce le-au dat vieaţă te urmăresc multă vreme, prin trăsăturile adâncite şi eu dibăcie conturate.

Din ele se desprinde, înfiorător, acel al lui Sigismund Batkori. Cru­ zimea odioasă şi răzbunătoare a acestui personaj, inconştienţa lui, care se manifestă în tergiversările şi şovăelile lui continue, când e vorba de a-şi părăsi ori a-şi reocupa tronul, felul cum se plictiseşte amar în Silezia, unde se retrage, după ce renunţă la domnie şi chipul cum revine, pentru ca din nou să urce treptele gloriei suverane — sânt înfăţişări reliefate artistic, în pagiini care ne redau toată frământarea unei epoci tulburi, a unor vremi neguroase (III).

In contrast cu această crâncenă figură, ne apare (ca Doamna Ruxandra, alături de Alexandru Lăpuşneanu — în nuvela lui Negruzzi) chipul de imaculată blândeţe a Măriei Christina, soţia tiranului. Fru­ moasă şi nefericită, la 25 de ani, după despărţirea de un soţ crunt, se retrage în mănăstire, unde tşi îngroapă zilele, care n’au putut străluci în fericirea lumii.

Plin de interes e şi portretul lui George Basta, „de neamul lui arnăut" : „mare şi plin la trup, gras la faţă, ochii mari şi privirea aspră, gura potrivită, dar buza de sus cam ridicată, faţa măslinie, caracterul fizionomiei lui arăta viclenia, iar caracterul lui moral, vom lăsa ca faptele lui să ni-1 vedeaseă*‘ (IV, 36) °).

13. In ceea ce priveşte descrierile, semnalez acea — cunoscută, pentrucă e reprodusă adesea prin cărţi de şcoală — a Târgoviştei (II, 21), care e mai plastică şi mai evocativă decât a poeţilor ce au cântat vechiul oraş Domnesc, iar alături, de ea, zugrăvirea Călugărenilor, al cărei început pare a ne introduce în povestirea unei nuvele istorice. Sobieski şi Ro­ mânii a lui C. Negruzzi ne subjugă atenţia prin acelaşi stil domol,’ sobru, cu elemente descriptive precis redate.

Mai clasică decât aceasta şi mai cunoscută este acea a Ardealului (IV, 1), presărată cu imagini de un înalt sens poetic, sobră totuşi în stilul ei, îusă atât de „literară", în toată economia alcătuirii, încât ar fi mai potrivită pentru un început de roman, a cărui acţiune s’ar petrece 5) La Francezi, Bernard de Girard, în a sa Eistoire generale des rois de France (1576), face pe Cli, Martel să ţie un discurs oştilor,, pe câmpul de luptă de la Poitiera °) Acolo ni se mai arată (într’o notă) că una din cărţile de strategie ale adver­ sarului lui Mihai: Macsiro di Carnpo generale, Veneţia, 1606, se găseşte la „Biblioteca Statului în Bucureşti, împodobită cu un portret al lui Basta'f. N’ar fi desigur fără interes ca unele manuale do istorie să-l reproducă.

— 132 — prin părţile transilvane, decât pentru o lucrare istorică. Adjectivele sonore, înşirate eu mult simţ muzical, crează acel ritm al prozei, atât de rar în produceri de acest fel: „stânci prăpăstioase, munţi uriaşi, ale căror vârfuri mângâe norii, păduri întunecoase, lunci înverzite, livezi mirositoare, văi răcoroase, gârle a» căror limpede apă curge printre câm­ piile înflorite, pârae repezi"...

Acest ritm comunicativ mai este produs şi de o ingenioasă înşirare a numiri tehnice, desprinse din vocabularul mineralogiei, care deunor___ parte de a împrumuta stilului aspecte prozaice, îi dă — din potrivă — originalitate verbală: In pântecele acestor munţi zac comorile minerale cele mai bogate şi mai felurite din Europa: sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, mercuriul, zincul, antimoniul, arsenicul, cobaltul, tuteaua, teluriul şi în sfârşit metalul cel mai îmbelşugat decât toate: aurul, pe care îl vezi strălucind până şi prin noroiul drumurilor. Astfel este ţara Ardealului.

Acest din urmă punct culminant închee o gradaţie de calificative şi colori, minunat dozate, care — cu toate uşoarele exagerări datorite unei emoţii şi viziuni puternice — fac ca această pagină să fie cel mai stră­ lucit imn închinat frumuşeţilor ţării7).

14. Felul de exprimare al lui B., în această carte, aduce elemente îndrăzneţe şi nouă faţă de cel al cronicarilor şi al şcoalei latiniste. Introducător al stilului retoric la noi (Ov. Densusianu), acest scriitor, când a rechemat din trecut faptele glorioase ale Voevodului atât ele iubit, a ştiut să-şi redea simţirea într’un stil vibrant, înlănţuitor, caro şi-a împrumutat parcă uneori procedeele din opere de imaginaţie. Astfel cutare sfârşit de capitol (II, 16) pare o încheere a unei diviziuni de naraţie epică, scrisă după regulele aţâţătoare de curiozitate ale roman­ ticilor: „(Mihai) trimesese de dimineaţă să cheme lângă dânsul o ceată de pedestrime ce se afla departe de tabără. Sosi-va oare la vreme? De la dânsa spânzura soarta bătăliei". Altă reţetă stilistică de roman-foileton (IV, 27): „Oare ce va fi făcut nenorocitul Andrei Bathori?".

Ca întorsături speciale de procedee expresive, întâlnim adesea în această lucrare — mai ales la încheerea unei povestiri — fraze care încep cu vorba „astfel": „Astfel vorbi Mihai" ..., „Astfel de cumplită moarte avu acest bărbat",.... „Astfel fu bătălia de la Sibiu",.... „Astfel fu sfârşitul lui Andrei Bathori, prinţ, cardinal şi episcop de Varmia, în Prusia".... „Astfel fu sfârşitul acestui bărbat",... „Astfel fu bătălia de la Mirăslău", etc. Asemenea construcţii de fraze găsim, mai ales. într’o colecţia franceză mult răspândită la noi, în cea dintâi jumătate a seco7) După cum, înainte de a ne reda epopeea vieţii lui Mihai pe plaiurile Ardea­ lului, B. ne-a descris acest ţinut, într’un întreg capitol special, tot astfel intenţiona să ne dea şi viziunea înfăţişării Moldovei, atunci când începea să evoace intrarea Voevodului în această provincie (IV, 41, nota edit.).

— 133 — lului XIX: Les Annales romantiques8). Exemple din paginile acestei reviste: „Ainsi s’eteignit une des plus brillantes lumieres qui aient lui dans le 16-e siecle". Sau — o fraza mai lungă, a cărei „atmosferă" e asemănătoare caracterizărilor din cartea lui B.: „Telle fut la fin de ce Coligny, qui avait assiste â sdx batailles rangees, â plus de cent combats; vainqueur ou vaincu, egalement craint et admire; hai de Charles IX, dont il effagait la splendeur; abhorre de MecLicis, dont il contrariait les destins; l’effroi de l’Espagne et de TAngleterre, qui chant&rent sa mort comme une victoire. Venere des siens comme un etre surnaturel; austere sous la tente du soldat, chaste ă la cour de Medicis; sans peni* sur les champs de bataille comme parmi les courtisans du prince et que personne jamais ne se vanta d‘ avo ir intimide, pas meme ses assassins". (ambele citate din bucăţi iscălite J. M. Y. Audin, cea dintâi din Les derniers moments de Ramus, 1826, p. 51, iar cea din urmă intitu­ lată TJne scene de La St. Barthelemy, 1825, p. 187) °).

Construcţii de acestea vor fi mnlt răspândite în naraţiile fran­ ceze din secolele XIX şi chiar XVIII. Spicuese câteva din Histoire de la Turquie (1854—55) a lui Lamartine: „Ainsi perit Soliman"... (II, 373), „Telle fut la mort de Mahomet I-er, â peine au milieu de sa carriere".... (II, 418), „Ainsi moimit le heros stoîque, de la mort qu’il avait ehoisie"... (III, 245), etc. Din Yoltaire (Histoire de Charles XII, livrei VIII): „Ainsi perit, â l’âge de 36 ans et demi, Charles XII, roi de Suede".

Din Aug. Thierry (Recits des temps merovimgiens, I-er recit) : „Ainsi perit cette jeune femme (Cales Winthe)“... Din tSainte-Beuve (Port-Royal, pages choisies par M. Aliem, TI, p. 8): „Ainsi mounit, dans un ravissement de joie, celui qu’on se figure plein de tristesse"...

Exclamaţiile şi invocaţiile retorice dau acestui stil parfum de poem avântat sau de text biblic: „Mirislău! Mirislău! blestem asupra ta, loc de pieire, loc afurisit. Ce de sânge eroic sorbişi tu în această zl pustie!

Amar nouă"..., ceea ce trădează, din partea autorului, lecturi romantice („Waterloo! Waterloo!", din V. Hugo) şi alături de ele lectura cărţilor bisericeşti, din care obişnuia să-şi transcrie fraze10).

Pe alocuri putem culege din paginile operei ce analizez şi oarecare deficienţe gramaticale, forme dialectale, pleonasme sau barbarisme for­ ţate: Acilea, dar pisă (IY, 17), „tâlcuitorii cei mai superiori (I, 15), „având imputădune cu capii trupelor" (I, 16), „vestit pentru muilte fapte belicoase“ (ibid.).

Alte fraze sânt pitoreşti şi proaspete: „(Sigismund) era acum viitor spre hotarele Ţării Româneşti" (II, 23).

8) Despre răspândirea în ţara noastră a acestei publicaţii, ef. N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques frangais sur la poâsie roumaine, Paris, 1909, pp. 45—50. °) C. Negruzzi, cetitor harnic al acestei colecţii franceze, îşi termină cea mai cunoscută dintre nuvelele sale istorice cu vorbele: „Astfel fu sfârşitul lui Al. Lăpuşnoanu“, iar Kogălnieeanu (Trei zile din istoria Moldovei): „Aşa muri Gliica Vodăf {... io) Cf. George Marinescu, Studii literare (f. a.) p. 55, P. P. Panaitescu, Patru opere istorice (de N. Bălcescu) şi Scrieri istorice (de acelaşi), — la care mai adaug: „Pharamond! Pharamond!“ ... din Cliateaubriand.

— 134 — III. Voi nota acum câteva influenţe, asupra cărora ne-am putea opri în treacăt, căci ar arăta poate predilecţii de ale autorului sau ar lămuri măcar anumite lecturi.

15. Dacă descrierea luptei de la Călugăreni ar avea unele echivalenţe în zugrăvirea bătăliei cu Maurii, din Le Cid (IV, 3'), găsim — totuşi — o influenţă mai accentuată şi mai firească a istoricilor Miclielet, Augustin Thierrv şi Cesare Cantu, în ceea ce priveşte concepţia istorică, metoda, pe alocuri, şi stilul.

Despre ultimul (istoric italian din sec. 19, care a scris o celebră Istorie universală, foarte cetit în veacul trecut, la Românii din Principate şi din Ardeal, unde e şi tradus) u), s’a mai vorbit la noi, în legătură cu B. (De ex. G. Zâne. în Vieaţa. românească, XIX). Credinţa în misiunea Daţiilor, pe care istoricul a dator să o descopere, e — în special — una din ideile pe care Cantu le-a popularizat în scrierile sale. B. se sileşte să fixeze figura lui Mihai în mijlocul împrejurărilor europene 12), căci scopul său statornic e de a încadra istoria Românilor în atmosfera, în preocu­ pările istoriei universale (Ov. Densusianu). Şi astfel această vastă frescă, în care ni se prezintă, ca într’o epopee, lupta creştinismului contra puterii musulmane, nu se putea izola din calea unor influenţe străine fireşti, care i-au lărgit şi mai fecund orizonturile.

Numele istoricilor francezi Jules Miclielet şi Aug. Thierry au fost adesea citate, când s’a vorbit de înrâuriri străine asupra operei lui B. — dar rareori s’a ajuns până la precizări. D-l I. Breazu, într’o lucrare a sa despre Miclielet13), crede că ideea de libertate a popoarelor, ideea unităţii naţionale şi dreptul sfânt al neamurilor, de care vorbeşte autorul român, „mesianismul* ‘ său. sânt ecouri din opera istoricului francez, care spusese: „Nemuritor e sufletul naţiilor — sfânt, de asemenea şi nepieritor e dreptul lor“. Tot astfel „eşirile** anticlericale ale lui B. sânt şi ele moşteniri de la acest istoric, atât de înverşunat adversar al preoţimii. Francmason, pro. babil, aşa cum erau nenumăraţi oameni politici şi literaţi de ai noştri din vremea aceea (Ioan Câmpineanu, Ion Voinescu II. Rosetti, I. Văcărescu, etc.), B. este unul din iniţiatorii Societăţii secrete Frăţia, care pregătea revoluţia de la 1848 (P. P. Panaitescu). Nu va fi deci de mirare dacă istoricul român va vorbi cu aversiune de catolicism, în general11), de preoţi, călugări şi de iezuiţi, în special: „cărţile care ar fi putut lumina lumea erau în manile popilor şi interesul lor era ca lumea să fie în întuneree“ 15). Aici nepărtinirea ce se cere istoricului care — după vorba lui Zilot Românul — trebue să aibă , amic... pe adevărul ( c pare a-1 fi 11) Ion Georgescu, George Pop de Buşeşti, 1935, p. 22.

12) AL D. Xenopol, Două scrieri istorice asupra lui Mihai Viteazul. Conv. lit.

1880, p. 42.

M> I. Breazu, Miclielet şi Românii, Cluj, 1935, pp. 105, 106. u) „credinţa papistăşească" (11,24). ../*) ^Tieri al€8e> de Bălcescu (ed. P. P. Panaitescu, „Clasicii români comentaţi“, p. ni).

— 135 — părăsit pe scriitorul nostru, ce strecoară chiar în monografia despre Mihai Viteazul crâmpee clin atitudinea sa statornică. Astfel ne spune că împă­ ratul Rudolf fu toată vieaţa sa „jucăria viclenelor uneltiri ale iezuiţilor** (I, 44). Totuşi e curios să constatăm că acelaşi autor numeşte Roma papală „Scaunul Sfântului Petru** (ibid.).

Tot de la Michelet pare a-i fi venit ideea de a întrebuinţa ea izvor istoric tradiţia, poezia populară, dreptul popoarelor16).

Dacă trecem acum la celalt mare istoric francez al sec. XIX. Aug. Thierry, trebue să constatăm că opera sa nu se aseamănă cu acea a lui Michelet. deşi numele acestor doi istorici sânt mereu alăturate. Michelet e profund democrat, Thierry este un produs al burgheziei şi un spriji­ nitor, un apologist al ei17). B. desigur avea rezerve faţă de o asemenea atitudine şi din cauza aceasta se va fi simţit mult mai aproape sufleteşte de cei dintâi. Dar dacă astfel d-e concepţie politică îndepărtează pe isto­ ricul român de cel francez, alte aspecte şi idei îi apropie. Thierry ne vor­ beşte de un conflict măreţ între rase omeneşti, de ireductibilitatea acestor variaţii ale neamurilor. B. insistă asupra antagonismului între Români şi Turci. Thierry e cel dintâi care arată necesitatea de a se studia institu­ ţiile poporului, în geneza, desvoltarea şi influenţa lor. Istoricul român, la rându-i, va cerceta aceste instituţii (armata, aşezămintele, etc.) şi când vrea să evoce figura Voevodului muntean, el nu-şi întitulează cartea: Vieaţa lui Mihai Viteazul, ci: Istoria Românilor sub Mihai Viteazul — şi aceasta după exemplul lui Thierry, care nu credea că istoricul trebue să se ocupe numai de. cei ce guvernează popoarele, ci şi de poporul însuşi, de evoluţia lui, în cadrul instituţiilor ce-1 caracterizează.

In ceea ce priveşte concepţia asupra felului de a scrie istoria, Thierry spusese: „J’avais Pambition de faire de Part, en meme temps que de la Science**. Şi în alt. rând: „Toute composition historique est un travail d'art autant que d’erudition**. Această ambiţie desigur că a avut-o şl B., dar el n’a reuşit să ducă realizările sale ştiinţifice la perfecţiunea la care le-a adus contemporanul său — şi acest lucru' e firesc pentru un istoric mort tânăr, ce aparţinea unei culturi atât de puţin desvoltate — dar în acelaşi timp a îngăduit mijloacelor sale artistice libertăţi prea mari. pentru cadrele unui subiect de această natură. Thierry s’ar fi ridicat împotriva felului de a scrie istoria al lui B.; el n’ar fi admis romanţarea prea subliniată a unor evenimente. Podoabe măsurate în stil — da; însă metodă riguros ştiinţifică şi înfrânarea imaginaţiei prea zvăpăiate (Thierry, Dix ans cVetudes hisionques, Prefaţa). Şi totuşi putem spune că Thierry ne-a dat cele dintâi pagini de istorie romanţată. S’au comparat, în mod concludent, pasagii din evo­ cările sale; cu altele din Salammbo, de ex. şi pe alocuri procedeele auto­ rilor, tonul expunerii sânt foarte puţin deosebite. De aceea Thierry a fost considerat de unii ca autor de romane istorice şi în privinţa acestui aspect al operei sale e posibilă apropierea de Michelet. despre care s’a spus (Taine) că a creat pagini de „epopee lirică**. w) I. Breazu, o.; c., 107. ,7) Ch. Simond, Aug. Thierry, Paris (f. a.), p. XIV.

— 136 — Hîstoire de la conquete de VAngUtcrre par Ies Normands e cartea lui Thierry care a avut cel mai adânc răsunet asupra contemporanilor şi în ea, mai cuprinzător decât în alte opere istorice ale autorului^ ima­ ginaţia şi talentul său de scriitor au eşit în special în evidenţă. TJn capitol din această carte — luat aproape la întâmplare: Depart de la flotte normande ne va arăta mijloace, aspecte şi stil de roman istoric.

Atmosfera generală e acea pe care o găsim şi în monografia scriitorului român. Parcă cetim o veritabilă naraţie epică, atunci când ne oprim asupra rândurilor finale ale capitolului: Au matin, le duc fit monter un matelot au sommet du mat-, pour voir si Ies autrc8 voisseaux venaient: ,,Je ne vois que le eiel et la mer<f, dit le matelot, et aussitot on jeta Panere. Le duc affecta une contenance gaic, et, de peur que le souci et la crainte ne se răpandissent dans Pequipagc, il fit servir un repas copieux et des vins fortement ăpices. Le matelot Temonta et dit que cette fois il apercevait quatre vaisseaux; la troisi&me fois, il s’ecria: ,,Je vois une forSt de mâts et de voilesf<.

In această carte — cea mai romanţată dintre povestirile istorice ale autorului — întâlnim chiar discursuri puse în gura eroilor, de ex. în cap. „Bataille dJHastings“, care în mişcarea redării faptelor, în înşirarea momentelor acţiunii, în intercalarea, de cuvântări, etc., ne duce cu gândul către „Bătălia de la Călugăreni“ din opera lui B. In acest capitol auzim pe Wilhelm Cuceritorul adresânduise trupelor, aşa cum va face şi Mihai Viteazul în monografia românească: „Mes vrais et loyaux amis, vous avez pass6 la mer pour Pamour de moi et vous fites mi8 en aventure de mort, ce dont je mc tiens grandement oblige envers vous...

Les gens de ce pays, vous ne Pignorez pas, sont faux et doubles, parjures et traitres.

Ils ont tue... ils ont d6cim6... Ils. ont fait encore d’autres cruautds... vous vengerez aujourd’liui ces mfifaits, s’il plaît â Dieu. Pensez h bien combattre et mettez tout & mort, car si nous pouvons les minere, nous serons tous riclies. Ce que je gagnerai, vous le gagnerez: si je conquicrs, vous c-onquerrez; si je prends la terre, vous Paurez.

Pensez aussi au grand lionneur que vous aurez aujourd^hui, si la victoire est â nous;...

Pour Dieu! que ehacun fasse bien son devoir, et la journee sera bonne pour nous(C.

Şi mai departe autorul adaugă: „Les Normands... criaient: Dieu aide! Dieu aide!“. Şi alte pagini din această naraţie sânt scrise în tonul în care şi B. a voit să expue faptele domniei lui Mihai Viteazul, dar mi-ar trebui un spaţiu prea întins, ea să reproduc texte mai numeroase 17 b). »Apropiere între Thierry şi B. se poate face chiar şi în ceea ce pri­ veşte existenţa lor chinuită de infirmităţi fizice, care ie întunecă toate aspiraţiile. Thierry luptă cu paralizia, care se manifestă mai întâi prin pierderea vederii, iar B. se mistue de ftizie. Şi unul şi altul însă găsesc in energia sufletului lor elemente de rezistenţă şi de curaj. Cel dintâi 17 b) Ca 0 completare a celor spuse aici, cf. şi lucrarea mea Convingeri literare, 1937, pp. 131, 196—197.

— 137 — închinându-şi vieaţa numai unui ideal ştiinţific, spusese: „II y a au monde quelque cliose qui vaut mieux que Ies jouissances materiei les, mieux que la fortune, mieux que la sânte elle-meme: c’est le devoument â la Science*' — iar cel de al doilea — subordonându-şi întreaga simţire unui ideal naţional, strigă pe pragul mormântului: „Qu’importe apres tout.

Să trăiască ţara noastră!".

16. Ca scriitor, Thierry datoreşte enorm lui Walter Scott şi lui Chateaubriand.

Vom găsi şi la scriitorul român ecouri de atmosferă, aspecte şi stil din populara operă a celui ce-a scris Mala. B. desigur a fost un cetitor entuziast al epopeei Les Martyrs. Pagini din monografia sa par adesea o parafrazare a descrierilor din naraţia franceză. Exemple: „ostaşii., răspund învârtind în mâni paloşele şi lăncile şi, prin strigări mari de o războinică veselie, cer de la Domnul lor ca să-i ducă îndată către duş­ mani" (II, 16). Sau. în aceeaşi tonalitate: „Ridicând ochii către cer, mărinimosul Domn cheamă în ajutoru-i protecţia mântuitoare a zeului armatelor" (II, 17). Rânduri desprinse din epopeea franceză (evocarea în legătură cu „le bardit des Francs", de ex.), par aceste schiţări epice din opera lui B.: ..La miezul nopţii, ea (armata noastră) invocă de trei ori cu glas tare sfântul nume al lui lisus şi într’acelaşi minut 200.000 de glasuri din tabăra turcească răspunseră cu o trufaşe cutezare prin strigarea: „Alah! Alah! hu!". Aerul vibră d’aceste strigări, pădurile clocotiră până în fundul lor si răsunară şi repetară numele lui lisus şi Allah“ (II, 18).

Introducerea acestei monografii este un adevărat început de epopee: „Deschid sfânta, carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun dinaintea ochilor fiilor ei câteva pagini din vieaţa eroică a părinţilor lor.

Voi arăta acele lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţională"... Şi apoi: „Timpuri de aducere aminte glorioasă, timpuri de credinţă şi de jertfire"... etc. Să alăturăm de aceste rânduri ^ începutul epopeei Les Martyrs: „Je veux raconter les combats des chretiens et la victoire que les fideles remporterent sur les esprits de l’abîme par les efforts glorieux de deux epoux martyrs"...

17. In cele două pagini de la începutul Introducerii cărţii sale, B. vorbeşte de rolul creştinismului în progresul omenirii. Nu atât ideile sau anumite fraze, ci „climatul" general al unor părţi din monografia românească aminteşte pe Lamennais. Insă cele două pagini mai sus po­ menite par chiar un fel de rezumat al capitolelor despre creştinism, din cartea Du passe ci de Vavcnir du peuple a scriitorului francez atât de popular pe vremea aceea. Credinţa în progresul omenirii, de ex., o găsim desvoltată şi în lucrarea de care am vorbit (Paris, 1866, pp. 196—197, 239), apărută, în prima ediţie, la 1841. Lamennais era mult cetit şi imitat la noi. Boliac îi împrumută idei şi atitudini ideologice 18). Influenţa scriitorului francez o putem constata şi la Heliade, mai ales în ceea ce priveşte stilul său19). Ca principii şi concepţii, B. a putut găsi în ope18) D. Popoviei, Poezia lui Cezar Boliac. Vieaţa românească, 1929.

19) G. Oprescu, Heliade Bădulescu şi Franţa, Cluj, 1923, p. 57.

— 138 — rele lui Lamennais tocmai ceea ce-i convenea: un rechizitoriu îndărătnic împotriva conducerii Bisericii şi în contra regilor. • 18. Autorul român a avut însă şi puternice simpatii pentru literaţii conaţionali. Admiraţia sa pentru Cârlova se manifesta nereţinută, la sfârşitul cărţii II; faţă de Gr. Alexandrescu, de asemenea (XI, 31).

19. La rândul său, istoricul român a ştiut să insufle contemporanilor dragoste şi înţelegere. Opera sa serveşte adesea, prin unele pasagii ale ei, motive de inspiraţie scriitorilor din acea vreme şi celor de mai târziu, întâmplarea a cărei eroină este Maria Putoiana (II, 10), dârza fată ce înfruntă pe Sultan, serveşte de model lui Bolintineanu, care o cântă într’o baladă, purtând ca titlu numele vitezei Românce. Acelaşi poet se inspiră în Popa Stoica, dintr’un fragment al monografiei lui B. (II, 40), în care ni se arată isprăvile vitejeşti ale unui preot luptător. Mihai scă­ pând stindardul, cea mai reuşită baladă a poetului muntean, îşi găseşte izvorul subiectului său în capitolele 27 şi 28 din cartea V, unde ni se arată cum, după lupta de la Mirislău, învins şi fugărit, Voevodul român înfăşoară pânza steagului la piept şi fuge, trecând călare Mureşul şi liberând, după această încercare, „calu-i alb de spume"...

In Les Prindpautes roumaines (Paris, 1854, pp. 52—53), Bolintineanu care — în alte pagini — e destul de sever eu unii scriitori români din ac-ea epocă, despre B. vorbeşte în modul cel mai laudativ. Probabil că se entuziasmase de asemeni de fragmentele desprinse din Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul şi publicate prin revistele vremii (Magazinul isto­ ric pentru Dacia, România literară, Revista română), căci la 1863 şi el face să apară o carte întitulată Vieaţa lui Mihai Viteazul, făcută pentru înţe­ legerea poporului de Un anonim. Când însă, în acelaşi an, tipăreşte şi o mo­ nografie despre Vieaţa lui Ştefan cel Mare, o iscăleşte cu întreg numele său, sub care adaugă: „autorul Vieţii lui Mihai Viteazul". Povestirea, lui Bol. urmăreşte uneori de aproape textul cărţii contemporanului său. Astfel e descrierea Călugărenilo^ (p. 71 la Bol.): Intre Bucureşti şi Giurgiu trece un lanţ de dealuri, în poalele căruia curge o apă ce se chinină NeajIovul; lină şi tinoasă, acea apă vara se strânge, se îngustă pe patul erbos şi mlăştinos şi pare adormită pe tezaurii săi de tină, din care răsar(e) trestie şi plante. Malurile sânt însemnate cu păduri stufoase. La depărtare de câteva ore de la Capitală, era satul Călugăreni; în acest loc, râul trece pe o vale mai lată şi apele sale ce se varsă şi se retrag în libertate în lături fac o distanţă de pământ mocirloasă. Pe acest loc se află un pod de lemn înţăpenit de câte o şosea de pământ.

Nici un semn, nici un monument, nici o suvenire nu se vede în acest loc... Ro­ manii au uitat până şi suvenirea lui (a acelui loc) şi guvernele lor din timpii trecuţi... refuzară să ridice un monument (Capit. Pornirea Turcilor).

Să se compare aceste rânduri cu acele ale lui B., din cartea II capitoiul XIII: Drumul care mergea de la Giurgiu spre Bucureşti trece printr’o câmpie şeasă şi deschisa, afara numai dintr’un loc, două paştii departe de această capitală, unde.el

— 139 — se află strâns şi închis între nişte dealuri păduroase. Intre aceste dealuri este o vale largă numai de un pătrat de milă, acoperită de crâng, pe care gârla Neajlovului o îneacă şi pâraele ce se scurg din dealuri o prefac într’o baltă plină de nomol şi mocirlă. Drumul acolo trece în lungul acelei văi, parte pe o şosea de pământ, parte pe un pod de lemn, care amândouă sânt aşa de strimte, încât d’obia poate coprinde un car lărgimea lor.

Această strâmtoare, pe caro locuitorii o numesc „Vadul Calugărenilor* ‘, fu aleasă de Mihai-Vodă spre a sluji de Termopile Românilor. Astăzi aeeastă vale se află întocmai după cum ne-o descriu analiştii acelor timpuri. Nici un monument nu ne arată că acolo fu lupta cea crâncenă pentru libertate! Atât sântem de nesimţitori la glorie naţionalăI Românul trece acu/m cu nepăsare prinlr ’ aceste locuri sfinte, fără ca nimic sări aducă aminte că pământul ce calcă e frământat cu sângele părinţilor săi şi acopere oasele vitejilor! înainte ele a ne vorbi despre lupta de la Călugăreni, Bol. spune: „El (Mihai) strânse pe cei mai de frunte căpitani şi îi invită împreună cu toată armata sa ea să se roage pentru învingerea inamicilor. Atunci, în fata oş­ tirii, Mihai ridică mâinile către cer şi se rugă"... (p. 77). Fraza care la B., sună: „Sfârşindu-şi pregătirile. Mihai îşi înălţă, împreună cu ostaşii săi, rugăciunile către Dumnezeu4‘ (II, 15), la Bol. are un caracter amplificat şi retoric prin excelenţă. Discursul lui Mihai, pe care îl întâlnim şi în tex­ tul lui Bol. (p. 77), e mai declamatoriu, mai. „sforăitor" la acesta. Ceea ce e bun în el. se datoreşte modelului care, şi aici. este Bălcescu — aşa cum se poate constata din alăturarea ce urmează: Bolint., Vicata lui Mihai Viteazul, pp. 77—78.

Bălcescu, pp. 111—115.

Ostaşii mei! ziua aceasta este mare, căci lupta noastră este din acelea ce va trăi dcapururea în aducerea aminte a urmaşilor! Sânt sigur că o să învingem... pierderea nu mă turbură ... îmi aduc aminte de vitejia ce arătarăţi în 22 de bătălii şi găsesc asigurarea că nu vom rămâne ruşinaţi. Turcii, deşi sânt mai numeroşi,, dar cea mai mare parte dintr'înşii este oştire de adunătură, fără duhul de rânduială şi de supunere la căpitani... Afară de aceasta ei sânt înspăimântaţi de multele pierderi ce au avut împotriva voastră; pe lângă aceasta avem încă un ajuns împotriva Turci­ lor: locul de luptă pe care mulţimea se face nu numai nefolositoare, dar încă un mijloc de greutate pentru dânşii.

Temeţi-vă de a vă preda. Turcii ucid pe cei prinşi, oi vor fi cruzi către aceia care i-au învins în atâtea lupte. De vom

Turcii,... sânt uimiţi de atâtea pier­ deri; cetăţile lor din toate părţile sânt cuprinse; din câte capete au avut ar­ matele lor, numai unul a rămas, care îndrăzneşte a ţine frunte creştinilor; că cu dânsul au a se lupta şi gloria d’a-1 birui va fi foarte mare. Mulţimea vrăjmaşilor nu trebue să-i sperie, de vreme ce Sinan a lăsat cele mai bune oşti ale sale în garnizoane prin cetăţi şi a adus cu dânsul numai oameni care vor face mai mult zgomot decât vătămare.

Pe lângă aceasta locul de bătae nu va putea fi mai bine ales, deoarece mulţimea lor aici le este nefolositoare. El le zice încă să-şi aducă aminte de cruzimea vrăjmaşului^ care nu iartă niciodată pe cei biruiţi, cu atât mai mult pe cei ce s’au revoltat; că nu este destul că a(u) scuturat jugul robiei, că a(u) înoit ve­ chile legături cu împăratul şî că s’a(u)

— L40 — fi învinşi astă dată, amar o să fie de ţară. femeile şi copiii noştri vor trece de partea Turcilor! Ţările se vor face paşalâcuri, religia noastră va pieri şi numele nostru se va veşteji.

Turcii prin arme nieiodată n’ar fi putut să ne învingă, ei ne-au supus prin intrigi, în care au căzut boerii cei răi.

Noi sântem cea dintâi guardă a creşti­ nătăţii şi cată să ne facem datoria; puterile creştine ne ajută. Dacă vom învinge, toată lumea va mări numele nostru şi ţara va fărâma lanţurile sale.

De vom învinge, câştigul va fi îndoit, ţara va scăpa şi de jugul Turcilor şi de jugul vecinilor ce ar cuteza să ne mai umilească; noi ne batem astăzi fără ajutor străin şi toată lauda va fi a noastră.

pus sub o putere ardeleana, daca prin faptă strălucită ei nu vor căuta a în­ temeia această vrednică hotărîre; iară mai cu seamă pentru cinstea legei, ca să dovedească Turcilor că de le-a(u) călcat ei mai înainte patria, a fost numai din pricina neunirii lor; dar că acum, când toate puterile vecine stau în bună înţelegere împreună, trebue a dobândi prin unire ceea ce a pierdut prin za­ vistie şi împărăeheri şi a goni pe aceşti cruzi tirani dincolo de strâmtoarea lor, de Dardanele; că toţi vecinii şi-au făcut datoria lor, când bătându-i, când go• nindu-i din cele mai bune cetăţi ale lor, astfel încât ei prăpădiră cea mai bună parte din acea armie ce Sinan dusese în Ungaria. In sfârşit încheia zicându-le că acum pot şi Românii dobândi o ase­ menea glorie, căci toate dovedesc că vor avea aceiaşi norocire.

Totuşi Bol. tiu citează tocmai pe B. în expunerea sa. dar face paradă de... erudiţie. înşirându-ne alte nume de istorici străini şi multe de Eomâni: M. Costin. Şincai, Fotino, M. Kogălniceanu. Pasajul cu Paşa-Hasan (II. 17. la B.) se găseşte pe scurt şi la dânsul (p. 83). dar autorul are grijă ca, în notă. să ne arate drept izvor pe Stavrinos. Şi încă o constatare cu­ rioasă: partea din urmă a vieţii lui Miihai-Viteazul, despre care B. n’a apucat să scrie nirade. e tratată foarte pe scurt şi superficial în cartea lui Bolintineanu, care rămâne nu numai o compilaţie, dar o lucrare cu totul slabă ca valoare literară, fără stil şi fără măcar un suflu de entuziasm, care să învie materialul brut. cu desăvârşire nerealizat.

20. Şi alţi scriitori ai noştri an fost cetitori pasionaţi, ai operei lui B. Eminescu — de ex.. asupra căruia ideile istoricului român exprimate în Question economiqve des Principautes danubiennes, nu rămân fără ecou 20).

Când cetim. în Scrisoarea UI, versul „In zadar striga ’mpăratul ca şi leul în turbare" ne-amintim de ziceri apropiate, din monografia despre MihaiYiteazul. produse de asemănătoare împrejurări: „In zadar Sinan mustră pe ostaşii ce fugeau" (II, 17). Istorisirea fugii nebune a Paşei Hasan „gonit de voevodul român" (ibiâ.) a inspirat o cunoscută baladă lui Gli. Coşbuc. iar capitolul în care se povesteşte aducerea capului lui Andrei Bathori. înaintea lui Mihai-Viteazul, a. pus la îndemână D-lui M. Sorbul subiectul pentru o scurtă piesă de teatru: Săracul Popă.

21. Operă cu preocupări ştiinţifice, subordonate însă celor naţionale, ca realizare, Istoria Românilor sub Mihai-Yodă Viteazul prezintă astăzi 20) D. Murăraşu, Naţionalismul lui Eminescu, 1932, pp. 161, 164, 174.

- 141 un pronunţat caracter literar, lăsând cu totul în umbră documentarea, care a fost, de atunci, puternic depăşită. Astfel cum se prezintă ochilor noştri, lucrarea lui B. e în mare parte un frumos roman istorie. Produs al mentalităţii vremii sale, B. n’a putut avea supleţa — pe care numai o cul­ tură veche şi o repetată experienţă le pot oferi — de a şti să facă ceea ce Aug. Thierry îşi propusese şi în mare parte dusese la îndeplinire, anume să scrie opera sa „en savant et en artiste" şi să-şi însuşească deviza: ,,etre dramatique, â Paiele des materiaux fournis par une erudition sincere et scrupuleuse". „Devotamentul pentru ştiinţă" al istoricului francez s’a transformat la B. în devotament pentru ţară, căruia a subordonat alte preocupări. Din „şcoala de imaginaţie" a istoricilor romantici, scriitorul român "a împrumutat mai ales procedeele de a face vii trecutul şi împre­ jurările de la noi. Zbuciumul unei scurte existenţe l-a împiedecat sa clă­ dească o solidă operă ştiinţifică. Astăzi toţi istoricii noştri sânt de acord în a sublinia valoarea artistică a monografiei lui B. Scriitor din „epoca eroică" a literaturii noastre, autorul „Puterii armate" este un evocator al timpurilor războinice ale neamului nostru, al epocilor în care armata a avut un rol naţional, eliberator. Considerând (ca şi mulţi din latiniştii acelei vremi, cu care de altfel nu avea alte puncte comune în activitatea sa, dacă exceptăm patriotismul sincer) ştiinţa, pentru care avea predi­ lecţie, ca un mijloc de atingere a unui scop de ordin naţional — la B. gă­ sim o perfectă unitate de vederi, şi tendinţele sale practice, îmbrăcate în haina unui misticism etnic clocotitor, fac din lucrarea sa una din cele mai reprezentative opere româneşti ale perioadei de frământări de la ju­ mătatea veacului trecut. Lucrarea aceasta ne apare azi ca o frescă a vieţii tumultoase, pe care poporul nostru a trăit-o la sfârşitul secolului XVI şi în pragul celui următor. în centrul căruia străluceşte figura viteazului Voevod. care însufleţeşte mai mult această vieaţă şi care, în mare măsură, se confundă cu ea. S’a observat cu drept cuvânt 21) că tocmai faptul de a fi mai cu seamă epopee salvează această operă. Dacă ar fi fost numai lu­ crare istorică, ş’ar fi. învechit şi azi ar fi uitată, cum sânt uitate nume­ roase încercări similare ale vremii şi cum sânt învechite părţile de docu­ mentare din cartea aceasta. Interesul pe care ea îl trezeşte şi azi e produs tocmai de partea pur epică, romanţată a scrierii şi de suflul eroic-naţional, care inspiră fiecare rând şi care azi, când scopul lui B. s’a realizat pentru noi într’o largă măsură, este de o atât de stringentă actualitate.

Cuvintele pe care B. le scrie, „cu o mână slăbită", la Hveres, în decemvre 1851, ar putea servi de prefaţă emoţionantă cărţii sale: ... sufletu-mi te slăveşte Stocă, îtozeită libertate, şi deşi oamenii sângiurilor au învelit cu maramă neagră dulce faţa ta, crede că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâşia acest văl şi duşmanii tăi se vor îm­ pietri la vederea soarelui său de lumină; atunci nu va mai fi nici om rob, nici naţie roabă, nici om stăpân pe altul, ci domnirea Dreptăţii şi Frăţiei! Aceste cuvinte, ce G. Zâne, Nicolac Bălcescu. Vieaţa românească, 1927, oct. noeuivr. şi dec., pp. 238—246.

- 142 odată ani dat de deviză naţiei mele, vor domni lumea ; atunci aşteptarea, visarea vieţii mele se va împlini; atunci toţi Românii vor fi una, liberi şi fraţi! Vai! nu voi avea noroc a vedea această zi, deşi eu asemeni am muncit şi am pătimit pentru dreptate, şi cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn ţie, ţara mea mult dragă!

La acestea, să mai cităm şi cuvintele într’adevăr profetice pe care B. le scrie în cap. 1*2 al cărţii IV şi pe care nu le pot copia astăzi-, fără o răscolitoare emoţie:

.

Ardealul, a cărei gloată de populaţie sânt Români,, nu este el o ţară românească?

Trebuia oare a mai lăsa în stăpânirea Ungurilor toată această ţară, care, de pe dreptul naturii şi dreptul oamenilor, este a Românilor? Mai ales când chiar şi populaţiile de alt sânge îl chemau (po Mihai) ?

Ge? fiindcă ne tragem din acel popor, stăpân al lumii, care întemeie cea mai minunată şi mai colosală unitate cunoscută în istoria omenirii, fi-vom noi osândiţi a trăi alături frate cu frate, în veci străin unul de altul? Sântem noi osândiţi a ispăşi mărirea strămoşilor noştri şi jugul sub care ei plecară lumea, trăind veşnic izolaţi unul de altul, sub un deosebit jug barbar? Dumnezeu nu ne-a dat şi nouă oare acelaşi drept ea celorlalte naţii şi aceiaşi datorie, o anume misie a împlini Sn omenire?... Ce? pentru că o datorie, o datorie naţională, o datorie de vieaţă şi de moarte e anevoioasă, sântem oare în drept a ne apăra de dânsa? Se poate oare naşte ceva în lume fără jertfe şi dureri? Eroul va cădea într’adevăr sub această grea sarcină. El va adăuga un nume glorios mai mult în şirul martirilor unităţii naţionale; dar silinţele lui, sângele său vărsat, până şi greşelile lui vor lumina calea generaţiilor viitoare şi o zi va veni cât de târziu, când ursitele glorioase ce el a visat pentru naţie, până în sfârşit se vor îndeplini.

La aceste rânduri şi la altele asemănătoare ale cărţii, editorul: AI. Odobescu se întreabă, sfârşind de tipărit manuscrisul trunchiat al neferi­ citului scriitor: „..cine va fi acela care va îndeplini aevea visul de mărire românească, pe care uciderea lui Mihai Viteazul îl conteni din făptuirea lui, în acea fatală dimineaţă de 29 august 1601?“ Bălcescu ar fi putut spune, într’o eventuală prefaţă a cărţii sale, ceea ce Duiliu Zamfirescu a notat cu vre-o 60 de ani mai târziu, în prefaţa celei de a patra ediţii (1914) a romanului său Vieaţa la ţară23) : „Trebuia să scriu a 6-a şi cea din urmă carte... Poporul român pare că vrea să scrie el însuşi această pagină“. Şi pentru un caz, şi pentru altul — neamul nostru a scris-o. ,,0 mamă văduvită de la Mihai cel mare“ nu mai „pretinde ajutor“ astăzi de la fiii săi, căci „sfânta umbră de la Turda“ se poate, în sfârşit, odihni. Ferice de generaţia care a putut să prefacă în realitate visurile sufletelor mari din trecut. ~) Ed. Mariana Rarincescu („Clasicii români comentaţi'‘), Craiova, f. a., p. 9.

— 143 — Poate nici o opera clasică a literaturii noastre nu este mai de actua­ litate decât aceasta. Şi puţini scriitori sânt mai prezenţi, mai vii decât autorul care a alcătuit-o. Şi totuşi — pe tot întinsul "României, aşa cum B. a visat-o — nici o amintire concretă nu evocă chipul scriitorului care a murit în exil cu gândul la ţara sa „mult dragă**. Nici măcar un bust nu-i simbolizează jertfa şi visul, în inima Capitalei ţării sau pe plaiurile Ar­ dealului străbătut altădată cu nădejde şi apoi cu jalea în suflet şi de eroul cuceritor, şi de cel care i-a retrăit existenţa în pagini de slavă.

E o datorie sfântă a generaţiei tinere să înfăptuiască un gând — care ar cinsti-o „în veci de veci şi rânduri de vieţi* *.

MlHAI EMINESCU: POEZII DE IUBIRE *) Când începem studiul poeziilor de iubire ale lui Eminescu, trebue să facem apel la unele cunoştinţe pe care le avem despre autorul „Luceafă­ rului44. Ne vom aminti, aşa dar, că am întâlnit în aceasta operă lirism clocotitor, iubire de trecut, imaginaţie bogată, sensibilitate şi, în general, predilecţie pentru sentimente extreme.. Insă astfel de trăsături caracteri­ zează pe un veritabil romantic. Şi, în adevăr, e ceea ce a fost Erii., mai întâi de toate. „Eu rămân ce-am fost: romantic44, spune el însuşi, într’o poezie.

Romantic — mai mult decât oricare scriitor al nostru. Aleesandri a fost numai întâmplător şi acest aspect exterior — al unei opere ce era greu sa nu oglindească tendinţele şi curentele puternice ale epocii — n’a putut eclipsa adevărata conformaţie a temperamentului literar al „bardului4 4, care e un clasic cu personalitatea bine conturată.

Toate perspectivele vieţii şi operii lui Eminescu ne îndreaptă către caracterizarea de mai sus.

Romantic în vieaţă: tinereţe aventuroasă; fuge de la şcoală; sufleul* în trupe de teatru, ba chiar hamal în port; călătorii originale (pe jos, din Bucovina la Blaj); existenţă neadaptată vre-unei discipline; visător; negligenţă exterioară (trăsătură, de altfel, cam exagerată de biografi), chip impunător, pe care nu-1 mai puteai uita: Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari... un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborît dintr’o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

(I. L. Caragiale, In Nirvana) *) Această conferenţă a fost desvoltatâ mai întâi, în 1920, la o şedinţă a Socie­ tăţii literare „Gr. Alexandrescu", din Focşani. Un rezumat schematic al ei a fost publicat în „Anuarul** Nr. 1 al acelei Societăţi, apărut în 1920 şi de mult epuizat, ceea ce m’a îndemnat să reiau aici subiectul, dându-i — de astă dată — o extindere mai largă. Acel rezumat a fost reprodus aidoma, împreună cu alte multe conferenţe din toate cele 4 volume ale publicaţiilor Societăţii literare mai sus pomenite, în bro-

- 145 Acelaşi romantism în concepţia poetului. Mai întâi — înfăţişarea ete­ rica, vaporoasă a iubitei, blondă: „toate idealurile sânt blonde“, paliditate, „mâni subţiri şi reci" : .Din valurile vremii iubita mea răsai Cu braţele de murmur, cu părul lung, lălăi, Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri...

(Din valurile vremii) Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci (Departe sânt de tine) sau: Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii (Afară-i toamnă) Minune cu ochi mari şi mână rece (Sânt ani la mijloc) iar altădată: Ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond (Yenere şi madonă) Aiurea vorbeşte de „femei cu chipul pal" (Memento mori). Şi peste tot — sentimente extreme, exagerate. .. Când îşi aminteşte de cântecele de dragoste, pe care le-a scris, se întreabă: „Din ce noian îndepărtat / au răsărit în mine?" (S’a dus amorul). Iubirea poetului e pasionată, tu­ multoasă : Căci to iubeam cu ochi păguni Şi plini de suferinţi, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinţii din părinţi.

(Pe lângă plopii...)

Cele mai multe caractere ale romantismului lui Eminescu se văd însă în opera sa, adică chiar în poeziile sale de iubire. Ele se caracterizează, mai întâi, printr’o nestăvilită imaginaţie. Această facultate a poetului îl face să fixeze în cadre fantastice cele mai multe din subiectele poemelor în care e vorba de iubire. Dragostea lui Călin pentru fata de împărat, a Luceafărului pentru Cătălina, a Biancăi pentru Făt-frumos din tei, a lui Arald pentru logodnica sa vor fi concepute, în mod firesc, ca un şurile intitulate: Carte nouă de culegeri de planuri, compoziţii, disertaţii şi analize literare (voi. III, IV şi VI) de G. Nica, Iaşi, 1925, 1929 şi aceasta fără nici o auto­ rizaţie din parte-mi şi fără indicarea măcar a sursei. Când faptul mi-a venit la cu­ noştinţă, era prea târziu ca să mai pot urmări pe răufăcător, „conform legii**. Sem­ nalez procedeul aici, mai cu scamă că — din nefericire — el nu e un c, în actualele moravuri „literare* * de la noi.

10

— 146 — produs al lumilor de basm. Dar fantazia intervine şi în cadrele realităţii, în poeziile pur subiective. Iubita pare mai plină de farmec, dacă e încon­ jurată de atmosferă de vis: Să mi se pară cum că creşti, De cum răsare luna, In umbra dulcilor poveşti Din nopţi o mie una.

(S’a dus amorul)

Această putere de închipuire, care e ,,a doua natură'£ a poetului, când îl va face să părăsească lumea imaginată, îl va conduce spre trecui, care şi el e un fel de basm ... real. Şi astfel, din acest „noian îndepărtat", poetul va desprinde imagini vii. Iubirea încadrată în acele vremuri va avea o nuanţă de patriarhali­ tate plină de mirezme, ca acea a fiului lui Mircea, care scrie „dragei sale de la Argeş mai departe" : De din vale de Bovine, Grăim, Doamnă, către tine. jStu din gură, ci din carte, Că ne eşti aşa departe.

Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimeţi prin cineva Ce-i mai mândru ’n valea ta: Codrul cu poenele Ochii cu sprâncenele....

(Scrisoarea III) *) i) Tache Papahagi, conferenţiar universitar, în cursul său litografiat (1929): Folklor român comparat, pp. 165—166, face o apropiere între ultimele rânduri ale fragmentului mai sus citat şi următoarele versuri populare: Serie-mi, bade, şi-mi trimete Ce-o fi pe-acolo mai verde: Scrie-mi ochii şi gura Buzele şi făptura. iar Artur Gorovei (Elementul popular în literatura cultă, Bucureşti, 1935, p. 23) citează un fragment din nişte cântece culese din Ardeal de V. Alexiu şi publicate în Convorbiri literare, 1 noemvre 1888, p. 686; Trimete-mi, mândro, trimete, Ce-o fi ’n sat la voi mai verde: Cosiţa, petelele Ochii şi sprincenele;

— 147 Tot din trecut, Eminescu mai desprinde o altă caldă evocare de dragoste: acea a cavalerului ce „privea balconul**, în care se va arăta iubita „în haină lungă de mătase**, înclinându-se „peste gratii*4. In curând „braţ de braţ păşesc alături* *, pentru ca apoi să se urce în „luntrea cu-ale ei vântrele spânzurate de catarg**: Şi încet înaintează în lovire de lopeţi Legănând atâta farmec şi atâtea frumuseţi.

(Scrisoarea IV) Deoarece prezentul îl nemulţumeşte, oricum ar £i el, poetul — când nu cântă lumea basmelor sau trecutul — găseşte mijlocul de a putea tolera şi clipele de faţă, împrumutându-le unele aspecte şi idealizându-le.

Idealizarea va fi, aşa dar, un nou procedeu artistic, mulţumită căruia scriitorul găseşte un rost zbuciumului său sufletesc. Va idealiza femeea.

A visat mai mult, mai frumos decât a putut întâlni. Iubirea lui dornică şi entuziastă nu i-a dat ceea ce a dorit. Deziluziile au fost crunte, de câte ori şi-a fixat privirile pe chipuri anumite. Dar setea sufletească trebuia potolită şi atunci Eminescu ne face impresia, cura s’a mai spus, că nu cânta pe cutare fiinţă, ci femeea în genere; „nu (cânta) o iubire, ci iubirea“ (G. Ibrăileanu). însuşirile persoanei iubite sânt acelea pe care ar dori ca ea să le aibă. Ca şi Corneille, în redarea sufletului omenesc, Eminescu zugrăveşte iubirea „aşa cum ar trebui să fie**, îraprumutându-i farmece şi înzestrând chipul cântat cu toate însuşirile serafice. „Poezie de sentimente generale** (G. Ibrăileanu), ea nu ne va oferi, am putea spune, precizări desprinse din realitate. In această privinţă, poetul nostru n’ar fi putut afirma, ca Th. Gautier, că e „un om pentru care lumea exterioară există**, căci chiar când ea exdstâ, cântăreţul avea grijă — după cum am văzut — să o transpue în împărăţia basmului: El nu vedea în femeea iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerea­ lizabil. II iubea întâmplătoarea copie sau 51 părăsea, tot copie rămânea şi el cu melancolie impersonală îşi căuta refugiul într’o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei.

(T. Madoreseu) Că şi eu, mândră, ţi-oi trimete Ce-o fi ’n catane mai verde: Chivără şi penele, Ochii şi sprincenele...

Cf. şi M. Eminescu, Literatura• 'populara, ediţie comentată de D. Murăraşu, pp. 99, 100.

— 148 Mai târziu, iu momentele de luciditate sentimentală, care urmau extazului, scriitorul îşi dădea seama de procesul tainic ce se săvârşise întrînsul’, de toate fazele auto-amăgirii sale tragice: Şi-ara zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb do poezie Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat.

Ti-am dat palidele raze ce ’nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului ideal, D:n demon făcui o sfântă, dintr’un chicot — simfonie ...2) (Venere şi- Madonă) s) In adevăr, puterea nestăvilită de dealism a dictat poetului exaltate comparaţii, Sn ceea ce priveşte iubita sa. Cred că Ov. Densusianu (Poezia română în secolul XIX. Noua revistă română, Nr. 2, 1901) greşeşte când susţine: , El (Em.) n’a văzut în femee îngerul pe care-1 adora Alecsandrl". Ba da; de nenumărate ori.

Dovezi se pot găsi 2n lucrarea mea: Emincscu şi Alecsandri, Buc. 1936, p. 57, din care voi pomeni aici doar: , Prea mult un Uger rni-ai părut / Şi prea puţin femee" (S’a dus amorul). Poetul a încetat de a mai vedea iubita drept înger, numai din clipa în care deziluziile I au covârşit. In vremea însă când sentimentul îi era treaz, idealizarea sa parcurgea gama tuturor asemănărilor entuziaste. Ferneei care îi eso „în calea vieţii'' lui, „ca un înger", îi spune: Şi-o să-mi răsai ca o icoană A pururi Verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană.

(Atât de fragedă) Cred că se exagerează, când se insistă asupra sensualismului poeziei do dragoste a lui Emineseu şi cu atăt mai mult când se caută, în expresia unui sentiment normal şi pur, substraturi psihanalitice. Cu imaginaţie şi dialectică inteligentă, se poate găsi orice, la urma urmei, într’o poezie. E adevărat că o stare de suflet cum e acea redată de Em., în inspiraţiile lui dc dragoste, e prea complexă, pentru a fi etichetată cu o formulă unică. Dar socotesc mult mai aproape de adevăr, în ceea ce priveşte o mare parte a acestei poezii, caracterizarea lui Al. Ciura (Emincscu. şi Coşbuc, Blaj, 1903, pp. 10 şi 62): „Femeoa la Em. este o creaţie eterică" şi: „Platonismul eroticii lui Em. se vădeşte şi prin aceea că el visează de o iubire eterică, care să dureze şi după moarte". Poetul însuşi rine în ajutorul nostru, dictându-ne ase­ menea caracterizări; Azi, când a mea iubire e-atâta de curată, Ca farmecul de care tu eşti împresurată...

(Nu mă înţelegi) iar în Vmere şi Madonă — din care am citat, în acelaşi scop, mai multe versuri — „privirea scrutătoare'' _ a cântăreţului diseacă această fază, bogat reprezentată, ţâre a calităţilor fizice şi sufleteşti ale iubitei, fază premergătoare acelei do resemnare şi desamăgiri.

Poetul idealizase femeea, „prototipul îngerilor" aşa , cum Rafael creat-a po Madona Dumnezee", exaltând pe aceiaşi femee, pe care o vede „plutind regină

— 149 Totuşi cântăreţul nu reuşea totdeauna să transpue realitatea în alte cadre. Oricât de despreţuită, oricât de neglijată, această realitate există permanent şi se răzbună, atrăgând mereu spre ea pe cel care caută mereu s’o ocolească. Idealizarea nu dăduse scriitorului decât clipe de îmbătare, însă nu fericirea. Trăind vieţi paralele (cea reală şi cea a visului), Eminescu a fost un veşnic nemulţumit. Viziunea vieţii de toate zilele îi inspiră antiteze elocvente, prin comparaţiile — involuntar schi­ ţate în minte — cu idealul anevoe făurit. Dorul său infinit de dureros îl mistue şi nu e nicicând satisfăcut, căci nu şi-l poate îndeplini. Aspectele realităţii rănesc sensibilitatea sa, plină de resonanţe. Deziluziile mnl.iple în dragoste l-au prăbuşit, ca pe Dan din lună. Pierzând iluziile, a pierdut pasiunea care i le alimenta. De aceea nu mai regretă absenţa iubitei. Legătura lor i se pare „o trecută, de demult poveste", „de care azi abia mi-aduc / aminte" (Adio). Dar are prilejul să-şi expue gândurile şi mai clar: Te duci şi rău n ’o să mi mai pară Dc-acum de ziua cea de eri (Te duci) De altfel lucrurile întâmplate au fost fatale, din pricină că poetul a idealizat totul prea mult. E extraordinar faptul că Em. reuşeşte să-şi analizeze starea aceasta de spirit, cu o limpezime surprinzătoare. (In printre îngerii din cer". ( ,Regina angelorum", din Litaniile Sfintei Fecioare ale Bisericei catolice).

S’a putut susţinea cu îndreptăţire eă , portretul femeci în opera lui Em. se pre­ zintă adeseori sub o notă religioasă, care ne face să ne gândim la portretul Madonei din Biserica occidentală' ‘. [D. Popovici, Athcneum, I, 5, p. 681, recenzie despre lu­ crarea mea: 'Eminescu şi catolicismul, Buc. 1935. Mă folosesc de acest prilej ca să notez aici că revista ungară din Arad: Vasărnap (XIX, 12 ianuar, 1936, pp. 5—6), publică, sub acelaşi titlu, un articol semnat Dr. Găldi Lâszl6, în care se găseşte materialul primei părţi a studiului citat, fără însă a se menţiona măcar existenţa lui, de care autorul putea să ia cunoştinţă, cel puţin din numcroaselo recenzii care i-au fost consacrate.

Tot aici ţin să mai completez. în treacăt, cu unele mici contribuţii, materialul ce am adunat în acea lucrare: a) cultul poetului pentru Sfânta Fecioară se mai poate constata d'n versurile mai sus citate ale poeziei Atât de fragedă, b) „Sus ini­ mile voastre", din Rugăciunea unui Dac poate fi un ecou al formulei latine biseririceşti: ,.Sursum corda". c) Caracterizarea Sfintei Fecioare prin vorbele: ,mama milei" (Ms. 2259. Cf_ şi D. Popovici, ibid.) aminteşte expresia Bisericii apusene: „mater misericordiae" din rugăciunea Salve Regina, d) Poetul proectase o dramă: Steaua mării, iar în Dicţionarul său de rime întâlnim chiar vorbele „Stella maris", un alt calificativ al Fecioarei Maria, din rugăciunea latină Ave maris stella. e) In Revista catolică, V. 15—23 fevruar, 1891, pp. 43—47, se publică un articol: Doctul Eminescu şi Biserica catolică, în care se comentează câteva păreri de ale ziaristului de la Timpul].

— 150 — poezia sa erotică, nicăeri nu mai e analist, _ afară poate _ ^de VenereA şi, Madonă, în câteva versuri). Insă când pasiunea il părăseşte, cântăreţul devine spirit critic". Se spunea, nu-mi mai aduc aminte de cine, că ..numai ’ când eşti treaz poţi să-ţi povesteşti visurile". Poetul s’a trezit din visul lui „misterios şi blând din cale-afară", care „prea a fost de tot frumos / de-a trebuit să piară". Şi de aceea continuă cu motivarea stării lui sufleteşti actuale: Prea mult un înger mi-ai părut Şi prea puţin femee, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să stee.

Prea ne pierdusem tu şi cu In al ei farmec, poate ...

Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate.

(Sfa dus amorul)

Pierderea iluziilor nu e fără un răsunet viu asupra operei ce va continua să creeze. Ea va imprima, în întâiul rând, sufletului desamăgit al poetului, o atitudine de revoltă. Femeea nu va mai apărea, înaintea ochilor săi, Împodobită — ca pe vremuri de pasiune trează — cu toate colorile idealizării fericite. Dalila e un ecou semnificativ al prăbuşirii sale sentimentale. Dar nu numai satira aceasta, ce cuprinde învinuiri, despre care scriitorul nu va mai gândi, desigur, că sânt crude şi nedrepte şi nici ..fără razim, fără fond". In Scrisoarea IV va exclama cu amă­ răciune: „Da, visam şi eu odată pe acea ce m’ar iubi", iar în a doua Scnsoare se va întreba cu indignare abia reţinută: „Să cânt dragostea" ? să recunosc că „de voe m’am adaos / la cel cor ce’n operetă e condus de Menelaos?" 3) El va mai recunoaşte că „Un demon sufletul tău este" şi recapi. tul ân du-şi emoţiile amăgitoare, va constata, întristat: Şi în farmecul vieţii Nu ştiam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeea (Pe aceiaşi ulicioară) 3) Aluzie, cred, la opereta, atât de populară în secolul trecut, a lui Meilbac şi Ilalâvy, Le belle HSl&ne, în care Menelaos, soţul Elenei răpită de Paris, conduce corul celor înşelaţi de soţiile lor.

- 151 — aruncând, apoi, dureroasa sentinţă, ce trădează, totuşi, răni neînchise: Căci azi te-asemeni tuturor La umblet şi la port...

(Pe lângă plopii...)

Pierderea iluziilor, de care am vorbit mai sus, îi dictează cântăre­ ţului şi o atitudine de mândrie, amestecată cu dispreţ: Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dacă-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece.

(Luceafărul)

—- versuri în care se ascunde o însemnată doză de subiectivitate. Uăci Em. a fost dintre acele fiinţe care — după necontenite încercări dis­ trugătoare de iluzii — au reuşit, printr’o supremă sforţare care i-a salvat, să se înalţe în regiunile „unde zgomotul nostru nu le mai atrage, unde sensualitatea încetează, unde tot ce întunecă mintea dispare şi din liniştea azurului privesc cu o linişte perfectă, la neînţelesele frămân­ tări ale existenţei44. (Angliei Demetrieseu).

In nişte Sta/nces, marele Corneille — ajuns la o vârstă ce cobora panta bătrâneţei şi îndrăgostit de o tânără actriţă din trupa lui Moliere — constata cu amărăciune vibratoare că acea fiinţă nu părea atrasă câtuşi de puţin de notorietatea numelui său, şi nici de sentimentele calde pe care gloriosul bătrân i le arăta. Jignit, îi demonstrează ce va pierde dacă-i va respinge dragostea. Va trece pe pământ, fără a lăsa urme.

Nimeni nu va mai vorbi de ea, în viitorul îndepărtat. Primindu-i-o, fru­ museţea ei va străluci de-a lungul veacurilor, în măsura în care versurile sale o vor fi proclamat: Cliez cette race nouvelle Ou j ’aurai quelque credit, Yous ne passeriez pour belle Qu’autant que je l’aurai dit.

Aceeaşi atitudine de mândrie, de conştiinţă sigură a talentului suveran şi în veci recunoscut, o vom întâlni şi în rândurile lui Em., din Pe lângă plopii fără sol, în care-şi exprimă, cu precisă convingere, impu­ tarea adresată iubitei neînţelegătoare: Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, In calea timpilor ce vin O stea s’ar fi aprins.

r 3

■

- 152 Ai fi trăit în veci de veci Şi rânduri de vieţi, Cu ale tale braţ« reci înmărmureai măreţ.

Un chip deapururi adorat, Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi.

Aici tonul e mai domol şi impregnat de lirism duios. In postuma Şi-acele dulci păreri de rău. el devine mânios, vindicativ: Şi toate vrcmile ce vin Afla-vor de la mine Ce suflet ai avut în sin, Ce inimă în tine.

In largul negrei veşnicii Blestemu-mi se va naşte, Ce numai tu n’ai vrut să ştii O lume va cunoaşte.

Iar morala, în urma tuturor acestor constatări, se impune—reculeasă: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Şi noaptea candelă s'aprinzi Iubirii pe pământ.

(Pe lângă plopii...)

E muzica interioară din versul lui Verlaine: „Vous n’avez pas eu toute la douceur44.., umanizat de aceiaşi durere tragică, ascunsă sub cenuşa caldă a resemnării, care va fi cea de a treia atitudine a poetului, de pe urma deziluziilor sale.

: i

!

,JST’o mai caut — ce să eaut?“, exclamaţia din Scrisoarea IV, re­ zumă o stare de suflet de renunţare obosită. Reeapitulându-şi în minte tot cortegiul de înfrângeri, de suferinţi şi de nemiloase desamăgiri, cântăreţul e dispus (în Ce e amorul?) să dea o „definiţie4£ adecvată, a iubirii sale:

«

Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi a cerut Şi tot mai multe cere4).

4) Banal, Bolintineanu spusese: , Ce e amorul? O beţie". (Amorul)

I

! ;

- 153 . d«eîe. al ?ăl'ei. PrileJ este dragostea, e condiţia inerentă a existenţei. Fericirile mari strica armonia nefericirii congenitale a omenirii: Şi poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentru-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii.

(S’a dus amorul) Constatarea nu e unică in opera lui Em. Sub haina altor expresii, ne apăruse şi altădată (Floare albastră), exprimând aceiaşi concepţie — împăcată întrucâtva, în tumultul potolit al suferinţei — despre ina. derenţa fericirii în condiţiile umane de trai: Şi te-ai dus dulce lumină Şi-a pierit iubirea noastră, Floare-albastră, floare-albastră, Totuşi este trist în lume.

Stările sufleteşti, mai sus semnalate — de revoltă, de mândrie şi de resemnare — poartă sufletul poetului spre regiunile unei melancolii adânci.

O cauză principală a melancoliei eminesciene este pierderea unui sen­ timent clocotitor care stăpânise sufletul şi care, prin dispariţia lui, pro­ dusese gol haotic. In Ce te legeni codrule, poetul exprimă adânca i tristeţe produsă de pierderea iluziilor; în Melamcolie — pierderea credinţelor pro­ vocase acelaşi rezultat; în S’a dus amorul — dispariţia sentimentului iubirii, etc.

Dar melancolia poetului mai e rezultată şi din zbuciumul 'pasiunii sale: Piară ochi-mi turburători din cale-mi, Vino iar în sân, nepăsare tristă.

Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă.

(Odă) — de gândul că vieaţa trece. Astfel în poezia Noapte, un fel de „cârpe diemc* al poetului antic se desprinde din finalul ei armonios: O, dezmiardă pân’ce fruntea-mi este netedă şi lină, O, dezmiardă pan’ eşti jună ca lumina cea din soare, Pan,eşti clară ca o rouă, pân’eşti dulce ca o floare, Pan* nu-i fruntea mea zbârcită, pan’ nu-i inima bătrână.

Singurătatea apare, îndeosebi, ca un izvor de tristeţe, ce nu amorţeşte simţirea, ci — din contră — îi dă avânturi nouă. Cadrul de vieaţa izolata,

— 154 în care trăeşte poetul, îl obişnueşte cu reculegeri prelungi, cu elevaţii sufleteşti neîntrerupte: Ah... de câte ori voit-am Ca să spânzur lira’n cui Şi un capăt poeziei Şi pustiului să pui.

Dar atuncea greeri, şoareci, Cu uşor-măruntul mers.

Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers.

(Singurătate)

O trăsătură specific romantică este şi regretul faţă de trecutul per­ sonal fericit ori chiar nefericit. E de ajuns ca o clipă, fugind vertiginos, să se cufunde iremediabil în noianul ce creşte îndărătul nostru, pentru ca să strălucească ispititor, chiar atunci când, în prezent, nu oferea pri­ virilor şi simţurilor decât imagini cenuşii, triste. Suferinţa devine, astfel, „dureros de dulce**, numai pentrucă a încetat de a mai fi prezentă. Des­ pre cântecele sale, poetul va spune. în S’a dus amorul:

I

Cum străbateau atât de greu Din jalea mea adâncă Şi cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă.

Tot ce a încetat să mai fie realitate palpabilă, tot ce s’a refugiat în domeniul, din ce în ce mai vast, al trecutului, apare scriitorului îmbrăcat într-atâta farmec nedefinit, încât adesea sufletul lui plânge, cutremurat de păreri de rău, la gândul că aşa cum au strălucit acele clipe cândva, ele nu vor mai străluci niciodată. In trecerea lor, cântăreţul nu le-a putut sorbi vraja lor cerească, nu le-a putut „degusta**. O face acum, când fixi­ tatea lor în trecut îi dă prilejul să le retrăiască artificial, dar nu să le stăpânească etern. Poate nici într’o altă inspiraţie a sa, Em. n’a pus mai multă durere, exprimată cu toate astea sobru, concentrat (cetind-o, nu auzi glasul poetului, îi surprinzi doar şoaptele), decât în poezia Când amintirile: Când amintirile’n trecut Încearcă să mă cheme,, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec diu vreme’n vreme.

Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele Ce-au luminat atât de des înduioşării mele.

i i

:

- 155 Şi peste arbori resfiraţi Răsare blânda lună, Ce no găsea îmbrăţişaţi Şoptindu-ne ’mpreună.

A nostre inimi îşi jurau Credinţă pe toţi vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii.

Putut-a oare-atâta dor In noapte să so stingă, Când valurile de izvor N'au înotat să plângă, Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-şi, Când ochii tăi, tot încă mari, Se uită dulci şi galeşi?

Din aceste rânduri, impecabile şi pure, se desprinde şi mai pregnant concepţia poetului... In trecut, chiar nefericirea avea aspecte atrăgătoare; în prezent, fericirea însăşi îmbracă haină de comunicativă tristeţe.

Această melancolie a fericirei, atât de elocventă, apare în mai multe inspi­ raţii, caldă şi plină de sensuri. Poezia Noaptea, din care am mai avut pri­ lejul să cităm un fragment, e semnificativă pentru acest aspect al operei analizate. Dar cu atât mai mult: Stau în cerdacul tău. Noaptea-i senină, De-asupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori, în umbră mă cuprind, Şi vântuaduce miros din grădină, Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiţi cu ochii în lumină; Ai obosit, cu mâna ta cea fină In val de aur părul despletind.

Deasupra-mi stele tremură prin ramuri, In întunerec ochii mei rămân Şi-alături luna bate trist în geamuri.

— 156 — Aceeaşi atmosferă de satisfacţie a sufletului căutător al fericirii apare şi în* Afară-i toamnă... Frunza ’mprăştiată, Iar vântul zvârle ’n geamuri grele picuri j Ci tu ceteşti scrisori din roase plicuri Şi într,un ceas gândeşti la vieaţa toata.

Interiorul e intim şi cald... Iubita e aproape: De-odata-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas, abia atins de scânduri...

Iar mâni subţiri şi reci mi-acopâr ochii.

Şi totuşi, impresie melancolică deprimantă se desprinde din întreagă această sumbră inspiraţie; poetul picură de somn în faţa focului. „In juru-mi ceaţa creşte rânduri, rânduri44. Nu doreşte parcă nimic şi totuşi din acel „noian îndepărtat44, de care a mai pomenit, se desfac torente de ereditare melancolii, care omoară. Şi tot aşa în Seara pe deal. „Sub un salcâm, dragă, m’aştepţi tu pe mine44. O seară care ar trebui să fie feri­ cită, pentru sufletele ce iubesc .şi care-şi simt împărtăşită pasiunea. Şi totuşi: Seara pe deal buciumul suna cu jale, Turraele-1 urc, stelele scapără’ri cale.

Apele plâng clar izvorînd în fântâne ...

Şi toate celelalte detalii: oamenii care vin obosiţi „cu coasa’n spi­ nare44, cumpăna de la fântână, care scârţâe, „streşinile vechi44 pe care casele le ridică în lună, clopotul ce „umple cu glasul lui seara44 — toate plâng, în această desnădăjduită inspiraţie. Versul: „Ah, în curând pasul spre tine grăbeşte44 s’ar părea că deschide orizonturi de voe bună şi de veselie peste întreaga inspiraţie şi totuşi deprimanta impresie de la început persistă până în ultima strofă, în care vorbele: „Ne-om rezema capetele unul de altul44 vibrează de melancolii milenare, topite în sufletul poetului care, îusa, şi-ar da „vieaţa lui toată44 pentru astfel de clipe de fericire tristă. „Cu-o bucurie tristă te ţin acum în braţe4*, spune el aiurea, subli­ niind această stare de suflet ce-am semnalat. Cu atât mai mult, când nefe­ ricirile reale şi atât de dese îl apasă, tristeţea va săpa nemiloasă în sufletul răvăşit de căutări.

Melancolia aceasta, distrugătoare de energie, înăbuşă, astfel, orice putinţă de a reacţiona, din partea celui stăpânit de dânsa. Eventualul rezultat tragic pentru cântăreţ se poate vedea din versuri ca următoarele; „Vieaţa-mi pare-o nebunie, / sfârşită făr-a fi ’nceput44, (Te duci), care exprimă o atitudine dictată, parcă, de „chemări de sinucidere44...

- 157 — Din fericire, această prăbuşire în noaptea desnădejdii este temperată şi adesea împiedecată de alte cauze, care readuc pe poet în drumul unei cuminţi împăcări cu vieaţa. * Una din aceste cauze este iubirea dc natură, a celui greu încercat de suferinţe. Ea va fi pentru cântăreţ anestezicii] mântuitor şi-i va morfiniza simţirea, fără să-i îndepărteze, cu totul, efectele unei vieţi de profunde amărăciuni. Natura va fi, cum s’a repetat de atâtea ori, un cadru al sen­ timentelor exprimate, care le va da o neaşteptată strălucire. Em. însuşi caracterizează propriile-i cântece de iubire prin vorbele: Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele Şi un atât de trist amor Am îngropat în ele.

(S’a dus amorul)

„Amorul" său va fi deci înfrumuseţat şi intensificat nu numai de propriile emoţii, ci şi de acele pe care tablouri pitoreşti pot să le imprime sufletului. Şi aceasta nu numai în inspiraţii subiective, ci şi în balade sau poeme, în care autorul doar îşi transpune personale simţiri. împrumutăm du-le, totuşi, unor personagii de povestiri epice*.

Seara vine din arin'şti...

Cerul stelele-şi arată.

Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechi şi sfânt, Ce cu flori până’n pământ Un izvor vrăjit ascunde. îngânat de glas de ape Oântă-un corn cu ’nduioşare. ..

(Povestea teiului)

Aspectul din aceste versuri nu e singurul în poeziile lui Em. Vom constata mereu predilecţie pentru peisagii de noapte, pentru ceruri înste­ late, pentru lună, îndeosebi. („Lumină de lună" — o însemnare din manus­ crise — s’a susţinut a fi un proect de titlu al volumului de poezii).

Peisajul eminescian parcă nu e complet, fără evocarea acestui astru: Tânguiosul bucium sună.

L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când ese dulcea lună Dintr ’o rarişte de fag.

(Lasă-li lumea)

— 158 Pe aceiaşi ulicioara, Bate luna în fereşti ^ (Pe aceiaşi ulicioară) O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniştit De lună.

(Adio) Să. plutim cuprinşi de farmec Sub lumina lUindei lune...

(Lacul)

Exemplele ar putea continua — nenumărate.

Florile de tei sânt iarăşi o predilecţie a poetului atât de iubitor de natură: E-un miros de tei în crânguri, Dulee-i umbra do răcliiţi.

(Lasă-ţi lumea...)

Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri.

(Dorinţa) Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea peste noi...

(Povestea codrului) Ne-om culca lângă izvorul Ce răsare sub un tei... (ii) idem ) Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga.

(Mai am un singur dor)

Intre natură şi sufletul poetului e o întreagă armonie. Când iubita e prezentă, ea nu poate apărea decât în cadre văratece: Ce frumos era în crânguri Când cu ea m’am prins tovarăşi...

(Freamăt de codru)

i

— 159 — Mimai gândul că ar fi împreună cu ea creează în mintea poetului pei­ sagii însorite: E-un miros de tei în crânguri, Dulce-i umbra de răcliiţi Şi sântem atât de singuri Şi atât de fericiţi!

(Lăsa-ţi lumea)

sau: Vom visa un vis ferice, Ingâna-ne-vor cu-un cânt Singuratece izvoare Blândă batere de vânt (Dorinţa)

Din contra, când iubita e departe, poetul evocă numai privelişti de toamnă sau de iarnă: Târzie toamnă e acum.

Se scutur’frunzele pe drum... Şi lanurile sânt pustii...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

(De ce nu-mi vii?)

O toamnă care întârzie Pc-un istovit şi trist izvor — Deasupra i frunzele pustie A mele visuri care mor.

(Te duci) Departe sânt de tine şi singur lângă foc Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti.

(Departe sânt ăe tine) Din zarea depărtată răsare-un stol de corbi Răsar’o vijelie din margini de pământ Ci tu rămâi în floare ca luna lui April (Despărţire)

Corespondent-a directă între stările sufleteşti ale lui Em. şi peisagiile evocate se vede şi mai lămurit în Şi dacă, nnde ramurile care „bat în

— 160 geam", plopii care „se cutremur", evoacă apropierea iubitei, prin acele nuanţe de sensaţii, prin acele impresii de „dejâ-vu", prin detalii abia sur­ prinse — totuşi nespus de elocvente pentru receptivitatea setoasă a poe­ tului.

Zugrăvind natura, deprinzându-se să o cerceteze atent, să o fixeze cu ochi cântăritori ai tuturor frumuseţilor ei, poetul se obişnueşte a nota exact şi unele elemente reale. Bogata sa imaginaţie îl îndeamnă cel mult ca, uneori, să fixeze aceste aspecte realiste în cadre de basm, aşa cum a făcut şi Creangă, în poveştile lui, unde dacă larga schiţare a subiectului e fantastică, dialogurile, detaliile, procedeele sânt realiste (Un exemplu elocvent: Capra cu trei iezi). In poezia de basm a lui Em., putem nota, în această privinţă, dialogul din Luceafărul, între fata de împărat şi paj: „Dar ce vrei, mări Cătălin? / Ia dut’ de-ţi vezi de treabă /... Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri. / Dă-mi pace, fugi departe"... Şi pe lângă eelalt dialog tot atât de viu, din Călin („Cum te chiamă, măi băete? — Ca pe tată-meu: Călin")—descrierea, ca de nuvelă realistă, a locuinţei fetei refugiată în codru: Pe cuptorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi Zugrăvit-a cu-un cărbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe’n Ioc de labă, etc.

fără a mai insista şi asupra sfârşitului acestui poem, în care ni se arată de pildă, „în.vestmânt de catifele, un bondar rotund în pântec", ceea ce trădează o aplecare iubitoare şi trează asupra lumii „celor care nu cu­ vântă* *.

Zugrăvirea pasionată a tablourilor de natură a transformat, întru­ câtva, înfăţişarea sufletească a poetului. Admirând şi notând cu atenţie unele privelişti pitoreşti, el descopere şi reţine trăsăturile hazlii, şăgalnice ale acestor aspecte. Notarea unor astfel de atitudini nu scoate, de altfel, la iveală un substrat sufletesc opus celui cunoscut până acum. Tonul ironic, gluma ce pare firească, trădează de cele mai adeseori exasperarea durerii, cu grijă tăinuită sub cutele simţirii. La fel cu Gr. Alexandrescu, şi cântă­ reţul Luceafărului ar fi putut afirma: „Lumea mă crede vesel, dar astă veselie / Nu spune-a mea gândire, nu arată cum sânt". Totuşi, poetul notează asemenea înfăţişări glumeţe, care par a-i procura distracţie binefă eătoare. Contemplarea unui chip frumos de fată nu-i inspiră totdeauna versuri sentimentale şi admirative: Vre-o zgâtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleţi ’ntoarce capul, Când ncolo — când încoace.

- 16.1 Toate, peste-un sfert de secol, Vai, vor fi aproape babe. Şi zâmbesc aşa de dulce Ca şi când ar fi deapururi.

Toate graţiile de-astăzi, Vai, or fi atunci cusururi.

(Vre-o zgâtie de fală)

Astfel de note găsim cu belşug presărate iu multe din poeziile sale clasice. E un ton de kârjoană, cu expresii uneori rustice, pitoreşti şi de un firesc subliniat: Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime’n lume nu ne vede.

Sau alte versuri, din aceiaşi poezie, în care e vorba de un lac: De-al tău chip el se pătrunde, Ca oglinda îl alege — Ce priveşti zâmbind în unde?

Eşti frumoasă se’nţelege.

(Lasă-ţi lumea)

Nota aceasta se iveşte şi mai accentuată în idila Intre paseri: Cum nu sântem două paseri Sub o 8traşină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Intr’un cuib numai cu puf.

Nu ini-oi scoate oare ochii Cu-ascuţitul botişor?

sau în Pajul Cupidon, în Povestea codrului („Unde eşti copilărie / Cu pădurea ta cu tot?£<) în Kamadeva, etc., culminând în Ciigetările Sărma­ nului Dionis („Ab, garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună“), în care e vorba de purici, ploşniţe, motan, sărăcie, frig — şi totul spus cu un grai volubil, cu un zâmbet amar, sub care însă vibrează o viziune grava a vieţii şi o profundă dezolare — mascată sub tonul săltăreţ, câre deve­ nise familiar poetului.

11

— 162 Dacă se pot stabili asemănări între Em. şi Heine, desigur trebue să avem în vedere mai ales acest aspect al poeziilor pe care le-am analizat 5). *

Dar arta scriitorului nostru constă îndeosebi din acel „nu ştiu cum* ‘ sau „nu ştiu ce*‘ elocvent, care poate fi mai degrabă surprins decât de­ finit: din acea armonie înlănţuitoare, vagă, cu neputinţă de transpus în alte limbi. Fondului poeziei lui Em. i se pot găsi filiaţii — armonia îi aparţine numai lui. Nu e o simplă muzicalitate, aşa cum se poate întâlni şi la alţi poeţi ai noştri. Sânt efecte de clar-obscur, de „poezie pură*4 („Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri**) °), de nuanţe şi de expresii melodioase, care atârnă, la un loc, mult mai mult, în balanţa efectului artistic şi al sublimării inspiraţiilor, decât fondul lor intrinsec.

Ca orice artist mare, Em. a luat şi el — adesea — bunul lui acolo unde l-a găsit. De multe ori a desvoltat locuri comune lirice (un critic susţinea că toate capodoperele lirice desvoltă un loc comun) sau idei ce se pot întâlni în cutare pagini ale cutărui filosof sau poet, dar şi le-a asimilat, şi le-a însuşit — le-a creat din nou. Şi alţi poeţi români, cura s’a mai constatat, au putut trata teme ase­ mănătoare cu cele ale lui Eminescu. Armonia formei sale n’a avut-o însă nimeni. Ea a contribuit în cel mai înalt grad la răspândirea acestor poezii şi mai cu seamă a celor de iubire; ea le-a făcut comunicative şi obsedante.

Poezia erotica, de care ne ocupăm, va căpăta un farmec nedefinit şi intens, datorită (pentrucă în cadrul unei astfel de producţii mai rar se desvoltă „idei**) în primul rând acestei armonii a verbului, acestor efecte formale, pe care le vom trece rapid în revistă.

Mai întâi, rimele: Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă’ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?

Din neguri reci, plutind te vei desface 1 Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace?

Răsai din umbra vremi lor încoace, Ca sa te văd venind — ca ’n vis, aşa vii.

(Sonete, III) *) „Ştii că Em. are mai mult talent în poezii comice şi caraghioase, decât în cele serioase" ? G. Panu, Amintiri de la Junimea, 1910, II, 290 (relatarea unui cunoscut al lui Panu „care nu apreţuia talentul lui Em."). Cf. şi D. Chendi, Humorul lui Em. Semănătorul, 1902, 3 noemvre. *) Cf. şi articolul (din Convorbiri literare, 1936, p. 309), Poezia pură şi Emi­ nescu, de I. Pillat.

— 163 — Există rime eminesciene — timp de zeci de ani repetate de imitatori: nufăr-sufăr; teferi-luceferi. Şi îmbinări de sunete mai ingenioase: cale-şi cu galeşi, în braţe cazi-mi, cu razimi, etc. Consultându-şi din când în când dicţionarul de rime, cu trudă alcătuit, Em. a ajuns să stoarcă limbii noastre nebănuite posibilităţi muzicale, cu atât mai de efect, cu cât cău­ tarea nu se trădează niciodată, în alcătuirea versurilor ce pare firească.

Aranjările de ritm şi de măsură denotă şi ele o dexteritate precoce în istoria poeziei româneşti, în care Coşbuc nu mai apare totdeauna un inovator, Versul scurt, de la sfârşitul strofelor, nu e „coşbucian" : De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi cu bine, Mă voi feri în calea mea Dc tine.

(Adio)

sau, mai ales: Tresărind scântee lacul Şi se leagănă sub soare; Eu, privindu-1 din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. {Freamăt de codru)

arată că încercările de acest fel se făcuse în mod strălucit înaintea săltă­ reţelor ritmuri ale „poetului ţărănimii", care — e drept — le-a cultivat mai consecvent. In postumele sale, Eminescu totuşi nu o singură dată a căutat sonorităţi nouă, ca în aceste scurte versuri sprinţare şi intime: Ochiul tău iubit Plin de mângâeri Dulce mi-a lucit Până eri.

Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvânt?

Oare te înduri Tu ca să mă laşi, Geniu de păduri Drăgălaş? etc.

(Ochiul tău iubit)

— 164 — Aceste efecte noua ies la iveală şi din vocabularul poeziilor ce ne preocupă. Em. a căutat să toarne în tipare nouă „limba veche şi’nţeleaptă“ : M’a fermecat cu vre-o scântee Din clipa’n care ne văsum?

(De-or trece anii)

A ţintit să dea vorbelor cu sensuri otova sau banale accepţii nuan­ ţate şi inedite: Astfel robit de-aceiaşi jale Petrec mereu acelaşi drum (ibiăem)

Pentru poet, fiecare vorbă are o pondere precisă, un farmec nedefinit şi cu atât mai înlănţuitor, cu cât poate trezi în sufletul nostru cortegii de simţiri şi de imagini prelung vorbitoare. Şi în chipul acesta, expresiile neobişnuite, greşite chiar — după codul vorbirii tipice — au atâta resonanţă în noi, încât nu ne închipuim cum versurile în care ele se găsesc, ar putea fi altfel alcătuite: Deasupra casei tale es Şi azi aceleaşi stele Ce-au luminat atât de des înduioşării mele.

(Când amintirile)

sau: Pentr’un atât de sfânt noroc Străbătător durerii.

(S’a dus amorul)

la care am mai putea adăugi, între multe altele: Soarta mi le-a dat pe toate Cu asupra de măsură. (Âh} cerut-am ăela zodii)

Efectele artistice se desprind conturate, îndeosebi din figuri. Despre cântecele lui de dragoste, poetul spune că: | Uitarea le închide'n scrin Cu mâna ei cea rece.

(S fa> dus amorul)

1

— 165 — Despre amintiri, ca: Ţârâese încet, ca greeri, Printre negre, vechi zidiri...

Sau cad grele, mângâioase Şi se sfarmă’n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La piciorele lui Clirist.

(Singurătate) Evocările unor privelişti, care ar trece nebăgate în seamă de majo­ ritatea muritorilor, sânt valorificate de asemeni cu ajutorul unor imagini ce aruncă asupra lor „vălul alb de poezie4*.

Flori pe o pajişte. Intre tulpinile şi petalele lor — fire de păianjen.

La razele lunii sclipesc corolele invoalte şi umede. Zefirul le mângâe şi atunci aplecându-se, flexibile, aţele fragile ce le leagă se rup. E parcă o clacă de destrămat fire de tort: S'adun’ flori în şezătoare De păianjen tort să rumpă Şi anină’n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă.

(Crăiasa din poveşti) Neavând, aici, intenţia decât de a spicui câteva figuri din poeziile despre care s’ar putea spune, ca în fabula lui La Fontaine: „un tresor est caelie dedans**, mai amintesc doar — ca imagine ce revine atât în poezia, cât şi în proza lui Em. — acea cu lopeţile lăsate liber, pentru ca barca să plutească în neştire şi în vis: Şi să scap din mână cârma Şi lopeţile să-mi scape...

(Lacul) Procedările poetului, in vederea intensificării posibilităţilor sale de realizare şi a unei accentuări a farmecului inspiraţiilor, sânt multiple.

Mă voi opri asupra câtorva.

Muzicalitatea formei e unul din aceste mijloace, de care se serveşte cântăreţul, în cea mai largă măsură. Ea e produsă de repetări ale unor cuvinte sau expresii măiestrit dozate... Despre corn, se spune — în Peste vârfuri — că răsună Mai departe, mai deoparte, Mai încet, tot mai încetf Sufletu-mi nemângâet îndulcind cu dor de moarte.

— 166 — O reluare a aceluiaşi efect muzical— în Povestea teiului: îngânat de glas de ape, Cântă-un corn cu’nduioşare „ Tot mai tare .şi mai tare, Mai aproape, mai aproape.

Repetarea ritmică a unor fraze sau expresii desgroapă sonorităţi adormite: Femee între stele şi stea între femei (Din valurile vremii)

sau: Să faci din vieaţa mea un vis, Din visul meu o vieaţa.

(S’a dus amorul)

sau încă: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre şi umbra unui vis ? 7).

(Despărţire)

Muzicalitatea versurilor mai este produsă şi din îmbinarea unor su­ nete ce se succed cadenţat: Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri...

(Dorinţa) 7) Vers inspirat, pare-se, din Pindar (Cf. N. I. Hereseu, Clasicismul lui Err*i~ nescu. Gândirea, dec. 1934. Aceiaşi apropiere se mai găseşte însă semnalată şi de alţii, mni înainte. Astfel o aflăm în lucrarea lui N. Petraşeu, Mihaîl Eminescu, 1934, p. 87; în rubrica anonimă şi colectivă: Cu mâţa’n sac, reminiscenţe, potriveli\ din îndreptar 1930, Nr. 10, p. 12; întrucâtva şi la Al. Philippide, Coincidenţe. Vieaţa românească, 1915, pp. 159—193, unde, citând imagina din Pindar, autorul o compară, însă, cu ver­ suri din Scrisoarea I a lui Em.; tot acolo şi alte apropieri între poetul român şi cel grec. De asemenea, aceiaşi îprudire de imagini mai e scoasă în evidenţă şi în lucrarea lui Al. Grama, Mihail Eminescu, Blaj, 1891, p. 34).

Imagina ce se găseşte la scriitorul român (şi pe care o mai întâlnim şi în poezia O, 8tingăse) poate fi mai degrabă o reminiscenţă dintr’o scenă a tragediei Samlet (II, 2: Badu Manoliu,, Izvoarele poeziei lui Em. Preocupări literare, 1936, Nr. 4, P. 234), sau din aceste versuri franceze, care desigur îşi au sursa tot la Pindar: ,,La, gloire est le râve d’une ombre‘ 1, Lamartine (L’enthousiasme. P r e mi ăr e 8 m 6ditations p o 6 t i q u e s, IX) şi „Ta vio... est Ie râvo d’une ombre“, V. de Laprade (La source âtemelle. Eevue des deux monăes, 1848, Tome XXIY, p. 496).

— 167 — sau din inversiunea unor forme verbale: ; Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea-i pe8tc noi (Povestea codrului) In alte prilejuri, efectul estetic subliniat se desprinde dintr’o simplă inversiune de vorbe, care are darul să spue mult mai multe lucruri decât expresia consacrată: A noastre inimi îşi jurau Credinţă pe toţi vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii.

(Când amintirile) Dacă am fi avut aici expresia: „se scuturau liliecii de floare“ — poezia n’ar fi plutit, parcă, în această atmosferă intimă şi mai ales n’ar fi exalat sonorităţile de harfă, care ne îmbălsămează întreaga simţire: Când pe cărări se scuturau De floare liliecii...

Aceleaşi efecte de nedefinit, totuşi reale şi intense, se desprind din schimbarea rândului versurilor dintr’o poezie. Făcând aceasta, poetul îţi dă impresia că încearcă diferite clape ale unui pian, îmbinându-le sunetele, pentru a le smulge melodii tot mai cuceritoare.

Intr’o variantă din Mai am un singur dor, spusese: Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna... iar în alta: Alunece luna Prîn vârfuri lungi de brad.

In primul exemplu, tonul e mai cursiv, mai limpede — pe când în al doilea el pare a deveni solemn şi static.

Antiteza e o altă procedare — frecventă la romantici. Ea aduce o potenţare mai precisă a elementelor fondului, prin alăturarea lor inten­ ţionată : Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut, Mă cunoşteau vecinii toţi, Tu nu m’ai cunoscut.

I

— .168 sau:

Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură, frumos.

(Te duci)

şi alta. mai reliefată: Din ce Sn ce mai singur mă’ntunec şi îngheţ, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

(De câte ori iubito)

Pentru a varia inspiraţiile şi forma lor, Em. a recurs la imitarea ver­ surilor populare, pe care le cunoştea de minune: imitaţie măestrită, în formă populară, ca La mijloc de codru des sau utilizare măsurată a expre­ siilor ori a elementelor intrinsece din producţiile poporului. începutul poemei Luceafărul e caracteristic — în această privinţă — de asemeni şi părţi din cuprins, în care găsim expresii ca: Dar cc frumoasă se făcu Şi mândră, arz ’ o focul 1...

Credinţe poporane, pitoreşti şi tainice, renasc în Crăiasa din poveşti, care Ca să vadă-un chip, se uită Cum aleargă apa’n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Mercuri.

Ca să iasă chipu’n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sânt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri.

In inspiraţiile populare, poetul a introdus gradaţia, ce lipseşte mode­ lelor. Procedarea aceasta va fi magistral condusă şi în alte producţii, do­ zând, în cadrul lor, sentimentele şi exprimându-le treptat, pe măsură ce emoţia evocată creşte în suflet, punând stăpânire pe el şi ridicându-1 pe culmi...

Sonetul Sânt ani la mijloc începe domol şi inspiraţia se desfăşoară lină, ca apele unui fluviu leneş... De la vorbele din strofa a doua: ,,0, vino iar!“, glasul cântăreţului îşi intensifică vibraţiile, care devin tot mai ample, ca şi sentimentul de iubire exprimat cu triumf: Tu nici nu ştii a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o linişteşte, Ca răsărirea stelei în tăcere.

- 1G9 Iar când to văd zâmbind copilăreşte, Se stingo-atunci o vieaţă de durere: Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.

Apoi se mai poate constata, la Ern., o tendinţă de a nu-şi exprima sentimentele, după un tipic consacrat. Poeziile sale adesea frâng regulele de expunere, şi — ea şi în rimă sau imagini — cearcă aşezări nouă ale elementelor cuprinsului, prin sugerări vaporoase, prin apropieri de stări sufleteşti sau de preocupări, prin „corespondenţe". In Şi dacă se vede una din asemenea procedări, pe care — la alt capitol — am semna­ lat-o, în treacăt. Tn cunoscuta poezie Somnoroase păsărele, găsim însă o realizare — unică în literatura noastră, în ceea ce priveşte „planul" ei.

Sânt în ea două poezii, pe planuri diferite, deşi strâns unite prin întreaga atmosferă a inspiraţiei, prin lirismul ei discret, totuşi comunicativ. Şi aceste două poezii nu le găsim în două părţi distincte ale inspiraţiei: cea de la început şi cea de la urmă, aşa cum aţâţi poeţi au ştiut să-şi redea simţirile. Acest plan se oglindeşte în cadrul fiecărei grupări de versuri.

Prima parte din strofe e alcătuită dintr’un pastel; a doua — din urările şi dorinţele pe care poetul le adresează iubitei lui depărtate: Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele — Noapte "bunei.

Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile Jn grădină — Dormi in pace.

Trece lebăda pe ape Intre trestii să se culce — Fie-ţi îngerii aproape, Somnul dulce.

Peste-a nopţii feerie Se ridică mândra lună.

Totu-i vis şi armonie — Noapte bună.

S’ar putea ceti, pe rând şi aparte, cele două inspiraţii, contopite într’o singură complexă poezie, cu o artă înaltă, cum numai în literatura fran ceză mai există un caz asemănător, într’o poezie a lui Verlaine, din La Bonne Chanson (1870). In partea întâi a fiecărei strofe este exprimat ele-

— 170 — ZTt ZtnaÎJrSP-raţiei; iar ,cel descriPtiv e presărat, cu sugerări nuan ţ . .n partea ultima a catrenelor comunicative şi săltăreţe: Avânt- que tu ne t’en ailles, Pale Gtoile du matin, — Miile caÂUes Chantent, chantent dans le thym.

Tourne devers le poete, Dont Ies yeux sont pleins d’amour; — L’alouatte Monte au oiel avec le jour.

Tourne ton regard que noie L’aurore dans son azur; — Quelle joia Parmi Ies charnps de ble mur!

Puis fais luire ma pensie Lâ-bas, bien loin, oh, bien loin!

— La rosâe Gaîment briile sur le foin.

Dans le doux reve ou s’ag!te Ma mie endormie encor...

— Vite, vite, Car voici le soleil ă'or.

*

Poeziile de dragoste ale lui Em. — în special — sânt foarte greu de transpus în limbi străine. Critici literari, aparţinând altor neamuri, nu au avut — deci — şi n’au prilejul de a le aprecia aşa cum s’ar cuveni. Unul din ei vorbea de „valse lente44, ceea ce-i rezuma impresia pe care i-o făcuse unele traduceri din inspiraţiile erotice ale poetului nostru. Muzicalitatea şi farmecul lor nu rezistă procesului de transpunere în altă limbă. .Ar trebui poate să se încerce traduceri în proză, aşa cum — mai totdeauna — procedează Francezii, când e vorba de redat în limba lor texte poetice străine. N’ar fi exclus ca poeziile „de idei44 să aibă, astfel, mai mulţi sorţi de izbândă, decât acele pur lirice (câteva încercări, în acest sens, făcute de D-l N. Şerban şi publicate în revista franceză La tie, acum vre-o zece ani, ar merita să fie mult mai cunoscute şi răspândite, căci sânt supe* noare tuturor transpunerilor în versuri, din acelaşi autor). Criticul Ben­ jamin Cremieux spunea, într’un rând, că — atunci când vieaţa i-ar oferi un răgaz mai larg — ar încerca să înveţe româneşte, pentru a-1 ceti în

— 171 — original pe Em., aşa cum a procedat (având mare uşurinţa de învăţat limbi străine) cu scriitorii altor popoare, în special cu cei italieni. Numai în felul acesta credea — şi desigur avea dreptate — să-şi poată apropia fru­ museţile ascunse ale unui text poetic, inaccesibil în transpuneri oricât de dibace. Căci e un fapt sigur şi. notoriu acesta: că Em. până azi a pierdut totdeauna mult, dacă nu tot, în traduceri versificate. E adevărat că alţi poeţi, aparţinând altor popoare, au rezistat acestui procedeu. Constatând faptul, pe care nu-1 pot motiva sau explica în acest loc, închei exprimânduKmi dorinţa ca dezideratul criticului Cremieux să devie şi acel al altor literaţi străini, care în felul acesta ar putea să ne dea, în mod dezinteresat, părerea lor despre o operă pe care noi o considerăm, cu drept cuvânt, în desvoltarea sufletească a neamului nostru, măreaţă — dar pe care am în­ soţit-o, prea adesea ori până acum, în transpunerile ed franceze mai ales — de comentarii elogioase absolute, şi deci prea subiective.

1

ECOURI FRANCEZE IN OPERA LUI EMINESCU CÂTEVA DOCUMENTE Şl PRECIZĂRI

I Rândurile care urmează sânt spicuiri, din lucrarea cu titlul de mai sus, pe care le dau la iveală, cu scopul de a completa materialul şi afirma­ ţiile din paginile fragmentare publicate de mine. asupra aceluiaşi subiect, în revista îndreptar.

Cum cetitorii de azi se interesează în cel mai înalt grad de chestiunile referitoare la Eminescu şi cum, mai ales, influenţa franceză asupra poe­ tului, îndărătnic contestată vreme îndelungă, începe a fi recunoscută chiar de acei care erau mai înclinaţi a o tăgădui, voi căuta să expun succint alte documente, pe lângă acele invocate, care vor intensifica şi. mai mult lumina unor afirmaţii făcute şi vor prezenta şi mai concludente dovezi. Şi. cu atât mai stăruitor sânt îndemnat să încerc aceasta, câtă vreme studiul meu, redactat în străinătate, fusese alcătuit, din asemenea cauză, numai după scrierile lui Eminescu tipărite în volume şi întâmplător, doar, după alte câteva texte ce am putut avea la îndemână. Cetirea ulterioară a ziarelor la care poetul a colaborat, cât şi cercetarea manuscriselor sale, n’au făcut decât să confirme—„cu asupra de măsură” —toate presupunerile ce schi­ ţam în Introducerea lucrării, pe care am reprodus-o în revista mai sus citată.

Mă opresc, deocamdată, doar la redarea unui material puţin cunoscut, spaţiul şi împrejurările neîngăduindu-mi, pentru moment, să fac loc şi tu­ turor comentariilor care vor însoţi aceste precizări şi să expun din nou ar­ gumentările pe larg prezentate în Introducerea pomenită. *) Arătam în acele rânduri că o influenţă franceză asupra lui Eminescu este perfect explicabilă şi. firească; mai mult, ea este sigură. In legătură cu gradul de cunoaştere a limbei franceze de către poet şi cu putinţa lui de a utiliza cunoştinţele căpătate, afirmam că „Em. nu putea decât să ajnnga chiar fără o aplicaţie specială în acest scop — a-sd însuşi o limbă pe care, după acea românească, o auzea mereu vorbindu-se în jurul său”. l) Cf. revista îndreptar, 1930, N-rele 2, 6, 7, 9.

— 173 Atât de mult poetul îşi asimilase, cu măestrită intuiţie, din extrem de bogatele lui lecturi franceze, fiinţa acestei limbi, încât ajunsese chiar sa fie obsedat — el „francofobul" —de expresiile ce le întâlnise, de cuvintele care îi cântau în auz, de frazele şi zicalele memorate.

Am arătat aiurea (Convingeri literare, 1937, pp. 135—143), cum trebue privită chestia aşa zisei francofobii a lui Em., scriitor care în fond iubea Franţa cu toată căldura şi vibra dureros la toate suferinţele ei. In cele ce urmează voi desprinde, din articolele lui Em. publicate în ziarul Timpul, cât şi din unele manuscrise ale sale, numeroase fraze, în care poetul intercala, în fuga condeiului, cuvinte şi expresii franceze. care de multe ori i se părea că-i redau mai precis nuanţele gândirii. Ele denotă — fără îndoială — o familiarizare suficient accentuată cu limba din care împrumută acest material.

In Timpul de la 25 dec. 1877, întâlnim — într’un articol al poetului — expresia: tels m... inistres, tels se... nateurs, voind, probabil, să facă o trans. punere a zicerei „tel maître, tel valet" (serviteur). Altădată (Timpul, 77, 14 oct.) cuvântul coup de tete îi vine firesc, în cursul unei fraze. Alte exemple din aceeaşi gazetă: Trop de fleurs, trop de fleurs (1878, 3 ian.); „ar fi un ce banal, un Ucu commun(C (78, 4 ian.); â tont seigmeur, tont honneur (e vorba de Alecsandri, căruia i se reproduce o poezie, 78, 9 fevr.). „Toată această mise en scene demagogică are însă mai multe incoveniente" (78, 16 fevr.). In nr. din 22 fevr. 1878, într’un articol despre chestia Ba­ sarabiei, polemizând cu oficiosul rusesc: Le Nord (Bruxelles), din care re­ produce, în franţuzeşte, două texte destul de desvoltate, Em. citează, tot în franţuzeşte, traducând apoi rândurile reproduse, un fragment din re­ laţia de călătorie: Voyages et ambassades de Messire Guillebert de Lamoy, en 1399—1450, pentru a dovedi că Cetatea Albă fusese sub stăpânirea lui Alexandru cel Bun (această carte îl mai preocupă şi în editorialul din 3 mart 1878). Articolul din 22 fevr. se închee cu următoarele vorbe ale poe­ tului. parafrază a celebrului vers din Voltaire (Charlot): „Et voilâ justement comme on ecrit l’histoire" : Et voilă comment on recherche VhistorU que de ce lambeau de terreft. In alt număr cetim (20 apnil 78): ...„publi­ carea circulării nu este... decât un boniment patriotique(<; „D-l C. A. Rosetti. cu obişnuitul d-sale toupct, întreabă" (14 iulie, 78). In 4 aug. 78, pe vre­ mea când se agită chestiunea naţionalizării Dobrogei, redactorul Timpului cere să se trimeată acolo un om de ispravă, „nu un Pache, Mache sau Sache, scos din cutia unei curtezane pariziene şi cules de pe uliţele Bucureştilor, pour civiliser en deux jours la sauvage l)obroudjau. Mai târziu: „omul de stat al Rusiei (principele Gorciacov), a uitat că, după spusa lui Na­ poleon III, nu există o greşală mai mare decât copier dans ses details, au lieu de copier dans son esprit une politique<( (78, 10 sept.) Cu alt prilej: „Insă o observaţie sau două. chiar de pe acum, întrucât priveşte ceea ce pe franţuzeşte se zice Vensemble, credem că şi-ar găsi loc în această dare de seamă" (78, 6 oct.) Şi altele: „Dacă ar fi primit (guvernul) sfatul unui mare şi energic diplomat, care le-a spus: Arrangez-vous mec la Russie...<e

— 174 — <!

(78. 4 oct.); „I s’a mai dat guvernului, cu carte blanche, un milion şi jum.

(78^ 7 oct.); „o virtute par excellence“ (1879, 17 ian.); „Şi cum zice Fran­ cezul: Za farce est jouee“; Discursul D-lui Costinescu... a fost... ceea ce se numeşte un talion d’essai“; „Repetăm dar: a insulta e lesne, a legifera e greu: jBriilor n}est pas repondre(i (79, 21 iunie); „D-l ministru de Interne aminteşte ţarii că D-sa retează cum îi convine cheltuelile mari, malgre tout“ (79, 11 sept.); „Evreii din România s’au întrunit spre a se sfătui asupra unui vnot d’ordre ce au primit de la alianţa israelită... (79, 29 sept.); „Nemulţumiţii din adunare care... puseseră la cale ăpeupres portofoliile44...

(79, 26 oct.); „credem că am pus lucrul, cum am zice, â la porţie de tont le monde“ (79, 17 noemv.); „Vorba românească mişel, care înseamnă azi om de nimic, însemna odată sărac; tot astfel franţuzescul miserdbW4 (79, 19 dec.); „(Camera) a votat amendamentele şi încă avec eclat“ (79, 29 dec.); „Dacă am fi într’o ţară unde statistica să nu fie tratată, ca poezia, drept une noile inuiilite...4< (1880, 15 fevr.) „Onor. public cere pentru final ceva mai picant, cum s’ar zice pe franţuzeşte: pour la lonne bouche“ ţ (1880, 20 fevr.) „S’au votat bugetele generale, într’o singură noapte, d la vapeur, fără discuţiuni44 (80, 13 mart.); „toţi magistraţii din Iaşi şi-au dat en bloc demisiile44 (80, 25 april); „Prin toată Moldova â la lettre poate n’o fi fost D-l Costinescu44... (80, 4 mai); „un om atât de insignifiant44 (80, 28 iunie); „Lumea asta ar mai trece ea dacă toate nenorocirile ţi s’ar în­ tâmpla încai sans phrases“ (80, 8 iulie). In legătură cu discuţia despre hârtia monedă în Rusia, Em. închee: „Tont comme diez nousee (80, 30 oct.); „coiite que coutc“ (1881, 3 iunie); „acest cabinet e un ragout“ (sic); „(Parlamentul) se va trezi în faţa unui fait accompli(t (81, 11 iunie); „am atins această coardă a schimbărilor la faţă, care se vede că este şi la corde sensible a Independenţei romane(i (81, 12 iulie); „Le nwnde, cum s’ar zice în franţuzeşte, şi le dami~monde<( (81, 18 iulie);... „alt cadiet11 (81, 30 iulie); la haute finance<( (811, 13 oct.); „Poate să râdă de acest privilegiu, car il a de Vamour pour Ies realitâsu (1822, 12 ian.); „dragostea nemăsu­ rată ce am avut şi avem pentru luxul costisitor şi zădarnic, pentru ceea ce Francezul numeşte le clinquantu (82, 29 mart); „bilete â souche fără iscă­ lituri44 (82, 13 iulie); „câţiva faiseuri şi întreprinzători44 (82, 25 iulie) ; „omul mie din colegiul IV, care du reste ştie a scrie şi ceti aşa ca onor. Cariagdi...44 (82, 26 oct.); „Generalul Slăniceanu şi protectorul său făceau le pied de nez Senatului întreg44 (82, ll dec.); „orice calificaţiuni se vor aplica războiului d ouirance(t (82, 31 dec.); „aplaudat numai de fundul sălii, unde sta în picioare la fine fleur a eăprăriilor electorale44 (1883, 30 april); „S’a instituit pedeapsa... la vengeance publiquement organisee44 (83, 15 mai).

N’am citat, în cele de mai sus, decât o parte din exemplele referitoare Ia chestiunea ce discutăm2). De îndată ce poetul, după izbucnirea boalei. *) Argumente pentru dovedirea paternităţii lui Em. asupra articolelor prineipale din Timpul, a se vedea în cartea lui D. Murăraşu, Naţionalismul Iwi Em., Buc. 1932, (pp. XX—XXXTTI şi 316, 343), precum şi în cartea mea: Convingeri literare, Buc. 1937, pp. 141—142.

— 175 — încetează colaborarea la Timpul, astfel de fraze presărate cu vorbe şi ex­ presii franceze nu mai apar. Aşa dar, aceasta era una din caracteristicile stilului său de gazetar şi ea se manifestă şi în articolele publicate în Cu­ rierul de laşi sau Fedcraţiunea şi reproduse în ediţia Scurtu: Scrieri poli­ tice şi literare, voi. I, 1870—1877, Buc., 11905, din care mai putem spicui exemple ca următoarele: „Dar să fim servitorii... cui? Celei mai decăzute populace din Europa ?" (Fedcraţiunea, 1870, Scurtu, op. cit., p. 45); „Fiecare cap, qui a fait ses etudes en France, dormind pe biliardele din cafenele"... (C. de Iaşi, 1876, Sc. ibid., p. 224); „aceşti tineri... au ceea ce se numeşte Vart de causertt (Sc. ibid. 336, după C. de laşi, 1876), etc.

In manuscrisele lui Em. exemple similare celor mai de sus se pot cu­ lege îmbelşugat.

O variantă a poeziei Glossa e intitulată de poet, mai întâi, En spectateur (2262, f. 18), iar Pe un album s’a numit Sauve qui peut, înainte de a i se fixa titlul românesc (2261, f. 141).

Culeg, în treacăt, de pe aceste pagini, fel de fel de expresii: Comme il faut (2266, f. 163); pas mal, pas mal, il a du talent (2306, f. 20); c’est quelque chose (2255, f. 352); ..Nu s’a putut pour cause<{ (2255, f. 303); coeur de marbre (2255, f. 266); avant-propos (2255, f. 206); „aşa clar pourquoi“? (2255, f. 19.2); „Eşec regelui" (2257, f. 26): â tont prix (2257, f. 245); „Unul primeşte en gros, altul de fel" (2257, f 32) ; „(Inteligenţa) este într’adevăr l’avocat du diahleu (2287, f. 20'); Poetul se numeşte în glumă „redactor en chef al foaei vitelor de pripas" (Curierul de laşi) (2256, f. 46) sau feuilletoniste ennuyant (2255, f. 206). Pe aceiaşi foae din acelaşi ms. alte nume fictive şi titluri: Prince Coltuque Barze, ministre secretaire d’Etat aux affaires etrg(?), altul e fournaliste, altul — poete et grand- liomme de lettres, altul — „farsor en gros et en detail<( (Em. pune rareori accente pe vocale). Apoi nişte versuri... „Căci ea nu vrea iubire, vrea numai adorare, / tâmpit să-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare / şi ea sămri spue rece: Monsieur, ce ai mai scris"? (Icomd şi privaz, Tablou şi cadru, 2278, f. 29). *In sfârşit fraze: une ame qu’on a l’envie et Pimpatience de voir deux fois par jour est... une amic (2267, f. 75). Altădată fraza începe cu vorbele: C’est seulement l’aristrocratie qui vaut quelque... şi continuă în nem­ ţeşte (2257, f. 249). Intr’un rând găsim şi o curioasă redare fonetică a unor vorbe franceze: Porhoâ ave vil inore ma kritik contr’mosio Io Doctor Zottu? Porkoă ne laveuu pa reprodiit dang lo Tempiil? Sa? Es chele mowez? (2255, f. 307).

Cred că exemplele spicuite sânt larg suficiente, pentru a ne arăta pe Em. într’o lumină în care nu se deprinsese mulţi a-1 privi până acum.

Independent de alte informaţii şi considerente, cetind numai frazele de mai- sus, n’ar putea cineva să afirme chiar că ele sânt ale unui veri­ tabil ... franţuzit? Dar să nu ne grăbim a trage concluzii, înainte de a cerceta şi alte aspecte similare, mai pregnante şi cu sensuri mai adânci, ale lui Em., despre care s’au găsit atâţia să susţie, timp de mai multe decenii, că ... nu cetea decât nemţeşte şi că citează pe autorii francezi

— 176 din texfe. . -germane. Ceea ce Coana Chiriţa era în stare să-şi însuşească ”'ilior"1"i vom" »”»->«>««

II 1. Franţuzisme.

Dacă introducerea sistematică. în scris, de cu­ vinte sau expresii franceze poate da o indicaţie preţioasă în ceea ce priveşte familizarea cu această limbă sau măcar cunoaşterea ei relativă românizarea acestor expresii,^ deci întrebuinţarea de franţuzisme, atât în proza ocazională, cât şi în inspiraţiile poetice, arată că influenţa vădită a lecturilor, a vorbirii, a unui anumit mediu şi, trebue sJo re­ cunoaştem, şi a... „modei**, au fecundat mijloacele de expresie, împrumutându-le o caracteristică înfăţişare, destul de concludentă şi — ca valoare — mai adâncă decât cea dintâi.

După aspectul scrisului eminescian, înfăţişat în Cap. I: introdu­ cerea, în fraza românească, a unor vocabule şi ziceri franceze, — vom avea prilej să constatăm de astă dată contopirea mai intensă a acestor elemente în expresia care îmbracă gândirea. Ceea ce va fi instructiv de semnalat e că această influenţă se vădeşte, în scrierile poetului, încă din epo.ca debutului. In Geniu pustiu se evidenţia de la primul rând al po­ vestirii; „Dumas zice că romanul a existat întotdeauna**. In Junii corupţi (Ms. 2259, ff. 9—11), datată 1866, găsim expresia „poporul împărat**, care desigur e un ecou din mult admiratul Hugo: „le peuple souverain**.

Poemul Ondina, datat (în Ms. 2259), 1866. oct., prezintă versurile: „Cântă cu dorul ce-1 varsă belele ] când plâng de-amor“ (f. 23;). Din poezia Amicului F(ilimon) J(lin) (1866, noemvre), desprind rândurile: „Sufletu-ţi arde în sufletul meu / Cu-o flamă dulce, tainică, lină**.

Sau: ,,Şi-apare prin flori, plecată pe grile / înalt'‘arătare a dulcei copile** (Ms. 2262, f. 77), pentru ca să întâlnim apoi (Ms. 2254, f. 72) un barbarism şi mai subliniat: „Marea se svârcole’n veci / Prin scheletele de piatră / Cehi natura cea maratră / Stau bătrâne, slabe, reci**. Aiurea poetul scrie: „ . .. Când al mărei vânt rebel / Sfarmă lumile-i de valuri / De pământul cternel(t. (Ms. 2254, f. 72). Ori: Jmortclă-i numai moar­ tea** (Ms. 2259, f. 257) ; „Căci aşa e rostul ţării, bucătari devin politici“ (Ms 2260, f. 167). „De-aceea taci de-acum şi bine pae-ţi / că nu te regalăm, cum ştii, cu beţe“. (Ms. 2289, f. 13). In povestirea (Ms. 2255, ff. 92__95), reprodusă fragmentar în Adevărul literar, 26 iunie 1932, fără indicare de nr. al manuscrisului, sub titlul Avatarn Faraonului Tla, găsim • ,Se ridică grădinile pendente“ sau: „eu un cart de ora mai nafnte“, ceea ce ne-ar da impresia că am putea avea a face cu o traducere . , . r>.1ÎT1+-neanu sau prelucrare din franţuzeşte.

Influenta lui Bolintineanu, se va zice. Desigur, yr a ^ Bolmtanean . _ • pentru a se vedea că aceasta nu e o simpla atitudine pW‘! cuvinte franceze Îvin ăub peniţă"intrând lisTa "nor probabile

- 177 — datorii, cu numele creditorilor respectivi (Ms. 2277, f. 88) notează, deasupra unei rubrici de sume, cuvântul: presante. Şi apoi întrebuinţarea continuă, în aceiaşi vreme a unor cuvinte şi expresii franceze, dovedeşte că cele ce am constatat aici nu se pot explica numai prin influenţa unui contemporan ilustru. De altfel, după încetarea acestei influenţe, Em. îşi continuă procedeul. Iată o expresie tipică franceză, din maturitatea literară a scriitorului: „... fu trimis ministru plenipotenţiar la St. Petersburg, într’un moment în care relaţiunile noastre diplomatice cu imperiul Ţarilor nu erau nimic mai puţin decât normale" (Timpul, 1881, 24 mart). După un an (T. 1882, 14 şi 16 mai) : ..Dacă e vorba ca feneanţii Bucureştilor să plece la Sinaia să se aerisească" ... şi „un popor întreg asistă la priveliştea de a vedea răspândindu-se banul public între feneanţi“. Mai târziu (T. 1883, 28 mai) încearcă altă formă a cuvântului: „Sânt oameni de meserie feneani“.

Apoi: „prin demersuri superflue“ (T. 83, 24 iunie). Mai întâlnim cuvinte ea felonie (T. 82, 16 mai), mur (în Cezara, unde găsim, într’o variantă din Ms. 2284, f. 39 v., expresia: „el nu putea s’o creadă, precum nu poate crede nimenea ’n lume la moartea unei fiinţe iubite" : croire â la mort...) etc.

Ceea ce arată că ecouri franceze, sub bogate aspecte: formale sau de fond, găsim la Em. de la începutul şi. până la sfârşitul activităţii sale de scriitor, poate cu specială predilecţie pentru partea formală în pro­ ducţiile debutului (proză şi mai ales versuri) şi, mai târziu, cu aceleaşi caracteristice în proza gazetărească, dar cu mai puţine în scrierile de imaginaţie, care însă prezintă aspecte interne ce pot explica numeroase filiaţii.

2. Compuneri franceze. Gradul de cunoaştere £ limbii. — In intro­ ducerea studiului asupra chestiunii ce ne preocupă şi în acest capitol, spuneam3), în privinţa gradului de cunoaştere a limbei franceze de către Em.: „Impresia noastră este că poetul, fără să o vorbească numai­ decât în mod curent şi fără sa o poată scrie desăvârşit de corect, ° Jputea minunat utiliza în lecturile sale". Şi adăugeam: „Credem că dacă s ar da dc unele rânduri franceze de ale lui Em. s’ar putea, eventual, constata şi unele lipsuri". Cercetarea gazetelor la care a colaborat autorul ,,Lu­ ceafărului" ea şi a manuscriselor sale ne confirmă şi această presupunere.

In Ms. 2258, ff. 230—233 c., se găseşte ciorna unei lungi scrisori în franţuzeşte, evident compoziţia proprie a lui Em. Din cetirea textu ui ei, reprodus în Adev. Ut. (17 iulie 1932), se pot constata, ce e drept, pe lângă fraze convenabile, şi altele cu grave erori.

Nu trebue să uităm însă că Eminescu a învăţat singur aceasta limbă, mai ales din cărţi. Şi ceea ce mă opreşte a ma pronunţa prea sever asupra acestor defecte este că, neputând data cu siguranţa î eritele fraze sau texte franceze din manuscrisele sale, nu pu em sezisa uşor progresul neîndoelnic pe care poetul l-a făcut in ui izaiea aces ei limbi.

11) îndreptar, 1930, Nr. 9.

12

- 178 — Căci dacă pe alocuri sânt multe imperfecţiuni, in alte rânduri găsim tie reproduceri corecte de texte, fie proprii vorbe (ca multe din acelea pe care le am notat în cap. trecut.) şi chiar fraze credincios îngrijite si bine ortografiate. v Aşa încât, luându-ne după un singur text (acel pomenit mai sus, de ex.)y n’am putea trage concluzii prea elocvente — ci toate paginile similare trebuesc comparate, căutând apoi să desprindem din ansamblu impresia totală.

Ceea ce ne interesează şi ceea ce se poate stabili cu siguranţă din lectura tuturor acestor texte e că scriitorul lor utiliza uşor orice fel de cărţi, oricât de aride, în această limbă şi că toate textele franceze pe care le pomeneşte au fost cercetate in original. Voi avea nu un singur prilej să dovedesc aceasta. La început, fără îndoială, se servea şi de dicţionar.

Lucrul nu trebue să ne mire. câtă vreme găsim pe paginile manuscri­ selor sale şi destule cuvinte germane desprinse din lexice şi, alăturat de ele, fie accepţia lor în româneşte, fie în franţuzeşte. (De ex. Ms. 2 289, ff. 65, 85; 2255, f. 8). Veronica Micle intercala adesea fraze franceze în scrisorile ce adresa poetului, iar unele din ele erau în întregime redactate în această limbă, nu odată destul de aproximativă4). Fără îndoială însă că nu s’ar fi adresat astfel unei persoane căreia i-ar fi lipsit familiari­ zarea cu graiul atât de răspândit pe atunci. Şi dacă scrisul franţuzesc al V. M. arată lipsuri ca acele constatate, Emineseu e, în ceea ee-1 pri­ veşte — ca unul ce nu învăţase în şcoală „limba lui Voltaire“ — cu mult mai scuzabil. De altfel, din parte-i, vedem sârguinţă şi încercări multiple: „Chiar dacă m’ai lăsa să te îmbrăţişez, je serais tres lionorc de cet acte de confiance de voire partt(. (E o altă ciornă de scrisoare, de sigur tot către Veronica, din Ms. 2277, f. 69, v.) sau: „le petit cheval des paysans litouaniens ne differe pas des daino illustre (sic) dans Ies chants primitifs des (sic) ces peuples et dont Ies squelettes se retrouventi dans Ies anciens tomieaux“ (Ms. 2286, f. 89). Alte dăţi— fraze şi mai disparate: „patrie... Vatlieisme de la patrie... meconnaissant sos destinecSy oul)liant ses deuiles (sic), il dellapide dans des (sic) folles campagnes le tresor — de la guerre —“ (Ms. 2276, f. 211).

Adesea însă e certat rău cu ortografia; în astfel de împrejurări scrie: caffe-chantant (Timpul, 78, 30 sept. şi 80, 20 april) sau chiar cafee chantant (T. 79, 22 april); „on s’apuit, Sire, sur ce qui resiste, a zis Talleyrand într’o zi lui Napoleon4 4 (Ms. 2258, f. 250); „Chaqu’un a Ies defauts de ses vertus et Ies vertus de ses defauts(< (Nr. ms. îmi scapă); Pourquoi ne reponds tu pas a mes lettres. C’est tres mechant de ta pait.

Moi je suis făclie sur toi (sic) pour / ton amie / Clarisse. Bon soir mon etoil et mon ange / Clarisse (Ms. 2259, f. 145 v,). „II a le meme amour 4) Câteva exemple din N. Baboianu, lulirc-lDurcre, pp. 57, 60, 72, 74, 99, 101: plaisir (sic). Si nous pourrons (sic), „Ta eharmante lettre m’a cause nne grande _ mourir comme cela, ga ne sera pas la mort, mais une union 6ternelle‘1; „je vous ai râvd (sic) cette nuit“, „un răponse, comme un sincer avoeu, (sic) de ma par , „j ’endors (sic) en t'adressant ma dcrni&re pens6e<f.

— 179 — que vous connaissait (sic) ... ch&re amie,... il est le meme charmant (sic) (ibicl. f. 148). Consecvent cu cele de mai sus, scrie şi Mergi (Ms. 2255, f. 257), toupet (T. 81, 5 iulie) ba chiar Republique frangais (Timpul, 23 sept. 79) ... daca nu cumva e o greşală a zeţarilor5).

Să nu exagerăm, însă, lucrurile. Fără îndoială că mai mult de un singur bacalaureat, astăzi, după opt ani de învăţare a acestei limbi, s’ar putea face vinovaţi de aceleaşi greşeli, dacă nu de mai mari. Şi, de altfel, mai sus nu m’am ocupat decât de defecte; voi avea prilej — şi am . avut chiar până acum — să constat şi rezultate serioase ale aplicării poetului întru cunoaşterea acestei limbi. Căci chiar dacă fără o aplicare specială ar fi ajuns să cunoască mai mult decât i se concede, cu atât mai neîndoelnie, după cercetări sârguincioase şi continue lecturi, a putut să-şi aproprie elementele unei limbi — lucru care nu poate fi neglijat, din pricina unor deficienţe ortografice sau sintactice. Spre deosebire de „junii4 pe care îi persifla, Em. şi-a format cunoştinţele lui, mai ales pe calea unor studii şi activităţi serioase, altfel n’ar fi vorbit de funie în casa spânzuratului, spunând despre aceşti tineri, „cu monoclu ’n ochi44., că se caracterizează prin „niţică franţuzească învăţată de la vr’un coiffeur sau de la vre-o guvernantă rătăcită prin Bucureşti4 ‘ (T. 81, ■3 iulie). — Avem însă şi alte dovezi că, în ciuda tuturor greşelilor din texte, desigur scrise mai cu seamă în prima tinereţe, poetul ajunsese să stăpânaseă suficient limba care-1 pasiona, chiar pentru compuneri şi chiar eventual pentru compuneri în versuri: Tu cei o curtenire In glumă — şi doreşti Să-ţi spun a mea iubire In versuri franţuzeşti.

Dar eu sânt melancolic Şi nu ştiu să răspund.

Nu pot să ’mbrac în glume O taină ce afund ...

(Ms. 2306, f. 11) Altădată nu se sfieste să spue chiar lui Frederic Dame, că, deşi Francez — „el zice44 (un fel de qu'il dit), totuşi... nu ştie franţuzeşte (T. 82, 5 mart.). Intr’un rând, ocupându-se de traducerea pe care L’Indepenclance roumaine o face după un articol al său din Timpul, Em. e silit să constate: „traducerea prea liberă a verbului românesc facere, într’un loc prin inspirer, într’altul prin diriger, alterează înţelesul şiru­ rilor noastre44 (T. 3 oct. 80), iar ziarului Binele Public îi dă şi o discretă lecţie de gramatică franceză, spuindu-i: „Binele Public vorbeşte de cons­ tituirea noului Cabinet şi cu această ocazie nu lipseşte, pe lângă alte pocituri limbistice,.. . a ne da lecţiuni şi din limba franceză, zicindu-ne r>) E locul să spun, poate, aiei că Em. face să rimeze greşit (în Scrisoarea UI), copil cu Bal-Mabille, care în realitate se pronunţă Maţii.

-= 180 — le roy s’avisera. Dar de când oare verbul aviser şi-a pierdut forma sa neutră??" (T. 81, 9 april.).

Iată exemple ce ne îndepărtează simţitor de acele precedente şi ne pregătesc mai temeinic calea altor explicări şi mai cuprinzătoare, pe care nu voi întârzia de a le prezenta în cele ce urmează.

III Citate franceze. — Dacă intercalarea de cuvinte sau de expresii fran­ ceze, în rândurile articolelor de ziare, pot fi semnificative, punând în lumina caracteristică anumite familiarizări lexicale ale autorului lor, întrebuinţarea deasă a citatelor din scriitori, a zicalelor celor mai frec­ vente, ne relevează şi mai mult contactul spiritual cu o literatură, pe care Eminescu o cunoştea în toate aspectele ei. Varietatea surselor acestor citate, ca şi calitatea lor, ne va pune pe drumul unor explicaţii rodnice, arătându-ne pe scriitor ca pe un cercetător neobosit al textelor franceze, pe care nu le cunoştea numai din întâmplare, ci le pătrundea cu intuiţia purcezătoare din simpatie largă sau din analiză temeinică a conţinutului greu de sensuri.

Ca şi în trecut, voi desprinde şi din această serie de exemple pe cele mai caracteristice, care vor fi totuşi suficiente, pentru a pune în lumină şi mai reliefată o parte din înfăţişarea interioară a poetului atât de parţial înţeles până azi. încă din anul 1871, de la Viena, (16 mai) într’o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi, Em. citează rânduri franceze din Pascal (dar ele, după cât ştiu, nu se găsesc în opera filosofului francez; probabil e o confuzie de nume): „La suite des hommes pourrait etre consideree dans tous Ies temps et dans tous Ies lieux, comme un seul komme, qui apprendrait toujours". (Opere complete, Iaşi, 1914, p. 649, I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, Studii şi documente literare, I, 321). Altădată: „ori unde un monarh zicea: Vetat c’est moi, el avea concursul populaţiunilor".

(Scurtu, Scrieri politice şi literare, p. 201. C. de I., oct. 1876). Em. citează şi proverbe franceze: „Pauvre paysan, pauvre pays, pauvre pays, pauvre roy". (Sc., Ser. pol. şi Ut., Infl. austriacă, p. 100, Murăraşu, Scrieri politicef p. 71). In Timpul din 4 noemvr. 1877, întâlnim populare expresii: „tout mauvais cas est niable, zice un aforism francez" — sau: „Revenons â nos moutons", (T. 10 dec. 77), iar în nr. din 17 dec. 1877, Em. citează un cuvânt parafrazat al lui Nesselrode (cunoscut diplomat rus, din prima jumătate a sec. XIX): „Le parti conservateur ne boude pas; il se recueille". In legătură cu o corespondenţă din Bucureşti a unui ziar rusesc, despre Basarabia, Em. zice: „Le seigneur Jupiter sait dorer la pilule". (T. 19 fevr. 1878). Editorialul din 21 fevr. 1878 îl începe cu versul: „C’esţ du Nord aujourd’hui que nous vient la lumiere" — care. deşi autorul articolului nu ne indică nici de data asta sursa, este un vers dm Voltaire, desprins din epistola acestuia adresată Ecaterinei II — iar

1

— 181 la acest vers adaogă: „Se ştie că ziarul Le Nord, ce apare la Bruxela, este în străinătate organul oficios al guvernului rusesc4’.

Reproducând o scrisoare de rectificare a lui P. P. Carp, Em. întreabă: „Es-tu content, Coucy?44 (T. 1 mart, 78). Aiurea citează celebrul dicton: „lout est perdu / fors l’honneur44 — sau tot acolo: „perissent Ies colonies plutot qu’un principe, a zis un mare revoluţionar francez44. (T. 10 mart, 78). Vorbind de liberali şi adresându-se lor, Em. spune (T. 30 april, 78): ,,aţi făcut, cum zice zicătoarea franceză: adieu paniers, vendanges sont faites“. La 7,sept. 78, în notă: „Le royaume est un et indivisible44, citând din profesiunea de credinţă a revoluţionarilor francezi de la 1791. Cu altă ocazie cetim în rândurile unui alt articol al poetului (T. 29 iulie 78): „Aceasta ne aduce aminte o vorbă franţuzească glumeaţă: Le bonheur et le malbeur viennent du meme auteur: voilâ la ressemblance. Le bonheur rend heureux, le malbeur malheureux: voilâ la difference44. Intr’un număr următor: J>y suis, j’y reste (10 mart, 1879). Vorbind de adversarii săi liberali, Em. proclamă: „Istoria va scrie de dânşii, ca marele poet francez: on ne sait ce que c’est, c’est quelque vieille bonte, dont le nom s’est perdu44. (T. 13 mart. 79). In T. din 15 mart, 79, Em. râde de misiunea guvernului român pe lângă regele Spaniei: „Trimisul nostru, plecat de două luni din Bucureşti, n’a sosit încă la Madrid: Pour epouser une princesse.

Le prince Paul s’en est all6, Maîs il parait que rien ne presse, Le mariagc est retardă.

Apoi spune ca regele Spaniei, ştiind ce-1 aştepta, a fugit: Tous Ies jours, quand parait 1'aurore, L’ambassadeur met ses gants blancs.

Est-ce aujourd-hui? Non, pas encore, L ’ambassedeur ote ses gants.

In legătură cu întreprinderea lărgirii' şi canalizării Dâmboviţei, Em. reproduce vorba unui reprezentant de ziar francez: „C’est un voi au grand jour44 (18 sept. 79). Cu altă ocazie: „pe când Ludovic XIV zicea: l’Etat c’est moi...44 (T. 1880, 2 mart.). La adresa adversarilor politici: „Totul e să-şi facă trebuşoarele şi — apres eux le deluge!44 (T. 80, 2 august).

O zicală: „La parole est d’argent, mais le silence est d’or44 (T. 81, 16 mai).

Alte dovezi de cunoaşterea lui Moliere, pe care-1 admira mult (Cf. şi G. de I., nr. 74, 4 iulie 1876, la Seurtu, Scrieri politice şi literare, p. 336 sq.): „Privilegiu! clase privilegiatei aceasta răspunde la tot cu cuvintele magice Sans dot! ale nemuritorului Moliere44. (T. 82, 12 ian.). Cro­ nicile teatrale din T., iscălite Fantasio, sânt tot ale lui Em. Fantasio iscăleşte şi articolul de fond din 17 fevr. 1882. Acest pseudonim nu putea fi al redactorului Gr. Păucescu, pentrucă tocmai de el se vorbeşte în articol. Fantasio citează expresia din Moliâre: vous etes orfevre, Monsieur

1

- 182 — Jossc, (29 ian. 82), care revine şi în articolul de fond, nesemnat, din 23 mart 82: „Proectul D-lui Boerescu ne aduce aminte propunerea giuvaer­ giului dintr’o comedie a. lui Moliere (comedia, pe care Em. n’o pome­ neşte, este l’Amour medecin, 1.1): vous etes orfevre, Monsieur Josse, sântem ispitiţi a striga onorabilului profesor“. Alt exemplu: „Voltaire spune într’un loc: l’homme est ranimal mechant par excellence" (T. 82, 18 mart). Şi încă unul: „De aci încolo, cum zicea Louis XV: apres moi le deluge“ (T. 82, 19 mart).

Dar spicuirile sale sânt foarte eclectice: „Nimic nu degradează mai mult decât admirarea sau lauda răului. Helvetius zice: le degre d’esprit necessaire pour vous plaire est une mesure assez exacte du degre d’esprit que nous avons“. (T. 82, 8 iulie). Em. reproduce depeşa Marelui Duce Nicolae către Principele Carol: „Au nom de Dieu, venez vite“. (T. 82, 10 sept.). Replica hugoliană (din Ruy-Blas): Bon appetit, Messieurs i se pare atât de lapidară şi de potrivită, pentru a caracteriza o situaţie politică autohtonă, încât o întrebuinţează în patru articole consecutive din T. (20—23 april 1883). In T. din 14 ian. 81, o citaţie din George Sand: „Que notre epoque est bete et- triste, sans grandeur et sans prestige.

Si au moins elle etait bonne et honnete, on lui pardonnerait d’etre ennuyeuse, mais elle est entre Ies mains des Juifs et si Jesus revenait, ces gens-lâ le remettront en croix“.

Tot în acel nr. al gazetei, rânduri — pare-se — din Voltaire, cu prilejul unei discuţii în legătură cu proprietatea literară: „II en est des livres comme du feu de nos foyers; on va prendre ce feu chez son voisin, on l’allume chez soi, on le communique a d’autres et il apparttient a tous“ — iar în Nr. din 30 oct. 81, al aceleiaşi gazete, o cugetare de J. B. Say: „le commerce est 1'industrie qui met un produit â la portee de celui qui doit le consommer'*.

In Manuscrise întâlnim fraze ca următoarele: „L’art de Tintrigue suppose de l’esprit et exclue le talent'‘ (2286. f. 209). De cine e? Sub alte citaţii ni se indică autorul: „L’enseignement elementaire ne peut porter d’heureux fruits que s’il est ((indescifr.) du souffle d’un grand enseignement nationaT*. L. Pasteur (2276, f. 210).

Apoi versuri (2290, f. 78 v.): II y a un âge dans la vie Oft cliaque râve doit finir, TTn âge oâ Uâme reeueillie A besoin de se souvenir.

Şi nu mai reproduc citatele mai lungi (fragmente de articole de ziar sau rânduri din Hugo, Gautier, La Bruyere, ori alte pagini, fără arătare de sursă), care se găsesc în Timpul şi în manuscrise, căci ele pot duce la interpretări şi^mai largi, de care nu am a mă ocupa, deocamdată, aici.

Am vrut să arat, prin exemplele de mai sus, necontestatele cunoştinţe, in legătură cu scrisul francez, ale lui Em., eclectismul şi preciziunea lor care pot impune chiar specialiştilor. Ar fi un amuzant şi instructiv „joc

— 183 — literar" să se ceară cetitorilor a indica ei autorii rândurilor cărora Ie lipsesc în textul poetului asemenea relatări — sau opera din care ele au fost desprinse.

IV Dovada culturii franceze a lui Em. nu o voi face numai reproducând citatele sale textuale, din diferiţi autori (Cf. cap. trecut), ci redând şi aUe pasagii din scriitori francezi, în traducere românească ori menţio­ nând rândurile unde se citează nume sau se vorbeşte de cuprinsul unor opere din literatura marelui popor latin0). Materialul, în această pri­ vinţă, e atât de bogat, încât numai o simplă trecere în revistă a unei părţi din el va forma aproape întregul conţinut al capitolului de faţă.

In Timpul (7 iunie 1877), Em. vorbeşte de „orgia despotismului în delir, cum l-a numit prevăzătorul geniu al lui Mirabeau". Altădată arată c’a cetit romanele lui Jules Verne T. 6 iunie 79), pe cele ale lui Paul de Kock şi Georges (sic) Sand, autori între care găseşte — ironic — mari asemănări (Mjs. 2255, f. 206). Ştie de fictiva existenţă a lui Josepb Prudhomme (T. 80, 18 noemvre). Pomeneşte de lucrările lui Renan: Quesiions contemporains (sic) şi Lettre ă un ami d’Allemagne (T. 81, 14 ian.), de Louise Micheî (T. 81, 20 ian.), etc.

Altădată notează: „jurnalismul devine ceea ce spune Figaro în faimosu-i monolog" (T. 82, 8 april). Cunoaşte bine pe Musset, căci, vorbind despre unii tineri imitatori, spune: „Pe Musset, pe alţii pradă / Şi cu versuri rău traduse tu îi vezi făcând paradă" (Ms. 2260 f. 169 v.). De altfel pseudonimul său: Fantasio (Cf. cap. trecut) e tot un ecou din opera poetului Nopţilor. Vorbind de Boerescu, arată că i-a lipsit ceea ce La Bruyere a numit caracterul. (T. 82, 20 fevr.). Tot în Timpul (82, 14 ian.) reproduce idei din Montesquieu şi traduce cugetări din La Rocliefoucauld (T. 80, 5 iulie, 9 oct.), pe care încă nimeni nu le-a semnalat7).

Dar cunoştinţele de lucruri franceze ale poetului nu se îngrădesc numai în literatura de imaginaţie, care îi era tot atât de familiară, cât şi cea germană. Lecturile sale, în domeniul acesta, sânt extrem de îtitinse şi de variate. Intr’un articol despre Basarabia (T. 3 mart, 1878), tra°) De vreme ce am văzut de atâtea ori că citează în original, e ne'ndoelnic dar că, atunci când traduce, transpunerea va fi făcută din limba în care textele au fost redactate.

7) Iată câteva din ele: Amorul propriu este cel mai marc linguşitor; La soare şi la moarte nu te poţi uita ţintă; Dacă n’am avea defecte, n’am simţi atâta plăcere a le remarca la alţii, etc. Argumentul că traducerea nu e sigur a lui Em., deoarece nu e semnată, n’ar fi îndreptăţit, câtă vreme nici celelalte articole ale salo nu sânt semnate şi era vorba acolo de produceri originale. De altfel traducerile şi foiletoanele care nu aparţin poetului sânt, în general, iscălite de autorii respectivi, Em. neobişnuind a semna ceea ce publica în Timpul. Cred că tot lui Em. se poate atribui şi traducerea din G6rard de Nerval: Monstrul verde (T. 82, 5 iunie).

— 184 —

Cnmee, 18o6 2 voi. A. Viquesnel. — Voyage dans la Turquie d’Europe l0an ^.onescu* — Voyage agricole dans la Dobroudja, 185o! lâibout de Marigny. — Hydrographie de la Mer Noire et de la Mer a Azov, 1856. Paleocapa. — Memoire hydrographique sur Ies bouches du Danube.

O copioasă lectură doctrinară politică se vădeşte din alte preocupări.

In T. 88. 30 mart analizează un articol din Rcvue des deux mondes, asupra regimului parlamentar, de Emile de Lavelaye, aplicându-i părţi din cuprins la starea de lucruri din România. Tot pe părerea acestui scriitor (despre care cf. şi ziarul Calendarul din 20 iulie 1932) se bazează, când atacă votul universal (T. 83, 5 ian.). Tot din Revue des deux mondes mai reproduce un larg fragment (T. 80, 14 aug. şi urm.) înti­ tulat: Politica de Stat şi politica de partid, dintr’un studiu al lui E. Vacherot, membru al Institutului. Em. găseşte că expedientele demago­ giei franceze au asemănări „cu aceea a D-lui Brătianu, mutatis mutandis, se înţelege, adică minus cultura franceză14. In Nr. de la 24 fevr. (acelaşi an) redactorul gazetei traduce după ziarul Le Frangais articolul lui Edouard Marbeau: Amicii adevăraţi ai României, în care autorul francez ne ia apărarea, în chestia Dunărei. Din cartea aceluiaşi scriitor: Tln nouveau royaume, Em. traduce un capitol: „Evreii în România44 (T. 81, 13 iulie). Când se ocupă de bugetele franceze în comparaţie cu cele româ­ neşti, citează pe Leroy Beaulieu (T. 82, 25 sept.), după cum se mai ocupase de un articol publicat în Journal des Debats tot de al „ilustrului publicist şi profesor de economie politică44, articol pe care îl traduce cursiv şi în al cărui conţinut găseşte chestiuni ce se potrivesc cu răscum­ părarea căilor ferate de la noi. Vorbind despre vocaţia profesorilor, discută idei dintr’o conferenţă a lui Jules Ferry, ministru de instrucţie în Franţa (T. 80, 9 aug.). Intr’o împrejurare se ridica în contra pretenţiei „Românului44 de a-1 epata cu „erudiţia44 lui — decretând că e ,,o pură naivitate... a-şi închipui că nouă ne sânt necunoscute definiţiunile ce le copiază dumnealor din Dunoyer sau J. B. Say44. Din acest din urmă economist citează rânduri în original (cf. cap. trecut), când discută cu o foaie: Cumpăna unele idei relativ la chestia evreeaseă. După toate propabilităţile, tot lui Em. se datoreşte şi articolul polemic îndreptat împotriva profesorului universitar I. Crăciunescu, acuzat că a plagiat un discurs al său rostit la inaugurarea şeoalei normale superioare, după L’education dans Vecole libre de J. M. Guardin (T. 81, 4 ian.). In urma răspunsului celui acuzat, se revine, pomenindu se cărţi ca L’art d’ecrire de Gh. Gide şi apoi se discută chestiunea proprietăţii literare, cu trimeteri la două lucrări: Etudos sur la propriete litteraire de Ferd Worms şi Propriete litteraire de Robert le Barrois şi cu menţionări de autori ca Baudrillart, Bastrat, Renan, George Sand.

Dar cultura lui Em. prezenta încă şi mai multe ramificaţii. Găsim, în hârtiile sale, şi un citat tradus din Exposition du systeme du monde

— 185 — a lui Laplace, „în privirea legii atracţiunii" (Ms. 2275 B, f. 41 v.8).

In Ms. 2267, f. 13, se rezumă cărţi sau cursuri de fiziografie, vorbindu-se de Bernoulli, „vestitul Voltaire“ şi d’Alembert, iar la f. 79 de du BoisReymont. Despre Pouillet şi măsurătorile lui în legătură cu radiarea so­ lară — în Ms. 2267, f. 92; despre acelaşi savant — în Ms. 2267, f. 54, iar la ff. 67 sq despre Dulong.

Câteva scurte completări. — a) Arătam, în introducerea studiului, publicată în îndreptar, că Em. era familiarizat cu multe piese franţuzeşti ale repertoriului trupelor de teatru din care făcea parte şi dam şi o listă a acestor piese. In calitate de sufleur, poetul transcrie textul acestor producţii dramatice. De ex. în Ms. 2254, f. 300 şi v. găsim titlul şi distribuţia piesei lui Scribe şi Delavigne: Diplomatul, iar în Ms. 2283 (ff. 1—21) comedia lui Rotrou: Les Menechmes, desigur copiată după vre-un vechi manuscris, ceea ce se vede din limba textului şi din unele cuvinte cu semnul ? între paranteze, deci nedescifrate bine la transcriere. b) „Cetitor neobosit al gazetelor franceze, din care desigur se găseau şi colecţii mai vechi prin redacţii şi prin sediile Societăţilor frecventate de poet...“ Aceste spuse îmi erau sugerate de lectura atentă a operei poe­ tului. O însemnare din Ms. 2258, f. 163 mi le confirmă. După o relatare curioasă, Em. adaogă: „Asta o spune Charivari, un jurnal din 1847“. c) Tot acolo afirmam că „epistola" din Th. Gautier, citată de poet la sfârşitul nuvelei „Sărmanul Dionis", e tradusă din franţuzeşte. In Ms. 2258, f. 261, se află copiat de mâna lui Em. textul francez al acestei celebre epistole, despre care am arătat pe larg, aiurea, că e un fragment dintr’o cronică teatrală, în formă de scrisoare, adresată lui Gerard de Nerval °). ci) Revista L’Oricnt pitioresque} despre care Slavici spune, în Amin­ tirile sale, că Em. o cetea, la Viena, eu interes, este, cred, de fapt:La Revue de VOrient (unde se găsesc studii despre India) sau la 'Revue pittoresque. Nu am dat de existenţa unei reviste VOrient pittoresque.

Atâta deocamdată, din această serie de precizări şi documente.

In aceste rapide spicuiri n’arn urmărit decât a dovedi, cu alte probe şi mai hotărîtoare decât acele ce am adus până azi, că lui Em. scritorii francezi — diu toate genurile literare şi disciplinile — îi erau familiari în text şi îmi place a crede că chestiunea rămâne astfel definitiv rezolvită, iar tăgăduirea ei timp de zeci de ani apare ca un simbol al grabei cu care se tratează la noi atâtea lucruri şi mai ales al dificultăţilor jîe întâl­ neşti, când e vorba de a desrădacina din mentalitatea generală o idee ce şi-a clădit în ea un loc comod. S’a vorbit mereu de influenţa germană exercitată asupra poetului1 (influenţă pe care eu n’o tăgăluesc de loc şi care, de altfel, nu exclude nici într’un caz pe cea franceză), dar afară de o interesantă expunere, apărută în broşură, a D-lui I. Sân Giorgiu, despre Eminescu şi Goethe, nu există, după câte ştiu, nici o altă lucrare de 8) Despre acelaşi savant mai pomeneşte şi în Timpul, 83, 21 mai. °) Cf. acest articol reprodus, mai departe, la Anexă.

- 186 — preocupări continue şi sistematice asupra unui asemenea subiect. Atunci pe ce se bazează acei care afirmă mereu această influenţă, fără s’o do. vedească şi — ceea^ ce e mai grav — poate fără s’o cunoască, şi mai ales pe ce se bazează acei care tăgăduesc, fără necesitate, aportul’ francez T ma* rea] & mai semnificativ decât s’ar fi putut crede — când nu şi-au dat silinţa nu numai de a-1 aprofunda, ci măcar de a-1 controla după datele sigure ce li se pun la îndemână?

Capitolele de mai sus n’au avut ca scop decât să jaloneze mai mult chestiunile şi. punctele de sprijin ale analizelor, ce reclamă spaţiul amplu al unui studiu — din care am desprins observaţiile acestea călăuzitoare într’un labirint de revelaţii similare.

Ele vor arăta şi mai mult cât de nedreptăţit a fost şi după moarte poetul, căruia în general i se acordă o admiraţie stereotipă şi necritică, deoarece, în fond, mulţi i-au îngrădit preocupările, i-au redus resursele, fără să-şi dea seama că prin aceasta tributul lor de admiraţie era micşorat pe nedrept. Studiile izvoarelor de inspiraţie ale marilor scriitori sânt contrar părerii comune a neiniţiaţilor, tocmai acelea care valorifică toate aspectele unei opere şi-i dau semnificaţie largă şi plină de sensuri10).

ANEXĂ LA „ECOURI FRANCEZE IN OPERA LUI EMINESCU-*)

Vreau să completez şi să rectific totodată, în cele ce urmează, o afir­ maţie ce am făcut, în cursul reproducerii unei conferenţe despre Th. Gautier, cu privire la faimoasa „epistolă4‘ a poetului francez, pe care Em. o citează în traducere, la sfârşitul nuvelei Sărmanul Dionis. Cunoaşteţi acele rânduri„Nu totdeauna sântem din ţara ce ne-a văzut născând şi de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei care sânt făcuţi în felul acesta se simt ca exilaţi în oraşul lor, străini lângă căminul lor şi. munciţi de o nos­ talgie inversă... Ar fi uşor a însemna nu numai ţara, dar chiar şi secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existenţa lor cea adevărată. îmi pare c’am trăit odată în Orient şi când, în vremea carnavalului, mă deghizez cu vre-un caftan, cred a relua adevăratele mele vestminte. Am fost întotdea­ una surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebue s’o fi uitat“.

In publicaţia în care relevam această epistolă (Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandrescute. Număr jubilar. Focşani, 1923), mai adău10) Acest studiu — un fragment din Introducerea lucrării cu acelaşi titlu — a apărut în revista literară Secolul (Craiova, 1932). L*am reprodus aici, pentru ca redă un aspect important al operei lui Eminescu şi pentru că mi s’a cerut aceasta de mai mulţi cetitori, care doreau, pentru cercetările lor, să-l aibă la îndemână, el nefiind reprodus, ca alte fragmente din aceiaşi carte. în volumul meu Convingeri literare.

Din revista îndreptar, Nr 10 (1930)

— 187 — geam: „cu toate investigaţiile ce fac de multă vreme, n’am reuşit să aflu din ce scrisoare a poetului sânt rândurile citate**, pe care le numeam rân­ duri „puţin populare* * de ale scriitorului francez.

Originalul acelor pasagii din proza lui Th. Gautier l-am aflat nu târziu, după acea dată. Am constatat, în acelaşi timp că, departe de a fi pu­ ţin popular, pasajul cu pricina e des citat şi reprodus în scrieri franceze contemporane. II redau în întregime, fără comentariile ce-1 însoţesc în stu­ diul meu încă nepublicat: „On n’est pas toujours du pays qui vous a vu naître et alors on cherche a travers tout sa vraie patrie; ceux qui sont faiis de la sorte se sentent exiles dans leur viile, etrangers dans leur foyer, et tourmentes de nostalgies inverses. C’est une bizarre maladie: on est comme des oiseaux de passage encages. Quand arrive le temps du depart, de grands d6sirs vous agitent et vous etes pris d’inquiâtude en voyant Ies nuages qui vont du cote de la lumiere. Si Ton voulait, il serait facile d’assigner â cbaque celebrite d’aujourd’huii non seulement le pays, mais le silele ou aurait du se passer son existence veritable: Lamartine et de Vigny sont Anglais modernes; Hugo est Espagnol-Flamand, du temps de Cbarles-Quint; Alfred de Musset, Napolitain du temps de la domination espagnole; Decamps, Turc-asiatique; Marilhat, Arabe; Delacroix, Marocain. On pourrait pousser fort loin ces remarques justifiables jusque dans Ies moindres details et que viennent confirmer meme Ies types de figure. Toi, tu es Allemand: moi, je suis Turc, non de Constantinople, mais d’Egypte. II me semble que j’ai vecu en Orient; et, lorsque, pendant le Carnaval, je me deguise avec quelque cafetan et quelque tarbouch authentique. je crois reprendre mes vrais habits. J’ai toujours ete surpris de ne pas entendre Tarabe eouramment; il faut que je Taie oublie. En Espagne, tout ce qui rappelait Ies Mores m’interessait aussi vivement que si j’eusse 4te un enfant de TIslam, et je prenais parti pour eux contre Ies Chretiens**.

Acest fragment e desprins din Eistoire de Vart dramatique en France (6 volume), Paris, Hetzel, 1859. Voi. III, pp. 76—77 şi e dintr’un foileton teatral, datat 25 iulie 1843. despre un balet: La Feri, de Th. Gautier şi Coralii, reprezentat la Opera din Paris. Cronica e în formă de „epistolă** adresată: „â mon a-mi Gerard de Nerval, au Cadre** şi a apărut mai întâi în ziarul La Presse (data de mai sus: 1843). Gerard de Nerval răspunde prin Le journal de Constantinople şi în volumul II din „Opere complete** ale sale, se reproduce acel răspuns, împreună cu rândurile de înalţă ^poe­ zie ce l-au provocat. La Presse era un ziar foarte răspândit în străinătate şi numai o parte din foiletoanele dramatice ale lui G. au apărut în cele 6 volume pomenite. Pe la 1860—70, scriitorul e mult nun popular ca. ziarist decât ca poet şi de aceea spunea despre dânsul: „ce poete... qui doit â ses travaux de journaliste la petite notoriete de son nom**:.. (Hist, duromantisme, p. 321). Foiletonul de mai sus a mai fost reprodus în Theâtre de Th. Gautier, iar fragmentul ce a atras pe Eminescu e dat de către Philibert Audebrand, în revista Le Mousqioetaire, 12 fevrier 1854. Acelaşi gazetar reproduce acelaşi fragment în L’Illustration, 1872, 2 noemvre; „un chefd’oeuvre de grâce, d’esprit... C’est dans cette lettre si belle qu’il (Gautier) avance, le premier, une observation originale et d’un sens des plus pro-

- 188 fonds“. E vorba de cunoscuta stare de suflet, le „dejâ-vu“, pe care, de­ sigur, nu e locul să o discut şi să o analizez cu acest sporadic prilej. Tot ceea ce mai pot adăugi, pentru moment, e că poetul e obsedat de această impresie, ce revine nu odată în scrisul său. Un exemplu: „Nous ne sommes pas Franţa is, nous autres; nous tenons â d’autres races. Nous sommes pleins de nostalgies“ (Entretiens, Souvenirs, Correspondance, Paris, 1880, IlI-e ed., pag. III).

Eminescu, după cum se poate constata, a tradus fragmentar rândurile din Gautier, subliniind în textul român cuvinte care în original nu sânt subliniate. Poetul şi-a copiat, în manuscrisele sale (Ms. 2258, f. 261) pagina această franceză, care i-a plăcut atât de mult.

P. S. In revista unde am reprodus pentru întâia oară acest fragment a fost omis la zaţ rândul în care se pomeneşte numele lui Musset. Dau aici textul completat, după Theophile Gautier, Theâtre (nouvelle edition). Paris, Fasquelle, 1905, pp. 2<93—-294.

ION CREANGA: AMINTIRI DIN COPILĂRIE Răposatul critic Ibrăileanu — în una din neuitatele conversaţii lite­ rare ce am avut cu dânsul, atunci când vieaţa îi mai lumina doar pri­ virile — îşi exprima dorinţa de a vedea scrisă o monografie de pură estetică literară, asupra operei lui Creangă, care ar analiza personalitatea artistică a scriitorului, procedeele, talentul său, fără imixtiuni de teme şi discuţii folldorice, filologice sau sociale: un Creangă prezentat literar, cu exclu­ siva preocupare de a reliefa elementul frumos din opera atât de cetită.

Exprim aici dezideratul bunului critic, fără să am cutezanţa de a-1 încerca măcar, în acest rezumat de conferenţă, cu observaţii truchiate, în care m’am silit doar să explic o parte din opera înzestratului povestitor, dorind ca, după puterile mele, să-i asigur şi mai mult... „prietenia iubi­ toare4 4 a celor ce vor vrea să-i retrăiască principala producţie. 1).

Amintirile din copilăne se compun din patru capitole. Cele trei dintâi au apărut pe rând în Convorbiri literare de la 1 ianuar 1881, 1 april 1881 şi 1 mart 1882. Cel din urmă s’a tipărit după moartea autorului. Două capitole ale lucrării sânt datate din Bucureşti. In această, inutilă de altfel, datare, vedem din partea lui Cr. un uşor element de „poză44. Humuleşteanul patriarhal şi locuitorul tihnit al unei mahalale din Iaşi trimete ma­ nuscrisul, din Capitală, unde îl adusese interesele Consiliului perma­ nent al Corpului didactic primar, din care scriitorul făcea parte, şi ţine să.comunice acest lucru tuturor, „pentru ca să se ştie44. Acel care se de­ plasa atât de greu, aşezatul locuitor al „bujdeaucei44 cu cerdacul ce privea către Ciric — putea avea impresia că a pornit la capătul lumii, atunci când se îndrepta spre Cetatea lui Bucur.

Amintirile nu sânt o operă ce ar fi avand afinităţi cu genul istoric, aşa cum unele manuale didactice mai vechi ţineau sa. o arate., înregimentându-le în genul literar plin de scrupuloase informaţii, alături de. cronică, de biografii sau de memorii propriu zise. Caracterul lor pur epic e scos i) O încercare de studiu estetic asupra Amintirilor — onorabilă, dar care urmează a dat de curând prea convins şi din fir în păr metoda D-lui M. Dragomirescu Stelian N. Cucu, I. Creangă, Kâmnieul-Sărat, 1935, pp. 87—103. O menţiune aparte merită studiile excelente ale lui Şerban Cioculescu (Rev. Fund. Regale, 1937, 1 mart) şi Emilian I. Constantinescu (1938).

— 190 — destul m evidenta de însuşirile prin excelenţă literare ale expunerii care reda adevărul însă „romanţat*; la fiece pagină şi care transfigurează totid, inveselmdu-ne sau înduioşindu-ne simţirea. Dar cu toată idealizarea vieţii zugrăvite, cu toată transpunerea ei tăinuită în lumi care par produse ale ficţiunii, realitatea este totuşi urmărită credincios şi repetată artistic în paginile povestirii. Criticul, al cărui nume l-am citat în introducerea acestei analize, constata că din clipa în care Cr. a început să scrie Amin­ tirile, a încetat de a mai compune poveşti. 2). Toată atenţia îi e îndreptată acum asupra vieţii sale, pe care, de altfel, n’a pierdut-o din vedere nici când evoca figurile lui Harap Alb, Stan Păţitul, Dănilă Prepelac sau Ivan Turbincă, ori chiar acea a nefericitei Capre cu trei iezi. Realismul lui Cr. mai ales în acest basm poate fi controlat în procedeele, efectele sau mijloacele lui de exteriorizare.3).

Fără îndoială că, în ceea ce priveşte Amintirile, aceste procedee şi mijloace vor putea fi mai uşor controlate şi analizate, când e vorba de lumea satelor. Cr. e cel dintâi la noi, cum s7a spus 4), care a redat sufletul si vieaţa autentică ale ţăranului. E drept că până la el am avut în litera­ tura noastră, eu extrem de rare excepţii, doar ţărani de carnaval. Alecsandri, Negruzzi (Cârlanii) şi alţii îi redau mai ales în înfăţişarea lor decorativă, de serbătoare. Ţăranii lor vorbesc „ca din carte** şi par mai degrabă desprinşi din scene de pastorale — care pot avea orice însuşiri, în afara de structura naturală şi credincioasă a redării personagiilor. SimX>atia autorilor pentru asemenea modele poate fi sinceră, dar rareori va fi profundă şi mai ales nu va avea consistenţa care porneşte din adâncă şi serioasă cunoaştere, din comuniunea de sentimente, de tendinţe de clasă sau de conformaţie a mentalităţii. In Amintiri, sufletul ţăranului — dejgliiocat din scopurile şi atitudinile „ad-hoc‘* ale scriitorului — apare firesc şi obiectiv redat, în sensul că e valorificat prin înţelegere şi zugrăvit în primordialele-i trăsături verosimile. Şi această metodă instinctivă a artistului îşi exercită analiza din cea mai tânără vârstă a modelului: din copilărie.

In special copilul este înfăţişarea cea mai frecventă a tipului rustic, din 2) Scriitori români şi străini, 1926, p, 151. s) Notez aici în treacăt — fără nici o intenţie de a stabili problematice filiaţii, ci doar cu titlu de curiozitate — unele asemănări ce s'ar putea stabili între această po­ veste şi începutul fabulei lui La Fontaine: Le Loup, la chdvre et le chevreau. Ar fi in­ teresant, desigur, de urmărit, la diferite popoare, circulaţia acestei teme, care o fi ali­ mentat şi alte produceri artistice sau de natură folklorică. De asemeni am putut constata unele apropieri între câteva situaţii din Harap Alb şi povestirile intitulate Les ăeux freres şi Le vaillant petit taiXleur, din cartea lui Al, Dumas-p&re: Contes pour Ies granăs et pour les petits enfants, vol# I. (Apropierea cu La Fontaine — şi la Jean Boutifcre, o. c. p. 80, Nr. 2. Despre răspândirea temei din Capra cu trei iezi şi din Harap albf în folklorul european — ibid, pp. 80—8L şi 132—136. Cf. şi L. Şăineanu, Basmele române, 1895, pp. 482—493). <) Ov. Densus:anu, Evoluţia estetică a limbei române, Xncheere, 1931—1932, p 227 (curs litografiat).

— 191 — paginile Amintirilor, care eu drept cuvânt pot fi numite „romanul cel mai autentic al copilului roman 5) : Nu ştiu alţii cum şanţ, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului imde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichieiul vetrei cel hmnuit, de care mă ţineam, când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi băeţii de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci.... (II).

S’a vorbit adesea de interesul biografie al acestei opere. El e covâr­ şitor. Despre petrecerea 'lui Cr. la Iaşi, cunoaştem atâtea amănunte din pioasele pagini ale lui Grigore I. Alexandreseu. Despre vieaţa scriitorului, anterioară stabilirii sale în capitala Moldovei, n’am fi ştiut nimic, dacă n’ar fi venit într’o bună zi povestitorului fericitul gând de a-şi lămuri în cliip hazliu ori duios întâmplările unei copilării sănătoase şi libere.

Interes biografic, dublat de un viu interes documentar G): vieaţa „cea de toate zilele4 ‘ a unui sat moldovenesc, pe la 1850. Câte lucruri ar fi rămas altfel pe vecie risipite, sau ar fi fost aflate doar în urma unor cercetări grijulive, ori chiar întâmplător — şi pe care Amintirile ni le hărăzesc darnic, în colori ce le fac şi mai de neuitat. Şi ca să spicuim doar câteva din aceste înfăţişări, apucături şi mora* vuri de pe acea vreme...

Cum se vindeca holera, care atinsese „peste noapte** pe zburdalnicul copil de la stâna din dumbrava Agapiei „şi (l-a) frământat şi (l-a) sgârcit cârcel** ? Iată cum (dar holeră o fi fost?): Şi când colo doftorii satului: moş Vasile Ţandură şi altul, nu-mi aduc aminte, erau la noi acasă şi prăjeau pe foc într’un ceaon mare nişte hoştine cu său; şi, după ce rni-au tras o frecătură bună cu oţet de Icuştean, mi-adue aminte ca acum, au întins Loştinele fierbincioare pe o pânzătură şi m’au înfăşat cu ele peste tot ca pe un copil; şi nu pot şti cât a trecut la mijloc, până ce am adormit mort şi de-abia a doua zi pe la toacă m’arn trezit sănătos, ca toţi sănătoşii. (I).

Pentru râe (luată de Cr. copil şi de vărul sau, de la „capiele Iiinucăi“, altă reţetă, ce pare că nu dă greş: Şi după ce ne-a căinat şi ne-a plâns bunica, după obiceiul, ei, şi după ce ne-a dat de mâncare tot ce avea mai bun şi ne-a îndopat bine, degrabă s a dus în căinară, a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn,, ne-a uns peste tot trupul din creştet până în tă pi şi apoi ne-a culcat pe cuptor, la căldură. Şi tot aşa ne-a uns de câte două-trei ori pe zi cu noapte, până ce în Vinerea-Seacă, ne-am trezit vindecaţi tafta. (I).

5) St. N. Cucu, cf. şi pag. 69, 86 din o. c. „ _ . -OQa o) Cf. şi Jean Boutiere, La vie et Voeuvre de Ion Creanga.. Paris, 19 .

— 192 Dar prinderea flăcăilor la oaste, „cu arcanul" ! Tablou fioros şi bar­ bar, de hmghensm ingenios, întovărăşit de planşete de mame, cu inima jiidurerâtă, şi de jalea satelor. Astfel a plecat, pe cinci ani, Bădiţa Yasile mangamdu-se că „oştean a fost şi Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dimitrie" şi lăsându-şi şcolarii de izbelişte, pentm o bucată de vreme. Şj. *n legătură cu bruma de învăţătură ce se preda pe atunci, cât de semnificativ este elogiul cărţii, pe care-1 face graiul simplu şi aşezat al bunicului David Creangă din Pipirig: De douăzeci şi mai bine de ani. de când port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoe numai cu răbuşul. Ce folos că cetesc orice carte bisericească, dacă nu ştii a în­ semna măcar câtuşi de cât, e greu. Insă de când mi-au venit băeţii de la învăţătură, îmi ţin socoteala ban cu ban şi huzuresc de bine; acum zic şi eu că poţi duce vornicia pe vieaţă, fără să te simţi. (I). Şi graiul cu talc al bătrânului a rodit şi în sufletul lui Ştefan al Pe­ trei, care la început nu voia să audă de învăţătură „mai înaltă** pentru feciorul său şi i-a încuviinţat plecarea, după ce a ascultat în tăcere înţe­ leaptă vorbire a gospodarului muntean: Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băiatul tău o leacă de carte, nu numaidecât pentru popie, cum chiteşte Smaranda; că şi popia are multe năcăfale, e greu de purtat. Şi de cât n?a fi cum se cade, mai bine să nu fie. Dar cartea îţi aduce şi oarecare mângâiere. Eu să nu fi ştiut a ceti, de mult aşi fi înnebunit, câte am avut pe capul meu. Insă deschid Vieţile Sfinţilor şi vâd atâtea şi atâtea şi zic: — Doamne! multă răbdare ai dat aleşilor tăi. Ale noastre sânt flori la ureche pe lângă cele ce spune în cârţi. Ş’apoi să fie cineva de tot bou„ încă nu este bine. Din cărţi culegi multă înţe­ lepciune: şi la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa o vacă de muls pentru fiecare. (I) Rostul simplu şi cald al bunicului din Pipirig, aducând laudă învă­ ţăturii, ne aminteşte celalt glas bătrânesc, al lui Miron Costin, care aproape în acelaşi ebip ridica osanale cetitului cărţilor, de cât care „nu este alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată vieaţa omului zăbavă* *.

Dar din paginile Amintirilor putem cunoaşte şi unele cute ale simţirii şt ale gândului celui care le-a alcătuit. Se pare că Ion Creangă nu prea .călca a popă**, cu toată dorinţa mamei sale de a-1 vedea în slujba Dom­ nului. S’a făcut preot, ca să fie pe placul mamei sale, care nu vrea altceva pentru fiul ei şi care îl trimete cu sila la Iaşi, dar niciodată n’a surâs po­ vestitorului perspectiva acestei înalte misiuni şi cu atât mai puţin tre­ buinţa studiilor — oricât de modeste erau ele pe atunci — pe care era ţinut să Ie urmeze, în acest scop: „..să înşiri atâtea şcoli... pentru a căpăta voe să mă fac ia acolo un popă prost, cu preoteasă şi copii...**. Altădată (cap. III) pune în gura lui Moş Vasile, tatăl lui Mogorogea, cuvinte aspre, crude despre slujitorii altarului, iar atitudinea lui Cr., nici în tinereţe nil era a unui om prea des „dus la biserică** şi de aceea îşi îngădue şi glume în

— 193 — legătură cu unele înfăţişări ale vieţei clericale. Astfel spune într’un rând (cap. IV) : fără să vreau, aflasem şi eu păcătosul câte ceva din tainele călugăreşti, umblând vara cu băeţii după ... bureţi, prin părţile acelea de unde prinsesem şi gust de călugărie... Ştii, ca omul cuprins de evlavie44.

Vorbe cinice, am putea spune, şi care nu par nici pe departe scrise de un viitor... diacon.

J. J. Rousseau susţinea că toate personagiile cărţilor sale sânt suflete bune şi alese. Un lucru asemănător s’a afirmat despre Amintirile lui Cr.7): anume că în aceste povestiri „nu există personagii antipatice44. Poate e o exagerare. Părintele Oşlobanu, cel care svârlea „cu o scurtătură44 după urători, nu prea e simpatic- după cum nu e nici vornicul Nic’a Petrieăi, care „cu paznicul vătamanul şi câţiva nespălaţi de mazili se purtau prin­ tre oameni de colo până colo44, pentru a prinde — cu arcanul! — flăcăii la oaste. Dar ceea ce e adevărat este că — în general — lumea Amintirilor ne e aproape de suflet, e vie şi — afară de cazurile de mai sus — nu e câtuşi de puţin respingătoare. Din contră. Iată pe Bădiţa Vasile: „un holtei sdravăn, frumos şi voinic44..., „cuminte, harnic şi ruşinos ca o fată mare44; iată pe Smărăndiţa Popei: „o zgâtie de copilă, ageră la minte şi aşa de silitoare, de întrecea mai pe toţi băeţii şi din carte, dar şi din ne­ bunii44, mai ales că „era sprinţară şi plină de incuri44. Moş Bodrângă ne e zugrăvit nu direct, cum sânt cei de mai sus, ci prin atitudini sau vorbe: „Aşa e tineretul ista, bată-1 să-l bată, zice moş Bodrângă, şezând cucuet pe nişte buci şi molfăind la pere uscate — aveţi dreptate, băeţi, acu vi-i vremea44. Tot prin vorbe (şi cât de mucalite şi poznaşe!) e zugrăvit şi sfă­ tosul Moş Vasile. tatăl lui Mogorogea, care-i îndreaptă graiul, ruşinat: „Nu se zice Mecet, ci Catihet, tată44...—Na, na. na. Măria ta! parcă astă grijă am eu acum? Vorba ceea: nu-i Tanda, ci-i Manda; nu-i tei-belei, ci-i beleitei... de curmei. Şi ce mai atâta îneunjur? Mecet, Berechet, Pleşcan, cum s’a fi chemând, Ioane, ştiu că ne jupeşte bine44. La rândul lui, Popa Buliga trăeşte mai viu decât l-am fi întâlnit în vieaţă, în paginile aceleiaşi cărţi, fiindu-ne redat numai prin acţiune: Apoi zvârle potcapul deoparte şi la joc de-a valma cu noi, de-i pălălăiau pletele. Şi tragem un ropot şi doua şi trei, de era cât pe ce să scoatem sufletul din popă. Şi aşa l-am vlăguit, de-i era acum lehamite de noi. Par vorba ceea: dacă te-ai băgat în joc, trebue să joci! De la o vreme, văzând bietul popă că s’a pus în cârd cu nebunii, în­ cepe s ’o întoarcă la şurub: _Mă aşteaptă nişte fii de duhovnicie., dragii mei, şi trebuo să mă duc mort-copt, ■căci asta ni-i plugul, Pavăl, gazda noastră, şi pune atunci un talger do uscături ş’o garafă cu vin -dinaintea părintelui Buligă, zicând: — Ia poftim,, cinstite părinte, de-ţi lua din masa noastră o leacă de gustare ş’un păhar două de vin,, ş’apoi vă-ţi duce, dacă spuneţi c'aveţi aşa de mare grabă.

7) N. Ţimiraş, Ion Creangă, 1932, p. 321.

13

— 194 — Sfmţia-sa, ne mai pumdu-so de pricină, încrucişează mfinile după obicei îşi drege glasul şi spune cu smerenie: Binecuvintează, Doamne, mâncarea şi bâuturica robilor tăi, . amin! După aceea ridică un Pahar> zicând: Ma închin, băeţi, la faţa voastră cu sănătate, ca la un codru verde! Când nc-a fi mai rău, tot aşa să ne fie! Ri dă paharul de duşca; apoi încă vreo două-trei şi peste acele alte câteva! după aceea ne binecu vintează iar cu amândouă mânile, zicând: Ei, băieţi, de-acum linistiţi-vă! RW ne lasă n pace şi-şi caută de drum. (III).

Această scenă plină de voe bună face mai mult decât zece portrete teoretice. Dragostea de vieaţă ce se desprinde din ea o întâlnim şi în alte împrejurări evocate, în legătură şi cu alte tipuri. Cine poate uita pe C'râşmăriţ-a de la Rădăşeni (cap. III), dar mai ales pe Davidică. pe care l-ai putea parcă zugrăvi în trăsături şi colori, după extraordinar de lapidarul portret: ...flăcău de munte: cu barba în furculiţă şi favoriţe frumoase; cu pletele creţe şi negre ea pana corbului; cu fruntea, lată şi senină; cu sprâncenele stufoase; cu ochii mari,'negri ca murele şi scânteetori ca fulgerul; cu obrajii rumeni ca doi bujori8); nalt la stat, lat în spete, subţire la mjjloc. mlădios ca un mesteacăn, uşor ca o căprioară şi ruşinos ca o fată mare. (III).

Din aceiaşi galerie, se desprinde posac, şi cu multă cumpănire în vorbe şi treburi. Moş Luca Harabagiul—acest al doilea Moş Nichifor Coţcariul— cunoscător aşezat al şoselelor Moldovei şi care ştie şi el că „la drumul mare nu se porneşte cu pasul pripit". Să nu uităm nici pe mama povestitorului, femeea harnică, priceputa şi roabă superstiţiilor: Când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia. tăciunele, despre care se zicea că te vorbeşte cineva de rău: mama îl mustra acolo, în vatra focului, şi-l buchisa cu cleştele, să se mai potolească duşmanul; şi mai mult decât atâta: oleacă de nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pre­ gătea. cu degetul îmbăiat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul încălţării; ori mai în grabă lua funingene de la gura sobei, zicând: „Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, aşa să nu mi se dioache copilaşul 1“ Şi-mi făcea apoi câte un benghiu (bogliet) în frunte, ca să nu-şi prăpădească odorul!... Şi altele multe încă făcea. (TI),

Pe de'altă parte — bisericoasă şi cu grijă pentru soarta sufletului ei. ...

E, în general- o serie de figuri care ne ţin tovărăşie în vieaţă. care ni-s aproape de inimă şi înfrumuseţează oricând rostul existenţei ce. desprinsă din paginile marilor creatori, nu poate fi adesea decât monotonă ori prozaică.

Dar nu numai portretele ne colorează luminos vieaţa, după cetirea Amintirilor din copilărie, cât mai cu seamă locurile, priveliştile. Acestea 8) „Cu obrăjei ca doi bujori / De rumeni, bată-i vina“ va spune peste puţin, Emineseu, în Luceafărulm

— 195 devin, sub pana scriitorului, şi mai comunicative. Explicaţia psieologică a entuziasmului lui Gr. pentru meleagurile copilăriei e fără îndoială depăr­ tarea m timp, care idealizează totul, dar mai cu seamă faptul că cel ce evoca satul său de naştere se găsea la câteva zeci de kilometri distanţă de el şi, mai mult decât asta, se afla în tumultul unui oraş mare, dintre zi­ durile căi ui a plaiurile Humuleştilor apăreau şi mai zâmbitoare, şi mai fermecate.

S’a observat cu drept cuvânt că cel ce e în veşnic contact cu natura n o caută liric şi mişcat. Ţăranul, de pildă, ne pare nouă orăşenilor cu totul nepăsător în această privinţă. Sentimentul literar al naturii s’a năs­ cut, desigur, la oraş, în sufletul citadinilor sau al oamenilor desrădăcinaţi din cadre rustice. Rousseau a evocat minunat priveliştile elveţiene, mai ales când se găsea departe de locurile lui predilecte. Şi tot astfel Creangă.

De-ar fi trăit mereu la Humuleşti, poate glasul său n’ar fi căpătat de atâtea ori sonorităţi de o captivantă subiectivitate şi n’ar fi vibrat atât de per­ sonal, atunci când rechema „din noaptea amintirii, o vecie întreagă'' de imagini şi colori. S’a vorbit de atitudinea de desrădăcinat a lui Cr. In adevăr, pornirea sa către Iaşi e ca un salt eroic în gol. Ce era să urmeze pentru el? Ce vieaţă îşi va ţese pânza în jurul său? Zorile felului de trai, ce-i vor încinge peste puţin fiinţa, apăreau triste, penibile. Resemnarea a venit. însă, curând: aşa a fost să fie, pare a-şi fi zis povestitorul, care — în groasa-i haină de şiac şi cu bastonul noduros în mână — a continuat să păşească apăsat pe drumul necăjit al vieţii ce-1 îmbrăţişa.

S’a susţinut 9) că cei simpli, ţăranii, nu pot descrie natura pe larg.

La fel şi Cr.. care nu găseşte note variate în gama impresiilor sale provo­ cate de natură: „JDragu-mi era satul nostru"... şi apoi recurge la amintiri..

Dar nu totdeauna. E adevărat că descrierile sale nu sânt prolixe ^(şi aceasta e o mare calitate), totuşi nu-s nici abia mseilate.Acea a Cetăţii Neamţului e clasică prin justeţea ei şi mai ales prin echilibrul termenilor şi prin plasticitatea zugrăvirii: Iar deasupra Condrcnilor, po vârful unui deal nalt şi plin de tibărai, se afla vestita Cetate a Neamţului, îngrădită cu pustiu, acoperită eu fulgere, locuită vara de vitele fugărite de strecliie şi stre.juită de ceueele şi vindereii, care au găsit-o bună de făcut cuiburi într’însa. (TIT).

Humuleştilor, Clasică prin aceleaşi însuşiri ne apare şi descrierea .. caracterizată îndeosebi prin poezia numelor^proprn, de o evocatoare so­ noritate. care dau frazei energie bărbătească şi avânt: satul Humuleşti, în care m’am trezit, nu i un sat lăturalnic, mocnit şi lipsit de priveliştea lumii, ca alte sate; şi locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. Din sus de Humuleşti rin Vânătorii Neamţului, cu sămânţă dc oameni de aceia care s’au hărţuit odinioară cu Sobieski, craiul Polonilor. Şi mai din sus mănăstirile Secul şi Neamţuţ, altădată fala bisericii române, şi a doua vis°) Ov. Densusianu o. c., pp. 239—240.

196 tierie a Moldovei. Din jos vin satele Boiştea şi Ghindăoanii, care înjugă numai boi ungureşti la carele lor; unde plugurile rămân singurele pe brazdă în ţarină cu săptămânile., prisăcile fără prisăcar, holdele fără jitar şi nime nu se atinge de eleiar oamenii din aceste sate nu ştiu ce-i judecata; aproape de Boiştea vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-şi scapă căciula pe baltă, zicefie de sufletul tatiil(t. (III). ’ ”

Şi numele proprii continuă să ne eânt« şi mai departe în auz: Agapia. Pilioara, Bălţăteştii, Ceahlăieştii, Topoliţa, Ocea, Pometea, Co­ ciorva, Ţuţuenii, Condrenii, Nemţişor... Şi fiecare din aceste nume e atât de potrivit aruncat în frază şi fiecare e atât de solid sprijinit pe calificative sau vorbe, încât lectura se transformă în adevărata încântare, iar pagina este dintre cele mai armonioase ale Amintirilor.

Cr. ştie prin câteva cuvinte să creeze atmosfera care-ţi îmbălsămează simţirea. Sensaţii de primăvară şi de „verde erud“ te pătrund cetind astfel de rânduri: „Era o zi frumoasă în Dumineca aceea... şi plăeşii spuneau că n’au mai apucat aşa primăvară de vreme de când îs ei.

Eu cu Dumitru ... o duceam într’un cântec, strângând viorele Şi toporaşi de pe lângă plai şi mergeam tot zburdând şi hârjonindu-ne4'. E o frază cu miros de pământ reavăn şi în care cântă gâlgâit de izvoare. In altele, respiri răcoarea bolţilor de codru şi a piscurilor de munte: ___ pornim înainte spre Moţca şi suim încet-încet codrul Paşcanilor. Apoi, din vârful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, câte-o căutătură jalnică spre munţii Neamţului: urieşii munţi cu vârfurile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele şi se revarsă paraiele cu răpejunc, şoptind tainic în mersul lor neîncetat, şi ducând poate cu sine multe, multe patimi şi ahturi omeneşti să le înnece în Du­ nărea măreaţă! (IV). Şi după ce călătorii dorm chinuiţi, pe o prispă de casă de la şes, Moş Duca „cioşmolindu-se şi învârtindu-se ca pe jaratec de răul ţânţărimii , constată înţelepţeşte: Cum treci Şiretul, apa-i rea şi lemnele pe sponci; iar vara te înăduşi de căldură şi ţânţarii te chinuesc amarnic. N’aşi trăi la câmp, Doamne fereşte! Halal pe la noi! Apele-s dulei, limpezi ca cristalul şi reci ca ghiaţa; lemne deajuns; vara umbra şi răcoare în toate părţile; oamenii mai sănătoşi, mai puternici, mai voinici şi mai voioşi, iar nu ca iştia de pe la câmp: sarbezi la faţă şi zbârciţi, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte în toată vieaţa lor. (IV).

Rânduri care ne aduc aminte de acele ale lui Alecsandri, din O primblare prin munţi, cu acelaşi conţinut admirativ, în ceea ce priveşte vieaţa de la munte: Acolo pământul, codrii, stâncile, păraele sânt Încă în starea primitivă a naturii ricâeri nu se vădeşte mâna omului, cu prefacerile ei urimoase proza.ce^ La munte omul este mai simplu, vieaţa lui este mai în linişte, năravurde sânt mar nevr-

- 197 novate. Munteanu-i curat la suflet, liber Ia gând ia vorbă şl verde de trup, ca brazii sub care tr&eţte. Munteanca-i naltă de boi, albă, veselă, sprintenă, isteaţă şi frumoasă.

In zugrăvirea satului său, Cr. pune o doză deosebită de amor pro­ priu. E mândru de faptul că Humuleştii „nu-s un sat ca oricare altul** şi că printr insul au trecut atâtea „mărimi* Acest aiistrocratism al povestitorului merită să fie semnalat, căci ne arată admiraţia ruralului faţa de orice e strălucire, faţă de elită. „Câţi Domnitori şi Mjtropoliţi s’au rânduit la scaunul Moldovei, de când e^ţara asta, au trebuit să treacă măcar odată prin Humuleşti, spre mă­ năstiri. Apoi unde pui cealaltă lume care s’a purtat prin satul nostru, şi tot lume mai mult bogată şi aleasă1 ‘. Ba, în încântarea lui hiperbolică, scriitorul mai vedea trecând prin Humuleştii săi „străini din toată lumea**.

Cum putea deci fi „ca alte sate** aşezarea prin care s’au perindat roţi măreţe de carete sau de trăsuri simandicoase? Naivitate tânără de sătean, care'bazează pe principiul „mai frumos decât la voi“ o întreagă estetică şi etică rurală.

Inima-i bate atât de... subiectiv, când e vorba de satul său, încât pasagiile lirice, duioase, au o tonalitate zmulsă din străfunduri de suflet, mai ales în preajma pribegiei sale printre străini: Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cris­ talul, în care sc oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului, de-atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei din- copilărie, cu care în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe ghiaţă şi la săniuş; iar vara, în zile frumoaso de serbători, cântând şi chiuind, cutreeram dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnelc, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea dragi-mi erau şezătorile, clăcile, horele şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire! ...Apoi lasă-ţi, băiete, satul, cu tot farmecul frumuseţilor lui, şi pasă de te du în loc străin şi aşa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă! (IV).

E o „pagină de antologie**, cum se spune, în care enumerarea este nespus de elocventă, căci clădeşte o lume de frumuseţi evocate discret, ca la atingeri de tainice clape. Totuşi, n’am putea spune că rândurile de mai sus sânt retorice. Lirismul lor e potolit şi mai cu seamă firesc.

Retoric este ceea ce depăşeşte marginea firescului, în exprimare, ceea ce caută şi subliniază efectele: avântul nestrunit, entuziasmul netemperat de hăţurile dreptei măsuri. La Cr. aria nu se simte (şi poate aceasta e culmea artei), procedeele se contopesc în armonie, iar sonoritatea fra­ zelor pare a se naşte spontan. Firesc redate sânt şi întâmplările şi îndeo­ sebi aici, cum s’a observat, autorul se găseşte la largul său. Căci întâm­ plările, în special, îi ascut spiritul de observaţie înăseut: o mişcare, o

— 198 — vorbă spusă în treacăt, un amănunt, îi reţin luarea aminte si în redarea lor o lume mai conturată decât realitatea ne mângâe cu farmecele ei: Crâşmăriţa iute a lăsat obloanele în jos, a aprins lumânarea şi, cât ai bate in palme, ni ea şi înfăţişat cu o cană mare de lut, plină cu vin de Odobcşti şi turnând prin pahare, sureau stropii ăe vin ăe-o şchioapă în sus, de tare ce era (ITI).

Ceea ce dă vieaţa acestor pagini de amintiri este în rândul întâi dinamismul lor. Chiar în evocările lirice, mişcarea însufleţeşte totul. Un fluid parcă^străbate printre rânduri. 0 atitudine zugrăvită, deşi în sine neînsemnată^ ia proporţii în economia întregului şi devine tipică. Scrii­ torul, cu gândul mereu treaz, îşi scrutează mijloacele, le cântăreşte, pentru a le „doza", după măsura cerută. Spirit autocritic, el exclamă odată: „O bucata de humă însufleţită din sat de la noi şi nu te lasă inima să taci: asurzeşti lumea cu ţărăniile tale". Acelaşi scrupul îl va împiedeca mai târziu să alcătuiască o urmare Amintirilor, povestindu-şi şi vieaţa de seminar. Firul expunerii s?a oprit, odată cu telegarii lui Moş Luca. Atmosfera, cadrul se schimbase. Cr. n’ar mai fi fost Cr., dacă ar fi continuat. Bunul său simţ a salvat o operă, care — altfel — ar fi fost eu totul inegală. In schimb, câtă mişcare normală şi nesilită. în largul lumii evocate în cele patru capitole ale lucrării!

Totul este firesc în ele, dar mai cu seamă umorul. Acest procedeu e înăscut în sufletul celui ce a creat pe Harap Alb. Cr. nu poate vedea mediul în care trăeşte decât rareori sub colori mai grave. Chiar când meditează — sporadic — asupra rostului său pe pământ („ia un boţ de humă"). chiar când se înduioşează, sub unda aducerii aminte şi recheamă pe hârtie vechi înfăţişări ce răscolesc inima, — „totul se sfârşeşte prin cântece'4. după spusa dramaturgului francez. Umorul la Cr. e firul de aur care străbate ţesătura faptelor, e isonul melodiei ee intonează. Cu aerul mucalit al celui ce vrea să lase a se crede că n’a băgat de seamă nuanţa specială a lucrurilor şi nu vrea să atragă atenţia asupra ei, autorul constată că Nic'a lui Costache, de pildă, „e înaintat la învăţă­ tură. până la genunchiul broaştei". Altădată fraza pipăe terenul o bucată de vreme, târându-se prin tină, pentru ca deodată să-şi ia zborul colorat de rasul celui, ce o mânueşte: In sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată ? Ia am fost şi eu în lumea asta un boţ cu oclii, o bucată de humă neînsufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la 20 de ani, nici cuminte până la 30 şi nici bogat până la 40 nu m’am făcut. Dar de sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sânt, niciodată n’am fost! (II) “>)• 10) Despre astfel de treceri de la duioşie la haz, cf. de ex. şi Dr. Em. Precup, Vieaţa si opera lui T. Creangă, Gherla, 1921, p. 04.

- 199 — Uând, copil, făgădueşte mamei sale, cu lacrimi în ochi, după înde­ lungate şi numeroase pozne, sa se cuminţească, se grăbeşte să adauge, îu povestirea sa: Şi sa Jiu credeţi că nu mi am ţinut cuvântul de Joi până mai de apoi, pentrucă aşa am fost eu, răbdător şi statornic la vorbă în felul meu; şi nu că mă laud, căci lauda-i faţă: prin somn, nu ceream de mâncare; dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dec alţii: şi când era do făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. Ş’apoi mai aveam şi alte bunuri: când ma lua cineva cu răul, puţină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binişorul nici atâta; iar când mă lăsa de capul meu, făceam câte-o drăguţa de trebuşoară, ea aceea, de nici Sfânta Nastasia, Izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desfiice, cu tot meşteşugul el. (II)

In povestirea sa, autorul se teme uneori să n’o ia razna, atras mereu de vraja trecutului şi de pârdalnicele asociaţii de idei". Şi atunci îşi struneşte fantazia cu auto-mustrări repetate: „Insă ee mă priveşte? Mai bine să ne căutăm de-ale noastre".

Autorul nu prea ştia teoretic ce-i asta compoziţie, dar îi surprindea toate tainele, în mod intuitiv. Şi cum tocul aleargă şi prinde din zbor crâmpee de amintiri ee nu-s tocmai „în subiect", scritorul conchide: „Ln sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată?" (II). Jar altă­ dată: „Şi să nu-mi uit cuvântul". (III). Şi încă: „Dar asta nu mă priveşte pe mine, băiat din Humuleşti. Eu am altă treabă de făcut: vreau să-mi dau seama despre satul nostru, despre copilăria petrecută in el şi atâta tot" (ibid.). Instinctul artistic îl mai face să spue: „Dar ce-mi bat eu capul cu craii şi cu împăraţii (vorbea de Sobieskif etc.), şi nu-mi caut de copilăria petrecută în Humuleşti şi de nevoile mele?" (ibid.).

Digresia sa nu fusese totuşi vorbărie fără nici un rost. Cr. caută să o motiveze, deşi nu vrea s’o mai cultive: „Aşa era cu cale să fac de la început, dar am ţinut să arăt că Huinuleştenii 1111-s trăiţi ca în bârlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toată mâna". In modul acesta Amintirile din copilărie prezintă o solidă unitate de interes.

Revenirile la dreapta linie a povestirii se fac, după cum s’a putut băga de seamă, în chipul cel mai firesc, autorul ţinându-se de rău când îşi uită firul ce trebue să-l urmeze. Acest procedeu face să se vădească şi mai mult naturaleţea atitudinii şi tonul de povestire orală ce caracteri­ zează scrisul lui Cr. Exemple se pot culege numeroase din paginile cărţii: „aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice". (II). Aiurea, expresia devine pronunţat familiară: „Insă degeaba mai clempănesc eu din gură. Cine ce are cu munca omului ? (ibid.). Sau: „Mai pasă de ţine minte.de toate cele şi acum aşa, dacă te slujeşte capul, bade Ioane" (ib.). Ori: „In sfârşit, să nu-mi uit vorba" (IV). Cetindu-1, ai uneori impresia că autorul ţi se adre­ sează direct, că ţie personal îţi povesteşte păţaniile sale: „ mai pune la socoteală că şi Trăsnea era înaintat în vârstă" (III). Alteori tonul vor­ birii parcă e acela depănat într’un cerc de ascultători, cărora un glas sfătos le-ar spune: „Insă vai de omul care se ia de gânduri! Uite cum < i

— 200 — in .a^a ^a a(^anc şi din veselia cea mai mare, cazi deodată căci ea10^ m.tristare- Hai, *ai bine despre copilărie să povestim adevărul‘<nfn)a VeSelă ?i nevinovată. Şi drept vorbind, acesta e . ^ona]îtatea mior astfel de întorsături de vorbă, familiare, expre?11J€_^1Plce> ‘idiotismele sau frazele cu mireazmă rustică abundă. Sintaxa lui Cr. e specific românească şi e mult mai proaspătă, mai personală decât chiar vocabularul lui. „Şi unde s’au adunat o mulţime de băeţi şi fete la şcoală' 4 (I) — nuanţă de exprimare, care cu greu poate fi redată într’o traducere. Mai mult chiar decât Emineseu, Cr. îşi pierde în tălmăciri toată „armonia" şi- frăgezimea stilului. Ce să mai zicem de altă expresie atât de vădit autohtonă? „Şi nişte preoţi şi dascăli şi poporeni, ca aceia“, „unde nu dă o căldură, ca aceea11, „mi-a tras o chelfăneală ca aceea* ‘ — expresie cu 'nţeles admirativ sau care vrea să precizeze eşirea din comun, raritatea cazurilor ce se semnalează. Proverbele se înşiră des de-a-lungul paginilor (proverbe cântărite în balanţa unui simţ al sonorităţii şl al ritimicei foarte variat) introduse de obicei prin expresia consacrată: „Vorba ceea: milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă cerni este" (II); sau: „Vorba ceea: Lasă-1 măi. — L-aşi lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum", sau încă: „Vorba ceea: Ursul nu joacă de bună voe" (IV).

Alte expresii conţin un pitoresc verbal cât se poate de comunicativ şi de şăgalnic: „Luându-mi rămas bun de la călcâe, fuga la scăldat" (II) sau: „Şi mama, creştină bună, crezăndu-le toate lăptoase, după răbuş, cum i le spusesem cu eu măgulele..." (ibid.). Şi încă: „Mă lasă mare şi devreme cu lacrimile pe obraz" (II), ori: „Şi nu puteau scăpa bietele mâţe din mânile noastre, până ce nu ne zgâriau şi ne stupeau, ca pe noite (ib.). Alte expresii- (căci scrisul lui Cr. e izvor nesecat de limbaj pitoresc! sânt adevărate... „găselniţe" ingenioase, cum e acea din scrisoarea lui Zaharia către Oşlobanu: „Mă închin cu sănătate de la golătate, despueţii din urmă. De n’aveţi ce mânca acolo, poftim la noi să postim cu toţii- ‘ (III). Iar Popa Buligă, grăbinduse să plece de la gazda din uliţa Rădăşenilor, adaugă: „trebue sa mă duc mort-copt, căci asta ni-i plugul** (ibid). Pitorescul proaspăt şi hazliu al spuselor neaoşe îl găsim mai ales în formulările mucalite ale lui Mirăuţă din Grumăzeşti, care cerea „pe la tărăbile jidoveşti... ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cue de la corabia lui Noe, ba fragi şi căpşuni pentru cineva care pornise intr1adaos*^ (III). Sau tot în acest capitol: „Oşlobanu prost-prost, dar să nu 1 atingă cineva cu cât e negru sub unghie, că-şi azvârle ţărna după cap ca buhaiul**.

Originalitatea rustică a limbii ne e dată şi de inversiuni : „cumpăra-ni (Popa Duhu) vara, din banii săi, cofe de zmeură..." (III) sau de anumiţi termeni locali atât de evocatori-: (mama povestitorului se adresează copi­ lului ei): „...ţi-oi lua de la Folticeni o pălăriuţă cu tasmă ş’o cureluşă de cele cu chimeriu**. Şi în legătură cu vocabularul lui Cr. s’a susţinut (Jean Boutiere) că în toată opera celui ce-a scris Amintiri din copilărie, numai 12 cuvinte sânt străine, restul — moldoveneşti. Adică — sânt cuvinte adânc înrădăcinate în ^orbirea locală, deşi ca origină unele din ele au sonoritate slavă.

- 201 —

fonetice produc un efect de armonie bărbătească şi aspră- Gazda ro boţind zi şi noapte, se proslăvea pe cuptior, între şanuri, calupuri, astrăgaci, bedreag, dichiciu şi alte custuri tăioase, muşchea, piedecă, hască şi clin, ace, sule, cleşte, pila, ciocan, ghmţ, piele, aţă, hârbul cu călaiean, clei şi tot ce trebue unui eiobotar". (III). Dar ca armonie de stil, ca echilibru ver­ bal ^ descrierea Humuleştilor (IU), din care am dat mai sus o parte rămâne unica: înspre apus-miazăzi mănăstirile: Agapia, cea tăinuită de lume; Văratecuţ, unde şi-a petrecut vieaţa Brâneoveancă cea bogată şi milostivă, şi satele Filioara, hăţaşul că­ prioarelor cu sprâncene, scăpate din mănăstire; Bălţăteştii* cei plini de salamură şi Ceahlăeştii, Topoliţa şi Ocea, care alungă cioara cu perja’n gură, tocmai dincolo p^ste hotar; iar spro crivăţ. peste Ozană, vine Târgul Neamţului, cu mahalalele Pometea, do sub dealul Cociorva, unde la toată casa este livadă mare; Tuţucnif,. veniţi din Ar­ deal, care mănâncă slănina râncedă, se ţin de coada oilor, lucrează lână şi sânt vestiţi pentru teascurile de făcut oloiu,, şi Condrcnii cu morile de pe Nemţişor şi piuăle de făcut sumani.

Cu toată înşirarea de nume proprii şi de amănunte locale, interesul nu tânjeşte câtuşi de puţin, din cauza efectului estetic de o aleasă intensitate.

Altă zugrăvire plină de mişcare şi de vieaţă — şi pe care am reprodus-o, cu alt prilej, în paginile precedente — e acea în care ni se arată cum Popa Buligă, venind să vadă pe tinerii catiheţi, în dimineaţa zilei de „lăsata secului4, cucerit de voia bună a celor de gazdă, se asvârle voiniceşte în joc _ yîcie-i păi ăla iau pletele" şi apoi cinsteşte din băutura cu care îl îmbie cei ce îl primiră cu atâta voe bună.

Cursivitatea povestirii se poate surprinde, în toată spontaneitatea ei prietenoasă, în spusele sfătoase ale lui DavicI Creangă din Pipirig, ^care înşiră părinţilor scriitorului crâmpee de amintiri. (I). Dar mai întâi le laudă şcoala lui Aleeu Baloş din Broşteni. unde i-au învăţat băeţii Vasile şi Gheorghe şi acum va duce şi pe nepotul sau. Şi din una m alta, bunicii* David Creangă, vorbeşte de Ciubuc Clopotarul, „omul lui Vodă , care şi el a venit, cu familia’povestitorului, din Ardeal, pe la sfârşitul veacului al optsprezecelea, „din pricina papistăşiei mai mult, pe cât ştiu eu . Un deal îi aminteşte porecla: „dealul Omului". Acolo fugise David. în timpul zaverei, cu nevasta şi cu unii din copii, căci pe Ioana o uitaseră în albie, pe prispă.' Dar s’a reîntors, călare, şi a scăpat-o din mâna Turcilor. Ciubuc Clopotarul s’a călugărit, mai apoi, la Mănăstirea Neamţului, „mai cu^toţi haidăii lui". Şi după lungii povestiri atât de mişcătoare şi variate, bătrâ­ nul din Pipirig închee: „Aşa-i că voi habar n’aveţi de toate aceste, de nn v’aşi fi spus eu, zise bunicul oftând?" Redare cu mijloace mai simple şi totuşi mai caracteristice şi mai reale, rareori întâlnim în toată literatura noastră epică.

imsi

- 20*2 —

aşterne direct, nJdatTla rindea. Apofauto^ul -‘caiŢ ic, urmarea preceptul lui Boileau, de care fără îndoială nici n’auzise: „claca scriu, patru cuvinte, şterg trei** — introducea expresii- moldoveneşti pline de pitoresc, fonetisme provinciale şi mai ales presăra în scrisul său proverbe, pe care nu le găsea uşor pe plac, ci le încerca unul câte unul, până ce sunetul lor i se părea limpede, ca al unei monede alcătuită din cel mai curat metal. Proverbele în proza lui Cr. sânt ca rimele în versuri; poţi avea multe la îndemână, dar întrebuinţezi numai pe cele mai capabile de a servi şi ideea şi eufonia.

S’a vorbit şi de unele „pete** ale Amintirilor*c: mahalagismul unor expresii, de ex. (Jean Boutiere) : cearta dintre Părintele Oşlobanu şi Pă­ rintele Duhu. Dar nu trebue să uităm că acolo personagiii? vorbesc .cum li-e vorba** şi -Cr., ca şi Caragiale, nu face decât sa înregistreze. Altă „pată** e critica gramaticii lui Măcăreseu (Ibrăileanu). Termenii ştiinţi­ fici. „livreşti*% contrastează neplăcut cu alţii populari. Aici glăsuia, cum s’a spus, mai mult institutorul. Şi în adevăr, un fragment ca acesta sună foarte curios, din pricina tonului foarte puţin adecvat întregului populai* al povestirii: „unele (gramatici) raţionate, altele desvollaie şi tixite de complimente, care — trebue spus fără compliment — îţi explică.... până ce nu mai înţelegi nimică**. (III). Dar ceea ce e şi mai neplăcut e când au­ torul, lunecând pe nesimţite pe panta vorbirii glumeţe, nu găseşte tot­ deauna numai cuvinte de efect, ci poposeşte şi în preajma unor expresii cam eftine şi trase de păr. „Să nu vă pară şagă, spune el într’un rând: dc la Neamţ până la Iaşi e cât de la Iaşi până la Neamţ: nici mai mult, nici mai puţin**. (IV). Altădată expresiile sau vorbele sânt în adevăr vulgare: pedepsie, am şparlit-o la baită, mai fiecare tovarăş al meu fur-luase câte ceva, Dumnezeu să-l iepure, etc.

Ca şi în graiul poporului, găsim şi în Cr. destule devieri de la corecti­ tudinea acordului, a gramaticii: „slănină şi făină în pod este dea valma*', (II), „câte drăcănii le vine la cap... toate le fac“ (ibid), „puneţi-vă de făcut... parascovenii câte vă place* * (ibid.), „Pavel cu pieptul ars şi Ion cu călcâiul fript şedea la o parte gâfâind**, (III), „m’a răzbit foamea şi setea** (ibid.), „mai numai barba şi punga te făcea să calici a popă** (ib.).

Cr. strecurase câteodată şi neologisme. In Convorbiri literare pusese cuvântul curaj, care în ediţia, a cărei corectură a făcut-o în mare parte autorul, fusese înlocuit cu inimă. De asemenea nu întrebuinţează totdeauna moldovenisme. Adeseori se sileşte sa scrie literar, alternând vorba moldo­ venească şi acea literară. De ex. Vorbeşte mama povestitorului: „Bine-ţi şede... să umbli lela pe drumuri în halul acesta şi să mă iaşi tocmai a vremea asta fără leac de ajutor**. (II). Tot mama lui Cr. spune altădata, (IV) : „La mine nu se trec de acestea**. E şi aici, din partea lui Cr., un înalt simţ artistic al economiei verbale. Scriitorul îşi dă seama că un singur

— 203 cuvânt caracteristic în frază îi dă întreaga coloratură dorită. n). Cum spuneam, Cr. n a redat graiul personagiilor sale numaidecât şi totdeauna pur moldoveneşte, ci a ţinut, în general, să-i împrumute o colorat/ură spe­ cific populară (şi ca fonetisme şi ca vocabular) păstrând pe alocuri înfăţi­ şarea literară a frazei.

Dialogul „Amintirilor1 ‘ este extrem de vioi, săltăreţ şi firesc — totuşi de aici şi până la dialogul unei comedii dramatice, cum au susţinut câţiva că ar fi putut scrie Or., e cale lungă. (De altfel, un fragment dintr’o „piesă de teatru* * a sa, rămasă în manuscris şi publicată postum, e desigur la­ mentabilă ca valoare). Hotărît, autorul lui Harap Alb nu se găsea la largul său decât în epică şi acolo dialogul presărat şi strâns între fraze descrip­ tive şi narative este mai personal şi mai reliefat decât într’o înscenare cu orice preţ dramatică. O replică scurtă, de pildă, caracterizează un om: „ — oiu Doamne, Davide, cum nu te mai astâmperi; de ce ai scos băiatul din casă pe vremea asta? — Ca să te miri tu, Nastasie, zicea bunicul**. (I). In şase vorbe a zugrăvit o parte din sufletul omului aşezat, care ştie ce face şi care, mai cu seamă, nu lua prea în serios spusele cicălitoare ale unei femei — de altfel bună şi miloasă, atât de miloasă încât „bocea toţi morţii din ţintirim, fie rudă, fie străin, fără deosebire**. Caracteristica următoare întăreşte şi mai mult fizionomia schiţată mai apoi, într’o frază:,, Bunicul însă era aşezat la mintea lui; îşi căuta de trebi cum ştia el şi lăsa pe bunica într’ale sale, ca un cap de femee ce se găsea** (ibid).

încheind, ţin să arăt că din toate episoadele Amintirilor, nici unul nu mi se pare mai măreţ, mai înfiorător de emoţionant, prin taina simplă pe care o ascunde, decât acela în care ni se povesteşte plecarea lui Cr. la Iaşi, în căruţa lui Moş Luca. Pleca umil, amărit, fără de voe — însă pleca spre glorie. Parcă avea o presimţire de ceea ce-1 aştepta, acolo, în prăfuita ca­ pitală a Moldovei. Nu se îndura să se despartă de meleagurile dragi ale tinereţii fără de griji: „Cum nu se dă scos ursul din bârlog... aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti, în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa marnei**. (IV). Iar tot acolo: „Nil mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să mă omori. — Degeaba te mai sclifoseşti, Ioane**... îi răspunde mama sa. Aşa dar biata mamă a lui Cr., care ţinea atât de mult ca feciorul ei să se facă popă, l-a împins cu autoritate dârză şi sigură, către slava literară, pe care nu i-o bănuia. Şi n’a 11) Astfel, de cx., când cineva ar vrea să reproducă vorbirea stricată a unui per­ sonaj, n’ar avea nevoe să imite toate cuvintele aceluia, transcriindu-le pocit, ci va strecura doar din când în când câte un cuvânt mai conturat şi scopul, astfel, va fi atins. Eminescu critică pe Aiccsandri, din acest punct de vedere, arătând că în piesele lui „Ovreiul vorbeşte ovreeşte, Grecul greceşte,' astfel încât te miri de ce Sârbul nu vorbeşte sârbeşte“. (Repertoriul nostru teatral. FaenUia, 1870, Nr. 3).

204 -cruţat mijloace

«*>*.«.««P,rs* “ somorît: „Mai rămâne vorbă despre asta?... Are să “rm^cumS®,f0' nu cum vrea el, că doar nu e de capul său“. Amândoi părinţii deci îî Mo^TU,mar^ ~h°tăni ?* P.eutru totdeauna- In sărăcăcioasa căruţă a lui

r r^tT-f

zraei“> P“ un viitor mare pr'.

, J w . artist „in devenire *, ee se îndrepta spre locul pe care *-l liarazise Dumnezeu, ca să-şi răscolească şi să-şi cultive toate însuşirile ce dormeau m^el^şi aşteptau minunea care să le trezească. Puţin de tot lipsea sa nu rămâe acasă. Un pas şovăelnic clin partea părinţilor o boală ~ Ş1 ?lm!ni n’ar mai Şti astăzi de Creangă. Câţi n’or mai fi fost, până mai dăunăzi, în munţi, la fel sau aproape la fel cu dânsul! Coşbuc spunea că era cât pe ce să rămâe rapsodul satului său, dacă împrejurările nu l-ar fi îndreptat spre Cluj. apoi spre Bucureşti şi spre glorie. In clipa plecării, bietul Creangă n’a mai putut spune nimic mamei sale ele planurile ce avea... de a se călugări (lucru pentru care desigur că ar fi fost şi mai puţin chemat, decât a fost pentru- preoţie), căci cea care veghea ca destinul să se împlinească îl ,.şi ia repede, repede la pornit**. Şi pe când Mogorogea, Oşlobanu, Trăsnea, rămân în dulcea lor mediocritate rurală, Cr. cu Zaliaria Gâtlan, se duc... ..dracului de pomană**. Cât de zglobiu se vor fi perindat pe dinaintea ochilor plânşi ai lui Nieă a lui Ştefan al Petrei, pe drumul surghiunului său, icoanele acelei dimineţi, când .,fetele şi flăcăii (din Humuleşti) gătiţi frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate păr­ ţile, cu bucuria zugrăvită pe feţe**. (IV). Şi în curând ajung la Iaşi şi trag lângă Seminarul, în a cărui curte stăteau şi preoţi şi mireni... „mărturisindu-şi unul altuia păcatele** (ibid.). Ce-a devenit Zaliaria Gâtlan. tova­ răşul de drum al lui Cr. ? S’a cufundat, chiar de atunci, în neantul uitării, din care l-a trezit o clipă, totuşi pentru eternitate, talentul povestitorului înzestrat. Acesta rămâne să se târîe greoi pe pământ, până în ceasul când s’a încumetat să-şi ia zborul. Un sfert de veac, aproape, i-a trebuit Humuleşteanului, până să se poată afirma: un sfert de veac de trudă, de mizerii, de amare necazuri, de umidinţi. de vegetare. Şi apoi Soacra cu trei nurori deschide, pentru povestitorul ce nu reuşea a se recunoaşte, un drum luminos şi larg, care nu mai semăna cu cel străbătut de mult, în căruţa lui Luca Moşneagul.

E foarte drept ceea ce s’a susţinut că I. Cr. e o apariţie unică la noi, şi că un Eminescu mai poate să se nască, pe când un scriitor ca acel al Amintirilor** — nu, deoarece împrejurările, condiţiile de trai ale satului actual sânt mult transformate. Legătura tot mai directă cu oraşul, introducerea în cadrul rustic a invenţiilor, a „civilizaţiei* *, fac cu neputinţa ,Pr.“, păstrarea ..meşterei „ patriarhalitate p,i,ă... Sâ;‘«aţm =

UIMOîneă firescul, Mgesime. •«■«»»

. — 205 n’ar mai putea fi aceleaşi. S’a mai susţinut că I. Cr. este Homer al nostru...

Un Homer mai e astăzi, însă, posibil?

Cu atat mai preţioasă deci trebue să ne fie o operă, care nu are sorţi de a mai fi cândva reluată într’un chip oarecare. „Aimez ce que jamais vous ne verrez deux fois“.

In Amintiri din copilărie e un farmec insinuant şi blând, care te re­ cheamă să revii în lumea lor de colori însorite. E o bucurie a sufletului să retrăeşti clipele umile în sine ale unei existenţe predestinate. E ceva tainic, nedefinit, în rândurile proaspete ca un răsărit de soare senin, văzut prin prisma aducerii aminte. E ceva din vraja ce ne-au lăsat în inimă pozele policrome, din cărţile foil-etate în anii primelor dibuiri în vieaţă. „Un suflet palpită acolo“ — cum a spus un critic englez, despre opera ce am încercat să evoc în rândurile de faţă.

I

INDICE (NUME DE PERSOANE) *)

Agârbiceanu (I.) — 114.

Alembert (cT) — 185.

Alexandrescu (Gr. T.) — 191.

Alexandrescu (Gr.) — 6, 17, 18.

37, 38, 45,48, 53, 58, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70.

71, 72, 73,75, 76, 77, 78, 79.

80, 81, 82,83, 84, 85, 86, 87.

89, 90, 91, 92, 100, 121, 127, 160.

Alecsandri (V.) — 7. 16, 21. 22, 29, 30, 31, 34, 55, 56, 57, 58, 59, 72, 73, 75, 76, 79, 90, 91.

95. 100, 101, 105, 109. 110, 111, 112, 113, 116, 117, 120, 148, 173, 196, 203.

Alexandru cel Bun. — 101, 103, .173.

Alexiu (V.) — 146.

Aliem (M.) — 133.

Aman. — 114.

Ampere (J. J.) — 56.

Anacreon. — 20.

Andronescu (Gr.) — S. A(nglesv Baron d’) — 99, 100.

Apostolescu (N. I.) — 40, 49, 62.

97, 98, 101, 110, 111, 121, 133.

Arald. — 145.

Arbore. — 105.

Aron-Vodă. — 110, 124.

Asaclii (A.) — 114.

Asachi (Gli.) — 88, 101, 113, 114, 118.

Asse (Eug.) — 26.

Aubigne (Agrippa d’) — 22. 102.

Audebrand (Pkilibert) — 187.

Andin (J. M. V.) — 112, 133.

August. — 68.

Baba Novac. — 130.

Baboianu (N.) — 178; Baidaff (L.) 99.

Bălcescu (N.) — 6, 40, 46, 55, 57.

58, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 127. 130, 132, 133, 134, 135, 136. 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143.

Baloş (Alecu) — 201.

Balş (Vasilică) — 13, 18.

Baour Lormian. — 22.

Baritz (Gh.) — 96.

Barrois (Robert le) — 184.

Basta (George) — 122, 131.

Ba strat. — 184.

Batkori (Andrei) — 122, 124, 128, 129, 132, 140.

Bathori (Sigismund) — 124, 125, 131, 133.

Bathori (Ştefan) — 129.

Baudrillart. — 184.

*) S'au trecut în această listă nume ăc familie şi câteodată (când era vorba d3 personagii ale unor opere literare) şi poreclele sau vocabulele ce pot ţinea loc de nume de familie. Nume de botez sau corespunzătoarele lor au fost menţionate numai atunci când ele aparţineau unui cap încoronat sau şef de popor.

- 208 — Pazancourt. — 1S4.

Beauharnais (Mine) — 25.

Beldiman (Al.) — 20.

Beldiman (Dim.) — 7.

Beranger. — 66.

Bemoulli. — 184.

Berze (Hugu.es de) — 24.

Bianu (I.) — 11.

Bob Fabian (V.) — 31.

Bodnăreseu (S.) — 116.

Budrângă (Moş) — 193.

Boerescu. — 182, 183.

Bogdan-Duică (Gh.) — 5, 6, 7, 12. 20, 24, 28, 31, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 42, 45, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 75. 91, 110.

Boileau. — 61, 62, 63, 66, 67, 68, 70, 72, 73, 78, 83, 84, 88, 90, 91, 92, 101, 202.

Bois-Reymont (du) — 185.

Boliac (C.) — 137.

Bolintineanu (D.) — 31, 36, 37.

38, 41, 42, 55, 60, 75, 90, 115.

116, 117, 121, 138, 139, 140.

152, 176.

Bordeliers (Albert des) — 40.

Bornemisa. — 124.

Botez (C.) — 20, 22.

Boutiere (Jean) — 190, 191, 200, 202.

Boue (A.) — 184.

Brâncoveanca. — 201.

Brătianu. — 184.

Braunschwig (Marcel) — 37.

Breazu (I.) — 134.

Bruyâre (La) — 182, 183.

Buligă (Popa) — 193, 200, 201.

Byron (Lord) — 85, 91, 121.

Călinescu (G.) — 116.

Câmpineanu (I.) — 69, 74, 75, 76, 78, 134.

Cantacuzino (Gr.) — 73, 75.

Cantemir (Const.) — 94, 97, 99 Cantemir (D.) — 97, 98, 100. ’Cantu (Cesare) — 134.

Caragiale. — 41, 51, 144, 202.

Caraiman. — 130.

Cardaş (Gh.) — 180.

Cârlova (Costache) — 37.

Cârlova (George C.) — 36.

Cârlova (V.) — 5, 35, 36, 37, 38 39, 40, 41, 42, 43, 44, 46, 47' 49, 50, 52, 53, 54, 55, 56, 57’ 58, 59, 60, 68, 90, 127, 138.

Carol XII. — 96, 133.

Carol (Principele) — 182.

Cai*p (P. P.) — 181.

Chateaubriand. — 37, 133, 137 Charles IX — 133.

Chendi (II.) — 49, 162.

Chenedolle. — 43.

Chirileanu (G. I.) — 15.

Christopol (Ath.) — 20, 27.

Cioculescu (Ş.) — 189.

Ciorănescu (Al.) — 36.

Ciubuc (Clopotarul) — 201.

Ciura (Al.) — 148.

Clement. — 83.

Colardeau. — 20, 21, 22.

Coligny. — 133.

Colle. — 93.

Conachi (C.) — 5, 7, 8, 9, 10, li, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29. 30, 31, 32, 33, 34, 36, 61.

Constantineseu (Emilian I.) 189.

Corbaz. — 118.

Corneille. — 31, 147, 151.

Coşbuc. — 50, 55, 114, 140, 163, 204.

Costache (Veniamin) — 7.

Costin (Miron) — 94, 102, 110, 140, 192.

Costin (Nic.) — 96, 110.

Costinescu. — 174.

Cottin (M-me) — 7, 93.

Crăciunescu (I.) — 184.

Creangă (David) — 192, 201.

Creangă (I.) — 6, 28, 160. 189, 190, 191, 192, 195, 197, 198, 199, 200, 202, 203, 204, 205.

Cremieux (Benjamin) —170, 171.

— 209 — (’reţeanu (Gh.) — 31.

Cucu (Stelian N.) — 189, 191.

Cugler-Poni (Matilda) — 26.

Cuza. — 109.

Dabija Vodă. — 13.

Daffis (Paul). — 100.

Dame (Fred.) — 179.

Damianovici (C.) — 109, 118.

Dauş (L.) — 101.

Decamp. — 187.

Delacroix. — 187.

Delavigne. — 185.

Delavrancea. — 61 Delille. — 20, 24.

Demetrescu (Al.) — 118.

Demetriescu (Angliei) — 151.

Densusianu (Aron) — 8, 67.

Densusianu (Ovid) — 37, 45, 59, 90, 91, 100, 106, 108, 119.

130, 132, 134, 148, 190, 195.

Despot Vodă. — 110, 113, 117.

Diderot. — 66.

Dimaclii (N.) — 7.

Donici (Al.) — 78, 79, 80 Dorat. — 20, 22, 43.

Dragomirescu (M.) — 62, 189.

Drouhet (Ch.) — 10, 15, 19, 20, 21, 62, 78, 83, 84, 85, 88, 91, 112.

Dubroea. — 100.

Dufresnel. — 20.

Duhamel. — 21.

Duhu (Părintele). — 202.

Dulong. — 185.

Dumas-fiul (Al.) — 93.

Dumas-pere (Al.) — 112, 190.

Dunoyer. — 184.

Dupuis. — 99 Eeaterina II. — 180.

El iade (Pompiliu) — 19, 20, 22, 28, 49, 62, 69, 73, 86, 90.

Eminescu (M.) — 6, 12, 18, 27, 30, 31, 32, 33, 48, 50, 53, 59, 61, 63, 76, 115, 116, 124, 140, 144, 145, 147, 148 149, 151, 153, 154, 157, 159, 160, 162,

163, 172, 178, 184, 200,

164, 173, 179, 185, 203,

166, 174, 180, 186, 204.

168, 175, 181, 187,

169, 176, 182, 188,

170, 177 183 194!

Fantasio. — 181, 183.

Fenelon. — 63.

Ferry (Jules) — 184.

Filitti (I. C.) — 37.

Fontaine (La) — 63, 73, 91, 165, 190.

Fontanes. — 20.

Fontaney (A.) — 26.

Fotino (Dionisie) — 100, 140.

Gâldi (Lâszlo) — 149.

Galeş (Winthe) — 133.

Gârleanu (Em.) — 73.

Gâtlan (Zaharia) — 204.

Gautier (Th.) — 147, 182, 185, 186, 187, 188.

Găzdaru (D.) — 23.

Ceorgescu (I.) — 134.

Gheorghe din Moldova. — 17.

Ghiacioiu (V.) — 6, 94, 97, 110, 112, 114.

Gliibănescu (Gh.) — 82^ 91.

Ghica (I.) — 61, 62, 66, 68, 120 Gibbon. — 120.

Gide (Ch.) — 184.

Gilbert. — 19.

Girard (Bernard de) — 131.

Goethe. — 185.

Gorciacov (Principele) — 173.

Gorjan (Gherasim) — 36.

Gorovei (Artur) — 146.

Graina (Al.) — 166.

Grandea (Gr. H.) — 27.

Guardin (J. M.) — 184.

Halevy. — 150.

I-Ianeş (P. V.) — 108, 114, 118.

Harap Alb. — 190, 198.

Harpe (La) — 83.

Hasan (Paşa) — 140.

Hasdeu. — 17, 124.

Heine. — 24, 162.

14

— 210 — lleliade-Rădulescu. — 24 25, 35, 36, 37, 38, 49, 50, 54’, 5?’ 5;)’ 72, 77, 78, 80, 88, 91, 137.

Helvetius. — 182.

Ilerescu (N. I.) — 166.

Hetzel. — 187.

Hora ţi u. — 19, 83, 84, 87, 88, 90 Hrisoverghi (Al.) — 38.

Ilugo (V.) — 25, 38, 44, 45, 93, 107, 112, 133, 182, 187.

Iablonowski. — 98, 99.

Tbrăileanu (G.) — 9, 10, 15, 19, 23, 28, 33. 34, 38, 42, 48, 72, 75, 91, 147, 189, 202.

Ioneseu (loan) — 184.

Iorda (Marin) — 117. lorga (N.) — 7, 9, 11, 14, 20, 37, 69, 83. 90, 99, 100, 101, 104, 106, 111, 114, 115, 116, 117 Josif (St. O.) — 58.

Joncquieres. — 97.

Josse (Monsieur) — 182.

Kainutki (Wolfgang) — 13-1.

Kara-Ciaus. — 122.

Kendi. — 124.

Kiraly (Albert) — 122.

TCock (Paul de) — 183.

Kogălniceanu (M.) — 93, 100, 101, 118, 120, 140.

Lăcusteanu (Gr.) — 37.

Laforgue (Jules) — 12.

Lamartine. — 25, 31, 35, 38, 43, 44, 49, 50, 54, 73, 86, 91, 133.

166, 187.'

Lamennais. — 137, 138.

Laplace. — 185.

Laporte du Theuil. — 20.

Laprade (V. de) — 166.

L.ăpuşneanu (Alexandru) — 101.

102, 103, 104. 106, 107, 109, 110, 111, 113, 115, 116, 117, 131, 133.

Laski (Albert) — 117.

Lavelave (Emile de) — 184.

Lazăr (Gh.) — 52.

Lebrun. — 20.

Leeca (Haralamb Gh.) — 48.

Leclercq. — 118.

Leonard. — 19.

Leroy Beaulieu. — 184.

Lesage. — 118.

Lescinski (Stanislas) — 96.

Letourneur. — 20.

• Levrault (Leon) — 47.

Longos. — 47.

Lope de Vega. — 112.

Louis XV. — 182.

Lovinescu (E.) — 3S, 90, 96, 97 98, 100, 101, 111, 112 111 116.

Luca (Vlădica) — 37.

Ludovic XIV. — 181.

Măcăreseu. — 202.

Mahoraet I. — 133.

Maliomet III. — 124.

Maior (P.) — 24, 93.

Maiorescu (T.) — 147.

Mako (George) — 130.

Malassis. — 99.

Manoliu (Radu) — 166.

Manuel (Eug.) — 27.

Marbeau (Edouard) — 184.

Marilhat. — 187.

Marinescu (G.) — 101. 133.

Marmontel. — 20.

Maro (Ion) — 124.

Marot (Clement) — 20, 75.

Martel (Cli.) — 131.

Martin (N.) — 26.

Mavrocordat (N.) — 96.

Medicis. — 133.

Meilhac. — 150.

Menelaos. — 150.

Merimee (Pr.) — 93, 102, 110.

111, 112, 118.

Meteş (St.) — 96.

Miehel (Louise) — 183.

Mickelet. — 134, 135.

Mi ele (Veronica) — 178.

Mico (Nicolae) — 128.

— 211 — Mihai Viteazul. — 46, 120 121 122, 123, 125, 126, 127’ 13o| 131, 134, 135, 136. 138, 139.

140, 142.

Minea (I.) — 104.

Mirabeau. — 56, 183.

Mirăuţă clin Grumăzeşti. — 200.

Mogorogea. — 192, 193, 204.

Moliere. — 31, 62, 66, 78, 181, 182.

Mollevant. — 20.

Momuleanu (Barbu Paris) —78, 89.

Montegut (Em.) — 24.

Montesquieu. — 183.

Moruzi (Aîex.) — 13.

Moţoe. — 101. 102, 103, 105, 112.

115, 116, 117.

Movilă. — 115, 116.

Murăraşu (D.) — 31, 32, 36, 110, 147, 174, 180.

Mureşeanu. — 56.

Musaeus. — 20, 36.

Musset (A. de) — 25, 34, 84, 91, 183.

Mapoleon. — 178.

Naum (T. A.) — 19.

Neculce (Ion) — 110.

Nedioglu (Gli.) — 5.

Negri (C.) — 19, 22.

Negri (Zu-lnia) 8. 10, 11, 13, 26, 34.

Negruzzi (C.) — 6, 22, 38. 79, 93, 94, 95, 96, 97, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112-, 113, 114. .115, 116, 117, 118, 119, 131, 133, 190.

Negruzzi (Iaeob) — 63, 116, 180.

Nerval (Gerard de) — 183, 185, 187.

Nesselrode. — 180.

Nica (G.) — 145.

Nică a lui Costache. — 198.

Nieă a Petrieăi. — 193.

Nică a lui Ştefan a Petrei. — 204.

Nicolae (Marele Duce) — 182.

Odobescu. — 36, 37, 57, 72, 99, 102, 106, 107, 108. 118, 119.

120, 121, 127, 142.

Ohsson (D’j — 184.

Oprescu (G.) — 91, 137.

Ovdog (Blasie) — 125, 128, 129.

Orleanu (G. G.) — 118.

Oşlobanu (Părintele) — 193, 200, 204.

Ossian. — 91.

Ovidiu. — 20.

Paleocapa. — 184.

Paleologul (Ioan II) — 101.

Panaitescu (P. P.) — 120, 123.

124, 133, 134.

Pann (A.) — 24. 28, 88.

Panu (G.) — 162.

Papadopol-Calimali (Al.) — 7.

8, 20.

Papahagi (Tache) — 146.

Paris. — 150.

Pasteur (L.) — 182.

Păueescu (Gr.) — 181.

Paul (Radu I.) — 31.

Păun (V. D.) — 58, 93, 110.

Petraşcu (N.) — 166.

Petrino (A.) — 113.

Petrino (D.) — 12.

Philippide (Al.) — 166.

Fillat (I.) — 162.

Pindar. — 166.

Piron. — 19.

Pompiliu (Miron) — 7.

Pope. — 20.

Popescu-Telega (Al.) — 112.

Popovici (D.) — 137, 149.

Potez (H.) — 43.

Potosld. — 98.

Fouillet. — 185.

Precup (Dr. Emil) — 198.

Prepeleac (Dănilă) — 190.

Prudkomme (Josepb) — 183.

Pumnul (Aron) — 19, 22, 32, 36.

101.

Putoiana (Maria) — 138.

— 212 — Querard. — 100. 121.

Racine. — 27, 73, 85.

Racoviţă (N. Gr.) __ 93, 110.

Rafael. — 148.

Rambouillet (Marchiza de) —72.

Rarincescu (Mariana). — 142.

Raşcu (I. M.) — 5, 6.

Raţiu (Dr. I.) — 36, 37.

Răzvan-Vodă. — 120, 123, 124.

Renan. — 183, 1S4.

Resnel (du). — 20.

R-imbaud. — 59.

Rochefoucauld (La) — 1S3.

Roman (I. N.) — 19.

Ronsard. — 35, 6L Roset (Iordache) — 94.

Rosetti. — 134, 173.

Rotrou. — 185.

Rousseau (J. B.) — • 85.

Rousseau (J. J.) — 23, 24, 25, 77, 85, 193, 195.

Rudolf. — 135.

Russo (AI.) — 13, 31, 72, 121.

Ruxanda (Doamna) — 103, 105, 107, 115, 116, 117, 131. Şăineanu (L.) — 190.

Saint-Ange. — 20.

Sainte-Beuve. — 133.

Sân-Georgiu (I.) — 185.

Sand (George) — 182, 183, 184.

Săndulescu (I.) — 112.

Sapho. — 24.

Săulescu (Gh.) — 108.

Say (J. B.) — 182, 184.

Scott (Walter) — 112, 137.

Scribe. — 185.

Scurtu. — 175, 180, 181.

Scurtescu (N.) — 117. Şerban (N.) — 170.

Shakespeare. — 91.

Sechele (Anton) — 103.

Simond (Ch.) — 185.

Sinan. — 139, 140. Şincai (Gh.) — 140.

Sion (Gh.) — 8.

Sîăniceanu (Generalul) _ 174.

Slavici. — 185.

Sobieski. — 98, 99, 100, 199.

Souvestre (Emile) — 94.

Sorbul (M.) — 140.

Spancioc. — 102, 105, 116, 117.

Stavrinos. — 140. Ştefan a Petrei. — 192.

Stroici. — 102, 105, 117.

Sturdza (Ioniţă Sandu) — 7.

Suţu. — 82.

Tacit. — 120.

Taibout (de Marigny E.) — 184.

Taine. — 135.

Talleyrand. — 178. Ţandură Vasile. — 191.

Tasso. — 80.

Teocrit. — 47.

Teofan (Mitropolitul) 104, 105.

Thierry (A.) — 125, 133, 134, 135, 136, 137, 141.

Thomas. — 31. Ţi miraş (N.) — 193.

Tocileseu (Gr.) 98.

Tomşa. — 102, 103, 117.

Tineu (N.) — 36, 37.

Tipeiu (M.) — 27, 35, 48, 55. ’ Toroipan. — 117.

Torouţiu (I. E.) — 180.

Trahard (Pierre) — 119.

Trăsnea. — 204.

Trausner (Luca) — 131.

Trivale (I.) — 71.

Tucidide. — 120.

Turbincă (Ivan) — 190.

Ureche (Gr.) — 110, 112.

Urechia (V. A.) — 110.

Vacărescu (Alecu) — 27, 28.

Văcărescu (Iancu) — 12, 25, 27, 28, 38, 45, 48, 55, 56, 57, 59, 61, 62, 63, 64, 65, 68, 69, 78, 79, 82, 91, 118, 134.

Văcărescu (Ienache) — 23.

— 213 — Vacărescu (Nicolae) — 24.

Vaillant. — 36, 63, 83.

Verlaine. — 152, 169.

Verne (Jules) — 183.

Veveriţă. — 102, 117.

Viau (Th. de) — 67.

Vigny (A. de) — 187.

Viquesnel (A.) — 184.

Virgil. — 47.

Vlahuţă (Al.) — 12, 54, 61.

Volney. —* 38, 40.

Voinescu II (I.) — 27, 47, 75, 76.

78, 79, 89, 90, 101, 134.

Voltaire. — 18, 20, 36, 61, 62, 68.

73, 78, 83, 84, 85, 86, 87, 88.

90, 91, 92, 96, 97, 133, 173, 180, 182, 185.

Wilkelm Cuceritorul. — 136.

Worms (Ferd.) — 184.

Xenopol (A. D.) — 123, 134.

Young. — 21.

Zamfirescu (Duiliu) — 142.

Zarafirescu (G. M.) — 117.

Zâne (G.). — 134, 141.

Zilot Românul. — 134.

CUPRINSUL _ Pag. C. Conachi: Alcătuiri şi tălmăciri.....................................

1. Ediţii şi scrieri. — 2. C. în cadrul vremii sale. — 3. Literat sau diletant? — 4. Poezia iubirii la C.: a) iubirea uşuratecă; J)) iubirea adâncă.—5. C. poet analist. — 6. Subiecte diverse. — 7. Atitu­ dinea faţă de vieaţă, — 8. Atitudinea faţa de natură. — 9. Chestiunea socială. — 10. Arta: ima, g’ini. — 11. Versuri lapudare, ritmul, rimele, solecisme, barbarisme. — 12. Influenţe străine asu­ pra lui O.,* influenţa franceză (clasică, mo­ dernă). — 13. „Soarta" poeziilor lui C. — 14.

Răsunetul poeziei acestuia asupra contemporanilor şi a urmaşilor. — 15. încheiere.

7—34

Poeziile lui Vasile Cârlova ............................................................

Ce a scris; ce i se atribue. — 1. Rumurile Tărgo-. viştei. — 2. Păstorul întristat. — 3. Inserarea. — 4.

Rugăciune. — 5. Marşul. Cea mai reprezentativă poezie a lui Cârlova. — Cel dintâi poet modern? — însemnătatea lui Cârlova în literatura noastră.

35—60

Epistolele lui Gr. Alexandrescu ....................................................

Epistola m literatura noastră. — Epistolă marelui logofăt I. Văcareseu. — Epistolă familieră D-lui Colonel 1. Câmpineanu. — Epistolă D-lui Maior Voinescu II. — Epistolă D-lui Alexandru Donici.— Epistolă către Voltaire. — Versificaţia la Gr. Alexandrescu. — Alexandrescu emul al clasicilor francezi. — Personalitatea complexă a scriito­ rului : influenţe clasice şi romantice. Tempera­ mentul său. — Substraturi sufleteşti.

61—92

C.

93—119 Negruzzi; Nuvele istorice..................... • •..................

Geneza inspiraţiilor. — Repertoriul nuvelelor isto­ rice — Cântec vechi. — Regele Poloniei şi Domnul

— 216 — Moldaviei.

Pag.

^^.7i=g.^Er^n“tri trezit de ea: reproduceri şi tălmăciri. _ o Con ţinutul nuvelei. - 3. Caracterul ei dramatic _ 4. Intere^.1 ei estetic. - 5. Documentarea auto­ rului. —- 6. Coloarea locală. — 7. Antiteza; Ele­ mente imaginate şi altele reale; o trăsătură preg­ nanta a eroului. — 8. Alte personagii. — 9 Zu grăvirea colectivităţii. — 10. Descrierile în nuvela lui Negruzzi. — 11. Dialogul. — 12. Stilul. — 13.

Limba. — 14. Ideologia scriitorului, — 15. Izvoarele de inspiraţie: a) din literatura noastră: Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce; b) din litera­ tura străină: Merimee, V. Hugo, Al. Dumas-pere, J, M. Y. Audin, Lope de Vega. — 16. Influenţa nuvelei lui Negruzzi asupra contemporanilor şi a • urmaşilor: a) Alecsandri; b) Gh. Asaehi; c) I. Agârbiceanu. — 17. In genul dramatic: a) D. Bolintineanu (Al. Lăpuşneanu); b) Eminescu; c) Samson Bodnărescu; d) D. Bolintineanu (BespotVodă); e) N. Scurtescu; f) Alecsandri; g) G. M. Zamfirescu; li) Marin Iorda. — 18. Odobescu şi Negruzzi. — 19. Originalitatea nuvelei Alexan­ dru Lăpuşneanu. Temperamentul scriitorului.

N. B ă 1 c e s c u: Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul.. 120—143 I. 1. Chestiuni preliminare. — 2. Concepţia de bază a lucrării. — 3. Tonul admirativ .şi avântat al mono­ grafiei. — 4. Atitudinea autorului faţă de eroul său. — 5. Democratismul lui Băleescu. — 6. Ati­ tudini ideologice ale lui Băleescu: unirea ii ea mului; relaţiile eu străinii. —- 7. încrederea intr’o justiţie imanentă, în misiunea naţiei; popoarele plătesc greşelile lor. Fapte crunte din trecut. — *• 8. Elemente curioase spicuite din lucrarea lui Băl­ eescu. Idei profetice.

II. Arta autorului. — 9. Varietatea speciilor de com­ poziţie. Lirism abundent. Retorism. Elemente per­ sonale în naraţie. — 10. ..Pagini de antologie , aspecte de epopee. — 11. Discursuri. — 12. Por­ trete. — 13. Descrieri. — 14. Stilul.

III. Influente literare in opera lui Băleescu. 15. Cantu, Miehelet, Thierry. — 16. Chateaubriand. — L- Lamennais — 18. Atitudine simpatică faţa de unu scriitori romani. — 19. Influenţa unor părţi din monografia lui Băleescu asupra scriitorilor noştn. ° __ 20. Eminescu, Coşbuc, M. Sor­ Bolintineanu.

-

— 217 —

bul. — 21. Caracterul literar-epic al operei Iul Băl. cescu. însemnătatea ei naţională.

Pag.

M i h a i Eminescu.: Poezii de iubire.........................

144—171 Eminescu, temperament romantic.

In vi cată şi în concepţie.

In o p e r a, sa: imaginaţie; iubire de trecut; idealizare; sensibilitate (poet analist). Pierderea iluziilor: revoltă, mândrie şi dispreţ, resemnare, melancolie provocată de: dispariţia unui sentiment clocotitor, de gândul că vieaţa trece, de singurătate. (Melan­ colie „dureros de dulce“, când e vorba de trecut: poezia amintirilor; melancolia fericirii). Desnădejde temperată prin: iubirea de natură (lună, flori de tei, ete.); corespondenţa între stări sufle­ teşti şi peisagii. Notare de elemente reale si hazlii.

Arta poetului: rimele, ritmul, măsura, limba, figuri.

Procedee: muzicalitatea formei1, repetare de ima­ gini, „poezie pură“, inversiuni de vorbe şt versuri; antiteză, imitaţii de versuri populare, de elemente verbale folklorice. Gradaţia. Aşezări nouă ale ele­ mentelor cuprinsului.

Eminescu în cadrul literaturii universale.

Ecouri franceze în opera lui Eminescu........................................ 172—188 I. — Cuvinte şi expresii franceze în opera poetului.

II. — 1. Franţuzisme. — 2. Compuneri franceze. Gra­ dul de cunoaştere a limbei.

III. — Citate franceze.

IV. — Pasagii din scriitorii francezi. — Câteva scurte completări. Anexă.

Ion Creangă: Amintiri din copilărie................................. 189—205 Noţiuni preliminare.

Vileaţa autentică a ţăranului şi în special a copilului.

Interesul biografie şi documentar al operei. Gân­ diri şi stări sufleteşti ale autorului. Personagii vii: portrete. Descrieri. Atitudinii sufleteşti conto­ pite în descrieri. Dinamismul tablourilor. Naraţia şi umorul lui Creangă. Arta compoziţiei în Amin­ tiri. Limba: expresii tipice şi1 pitoreşti. Poezia nu­ melor proprii. 'Spontaneitate sau arta? Unele defi­ cienţe formale. Dialogul.

Fragmente pline de sens m Amintim. însemnătatea lui Creangă.

Lucrări de istorie literară de I. M. RAŞCU 1* Anua™l Societât[i literare „Gr. Alexandrescu", Nr. 1. Focşani, 1920. Rezumate de conferenţe şi note despre: N. Bâlcescu, Eminescu, Vlahuţă, DobrogeanuGherea, etc. Epuizat.

2. Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandrescu", Nr. 2. Focşani, 1921. Rezumate de conferenţe şi note despre: Prosper Merimee, Em. Augier, Cei doi Dumas Verlaine, Baudelaire, M. Kogălniceanu, D. Dăscălescu, Macedonski, Bucura Dumbravă, etc. Epuizat.

3. Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandrescu", Nr. 3. Focşani, 1922. Rezumate de conferenţe şi note despre: Augustin Thierry, Octave Feuillet, Moliere, Con­ tesa de Noailles, Iancu Văcărescu, Conachi, Gr. Alexandrescu, Bolintineanu, I. Ghica, etc. Epuizat.

4. Anuarul Societăţii literare ,,Gr. Alexandrescu11, Nr. 4, jubilai*. Focşani, 1923.

Rezumate de conferenţe şi note despre: Moliere, Pascal, Th. Gautier, St. O. Iosif, Eminescu, Coşbuc, Delavrancea, Creangă, Caragiale, etc. Epuizat.

5. 32 de opere din literatura română, Bucureşti, 1933. Studii şi analize literare despre: Alecsandri, Odobescu, Russo, C. Negruzzi, Duiliu Zamfirescu, Miron Costin, Ion Neculce. 100 lei.

6. Eminescu şi Catolicismul, Bucureşti, 1935, 25 lei.

7. Eminescu şi Alecsandri, Bucureşti, 1936. Epuizat.

8. Convingeri literare, Bucureşti, 1937. Studii şi recenzii despre: I. Slavici, I. L. Caragiale, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Eminescu şi Lamartine, Eminescu şi Th. Gautier, V. Alecsandri şi poezia pură — precum şi despre scriitori contem­ porani, români şi francezi. 50 lei.

în pregătire: Literatură clasică română. Studii despre: Cronica lui ion Neculce; Poeziile lui Heliade-Râdulescu; Amintiri şi Cugetări de AI. Russo; Poeziile lui D. Bolintineanu; Satirele lui Gr. Alexandrescu; Poeziile lirice ale lui Ui. Alexandrescu; G. Coşbuc, „poetul ţărănimii1' şi al naturii; Poeziile lui Macedonski.

Cetiţi:

32 OPERE DIN LITERATURA ROMÂNĂ — Rezumate, comentarii, discuţii, aprecieri — (O întregire a studiilor din acest volum) •CUPRINSUL: Doine; Lăcrămioare; Mărgâritărele; Suvenire; Varia; Altele; Paste­ luri; Legende; Ostaşii noştri; Poezii populare; Proză; Come­ diile din prima fază a activităţii dramatice; Zgârcitul risipitor; Cetatea Neamţului; Lipitorile satelor; Boeri şi ciocoi; Despot Vodă; Fântâna Blanduziei; Ovidiu — de V. A1 e c s a n d r i.

Mihnea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna; Pseudo-kynighetikos — de Al. Odobescu.

Cântarea României — de Al. Russo.

Negru pe alb — de C. Negruzzi.

Vieaţa la ţară; Tănase Scatiu; In război; îndreptări; Arma; Poezii — de Duiliu Zamfirescu.

Letopiseţul Ţării Moldovei — de Miron Costin.

O seamă de cuvinte — de I. Neculce.

248 pag. format mare, 100 lei

Comenzile se vor adresa, ca şi pentru lucrarea de faţă: LICEULUI „GH. ŞINCAI" Calea Şerban-Vodă, 167 — BUCUREŞTI

ÎNDREPTĂRI Pag.

Rândul

10 11

.

24

■

39 42 48 76

90 91 94 100 102 103 108 116 161 181 183 184

2

1 7 8 11 6

2 14 4 24 2 9 1 3 II 9 6 13 1

în loc de

Să se cetească

Jabola .. Jaloba (din notă) 14 .. 13 (A'r. notei) (din notă) desolee .. desolee (de jos —din notă) cântat . . cântate de des trebue virgulă la capătul rândului (de jos-notă)... p. 141; p. 141 : . scepic sceptic de la început la sfârşit) (de Ia început la sfârşit) recontrant... __ rencontrant (de jos — notă)... Ghiaciou ... Ghiacioiu (din note) literaires .... litteraires (de jos — note)... trebue virgulă după (d’Aubignâ) şi după ultimul cuvânt al rândului — semnul ] (de jos) Sfârşitul Sfârşind (de jos — note)... ed. I ed. II In nota 55, după anul 1934, să se adauge I (de jos)... ... nu mi-oi nu mi-ai (de jos)... la tot cu cuvintele. .. la tot, ca cuvintele T. 6 iunie 79)...

(7. 6 iunie 79) a lui D’Ohsson a lui D’Ohsson

* Intre poezia Le Crucifix a lui Lamartine şi Jaloba mea a lui Conachi n’ar putea exista filiaţii, cum am sugerat la pag. 25 a prezentei cărţi, compunerea scri­ itorului român fiind anterioară cu doi ani poeziei franceze citate. De asemeni ar fi posibilă o simplă întâlnire de termeni, întâmplătoare, între versuri din aceeaşi inspi­ raţie a poetului nostru şi cele citate (la pag. 26), ale lui A. Fontaney, pe care nu le pot data cu precizie.

In conformitate cu făgăduiala dată cetitorilor, in Câteva lămuriri (pag. 5), ţin să fac rectificarea acestei scăpări din vedere, chiar de pe acum.

R.

■

!

!3 I

xi

IM ! bl i

!

' !?

ri i li

'I

►

✓

'

.4

■

' *V

y

frtft lflGMei

.

■