Anale politice - Simion Mehedinți

vj

I i

1

1

immm f

■

■

8fc^ ^~/?i •>§?■'■■-

■'ar--

-'■i-.r.' ’'•'‘.Vs-V"

®#t iS j??.

“V'

pfj -• _

.

■

-

.•

•

îA-l

.•

:

Tr

KW* m

•a

v •,.-..:„ţ> ■

:£

mmL

'

S. MEHEDINŢI r-.

w/ •

' A'

\*

MAIE POLITICE CONTRIBUŢIE LA ISTORIA REGENŢEI

;

I Re Sa moartea MegeSanl Ferdinamd I, până Sa (Del disfitiâa gaaverm eliemat de Regenţă C 1, f

(192?—1928)

\

ovp1

'0>

O

s> /,q (pocş/!n5 £, <*?

JudeCata iui ScoTUS VlATOR:

n... nici un semn de restabilire politică, economică sau morală, după sguduixea rasboiului mondial4*.

2 Dcc. 1928

BUCUREŞTI EDITURA LIBRĂRIEI

SOCEC&Co. S. A.

S. MEHEDINŢI

ANALE POLITICE CONTRIBUŢIE LA ISTORIA REGENŢEI I ■ De Ia îEsoaptea Regelui Ferdlnand I, până la cel dintâi guvern chemat de Regenţă

(1927—1928)

Judecata lui SCOTUS VlATOR: „... nici un semn de restabilire politică, economică sau morală, după sguduirea răsboiului mondial".

BUCUREŞTII editura librăriei

SOCEC&Co. S.A. 99294

t

'

V

V

.

!

*

/

. v

i

-

PREFAŢA După sfârşitul râsboiului, aveam credinţa ca ne aflăm in cel mai însemnat moment al vieţii neamului romanesc.

Niciodată, poporul român n a trecut prinţr’un moment mai decisiv de cât cel de astăzi. Toată sămănătura dela Decebal şi Traian până în zilele noastre, trebuie să dea roade acum sau — niciodată.

România, ed. I. 1920 p. IU.

Ajunsesem după două mii de ani. să vedem pe toţi duş­ manii la pământ, iar statul nostru rotunzii în hotarele fireşti ale Daciei vechi. Era uşor de înţeles, că n'avem de pierdut o secundă, ci trebuia să punem pe toţi cei mai ageri şi mai pri­ cepuţi, să muncească, din răsputeri pentru consolidarea defi­ nitiva a ţării.

Cum ne-am purtat, se ştie. — Un profesor englez, Seton IValson (Scotus Viator) prietenul nostru din zilele dinainte de Unire, făcând socoteala acestor zece ani din urmă, în­ cheie judecata sa astfel: ...nici un semn. de restabilire politică, economică sau morala, după sguduirea răsboiului mondial.

Patria, 2 Dec. 1928

Mărturisirea publicistului englez a fost întâmpinată de ziarele din Budapesta cu cea mai «adâncă satisfacţies- (Pester Lloyd), de oarece tocmai Seton Watson, prin studiile publi­ cate în Times, contribuise în chipul cel mai energic la dărâ­ marea monarhiei austro-ungare.

Toţi, cei care îşi «puseseră încrederea în viitorul rasei românecum zice el, se aşteptau să ne vadă clădind repede

4

PREFAŢA

şi solid deasupra ruinelor. — Totuşi, viata poporului nostru a fost risipita în aceşti zece ani mai zadarnic decât ori şi când în trecut. (Să ne fi tocmit înadins duşmanii neamului româ­ nesc, să facem câte le-am făcut, şi tot nam fi isbutit atât de bine să le fim pe plac). Şi, fiindcă toate păcatele se plătesc, iată că a venit scadenţa. Zi cu zi, situaţia se îngreuiază văzând cu ochii..

Dar, oricât de mare ar fi strimtorarea statului, şi oricât de adâncă ar fi decepţia strecurată în sufletul prietenilor, speranţa în vindecare nu trebuie pierdută. Cat timp mai e undeva un dram de energie, lupta pentru întremare nu se cade să înceteze o clipă. Căci nu se ştie, dacă nu cumva toc­ mai opintirea din urmă va aduce mântuirea.

De aceea, ca să întărim îndemnul spre o muncă pozi­ tivă, punem sub ochii celor ce se gândesc la ziua de mâine câteva constatări. Mai întâi, ni se pare necesar să ţinem viu sentimentul primejdiei ce ne ameninţă — nu numai dinspre Unguri şi Bulgari (duşmani deopotrivă ireductibili), dar şi dinspre Nistru, unde ne pândeşte un pericol, daca se poate, şi mai grav. Acolo, s'a ivit după răsboiu un fenomen de o în­ semnătate unică în toată istoria contemporană: Pană acuma, conflictele dintre state se terminau prin tratări, la care luau parte nu numai adversarii, ci şi alte puteri, adunate în con­ grese de pace. Astfel, liniştea devenea posibilă măcar teoretic, pe temeiul unor hotărîri internaţionale, obligatoare pentru toţi.

Iată însă că, în urma răsboiului mondial, a ieşit la iveală o noutate cu totul neaşteptată: Dreptul Internaţional este de fapt anulat. Un stat — cel mai mare stat continental — s'a ridicai făţiş ca adversar al tuturor ţărilor, care nu admit con­ cepţia organizării comuniste. Lozinca Rusiei actuale e să con­ vertească toată lumea la sovietism. începând din China şi până în arhipelagul britanic, propaganda bolşevică nu sa sfiit să-şi încerce peste iot metodele sale speciale. Iar de altă parte, guvernul rusesc pregăteşte zi cu zi o uriaşă flotă ae­ riană, destinată în deosebi frontului român. (Intenţiile sânt vădite: sra deslipit doar de Rusia nu numai Basarabia, dar şi Polonia, Provinciile Baltice şi Finlanda, cotropită de Ţarul Ale-

PREFAŢA

5

xandru, în acelaş timp, ca şi Moldova dintre Prut şi. Nistru.

Totuşi, Ruşii nu cer nici. Finlandei, nici Estoniei, nici Le­ toniei, nici Lituaniei, nici Poloniei, să se întoarcă între grani­ ţele statului rusesc, ci pretind acest lucru numai Basarabiei...).

i

Cum va fi ziua de mâine?

De primejdiile noastre interne nu mai vorbim. Ele sânt dintre cele mai grave, începând cu problema demografică, complicată prin infiltraţia streină şi prin deficitul de popula­ ţie (Banat, ele.) şi sfârşind, cu situaţia economică, şcolară, bi­ sericească, administrativă şi politică.

Dar şi primejdiile externe, sâni azi mai mari decât toate cele din trecut. Un geograf german, într’o operă de sinteză apărută zilele acestea, mărturiseşte fără înconjur că «Ungaria, Rusia şi Bulgaria, păgubaşi neîmpăcaţi de pe urma creşterii statului român, pândesc numai ocazia, să micşoreze regalul sau chiar să-l şteargă de pe hartă». înarmările clan­ destine ale Ungariei, crearea unei mari fabrici de avioane în Bulgaria şi manevrele armatei sovietice la Nistru (cu trupe aduse chiar din Siberia) ar fi trebuit să. ne învegheze. Sar fi cuvenit să ne pregătim mai mult decât oricând, — cu atât mai. vârtos, cu cât. tehnica modernă permite chiar statelor mijlocii şi mici, să organizeze azi mijloace considerabile de rezistenţă.

Lual-am noi toate precauţiunile necesare? Când un general, care a avut mari răspunderi în ţară (fost cap al statului major, ministru de războiu şi comandant al unei în­ tregi armate în timpul luptelor) ne mărturiseşte întro operă recentă, că lipsa de pregătire a întrecut în 1916 orice măsură permisă; şi când chiar prieteni, ca Scotus Viator, ne spun ca­ tegoric că n’am dat în aceşti zece ani «nici un semn de resta­ bilire politică, economică sau morală», ne este permis să fim cât se poale de îngrijaţi.

De aceea, ca să avem cugetul împăcat, punem sub ochii celor cu răspunderi oficiale câteva fapte, spre a nu uita ce-i aşteaptă şi ce ne aşteaptă, dacă greşalele din 1916 s’ar repeta.

6

PREFAŢA

Un cărturar francez, care şi-a început cariera sub im­ presia dezastrului dela 1870, se exprimă astfel: «Fiecare e dator faţă de naţiunea sa; este drept să dăm celor care vor veni după noi, ceeace am primit dela cei morţi. Prin urmare, oricine se gândeşte (la stat) trebuie să elaboreze cugetarea sa aşa fel, în cât ea să devină folositoare şi publica». (H. Taine).

Ne supunem acestei datorii. Nu putem şti daca paginele acestea vor fi folositoare cuiva, dar voim să ajungă cunoscute. chiar dacă nar fi decât un singur Român, căruia faptele în­ şirate aci să-i sporească grija de viitor. Căci un lucru este sigur: dacă greşelile ivite cu ocazia răsboiului s'ar repetă iarăşi; dacă pregătirile vor fi din nou sub nivelul nevoilor sta­ tului şi poporului nostru, conducătorii acestei ţări pot să fie încredinţaţi că, ge­ neraţia risipitoare, care a batjocorii şi împrăştiat dela răs6oiu până azi energiile morale şi materiale ale ţării, va fi blestemată de urmaşi până în vecii-vecilor. Cârmuitorii de azi să nu uite că vor ajunge în curând sub ţărână, dar în* urma lor şi deasupra mormintelor lor va rămâneă neclintită osânda istoriei, — dacă România ar cădeă din nou în pră­ pastia, din care abia a ieşit în 1918.

24 Ianuarie, 1929.

MOARTEA REGELO FERDINAND I S’a săvârşit din viaţă şi Regele Ferdinand. Ce rămâne pe urma Lui? — Asta nu se poate spune în două vorbe. Zeci şi zeci de ani, cărturarii vor răsfoi de aci încolo hârtiile rămase din timpul celor 13 ani, cât a cârmuit Ţara urmaşul lui Carol I, şi vor căuta să arate partea fiecăruia de muncă pentru întocmirea ţării. Unii se vor apropia de adevăr, alţii se vor depărta, până ce cumpăna judecăţilor va sta dela o vreme neclintită. Şi abia atunci vom şti cât a făcut fiecare din cei doi regi.

Deocamdată, noi, care l-am văzut pe răposatul, ca mar­ tori ai vieţii Sale, putem da de pe acum unele mărturii: Regele Ferdinand a fost mai întâi şi mai întâi de toate un om bun la inima, — bun până la duioşie. Ţinea la copiii Lui, ca o mamă, deşi era bărbat__ îşi măritase fetele în două ţări străine, care le pusese pe cap coroane de regină. Totuşi, când s’a despărţit de ele, Regele nostru plângea, par’că i-ar fi surgunit cineva copiii în cine ştie ce loc de pedeapsă.

Altă dovadă de inima Lui duioasă. — In cel dintâi «Or­ din de zi» către oştire, când s’a suit pe Tron, El a spus un cu­ vânt neobişnuit, pe care «Duminica Poporului» l-a însemnat chiar de atunci.— De obiceiu ostaşii vorbesc scurt, apăsat şi tăios. Aşa e felul slujbei lor. Ci Regele Ferdinand, din capul locului a spus celor de sub steag: mă gândesc la voi părin­

teşte...

Iar vorba asta a mai spus-o El de mai multe ori în cea­ surile cele mari ale vieţii Sale.—Şi, de câteori în anii din ur­ mă, n’a îndemnat Regele pe cei care se învrăjbesc mereu pe spinarea ţării: Impăcaţi-vă, oameni buni! Nu vedeţi că ţara e în primejdie de pe urma zavistiilor voastre?

S. MEHEDINŢI

8

Iată deci fapte văzute şi ştiute de noi tofi, care fapte nu mai lasă nici o îndoială că în adâncul sufletului său, Ferdinand I eră un om cu inimă în adevăr bună.

Pe urmă încă un lucru, pe care earăşi nu l-am văzut scris cu prilejul morţii Lui: Regele era un cetitor de cărţi alese, în care se cufundă cu gândul, de câteori avea răgaz....

Când te duceai la El, rareori se întâmplă să nu-ţi arate vreo carte cetită de curând şi să nu te îndemne s’o citeşti numai decât, dacă acea carte îi plăcuse... Ţinea apoi mult să ştie ce părere ai despre unele scrieri.

Deasemenea, cine l-a văzut în lungul frontului, în pri­ măvara lui 1918, când o pace ticăloasă rupsese o parte din munţi, ca să-i dea Ungurilor, acela ştie ce simţitoare eră inima Regelui Ia acea grea pierdere.

Dar toate acestea se vor spune odată şi odată mai pe în­

delete.

Acum, când El a închis ochii pentru vecie, iar trupul Său a fost aşezat lângă al celui dintâi rege, la Curtea-de-Argeş, cei dela Duminica Poporului, amintindu-şi numai bunătatea Lui, îi zic după obiceiul creştinesc: Dumnezeu să-î ierte. Şi doresc urmaşului Lui să fie: mai înjelept decât Carol şi mai bun decât Ferdinand.

21 Iulie, 1927.

O MAME EXPERIENŢA ISTORICA Caracterul popoarelor, ca .şi al indivizilor, se vede mai ales în ceasurile grele: «la nevoie se vede omul»... Şi tocmai o cumplită nevoie a căzut pe capul poporului nostru.

Acuma zece ani, în lunca Mărăşeştilor, Românii au do­ vedit caracterul lor în două direcţii: ofensiv, prăbuşind pe Germani, şi defensiv, apărând Ţara lor de bolşevism. Azi o mare experienţă istorică se Începe; ea va pune în evidenţă toate laturile caracterului românesc, dovedind fără ambigui­ tate cât preţuim între popoarele Europei.

In adevăr, stalul nostru a fost cârmuit până mai ieri de Regele Carol într’o lungă domnie de aproape 50 de ani. înte­ meietorul dinastiei era omul datoriei de fiecare clipă şi al celui mai înalt simţ de demnitate personală. Poate că a fost cei mai reprezentativ între suveranii epocei Sale. — Intr’o Ţară cu lungă şi liniştită tradiţie monarhică, El ar fi fost tipul regelui constituţional. Pentru noi însă, cei bântuiţi de atâta nestabilitate, n’ar fi stricat in ioc de un «Carol îngăduito­ rul», cum îi zicea Eminescu, să fi avut un Suveran ceva mai categoric faţă de agitatorii cluburilor, care au ajuns până la insulte şi ameninţări în contra dinastiei, decâteori era vorba de schimbarea regimului.

Totuşi, regele Carol a cârmuit statul cu reale isbânzi până în ceasul din urmă.

Au urmat apoi 13 ani de cârmuire a regelui Ferdinand, a cărui însuşire dominantă a fost bunătatea. Chiar în primul ordin de zi către oştire. El a întrebuinţat un cuvânt neobişnuit în stilul militar: Mă adresez către voi părinteşte... (o expresie care a fost apoi repetată în mai multe ocazii solemne).

10

Insa, încă prea partea ce în munca

S. MEHEDINŢI

ori care vor fi fost calităţile celor doi regi, ei sunt aproape de ochii noştri, ca să putem despărţi exact li se cuvine, de ceeace se cuvine poporului român celor din urmă 60 de ani.

Iată acum o siiuaţie cu iotul nouă: minoritatea regelui Mihai obligă poporul nostru să-şi spună singur cuvântul,* fără j amestecul nimănui. De-acum nici o iertare nu mai este posi­ bilă pentru nici un fel de eroare. Cum îşi va aşterne, aşa va dormi.

In adevăr, toţi cei care stau azi la cârmă sunt născuţi în această ţară, —i nu sunt sosiţi de peste hotar*, ca Ferdinand şi Carol. Şi nu mai e Unul, ci sunt mai mulţi. In singurătatea cu­ getului său, chiar cel mai înţelept monarh se poate înşela, căci nu poate afla direct ceeace este necesar pentru îndrumarea statului. Azi avem o Regenţă şi un Prim-minstru. Controlul ideilor şi al faptelor se poate face deci cu mai multe garanţii.

Vrând sau nevrând, de data asta neamul românesc e singur stăpân pe soarta sa.

Cum îşi va chibzui el calea?

O vom vedeâ îndată. Dacă mâine va mai figură între cârmuitori un singur om nedemn şi se va mai comite o sin­ gură nemernicie, vom şti că acea vinovată abatere s’a făcut cu binecuvântarea Patriarhului ţării*). Dacă mâine legile vor fi călcate, vom şti că fără-de-legile au girul moral al celui mai înalt magistrat al ţării, fost cap al Curţii de Casaţie.

Dacă armata va mai suferi, cum a suferit; dacă Şcoala va mai declasa poporul nostru, aruncându-1 neghiobeşte sub pi­ cioarele elementului străin, — cum a făcut mai ales dela răsboiu până azi — vom şti că un Rcmân născut la Florica, al­ tul la Topiiţa, iar altul în Moldova, cu aprobarea şi sprijinul *) Când tipăream aceste rânduri, un preot din capitală scria astfel: «De aci înainte orice josnicie politică săvârşită de un cleric poporul în nevinovăţia lui o va pune pe socoteala Regentei (adică a Patriarchului). — De aceea el cerea retragerea tuturor preoţilor din cluburile politice! (Glasul Monahilor, 31 Iulie 1927)..

Din nenorocire, la alegerile din Dechemvrie 1928. numărul preo* tilor candidaţi a fost neobişnuit de mare; unii au fost maltrataţi de ale­ gatori, alţii s’au servit chiar de arme de foc în lupta electorală. (Cn/ul dela Periş, Jud. Ilfov).

O MARE EXPERIENŢĂ ISTORICĂ

:

11

lor fac posibilă această sinucidere naţională. Dacă educaţia viitorului rege va mai fi încredinţată unor oameni de ocazie (sau — ceeace e şi mai rău — unor oameni de club); dacă biserica,justiţia, administraţia şi toate celelalte ramuri ale vieţii publice vor mai ajunge o minge în mâna partidelor, vom şti că noi, cu propriile noastre mâini, ne strângem de gât.

Până azi, o vulgară concepţie de partid a întunecat de multe ori mintea oamenilor politici. De astădată, suntem puşi la o încercare decisivă: sau ne concentrăm cinstit toate puterile de care dispune neamul nostru, şi atunci, cum se în­ tâmplă adeseori, nenorocirea se poate schimba in noroc; sau, dacă nu, vom porni spre catastrofă.

Azi nu e Român, care să nu dorească Regenţei şi Guver­ nului cea mai deplină isbândă. Dar nici nu e om cu judecată, care să nu simtă că nu mai este nici o iertare pentru greşeli. — Ori ne ridicăm prin propriile noastre puteri, ori compromi­ tem statul şi poporul nostru, fără să merităm compătimirea nimănui.

Cum va ieşi experienţa?

Cei din urmă zece ani ne-au adus prea multe decepţii, ca să îndrăsnim a mai face vreo prorocie1). După norocul care ne-a scos din umilirea tratatului dela Buftea, un alt noroc neaşteptat ne deschisese o cale de aur în politica internă: cu­ getul unanim al poporului sătul de suferinţe s’a îndreptat spre un singur om, dându-i o încredere cum n’a mai avut-o, poate, nimeni între hotarele acestei ţări... Am fi putut avea o regenerare, ca cea italiană, fără nimic din latura neregulată a instalării regimului musolinian...

Se ştie însă cât de puţin a răspuns la chemare cel desig­ nat atunci de fierberea sufletească a unui popor 2).

Iată acuma, cil doilea moment mare: 1) Vezi Anexe: Stalul cel mai bolnav şi O mărturisire, în care auiorul a arătat îndată ce pacea s’a încheiat, atât situaţia excepţional de grea a României, cât.şi munca ce i se părea indicată.

2) Vezi Anexe: In ceasul al 12-lea. In clipa când se tipăresc aceste rânduri (Ianuarie 1929). colaboratorii cei mai de seamă ai Gen. Averescu au deraisionat din partidul poporului, exprimându-şi public ■decepţia lor.

12

S. MEHEDINŢI

România, după cele mai stricte forme constituţionale, are ocazia unei reforme a vieţii publice, realizând toate benefi­ ciile renaşterii din Italia, fără nici un amestesc cu ceeace poate fi discutabil in acea experienţă politică. Putem culege trandafirii, fără să atingem macac un spin.

Fi-va destul de completă impersonalitatea celor chemaţi să răspundă de soarta statului?

Aci e răscrucea hotărîtoare. Marea experienţa istorica începe, iar poporul român e pus să aleagă între cinste şi ocară, fără să mai poată invoca vreo circumstanţă atenuantă pentru greşalele sale. — Ochii Europei, şi mai ales ai vecinilor, sunt ţintiţi asupra noastră.

Cei cari n’au pierdut speranţa, ştiu insă un lucru sigur: ca să ajungem la liman nu e altă cale, decât să rupem cu falsa metoda din trecut. Cu apa tulbure a minciunii nu se poate stâmpărâ setea de viaţă a unui popor primejduit ca al nostru.

Căci e de o mie de ori mai bine sa nu ai principii, decât sa le afişezi. fără sa le urmezi. In cazul dintâi eşti un simplu ignorant: în cazul al doilea eşti un vulgar înşelător, care compromiţi nu numai prezentul, dar şi viitorul, crescând o j întreagă generaţie cu minciuna ce duce inevitabil la prăbuşire.

Duminică 14 August 1927.

REGĂŢENI ) ...S’a ivit de câţiva ani un cuvânt ticălos, care nu poate face bucurie decât duşmanilor. Cuvântul în sine e o prostie.

Cei care cunoaşteţi graiul adevărat al poporului nostru ştiţi că unele vorbe se aseamănă cu pomii din al căror trunchiu nu mai ies lăstari. De pildă, din vorba împărat poţi să faci împărătesc; dar din împărăţie, nu poţi să faci împărăţiesc sau împărafean.

Totuşi s’au găsit neghiobi care, din regat au ticluit o vorbă pocită: regăţean. Făuritorul acestui cuvânt trebuie să li fost de bună seamă un strein sau un înstreinat. In orice caz, el nu avea simţul lirabei noastre. Dar avea un gând: să îm­ partă neamul nostru în două părţi: cei din vechiul regat, de o parte; şi de altă parte locuitorii din ţările alipite după răsboiu. Pentru ce? Pentru ca toate neajunsurile: sărăcia, boala, seceta, molima vitelor, lăcustele şi alte necazuri ale anilor din urmă să fie aruncate în spinarea regăţenilor...

Să-mi daţi voie să vă vorbesc dela suflet la suflet. Ca pro­ fesor de geografie şi etnografie, către am cutrierat ţara din hotar până în hotar, îndrăsnesc să afirm că împărţirea aceasta e lipsită de orice temeiu. Poporul nostru (mă gândesc la cel lipit de ţărâna ogoarelor şi de pădurile munţilor) e unul şi acelaş popor, cu aceleaşi însuşiri şi aceleaşi scăderi în toată în­ tinderea pământului românesc. Zilele trecute, stani de vorbă pe malul Prutului cu un cioban dela Scumpia. îmi povestiâ ceea ce văzuse el timp de trei luni, la începutul răsboiului. i) Cuvinte pentru învăţătorii dintr.e Prut şi Nistru, adunaţi la Şcoala Normala „Vasile JLupu” în August 1027.

14

S. MEHEDINŢI

Cum l-au luat la Dumineca Mare, să facă garduri de sârmă la Noua-Suliţă; apoi cum a ajuns până sub munţi. In viaţa iui nu văzuse până atunci o pădure aşa de mare. Ce de brazi, ce de brazi...! Nu se mai vedea nici soarele...!

Ei, bine, eu care sânt născut tocmai în mijlocul acelor păduri, ascultând pe ciobanul din Scunchia (a spus vorba, aşa cum n’o mai auzisem din copilărie) şi cântărind tot ce povestiâ el, mă gândiam cât de asemănător e neamul românesc din Hoţim până la Baziaş şi din Maramureş până la Balcic.

Cu drept cuvânt un geograf sas, Wachner, a scris de curând într’o carte de geografie că nu-i în toata Europa un popor mai unitar decât cel romanesc. Şi când chiar străinii cinstiţi mărturisesc unitatea nea­ mului, să născocim noi înşine vorba «regăţean», spre a pune după unire hotare sufleteşti acolo, unde n’a fost niciodată hotar? Se poate o mai mare rătăcire?

Dar, cum am spus: născocitbril unui astfel de cuvânt nerod nu pot fi decât streini sau înstrăinaţi de firea neamului nostru. Şi-am să vă dau o dovadă pipăită: Să vă povestesc în două trei cuvinte cum se înfăţişa poporul românesc în ochii noştri, ai celor ce ne-am născut în mijlocul munţilor, între pădurile care au uimit pe ciobanul din Scunchia. — Din câteva fapte veţi înţelege dacă este sau nu e vreo deosebire între românii din vechiul regat şi fraţii lor din ţările supuse până eri altor stăpâniri.

Vă povestesc lucruri trăite. — Pentru noi, cei dela cotul Carpaţilor, din vechiul ţinut al Vrancei, ţara şi neamul nostru ni se părea că se întinde mai mult dela apus spre răsărit. La apus, hotarul era* în munţii cu păduri veşnice. In fiecare seară, soarele cobora domol printre brazii de pe culmea munţilor, dincolo, în «ţara ungurească», din care nu auzeam şi nu vedeam nimic, de oarece nici un drum nu străpungea bungetul codrilor spre partea aceia. Doar atâta ştiam că şi în ţara ungurească trăesc tot români. Căci, de două ori pe an, muntele părea că învie. Spre toamnă, ca nişte trâmbiţi de arhangheli, aşa prin­ deau a răsuna buciumele şi-apoi începeau a coborî de pe plaiuri boteele de oi: mii şi mii, cu sunet de clopote şi behăit de-ţi lua auzul... Valea Şuşiţei sămănâ cu un vad pe care îl

REGĂŢENI

15

copleşeau apele înspumate, după o ploaie napraznică. Măgarii încărcaţi cu târliatul stânelor păreau ca nişte plăvii ce plu­ tesc domol în unda unui râu în revărsare.

Aceleaşi oi, cu aceaşi larmă de telenci, de clopote şi de buciume veneau apoi primăvara spre munte.

De unde coborau ? Şi unde fuseseră peste iarnă? Ştieam că stăpânii turmelor sunt dela Breţcu, de dincolo de munţi.

Portul şi limba îi arată câ sânt Români, ca şi noi. Căci ce putea să fie la mijlocul pământului decât Români! Doar pe la margini, undeva, departe, dacă mai erau şi alte limbi stră­ ine. Dar spre apus, noi nu aflasem de nici una, afară de Un­ guri, care erau tot creştini, dar papistaşi şi aveau alt graiu.

Dimpotrivă, spre răsărit, aflasem că pământul e neted, fără munţi, cu locuri largi de păşunat şi că într’acolo erau nu numai creştini, ci şi mulţime de neamuri păgâne. Cei dintâiu erau Tătarii: fioroşi la cbip, cu ochii mici, cu nasurile turtite şi dinţii rari,—un fel de căpcăuni care luau pe creştini în robie (mai ales robiau fetele, le îngrăşau cu miez de nucă, apoi le frigeau în cuptor şi le mâncau). Noroc că ţara lor era departe de Soveja. întâi trebuia să ajungi în lunca Şiretului, apoi mai departe în lunca Prutului, şi după aceea şi mai departe, la li­ manul Nistrului şi tocmai dincolo de Nistru, ciobanii noştri întâlniau pe Tătari în ţara Crâmului şi spre Marea Azovului, unde a înţărcat dracu copii...

Aşa era aşezat neamul românesc în lumea copilăriei mele. Ce mai era spre miazănoapte sau spre miazăzi, habar n’aveam. Pentru noi, copiii din Yrancea, lumea nu avea decât răsărit şi apus. Apusul ni se părea mai liniştit şi mai prietenos, fiindcă era lângă noi zidul Muntelui; dimpotrivă, răsăritul, cu limbile lui păgâne şi întinderea fără sfârşit, ni se părea plin de taine, mai ales când auziam că vifore năpraznice au pră­ pădit oile şi ciobanii... Şi, fiindcă toate se clădesc pe impresiile copilăriei, nu-i de mirare că chiar mai târziu, când am ieşit din lumea satu­ lui de sub munţi, pentru mine Orbis terrarum — adică harta lumii __ a rămas încă lungă vreme tot cu aceiaşi orientare fizică şi morală. Pentru un Sovejan, la răsărit era ce era: de acolo veniâ Crivăţul cel avan: de acolo veniseră Musca-

S. MEHEDINŢI

16

Iii care s’au luptat cu Ungurii la Oneştix) şi care turnau borşul fierbinte în capul femeilor ce trebuiau să-i hrănească cu rândul, fiind dafi în găzduire... Apoi, citind prin cărţi, tot dintr acolo am aflat despre ni hi I işti înverşunaţi, în luptă cu grozăviile Ţarilor care ţineau mulţime de noroade sub knutul ce vâjiâ şi pe Ia urechile Domnului Moldovei... Doamne ce de spaime!

De altfel satul meu avusese o dovadă pipăită despre bu­ nătăţile Ţarului. Mănăstirea Soveja, ridicată de bunul Voevod Matei Basarab, fiind împrejmuită cu ziduri, se păruse tare potrivită ca loc de surghiun. Şi aşa, într’o primăvară, prin luna lui Martie, un moldovean de peste Prut, care se încumetase să scrie şi să vorbească slobod în Moldova lui Mihail Sturdza, s’a trezit, după stăruinţe ruseşti, tocmai între zidurile mânăstirei noastre, sub pază. Aici a cules el pentru întâiaş data Mioriţa şi-a trimis-o prietenului său Vasile Alecsandri. Aici, din răsunetul codrilor străvechi, a adunat el in­ spiraţia pentru Cântarea româniei, pe care o vedea de pe atunci Mare şi falnică. înţelegeţi deci pentru ce, ieşind mai târziu din lumea sa­ tului aceluia dosnic, dorinţa mea a fost să văd mai întâi mar­ ginea de răsărit a ţării. După Şiret, cea dintâi apă mare, pe care am văzut-o, a fost Prutul.—Ca student, în cea dintâi vacanţie am venit să văd Iaşii, iar dela Iaşi m’am pomenit sin­ gur pe malul Prutului, la Ungheni.

Iată sânt zeci de ani de atunci, dar în sufletul meu e vie, ca de eri, impresia pustietăţii malului şi mai ales fiorul pe care mi l-a dat vederea celor doi soldaţi cu şapcă muscălească, patrulând pe malul celălalt... Vă pot încredinţa că ve­ derea dela râul Yavilonului n’a întristat mai mult pe robii luaţi din Ierusalim, cum întrista sufletul nostru, al tinerilor născuţi în regatul liber, vederea râului de unde începea pă­ mântul moldovenesc, robit de liftele străine.

Iată, domnilor, fără nici o făţărie şi fără nici o exage­ rare, cu ce sentimente priveau copiii şi tinerii «regăţeni» spre fraţii lor cuprinşi sub stăpânirea străinilor. ) La 1848.

regăţeni

17

Prin urmare nu-i de mirare, dacă tot ce aflam din istoria (arii noastre şi a lumii, se legă îndeosebi de două întâmplări nenorocite: vecinătatea Ruşilor spre răsărit şi a Ungurilor spre apus.—Când am început şi noi a pune la cântar împăraţii şi craii ce stăpânesc noroadele, nici un nume nu ni se părea mai urîcios decât al fiarei care şi-a ucis propriul copil, adecă cil Ţarului Petru, cel care a îmbrobodit pe Cantemir şi a pus cel dintâi ciobota muscălească pe pământul Moldovei. Când am citit la Niculcea cum au intrat Ruşii în Iaşi; cum s’au pus pe beţie, până ce au căzut pe sub mese: cum furau şi cum în­ suşi împăratul care venise ca creştin şi prieten se tocm'iâ pe sub ascuns cu Turcii, să pună mâna chiar pe Dunăre...: când am cetit apoi, că. după ce au scăpat din laţul dela Stănileşti, pe malul Prutului, Ruşii priveau cum Tătarii ne pusiiesc ţara, fără să ne ajute ca prieteni şi aliaţi, ni se făcea negru înaintea ochilor şi nu găsiam cuvinte destule, ca să ne arătăm toată scârba împotriva Muscalilor.— Cui i-ar fi dat pe atunci în gând, că ceeace făcuseră la Prut făţarnicii pravoslavnici ai ţarului Petru vor face întocmai la fel făţarnicii ţarului Nicolae, după 200 de ani, pe malul Şiretului şi până în munţii V rancei!

Au fost însă o seama de oameni care o clipă măcar n’au crezut în cinstea rusească. Puteau Muscalii să ia foc în gură şi să jure, şi tot nu i-am fi crezut... Dovezile mişel iei lor din trecut erau prea multe şi prea mari. Căci. alături de uci­ gaşul Petru, în mintea noastră stau vii un şir de alţi criminali, între care un loc de frunte avea Caterimucea Mare — cea mai: 'neruşinată între toate păcătoasele care au mânjit tronul vreunei ţări. (Personal am avut o adâncă mulţumire, când am 1 aflat că bietul popor ucrain în cântecele cobzarilor a trecut-o la veşnicie sub numele de cuţetu.— deplin îndreptăţit. Căci se vor fi înfipt multe târfe în locuri de cinste, dar de bună seama Ţarina Rusiei le-a întrecut pe 'toate). îndată ce s’a suit pe trou, după uciderea bărbatului, «căţeaua» a înşirat după ea o haită întreaga de aghiotanji — de cameră, fără pic de sfieală. Unul dintre ei, vestitul Potemkim, a stat şi acî, în Iaşi, de unde, plin de boale. a plecat să intre în mormântul ce i-a fost hotărît de soartă pe malul Prutului, ca vecinică 99294. — 929. S. Mehedinţi. Anale politice

/

ÎS

S. MEHEDINŢI

amintire a crimelor pe care le-a săvârşit împreună cu de­ străbălată de pe tronul Rusiei. Când citeşti răsboaele pe care le-a'făcut acest ibovnic al Cateriuei şi alţii după dânsul, ca un fel de vânătoare de plăcere, în care piereau sute de mii de suflete; când vezi cum bieţii Tătari din Crimeea au fost măcelăriţi ca nişte vite de tăiere; când vezi că şi noi Mol­ doveni, deşi eram creştini, am fost călcaţi în picioare mai rău decât cel mai păcătos gunoiu omenesc, nu se poate să nu-ti rămâne un veşnic desgust faţă de acei călăi şi să nu-ţi amin­ teşti cu groază anul 1792, când pentru întâia oară, Ruşii au ajuns vecini cu noi. — Pe semne blestemele Moldovenilor l-au ajuns pe Potemkin, să moară ca un nelegiuit, la margi­ nea drumului. Şi par’că a fost earăşi o menire a soartei că ruina Rusiei a fost vestită după un veac tocmai de răscoala marinarilor de pe un mare vas de răsboiu, care purta earăşi numele Kneazul Potemkin. înşir aceste fapte, ca să vedeţi că firul istoriei se lega pentru noi, tinerii din vechiul regat, după un calendar în care isprăvile ruseşti erau însemnate cu slove roşii, ca şi sân­ gele vărsat de Muscali___Toţi cei răi erau însemnaţi acolo cu semnul blestemului, iar către cei buni sufletul nostru se întor­ cea cu adâncă recunoştinţă. Când după 20 de ani de vecină­ tate, Ruşii sar dela Nistru tocmai la Prut (1812), sfâşiind Mol­ dova, cuvântul cinstit al amiralului Ciceagov, care sfătuia pe ţar să nu se atingă de Moldova, era ca un balsam pentru su­ fletele noastre. Apoi fapta lui: plecarea din Rusia, ca să moară între străini, în apusul Europei, ne arăta şi mai mult ce grozavă carceră ajunsese împărăţia dela Răsărit. Şi dacă unul ca Ciceagov judeca şi simţea astfel, cum trebuiau să judece şi ce trebuiau să simtă Moldovenii! Manole Drăghici, în istoria Moldovei, arată cu neostoiată jale ce zile de căinare au fost cele dela 1812, când Muscalii au pus hotarul la Prut. «Săptămâni întregi, vadurile Prutului se uraplusera de băjenari, ducându-se şi venind să-şi ia rămas bun, dela părinţi, dela fraţi, şi dela surori ca în ceasul morţii...». Căci despărţire ca a morţii a fost cea adusă de Ruşi în mijlocul Moldovei.

REGĂŢENI

19

De aceea, dintre toate hotarele, cel mai pustiu a fost cel de răsărit. Nu ne despărţiau zece şiruri de munţi de Românii din Ardeal, cât ne despărţiâ ingusta albie a Prutului. De câte ori, în rătăcirile mele din lunca Prutului, vedeam albind în depărtare casele unui sat sau clopotniţa unei biserici n’am întrebat înadins pe localnici: — Ce sat e acela?

— D’apoi ştiu eu! Cine ştie!...

Iată răspunsul pe care îl căpătăm peste tot. Cu toatef lacrimile şi suspinile dela 1812. graniţa noastră dela Prut ajunsese atât de pustie, în cât uitaseră Moldovenii până şi numele satelor de pe malul celălalt! Doar gâştile şi raţele dacă se mai întâlniau în vadul apei. Locuitorii însă se zăriau, dar nici de vorbit n’aveau voie să vorbească de pe un mai pe altul. Un pescar dela Vladomira. îmi povestea o bătrânica acum câteva zile, neputând să stăpânească luntrea în şivoiul apei, s’a apropiat de mijlocul Prutului. Muscalii i-au strigat să stea... Dar cum să stea, dacă îl luase şivoiul... Şi-au tras.

S’a dus pe cea lume cu luntre cu tot... Atât de grozavă ajun­ sese străşnicia pazei, pentru ca Moldovenii să uite cu totuP unii de alţii.

Iată de ce, spaima cea mare a copilăriei noastre — vor­ besc de generaţia mea — a fost blestemata de Rusie care fă­ cuse, vorba poporului, să fie atât de slut la Prut. Lacrămile •lui Niculcea au curs şi din ochii noştri ca copii, înainte de a fi aflat că a fost cândva un Niculcea, al cărui piept adunase tot suspinul Moldovei de acuma 200 de ani.

Iată ce simţeam noi «regăţeni» faţă de soarta neamului nostru înstreinat sub alte stăpâniri.

Avea deci dreptate cărturarul Sas, care afirma că po­ porul român e nu numai prin limbă şi obiceiuri, dar şi prin toate suferinţele lui în adevăr un popor unitar.

Eu, unul, sânt încredinţat că tot aşa simţeau şi Moldo* venii de peste Prut, atât plugarii cât şi cărturarii care mai rămăseseră credincioşi poporului lor. Iar pe temeiul acestor fapte, veţi înţelege cred două lucruri deopotrivă de triste: 1) Cât de mâhniţi suntem noi, cei din hotarele României

20

S. MEHEDINŢI

de acum zece ani, când auzim cuvântul «regăţean», născocit de proşti spre bucuria duşmanilor noştri; 2) cât de mult ne doare să auzim pe Moldovenii lui Şte­ fan cel Mare, primind porecla de basarabeni, pe care v’a dat-o j Muscalii, schimbându-vă numele, ca urnii cal de furat, spre a i se pierde urma. Se înţelege, ca orice Român, cinstesc şi eu slă\ vitul nume al Basarabilor. Dacă Vrancei, stăpânită odinioară de Basarabi, i s’ar fi zis Basarabie, ca «părţilor tătăreşti» dela cotul dintre Dunăre, Mare, şi Limanul Nistrului, eu aş fi mândru, să poarte ţara mea numele dinastiei lui Mircea cel proslăvit de Eminescu. Şi vă îndemn pe toţi, cei din făşia de pământ a Bugeacului, să vă numiţi Basarabeni şi să vă făliţi cu acest nume. Dar, iarăşi, ca Vrăncean aş fi mâhnit dacă-aş vedea că numele Basarabiei vrânceneşti ar trece la miază noapte de Trotuş, unde Muntenii n’au stăpânit niciodată măcar o palmă de pământ. Mi s’ar părea o scădere a Moldovei lui Ştefan Vodă şi a tuturor Muşatinilor, care îmi sânt tot aşa de scumpi, ca şi Basarabii. De aceea, în cărţile scrise pentru tineret, eu am căutat să păstrez Basarabiei numai locul ce i se cuvine, lângă Marea Neagră, dar am dai Moldo­ vei lui Ştefan hotarele ei adevărate. Şi, ca om dela munte, din satul unde a stat surghiunit Alecu Rusu, preţuesc ca cel mai mare noroc a viei ii că acum zece ani, când s’a întregit Moldova, întâmplarea a făcut să dau eu, ca priyeghetor al Şcoalelor, cele dintâi cărţi de limba românească în mâna copiilor de peste Prut. aducându-le aminte că sânt Moldoveni, iar nu Basarabeni, cum îi boteza­ seră Ruşii. Aşa îşi zic peste tot plugarii noştri din Buceag până la Ilotin. Aşa să vă ziceţi şi să învăţaţi şi pe copii să se numească între ei.

Acesta e sfatul meu,—fiindcă aţi dorit să auziţi un cuvânt şi din partea mea, ca om legat de muncă şcoalei. Iar dacă vă pare că cer prea mult doua lucruri, iată o las mai ieftin; mă mulţumesc cu unul singur: puteţi să ne ziceţi noua regă­ ţeni şi să ne socotiţi cum veţi voi. Dar vouă, urmaşilor lui Şte­ fan Vodă, nu vă mai ziceţi niciodată decât Moldoveni.

Cu această rugăciune, încheiu. Sânt mulţumit că, după atâţia ani dela răsboiu, s’a nimerit ca tot în această clădire*

REGĂŢENI

21

unde am locuit şi eu în zilele întregirii Moldovei, să găsesc azi aţâţi învăţători de peste Prut.

Vă urez tuturor deplină isbândă în munca pentru lumi­ narea poporului nostru, iar peste alţi zece ani, când vă veţi aduna aci, să vă fie cu mirare că nişte vorbe scornite de streini au putut cândva să turbure sufletul neamului celui mai unitar1) din toată Europa.

Duminică 11 Septembrie 192?

i) Vezi la Anexe: Un Romuri Unii. Un semn bun si Un 10 Maiu al maturităţii (p. 154).

CULTURI OFICIALĂ Anul trecut pe vremea asta, liamalii din Anvers şi Hamburg au refuzat să descarce grânele venite din tara noastră.

Le găsiseră prea murdare... De unde înainte de răsboiu aveam grâul cel mai de laudă din Europa, am ajuns acuma coada cozilor. împrejurarea cu hamalii este cea mai drastică dovadă, că reforma noastră agrară, în condijiile în care s’a făcut, a fost o eroare economică monumentală. Parlamentul din Praga a citat-o ca exemplu, care trebue evitat, iar la nota din parlament s’a adăogat nota şi mai concretă din port, care ne clasifică între cei căzuţi cu ruşine la bacalaureatul economic.

Ne rămăsese totuşi mângâierea bacalaureatului cultu­ ral... In adevăr, de câtva timp, de nimic nu se vorbeşte mai mult în România ca de cultură şi «statul cultural».

Iată însă ca tocmai acuma, la începutul anului şcolar, un organ de vădită intelectualitate, cum e «Cuvântul», carac­ terizează cultura noastră oficială cu lapidara formulă: băşica de săpun...I Şi n’a trecut o zi, mai iată şi un reprezentant al cărtu­ rarilor din Ardeal, preşedintele Astrei din Sibiu, spunându-ne că «aşa numita propagandă culturală, pentru care se cheltuesc atâtea milioane în provinciile desrobite», e şi aceea tot o «vorbă goală».

Dacă preşedintele Astrei sibiene ar fi un agitator politic, de sigur adversarii i-ar fi aruncat în faţă cine ştie ce invec­ tive. Fiind însă un om de cultură, preocupat de multă vreme de problemele sociale, cuvântul său nu poate fi trecut cu vederea. Şi e cu deosebire dureroasă mărturisirea aceasta: propaganda oficială a fost atât de falsă. încât poporul nu mai

24-

S. MEHEDINŢI

ia în serios astfel de manifestări, ba a pierdut până şi încre­ derea în învăţători...»!

Iată unde am ajuns.

De bună seamă, nimeni nu şi-ar fi închipuit că la 9 ani după Unire, un intelectual ardelean, un prezident al Astrei, să ne spună că mişcarea culturală, patronată de oficialitate, este o «vorbă goală»,—adecă mai puţin chiar decât o «băşică de săpun». Şi totuş, este un fapt şi mai neaşteptat, pe care sântem datori a-1 releva, — oricât de dureros ar răsuna în sufletele Românilor adevăraţi: Nu numai că n’arn înaintat cil ofensiva culturală (?), dar în unele părţi sântem cliar în retragere ruşinoasă.

Aprecierea nu e a celui ce scrie aceste rânduri. In ar­ hiva ministerului se află un raport care cuprinde această gravă destăinuire: «Dela Unire se observă un fenomen îngrijitor de ma­ ghiarizare a elementului românesc, care face progrese, dato­ rită activităţii conştiente a minorităţii şovine maghiare, care nu numai că nu e împiedecată în mersul ei de o activitate ro­ mânească, dar se bucură chiar de oblăduirea autorităţiloi noastre».

Raportul atrage în deosebi luarea aminte asupra şcoalelor de ucenici, în care limba de predare e hotărîtă de majo­ ritatea popuîajiei şcolare, aşa că «minoritatea românească este silită a se perfecţiona în meseria ei în limba maghiara sau germană». Şi nu uitaţi că numai în Ardeal sânt 95 de asemenea şcoli!

— Se poate aşa ceva?

— S’a putut.

Cauzele unei astfel de situaţii sânt de sigur numeroase, dar una e cu deosebire caracteristică: e cotarea oficiala a valorilor epocei noastre. Dacă ar trăi inimosul pedagog Eminescu, cel mai bun revizor şcolar, de care s’au învred­ nicit satele României; sau cinstitul educator Titu Maiorescu,

CULTURA OFICIALA

25

cel care sta la masă cu şcolarii unui internat şi-i însoţia Du­ mineca la excursii: ori sincerul democrat S. Haret, unii ca aceştia n’ar putea crede o clipă că Roinânia-Mare a numărat printre oamenii săi cei mai reprezentativi, şi-a înmormântat cu onoruri naţionale pe unul care, in alte ţări, s’ar fi bucu­ rat cu totul de alte distincţiuni. Pentru oamenii dinainte de răsboiu, Ministerul instrucţiei avea reputaţia unui minister sărăcuţ, ale cărui păcate erau câteodată de natură politică.

Dar nimănui nu i-ar fi venit în gând că va dobândi vreo dată şi ponosul unui «minister de afaceri». Şi nimeni n’ar fi crezut că grija de sufletul poporului nostru va putea fi în­ credinţată tocmai în România-Mare la aţâţi oameni de pripas.

Aşa dar, nici o mirare că am ajuns unde am ajuns.

Cultura e un lucru prea fin, pentru ca orice om de ocazie (ori cât de necesar partidului, ori cât de spilcuit, ori cât de teatral, ori cât de bogat, elocvent, etc., etc.) să se poată apro­ pia de altarul ei. Cultura este însăşi viaţa vieţii unui neam, în latura intelectuală; iar în latura morală este Sfânta Sfin­ telor. Şi cine crede că o poate minţi, servindu-se de oameni improvizaţi, acela va ajunge cel mult la «băşici de săpun», la «vorbe goale», iar în cele din urmă la dezastru.

Deaceea, nici o putere — nici omenească, nici diavo­ lească — nu va putea opri pe urmaşi să dea epocei noastre (cu şcoli fără profesori, cu gimnazii electorale, care decla­ sează poporul, în loc să-l ajute; cu copii de român care se maghiarizează şi cu funeralii naţionale în batjocură) epitetul pe care îl merită. Căci nu în redacţia gazetelor de partid se scrie istoria, ci ea va fi scrisă de cei care mâne vor face suma, şi plătind — dacă vor mai putea plăti — deficitele acestor vremuri, vor mărturisi tot adevărul şi vor stabili exact toate răspunderile.

Dar până va veni sentinţa, noi, aceşti de azi, să păstrăm cel puţin speranţa.—Muncitorii cinstiţi să-şi vadă mai departe de munca lor. Sânt pe toate treptele învăţământului oameni admirabili, care fără ambiţie, fără vanitate sau alt interes decât al iuimei lor româneşti, slujesc şcoalei, cum slujeşte preotul altarului. Aceştia, sânt adevăratele valori pozitive. De ei se leagă propaganda culturală efectivă şi tot

S. MEHEDINŢI

26

«statul cultural». Deaceea, cei care se simt încă aproape de ti­ neret, ca speranţă a zilei de mâne, să-şi întoarcă ochii dela toate scăderile epocei şi să-şi facă datoria. — Aurul, chiar când ar fi numai o fărimătură, e tot aur şi trage la cântar mai mult decât pleava. Şi poate că tocmai grăuntele de aur, adunat de unul dintre cei închinaţi culturii, fără interese personale, va pleca cumpăna în favoarea poporului nostru, atât de încercat azi, în cât este expus maghiarizării chiar în România-Mare1).

Joi 25 August 1927.

*) Constatarea din raportul amintit, e întărită acum de revista (jraiul românesc: «Românii din Săcuinie sânt supuşi azi unui proces de desnaţionalizare, la fel sau chiar mai grabnic de cât în trecut».

Vezi Anul II, Dec. 1928, p. 241.

MOLIMA ŞI LEACUL Delapidările şi sinuciderile se ţin lanţ, — o adevărată «cascadă a furturilor». Streinii, care trec pe la noi, cu ocazia atâtor congrese, trebuie să aibă impresia că România este o ţară menită să se fărâme la cea dintâi lovitură.

Aşa să fie?

Un publicist, care de 12 ani primeşte la redacţia unei foi fel de fel de ştiri, atât dela plugari mărunţi, cât şi dela oameni de cultura superioară, e gata să afirme înaintea ori şi cui, că se găsesc între hotarele statului nostru oameni de o moralitate mai presus de orice şovăire. Unii ar putea fi daţi ca pildă şi în alte ţări. Cunoaştem magistraţi care au refuzai înaintarea la Casaţie, pentru a asigura în oraşul lor atmos­ fera de rectitudine, clătinată odinioară dc amestecul cutărui politician fără scrupul. Cunoaştem într’un ţinut plin de streini un judecător înalt, pe care chiar duşmanii statului ro­ mân îl privesc cu sufletul uşurat, când îl văd că intră în şe­ dinţă. Cunoaştem slujitori ai justiţiei, despre care am putea zice că nici nu mai trăesc cu gândul la cele pământeşti. (Când intriganţii unui club politic au mobilizat pe un ministru în contra unuia din aceştia, el i-a dat chiar ministrului peste labe). De altfel, nu e nevoe să lungim lista. Mai săptămânile trecute, am văzut cu toţii, cum un judecătoraş, cu ocazia ale­ gerilor, a pus fierul roş pe fruntea călcătorilor de lege1).

Iar ceeace se găseşte în magistratură, găsim şi în alte ramuri ale vieţii publice. Observ de mulţi ani ofiţerii unei şcoale speciale. Ce minunate elemente! Capabili să ducă la capăt o sarcină cât de grea. Deasemenea, câţi profesori închi­ naţi tineretului, câţi ingineri credincioşi serviciului, câţi doc*) In judeţul Ilfov.

■

2S

S. MEHEDINŢI

tori, clerici, etc., etc., care pot fi puşi alături cu tot ce au mai bun ţările cele mai civilizate!

Dacă cineva ar face suma binelui şi ar organiză munca celor buni. am vedea îndată că România e o ţară, în care pro­ gresul are cele mai largi perspective.

Cum se explică atunci valul de imoralitate, care ne face să plecăm ochii în pământ?

In unele ştiinţe, circulă de câtva timp următoarea for­ mulă: autopotenţiarea efectelor. Din pricina mulţiplicărei, cauze mici produc uneori rezultate enorme. De pildă, ai tăiat o pădure. Schimbarea se pare la început neînsem­ nată. Dar, lipsind pădurea, curgerea apelor de ploaie capătă un ritm nou: se accelerează. Roaderea de­ vine energică; apar râpi; pâraele se adâncesc; unda rupe po­ durile, inundă sămănăturile, strică şoselele, alungă satele din vatra lor, etc., etc. Aşa că trebuie lungă vreme şi uriaşă chel­ tuială, ca să vindeci rănile produse de tăierea pădurii. Ba uneori, autopotenţierea efectelor e atât de gravă, în cât vin­ decarea nici nu mai e cu putinţă. (Regiuni întregi — mai ales împrejurul Mediteranei — au fost schimbate în karst păcătos, pe care nu mai poate creşte un fir de iarbă).

Tot aşa, când se rupe undeva echilibrul social, efectele se pot multiplica în chip aproape automat, ameninţând în cele din urmă chiar temelia unui întreg stat.

Problema cu «atmosfera viciată» şi cu «cascada furturi­ lor», se reduce aşa dar la atât: să vedem cine a provocat în statul român ruperea echilibrului? Cine e răspunză­ tor de eclipsa morală prin care trecem?

Pentru orice om cu judecată, nu poate să fie vorba nu­ mai de fraudele dela Monitor, dela Divizia cutare, Primăria cutare sau Prefectura cutare. Istoricul epocei noastre va trebui să explice mai întâi cum de a fost posibil, ca Omul cel mai reprezentativ al României întregite să fie tocmai Unul,

MOLIMA ŞI LEACUL

29

pe care aiurea nici un stat de oameni şi nici un om de stat nu l-ar fi tolerat o clipă la cârma trebilor publice.

Cine nu răspunde la această întrebare, în zadar va are­ sta, va ancheta, va judecă şi va osândi. Zadarnice vor fi toate încercările de a stinge pe calea aceasta polimielila furturilor, cât timp scara nu se va mătură de sus în jos.

Până azi, o vulgară concepţie de partid a întunecat de multe ori mintea oamenilor politici. De data asta, suntem puşi la o încercare decizivă: ori facem suma binelui şi con­ centrăm toate puterile cinstite spre a ieşi din impas, ori ne aşteaptă catastrofa. O mare experienţă istorică a început chiar clin ceasul morţii regelui. Suveranul fiind un copil mi- ! nor, toată răspunderea cade asupra poporului român, che­ mat să-şi spună singur cuvântul. De-acuma nici o iertare nu mai e posibilă, pentru nici un fel ele eroare. Cum îşi va aş­ terne, aşâ va dormi.

Azi la cârmă sânt numai români născuţi şi crescuţi în ţară. Dacă mâine va mai figură pe planul întâi al vieţii pu­ blice un singur om nedemn, vom şti că aceâ vinovată aba­ tere s’a făcut cu binecuvântarea Patriarhului. Dacă mâine, legile vor mai fi călcate, vom şti ca nelegiuiţii cei mari au gi­ rul moral al celui mai înalt magistrat al ţării, fostul cap al Curţii de Casaţie. Dacă armata va mai suferi, cum a suferit, până ce a ajuns la catastrofa din 1916; dacă şcoala, va mai declasâ elementul românesc, cum îl declasează dela răsboiu încoace, arimcându-l neghiobeşte sub picioarele streinilor; dacă biserica, administraţia şi toate celelalte ramuri ale vieţii publice vor mai fi o minge în mâna partidelor, vom şti că un român născut la Florica, altul la Topliţa, altul la Ba­ cău, cu aprobarea şi sprijinul lor fac cu putinţă această sinu­ cidere naţională.

Aşâ dar, marea experienţă a început... Va isbuti? Parerea noastră e categorică: Mântuirea este încă cu putinţă. Căci legea autopotenţierii lucrează nu numai peiorativ, ci şi ameliorativ. îndată ce un om hotărit începe ofensiva binelui, efec­ tele se multiplică văzând cu ochii. (Experienţa italiană de 5 ani, şi cea franceză din timpul din urmă. este concludentă pentru orice minte, care nu e prea opacă).

S. MEHEDINŢI

30

Sântem siguri deci ca îndreptarea e posibila, ba încă ar putea fi chiar mai uşoara decât aiurea, — cel puţin în unele direc(ii. Dar mai întâi de toate trebuie să restabilească cineva echilibrul, provocând potenţiarea energiilor bune şi dând po­ porului nostru sănătatea morala. fără de care nu poate trăi, iar statului rectitudinea, fără de care nu are dreptul să trăiască.

Cei care simt deasupra capului lor răspunderea moli­ mei de azi, să se grăbească. Dacă nu-i va îndemna destul iubirea neamului şi a pământului românesc, să-i îndemne mă­ car atitudinea Ungariei lui Horthy şi Appony, care a găsit aliaţi în Anglia, şi-i caută acuma la Paris şi Roma: să-i în­ demne atitudinea celor ce ne pândesc la Nistru, şi chiar atitu­ dinea Bulgariei, a cărei Industrie Mare a ajuns, pe semne, atât de exuberantă, în cât nu i-a mai rămas decât să facă fa­ brici de avioane pentru... comerţ.

Cine îşi mai aduce aminte, de amărăciunile din 1916—17 să-şi facă socotelile, cât mai este încă vreme de socotit. Altfel, îi aşteaptă blestemul tuturor generaţiilor viitoare şi o ruşine, cum nu i-a fost dată încă nimănui în viaţa poporului nostru.

Duminicii 11 Sept.

1927

SMCIMTUL MiSBOIULIH...

Au s’au împlinii încă zece ani dela armistiţiul încheiat îa Versailles, şi harta sufletească a Europei s’a schimbat fun­ damental. In zilele când mari unităţi ale flotei engleze şi fran­ ceze se scufundau la Dardanele, iar Bulgaria făcea puntea de legătură între Berlin şi Bagdad, cine ar fi crezut ca fiul lui Gladstone va ţine în 1927 cuvântări bulgarofile de pe un bal­ con din Sofia şi va primi o revista militară. în care să figu­ reze comitagii macedoneni?

In zilele când submarinele germane scufundau zilnic vasele engleze, ameninţând Anglia cu înfometarea, cine ar fi gândit că un lord englez va duce o agitaţie atât de vehe­ mentă în favoarea Ungariei, alt instrument al expansiune! germane?

In zilele când Lusitania şi alte vase erau aruncate în adâncul Oceanului, cine şi-ar fi închipuit că pilda lordului filo-ungur va găsi imitatori chiar în Statele-Unite?

Evident suntem departe, foarte departe, de anii când puterile Antantei cereau cu o grabă înfrigurată participarea României la jertfa. Iar ceeace dă un înţeles şi mai grav ace­ stei schimbări e faptul că ne găsim în ajunul unui nou rasboiu, despre care mareşalul Focii şi alte autorităţi militare fac cumplite profeţii.

In adevăr, pregătirile pentru noul răsboiu sânt vădite chiar pentru orbi. Arhiducele Iosef, într’o ocazie solemnă, nu s’a sfiit să ceară, zilele acestea, împlântarea steagului ungu­ resc la Predeal, Oituz şi peste tot la vechea graniţă. Iar dacă arhiducele se pare cuiva prea puţin lucru, iată însuşi regele Bulgariei — un suveran cu răspunderi — serbând la Şumla, alături de Ministru de Răsboiu, căderea Turtucaiei, ca semn al revanşei bulgare!

32

S. MEHEDINŢI

Nu mai amintim demonstraţia flotei sovietice în faţa Constanţei...

Aşa dar, răsboiul e ca şi începui. Contele Appony, în plina şedinţă a spus la Geneva: «nous atteudons, parce que nous esperons». Ce aşteaptă şi ce speră Contele ştim din 1917, când făcuse pianul ştergerii elementului român din lungul Carpaţilor şi a risipirii lui în pusta Ungariei, spre a fi înlo­ cuit cu populaţie maghiară.

Scadenţa acelui plan i se pare acum iarăşi apropiată...

De aceea, pregătirile răsboiului au şi început.

Desigur, înţelepţii se vor grăbi să mustre pe cei cari îndrăsnesc să scrie astfel de cuvinte. Cine îşi aduce însă aminte de zilele amare din toamna anului 1916. când chiar din luna întâia a luptelor. Ministerul de Răsboiu cerea publi­ cului să dea armatei pânzeturi, cămăşi şi tot ce va putea; cine a văzut tranşeele Carpaţilor şi pădurile semănate cu ne­ numărate morminte; cine a citit şi recitit «Retragerea» des­ crisă atât de dramatic de cei care au scăpat din prăpădul de atunci, unde luptaseră aproape cu‘braţele goale în contra ar­ tileriei germane, aceia nu se mai opresc azi o clipă la obiec­ ţiile „înţelepţilor’’ a căror înţelepciune a fost verificată defi­ nitiv în faţa faptelor. Rămânem, deci, la punctul nostru de vedere: considerăm răsboiul nu numai ca ceva posibil, dar ca ceva apropiat... Şi, după cum în 1910, într’o situaţie similară, am cerut un „minister al pregătirii naţionale5’, nu ne sfiim nici acum să afirmăm că ar fi un atentat în contra vieţii poporului nostru, dacă nu vom păşi, în timpul cel mai scurt, la măsurile pe care le impune situaţia excepţional de grea a statului român.

Pe ce se întemeiază îngrijorarea noastră?

Pe lângă faptele amintite mai sus, pe lângă perspec­ tivele întunecate pe care ni le deschid înaintea ochilor oamenii care au avut mari răspunderi în răsboiul trecut, mai este un fapt nou, care merită o deosebită luare aminte.

începutul râsboiului

33

Până azi, măcar de forma, toate statele erau mai mult sau mai puţin conservatoare, în sensul ca nici unul să atace făţiş, sistemul social şi politic al vecinilor. Conflictele erau legate mai mult de graniţe şi de sfera de influenţă. Dar ni­ meni nu se gândiâ să facă răsboiu pentru a schimbă regimul social din alte ţări.

După Versailles a apărut însă un stat, care nu se mai mulţumeşte să fericească pe locuitorii dintre graniţele sale, ci tinde să revoluţioneze omenirea întreagă. Din China până în Anglia şi chiar dincolo de Ocean, Rusia bolşevică, despre care se credea că va fi o formă efemeră, (iată că durează de un deceniu şi dovedeşte o iniţiativă care se face simţită până departe, peste mări şi peste ţări) îşi întinde antenele până la Shanghai, în Maroc şi chiar în mijlocul Arhipelagului Britanic.

Prin urmare când Rackowski se întoarce în Moscova; când formidabila flota aeriană a Rusiei, pregătită de ofiţeri germani, aşteaptă semnalul; când industria mare din Bulga­ ria e aşa de înfloritoare (?) încât nu i-a mai rămas nimic de făcut, decât să instaleze fabrică de avioane; când Ungurii îşi caută prieteni chiar în Paris şi Roma, după ce i-au găsit la Londra şi New-York, nu poate fi nici un Român atât de adormit, încât să creadă că răsboiu 1 n*ar putea izbucni de azi pe mâine.

Faţă de o astfel de eventualitate, Polonezii se pregătesc cu mare luare aminte. Zilele trecute s’a făcut o manevră, unde a intervenit un nour lacrimogen, pentru a învedera modalită­ ţile râsboiului chimic. Realiştii din Varşovia ştiu deci că ziua cea grea e aproape. Datori suntem, prin urmare, să ne între­ băm şi noi: care e capacitatea de răsboiu aerian a României?

Când aiurea nu numai armata, dar populaţia civilă e soco­ tită în pregătirea măşcilor, care o fi prevederea şi prepararea ministerului apărării naţionale la noi, unde avioanele se pră­ buşesc zilnic? Şi în genere, care sunt posibilităţile de luptă ale oştirii române pentru toate armele?

Iată întrebări cari se impun, involuntar, oricărui suflet de Român, care n’a uitat grozava dramă a râsboiului trecut ou atâtea erori, atât de scump plătite.

99294. — S. Mehedinţi. Anale polilîce

r

34

S. MEHEDINŢI

Se înţelege că nu vrem să tagaduim patriotismul ni­ mănui. Patriot eră şi uşuratecul care a trimis pe un cartograf să comande armata dela Turtucaia în contra lui Mackenseni biruitorul Ruşilor; patrioţi erau şi cei' care se certau ca ţi­ ganii pentru şefia cluburilor, chiar după izbucnirea răsboiului; patrioţi — şi cei cari au tras sforile împreună cu duşma­ nul ce ocupase ţara... Patrioţi, patrioţi şi iarăşi patrioţi...

Dar nu-i vorba aci de patriotismul mincinos (şi chiar nernincinos), ci de ceva precis: După un deceniu de nevrednice lupte de partid, care au făcut pe un ministru actual să compare parlamentul Ro­ mâniei cu un local suspect (cuvântul din Monitor sună şi mai rău), cei cari se simt legaţi de ţărâna acestei ţări şi mai gân­ desc şi la ziua de mâine, vor să ştie: Care e situaţia aviaţiei române, ai cărei roi va-fi aproa­ pe decisiv?

Care e apoi starea de pregătire a tuturor celorlalte arme, începând dela materialul omenesc (atât de eterogen în România de după răsboiu) şi până la comandament şi mu­ niţii? Sau aşteaptă „înţelepţii’’ să ne batem cu pumnul, după cum s’a spus, mi se pare, în Parlamentul caracterizat atât de drastic chiar de cei care îl reprezintă?

Dacă ara fi amestecaţi în încăerarea politică s’ar putea bănui că, scriind aceste rânduri, urmărim vreun scop perso­ nal. Când însă oamenii cari au cerut vieţii foarte puţin, iar cu adăugirea experienţei au ajuns să nu mai ceara nimic dela alţii, pun astfel de întrebări, cuvântul lor desinteresat nu poate avea decât un singur scop: să deştepte, cal mai e vreme, pe acei cari au fost odată muşcaţi de şarpe ş1 totuşi au uitat durerile de acum 10 ani.

De aceea, nu ne sfiim să scriem şi să subscriem: rasboiul e ca şi început...

Care e situaţia armatei care mâine, poimâine va trehv* să pornească spre hotare?

IMPORT DE CULTURI Ziarele spun că guvernul cehoslovac ar fi făcut propu­ neri pentru o „convenţie şcolară’’ cu România, spre a înlesni schimbul de profesori şi studenţi, apoi înfiinţarea unui institut de înalte studii etc., etc. Iar Francezii, cu ocazia congresului presei latine, s’ar fi gândit să înfiinţeze şi o universitate în Bucureşti.

Cum să privim aceste propuneri?

Credem că nu va fi un singur om de cultură, care să stea la îndoială asupra răspunsului. Dar fiindcă unii şi alţii s ar putea să nu aibă la îndemână destule fapte pentru a se orienta cu privire la această importantă chestie culturală, să să ne fie permis a înşiră câteva documente caracteristice.

Să începem cu relaţiile dintre studenţi. — In anii din urmă, am avut în mediul nostru universitar între alţii şi un student ceh. Luă parte nu numai la cursuri, dar şi la excursii şi la toate lucrările practice. învăţase bine româneşte, a făcut comunicări la colloquium, iar un studiu al său a fost publicat în Buletinul Societăţii geografice.

Se înţelege că tânărul bursier ceh nu eră cel din urmă între studenţii patriei sale. Prin urmare, e firesc că şi-a do­ bândit şi între studenţii noştri cuvenitul relief. Dar ceeace vreau să subliniez în deosebi e faptul că simpaticul străin devenise fără voia şi ştirea lui un adevărat stimulent pentru colegii săi Români. Când luă cuvântul. în orele de seminar eră ascultat cu un deosebit interes; în excursii, tovărăşia lui eră preţuită în chip foarte cordial, iar când a plecat a lăsat în urma şa legături de simpatie, care nu sunt indiferente pen­ tru relaţiile dintre două ţari cu atâtea interese comune. Ţot aşa, o fericită împrejurare ne-a procurat. îh anii din urmă relaţii mai apropiate cu doi studenţi francezi. După

56

S. MEHEDINŢI

cum se ştie, Franţa a avut buna inspiraţie să înfiinţeze un «Institut de înalte studii franceze* în Bucureşti.

Care e rezultatul dobândit până azi?

Nu numai favorabil, dar putem spune fără pic de îndo­ ială: excelent. In iarna trecută, cei doi tineri doctoranzi au făcut la «Maison franşaise» o serie de prelegeri, prin care căutau să stabilească o paralelă geografică între Franţa şi România. Cei care le-au ascultat au rămas cu o impresie nu se poate mai clară despre ceeace însemnează demnitatea cuge­ tării ştiinţifice, faţă de aproximaţiile celor ce vorbesc pen­ tru a spune amabilităţi de ocazie. Am avut proba unui diagnostic conştiincios, care nu se sfieşte să atingă chiar punctele cele mai dureroase ale suferindului... O înaltă şcoală de obiectivitate acele prelegeri care, în chip natural, s’au resfrânt şi în spiritul auditorilor români.

Nu mai vorbesc de relaţiile intelectuale între studenţii noştri mai maturi şi acei tineri francezi (muncitori, cum ştiu Francezii să muncească pentru grozavele lor examene de agregat şi pentru tezele lor aproape neuman de împovără­ toare). — Se întâmplă în raporturile sufleteşti, că şi într’o echipă de jucători. Un jucător abil ridică îndată nivelul în­ tregului joc. Şi să se noteze că lucrurile s’au desvoltat pe în­ cetul. Românul adevărat, de felul său este rezervat, iar oas­ peţii francezi, potrivit educaţiei şi temperamentului lor au fost discreţi până la neutralitate. Totuşi, sfârşitul a întrecut toate aşteptările. Aşa că plecarea celor doi doctoranzi a lăsat şi U profesori şi la studenţi un gol pe care aşteptăm să-l împh' nească grabnic sosirea altor membri ai Institutlui francez.

Iată fapte trăite — documente concrete, care nu mai lasă nici o îndoială despre rezultatele relaţiilor culturale în­ tre universităţi.

Este însă şi o altă experienţă, care durează de aproape un deceniu şi ale cărei roade merită să fie subliniate în chip ch­ iotul special. Universitatea din Cluj a devenit după unire nn fel de Nova plantatio. împreună cu câţiva eminenţi Ardelenipregătiţi în mediul universitar vienez, şi cu o suma de tineri profesori din vechiul regat s’au adăogat universităţii clujene

IMPORT DE CULTURA

37

un mănunchiu de profesori francezi. Stabiliţi între noi cu familia lor, ei formează un fel de mică colonie franceză.

Despre lucrările lor ştiinţifice şi despre influenţa asupra studenţilor e de prisos să mai voibim. Deasemenea înţelege orişicine că prezenţa lor în consiliile de facultate şi în alte manifestări universitare n’a putut rămâne fără să dove­ dească îndată influenţa mediului apusean. Dar ceeace nu se prea ştie e faptul că chiar copiii coloniei franceze au avut partea lor de influenţă. Închipuiţi-vă o elevă parisiană, fă­ când toate clasele liceului împreună cu copiii noştri, vorbind româneşte întocmai ca o româncă şi fiind premianta întâi la toate clasele. Ce stimulent pentru tot copilăretul dimprejur şi ce pildă pentru cutare minoritar greoiu, care abia îşi desleagă limba, ca să pronunţe câteva cuvinte româneşti! Per­ sonal, regret că nu i-a venit cuiva în gând să facă la noi ceva cinaiog cu liceul francez din Berlin sau măcar un pension care să fi adunat sub acelaş acoperământ copiii unguri, saşi şi ro­ mâni. din pătura mai înlesnită a societăţii. Limba franceză şi spiritul francez ar fi fost un fir de legătură pentru toate su­ fletele şi o demonstraţie comparativă între cultura latină, trecută prin sufletul francez şi aceiaşi cultură latină, cum o cunoscuseră Ardelenii prin filtrul şcoalelor austriace.

Aşa dar nu poate fi pentru nimeni nici cea mai mică îndoială că orice adaos de cultură adevărată, ori de unde ar veni, este un recii câştig. — Presupuneţi că un medic francez aşezat în Bucureşti, lucrând într’o instituţie franceză a des­ coperit un medicament nou sau o nonă metodă de operaţie hirurgicală. Fi-va cineva aşa de smintit, în cât să ia o doctorie inferioară ori să prefere o metodă imperfectă de operaţie, nu­ mai fiindcă este metoda medicilor români? O astfel de absur­ ditate se exclude dela sine.

Acelaş e cazul şi cu învăţământul. Adevărul e adevăr* şi e bine venit ori de unde ar veni. A avea deci alături un nou isvor de cultură este cel mai mare bine, pe care îl poate face cineva vieţii unui popor. De altfel, însuşi firul tradiţiei ne atrage în această direcţie. Fără să ne mai ducem cu gândul până la francezul care a întemeiat facultatea noastră de me­ dicină şi la aţâţi francezi aşezaţi în secolul trecut printre noi

S. MEHEDINŢI

38

sau la acel viu spirit, contele d’Hauterive, care a ghicit mi se pare cel dintâi legătura între limba noastră şi latina rustică, toată.tradiţia noastră ne îndeamnă să răspundem fără şo­ văire: . Considerăm ca un real câştig orice adaos de relaţii cul­ turale şi le vom întâmpina cu cea mai firească recunoştinţă.

Cine se teme de lumină, acela trebuie să fie cumplit de miop — miop până la opacitate.

Credem însă că nu acesta e cazul cu poporul nostru.

Românul e gata să primească în jocul său chiar pe cel mai meşter străin, fiind sigur că-i va deprinde meşteşugul, după cum.l’a deprins în tranşeele dela Mărăşeşti.

De importul de automobile şi alte articole de lux, am fi tare bucuroşi să ne scăpăm. Faţă de importul elementelor de cultură n’avem însă nici o rezervă de făcut. Adevărul, ca şi aerul curat, e binefăcător oricând şi ori unde.

De aceea, guvernul, Academia, Universitatea şi oricine are grija culturii româneşti nu poate răspunde decât cu cea mai sinceră bunăvoinţă ofertelor culturale ce vin în ajutorul neamului.

Joi 1? Noembrie 192?

p fî

O-;

• - ?•)' Jîăspunsul acesta a. fost motivat de susceptibilitatea nejustificată a celor care vedeau, în propunerile streine o deconsiderare a univer­ sităţii române.

• :<;• ... ' *

5!

V

\ .

CRIMA, m STAT Nu e vorba despre gluma de ieri. ci de adevărate crime care pot fi fatale întregului stat.

Sânt două chestii, la care. dela răsboiu până azi, am răspuns nu se poate mai nechibzuit: chestia panii şi chestia culturii.

Cu privire la cultură, nu mai încape nici o îndoială că ultimul deceniu, caracterizat prin şcoala-surogat, însemnează cea mai cumplită declasare ' a poporului nostru, pe care îl aruncăm sub picioarele elementelor eterogene, mult mai bine pregătite. Tărâţa bacalaureatului e o dovadă pipăită... Dar cu privire la cultură, sântem siliţi a ne resigna. Problema educării unei naţiuni este superlativ de fină. Nu orice om de ocazie, care habar nu are de adâncimea istorică şi etnogra­ fică a vieţii unui neam poate să nimerească drumul unei or­ ganice cultivări a maselor populare. — Cu legi imitate de aiurea, cu oameni improvizaţi sau cu cinici care au găsit tot materia, chiar acolo unde era vorba de suflet, nu se poate sluji în Sfânta Sfintelor. . . •'' .

• Dar, măcar in chestia pânii de toate zilele, dacă am fi nimerit drumul cei adevărat. Tot ar fi fost ceva... Insă şi aci, lipsa de chibzuinţă a fost în adevăr fantastică. Reforma, noastră agrară este cea mai cumplită eroare economică din toată Europa contemporană, — afară poate de Rusia. De aceea, cu drept cuvânt, am şi fost arătaţi cu degetul în parlamentul din Praga şi daţi ca exemplu de rătăcire. — Şi "cantitativ şiţ calitativ am ajuns coada-cozii. Hainâlii din Anvers şi Hambiirg au refuzat să mai descarce grânele dela Dunăre, găşitidu-Ie prea păcătoase şi murdare. Iată roadele prevederii noa­ stre în ce priveşte pânea de toate zilele.

Cum a fost cu putinţă o aşa de repede cădere?

•M. ••• T

40

S. MEHEDINŢI

Ar fi prea lung, să arătăm seria de erori legate de mon­ struoasa noastră reformă agrară. Cine a călătorit prin Mara­ mureş şi Ţara Moţilor, află lucruri de necrezut. Deaceea, vom relevă aci numai un păcat al reformei: latura demogra­ fică şi etnografică a fost aproape complet uitată cu această ocazie. — Dacă un vagabond din toată lumea ar fi făcut îm­ proprietărirea, şi tot n’ar fi fost mai nepăstăor faţă de ne­ dreptăţile seculare, pe care le-a suferit elementul românesc peste munţi.

Dar şi în chestia pământului, ca şi în chestia culturii, nu se poate cere orişicui simţul autohtonului. Cine traduce acest cuvânt, găseşte în el strâns lipite două lucruri: glia şi fiinţa neamului. Bălcescu sau Eminescu ar fi ştiut ce însem­ nează împroprietărirea autohtonilor. De unde voiaţi să ştie, şi mai ales să simtă înţelesul acestui cuvânt oamenii de oca­ zie, amestecaţi în această fundamentală reformă?

Gândiţi-vă numai la câteva figuri reprezentative ale cârmuirii noastre economice după răsboiu: un impasibil, un cinic care zâmbea, privind danţul coroanelor, şi alt cinic care râdea cu gura plină, privind, loteria măsluită a pământului!

Să faci unitatea statului şi să pui temelia viitorului econo­ mic al ţării, cu astfel de specimene, când era nevoie tocmai de cea mai pricepută şi mai inimoasă muncă spre a ne ţinea la nivelul greutăţilor ce ne aşteaptă...?

Cine ar fi crezut că România întregită va debuta cu atâta lipsă de chibzuinţă!

Fără de voe, ne vin în minte ceasurile dela începutul răsboiului (1914). Regimente ardelene, care plecau pe frontSoldaţi care cântau să-şi uite amarul...

— Valahi nenorociţi şi vecinie insultaţi de stăpânii voştri, cine va răsplăti sângele, risipit pe toate câmpurile dc luptă, numai pentru interesul streinilor? Şi când, la urma urmelor, hotarul cel ticălos se va şterge, fi-va cine să îngri' jească măcar atunci de cei care au suferit sute de ani şi aU păstrat caracterul românesc al acestor ţinuturi? Fi-veţţ atunci primiţi cu cinste şi îmbrăţişaţi ca Români, ori veţi b trataţi tot ca de cei care vă zic azi Valahi?

CRIMA DE STAT

41

De bună seamă că orice Român s’ar fi legat atunci cu toate jurămintele şi toate blestemele ca, dacă va veni odată ziua dreptăţii, se va face Dreptate pentru totdeauna şi pen­ tru toţi. Şi dacă nu vor face-o cei din vechiul regat, o vor face, fără doar şi poate, Ardelenii de baştină... Şi iată acuma Ardeleni de baştină: deputaţi, senatori, vlădici, patriarhi, membri la Casaţie, miniştri ba şi un Regent ardelean... Regentul, cum îl arată şi numele, e o jumătate sau măcar o treime de Rege.

Ce atitudine au luat aceşti Români faţă de marele pro­ ces istoric al gloatei de peste munţi? Ce-au făcut pentru Ma­ ramureşeanul, ajuns ca un paria chinuit de foame cronică, pe când elemente streine — în epoca întregirii statului şi refor­ mei agrare — au pus mâna nu numai pe mijlocul satelor, dar şi pe islazuri, păduri şi chiar pe stânele munţilor?

E de prisos să mai dam şi alte pilde, din alte ţinuturi.

Dar faţă de grozava situaţie a populaţiei autohtone, dislocată şi măcinată sub ochii noştri, nu ne sfiim să afirmăm că ceeace s’a făcut cu împroprietărirea şi se continuă şi acuma tocmai în părţile cele mai ameninţate ale ţării, este o adevărată crima de stat Cuvântul e greu, dar din nenorocire e singurul potrivit cu realitatea faptelor. Azi, după 10 ani dela răsboiu, vedem că «Vremea lui P.» durează încă, după cum ne scrie un amărît din valea Vişăului. — Iată pentru ce am luat condeiul să atragem încă odată luarea aminte asupra unei probleme de însemnătate istorică.

Se înţelege, cinicii vor strânge din umeri sau vor râde.

Să nu uităm însă un lucru: trăsnetul poate cădea uneori din senin.

Pe ce ne vom mai bizui în ceasul cel greu? Până azi, chiar în clipele cele mai amare, ca cele din timpul răsboiului, niciodată sufletul Românului n’a fost cu totul înfrânt, fiindcă în fundul inimei licărea măcar o scânteie de nădejde.

Azi însă, când după aţâţi ani de regim românesc, Româ­ nului strimtorat de streini nu-i mai rămâne de cât drumul spre Brazilia, unde să lucreze sub biciu, alături de Negri; azi,

S. MEHEDINŢI

42

dacă ai* sună iarăşi un ceas de mare cumpănă, nu cumva s’ai putea să găsească stinsă chiar şi cea din urmă scânteie a nă. dejdei?

Aci e crima care înspăimântă pe orice om gata să uite toate, dar care nu poate uita ziua de mâine.

Cei care ştiu că toate greşelele se plutesc, să ia seama.

E ultima minută din ultimul ceas ').

Vineri 18 Noembrie 1927

yri

’ *) Vezi la Anexe: Pitirea Maramureşului.

ts*:‘

.

*

. i

© ARMATĂ CONTRA RĂSBOIULUI. „Cine e nebun' să lase buful din mână, când nu e nimeni alături să-l apere de câini

Au trecut aproape 6 luni. de când mareşalul Foch a de­ clarat că în curând va isbucni un răsboin mai cumplit decât cel de eri, cuprinzând în vârtejul său până şi femeile şi copiii.

Nimeni nu va îndrăsni să tăgăduiască mareşalului drep­ tul de a exprima păreri cu privire la răsboin. Şi nimeni nu e aşa de miop, să nu vadă unele fapte pozitive, care fac atât de gravă profeţia lui Foch. Să cităm câteva: 1) Statele anarhiste. — Până azi, dreptul ginţilor părea o realitate. Era dela sine înţeles că orice popor, câtă vreme nu atinge interesele altora, are dreptul de a-şi organiza viaţa sa internă, potrivit unui ideal propriu. — Răsboaiele se porniau de obiceiu pentru chestii de graniţă, de influenţă în colonii, etc. Nimănui nu-i trecea prin gând să ajungă la conflicte cu vecinii pentru motive de organizare internă.

Ca un.semn de respect reciproc, persoana ambasadori­ lor era înconjurată de o atmosferă deosebită, care aducea aminte în oarecare măsură de caracterul sacru al solilor...

Totuşi, ne-a fost dat să vedem în timpurile moderne o inovaţie: unii diplomaţi ş’au coborît la. rolul josnic de, con­ spiratori şi au fost amestecaţi chiar în. asasinate politice. Nuniele cutărui ministru plenipotenţiar, care trăgea odinioară firele politicei balcanice, răsună şi azi în urechile noastre cu ăCelaş ecou, ca şi numele criminalilor din filme.-Dar, orişicum, lucrurile se petreceau încă după perdea, cliiar şi în ră­ săritul Europei, — ceeăce însemna că opinia politică interna­ ţională Te reproba şi Te repudia Cir Scârbă:

1

44

•

S. MEHEDINŢI

Iată însă o inovaţie recentă de tot: State care rup defi­ nitiv cu trecutul şi voesc să impună o anume concepţie de viaţă nu numai între hotarele lor, dar plăuuesc să fericească cu de-asila şi pe supuşii altor ţări. Până acuma cunoşteam anarhişti individuali; acuma vedem şi State anarhiste. (Au mers cu iniţiativa până acolo, că au pus la cale răsturnarea ordinei interne în ţări reputate pentru libertăţile lor, cum sânt Anglia şi Franţa).

Urmările acestei situaţii sânt nu se poate mai grave: astfel de state, prin esenţa lor, sânt în stare de răsboiu perma­ nent cu toate ţările care n’au adoptat tipicul lor politic şi so­ cial. Prin urmare, cataclismul proorocit de Foch poate isbucni nu până în 20 de ani, ci chiar până în 20 de luni sau 20 de zile.

2) Armate asasine. — A doua inovaţie caracteristică e aceasta: Trupe organizate nu pentru lupta contra unei ar­ mate de invazie, ci pentru crima în massă, mergând până la uciderea femeilor şi a copiilor!

Răsboiul vechiu se lega uneori de idei de înaltă mora­ litate. Când a dispărut concepţia teologică (Cruciatele) a ră­ mas cea pur umană: cavalerism faţă de adversarul desarmat, cruţarea celor care nu poartă arme: bătrâni, femei, copii... şi prohibirea armelor barbare. Gloanţele dum-dum erau consi­ derate ca un mijloc criminal şi dezonorant. Iar când s’a auzit de o posibilă întrebuinţare a gazelor toxice, metoda s’a părut aşa de bestială, încât convenţia dela Plaga (dacă nu mă înşel) a oprit în chip categoric această tentativă de crimă în massă. Şi totuşi, ce vechi ni se par acele timpuri! — vechi aproape ca şi perucele regilor, ai căror generali făceau răs­ boiul după codul manierelor elegante: Messieurs Ies Anglais. tirez Ies premiers... Iată că într’un singur deceniu, dela înche­ ierea păcii până azi, am evoluat atât de repede, încât anume oştiri organizează uciderea populaţiei în massă.—Dela armate de cavaleri, am ajuns la armate de asasini.

E destul să răsfoiască cineva unele bugete militare (du­ blate în ultimii doi ani); să numere uzinele producătoare de gaze; să urmărească desvoltarea aviaţiei comerciale, care poate deveni imediat aviaţie de răsboiu şi va vedea că arma­ tele organizate pentru exterminare, pot mâine sau poimâine,

O ARMATĂ CONTRA RĂSBOIULUI

45

înainte de a se crăpa de ziuă să prefacă cutare capitală euro­ peană într’o imensă necropolă, unde nici şoarecii să nu mai rămână vii. Sborul lui Lindberg a suprimat nu numai spaţiul, dar şi timpul. Tunul care batea din Germania până în Paris, a rămas perucă veche; e o biată armă asemănătoare arbaletei.

Pe când răsboiul chimic e altceva: într’o dimineaţă ceţoasă, cum sunt destule pe ţărmul Atlanticxdui şi în arhipelagul britanic, îngerul morţii, fără să mai aştepte ivirea zorilor, poate coborî în mormânt numai în câteva clipe milioane de oameni. Pacea s’ar încheia înainte de declararea răsboiului...

Iată faptele spre care şi-a îndreptat ochii mareşalul care a comandat ultima luptă a răsboiului de acuma 10 ani, şi care ştie şi el ceva despre aviajie şi răsboiul chimic.

Este posibilă înlăturarea catastrofei?

Cât timp fiecare stat se ocupă numai de sine şi de ale sale, o armată asasină îl poate răpune iute şi de grabă. Cine a cetit mărturisirile cinstitului bătrân Ribot, care a stat trei ani la postul de comandă şi a văzut cum scârjie chiar o •rentente cordiale», nu-şi poate face nici o iluzie asupra me­ todelor unui adversar, pe care Marna nu l-ar mai împiedeca, ci, pe calea aerului, din ceasul cel dintâi ar da lovi­ tura drept în inimă. Toate Antantele ar rămânea de prisos...

Afirmăm deci cu toată certitudinea, că nu mai există decât un singur mijloc de apărare: să ştie criminalul, ori care ar fi el, că în ceasul al doilea al răsboiului va fi ajuns de aceiaşi soartă.

Cum ?

O forjă organizată întocmai ca cele care ţintesc la pre­ venirea sau stingerea incendiului, a ciumei, holerei şi a altor calamităţi publice să fie aşezată în zona critică. Şi anume: o ligă care să unească toate fările ameninţate de statele anar­ histe, şi o flotă comună, sub privegherea Soc. Naţiunilor sau a unui stat fără veleităţi răsboinice, cum ar fi Belgia, Cehoslo­ vacia, etc. Contribuţii proporţionale cu populajia ar asigură astfel o flotă aeriană cu o mare putere nu numai fizică, dar şi morală: Statul anarhist, care ar începe răsboiul, ar şti că din ceasul întâi va vedea sabia dreptăfei deasupra creştetu­ lui. (Spun unii că ruinarea prin surprindere a cutărei capi-

S. MEHEDINŢI.

46

tale europene ar intra încă de pe acuma în planul celor care au purtat un Stahlhelm. Nu ştim. Ştim însă cu certitudine ca imagina Berlinului, a Dresdei, a llamburgului. a Muncheiiului, ori a Coloniei asfixiate şi ele de gaze, ar însenină multe cugete, — îndeosebi pe ale democraţilor).

Aşa dar, faţă de răsboiul, atât de apropiat, cum ni-1 prevesteşte Focii şi aşa de bestial, cum ni-1 arată bugetele militare, nu-i alta scăpare decât organizarea unui mijloc de asigurare reciprocă... A stinge răsboiul — ori unde ai- apă­ rea — cu aceiaşi imparţialitate fizică, cu care o societate de asigurare stinge incediile, este, în faza actuală a tehnicei, lucrul cel mai uşor, îndată ce statele anti-anarliiste vor înţe­ lege că oricare din ele poate ajunge victima.

Greutatea nu e de natură tehnică (mai ales că o flotă comună, ca armă a păcii, ar putea scădea imediat cheltuelile armamentului), ci greutatea e mai mult de natură mo­ rală: neîncrederea şi inerţia în vechiul făgaş. Prin urmare, nu dela diplomaţi aşteptăm realizarea acestei ligi anti-răsboinice, ci din altă parte: Ce zic conducătorii partidelor democratice şi ale gloate­ lor care vor fi, nu «carne de tun», ci carne de intoxicat? Ală­ turi de socialişti, laburişti sau. cum îi mai cheamă, au cuvân­ tul mamele celor 20 milioane de morţi ai ultimului răsboiu.

Să ne spună şi ele, dacă mai voesc o astfel de catastrofă ori nu? In sfârşit, au cuvântul şi toţi bărbaţii cu simţ de omenie şi în deosebi oamenii de cultură, care au analizat cauzele şi urmările răsboiulni trecut.

Să spună toţi aceştia, dacă vor să aştepte liniştit catas­ trofa prezisă de Foch sau să provoace în toate ţările civili­ zate o sănătoasă mişcare a opiniei publice, care sa dea Eu­ ropei şi omenirii siguranţa unui progres lipsit de surprinde­ rile oricărei tentative criminale.

Cine vrea desarmare efectivă, să creieze mai întâi o ar­ mată cu garanţie a dreptăţii tuturor *).

Joi 1 Decembrie 1927.

0. hi Dechemvrie 1928, Clifford, reprezentantul Aniericei, a făcut o propunere analogă la Soc.- Naţiunilor.

mmt BRATIANU Când a murit regele Ferdinand, am pomenit din însuşi­ rile lui numai una: bunătatea. Pe celelalte am lăsat să le cân­ tărească urmaşii, dupăce vor cunoaşte deaproape urmările faptelor Lui. Despre Brătianu vom spune iarăşi numai un cuvânt: a fost un Român care şi-a iubit ţara. In anii de pregătire pentru răsboiu, «Duminica Poporului» a ţinut una şi bună: urmaţi pe rege şi guvernul... «Nu flecarii din cafenele şi cei cumpă­ raţi de banii streinilor au să hotărască încotro să apucăm, ci oamenii cu răspundere». — Iar omul cel mai cu răspundere era atunci Brătianu.

Fără să fi avut vreo legătură cu el, noi am tras mereu clo­ potul într’o doagă: ascultaţi-1, ascultaţi-1... Dacă n’am fi cre­ zut că e bun Român, n’am fi îndemnat lumea să i se încreadă.

Cum a pregătit răsboiul, cum l-a purtat şi ce-a făcut dela răsboiu până azi, lăsăm, ca şi pentru Regele Ferdinand, să judece urmaşii, care vor avea în faţă toate dovezile şi vor putea cântări mai drept decât noi.

Azi, când Regele e la Curtea de Argeş, iar Brătianu ia Florica, mi-aduc aminte de un singur lucru: In vara trecuta, luând drept călăuză un om de lângă ţărână, răposatul a trecut în curmeziş munţii, peste culmea Negoiului...

Duioasă împrejurare a soartei! — In cea din urmă vara a vieţii, el a avut parte să treacă fără hotar pe unde păziau finanţii unguri şi să privească în tihnă apele cari se adună spre Argeşul dela Florica... Norocos om acela, care, în amur­ gul vieţii, poate vedea împlinite dorurile tinereţei sale.

Deacuma se v\ odihni...

Fie-i ţărâna uşoară!-Şi fie şi România tot aşa de noro­ coasă mâine, cum a fost norocoasă ieri, când a putut ieşi din fundul prăpastiei unde căzuse.

Duminică 4 Decembrie 1927.

■

s

{

.

■

*

i /

*1 .

PAVEL GORE Au trecut 10 ani de atunci.

Când am pus piciorul în Chişinău, îndată după Unire, mi se părea că nu calc pe pământ, ci am pornit pe o poteca înflorită, care duce drept în cer... Orice cuvânt moldovenesc îmi suna în ureche, ca un glas de îngeri. — Ce de oameni de treabă am întâlnit atunci! Par’că văd şi acum preoţi de 60 de ani, cu părul alb, plecaţi pe abecedar, numai să deprindă mai repede scrisul cel limpede al părinţilor noştri de acum două mii de ani, şi să scape de slovele pocite, pe care vre­ murile păcătoase ni le puseseră sub ochi...

Pot zice vorba Psalmistului: «De te voiu uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea». — Uitat să fiu de mine însumi, dacă voiu da vreodată uitării ziua, când am trecut liber la fraţii de peste Prut... Ei ne-au dat atunci cea dintâi nădejde că ţara se va ridica din prăpastia în care căzuse.

Iar între Moldovenii din Chişinău, ca bunătate, blân­ deţe şi smerenie pun în locul întâi pe Pavel Gore. — închi­ puiţi-vă că în vremuri, când Prutul era păzit de knutul Ca­ zacilor, inimosul Moldovean venea să prindă putere dii> atingerea cu aşezămintele vechi ale neamului. Văzuse biseri­ cile din munţi, îngenunchiase lângă zidul ctitoriilor lui Ştefan Vodă, cercetase lunca dela Mirceşti, venise la mormântul lui Eminescu, se închinase în mănăstirea Meşterului Manole... colindase tot pământul şi tot poporul românesc'. Care n’a fost mirarea mea, să aflu că Gore avea an cu an dela început până azi foaia «Convorbiri Literare», unde a scris Creangă, Eminescu, Alecsandri, Maiorescu şi toţi cei de o seamă cu ei!

Biblioteca lui era o adevărată comoară.

Acuma, Pavel Gore, în puterea bărbăţiei, a închis ochii, coborîndu-se sub pământul care i-a fost drag...

99294. - S. Mehedinţi. Anale politice.

50

S. MEHEDINŢI

Dar s?a coborît amărît.

De azi pe mâine, văzuse o întreagă ţară răsturnată... Că se luaseră moşiile, asta era pentru el în rânduiala lucrurilor.

Dar că aţâţi oameni de pripas şi-au făcut loc la cârmuirea poporului moldovenesc; că slugile de ieri s’au suit unde nu se potrivea cu nişte suflete neputincioase să dea sfat, asta uimise pe bunul şi cinstitul Moldovean care nu amesteca minciuna în vieaţa sa şi nici în vieaţa poporului său.

De aceea, el s’a şi dat la oparte. 'Vorba răposatului Maiorescu: «mai bine păgubaş, decât pungaş».

Odihneşte-te în pace, bunule Român. Cât timp în. tre Prut şi Nistru vor mai fi oameni cu atâta omenie, câtă a fost în sufletul tău, nu ne este îngăduit să pierdem de tot nădejdea.

Numele lui Pavel Gore va fi totdeauna pomenit cu cinste, împreună cu al celor buni fii ai neamului moldovenesc.

Duminică 18 Decembrie 192?.

' 'v

CANGRENA UNIVERSITĂŢEI 111 ajunui sărbătorilor, am cetit aici condamnarea unui număr de studenţi la câteva luni de închisoare, iar un coleg dela Universitatea din Cluj, amintind unele păreri ale sub­ semnatului, afirma că răul este chiar in Universitate, nu numai afară din zidurile ei.

Nu e nici loc, nici. vreme de discuţii lungi. O întrebare să ne fie totuşi permisă: de unde a început păcatul?

Atâta, cât cunosc trecutul învăţământului, pot mărturisi fără pic de îndoiala că nu din şcoală a pornit cangrena. Voiu aminti, un singur fapt. Sub rectoratul lui Titu Maiorescu, într’o bună zi, sălile universităţii din Bucureşti sânt năpădite de o gloată de manifestanţi: bătăuşi, poliţişti, studenţi... Şi-apoi. dintr’odată — linişte! O mărturie făcută în parla­ mentul ţării a dovedit atunci că poliţia avea in registrele sale un număr de studenţi, gata pentru anume demonstraţii politice. Se înţelege, Maiorescu şi-a dat imediat demisia din rectorat, ca protestare contra unei astfel de pângăriri a tine­ retului. ’) Nu vrem să facem nicio apropiere între cazul de atunci şi congresul dela Oradea. Cu toate acestea, un lucru este isbitor: în mijlocul anului şcolar, câteva trenuri, cu câteva mii de studenţi se îngrămădesc într’un oraş de frontieră, împănat de elemente eterogene! Cum să ne explicam o astfel de enormitate? Ne vom. abţinea dela orice ipoteză, până ce Senatele universitare vor lămuri definitiv în sarcina cui cad toate acele iniţiative. Dar până atunci, socotim că niciiin om de bună credinţă nu va pune pe socoteala universităţii acea penibilă manifestare, ale cărei efecte interne şi externe sânt în adevăr incalculabile. ') Vezi Soveja, Titu Maiorescu, p. 97.- (Cartea româtieaseă).

$)(qL0

52

S. MEHEDINŢI

Dar să lăsăm studenţii şi să ne întoarcem la elementul permanent al universităţii, la corpul profesoral, despre care a fost vorba în această rubrică.

Evident neajunsurile sânt şi în latura aceasta multe şi mari. Dar şi aci, afirm fără nicio şovăire, că isvorul păcatelor este tot afară din zidurile universităţii. «Legea din 1864 a fost rezultatul unor compromisiuni politice. Ea a fost alcătuită în pripă, fără niciun studiu şi promulgată fără a fi recitită». lată cum o aprecia Haret în 1886.

Ar fi trebuit aşa dar, la cea dintâi ocazie, ca oamenii de partid să-şi pună cenuşă pe cap şi să repare, dacă nu mai mult, cel puţin greşala care privea creşterea tineretului şi prin urmare viitorul ţării. Ştiţi ce s’a întâmplat? Nu numai că politicianii nu s'au pocăit, dar au mai şi adăogat păcatul contra şcoalei. Şi iată o dovadă categorică: După un şir de guverne efemere, ieşite din încăerarea grupărilor politice, se ivise împrejurarea favora­ bilă că un singur partid putea să guverneze neturburat o în­ treagă legislatură. Iar în acel partid se nimerise să fie în plină putere a maturităţii cel mai însemnat om de şcoală al epocei: trecuse prin toate gradele învăţământului (primarnormal, secundar şi universitar); cunoştea nu numai şcoalele din România, dar şi pe cele din Austria, Germania, Franţa şi alte ţări ale Europei; fusese director de şcoală normală, di­ rector de gimnaziu şi rector al universităţii; era membru al Academiei şi se impusese tuturor ca îndreptar critic al întregei sale generaţii, fiind înzestrat cu un rar simţ de a cerne ideile şi a preţui oamenii. Momentul era aşa dar decisiv pen­ tru îndrumarea culturii unui popor, cu atâtea probleme isto­ rice de deslegat...

Pe cine credeţi că au pus oamenii politici ca model m Faţa tineretului şi ca povăţuitor al întregului corp didactic?

Pe un... avocat novice, care tocmai atunci părăsise parti­ dul său şi care fusese nu de mult înjosit în faţa parlamenta lui chiar de fruntaşii partidului care îl primea.

Rezultatul acestei reciproce nedemnităţi a fost nu se poate mai păgubitor. Favoritul de un moment al clubului s’a dovedit mai târziu un organizator sistematic al conrupţiei pO'

CANGRENA UNIVERSITĂŢII

53

litice. Iar cel care intrigase atunci spre a-1 impune în mini­ ster, a luptat după aceea ani dearândul, ca să-l poată eli­ mina, acoperindu-1 cu toate injuriile dicţionarului... Dar, za­ darnic. Răul eră făcut, şi păcatul, îndată ce e săvârşit, se în­ tinde ca pata de untdelemn. Aşa că neofitul şi-a putut da arama pe faţă, devenind în latura şcolară un isvor de «incoherenţă şi desordine intelectuală, cum rar s’a văzut» (Haret) şi dovedindu-se un «superficial» din mintea căruia n’a ieşit nicio­ dată... o lucrare bine şi adâncă cugeată». (Haret). — Păcat că nu trăeşte încă seriosul şi adânc cinstitul Aurel Popovici, băr­ batul care nu confunda sclipirea falsă a talentului de-a vorbi cu realităţile cele mari ale politicei între care e şi grija de educarea tineretului. Văzând cele ce se petrece azi la limita dintre afaceri şi universitate, răposatul om politic ne-ar spune mai bine decât oricine de unde a isvorît răutatea. (Decâteori îşi.aducea aminte de greşala mai sus pomenită, el se oţăra ca unui căruia i-ai da să înghită ceva amar).

De altfel mai sânt destui martori, cari îşi aduc bine aminte cum a crescut apetitul celor cinici, până ce într’o bună zi au plănuit să introducă în Universitate o grupă de vreo 50 partizani, furişându-i pe calea comisiei bugetare. Căci ce era pentru ei o catedră universitară? «Un punct de sprijin» după definiţia celor ce sistematizaseră corupţia publică de sus până jos.

Aşa dar, documentele sânt de faţă, ca să dovedească orişicui că Universitatea a rezistat cu cea mai mare energie asal­ tului; a mers până la suspendarea cursurilor. Maiorescu şi Haret au iscălit alături hotărîrea pentru închiderea universităţii, iar un profesor mai tânăr a pus atunci înainte formula au­ tonomiei, ca singura pavăză în contra îndrăsnelilor politice.

Totuşi, asaltul politicei s’a înteţit an cu an, mai ales după crearea faimosului articol 81, o roadă păcătoasă tot a politicei de partid.

Concluzia: cu fruntea sus, orice om de onoare poate să afirme că, dela 1864 şi până în ajunul răsboiului, politica de partid a fost un nesecat isvor de venin pentru învăţământul public.

Cât priveşte perioada dela lăsboiu până azi, ea este mai

54

S. MEHEDINŢI

prejos de orice calificare. E destul să amintim un singur fapt: ministerul unde, după vremuri, au lucrat Mai oreseu, Foni şi Haret, tustrei exemplar de cinstiţi, a ajuns să aibă în timpurile din urmă şi reputaţia unui «minister de afaceri»!

N’o spunem noi, ci au spus-o public oameni cu răspundere oficială şi în măsura să ştie ce se ascunde sub muşama^ Iată unde ne-a adus amestecul ariviştilor politici în che­ stiunile gingaşe, cum este aceea a creşterii tineretului.

De aceea, ca răspuns celor scrise aici în ajunul sărbăto­ rilor, noi menţinem neclintita părere din trecut: dacă în viaţa studenţilor şi chiar în a profesorilor sânt azi mari neajunsuri, iSDorul cel dintâi al păcatului ti a fost şcoala, ci politica. Şi dacă molipsirea n’a fost stăvilită la timp, vina este a acelora care au pretins că sânt oameni de stat, fără să fie. — Arivişti se găsesc în toate partidele şi în toate ţările. Dar adevăratul om de Stat, când îşi ia răspunderea guvernării, îşi dă seama că nicio forţă nu poate fi reală, dacă nu e în acelaş timp şi morală.

Aşa e aiurea şi aşa va trebui să fie şi la noi, când vom avea fericirea să avem în capul guvernelor noastre oameni care să nu primească alături de ei decât pe cei deplini închi­ naţi intereselor Statului şi, se înţelege, capabili.

Până.atunci, dacă e vorba de cangrenă* o dreptate ele­ mentară ne obliga să amintim că isvorul relelor n’a fost şcoala, ci mai întâi afară din zidurile ei *).

Duminică 1 Ianuarie 1928.

:

-r. i.1': iv

*) Vezi la Anexe: Răspunderea.

\

SCRISOAREA LUI ION ROATA Oameni buni, sânt om vechiu de zile. Am fost în Divan, când cu păcatul cela de Adhoc. Am apucat vremea lui Cuza, l-am văzut şi pe Carpi, am trăit să petrec şi întâmplările din vremea Domnitorului răposat de curând. Şi, fiindcă mi-a pă­ strat Dumnezeu minţile întregi, mă încumet să vă dau o povaţă, ca să nu mă duc pe lumea cealaltă cu sufletul apăsat.

Mai întâi şi mai întâi, să ştiţi, măi fraţilor, că în ţara asta e tot mai putină omenie. Cum erau părinţii noştri şi cum sântem oamenii de azi? In fruntea satelor nu se pomenea nicăeri decât oameni acătărei, fruntaşi dintre fruntaşi, neam de neamul lor. Nu mai vorbesc de satele de mazili şi răzeşi, unde se ştia totdeauna întocmirea trebilor de obşte, după cum fu­ sese stăpânirea pământului din moşi-strămoşi. Dar chiar în celelalte sate, vornicul totdeauna era dintre gospodarii cei mai vrednici şi din cuvântul lui nimeni nu ieşea. Acuma, ce să zic, am ajuns vorba aceea: slugă la dârloagă. Orice ora de pri­ pas, orice rău, orice nimenea, numai ce-1 vezi în capul sa­ tului, cu chip că-i comisie intelimară, pusă de stăpânire!

Amar e sufletul în noi de-atâta comisie intelimară. S’a dus toată omenia din lume, dacă obrazul satului întreg nu mai plăteşte nimic, iar capul judeţului îndrăzneşte să ne în­ josească, punând samavolnic în fruntea gospodarilor pe cei cari erau eri-alaltăeri coada satului.

Păcat de vremurile în care am ajuns... De s’ar scula din morţi vornicii cei vechi şi-ar vedea cine s’a aşezat azi în capul mesei, ar muri iarăşi, numai să nu-i mai vadă.

Apoi, oameni buni, şi cinste e azi tot. mai puţină decât în vremea .cea veche. Gândiţi-vă cura plăteam noi dările:

56

S. MEHEDINŢI

venea ştire dela sameş ca este atâta şi-atâta de plătit. De cu­ vânt, se aduna satul şi făcea aruncul pe cea mai bună drep­ tate. Cine avea mult, plătea mai mult; cine avea puţin, plătea mai puţin, că se ştiau şi vitele şi starea fiecăruia; iar nevol­ nicii, vădanele şi orfanii erau scutiţi de orice dare. Plătiâ apoi vornicul ori alt fruntaş dările pentru tot satul, iar socoteala se făcea pe urmă între noi, răspunzând fiecare partea lui către vornic. Şi nu se rătăcea, Doamne fereşte, un ban, în punga nimănui. Birul era pe faţă, cu învoiala tuturor şi cu plină dreptate.

Socotiţi acuma fraţilor cinstea oamenilor de pripas, care ajung azi în capul satelor, — uneori nişte golani care n’au după ce bea apă, şi care în doi-trei ani îşi fac averi din ciu­ peli şi potlogării.

Cinste se mai di iarnă asta, când boţul îţi fură punga, apoi trebue să-i mai zici şi domnule, stând cu căciula în mână dinaintea lui?

In sfârşit, ca să nu mai lungesc vorba, şi dreptate e mai puţină şi tot mai puţină în ţara Moldovii, şi bag seama, că nici în Ţara-Muntenească şi nici în părţile Ardealului nu-i mai bine.

Uitaţi-vă la alegeri şi judecaţi singuri dacă n’am dreptate. In vremea veche nimeni — dar nimeni — nici măcar Vodă nu călca cuvântul satului. Când se aduna obştea şi zicea: cutare ori cutare să fie vornic, toată suflarea într’un glas hotăra pe cel mai vrednic şi hotărîrea tuturor era lege. Iar acuma ce mai preţueşte cuvântul satului? Una spui şi alta iese. Zici sa fie cutare şi numai vezi că a ajuns deasupra cutare. Cum? Ce fel? De unde? Dumnezeu ştie! Atâta de pujină a ajuns în vremurile noastre şi omenia, şi cinstea, şi dreptatea.

De aceea, oameni buni, ca unul care mi-am trăit veleatul, şi-am învăţat şi eu ceva din păţaniile vieţii mele, să nu vă fie cu supărare, v’aş da un sfat, — mai ales că se apropie iarăşi vremea de alegeri pentru sate.

Voi, cei lipiţi de ţărâna acestei ţări, pe care vreţi s’o lă­ saţi copiilor şi urmaşilor voştri, iar nu străinilor, faceţi stăpânitorilor ţării o socoteală ca aceasta şi ziceţi-le:

SCRISOAREA LUI ION ROATA

57

— Cârmaci ai jării, oricine veji fi şi oriunde veţi fi (că noi, cei din sate, nu vă cunoaştem şi nu vă vedem!) Cârmaci ai ţării, ascultaţi socoteala noastră şi înduplecaţi-vă, să ne lăsaţi măcar satele în pace, să-şi aleagă ele cârmuitorii lor, după nevoile lor.

Că vedeţi cum stă lucrul: Dacă e vorba de trebile cele din afară ale ţării, noi, de unde să ştim tainele împărăţiilor şi domniilor din lume!? De aceea, nici nu ne amestecăm... Lăsăm chibzuinţă asta pe seama celor de sus, măcar că am văzut cum au greşit în timpul pre­ gătirii răsboiulni. Nu mai departe decât în ajunul luptelor, unii dintre cârmaci trăgeau hăisa, alţii ceala. Unii ziceau că Neamţul e mai bun; alţii că-i mai bine cu Rusul. Şi s’a văzut că au greşit şi unii şi alţii. Ştim acuma care e binele Neamţu­ lui, că ne ciuntise mai tot hotarul; iar binele Rusului l-am vă­ zut cu prisosinţă, că abia am scăpat ţara de jaful muscălesc.

Dar. fiindcă noi, cei din sate, nu ne putem dumeri des­ pre lucrurile mari de peste hotare, vi le lăsăm toate pe soco­ teală. Ca oameni cu judecată ce suntem, nu ne amestecăm unde nu ne pricepem.

Tot aşa nu ne pricepem cum să întocmim trebile cele în­ curcate ale vistieriei. In vremea de demult, umblau bani pu­ ţini şi le ştiam preţul: arama era aramă, argintul eră argint, aurul era aur; îl vedea orice chior şi ştia cât preţueşte. Acum, banii cei buni au pierit. In loc de bani, înfundăm punga cu fel de fel de hârtii murdare şi fără preţ hotărît. Azi se soco­ tesc mai mult, mâne mai puţin. Dumnezeu ştie... Numai voi, cârmacii ţării vă lăudaţi că ştiţi rostul lor.

Un coţcar ne-a svântat mai acuma câţiva ani, când cu coroanele şi rublele. Sfinte Doamne, ce de gheşefturi s’au fă­ cut atunci pe spinarea noastră şi câţi străini s’au îmbogăţit cu munca noastră! La asta într’âdevăr s’au priceput cei cari aveau în mână soarta banilor, — că doar nu-i vr’un meşteşug tocmai greu sa înşeli pe cineva, când singur hotărăşti cât vrei să-i dai, şi cât vrei să nu-i dai. Dar socoteilile pentru ţară, vedem bine că nu le-a priceput nici coţcarul deatunci, nici cei care au venit după el. Eri ziceaţi că leul se va ridica şi va avea preţ de aur; azi vedem că aţi încurcat firul socoteli-

58

S. MEHEDINŢI

lor şi v aţi deprins cu gândul că leul are să crească doar la Paştile calului.

Aşa dar, în trebile visteriei, fiindcă nu ne pricepem, nu ne amestecăm. Vă lăsăm pe voi să vă amestecaţi, fără să pri­ cepeţi. Un lucru însă îl pricepem şi-l vedem: de unde se adună, dările pentru sat şi cum se cheltuesc banii satului. Astea sânt sub ochii noştri. Când cei dela primărie pun un slujbaş mai mult. ca să ciupească din punga satului; când spun că fac cu­ tare sau cutare lucru pentru sat şi pun la socoteală un preţ de zece ori mai mare... alunei noi vedem şi pricepem, şi sun­ tem mâhniţi că nu ne lăsaţi în pace, să cheltuim noi banul nostru cu chibzuiala noastră şi sub privegherea noastră.

Drept aceea, socotim cu cale să v’o spunem curat: cum noi nu ne amestecăm în treburile cele mari ale vistieriei, tot aşa voi, cârmaci ai ţării, să nu vă amestecaţi în punga cea mică a satului. Măcar gologanul nostru lăsaţi-1 să-l cheltuim cu socoteala noastră şi pentru nevoile noastre.

Tot aşa cu privire la biserică, Ia şcoală, la drumuri, la poduri şi alte trebi, care ne privesc pe noi şi sânt mereu sub ochii noştri. Faceţi bine şi nu vă mai amestecaţi în ele.

Pornească de- sus îndemnul şi fie sus straşnică priveghe­ rea peste toate, dar în gospodăria satelor, pe care părinţii noştri au dus-o sute de ani cu pricepere, cu omenie, cinste şi dreptate, rugămu-ne să nu vă mai amestecaţi altfel, decât cu vegherea.

Iată sfatul meu, oameni buni, acum în preajma alegeri­ lor. Intâmple-se ce s’o întâmpla cu schimbările cele de sus, voi ăpăraţi-vă măcar satele.

Bată-se partidele cum s’or bate la oraşe, e treaba lor; aleagă deputaţi, senatori, episcopi, mitropoliţi... cum or vrea şi •cum i-or tăia capul. Dar un lucru să fie cruţat de încăerările şi minciunile celor de sus: satul. Lăsaţi-le lor statul, iarvoi apăraţi-vă satul. Ştiu că spun vorbă, mare, dar; Dumnezeu mi-e martor, vorba mea e deplin, adevărată. Uitaţi-va, cum v’ău minţit fle­ carii şi coţcării din toate partidele şi cele vechi şi cele mai nouă.

SCRISOAREA LUI ION ROATĂ

59

De cei mai vechi nu mai zic nimic, că erau învăscu# în zile rele. De sute de ani în oraşele noastre s’au strecurat tot telul de lifte cu tot felul de obiceiuri spurcate. Nu-i de mirare ca au obijduit în deosebi satele. Dar şi cei noi, ieşi# ieri alaltaeri chiar dintre săteni, îndată ce s’au deprins cu bojogăriile din oraşe, vede# ce coţcari slăviţi au ajuns. Cutare so băteâ cu pumnul in piept că prieten al ţărănimii mai vajnic decât el nu e altul... Sfinte Doamne, cum tuna şi cum fulgera împotriva asupritorilor! Şi ce nu făgăduia: munţii cu pădu­ rile, bălţile cu peştele şi cerul cu stelele! Şi azi, cum a uitat de toate şi cum se face niznai, — par’că n’ar mai fi el cel de ieri sau de alaltăeri! Dar hoţul cel mai mare, cel care a înce­ put ho#ile cele barosane după răsboiu, n’a fost şi el tot un om ridicat de jos? Dar atâtea şi atâtea potlogării până şi acolo unde se zice c’ar pune la cale trebile şcoalei şi daniile din ve­ chime ale bisericilor! Cine le-a făcut, dacă nu prietenii «po­ porului»?

De aceea, oameni buni, a venit vremea să face# o soco­ teală rotundă şi să ziceţi celor cari umblă cu răsboiul dela partid la partid: destul! Opriţi-vă!

La oraşe şi în trebile cele încurcate ale ţării, faceţi-vă de cap, cum v’a# făcut şi până aci. Dumnezeu să vă plă­ tească şi să vă răsplătească pentru tot răul, pe care l-aţi adus neamului, înhăitându-vă cu toţi mincinoşii şi pehlivanii care au batjocorit până azi pământul acestei ţări şi sufletul acestui popor.

Dar în trebile satelor nu va mai amestecaţi. Măcar pe acelea lăsaţi-le pe seama noastră. Noroiul satelor nu e nici liberal, nici naţional... ci e noroiu. Lăsaţi să îngrijim noi de pietruirea drumului. Podul cel stricat din capul satului, nu e nici naţional, nici liberal, ci e pod stricat. Lăsaţi să-l dregem noi, cu socoteala noastră şi munca noastră. Nu vă mai ameste­ caţi voi cu şurubăriile voastre care ne costă atât bănet şi sânt isvor de atâtea matapazlâcuri. Alegerea primarului, paza satu­ lui, îngrijirea şcoalei şi a bisericei, a cimitirului, şi tot ce pri­ veşte traiul nostru de toate zilele, noi îl ştim, noi îl pricepem,pe noi lăsaţi-ne să-l chibzuim, cu birurile plătite de noi.

60

S. MEHEDINŢI

Bateţi-vă în oraşe şi pentru oraşe; adunaţi-vă în Bucu­ reşti. punând {ara la cale, cum v’o lumina Dumnezeu. Dar pe noi lăsaţi-ne în pace.

De aceea pentru alegerile care se apropie, cei care mai vor îndreptarea ţării, să înceapă cu îndreptarea satelor, adu­ când măcar în ele omenia, cinstea şi dreptatea de altădată. lata sfatul unui om care nu vă cere nimic pentru el, dar pe care îl doare sufletul de paragina în care a ajuns {ara de pe urma minciunei şi învrăjbirei partidelor.

Să vă lumineze Dumnezeu cum e mai bine.

Ion Roată la ziua Unirii, 24 Ianuarie, 1828

O LECŢIE DE ISTORIE POLITICA In al zecelea an, după Unirea dela Alba-Iulia, a închis ochii Valeriu Branisce, la câteva săptămâni după moldovea­ nul Pavel Gore.

Academia Română a adus omagiul cuvenit celor doi membri de onoare, iar lumea politică de asemenea şi-a spus cuvântul, cu adâncă pietate în fala celor două morminte.

Totuşi nu va fi de prisos să adăugăm şi un mic comentar is­ toric.

Valeriu Branisce a fost reprezentantul tipic al genera­ ţiei de luptă pentru întregirea neamului. Dar e luptă şi luptă.

Au contribuit, desigur, la biruinţă şi cei cari stau la zeci şi sute de kilometri în dosul frontului, deoarece şi munca lor era indispensabilă. Insă ce asemănare poate fi între isprava acelora şi viforul năpraznic din tranşeie, unde ofiţerul ca şi soldatul, erau veşnic cu mâna pe armă, gata să sară la atac, îndată ce ar fi auzit semnalul dela postul de comandă... Şi tocmai aşa a fost cazul lui Branisce: el şi-a dus traiul între luptătorii din tranşeie, ieşind chiar singur la luptă, de câteori era nevoie să înfrunte pe duşman. De aceea, biografia unui astfel de bărbat este o mare lecţie de istorie politică şi ar tre­ bui cât mai repede să fie pusă sub ochii tineretului, căci de vieţi reprezentative ca aceasta se leagă aspectul unei întregi epoce.

Dar nu numai pentru tinerii de azi. atitudinea celor de telul lui Branisce este semnificativă. Ea a avut un mare înţe­ les educativ şi pentru oamenii maturi ai generaţiei care a pre­ gătit şi hotărît răsboiul de întregire. Intre bărbaţii acelei gene­ raţii sânt unii pentru care epoca răsboiului durează încă. In fiecare an se duc să vadă tranşeiele şi să-şi împrospăteze me-

62

S. MEHEDINŢI

reu şirul amintirilor: Aci era divizia a X-a. Dincolo era a XH-a. Aici a căzut căpitanul Ignat cu braţele pe mitraliera din care trăsese toate cartuşele. Aci e curmătura dela Cireşoaia, cu mormântul lui Grămadă... Câte şi câte amintiri, cari purifică sufletul întocmai ca şi o rugăciune. Şi întocmai, ca aceşti pelerini ai tranşeielor, erau înainte de răsboiu o sumă de români ai vechiului Regat, care îşi fă­ cuseră obiceiu să vadă măcar odată pe an o parte din fron­ tul luptei seculare al «fraţilor» lor de peste munţi. Aci e oră­ şelul... cutare... cu părintele sau profesorul cutare, cu foaia...

Dincolo e alt părinte, alt profesor sau învăţător, altă foaie, altă organizare de rezistenţă împrejurul bisericci, a şcoalei, a unei reuniuni de sodali, a unei banei... pentru ajutorarea oropsiţilor de valahi. Şi iată aici şi un cor, iată o reprezentare de teatru, în care vedeai suindu-se pe scenă, fără nici un gând de cabotinaj, chiar pe cei mai fruntaşi intre fruntaşi. Şi astfel, încetul pe încetul unii români din vechiul Regat ajunseseră să nu înceapă anul nou decât într’un colţ sau altul al pământului subjugat, de unde se întorceau totdeauna învio­ raţi şi împuterniciţi sufleteşte. Cine de pildă ar fi putut trece prin Lugoj, fără să-şi simtă sufletul înălţat, văzând admira­ bila solidaritate a celor cari conduceau acolo lupta naţională?

Din ziua întâi, şi chiar din ceasul întâi, băgă de seamă că acolo e o cetate a sufletului românesc, peste care adversarii neamului «nu vor putea trece...». Postul de comandă era re­ dacţia sărăcuţă a Drapelului. Dar alături se simţea falanga: Branisce, Brediceanu, Dobrin... iar mai la o parte era fortul întărit al episcopiei unde priveghea înţeleptul şi bunul epis­ cop Hossu. Şi nu se isprăvea nici cu atâta. Cine zăboviâ mai multe zile, să vadă pe toţi fruntaşii românilor, nu se putea sa nu nimerească şi într’o căsuţă smerită, unde da cu ochii de bătrâna mamă a lui Aurel Popovici, atât de deosebită la chip, dar atât de asemănătoare ia suflet cu inimosul ei fiu, — un alt luptător, dintre cei care îşi încordau puterile pe ma* multe poziţii de luptă.

Aşa dar nu e un cuvânt deşert, ci o realitate netăgă­ duită că viaţa «românilor de peste munţi» devenise înainte de începutul răsboiului o permanentă lecţie de istorie poli-

O LECŢIE DE ISTORIE POLITICA

63

ticâ pentru toţi cei ce se gândeau la viitorul statului românesc.

Fără să fie ardeleni, unii intelectuali din Bucureşti erau ardelenizaţi.

De aceea, nu-i de mirare că, îndată după încheierea păcii, în capitala ţării o singură întrebare era pe buzele tu­ turor: Ce vor face Ardelenii? Toţi cei amărîţi de erorile răsboiului şi de toate păcatele trecutului, aşteptau dela românii de peste hotare, şi în deosebi dela ardeleni, un adevărat răsă­ rit de soare în politica ţării româneşti. Iar pentru aceştia, era un adevăr axiomatic: toţi veteranii luptelor din Ardeal, care adunaseră atâta experienţă (unii în temniţă, al fii pe front, alţii în Parlament, unde nu puteau deschide gura decât cu primej­ dia vieţii), toţi vor forma de drept şi de fapt statul major al României întregite. In mijlocul Parlamentului din Bucureşti, unde se încrucişează atâtea vânturi şi atâtea valuri (cum e firesc în viaţa parlamentară), ei vor fi stânca neclintită, de care se vor sparge ioate încercările de falsificare a vieţii pu­ blice.

Cui i-ar fi trecut prin minte în zilele acelea că bărbaţi ca Flondor *), Stroescu, Andrei Bârseanu, loan Paul, Gore şi Brauisce (ca să înşir numai câţiva dintre cei morţi) vor lipsi o clipă din Sfatul cel înalt al Ţării? ') Şi iată, a trecut un deceniu. Fruntaşii pe care i-am pomenit sânt azi toţi sub ţărâna cimitirului, iar unii nici n’au păşit măcar pragul parlamentului, cu toate că trecuseră de atâtea ori peste pragul temniţelor! «Intre ai lor au fost, iar ai lor nu i-au cunoscut», pe când cutare Ionescu, Constantinescu, Vasilescu, Vaideescu..., sau cum îi mai cheamă, şi-au împărţit guvernele, iar cluburile recunoscătoare i-au îndrep­ tat din oficiu spre Panteonul istoriei neamului, votându-le statui şi funeralii naţionale!

Grozavă lecţie de istorie! Şi cumplită răspundere mo­ rală din partea celor care au prezidat la destinele României , . , Documentul care explică eliminarea Iui Flondor din viaţa po­ litica, fiind scris pe o foaie isolată.îL reproducem în Anexă. El este şu deosebire caracteristic pentru a înţelege epoca unirii.

- 2) Vezi, S. Mehedinţi,, Politica de. vorbe $i omul■ de stat-. 192S. P. 205.

64

s. MEHEDINŢI

după ziua cea mare a întregirii statului! — Odata şi odata, când un istoric de înaltă valoare etică, nu un chiţibuşar de partid, va zugrăvi această epocă în tot adevărul ei, ruşinoase pagini vor avea sub ochi urmaşii noştri-.. Şi mai ales vor fi dureroase unele laturi, pe care azi nu toţi le iau în seama. De pilda, nu e cazul sa ne mirăm de pă­ catele oamenilor vechiului regim. Dela unii ca aceia ar fi fost la urma urmei greu — şi chiar cu neputinţă — sa le cerem un suflet nou. Cum eră să înţeleagă cutare Graeculus pe Flondor, când cinismul unuia s’a isbit de cinstea celuilalt? Cum eră să înţeleagă cutare Grăsun lacom (să-i zicem: Crassus) dărnicia creştină a lui Stroescu ori conştiinţa atât de fină a lui Gore? Cum era să înţeleagă cutare Derviş al cluburilor din Bucureşti atitudinea demnă o. lui Branisce, care, ieşind din temniţele ungureşti, a doua zi scriea în fruntea gazetei tocmai cum scrisese înainte, pentru a fi trimis iarăşi la închisoare?

E însă un lucru, care a uimit şi a mâhnit adânc pe cei care au cunoscut mai de mult pe ardeleni: Cum a fost cu pu­ tinţă, ca Românii de peste vechile hotare să nu se înţeleagă măcar ei în de ei? Cum oare cei doi Popovici (bucovineanul şi bănăţeanul) se puteau înţelege să «demonstreze» de acord la Viena, apoi la Budapesta, iar la Bucureşti, după unire, fiecare provincie veni cu socoteli deosebite? Şi mai ales: cum a fost cu putinţă ca măcar luptătorii din vechea Ungarie să nu ră­ mână şi mai departe un bloc politic neclintit! lată pentru cei care nu cer lumii de azi nici o satisfacţie personală, lecţia cea mai amară, pe care le-a dat-o istoria Ro­ mâniei dela Unire până azi. — Ştim, se înţelege, că nici în timpul luptelor naţionale, solidaritatea n’a fost totdeauna ideală. Ne dăm seama că nu toţi au avut sufletul dacic al lui Moldovănuţ şi Bunea sau mândria romană a lui Aurel Popaviei, Branisce şi alţi corifei, care ridicau glasul în faţa lui l isza, deşi ştiau că pot plăti cu viaţa îndrăsneala lor... Le ştim toate acestea; cunoaştem şi infiltraţiile de corupţie budapestană... Şi totuşi, ne este cu neputinţă să înţelegem cum chiar veteranii vechei garde, după biruinţă s’au risipit în Iar gare deosebite, sfaşnnd unii dintre ei propriul lor steag. ceasta e ecţia grozavă, pe care n’o putem pricepe şi lfl

o lecţii: de istorie politică

65

care am fost siliţi să ne gândim, regretând împreună cu orice bun Român ostracismul politic sub care a murit Branisce.

Pilda aceasta amară trebuie deci să ne-o lămurească ci­ neva care are nu numai deplina cunoaştere a faptelor, dar şi o deplină autoritate morală. Şi dorim să fim dumeriţi nu numai din interes documen­ tar pentru viaţa bărbaţilor pe care i-am amintit. Ei n’au nevoie de nici o documentare şi nici o apărare, — n’au nevoie nici mă­ car de laudele noastre. — Dacă n’au fost înmormântaţi cu fu­ neralii naţionale, ei au fost însoţiţi la mormânt de «jalea naţională», — ceeace însemnează neasemănat mai mult.

Dar, pe lângă lămurirea, pe care o putem lăsa şi pe seama istoricului de mâine, mai e şi o chestiune de interes imediat, care cere un răspuns cât mai grabnic: In clipa, când ideia de revizuire a tratatului de pace câş­ tigă partizani ca Lloyd George şi Macdonald, e necesar să ştim: Care e gradul de consolidare materială şi morală al sta­ tului român?

După lecţiile de politică dubioasă, pe care le-am primit de zece ani încoace, nu numai dela politiciani de ocazie, dar şi dela vechi luptători pentru întregirea neamului, care va fi gradul de coesiune sufletească al poporului nostru, dacă cumva mane sau poimâne, trăsnetul ar cădea iarăşi din senin, cum a căzut în 1914?

Iată întrebarea pe care o fac toţi aceia care, necerând nimănui nimic, nu pot fi bănuiţi de părtinire pentru nimeni.*) 1 Februarie 1928.

x) Vezi la Anexe, Valeriu Branisce. ^29-1 — S. Mehedinţi. Anale Politice

ROLUL REGENŢEI In istoria Franţei, oricine ştie ce însemnează: Regenţa, Revoluţia ori Restauraţia. Vrând sau nevrând, vom avea şi noi un capitol în istoria ţării, care va purtă titlul: Regenţa.

In ce va sta însemnătatea acestei epoce? Ne-am permis s’o spunem îndată după moartea Suveranului: Regenţa va în­ semna examenul de maturitate politică al poporului român.

Minoritatea Regelui ne lasă toată libertatea, ca şi cum am trăi în republica Statelor-Unite. Iar examenul va cuprinde foarte grave întrebări, unele de politică externă, iar altele de politică internă.

Să privim azi, pe scurt, numai latura internă.

Cc-a lipsit şi ce lipseşte mai mult acestei ţări?

Pata cea mai neagră a vieţii poporului nostru în ulti­ mele veacuri este inferioritatea vieţii sociale şi politice. E de­ stul să citez un singur fapt, pus de curând la Academia Ro­ mână într’o vie lumină: pe când ţărănimea îşi ducea traiul sau, potrivit tradiţiei şi împrejurărilor de toate zilele, pătura conducătoare s’a dovedit atât de netrebnică, în cât cliiar uci­ derea lui Ghica şi Brâncoveanu, nu este opera intrigilor austriace sau a lăcomiei turceşti, ci, mai întâi de toate, a fost is­ prava politicianilor de atunci ai ţării. Cât priveşte corupţia administrativă şi socială, e destul să amintim schimbarea funcţionarilor în fiecare an, şi lefurile scoase din jaf, înce­ pând dela ispravnic, până la cea din urmă dintre slugile is­ pravnicului. Citească oricine memoriile lui Vârnav sau auto­ biografia lui Sion (promiscuitatea între boeri şi ţigani), pen­ tru ca să vadă că ceeace ne lipsea în deosebi în clipa, când s’a iăcut Unirea Principatelor sub Cu za, era un îndreptar de educaţie socială şi politică.

6S

S. MEHEDINŢI

Aci trebuia să stea mai ales accentul domniei lui Alex andru Ioan Cuza, începătorul unei ere noui în istoria Români­ lor. — In politica externă, atârnam de factori prea mari şi prea depărtaţi (Napoleon al Ill-lea, Rusia, Austria, etc.). Dar un model de viată nouă, în latura socială, putea să fie şi opera unui singur om. v Datu-ne-a Cuza acest model?

Din nenorocire, nu. El n?a înţeles că ceeace i se putea îngădui, pe când era ispravnic la Galaţi, nu i se mai poate îngădui ca Domn. — lată cel mai greu deficit al acelei însem­ nate epoce în viata poporului nostru. Dar seninătatea cu care Domnitorul a anunţat dorinţa de a se despărţi de tron (August 1865; şi rezistenta la intrigile celor care voiau să-l aducă iarăşi în capul ţării, este o rază de vecinică lumină pe mor­ mântul lui Cuza, măcar că n’a fost educatorul pe care îl aşteptasem.

A venit la rând Carol I. Evident un bărbat cu însu­ şiri superioare. In faza de amurg, în care se află acuma mo­ narhia, poate că între toţi Suveranii Europei, Carol a fost figura cea mai reprezentativă la începutul acestui secol. — In ţările apxisene, el ar fi fost un rege exemplar. Şi în România, răposatul rege a însemnat enorm de mult în unele priviri.. In altele însă, el a rămas sub nivelul nevo­ ilor poporului şi statului român. Am putea cita câteva fapte decisive. Dacă oamenii noştri politici, n’au înţeles nimic sau aproape nimic din marea chestie a provinciei dintre Dunăre şi Mare (unii au mers cu ignoranţa până acolo, încât au comis şi infamia de a blestema pe cei care vor trece pe malul drept al Dunării) ar fi trebuit ca cel puţin Regele, şcolarul geogra­ fului Cari Ritter, să-i fi desmeticit pe politiciani asupra în­ semnătăţii acelui prea scump pământ românesc şi să pu-1 lase vraişte atâta vreme, pradă unei colonizări anarhice şi altor multor păcate... Mare umbră peste domnia lui Carol IDar explicabilă prin lipsa de contact cu realitatea, o caracteristică a educaţiei mai tuturor Prinţilor şi, în genere, a copiilor născuţi departe de mediul aspru al muncii. Prinţii

ROLUL REGENŢEI

69

sunt, între toţi muritorii, cei mai expuşi erorilor. Din pruncie până la moarte, ei sânt hrăniţi cu stupefiante morale: Da Altefa, da Alteţă, da Alteţă... Cum zicea bietul Vlăhută: «Minciuna stă cu Regele la masă»... Citiţi pe Saint Simon, din­ tre cei mai vechi, sau Memoriile celor dela curtea lui Neculai al II-lea, în legătură cu răsboiul. O dramă mondială, legata de numele unui Rasputin...!

Vai de cei care se nasc în palate, dacă e vorba de putinţa lor de a cunoaşte clar realităţile vieţii. întâia oară, când ies din colivie, cad mai toţi cu aripile frânte, la pământ... Rar cine poate sburâ împotriva vânturilor şi pe deasupra furtunilor.

Dar şi atunci, accidentele sânt posibile. Dovada că chiar re­ gele Carol, un bărbat atât de serios, atât de econom şi cu multe însuşiri superioare, a putut alege ca administrator al Domeniilor Coroanei, un om de operetă care căpăta astfel sarcina de a fi o pildă de agricultură chibzuita pentru ţara românească!

Totuşi, în latura pur socială, viaţa primului rege a fost de o mare înălţime morală. Casa lui a fost casă. Cu el s’a fă­ cut un mare pas înainte în ce priveşte concepţia etică a vieţii individuale. Mai rămânea să se facă un alt pas şi în latura politică. Şi s’au găsit oameni care să-i spună verde ce aştepta poporul român dela El. Intr’o cuvântare publică, jinută la Bârlad, cineva i-a spus înainte de 1907 că atunci car * Regele va pune mâinile pe piept, neamul românesc la urma tuturor urmelor îl va întreba: ce normă de educaţie ce­ tăţenească ai dat ţării, care te-a pus în fruntea ei? — P. Carp, o fire de om cu adevărat cinstit, a relevat atunci în chip cu totul deosebit acea .întrebare respectoasă, dar categorică, adresată Suveranului. lotuşi, cu părere de rău, speranţele n’au fost împlinite cât trebuia nici în această direcţie. Cel mai impersonal obser­ vator al vieţii noastre publice, a încheiat judecata sa asupra celui dintâi rege, nuraindu-1 Carol îngăduitorul. Titlu, pe care l-a dat Eminescu, nu va îndrăsni şi nu va putea nimeni să-l Şteargă din istorie.

Căci, evident, a îngăduit mai mult decât trebuia şi decât crâ necesar. Cutare balerină politică, tipul superficialului

I 70

S, MEHEDINŢI

amestecat în probleme serioase de stat; cutare dulău lacom, care înghiţea nemestecat şi carnea şi oasele ospăţului de par­ tid: în sfârşit, cutare grăsun, care înfulicâ la teică de toate, din toate şi pentru toţi, ajunseseră să fie nu numai toleraţi, dar uneori chiar apreciaţi ca elemente utilizabile în domnia lui Carol I! Un om cu atâta puritate de moravuri, să îngăduiasca astfel de creaturi adânc primejdioase pentru stat... Iată un spectacol în adevăr dureros.

Fapt e că nici Carol nu ne-a putut scoate din făgaşul păcatelor. Cât priveşte pe Ferdiuand I, să ne fie permis a re­ nunţa dela orice apreciere istorică, pentru motive dela sine înţelese.

Iar rezultatul este situaţia de azi. In anul fraudelor şi al stupefiantelor, viaţa publică a statului nostru are un caracter mai patologic decât ori şi când. Faptele sânt prea cunoscute, ca să mai poată fi tăgăduite. E sigur, absolut sigur ca voiul în alegeri a fost suprimai. Mii de oameni de onoare, sub prestare de jurământ şi pe temeiu de fapte văzute cu ochii lor, pot să mărturisească acest adevăr. Certitudinea e atât de com­ pletă, în cât desfidera pe orice om de onoare să vină şi să mărturisească în faţa unei adunări compusă din oameni cu obraz, să spună: Declar pe onoarea mea de om politic şi de om cinstit, că poporul român a fost lăsat liber să-şi arate voinţa sa în alegeri...

Aceluia, care ar face o astfel de mărturisire, subscr oţia publică i-ar asigura îndată o statuie cu dedicaţia: Celui mai mare mincinos! Lângă colosul dela Rodos şi alte minuni ale lumii vechi şi noui, am avea tristul privilegiu de a arătă şi noi lumii ceva extraordinar: Mincinosul Superlativ.

E sigur deci, că în unele priviri ne-am întors la timpul lui Vogoridi. E sigur că nici sub Carol îngăduitorul, anume «funeralii naţionale» n’ar fi fost posibile. Din respect pentru sine însuşi şi pentru tricolorul care avea să-l însoţească în ziua când avea să se coboare cu mâinile pe piept, în cripta dela Curtea-de-Argeş, e sigur, absolut sigur, că profanarea înmor­ mântării naţionale nu s?ar fi întâmplat sub Carol. — Nici el n’ar fi îngăduit-o, şi nici oamenii de partid din vremea sa n’ar fi avut îndrasneala să i-o propună...

ROLUL REGENŢEI

:1

Aşa dar, deficit peste deficit... Iată bilanţul.

Am socotit necesar să amintim aceste fapte, fiindcă din ele rezultă în chip firesc problemele Regenţei. Nu un tânăr născut în altă ţara, cum a fost Carol I sau Ferdinand I, ci trei bărbaţi, născuji şi crescuţi în România, sânt chemaţi acum să răspundă: Ce-au făcut şi ce vor face în timpul minorităţii regelui pentru educaţia politica şi sociala a poporului roman?

Răspunsul nu admite nici o şovăire. Dacă e sigur că vo­ tul universal a fost (spre a întrebuinţa vorba lui Filipescu) cea mai mare escrocherie politică din România contimporană, e vremea să aflăm: Vrea şi Regenţa să continue cu acest sis­ tem politic? Ori nu?

Dacă nu vrea, calea e cu desăvârşire simplă: în locul combinaţiilor byzantinc, o atitudine clară şi leală, adecă un guvern neutru, de oameni care să nu-şi pună nici unul can­ didatura. Iată cea dintâi dovadă a neutralităţii.

De zece ani de zile, o şiie orice om cinstit, poporul ro­ manesc din Nistru până la Tisa orea să vadă la cârmă oameni care n au la pasivul lor nici o pată politică.

Sau crede Regenţa altfel decât întreg poporul românesc?

E treaba Regenţei să răspundă cum va crede de cuviinţă. E liberă să se asocieze cu cei care urăsc pe aceia care azi au ală­ turi de ei inima poporului român.

Dar, dacă vrea Regenţa o ultimă probă (cinstită, se în­ ţelege) acea nu poate fi decât a unui guvern de oameni ab­ solut nepărtinitori, care n’au făcut şi nu vor face parte clin nici o combinaţie politică.—Intre regenţi, se află şi cel care a fost cel mai înalt magistrat al ţării, iar acela ştie mai bine decât orişicine că nu poţi fi şi parte şi judecător.

Iată singura alternativă care mai rămâne oricărui om de reală onoare politică.

Cum va răspunde Regenţa, vom vedea1). Cum va ju­ deca poporul românesc atitudinea Regenţei, e -sigur de pe acuma.

J) Spre lauda ei. Regenţa a încercat acest mijloc la cea dintâi schiinbare de guvern, dar s’a isbit de învierşunarea partidelor.

S. MEHEDINŢI

După suferinţele prin care a trecut acest neam «aşezat în calea răutăţilor», este timpul suprem, ca în faţa încordării vecinilor, să-şi adune Ţara aceasta toate puterile spre a nu mai ajunge încă odată în primejdia cumplită, din care a scăpat abia ca prin minune.

Regenţii să nu uite că prin moartea Regelui Ferdinand s’a deschis în istoria ţării un capitol nou, care va fi decisiv pentru viitorul poporului şi al statului românesc.

Marţi 21 Februarie 1928

1

SCADENŢA PĂCATELOR POLITICE In statul modern, cinstea nu e o virtute, ci o necesitate.

Se împlinesc zece ani dela Unire. După câte aflam, oficialitatea s’ar fi gândit sa amâne serbarea marelui eveni­ ment. Şi-a dat adică seama, cât de puf in sântem vrednici a sta în fafa judecăţilor istoriei.

E drept, că unii struţi ai politicei de partid îşi ascund capul în nisip. Lor li se pare că toate merg bine... Dar realita­ tea este inexorabilă. Tocmai când struţii cei mai reprezenta­ tivi prin mărimea corpului şi micimea capului se munceau să ticluiască un program pentru festivităţile dela Chişinău, iată că istoricul N. lorga, întors dintr’o lungă călătorie în Apus, unde a văzut o sumă dintre cele mai distinse personalităţi din Franţa, Spania, Portugalia şi Italia (adică din toată lumea latină), aruncă dela tribuna Camerei verdictul judecăţii euro­ pene: avem o «opinie publică rea: neîncredere în vitalitatea noastră, în unitatea... statului şi în putinţa de a fi măcar ce-am fost». Şi anume, .România e cea dintâi «între cele 4 ţări bolnave, ameninţate cu desmembrarea».

Mai cumplită discalificare nici că se putea! Iată unde am ajuns după zece ani dela întregirea hotarelor...

Cum de-am putut cădea atât de jos în opinia inter­ naţională? Cum de am isbutit să avem la Geneva unanimita­ tea ţărilor (latine şi rielatine) împotriva noastră? Şi cum se face că, alături de cruciada revizionistă, începută în Anglia, sa adăogat şi primul-ministru al unei ţări aliate, Mussolini? 1). *) .Dictatorul italian a repetat şi zilele trecute părerea că tratatele trebuesc modificate, în deosebi cu privire la hotarele Ungariei.

:-x

S. MEHEDINŢI

E o regulă ştiută: dispreţul aduce izolarea, iar după izo­ lare vine ameninţarea. (Dealtfel dispreţul începuse chiar dupg pacea dela Versailles, când Cicerin ne-a spus la conferinţa din Geneva, că vom ajunge soarta Greciei bătută de Turci, iar ministrul nostru de Externe a tăcut mâlc, aşa că insulta a trebuit să fie relevată numai de Venizelos).

Dar nu la încriminări ne mai putem gândi azi, ci la un singur lucru: cum să ieşim din prăpastia în care am căzut?

Pentru a înlesni răspunsul (ca o contribuţie la «Istoria Regenţei»), să ne fie permis a sublinia măcar una dintre catizele scăderii creditului nostru. Cea dintâi cauză este, fără îndoială, atitudinea cârmuitorilor acestui stat. Atâta valo­ rează istoria unui popor, cât preţuesc personalităţile sale re­ prezentative. Italia, înainte de Mussolini şi după Mussolini, este un exemplu nu se poate mai demonstrativ. Polarizarea politică (în bine sau în rău) este tot aşa de sigură, ca şi cea fizică. Iar la noi, din nenorocire, polarizarea s’a făcut spre rău. E sigur, cu desăvârşire sigur, că am trecut prin momen­ tele cele mai însemnate ale vieţii neamului nostru, cu oameni sub nivelul nevoilor statului românesc. N’o spunem noi aceasta şi n’o spun nici străinii, ci a spus-o categoric, în mijlocul Ca­ merei, chiar istoricul lorga: «Mergem în întuneric. Bâjbâim.

Nu vedem linia dreaptă şi nu vedem siguranţă... Generaţia aceasta mediocra a pierdut lupta». — De altfel insuficienţa acestei generaţii fusese prevăzută dinaintea răsboiului. Vă­ zând egoismul feroce al conducătorilor de partide în timpul revoltei agrare (1907) şi al cutremurului balcanic, care preve­ stea cutremurul cel mare, cei care cereau zadarnic un «mini­ ster al preăgătirii naţionale» (Decembrie 1910), şi-au dat seama că România era reprezentată printr’o «generaţie interimară»1), menită să ţină doar umbră pământului, până va veni la cârmă alt rând de oameni, mai înţelegători ai situaţiei popo­ rului şi statului român.

Dar evenimentele s’au precipitat. Răsboiul cel mare a isbucnit, şi-a făcut verificarea. S’a văzut atunci cum păcatul politicei de partid ne-a dus la Turtucaia, iar după răsboiu, acelaş nesănătos egoism de partid ne-a dus la graniţa ciuntita 1) Către noua genera (ie, ed. I, 1912.

SCADENŢA PĂCATELOR POLITICE

75

a Banatului, apoi la o serie de înfrângeri atât înăuntru, cât şi în afară, până ce, la Geneva, am fost trântiţi burduf la pă­ mânt, iar Daily Mail îndrăsneşte să scrie că «România este virtualmente proscrisă de statele Europei». (26 Martie 1928)...

Nu ştim ce acte de expropriere vor fi fost întinse pe masa conferinţei dela Geneva; nu întrebăm nici care ministru de Domenii a semnat acele exproprieri şi cum le-a executat, dar atâta ştim: niciodată România n’a suferit dela tratatul din Berlin până azi o umilire mai grozavă decât cea de acum, mai ales că alături de umilire ne mai aşteaptă şi o sancţiune mate­ rială, aproape egală cu ruina. — Iată de ce istoricul N. Iorga a putut spune atât de răspicat: generaţia mediocră a pierdut lupta...

O rezervă totuşi ni se pare necesară: prin generaţie în­ vinsă, istoricul n’a înţeles, desigur, pe cei care acuma zece ani, în lunca Mărăşeştilor au svârlit tunica şi-au pornit Ia asalt în cămaşă, ca în zilele de praşilă. Nu. Poporul cel lipit de ţărână n’a meritat şi nu merită nici azi discalificare. Dela soldat până la ofiţer, armata, scăpată de sistemul dela Turtucaia, s’a dovedit admirabilă. Mai prejos de nivelul aşteptă­ rilor s’au arătat numai cei care întârziaseră pregătirea naţiunei.

Prin urmare, verdictul pronunţat în mijlocul Camerei nu priveşte poporul român, ci numai pe cârmuitorii lui. Şi chiar faţă de aceştia se impune oarecare rezerva: nimeni nu va tăgădui unuia sau altuia patriotismul, priceperea şi chiai talentul. Ceeace le-a lipsit însă aproape tuturor a fost o înaltă concepţie etică a politicei__ Am putea zugrăvi iute şi degrabă câteva portrete cu adevărat hidoase, alegând tocmai figuri dintre cele mai reprezentative atât in timpul răsboiului, cât şi după răsboiu. Am putea, da exemple de cinici superlativi, care, vorba lui Nietzsche, trecuseră «dincolo de rău şi de bine», tratând tot statul românesc ca o simplă cocină de partid... Dar sarcina aceasta e prea dureroasă în săptămâna «patimilor», când stăm legaţi de stâlp, sub ochii întregii Europe. Nu e deci nevoe să mai înşirăm fapte şi dovezi, sprijinindu-le cu citate. (Căci numai de lipsă de erudiţie nu

76

S. MEHEDINŢI

Poa*e acuzat istoricul care a pronunţat acea dureroasă sentinţă in faţa Parlamentului).

Aşa dar declarăm: nu inteligenta le-a lipsit (deşteptăciune se găseşte în România pe toate cărările), ci concepţia unei politici morale a lipsit conducătorilor noştri. Ei nu şi-au dat seama că în statul modern cinstea nu e o virtute, ci o ne­ cesitate, — ca şi telegraful, telefonul, căile ferate sau alt mij­ loc al traiului modern. Pe vremea căruţei de poştă, puteai pleca la drum chiar şi cu un surugiu chefuit. In epoca auto­ mobilului a porni cu un şofeur beat e—moarte sigură. Pe vremea când banii Sameşului erau lăsaţi la oblâncul şelii, până ce omul visteriei intra în han, să bea un pahar de vin, vistieria mergea, chiar când o legăturică de parale sau de lescăi se mai rătăciâ prin fundul traistii cu icosari. Dar azi, când Reface­ rea, cu miliarde verificate prin contabilitatea focului (depozi­ tul dela Constanţa, depozitul dela Giagoga etc., etc.): când Reşija (cu alte miliarde); Pădurile şi Pescăriile, (tot miliarde) ............ ; când toate trebuşoarele acestea au fost aranjate cu forme mai mult sau mai puţin porcine, aşa că statul a fost devastat cu frenezie, introducând gheşeftul de partid până şi în ministerul condus odinioară de oameni cinstiţi ca Poni, Haret şi Maiorescu, nu e oare vădit pentru orişicine că oame­ nilor generaţiei învinse le-a lipsit total concepţia morală în politică?

Atât de adevărată e această afirmare, încât istoricul lorga s’a văzut silit să creieze un cuvânt nou — fripturismul spre a caracteriza valul de căpătuire, care a inocirlit toata suprafaţa vieţii noastre politice. Atât de ispititor â fost lunecuşul, încât chiar cei care ar fi trebuit să mai păstreze oarecare decorum (mă gândesc în deosebi la unii Ardeleni) s’au dat şi ei de-a tumba, ca vătuiul, când îşi arată partea cea mai puţin decorativă a speciei. Cocoterii de cel mai decadent stil s’au petrecut sub ochii unui întreg popor amărît, care aştepta dela România Nouă o eră în adevăr nouă. —- Dacă pe calea Victoriei ar trece un călugăr la braţ cu o grizetă, până şi bir­ jarii i-ar da cu huide-o. Totuşi, în arena politicei româneşti, am văzut însă mai rău şi decât atâta: am privit împerecheri care jigneau nu numaii raţiunea, dar şi văzul. Am văzut parla-

SCADENTA PĂCATELOR POLITICE

77

mentul caracterizat cu un nume pe care bunacuviinţă ne împedică să-l scriem. Am văzut pe cei mai svăpăiaţi democraţi făcând tumbe în faţa duşmanilor şi aşezându-se de gât cu ei. $i totuşi, nici călugărul clubului n’a plecat ochii, necum grizetele... Aşa că, de repetate ori, întregul parlament a fost califi­ cat drept bordel, tocmai de cei care poartă răspunderea si­ tuaţiilor oficiale, reprezentând chiar ei orhestra «bordelului». lată, care a fost şi este origina discreditului ţării. Ro­ mâniei îi lipseşte şi înăuntru şi în afară, începând cu chestiile economice şi financiare, şi sfârşind cu chestiile politice, îi lip­ seşte prestigiul, pe care nu i-1 poate da decât o atitudine în adevăr modernă a oamenilor care o cârmuesc. Generaţia care a făcut dincolo de hotar moratoriu, iar între hotare risipea miliarde, aplicându-le doar contabilitatea focului; generaţia care înmormânta cu funeralii naţionale pe cutare ministru vrednic de condeiul lui Suetoniu, eră firesc sa nu poată birui.

Viaţa modernă e întâi şi întâi de toate publică. — După cum noi ştim păcatele altora, aşa şi alţii le ştiu pe ale noastre, mai ales când 4 milioane de minoritari ne privesc ţintă din parla­ ment până în cel din urmă biurou de minister.

Când Petre Carp a spus politicianilor de partid că pen­ tru a avea prestigiu politic trebuie să fii «corect în viaţa pri­ vată şi desinteresat în cea publică», era el însuşi victima unei iluzii. Corect în vieafa privată poate fi orice şef de birou, iar desinteresat în vieaţa publică este orice vardist care nu ia mită. Dar atâta nu-i de ajuns. Pentru a avea şi prestigiu politic, omului de stat îi maii trebuie încă ceva: capacitatea de a conduce o Ţară, precum .şi o concepţie morală, care să-l ţină departe de orice contact suspect, păstrându-i tot creditul sau — numai pentru a servi interesul permanent al poporului pe care îl reprezintă. Şi tocmai asta a lipsit generaţiei învinse, al cărui tip istoric a fost, cine a fost şi cum a fost... Generaţia aceea n’a înţeles că necinstea personală sau de partid în nici^ un caz nu Poate fi câştig pentru stat. N’a înţeles că a lăsa sa fure altul pentru partid, este tot aşa de vinovat lucru, ca şi cum ai fură tu însuţi la drumul mare. Fiind levantini la minte, oamenii acestei generaţii şi-au închipuit că abilitatea şi tertipu

S. MEHEDINŢI

78

pot figura şi în regimul vieţii moderne, unde controlul intereconomic şi inter-naţional se manifestă aproape automat.

Iată pentruce a venit atât de brusc şi atât de dureroasă scadenţa păcatelor politice.

Se înţelege, dorim din toată inima, ca situaţia sa fie mai puţin gravă de cum a anunţat-o reprezentantul istoriografiei noastre în mijlocul parlamentului. — In ajunul aniversării evenimentelor de acum zece ani, uitând discreditul nostru în faţa străinilor; uitând că ne aflăm în anul fraudelor şi al stu­ pefiantelor (interne şi externe), sântem gata să primim lecuirea statului ori dela cine ar veni — numai să vină odată mai 4 repede.

Convingerea noastră este însă neclintită: realitatea nu poate fi mistificată niciodată şi de nimeni. România nu se poate întrema decât sub cârmuirea unor oameni, care să ştie că politica e ştiinţa şi morală aplicată, şi că, în statul modern, cinstea nu e o virtute, ci o necesitate, ca şi higiena de toate zilele.

Numai astfel de oameni vor putea da iarăş României încrederea în ziua de mâine.

S Aprilie 1928.

IADE \E-A DES «GENERAŢIA MEDIOCRĂ» La Chişinău, s’a ţinut o întrunire a tuturor organizaţii­ lor de presă, pentru a protestă contra cenzurei militare, iar adunarea Moldovenilor care voiau să serbeze «Unirea de acum zece ani» a fost oprită.—Şi toate astea, a doua zi după conferinţa dela Geneva, unde România a fost maltratată mai rău decât la tratatul din Berlin. (Cel puţin atunci nici nu trecusem pragul: acuma am fost repeziţi afară, după ce-1 trecusem).

Cine e de vină pentru această situaţie? Şi la ce ne pu­ tem aşteptă mâine sau poimâine?

Iată câteva fapte, care pot să ne orienteze. La Paris a apărut zilele acestea un nou volum al anchetei organizate de «Fundaiţa Carnegie pentru pacea internaţională«. Tn această publicaţie, scrisa de oamenii de şcoală ai tuturor ţa­ rilor, care au luat parte la răsboiu, raportul profesorului bulgar Ivanoff cuprinde următoarele rânduri: Românul e lasă-mă să te las: e plecat Ia beţie... şi are o vădită pornire spre viţii. Iar înclinarea spre hoţie (l’amour du larcin) e meteahna sa cea mare.

Despre purtarea noastră în răsboiul mondial, aflăm doar atât că a fost o «cădere ruşinoasă» (defaite deshonorante).

Vine la rând, raportul sârbesc. Din el aflăm, că în cărţile de şcoală ale vecinului nostru dela apus, poporul român e caracterizat astfel: Romanii sânt leneşi şi trândavi... Ei nu sânt aşa de deştepţi şi îndemâuateci ca Sârbii, nici aşa de curaţi... Neamurile cari 11 încon­ joară îi consideră ca nişte egoişti în care nu pofi avea încredere (p. 406).

80

S. MEHEDINŢI

Aşa dar, pentru aliaţii noştri din «Mica Antanta» sântem leneşi, trândavi, murdari şi fără caracter.

Cum ne vor fi judecând Ruşii, raportul profesorului bolşevic nu ne spune, dar o ştim din cuvintele dispreţui­ toare, pe care Cicerin le-a adresat ministerului nostru de externe în plină conferinţă la Geneva, când ne-a profeţit soarta Greciei. Cât despre Unguri, nu e nevoe să mai adaogăm un singur cuvânt. Olah biidos ne este cunoscut. Iar din raportul profesorului Horvarth, aflăm că purtarea armatei române în Ungaria este pusă în cărţile de şcoală alături de «invazia Tătarilor» (p. 203).

Iată deci România legată la stâlp, în faţa opiniei pu­ blice internaţionale, tocmai în momentul când zeci de ziare duc propaganda revizionistă în Anglia, iar în Italia i se alătură chiar capul guvernului, dictatorul Mussolini. Ya recunoaşte ori şi cine, cum a mărturisit-o istoricul N. Iorga în faţa Parlamentului, că în faţa lumii întregi: Ţara noas­ tră e azi mai discreditată decât ori şi când, iar «generaţia mediocră a pierdut lupta».

Cum de-a fost posibilă o astfel de prăbuşire numai după zece ani dela Unire? Cum neamuri pripăşite nu prea de mult împrejurul ţării noastre (şi chiar pe pământul nos­ tru), ne aruncă acuma în faţă atâta ură şi atâta dispreţ?

Merită în adevăr poporul român această discalificare, ori alţiii sânt vinovaţi pentru cumplita defăimare ce ne acopere?

Fără de voe, deschizi cartea unde se află sentinţele mai vechi ale istoriei. Şi ce găsim? Când ne-am măsurat întâia oară cu Turcii, care trecuseră cu sabia ca prin varză, prin toate ţările balcanice, cronicarul turc mărturiseşte că Mircea a fost cel mai ager (acerrimus) între toţi principi creş­ tini, care au ţinut piept Otomanilor. Al doilea mare nume este al lui Iancu Corvin, apărătorul Belgradului, biruitor în S lupte, învins numai în 2, şi caic, măcar că era un «câne de valah», a dat prin fiul său Matei cea mai mare strălucire tro­ nului Ungariei. Nu mai amintim pe Ştefan al Moldovei, pe care însuşi capul catolicismului îl numeşte «atlet al creştinităţii», deşi era ortodox. Şi e cu totul de prisos să mai aducem aminte pe Mihai, care ajunge erou de epopee în peninsula

!

'

UNDE NE-A DUS «GENERAŢIA MEDIOCRA»

I

SI

balcanică, iar un istoric german (Bisselius) îl aseamănă cu arhanghelul MiRail... într’o vreme când Bulgaria, Serbia şi Ungaria pieriseră de mult de pe harta Europei.

Aşa dar, nici mai proşti decât Sârbii, nici mai leneşi de cât Bulgarii, nici mai fricoşi decât Ungurii, Doar după întâlnirea la Şelimbru, cu Ungurii, Mihai intrase biruitor în Alba-Iulia, şi se încununase ca Domn al tuturor {arilor ro­ mâneşti...

Dar să lăsăm trecutul. Faptele strămoşilor pe strămoşi îi cinstesc. Iată însă documente mai recente: La 1877, ne-am găsit iarăşi faţă în faţă cu Turcii, la Griviţa şi la Plevna, după ce Osman bătuse de mai multe ori pe Ruşi. Pentru vecinii care ne duşmănesc, biruinţele noastre dela Griviţa, Plevna, Rahova şi Smârdan, poate că nu sânt mare lucru. Creadă ce vor vrea. Dar un lucru nu se poate nega: Intre popoarele dintre Carpaţi, Adriatica şi Egea, în epoca modernă, Românii s’au măsurat cei dintâi în răsboiu regulat cu Turcii, pe când armatele Sultanului pu­ teau încă bate armatele ruseşti. Iar asta însemnează, dacă nu ne înşelăm, ceva mai mult, decât o încăerare între nis­ caiva cete de comitagii la vre-un colţ de pădure. Şi dacă în cărţile de şcoală, ale vecinilor noştri pra­ voslavnici, cinstiţi şi plini de caracter, lucrurile acestea nu se văd, Istoria contemporană le-a văzut, căci Ia Griviţa şi Plevna era martor, după câte ştim, chiar Ţarul tuturor Ru­ şilor.

Iar dacă fapta dela 1877 nu e de ajuns, iată proba dela 1917, care vorbeşte mai lămurit decât toate. E drept că Mackensen a învins pe cartograful care comanda la Turtucaia un cap de pod fără pod, după concepţia unui strateg de par­ tid. E drept că şi, Sârbii au rostogolit pe Potioreck cu mişma­ şul său austro-ungar («lipsit de provizii şi necunoscător al terenului greu şi neregulat», cum spun chiar Sârbii); dar e tot aşa de drept că la Mărăşeşti, în câmp deschis, Românii au avut în faţa lor pe Mackensen «spărgătorul de fronturi», şi, după o luptă de 14 zile şi 61 de contra atacuri, au stat frunte la frunte cu oastea Mareşalului (mereu biruitor până atunci) cum mărturiseşte Marele Cartier German. — Deşi mai proşti, 99294 — S. Mehedinţi. Anale Politice

82

S. MEHEDINŢI

mai neîndemănateci, mai lipsiţi de caracter decât Sârbii, noi n’am părăsit ţara noastră în faţa năvălitorului; deşi mai puţin omenoşi decât Bulgarii care au martirizat şi asasinat pe pe ofiţerii români, prizonieri (vezi Bulgarii de C. Vlădescu) credem că vecinii dela miazăzi, dacă s’ar fi nimerit şi la Mărăşeşti sub aripa lui Maekensen ar fi avut ocazia să-şi aprecieze şi ei mai exact «voinicia»... Cât despre Ungurii, atât de înverşunaţi la Tissa, faptele au fost prea clare, ca să mai amintim ce s’a întâmplat după aceea. Şi totuşi, alături de defăimarea din cărţile de şcoală ale vecinilor, trecând cu buretele peste cei 800 de mii de morţi, iată acuma şi pe redactorii unei publicaţii «pentru pacea internaţională», punând în prefaţa paginelor scrise de d-1 Ivanoff, amic sigur al Antantei («arai eprouve de l’Entente») şi prin urmare aprobând la adresa României cali­ ficativul «pomanagioaică obraznică» («profiteuse insolente de la Guerre)!

Români din toate unghiurile pământului românesc, iată unde a ajuns Ţara noastră la zece ani după întregirea hota­ relor !

Cine e de vină pentru această nepilduită defăimare şi nedreptate? E sigur, cu desăvârşire sigur, că acest cor de ca­ lomnie, pe care acuma trebuie să o ascultăm chiar în politi­ coasa limbă franceză, n’a fost provocat de însuşirile reale ale poporului nostru şi nu acestui popor i se adresează. Cauza răului a pornit din altă parte. De ocara şi de osânda arun­ cată asupra României, singurii vinovaţi au fost şi sânt con­ ducătorii acestui stat, adică generaţia, mediocra pe care a stigmatizat-o istoricul N. Iorga.

Faptele sânt înaintea tuturor, ca să arate cum medi­ ocrii şi-au dat arama pe faţă nu numai în timpul răsboiului, dar mai ales după ce au scăpat din prăpastie. încă dela Versailles, am indipus prin neunire şi alte păcate tocmai pe aceia de care atârnau şi hotarele şi despăgubirile noastre de răsboiu. Cine nu-şi aduce aminte, cum noi răsturnam gu­ verne, pe când graniţele erau încă vraişte!

UNDE NE-A DUS «GENERAŢIA MEDIOCRĂ»

85

Şi nici după Yersailles nani isprăvit. Pe punga altora, am hotarît Moratoriu, pe când înăuntrul tării sc punea la cale o «Refacere» pe care n’a mai putut-o acoperi decât coutabilitatea focului. Dar nu ne-am mulţumit nici cu atâta.

După Moratoriu şi Refacere, am început să punem la cale şi politica altor ţări. Un om de partid (ce bine ar fi fost să fie şi om de stat) un om politic, prin gura căruia se presupunea ca vorbeşte ţara întreagă, la câteva luni după venirea fascis­ mului la cârmă, dela înălţimea băncii ministeriale a arun­ cat nepilduita apreciere şi sfidare: Domnilor, Eu nu sânt Mussolini...! Şi, ca şi cum n’ar fi fost destul greşeala aceasta, pe care am plătit-o apoi prinir’o jignu%e care s’a resfrânt chiar asupra dinastiei,x) cârmuitorii politicii noastre au avut absurda şi imprudenta semeţie să indice şi opiniei publice din Franţa, în ce direcţie ar trebui să se orienteze la viitoa­ rele alegeri... Ba încă ne-a venit în minte să aranjăm chiar conflictele dintre alte ţări!!.

Spună acum orice om cinstit şi cu mintea întreagă: se putea o atitudine mai nenorocită pentru interesele 11 mii stat atât de strâmtorat, cum e al nostru, şi înăuntru şi în afară?

La Versatlles — neunire şi semeţie. La Geneva — mu­ ţenie în faţa insultei lui Cicerin. Acasă—grandomanie, când nimeni nu ne cerea părerea. Afară — amestec inoportun în afacerile altora, când noi nu ne putem vedea nici de nevoile noastre!

Cine e atât de îngust la minte, să-şi închipuiuscă o clipă măcar, că toate poliţele acestea aveau sa rămână litrii scadenţă? Şi iată, scadenta a venit — până şi în publicaţii de ca» racter internaiional — a doua zi după îngenuncherea dela Geneva.

Cel care scrie aceste rânduri e un om. care nu cere nimic politicei şi nu ţine umbră nimănui. Vorba ceea. mai de grabă în mormânt sau «la Jilava», decât într’o situaţie o ificială cu astfel de grozave răspunderi pe suflet. *) Amânarea vizitei Regelui României.

S. MEHEDINŢI

S4

Dar tocmai pentru asta, credem ca putem spune cu toată nepărtinirea, ca o înjosire mai dureroasă n’a simţit ţara noastră nici în zilele cele mai rele ale tratatului dela Buftea.

Atunci aveam cel puţin speranţa în viitor şi mândria militară a celui care putea privi drept în ochi pe adversarul dela Mărăşeşti...

Acuma — o izolare care asmuţă pe toţi împotriva hota­ relor noastre, lată Paştile;de osândă ale anului 1928.

Urmează oare că trebuie să pierdem orice nădejde?

Nu. Faţă de minunatele însuşiri ale poporului român, păstrăm pentru el o nelimitată încredere şi speranţa. Dar tot aşa de datori ne simţim să spunem categoric că, dela cârmuitori ca aceia, pe care i-am avut până azi, nu mai pu­ tem aştepta absolut nimic.

Pentru orice om cu o fărâma de judecată, generaţia mediocră» nu se putea să nu fie învinsă. N’o spunem noi aceasta, şi n’o spune numai reprezentantul istoriografiei noastre, N. Iorga, ci a mărturisit-o insăşi această generaţie în chip solemn — şi nu o singură dată, ci de trei ori: Odată, prin funeraliile naţionale ale ministrului Alecu Constantinescu: a doua oară. prin hotărîrea de a ridică o statue aceluiaş ministru, ca personalitate reprezentativă a epocei: a treia oară, când parlamentul «în unanimitate» a decis să-i pună bustul în panteonul politicei româneşti, ca reprezentant al «consolidării statului» după rasboi.

Credem că e ultima treaptă, la care s’a putut coborî până azi politica «generaţiei mediocre». De aci înainte nu mai e loc decât pentru o epocă de ridicare, sau, dacă nu. — se sparie gândul ce-ar mai puteâ să urmeze în ţara asta, legata fără nici o vină la stâlpul infamiei, până şi în publicaţii de caracter internaţional.

In mijlocul săptămânii Patimilor, aşteptăm deci învi­ erea, punându-ne toată nădejdea într’o generaţie vrednica de a ne da nu numai oameni de partid, dar şi un om de Stat. la nivelul însuşirilor poporului român.

Duminică 15 Aprilie 1928

I A LOC DE ORICE RĂSPIJAS •) Pentru a treia oară sânt puse sub tipar paginile acestea, îndreptate către «Noua Generaţie». Şi fiindcă titlul cărţii a fost întrebuinţat în timpul din urma de alţii, cu înţeles deo­ sebit, se cuvine să adăogăm câteva lămuriri: Generaţie nouă, în sens biologic, este orice rând de oa­ meni, care se iveşte pe faţa pământului. Noi sânt şi şoarecii de azi, faţă de strămoşii neamului şoricesc. Dar nu înţelesul acesta vulgar ne preocupă aici. O generaţie în adevăr nouă nu poate fi decât aceea, care împlineşte în viaţa unei naţiuni o operă noua. Aşa a fost de pildă generaţia lui Bălcescu. Scriind «Românii sub Mikai-Vodă», istoricul şi-a spus tot gândul său, cel mai scump: unirea ţărilor româneşti într’un singur hotar.

E drept că acest gând, nu era cu totul nou. Unitatea is­ torică a neamului se conturase mai de mult şi în cugetul al­ tora. Cronica lui Ureche povesteşte cum poporul nostru s’a revărsat din munji spre şesuri, ca «puhoiul apei»; iar poema polonă a lui Miron Costin descrie cucerirea Daciei de Traian şi «descălicarea» ţinuturilor de sub munţi, în culori care amin­ tesc prevestirile Eneidei: lata vânătorii au ajuns la capătul Carpajilor şi. depe înaltele piscuri privesc viitoarea Moldova pe luncile Prutului. *) Ziarul care publicase: «Unde ne-a dus generaţia mediocra», a însoţit tipărirea paginelor de fajă cu aceste cuvinte.

Articolele d-lui prof. S. Mehedinţi din ajunul Paştilor au provocat numeroase comentarii. Cetitorilor obiectivi, credem ca le poate fi de folos să ia cunoştinţa de prefaţa lucrării „Către noua generaţie”, tipărită cu câteva săptămâni înaintea articolelor menţionate. Acolo se poate vedea cum stă lucrul şi cu elementele mai tinere. Acelora însă, care duc lipsa de obiectivitate până acolo, încât trec cu vederea acte: de patentă imo­ ralitate ale propriului lor partid, numai să poată lovi în alt partid, autorul, potrivit felului său, socoteşte că orice răspuns ar fi inutil.

S(>

S. MEHEDINŢI

lată ochilor zâmbesc frumoasele câmpii ale Nistrului întinse ca Oceanul, ale măreţului Nistru.

Cântul al 111-lea întreaga poemă e ca un fel de preludiu la «Cântarea Ro­ mâniei, ce se va ivi abia in generaţia lui Bălcescu, Alecu Rusu, Kogălniceanu şi Cuza, generaţie politică în cel mai bun înţeles al cuvântului. Pentru toţi fruntaşii acelei epoce, Româ­ nia trebuia, fără doar şi poate, să urmeze Moldovei, Munte­ niei, Ardealului şi Banatului. Bălcescu o spune categoric: Voiu sa sfârşesc o scriere a lui Mihai Viteza ul şi să pun piatra ele temelie a unităţii noastre naţionale.

Notre Roumanie donc existera j’en ai la foi intime.

Aveugle qui ne la oois pas.

Scrisori Unitatea naţională era aşa dar potenţial împlinită chiar din clipa, când istoricul lui Mihai Viteazul a lăsat condeiul din mână. Măcar că opera a rămas neisprăvită, iar autorul ei a închis ochii pe pământ străin, el a lăsat în sufletul urmaşi­ lor ca o vibrare necurmată... Până şi copiii aveau să simtă un fior, cetind cum a răsărit soarele în ziua de 13 August, la Că­ lugăreai, şi cum a apus mai târziu, la Turda.—Prin jertfa to­ tală a vieţii sale («mă lupt cu o boală crudă: caut a câştiga timp asupră-i şi a o întrece în iuţeală, ca să pot lăsa fraţilor mei aceste pagini...»), Bălcescu a slujit idealul întregirii nea­ mului, ca acel cavaler fără pată şi fără prihană, a cărui viaţă fusese toată închinată slujirii Sfântului Graal.

Tot o «generaţie nouă» a fost şi cea reprezentată de Juni­ mea, în frunte cu Maiorescu, Creangă, Eminescu şi alţi corifei ai renaşterii noastre literare. Noutatea ei s’a anunţat prin acea formulă categorică: «In lături...» fanteziile cărturarilor care îndrăsnesc să impună poporului a vorbi după tipicul unor cărţi neroade. Cea mai mare şi mai sfântă carte, pentru sufle­ tul unui popor, este însăşi limba vie, în care s’a adunat de veacuri cugetarea şi simţirea întregului neam. Să amuţească deci toate boscorodelile filologilor de cabinet. Logica ne spune

1

INT LOC DE ORICE RĂSPUNS

87

că gramatica e datoare să asculte de firea limbei, iar nu limba de ticluirile gramaticilor; de oarece filologul cel mai aproape de adevăr e poporul însuşi. Deasemenea, artistul cel mai de­ plin e tot poporul: în cântece şi danţuri, în basme şi în balade, in port, cusături, crestături... şi tot ce exprimă simţirea sa, verificată de secole.

Iar ceeace Maiorescu spusese abstract, în «Direcţia nouă», au spus în chip concret Alecsandri, culegând mărgări­ tarele cele mai de preţ ale poeziei populare; Creangă în «Amintiri» şi, mai presus de toţi, Eminescu, în care a culminat această generaţie culturală şi critică. ln sfârşit, pe alt plan al vieţii, a fost o «generaţie nouă» şi cea reprezentată de «învăţătorul necunoscut», care, spre sfârşitul secolului al 19-lea, a chemat pe clăcaşii emancipaţi de Cuza la lupta pentru cucerirea paşnică a pământului in­ trat în mâinile clasei «suprapuse» în veacurile de «rumânie».

Mare moment şi acesta în conştiinţa unui popor! Pentrucă, oricât de scump lucru ar fi literatura şi arta, legea cea dintâi a vieţii e: să trăeşti — primum vioere. A fost deci un real spor de viaţă avântul păturii autohtone în generaţia socială şi eco­ nomică, reprezentată prin «învăţătorii necunoscuţi» şi alţi rurali inimoşi sprijiniţi de bunul ministru Ilaret.

Totuşi mişcarea aceasta de «ofensivă naţională» începuse a cam lâncezi x). Deaceea, când tinerii dela «România Jună» din Viena au cerut directorului «Convorbirilor Literare» câteva cuvinte în legătură cu jubileul societăţii lor, cel însărcinat cu grija revistei întemeiate de «Junimea» dela. Iaşi nu s;a sfiit să spună lămurit, că mersul nostru înainte e prea şovăitor. Văzând cât de superficial a fost înţeleasă chestia agrară în 1907, de politicianii tuturor partidelor (tocmai când erâ nevoie de cea maii puternică organizare a massei rurale, în vederea jertfelor pentru întregirea statului), autorul acestei cărţi s’a crezut îndreptăţit să considere pătura conducătoare dela începutul secolului al XX-lea ca o simplă «.generaţie in­ terimară», care ţinea doar locul până va veni alta mai bună.

9 S. Mehedinţi, Ofensiva naţională. 1911.

ss

S. MEHEDINŢI

Prin puterea inerţiei, acea generaţie continua încă în politica idealul din vremea lui Bălcescu, dar fără grijă şi preve­ dere (cum s’a şi dovedit în 1916, chiar dela intrarea în răsboi)în artă şi literatură, ea mergea încă pe drumul măturat de critica lui Maiorescu, — dar fără însufleţire, ba dând la iveala şi unele semne de lunecare spre decadenţă; iar în latura so­ cială, şi în deosebi cu privire la problema etnică, ea simţea încă impulsul dat de Eminescu, dar lucra fără nici o sistema şi mai ales fără nici un succes în lupta contra elementelor străine.

Iată de ce, cu drept cuvânt «oamenii lui 1907» ni s’au părut sub nivelul marelui moment istoric, care cerea tocmai atunci o mare generaţie etică, în stare să realizeze întregirea neamului (cu preţul oricărei jertfe) şi să consolideze definitiv

i

'

statul x).

Din nenorocire, generaţia interimară nu s’a înveghiat.

Pregătirea răsboi ui ui a fost o ruşine. Conducerea lui a fost în zilele dela Turtucaia nu numai o ruşine, dar şi o crimă. In toată perioada neutralităţii, politica externă a fost speculată fără ruşine, pentru interese de partid. Unii împingeau la stânga, numai pentrucă alţii apucaseră la dreapta. E sigur, absolut sigur, că ura dintre conducătorii politici a fost atunci mai mare decât iubirea lor de ţară. Un istoric, ca Macaulay, va găsi destul material tipărit, şi mai ales inedit, ca să cufunde pe veci sub osânda posterităţii numele unor protagonişti ai vieţei politice, pe care lumea de azi nu-i poate înfiera defi­ nitiv, numai din lipsa unui judecător cinstit şi bine informat.

De altfel, unele fapte sânt de notorietate publică. Dihonia a continuat şi după intrarea în răsboiu, iar generaţia interimară s’a arătat atât de păcătoasă, în cât, din mijlocul ei au răsărit — exemplu unic în Europa — chiar trădători, care au intrat la tocmeală cu duşmanul. Noroc că «soldaţii necunoscuţi» ş1 «ofiţerii necunoscuţi», care s’au jertfit fără nici o şovăire dela Oituz până la mare, ne-au spălat obrazul de ocară. x) In consonanţă cu acest fel de a vedea, autorul acestor rânduri a cerut încă din Dechcinbrie 1910. ca schimbarea de regim sa aducu u „Minister al pregătirii naţionale”. Vezi, Către noua generaţie, ediţia Ui-apag. 189.

-

IN LOC DE ORICE RĂSPUNS

89

Dar slăbiciunea a durat chiar după ruşinea păcii dela Buftea şi după amărăciunile păcii dela Versailles, când ar fi trebuit să vină pocăinţă şi ispăşirea. Din contra, anii dela răsboiu până azi au însemnat desfrâul fără limită şi fără sancţi­ uni. România-Mare a avut ca oameni reprezentativi unele specimene, care au întrecut în cinism tot ce-a fost mai urît în trecutul nostru ca popor. Atonia morală a conducătorilor a fost atât de completă, încât au acordat «funeralii naţionale» unor corifei ai viţiului public şi privat, pe care orice om de stat, cu gândul la viitorul ţării lui, n’ar fi putut nici să-i ierte, necum să-i apoteozeze.

Generaţia «interimară» şi-a făcut astfel în faţa istoriei proba definitivă a tuturor scăderilor sale. N’o spunem noi aceasta, ci o spune însuşi prezidentul societăţii de cultură, «Astra», întemeiaiă de vrednicul mitropolit Şaguna.

«Cine se mai gândeşte azj ia solidaritatea naţională!

Toate categoriile sociale s‘au despărţit şi se privesc Chiar cu duş­ mănie. Apostolii de odinioară ai solidarităţii noastre s’au răznit. Preoţimea într’o parte, divizată şi ca în două tabere ostile; învăţatori mea in altă parte, parcă se despretuesc, iar restul de intelectuali privesc Ia toate acestea cu sarcasm, sceptici şi impasibili.

Orice ambiţios mai răsărit îşi întocmeşte o societate culturală a lui. .socotind-o cea mai propice trambulină arivismului său sălbatec.

Propagandiştii culturali... cei mai mulţi, bine retribuiţi din bugetul ţării, cutreieră satele şi oraşele, fără niciun rost, încurcă lumea, zăpăcesc dăscălimea şi răspândesc (asta e adevărata lor misiune) pe bani scumpi literatură proastă.

In loc să clădim cu puteri unite parcul luminos al culturii, fiecare îşi creşte separat cucuta lui şi se crede minunat... Iar această nebunească pulverizare a energiilor face aproape imposibilă orice încercare de re­ facere a sufletului naţional». ".Transilvania*, Dec. l(J27, p. 588.

Se poate mărturie mai grozavă despre scăderile acestei generaţii decât faptul că chiar ministerul şcoalelor, adică al culturii, a căpătat faima unui «minister de afaceri»? *).

E dureroasă, din cale afară de dureroasă, această eonstatare. Dar faptele sânt fapte. Credem că acuma e deplin T) Cetitorii, cari vor răsfoi mai târziu ziarele acestei vremi, nu putea să nu observe ca ceva caracteristic lanţul neîntrerupt al iraudclor. Nu e săptămână, să nu se descopere una nouă. Ministerul de lnîc‘iue s’a ilustrat prin fraudele dela «Monitorul Oficial» şi «Direcţiunea ochişorilor». Pentru Ministerul Sănătăţii e în curs o ancheta parlamen-

90

S. MEHEDINŢI

dovedit, pentru orişicine, că generaţia de azi e cu mult sub nivelul nevoilor poporului şi statului românesc. Nu doar ca făptura neamului s’ar fi schimbat. Dar i-a lipsit tocmai acuma talentele constructive şi mai ales i-a lipsit omul de stat care să-şi plece ochii spre rănile poporului, după cum un doctor priceput şi cinstit se pleacă deasupra patului, în care zace rănitul căzut între tâlhari.

Iată pentruce, toată speranţa ne-a rămas acum Ia o altă generaţie, care să fie în adevăr noua: să măture grabnic gunoaiele, până va da de temelia sănătoasă, apoi să clădească după un plan chibzuit până în amănunte.

Când se va ivi generaţia constructivă?

Nu îndrăsnim să facem prorociri. Am dori să se ivească şi mâine. Dar, după unele mărturisiri, pare că nu-i nădejde să se arate destul de iute. lata cum caracterizează un tânăr, pe cei care şi-au început cariera lor odată cu răsboiul: O generaţie desorientaiă, istovita căreia i s’a smuls elanul, sensul şi generositatea creatoare de valori... Generaţie care a dăruit diletanţi, sceptici, timizi, bărbaţi cu vieaţa interioară, cu talent, cu posibilităţi, dar lipsiţi de acel... avânt care singur aduce creaţia .

Suflete moarte, „Cuvântul”, 24 Ianuarie, 192S.

Nu ştim în ce grad generalizarea aceasta poate fi exactă.

Dar e semnificativ că tineri care au slăbiciune pentru titlul de «proaspeţi, prospătură, prospeţime, prospeţie»... şi alte calificative higienice, ca acestea, în loc să simtă o definitivă repulsiune faţă de păcatele generaţiei trecute şi să reacţioneze practic, ei ne dau a înţelege că menirea ar fi mai mult de a se manifestă ce ceva nou în literatură.

Fireşte, tot respectul pentru toate operele în adevăr ar­ tistice. Dar arta în esenţa ei nu e o manifestare colectivă, ca a unei gloate care pune umărul la roată, să împingă carul înainte. Din contra, creaţiunea artistică este tot ce poate fi mai individual, ca să nu zicem singular. Aşa dar tinerii, care au talent, să fie siguri că darul lor se va manifestă, indifetara, fiind implicată cliiar persoana unui ministru. La departamentul Muncii — fraudele unui secretar general. La Răsboiu, un labirint de fraude. — Pe când Mussolini a isbutit să smulgă din rădăcina chiar buruiana grozavă a mafiei, România pare a^ râvni la trista celebritate de a deveni un fel de răspântie a tuturor fără-de-legilor.

IN LOC DE ORICE RĂSPUNS

91

rent de orice laudă sau critică. Insă nu în sonete sau în ro­ mane aşteptam sa se arate acum puterea generaţiei construc­ tive, de care are nevoie statul român, atât de strâmtorat, ci mai ales în latura etică, fără de care orice operă de organizare devine absolut imposibilă. «Căci toate se pot amâna în vieaţa unui popor, — mai ales când poporul acela reprezintă o civili­ zaţie şi o cultură milenară, ca cea din Carpaţi. Poate fi amâ­ nată arta, poate fi amânată ştiinţa; se poate amâna şi grija pentru pânea de toate zilele, scăzând hrana până la un minimum tolerabil. — Singură grija de viitorul statului, ca pa­ văză a vieţii unui neam, nu poate fi amânată o clipă măcar» x).

Aşa dar mai ales aici aşteptăm noutatea: o generaţie etica şi un om de stat, care, făcând suma muncii pozitive din seco­ lele trecute, să aşeze acuma pe temelii definitive tot viitorul nostru, ca neam ameninţat nu numai la hotare, dar şi înăuntru.

Spre o astfel de generaţie se îndreaptă prin urmare spe­ ranţele noastre cele mai vii. Aceea va fi «generaţia nouă», pe care o aşteptăm de atâta vreme.

-\e dăm seama că streinii şi înstreinaţii, care mişună la suprafaţa vieţii noastre publice, din parlament până în colţul celei mai dosnice redacţii, vor căuta să nege constatarea bă­ trânului Ardelean, care vorbiâ în numele Astrei. II vor numi desigur pesimist. Ce le pasa de Ilecuba «bulgăroilor cu ceafă groasă» şi altor specimene din maidanul publicităţii noastre politice, literare sau pseudo-critice... Dar opinia metecilor pripăşiţi între noi nu ne interesează. Despre viitorul neamului şi al statului românesc nu putem sta de vorbă tocmai cu aceia, care au tot interesul să ne adoarmă cu iluzii, spre a trage cât taai multe beneficii din ruina elementului autohton.

Un singur lucru ne interesează: să vedem ivindu-se cât mai curând generaţia reparatoare"). Acelei generaţii. îi închi­ năm de pe acuma toată iubirea şi recunoştinţa, pe care parin1 Din Bul. Soc. Geografice.

-) Vezi ia Anexe: Judecata istorie:.

S. MEHEDINŢI

92

i

ţii o păstrează în fundul sufletului lor pentru toţi urmaşii vrednici, meniţi a împlini idealul rămas încă nerealizat.

Ca să înlesnim cât de puţin ivirea acelei generaţii de eroism moral, tipărim iarăşi aceste pagini. — Nevoia de a scoate o nouă ediţie a acestei cărţi e o dovadă că şi alţii cugeta la fel; că hrănesc în sufletul lor aceleaşi speranţe şi pleacă dela aceleaşi premise 1).

Vineri 2? Aprilie 1928.

!

timp i) Cu privire la conceptul de «Generaţie nouă» a urmat apoi de mai multe luni (1928) o sumă de discu{iuni. Asupra lor rom revem aiurea.

m i*4 io

am

Sunt două feluri de oameni, de care trebuie să te fe­ reşti, din nevoie de liigienă sufletească: să te fereşti dc cei care se bucură fără grijă, şi de cei care se întristează fără nădejde. Amândouă soiurile acestea sânt deopotrivă de pri­ mejdioase.

Din contra, e o bună disciplină a vieţii, să te temi a doua zi după succes, cura glăsueşte cel mai scurt dintre aforismele înţeleptului Maiorescu; iar pe de altă parte, să nu pierzi cu totul nădejdea nici în situaţiile cele mai grele, de oarece (vorba unui alt mare înţelept — Poporul Român): n’aduce anul. ce-aduce ceasul. Aşa dar, dacă stai să socoteşti bine puterea incomensurabilă a unui neam înzestrat din £ire> şi bine cârmuit, nu trebuie să pierzi niciodată speranţa în vii­ tor.—Cunosc oameni, care cercetează în fiecare an o parte a tranşeelor, singuri, numai cu sufletul lor. pentru a întări în ei această disciplină de cugetare. Şi totuşi, chiar pentru astfel de oameni, sânt momente, când realitatea e atât de amară, încât îşi pierd aproape şi ei cumpătul. Aşa a fost bunăoară anul dela sfârşitul răsboiului.

Când am văzut munţii pierduţi (graniţa trecea pe dincoace de Ceahlău), Dobrogea pierdută. Dunărea pierdută (portul dela Severin fusese închiriat pentru 1000 de lei pe an), podul dela Cerna-Vodă frânt şi pustiu, marea pierdută din zarea ochilor noştri... Am socotiţi că pierde sufletul în noi.

Dar puterile vieţii sânt incalculabile. Chiar în fundul cel mai adânc, al prăpastiei celei mai adânci, tot poate răsbate câteodată măcar o rază de lumină. Aşa s’a întâmplat şi cu noi în primăvara lui 1918. când Moldovenii de peste Prut s’au hotărît să şteargă hotarul mişelesc din 1812.

9T

S. MEHEDINŢI

Când am trecut liberi Prutul, străjuit până atunci de hidoasa şapcă a soldaţilor Ţarului; când cutare şi cutare om de neam ne-a dat prilejul să vedem că, chiar sub regimul muscălesc, fiii cei buni ai Moldovei n’au uitat niciodată tre­ cutul strămoşilor lor; când am văzut că în unele case boereşti, ca a răposatului Gore, sânt biblioteci, care cuprind tot ce era mai de seamă în scripturile române şi chiar colecţii unice; apoi când am auzit ce spune preotul Mateevici despre Limba Noastră, pe care el o preţuia, cum n’o preţuise ni­ meni dela Eminescu, am simţit că învie iarăşi sufletul în noi.

Putem deci mărturisi (acesta e adevărul istoric), că, după ce biruinţa dela Mărăşeşti fusese întunecată de tra­ tatul dela Buftea, încheiat de guvernul Averescu, în urma consiliului de coroană din 17 Fevruarie 1918, cel dintâi în­ demn de viaţă ne-a venit dela fraţii dintre Prut şi Nistru.

Neuitată — în veci neuitată — va rămânea clipa, când sub cerul blând al Moldovei, clopotele Soborului au vestit triumfal Unirea. Cine a avut atunci ochi să vadă, va vedea până la sfârşitul zilelor lui, ca în neclintirea unui tablou, cum, alături de Moldovenii (nurniji de Ruşi înadins Basarabeni) păşiâ în procesiunea cea grandioasă, Bucovinenii în frunte cu falnicul preot C. Moraru; alături cu o ceată de în­ văţători şi profesori dintre cei mai inimoşi ai vechiului regat, şi altă ceată: a Ardelenilor, Bănăţenilor şi Crişenilor, cu inimele cernite, dar învăluiţi şi ei de o nouă nădejde în destinele ţării ce înviase din morţi, ca lisus dintre tâlhari.

Iată ce datorim azi Moldovenilor dini re Prut şi Nistru, şi celor de dincolo de Nistru, care atunci ne-au sguduit şi ei sufletul cu o jalnică întrebare ce nu se va putea uita niciodată: Dar pe noi, fraţilor, pe mâna cui ne lăsaţi?

Tainică şi biruitoare putere a simţirii omeneşti, când se ridică mai presus de tina vieţii de toate zilele şi face so­ coteli cu însăşi veşnicia! Cât n’ar fi câştigat neamul şi statul român, dacă ceasurile acelea de sfântă învăţătură, ar fi ră­ mas vii în amintirea cârmuitorilor... şi dacă am fi avut parte să vegheze deasupra României oameni, dintre cei care nu se bucură fără grijă!

I

l

i !

DUPĂ 10 ANI

95

Dar, să nu cernim de lot sărbătoarea amintirii celor pe­ trecute acuma zece ani.

Cu toate greşelile: multe, grele şi mari, nădejdea nu trebuie să fie strivită. Glasul lui Tiron din Baladia a răsu­ nat de dincolo de hotar: Cui ne lăsaţi fraţilor? Iar glasul acela nu se va stinge în veci, ci va fi mereu viu, cât se va auzi graiul moldovenesc pe malurile bătrânului Nistru, to­ varăşul părinţilor noştri, din zorile istorici până azi.

Un lucru e acuma sigur, şi va remâneâ deapururi în amintirea urmaşilor: lespedea de pe mormântul dela 1812 a fost prăvălită la 1918. Azi ştiu toţi Moldovenii, cu graiu pocit de muscălie, că Mateevici al lor a slăvit cu o însufle­ ţire ca a Psalinistului, «limba veche şi înţeleaptă, limba vechilor cazanii... ce-o vorbesc şi’n care cântă lângă vatra lor ţăranii,Cutare puiu de moldovean, dintre urmaşii pâr­ călabilor Hotinului şi Cetăţii Albe, învaţă acuma în şcoala dela Mănăstirea Dealului, a îngenunchiat pe lespedea de lângă altarul Putnei, şi-a săturat ochii de lumina Dunării, de farmecul mării dobrogene şi s’a integrat astfel cu tot su­ fletul lui în viaţa seculară a neamului.

E sigur deci că a înviat sub ochii noştri Moldova lui Ştefan cel Mare şi România lui Mihai cel Mare,—pohta ce-am pohiit în zilele dela Şelimbru şi în apoteoza dela Alba-Iulia.

Deacuma, întâmple-se ce s’o întâmplă, nădejdea nu mai poate fi pierdută, nici în ceasurile cele mai negre, care ar veni peste noi.

De aceea, cei care sânt deprinşi a se bucură cu sme­ renie şi a fi plini de grija viitorului, fie că sânt de faţă, fie că nu vor fi de faţă la serbările din Chişinău, ei îşi pleacă frun­ tea înaintea lui Ştefan-Vodă, care a venit «să adune Mol­ dova ioată...».

Cu gândul aşadar la cele petrecute acuma 10 ani, martorii acelui mare eveniment pot zice azii sufletului lor: Suflete, bucură-te că ai avut norocul să fii părtaş acelor zile. Căci, ori ce s’ar întâmplă—chiar dacă ar cădeă pe capul poporu­ lui nostru nenorociri fără nume şi fără număr — nădejdea va licări veşnic, ca şi luceferii care se oglindesc în fundu

S. MEHEDINŢI

96

Nistrului, reflex al «Luceafărului» care chemase mai de mult pe Ştefan Vodă să-şi întregească Moldova lui slăvită.

O clipă măcar, sufletul nostru se simte azi întreg şi sănătos, ca în vremurile de care se învredniciră cronicarii şi rapsozii.

Acesta e înţelesul istoric al serbării pentru toţi cei deprinşi a se bucură de bucuria obştească, fără să uite insă grija zilelor de mâine.

Luni 30 Aprilie 1928.

COMEMORAREA REGELUI FEIBIiiM©1) Festivităţile publice urmăresc scopul de a scoate din linia uniforma a timpului anume momente demne de aminti­ rea naţiunilor. O sărbătoare se ridică aşa dar peste planul vieţii de toate zilele, ca acele jocuri de lumină, care, în largul stepei, amăgesc ochiul, iar în clipa următoare se risipesc, lăsând amintirii doar o slabă şi trecătoare imagine.

Se înţelege, într'o instituţie de cultură, cum e Academia, astfel de iluzii optice n’au ce căuta. Aici nu numai când e vorba de fapte ştiinţifice, dar chiar în faţa frumosului estetic şi al binelui moral (care par în ritmul monoton al traiului ca un fel de minunate excepţii ale naturii) legea cea mai înaltă trebuie să fie adevărul şi numai adevărul.

Socotim deci că cea mai demnă comemorare a Aceluia, care a prezidat de atâtea ori şedinţele noastre, va fi să privim un moment cu nepărtinire, nu toată opera Sa, deoarece aceasta bu ar fi cu putinţă, ci măcar o lăture: cea legată de geografia politică.

Din capul locului, vom începe cu o constatare precisă: la orice munte, oricare ar fi şi oriunde s’ar găsi, înăl­ ţimea culmilor şi a piscurilor celor mai proeminente nu e lucru întâmplător, ci atârnă de anume împrejurări, între care un rol deosebit îl are lărgimea sau îngustimea masivului din care se ridică.__ Ar fi pedant să amintim în această ocazie festivă anume propoziţii din ceeace geografii numesc «Ana­ liza morfologică». Dar, chiar şi pentru cei care stau mai de­ parte de preocupările ştiinţei, existenţa unei legi a progresi■) Şedinţa solemnă a Academiei Române, din 31 Maiu 19-8.

59294 - S. Mehedinţi. Anale Politice.

98

S MEHEDINŢI

unii înălţimilor relative ponte fi uşor bănuită. (Nici conurile vulcanice, cu tot sporul lor intern şi puterea năprasnică a lar­ velor, nu pot să-şi ridice vârfurile până Ia ceruri, ci trebuie sa asculte dela o vreme de lărgimea temeliei pe care s’au înăl(at) Tot aşa, vieaţa şi opera unui suveran, oriunde şi oricând se integrează după o anumită scară de proporţie în vieafa po­ porului pe care l-a cârmuit. Iată dcce, Academia Româna nu are azi nici o cale mai firească pentru comemorarea fostului ei Protector decât aceea de a pune înaintea tuturor celor de fajă câteva fapte mai proeminente, lăsând urmaşilor grija completării adevărului până în amănunjimile necunoscute nouă astăzi.

Ne vom mărgini deci la câteva consideraţii de caracter geografic şi etnografic, rămânând pe seama altora sarcina cu mult mai grea a analizei istorice şi politice, care presupune până şi dozarea faptelor imponderabile ce determină uneori evenimente capitale în vieaja popoarelor.

Vom înşira prin urmare numai cinci fapte culminante:

i

ţ

Cel dintâiu fapt caracteristic, legat de domnia Regelui Ferdinand I, este culniinarea teritoriala a Statului prin întregirea hotarelor în 191S. înainte de răsboiu, România sta ca întindere în fruntea tuturor statelor mijlocii ale Europei. După răsboiul mondial, suprafaţa Regatului se apropie ele a Italiei şi a. Angliei, adică a ajuns comparabilă cu a marilor puteri europene. De două mii de ani, din epoca lui Burebista, Decebal şi Traian, istoria autohtonilor din Carpaji nu a cunoscut nici o formaţie poli­ tică mai întinsă. Deaceea, cartografia şi geografia istorică vor releva totdeauna însemnătatea acestui eveniment care vor­ beşte dela sine, fără să mai fie nevoie de nici un comentai'.

E destul să păstrăm în minte atât: România sub Ferdinand I a ajuns lângă linia de culminare a Daciei antice.

Tot sub Regele Unirii celei mari, poporul român a atins punctul de culminare şi în ce priveşte numărul şi desimea po­ pulaţiei.

In latura aceasta, faptele care stabilesc creşterea supcr lativă în trecut sânt mai greu de precizat. In vechime era cu

i j

COMEMORAREA REGELUI FERDl.N'AND

99

noscut că părinţii noştri reprezentau cel mai mare bloc de po­ pulare europeană. Herodot mărturiseşte că neamul legat de basinul Carpato-Balcanic era cel mai numeros din Europa, după cum în Asia, poporul cel mai numeros eră cel Indian.

Dar în ce timp anume massa geto-dacă a atins cele mai mari dimensiuni nu putem preciza. Avem însă un criteriu de în­ drumare destul de clar: Pe vremea lui Cezar şi August, când Roma se afla în apogeu, statul din Carpaţi era singura putere europeană capabilă de a se măsură cu Imperiul Roman. Geo­ graful Strabo ne spune că Dacia lui Burebista putea ridica o armată de 200.000 de luptători. După această cifră se poate judeca cu oarecare aproximaţie şi densitatea popula)iei. Şi fiindcă răsboaiele dacice au atins numai o mică parte a teri­ toriului carpatic şi pericarpatic. este aproape sigur că secolul al II-îea după Cbristos, care ne arată aici o Dacia felix, graţie intensei colonizări romane, a reprezentat de bună seamă mo­ mentul celei mai mari desimi de populaţie a Daciei antice *).

A urmat după aceea un regres, când s’au înteţit năvăli­ rile barbare, apoi o nouă ascensiune spre sfârşitul Evului-mediu. Cronicele spun că, în vremea întemeerii Principatelor, neamul românesc se revărsă din munţi spre câmpii ca «pu­ hoiul apelor;». Iar armatele considerabile ale iui Ştefan-Yodă sânt un criteriu destul de temeinic, ca să afirmăm pentru sec.

XV şi XVI o nouă culminare demografică.

In sfârşit, după ce calamitatea turcească şi turco-rusească şi-au dat toate roadele lor, în secolul XVIII, când ţările noastre scăzuseră din punct politic, iar satele se risipeau des din cauza birurilor şi altor necazuri, renaşterea din secolul XIX a adus un nou progres demografic al cărui punct culmi­ nant a fost atins tocmai în ajunul răsboiului, la începutul domniei Regelui Ferdinand, când vechiul regat număra 7ţ4 milioane de suflete.

Cât priveşte legătura dintre desimea populaţiei şi afirWărea teritorială al unui stat, e lesne de înţeles că acestea sânt mărimi conjugate. — Decând e lumea lume, nimeni, n a putut ridica un stat puternic numai cu o mână de oameni. In ce ne priveşte, e sigur, cu desăvârşire sigur, că daca ras’) s. Mehedinţi. Le pai/s et le peuple ronutin, 1927, p. 75.

100

S. MEHEDINŢI

boiul mondial ne-ar fi găsit cu o populaţie mai deasă decât era, şi mai înstărită, am fi aruncat în cumpăna destinului o armată cu mult mai mare şi mai bine pregătită, iar după rotunzirea hotarelor am fi avut la îndemână elemente construc­ tive mai numeroase şi mai apte pentru a echilibra repede vieaja economică, socială şi politică atât de turburată de răsboiu. Va fi deci şi va rămânea un etern regret că judicioasa concepjie a lui Barbu Catargiu, inspirat ca şi Cavour de ex­ perienţa statului englez, sau măcar generoasa concepţie agrara a lui Kogălniceanu, n’au fost înţelese şi grabnic aplicate de contemporanii şi de urmaşii lor. Creşterea populaţiei, capita­ lul cel mai scump al unui stat, ar fi avut în cei 50 de ani dinainte de răsboiul întregirei cu totul altă intensitate. Cri­ zele de hrană nu s’ar fi repetat în fiecare deceniu, culminând cu catastrofa din 1907. Am fi ajuns astfel la ceasul cel mare al autodeterminării pentru nouile graniti europene cu o massă de popula (ie şi cu o stare economică şi socială, care s’ar fi re­ simţit nu numai în purtarea răsboiul ui, dar şi în consolidarea statului, după încheerea păcii.

Amintim aceste împrejurări pentru a pune în relief un fapt în adevăr semnificativ: Abia în fafa tranşeelor dela Marăşeşti, când toate ţărănimea eră sub arme, cu ochii spre ogoa­ rele cotropite de duşmani, opera începută la 1SG4 a fost efec­ tiv reluata prin fâgaduiala solemna a Suveranului. împroprie­ tărirea cerută de atâtea ori şi promisă de atâtea ori înaintea de răsboiu, a fost în sfârşit definitiv garantată de cuvântul răposatului Rege. Prin aceasta, Ferdinand I a devenit nu nu­ mai Regele Unirii, ci şi Regele împroprietăririi ţăranilor, ală­ turând u-se astfel în istoria noastră lângă figura atât de popu­ lară a lui Cuza-Yodă. Iar cine va analiza mai târziu efectele demografice, etnografice şi politice ale acestui mare act, vrând sau nevrând, va trebui să-şi oprească ochii mai întâiu de toate asupra figurii Regelui Ferdinand I. Al treilea fapt culminant nu e de ordine geografică sau economică, ci de ordine mai mult sufletească: Sub domnia Re" gelui Ferdinand sa manifestat în vieafa poporului roman, în chipul cel mai vădit, conştiinţa despre unitatea naţionala.

COMEMORAREA REGELUI FERDINAND

i

101

Din. epoca unităţii de rassă, pe care ne-o asigurase ve­ chimea noastră milenară împrejurul Carpaţilor, şi din epoca unităfii de conştiinţă etnică şi religioasă, pe care ne-o dăruise doctrina lui ZamoLxe (în timpurile când străbunii noştri nu porneau la răsboiu, până nu beau întâi apă din Dunăre, flu­ viul sfânt al Dacilor, cum era Gangele pentru Indieni), nicio­ dată conştiinţa despre individualitatea noastră etnografică şi istorică n’a fost mai vie ca în momentul suirii pe tron al lui Ferdinand I. Fără îndoială, opera aceasta de integrare a sufletului naţional începuse mai de mult. Cronicarii moldoveni întorse­ seră privirile lor spre Roma cu sute de ani înainte, iar latiniştii ardeleni merseră apoi în direcţia aceasta până la exagerare.

Din fericire, greşeala de perspectivă a fost îndreptată la timp.

După cum Francezii au scăpat de iluzia romanităţii pure, pe care o dăduse cărturarilor lor întrebuinţarea limbii latine nu numai în biserică, dar şi în ştiinţă şi chiar în cancelarii, şi, graţie studiilor antropologice, etnografice şi preistorice, şi-au adus aminte în timpul din urmă şi de antichitatea lor galloceltică, tot aşa şi noi, prin unele cercetări şi mai ales prin ge­ niala intuiţie a lui Eminescu (mare nu numai ca poet, dar şi adânc înţelegător al limbii, al folklorului şi al istoriei), am început a vedea şi a preţui dacismul nostru, ascuns sub alu­ viuni posterioare, nu atât de considerabile, cât socotiseră căr­ turarii. Azi, descoperirea genialului scriitor e întărită de un antropolog ca Pittard, care afirmă pe temeiu de măsurători pozitive nu numai continuitatea milenara a rassei pana în timpurile neolitice, dar şi relativa ei omogenitate, deoarece nici colonizarea romană, necum aluviunile medievale, n’au putut împotmoli vechiul trunchiu atât de adânc înrădăcinat în Carpaţi.

Astfel se explică pentru ce în ajunul răsboiului, con­ ştiinţa individualităţii noastre ca popor daco-roman ajunsese mai vie decât ori şi când în trecut. Mai presus de şovăirile celor cu teorii de continuitate sau discontinuitate, rustica gens se simţea dela «Nistru până la Tisa», cum spusese Eminescu, o personalitate unitară în faţa tuturor elementelor alogene.

Aluviunile istorice erau considerate in acel moment nu numai

102

S. MEHEDINŢI

de cărturari, dar chiar de gloata poporului ca ceva eterogen, ca nişte sedimente de ocazie în râul românesc, curgător de veacuri în propria sa albie.

Iar la această potenţiare a conştiinţei naţionale a luat o vădită parte şi Regele, a cărui amintire o comemorăm. Vom pune înainte o singură dovadă: Fundaţia Regele Ferdinand, menită ca şi Fundaţia Carol I, a îngriji de cultura românească şi de tot ce poate întări sentimentul de unitate etnic. — Fru­ moasă pildă, instructivă pildă, într’o epocă de regretabilă slăbire a simţului de răspundere faţă de viitor. Bătrânii ace­ stui neam ridicau pentru pomenirea lor biserici. Oamenii ge­ neraţiei clătinată de materialismul vulgar al timpurilor din urmă au început a uita datoriile către urmaşi. Cu atâta mai mare e meritul răposatului suveran că, chiar şi în clipa din urmă a vieţii, n’a uitat să contribuie prin frumosul aşeză­ mânt care-i poartă numele la întărirea unităţii de conştiinţă a întregului popor românesc.

Alături de culminarea teritorială a statului, de culmina­ rea demografică a populaţiei şi de culminarea conştiinţei et­ nice, tot sub Ferdinand I, poporul român a adâogat şi cea mai mare jertfa de sânge dintre toate cate le-a văzut vreodată pă­ mântul românesc.

In trei ani de răsboiu, dela malul Mării până la şesul Ti­ sei, Românii au dat mai multe şi mai grele lupte decât în tot cursul vieţii lor ca neam. Gloata luptătorilor a depăşit toate oştirile din trecut. Sub steagul cutărui regiment au căzut mai mulţi morţi, decât căzuseră altă dată în toate luptele unui în­ treg răsboiu. Lunca Mărăşeştilor a văzut timp de două săptă­ mâni 61 de contra-atacuri, frunte la frunte cu cea mai puter­ nică armată modernă, comandată de un general totdeauna biruitor până atunci. — Putem spune fără deşartă laudă de sine că, dela Decebal şi Traian, toţi părinţii cei mari ai neamului au privit cu mândrie pe urmaşii lor, în ziua jertfei su­ preme, sub Ferdinand I. Domnia lui a făcut astfel suma unei lungi desvoltări seculare. Şi totuşi o clipă trebuie să ne oprim locului. Căci, ori­ care ar fi fost pregătirea de veacuri a poporului legat de Carpaţi, trebuie să recunoaştem, că jertfa dela Mărăşeşti şi din

COMEMORAREA REGELUI FERDINAND

103

iot cursul răsboiului nu sar fi putut împlini cum s’a împlinit, dacă în ceasul decisiv din vara lui 1916, la instinctul naţional nu sar fi asociat hotărîrea manifesta a Suveranului. Pentru geografi este un adevăr axiomatic: atâta preţueşte o fără, cât preţueşţe poporul care o locueşte. Iar valoarea unui popor se măsoară în bine sau în rău prin valoarea personalităţilor sale reprezentative.

E sigur aşa dar, pentru ori şi cine. că în acel mare mo­ ment, însuşirile personale ale Regelui au împlinit în vieaţa neamului şi a statului român un rol unic. Şi, fiindcă vorbim în faja istoriei, se cuvine să dăm fiecărui cuvânt înţelesul său cel mai clar. — In fiecare suflet omenesc este un fel de polaritate care leagă manifestările sale esenţiale de un punct central, adică de o însuşire cardinală. Care a fost acea însuşire în su­ fletul lui Ferdinand nu o vom spune noi ci, vom lăsa să se afle din propriile mărturisiri ale suveranului.

In cel dintâiu ordin de zi adresat armatei, în ceasul suirii pe tron, Ferdinand I a întrebuinţat un cuvânt neuzitat şi deaceea neaşteptat în astfel de împrejurări. E în natura stilului militar de a fi scurt şi tăios, — mai ales că flacăra răsboiului cuprindea în momentul acela ţară după ţară. Totuşi, cu toată asprimea vremurilor, noul Rege spune soldaţilor săi un cu­ vânt neobişnuit de blând: Va aduc încrederea unui părinte către copiii săi...

Iată vorba revelatoare şi în adevăr plină de înţeles. E mai presus de orice îndoială că însuşirea dominantă a Regelui Ferdinand a fost bunătatea. Iar din această calitate trebuia să rezulte în chip firesc şi atitudinea sa de pater patriae. Sen­ timentul intim de familie, care i-a făcut atât de grea despărţi­ rea de copiii Săi, chemaţi pe tronul altor ţări, Suveranul l-a transpus în situaţiile statului, până şi în momentul cu deose­ bire grav din 1916. Pentru cel care are adânci înclinări în cer­ cul familiei, copiii şi, mai întâi de toate soţia, sânt ca un fel de a doua conştiinţă. Iar rolul pe care l-a avut a doua conŞtiinţă a Regelui Ferdinand în momentul hotarîtor este prea cunoscut şi recunoscut de toţi, pentru ca să mai stăruim asupra lui.—Când totul atârna de un singur cuvânt, sufletul poporului austru a fost prea atent, ca să fi putut scăpă din vedere unde a stat elcmntul impoderabil şi totuşi enorm de greu, care, ar fi

104

S. MEHEDINŢI

putut trage cumpăna hotărîrilor într’o parte sau alta. Cum­ păna, după cum ştim, s’a aplecat unde trebuia. Dar meritul este nu numai al intimilor, ci şi al înclinării proprii a Suvera­ nului, care, potrivit firii sale, a urmat în acea clipă decisivă eterna lege ce spune: Când inima se întreabă, tot inima răspunde...

De aceea, Academia Română cu adâncă pietate îşi aduce aminte de acel moment istoric şi de învăţătura care a rezultat pentru urmaşi din' fericita potrivire între simţirea poporului şi cugetul Suveranului.

Vai de cel care în afacerile Statului urmăreşte un suc­ ces personal! Fericit, de trei ori fericit, acela care îşi închină vieaţa sa ţării pe care o reprezintă şi e gata în fiecare clipă să zică, nu din vârful buzelor, ci din adâncul inimii: Piară de o sută şi de o mie de ori numele meu, numai să biruească nea­ mul în care şi pentru care trăiesc. Ştim că prin firea lucrurilor orice suveran ar trebui să fie întâi şi întâi de toate un mare om de stat. Dar postula­ tul acesta nu-i uşor de împlinit. A pretinde oricui se apropie de tron să fie un eminent om de stat, e ca şi cum i-ai cere să fie un mare savant, mare filozof sau mare artist. Ce zic?

Toate acestea se pot încă suplini printr’o lungă încordare a voinţei; sânt, cum ziceau Latinii, leoiora et minora, adică lu­ cruri relativ uşoare, faţă de marea artă de a cârmui vieaţa unui neam, făcând în momentul decisiv o fericită sinteză a muncii sale de veacuri.

Iată dece, ţinând seamă că darurile din naştere sânt lu­ cru hotărîtor, iar educaţia adaogă puţin lucru şi câteodată ni­ mic, trebuie să considerăm ca un mare noroc împrejurarea ca voinţa Suveranului s’a integrat atunci în voinţa poporului.

Filozoful Seneca n’a putut scoate din imperialul său elev ni­ mic mai mult decât a fost..; Marcu Aureliu, o podoabă a lumei antice, n’a putut face din propriul său fiu ceva care să-i semene câtuşi de puţin. Şi tot astfel Bossuet, cea mai înaltă personalitate morală a epocei sale, cu toată grija lui Ludovic al XlV-le pentru unicul său moştenitor, n’a putut da Delfinului ceeace Franţa şi Europa aşteptau dela dânsul* Cu atâta mai mare trebuie deci să fie recunoştinţa noastră ca

r COMEMORA REA REGELUI FERDINAND

105

în momentul de culminare a conştiinţei naţionale, Regele Fer­ dinand, cu o deplină lepădare de sine, ne-a dăruit consensul dintre naţinue şi dinastie, făcând astfel posibilă întregirea neamului printr’o jertfă care totdeauna îi va face cinste în faţa istoriei.

In sfârşit se cuvine să mai adăogăm o* ultimă notă tot culminantă şi aceea: Domnia Regelui Ferdinand a deschis în istoria poporului nostru epoca celor mai mari posibilităţi, dar şi a răspunderilor celor mai grele dintre toate cate le-am avut până azi. — In vieaţa fiecărui neam, ca şi în vieaţa fiecărui individ, sânt momente care, în bine sau în rău, hotărăsc tot restul. Aşa e pentru noi Românii momentul de faţă.

In adevăr, de când există omenirea, concurenţa plane­ tară n’a ucis mai multe formaţiuni etnice, ca în secolul din urmă. Din Poiinezia până în mijlocul Africei, al Asiei, al Americei şi chiar al Europei, îngerul morţii a pecetluit pentru ve­ cie mormântul multor neamuri şi e gata să pecetluiască şi alte morminte. Mai mult decât ori şi când, cine nu sporeşte astăzi ca număr, ca civilizaţie şi ca cultură, este fără doar şi poate pierdut. Iar pentru poporul nostru, pe lângă concurenţa dela hotare, se mai adaogă şi o gravă concurenţă internă din par­ tea elementelor alogene.—Aşa numita epocă a năvălirilor bar­ bare este în bună parte o simplă iluzie de perspectivă. Cea dintâia mare invazie pe pământul nostru (superioară şi canti­ tativ şi calitativ tuturor celorlalte) este cea din secolul a) XlX-Iea, care a atins punctul culminant sub ochii noştri.

Prin urmare nu e un cuvânt de ocazie, ci un adevăr geo­ grafic, etnografic şi istoric, când afirmăm că domnia Regelui ferdinand a deschis pentru noi prin întregirea hotarelor cea uiai mare posibilitate de compensare a neajunsurilor din tre­ cut, dar în acelaşi timp ne-a pus în faţa augumentării tuturor adversităţilor noastre cronice, atât la hotare cât şi înăuntrul hotarelor.

Acuma sau — niciodată, cumpăna trebuie să se plece în chip definitiv.

Aici stă accentul situaţiei prezente.

Reforma agrară, atât de strâns legată de problema po-

106

S MEHEDINŢI

pulaţiei, ne deschisese pentru un moment o largă perspectivă Din nenorocire, din cauze pe cari nu le mai înşirăm, ea n’a dat nici pe departe ceeace aşteptam din punct de vedere eco* nomic, demografic şi etnografic 1). Iar pe de altă parte, concuren {a modernă nu admite nici o întârziere. Blocul românesc este atins aproape pe toata periferia, începând din Maramureş şi Bucovina, colonizată în chip vrăjmaş; până în părţile Hotinului, invadat de Ruteni; până în marginea maritimă a Mol­ dovei, numită şi Basarabia, şi chiar în unele puncte din va­ lea Dunării, în Banat şi pe tot restul frontului apusean, unde abia tratatul dela Versailles a oprit invaziunea elementului străin. Cât priveşte interiorul statului românesc, cum am spus, invazia a luat în ultimul secol proporţiile unei inundaţii, copleşind mai ales oraşele. Prin urmare, culminarea teritorială a adus pe primul plan al vieţii nostre nu numai cele mai mari posibilităţi de închegare naţională, dar şi unele griji deasemenea culminante.

Amintim aceste fapte pentru a da domniei răposatului ' nostru Suveran tot relieful cuvenit şi pentru a dovedi în ziua acestei pioase comemorări că sântem conştienţi de mărimea răspunderilor ce ne-a lăsat şi recunoscători pentru îndemnul la unire, pe care ni l-a dat de atâtea ori.

Plecându-ne deci fruntea în faţa opcrii de culminare is­ torică, reprezentată de Ferdinand I, ne exprimăm speranţa că frumoasa învăţătură pe care ne-a dat-o El în momentul decisiv nu va fi uitată de nimeni nici odată. Deopotrivă de de­ parte şi de pesimismul care duce spre laşitate, dar şi de opti­ mismul nerod al celor lipsiţi de critică, noi onorăm astăzi me­ moria fostului Protector al Academiei, punând nădejdea noa­ stră cea mai tare: Intr’o munca din ce în ce mai intensă şi mai ştiinţifică; In creşterea populaţiei, ca temeiu de putere. Şi într’o moralitate superioară, din care nu se va putea să nu iasă o'neadormită grijă pentru viitorul Statului.

O serie de fapte culminante a apropiat poporul român de Capitoliu. Prin aceasta l-a apropiat însă şi de enorme greu*) Vezi Anexe: Pieirea Maramureşului.

COMEMORAREA REGELUI FERDINAND

107

iăji şi primejdii inevitabil legate de orice înăljare... Iată dece făclia de veghe trebuie să rămână veşnic nestinsă, pentru ca opera Unirii celei mari din 191S să stea deapururi neclintită, oricare vor fi vânturile şi valurile.

Rege blând, care ai iubit din toată inima poporul Tău, Academia Iţi aduce astăzi din adâncul sufletului supremul său omagiu şi făgădueşte să facă tot ce-i va sta în putinţă pentru ca ceeace Tu ai zidit, nimeni să nu mai poată risipi până în vecii vecilor.

31 Mai 1928.

’

/

.

■

-

f

r

!

PE DRUMUL PICO? Pactul Kellog a făcut să curgă multă cerneală. Entu­ ziasmul ziariştilor e lesne de înjeles: nu-i vredinic de nu­ mele de om, cine nu s’a bucurat să vadă pe Strescmann la Paris şi să audă toate cuvintele frumoase, spuse cu această ocazie.

Sânt însă oameni foarte de treabă, care nu sau înflă­ cărat deloc, cetind actul semnat cu condeiu de aur, în capi­ tala Franţei. Iar motivul e simplu: Nu doară că aceia ar fi cumva partizani ai răsboiului (din contra, îl pun alături de canibalism şi alte orori din trecutul sălbatec al speciei noastre). Şi nici din convingerea că răsboiul va fi etern şi deci inevitabil... Nu. Este evitabil, tot aşa de evitabil, ca şi ciuma, holera şi alte molime, care, din vremea lui Pasieur, nu mai îndrăsncsc sa se arate în Europa, — şi nici pe aiurea nu mai au puterea de odinioară.

Ci pentru un motiv cu mult mai vădit: Cum sa crezi în pactul pentru pace, când, a doua zi după plecarea lui Stresemann din Paris, gazetele ne-au adus ştirea că un cuirasat german a făcut în chip strălucit proba manevrării dela dis­ tanţă, fără să aibă un singur om pe bord? Dar contrabanda mitralierelor ungureşti! Dar formidabila aviaţie ruseasca!

Ultima depeşă a lui Echo de Paris ne vesteşte că în acest moment, «Sovietele organizează mari manevre militare în Ucraina... la care iau parte trupe din toate armele şi regi­ mentele de infanterie şi cavalerie, aduse din Siberia».

Cum să te însufleţeşti de discursuri frumoase despre în­ lăturarea răsboiului, când se iau măsuri făţişe pentru pregăti­ rea lui? — Cu toată cerneala împrăştiată la Paris şi^ aiurea, pacificarea planetei merge abia ca melcul. Cu toata Haga, cu toată Geneva, cu toată şedinţa solemnă din «Place de la

1 IIO

S. MEHEDINŢI

Concorde», concordia e departe de noi, cum e departe puterea ecrazitei de opintirea melcului...

De aceea, noi, cei aşezaţi în «calea tuturor răutăţilor» cum zicea bătrânul cronicar, să nu ne lăsăm o clipă înşelări* de farmecul vorbelor. Faţă de realităţi ca cele dela Buda­ pesta şi dela hotarul sovietic, o singură întrebare e la locul ei: Are pactul Kellog vre-o sancţiune? Un stat pornit spre răsboiu, sl'ii-se-va de semnăturile dela Paris, măcar atât cât se sfieşte un tren blindat de un melc fără ghioace, care ar vrea să-i ţină calea?

Răspunsul ni-1 dă cuirasatul lansat în Marea Nordu­ lui, flota aeriană rusească, mitralierele ungureşti, mane­ vrele dela Nistru şi toate ororile, care sânt pregătite făţiş, fără cea mai mică sfială de petecul de pergament iscălit, la Paris şi destinat Arhivelor diplomatice.

Aceasta e realitatea dură. Iar noi, cei din calea trupe­ lor siberiene, a gazurilor. a tancurilor, avioanelor şi tuturor «răutăţilor», aşteptam nu vorbe, ci sancţiuni. Şi le aşteptăm, fiindcă le credeam posibile. Un om po­ litic francez d. Borel, fost ministru, a arătat că St. Unite şi Anglia ar putea lua măsuri efective pentru a preveni orice răsboiu. Flota lor (aeriană şi navală) ar putea fi decisivă diD ceasul cel dintâi.

Din nenorocire, cele două puteri au semnai, dar atât.

Nu căutăm explicarea acestei abţineri, fiindcă ne temem sa nu găsim una prea penibilă. Dar cât timp cei indicaţi de d.

Borel n’au răspuns la apel, datori suntem sa ne îndreptăm ochii şi aiurea.

Unde?

In veacul când mijloacele de apărare în contra holerei, ciumei, anarhismului, răsboiului şi altor calamităţi publice ascultă de capital şi de tehnica, cum ascultă un animal do­ mestic pus la ham, .credem că onoarea de care se leapădă arbitrii de ieri dela Versailles, o pot lua asupra lor alte Puteri Mari. După Anglia, ca imperiu colonial, o foarte mare putere este Olanda. Ce-au făcut Olandezii în Mediterana asiatică, n’au făcut mulţi pe faţa pământului... Alături de ei, ca forţă materială şi morală, stau vecinii lor, Belgieni.

PE DRUMUL PĂCII ?

111

cu interese nu numai în Africa, ci peste lot, unde ajung va­ sele pornite din canalul Municei. In line, fiindcă e vorba de tehnică şi de autoritate morala, ca să împlinim treimea unor neutri cu adevărat arbitri nepărtinitori ai păcii, putem adăoga Scandinavia şi Elveţia, cu imensele lor isvoare de energie electrică şi o minunată desvoltare a tel micei industriale.

Sub privegherea acestor mari pateri morale şi cu o tehnică ajutată de contribuţiile băneşti ale altor state (ca Ia orice societate de asigurare), cum vi s’ar părea organizarea unei flote aeriene, mai bogată în gazuri otrăvitoare de cât cea rusească, dar ascultând nu de Troţki, Bela-Kubn sau al|i înţelepţi ai politicei sovietice şi ai răsboaielor de agresiune?

Dreptatea internaţională, pusă sub paza unor astfel de state, care nu fac sport de imperialism, ar fi, credem, efectiv apărată. Dacă în cel dintâi ceas al agresiunii; ar apareâ deasupra lui Cain flota internaţională, cu toate mij­ loacele răsboiului chimic, efectul represiv ar fi aşa de si­ gur, în cât criminalul (mare sau mic) şi-ar opri îndată mâna.

Sântem siguri că chiar contele Apponyi, cel doritor de arbitraj,, ar trebui să-şi plece capul înaintea unor astfel de arbitri. Cât despre o ţară ca România, care a purtat numai răsboaie defensive (şi credem că şi alte ţări: Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, etc.) ele ar accepta fără ezitare să contribue la întreţinerea unei flote de pază internaţională.

E realizabilă o astfel de idee?

Credem că da. Răsboiul agresiv cere toate armele.

Pentru cel defensiv, aviaţia poate deslegâ dificultatea din capul locului. Generaţia care se miră de opera lui j. Verne «Călătoria împrejurul pământului în 80 de zile» ni se pare ^zi aproape trogloditică. N’ar fi imposibil mâne-poimâine să pară trogloditică şi generaţia care îşi punea nădejdea în cerneală şi descântecele proceselor-verbale, când tehnica modernă poate asigură deplin omenirea cinstită în contra celor nătângi, sau cu intenţii criminale.

Dar, până ce postulatul sancţiunilor propuse de oameni eminenţi din apus, va fi realizat. România, fiind aşezată în

<

112

S. MEHEDINŢI

«colţul furtunilor», să nu lase amăgită de formule şi perga­ mente. Ci să ia seama la manevrele dela Nistru, la fabrica de avioane a Bulgariei şi la concertul lugubru din capitala Un­ gariei, peste care se proectează umbra contelui cu legile şcolare din 1907 şi «zona culturală» din 1917, ultimul proect oficial de asasinat etnic în Europa.

Cât timp lipseşte garanţia preconizată de d-1 Borel, sau o flota aeriană internaţională, stafia războiului se înalţă deci mai ameninţătoare decât ori când. Cu pacea pe care ne-a dovedit-o la apus Bela-Kukn, iar, după plecarea lui în Rusia, o pregăteşte nobilul Apponyi şi cei de un fel cu ei, nu avem ce face. Căci, ori care ar fi deosebirile de formă, fondul e acelaş: nedreptatea şi vărsarea de sânge.

Prin urmare, România să nu-şi facă nici o iluzie, ci să se pregătească pentru cele mai rele eventualităţi.

Pactul Kellog, a fost o simplă şedinţă de Academie politică x).

Sâmbătă 8 Septembrie 1928.

l) In Dechemvrie, la Societatea Naţiunilor, însuşi reprezentantul Americei (Clifford), a făcut această propunere, — Vezi la Anexe: Asigurare contra riisboiului.

VINDECAREA POSIBILĂ Sânt momente de citata strâmtorare, în cât crezi ca orice nădejde e zadarnică şi nu mai rămâne decât rostogolirea în prăpastie. Atitudinea aceasta e însă vrednică de osândă. Cât timp poji mişca măcar un deget, dator eşti să lupţi. Căci nu se ştie, dacă nu cumva ultima opintire va aduce cu sine isbânda.

Cu atât mai absurdă e descurajarea, când e vorba de vieaţa unui întreg popor.

Aşa e acuma cu noi. Recunoaştem, că trecem prin cea­ suri în adevăr grele. Seceta a vestejit toate semănăturile. Cât zăreşti cu ochii numai porumbişti uscate. Sătenii tiu început să macine orz, copiii tânjesc, iar mortalitatea creşte...

Dar şi mai dureroasă e seceta care bântue sufletul. Frau­ dele ce ies mereu la iveală nu numai că ne amărăsc, dar ne şi umilesc în faţa tuturor duşmanilor ţării. Nu-ţi vine să crezi ochilor şi te întrebi: cum de-au fost cu putinţă astfel de grozăvii ? lotus, dela indignare până la disperare mai este. Ar fi o mare greşeală să confundam poporul românesc cu cei vino­ vaţi şi să pierdem nădejdea în vindecare. Boala e cu leac, de oarece fondul sufletului românesc e încă sănătos. Proverbul: fă bine, şi-l aruncă. în mare e în adevăr caracteristic *)• După cugetul Românului, urmările faptei bune sânt atât de sigure, în cât ele pot să iasă la iveala chiar din genunile întunecate ale mării. Şi atunci, cum să te mai îndoeşti că sănătatea va birui boala? Credinţa Românului că binele şi adevărul constituesc un capital inalienabil în vieaţa unui neam şi că în chip inexorabil trebuie să dea roade, e dovada unei superiorităţi Morale evidente.—Acest optimism transcendent ne vine tocmai ‘) Obiectiunea adusă de unii, ca Romani n’au cunoscut marea, este Puerilă. Superlativul românesc pentru caniUate e: «marea cu sarea» — S. Mehedinţi. Anale Politice

114

S. MEHEDINŢI

din adâncimile înţelepciunii lui Zamolxe, fiindcă nu-i cunoa ştem păreche în proverbele nici unui alt popor vecin.

Par’că văd vreun înţelept de răspântie, sărind înainte cu obiecţiunea eftină: Poezie! Asta e poezie:..!

Nu, deşteptule, nu e poezie, ci realitate şi încă uşor de pipăit. Iată o dovadă care să arate şi celor mai nătângi, ca chiar în perioada chaotică ce a urmat răsboiului, am realizat unele progrese apreciabile în mersul trebilor publice. Ştiu tofi, cei care îşi amintesc schimbările de regim îna­ intea răsboiului că, de câteori un nou guvern era chemat la cârmă, cea dintâi grije era decretul pentru numirea unui alt prefect de poliţie. A refuza acest decret prezidentului de consiliu, ar fi însemnat că guvernul e subminat dela început: Cum faci alegerile cu prefectul de poliţie al vechiului regim?

Cum să te aperi de...? Cum să te stăpâneşti pe...? Şi altele, şi altele.

Azi, te cruceşti că o judecată atât de îngustă a fost cu putinţă. Te cuprinde mila şi sila de falsa perspectivă politică a celor cari au fost în stare să amestece lucruri aşa de etero­ gene, cum e poliţia şi politica.

Se înţelege, alături de stropitul stradelor, de maturatul gunoaielor şi alte griji mărunte ale municipalităţii, mai e nevoe şi de un organ însărcinat cu paza ordinei.

Unui oraş mare îi este indispensabilă şi o mână tare, pen­ tru a ţine în frâu ziua şi noaptea (mai ales noaptea) pe cei care consideră îmbulzeala Capitalei ca un fel de pădure, în care poţi vâna fără să mai întrebi pe nimeni. Aşa e în toate oraşele mari. Dar ce legătură poate fi între Camera comune­ lor şi cel care conduce brigada* însărcinată cu grija picpokeţilor Londrei? (Numai asociarea acestor cuvinte constitue o ne­ cuviinţă şi o absurditate)...

Totuş, astfel de absurdităţi au fost posibile pâim^erl' alâltăeri în ţara românească. Prefectul poliţiei trebuia sa ie omul clubului cutare sau cutare! Ca şi cum concepţiile parti­ delor ar fi fost deosebite până şi în tratarea celor ce se îm­ bată în cârciume, dau cu cuţitul, sparg casele de bani... şi de alde acestea. ^ ^ Acum însă ne mirăm, tocmai fiindcă nivelul judecaţi.

VINDECAREA POSIBILA 5-

*

5

k li b

■

a >

3

e

5

115

politice sa mai ridicat, fată, am avut dela răsboiu până azi o bogăţie de miniştri şi prim-miniştri cum de mult nu s’a mai pomenit în jara noastră. Şi-am trecut prin multe momente grele. Cel care scrie aceste rânduri a văzut pe pavajul stradei Câmpineanu, când cu mişcarea socialiştilor... Dar, mai bine să nu mai amintim ce-am văzut. De altfel, cine nu ştie câte manevre politice sau desfăşurat pe stradele Capitalei! Gloate de mii şi zeci de mii, aduse când de un partid, când de altul, să demonstreze în contra guvernului. Gemeau străzile e lume.

Iar în luptele date cu ocazia Constituantei mi se pare sau în­ trebuinţat chiar şi gaze fetide, până în încinta Camerei. Şi toate s’au petrecut după tipic. Atât ale guvernului, cât şi-ale opoziţiei. Sub ochii aceluiaşi prefect de poliţie. Aşa că, în urma unei experienţe de zece ani. în care s’a văzut că parti­ dele îşi pot permite toate experimentele lor, fără să vină în conflict cu clientela de zi (şi mai ales de noapte) a prefectului de poliţie, credem că nimănui nu i-ar trăsni prin cap să ceară la schimbarea guvernului un decret spre a pune pe un agea­ miu recomandat de cluburile politice, în locul «doctorului» de azi, care îşi cunoaşte atât de bine clientela.

Iată deci un progres pipăit, pe care nimeni nu-1 va putea negă. Sub unda capricioasă şi plină de gunoaie, apa râului îşi sapă în adâncime o albie fixă. Nădejdea în progres nu trebuie pierdută. începem şi noi să simţim că, fără spirit de continuitate, Statul nu se poate consolida.

E sigur — mai mult decât sigur — că mâine-poimâine ni se vor părea foarte fireşti unele idei care astăzi nu pătrund uşor în toate capetele. De pildă, nu e o ciudăţenie fără pereche ca Ministerul apărării naţionale să se schimbe împreună cu fiecare guvern? Ce, s’au schimbat hotarele statului? Se schim­ ba vecinii? S’au schimbat legile strategiei şi ale tacticei, fiind­ că s’a prefăcut parlamentul?

Absurditatea este prea vădită, ca să mai fie nevoie să insistăm. Şi tot aşa şi cu alte organe ale vieţii publice. Nu e °are o smintenie să tratezi până şi pe bieţii copii de şcoală ca material de experienţă a unor oameni de partid, în loc de a vcdeâ în ei capitalul cel mai scump al viitorului?

116

S. MEHEDINŢI

Evident, purtam cu noi multe, foarte multe păcate. Dar vorba lui Seneca: suferim de boli vindecabile (sanabilibus malis).

Iar leacul se apropie. Împrejurarea că deasupra desti­ nelor acestui neam, alături de un Rege încă copil, veghează şi o Regenţă, e în unele priviţi o mare greutate, dar şi o mare nă­ dejde. Acuma, poporul român se cheamă că îşi alege singur calea. Daca nici în împrejurările de faţa, nu va începe o era noua, nu e nădejde so mai înceapă vreodată, căci orice în­ târziere în condijiile de azi ar putea să-i fie deadreptul fatală.

Dacă nu schimbăm macazul, nu e nevoie să fie cineva nici Plato, nici Aristotel, ca sa vadă deraierea ce ne aştea­ ptă. — Credinţa noastră adâncă în fondul sănătos al sufletu­ lui românesc ne dă însă siguranţa că îndreptarea va veni.

Cei cari conduc ziare, ştiu cât de vie este dorinţa de re­ generare morală. Şi sânt câteva semne pipăite că însănătoşi­ rea se apropie.

Dar tocmai pentru aceasta, groazavă răspundere şi-ar lua pe conştiinţa lor toţi aceia, care o clipă măcar, ar căuta s’o întârzie: — căci toate greşelile se plătesc, iar operaţia iminen­ tă, când e întârziată, poate fi egală cu o crimă 1).

Miercuri 26 Septembrie i928.

M Schimbarea regimului s’a făcui în Noembrie 1928.

I

O PAGINĂ DE ISTOMIE ŞI ETNOGRAFIE In ceasul când Românii din toate unghiurile ţării serbau Ja Constanţa reîntregirea hotarelor, un ofiţer bulgar ne adresa cele mai vulgare insulte. Pentru viteazul dela Rusciuk, po­ porul român e un fricos, care se ascunde la spatele altora, un netrebnic, etc., etc.

Cei nepăsători pot să dea din umeri. Cei muşcaţi de şarpe îşi aduc însă aminte perfidia bulgărească de acuma zece ani şi-şi dau seama că vecinătatea craniului şi sângelui turanic e o grea fatalitate pentru ţările europene şi în deosebi pentru România. De aceea, cei cu răspunderea zilei de mame sânt datori să vegheze fără o clipă de aţipire.

E clar că avem o situaţie nu se poate mai ingrată faţă de vitejii care, sub aripa lui Mackensen, au umplut Dobrogea de ruine. De altfel, ororile bulgare, constatate de o anchetă inter­ naţională în timpul răsboiului balcanic, sânt un document atât de categoric, în cât nu mai e nevoe de nici un alt comentar.

Cum s’au desfăşurat relaţiile noastre cu vecinii dela miazăzi?

Timp de cinci sute de ani, nici urmă de stat bulgăresc.

Dela Dunăre până în Balcani, pe la jumătatea veacului tre­ cut, Bălcescu n’a întâlnit nici un sat de bulgari. Intraseră sub pământ. N’am avut aşa dar cu ei nici în clin, nici în mânecă, afară de ajutorul dat celor pribegiţi pe pământul nostru.

La 1878, se ştie ce-a urmat: Griviţa şi Plevna.

La 1913, când am trecut iarăş Dunărea, nu ne-am atins de un fir de păr din capul bulgarilor încolţiţi atunci de sârbi Şi de greci. Bunătatea cea lăsătoare a românului (vorba ve~

!

1 IvS

S. MEHEDINŢI

che a lui Zilot) a trecut cu vederea toate insultele bulgăreşti îndată ce i-am văzut nenorociri şi umiliţi.

Astfel, blândefea şi omenia românească a rămas în mintqa bulgarilor ca o dovadă de totală slăbiciune. Când aveam arma în mână, să nu lovim pe cei umiliţi, asta nu se putea decât din cauza laşităţii noastre, adică a temerii de cei cari atunci erau cu capul în ţărână!...

La 1916, ne-am întâlnit iarăş. Vecinii dela miazăzi stau ' sub aripa lui Mackensen. A venit Turtucaia — evident, o mare ruşine. Dar, pentru orice om cu un dram de minte şi cu me­ moria faptelor ce au urmat, absurditatea dela Turtucaia nu e ruşinea neamului românesc, ci a nesăbuiţilor, care au pus pe un biet cartograf în faţa celui mai ofensiv general german, biruitor până atunci pe toate fronturile.

Din fericire, tot cu Mackensen ne-am mai întâlnit după câteva luni la Mărăşeşti, unde a cunoscut şi el prima înfrân­ gere. Cu toată trădarea rusească, întâmplată chiar în toiul acelei formidabile lupte, totuş în 61 de contra-atacuri am ţi­ nut piept armatei germane, smulgând recunoaşterea leală a tuturor celor de faţă, fie prieteni, fie adversari. Părerea lui Hindenburg ne dispensează astfel de a mai pune la cântar in­ sultele viteazului dela Rusciuk.

Dar fatalitatea a făcut ca de astădată bulgarii să fie prea departe de Mărăşeşti. Dacă, între fierul român şi cel german, care s’au ciocnit atât de aspru într’o luptă ce a durat doua săptămâni, ar fi fost ia mijloc şi ceva cranii turanice, vitejii ce se fălesc cu isprăvile dela Kirkilise, unde au cucerit tunuri cu vasilina fabricei pe ele, ar fi căpătat un criteriu de jude­ cată ceva mai real. Dar Mackensen nu şi-a mai încurcat fron­ tul cu autorii ororilor din 1913. Şi astfel, lipsind dela Mără­ şeşti, în dimensiunile judecăţii ofiţerului dela Rusciuk nu poate intra decât părerea că românul e laş, mişel şi alte apre­ cieri de acelaş calibru.

Grozavă fatalitate, ura nătângului care, ştiindu-se dator sprijinitorului său de altădată, îi plăteşte binele cu rău! e aceea, ştiind acuma definitiv ce putem aştepta dela vecinii miazăzi, să ne întoarcem privirile spre serbarea dela Constanţa, cauza acelei explozii de ură bulgărească.

O PAGINĂ DE ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE

119

Ce-a fost solemnitatea dela malul marii e greu de pove­ stit în cuvinte. E destul să spunem că ziua dela Constanţa a însemnat o pagină de istorie, a cărei semnificare depăşeşte chiar hotarul românesc. In deosebi cuvântările celor doi regenji sânt un document care merită o revelare cu totul deo­ sebita.

Din gura Patriarhului, cei adunaţi în catedrala vechiului fomis au putut afla că biserica românească şi prin urmare creştinismul nostru îşi află temeliile sale cele mai adânci tocmai spre malul mării. Acolo s’a ivit pe pământul ţării cel dintâi episcop şi toi de acolo, dela Vicina, ne-a venit cel dintâi mitropolit, începătorul ierarhici legate de Curtea-de-Argeş.

Au aflat apoi cei de faţă că mitropolia din Silistra şi alte bi­ serici dobrogene, zidite şi ţinute cu bani româneşti, au fost mereu nedespărţite de viaja bisericilor şi a preoţi mei din stânga Dunării. Iar când înaltul Regent şi Patriarh al UngroVlahiei a povestit amănuntul familiar că chiar naşul său de botez, oierul Herţa din Carpaţi, odihneşte în cimitirul dela Megidia, am simţit toţi lămurit că vorbim acolo despre ale noa­ stre, la vatra noastră, lângă mormântul părinţilor noştri. Un simţimânt de firească şi străveche continuitate a pătruns până şi în sufletul celor mai puţin informaţi cu privire la tre­ cutul neamului.

Acecaş idee de străveche şi legitimă stăpânire a ieşit cu puternic relief şi din cuvântarea Înaltului Regent care a fost până ieri cel dintâi magistrat al ţării. Putem spune cu cugetul liniştit că am serbat la malul mării mii de ani din istoria ace­ luiaşi popor. Pe vremea lui Dariu al lui Histaspe, Noi am fost singurii care ne-am opus năvălitorului. Pe timpul lui Filip, Alexandru şi Lisimach — tot noi. In epoca lui Burebista noi.

Când a sosit Ovidiu pe «ţărmul getic», vatra oraşului Con­ stanţa era mai mult de jumătate cuprinsă de locuinţele părin­ ţilor noştri, purtători de cojoace, ca şi mocanii care au delilat ieri înaintea Regenţei.

In epoca lui Traian — noi. In veacul lui Mircea — noi.

Sub Mihai Viteazul — noi. In secolul al 19-lea, când agrono­ mul Ion lonescu dela Brad numără casa cu casa locuitoiii Dobrogei, iarăş noi în linia întâi, ca număr. In sfârşit, la 1878,

120

S. MEHEDINŢI

armata lui Carol I, biruitoare la Griviţa, Plevna, Raliova şi Vidin, trece în Dobrogea, pe vechile urme ale armatelor lu, Mihai şi Mircea.

Astfel, cuvântările celor doi regenţi au răsunat ca un fel de sentinţă definitivă a istoriei. Dar asta numai pentru oamenii cu respect de adevăr. Cât priveşte fanaticii ameţiţi de propa­ ganda bulgărească, concluziile judecăţii lor remân aceleaşi: Bulgaria trebuie să se întindă din marea Neagră până în Adriatica şi din Dunăre până în marea Egee! Exponenţii acestei halucinaţii recente sânt bandele de comitagii, gata de mă­ cel la orice hotar şi chiar între hotarele propriei lor ţări, — cum au dovedit-o de curând pe străzile Sofiei.

Ce valoare pot avea cele mai tari argumente faţă de astfel de suflete? Evident, nici una.

De aceea, renunţând la orice speran(ă de obiectivitate din partea unor vecini cu instincte atât de primitive, facem o propunere, cel puţin în vederea străinilor aşezaţi între noi, pe pământul dobrogean. Propunerea e aceasta: Cele două cuvântări, atât de documentate, ale Regenţilor să fie traduse şi în limba oaspefîlor noştri dobrogeni, de neam bulgăresc şi tătăresc. Noi, Românii, credem în puterea adevă­ rului. Iar oaspeţii pământului nostru nu pot fi decât de două feluri: ori cinstiţi, ori mişei. Cetind acele cuvântări, un ţăran bulgar, împroprietărit în ţara noastră, dacă e om de omenie, aflând cele spuse de Regenţi şi ştiind dela părinţi sau bunici, cum au venit ei ca pribegi de dincolo de Balcani, va zice cu inima pătrunsă de smerenie: In adevăr, bun şi blajin e poporul acesta românesc! Pri­ begi am fost şi ne-a primit; streini am fost şi ne-a împroprie­ tărit; cruzi am fost în timpul rasboiului şi ne-a iertat de tot ce am făptuit după aţâţarea foilor scrise bulgăreşte... După satele româneşti arse; după bisericile dărâmate sau spurcate de oastea bulgară; după Giurgiul ruinat şi prădat; după toate cruzimile, jafurile şi fărădelegile, când a venit iarăş armata română în 1918, socoteam că nu va mai rămânea picior de bulgar din Dunăre până la Mare. Şi, iată, suntem tot unde am fost şi cum am fost. Un fir de păr nu s’a clătinat din capul no­ stru, un paiu nu lipseşte din gospodăria noastră... Oare cum

O PAGINĂ DE ISTORIE ŞI ETNOGRAFIE

121

cie ne-am lăsat să lim amăgiţi de cei care ne-au îndemnat la câte ne-au îndemnat, minţindu-ne că ţara asta ar fi fost a noastră de când lumea?

Un astfel de plugar cu omenie va simţi îndată tot ce e dator neamului şi ţării care l-a ocrotit. Şi va lucra în viitor, cum îi va porunci dreapta sa judecată.

Dimpotrivă, cel cu craniu îngust şi cu instincte sălbatice, având ca notă dominativă, invidia şi lăcomia (Jirecek) va ră­ mânea tot cu păr de lup.

Insă, chiar şi faţă de unii ca aceştia, traducerea şi tipări­ rea celor două cuvântări e un câştig: Noi, românii, vom avea conşiiinja împăcată că ne-am împlinit datoria faţă de toţi, până la marginile îngăduinţei omeneşti. — Şi e mare lucru să ştii că ai făcut tot ce omeneşte e cu putinţă, înainte de a lua iiotărîrile definitive.

Până atunci, ridicându-ne peste toată vulgaritatea insul­ telor bulgăreşti şi lăsând oaspeţilor pe care vitregia vremuri­ lor i-a semănat între hotarele noastre, toată libertatea de a fi cum vor ei să fie, cu gândul la solemnitatea dela Constanţa, unde am făcut rezumatul vieţii noastre la malul mării, le spu­ nem acestor oaspeţi înţelegători sau neînţelegători, un singur cuvânt: Pământul legat de vieaţa părinţilor şi a străbunilor no­ ştri din zorile istoriei până azi, nu va fi lăsat niciodată pradă veneticilor. Intre toţi vecinii, noi suntem locuitorii cei mai vechi din Carpaţi până la mare, din vechime şi până azi.

Când Bulgaria şi alte ţări pieriseră de pe harta Europei, noi sântem singurii care am păstrat un stat pe malul Dunării. Să Ştie cei pripăşiţi aici de frica ştreangului turcesc, că Românul crede în puterea binelui şi a dreptăţii. Căci oricât de mare ar fi puterea răului, puterea omeniei e şi mai mare într’o epocă de cultură ca cea de azi, când dreptatea internaţională începe a fi preţuită din ce în ce mai mult, iar ura, invidia şi lăcomia incep a fi detestate de toate naţiunile care merită numele de naţiuni civilizate.

Joi 8 Noembrie 1928.

\ . ■

w

CUVINTE BATJOCORITE Sărbătoarea dela Miliai-Vodă şi cea dela Constanţa au fost prilej de grele socoteli faţă cu trecutul şi prezentul po­ porului nostru.

Când au început a defila pe dinaintea Regenţii veteranii răsboiuiui de independenţă şi ai celui de întregire, puţini şi-au putut stăpâni lacrămile. Iar în ziua de Sf. Miliail, când istoricul N. Iorga a arătat cu degetul spre nişte umbre de oameni («mutilaţii răsboiuiui din urmă»), un fior a pătruns toata mulţimea. Cuvintele veteran, invalid şi erou capătă astlel, pentru orice român cu simţire, un înţeles din ce în ce mai adânc.

Totuş, încep şi ele a fi atinse de vulgaritate, fiindcă «au şi cuvintele soarta lor», ca şi oamenii.

De pildă, unele vorbe frumoase şi cinstite scad şi se pă­ tează văzând cu ochii. Ce bine sună altădată cuvântul cul­ tură! Prin rotunzimea şi sonoritatea lui latină, era simpatic, ca şi ideea pe care o exprima. Din nenorocire, în timpurile din urmă, bietul cuvânt a fost atât de terfelit, în cât a pierdut şi pierde zi cu zi din strălucirea lui nativă. Aţâţi neisprăviţi l-au luat (vorba lui Eminescu) «în... deşertele lor guri», că ţi-e milă şi silă, când îl mai auzi. — wS’a demonetizat mai ales de când au început să se ocupe de sufletul poporului nostru oameni care nici nu visează ce însemnează cultură, socotind-o la fel cu manifestările cluburilor politice.

Ba unii isteţi au mai născocit şi cuvântul cultura-li-zafc...! O adevărată pocitură, care sgârie urechea oricăi’ui om cu simţul limbii româneşti. Ştim mai dinainte obiecţiunea: — Dar nu poate o limbă să creieze expresii nouă?

— Poaie, cum nu. Dar atunci, cel care le creiază trebuie

124

S. MEHEDINŢI

să fie ori poporul însuşi, cu simţul său de suverană armonie între ideie şi formă; ori un geniu literar. Când eşti însă un biet om de duzină, care ai învăţat limba românească dela cine ştie ce slujnică bilingvă, neştiind nici un graiu cum se cade; sau când ai învăţat-o în promiscuitatea unui maidan de mahala schimbat cu alt maidan, de câteori termenul chiriei se împli­ nea, atunci, — mai domol cu creiarea de cuvinte. Nu de alta dar te poţi trezi înnegrind hârtia cu slufenii la fel cu cultura-Ji-za-rea...

Insă, la urma urmelor, dacă s’ar mărgini lucrul la atât, primejdia n’ar fi tocmai mare. Cât timp un popor nu devine prea eterogen, limba Respinge tot ce nu e organic. Nu cei cu « drângul se vor impune ca modele de eufonie. Nu cobzarii perpeliţi, care «fac o cântare» cu gândul la gologani, vor lua locul lui Eminescu, Creangă ori Maiorescu, în alegerea cuvin­ telor de admis în limba literară.

E însă ceva şi mai grav: e latura etică. Unele cuvinte au ajuns să fie bajocorite până la profanare.

Anul acesta, cum se ştie, a fost excepţional de bogat în fraude şi crime de senzaţie. Nu de mult, o fiară cu chip de om, ca un câne turbat, care muşcă pe cine îi iese în cale, a ucis o mulţime de lume. Şi totuşi, un scrib de ocazie s’a pomenit scriind: eroul acestor isprăvi!

O fiară — erou? Cine e nepricopsitul care bolmojeşte astfel cuvintele, coborînd în noroiu tocmai cuvântul care, după epopeia dela Mărăşeşti, ar trebui să fie cel mai respec­ tat în limba românească? Şi cazul s’a repetat. După câtva timp, doi nenorociţii nedemni de uniforma armatei, şi o rătăcită a vieţii, luneca tustrei până în fundul prăpastiei. Un triplu asasinat, care se isprăveşte pentru unul singur la cimitir, iar pentru ceilalţi doi, grav răniţi, înaintea justiţiei, pierzându-şi cinstea ca oa­ meni. — In mijlocul nenorocirilor care se ţin lanţ, grozăvii ca acestea deprimă sufletul, şi ar fi bine, dacă publicitatea lor s’ar reduce la minimum. Să afle doar lumea, că vinovatu cutare, pentru cutare faptă, a căzut sub pedeapsa legii.

I

[

'CUVINTE BATJOCORITE

125

Din contra. Şi în acel caz, unele ziare au pomenit de ! ' eroii şi mai ales eroina acelei păcătoase aventuri. N’au stat o clipă să se întrebe: Dacă cei doi nenorociţi (vrednici de plâns) au fost eroi, atunci ce pot să mai fie pentru noi morţii dela Mărăşeşti? Şi dacă vinovata, cu banii înfundaţi «în poşetă», este şi ea eroină, atunci ce nume să mai dăm Caterinei Teodoroiu, străpunsă de gloanţe pe dealul Muncelului?

Oameni buni, respectaţi-vă condeiul, respectaţi limba românească şi, mai presus de toate, respectaţi pe eroi. Nu-i puneţi la rând cu ucigaşii şi cu cei căzuţi în păcate, unde nu-i poate însoţi decât groaza sau mila, dar în nici un caz admiraţia pe care o exprimă cuvântul erou.

De când cu «Ziua eroilor», cuvântul acesta, măcar că e neologism, a căpătat drept de cetăţenie in limba română. De când Carlyle a scris «Cultul Eroilor», vorbele acestea au de­ venit nu numai titlu de carte, ci un fel de lozincă morală pe frontispiciul secolului care preţueşte mai presus de toate Munca şi Eroismul.

De aceea, cuvântul erou — mai ales după marea jertfă I dela Mărăşeşti — a căpătat în limba noastră un fel de nimb i de sfinţenie. Eroul este un sfânt în afara de calendarul bisedeci. Mormântul «Eroului necunoscut» a ajuns în toată lumea forma cea mai înaltă a cultului pentru morţi; iar cuvântul erou e cel mai nobil dintre toate, câte se aud azi pe toată rotunzimea pământului. Şi tocmai acest cuvânt să fie aruncat în gunoiu, atri­ buind u-1 până şi criminalilor? Se poate o aberaţie mai du­ reroasă? Ce sancţiune se cuvine pentru o astfel de profanare?

Ce zic directorii de ziare?

Evident, nimeni nu are dreptul să se considere ca ar­ bitru al gustului public, — afară de cazul, când l-ar chema | Eminescu, Maiorescu sau altul la fel cu ei. Dar aici nu e vorba de estetică, ci de un act de pietate faţă de morţii neamului.

Dcaceea, cu gândul unei smerite închinări la mormin­ te din atâtea cimitire ale ţării, oricine are dreptul să roage

S. MEHEDINŢI

126

omeneşte şi româneşte pe cei cari priveghează scrisul gaze­ telor, să nu mai înjosească măcar cuvintele care exprimă idei şi lucruri sfinte.

Să ne fie permis a nădăjdui că cel puţin cuvântul erou nu va mai fi de aci înainte coborît în gunoiu.

Luni 19 Noembrie 1928.

r CUM VA FI ZIUA DE MÂINE? I

Când e vorba de România, întrebarea aceasta pare, la dreptul vorbind, tardivă. Situaţia Statului nostru este atât de grea, în cât mâine şi azi ar trebui puse totdeauna nu numai alături, ci pe cât se poate, la un loc. Ştim, că acest fel de a vedea lucrurile pare exagerat şi supără pe unii. Insă faptele sânt fapte. Şi oricare ar fi supă­ rarea nepăsătorilor, întrebarea revine cu fatalitate, ca bătăile inimei: Cum va fi ziua de mâine? Şi nu cumva se va ivi furtuna chiar mai repede decât bănuim?

Un geograf german, într’o carte cu data anului 1929, face despre ţara noastră pronosticuri atât de penibile, încât renunţăm de a le mai pune sub ochii cetitorului. (Dar să nu credeţi că e un quidam, un Nimenea. Dimpotrivă, e unul din­ tre reprezentanţii de seamă ai ştiinţei sale, şi un călător cu multă experienţă, care se vede bine că a trecut şi prin Româ­ nia în timpul răsboiului).

Totuşi, criticii isteţi vor adăogâ îndată: Mare lucru! Sa ne turburăm de opiniile unui duşman!!

Foarte bine. Iată însă şi părerile unui prieten, care măr­ turiseşte că şi-a «pus încrederea în viitorul rassei române» şi încă dinainte de răsboiu a luptat lungă vreme în presa en­ gleză, luând mereu apărarea Românilor. Prietenul acela ne-a urmărit pas cu pas în timpul luptelor, iar după încheierea păcii ne-a observat cu interesul publicistului şi al omului de Ştiinţă, care şi-a luat un fel de răspundere morală, scriind Pentru noi în «Times».

Ascultafi cum sună judecata sa, formulată chiar acuma doua săptămâni, când cu aniversarea Unirii noastre, la înce­ putul lui Dechemvrie:

12S

S. MEHEDINŢI

In România «nici un semn de restabilire politica, economica sau morală după sguduirea răsboiului mondial».

Doctorul care a pus acest grav diagnostic este însuşi Scoius Viator, marele amic al Românilor şi, dacă nu ne înşelam chiar cetăţean de onoare al Clujului. Ştim însă, că perspicacitatea publiciştilor (mai ales a celor oficioşi) este extrem de fină. O foarte masivă obiecţiune ne va întâmpina imediat: Dela un strein să luăm noi criterii pentru aprecierea situaţiei neamului şi a statului nostru?

Recunoaştem că obiecţiunea e formidabilă. De când unii meteci, sub pretext de critică literară, şi-au bătut joc de su­ fletul poporului român şi mai ales de tineret, predicându-i cu o lamentabilă inconştienţă că, atât sub raportul culturii, cât şi sub raportul genialităţii politice, ţara noastră e un lumen mundi, recunoaştem că a mai ţine seamă de părerea streinilor (chiar când i-ar chema Scotus Viator) devine din ce în ce mai greu.

De aceea, să ne fie permis a mai chema ca martor şi pe un român: un bărbat care a avut mari răspunderi în această ţara: a fost şef al statului major şi ministru de răsboiu; a co­ mandat pe front o întreagă armată; a văzut realitatea sub as­ pectul miilor şi răsmiilor de morţi, răniţi şi prizonieri; a privit tragica moarte a propriului său fiu... un martor în sfârşit, care nu vrea să închidă ochii, fără să spună tot ce are pe suflet. Şi iată ce ne spune martorul: 1. Că România în ajunul răsboiului, şi mai ales în timpul luptelor, era total desorientată («o pasăre ameţită de vijelie şi rătăcită»).

2. Că armata era nepregătită («Tunurile puteau trage 20 de lovituri pe minut, dar din lipsă de muniţie, trăgeau o livitură la 20 de minute, din ordin de sus»).

5. Că am fost atât de jos sufleteşte, încât nu numai ca n’am făcut, ca francezii, un guvern naţional, dar «persecuţiile şi resentimentele personale şi politice au continuat şi pe câm­ pul de răsboiu, în faţa inamicului».

Nu mai lungim pomelnicul, fiindcă este prea dureros.

Partea întâi a lucrării poartă chiar titlul semnificativ: Lup'

CUM VA FI ZIUA DE MÂINE ?

129

fele dintre noi şi în Armată. Iar opera aceasta, scrisă pe te­ meiul faptelor, de un ostaş care e şi membru al Academiei Ro­ mâne, nu poate fi trecută uşor cu vederea. Fiind ieşită din con­ deiul unui general care a trăit intens toate nenorocirile răsboiului şî care, înainte de răsboiu, reprezentase făţiş în publi­ citate punctul de vedere al uniri tuturor într’un guvern naţio­ nal, opera de care vorbim ni se pare că trebuie relevată nu pentru metecii cu convingeri de ocazie sau pentru negustorii de optimism rentabil, ci pentru toţi Românii adevăraţi, care, ştiind că ziua de ieri a fost plină de atâtea păcate, se întreabă cu o firească grijă: Cum va fi oare ziua de mâine a statului despre care nu numai duşmanii, dar şi prietenii fac pronos­ ticuri atât de penibile?

Nu ne încumetăm a răspunde Ja o întrebare atât de grea. Ştim, cum ştie toată lumea, că Armata este ultimul sprijin ai (arii şi speranţa ei cea mai temeinică. Iar faptul că la ministe­ rul de răsboiu şi în fruntea statului major este acum cine esie, însemnează o reală liniştire pentu cei care au cunoscut frontul diviziei a X-a şi au încă pe retina ochiului lor tran­ şeele clin faţa sectorului dela Pădureni şi plopii cei mari, slu­ jind de scări pentru observatori. Sântem încredinţaţi că sânt ochi, care să observe armata şi nu stăm măcar o clipa la în­ doială, că tot ce este omeneşte cu putinţă se va face.

Dar, pentru a se face repede şi din plin, e necesar să ne amintim cât mai des erorile zilei de ieri şi mai ales tâlcul ce se ascundea sub acele erori. Iată pentru cc ne simţim datori a releva opera gen. Crăiniceanu: O luptă 'penti'u întregirea nea­ mului. Istoria răsboiului nostru e încă prea fragmentară. Cei care au cunoscut pe cinstitul şi capabilul general Cristescu, ştiu chiar din gura lui fapte care ar merita să fie cunoscute şi adânc meditate. Cei care au stat de vorbă cu gen. Culcer (care eră nu numai un militar distins, dar şi un scriitor de o mare fineţă critică) ştiu că sânt încă multe de spus despre erorile zilei de ieri, pe care metecii o desfigurează, camuflând reali­ tatea după socoteli de partid ori de gaşcă1). *) Pentru a servi cluburile politice, unii nu sau sfiit să profaneze chiar figurile cele mai luminoase ale irecutului nostru istoric.

99294. — S. Mehedinţi. Anale politice.

J

S. MEIIEDIN ri

150

Dar nu dela astfel de specimene vulgare trebuie să pri­ mească poporul nostru aprecieri asupra zilei de ieri şi prono­ sticuri pentru ziua de mâine. Ci tocmai dela cei care au avut răspunderi efective şi nu au nimic de ascuns în faţa urmaşilor.

Părerea acestora vrem s’o cunoaştem. Şi vrem s*o cunoa­ ştem nu pentru interesul platonic al istoriei, ci pentru consi­ deraţii practice foarte însemnate: poate ca arătarea greşelilor din trecut ne va scuti de alte greşeli în viitor; poate că înfierarea păcatelor va face ca ele sa nu se mai repete şi, poate, se va găsi cineva destul de clar-văzător, în cât din vreme să facă suma tuturor valorilor pozitive în ve­ derea momentului celui greu. care ne pândeşte...

După atâtea coterii şi cocoterii politice, care în timpul răsboiului au făcut pe ataşatul militar englez Thompson să spună ce-a spus negru pe alb de cloaca noastră politică; după ce aflăm din gura unui general român că însuşi marele cartier ajunsese atunci o «urgie neauzită de favoruri de o parte şi de asupriri de altă parte»; şi după ce dela răsboiu până azi, cum spune profesorul Scotus Viator, exponentul lui «Times», nu se vede «nici un semn de restabilire politică, economică sau morală», poate că vederea de aproape a greşelilor de ieri, aşa cum le înşiră fostul comandant al armatei dela Făgăraş, va da tuturor celor cu răspunderi seninătatea necesară, pen­ tru a vedea clar ce ne pregăteşte ziua de mâine — dacă nu deschidem ochii, ci ne înşelăm pe noi înşine cu parigorii electorale şi alte mijloace de a camufla realitatea.

Cei care cred că prin mijloace mărunţele şi cu oameni de ocazie se poate ajunge la rezultate mari în vieaţa Statelor să ia seama. Din orizontul unei clopotniţe de partid, nu se pot desluşi niciodată drumurile seculare ale vieţii unui neam.

Dprhemvrie 192$

REZUMAT ŞI CONCLUZIE

/

Nu e nimeni atât de slab la judecată şi lipsit de obraz, să tăgăduiască acest adevăr: Statul român, dela întregire şi până azi a mers ca o biată căruţă hodorogită, isbindu-se de toţi bolovanii şi dând cu roata prin toate şanţurile. Rezultatul: s’a îngrămădit asupra României atât dispreţ, cât n’a cunoscut ţara asta nici in vremurile ei cele mai rele. La Geneva, în plină conferinţă, am fost ameninţaţi de Cicerin cu soarta celor striviţi de Kemal-Paşa în Asia-Mică, iar ministrul de externe al Ro­ mâniei, măcar că era de faţă, n’a scos un singur cuvinţel. — Zilele trecute, când serbam la Constanţa mii de ani de istorie legată de ţărmul mării, Bulgarii, prin glasul unui ofiţer, ne-au aruncat epitetul de laşi şi multe alte hiritiseli de acelaş soiu. Iar cine consideră pe mojicul dela Rusciuk numai ca un simplu bostangiu, să-şi aducă aminte că nu demult, însuşi regele Boris a găsit de cuviinţă să serbeze la Şumla — ştiţi ce? — căderea Turtu ca ei! Aşa dar batjocura, care trebuiâ să rămână lipită pe fruntea unui cartograf şi a ne­ volnicilor care l-au trimis în faţa lui Makensen, e reflectată de oploşiţii de atunci ai Mareşalului asupra întregului neam românesc. Prin urmare, semeţia bulgărească, după mintea ve­ cinilor dela miază-zi, li se pare îndreptăţită... Cât despre Un­ guri, în urma celor povestite zilele astea în parlament, nu mai adăogăm nici un cuvânt. Un Francez de seamă, cunoscător al limbei maghiare şi al stărilor din Ungaria, ne-a prevenit pu­ blic că la Buda-Pesta răsboiul e pregătit cu înfrigurare şi s’ar putea să isbucnească chiar peste an, — în 1930. Şi-ar închipui cineva cu putinţă unele ca acestea, dacă vecinii n’ar avea cel mai sincer dispreţ pentru statul român?

132

S. MEHEDINŢI

Iată rezumatul extern al isprăvilor noastre de zece ani încoace. Iar înăuntru, situaţia nu e mai fericită.

Reforma agrară, în felul cum a fost concepută şi execu­ tată. este un monument de eroare economică. Am prăbuşit si cantitativ şi calitativ toată plugăria ţării. De unde împărţirea moşiilor trebuia să fie, şi putea fi, începutul unei perioade de înflorire a întregului popor român, ea a ajuns o adevărată calamitate. — Am fost citaţi ca pildă de nechibzuinţă chiar în parlamentul dela Praga, prin urmare de prieteni care ne doresc binele.

Finanţele noastre — bucuria tuturor vrăjmaşilor Româ­ niei. Mai învinşi decât toţi învinşii...

Administraţia publică — o durere. E destul să relevăm un fapt zilnic: vorba cea mai des tipărită în titlul articole­ lor de ziar e frauda, începând cu frauda materială a banului şi sfârşind cu frauda politică, a cărei pecingînă s’a întins până pe obrazul magistraturii şi oştirii, întrebuinţate în ale­ geri, cum nimănui nu i-ar fi trecut prin minte, pe vremea regelui Carol. Şcoala—n’o mai caracterizăm. însăşi oficialitatea a avut laudabila sinceritate să ne vestească «Turtucaia învăţământu­ lui» şi nevoia de a ne retrage pe alte poziţii, înainte de a mai putea lua ofensiva. — Bacalaureatul, turburările studen­ ţeşti (la Oradea şi aiurea) arată lămurit că şcoala noastră dela răsboiu până azi a devenit cea mai vasta încercare de declasare a tineretului, începând cu copiii sătenilor, cărora li s’a dat surogatul unor biete gimnazii, conduse de şefi de gara, farmacişti şi alte elemente de ocazie. Iar pe deasupra, mini­ sterul, unde a lucrat odinioară Poni, Maiorescu, Haret şi alţi1 mai presus de orice bănăială, a ajuns acum sa aibă reputaţia unui minister dc afaceri...

Cât despre Biserică e destul să amintim faptul cu totul singular, că profesorii facultăţii de teologie copleşesc su cele mai grave epitete pe episcopi şi mitropolifi, fără mei 0 urmare nici pentru cei încărcaţi cu noroiu, nici pentru cei ce aruncă noroiul. — In nicio ţară de pe lume, un stfel de spectacol n’ar dura o zi.

REZUMAT

CONCLUZIE

135

In sfârşit, despre Armată nu mai spunem nimic. Ea este suprema nădejde a neamului şi a ţării.—Rămasă ascunsă numai în sufletul nostru toata mâhnirea... pentru multe de toate...

f

Care e concluzia, la care trebuie să ne oprim?

Eost-a pământul nostru mai sărac decât al tarilor dim­ prejur? Ori este poporul român mai puţin înzestrat decât altele?

Nimeni nu poate susţine o astfel de smintenie. Adevă­ rul e altul: dela răsboiu până azi, nici un om politic nu s a ridicat la nivelul nevoilor statului romanesc. Cine va scrie istoria acestor zece ani, va pune negru pe alb fapte irecuza­ bile, în faţa cărora urmaşii noştri vor rămânea înmărmuriţi; se vor speria şi vor blestema, dar le va fi cu neputinţă să le înţeleagă. (Să ne fi sfătuit cei mai mari duşmani ai Româ­ niei, să facem câte le-am făcut şi cum le-am făcut, şi tot n’arn fi isbutit să sdruncinăm mai adânc temelia vieţii noastre ca Stat înconjurat de aţâţi duşmani...). Şi atunci o întrebare se impune cu energia unei idei fixe: Cum de n’a fost nimeni destul de clar-văzător şi destul de ini­ mos, să facă suma tuturor valorilor pozitive, pentru a mântui statul de strimtoare?

Istoricul N. lorga, vorbind de curând în parlament, a spus că de vină e mesianismul: adică nu s’au unit oamenii po­ litici. fiindcă se consideră fiecare pe sine ca un fel de Mesia.

Să ne fie permis a nu ne alătură la părerea aceasta a eminentului istoric. Nu de mesianism a suferit şi sufere politica românească. Mesianismul e lucru mare: e cructficarea pentru o ideie. De mesianism a fost condus Massaryk, când cutrierâ lumea în lung şi în lat, ca să-şi ridice ţara Ia locul ce i se cuvenea. De mesianism a fost însu­ fleţit Pildsudsky care, din Siberia şi până în claustrarea dela Magdeburg n’a încetat o clipă de a se gândi la Polonia. — Nu mai amintim oameni politici din alte ţări şi din alte timpuri.

Ce bine ar fi fost să fi avut şi noi parte macar de o um­ bră de Mesia politic. Nu. Nu de mesianism a pătimit ţara noa­ stră, ci de vulgara concepţie a subordinarii Statului faţă de

134

. S. MEHEDINŢI

interese personale şi de partid. Când Poincare a văzut ca re­ publica se cufundă,, a dat alarma şi a chemat în frontul de luptă pe toţi cei care puneau Franţa mai presus de ce le era scump în vieaţă. Şi toţi au răspuns, începând cu Herriot, cel răsturnat în ajun de pe scaunul de Prim-ministru.

— De ce-ai primit, l-a întrebat un om de mâna a zecea pe Herriot?

— «Un om politic se declasează, dacă o singură clipă se consideră pe sine mai presus de interesele ţarii... Nimeni nu are dreptul de a refuza serviciile sale Statului... Nu există drepturi împotriva Franţei (11 n’y a pas de droits contre la France)». Iată răspunsul în care se vede temperamentul şi ju­ decata omului cu adevărată grijă de viitorul ţării sale.

Cine a dat alarma la noi In felul lui Poincare? Şi câţi au răspuns ca Herriot? — Am vrea să aflăm numele aceluia care să fi spus: sânt gata să uit partidul, să mă uit pe mine însumi şi să urmez pe orice om capabil şi de omenie, numai să fie salvat Statul...

Din contra, viţiul puterii şi interesul partidului i-au stă­ pânit la noi pe cei ce şi-au zis oameni de stat până şi în clipele de dezastru... Faptele sânt deslul de cunoscute, ca să mai fie nevoie a le aminti. De zece ani, n’am văzut decât încăerări ca ale şătrarilor care aruncă chiar cu proprii lor copii unul în altul: lupte desmaţate, urmate apoi de tot felul de impărăcheri nedemne şi de apostasii care ar fi trebuit să ridice sân­ gele în obraz până şi celui mai neruşinat între neruşinaţi.—Ce nu s’a spus în parlamentul ţării şi ce titlu nu i s’a dat acestui parlament, chiar de cei care s’au aşezat apoi pe scaunele mi­ nisteriale!

Aşa dar nu mesianismul, ci micimea de suflet, adecă mediocritatea e de vină. Explicarea nu e a mea, ci tot a isto­ ricului lorga care a spus dela tribuna Camerii acum câteva luni luvântul greu: generaţie mediocră. Intorcându-se din Italia, unde un pubilcist curajos i-a spus în faţă ca România nu mai are credit politic înaintea Europei şi e ameninţată sa nu fie nici cât a fost în trecut..istoricul a pecetluit epoca prin care trecem cu acea caracterizare dureroasa.

Iată isvorul cel mai adânc al mâhnirii: azi sântem

L

i i

REZUMAT ŞI CONCLUZIE

135

dispreţuiţi, ameninţaţi şi sabotaţi nu numai de duşmanii naturali, dar şi de aceia, dela care ne venea până acum ajutor .şi încurajare.

Concluzia: merge-vom mai departe pe calea această? ]\Tu e nevoie să fie cineva prea mare filosof, ca să spună ce ne aşieaptă. Am pierdut zece ani, cei mai plini de răspun­ deri. din toată vieafa poporului nostru. Vom continua oare sa mai pierdem şi. alţii, când vecinii se pregătesc zi ci zi? Tot robi ai cârdăşiei de partid vom rămâne? Tot maculatura cluburilor va fi cota valorilor pe care se reazemă viitorul Statului român?

E ceasul hotărîrilor supreme: Dacă nici acuma nu se va ridica un adevărat om de Stat, care să facă suma tuturor energiilor pozitive, se va da dovada deplină că în adevăr ge­ neraţia de azi îşi merită numele de generaţie mediocră şi. fată cii împrejurările dela hotar, chiar sub-mediocră.

Iar când ceasul cutremurului va sosi (căci nu atârnă de noi să-l întârziem), atunci, cetitori ai acestor rânduri, să vă aduceţi aminte de toamna anului 1928, când, în ajunul ani­ versării dela Alba-IuliaJ), Regenţa şi-a făcut datoria s’o spună întregului popor românesc: Ia seama!

5! XI 1928.

i

ii i

*) Pentru caracterizarea timpurilor prin care trecem, amintim că Ocolul acesta ifa putut găsi loc în presa.

i 1

I

e i

r (

.

■

‘

CEASUL SENTINŢEI

|

j

1

Nu e vorba de cea electorală. Aceea nu dovedeşte nimic sau aproape nimic în faţa istoriei. E vorba de sentinţa de care atârnă onoarea României, ca stat, .şi deci viitorul ei. Iar pronosticurile în această privire ni se arată până acuma nu se poate mai nefavorabile. Iată câteva dovezi: Au apărut zilele acestea două lucrări de geografie. Una este a Directorului Societăţii geografice americane, alta e a unui german, care represiută direcţia cea mai nouă în sfera ştiinţei sale. In amândouă, perspectivele de viitor ale Statului român sânt însoţite cu multe semne de întrebare.

La capitolul despre România, savantul american găseşte ocazia să spună următoarele: «noile state ale Europei centrale au datoria să demonstreze că energia lor morala e la înălţimea posibilităţilor de desvoltare ce li se oferă».

Iar germanul e mai categoric: «Statul român e între beneficiarii răsboiului unui dintre cei mai lipsiţi de merit», aşa că vecinii «pândesc ocazia să-l micşoreze sau chiar să-l şteargă de pe hartă».

Amândouă cărţile au pe coperta lor anul 1929. Noul an se apropie aşa dar cu pronosticuri dintre cele mai penibile pentru noi. — Se înţelege, dervişii condeiului, precum şi cei care au pe ochi cataracta prejudecăţilor de partid, sânt gata sa treacă uşor peste toate. Ce le pasă lor, dacă va veni cutre­ murul! Au trecut doar pe lângă toate ororile răsboiului şi, slavă Domnului, au ieşit la capăt mai graşi şi mai rumeni.

(Creaturi, care în ale ţări, a doua zi după răsboiu, ar fi fost puse în marginea unei gropi menita a ascunde de lumina soa­ relui imunda lor făptură, la noi, trăesc ba şi huzuresc. Pri­ vită situaţia ţării româneşti sub acest unghiu nu-ţi mai ră-

138

S MEHEDINŢI

mâne decât să pleci fruntea în faţa celor ce ne prorocesc ue~ norocirea...).

Sânt însă şi oameni, care, privind în perspectiva istoriei sentinţa ce ne ameninţă se înfiorează de nepotrivirea între ceeace este România şi ceeace ar fi putut fi, dacă neamul ş> statul român ar fi avut parte de un cârmaciu potrivit cu ne­ voile timpului. Evident, poporul nostru e ca un orfan, pe care nişte epitropi fără inimă şi fără pricepere nu numai că l-au jăfuit, dar au făcut tot ce au putut ca să-l desonoreze.

Impresia aceasta nu e de azi sau de ieri, ci de mai multă vreme. Aduceţi-vă aminte de anii răsboiului balcanic. Pe când Bulgarii, ale căror orori au făcut obiectul unei anchete inter­ naţionale, înaintau spre Constântinopole, Times nu avea pentru Români nici o comparaţie mai potrivită decât a... borfa­ şului care stă gata* să dea cu cuţitul pe 1a spate!.. Tot pe atunci la Paris, Românul era pus pe scenă ca un pârlit care cere de pomană, iar Bulgarul, cu şalvari gospodăreşti, îi da o palmă, care grozav înveselea pe Gavroclie. Şi lucrul nu s’a mărginit la atât. Chiar după răsboiu, ne-a fost dat să auzim în politi­ coasa limbă franceză, că, România este «une profiteuse in­ solente». Prin urmare, nu e tocmai ceva incidental, atmosfera aceasta de fum de gunoae, care însoţeşte de atâtea decenii chipul României în publicistica europeană.

Cine-i de vină?

Pentru etnografi şi pentru omul de intuiţie, care cunoaşte „ nu numai maidanele oraşelor româneşti, ci şi câmpul cu ogoa­ rele, dealul cu livezile, munţii cu poenele, adecă munca multi­ seculară a neamului autohton; şi pentru istoricul care îşi opreşte ochii asupra zilelor dela Mărăşeşti, nu e nici o îndo­ ială că epitropii din cele din urmă decenii sânt cei dintâi ras punzători de ponosul care azi stă să ne copleşească. Căci nu despre ciobanii din Carpaţi scrieâ Times; nu de plugari orr de podgoreni râdea Gavroche, ci de România politica, aşa cum s’a reflectat în ochii Europei în ultimii 30—40 de ani. ^ Cu totul alta e fisionomia morală a poporului român, aşa cum îl ştiu cei care trăesc în mijlocul lui şi-i cunosc nu părţile slabe, inevitabile la orice neam, dar şi unele ca * reale. Când geograful german (căruia îi facem favoarea e <

CEASUL SENTINŢEI

139

uu-1 numi) ne vorbeşte numai de «barbarie păstorească», de «murdărie» şi afirmă că «Românii au pătruns în Ardeal, ca ciobani săraci şi sălbateci, (rohe Schafliirten) împreună cu Turcii (!) în secolul al 13-lea, şi «ău învăţat aici, mai târziu, plugăria», te simţi penibil impresionat de atâta lipsă de infor­ maţie istorică şi etnografică. — Ce vor fi cugetând oamenii de ştiinţă ai Saşilor care au fost martorii unui eveniment, unde adevărul a ieşit atât de spontan la iveală, în cât că nu mai lasă nici o nedumerire nimănui cu privire la caracterul popo­ rului românesc. E vorba de zilele din 1918. Când sckelea pu­ trezită a monarhiei rezemată pe Habshurgi şi pe Maghiari s’a prăbuşit, în conştiinţa masselor alogene, ca o lumină subită a străfulgerat atunci un singur gând: Intre Tisa, Nistru şi Balcani, Românii sânt singurii dela care putem aştepta omenie şi dreptate.

Ca spicele plecate de vânt într’o singura parte, toţi Şvabii din Banat întindeau mâniîe spre România. (Nici nu voiau să audă de regimul sârbesc...). Saşii din Ardeal, de ase­ menea. Germanii din Basarabia, la fel. Toţi şi-au dat seama, din lunga vieţuire pe pământul nostru, că poporul român, deşi asuprit, cum a fost de veacuri, nu e de o ştofa inferioară. Din contra, chiar în ţărâna satelor româneşti, găseşti uneori fire de aur curat. In basme şi proverbe (căci aci se vede filosofia unui popor), în cântece şi jocuri, în port, în cusături şi cre­ stături şi în tot ce vădeşte arta populară, au răsărit şi răsar încă manifestări originale, care pun pe autohtonii acestui pă­ mânt alături de orice alt popor al lumii. Ce vor fi gândit etno­ grafii şi literaţii Saşi, care cunosc Mioriţa, când au cetit su­ perficiala caracterizare: rohe Schafliirten?I Ciobani slăbateci... când cei asupriţi atâtea veacuri ar fi putut în 1918 trece prin foc şi pară toate satele neromâneşti, şi totuşi un fir de păr nu s’a clătinat de pe capul asupritorilor de ern Evident, judecaseră bine cei aşezaţi pe pământul nostru, când şi-au zis că Românul nu are un suflet vulgar, ci e capabil de o înaltă concepţie a vieţii, nu numai ca individ, — ceeace este un dar al naşterii,—ci chiar şi ca massă. Instinc­ tul satelor şi al oraşelor cu populaţie germană a fost în monientele acelea mai aproape de adevar decât orişicând. Şi-a

140

S. MEHEDINŢI

dat seama reflexivul Sas că epitropii mai mult sau uşurateci, pe care i-au avut şi dincoace şi dincolo Românii în luptele lor ca neam, sânt una. Dar socoteala orfanului -Ui e alta: Poporul român e un popor cu omenie, în care poli. avea nădejde.

Aceasta a fost sentinţa acelor zile istorice, — spusă la Mediaş, în Banat şi în Basarabia şi peste tot.

întrebarea e: Implinit-a şi oficialitatea românească speranţele acelui moment istoric?

Să răspundă fiecare, după cum îl va povăjui onestitatea cugetului său. Dar răspunsul trebuie dat grabnic şi precis. .

Căci fără putere nu e stat, iar cea dintâi putere a unui popor este cultura lui. Acolo se vede adevăratul său exponent sufletesc. De acolo începe şi acolo se sfârşeşte ori ce bilanţ social, începând cu vieaţa de toate zilele şi terminând cu ul­ tima ierarhizare a valorilor istorice.

In orice caz, aici şi acuma se aşteaptă pronunţarea sentinţei. Aceasta e semnificarea cea mai adâncă a schim­ bării regimului politic.

Fi-va guvernul de azi manifestarea cea mai adevă­ rată şi cea mai puternică a sufletului românesc? Ori va ficum i-au prezis adversarii, o simplă «expresie electorală» a nemulţumirii masselor?

Termenii problemei sunt aşa dar mai lămuriţi decât ori şi când. Întregirea teritorială a Statului nu poate avea în ochii mulţimii decât o singură justificare: fiecare Român să se simtă'în noul stat mai bine decât înainte de ras boiu. Moldovenii ce-şi zic Basarabeni să trăiască mai bine decât între hotarele Rusiei; Moldovenii ce-şi zic Bucovineni, să ducă o vieaţă mai bună decât sub regimul austriac; iar Români dintre Carpaţi să se sim.tă mai în larg de cât pe vremea Ungurilor. Şi nu e vorba numai de abţinerea dela greşeli administrative, căci abstinenţa e o însuşire negativa, ci e vorba de virtuţi politice — active adică de manifestaiea tuturor energiilor bune şi de potenţiarea lor până Ia maximum.

Aceasta aşteaptă acum nu numai elementele alogene,

CEASUL SENTINŢEI

14-1

dar mai întâi de toate însuşi poporul autohton şi toţi cei care au spus negru pe alb încă de acuma zece ani: Ce aştep­ tam clela Românii de peste hotarul vechiului regat.

Prin urmare, ceasul sentinţei sa apropiat: ce pot şi ce nu pot Ardelenii care au luat conducerea Statului? Întrebarea e plină de o reală îngrijorare, fiindcă în aceşti zece ani o sumă dintre fruntaşii poporului de peste mun|i sau lepădat de steagul partidului naţional. Despre unii nu-i nimic de zis. Depărtarea lor de Iul iu Maniu a fost un omagiu indirect actualului prezident de consiliu. Sânt însă alţii — oameni de o mare puritate de moravuri şi dc o reală finejă sufletească. Pentru ce s’au depărtat şi aceştia? Nu cumva, trăind în intimitatea partidului şi-au dat seama că speranţele puse în el nu se vor putea împlini? Depărtarea lor de partidul în care îi aşteptă onoruri şi toate satisfacţiile legate de guvernare, lasă în suflete o gravă nedumerire. Nu cumva au avut impresia ea şi resortul moral al vechilor Ar­ deleni a suferit de pe urma contactului cu unele elemente îndoelnice? întrebarea aceasta e cu atâta mai dureroasă, cu cât ceasul sentinţei se apropie, — ceasul «energiei morale», de care ne aduce aminte savantul american, unul dintre cei mai informaţi despre situaţia noastră internaţională.’

Dacă şi acuma, mediocritatea, hatârul de familie, pro­ miscuitatea cu cei care umblă sa-şi vândă serviciile pentru friptură, va dură mai departe, e sigur, absolut sigur, că cel mai ameninţat dintre statele Europei va putea ajunge de azi pe mâine într’o situaţie extrem de grava.

Iar în urma schimbării de regim, care a lăsat deplin libera manifestarea masselor, nici o scuză nu mai poate li îngă­ duită: Dacă speranţele vor fi şi acum înşelate, urmaşilor nu le mai rămâne decât o singură perspectivă: a blestemului penilu cei care nu şi-au dat seama că se apropie ceasul sentinţei definitive.

10 Dechemvrie 1928.

1

.

.

. ; . .

\

• »:

.

. -• . t

■

■.

••

.

.

••

.

A

.

.

■

■

i

.

'

i » -

.

■

• *• .

'

ÎNCHEIERE Ca o «contribuţie la istoria Regenţei», am socotit că va fi de folos vreunui scriitor politic, să urmărească aci câ­ teva însemnări despre unele fapte mai caracteristice. Pentru a lega însă prezentul de trecut s’ar fi cuvenit să reamintim şi unele împrejurări ale domniei regelui Ferdinand şi Carol, de oarece starea de acum se leagă de cauze ceva mai depărtate.

Lăsând pe seama istoricilor această sarcină, vom releva acum un singur lucru: ori care ar fi împrejurările, alături de caracterul etnic, factorul deciziv în viaţa fiecărui popor este personalitatea conducătorilor. Atâta valorează fiecare ge­ neraţie, cât preţuesc oamenii ei reprezentativi. — Spre a găsi deci un fir de legătură cu trecutul, va fi destul să amintim câteva figuri mai proeminente din epoca anterioară Re­ genţei.

De sigur, României i-a stat la îndemâna pe la începutul secolului al XX-lea câţiva oameni politici cu reale însuşiri.

Totuşi, rămâne deschisă întrebarea, daca urmaşii vor acorda măcar unuia dintre ei titlul de «om de stat».

P. Carp a avut calităţi remarcabile şi a fost, de bună seamă, cel mai mare orator politic al Românilor, — dacă înţe­ legem prin orator pe omul, ale cărui cuvinte rămân în amintirea urmaşilor. «Ferul roş», definiţia prestigiului: «corect în vieaţa privată şi dezinteresat în vieaţa publică», pre­ cum şi alte formule ale sale au intrat în vocabularul poli­ ticei româneşti. Dar P. Carp a avut şi câteva scăderi esen­ ţiale. A trăit prea departe de realităţile vieţii autochtone Şi de aceea, cu toată cinstea, şi cu toată inteligenţa, el a

144

S. MEHEDINŢI

sfârşit sub nivelul talentului său, fără să dea ţării ceeace contemporanii aşteptau dela dânsul.

Deşi a avut ambiţia constantă de a trece drept om de stat (ştat. cum zicea el), judecat după ceeace a putut rea­ liza, rămâne îndoelnic, dacă istoria îi va acorda acel titlu.

Teodor Rosetti, un bun cunoscător al vieţii poporului nostru, un bărbat cu mare bun simţ, deşi vedea mai clar de cât Carp latura practică a politicei, n’a ajuns în capul gu­ vernului decât o singură dată, ca un fel de lenitiv, după criza dela 1888, când liberalii căzuseră atât de greu. E adevărat însă, că fratele Doamnei Elena Cuza, ca toţi oamenii cu conştiinţa delicată, nu avea apetitul luptelor de partid.

Titu Maiorescu l-a avut şi mai puţin. De o probitate sufletească, recunoscută chiar de adversari, acest om de cultură, capabil să se măsoare cu orice strein de seamă, spre a repre­ zenta interesele Statului, a arătat însă o excesivă rezervă faţă de încăerările partidelor. Totuşi, la 1913, când cu încheerea tratatului din Bucureşti, se poate zice că sub guvernul său a fost atins momentul de culminare al domniei regelui Carol.

Dar când bătrânul rege a descoperit cu această ocazie şi ra­ rele însuşiri politice ale lui Maiorescu, era prea târziu, atât pentru suveran, cât .şi pentru sfetnicul său1).

Take Ionescu a condus numai un guvern de o lună. Ta­ lentul i-a asigurat un loc larg la suprafaţa vieţii politice, timp de câteva zeci de ani. Ceeace a rămas însă ca document de cugetare politică (Discursuri şi Amintiri) îi vor asigurâ în perspectiva viitorului un loc din ce în ce mai redus").

Alex. Marghiloman, un parlamentar cu totul deosebit, â stat, ca şi mentorul său P. Carp, prea departe de vieaţa popo­ rului român 3). Rivalitatea cu N. Filipescu şi T. Ionescu pentru

destăinuit următoarea recomandare din partea lui Take nVjaU-va. de seamă ce faceţi. Dacă nu sânlefi siguri ele ooijura, Mţamparat Căci nu eu o să înfund Jilava, cî voi”. (Curentul. 20 Ianuarie 1929 . Mar_ turisirea aceasta este, pupă 10 ani, completarea depoziţiei fostului putat Moscovici, în fata Curţii marţiale.

3) Vezi Ia Anexe: Memoriile lui Marghiloman.

ÎNCHEIERE

145

şefia partidului conservator i-a scăzut pe tustrei, în loc să-i înalţe. Iar cine va urmări poziţia lor reciprocă în momentul isbucnirii răsboiului mondial şi evoluţia fiecăruia până la sfârşit, va scrie o pagină extrem de dureroasă şi pentru ei, şi pentru Statul în al cărui nume vorbeau şi lucrau. _ La tustrei, talentul le-a fost mai mult spre pagubă, decât spre câştig, iar învrăjbirea personală a fost o adevărată nenoro­ cire pentru Ţara care tocmai atunci avea nevoie de cea mai perfectă unitate de vederi.

In sfârşit, ultimul şef de guvern, în momentul morţii re­ gelui Ferdinand, a fost I. I. C. Brătianu. Prin naştere, izolat de realităţile cele grele ale vieţii; supus apoi multor iluzii de familie şi de partid, el a avut cele mai multe ocazii să dea Ro­ mâniei o structură politică şi socială potrivită cu nevoile unui stat modern. A guvernat mai mult decât toţi şi a avut la înde­ mână nu numai încrederea personală a suveranului, dar şi or­ ganizarea unui partid cu multe ramificări de interese. De aceea, deficitul său politic întrece pe al tuturor. Reforma agrară, un monument de eroare economică, precum şi nesănă­ toasa desfăşurare a vieţii politice după rasboiu. pe el îl privesc în primul rând. Iar constatarea lui Scotus Viator că în timp de zece ani, România n’a dat «nici un semn de restabilire politică, economică sau morală» mai ales în răspunderea sa cade. E drept că s’au lărgit hotarele, dar e tot aşa de drept că ele ajunseseră prin pacea dela Buftea grozav de îngustate, iar mareşalul Focii a mărturisit că Germania ar fi putut câştiga victoria chiar în primăvara lui 1918. Prin urmare, valoarea po­ litică a lui I. I. C. Brătianu va trebui legată nu numai de în­ tinderea hotarelor, ci de suma întregii sale guvernări, culmi­ nând .cu strimtorarea extremă în care a ajuns azi România, îngenunchiată şi materialiceşte şi moraliceşte, — cii m constată publicistul care scrie în numele lui «Times».

Aşa dar, e un fapt pipăit că România modernă n’a avut parte de o personalitate de felul lui Cavour sau altor modela­ (ori de state, care să fi dominat împrejurările, în loc să se lase târît de ele.

In aceste condiţii, s’a început un nou capitol Regenţa.

9929-1. — S. Mehedinţi. Anale Politice.

te)

146

S. MEHEDINŢI

Cum va fi ziua de mâne? Avea-vom măcar de aci înainte un bărbat de stat, ori România va remâneâ tot pe mâna oa­ menilor de partid, — ispitiţi să confunde în orice clipă intere­ sele ţării cu interesele de partid? _ întrebarea este îndreptă­ ţită, deoarece ne-a fost dat sub vechiul regim să vedem în tim­ pul răsboiului erori, care duseseră ţara până în prăpastie, iar după răsboiu alte erori dintre cele care pot compromite defi­ nitiv un popor.—N am văzut oare cele mai mari distincţiimi (chiar funeralii naţionale) acordate unor oameni care, în orice altă ţară, ar fi fost consideraţi ca o penibilă excepţie sociala?

De aceea, la întrebarea: cum va fi ziua ele mane, lăsăm viitorul să răspundă. Deocamdată, dela moartea lui Ferdinand I a trecut un an şi jumătate, iar Regenţa şi-a manifestat astfel atitudinea: Mai întâi, a temperat patimile politice. Temporizând cu schimbarea guvernului moştenit dela vechiul regim, s’a ajuns la un rezultat considerabil: capitularea celor ce puseseră înainte formula «prin noi înşine». Formula aceea era nu nu­ mai posibilă, ci chiar minunată (dovadă Italia lui Mussolini), Dar, cu deprinderea noastră de a confunda ţara cu partidul, ea ne-a dus până la marginea prăpastiei economice şi politice.

Pentru a repara acum răul produs prin risipirea averii Statului (schimbul coroanelor şi al rublelor, Reşiţa, Refacerea. Frigul, regularea nechibzuită a datoriilor faţă de streinii, etc., etc.), primejdia cea mai mare ar fi fost violenţa unei opoziţii, care să se ascundă sub paravanul mândriei naţionale. Capitula­ rea liberalilor faţă de streini, cu ocazia trativelor de împru­ mut, ori cât de păgubitoare a fost şi este pentru Stat, are insa folosul de a fi smuls opoziţiei ori ce armă de atac pe tema aceasta. Guvernul expierii (căci acesta e titlul cel mai pţopriu al guvernului instituit de Regenţă) va avea cel puţin liniştea cuvenită, pentru a face dureroasa operaţie asupra bolnavului maltratat de zece ani, fără «nici un semn de restabilire pu*1' tică, economică sau morală» (Scotus Viator), Toate aces în ipoteza că noul guvern, n’ar mai adăogâ şi el greşeli noua.

Pe lângă relativa liniştire a luptelor de partid, al doilea câştig a fost autoritatea sporită a Regenţei. Această autoritate

încheiere

H7

ar fi putut creşte şi mai mult, dacă formula unor alegeri neutre ar fi fost acceptată de opoziţia nerăbdătoare. Alegerile n ar fi fost însoţite de nici un exces. Partidul cel mai popular ar fi ajuns la guvern prin parlament (fără ponosul că par­ lamentul a fost ales sub semnul partidului dela cârmă); opo­ zita ar fi văzut că e învinsă în lupta dreaptă, iar despre Re­ genţă nu sar fi putut zice că s’a lăsat intimidată de vivacita­ tea opozifiei.—Formula guvernului neutru avea atâtea avantagii pentru toţi, în cât e de mirare că oamenii noului regim n’au înţeles marele câştig ce ar fi rezultat nu atât pentru Regenţă, dar mai ales pentru noul guvern din adoptarea solu­ ţiei ponderate, la care se opriseră Regenţii, după demisia cabi­ netului liberal.

Acuma însă, cele făcute nu se mai pot desface. E vădit că România modernă, atât de strâmtorată, nu s’a bucurat încă până azi de îngrijirea unui adevărat om de stat. — Dacă va veni sau nu omul aşteptat, rămâne să răspundă viito­ rul. E sigur însă că, nu vom putea trece peste imensele greu­ tăţi actuale decât cu următoarele conditiuni: 1) dacă se va găsi mijlocul să înlăturăm deficitul care s’a pronunţat atât de grav, tocmai în momentul când trebuie să începem a plăti datoriile de răsboiu.

2) dacă, paralel cu restaurarea materială, vom da arma­ tei tot ce se cuvine spre a face fată primejdiilor incalculabile, ce ne ameninţă în fiecare clipă; 3) dacă vom putea reconstitui capitalul moral. pierdut nu numai în fata duşmanilor, ci şi în faţa prietenilor; 4) în fine, dacă România, alături de specia atât de co­ mună a oamenilor de partid, va avea şi norocul dc a vedea în fruntea ei un adevărat «om de siah *).

acelea le-am înşirat

confirmarea'puxictuhiTde vedeVexprimaţ în pafiinele Ppo‘ cura şi un memento pentru cei cave au răspundere fata de viitorul poporului şi statului român.

.

-

-

Ui

«*

; i •

’

.

: .i'î

- •

•

A I

■ .1

s

\

ANEXE

/

'

\ ■

■

A

N

E

X

E ')

STATUL CEL MAI AMENINŢAT...

Cum forfotesc viermii într’o rana, aşa sş ciocnesc patimele şi pătimaşii în.vârtejul alegerilor. La însănătoşarea li ui numit stat, stat. cine se măi mai gândeşte? srâmlesfe? organismului ■ ^ Şi totuşi, acuma, mai mult decât ori şi când, se cuvine sa întoarcem ochii în această direcţie, Peste vuetui alege­ rilor, ar trebui să răsune la urechea tuturor acest cumplit adevăr: România este Statul cel mai ameninţat din toata Europa.

Iată dovezile: De jur împrejur, o cunună de oraşe mari, streine aproape în întregime: Timişoara, Arad, Oradea. Satmar, Cernăufi, Coţman, Hotin, Soroca, Chişinău, Tighina, Cetatea-Albă. Bazargic... Un lanţ de forturi cu tunurile îndrep­ tate spre centru tării. . La mijloc, o privelişte nu se poate mai îngrijitoare.

Pătura rurală semănată cu insule însemnate dc streini: Unguri. Saşi, Săcui, Şvabi, Bulgari, Tătari, Ruşi, Ruteni, Ciangăi şi Evrei.—In Maramureş, Evreii ară, cosesc, seceră şi sunt chiar baci la stână!

Ceva mai sus, stă pătura urbană, — aproape complet streină sau pe cale de înstreinare.

Iar sus de tot, o pojghiţă subţire, de a cărei rezistenţa şi cantitativ şi calitativ suntem deplin edificaţi.

E vădit aşa dar pentru ori ce om cu minte, că Unirea într’o singură linie de hotar a fost pentru noi ca însumarea pe o singură pagină a datoriilor unui om cu afaceri încurcate, pentru ca să le cuprindă mai lesne cu ochii.

Acesta e adevărul: Statul nostru, cu atâtea neamuri şi atâtea confesiuni, e cel mai suferind din toată Europa.

Cine va vindeca ranele sale?

De sigur, nu viermii. — Când a isbucnit răsboiul în 1914, pe toţi Românii adevăraţi i-a cuprins un fior.

— Acu-i acu. Ne trebuie o mână de fier, care sa adune toate puterile naţiunei întrTm singur mănunchiu...

Răspunsul a fost: Saturnaliile permiselor de import ») Părtinirea cuprinde totdeauna o parte de neadevăr, iar neade­ vărul e primejdios mai întâi de toate pentru cel care l’a afirmat. în­ şirăm deci sub formă de anexe o sumă de fapte şi de păreri mai "vechi, din care se va putea vedea că autorul a căutat, pe cât i-a fost posibil, să pună în eviden|a numai ce i s’a părut folositor pentru stat.

S. MEHEDINŢI

152

şi export; Bucureştii — capitala desfrâului alungat din tot restul Europei...

Urmarea ani văzut-o: am început răsboiul cu Turtucaia şi l-am isprăvit la Buftea. Şi acolo am fi rămas, dacă nu ne luau alţii de mână.

A venit apoi încheierea păcii. — La I Ianuarie 1919, am îndrăsnit să spunem negru pe alb: cum nam ştiut sa facem răsboiul, nu vom şti să facem nici pacea Şi prorocia s’a împlinit. Pe când Yenizelos a făcut pace, ajungând cu hotarul ţării sale aproape de zidul Constantinopolei, noi am semnat pacea făcută de alţii, sub pre­ siunea ameninţărilor.

Iar, azi când e vorba de reconstituirea Statului, suntem aceiaşi oameni: învierşunaţi pâuă la cinism. Unii nu se sfiesc să spună făţiş: eu urăsc cu patimă...!

Iată noul crez sub care se începe opera de restaurare a celui mai bolnav stat din toată Europa.

Cum va fi ziua de mâine?

Viermilor puţin le pasă. — Românilor adevăraţi li se strânge însă inima, când văd ce minunate perspective de viitor pot fi iremediabil compromise de păcătoasa învierşunare a celor care se agită acuma pentru satisfacerea ambi­ ţiilor personale.

Toată problema acestui Stat se pune deci lămurit aşa: Mai sunt destui oameni sănătoşi la suflet şi destul de cunoscători ai binelui şi răului din neamul lor, ca să-i poată croi o cale nouă în concurenţa pe vieaţă şi pe moarte, pe care au adus-o timpurile moderne?

Sunt destui Români adevăraţi, care sa asigure elemen­ tului românesc biruinţa asupra celor ce-i fură pământul de sub picioare?

După ce iTam ştiut să facem răsboiul şi pacea, păşi-vom oare la opera de organizare tot cu concepţia viermilor care forfotesc în rană, fără putinţa de a gândi la organismul pe care îl ruinează?

La întrebările acestea vom căuta sa răspundem, pe cât ne va fi cu putinţă, în paginile acestui ziar, x) în care ne silim să vegheze cugetul cinstit al lui Bălcescu, Eminescu, Aurel Popovici, Maiorescu şi altor Români, care n’au cu­ noscut niciodată filozofia viermilor şi nu ^ şi-au închinat vieaţa lor nici urei împotriva altora, nici păcătoasei deşartaciuni de a pune ambiţia lor mai presus de interesele Statului.

15 Maiu, 1920 1i Ducin.

UN «10 MAI» AL MATURITĂŢII Nu suntem printre cei care laudă vremurile de azi.

Din contra, le vedem pline de erori atât de grave, încât sar putea de azi pe mâine să Ic plângem cu lacrimi amare...

Dar tocmai pentru aceasta, suntem bucuroşi să relevăm chiar şi un firicel de bine, când îl vedem pe undeva.

In nămolul de legi, pe care nimeni nu le mai ia în seamă, ajost în sesiunea trecută şi o lege fericită: legea unificării sărbătorilor naţionale în ziua de 10 Mai. — La ce se va fi gândit autorul legii nu putem şti exact. Ni se pare însă că măsura aceasta poate fi considerată ca o îndrumare spre ma­ turitatea politică a naţiunii. Ar fi deci o eroare, dacă s’ar confunda cu o simplă dispoziţie privitoare la programul unei festivităţi.

Ce însemnează in vieaţa poporului nostru 10 Mai?—Ser­ barea aceasta ne aminteşte cea dintâi manifestare înseni­ nată în epoca renaşterii neamului şi a Statului nostru. Mişcacarea lui Tudor fusese mai mult opera unui temperament.

Când pandurul a spus: m’arn îmbrăcat cu cămaşa mor fii, prin gura lui vorbiâ doar neamul oltenesc. Deasemenea, mişcarea dela 1848, afară de episodul (tot oltenesc)^ al lui Magkeru, a fost mai mult o manifestare orăşenească, — o imitaţie slabă, cum sunt toate imitaţiile. Din contra, rasboiul din 1877 este cea dintâi ocazie, când sila împrejurărilor face pe poporul nostru să reacţioneze cu toate mijloacele de care dispunea. De Tudor se auzise numai prin vecini. De 1S48 au ştiut câteva cluburi politice şi câteva cancelarii ale îm­ păraţilor dela apus şi răsărit. De Griviţa şi de Plevna a răsu­ nat însă toată Europa.—Streini de mare valoare ştiinţifica ) povesteau după trecere de mulţi ani ce nou li se păruse popo­ rul nostru şi cât de neaşteptată fusese purtarea armatei ro­ mâne, — mai ales după repetatele înfrângeri ale Ruşilor. ^ Pot asâ dar vecinii noştri de peste Dunăre sa larame (cum fărâmă) şi cea din urmă piatra dm soclul monumen*) Etnograful Fr. Ratzel.

m

S. MEHEDINŢI

telor, care Ie aminteau isprava Românilor în răsboiul dela 1877; pot să alunge (cum alungă) din cărţile lor orice amin­ tire despre jertfa poporului român, realitatea istorică ră­ mâne neclintită: Românii au fost cei dintâi care, în răsboiu regulat, au şters urmele trecutului otoman la Dunăre. După cum din evul mediu până în epoca modernă, rămăsesem între Bosfor şi Viena singurul stat necopleşit de Turci, totaşâ, România a fost cel dintâi stat care şi-a afirmat indepen­ denţa sa totală, pe când vecinii dela miazăzi de Dunăre stau încă în umbra semilunei.

Se cuvenea deci să facem din 10 Mai sărbătoarea cea mai mare a întregului neam românesc.

Cum rămâne atuuci cu unirea ţărilor româneşti, ali­ pite una după alta în 1918?

Tocmai fiindcă acele «uniri» au venii repede una după alta, aceasta e o dovadă pipăită că toate au atârnat de actul politic dela 1877. Şi bine a făcut primii l-ministru că a luat ini­ ţiativa să le unească pe toate într’o singură sărbătoare a tu­ turor Românilor.

Să nu-i fie nimănui cu supărare, dar o întrebare se impune: Ce s’ar fi ales de Românii mărginaşi, dacă n’ar fi stat ca un steag în mijlocul lor opera politică şi culturală a Vechiului Regat? Cunoaştem toate lipsurile Iui. Dar sa spună drept orice om cinstit: fără acel «vechiu regat», tfire-ar fi fost cu putinţa năvala ca de puhoiu spre Carpaţi în 1916? Fără urmaşii celor dela Griviţa şi Plevna, ce s’ar fi ales de Moldovenii dintre Prut şi Nistru în zilele lui Kerenski, Wranghel, Denikin, Troiki, Racoţki, Paiionjki şi cum îi mai cheamă? Şi tot aşâ: ce s ar fi ales de Moldovenii de peste Moina, când bandele curgeau dinspre Ucraina?

Ori cu Românii de peste munţi, când la Beiuş ţăcăneau mi­ tralierele lui Verboczy?

Bine deci că s’au unit toate sărbătorile într’una singura, care este a tuturor. Este sărbătoarea maturităţii noastre poli­ tice ca neam. Am încetat de a ne mai făli fiecare cu clopot­ niţa satului... Clopotul care sună acuma din Bucureşti se aude până la marginea ţării. A mai stărui fiecare în ser­ barea lui, punând-o deasupra tuturor ar fi o greşeală împo­ triva adevărului istoric. — Ar fi întocmai ca şi cum ostaşii, în loc de a ridica un mare monument Armatei celei mari, în care toţi au luptat frăţeşte, s’ar apuca să ridice un monu­ ment pentru infanterie, altul pentru pontonieri, cavalerie, artilerie, aviaţie, sanitari etc. — Se poate închipui o astfel

UN „10 MAI- AL MATURITĂŢII

i5>

de trunchi are a unei fapte, la care toţi au dat fără şovăire par­ tea lor de jertfa?

De aceea, în această foaie, care nu aparţine unui partid, fără nici o rezervă ne simţim datori a lăudă buna iniţiativa a celui care a procurat ţării un 10 Mai, ce însemnează mă­ car într’o singura privire maturitatea politică a Statului român.

Suntem încredinţaţi că toţi Românii, care sunt Ro­ mâni, simt o reală bucurie, să vadă cel puţin în latura aceasta, pur educativă, unele manifestări care uşurează greutăţile Statului, în loc de a le spori.

11 Muia. 192?.

F

!

r

UN SEMN BUN Ce dă autoritatea unui ziar?

Competenţa celor ce scriu, unită cu uepărtinirea. Iată de ce, alături de critica severă, credem că va fi posibilă în această foaie şi relevarea unui «semn bun» în legătură cu noua schimbare de guvern. De altfel este o datorie de soli­ daritate socială, să subliniem tot ce poate învioră vieaţa pu­ blică. — Câtă bucurie nu ne-a procurat în anii din urmă ce­ tirea minunatei opere a lui Ford «Viaţa şi operele mele»!

Privind viitorul omenirii într’o perspectivă atât de senină şi de ademenitoare, cum ne-o arată înţeleptul de peste Ocean, aproape am uitat necazurile aduse de bolşevism şi de falimentul democraţiei europene.

De ce e vorba acum?

De suprimarea miniştrilor din provinciile alipite, — un fel de slujbaşi fără căpâtâiu. având însă leafă de minis­ tru. cabinet, şefi de cabinet, automobile şi alte atribute mi­ nisteriale, dar lipsiţi de orice fel de răspundere în faţa ţării.

Efectele acelei nenorocite inovaţii, adusă de împre­ jurările răsboiului, au fost nu se poate mai păgubitoare vieţii publice.

Mai întâi, aceşti miniştri-surogat au bagatelisat cu iotul rolul unui ministru, Schimbările de regim, atât de dese după Unire, ne-au dai; ocazie să vedem chiar, miniştri de o lună — adevărate «ridichi de lună» — iar din cauza acestor umpluturi şi a «miniştrilor provinciali», sarcina de ministru a ajuns atât de puţin considerată, încât e o adevărată sfială să se mai numere cineva între cei ce au purtat sau poartă acest titlu.

Se înţelege dela sine, că aici nu e vorba de semeţie.

Nu ne gândim la mărimea sau micimea slujbei. Orice muncă e vrednică de cea mai mare cinste, îndata ce e făcuta cu toată inima în vederea statului. Dar nu e mai puţin ade­ vărat că orice însărcinare publică poate ajunge de batjo­ cură dacă este încredinţată chiar şi oamenilor de pripas. Şi cam aşa ajunsese ministeriatul de provincie, în care, pe lângă bărbaţi de seamă, puteau figura şi anonimi de cea mai vădită nulitate.

158

S. MOIEDIN | J

Insa paguba cea mai mare produsă de miniştrii provin­ ciali s a simţit şi mai mult în situaţia externă a statului. Pre­ zenţa lor pe banca ministerială era o demostraţie perma­ nentă că unirea provinciilor desrobite era considerată chiar de Români ca ceva necomplet*). Când Bolşevicii trâmbiţau mereu «anexarea silită» a Basarabiei, ce document mai fa­ vorabil puteau ei cită, decât faptul că însuşi Statul român simte nevoia unui regim special şi chiar a unui ministru special pentru acea provincie? Rakovschi trebuie sa-şi fi frecat mânile de bucurie, când a văzut că anul acesta am avut bizara ideie de a mai trimite pe lângă «ministrul Basa­ rabiei» încă un «Comisar al guvernului», o variantă a ve­ chilor guvernatori, numiţi cu ucaz dela Petersburg!

Un cărturar povestea nu de mult o întâmplare caracteristică.

«In luna lui Ianuarie, zicea ei, mă întorceam dela Chişinău. Ajungând la Străşeni, întâlnesc un tren numai cu două vagoane, iar în faţa gării văd jandarmi şi o ceată de oameni cu un steag morfolit... Ce e?, întreb pe unul dela margină.

— A venit un generai de poliţie, sa fie mai mare aici...

După plecarea trenului, am aflat că trecuse generalul Răşcanu. noul ministru (sau supra-ministru) al Basarabiei.

— Inchipueşte-ţi. adaogă povestitorul: eu cunosc pe general şi am despre el alte păreri decât ale adversarilor lui. Nu mă îndoesc că se ducea cu gânduri bune la Cliişinău. Dar, mă întreb: cum de s’a înduplecat el să primească o însăr­ cinare atât de grozavă? Cum nu şi-a dat seama guvernul Averescu ce eroare politică a făcut, continuând cu miniştrisinecurişti, ba încă inventând şi un «comisar extraordinar»* spre a justifica bârfirile Bolşevicilor! — Să-l fi îndemnat Rakovschi, şi tot n’ar fi putut să slujească mai mult scopurile duşmanilor dela răsărit!

Iată cum privea lucrul un om nepărtinitor, şi credem că aprecierea aceasta nu e lipsită de temeiu.

De aceea, considerăm ca un «semn bun», că noul gu­ vern (liberal), a pus capăt acelei forme hibride de miniştri fără ministere, care a durat mai mult decât se poate scuza în faţa istoriei ce va povesti întregirea Românie.

Ce va mai face de aci înainte guvernul actual pentru ţinuturile mărginaşe ale ţării, nu e treaba noastră să proro*) Din nenorocire, schimbarea de guvern din 1928, a adus earuşi !*t iveală pe miniştrii provinciali.

l

$

r liN SEMN HUN

159

1cj.n1. Cine vede realitatea cu ochii deschişi, acela ştie că ade­ văratul hotar nu e linia roşie, trasa pe hartă şi nici şirul de grăniceri dela marginea ţării. Atât la periferie, cât şi înăuntrul statului ne aşteaptă probleme uriaşe , care cer numai decât concepţia unui adevărat om de sfat.

Deocamdată, ne bucurăm chiar şi de un act negativ: eliminarea miniştrilor^irigat.

Cine a avut această ideie, acela se poate felicita. Ro­ mânii adevăraţi consideră măsura luată de noul guvern ca un pas mai departe spre normalizarea viei ii Statului.

6 Iulie. 192?

r

-V

;

UN ROMÂN UNIT Un profesor dela Universitatea din Cluj a lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat în vechiul regat. Pro­ fesorul se chemă loan Paul şi a fost una din făcliile cele mai luminoase ale şcoalei de peste munţi. împrejurarea acestei înmormântări merita o deosebită luare aminte, fiindcă ne-a fost dat sa auzim în anii din urmă unele vorbe amare, pornite tocmai din Ardeal. Ba s’a ivit chiar un cuvânt nou —foarte nou şi foarte urît—cuvântul ..regăţean5'. După cum în latura morală, nevrednicia vremurilor noastre a scos la iveală o sumă de expresii necunoscute înainte de răsboiu; şperţ. şpagă, filodorma... (un fel de gunoae, răscolite din mocirla afacerilor suspecte), tot aşa sa ivit în dicţionarul politic adjectivul „regăţean5’, cu un înţeles batjocoritor.

A cui e vina, nu mai spunem. Vechiul regat auzise atâia bine despre Românii din Ardeal, în cât îi aşteptă în 1919 ca pe un fel de Mesia. De alta parte, Ardelenii nădăjduiau şi ei dela nonl regat împlinirea tuturor visurilor lor de veacuri.

Dar lucrurile s’au petrecut altfel... Alături de cei vrednici, drojdia omenească, atât la răsărit, cât şi la apus de^ munţi, a ieşit la suprafaţă cu atâta repezeciune, în cât a pătat de­ finitiv strălucirea zilelor menite a rămâne îu istoria popo­ rului nostru «cu doi sori în frunte», cum ziceă Eminescu.

Totuşi, au fost şi oameni care au. rămas scutiţi până şi de umbra păcatului. Aşa a fost profesorul loan Paul. De care biserică se ţineâ, mărturisesc ca nu ştiu... O astfel de între­ bare poate că chiar l-ar fi jignit în sentimentele lui de Ro­ mân. Un lucru e însă sigur; moartea lui dovedeşte că Paul ya rămâne pentru noi un român «unit» în cei mai categoric înţeles al cuvântului.

• Timp de 33 de ani, el a fost dascăl în vechiul regat. Aşa dar îl cunoscuse, cum îşi cunoaşte omul propia sa vieaţa, căci nu trăise cu ochii închişi agerul şi inimosul profesor Paul. Iar studiile sale superioare, îi deschiseseră un larg ori0!lt Er^nevoie^îe^Iiinba română ? Paul aven cuvântul... Car­ iile scrise de eL împreună cu Miron Pompiliu, „au tost jetu99294;-S. Mehedinţi. Anale Politice

162

S. MEHEDINŢI

ite de orice autor s’a sculat mai de dimineaţa, căci la temei* lor sta gustul literar şi o reala pricepere pedagogică. la Era nevoie de literatură germană? Iarăşi Paul. Căci cine putea mai bine decât el să spună tinerilor ce stă as­ cuns în paginile lui Goethe?

Era nevoie de psihologie, logică sau de estetică? Tot Paul... In «oraşul renaşterii» noastre, plin de idealismul Jnnlmei, profesorul ardelean trăise timpuri de înalta intelectua­ litate şi căpătase o măsură în adevăr superioară a valorilor De aceea, ajunsese iubit şi respectat, cum n’au- fost mulfi în capitala Moldovei. — Aspru cu al|ii, şi foarte aspru cu sine, Moţul devenise un fel de arbitru nu numai în ale descăjiei, ci şi în chestiile privitoare la neam. Iar ca arbitru a hotărît de două ori în două ocazii egal de solemne: întâi, când s’a început răsboiul mondial.

— Intâmple-se ce s’o întâmpla: vom merge împotriva Ungurilor... (Nu din ură de rassă, căci sufletul lui Paul era prea nobil ca să poată urî. Ci din dragostea pentru neamul şi pământul strămoşesc). Mo(ul cel aprig hotărîse pozitiv ceeace Maiorescu — mai bătrân şi mai abstract din fire — ho­ tărîse numai în forma negativă: în nici un caz cu Ungurii... Şi s’a împlinit proorocia amânduror: vechiul regat na fost cu Ungurii, ci împotriva Ungurilor. Iar când a venii ziua cea mare a Unirii, Moţul cu privirea tânără, ca şi sufletul snu totdeauna tânăr, a lăsat toate la pământ: casa cu brazi sădiţi de el în amintirea Munjilor Apuseni, viişoara lui dela Copou, unde se odihnise cândva Eminescu.... toată chiverni­ seala unei vieţi a fost risipita, şi a pornit spre Cluj, sa învefe carte şi pe cei de lângă Ighişul copilăriei sale.

Astfel, tineretul ardelean din epoca Unirii a avut noro­ cul să asculte cuvântul însufleţit al unui Român întreg şi al unui cărturar plin de respect pentru ştiinţa adevărată. Şi-apoi a mai hotărît arbitrul încăodată: când a văzut ca soarele e gata să apună pentru cea din urmă oara în dosul Munjilor Apuseni, el şi-a adus aminte de „vechiul regat §} a lăsat cu limbă de moarte să-l aşeze spre veşnică odihna tr '.mai la Iaşi.—Alţii vor fi ştiut mai de mult gândul său. Cei care l-am aflat abia după moartea sa, am avut impresia unui ceas grav al propriei noastre vieţi. De câte ori citiam in co­ pilărie «Dan, căpitan de plaiu», simjiam ca o furnicare ia inimă, când plăeşul nepăsător în fata morţii cerea ,n»} ' numai atât: să-l lase sa mai sărute încăodată p imantu M ; dovei... «Pământul ce tresare» ne sguduia până li lacr.im şi chiar cel mai nevrâsnic se simţea una cu Dan, Capitan u plaiu.

UN ROMÂN UNIT

165

Şi iată jeeace făcea odinioară poezia, a făcut acuma profesorul dela Cluj cu fapta sa. Faţa cu aţâţi Moldoveni ră­ tăciţij care buiguesc încă limba rusească, aşteptând neghiobeşte «lumina dela răsărit», şi faţă de aţâţi Ardeleni, Bănă­ ţeni, Crişeni şi Maramureşeni, care au scos în fruntea lor pe renegaţi, iar celor din vechiul regat le spun cu milă „regă­ ţeni”, uitând vrednicia celor ce au acoperit graniţa Carpaţilor cu oasele lor, iată că seninul profesor dela Cluj, cere sa doarmă somunl cel de veci în oraşul lui Alecsanri, Kogălniceanu, Creangă. Conta, Eminescu, Maiorescu, Negruzzi şi altor români din vechiul regat, care au făcut din vieaţa lor temelia cea trainică a Unirii.

Asemenea „Soldatului necunoscut”, care reprezintă pentru noi «Rusboiul», profesorul universitar din Cluj a de-, venit pentru cei ce simt urâţenia morală a anilor din urmă, simbolul cel mai curat al Unirii.

Fie_i ţărâna uşoară, iar cei ce vor trece în ziua «stră­ moşilor» prin cimitirul Eternitatea, când se vor închina la mormântul celor ce şi-au jertfit viaţa pentru unirea neamu­ lui, să caute şi mormântul Românului cu adevărat «unit .

6 Martie, 1926.

.

■

' i

/

■

. . ţ

/

{

'

RĂSPUNDEREA. In ajunul serbării dela 10 Mai, când se aminteau cu laudă evenimentele dela 1877, o serie de articoie apărute în acest organ, de publicitate1) se încheia cu această concluzie: «situaţia Universităţii... constitue nu numai o ruşine dar şi o primejdie naţională».

O astfel de sentinţă, pronunţată chiar în mijlocul săr­ bătorii noastre naţionale şi auzită de reprezentanţi ai tu­ turor şcoalelor ţării, sosiţi atunci în Bucureşti pentru un concurs şcolar, nu poate fi trecută cu vederea. După o ju­ mătate de secol dela răsboiul Independenţii, cuvintele ace­ lea aspre sunt .şi rămân ca un fel de «fer roş» pe fruntea Universităţii.

Să ne fie deci permis a reveni asupra acelei caracte­ rizări.

Nu mai încape nici o îndoială ea situaţia universităţi­ lor noastre este tristă. Ori cât de penibile au fost constată­ rile profesorului universitar din Cluj, trebuie să recunoaşteam ca ele puteau fi sporite prin alte constatări tot aşa de penibile. Dar un lucru nu trebuie uitat: critica aceasta a în­ ceput încă de acum 20 ani. Atunci s’a pronunţat întâia oară cu­ vântul de autonomie universitară». Au fost profesori caii încă de atunci au îndrăsnit să spună că cea mai vinovată dintre toate institujiile tării este Universitatea, deoarece ea a pregătit pătura conducătoare de azi. cu toate defectele sale atât de vădite pentru ori şi cine. Aşa dar, profesorii universilari n’au închis ochii asupra enormei răspunderi ce apasă conştiinţa corpului didactic superior. Iar ca dovadă, amintim felul categoric cum au combătut nefastul articol 81 şi atitudinea energică faţă de asaltul politicei în ^umversitate. — Când vestitul Bădărău îndrasnise a considera catedra universitară ca un «punct de sprijin» pentru anume clienţi ai cluburilor politice şi cercase a creiâ în comisia bugetară «catedre takiste», oameni recunoscuţi pentru^ moderaiiunea lor (ca Titu Maiorescu şi Spiru Haret) au hotărît închiderea universităţii şi suspendarea cursurilor. Prin urmare, gândul autonomiei universitare e ceva mai vechili, iar lupta împoa) Cuvântul.

\

166

S. MEHEDINŢI

triva influenjelor primejdioase a costat şi jertfe reale, care ne dau dreptul să aşteptăm zile mai bune.

După răsboiu, s’a întâmplat însă un lucru neaşteptat.

In loc ca suferinţele să ne fi purificat conştiinţa, iar grija de noile hotare să fi făcut pe reorganizatorii Statului să privească Universitatea ca un fel de înalt stat major,, însărcinat cu îndrumarea poporului nostru. încercuit de atâtea primejdii în afară şi minat de atâtea primejdii înă­ untru. ne-am pomenit in viea(a şcolară cu o dureroasă anar­ hie, până sus, pe treptele şi în sălile Universităţii3).

Felul cum sau creat după unire o sumă de catedre universita*re de caracter pur personal2); felul cum au fost ocu­ pate prin recomandări quasi-sovietice; felul cum s’au ţinut examene de capacitate chiar după o pregătire «cursistă» de două luni; felul cum s’au făcut examenele de bacalaureat, cu comisii politice, care au provocat grave conflicte în sânul corpului didactic (şi chiar procese care discalifică învăţămân­ tul unei ţări); felul cum am organizat unele şcoli, aşa că am lovit adânc în pătura rurală, iar în unele părţi contribuim noi, cu banii noştri, la desnaţionalizarea elementului româ­ nesc..., toate grozăviile acestea au produs o adâncă descura­ jare în sufletul tuturor profesorilor care îşi dau seama de situaţia internă şi externă a poporului şi a Statului nostru.

Iar aceştia şi-au pus imediat întrebarea: cine oare poartă răspunderea haosului în care ne sbatem de 9 ani de zile?

La această întrebare aşteptam să răspundă mai precis seria de articole din «Cuvântul», care şi-a luat greaua sar­ cină de a deschide ochii celor ce n’au orbit cu desăvârşire.

Oare, numai Universitatea să fie devină?

Credem că nu. Cu toate neajunsurile ei. Universitatea era în plină ascendenţă înainte de răsboi. De aceea, a şi reacţionat de două ori împotriva amestecului politicei, iner­ vând până la închiderea cursurilor. Insă rezistenţa ei n’a fost înţeleasă şi mai ales n’a fost ajutată.

Cine trebuia s’o ajute?

Se înţelege că nu ne gândim la miniştri de instrucţie.

Când se ştie în ce condiţii se apropie unul şi altul de scaunul ministerial, şi când ştim necompetenţa faţă de proble­ mele şcolare a celor ce habar nu au de vieaţa reală a poporului nostru, ar fi o adevărată pierdere de vreme să căutăm a stabili 1) Ani de zile. cursurile au fost necontenit turburate.

2) Unele prin decrel-lege, în timpul vacanţiei.

RĂSPUNDEREA

167

răspunderile^ în această direcţie. Nu miniştri de ocazie sunt de vină, ci răspunderea se ridică până la fruntea acelora care se consideră şi vor să fie consideraţi ca oameni de stat. Iată, după părerea noastră, cine va trebui să răspundă înaintea ge­ neraţiei de mâine pentru toate deficitele ce le îngrămădim pe capul ei.

După ce reflexivul rege Carol a spus că Universitatea este «cheia de boltă» a Statului întreg, mă întreb: la ce sc vor fi gândit oamenii noştri de stat, care au tolerat ca şcoala cea mai înaltă ci jurii sa ajungă «o ruşine şi o primejdie naţională?»

Ce concepţie şi-au făcut despre vieaţa neamului nostru cei ce au încredinţat grija sufletului românesc unor condu­ cători care au chibzuit aşa de frumuşel lucrurile, încât după nouă ani dela Unire, am ajuns la zăpăcirea elementului rural, iar în unele părţi chiar la desnaţionalizarea lui?

Aceasta e întrebarea la care ne oprim. Şi o formulăm precis, fiindcă în vieaţa naţiunilor, ca şi în vieaţa indivizilor toate se plătesc. Va veni vremea când ne vom frânge manile şi vom plânge cu lacrămi amare erorile de azi. Dar va fi prea târziu, dacă lucrurile dăinuesc mai departe în starea de azi.—Va veni vremea, când şi morţii vor fi judecaţi pentru timpul pe care l-am pierdut în anii ce au urmat Unirii...

Aşa dar, să fie şi să rămână bine înţeles: răspunzători de paragina învăţământului nu-s oamenii de partid. Dela ei nu se poate ceie marea cu sarea... Răspunzători sunt nu­ mai cei care oor să treacă în istoria ţarii ca oameni de stat.

Când nu numai guvernele, dar chiar şi numele partide­ lor de azi şi de eri vor fi uitate, în zilele grele ce aşteaptă acest neam, urmaşii vor avea o singură întrebare: Cine au fost bărbaţii politici, care au chibzuit cum au chibzuit desti­ nele noului regat? Cum îi cheamă pe cei care au lasat^să treacă zadarnic sub ochii lor tocmai faza decizivă a închegării Statului după răsboiul de întregire?

Iar la întrebarea aceasta, istoria va răspunde cu o inexorabilă severitate, fiindcă generaţia de mâine va avea să. plătească deficite aşa de grozave, încât e întrebarea daca va mai fi posibilă plătirea lor, fără o adânca primejduire a viitorului. . lată dece, alături de Universitate care îşi cunoaşte de mult răspunderile, a venit vremea sa-şi examineze şi alţii conştiinţa lor, ştiind că mâine-poimâine vom fi cu toţii sub ţărână, dar urmările situaţiei prezente vor fi atât de grave, încât urmaşii ar putea să lege de generaiţa Unirii in loc de slavă eternă, un etern blestem.

5 Iunie, 192?

I RĂSPUNSUL lui Iancu Flondor la intervievul D-lui Ferechide Prea Stimate D-le Director, Vă rog să binevoiţi a publică în preţiosul D-v. ziar ur­ mătoarele lămuriri la interviev-ul d-lui Minai] Ferechide, pre­ şedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri, acordat ziarului oficios «Viitorul» şi publicat în numărul de 23 Aprilie 1919.

D-l Ferechide^se foloseşte cu prilejul acesta de cunoscuta tactica de a răspunde la învinuiri cu un atac. Iată lă­ muririle mele în aceeaşi ordine de idei: D-l Ferechide îmi reproşează: 1. Lipsă de lealitate faţă de foştii mei colegi prin faptul că am refuzat sa particip la consiliul de miniştri.

Răspund că contrarul e exact. Deia plecarea d-lui 1.1. C. Brătianu la Paris, mi s’a cerut din partea unor colegi multe jertfe de intelect; le-am adus pentru a evită în momentele de faţă o criză de guvern. Iar când mi s’a cerut din partea aceloraşi colegi şi jertfe de cinste, mam hotarît să plec la Bucureşti şi să prezint Maiestăţii Sale demisiunea mea din Cabinet. D-l Trifu, funcţionar la ministerul de externe, a avut amabilitatea să mă întâmpine la sosirea mea în gara de nord şi mam înţeles cu d-lui în prezenţa secretarului meu, sa fiu primit de d-l Ferechide a doua zi, între orele 10 şi 1 a. m.

Am aşteptat in zadar toată ziua răspuns. La intervenţia d-lui Vintilă Brătianu, am avut abia după trei zile întrevedere cu d-l Ferechide. — Cu ocazia aceasta i-am comunicat între altele, că am ţinut să nu iau parte la consiliul de miniştri, îna­ inte de a ma înţelege cu d-sa, şi anume din cauze de lealitate.

Căci am acuzaţiuni grave contra unor colegi, şi odată la cu­ vânt, doi din colegii mei devin imposibili. D-l Ferechide mi-a răspuns cu mâinile ridicate: «Vă rog^pentru toţi Dumnezeii sa evităm un scandal», prin urmare sa nu vii la consiliu. Am urmat dorinţei d-sale.

Judece lumea civilizată, de am fost neleal.

170

s. MEHEDINŢI

2. D-l Ferechide susţine că cauzele corupţiei în Buco­ vina trebuesc căutate în jurul meu, vrea sa zică la secretarii şefi de resort. Resping cu indignare această acuzaţie adresată unor persoane care, cu un zel extraordinar, cu însufleţire şi cinste au muncit pentru patrie şi naţiune şi mă folosesc, de ocazia aceasta pentru a mulţumi în public d-lor secretari şefi de resort din adâncul inimei pentru munca şi jertfele lor.

Voiu arăta spre a nu lungi expunerile mele, cu un sin­ gur exemplu, pentru multe cazuri, cauzele adevărate ale eorupţiunii pătrunse în Bucovina dela plecarea d-lui prim-ministru I. I. C. Brătianu la Paris.

Din primul transport de făină pus la dispoziţie Româ­ niei din partea aliaţilor, s’a acordat pe baza unei cote stabi­ lite, pentru guvernul din Cernăuţi 20 vagoane. Funcţionarul trimis de mine la Bucureşti cu ordinul de a lua în primire şi a plăti acele 20 de vagoane destinate populaţiei bucovinene, mă surprinde a doua zi cu o telegrama oficioasă că d-l AL Coristantinescu i-a eliberat numai 14 din cele 20 de vagoane.

M’am aflat atunci într’o situaţie foarte precară, fiindcă dispusesem Ia prefecturi distribuirea întregei cantităţi de 20 va­ goane, lucru pe care l-am adus la cunoştinţa populaţiei şi prin presă pentru a o linişti.

Am înlocuit în grabă aceste 6 vagoane de făină de grâu, care îmi lipsiau, cu făină de porumb, epuizând astfel ultimele noastre rezerve, căci ne ameninţaseră lucrătorii din Cernăuţi, (dela Centrala electrică şi dela Apeduct), cu greva.

Ara ordonat o anchetă şi am putut constata prin două căi, atât prin autorităţile civile, cât şi prin serviciul militar de la guvernul ţării, acelaş abuz.

D-l Tovarnicki, cumnatul d-lui ministru Nistor, domi­ ciliat în Câmpulung (Bucovina), primise dela d-l ministru Al. Constantinescu, la stăruinţa d-lui Nistor, acele 6 vagoane de făină destinate guvernului din Cernăuţi, pe care le-a vân­ dut populaţiei din districtele Câmpulung şi Dorna cu un preţ mijlociu de 7 coroane pentru kilogramul de făină, pe când toate prefecturile au distribuit făină locuitorilor cu 4 coroane kilogramul, în care preţ erau socotite şi cheltuielile.

Urmarea a fost că cumnatul d-lui ministru Nistor a profitat în dauna istoviţilor ţărani din munţi cu suma respectabilă de cel puţin 180.000 coroane, iar ţăranii, văzând că aceeaşi făina se vinde din partea prefecturilor cu preţul de 4 coroane kgr.,. erau pe cale să se răscoale, lucru uşor de priceput pentru cine cunoaşte privaţiunile îndurate de aceşti locuitori. Numai cu jertfe în sarcina bugetului Bucovinei ara reuşit să liniştesc populaţia.

S’a mai constatat că cumnatul d-lui ministru Nistor a

,

:

RĂSPUNSUL LUI IANCU FLONDOR

171

înfiinţat în districtul Câmpulung o tovărăşie de consum, la care au participat vreo câţiva ţărani cu câte o părtăşie. r In vederea acelor 6 vagoane de făină de care era sigur, d-1 Tovarnicki a desfiinţat tovărăşia, restituind ţăranilor părtăşia şi declarând întreprinderea ca particulară a d-sale.

Să nu mi se obiecteze că d-1 Tovarnicki, cumnatul d-1 ui ministru Nistor, a avut o autorizaţie eliberată dc mine. Auto­ rizaţia nu a fost dată d-lui Tovarnicki, ci tovărăşiei de con­ sum şi nu pentru cele 0 vagoane dc făină destinate guvernu­ lui, ci pentru procurarea de alte alimente din Transilvania şi din vechiul regat, în schimb de lemne şi fân.

Este deci bine stabilit, că guvernul central a promis pen­ tru populaţia Bucovinei 20 vagoane de făină, guvernul din Cernăuţi contează pe această cantitate şi o repartizează în mod proporţional după nevoi pe districte cu preţ redus. Fără ştiinţei guvernului bucovinean însă d-nii miniştri Al. Con­ stantinescu şi Nistor. dosesc în folosul d-lui Tovarnicki, cum­ natul d-lui Nistor, din această cantitate 6 vagoane de făină, cu toate că d-1 Tovarnicki nu posedă nici o autorizaţie pentru această făină. Vinovăţia a d-lor Al. Constautinescu şi Nistor este astfel pe deplin dovedită. Acestea sânt motivele pentru cari bieţii locuitori din munţi, care duc cea mai mare lipsă de pâne, au trebuit să plătească pentru făină preţuri aproape duble numai în scopul de a îmbogăţi pe cumnatul d-lui ministru.

In acelaş mod s’a procedat de acelaş cumnat al d-lui ministru şi cu petrolul obţinut tot prin d-1 Al. Constantinescu în urma stăruinţei d-lui Nistor, încât am fost nevoit să iau măsuri de monopolizare a vânzarei petrolului, parafinei şj benzinei în Bucovina prin debite ale ţării. Vom vedea dacă succesorul meu se va folosi de ele.

Judece acum lumea nepreocupată, unde trebuesc cău­ tate cauzele corupţiei.

5. D-1 Ferechide mă acuză de animozitate personală — meschină — faţă de d-1 Nistor.

Răspund că eu am fost acela care am insistat la d-1 prim­ ministru Brătianu cu ocazia stabilirei legei fundamentale pen­ tru administrarea Bucovinei pentru numirea a doui miniştri, că eu am fost acela care l-am propus pe d-1 Nistor ca ministiu fără portofoliu la Bucureşti, şi abia după ce m am convins ca d-1 Nistor sa degradat în detrimentul Bucovinei ca codiţa a d-lui Al. Constantinescu am refuzat să colaborez cu d-sa.

Deci motivul care m’a determinat a ma desface de d-1 Nistor a fost nu o cauză personală, ci interesul ţarii şi dorinţa de a evita pentru viitor extinderea acestui gen de afaceri veroase în Bucovina. Nu am cerut însă capul d-lui Nistoi, ci ţi-

172

S. MEHEDINŢI

nând cont de dorinţa mai multor fruntaşi cinstiţi din partidul liberal şi a altor români de bine de a nu provoca în cursul tra­ tativelor dela Paris o criză de guvern, am înaintat d-lui Ferechide o declaraţiune scrisa prin care m’am obligat «să aduc jertfa de a-mi retrage demisiunea până la sosirea d-lui primministru Brătianu, dacă se va exclude orice amestec a d-lor Al. Constantinescu şi Nistor din administraţia Bucovinei. Nu­ mai pentru a-i înlesni d-lui Ferecbide această soluţie şi ca să nu cadă capul d-lui Nistor, i-am propus să-l însărcineze pe d-1 Nistor cu o misiune la Paris sau să-i propun un concediu pen­ tru acele puţine săptămâni. Am avut impresia că această soluţiune a plăcut d-lui Ferecbide căci zâmbind mi-a răspuns la propunerea mea de a gira în timpul absenţei d-lui Nistor şi afacerile d-sale din Bucureşti, făcând şi un gest sem­ nificativ cu mâna: «Ce mai afaceri are d-sa aci!».

Mă supun judecăţei lumei cinstite spre a se stabili dacă a fost atitudinea mea «meschin-personală».

4. D-1 Ferecbide mă acuză că ţineam să-mi arog ca mi­ nistru-delegat atribuţiuni care întreceau cadrul decretului de lege respectiv.

Răspund că contrarul este exact. Unii din foştii mei co­ legi din Bucureşti luau continuu măsuri cari nu cădeau în competenţa lor, fapt care m’a obligat să cer în nota mea «ultimatul înaintat d-lui Ferecbide şi publicat în foile din Bucu­ reşti, ca prima condiţie pentru conducerea administraţiei în Bucovina până la sosirea d-lui I. 1. C. Brătianu»: respectarea, minuţioasă a înaltului decret-lege No. 3.745 din 18 Decbemj vrie 1918 privitor la administraţia Bucovinei». E pe palmă că dacă doream să-mi arog atribuţiuni contra acestei legi, n’aş fi insistat pentru «respectarea minuţioasă».

Articolul X a menţionatului decret-lege stabileşte: «Hotărîrile consiliului de miniştri privitoare la Bucovina se vor lua cerându-se avizul ministrului delegat al guvernului la Cernăuţi».

In cazul amintit de d-1 Ferecbide, şi anume desfiinţarea direcţiunei căilor ferate bucovinene din Cernăuţi, s a botănt în Consiliul de miniştri fără avizul meu. Din contra, obiecfiunile mele posterioare au fost trecute chiar în mod .jignitor cu vederea. Argumentele mele cu urmările dezastruoase ale ace­ stei hotărîri ilegale a consiliului de miniştri sânt publicate in articolul de fond al ziarului Bucovina Nr. 81, sub titlul «u faptă herostatică». ^ Scuza d-lui Ferechide că hotărârea s’a luat în timpul ca D-1 Saligny ministrul lucrărilor publice, nu se poate priv gument serios. D-1 Saligny însă na procedat la desfiinţarea nei cu toate că această distrugere fusese botărîtă în C

RĂSPUNSUL lui iancu flondor

175

miniştri. Numai în urma stăruinţei d-lui Nistor d-1 ministru tid-interim la. lucrări publice, a grăbit aplicarea acestei lovituri larii abia alipite Cu acestea am lămurit acuzafiunile d-lui să adaug ca sânt în măsură să continuu cu rupfie transplantate în Bucovina, dacă v Răspunderea însă că se vor spăla r înaintea lumei civilizate din Europa de. . Privitor la tenorul şi expresi interview-ul d-sale cu menirea vădi germit să răspund că această tendi Sunt invulnerabil pentru astfel d a mă atinge şi denotă pur şi sim Mulj umindu-vă, anticipat pen primiţi, Domnule Director, asigur )• Cernăuţi, 25 Aprilie 1919.

*) Din foaia scrisă la maşină lipseşte colţul.

Eliminarea din viaţa publică a unui bărbat de valoarea răposa­ tului Flondor, care reprezentase până atunci conştiinţa Bucovinei, e un fapt prea caracteristic, ca să nu fie relevat pentru înţelegerea corn cepţiei ce a prezidat la organizarea statului nostru după unire. Cazul lui Flondor lămureşte pentru ce oameni ca Gore, Stroescu şi mulţi alţii sau dat la o parte. Rămâne pe seama istoricilor să interpreteze faptele, dar documentele contimporane nu pot fi date uitării, mai ales când e vorba dd scrisul unor bărbaţi ca Flondor, despre care chiar adversarii au mărturisit în «Desbaterile Consiliului Naţionala, că au făcut cinste ţarii.

Vezi:. Unirea Bucovinei, studiu şi documente, publicate de «Aşeză­ mântul Ion I. C. Bratianu», p. 107.

:

i

ZECE ANI DELA ÎNTREGIREA MOLDOVEI Grozav lucru să ai un vecin nărăvaş. Dar mi-te, când ai mai mulţi. Şi cam aşa a fost soarta noastră, fiind aşezaţi cu hotarele «în calea tuturor răutăţilor» şi a tuturor răilor, după cum scriea un bătrân acum vreo trei sute de ani.

Dintre toji răii, câţi s’au aşezat în preajma Ţării noastre, cel mai rău până astăzi sa arătat însă Ruşii. Până acum 134 de ani n’aveam nici în clin, nici în mânecă cu ei. Ţara lor era departe de-a noastră. Când a venit întâia oară o oştire muscălească pe pământul nostru (acum doua sute şi ceva de ani, când cu Ţarul Petre, pe vremea lui Cantemir Voevod), hotarul rusesc era pe atunci departe-departe de noi. Dela Nistru până în Ţara rusească era cale mai lungă decât dela Nistru în Ardeal. Dar păcatele noastre, adecă socoteala cea greşită a lui Cantemir, i-au adus pe Muscali până în mi jlocul Moldovei. — Crezuse bietul Cantemir că, fiind creştini, se vor purta cu omenie şi ne vor ajută împotriva Turcilor.

Nici urmă de ajutor. Au venit până la Prut. Au mâncat o bătaie straşnică la Stănileşti... şi. şi-au luat tălpăşiţa îndă­ răt. Ba oastea lor nici nu ne-a dat ajutor (chipurile făcusem şi atunci tovărăşie de răsboiu) nici nu ne-a sprijinit să ţinem în frâu pe Tătarii care jefuiau Moldova.

Vai şi-amar am păţit de pe urma venirii Ruşilor în ţară.

Din ziua întâi şi-au dat arama pe faţă: beţivi şi hoţi. La masa cea mare din Iaşi, unde s’au ospătat sub ochii Ţarului, au băut până ce au căzut pe sub scaune. Iar de furat, svântau pe unde treceau. Şi nu numai unul sau altul, ci chiar pravo­ slavnicul Ţar, în tocmelile pentru pacea cu Turcii, pusese ochii pe Dunăre! — De pe atunci a ieşit la iveală gândul cel rău şi viclean al hrăpăreţului dela răsărit.

Dar şirul păcatelor nu s’a încheiat. La anul i793, acum 134 ani, Rusia cea lacoma şi-a întins hotarul până la Nistru, ajungând pentru întâia oară vecină cu pământul Moldovei.

Cum şi ce fel, nu mai povestim. Era atunci m fruntea împărăţiei o muere afurista, o târfă şi jumătate, care ucisese întâi pe bărbatu-su, apoi se înhăitase la întâmplare cu cine îi ieşise în cale. Până azi, cântecele norodului rusesc o po-

176

S. MEHEDINŢI

menesc, cu numele de «căţea». Căţeaua acea, între alte isprăvi, a pus la cale cu ibovnicii ei şi o seamă de răsboaie. de pe urma cărora ne-am ales cu vecinătatea Ruşilor. — n’ar fi mai fost să fie.

Ce-am păţit, ce-am păţit... dela oştirile ruseşti, de când cu venirea lui Petre şi până la unul din ibovnicii Caterinei.

Potemkin (pe care l-a pedepsit Dumnezeu să moară şi el, ca un câine, la marginea drumului, aproape de Prut), lipsesc cuvintele, ca să putem înşira toată obida, câtă căzuse pe capul nostru. Muscalii făceau cruce mare, se aplecau până la pământ, dar Moldovenii cei jăcmăniţi şi puşi la jug. ca vitele, au văzut că pe cât e crucea de mare, pe atâta dracul din ei era şi mai mare. Şi tot aşa au rămas Muscalii şi de atunci încoace.—După 20 de ani de vecinătate, la 1812. au mutat botarul dela Nistru la Prut. despicând Moldova în două. ca şi cum ai spinteca trupul unui om. lăsându-i numai o jumătate...

Ce jale şi cutremur a fost în ţara Moldovei, nu-i cuvânt omenesc, s’o poată spune pe deplin. Iată cum se căina unul din oamenii vremii: «Ceasurile acelea au fost de plângeri un timp de neui­ tat, peniruca poporul, cu cârdul, ca ţarinele de oi încinsese toata marginea Prutului, dela un capat la altul, mergând şi venind de prin sate şi de prin târguri, săptămâni încheiate, cu luarea ele ziua huna dela fraţii şi dela rudenii».

Ca la cimitir, în ziua morţilor, aşa era bocetul în Ţara întreagă.

Dar nu s’a isprăvit nici cu asta. Răsboaiele şi jăcmănirile sau ţinut lanţ şi mai târziu... până ce Franţa, Anglia şi Italia (nu a lui Mussolinix) a pus botniţă ursului şi i-au tras o sfântă de bătaie ca aceea, lovindu-1 peste Jabe şi tăindu-i unghiile, când cu răsboiul Crimeii. — Atunci, ni s’a dat şi nouă o parte din jumătatea furată a Moldovei, adecă cele 3 judeţe de lângă gurile Dunării, ca să depărteze fiara cea la­ comă de apele dunărene.

Insă şirul păcatelor tot nu s’a încheiat. La 1877. earăşi ne-am pomenit cu ei pe capul nostru. Earăşi. de voie de ne­ voie, a trebu it să facem tovărăşie cu dânşii... După ce mâncaseră bătaie dela Turcii lui Osman-Paşa, au zis aman! Ne-au chemat la tovărăşie de luptă, ba încă au pus pe Domnul Ro­ mânilor în fruntea armatelor ruseşti şi româneşti, care trebuia să fină piept lui Osman. Şi-a dat Dumnezeu, cu jertfa armatei române, că sau îndreptat lucrurile peste Dunăre. La Griviţa am ieşit cu cin*) Mussolini căuta apropiere de Ruşi.

f 1 r

i* •' 5 .

■

:

li i!

■

ZECE ANI DELA ÎNTREGIREA MOLDOVEI

177

ste, iar I levna a căzut iute şi dreptatea duinuezeească a făcut ca Osman sa dea sabia îu mâinile unui ofiţer Român... Insa Ro­ mânii s au purtat cu omenie chiar faţă de Turcii, cu care avusesem fel de fel de necazuri timp de 500 de ani.

Cum credeţi că s'au purtat pravoslavnicii care făceau crucea mare?

Ne-au furat earăşi cele 5 judeţe, care aminteau cu nu­ mele lor neamul vechiu al Basarabii or.

Să mai pomenim tovărăşia din urmă? Şi necredinţa din urmă a Ruşilor, când ne-au lăsat singuri în faţa Nemţilor şi Ungurilor, atât la Argeş, cât şi la Mărăşeşti?

Blestemat să fie ceasul, când soarta cea vitregă a adus în preajma ţării noastre pe cel mai făţarnic dintre toţi ve­ cinii noştri.

Dar e şi o dreptate pe lume. La 1917, uriaşul cel cu picioare de lut s’a prăbuşii în ţărâna... iar jumătatea Moldovei lui Ştefan Vodă s’a putut lipi lângă trupul ţării de baştină.

După cum în poveşti. Făt-Frumos, când e stropit cu^apă vie, îşi simte trupul încheiat la loc, bucată lângă bucată, scăpat de paloşul ucigaş al duşmanului care îl ciopârţise, aşa a. în­ viat şi ţara noastră, acum 10 ani, când dreptatea ei a ieşit deasupra.

E de prisos să mai adăogăm măcar un cuvânt. Cine are cap să judece şi inimă să simtă, acela să-şi aducă aminte de toate câte am păţit din partea Ruşilor, şi sa socotească singur dacă trebuie să ne bucurăm ori nu de unirea împli­ nită aciima 10 ani.

Duminica Poporului

99294 — S. Mehedinţi- Anale Politice.

.

■

1 I

/

.

SOCOTELI DUPĂ 10 ANI A , In ,, ziua . , de Florii_se împlinesc aproape zece ani de când Moldova dintre Prut şi Nistru sa lipit de ţara din care fusese ruptă de Ruşi, pe vremea bunicilor noştri. Fu­ sese acum 100 şi ceva de ani jale mare în toată Moldova; săptămâni de zile. treceau plugarii de pe un mal al Pru­ tului pe celălalt, luându-şi rămas bun dela fraţi şi dela rude, ca dela cei îngropaţi în cimitir... iar la 1018, nepoţii apu­ cară norocul să vadă hotarul cel ticălos, şters de pe faţa pământului, şi Prutul slobod, cum fusese de când ţine neamul nostru minte.

Nu numai atât: spre toamnă, sau alăturat şi celelalte ţări: Bucovina, Ardealul, Banatul, Maramureşul şi Ţara Crişn rilor.

Cine a văzut zilele acelea, şi ar putea să le mai uite, chiar dacă ar trăi veacuri şi veacuri?

A fost în adevăr anul 1918 ca un răsărit de soare. Toţi credeau atunci că greutăţile cele mari le-am dat la spate. — Mai rămânea doar ca înţelepciunea cărmuitorilor sa împli­ nească ceeace jertfa şi norocul ne dăduseră în anul acela de minuni peste minuni.

Ce-am făcut însă de atunci până azi? întâi, am căpătat o graniţă rea spre apus. Banatul a fost sfâşiat, iar Maramureşul ciuntit prosteşte, —^mai mult de­ cât cereau chiar vecinii noştri. Trei zile, grănicerii Ceho­ slovacilor nu s’au apropiat de Pisa, în părţile Sighetului, ştiind bine ca acolo sunt sate româneşti, care nu li se cuvenea lor şi pe care ei nici nu Ie cereau.

Alta: toată lumea aştepta o pace dreaptă şi despăgubiri din partea duşmanilor care prădaseră ţara, ca să avem macar cu ce o zidi la loc. — Ştie acum toata lumea cât de dreapta a fost pacea şi cum s’au prelăcut în fum toate despăgubirile.

Aşteptam apoi o mare chibzuinţă şi dreptate în toata îniocmirea ţării, ca să ne vindecăm pe încetul rănile, şi sa se bucure şi Românii ţinuţi până atunci în robie de o vieaţa mai tihnită şi mai îndestulată. , i n Din toate nădejdile astea praf şi pulbere sau ales. Ro­ mânia e călcata azi în picioare până şi de .oştii ei prieteni.

180-

S. MEHEDINŢI

De curând la judecata pe care am avut-o cu Ungurii la Ge­ neva, toţi — toţi până la unul — chiar prietenii de odinioară ne-au dat cu piciorul, inteţind pe Unguri împotriva noastră Ba încă una din ţările prietene. Italia, a mers până acolo în cât a spus făţiş că hotarele ar trebui schimbate earăşi după placul Ungurilor!!

Iată halul în care am ajuns după 10 ani de zile!

S’au împlinit astfel cuvintele Duminicii Poporului. Ce­ titorii noştri cei vechi, care au cusut foile, să deschidă cartea la ! Martie 1915^ Spusesem că la sfârşitul rasboiului ne vom afla într’o «hora de duşmani». Şi că acela «care are orbul găinilor şi crede că măcar unul se uită cu ochi buni la noi, se înşală».

Să mai deschidă apoi Duminica Poporului la 27 Martie 1916. Ziceam: «de jur-împrejur avem numai neprieteni». Iar «celor mai departe de noi le pasă de necazurile noastre, tot atât de puţin, ca şi de necazurile puricilor sau ale lăcustelor». Şi iată, la Geneva, lucru! s’a adeverit acuma cu vârf şi îndesat. Toţi au fost împotriva noastră.

Cine e de vină pentru o cădere aşa de grozavă? Cei care umblă cu părtinire, aceia vor arunca toată vina numai pe streini. Cine judecă însă barbăteşte şi ştie ea «mila străi­ nului e ca vârful spinului», acela va lăsa pe streini Ia o parte şi se va întreba: Nu cumva purtarea noastră, atât înăuntrul ţării, cât şi afară din hotare, a fost şi ea greşită?

Lăsăm deocamdată întrebarea asta fără răspuns. Nu vrem să mai întristăm pe cetitorii noştri, aducându-le aminte păcatele pe care fruntaşii ţării (şi cei dela cârmă, şi cei din opoziţie) le-au făcut în răstimp de zece ani. Unde ar fi fost azi România, daca ar fi avut parte de oameni mai presus de interesele deşertăciunilor şi ambiţiilor de partid?

De aceea, cu cenuşa pe cap ar trebui să pomenim zilele mari de acum 10 ani. Un singur lucru mai rămâne de făcut: să ne pocăim măcar acuma, de oarece toate se plătesc, şi s’ar putea să ne răstogolim şi mai jos decât unde am ajuns azi.

Astfel, gândind la hora de duşmani care ne impresoara, să ne trezim măcar în clipa din urmă a ceasului al 12-lea.

Cum a înviat lisus din morţi, să învie odată şi simţul de dreptate şi de omenie în inimile celor ce cârmuesc acea­ stă ţară.

27 Martie 1928.

VALERIU BRANISCE încă un mort de seamă, şi încă o învăţătura amară.

Branişce a fost întâi de toate un luptător. Altădată cu­ vântul acesta trebuia tâlcuit. Azi, cine nu ştie în tot cuprin­ sul pământului românesc ce însemnează a fi luptător? Cei care au mai^scăpat cu vieaţă din viforul răsboiului, visează şi acuma că dorm tot în tranşee... Toţi îşi amintesc ceasurile, când bătăile inimei pa.r’că stau să se oprească: — Cine iese din tranşeie?

Căci totdeauna trebuia să iasă unul sau altul, şi mai totdeauna, cel care ieşiâ nu se mai întorcea...

Ca unul dintre aceia a fost şi Branişce: A colindat tot frontul luptelor noastre de neam asuprit. Abia ieşit de pe băncile şcoalei, a fost în .şir Ia toate posturile de comandă, din Banat până în Bucovina. — El sta în fruntea gazetei care ducea lupta de împotrivire contra Ungurilor, şi tot el intra şi în temniţele ungureşti, nade a petrecut anii de zile.

Cine poate preţui toata jertfa lui Branişce?

Numai cei care au cunoscut deaproape firea lui. — Eră mai întâi, un om adânc ia suflet... adânc ca apele liniştite, al căror fund nici nu-1 bănueşii.

Era apoi un cărturar cu o dragoste de cărţi, cum rar se întâmplă. Şi nu numai de cărţi, dar şi de foile care au însem­ nat ceva în vieaja poporului nostru. Cum stau teancuri la Statul-Major întocmirile pentru luptă, aşa stau în dulapurile lui hârtiile tipărite şi scrise, unde se cuprindeau toate câte trebuie să le ţie minte cel care poartă lupta în numele unui neam. Şi mai era Branişce şi un om, care, la ceasul cuvenit, se punea în frunte şi ducea lumea de-a valma după el. Când «vaca» bălţată, cum se chema Austro-Ungaria, flutura încă din coarne. Banatul a pornit spre Bucureşti, la 1906, ca sa cânte la Arenele romane: Munţilor, ce o a făliţi?

Azi, ori mâne no sa fiţi...

Ca un fior a trecut prin sufletul tuturor cântarea în care se spunea în sfârşit pe faţă tot ce vrem..., adecă pieirea hota­ rului de pe munţi.

i

182

S. MEHEDINŢI

Iar cine .ştie de Iota lui Toboc ar putea să spună şi mai multe din vremea aceea. — Toţi bunii Români ştiu însă ca la postul de comandă a fost Branişce.

In sfârşit, a venit ziua când trăsnetul a căzut ca din senin. încă dela începutul răsboiului, zilele fruntaşilor de peste munţi erau numărate. Apoi când a intrat în horă şi România, am crezut că n’a mai rămas unul din ei nespânzurat... Tem­ niţele s’au umplut până în tindă. Şi, se înţelege, din temniţa nu putea lipsi mai ales unul ca Branişce. — Seghedinul i-a ştiut de ştire.

A intrat cu înfăţişarea lui voinică de om trupeş, căruia i s’ar fi potrivit de minune platoşa şi coiful ostaşului Roman de^acuma două mii de ani. Şi-a ieşit cu vederile stinse, o um­ bră de om, dar cu fruntea tot sus, — mai sus decât ori şi când.

-Vaca» cea balţată, cum vorbea el în pilde cu tovarăşii de închisoare, murise. Neamul, pentru care luptase, ieşise însfârşit biruitor, după multe şi amare necazuri. Şi acuma, plata: De 4 ori, în patru alegeri, făcute, nu sub baionetele ungu­ reşti. ci în România liberă, Branişce a fost socotit nevrednic de a intra în Sfatul ţării!!

Iată vremurile în care trăim şi iată obrazul Românilor din România unită!

Amărît, ostaşul cel îmbătrânit în lupte nu s’a înjosit nici măcar să se plângă. Dar moartea lui e o cumplită mustrare pentru noi toţi. Alături de lăncii Flondor, de Gore, Stroeseu, Andrei Bârseanu, Ioan Paul şi alţi bărbaţi cu obraz sub­ ţire, cel înmormântat de curând la Lugoj, ne întreabă pe noi cei rămaşi: Asta e învăţătura pe care aţi cuîes-o din vieaţa noastră?

Dacă e asta, eu, Branişce, şi cei de un fel cu mine, care ne-am iubit neamul, nu ne plângem. Am făcut ceeace era potrivit cu sufletul nostru, şi, dacă ne-am mai întoarce încă odată între cei vii, noi tot aşa am face...

Dar voi, — voi, cei, înconjuraţi de o sută şi o mie de pri­ mejdii, luaţi seama: Neamul care nu preţueşte dreptatea, va veni vremea so caute, dar sa n’o mai poată găsi. Căci toate se plătesc în vieaţa popoarelor, ca şi în vieaţa fiecărui om.

Iată amara învăţătură, care ne rămâne pe urma lui Branişce, spre lauda lui şi spre ruşinea noastră a tuturor.

Ianuarie, 1928.

' ! !

I

IN CEASUL AL 12-lea Evenimentele anului din urmă ar trebui să deschidă ochii oricui se mai gândeşte la situaţia Statului nostru.

In mijlocul serbărilor dela Varşovia, date în cinstea re­ gelui României, d-1 A. Moraczevsld, fost prim-ministru, ac­ tualmente şeful unuia dintre cele mai însemnate partide ale Poloniei, a spus un cuvânt pentru care trebuie să-i fim recu­ noscători: «Tratatul dela Rapallo dintre Ruşi şi Germani a pus doar pe hârtie o alianţa caic exista mai de mult... Rusia va căuta deci să recucerească Finlanda, Lituania, Polonia şi celelalte ţinuturi ce le-a stăpânit. De asia nu mă îndoiesc o clipă... Şi vă asigur că România nu va interveni, iar dacă veţi fi atacaţi, va faceţi, iluzii, când socotiţi că cineva vă va ajută».

Aşa dar, categoric: în faţa unui publicist român, un om de stat (poate — viitorul conducător al Poloniei) ne spune făţiş, să nu ne bizuim câtuşi de puţin pe o alianţă cu vecinul dela miază noapte. (Neîncrederea sa în România nu poate fi interpretată altfel).

Cât despre «Mica Antantă», numai cei lipsiţi de simţul realităţii îşi mai pot face iluzii. Acuma câteva luni. d-1 Antici, ministrul Jugo-Slaviei la Bucureşti, a declarat public: «Am fost surprinşi — aş putea spune că am fost îngroziţi — să vedem că presa română aproape în întregime a primit cu optimism (ba chiar cu simpatie) mişcarea revoluţionară din Bulgaria»,—întreprinderea lui Stamboliski. Iar de atunci până azi, încrederea şi simpatia vecinilor dela apus n’a crescut cu nimic. De faţă cu regele României, la botezul prinţului de coroană, d-1 Liuba Iovanovici, prezidentul parlamentului jugo-slav, fost ministru şi urmaş presumtiv aljui Pasici, spune unui ziarist român în chestia Banatului următoarele: «In Ser­ bia veţi întâlni totdeauna o sensibilitate excesivă — maladivă chiar — ori de câte ori va veni vorba de punerea capitalei noastre la marginea ţării»... O schimbare a frontierei actuale... ar avea ca prima urmare desfiinţarea alianţei şi apoi orice voiţi altceva». (25 Oct. 1925)). Iar Tribuna^şi-a spus gân­ dul şi mai clar: noi, Sârbii, vrem «Banatul până la Cerna».

184

S. MEHEDINŢI

Cât despre Cehoslovacia, cuvântul d-lui Beneş este ia­ răşi destul de lămurit. Cehii doresc grabnica ridicare a Rusiei «ca să asigure echilibrul în Europa Centrală... şi să sprijine existenta statului Cehoslovac» (18 Fevru arie. 1923).

In sfârşit, cine mai urmăreşte cu luare aminte şi ce sc petrece în Bulgaria (care primeşte armament din Italia1) în Ungaria (bine văzută de Englezi şi de Francezi2) apoi îşi reaminteşte declaraţiile lui Krassin la Yiena şi ale lui Cicerin la Lausanne. unde reprezentantul Rusiei ne-a proorocit soarta Grecilor asvârliţi din Asia-Mică. acela nu mai poate avea nici o îndoială că România s’ar putea afla într’o zi în alta într’o situafie mai gravă chiar decât înainte de intrarea în răsboiul european.

Iar dacă mai examinăm şi starea ei internă, grija devine în adevăr apăsătoare. Prin întregirea Statului, populaţia a ajuns foarte eterogenă, aşa că armata nu mai are omogenita­ tea de altă dată. Cu privire la pregătirea ei. relevăm doar o singură împrejurare: aproape două treimi din numărul re­ cruţilor nici nu văd cazarma. La o eventuală mobilizare, e uşor de înţeles ce lipsuri vom întâmpina c). — Un general, fost subşef al statului major, ne dovedeşte cu cifre (România.

Noemvrie 1923) c-ă nu vom avea nici jumătate din numărul diviziilor necesare pentru răsboiu. iar despre armament ziarul Le Tenips a dat pe faţă lucruri, pe care le ştie acuma .toată 1 urnea.

Cât despre alte împrejurări ale situaţiei interne, aproape nu mai e nevoe să pomenim: producţia agricolă dărăpănată, industria dezorganizată, căi ferate în turburare cronică, mi­ norităţi îndârjite, funcţionari nemulţumiţi, valuta depreciată, constituţia votată sub paza armatei înşirate pe străzi... haos moral, alături de haosul material.

Ce va fi deci mâne, dacă va isbucni vreo furtună în apropierea hotarelor noastre?

Faţă de sguduirile recente din Bulgaria şi din Grecia; 1) Le Tenips dă şi numărul puşcilor, tunurilor (100) şi al mitra­ lierelor (4000). importate din Italia. (Vezi Adevărul, 22 Sept. 1925).

-) România nu poate invocă nici istoria, nici geografia pentru a justifică drepturile sale asupra Transilvaniei... Ungurii au fost tot­ deauna cei mai mari şi mai devotaţi amici ai Franţei. — Vezi Cn. Tisseyre: Une erreiur diplomalique, cu o prefaţă de Mosozie, senator, lost secretar de stat. precum şi declaraţiile profesorului universitar din 13oideaux, Ruyssen. . . . , 3) Pentru! 700 locuri la şcoala de ofiţeri destinaţi infanteriei s a pre­ zentat în toamna acesta numai 175 candidaţi şi-au fost primiţi 100; iar pentru artilerie, în loc dc 250, s’au prezentat 84 şi' au fost admişi numai 17.

IN CEASUL AL 12-lca

185

faţă de cutremurul surd din Rusia, şi declaraţii ca ale lui Horty cu privire la drapelul unguresc «fâlfâiud pe creştetul Carpaţilor», este o chestie de elementară prudentă să deschi­ dem ochii cât mai e încă vreme şi să ne întrebăm: ce se mai poate face pentru a da statului nostru toată tăria cuvenită în astfel de împrejurări!

Mai întâi, eliminând orice gând de părtinire, trebuie să avem curajul moral de a mărturisi că România na fost doborîta de răsboiu, ci sa cufundat ea însăşi an cu an, după ras boiu. Contrabanda coroanelor, a rublelor şi a biletelor tipărite de Germani e un fenomen fără pereche în gospodăria finan­ ciară a întregei Europi. Belgienii au măturat moneda străină la 10 zile, după încheierea păcii. Ceho-Slovacia, stat de curând înfiin|at, a curăţit coroanele în 17 zile. România, ţară mai ve­ che, a fost lăsată vraişte aproape trei ani! Toată maculatura biletelor de bancă, fabricate peste Tisa şi peste Nistru, a in­ trat în vis teri a statului nostru, ca o poliţă falsă pe care con­ tribuabilul român e dator acuma s’o plătească. A urmat apoi jaful direct, începând cu «camuflarea» averei streinilor. — In deosebi puţurile de petrol au fost camuflate cu ajutorul românilor cointeresaţi, iar «refacerea», cu faimosul art. 2 care a înlăturat legea contabilităţii, pentru accelerarea operaţiuni­ lor de ajutorare (?), a devenit o imensă excrocherie pe care numai focul a putut-o acoperi. Bonurile de tezaur, Reşiţa, im­ portul, exportul. împrumuturile, permisele, navetele, moratoriile... au făcut din România un fel de curiosum în toată Eu­ ropa.

Evident, nu răsboiu!, ci capacitatea noastră politică ne-a adus unde ne găsim. Şi acum vine întrebarea: Se mai poate oare îndrepta si­ tuaţia dureroasă in care am ajuns P Răspundem categoric: se putea, şi încă foarte uşor, să vindecăm după răsboiu toate ranele, ba încă sa tăcem din ţara noastră un «raiu pământesc», cum zicea reprezentantu lui Times, Scotus Viator. Afirmăm că se putea, deoarece po­ porul întreg, îndată după sbuciumul clin tranşee, a simţit nu se poate mai adânc nevoia unei purificări sociale şi politice.

De când există neamul românesc, nu s’a mărturisit ca atunci trecutul! la lumina hotărîrea: vrem să rupem cu---0 Am văzut ^ răsboiu lui toate păcatele si pe toţi păcătoşi... Vrem acum un om nou şi o vieaţă nouă...

Iar omului aşteptat, mulţimea i-a spus îndata pe nume...

Ce imense posibilităţi i se descindeau înainte! Musşolim a venit la cârmă pe calea discutabila a revoluţiei. La noi, <.omui aceea a răsboiului» putea veni pe calea de am- a , fost în adevăr momentul decisiv. După cum Romama este un

186

S. MEHEDINŢI

fel de unicum în ce priveşte posibilităţile materiale ale Statului, tot astfel, politica României putea deveni ceva unic în ce pri­ veşte metoda de a guverna: toate vechiturile politice (aclica toţi cei care păcătuiseră în trecut) ar fi fost uitafi şi înlăturaţi ca un gunoiu netrebnic. Dela primarul din sat până la depu­ tatul din parlament, toţi cei buni s-ar fi mişcat, ca arcuşurile unei orhestre, după semnul pornit de sus.—Cuvântul pe care rectorul Universităţii din Columbia l-a spus de curând Mussolini: «Cea mai mare lecţie a veacului al XX-lea porneşte din Italia...», s’ar fi spus de bună seamă României, deoarece Refor­ matorul nostru n’ar fi avut pe fruntea sa nici măcar umbra păcatului revoluţionar al dictatorilor din Italia şi Spania.

Grozavă prăbuşire a tuturor speranţelor!

Un om vechiu, în cel mai penibil înţeles al cuvântului, a îndemnat atunci pe cel «chemat», să întoarcă spatele unui întreg popor. In loc să începem cu ordinea, am început îndată după Unire cu intrigile..De aceea, când furtuna se va apropia iarăşi de hotarele noastre, pentru cugetul poporului român, cel dintâi răspunzător, dacă vremile ne vor găsi tot în prăpastia morală şi materială în care ne aflăm azi1), va fi cel «chemat» în 1920 ca salvator. Nimeni nu se va gândi la superficialii şi mediocrii cari au risipit şi risipesc averea şi vlaga României.

In fata istoriei va fi citat întâi Acela, care dobândise în­ crederea unui întreg popor.

Din nefericire, «omul răsboiuîui» n’a înţeles nici pe de parte situaţia sa excepţională. In loc să aibă ţara toată, el a voit să aibă un partid!

Mai rămânea acum o singură nădejde: să se ridice alţi oameni noui. Iar privirile se îndreptară îndeosebi spre românii de peste vechile hotare: dacă nici şcoala suferinţii de veacuri nu ne-o fi învăţat pe noi Românii cuminţenie politică, atunci cine să ne mai înveţe?

Toţi aşteptau deci un mântuitor de peste munţi. Printr’o ofensivă economică şi culturală, acela avea să dea elemntului românesc şi în Ardeal şi aiurea maximum de energie, în vederea ciclonului care se apropie, după cum o spune făţiş fostul prim-ministru al Poloniei, cum o mărturiseşte destul de clar ministrul de externe al Cehoslovaciei (Beneş), cum o prooroceşte Horty şi cum o vede oricine se gândeşte la Rusia, care sporeşte cu 10—25 milioane în fiecare deceuiu.

9 Ca o chestie de dreptate trebuie să recunoaştem că, lăsând la opartc pe sfetnicul problematic, cel indicat de sufletul poporului jiostiu a întâmpinat din capul locului şi o rezistentă ocultă care implica mari răspunderi în fata istoriei. Când armata a intrai biruitoare in capitala batjocorită de invazie, a linsit dintre cei cari trebuiau să fie in fruntea ■ei tocmai acel pe care ochii tutulor îl căutau.

!

I

IN CEASUL AL 12-Ica

187

Grozavă amăgire şi in latura aceasta! Oamenii noui atât ai Românilor din ţările alăturate prin Unire, cât şi cei din vechiul regat, în loc să vadă Statul, au văzut şi ei tot partidele. Ambiţiile personale au fost mai mari decât pre­ vederile lor. Astfel, ne-am pomenit iarăşi exact la nivelul po­ liticei dinaintea răsboiului, ba încă şi mai jos. Vieafa consti­ tuţională a fost pur şi simplu suprimată. Alegerile din urmă1) nu-şi găsesc termen de comparaţie în tot şirul luptelor noasire din trecut. Păstrând ficţiunea formei constituţionale, ne-am întors la un regim quasi-absolutist, deoarece nici par­ lamentul nu e al ţării şi nici miniştri n*au legătură cu parla­ mentul.

Nota exactă a situaţiei a fost dată de curând prin mărturisirea semeaţă că «miniştrii nu sânt aleşi dintre cei mai capabili, ci dintre aceia pe care «oportunitatea» 2) adică şeful unui partid îi împinge pe scaunul ministerial!». Rectorul universităţii Columbia ar putea afla şi dcla noi ceva: Cea mai mare lecţie de dispreţ a unei naţiuni în veacul al XXdea...

Dar, mai bine ar fi să nu mai afle nimic...

Aceasta e situaţia internă, alături de cea externă. ?i ni se pare că e contra legii de cauzalitate în natură, ca atâtea erori să rămână fără urmare.

De aceea, în ceasul al 12-lea, o întrebare e pe buzele tuturor: cine va mai putea aduce vindecarea?

Dacă în starea de azi ne-a coborît nu răsboiul, ci mai presus de toate insuficienţa sufletească, alt leac nu e decât să chemăm în capul treburilor Statului oameni de reala auto­ ritate morală. Cum e comandantul, aşa e regimentul. Din practică putem afirma că oamenii mijlocii, îndată ce simt deasupra lor o mână energică şi privegherea unui suflej; dezinteresat faţă de sine, dar închinat Statului, devin îndată admirabile elemente de muncă. (Cei care învinuesc massele, dovedesc că nu le cunosc: ele sânt capabile de tot binele, ca şi de tot răul, după îndemnul pe care îl primesc de sus. Sin­ gura nefericire e să fie lăsate de capul lor sau să fie conduse ae oameni nevrednici). Aşa dar, scăparea e încă posibilă. Cel care se simte răspunzător de viitorul României, să facă posi­ bilă guvernarea unor oameni nepătaţi şi cu o serioasă con­ cepţie despre menirea Statului şi a poporului românesc. Iar dacă Suveranul dă naţiunei noastre testimoniul de pauper­ tate: că România n’are astfel de personalităţi, mai rămâne a doua cale deschisă: iniţiativa, oamenilor obiectivi pentru o colaborare între partide pe temeiul unui program de guvern desbătut în comun, neutralizând ministerele, unde partidele ') Din 1922.

2) T. I. C. Braţiunii.

S. MEHEDINŢI

188

caută să-şi sporească deobicei clientela electorală, cum este al Internelor, Domeniilor, etc. Armistiţiul ar putea dura un şir oarecare de ani, fiind sigure toate partidele că vor putea reîn­ cepe lupta politică cu toate ticăloşiile ei, exact din punctul unde au lăsat-o, — dacă vor dori s’o continue. Cât despre ideea de fuziune, aceea trebuie lăsată acuma la o parte. După atâtea încercări, zadarnice, s’a dovedit cu prisosinţă că am­ biţiile oamenilor sânt în România mai mari decât interesele Statului.

Dacăjiici de acest sacrificiu nu sânt capabili, adecă să-şi amâne încăerarea personală, până ce Statul va mai prinde putere, atunci perspectivele pentru viitor sânt nu se poate mai triste. Stăpânul de azi. potrivit metodei politice româneşti, va căuta să asigure mâne succesiunea unui alt stăpân, cât se va putea mai slăbănog. Căci socoteala e lămurită: Dacă o sin­ gură grupare e chemată la cârmă, sau chiar o coaliţie din care ar lipsi^Ardealul, guvernul ei va fi atât de bicisnic, în cât va fi osândit să se poarte extrem de violent în alegeri, spre a-şi asigura majoritatea. Iar excesul violenţei va întinde coarda până Ia situaţii de acelea care pot primejdui însuşi viitorul Statului. — După cinci ani de învrăjbire progresivă nu numai în sânul minorităţilor, dar chiar în toată întinderea Statului, Dumnezeu ştie ce se mai poate întâmpla...

Iată de ce ultima nădejde e aceasta: O reală unire, dar numai a acelora fără pată. Cine va lua asupră-şi conducerea noului guvern trebuie să prezinte întâi de toate o mare cheză­ şie de moralitate, de consecvenţă şi de serioasă pricepere a realităţii. Iar pentru a înlesni situaţia unei guvernări de puri­ ficare, e necesar să dispară de pe arena vieţii publice toţi cei care ar putea să deştepte în sufletul mulţimii măcar bănu­ iala lipsei de patriotism.

Dacă nici în ceasul al 12-îea nu intrăm pe această cale, este sigur că politica de mâine va fi întocmai ca aceea de azi. iar ceasul cel greu ne va găsi, cum ne-a găsit în August şi Septemvrie 1916, ba încă şi mai slabi, căci primejdiile sânt acum neasămănat mai mari. Căinţa însă va fi atunci târzie, după cum târzii au fost lacrimile din acele zile de suferinţă şi nemeritată ruşine.

Din prăpastia răsboiului, ara scăpat printr’o îmbinare de împrejurări, care nu se mai poate repeta decât Ia sute şi mii de ani. Iată de ce, respingând cu dispreţ pesimismul, ne lepădăm cu nu dispreţ şi mai mare de .toţi optimiştii vulgari, care cred ca babele în noroc. Celor cu gri jă de viitor, Ie aducem aminte înţeleptul cuvânt al lui Maiorescu: Teme-te a doua zi după succes.

Octombrie, 1925.

'

PIEIREA MARAMUREŞULUI? Intre alte chestiuni mari, pe care le-a pus în discuţie zLuuantuL», e şi grava chestie a Maramureşului.

Cei ce cunosc mai deaproape aceasta parte a ţării pot mărturisi fără sfială, că nicăerr nu sa adunat la un loc mai multa amărăciune, ca acolo. Cine vrea să-şi umple ochii de tristeţă, să se ducă să vadă în ce stare a ajuns ţara lui Dragoş, descălecătorul Moldovei...

Un singur cuvânt e de ajuns, ca să arate toată grozăvia: Maramureşenii, care n’au cunoscut niciodată iobăgia, au .ajuns iobagi tocmai în zilele noastre! Urmaşii Muşatinilor traesc azi în marginea satelor, ca nişte paria, iar casele din mijlocul satului, islazul şi chiar pădurile munţilor aţi ajuns în manile Evreilor.

Până şi streinii, între care şi câţiva oameni de autoritate ştiinţifică, lipsiţi de preocupări mărunte, şi chiar organe dc ştiinţă, recunoscute de toată lumea, au relevat situaţia anor­ mală din munţii maramureşeni. Fax, cel mai mare botanist al Carpaţiior, în prefaţa unei opere de ştiinţa pură, s’a văzut nevoit să povestească cetitorilor sai, cum era să fie ucis de un baciu evreu. (Baciu evreu! şi stâni evreieşti pe vârful munţi­ lor!). Iar marea revistă Annales de Geographie scria nn de mult următoarele: «Nu este exagerat să spunem că Evreii sânt în Podcarpatho-russie (e vorba de ţinutul din dreapta Tisei) o adevă­ rată plagă socială... Aproape tot negoţul e în mâna lor, nego­ ţul şi mai ales cămătăria unde, ei sânt maeştrii» (Annales de geographie, 1924, p. 452).

Limba nu are cuvinte destule să spună sărăcia^şi dărăpănarea în care au ajuns falnicii răzeşi de odinioară, cu di­ plome de proprietate seculară. O spune însă casa lor, aseme­ nea grajdurilor de vite: o spune foamea lor cronica şi pânea de ouăs; o spune mizeria care îi face să-şi ia lumea în cap, ca tăietori de lemne, sau să treacă în America.

Nu e nici o exagerare, dacă vom zice că sântem martori ai prohodirii şi înmormântării Maramureşenilor. Cei care sau putut apăra în munţii lor chiar contra legiunilor romane, ras­

190

S. MEHEDINŢI

boindu-se necontenit, până ce Romanii au părăsit Dacia, sânt răpuşi azi, nu de arma care loveşte făţiş, ci strangulaţi cu fringhia contractelor încheiate de Evrei. Veneticii s’au strecurat în ţara Muşatinilor, cu paharul de rachiu într’o mână, iar cu contractul de camătă în cealaltă. Şi astfel, unde stăpâniau urmaşii lui Dragoş şi Bogdan, stăpânesc azi zeci de mii de hectare, Groedel şi alţii ca el,—ajutaţi insă chiar de Români!

Aci e tragedia care răscoleşte inima oricărui ora cinstit: ■ se poate să piară Maramureşenii tocmai acum, după ce au intrat în hotarul României?

Faptele — văzute şi pipăite — spun că se poate. Gene­ raţia de azi vinde Maramureşul streinilor! In curând, urmele poporului Iui Dragoş se vor găsi numai la muzeul din Sighet.

E destul o zi în Valea Vişăului sau a Izei şi vei afla pe toţi cei care şi-au dat coatele cu streinii.

De altfel, nici o mirare: Ticăloşi au fost şi vor fi cât lumea. Dar durerea cea mare e că nam văzut reacţionând măcar vre-un om de stat, care să fi înţeles cu ocazia împro­ prietăririi că aveâ de făcut acolo o operă de restaurare naţio­ nală. In felul cum s’au făcut, împroprietărirea nu e numai, cea mai mare catastrofă economică, dar şi cel mai -mare aten­ tat împotriva gloatei poporului român. Nu cu cifre moarte de birou şi în pripa agitaţiilor de club ori a luptelor de par­ tid, trebuia împărţit pământul, ci cu harta topografică şi et­ nografică în mână, având ochii Ia marile probleme ale

Statului. %

Nu e în felul oamenilor de carte sa spună vorbe grele.

Dar, păstrând cumpătarea cuvenită, nu ne putem opri de a exprima o teamă: nu se ştie dacă urmaşii noştri, când vor plăti oalele sparte de noi, nu vor considera împroprietărirea făcută atât de orbeşte ca o mare ;— poate cea mai mare — crimă istorică.

De câtva timp, cercetând aci în Maramureş, în Munţii Apuseni, în Bucovina, în Vrancea şi aiurea unele procese etnice şi sociale, ne urmăreşte un gând: De ce n’a trăit Haret, să fie şi el martor anilor de după răsboiu?

Cu blândeţea şi modestia lui de om care trăia în mijlo­ cul Bucureştilor, cum trăeşte un pusnic la mănăstire, el care a scris: se vor ridica şi pietrele... şi-ar fi adus aminte de propriile sale cuvinte.

Am credinţa că, dacă trăia el, am fi câştigat măcar două lucruri: In latura politică, n’ar fi îndrăznit aţâţi demagogi mă­ runţi să turbure vieaţa necăjită a satelor, tocmai în anii când ni se cerea cea mai mare concentrare de energie: iar în latura

i

:

.

■

j

PIEtREA MARAMUREŞULUI?

191

economică, rodnica ideie a obştiilor nu s’ar fi piăbuşit. In orice caz, tâlharii cei mari ai politicei de partid n’ar fi îndrăsnit să «opereze» aşa de făţiş în codrii ministerelor şi ai tribuna­ lelor.

Sânt încredinţat că sub ochii lui Haret s’ar fi ridicat şi pietrele, să facă dreptatea pe care n’o fac azi oamenii.

4 Feoruarie, 1927.

!

.

\ • • /

ASIGURARE CONTRA RĂSBOIULUI ?

După cataclismul european. în gândul tuturor a răsărit mai vie decât orişicând dorinţa de pace eternă. Dar asta nu ne-a împiedicat să fim martori la alt şir de răsboaie: unul între turci şi greci, altul între ruşi şi poloni, al treilea între spa­ nioli şi marocani...

Acum, «Liga Naţiunilor» s’a adunat la Roma, cu gând să ia măsuri peniru asigurarea statelor. E vorba de «un pact. între 3 sau 4 naţiuni», care şi-ar lua sarcina de a împiedică ostilităţile; sau de «un protocol ca cel dela Geneva, destinat a garantă popoarelor continentale siguranţa lor, — în special Poloniei, Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei».

Este cu putinţă aşă cevâ?

Pentru noi, românii, care sântem aşezaţi cei dintâi în faţa Crivăţului, răspunsul nu e deloc indiferent. Iată de ce, mai mult decât toate neamurile pământului, dorim conferinţei dela Roma, cea mai deplină izbândă. Iar unele fapte ne dau speranţa că munca ei nu va fi zadarnică.

Prima măsură: pactul între 3 sau 4 naţiuni nu-i tocmai greu de realizat. Vede oricine că acelea sânt: Stateie-Unite, Anglia, Franţa şi Italia. Legătura lor e organică — oceanul, deoarece sânt singurele mari puteri navale. (Japonia se ocupă numai de Oceanul Pacific, care până acum şi-a meritat destul de bine numele, fiind -paşnic).

Ce-ar puteâ realiză efectiv cele 4 naţiuni? Ştim cu toţii că hotarul cel mai sensibil pentru orice stat în timpurile moderne este cel maritim. Am simţit-o şi noi în 1914, când nam mai putut vinde şi cumpără nimic pe calea cea eftină a transportului pe apă. Dintr’odata ne-am simţit paralizaţi în ce priveşte negoţul.

Aşă dar, atârnă de cele 4 naţiuni să facă pe cel care ar turbură pacea să nu mai primească un bob de grâu, sau să nu mai vândă un bob de grâu ori altă maripeste notare.

Blocada ar puteâ începe din ziua întâi. Şi fiindcă submarinele nu-s tocmai scumpe, ar puteâ contribui^ toate statele la formarea unei flote de poliţie internaţională. Ce departe sun­ tem de vremurile, când Dreptul internaţional se întindea numaii până la Ecvator ! Dincolo, adica in emisfera sudica, 99294. — S. Mehedinţi Anale politice

13

vS. MEHEDINŢI

194

puteai să jefueşti în tihna orice corabie, de oarece nimeni nu s’ar fi încumetat să pună rânduială în negoţul unor mări aşa de vaste şi depărtate de Europa.

Dar e ceva şi mai direct, şi mult mai expeditiv decât blocada maritimă. Atmosfera e mult mai internaţională decât Oceanul. Aeroplanele străbat până la 400 km. pe ceas, iar aviatorii au nădejde să ajungă în curând la 2000 km. pe oră. suindu-se ceva mai sus de faţa pământului. Prin urmare, crearea unei flote aeriene internaţionale e şi mai uşor de reali­ zat. Cum sânt asigurări în contra grindinei, a incendiului... ne putem lesne imagina o asigurare a statelor, prin contribuirea regulată la crearea unei astfel de flote, ca o colaboratoare a «pactului celor 4 naţiuni» şi ca organ permanent al «Ligei Naţiunilor».

Gândiţi-vă care ar fi efectul moral şi material pentru Statul care nu în ziua întâi, ci în ceasul dintâi al răsboiului, ar vedea o flotă imensă la hotarul cu pricina! Cu oribilele gaze mefitice şi alte mijloace ale tehnicei moderne, s’ar tăia oricui pofta de răsboiu înainte de a năvăli în teritoriu strein.

Lucrul e cu atât mai uşor de realizat, cu cât singura zonă de incendiu iminent e cea din Europa. A merica e de mult pătrunsă de ideea păcii. (Rar când se aprinde acolo câte un nogeac — doar prin Mexic, Peru şi Chili). In Africa, — bună pace. Englezii şi Francezii, stăpânii continentului, nu îngăduie nici o scânteie. Asia poate avea cel mult revoluţii (ca cele din China). Adevăratul «colţ al furtunilor» este Europa, şi în deosebi zona critică: Finlanda, Estonia. Letonia. Lituania, Po­ lonia şi mai ales România.

Aci nevoia de măsuri internaţionale s’a simţit încă de mult, — dovada «comisia danubiană» care a fost cea dintâi schiţă de stat internaţional.

Fireşte, oamenii politici adunaţi la Roma, ca reprezen­ tanţi ai Ligii Naţiunilor, au azi mijloace mult mai întinse decât în trecut. Intre toate însă, o flotă internaţională pe apă şi o flota aeriana internaţională (întreţinută de contribuţia proporţională a tuturor statelor) este, fără îndoială, organul cel mai eficace pentru asigurarea tuturor contra unui nou ca­ taclism a).

18 Dechembrie 1924. i) După trei ani de zile, am revenit asupra aceleiaşi idei în „Le pnijs et le peuple roumairi’.

..Au siecle de la technique des gaz, une flotte aerienii© neutre pourrait focaliser facilcmcnt tonte conflagration pohtiquc en contrnig-

ASIGURARE CONTRA RĂSBOIULUI ?

195

nunt immcdiatement Ies agresseurs â transportor leiu-s litiges Sjevnnt des tribunaux ad hoc ’ (p. 139).

Azi, idea unei flote aeriene internaţionale s'a apropiat cu un pas de realizare. In sesiunea „Consiliului Ligei Naţiunilor1* la Lugano (Dec. 1928). Clifford B. Harman. a făcut unele propuneri concrete: 1. Fiecare fără sa pună la dispoziţia Societăţii Naţiunilor o anume proporţie (10%) a piloţilor săi (militari .şi civili) cu materialul apropiat, pentru a juca rolul poliţiei aeriene, atunci când o ameninţare de răsboi ar apărea undeva: 2. Mobilizarea s'ar face în 24 ore deasupra oricărei ţări din Eu­ ropa. Dacă teritoriul unuia din beligeranţi e situat pe coasta mării, ar lua parte şi hidroavioanele.

'

\

4

1

-

JUDECATA ISTORIEI In mijlocul luptelor pentru alegeri, Academia Română a serbat amintirea lui Bălcescu. N. Iorga a comunicat cu acea­ stă ocazie cuprinsul unor scrisori sosite la Palermo după moar­ tea exilatului. Prin nu ştiu ce minune, scrisorile acelea s’au întors în fără şi, aiizindu-Ie Ia Academie, am avut impresia că am fost martor la agonia celui mai inimos Român din epoca renaşterii noastre.

Ca semn de pietate, să ne fie permis a releva în legătură cu vieaţa lui Bălcescu un fapt semnificativ.

Tinerii acelei generaţii urmau în genere două direcţii: unii erau realişti, al [ii ideologi. Intre cei dintâi, ca oameni de cultură, stau în frunte Bălcescu şi Kogălniceanu. Amân­ doi istorici, amândoi lipiţi de ţărâna patriei lor şi doritori de a cunoaşte până în amănunte vieaţa poporului român. Printre scrisorile necitite de ochii Iui Bălcescu este una dela sora lui cea mai mică. Feti fa îşi mângâie fratele bolnav, vestindu-1 că a cules poezii populare! De sigur, trebuie să fi fost la mijloc îndemnul celui care colindase mai tot pământul românesc şi se gândise de pe atunci la o mare culegere de folklore.’Tot aşa.

Kogălniceanu, la îndemnul lui Humboldt, se ocupase chiar şi cu nenorociţii de Ţigani.—Tot ce se afla pe pământul ţării li se părea acelor tineri cu simţ istoric vrednic de cea mai atentă cercetare.

Aşa se explică la Bălcescu, Kogălniceanu, Alecu Rusu— şi chiar la literaţi, ca Negruzzi şi Alecsandri — întoarcerea spre cronici, spre Ştefan-Vodă şi Mihai-Viteazu, spre poezia populară şi spre tot ce li se părea fiinţă din fiinţa noastră. .

Lăudabilă notă pentru maturitatea de cugetare a tineri­ lor care simţiseră că nu puteam clădi viitorul neamului ro­ mânesc, dacă nu vom şti mai întâi precis ce avem şi ce ne mai lipseşte.

Iată de ce, toţi cei care simţiau vie^ în ei fibra românis­ mului s’au întors atunci cu tot sufletul către plugari, ridicând pe ţăran la rangul de simbol. Când Bălcescu scriea «Puterea armată a Românilor», el făcea nu numai operă de istoric, dar şi de reformator politic. Ca şi Kogălniceanm, Cârlova, Bratianu şi alţii, el fusese ofiţer şi vedea aevea înaintea ochilor

19S

S. MEHEDINŢI

armata care trebuia să aducă iarăşi vremurile lui Mihai-Vodă.

Bălcescu aşadar nu scrieă pentru a scrie, ci pentru a făptui.

Dovadă că a trecut munţii şi s’a pus luntre şi punte pe lângă Bem, să-i dea arme pentru a ridica o «legiune». (Energia lui Tudor se manifesta acuma cu o nouă potentă chiar în oameni de cultură superioară, care priveau vieafa poporului nostru în perspectiva secolelor).

Minunată generaţie, vrednică de toată slăvirea lui Eminescu. Tinerii aceia credeau «în scrisul lor» şi erau gata să plătească cu jertfa vieţii convingerile lor.

Câtă deosebire, când Iţi întorci ochii spre cei îmbătaţi de metafizica revoluţionară-a lui Prud hon şi alţi mânuitori de generalităţi fără nici un cuprins real! Pe când realiştii se întorceau cu evlavie spre cronici, istorie, folklore şi tot ce privea fiinţa concretă a poporului român, cei fără rădă­ cini în trecutul ţării îşi dau coatele cu elementele internaţio­ nale şi lunecaseră aproape cu totul afară din sfera preocu­ părilor naţionale. Dovadă C. A. Rosetf.i care simte o anti­ patie aproape instinctivă faţă de Bălcescu. Rosetaclie» era prea departe de mediul rural şi prea străin de cultura românească, pentru ca să fi putut avea o intuiţie clara a realităţilor dintre Carpaji şi Dunăre. însemnările sale zil­ nice îl dau de gol. Ateismul superficial şi declamaţia de­ magogică, întemeiată pe clişee împrumutate de pe bulevar­ dele Parisului te fac să înţelegi nu numai antipatia sa împo­ triva naţionalistului Bălcescu, dar şi antiteza de mai târziu faţă de Eminescu, potenţa, cea mai înaltă a direc|iei istorice reprezentată de Kogălniceanu, Bălcescu şi toţi cei la un fel cu. ei.

Evident, eră la mijloc o adâncă deosebire de concepţie a vieţii. Unii se simţeau datori să-şi apere «nevoile... sără­ cia... şi neamul», cum va zice mai târziu Eminescu; alţii de­ veniseră un fel de revoluţionari pentru revoluţie, ameţiţi de «amoare pentru gvardia naţionale», de ură în contra «armatei -perina ni nte» şi alte blâgomanii care se potriveau la noi. ca nuca în perete.

Amintim acea antiteză nu pentru a face procesul cuiva.

Judecata acelei generaţii e încă în curs şi nu se va termina decât prin sentinţa istoriei. Păcatele morţilor pot fi însă o învăţătură pentru cei vii,— iată de ce blândul şi seninul Macaulay înfierează cu atâta energie ticăloşiile filosofului Bacon. Cu cât omul e mai proeminent, cu atâta greşelile sale pot fi mai primejdioase pentru alţii, dacă o judecată critică nu dă fiecăruia certificatul ce i se cuvine.

JUDECATA ISTORIEI

199

Se cuvine cleci să amintim lunecările generaţiilor tre­ cute pentru două motive: . întâi, ca un omagiu pentru memoria lui Bălcescu şi a tuturor realiştilor, de oarece ei au Cost ancora care a (imit poporul nostru în vadul tradiţiei, scăpându-l până în zilele dela Măraşeşti de ameţeala revoluţiilor pornite din meta­ fizică, plătite apoi cu sânge, bani şi iarăşi sânge... ca în Rusia sovietică.

Al doilea, e bine să ţinem în evidenţă termenii proce­ sului, fiindcă primejdia sar putea întoarce earăşi. Sunt şi printre tinerii de azi unii şi alţi, care se arată dispuşi să aniestece formule împrumutate din ţări, cu altă situaţie, la realităţile cele mai grave ale Statului nostru.

Iată de ce, ar fi o potrivită comemorare a lui Bălcescu, dacă şi-ar lua cineva sarcina să urmărească deosebirea între Românii şi Pseudo-Românii epocei dela 1848 până azi. Cer­ cetarea ar fi de mare folos, fiindcă ori ce clipă poate aduce în starea României de azi schimbări cu mult mai dăună­ toare, decât în vieaţa României de ieri. Şi, ori de unde s’ar ivi ciclonul, singura nădejde este tot busola faptelor reale, în opoziţie cu mirajul generalităţi­ lor sarbede.

Aşa ne sfătueşte judecata istoriei.

Joi 25 Iunie 1927.

/

:

:

NOTELE LUI MARGHILOMAN După ce s’a vorbit ani de zile de «Memoriile lui Mar­ ghiloman», zilele trecute au apărut 3 volume de notiţe arun­ cate în graba condeiului. Impresia cea dintâi a fost: o de­ cepţie generală.

— MaiJ}ine nu le-ar fi scris!... Cine l-a îndemnat să le tipărească!...

Acestea erau impresiile cu care începeau vorba cunoscufii şi prietenii răposatului om politic. in adevăr, după ce ei se aşteptaseră la un eveniment politic, «Notele» păreau atât de modeste, încât ar fi putut trece aproape neobservate, dacă o censură absurdă nu le-ar fi dat o clipă însemnătatea unui eveniment de librărie.

Acuma şi clipa aceea a trecut. Schimbarea guvernului a aruncat dintr’odată în umbră toate notiţele lui Marghilo­ man. care ne par vechi, ca şi cum s’ar fi tipărit cu zeci de ani în urmă. Sic transit... aşa trece vâlva cărţilor şi a oa­ menilor.

Totuşi eclipsa aceasta nu va fi totală. Diu publicarea acelor «Note» se pot trage şi unele învăţături. Mai întâi pentru cei care scriu. Însemnările politice au două limite de valoare: sau sunt adevărate «Memorii», şi atunci se ri­ dică la nivelul Istoriei, dacă judecata scriitorului este des­ tul de selectivă; sau se coboară (la nivelul mărunţişurilor zilnice, pe care le înghite uitarea. Gândiţi-vă de pildă^ la Maiorescu. Cu ce linişte şi deplină seninătate se ridică el deasupra nimicurilor vieţii, pentru a privi perspectivele cele largi ale evenimentelor importante pentru Stat. Por­ nind din vremea lui Cuza, scriitorul duce firul povestirii până în pragul secolului al XX-lea, arătând ca într o vastă frescă evenimentele şi oamenii care le-au săvârşit. Cetitorul vede pas cu pas împlinirea programului schijat în Divanul ad-hoc şi priveşte mereu în primul plan al scenei pe cei care au avut un rol decisiv: Abdicarea silită a Jui Cuza şi nobleţa atitudinei lui după retragere îţi lasă un fior în suflet.

Vine la rând Carol. cu adversari, şi-adversitaţi care îl duc

202

S. MEHEDINŢI

şi pe el până în pragul abdicării. Catargin — ca o simplă forţă statică — restabileşte echilibrul. Urmează răsboiuL Conservatorii nu înţeleg direcţia evenimentelor. Brătianu înţelegere. Ostaşul, ca reala forţă fizică şi străveche forţă morală, face faţă tuturor greutăţilor. Independenţa e rea­ lizată cu jertfe mari şi mari decepjii... Apoi vine semnalul dat de P. Carp: încetarea luptelor constituţionale şi îndem­ nul spre o era de organizare. Dar abia începe noua muncă şi un memento imperativ se impune tuturor cugetelor: ma­ rea chestie a Unirii Românilor. Unii o văd clar, alţii sub un unghiu strâmb. I). A. Sturdza greşeşte şi iată pedeapsa inexorabilă, căzând pe capul celui care nu înţelesese înăl­ ţimea acestui nou punct de program, ce se ridică peste punctele Divanului ad-hoc. cum se înalţă luceafărul peste licăririle stelelor mărunte.

Insă vieaţa omului nu e numai eroare, ci şi îndreptare.

O secetă cumplita şi o mare calamitate financiară 11c aruncă în cea mai umilitoare strâmtoare. Şi iată Sturdza, osânditul Sturdza, e chemat să ajute gospodăria Statului, prin eco­ nomii dureroase (unele fatale...), iar seninul Maiorescu gă­ seşte un cuvânt de înţelegere şi pentru cel numit «trădător de neam», relevând cinstit partea lui de merit. • Vedem aci «memoriile» politice, ridicate la nivelul Isto­ riei. Astfel, schiţând în linii largi evenimentele şi adăugând câ­ teva portrete ale bărbaţilor politici (artă pe care mvăţase dela Macaulay), Maiorescu a isbutit să ne dea o operă în adevăr impunătoare. Sentinţa iui e fără apel. «Isto­ ria contimporană» îţi face impresia unui templu doric: sim­ plu, proporţional şi grozav de solid. — ca granitul.

Nici că se poate contrast mai viu. decât trecerea spre Notele Iui Marghiloman. Defectul lor cel mare e că sunt necomplecte chiar cu privire la unele puncte esenţiale pentru cariera politică a celui ce le-a scris. Din fericire, lacuna aceasta poate fi cu prisos împlinită de aiurea. Pen­ tru un moment. în faţa acelor însemnări zilnice. în care poţi urmări până şi gunoiul vieţii politice din ultimele de­ cenii, un gând se impune ori şi cui: Vai de soarta celor ce se amestecă în vieaţa politică, fără să deosebească bine ce este efemer, de ceea ce are o valoare permanentă. Un exem­ plu va lămuri mai uşor ideea.

Tocmai când apăreau Notele lui Marghiloman, a ieşit din vieaţa pământeasca un om cu mare răsunet în luptele de partid. — Pentru mulţi, moartea lui a fost o adevărată surprindere, fiindcă îl credeam mort de multă vreme. Timp de peste 20 de ani. poate că n’a fost nici un nume mai

NOTELE LUI MARGHILOMAN'

20 >

răsunător în vâlva gazetărească decât — «vulturul Moldovei», după cum era altul «aquila Munteniei». Cu mijloace deosebite’ dar cu metode la fel. cei doi «corifei» şi tovarăşi vânturaseră ţara dela Severin până la Dorohoi. Tar azi timpurile «vul­ turului» şi ale «aquilei» ni se par vechi şi învechite, ca şi cum numai din auzite am fi aflat ceva despre ele.

Comparaţi acum paserile călătoare ale politicei de par­ tid cu personalităţile care au lăsat semnul vieţii lor în opere de Stat sau cultură. Ce constructiv ne apare Bălcescu şi cei de o seamă cu el, până la Maiorescu şi Eminescu — cel mai orientat cugetător politic între Românii din secolul al XlX-lea. Când fleeăria politicei de partid va trece, cum a trecut faima pseuclo-vulturului, istoria (nu cea ieşită din sal­ tarele cluburilor, ci acea scrisă de oamenii de real talent şi de înaltă valoare morală, ca Macaulay) va desena icoana vieţii neamului românesc cu culori în adevăr vii. dând un etern relief numai celor cu merit adevărat. Figurile efemere vor cădea în deplina uitare, afară de acelea, a căror urâ­ ţenie va părea necesară istoricului spre a scoate şi mai mult la iveală frumuseţea eroilor.

In ce dimensiuni vor apărea atunci Notele» lui Marghiloman?

Nu e momentul să răspundem la această întrebare. Acesta este şi rămâne dreptul istoricului care înţelege şi poate să scrie istoria, unind ştiinţa cu arta. Până atunci, nu poţi privi fără o reală melancolie, cum se cufundă în umbra uitării depline toţi cei care n’au înţeles, ori n’au isbutit, să-şi lege vieaţu lor de ceva durabil. Aceia sunt morţi pen­ tru sufletul unui popor chiar înainte de a muri fiziceşte. lată reflexiunile pe care ni le deşteaptă notele atât de incomplecte ale lui Marghiloman, isbutind doar a ne reaminti, o clipă atâtea figuri definitiv şterse din cartea cea mare a vieţii neamului.

Noroc că alături de valorile trecătoare, sunt şi valori care rămân, aşa că abia mai târziu unele vor căpăta relieful lor adevărat. Noroc că ceeace uită unul, înseamnă altul, îngrijind să pună în faţa posterităţii măcar ceeace este esen­ ţial pentru judecarea momentelor de însemnătate istorica.

De altfel aci stă cea mai mare bucurie a vieţii: în biruinţa inevitabilă a adevărului asupra minciunii şi a binelui asupra răului. Iar pentru stabilirea adevărului, notele lui Marghiloman sânt şi ele de oarecare folos — oricât de mare ar fi supărarea adversarilor sau decepţia prietenilor.

19 Iunie, 1927.

m

' .

■

.

.

\ X

O MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ.

Credinţa autorului e aceasta: Niciodată poporul român na trecut printr’un moment mai decisiv decât cel de azi. Toată sămănătura dela Decebal şi Traian până în zilele noastre trebuie să dea roade acuma sau — niciodată.

Pe ce se întemeiază o părere aşa de categorică?_Pe fapte uşor de constatat şi anume: Lumea modernă a intrat într’o fază de industrialism intens, care nu păsueşte pe ni­ meni, cijameninţă cu pieirea pe oricine ar rămâne la treapta pastorală sau pur agricolă. Bătrânul Humboldt presimţise mai demult această gravă schimbare. «Popoarele care rămân pe urmă în ce priveşte munca industrială 1)... alegerea grijnică şi prelucrarea bogăţiilor naturale, şi la care cinstirea unei astfel de munci nu pătrunde în toate clasele societăţii, acelea fără doar şi poate vor cădea». (Cosmos).—Aşa s’a şi întâmplat: Dovadă năvălirea Europenilor în celelalte continente şi pieirea atâtor seminţii primitive.

In adevăr, epoca industriei nu iartă. Pregătiţi or nepre­ gătiţi, toţi sântem siliţi a intra azi în arena concurenţei inter­ naţionale, care a transformat planeta într’o singură piaţă cu un singur preţ, — hotărît de cel care produce mai ieftin şi transportă mai iute. — Când se potoleşte lupta cu armele, fiecare caută să se întindă măcar cu mărfurile asupra ve­ cinilor. Şi totuşi, datoria fiecărei seminţii şi a fiecărui popor e să trăiască pe pământul său, prin sine şi mai întâi pentru sine — dacă vrea să ajute cu ceva progresul omenirei.

«Căci fiecare popor bine diferenţiat de celelalte, cu un caracter naţional răspicat, are aplicări deosebite de ale altora şi deci menirea lui specială, ca reprezentând o nouă posibili­ tate de cultură.

Deaceea, de câteori un popor se primejdueşte, se poate naşte totdeauna bănuiala, dacă nu cumva o mare misiune isto*) Prin industrie trebuie sa înţelegem şi lucrarea pământului cu unelte perfecţionate. Cel mai priceput industriaş al timpurilor noastre spune că «industria cea mai înaltă e agricultura* (Ford).

206

S. MEHEDINŢI

nea a rămas neîmplinita şi claca, clin aceasta cauza, omenirea nu rămâne cumva săracă de o nuanţă care era să fie, dar nu oa mai îi niciodată. Deoarece, după cum o specie vegetală ori animală, pierdută... nu se mai creiază clin nou, cleasemenea o varietate etnică, cu calităţile sale specific deosebite, când se pierde, pierdută rămâne peytru totdeauna, nimicită rămâne pentru veşnicie.

Iată de ce, nu numai din punct ele vedere practic, ci şi abstract-ştiinţific, ni: se pare că pentru orice om de ştiinţă, pro­ blema cea mai înaltă cu privire la înaintarea culturii e aceasta: să-şi dea toată măsura puterilor în sfera ştiinţei sale, pentru ca să asigure continuitatea organica, apoi un nuiximum de desvoltare sufletească a varietăţei etnice din care face parte. lar aceasta nu cu liniştea academică a celui care pri­ veşte nepăsător pe deasupra veacurilor, ci cu mare luare aminte şi în fiecare moment. Deoarece, după cum zicea Hegel, şi după cum trebuie să bănuiască orice om de ştiinţă, care cugetă la şirul probabilităţilor istoriei, fiecare popor are un singur moment istoric, care este momentul lui... Acesta, odată trecut, dacă menirea acelui popor na fost împlinită, neîmpli­ nită rămâne pentru totdeauna: căci în evoluţia unui neam, ca şi în vieaja unui individ, e un moment numai — şi nici nu poate fi altfel — când toate sânt mai potrivite decât ori când înainte, şi de câte ori şi când după aceea, pentru ca p oporul, ca şi individul, sa atragă gradul cel mai înalt de perfec­ ţiune, cea mai înaltă putere şi cea mai deplină manifestare de energie. Iar fatalitatea istorică, isvorîtă din legile fizice ale planetei şi. din lupta omenirei pentru progres, nu aşteaptă niciodată pe cei zăbavnici şi nedumeriţi» 1).

Amintim cele spuse altădată, fiindcă avem credinţă că momentul hotărîtor pentru poporul român e tocmai aceasta prin care trecem dela Unire încoace. Sântem puşi în faţa al­ ternativei: sau ne întregim deabinelea şi ne lipim mai strâns de pământul nostru, utilizând cu intensitate toate isvoarele lui de energie; sau, dacă nu, vom fi dislocaţi de concurenţa altora şi prin urmare eliminaţi. — Aci stă gravitatea momen­ tului.

Iar pentru noi. Românii, primejdia e mai mare decât pentru alţii, tocmai din cauza bogăţiilor nepilduite ale pă­ mântului nostru. Căci nu numai în Europa, dar chiar pe ţaţa întregei planete, România este fără pereche: cereale petrol, gaz metan, cărbuni, metale, sare, păduri, podgorii, bălţi ele J) S. Mehedinţi, In [rochi cere în Geografie, 1904.

o MĂRTURISIRE DE CREDINŢA

207

pescuit-., nimic nu-i lipseşte, ca să ajungă la autonomia econoinică, pe care cei vechi o miiniau autarhie.

Dar tocmai pentru aceasta, toii şi-au aruncat ochii asupra ţării româneşti. — Pe când pacea se punea la cale în spatele nostru (la 1917. August 30). toii considerau România ca o pradă comună şi ca obiect de compensaţie (ein Miliardenobject).

Cu armele, e drept, am învins: dar trebuie acuma să în­ vingem şi în latura culturală şi economică, de care atârnă pas cu pas chiar fiinţa neamului nostru. Şi trebuie cu atât mai mult, cu cât ne-am trezit pe neaşteptate popor de păs­ tori şi de plugari, nu destul de pregătiţi, în vârtejul concu­ renţei mondiale; trebuie grabnic, fiindcă România e singurul Stat ale cărui oraşe, prin lipsa industriei şi a unui negoţ nor­ mal. sânt în cea mai mare parte străine de elementul autoh­ ton !

Aşa dar, ACUM... ORI NICIODATĂ.

Cum vom birui greutatea?

Cel dintâi sprijin real e sporul populaţiei. In cele din urmă trei decenii, poporul românesc a sporit cu 25%. Dacă sporul acesta durează. în 1950 România se va apropia de 50 mii. iar din massa aceasta vom putea creiâ şi ceeace ne lip­ seşte^ azi: centre de industrie naţională, adecă târguri şi oraşe româneşti. (Experienţa a fost făcută şi de alţii. Până ieri-alaltăieri, oraşele Ungariei erau streine. La jumătatea veacului trecut, chiar Buda-Pesta era un oraş nemţesc şi sârbesc. Abia faza industrială a adus maghiarizarea lui.

Prin urmare, problema populaţiei este problema fun­ damentala a Statului roman.

In al doilea rând. sprijinul trebuie căutat într’o pregă­ tire serioasă spre o muncă agricolă, întemeiată pe toate pro­ gresele ştiinţei, apoi spre munca industrială, răzemată în deosebi pe agricultură. Iar aceasta presupune numai decât două condiţii: 1. Cunoaşterea exactă a tuturor isvoarelor de avuţii ale ţărei.

2. O creştere cât mai ştiinţifică a tineretului, ca sa pu­ tem mobiliza toate energiile poporului nostru. _ O carte de şcoală, tipărită după răsboiu, m Germania, începe aşa: „Una din sarcinelc cele mai însemnate ale Şcoaloi viitorului esu lege eu mult mai mult decât până-aci întreaga educaţie şi ţntreatp instrucţie de pământul părintesc, de ţărâna unde stau in ip ducinile poporului german”.

Ce să mai zicem noi, care, în privinţa educaţiei pluga­ rilor şi a tehnicei industriale, santem — unde santem. Şi cum

S. MEHEDINŢI

208

să deşteptam generaţia care vine asupra însemnătăţii momen­ tului prin care trecem, când geografia e mărginită aproape numai la cursul inferior al gimnaziilor?

Iată pentru ce. tipărirea acestei cărţi mi s’a părut că nu mai poate fi amânată. Scopul ei este îndoit: Să deprindă pe tineri a cugeta cât mai mult asupra situaţiei poporului şi Statului român, apoi să-i obişnuiască a preţui şi iubi din reală convingere acest minunat pământ şi neamul din care s’au născut.

Putea-va lucrarea de faţă să răspundă unei astfel de sarcini ?

Un lucru e sigur: Pentru poporul român faza tinereţei a încetat de mult. După unirea întregului neam îiitr’un mănuncliiu, încep răspunderile maturităţii: ori ne ridicăm pe planul istoriei, alături de naţiile care au ajuns pe treapta cea mai înaltă, lipindu-ne de pământul nostru prin folosirea in­ tensă, dar prevăzătoare, a tuturor isvoarelor de energie na­ ţională; ori vom fi — fără doar şi poate — întrecuţi de alţii şi eliminaţi dintre propriile noastre hotare.

Vieaţa modernă, fără populaţie deasă, e cu neputinţă; poipulaţie deasă, fără ajutorul unei plugarii intense şi a industriei, deasemenea este imposibilă; iar plugăria şi industria modernă, fără o adâncă pre­ gătire ştiinţifică şi fără o serioasă creştere a întregului tineret, este cu totul imposibilă.

Aşa dar, în locul patriotismului verbal, care era o şcoală de falsitate, analiza faptelor geografice şi etnografice trebuie să dea tuturor tinerilor această convingere: că generaţia de azi trăeşte în momentul cel mai decisiv al vieţei poporului nostru; că trebuie să fie cea dintâi generaţie de mare ofensiva economică şi culturală, fără de care orice biruinţă cu armele se risipeşte în zadar.

30, August, 1921.

/

CUPRINSUL i Pag.

Prefaţa.............................................

Moartea regelui, Ferdinand I . . .

O mare experienţă istorică . . . .

Regăţeni.........................................

Cultura oficială.......................

Molima şi leacul.............................. începu iul răsboiului .... . . .

Impori de culiură.......................

Crima de stat. ...............

O armată contra răsboiului . .

Ionel Brătianu ..........................

Pavel Gore ...

3 7

9 13 23 27 31 33 39 43 47 49

II Cangrena universiiăţei . .

Scrisoarea lui Ion Roată ...................

O lecţie de istorie politică .

Rolul Regentei . ......................................

Scadenja păcatelor politice ...

Unde ne-a dus generaţia mediocră . .

In loc de orice răspuns.......................

După 10 ani . .

Comemorarea Regelui Fcrdinand . . .

Pe drumul păcii......................

Vindecarea posibilă..........................

O pagină de istorie şi etnografie . . . .

Cuvinte batjocorite..............................

99294. — S. Mehedinţi, Anale politice

31 55 61 67 73 79 85 93 97 109 115 117 123 14

210

CUPRINSUL

Pag.

Cum va fi ziua de mâine Rezumat şi concluzie . , Ceasul sentinţei .... încheiere .......

127 131 137 143

ANEX E Statul cel mai ameninţat .....................

Un .,10 Maiu“ al maturităţii.................

Un semn bun ...............................

Un Român unit............................

Răspunderea..................... ....

Răspunsul lui Iancu Flondor..................

Zece ani dela întregirea Moldovei Socoteli după zece ani.........................

Valeriu Branisce.......................................

In ceasul al 12-lea...................................

Pieirea Maramureşului? .....................

Asigurarea contra răsboiului?.................

Judecata istoriei ....................................

Notele Iui Marghiloman.........................

O mărturisire de credinţă ..................

131 133 137 161 163 169 173 179 181 183 189 193 197 201 203

-

■

,

••

.•■

-

'

■:

■

t *

. v.

-

-. *: , ~r- •- v -. , v

■ 1 *_“w

■

: -

V

;•■ ^ V-v'"-

"\r ■

-

>

<-X

W. ftVssss*

■

■

'

■

• -'v **••>•

- •.• -

. • ■■■

■

-

:

: "■ 'V.

-

'

; ■■■..

'

■•’■■■■.:

:

•/

;-y-

‘

■&.

-

~"y'

,•

■><

'

.

..

O'-:;,..

■

■

- .

-

•

“

V:' .'

■

f

V:'

v:.

■

'

g

mm'

:: ■

'

■■■

■■

..

-

; ■ ’ • 7£Y

.

&#-

■-

•V c.

•,;v- •:>

->:v

- ■ Vv^*',i

. '■ ..

''

=

i

-

■

^

. •

• •• '

i -

-

"

?'■

i

, -V r. ...

■

-v-

’

;

' .

'?■

■

'

;

rv ' ... v'

■

■

.

:

'■

'■■■ ■■■; v ■'

■

;

-.

-

■

■

■

-î

.■:■■

■

'

■■.

.

'

■-

şm

■■

-

v

--

£

■■

„:

; r»:> Iv.-

< ^

;■

s

"

X- - :

* 'smm «s: m ■ ■ ■ ■ ......

■ -

.....

/• •• V - v -

-

■

'■

■

~-

r.

-

.

• 'V--'

■

■

■■■

;v

DE ACELAŞ AUTOR: România, ecî. Y1I 1928 Poporul, ed. II 1921 Şcoala poporului, ed. III L929 Politica de vorbe, ed. II 1928 Alta creştere — Şcoala Muncii, ed. V, 1928 Vechimea poporului Român în legătură cu ele­ mentele eterogene, 1925 Căiră noua generaţie, ed. III 1928 Ce trebuie sa-creadă uri Român despre Ţara şi Neamul sau, 1922 Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale, 1920 Ofensiva naţională (epuisar) Primăvara literară (epuisat) Poţi fi om deplin, fără să fi creştin? 1922 Oamenii dela munte: ed. II 1922 Titu Maiorescu, 1925 Le pays et le peuple Roumain, 1927 Şcoala Română şi capitalul biologic al poporului Român, 1927 Şcoala Păcii, 1928 Dacia carpatică şi Dacia pontică, 1929

Preţul Lei 70.— 99294

\

■

■

piiiiK ■<?

:

1

-•

>. /

, ••

*

•;Vv

■y

■->'

V': ,;•

zSm

. X r-;

.

■

:

s

r

"fcM .

w

^ ii

*

mmmh ■tH m

-m

mm'; •

mmmm

- W-ţ-ÎK»

SK

I :?■

1

M y:.«

pt.

■

iâmf’

J

§

M m't l!&

i' =

■’x

r. [(\ l

iiiSi

W. ■ l

.7 -1

’V

% *

^4

mm

x] ■

J:;i}

.-■

~v.

£ jv-x

dJ. i

. .

1

-V-

i,V.

î

v

pfŞ •V:^-r. ■

;

I lipsi# allsî:

v