Boale și leacuri, Ediția a II-a, 1942

f

M'

DR. CONST. MACR!

"F-c ,c r1 ,J

*1 7

SI

T

."1 EDIŢIA II , /

REVĂZUTĂ SlCORIJATA .3-

CU

FIGURI

i

t

19 4 2 *. li.

-,

1

.

<1. . :;\ c.. v

;; '

■

1

%

■

-

i

,■

f'.

' %

r•

1 i r*

r

i /.:

* .

' -v • :

■fi

• J

-■»

.

;i

■

j

.

; ■

;

/

i S3'i

* V.

K

:!(

,

i

v

•4

lî A !'!

) '/■fi

i

ims si meni I CAUZELE, SEMNELE ŞI LECUIREA BOALELOR PRIN MIJLOACE FISICE PLANTE ŞI SUBSTANŢE DE LEAC II PLANTELE ŞI SUBSTANŢELE DE LEAC, DESCRIEREA ŞI APLICAREA LOR LA BOALE

’

CU FIGURI DE

DR. CONST. AN. MACRI ( f-c c E D I Ţ I A II REVĂZUTA ŞI CORIJATA

v 1 9.4 2

o l AUG. 2019

7-ÎH ■{ J '

h//

(oh N.u

f

Q> I (d — o o „ G\ ^

I;

■

i

■

! * .1

<=**

1 %

»

:fv i

i

<

><• % ■

i

; ■

>

» •f.*

•-

PREFAŢA1) Din instinctul conservărei, orice persoană se in­ teresează, mai totdeauna de sănătate, de boale şi de leacuri, şi din cauză că nu se găseşte nici un manual practic, prin care să se arate, principalele boale, cu cauzele, semnele şi leacul lor, am crezul de cuvijnţă a tipări prezenta carte pentru folosinţa publicului, in­ titulată: „BOALE ŞI LEACURI“ scrisă in stil popu­ lar, pe scurt si foarte practică, cu toate descoperirile noi ale ştiinţei, adăugind pe unde a fost de trebuinţă şi vorbe medicale.

Pentru uşurinţa intrebuinţarei acestei cărţi, am adoptat ordinea alfabetică, care depărtează orice idee de plan.

Cauzele boalelor le-am descris mai pe larg pentru a şti cineva de ce trebue să se ferească. Semnele des­ crise pentru fiecare boală, sunt acelea simţite de bol­ navi, şi se pot înţelege de cei dinprejurul lui, semnele ce se înţeles de un doctor, nu le-am mai scris ca fiind nefolositoare.

In privinţa lecuirei boalelor, am arătat tot ce se poate face, prin mijloace fizice, ce se pot aplica de ori cine şi de ori unde, sau cu plante şi substanţe de leac, care trebue să le dăm destulă importanţă, fiindcă Mar celebrul profesor Trouseau le întrebuinţa.

Plantele şi substanţele de leac, le-am descris cu

I . ' proprietăţile lort după ştiinţa modernă şi aplicate astfel, după cum cere ştiinţa, nu după cum înţeleg empirici* şi babele.

Această carte nu înlocueşte pe doctor, dar ajută şi înlesneşte vindecarea, când facem ceia ce trebue, în lipsa lui; aşa că ori cine poate înlătura boalele când ştie cauza lor.

Deşi nu am putut să fiu complect în materie, to­ tuşi, sper că la altă ediţie voiu complecta lipsurile.

3' •

AUTORUL-

I

/

t

\9f

•

>) La edlila I, 1906-1942.

î

i

PARTEA

I

B O A L E L E i.

Structura şi funcţiunele corpului uman.

Pentru a înţelege semnele boalelor, este îievoe de a descrie mai întâi corpul omenesc, cu toate orga­ nele din el şi cu funcţiunea ce o are fiecare din ele. Începem cu scheletul, care e format din oase, legate între ele prin fâşii, de carne foarte tari, numite tendoane. Locul unde sunt unite oasele se chiamă în­ cheietură sau articulaţie. Când un os s'a rupt, se chiamă o fractură; când numai s’a scrintit din Ioc, este o luxaţie.

Oasele sunt puse în mişcare de muşchi, care au proprietatea de a se putea scurta şi lungi. Pretutindeni in corp, unde avem mişcare sunt şi muşchii, cum de exemplu în maţe, inimă, stomac.

Muşchii nu se mişcă prin ei însuşi, ci sub influ­ enţa nervilor, care sunt nişte fire subţiri şi tari, ce pornesc dela măduva spinărei şi crieri.

Crierul sau encetalul se compune din crierul mare, crierul mic şi măduva prelungită, acesta este locul facultăţilor intelectuale, de unde pleacă toate mişcările şi toate simţurile. Este format din două sub­ stanţe, una pe din afară care este cenuşie, alta mai

r

'I,

!

.

■

f

;

: I

1

("•

r ; :

i

II

6

7 înăuntru care este albă, continuându-se în jos şi for­ mând măduva spinărei.

In centru măduvei spinărei se găseşte în toati lungimea ei o substanţă cenuşie, care poate face ac­ ţiuni ca şi crierul, dar fără judecată, acestea se chiamă acte reflexe.

Activitatea crierului este legată de acţiunea ce exercită sângele asupra substanţei lui.

Sângele este compus din două părţi: una consti­ tuită dintr'un lichid albuminos, numit plasma, şi alta din corpuşoare foarte mici rotunde şi late numite globule. Plasma serveşte să repare toate ţesăturile cor­ pului, distribuindu-se prin mici canaluri sau ţevişoar'e numite artere. Globulele sunt un fel de bureţi care inpregnează cu oxigenul din aer adus prin respiraţie.

Numărul lor este în mediu de 4-5 milioane pe mili­ metru cub de sânge ; se poate ridica până la 6 mi­ lioane şi se poate scobori până la 600.000. Sângele se zice că e bogat când conţine mai multe globule, şi sărac când conţine foarte puţine. Prima Stare se mai chiamă pletoră sau hyperglobulie, şi a doua sub nu­ mele de anemie, clorosă sau hypoglobulie.

Când sângele nu mai soseşte la creier, in urma unei opriri a inimei, atunci funcţiunele creierului se opresc imediat şi avem un leşin sau o sincopă ; in tim­ pul acesta nici un simţ numai lucrează, pierde inteli­ genţa, mişcarea şi simţirea ; dacă sângele vine la creier imediat reapar toate funcţiunele.

Organul central al circulaţiei sângelui, este inima, compus din muşchi găunoşi, cu un fel de pompă care aspiră şi împinge sângele în toate părţile corpului prin artere şi vene.

Alimentele pătrund in corpul nostru prin aparatul digestiv, care începe prin gură, se continuă de esofag,

8

apoi vine stomacul, şi se termină prin intestine : in­ testinul subţire mai strâmt şi intestinul gros, mai larg.

La acest canal alimentar sunt anexate glande, adică organe speciale» care varsă înăuntru diverse sucuri care transformă alimentele.

In gură se face partea întâi a digestiunei sau a mistuirei alimentelor, cu ajutorul dinţilor se mestecă, se rupe sau se sfărâmă, şi cu ajutorul scuipatului sau a salivei se moae alimentele ca să alunece pe gât şi transformă amidonul în zahăr.

Nasul are două oriiicii sau găuri care se prelun­ gesc înăuntru chemându-se fosele nasale. Când peliţa care le înveleşte pe dinăuntru se inflamează de frig sau altceva atunci căpătăm guturai sau coriza. Fosele nasale comunică in fundul lor cu partea de mijloc a canalului urechei, printr’un canal numit trompa lui Eustache, care face să pătrundă aer înăuntru urechei.

Adese ori dela un guturai se poate astupa această trompă şi atunci avem surzenie pentru cât-va timp.

Intre partea din dărăt a foselor nasale şi a gure* se găseşte gâtlejul sau farirxul, unde sun.t două „dru­ muri, pe unul intră mâncarea şi pe altul aerul, acesta se mai zice larinx sau glotă. Prelungirea larinxului în jos se numeşte trachee artera, formată din inele tari cartilaginoase. Larinxul formează dinaintea gâtului un nod numit mărul lui Adam; la partea 'de sus are un capac care stă totdeauna ridicat numit epiglotă, iar când înghiţim ceva, atunci acest capac se închide, ca să nu intre mâncare pe unde intră numai aerul.

Continuarea farinxului în jos se cheamă oesofag, care este un tub muscular strimt şi lung de vre-o 20

!

|;

\

:

f

centimetri, după el vine stomacul, este un buzunar mare cam de vre-un litru şi jumătate capacitate la un om adult. Partea de sus a stomacului se chiamă.cardia

i

9 se leagă cu oesofagul, partea de jos se chiamă pilor, este o deschizătură mai strâmtă. Pereţii stomaculul sunt formaţi din patru straturi de peliţi. Cea mai din afară este peritoneul, care este aceiaşi membrană sau peliţă, care acopera şi maţele, apoi vin mai multe pe­ liţi de muşchi. Peliţa cea mai dinăuntru, secretă un lichid acru numit suc gastric, care are puterea de a mistui mâncarea. După stomac vine o porţiune de in­ testine numit dueden, lung de vre-o 26 centimetri şi unde se varsă fierea, printr'un canal numit canalul choledoc, şi care face de topeşte grăsimea şi o i mes­ tecă cu apa. Ficatul este aşezat de partea dreaptă a pântecelui. După dueden vine intestinul subţire şi ap o intestinul gros, terminat cu rectul şi anus.

In fundul şi în susul gurei se vede un voal căr­ nos numit vălul palatului, susţinut de doi pilieri, iar între ei sunt migdalele, care dacă se inflamează, constitue gălcile.

Trachea arteră imediat ce ajunge in piept se di­ vide în două ramuri, una la dreapta şi alta la stânga, numite bronckii, cari pătrund în plămâni.

Plămânii sau bojocii sunt separaţi de inimă, unu* de altul, au o structură spongioasă ca şi un burete, sunt moi, flexibili, compresibili şi dilaiabili. Bronşii pă­ trund în interiorul lor ramificându-se, din ce în ce mai subţiri, ca şi ramurile unui copac. Cele din Ui mă bronchii sunt subţiri ca firul de păr, şi se chiamă bronşi capilari. Aceşti bronşi mici se termină printr’o mică beşicuţă, şi unde se petrece fenomenul respiraţiunei sau hematosa sau reinoirea sângelui. Plămânii se di­ lată, oxigenul din aer pătrunde in sânge, sângele scoate din el acidul carbonic, care îl strică.

Acest fenomen nu s'ar putea împlini fără acţiunea mecanică a pieptului, care se umflă şi se strânge, prin

30

!

! i

I

:

ajutorul muşchiilor dintre coaste, şi a unui alt muşchiu particular numit diafragma care separă pieptul de pântece.

Aparatul respirator, poate fi 'locul diverselor boale, astfel în bronşite sau tuse, bronşii sunt inflamaţi, şi astupaţi cu mucosităţi, care se reînoesc mereu împedicând trecerea aerului. Pericolul este mai mare cu cât bronşii sunt mai mici, astfel este cazul în bronşite capilare, unde scuipăturile astupă bronşii capilari şi poate produce asfixie. Pneumonia sau junghiul este o inflamaţie a ţesutului pulmonar, care devine dur (tare) compact şi nu se mai dilată, de aici ameninţări de asfixie. La copii se poate uni aceste două boale şi avem bronco pneumonia, junghiu cu tuşă, şi atunci pericolul este şi mai mare.

Plămânul este încă expus să fie invadat de oftică sau tuberculoză, care atacă de preferinţă vârful plă­ mânului, pentru că acolo aerul pătrunde mai puţin.

:

Schema inimei ţ

.

i

i!

Inima. Este organul central al circulaţiei. Ea este aşezată între cei doi plămâni, oblic dela dreapta la stânga şi dindărăt înainte, de mărimea unui pumn. Are patru cavităţi, două la dreapta şi două la stânga. Cele două cavităţi de sus se cheama auricule: (0D, OG),

' ”

*

/

11 şi cele două de jos (VD, VGj se chiamă ventricule.

Inima se contracta şi apoi se dilată, care face bătăile inimsu care se simt când punem mâna pe sânul stâng. Cele două cavităţi din dreapta conţin sânge din vine, este mai negru (V. CS, VCI). Când auriculul din dreapta, se contractă, sângele nu mai poate să intre în aceste vine, şi trece în ventriculul drept (VD) ; când acest ventricul se contractă, sângele nu mai poate să intre în auricul, atunci se duce într'o arteră mare (AP) care îi duce în plămâni, acolo se transformă în sânge roş deschis, şi revine în inima prin vena VP, şi soseşte în auriculul stâng (OG) ; acesta se contractă goneşte sângele în ventricul stâng, care se contracta la rândul său, trimeţândul în Aortă (A), de unde se răspândeşte în tot corpul prin artere.'Venele care sunt o continuare a arteriior, readuce din contra sângele la inimă prin venele (VC. S şi VCI) numite venele cave superioare şi inferioare.

Asimilaţie şi desasimilaţie. Corpul omenesc a fost comparai cu un edificiu, care fără încetare se distruge, şi fără încetare se repară. Materialele de reparaţiune suni aduse de sânge» care sunt fabricate în tubul di­ gestiv, pentru a le duce în toate ţesăturile corpului* aceasta este asimilaţia. Materialele uzate, sunt readuse iar de sânge, care le scoate din toate ţesuturile, pen­ tru a le conduce afară pe căile de excreţiune, aceasta este desasimilaţia.

Principalele căi de excreaţiune sau de eliminaţiune sunt: plămânii, pielea, rinichii, intestinele.

Excrefiunea pulmonară, consistă că plămânul aruncă afară acid carbonic, care este o otravă pentru sânge, dacă l’ar reţine. Această excreaţiune este cea mai urgentă din toate.

12

PIELEA Pielea inveieşte partea din afară a corpului* şi se divide In două : în epiderm, partea cea mai din afara se compune din straturi mici asemănate ca ţiglele de pe ca'se care se distrug mereu şi se înlocuesc cu altele noi, şi din derm, stratul al doilea după epiderm, compus din nervi, vine şi artere, precum şi tuburi mici şi glande de sudoare, şi foliculi piloşi sau sacuri şi glande sebacee, care se deschid în foliculii piloşi şi secretă o substanţă grasă. Straturile profunde ale epidermului mai conţin materii colorante sau pigmentul pielei.

Pielea secretă sudoare compusă din apă, sare, acide şi grăsime şi aruncă sau scoate şi acid carbonic.

1,

RINICHII Organele urinare se compun din doi rinichi, din două ţevuşoare, care merg dela rinichi la băşica udului, numite uretere, şi din băşica udului sau vesică.

Rinichii secretă urină, ureterele duce urina la vesică, unde se strânge mai multă, şi apoi este dată afară.

Rinichii sunt aşezaţi la spatele pântecelui, îndă­ rătul peritoneului, unul de fiecare parte a şirei spinărei cam în dreptul mijlocului. Au o lungime cam de 10-15 centimetii, şi o lăţime de 6-7 centimetri şi de 3-4 centimetri de grosime. Fiecare rinichiu cântăreşte aproape 70 grame.

I •

■ *.• •

Rinichiul este un organ glandulos. acoperit de o capsulă sau peliţă tare, fibroasă. Suprafaţa e lucioasă, înăuntru rinichiului sunt foarte multe ţevuşoare, pe unde se filtrează urina.

:

13 Ureterele sunt ţevuşoare groase cât o pană de gâscă şi lungi de 18-20 cm.

Vesica este o pungă, unde se strânge urina. Are o lungime de 12 centimetri şi o lăţime de 7 centimetri conţinând aproape 500 grame de lichid când este plină.

Urina se formează în rinichi prin infiltraţie şi prin secreţie. Când rinichii sunt bolnavi şi nu pot epara urina din sânge, atunci otrăveşte organele din coşul omului şi avem boala numită uremie.

SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos se compune după cum am spus mai sus, din creier, măduva spinărei şi din nervi. Ca­ vitatea cranienă, închide întrânsa creierul, canalul ver­ tebral, închide măduva spinărei şi nervii ies din acest două cavităţi, pentru a se duce la toate părţile corpului.

Sistemul nervos se desparte în două, o parte din el se ocupă numai de funcţiunele de afară, cu relaţiunea, compus din creier, creierul mic, bulbul rachidien şi măduva spinărei. Creierul este învelit în inte­ riorul craniului de 3 peliţi sau membrane, cea mai in­ ternă ce chiamă piamater, a doua arachnoida, şi cea mai din afară este mai tare se chiamă dura-mater.

Creierul se compune din două substanţe, una cenuşie, în afară şi alta albă, înăuntru ; este separat în două jumătăţi şi subdivizat în lobi. Creierul mic este mai puţin voluminos decât creierul, este aşezat îndărătul cutiei craniene. El are de scop de a regula simţul di­ recţiei. Bulbul rachidien sau măduva prelungită, este aşezată la baza craniului, leagă creierul de măduva spinărei. Măduva spinărei, aşezată la mijlocul coloanei vertebrale se compune din substanţă cenuşie şi. albă, cea cenuşie este la centru. Distrugerea un îi părţi din

1 ; !

14 măduva spinărci aduce paralisie, la toată partea diir corp aşezată dedesubtul ei. Douăsprezece perechi de nervi ies din creier şi treizeci şi unu ies din măduvă* care acţionează toate părţile corpului. Fiecare nerv din măduvă are două rădăcini cu fibre separate la fiecare rădăcina, una din ele e făcută pentru simţit, şi alta pentru mişcat.

O altă parte a sistemului nervos se ocupă cu funcţiunea organelor, acesta se compune din ganglioni nervoşi, care nu ţin seama de creier sau de voinţă ; ei regulează funcţiunile organelor, acţionează maţele şi le face simţitoare, strânge sau lărgeşte arterile, şi făcând astfel circulaţia sângelui mai tare sau mai încet*

:

GLANDELE ENDOCRINE ŞI SĂNĂTATEA.

.

■

Corpul omenesc are unele glande, cu o secreţiune internă, şi cu un rol foarte însemnat, pentru ho­ tărârea cumpănirii organice a sănătăţei. Aceste glande se numesc glande endocrine.

Cele mai însemnate din ele sunt : tiroida, paratiroidele, capsulele siipra renale şi ipofisa. Aceste glande lucrează de multe ori regulat, şi omul se simte foarte sănătos, câte odată însă, una sau mai multe, din ele nu lucrează bine şi necumpânirea organică e gata* Temperamentul nostru, alcătuirea, mentalitatea, creşterea, etc. 3unt sub înrâurirea glandelor cu secreţiuni interne. Aşa, bună oară ni se prezintă un copil friguros, încetinel, ostenit veşnic, necrescut. Acesta este din pricina unei neîndestulări a glandei tiroide ; iată un alt copil care până la vârsta de 9 ani a fost normal şi apoi deodată, a devenit leneş, molatic şi sa oprit in creştere. Este din pricina unei neîndestulâţi-

1

*.

a glandei hipofise.

15 O fata de 12 ani, care a crescut repede, inaltăf peptoasă, şi din pricina muncii şcolare,* are dese du­ reri de cap, lipsă de atenţie, deseori febră şi trebuind să întrerupă învăţătura. Este din pricina unei nesta­ tornicii a glandei tiroide.

Iată un individ foarte iute, totdeauna în mişcare întreprinzător, nerăbdător, ori ce lucru îl face repede.

Acest individ este astfel din cauză că glanda tiroidă are o lucrare prea mare. La altul din contra lucrează foarte încet, supără pe loţi din prejurul lui, prin în­ cetineala la mâncare, la vorbă, la mers şi la ori ce lucru. Este din pricina neîndestulârii a glandei tiroide.

0 fată bună în general, dulce la vorbă, dar se supără adeseori, pentru nimic, nu poate nimeni să-i intre în voe, apoi ii vine o tristeţă, se bosumflă, nu-i mai place nimic, nu-i mulţumită de nimic, este din pricina nestatornicei glande tiroide.

Iată acum o feraee, care se enervează la cel mai mic sgomot, nu poate să doarmă, când are trebuinţă de somn, nu-i mai place să trăiască este din pricina unei neindestulări renale.

Toate patimele mari in ochii unui medic sunt iertate, pentrucă sunt rodul unei rele lucrări ale glan­ delor endocrine în afară de voinţa lor; astfel lenea nu este o patimă pentru medic, este o insuficienţă re­ nală ; mânia de asemenea este o stare datorită hipertiroidismului sau hipersuprarenalismului.

Astăzi toate turburările giandelor endocrine, se pot vindeca, se pot înlătura, dacă introducem în or­ ganismul nostru produse, extrase din glandele endo­ crine ale animalelor; aceste produse se găsesc la far­ macii sub formă de extracte, cunoscute de toţi medicii.

Sa vedem acum şi ce rol are fiecare glandă en­

docrin 3 :

16

!

3 ■

; .

i

Mi

!

:

Tiroidaj este glanda de creştere şi a părului, regulând căldura corpului. E una din glandele principaleale femenităţii, a tinereţei.

Supra renalele, sunt glandele energiei, întăreşte muşchii, tensiunea arterială, pigmentaţia, sunt glandelebărbăţiei, a voiniciei.

Ipofisa, ’este glanda creşterei prea mari, în sis­ temul osos muscular şi nervos este glanda voiniciei,. desvolta sexualitatea.

Paratiroidele, sunt responsabile pentru ticuri nervoase, spasme, crampe, etc.

In caz de insuficienţă tiroidienă, adică atunci când vedem că se opreşte creşterea la cretini, idioţi,, guşaţi, prea graşi, recurgem la extract de tiroidă. Se mai recomandă şi la nefrită, reumatism, arterioscleroza, eczeme, urticaria, etc., luate sub forma de injecţie,, tablete.

Extractul de ipofisă are o acţiune de îndemn şi regulează bătăile inimei, înlesneşte, diureza, are o ac­ ţiune antitoxică generală, folositoare la toate bolile molipsitoare, bun la diabet urina, în turburări intes­ tinale, contra emoragiilor din micul basin, hemoroi-delor şi tonic al arterelor. Se poate da injecţii, cachete sau tablete.

DESPRE SANATATE ŞI BOALA, ÎNGRIJIREA CAUTAREA BOLNAVILOR. Omul se zice că.este sănătos, când nu are nici* un beteşug, şi când mintea lui cugetă limpede şi curat.

Sănătatea este cea mai mare bogăţie pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, şi de datoria noastră este, ca prin ştiinţa ce dispunem, şi prin voinţă să o întreţinem,, să o întărim, să nu o vătămăm prin aer stricat, lo-

I

II

17 cuinţă umedă, murdăria trupului, mâncare proastă sau.' stricată, muncă peste măsură, prin viţiuri şi obiceiuri;', rele. Fiecare om are atâta sănătate cât merită prin modul său de a trăi sau de îngrijire, ornul nu moare dar se omoară. Numai omul sănătos poate să fie fe­ ricit şi să se bucure de tinereţe, bogăţie şi toate plă­ cerile vieţei, E mai uşor de a înlătura decât de a vin­ deca o boală. Sănătatea este de trebuinţă tuturor, pentru mulţumirna sufletească, prosperitatea indivi­ dului, a familiei şi a rasei.

Omul se zice că e bolnav, când o parte din corp sau tot corpul este vătămat cu ceva, când numai lu­ crează ca în starea lui normală. Unele boale le moş­ tenim dela părinţi altele vin di cauza murdăriei tru- pului, a frigului, a mâncărei preaste sau stricate, abuzului de băuturi spirtoase, în fine altele din cauza unor animale sau vegetale ce trăesc în aer, praf, sau pământ, numiţi microbi, nespus de mici, fiindcă nu se pot vedea cu ochii liberi şi carf dau naştere boalelor molipsitoare şi epidemice cum sunt: scarlatina, tifosul» coriul, vărsatul, oftica, holera, sifilisul, anghina, etc.

Aceste boale se ia dela omul bolnav la unul sănătos dacă locueşte in aceiaşi casă cu el, sau dacă intră în casa bolnavului, dacă poartă hainele lui, sau se ser­ veşte de obiectele cu care s'a servit cel bolnav. Unele boale molipsitoare se mai ia prin sărutări obicinuite printre rude, prieteni şi cunoscuţi, la zile mari, la nunţi* botezuri şi alte ocaziuni, precum şi prin sărutarea co­ piilor, fiindcă au boala în gât, pe limbă sau'.pe buze, şi nu ştiu că sunt bolnavi, de aceia feriţi-vă de sărutat Orice bolnav are nevoe de linişte,' de aşternut curat, de mâncare uşoară sau substanţială potrivit cu boala şi dieta lui. I se va aerisi odaea de 2 ori pe zi, acoperind mai bine bolnavul, cât timp sau feres-

■

18 trele şi uşa deschisă ; a-1 primi cât de des şi a ţinea corpul foarte curat este bine la orice boală.

Cine îngrijeşte de un bolnav trebue să aibă milă de el, să îngrijească cu plăcere cu tragere de inimă, nu de mântuială şi cu desgust. Bolnavul este un copil răsfăţat; să ne adresăm cu blândeţe, să-l rugăm de mai .uite ori; dacă este adult să-i dăm curaj, să fim veseli faţă de el, căci tristeţa celor din prejurul lui il descurajează, dacă este un copii mic, trebue să aibă cunoscuţi împrejurul lui, pe mama lui, căci ea singură îi cunoaşte gestul, plânsul şi privirea, şi numai ea i-ar putea alina durerea şi Tar înveseli.

Influenţa moralului am zis influenţează asupra fisicului foarte mult, şi de aceia trebue a consola bol­ navii şi v.-i inspira nădejdea şi credinţa în Dumnezeu.

La ţ..ră ca şi la oraş, prea sfinţiţii preoţi ar aduce cred mult bine suferinzilor, dacă ar visita poporenii săi in caşuri de boală. Credinţa cu ştiinţa sunt misterul vieţei omeneşti. Christos a zis: „crede şi te vei mântui".

i

MICROBI ţ

Se dă numele de microbi sau de bacili unor organisme foarte mici ce nu se pot vedea cu ochii liberi decât numai cu instrumente ce măresc de 1200 de ori cel puţin, şi cari se apropie de regnul animai sau vegetal, având diferite forme: rotunzi, lungueţi, bastonaşe, împleticiţi, etc. Aceştia sunt răspândiţi pretutindeni în mare mulţime: în apă, aer, pământ, pe toate corpurile din natură şi mai ales în orificiile na. turale ale omului. Se reproduc foarte iute, dacă au

:

mâncare,-umezeală şi căldură.

Exist microbi folositori şi exist microbi vătămă-

) i

19 tori sănătăţei cari produc boalc molipsitoare, când se introduc în corpul nostru.

Sunt microbi folositori acei cari fac oţetul, cari fac să fiarbă mustul, cari înăcreşte laptele, «te.

Microbii vătămători se mai numesc microbi pa­ togeni. Aceştia valămă nu numai prin prezenţa şi în­ mulţirea lor în organism, dar şi prin otrava lor ce Iasă numită toxină sau ptomaină. Ştiinţa a descoperit că Ia multe boale molipsi­ toare putem scăpa de pericolul lor prin vaccinare cu alţi microbi mai slăbiţi, mai civilizaţi ca cei naturali.

Iar la altele, putem scăpa de pericolul lor, dacă in­ troducem prin injecţii în piele otravă de a lor, sau toxină mai slăbită numită antiioxină. Astfel se vac­ cinează Ia vărsat, se inoculează sau se injectează la anghină difterică, etc.

0 boală molipsitoare este cu alâtmai gravă când pe iângă microbii boalei mai are asociaţi şi alţi mic­ robi. De exemplu, două persoane bolnave de scarlatină : unul se vindecă şi altul moare, fiindcă a avut în el şi alţi microbi, afară de cei ai scarlatinei Microbilor le place întunericul ; lumina le este vătămătoare. Lumina albastră şi violetă îi ucide mai uşor. Lumina solară ucide toţi microbii dintr'un lac până la o adâncime de trei metri. Dela trei sute metri în sus, în aer, microbii se găsesc mai rari.

Distrugerea microbilor constitue o parte foarte însemnată în lecuirea boalelor molipsitoare. Această distrugere constitue operaţia numită aniisepsie.

PASTRAREA SĂNĂTĂŢII ŞI BOALA Cea mai mare avuţie a omului, sau favoare dată de providenţă, pe care a căpătat-o odată cu naşterea

:

.

20

l

-şi de-o însemnătate foarte mare, este sănătatea. Dela ea atîrnă fericirea omului, pentrucă la ce e bună ti­ nereţea avuţia şi alte plăceri de a-le vieţei, dacă nu-i sănătate. Sănătatea este de trebuinţa tuturor, pentru mulţumirea sufletească, prosperitatea individului, a familie! şi a rasei.

Fiecare om vine pe lume cu o cantitate mai mare sau mai mică de sănătate, şi întocmai ca şi averea se poate pierde ; de aceia, de datoria . noastră este, ca prin ştiinţa de care dispunem, s'o întreţinem, s'o în­ tărim, şi să n'o vătămăm, prin aer stricat, iocuinţă umedă, murdăria trupului, mîncare proastă sau stri­ cată, muncă peste măsură, sau prinviţiuri şi obiceiuri rele; intr'un cuvânt să urmăm sfaturile sau regulile date de igienă. Dar cine urmează acest? sfaturi, sau mai bine zis. cine caută să citească acele sfaturi?

Nimic nu este mai neglijat pe lume, mai despreţuit, sau lăsat în voia intâmplărei, decât sănătatea.

Ne interesăm, în genere, să facem avere ; să jucăm la loterie, să jucăm la cărţi, etc., tot după câştig, iar de sănătate, ne interesam de ea numai atunci, când am pierdu-to, când e prea târziu, şi foarte greu de re­ dobândit. Toate animalela, zice Pliniu, cunosc şi bagă de seamă, tot ce le este vătămător sănătăţei sau vieţei, afară de om; şi de aceea singure animalele ajung durata normală a vieţei.

Dar omul, fiinţa inteligenţă, ce a făcut el oare pentru a-şi păstra în bună stare organismul sau maşina omenească? Nimic nimic, nimic. Foarte rar ca omul să ajungă durata maximă a vieţei lui, sa treacă de o sută de ani. Mai totdeauna firul vieţei s’a scurtat fiindcă a pierdut cumpăna între organe, din pricină că nu s'a îngrijit la vreme, sau nu a păzit cu sfinţe­ nie regulile de igienă*

t

21 Astăzi mai toate boalele, se pot înlătura, dacă •cunoaştem cine le produce şi cine le transmite* In alimente, în băuturi, în aer, în apă, în pământ, pe vestminte şi pe corpul nostru, sunt nenumăraţi ger­ meni sau seminţe de boală, — cari nu se văd cu ochiul liber, decât numai cu ochiane, cu instrumente măritoare — cari aşteaptă prilejul ca să pătrundă în corpul nostru şi omul să ajungă bolnav. Să ne cu­ noaştem măsura de rezistenţă, faţă de mâncare, bău­ tură, frig, căldură, petrecere, etc., fiindcă este diferită . dela om la om.

Cauzele morale, emoţiunile triste, grija şi supă­ rarea sunt foarte dăunătoare sănătăţei, şi aduc tot­ deauna boli; prin slăbirea organismului, sucurile in­ terne se opresc, gustul, mistuirea, nu mai sunt nor­ male, şi germenii de boală, intră cu uşurinţă în orga­ nism. Vorba ţăranului nostru cg „supărarea l-a omorîtu este foarte adevărată. Cancerul se capătă mai des, în urma zguduirilor triste. Napoleon I a murit de cancer, după ce a fost exilat în insula Sf. Elena, precum mai sunt şi alte pilde. De aceea e bine şi interesul să­ nătăţei, sâ îndepărtăm din minte melancolia şi des­ curajarea, să închidem uşa îndoelii, care turbură li­ niştea, şi micşorează rezistenţa la boale.

PURTĂTORII BOLILOR MOLIPSITOARE Bolile molipsitoare se pot răspândi dela unul la altul direct, prin contactul unui bolnav cu altul sănătos, sau indirect mai adese ori prin contactul, altor agenţi cu bolnavii, cu murdăriile, sau cu rufăriile lor, şi apoi aceşti factori, vin în atingere cu cei sănătoşi. In rân•dtil întâiu vin câinii şi pisicile', fără să bănuim chiar.

9

i

22

t

ei, pot răspândi, nebăgaţi în seamă, scarlatina, pojarul' angina difterică, oftica şi chiar cancerul.

Porumbeii şi raţele pot răspândi angina difterică.

Muştele, atât de numeroase în {ara noastră, la oraşe ca şi la ţară, sunt agenţii cei mai de temut,, fiindcă se găsesc pretutindeni, atâtla closete, gunoae, murdării cât şi in restaurante, bucătării etc. Ele ating toate lucrurile, le murdăresc şi sboară neîncetat cău­ tând mâncare. Au o înclinare pentru murdării, excre* mente, dejecţiuni sau scuipături, şi dacă acelea au fost dela un tific, choleric sau ofticos, poartă pe labele lor şi microbii acestor boale, care apoi se aşează pe alimente, pe marginea paharelor, pe pâine, pe brânză pe prăjituri sau pe corpul nostru, putând să ne treacă aceste boale ; tot astfel ne poate aduce dalacul, scar­ latina, difteria etc.

Musca este nemuritoare ca rasă; în adevăr fie­ care muscă femelă face 480 de ouă şi în 10 zile ies 480 musculiţe, care răspândesc specia mai departe,, iar după alte zece zile fiecare musculiţa devine adultă şi poate să dea fiecare la rândul ei tot câte 480 de ouă» Dacă din Iunie până în Septembrie pot să iasă 13 generaţii d.intr’o singură muscă, apoi atunci ne în­ grozim câte miliarde de muşte pot să se producă. De aceea se cuvine să luăm măsuri energice, pentru dis­ trugerea acestei insecte, dacă dorim să scăpăm de întinderea multor boale molipsitoare.

Muştele îşi depun oule, pe gunoae, în latrine.

Este bine ca toate gunoaele sâ fie stropite cu gaz sau lapte de var, iar în latrină să turnăm din când în când petrol (gaz). Prin casă, să atârnăm hârtii de muşte care se lipsesc: Aceste hârtii le putem face şi singuri ast-fel: Fierb până scade la două treimi 500 ii •'

:

gr. untdelemn cu 500 gr. grăsime; adăugăm 500 gr*

23

terebentină şi 500 gr. secâz ; se topesc toate pe foc până se îngroaşă ; se unge apoi hârtia cu acest amestec şi se atârnă. In casă cât şi la bucătărie să stropim cu Flit» Flitul iar se poate face în casă: luăm 150 grame praf proaspăt de Zacherlin (piretru) şi-l plămădim într’un litru de petrol. După 8 zile îl strecurăm şi stoarcem bine printr'o cârpă ; apoi îl filtrăm . prin hârtie sugativă, şi avem cel mai bun flit. Ţânţarii, pot purta frigurile, mai ales in locali­ tăţile băltoase, unde sunt friguri multe; aceste insecte sugând sânge dela un bolnav de friguri, sug odată cu el şi microbii de friguri; merg apoi şi înţeapă pe altul sănătos când îi introduce în sânge microbi de friguri, producându-i boala. Ţânţarii îşi depun oule pe suprafaţa apelor stătătoare, puţuri cu apă, băltoage, etc., pentru a distruge larvele care ies din ouă să turnăm petrol suprafaţa acestor ape, cam un gram şi ceva de fiecare metru patrat de suprafaţa. Dacă un­ gem părţile descoperite, faţa şi mâinile cu tinctur benzoe (picături de smirnă) ne putem apăra de înţ< păturile ţânţarilor.

Purecii, Se găsesc foarte mulţi în locuinţele mur­ dare, pot propaga cu înlesnire ciuma, şi apoi murind şoarecii, puricii sar pe oameni, ii înţapă şi le dă ciu­ ma ; microbul ciumii trăeşte foarte bine în stomacul puricilor.

Ploşniţele şi păduchii, pot răspândi tifosul exantematic, febra tifoida1' şi cancerul luat dela animale; îl pot trece la om; cu deosebire şoarecii, pisicile şi câinii sunt adese ori atinşi de cancer. Contra

ploş­

niţelor, se va unge paturile mobile şi toate crăpăturile

.

f

24

din lemn cu petrol amestecat cu alifie de mercur sau* formol. Iată şi o reţetă contra ploşniţilor, care se poate stropi prin locurile unde sunt ploşniţe : Se amestecă la un loc : Spirt denaturat 350 grame, esenţa de terebentina 15 grame, sublimat corosiă 5 grame (aceasta este otravă puternică), şi camfură 10 grame..

!

! *

!

‘

:

i •

,

\ ţ

. \\

B O A L E L E ABCES (BUBA) Sunt mai multe feluri de abcese; abcese calde sau cronice, abcese prin congestie, sau ale oaselor şi abcese metastatice.

Abces cald este atunci când avem o ridicătură de piele roşie, caldă şi cu durere, variind mai mult sau mai puţin după întindere, când este prea întins se rnai zice şi flegmon. Ca tratament la început, cataplaspie calde» pâne cu lapte, ceapă coaptă, pentru a grăbi coacerea ; dacă este copt, a-1 deschide cu un bisturiu, sau cuţitaş bine curăţit şi ars, a da drumul puroiului, ş» a spăla rana zilnic cusoluţiuni antiseptice (v. a. v.) acid fenic 2°/0, spirt etc.

Abces rece este caracterizat printr'o umflătură moale, păstoasă, fără roşeaţă şi căldură. Se prezintă de obiceiu pe la încheeturi la copii scrofuloşi, la gât subţiori sau stinghii. Ca tratament trebue deschis larg şi spălat zilnic cu soluţiuni antiseptice astringente cum sunt, acid fenic 3°/0 fertură de coajă de stejart etc., iar intern va lua untură de peste (v. a. v.), sirop de muguri de nuc.

Abcesul prin congestie este ca şi abcesul rece, ■ dar se arată mai departe de unde este răul care l-a

ntr' •

26

■

ivi i ;

î;4 :

provocat, căci puroiul vine dela oase. genunchiu, sauşira spinărei. Tratamentul cere îngrijiri medicale.

Abcesul metastatic, apare în organe ca ficat,, splină, plămâni etc., ca rezultat al stricărei sângelui,, în urma sarcinelor grele, tifos, etc. Apoi totdeauna este mortal, dar din fericire foarte rar.

ALBUMENURIE Albumenurie, înseamnă prezenţa âlbuminei în urină Ea nu constitue o boală, ci un simptom, a di­ verşilor boli (vezi analiza urinei pag. 84) Albumenuria o găsim în nefrite, sarcine în boli de cord şi ficat, în otrăviri, etc. Se recomanda regim lactat şi fără sare.

ALCOOLISMUL

:

'!•

II

i i

ii •

■;

:

’

Cuvântul „alcoolism" înseamnă otrăvirea trupului cu toate măruntaiele din el, cu spirtoase. Este o îm­ preunare de boale pricinuite dela băutura spirtoaselor peste măsură, repetată de mai multe ori, fie în câte-va săptămâni, luni sau ani, după puterea firei omului de a putea lupta, contra acestei otrăviri, şi după mulţi­ mea de otravă ce se găseşte în băutura spirtoasă.

Toate băuturile spirtoase cum sunt: vinul, berea, ra­ chiul, ţuica, drojdia, basamacul cogniacul, romul mastica, liqueorul, biterul şi altele, sunt vătămătoare sănătăţei, cu atât mai mult când mai au in ele şi diferite esenţe mirositoare, ca să le dea un gust mai plăcut» şi când se iau dimineaţa pe nemâncate. Sa pretins de unii că numai spirtul de pâine din comerţ e otrăvitor sănătăţei, pe când fabricat din vin, drojdie sau tesco­ vină nu e vătămător; aceasta este o mare greşalâ, căci s;a dovedit că toate spirturile aduc boala alcoo­ lismului. Sa mai zis* că şi ţuica de prune nu este-

27 vătămătoare ; şi aceasta este o greşală, căci s’a do­ vedit că ţuica, pe lângă spirtul din ea, mai. are un -miros şi gust de sâmburi care nu-i decât o otravă foarte vătămătoare sănătăţii.

Otrăvirile cu spirtoase pot fi trecătoare (acute) şi cronice sau dăinuitoare. Sunt acute atunci când urmează îndată după un chef sdravăn de băuturi spir­ toase, şi este cunoscut sub numele de îmbatare. Această otrăvire este trecătoare, iar dacă aceasta se repetă des, şi ajunge să bolnăvească vre-un măruntai din corp, atunci se capătă alcoolism sau patima beţiei.

Iată semnele ce le înfăţişează un om beat in al­ coolismul acut: după cea băut peste măsură, urmează îndată o aţâţare peste tot corpul, puterea muşchilor se măreşte, ochii îi sticlesc, faţa i e plină de curaj, sprincenile încruntate, toate simţurile ii sunt întărâtate apoi îi vine o ameţeală, plăcută la început şi displă­ cută la urmă, vederea i se cam întunecă, vede câie 2 în loc de unul, urechile îi vâjie, simţurile se slăbesc mersul devine nesigur, şovăitor, merge pe două dru­ muri, vorba i se cam incurcă, ideile îi năvălesc în cap, fără nici o socoteală, apoi începe a se micşora şi nu-i mai rămâne decât o singură idee ca o nălucă.

Firea mai întâiu veselă, se întoarce în descurajare şi mânie, judecata pierde dreptatea, devine şchioapă, la întâmplare, face ce-i trăzneşte atunci în cap, dă tot ce pjate da, şi îţi spune ori-ce taină, căci nu o mai poate ţine în el. Fiecare descoperă atunci, năravurile •şi caracterul său, de unde şi zicătoarea : omul la beţie :se cunoaşte. , S'au văzut oameni foarte tăcuţi şi fricoşi, cari -devin la beţie foarte furioşi şi hărţăgoşi. Mişcările trupului, îşi perd mai la urmă siguranţa, ochii încep -a se întuneca, mersul cel nesigur şovăitor, se sfârşeşte

n r 28

şi el, şi cade jos şi nu se mai poate ridica, şi adoar­ me- acolo’ ori unde ar fi, în frig, în apă st'U noroiu,. căci nu mai simte nimic, chiar focul de l-ar arde.

Când vedem un asemenea caz, în primul loc, trebud să facem ceva, ca să verse hoinarul, apoi îi dăm să bea o ceaşcă mare de cafea neagră, făcută cât se va putea mai tare, şi s’o bea caldă. O sută de grame de sare dată odată într'un pahar cu apă, este un mijloc foarte bun şi la îndemâna ori cui; o baie rece sau puindu-i numai mâinile în apă rece face foarte bine unui om beat. Dacă doarme adânc, fără să-l pu­ tem deştepta, i se va pune ghiată pe cap, muştar la pulpe şi să-l luăm la frecat peste tot corpul.

Alcoolizmul cronic sau adevărata beţie, se ca­ pătă atunci când facem întrebuinţare mai îndelungată de băuturi spirtoase. Poate cineva dobândi această boală sau patimă fără să ştie şi pe nesimţite, chiar fără să fi fost îmbătat vre-odată. Pentru întâia dată i s'a părut că băutura spirtoasă i-a adus o un fel de plăcere, s’a părut mai felicit pentru un moment, mai mulţumit, această plăcere caută să şi-o capete cât mai des şi mai curând, de aci trece la otrăvire care se face pe nesimţite. Toate măruntaiele din corp i se îm­ bolnăvesc : stomacul, ficatul, maţele şi bojogii, rărun­ chii şi creerii, până şi sângele se strică. De aci mul­ ţimea de semne ce se văd la ei, în cât cu drept cuvânt, avem aici adunate mai multe boaie.

Mai întâiu se plâng că gura le este amară, limba încărcată dimineaţa, pe când setea le este foarte mare

i

poftă de mâncare au puţină sau de loc. Cu puţină mâncare li.se pare că s’a săturat. Limba e albă câte odată roşie crăpată, apoi îi vine bale in timpul dimineţei şi greaţa, une-ori varsă o zeamă lipicioasă şi verde, după care. simte o plăcere de băut ceva. Alis-r

I f

i

i

29

tuiala se face greu, îi vine pe gât un fel de arsura sau o râgâeală acră. Ficatul lor se măreşte, se umflă, capătă, gălbioare sau idropică (apă in burtă). Nerviisunt aţâţaţi, au une-ori durere de cap ; somnul este foarte rău, nu pot dormi şi visează de multe ori tot lucruri urâte : cai, boi, şerpi şi toate năzdrăvăniile^ • Mai târziu vin tremurături de degete, furnicături prin picioare, pierde ori-ce socoteală omenească, nu mai ţine nici la copii nici la nevastă pe care o bate me­ reu, şi jărtfeşte beţiei toate interesele sale şi ale fa­ miliei şi sfârşeşte ca să moară ca cei din urmă om de rând în sărăcie, nebun, ofticat sau spânzurat.

Beţia este una din pricinele pocirei firei omeneşti;' copii beţivilor cari se nasc, sunt adese orf scrofuloşi. idioţi, bolnăvicioşi sau epileptici (cu boala coopiilor).

Alcoolismul face să se micşoreze numărul naşterilor.

E foarte rar ca un vechiu alcoolic sau beţiv, să se vindece cu totul de patimă, sau de boalele ce le-au dat naştere. Numai paza singură cred, din mica copi­ lărie, ar putea schimbe năravurile noastre, mai ci seamă cele dela ţară. Ar fi bine ca statul să ia aceste măsuri, cât mai curând şi numai astfel vom putea ajunge a mai desbăra pe ţăranii care beau, de acest obiceiu blestemat.

Măsurile ce cred că ar aduce roade, în micşo­ rarea numărului beţivilor, ar fi următoarele: 1. Să nu mai fie ertat nimănui de a se mai ăduna sau a sta în cârciumă ca să bea, decât numa* să cumpere puţin şi să bea acasă; iar cârciumarul să eu mai aibă voie de a vinde pe schimburi sau pe datorie.

2. Să se înfiinţeze în fiecare sat o sală mare incăpătoâre, (să fie proprietatea comunei), în care se va aduna sătenii seara sau ziua, şi unde nu va găsi

r !

30

. altă băutură decât ^ceaiu sau cafea. Aceasta va mai . servi şi ca local pentru conferinţe în sat.

jl

:

ANEMIA (Lipsa de sânge).

■

/

1

■

» l! ; =

L

1

Anemia sau chlorosa. este o boală caracterisată prin alterarea subslanţei sângelui, sau prin micşorarea' cantităţii lui; Ea se observă de obiceiu, la tineri, la copiii cari cresc, la fete, la femei cari au făcut prea des copii, şi la multe boale cronice; este în genere boala cea mai răspândită mai ales la femei.

Cauza ei poate fi: un mutriment prost şi neîn­ destulător, lipsa de aer, lipsa de lumină, de exerciţiu fizic, pierderi mari de sânge, sau că stomacul nu mistue bine. Când este bolnav, mistueala, nu se face bine, şi nu poate deci da sângelui, materialele cari ii trebuesc.

Ca semne ale anemiei'putem număra: lipsa de roşaţă a feţei, decolorarea pelei şi a mucoaselor, bu­ zelor şi ale ochilor, răcirea mânelor, durere de cap, hemoragii' şi ameţeală» — mai ales dimineaţa, — pal­ pitaţii de inimă, durere de stomac, tristeţă, nervozitate, insomnie, lene. lipsă de gust de mâncare, constipaţie, etc. la femei mai găsim şi alte turburări.

Anemia, de multe oii este cauza şi a altor boale din cauza slăbirii» şi â puţinii rezistenţe a organismului, aşa că un anemic foarte iute poate căpăta oftică sau alte boale lipicioase.

Tratamentul anemiei stă în general in a da bol­ navului mai cu seamă substanţe sau plante întăritoare şi amare, în aceîâş timp ii vom da un repaos absolut de 15-20 zile. La început vom hrăni bolnavul cu lapte, cu carne de vacă sau de oaie, —crudă dacă e

'

31 posibil, — cu supă, unt şi ouă. După opt zile putemr. ca să-i dăm fier, fie pilitură de fier, câte 0,10 centigrame pe zi făcute hapurî cu mez de pâine, fie rugină de fier sub formă de cuie vechi, pe care le punem în jumătate litru cu apă, din care apă va bea apoi câte 2 pahare pe zi.

Felul mâncărei atârnă mâi cu seamă de starea stomacului, va putea mânca cât de mult şi cât de bine posibil, atât cât stomacul ii poate mistui bine.

Se va feri de salate, de fructe verzi, de oţet' mâncări iuţi. acre. La masă poate să bea vin roş vechiu, li se vor opri însă cafeaua, ceaiul, cogneacul, liquerul şi orice rachiu.

Dr. Simon (Baltimora) sfătueşte următorul regim pentru anemie: friptură, bere neagră şi măduvă de oase : bolnavul va mânca de 5 ori pe zi, făcând şi un exerciţiu moderat: noaptea va dormi 10 ore cel puţin şi va face 2 băi calde şi sărate pe săptămână, iar di­

mineaţa o fricţiune uscată peste tot corpul.

Dacă este încuiat i se vor face clistire cu fertură de sămânţă de in (20 la 1.000 gr. apă) fiartă până rămâne jumătate şi apoi îi y®ba adăuga o lingură sau 2 de unt de-lemn.

Exerciţiu moderat la aer, este foarte recomandat Fricţiunile vor fi excitate prin băi calde săptămânale,, şi prin fricţiuni uscate sau alcoolice zilnice, cu duşe reci sau fricţiuni în fiecare dimineaţă.

Dacă se plâng de dureri prin pept, (care nu sunt decât nişte dureri musculare) li se vor da de 2 ori pe săptămână câte o baie caldă.

Dintre plantele tonice şi amare însemnăm: pe­ linul, centaura, coaja de portoaaie, ghindele de stejar,, genţiana, reventul, coaja de salcie, hameiul, coada, şoricelului, urzicele etc.

32 ANGHINA DIFTERICĂ SAU GÂLCELE RELE

•: i

I

Este o boală foarte rea, molipsitoare şi epide­ rmică, care face multe victime printre copii, dacă nu se iau măsuri urgente, pentru combaterea ei. începe de obiceiu, cu o uşoară durere de gât şi indispoziţie -şi cu puţină ferbinţeală, încât uneori, la început, trece neobservată, Dacă examinăm cu băgare de seamă, în gâtul bolnavului, vom vedea, pe o amigdală, sau pe amândouă, sau chiar in fundul gâtului, o pieliţă sau membramă albă gălbue, ce se formează foarte iute chear în câteva ore, şi care este aşa lipită, încât nu se ia pe un pămâtuf de bumbac. Aceasta este o gangrenă, ce o formează nişte animale foarte mici, cari nu se văd decât cu ochianul, numiţi microbi, speciali ai acestei boli.

Uee-ori acea peliţă sau membrană, se-întinde în •tot gâtul, şi chiar in nările nasului, şi atunci bolna­ vul răspândeşte un miros foarte urât, iar vocea îi este răguşită. Ghindurile dela gât se umflă şi ele, faţa îi devine palidă, fără sânge, şi bolnavul cade într'o slă­ biciune mare sau o toropială adâncă. Boala durează 3 — 14 zile şi se poate să o avem de mai multe ori ca copii mai ales, cum şi ca oameni mari. Bolnavul moare numai din cauza otrăvirei sângelui, prin otrava, ce o fabrică, microbul din gât.

Une-ori când se vindecă, anghina difterică, poate lăsa o paralizie a valului palatului (omuşorului), aşa că vocea multă vreme este pe nas, iar când bea li­ chide, 4i ese pe nas, şi nu poate înghiţi bine.

Cel dintâiu lucru ce trebue făcut, când să arată boala, este să declarăm la primărie ca să vie doctorul şi să despărţim bolnavul, de cei sănătoşi, apoi vom «căuta să curăţim gâtul de acele pieliţi sau membrane

33 albe care se formează, spre a opri otrăvirea sângelui şi aceasta cât mai curând şi cât mai des. Pentru acest scop este bine să avem un irigator, şi să-l aşe­ zăm sus, apoi să ţâşim apă caldă simplă sau ameste­ cată cu zeamă de lămâie, în gâlul bolnavului, după ce i-am pus un căluş în gură, — un dop de plută de exemplu.—In lipsă de acest mijloc, putem întrebuinţa un aparat foarte comun, un sifon cu apă gazoasă, caremulţumită presiunei acidului carbonic, printr'o ţişnitură puternică, poate curăţi gâtul de menii ranele for­ mate. Local, putem unge bolnavul în gât, la fie-care două ceasuri, cu un pămăluf de bumbac» muiat in zeamă de lămâie, sau în gaz (petrol) sau în apă de var. Zeama de lămâie este foarte de mult întrebuin­ ţată cu succes. Gazul are proprietatea de a deslipi; mai uşor acele pieliţe din gât, fiind in acelaş timp şi: antiseptic şi liniştitor. Ghiaţa este de asemenea un bun mijloc de a desface gâtul de acele pieliţe albe, lini­ ştind iritaţia şi împrăştiind roşaţa. Introducem în gura bolnavului, mici bucăţele de ghiaţâ la fiecare minut,, fără întrerupere ziua şi noaptea, chiar când doarmebolnavul. Se poate încă da, şi cu linguriţa ghiaţă pi­ sată, amestecată cu zahăr.

In fine ca mijloc curativ sigur, mai ales când e la începutul boalei, sunt injecţiunile cu ser aniidifteric forte. La cazuri urgente, când nu avem o seringă, pentru ca să facem injecţiunea sub piele, putem să-i facem bolnavului un clistir cu serul forte sau să il dăm să-l bea, cu puţină apă caldă sau cu lăute. In general acţiunea serului dat pe gură, lucrează după 24 — 36 ceasuri, pe când injectat sub piele, lucrează după 5—6 ore.

Ca tratament general, bolnavul va fi pus înlr'o cameră spaţioasă şi aerisită des. Mâncarea lui va fi Substanţială şi uşoară, compusă din supă» lapte, ouă.

’ ote

I se va susţine puterile dacă este slăbit cu puţin cogniac sau rachiu, cafea neagiC. sau cu rom.

V.*.

w ) 34

i i

Toţi cei sănătoşi, şi mai ales copii» se vor feri de bolnav; tot ceea ce a atins bolnavul trebue să fie desinfectat; rufăriele şi hainele murdare trebuesc muiate într'o soluţie de piatră vânătă 20/ 100 sau de acid fenic 3/100 şi apoi fierte cu leşie.

Ori-cari ar fi soarta bolnavului, odaia unde a zăcut el, trebueşte să fie desinfectată bine, văruită cu var, şi afumată cu pucioasă după cum urmează : după ce s’a închis toate găurile, se pune pe un pat de nisip o oală sau un ceaon conţinând jaratec aprins sau mangal, peste care se pune, o cantitate de pucioasă, fărâmată bucăţele, proporţional cu volumul camerei 20 grame pentru un metru cub, şi după ce arde ast-fei cu uşile şi cu ferestrele închise, odaea va rămâne tot închisă o zi şi o noapte, după aceea se aeriseşte din nou odaea şi poate fi locuită.

APENDICITA Apendicita, este o inflamaţie, a unui organ (vezi figura) cu drept cuvânt nefolositor, numit apendice Colon ascendent

S'

[' VT /

iieo-cecal, aşezat pe fundul de sac, al intestinului \ i

35 gros, cum ar fi un deget de mănuşă, de 3—4 centime de lung, şi foarte strâmt înăuntru.

Cauzele apendicitei, pot fi multe şi variate: un corp strein, un sâmbure de cireşă înghiţit, un calcul, o alimenţie cu prea multă carne, o gripă cu compli­ caţii, etc.

#

Simptome: pot fi adeseori acute, cum ar fi odurere mare în pântece, de partea dreaptă, la jumă­ tate de drum, a liniei care merge de la buric la creasta iliacă. In acelaş timp» muşchii abdominali se strâng» regiunea se întăreşte, bolnavul are febră mare, văr­ sături şi o faţă suferindă.

Ca tratament, sunt cazuri când durerea nu este mare, nu are nici febră, numai câte-va înţepături prin pântece: alte ori durerea e mure, profundă şi perma­ nente. In toate aceste cazuri» trebue să luăm măsuri igienice; purgative uşoare, regim lacto-vegetarian, comprese cu apă rece, saughiaţă pe abdomen, şi ducă simptomele nu cedează a chema de urgenţă un medic, poate este cazul pentru operaţie.

■1

36

T1

•APOPLEXTA, DAMBLAUA

I

I

■

î !'

I . . !

I

Când sângele năvăleşte la crier, in mai multă cantitate şi violenţă, rezultă o congestie cerebrală, iar dacă această violenţă, .este prea mare, poate rupe o arteră mică, pe unde circulă sângele, şi să năvălească afară din drumul său, dând naştere la o hemoragie cerebrală, apoplexie sau dambla, urmată sau nu şi de o paraîisie.

Cauzele. Această boală nu vine la oameni tineri, ci la oameni în vârstă, la cei sângeroşi, care mănâncă mult şi substanţial, cari fac uz de băuturi alcoolice ; din cauza căderilor pe cap, a bucuriei sau a supărărei prea mare, a sforţărilor de vărsături, strângerea în corset prea tare, şi orice exces nemăsurat, Simptomele. Congestia cerebrală începe cu greu­ tate de cap. faţa roşie, vâiiituri de ureche, tendinţă la semn, ameţeli, vedere tulbure, încurcătură de limbă, câteodată furnicături prin picioare, apoi bolnavii perd cunoştinţa ş: vine adeseori o uşoară paraîisie de ju­ mătate de corp, de partea opusă cu congestia sau he­ moragia. La o hemoragie cerebrală, simptomele încep tot astfel dar se agravează din ce în ce până la moarte.

0 congestie cerebrală nu durează mult, se îm­ prăştie se vindecă după câteva ore sau o zi două, dar trebue chemat doctorul.

Când e lovit cineva de o congestie cerebrală primul lucru de făcut, este de a'l transporta într'un loc aerisit bine, de al desbrăca, spre a-i uşura respi­ raţia. I se va aplica pe cap comprese .cu apă rece reînnoite des, sau o băşică cu bucăţele de ghiaţă. I se va pune muştar muiat cu apă, la tălpi, Dacă pul­ sul dela mână bate cu putere i se poate lua sânge dela braţ, sau după ureche lipitori, (v. a. v.). I se

37 -•goli intestinele printr'nn purgativ sau clistir cu apă sarată sau cu ceai de frunze de tutun 1 la 500.

Pentru a înlătura întoarcerea congestiunci, care adeseori Se repetă, trebue să se abţină dela băuturi spirtoase. Nutrimentul va consista din mâncăruri uşoare lesne de mistuit, lapte, ouă, vegetale; va lua curăţe­ nii sau clistire adeseori şi plimbări ia aer.

ARSURILE Corpurile solide, lichidele şi vaporii la tempera- ' turi ridicate, şi substanţele corosive, pot produce ar­ suri, mai mult sau mai puţin întinse, întocmai ca şi focul. După întindere şi profunziune, arsurile se îm­ part în mai multe grade: gradul întâi este caracterizat prin o roşaţă vie, durere mai mult sau mai puţin per­ sistentă, ca şi la aplicarea unui muştar, şi care tinde a se vindeca uşor fără puroi, gradul al doilea este caracterizat prin o roşaţă şi’o durere mai mare, mai persistentă, şi ridicându*se băşici pline de apă: se vindecă mai greu : gradul al treilea este caracterizat prin distrugerea pielei, şi chiar a muşchilor, roşaţă şi durere nu există decât pe margine, vindecarea se face după eliminarea părţilor arse. Se întâmplă uneori că la o arsură, să avem mai multe grade pe un acelaş individ. La orice arsură se pot observa diferite feno­ mene generale deia simpla accelerare de puls până la delir, spasme, şi moarte.

Tratamentul. Variază după cele trei grade; dacă sunt aprinse veşmintele, se sting, învelind persoana cu un cerşaf, cuvertură sau manta udă ; se toarnă apă rece pe corp, şi se desveleşte apoi până la piele partea -arsă, cu îngrijire să nu rupem sau să ridicăm pielea. .Dacă arsura e întinsă, se pune bolnavul imediat în-

38 1 *

■I

■

tr'o bae călduţă, şi apoi se toarnă câte puţin apă-rece, iar de simte frig, i se va da un ceai sau cafea cu rom.

Pe lângă aceste luări aminte în general, orice arsură trebueşte în urmă a o feri de contactul aerului» a o lega sau pansa. Pentru gradul întâi, se înveleşte locul bolnav în comprese reci, şi schimbate des cum se încălzesc, dacă arsura e la un membru se pune într'un vas cu apă rece. cu puţină piatră acră, sau sare sau comprese muiate în albuş de ou, sau se va unge cu unt de lemn şi apă de var părţi egale şi bine mestecate. Pentru arsurile de gradul întâi, tamponăm locul arsurei cu un tampon de vată din o soluţie de acid picric l°/0 sau dăm drumul la un sifon să curgă încet pe locul arsurei. Pentru arsurile de gradul al doilea, se parg mai întâiu băşicile, se scurge apa şi aplicăm aceleaşi mijloace ca la gradul întâi; contra durerei spălături cu fertura de capete de mac şi puţină pieatră acră, durerea dispare imediat, iar in urmă se presară rana cu scrobeală praf, şi se pansează neumblând la ea două sau trei zile iar dacă face puroi se schimbă mai curând.

Pansamentul unei arsură de gradul al treilea va consta tot din apă rece sărată sau cu puţină pieatră acră, şi în urmă praf de scrobeală.

Se întâmplă adeseori în urma arsurilor cicatrici viţioase (lipirea pielei anormal); pentru a le înlătura, trebue a ţinea membrele departe şi izolate de corp, degetele se despărţesc între ele printr'un strat de vată,., şi să nu se ţină curbe (îndoite) ci drepte în linie, dreaptă.

La orice arsură bolnavii se vor hrăni uşor dar substanţial, lapte, ouă, smântână, etc.

39 ASFIXIA De câte ori respiraţia este împedicată de a se face, persoanele la cari se întâmplă aceasta cad intr'un fel de leşin sau moarte aparentă, cunoscut sub numele de asfixie. Astfel se întâmplă la persoanele îne­ cate, spânzurate, la acei cari au respirat vapori de cărbuni aprinşi,” sau mirosuri urâte de latrine, etc.

Une ori avem o adevărată otrăvire din cauza asfixiei.

Când ni se întâmplă să avem un asemenea caz, trebue mai înainte de toate, să facem să înceteze cauza sfixiei. La cei înecaţi le vom scoate iute apa ce se mai găseşte în corp, punând bolnavul pe burtă şi cu capul mai jos, Se va curâp gura, nasul şi gâtul de mucosităţi şi de scuipat, cari ii astup respiraţia. In caz de spânzurare, se taie laţul repede, şi se scoate aţa sau fringhia care îi strânge gâtul. In caz de as­ fixie cu cărbuni, se deschid uşile şi ferestrele ca sâ a • se facă un puternic curent de aer.

Pentru a-l aduce pe un asfixiat la viaţă, trebue sâ-1 excităm cu putere, după cum urmează: să-l fricţionăm peste tot corpul cu o bucată dc lână sau flanelă, sau chiar cu mâna, asâmuind prin apăsările mâinilor, mişcările respiraţiunei; să i se sufle aer în gură; să se pue apoi bolnavul într’o baie călduţă.

Aceste mijloace trebuesc întrebuinţate fără întrerupere, mai cu seamă la cei înecaţi, căci s’au văzut cazuri in cari înecaţii revin la viaţă după mai multe ore de în­ grijiri serioase. Când bolnavul, in fine, şi-a revenit în fire, i se va da să bea puţin vin cald, o cafea sau un ceai cu rom.

IJn mijloc foarte bun pentru ca să restabilim respiraţia la cei asfixiaţi, este să apucăm extremitatea

40 limbei Intre degetul cel mare şi arătător, învelite cu?, o batistă ca să nu alunece, şi să o scoatem mult afară de 15—20 ori pe minut, într'un mod regulat, şi să urmăm aşa cât mai mult posibil, o oră şi mai mult, posibil, până îşi va reveni în simţire. Dacă însă bol­ navul rămâne tot fără cunoştinţă întrebuinţăm ciocanul lui Mayor. Acesta nu este decât un ciocan obicinuit de fier, ce se pune în apă, fiartă, apoi se aplică pe piele in dreptul scobiturei stomacului. La eşirea din apă, ciocanul s'a uscat iute, şi pus pe piele produce o arsură în 10 secunde. Dacă punem între ciocan şi piele o bucată de pânză, atunci se face o vesicaţie pe piele în timp de 5 secunde.

In caz de asfixie din cauza frigului, trebue să încălzim bolnavul cu încetul, şi nu oe odată ; se freacă bine tot corpul cu zapadă, sau cu cârpe muiate în apă' rece, apoi se încălzeşte câte puţin apa ; în acelaşi timp, îi dăm să respire oţet sau amoniac, iar când . poate să îngh'iţă, îi dăm puţin vin cald cafea sau ceai cu rom.

Dacă voim să cunoaştem sigur dacă în adevăr o persoană este moartă sau mai asfixiată, sau moarte aparentă, se apropie de un deget al mânei sau al piciorului o lumânare aprinsă, care se lasă în contact, câte-va secunde* până se formează o băşică; atunci spargem băşica cu un ac, şi dacă conţine in ea aer, atunci individul este mort, iar dacă conţine apă; individual este viu»

BLÂNDA, URTICARIA ■

.

■

.

Blânda e o boală uşoară, caracterizată, prin ri­ dicători de piele în formă de plăci neregulate mai -

%

41

«albe sau mai roşii, de cât pielea sănătoasă, dând Ioc la o mâncărime şi usturime» întocmai ca la înţepătura de urzici, Adeseori blânda, nu produce tulburări,- dar uneori este însoţită de nelinişte, friguri, ferbinţeală, durere de cap şi chiar năduf.

Blânda poate proveni din muşcături de ţânţari, purici, ploşniţe, unei mâncări prea sărate, peştele şi carnea afumată veche, racii, stridiile, fragii, unele medicamente ca iodurele, bromurele, terebentina, chinina, etc.

Tratamentul. Consistă a lua un purgativ, a păs­ tra un regim uşor, din lapte, ouă, băuturi răcoritoare, limonade etc.; a face băi generale cu tărâţe de grâuf sau se va unge cu un burete cu apă şi oţet, şi va pudra pielea cu praf de scobeală amestecat cu puţină camforă.

BRÂNCA. ERISIPELUL Brânca sau Erisipelul este o boală infecţioasă şi •contagioasă (molipsitoare) produsă de un microb nu­ mit streptococ, ce se găseşte şi în alte boale. Brânca . se poate produce împrejurul unei răni, unei sgârieturi mici, la ureche, nas seu faţă, când atuncea devine şi mai periculos. Ori de câte ori este să căpătăm brâncă, avem friguri şi căldură mare, 40 sau 41 grade, durere • de cap, greaţă, vărsături ce se arată dela 2 ore până la 2 zile mai înainte. Locul unde se produce brânca -se roşeşte, se umflă ridicându-se pielea mai sus ca -un prag, şi cu ferbinţeală mai mare în acel loc; pielea luceşte, este întinsă, cu durere mare şi mâncărirne.

Brânca dela cap sau faţă este mai gravă ca în «•alte locuri, căci pe lângă umflătura pielei, a pleoapelor

42

. i

i

şi a feţei, de face că bolnavul nu mai poate vedea cui ochii, apoi mai au durere mare de cap, şi delir, încâtunii bolnavi vor să fugă afară.

Persoanele cari au mici sgârieturi la faţa, nas sau urechi se vor feri de a se expune aerului şi prafului, fără de a acoperi acele sgârieturi cu un strat grăsos, vaselină sau untdelemn, de asemenea acelea cari vi­ zitează pe un bolnav de brâncă, se vor feri de a se duce la cineva, la cinema, care a suferit de curând vre-o operaţie chirurgicală, sau la femei lehuze. Hai­ nele şi locuinţa unui bolnav de brâncă trebuesc desinfectate, văruită cu var şi opărite şi fierte cu leşie.

Tratamentul. Repaus absolut în casă, mâncări uşoare, lapte dulce, lapte acru, iaurt, băuturi abun­ dente. Local se va pune comprese de apă rece cu puţină piatră- acră, piatră'vânătă, sau acid fenic 3°/0* Va lua un purgativ, sare de Bălţăteşti sau unt de recină 40 grame. Contra durerei de cap şi delirului băi calde la picioare cu muştar sau cu sare, muştar la pulpe aplicate des.

BUBE DULCI Este o boală de piele ce apare câte odată la* copii scrofuloşi, anemici. Aceste bube sunt caracteri­ zata prin coji cafenii, formate din sânge» zeamă şi puroi. După câteva săptămâni cojile cad şi lasă o rană ce nu se închide decât mai târziu, lăsând o pată sco­ bită înnăuntru şi puţin cafenie. Tratamentul consistă mai mult general, a nutri bine copiii, a le da untură de peşte,’iar locul bolnav se va spăla cu fertură de rădăcină de brusture, sau de frunze de nuc şi apoi. se va unge cu iuningene şi unt de lemn sau cu cam— fora cu unt de lemn.

I *

43

BUBOAE, FURUNCULF, ANTRAX Buboaele sunt mici umflături sub piele, de formă • conică, cari se ivesc câte odată la gât» pe spate, la şezut, etc. Când nu dau înapoi atunci fac puroi şi sparg pe la vârful lor, eşind o materie galbenă ames­ tecată cu sânge.

Cauzele. Necurăţenia corpului, iritaţiuni ale pielei prin gulere, cămaşă, etc., frigurile tifoide, constipaţie şi boala de zachăr, unde buboaele se repetă şi sunt primele semne ale boalei, fiind nevoe de a se exa­ mina urina.

Tratament. Purgative în caz de constipaţie, şi al doilea drojdie de bere sau ţaică câte 3 linguriţe pe zi, in puţin lapte, sau apă cu zachăr, şi a continua mai multe zile. Acesta este leacul cel mai bun. Dacă nu dau înapoi şi se vede la vârful lor puroi trebuesc deschise cu un bisturiu şi a se pansa ca %ori ce rană (v. a. v.).

CHELBEA, FAVUS Chelbea este o boală a pielei, produsă de o ciu­ percă foarte mică, părăsită, comună la om şi la ani­ male, descoperită de Schonlein la 1839. Se poate lua . la ori ce vârstă, dar mai des la copii, în locurile cu păr şi fără păr ale corpului, unghii şi chiar la stomac mai obişnuit însă pe pielea capului. Chelbea se poate transmite dela animale de casă cum sunt câini, pisici, şoareci, la om, şi dela om la animale.

Simptome. La cap se arată sub forma unor coji rotunde de jumătate de centimetru, galbene ca pu­ cioasa, pufin scobite, cu câte un fir de păr subţire. .Mai târziu culoarea se schimbă şi devine mai albă^

T 44

!

i

mărindu-se în grosime şi în întindere, până la un'; centimetru. Părul pare cenuşiu fără viaţă, ca pudratse rupe uşor, şi bolnavii acuză mâncărime mare. Un semn caracteristic al cheibei este mirosul ui ât ce-1 dă pielea capului, semănând cu un miros de mucigai, de şoareci sau de urină de pisică. După oare care timp părul cade de tot, şi capul devine chel, strălucitor» presărat din distanţă în distanţă de semnele lăsate de coji.

i

)■}

i

j

■

i

j

! ,

li

Chelbea este o boală a mizeriei, mai des pe Iar? ţară, la copii scrofuloşi, slăbănogi, molipsitoare lacopii prin pieptini, perii, broboade, etc., sau prin con­ tact direct; de aceea se va opri contactul copiilor cu. persoane cari au această boală, a nu se pieptăna cu* peptini streini, sau a umbla cu aceste obiecte.

Tratamentul. Vindecarea va fi cu atâta mai uşor cu cât boala va fi luată mai din pripă. A tăia pârul scurt, se ridică toate cojile prin cataplasme de scrobeală, sau spălături cu fertură de rădăcină de brustureapoi.se scot toţi perii din locul bolnav, cu o cimbristă^.. ungându-se locul cu untdelemn şi cu benzină. Spă­ lături zilnice cu spălături cu funingene de hoarnă,.

I

I

I.-!

i.

i

I

: •

. '

45 doui pumni la un chilogram de apă, fierte bine la foc. Când pielea nu mai este iritată roşie, se unge capul cu gaz sau petrol.

COLICI DE FICAT, DE RINICHI Sub numele de colici, se înţeleg, toate durerile violente, din abdomen, datorite gazelor s’au spasmelor din intestine pentru care ca să treacă să bea un ceai ferbinte de ismă» anison sau de melisă.

Colicele de ficat, se produc în partea dreapta a stomacului său la mijlocul lui, din canza unei petre dela ficat care trece în intestin, cam 2 sau 3 ore după masă, şi care se întind până la stinghie, şi sus până la umăr. Ca tratament» comprese ferbinte la partea dreapta a ficatului, baie caldă cură cu untdelemn, câte un pahar dimineaţa. Antepirină 2 grame cu J/2 lin­ guriţa de bicarbonat de sodă topete intr'un pahar cu apă.

Colicele de rinichi, sunt dureri violente in dre] tul şalelor, la spate, datorite unei petre dela rinict care trece în vesica udului. Bolnavul se urinează cu greu, şi uneori cu sânge. Ca tratament, baie caldă prelungite, comprese ferbinte pe şale, ceai făcut cu flori de bob, cât de mult.

CONSTIPAŢIA, INCUEALA Constipaţia sau încueala, adică neputinţa de a se duce la privată cu scăunul în fiecare zi este o in­ firmitate sau o vătămare în actul care trebue să facă să gonească din maţe resturile de materii alimentare ; chiar când intestinul nu se goleşte de tot, se zice constipaţie dar mascată.

i 46

?

.

Cauzele. Neglijenta părinţilor de a face deprin­ derea copiilor să trimeată regulat la aceiaşi oră zilnic la privată sau Ia oală, obiceiul persoanelor adulte de a se abţine, când simt necesitatea şi de a se duce regulat dimineaţa afară, decât tocmai când nu mai pot răbda, aduce mai târziu constipaţia. Viaţa fără exer­ ciţiu fisic la aer liber alimentele excitante, uscate, afumate, ostenelile prea mari mai ales vara starea ner­ voasă, anemia, doctoriile cu fer, cauze locale, cum e apăsarea pe maţe a unui organ vecin, sau un corp strein ca uterul şi ovarul, chiste, fibroame la femei, prostata la bărbaţi, în fine în cursul boalelor de ini­ mă» de tifos, de rinichi, otrăvirile cu plumb, peritonita^ peritiflita, încurcăturile de maţe, produc constipaţii (1)> Pe lângă semnul caracteristic al constipaţie se mai observa oare cari turburări ale organismului cum e durere de cap, tristeţă, lene Ja lucru, limba încăr­ cată, albă, căldură la obraji, coşi pe faţă, tendinţă la somn.

Tratamentul. In aplicarea tratamentului, trebue să ţinem seamă şi de cauza boalei. In general pentru a scăpa de o constipaţie obişnuită, trebue să ne de­ prindem ca în fiecare dimineaţă să ne prezintăm la privată şi a face sforţări pentru golirea intestinelor, chiar dacă nu facem nimic a doua zi la aceiaşi oră sa reîncepem această operaţie; dacă în fine nici a doua zi nu reuşim, să tăcem ud clistir cu apă rece, şi trebue după aceasta să reuşim ; în urmă va păstra aceiaşi conduită în fiecare dimineaţă. La persoane

(l) Mai provine câte odată şi din lene, servitorii, cari se scoală târziu, şi numai au timpul do a*şi face necesităţile, fetei* dinr pension, dintr’un sentiment de ruşine sau frică de a se duce (a latrină.

47 sedentare, să facă exerciţii la aer liber, acei cari fac fac uz de carne prea multă, să înceapă o dietă şi de vegetale.

Frigul favorizează eşirea afară, astfel de multe ori foloseşte la o constipaţie ca să o învingem, urt pahar cu apă rece băut dimineaţa pe nemâncate.

Clistirile reci mai ales, sunt aplicate cu folos, contra constipaţiei fie simple, fie cu apă sărată.

Masajul. Este un mijloc mecanic foarte bun la culcare bolnavul se întinde în pat cu faţa in sus se plimbă un săculeţ de alice de plumb de vre-o 5 chilegrame, pe pântece încet, dela dreapta de jos, în sus traversai la stânga şi în jos aceasta de mai multe ori.

In fine care medicamente ce înlesnesc purgaţia sunt: untul de recin 40 gr. sarea de Bălţăteşti, 40 gr* sarea de bucătărie 20—40 grame în apă gazoasă este mai eficace. Alierea de albine 100—150 grame, iar la copii 60—90 grame, laptele acru, iaurtul 120—200 grame. Unele fructe dulci, strugurii de vie, prunele coapte, etc. floarea de pucioasă 2 — 15 grame, florii şi frunzele de persic 2—5°/0 făcute ceai, etc.

C0R1UL, POJARUL, MORBILI, RUGEOLA Este o boală a copilăriei, generală, contagioasă (molipsitoare) şi epidemică, caracterizată prin ferbinţeala, curgerea ochilor, a nasului, tuşă, şi "o roşaţă de puncte mici roşii pe corp. Germenul sau sămânţa boalei este un microb |v. a. v.) descoperit de curând de un doctor rus, foarte puţin rezistent, aşa că moare după 15 zile dela boală. Moiipsirea se face în urma atingerei cu un individ bolnav, sau prin intermediarea obiectelor sau persoanelor cari au atins bolnavul. Cine zace odată de coriu se poate întâmpla adeseori să nu

r

— .

I

!

n

48

i

mai zacă a doua, dar se întâmplă câte odată a- zăcea <le mai multe ori.

Simptome. înainte de a se arăta boala, germenul boalei cloceşte câteva zile in coşul omului fără să ştim, apoi de odată apare cu friguri, ferbinţeală, du­ rere de cap, strănuturi, curge nasul, ochii, cari sunt roşii, cu tuşă răguşită. După 2 3 zile de nelinişte în­ cepe a eşi o roşaţă de puncte mici roşii, mai întâi în cerul gurei, apoi pe gât, pe peleâ capului, faţă, gene, şi treptat pe tot restul corpului în jos. Să se observe că roşaţa la coriu iese de sus în jos, nu de jos în sus ca la scarlatină. Roşaţa are aspectul unor pişcături' de pureci, grupate mai multe la un loc, lă~ sând intervale de piele sănătoasă. Pielea este moale catifelată. După 5—6 zile, roşaţa începe a se păli şi dispare, iar pielea a se tărâţa, pe spate şi corp în timp de 4—5 zile şi toate fenomenele dispar cu încetul.

Se întâmplă arare-ori că din cauza neîngrijirei această boală să se complice de junghiu sau de oftică.

!

Tratamentul. Repaus in pat, cameră caldă aeri­ sită, dacă se poate avea o cameră cu geamuri roşii la ferestre, atunci boaia se vindecă uşor. In caz dacă roşaţa nu iese bine bine, băi călduţe cu făină de muştar în baie/ şi a-1 ţinea până se roşeşte bine pie­ lea. Ca băuturi ceai de floare de teiu, de floare de soc sau de^nalbă (v. a. v.). Mâncare uşoară, lapte, supă, limonadă, şi să se declare boala la primărie.

CURGERE DE

i

sânge din nas, epistaxis

;

i

I :

...

Curgerea de sânge din nas, chemată de doctori şi Epistaxis, este de obiceiu fără nici o gravitate, când este puţină. Se întâmplă unerori ca să fie în cantitate

i I

I

49 •mare, să dureze mult şi să se repete chiar, când de­ vine foarte gravă.

Cauzele. Epoca pubertăţei la unele fete produc congestiuni Ia epocele menstruale, apărând şi o curgere de sânge de nas. O schimbare bruscă de tem­ peratură, o micşorare de presiune atmosferică, urca­ rea pe un munte înalt, o lovitură pe nas, ajung de a provoca a curgere de sânge din nas.

Alte ori este un semn care însoţesc unele boale, cum : boalele de inimă, de rinichi, de ficat, insolaţie tifosul, reumatismul, coriul, scarlatina, boala de zachăr gălbănarea ş. a., şi in acest caz numai un doctor ar putea cunoaşte.

Tratamentul. Trebue să respectăm pe acelea cef vin în momentul epocelor menstruale. Pentru acele alte cazuri uşoare, comprese de apă rece pe nas şi faţă! Atrage pe nări apă rece cu puţin oţet sau cu puţină piatră acră. Dacă nu încetează a pune picioa­ rele în apă caldă cu făină de muştar, iar la cap com­ prese de apă rece.

Pentru cazuri mai grave spâlături ferfcinţi cu un rigator, în nările nasului, şi punând mâneie in apă caldă, o compresă, ferbinte în partea dreaptă a sto­ macului ceva mai jos Ia nivelul ficatului, şi un clistir cu apă caldă.

D A L A C U L Dalacul este o boală molipsitoare foarte pericu­ loasă, ce se ia dela animale la ora, produsă prin pă­ trunderea în organizmul nostru a unui microb sau viermuşor mititel, ce nu se vede decât cu ochianu!, prin atingere cu carnea unei vite bolnave de dalac.

Semnele boalei. După un timp care variază del

\\

1

: I i

j i "f >

i

i 5 .

'

!

.i

I f

!

■

• f

\

câteva ore la 5 sau 6 zile, după ce a pătruns micro­ bul în sângeie nostru, vedem că iese în acel loc o mică băşicuţă cenuşie, însoţită de o mâncărime foarte mare» Băşicuţă se sparge îndată şi lasă să se vadă o rană roşie vânătă şi tare împrejur. Pielea de jur îm­ prejurul rănei formează un cerc roş semănat cu băşicuţe mai mici. Umflătura se măreşte treptat împre­ jurul rănei, iar după un timp nu mai simte nici o durere; rana nu face nici un puroiu. După a 3-a sau a 5-a zi vine câte odată simptome mai grave, începe să aibă greaţă, vărsături, gâlbeneala feţei, uscăciunea pielei, sudori, respiraţiune grea şi în fine năduf şi moarte. De obiceiu pot fi atinse de dalac, toate păr­ ţile descoperite, faţa gâtul sau mâinile.

Cum se împrăştie boala ? Această boală e foarte comună la unele animale, boi, capre, cai şi mai cu seamă la oi. Ele se îmbolnăvesc adesea de dalac, luat dela alte animale moarte de dalac, care n'au fost adânc îngropate, iar viermii mâncând carnea lor, au scos afară şi, sămânţe (microbi), cari sunt foarte tari la viaţă în cât nici timpul nici uscăciunea nu le vatămă. Toate părţile animalului dălăcit poate să dea boala: pielea, carnea, laptele etc.; căci s'au văzut persoane înbolnăvite de dalac, fiind-că au îngrijit pe un animal bolnav de această boală, cum sunt ciobanii» veterinarii şi a ţii; la cei cari au tăiat sau despoiat de piele pe o vită bolnavă, ca măcelarii, tabâcarii; pre­

cum şi femeile cari au spălat lâna dela oi dălăcite.

Adăugăm că şi muştele cari s,ug sângele, cum sunt muştele ordinare, muştele de carne, pot să ducă dalacul la om şi la animale.

Ce semne prezintă o vită dălăcită ? Un animai care este sănătos şi de odată începe să spumege la. gură, să facă excrementele şi urinele cu sânge şi apo*-

Ki' p

50

l i

51 cade şi moare, în scurt timp dela ivirea boalei, după un sfert de oră, sau câteva minute, apoi imediat după ce a murit, începe a-i ieşi din gură şi din nas sânge negru, iar corpul se umflă imediat ; acestea toate arată că boala a fost dalac.

Ce irebue făcut la animale când s’a ivit dalacul ?

Dacă o vită s'a recunoscut că e dălăciţă, trebue să o omorâm îndată cât mai curând ca să nu umple pe altele prin murdăriile sale. S'a găsit in adevăr sămânţă de dalac şi în urina sângerândă a oilor, înainte de a muri. Animalul mort, mai bine este de a-1 arde cu piele cu tot, sau cel puţin a-1 îngropa foarte adânc, iar deasupra lui să se toarne un strat gros de var nestins. Paiele, bălegarul sau murdăriile unde a fost animalul bolnav, să se ardă.

Văcarii şi ciobanii, vor trebui să fie puşi în cu­ noştinţă ca să se ferească de o vită bolnavă de dalac şi să ia măsuri foarte curând.

Tratamentul Îndată ce un individ a fost muşcat de o muscă trebue să ne îngrijim de locul muşcat, spălându-1 îndată cu oţel, spirt, gaz, sau tinctură de iod în pensulaţiune. Dacă răul sporeşte şi simptomele se arată, atunci nu-i timp de pierdut ; se va tăia cu un briceag ascuţit sau briciu, bine curăţit, locul în formă de cruce şi se va spăla rana cu oţet, sau apă fenicată, iar dacă avem tinctură de iod, se va unge bine rana, sau mai bine o vom arde cu un fier roşu.

Un mijloc minunat şi uşor este : să presară pe rană un strat subţire de praf de sublimat corosiv, şi apoi se pune deasupra lui un petec curat cu ceară de albine, şi să ţine astfel acoperită 2 sau 3 zile. Acest mijloc foloseşte totdeauna numai că sublimatul corosiv este o otravă care nu se poate elibera dela farmacie fără ordonanţa unui medic.

■

f

52 Să nu se uite că această boală, trebue să sedeclare la Primărie, ca să vină şi medicul, altfel omul ce va avea o vită bolnavă de dalac şi nu va spune la primărie, este aspru pedepsit.

.

DEGERATURI Când unele părţi ale corpului, cum sunt dege­ tele dela mâni şi picioai e, nasul, urechile, sunt expuse unui ger puternic, şi apoi le aducem la căldură, se înbolnăvesc de degeraturi.

Simptomele. Părţile bolnave sunt roşii vinete, şi umflate simte o mâncărirae mare mai ales, când s’a încălzit pielea. Pot rămâne in această stare un timp sau mai puţin lung, s’au se face o rană ce se vindecă cu greu.

Tratamentul. Contra degeraturilor uşoare, se va face spălături locale cu fertură de frunză de nuc, sau să se ungă cu zeamă de lămâie, sau băi călduţe cu piatră acră, şi apoi să se ungă cu gaz (petr*ol) ; pentru degerături mai grave, cari s’au produs răni, spălături. zilnice cu apă sărată şi apoi să se ungă cu gaz cu. untdelemn şi legat.

I

.

D E N T I Ţ I A

1 :

Sunt două dentiţii la om: cea dintâi este vre­ melnică se mai cheamă a copilăriei şi cuprinde 24 de dinţi de lapte care apar astfel: 4 tăetori din mijloc cam pe la 6 luni, 4 tăetori de lături cam pe la 9 luni, 4 măsele mici pe la 12—15 luni 4 câineşti ascuţiţi cam pela 15—18 luni şi 4 măsele mari cam pe la.

18—24 luni. A doua dentiţie începe la 7 ani şi cu­ prinde 20 de dinţi de înlocuire şi alţi 12 din nou, care-

53

ies în locurile goale unde n'au fost dinţi, începând a-. se schimba astfel: 4 măsele mari la ’7 ani, 4 tăetori din mijloc pe la 7*/2 ani, 4 tăetori de lături la 8 anir 4 măsele mici pe la 9 sau 10 ani, 4 măsele mici pe la 10 ani, 4 câineşti la 11-12 ani, 4 măsele mari pe la 13 ani şi 4 din urmă măsele mari numite şi măselele de înţelepciune pe la 20-—26 ani.

Accidentele dentiţiei. înainte ca să se arate dinţii la copii. încep a le curge balile din gură, sunt ener­ vaţi, şi dorm rău. Dacă ne uităm în gură vedem gin­ giile roşii umflate şi dureroase ; unii copii au şi diaree tuşă sau diferite bube pe corp. Toate acestea n’au nici un pericol pentru copil, şi nu au nevoe de a fi combătute ; şi mai arare ori la unii copii nervoşi mai au şi spasme (v. a. v.) fie din cauza enervărei, fie din cauza durerei gingiilor; aceste spasme se vindeci! curând, puind copiii în o bae călduţă cu muştar, şi aplicându-le comprese reci la cap. Pentru iritaţia gurei şi a gingiilor, a-i unge .cu miere şi cu borax. (v. a. v.).

DIARIA, URDINAREA, TREAPADUL Diaria, urdinarea sau treapădul, consistă in producţiuni şi eşire afară cu scaunul, des şi subţire, în­ soţită de ghiorăituri prin maţe şi dureri prin pântece. Cauzele. La adulţi sau oameni mari, această boală vine din cauza frigului, sau a umezelei, ori a unei mâncări proaste, stricate, greu de mistuit, fructelor verzi, a apei sau a emoţiunelor vii. Niciodată nu este gravă, la copiii însă poate fi şi de natură infecţionează adică a înghiţirei germenilor de boală, din lapte sau din mâncări, când poate fi însoţită şi de vărsături, ş devine o boală foarte gravă.

Tratamentul. Pentru un om adult a îndepărta.

’ 1

54

: i

;

I

!; I i:

•cauza producerei boalei, a lua un purgativ de unt de Tecin 40 grame, şi apoi a bea un ceai sau mai multe sau de coji de portocale, sau de coajă de stejar, sau de coarne, sau de floare de teiu ; să ţină pântecele cald cu o flanelă şi mâncare uşoară, supă, lapte dulce sau acru, limonade. Pentru copii, aproape acelaş lucru purgative sau clistire la început, o baie caldă cu făină de muştar, iar în loc de lapte să nu le dăm decât ceaiuri dulci fie de frunze de ismă, fie de flori de teiu, de romaniţă sau fertură de orz, chiar dacă suge co­ pilul. La pântece să înfăşurăm cu o flanea, iar contra vărsăturilor bucăţile mici de ghiaţă.

i !

DISENTERIA, URDINAREA CU SÂNGE Disenteria sau urdinarea cu sânge consistă in trebuinţa de a eşi afară foarte des. şi foarte puţin materii lichide amestecate cu sânge şi cu mucosităţi.

Este o boală gravă şi epidemică, datorită unui germen (microb) numit bacilus entericus, ce trăeşte în apă, şi de unde îl căpătăm uşor.

;

Bolnavii de disenterie pe lângă simptomul eşirei afară, mai au ferbinţeală, dureri prin pântece', slăbire peste măsură, pulsul bate foarte încet» corpul li se răceşte, şi mulţi din ei mor.

i '

! fi

!•:

.

Tratamentul. La început purgative de unt de recin. Ceaiuri sau ferturi cu rădăcină de iarbă mare 3 Ia 100 apă (v. a. v.) sau de frunze de viţă sau de coajă de stejar, de capete de mac. Ca băutură apă numai fiartă şi apoi răcită, limonade sau apă cu albuş ■de ou, fertură de orz, supă şi lapte vin roşu. Escre.mentele trebuesc desinfectate cu piatră vânătă.

!

I

55

DUREREA DE CAP Durerea de cap, generală sau parţială, este ma£ mult un simptom de boală, decât o boală propriu zisă.

Cauzele sunt foarte variate : temperamentul ner­ vos, apariţia menstruelor la femei, nemistuirea, emanaţiunele vii, munca peste măsură, vegherile lungi la teatru sau bal, aerul stricat, foamea, persoanele ce sufăr de reumatism, năduf» boală de ficat, de sifilis,, de tifos, meningită, congestie cerebrală, etc.

Simptomele. După formă şi cauză semnele sunt variate, când împrăştiată peste tot capul, când numai o parte din cap. De obiceiu se arată cu oarecare in­ dispoziţie, fără gust de mâncare, cu greutate de cap, şi durerea începe. Orice sgomot îi face rău, lumina îl enervează, unii bolnavi au vărsături; dacă pot adormi la deşteptare se scoală sănătoşi, dacă nu boala du­ rează mai mult, au chiar curgere de sânge din nas şi guturai. Când durerea e mai mult la ceafă, sunt din cauza artritismului, când durerea vine spre seară şj noapte sune din cauza sifilisului* Tratamentul. Tratamentul variază cu cauza boalei' care trebue combătută întâi, şi atunci dispare şi du­ rerea de cap, cum sunt: boala de ficat, sifilisul, reu­ matismul etc. Pentru celelalte cauze repaus la întu-neric, o cafea neagră fără zahăr sau un ceai cald, o* baie caldă la picioare cu muştar, şi apă rece la cap,, schimbata des ; contra vărsaturilor borvis sau ceai de ismă, limonadă şi apă multă. Mâncare uşoară, supa,„ lapte.

DUREREA DE DINŢI SAU MASELE Aceste dureri cele mai

adesea provin din.

56

*

A

i

i.

:;

!• a

- stricarea şi găurirea smalţului, mergând înăuntru până la rădăcină unde este nervul Această stricare se datoreşte unor germeni (microbi) speciali ce trăesc în gură, când nu o îngrijim, nu o spălăm, nu frecăm dinţii cu peria după fiecare mâncare.

Când un dinte sau măsea s'a stricat, din negli­ jenţa noastră» atunci orice murdărie, sau părticică de mâncare, intrând în gaură, apasă pe nerv, provoacă dureri foarte mari, care dela un timp devin continue şi ţin mai multe zile. Simţirea măselei găurite este aşa de mare, că şi aerul rece, apa rece sau caldă, poate a-i stârni durerea. Une ori se infectează resturile ali­ mentare din măsea şi dă un miros urît gurei, poate da naştere la o inflamaţie a gingiei, a fălcei, la un abces sau bubă., Tratament. Orice dinte sau măsea stricată, trebue curăţită, după fiecare mâncare, iar gaura astupată cu vată muiată in acid fenic- 10°/0 sau soluţie tare de piatră acră. Aceste operaţiuni trebuesc făcute până la astuparea complectă a găurei măselei de către un dentist meşter. Dacă insă mijloacele şi depărtarea nu ne permit aceasta, puteţi încerca de a o astupa sin­ gur, dar după ce aţi curăţit mai multe zile dearândul gaura cu acid fenic concentrat, praf de piatră acră şi uscată cu vată curată, şi să nu vă grăbiţi la astupare căci poate fi periculos, nescoţând bine murdăriile şi materiile moarte, se infectează, face puroiu şi dureri mari. Mijlocul de a astupa singuri consistă: a topi puţină pucioasă, până la o temperatură că devine moale după răcire ; se ia o bucăţică de pucioasă moale şi se introduce bine în acea gaură, ce trebue uscată -oarte bine, după câte-va zile pucioasa se întăreşte şi • putem mânca în măsea. Această plumbuire poate dura până la un an, când trebue reînoită. Dentiştii mai

I

;

I

57 plumbează făcând un amestec de praf de cositor, de argint şi cu puţin mercur ca să formeze o pastă ce * se introduce la măsea.

DUREREA DE OCHI înainte de a vorbi de durerea de ochi, să ară­ tăm ce este ochiul.

Ochiul este un glob de trei centimetri de dia­ metru, acoperit de trei peliţe subţiri. Cea mai din 0 afară este cea mai tare, şi se chiamă : sclerotica, sau mai comun albul ochilor. înaintea ochilor sclerotica este înlocuită prin o peliţă transparentă, nu-mită cornea, iar îndărătul corneei se găseşte cavitatea numită camera anterioară, conţinând un lichid limpede ca şi apa, numit umoarea apoasă. îndărătul acestei cavităţi se găseşte un muschiu circular numit Iris cu o gaură la mijloc numită pupilă, care se măreşte sau se strimtează, şi pe unde pătrunde lumină mai multă sau mai puţină în fundul ochiului; Irisul este partea colorată a ochiului, şi pupila este partea cea neagră. îndărătul irisului se găseşte o lentilă transparentă de mărimea unei linte, numit cristalinul. In fundul ochiului se gă­ seşte nervul optic cu retina care simte lumina şi o transmite creerului. Conjunctiva este o membrană care căpătueştc plj pele şi revine şi înveleşte puţin ochiul înainte Imflamaţia acestei membrane se chiamă conjuclivită. Deasupra mărginei din afară a ochilor se găseşte glandele lacrimale» din care se scurge un li­ chid sărat, şi udă neîncetat ochii şi ii curăţă.

Conjunctivitele pot fi simple sau catarale, granuloase si h!eno**agice sau purulente.

Co ...... ^ simple, se arată ma mult primă­ vara cu roşaţa conjuctivei, inflamarea pleoapelor, di--

58

)

j

i '

â:;

■

-mineaţa ochii sunt lipiţi, simt' un fel de corp strein, de uscăciune şi de supărare la lumină. Ca tratament se spală ochii de mai multe ori pe zi cu apă caldă cât poate şuieri ochii, apoi se picură în ochi din ur­ mătoarea : apă calda 100 grame, borax şi sare câte o jumătate gram. Când ochii sunt prea roşii, prea iritaţi atunci punem mai întâi comprese reci repetate mai des şi după ce roşaţa a mai dispărut'se pun comprese calde ferbinţi.

Conjunctivitele grariuloase suDt de natură infecţioasă ; conjunctiva devine roşie ca smeura, se în­ groaşă devine aspră cu granulaţii ca meiul, însoţită mai totdeauna mai mult sau mai puţin de puroi; De multe ori şi cornea este bolnavă. Mai mult în fundul pleopei de jos se văd granulităţi. Această boală este foarte molipsitoare, şi tratamentul ei se face numai la un spital sau fiind in cura unui medic.

Conjunctivitele blenoragice sau purulente sunt mai obişnuite la copii noi născuţi, căpătate din vagiul mamei lor, sau prin contactul degetelor, albiturilor murdare de sculament. După câteva ore până la 2 zile dela infecţie cu acest puroi, observăm că un ochiu sau amândoi devin roşii, fug de lumină, pleopele se umilă şi încep a secreta un puroi galben de sub pleope, puroi ce devine apoi abundent şi având o culoare galben verzue. Este o boală foarte periculoasă la copii mici, căci dacă nu urmăm un tratament ime­ diat copilul poate deveni oib. Cel dintâi lucru trebue să-l spălăm de puroi de 2—6 ori pe zi cu apă caldă cu puţin spirt, cât poate suferi degetul de ferbinte, deasupra ochilor se vor pune comprese reci sau cu glliaţă. Când numai un ochiu este bolnav, atunci se leagă celălalt, ca să-l apărăm de boală, sau, i se leagă o sticlă de ceasornic lipită pe margine cu un plasture de ciară.

Ulcerele de pe cornee, sunt bube mici ce se for" mează pe cornee, şi formează prin vindecare pete albe pe unde nu mai poate străbate lumina. Copiii care sufer de aceasfă boală, ţin ochii închişi, fug de lumi­ nă şi îşi ascund capul sub plapoină. Cazuri uşoare se

!

59 pot vindeca cu diferite pomade de mercur dar mai bine este a se arăta la un medic.

Gunoaiele din ochi, se scot întorcând pleopa de sus ; pentru aceasta bolnavul trebue să se uite în jos, atunci se apucă de genele pleopei superioare se trage în jos şi în afară iar cu altă mână se pune un creion sau un chibrit dealungul pleopei de sus şi se apasă în jos pe când de gene se ridică în sus. Atunci vedem unde este gunoiul, îl scoatem cu un colţ de batistă sau bumbac. Se mai poate scoate turnând o picătură de untdelemn în ochiu şi apoi frecăm ochiul sub pleope.

DUREREA DE STOMAC, VATAMATURA Durerile de stomac, numite în poporul de jos şi vătămături, pot fi din cauză nervoasă ori a unei otrăviri, cum e abuzul de băuturi spirtoase, supărările, mâncările prea sărate, ardeiate, frigurile, oftica etc.

Traiamentul. A înlătura c<*uza care le-au produs, băuturile alcoolice, alimentele acre, prea sărate, pipe­ rate, varza, murăturile în oţet ; a mânca numai lapte, borvis cu lapte,> ceai de foi de tei, sau de anison (v. a. v.)

DUREREA DE URECHI Durerea de urechi, numită pe alocurea năjit, este foarte obişnuită la copiii mici dela 1—2 ani, la tineri cari au avut gâlci, la influenţă, tifos, scarlatinâ, din cauza răceiei etc.

Simptome. Bolnavii simt o durere profundă în ureche, un aud bine şi au vâjiituri, ameţeală şi văr­ sături ; când nu curge nici un puroiu bolnavii se vin­ decă curând, dar dacă începe să curgă puroi, se vin­ decă mai greu. Une-ori puroiul neputând eşi afară îşi face loc înăuntru în osul dindărătul urechei atunci, acesta devine roş umflat şi foarte dureros la pipăit când trebue de adus un doctor, căci bolnavul este in pericol.

60

! !

i

}

Tratamentul. La început, a se aplica pe urechea bolnavă o băşică cu ghiaţă sau o lipitoare după ure­ che ; băi calde cu muştar la picioare, de mai multe ori pe zi. A se culca pe urechea sănătoasă, iar dacă curge puroiu, să se culce pe urechea bolnavă. Contra durerei, untdelemn cu funingine aplicat cald în ureche* (v. a. v.); dacă curge puroi spălărituri zilnice cu apă sărată caldă 7 la 1000 grame apă şi cu puţină piatră acră, apoi a se astupa cu vată, până la vindecare se va urma tot astfel.

EPILEPSIE Este o boală nezvoasă esenţială, care se iveşte din copilărie, caracterizate, după o perioadă repetate de nelinişte şi apoi ţipete, nerdcrea complectă a cu­ noştinţei, căderea jos pe pământ, întărirea muşchilor şi cu baie cu sânge din gur. Ca tratament se impune un regim sever fără carne, lapte şi supe de verdeţuri, ceaiuri repetate cu rădăcină de valeriană, cu ismă sau cu busuioc.

FRACTURI

: ■

I

! i i

3

ii.

'I ': :i

Când un os s’a rupt, se zice că este atins de fractură. Cauzele fracturilor pot fi, o lovitură puter­ nică, căderile dela înălţime, scară, schele, arbore, proectilele de armă.

Fractura se chiamă directă, când se produce chiar în locul violenţei sau loviturei, şi indirectă când are loc mai departe de locul lovit.

0 fractură este incomplectă, când nu este făcută în toată grosime a osului, ci numai o parte din el, este complectă când osul e rupt în două, se mai chia­ mă cominutivă când osul este rupt în mai multe bu-

' 61

I

căţi, în fine se mai cheamă complicată, când este în­ soţită şi de rană, ce a făcut-o osui rupt eşind afară.

Simptome : Durere mare la nivelul locului frac­ turat ; cracment special, ce se aude câte odată în momentul accidentului; impotenta membrului rănit de a-l mai mişca din Ioc; deformaţia ce are membrul fracturat, ne mai putând sta bucăţele in linie dreaptă ; mişcării anormale, ce se pot face membrului in locuri unde nu este încheietură ; in fine o crepitaţie particu­ lară sau scârţiitură ce fac capetele oaselor rupte, când le mişcăm la locul fracturat.

Aceste semne sunt in general pentru toate frac turele, dar nu le putem găsi pe toate şi la toate frac turele, la unele avem durerea, fără crepitaţie, fără diformaţie, la altele avem deformaţie fără crepitaţie, s. a.

Cele mai obişnuite fracturi sunt la coapsă, Ia gambă (glesnă) osul braţului, antebraţului şl coaste.

Tratamentul. Tratamentul are de scop, de a pu ne bucăţele rupte în contact cum au fos't, pe cât est de posibil, şi de a le menţine astfel 30—40 zile, până se vor lipi.

Mai întâi aplicăm un pansament provizoriu sau o legătură provizorie, ca să menţinem bucăţele în contact, şi apoi mai târziu după 7, 8 zile aplicăm un pansament definitiv, căci în urma unei fracturi, mem­

brul şi pielea se umflă şi dacă aplicăm un pansament definitiv la început, umflându-se piciorul îl expunem la dureri mari.

Pansamentul provizoriu se face, trăgând membrul bolnav, încet şi drept, pentru a veni în contact bucă­ ţele rupte, se înconjoară cu cârpe ude, vată, lână sau la nevoe, muschiu, iarbă sau paie, apoi aplicăm maţ multe scândurele mici numite şi aţele, împrejurul membrului bolnav, şi se leagă nu strâns cu o faşă

62 sau o cârpă. In loc de scândurile putem pune bucăţi de şindrilă, de cartoane sau de tinichea tăete după, trebuinţă. Pansamentul acesta provizoriu se ţine până trece imflamaţia apoi se aplică altul definitiv, care nu se scoate decât după 20—30 zile, acesta se face aplicând deasupra fiecărui rând de faşă un strat de ipsos praf muiat cu apă caldă, şi tot astfel tot pan­ samentul ; acesta se întăreşte imediat.

Pentru fracturile claviculei, pansamentul consistă în a menţine braţul şi antebraţul în unghiu drept» şi cotul ceva mai jos ca pumnul, trecând o basma în triunghiuri pe sub cot şi legată de gât. Pentru frac­ turile coastelor trebue să imobilizăm coastele, înfăşurând tot peptul într’un cerşav îndoit în 3 sau 4, bine şi strâns ca să nu se mişte ; chiar dacă n'ar fi fractura de coaste pansamentul acesta tot foloseşte.

Sunt fracturi care se vindecă şi cu masaj repetat in fiecare zi, dar numai un doctor poate recomanda şi aplica cu fofos aceasta.

: ■

-

1

î

i

FRIGURILE

ii

M

Sub numele de friguri se înţeleg frigurile palu­ stre, frigurile de baltă, frigurile telurice, intermitente, continue, larvate, malaria şi cu diferitele ei sub forme. Ţăranii dela noi nu cunosc de friguri decât forma in­ termitentă cu fior de frig, tremur, căldură şi sudoare la intervale anumite. Toate formele enumerate mai sus sunt una şi aceiaşi boală, datorită unui microb specii unui parazit numit: hematozoarul lui Laveran sau haemamaeba malariae, ce se găseşte în sângele celor cari au friguri. După oftică, nu este boală mai răs­ pândită în popor şi să aibă efecte mai dezastruoase.

Jn general copiii sunt cei mai expuşi la boală, cazuri

63 ■mortale, mai ales în localităţi palustre sunt foarte dese, şi vom găsi menţionat la primărie cauza morţei : slă­ biciune,,, de oare-ce copiii nu au manifestaţiuni acute ca adulţi, cu tremur, căldură, sudori, etc., ci la dânşii ia o formă cronică, frigurile se desvoltă încet, şi ferbe încet, mai ales noaptea, parazitul se prinde bine, îl slăbeşte, îngălbineşte şi il doboară.

Ca să se desvolte frigurile, trebue să avem trei factori: 1. pământ, căci pe mare, pe năvi nu se pot desvoltă frigurile , 2. căldură, nu sunt friguri în regiu­ nile polare, iar în regiunele temperate malaria e foarte rară, iarna, 3. umiditate, când pământul e uscat in­ fluenţa palustră dispare.

S’au făcut numeroase cercetări pentru a se putea găsi microbul sau parazitul frigurilor, fie in aer, fie în apă în localităţile palustre, dar nu s'a putut găsi sub nici o formă ; atunci veni ideia la mai mulţi că acest microb trebue să trăiască într’un mediu exterioi în stare de parazit. Cei dintâi cari au fost încriminaţi au fost ţânţarii, ca unuii ce trăesc pe lângă ape, şi unde se desvoltă frigurile. In adevăr în urma cerce­ tărilor făcute s'a putut găsi acest microb sub mai multe faze în sângele, stomacul şi saliva ţânţarilor infectaţi^ S’au luat ţânţarii şi s’au lăsat să înţepe pe oameni, Cari aveau friguri, au luat apoi aceşti ţânţari şi s’au dus aiurea chiar şi în alte ţări, de au înţepat alţi oa­ meni sănătoşi, şi după 13—-15 zile dela înţepare toţi aceştia au căpătat friguri şi s'a găsit şi microbul în sângele lor. Ţânţarii deci joacă rolul de propagator ai frigurilor. Dacă n’ar f» ţânţarii, n'ar avea cine tran­ smite frigurile, dacă n’ar fi bălţi n’ar fi ţânţari, şi dacă n'ar fi nici un bolnav de friguri, ţânţarii n’ar mai -avea de unde transmite frigurile. Cu toate acestea în

64 câteva localităţi după glob sunt locuri băltoase fără ţânţari, fiind-câ sau distrus toate oule şi larvele de ţânţari, şi sunt locuri cu bălţi şi cu ţânţari dar nu sunt friguri, fiind-că s'a putut ajunge a distruge pa­ razitul frigurilor dela oameni şi ţânţarii numai aveau de unde a-1 găsi şi transmite.

Nu toţi ţânţarii transmit frigurile la om ci numai genul Anofelis, varietatea maculipenis, cu aripele pă" tate cu puncte negre, genul femenin, fiind-câ bărbatul nu poate înţepa, având trompă scurtă şi două arip* de pene lângă trompă. Mai este şi genul Culex care înţeapă şi suge sânge dar s'a constatat că acesta nu poate transmite friguri la om ci numai la pasări. Este important deci de a cunoaşte caracterile diferinţiale între Anofeli şi inofensivii Culex. Larvele de Anofel se ţin orizontal la suprafaţa apei, pe când cele de culex înclinate de 45°. In stare adultă palpele dela Anolel ating aceiaşi lungime ca trompa, pe când la Culex nu sunt egale. Când stau fixaţi pe păreţi sau alt plan vertical, genul Anofel ridică abdomenul puţin în sus, pe când Culex îl scoboară în jos.

Pentru a distruge frigurile s’ar putea cere prin

I ;

' ; : :

i!

■t

rV ■

!

it ! t

urmare.

1. A distruge ţânţarii.

2. A proteja pe locuitori de înţepăturile lor.

3. A vindeca pe toţi bolnavii de friguri, şi a face pe cei sănătoşi, să nu mai poată lua friguri.

1. Distrugerea ţânţarilor. A distruge pe toţ ţânţarii, din localităţile bântuite de aceşti inamici, nu se poate face fiindcă avem prea multe ape stagnante împrejurul satelor, şi ar fi o muncă zadarnică de a mai încerca. Se ştie însă că ţânţarii au trebuinţa de ape stagnante pentru a se reproduce, şi dacă nu putem, distruge ţânţarii direct, s’ar putea in mod indirect

65 sadică prin suprimarea bălţilor. De altfel nimic nu este mai nesănătos pentru o localitate decât sâ avem în preajma ei lacuri şi .mocirle. Această'măsură insă cere cheltueli enorme, şi statul nostru este departe de a întreprinde pentru un moment, această măsură salu­ tată. Cum vedem distrugerea ţânţarilor înaripaţi cu greu se poate face ; Cel mai bun şi mai practic mijloc pentru distrugerea larvelor din bălţi şi lacuri, cari nu • sunt prea întinse, consistă de a vărsa in apă petrol brut (ţiţeiu) ; aproximativ cam 15 c. c. de petrol de fiecare metru patrat de suprafaţa bălţei. Acest pro­ cedeu este semnalat încă din anul 1847, a fost expe­ rimentat în America, Italia şi Franţa dând cele mai bune rezultate, cu condiţiune de a se reînoi vărsarea după fiecare 15 zile căci petrolul se evaporează. Mai trebue să avem grijă de a începe petrolajul primăvara înainte ca ţânţarii să fie numeroşi şi să-şi depună oule. Petrolul acesta turnat la suprafaţa apei nu este vătămător nici pentru animale nici pentru peşti.

2. A apăra pe locuitori de înţepăturile ţânţarilor este o condiţie principală ca să nu mai pătrundă in sângele nostru microbul frigurilor, dar cu greu se poate aplica la noi, fiindcă n'a pătruns în mintea tu­ turor credinţa câ ţânţarii din friguri; pologurile şi reţeaua de sârmă sau de tifon la ferestre ar fi destul de eficace când s'ar aplica de toţi; toţi caută să se proteagă contra ţânţarilor nu fiindcă cunosc boala ce le-o trasmit, ci mai mult pentru durerea, umflătura sau neliniştea ce le fac aceste insecte; de altfel ex­ perienţa a dovedit că chiar dacă ne apărăm prin re/ţele de sârmă puse la ferestre, ca să nu intre ţânţarii seara suntem feriţi şi de friguri; astfel în insula For-

mosci, o localitate mai bântuită, de friguri autoritatea jnilitară japoneză, în timpul unui sezon de friguri, a

■

66

li:

protejat complect contra ţânţarilor o companie de ne­ oameni, pe când restul batalionului de 646 oameni n'a fost protejat. Din cei 115 oameni nu s'a înbolnăvitnici unul de friguri, pe când din restul batalionului s'au îmbolnăvit 285 de friguri.

1

"

3. A. vindeca pe tofi bolnavii de friguri, şi atace pe cei sănătoşi să nu mai poată lua friguri este idialul ca să putem scăpa de friguri. Se ştie că specificul (leacul) frigurilor este chinina ; antebrina şi plasmochina demonstrată ştiinţificeşte că absorbită în sânge omoară microbii frigurilor ce se găseşte în el. Chinina întrebuinţată zilnic in doză mică de 0 gr. 10—0 gr.

25, sau 0 gr. 30—0 gr. 50 la fiecare 2 sau 3 zile face pe om să nu capete friguri.

1i !i

1

w =

Dinţi e sărurile de chinină clorhidratul de chi­ nină este mai preferabil în locul sulfatului de chinină care se topeşte mai greu şi irită stomacul. Se poate administra chinina ca preventiv în timp de luni întregi' câte 0 gr. 20—0 gr. 30 zilnic fără să vătămăm in ceva organizmul, din contra lucrează ca tonic şi excită apetitul, numai să o luăm când ne punem la masă nu dimineaţa. înfriguraţii însă nu vor să se caute toţi şi cei sănătoşi nu vor asemenea a se apăra de boală.

Se impune dar ca statul sau judeţul să-i cautecu forţa şi a întrebuinţa chinină pe o scară întinsă, ca preventiv al boalei. Trebuesc resurse pentru aceasta şi statul sau judeţul nu le are. Până atunci, propun ca judeţul sau statul să cumpere direct dela fabricanţi, care chinină să se împartă gratuit tuturor comunelor pentru a fi distribuite la locuitori in timput. verei.

Toate aceste măsuri descrise pentru a avea re-

! r I

67 izultate mai satisfăcătoare trebuiesc combinate» iar nu făcute izolat, adică să căutăm pe unde putem a seca bălţile ; să căutăm pe unde putem a turna ţiţeiu în bălţi, şi să căutăm să vindecăm bolnavii de friguri» iar la cei sănătoşi să le facem cură de chinină după mij­ loacele noastre. Când vom ajunge să ne dăm seamă bine, de pericolul frigurilor, când vom jajunge a seca bălţile a distruge ţânţarii sau a vindeca pe toţi înfri­ guraţii, vom rezolva o mare problemă a umanitâţei.

GÂLBINAREA, ICTER Gălbinarea poate fi o boală propriu zisă sau un simptom al unei altei boale; se caracterizează prin coloraţia galbenă ca şofranul a pelei şi mai cu seamă .a albului ochilor.

Cauzele. Când trece o parte din fiere în sânge avem gălbinare, fie din cauza unor mâncări, sau exces de băuturi spirtoase, emoţiune mare, mânie, frică, la o boală de ficat, piatră în băşica fierei etc.

Simptome. Gălbinarea este însoţită adese ori de oboseală, nemistuire, nepoftă de mâncare, desgust pentru alimente grase, greaţă şi în fine gălbineala se arată mai întâi la ochi, se întinde la faţă şi tot trupul.

Pielea simte mâncărimi care provoacă insomnii; in • dreptul ficatului în partea dreaptă simte dureri din când în când. Urina e galbenă cafenie, şi pătează al­ biturile. Escrementele sunt cenuşii, şi adese ori sufere bolnavul de constipaţie.

Gălbinarea când nu este ocazionată de o boală de ficat durează 2—6 săptămâni, dacă durează mai i-mult este probabil că ficatul este bolnav, sau canalele xlierei sunt astupate cu pietre sau tumori.

Tratamentul. Consistă în băuturi abundente, dar

i

68

i!:

nealcoolice, acrişoare, prin zeama de lămâe, sau amare aromatice, lapte acru, bulion, lapte cu borvis iirloc de vin. Purgative uşoare sau clislire cu apă recesărate, repetându-le mai des la 2 sau 3 zile. In partea ficatului (dreapta) se va face masaj cu untdelemn, şi câte odată şi cataplasme de făină de muştar.

1

GÂLCI (AMIGDALITE)

$

. « :

Este o inflamaţie a migdalelor din gât, de o parte numai, sau de ambele părţi provocată, dintr’o răceală sau o urmare a inflamaţiunii stomacului la persoane cu temperament limfatic, la anemici sau scrofuloşi; iar une-ori gâlcile însoţesc unele boale lipicioase ca coriul, scarlatina, influenţa, etc.

Această boală începe de obicei’*, cu o uşoară durere în gât cu roşaţâ şi umflătura migdalelor, care se măreşte treptat, acoperindu-se de mici puncte gal­ bene de puroi, din care cauză bolnavul simte o greu­ tate mai mult sau mai puţin mare la înghiţit, limba e albă încărcată, bolnavul are friguri» şi nu poate dormi noaptea. Câteodată boala poate dura mult timp, mig­ dalele rămân umflate, vocea e pe nas, şi se termină prin formarea unui abces (bubă) în migdală.

Ca tratament la cea mai mică durere în gât, şi la început trebue să dăm gargare calde, repetate des, de apă sărată, sau apă cu puţin oţet, sau cu puţină zeamă de lămâe sau cu piatră acră 4/ 100- Gargareleastringente şi antiseptice sunt asemenea bune la înce­ put, astfel putem recomanda, gargară cu fertură decoajă de stejar, de frunză de nuc, fertură de piper negru, de cimbru sau de ismă; dar dacă inflamaţia este foarte mare, atunci aceste gărgări, nu reuşesc, şi) trebuesc gargări, făcute cu fertură de capete de mac*

69 şi cu clorat de potasă 4/100. Muştarul aplicat pe din afară, în formă de cataplasme subţiri, şi compresele reci aplicate des şi neîntrerupt, micşorează inflamaţia sau roşaţa din’gât şi uşurează bolnavul. Este foarte bine ca dela început să dăm bolnavului o curăţenie, cum şi o bae de picioare cu muştar sau cu sare, iar când are ferbinţealâ îi dăm şi câte un gram de chi­ nină pe zi.

S'a mai recomandat la adulţi, chiar gargarismele cu făină de muştar, formate astfel: muştar 15 grame, sare 5 grame, otet 10 grame, apă caldă 200 grame.

După ce se strecoasă, gustăm acest amestec, şi dacă este prea tare, mai adăugăm apă, după cum poate cineva suferi, şi se gargariseşte de 7—8 ori pe zi, şi de 2—3 pe noapte ; tot asemenea şi gargarismele cu otet, astfel: oţet 20 grame, miere 50 grame, fertură de orez 100 grame.

La cazuri g.ave, şi mai ales la copii, când în ghiţirea nu se poate face de loc, şi bolnavul este amenintat să se înnece în gât, şi nu se poate răsufla, punem 5—6 lipitori dinapoia unghiului dela falca de jos.

In fine pe dinăuntru, chiar dela început şi până la vindecare putem atinge bolnavul în gât de 3—4 ori pe zi cu un pămătuf de bumbac, muiat sau în zeamă de lămâe şi cu miere, sau cu gaz, stu cu apă de var.

HEMORAGII Hemoragiile pot fi dela o tăietură, scuipare de sânge, curgere din nas (efistaxis) vărsăturile cu sânge, sunt de ordinar negre, groase, câte odată cu chiaguri, şi cu materii alimentare.

Ca tratament, ori care ar fi natura hemoragiei»

70

dacă este gravă, se va aşeza bolnavul în pat, culcat, i se va pune muştar, sau o băşică cu ghiaţă pe re­ giunea stomacului. Alimentaţie lichidă şi rece lapte rece şi apă de var.

|

î i \ .

m

H E R P E S Herpes constitue ceea ce se chiamă spuzeală de friguri» se observă adesea pe buze şi pe aripa nasului.

Cauzale. Se produce câte odată izolat, dar cele mai adese ori este o complicaţie la unele boale ca : frigurile, influenţa, pneumonia, deranjările de stomac, tuse, etc.

Simptome. începe prin o pată roşie, uşor ridicată, rotundă sau neregulată, pe această pată se ridică beşicuţi mici, pline cu apă, de mărimea unor boabe de > meiu, cari stau mai multe zile, fac coaje şi sângerează uşor.

Mai este un herpes care apare la organe geni­ tale şi care revine de multe ori, la persoane limfatice, -artritice» acesta face puroi şi lasă pielea roşie.

Tratamentul. Pentru herpesul dela buze şi nas, ■să se atingă de mai multe ori pe zi [cu gaz (petrol) sau cu scrum de tutun, pentru cel genital, spalături «cu frunze de nuc sau apă cu piatră acră 3—°/0.

j

HOLERA ■

Holera este o boală foarte veche cunoscută. Căr­ ţile sanscrite, autorii evrei, doctorii greci şi romani, scriitorii chineji au descris această boală, prezentând simptomele identice şi analoage cu ce prezintă acuma.

Din vechime încă se ştie că holera este epidemică şi molipsitoare, căci se întinsese înjntreaga Europă.

i

i

i !:

i .

71 Simptomele. Holera începe prin diarie, apoi se continue cu vărsături; tot ce iese alară din bolnav, seamănă cu apă de orez. Din cauza acestor fenomene repetate des, face ca bolnavul să scoată toată apa din corpul Iui, sângele se îngroaşă, devine cleios, ge­ latinos» pielea ia o culoare albăstrue, acoperită de o sudoare lipicioasă» se răceşte, devine ca ghiaţa, cu toate că bolnavul suferă de căldură mare, bolnavul slăbeşte iute, urinele devine tot rare până chiar sesuprimă» respiraţia se face cu greu, ochii se înfundează, faţa ia un aspect de cadavru, şi moartea so­ seşte după o zi sau două într'un fel de somnolenţă şi de torpoare.

Mult timp nu s’a cunoscut care să fie cauza boalei şi tocmai la 1884 un învăţat german Robert Kock a descoperit un microb (v. a. v.) numit: baccilul virgulă, care secretă o otravă lichidă în intesti­ nele bolnavilor. Acest microb trăeşte în apă şi se trar smite prin apa de băut, care este infectată prin mui dăriile bolnavilor de holeră. Prin aer nu se poat transmite decât la o mică distanţă.

Copiii mai mici de 4 ani, bătrânii, oamenii beţivi şi oamenii slăbănogi» pot căpăta mai uşor boala decât ceilalţi.

Pentru a înlătura boala, trebue să ne ferim de â mânca crudităţi, mere, prune etc., a mânca alimente sigure şi substanţiale. A nu bea decât apă fiartă, şi apoi răcită şi vânturată. Este permis de a bea ceai şi cafea, dar nu băuturi spirtoase. Laptele trebue să fie bine fiert şi să nu fie stricat, Ase feri de curenţi de aer rece, de osteneli, şi de orice abuz, a aerisi ca-

merile. Toata lingeria-atinsă de un bolnav de holeră trebue să fie desinfectate, prin apă fiartă şi piatra vânătă. Persoanele cari îngrijesc pe un bolnav, trebue

I !I î

!i

72

*

!!

' \ î

să se spele pe mâini foarte des cu săpun şi apă caldă.

Tratamentul. A bea apă curată, fiartă şi răcită cât de mult, apa lipseşte organismului în primul rând, băi calde cu făină de muştar, ceai de ismă, de anison, sau rusesc, repetat, limonade cu zeamă de lămâe, cât de multe.

I D R O P I C Ă

:

Idropica este o boală caracterizată, printr'o um­ flătură generală a întregului corp, sau numai o parte din el sau a unui organe. Ea se poate produce la boala de ficat, sau la cine a făcut abuz de băuturi spirtoase, la boala de rinichi, de inimă, izolată sau complicând şi alte boale.

Idropica ia numele de ascită sau apă la burtă» când este numai la pântece, de idrolorax când este la pept, de anasarca când este la întreg corpul, de edem când este numai la o parte din corp şi de idcrtrosă când este pe la vre-o încheietură.

Fenomenele cele mai obişnuite ale idropicei sunt la gâtul picioarelor, din cauza boalei de inimă sau de rinichi, umflătura pleoapelor şi a picioarelor la boala de rinichi, umflătura pântecelui la boala de ficat.

Tratamentul. Purgative repetate des, mâncare numai lapte, fără pâine şi fără cărnuri, ceai, cafea, fertură de enupere, de mătasă de popuşoiu, de rădă­ cină de pătrunjel (v. a. v.) fricţiuni uscate pe tot corpul, a se feri de băuturi spirtoase.

I

!

I

INFLUENŢA, GRIPA, RĂCEALA. ! •.

Influenţa sau gripa este o boală epidemică şi contagioasă, datorită unui microb (germen) special des-

ii l •

5

i

x i.

i

73 coperit de Pfeiffer. Mai obişnuită primăvara, toamne şi iarna.

Simptome. începe prin puţin fior de frig sau cu ferbinţeală, cu guturaiu, strănut, cu o durere care s« schimbă când la spate când la membre când peptul şi atunci avem şi sforţări de tuşă. Pulsul bate iut e urina este pală şi cu nisip la fund, limba e albă, unii bolnavi au vâiieturi de ureche, alţii dureri mari de ureche, şi câte odată se însoţesc şi de un abces (v. a. v ). Sudori abundente vin a doua sau a treia zi.

După 4 zile aceste fenomene dispar şi numai rămâne decât o tuşă şi un guturaiu.

In unele forme de influenţă avem şi dureri de cap, la frunte la rădăcina nasului, greaţă sau vărsături.

Tratamentul. Repaus absolut şi prelungit la căl­ dură in casă, până la trecerea ferbinţelei şi a tusei.

Mâncăruri mai mult lichide, supă, lapte, cafea, ceai, vin fiert cu scorţişoară şi cu puţin zahăr, ceaiuri de rădăcină de iarbă mare (v. a. v.J, clistire cu apă rece.

Contra vărsăturilor vin cu borvis sau cu sifon; a se clăti gura zilnic făcând gargară cu borax sau piatră acră (v. a. v.) şi băi calde la picioare contra durerei

de cap.

ISTERIA, BOALĂ DE NERVI. NEVRICALE Isteria, boale de nervi sau nevricale, se produce cele mai adesea numai la femei dela 15-35 ani şi mai rar la bărbat. Această boală se poate anunţa încă din copilărie, prin durere de cap repetate, impresionări prea mari, pentru orice lucru, palpitaţii, năduf, capri­ cii la mâncare, caracter special, exagerat, mincinos, dorinţa mare de a se ocupa publicul şi mulţimea de ea.

Cauzele. Slăbiciunea, lipsa de sânge, grijele, tris-

74

! . i

!

i

f ţ

teţea, nutrimentul prost, munca peste măsură, alăpta­ rea prelungită, boalele lungi, abuzul de plăceri, exce­ sele de orice natură, băuturile spirtoase, citirea roma­ nelor erotice, gelozia, amoruri nenorocite, ura, perderile de bani, ambiţia nesatisfăcută, sarcinele prea dese, boalele de mitră, sunt principalele cauze ale isteriei.

Simptomele. Sunt variate, când uşoare când mai grave ; la început indispoziţii, supărări şi întristări fără motive» aci plânge aci râde, mai târziu simte un nod ce se ridică dintr'un ovar, (părţile laterale ale pântecelui) acest nod se ridică la stomac apoi în sus până la pept şi ajunge ia gât, făcând a se îneca, văzul şi auzul se turbură şi ele câte odată, în urmă cade jos pe un scaun sau pe pat, strigă, dă din mâini şi din picioare, durând câte-va minute sau câte-va ore, în urmă se scoală şi plânge, alte ori rămâne mută sau paralizată mai multe zile.

Tratamentul. Viaţa liniştită, la ţară, exerciţii fi­ zice nu intelectuale,- la aer liber, plimbări, băi reci, comprese reci dimineaţa pe corp, mâncări substanţiale, carne, lapte, unt, ouă, a combate constipaţia. In tim­ pul atacului a pune bolnavul pe un pat, a-1 stropi cu apă rece pe faţă, a-1 desface la pept, a-i da să bea . multă apă, şi să respire oţet cu camfură, a-i apăsa cu mâineie ovarul, la dreapta şi apoi la stânga, câte-va minute. Sugestiunea influenţează în bine dacă aplicăm degetele pe pleopele ochilor închişi şi să-i ordonăm cu autoritate „să se liniştească*. In fine seara şi di­ mineaţa să întrebuinţeze ceai de flori de tei şi a se abţine de cafea şi ceai.

iii Iiii!ii 31!

li' ţ

JUNGHIU CU TUSA, PONTA PNEOMONIA Junghiul cu tuşă, ponta sau pneomonia este o

i

75 boală contagioasă, cauzată de un germen (micrpb) spe­ cial numit pneomococ.

Cauzele. Frigul umed, unit cu o predispoziţie deslăbire a peptului, prin beţie, mizerie sau influenţă,, este una din cauzele principale.

Simptomele. începe cu oboseală, durere de cap, insomnie, şi deodată un tremur de frig, greaţă şi ferbinţeală mare. Pulsul bate tare, şi în urmă vine şj junghiul cu tuşă, junghiu se arată cam de obiceiu or1 la nivelul ţâţei, ori la spate, ori sub subţioară. Tusa la început este uscată, nu scuipă nimic, dar a doua zir începe a scuipa galben ruginit, şi foarte lipi— cios ; din cauza junghiului bolnavii simt năduf, care se măreşte din ce în ce mai mult. Faţa e roşie, şi mai ales obrazul de partea junghiului, limba e uscată, iar la buze apare un herpes (v. a. v).. Durează astfel.

7—10 zile, când boala dă înapoi şi se vindecă. Număr la bătrâni şi la copii mici boala este periculoasă, din cauză că slăbeşte inima.

Tratamentul. Repaus în pat, tăcere, băuturi calde ş: întăritoare. Camera bine aerisită, la o temperatură potrivită. Dacă bolnavul este sângeros, se va pune mai multe ventuze cu sânge la locul junghiului, sau lipitori.

Băuturile spirtoase sunt bune la această boală, cum e vin fiert cu scorţişoară şi puţin zahăr, ceai sau cafea cu rom, repetate de mai multe ori pe zi. Contra tusei ceai de rădăcină de iarbă mare (v. v. a.) sau de flori de teiu. Mâncare supă, lapte, ouă, smântână şi vin cu borvis.

JUNGHIU LA COPII MICI (BRONCO-PNKUMONIA)

Junghiul sau' bronco-pneumonia copiilor mici,

= j;

76

| •

•

este o boală foarte periculoasă, provenită din răceală, sau cele _mai adesea ori vine ca complicaţiune, în cur­ sul sau în urma boalelor ca : coriul (rugeola), angina diferică, sau tuşea măgârc ască-. Cu greu se poate cu­ noaşte această boală de popor, totuşi unele mame mai obişnuite, ar putea-o cunoaşte cu uşurinţă, chiar dela începutul boalei, după următoarele semne fizice : când în urma unei răceli, sau în cazul boalelor enumărate mai sus, vor vedea că copilul începe să ardă, mai ales la cap, să tuşească puţin, apoi să aibă năduf, că res­ piră iute, că nările se umflă şi se ridică de câte ori răsuflă, iar copiii mai mici nu mai pot respira bine, une-ori se îneacă, aşa că faţa le devine vânătă şi când tuşesc, tuşea le este scurtă, deasă şi dureroasă ; nu pot scuipa nimic şi în piept le hârcăe flegma ; pulsul le e repede şi slab, nu mănâncă nimic, au sete mare, şi constipaţie, nu pot dormi, ba câte odată au şi delir, vorbesc prin somn, şi tresar; atunci suntem aproape siguri după toate aceste semne că copiii au iunghiu.

■

!.

1 • i 1 i. •

.

Vil

Ce trebue făcut in asemenea cazuri ? Cel întâiu lucru ce trebue făcut este să punem copilul într'o odae mai spaţioasă şi luminoasă, aerisită bine, şi la o căldură potrivită (18°), stropind prin casă cu soluţie de acid fenio, cât de des posibil. Copiii mici de tot să nu-i lăsăm în leagăn, ci trebue purtaţi în braţe, când pe o parte, când pe alta, ca să nu • se grămă­ dească sângele la un loc; copiilor mai mari să li se recomande ca culcându*$e să nu stea numai pe o parte.

Pe lângă aceasta se mai recomandă ca în picioare să aibă ciorapi lungi de lână, La început pentru a mic­

!

junghiu, putem să le punem mai multe ventuze (pa­ hare) pe piept şi pe spate, repetându-le de mai multe

şora durerea junghiului şi a 'împrăştia

sângele

dela

ori pe zi şi noapte; sau muştar întins pe o cârpă şi i

i j

*!

h

77 .aplicat Ia spate şi la piept, ţinând-ul 1—5 minute până -se roşeşte pielea.

D-rul Legendre recomandă la junglîiu, cearşafuri ude reci, cu care să se învelească tot pieptul ; prin acest mijloc, în câte-va minute, se micşorează numă­ rul respiraţiunilor, tot sângele se trage in afară, şi face mult bine bolnavului. Pentru a face aceste com­ prese reci, se întrebuinţează, un cearşaf înpăturit în 4 sau în 8, aşa ca sa acopere tot pieptul copilului. II ' muiem in apă rece curată, sau amestecată cu un sfert spirt, după aceea îl stoarcem, ca să fie numai ud. Co­ pilul este desbrăcat iute, şi i se pune cearşaful împreju­ rul pieptului, iar pe deasupra se pune o gutapercă, sau o cârpă unsă cu ceară. După un sfert de oră se scoate şi iar se udă şi iar se pune a doua oară, şi se reinoesc aceste operaţiuni la toate sferturile de ceas, mai târ­ ziu la jumătate de ceas, şi chiar la un ceas, după cum vom vedea, că copilul respiră mai uşor şi mai rar, şi după căldura ce o va avea. Dacă după un număr d aplicaţiuni de acestea, nu vedem nici o îmbunătăţiri atunci să-i punem comprese peste tot corpul. Pentri ca să facem această operaţiune, ne trebue un cearşaf mai mare pe care îl îndoim în două sau în patru, aşa ca să-i acopere tot corpul, îl muiem în apă rece, îl stoarcem bine şi înfăşăm copilul cu acest cearşaf, afară de cap, dându-i să bea mai întâiu câte-va linguriţe de ceai cu rom. Acest cearşaţ trebue aplicat peste toată pielea copilului, adică pe sub subţiori, coapse, picioare, etc.; îl vom ţinea astfel înfăşurat două ceasuri, şi vom repeta operaţiunea după 3 ore.

D-rul Legendre, mai recomandă la- junghiu şi băile reci, mai ales când junghiul vine in urma coriului (pojarului); aceste băi reci, scoboarâ căldura, provoacă eşirea cu udul, uşurează respira{iunea şi

i 78

copilul bolnav devine mai liniştit. Cea intâiu bae vsx fi de 28° şi de o durată de 5—10 minute, băile ur­ mătoare pot fi de 24° şi chiar de 18°. In' timpul băii* se poate turna pe cap apă rece. îndată ce copilul în­ cepe să tremure, trebue scos din bae, se şterge şi se freacă bine cu un cearşaf, şi i se dă să bea ceva ; un ceai, o cafea sau o supă.

D-rii Benoit de Lyon şi Lemoine de Lille, reco­ mandă la junghiu băile calde. Temperatura băei, trebue să fie între 36—38 grade, iar găletarul de bae trebue să fie destul de mare şi plin cu apă, pentru ca co­ pilul să fie cufundat în apă până la gât; pe cap tre­ bue sâ-i pue un şervet udat în apă rece. Durata băei va fi de zece minute, şi reînoită după un ceas. La in­ trare în bae să-i dăm puţin ceai sau cafea.

După mine, tratamentul cel mai energic al jun­ ghiului la copiii mici sunt băile calde cu muştar. Pen­ tru a prepara o bae de muştar, se pune 250 grame făină de muştar muiată, cu apă rece, în fundul băii, aooi se adaugă apa caldă necesară. După eşirea din bae, bolnavul va adormi liniştit, respiraţiunea va fi mai uşoară, pulsul mai regulat şi mai rar. Când boala* este la început, trei băi de muştar ajung ca să se vin­ dece ; când boala este mai înaintată, trebue să-i facem până la 6 băi in 24 ceasuri, din care 2 sau cel mult 3 numai cu muştar, şi restul fără muştar. Durata unei băi poate fi 10—15 minute. Sunt une-ori cazuri gi ave, când putem da băi de muştar la 2 sau 3 ceasuri, şi chiar putem a le răci treptat când copilul este în bae, astfel ca să-l scoatem din bae rece, după 10 minute.

Totdeauna la copiii mici să lucrăm dela început ener­ gic, şi ori cât de multe băi le vom face niciodată nu va strica. La ţară şi prin unele mahalale dela oraş, este un prejudiciu foarte urit asupra băilor reci sau

I*

.

i•

w

I

t !

79 calde, în tratamentul jungiului, mai ales când are şi • eoriu sau scarlatină, fără să cunoască binefacerile lor.

D-rii Comby şi Dujardin Beaumetz, recomandă în tratamentul afecţiunelor pulmonare li» pii şi alcoolul, dat sub formă de vin, în dosă d. S—10 gra­ me pe zi pentru fiecare au de vârstă, cu condiţiune ca să nu se repede mai mult de o săptămână.

Lucrul esenţial la această boală este şi dieta mâncărei, căci trebue silit bolnavul, să bea cât de mult, ca să urineze mult, şi să mănânce : lapte, supă, ouă, unt, etc., şi să-şi cureţe gura şi nasul dese ori cu apă boricată sau cu apă de Vichy.

LIMBRICI ASCARIZI Limbricii sunt vermi rotunzi, cenuşii sau roşietici, semănând cu râmele din pământ, dar mai tari, ce se introduc prin apa de băut in stomacul şi intestinul copiilor, producând uneori accidente foarte periculoase.

Simptomele. Prezenţa limbricilor, când sunt pu­ ţini nu determină nici un simptom, dar alte ori se în­ mulţesc, producând colici, dureri şi pişcături prin pântece, care este umflat şi dureros; unii copii au şi diarie cu sânge, greaţă, vărsături, miros urît din gură, somnolenţă, durere de cap, agitaţii, spasme pupilele ochilor dilatate, faţa galbenă, ochii cerniţi, vineţi, şi mâncărime mare la nas.

Tratamentul. Cafea neagră şi funingene câte 5 grame, puţin zahăr, se ferbe la foc intr’o ceşcuţă de apă, şi se dă copiilor să bea. Usturoiu fiert cu lapte, sau unt de recin, (v. a. v.).

MARGARITAREL. Mărgăritarelul este o materie albă, semănând cu

80

!i

!’ !

■

H i! *

.

grunjii de brânză de vaci, care se desvolta pe limbă> pe gingii, buze şi chiar în toată gura la unii copifc mici cari sug, şi neîngrijiţi. Aceasta se datoreşte unei'ciuperci ce se reproduce şi creşte în gura copilului,, dând aspectul, floarei de mărgăritarel.

Tratamentul. Dacă mărgăritarelul este puţin în­ tins, dispare uşor, atingând de 2 ori pe zi punctele albe, cu un amestec făcut cu miere şi borax păi ţi egale. Să cureţe gura copilului cu borvis, şi să nu i se dea băuturi acre.

MENINGITA Meningita este o inllamaţie acută sau cronică, a peliţei care învaleşte crierul sau măduva spinărei (meningita cerebro-spinală). Cele mai adese-ori este de natură tuberculosă, la copiii dela 2—7 ani, începe cu slăbire, schimbarea caracterului, tristeţa, nepofta de mâncare, vărsături, durere de cap, ameţeli, mers nesigur, constipaţie, somnolenţa şi fuge de lumină.

Febră mică sau mare, apoi somn agitat, scrâşnind din dinţi, şi cu ţipete ascuţite din când în când; pulsul mic, pântecele escavat; pupila dilatată, retenţie de urină, şi convulsiuni.

Să se pune pungă cu ghiaţă la cap, şi a chema medicul imediat.

NĂDUFUL, ASTMUL Năduful sau astmul este o boală care se carac­ terizează prin crize de neputinţă de a respira, vr-i.nd din când în când şi mai ales noaptea: astfel aceşti bolnavi par sănătoşi. Năduful se poate complica tot­ deauna şi de tuşă, boală de inimă, sau depinde de o predispoziţie nervoasă sau de reumatism.

81 Simptome, Bolnavul se culcă sănătos, după câteva-^ ore de somn, se deşteaptă iute, din cauza neputinţei de a respira, se aşează pe pat, se dă jos, se apucă cu mâinele de scaun, se duce la fereastră, le deschide să aibă aer, dar nu poate respira, se forţează, dar în zadar. Inspiraţa nu este complectă expiraţia se face încet, năduful îl înăduşe, faţa se umflă, se roşeşte se, acoperă de sudori, ochii bulbucaţi. Durerile acestea se petrec vre-o jumătate de ceas, un ceas, sau chiar mai multe ore, apoi revine în spre bine, începe a res­ pira iar uşor, tuşeşte, scoate flegmă, bolnavii se uşu­ rează şi adoarme ; a doua zi nu simte nimic. Se poate întâmpla ca aceste crize să se repete mai multe zile, alte ori se repet odată pe an sau la 2, 5 sau 6 ani.

Tratamentul. A se deschide ferestrele camerei fără să producem curent, baie caldă cu muştar la pi­ cioare, să fumeze ţigări de laur, de mătrăgună sau de camforă dela farmacie (v. a. v.). 0 cafea neagră .fără zahăr la fiecare 30 minute câte una. Să se ferească de frig, de vânt, de mirosuri tari, să poarte flanelă pe piele şi să ţină pântecele liber. Mâncăruri Uşoare fără băuturi spirtoase.

OFTICA Când auzim vorbindu-se de ciumă şi holeră, toată lumea tremură de frică, şi cu toate acestea, aceste boale când îşi arată colţii, sunt pe loc oprite din ca­ lea lor, omorând astfel puţini oameni, faţă cu nemi­ loasa „oftică"» care o avem împrejurul nostru, şi care omoară mii de oameni din ţara noastră pe fiecare an, iar aiurea in alte ţări şi mai mult, şi totuşi, nu ne păzim de loc de ea.: Oftica poate, veni şi la un om tânăr şi la unui

82

1

î

r

l?. : 4 '

I

1I

bătrân, şi la unul bogat şi la un sărac, ea se prinde în coşul omului nu numai la plămâni, ci şi la maţe, sau vre-o încheietură sau la gât, la cap sau aiurea» dar mai obicinuit se prinde la plămâni. Este o boală -foarte lipicioasă, dar cu toate acestea putem să ne ferim de ea şi să o vindecăm.

Oftica vine pe trei mari drumuri : sau prin „molipsire", dela unul care a zăcut sau are oftică, sau din „beţie“, care slăbeşte plămânii şi creerul, sau din „ne­ curăţenia" locuinţei şi a trupului.

Sămânţa boalei este un viermişor foarte mititel, care nu se vede decât cu ochianul ce se mai chiamă şi bacii de oftică. Această sămânţă sau bacii, vine din scuipatul unui ofticos, unde se găseşte milioanele ; scuipatul uscându-se se amestecă cu praful care duce sămânţa pretutindenea, noi o sorbim cu toţii, mai ales acei ce sunt siliţi a sta şi a ÎDghiţi praf (colb). Odată intrată în coşul omului, această sămânţă caută să clo­ cească, să se prindă, şi să roadă, să mănânce ca să se hrănească şi să se prăsiască (puiascâ). dar dacă nu-i bun locul, nu-i prieşte din cauza sângelui care o încaca, se usucă şi moare acolo în coşul omului, care în loc de hrană a devenit un mormânt peniru ea. în­ tocmai după cum un copac nu creşte intr'un pământ tare şi pietros, tot asemenea şi bacilul oftice!, nu sc prinde pe un om voinic şi gras. Aceasta ne spune că dacă ne vom hrăni bine şi vom fi graşi şi puternici, nici odată nu vom ajunge ofticoşi, ori câtă sămânţă de oftică vom înghiţi, şi din contră, când ne vom hrăni prost, şi vom, fi slabi, suntem foarte potriviţi pentru oftică. Ori-cine scuipă pe jos face un mare păcat, căci pe lângă că este urât lucru, dar este vătămător so­ cietăţii, şi este bine de a se desbrăca fiecare de acest

urât obiceiu. il

i

I S

83 Nimic nu slăbeşte omul mai mult ca beţia ; toatemăruntaele din corpul unui beţiv sunt bolnave şi slă­ bite, şi mai cu seamă plămânii, de aceea din 100 de beţivi, 80 mor ofticoşi. Să nu se amestece beţia cu îmbătarea ; mulţi din beţivi nu s’au îmbătat nici odată.

Cineva se face beţiv pe nesimţite, fără ca să se îmbete, când se deprinde a bea rachiu pe nemâncate sau vin prea mult. Vinul luat un pahar două, după masă, nu este vătămător. Cumpăraţi-vă în locul băuturei, mai bine lucruri de hrană, şi veţi fi mai folosiţi de o mie de ori.

Bacilul ofticei, nu se prinde numai dela om, ci şi dela pasări, vaci, boi, şi alte animale ; şi nu numai carnea acestor animale, dar şi laptele dela vaci are puterea să ne dea oftică, de aceea carnea şi laptele să fie fierte bine înainte de a le mânca.

Sămânţa ofticei se prinde de acea parte din co­ şul omului care este mai slabă, plămânii sunt mai ex­ puşi la slăbiri, prin răceală, prin băuturi spirtoase fără chibzuinţă sau alte pricini: alte ori se slăbeşte şira spinării la copii prin cădeii sau alte întâmplări şi atunci se duce oftica acolo şi copilul se face ghebos; alte ori se duce la ghindurile dela gât şi ureche sau aiurea.

Simplomele. Mai înainte de a se arăta boala, sunt* oare care semne externe care face să cerem că individul acela este un candidat la oftică; astfel tânărul adolescent bărbat sau femee care creşte prea curând înalt şi subţire, de o frumuseţe romantică, peptul în­ gust, gâtul lung şi subţire, omoplaţele eşite afara, pă­ rul lung şi mătăsos, gene mari şi dese, ochii sticloşi sau fără viaţă. Poftă de mâncare puţină, nemistuire, ostenesc curând, au năduf. Guturaiuri foarte dese, câte odată răguşesc, şi la mici răceli încep a tuşi, a~

. ' 84 i

• ceasta este perioada întâia. In această perioadă boala se poate vindeca, dar dacă mijloacele de vindecare nu se face cum trebue boala merge mai departe, plămânui care la început era numai congestionat, se în­ tinde în fundul lui şi începe a-1 muia, apoi se face o ulceraţie (rană) Bolnavul are friguri, tuşeşte mult, asudă puţin noaptea după ce adoarme la început, în scuipat sau în flegma ce leapădă se văd şi firişoare de sânge; mănâncă din ce în ce mai puţin şi slăbeşte pe fiecare zi. Caracterul lui se modifică aci vesel, aci trist şi visător, devine supărăcios sau prea afectiv, aceasta este perioada a doua; şi în această stare se poate vindeca dar mai rar. Dacă răul merge mai de­ parte, ulceraţiile sau rănile din bojogi, devin caverne (găuri mari) corpul slab ca un chelet, cu umerii obra­ jilor cşiţi afară, roşii, sprincenile şi genele crescute prea tare, ochii vineţi împrejur şi albastru. Mâna sub­ ţire, fără carne, pare că e mai lungă, unghiile bom­ bate şi albăstrii, vocea răguşită fără viaţă.. Respiraţia se face anevoe, somnul nu vine decât ca să-i scalde capul şi pieptul de sudoare, numai inteligenţa i-a mai rămas în stare normală. Ingălbinit de friguri, sfărâmat de tuşă, ofticosul îşi face planuri de viitor, visând la o vindecjre apropiată, când moare, victima unei boale contra căreia datoria societăţei este de a-1 apăra.

*18 .

fr ■

l\

1 i'

Hi! ;

Mai uşor este să ne ferim de oftică decât să o vindecăm, de aceea, fiind-că se ştie, unde stă sămânţa boalei, în scuipat şi în praf, este bine ca nimeni să nu scuipe pe jos, ci într'o scuipătoare, sau o cutie de lemn plină cu cenuşe sau nisip. A început a se pune înştiinţări scrise pe la gări, prin vagoanele tram­

j ; ■ i

:

!

vaiului şi ale drumului de fier, ca să nu se scuipe pe jos, dar lumea râde de ele, fiind-că nu cunoaşte pri-

- mejdia. In alte ţări ca în America şi chiar Franţa, nu I

*

85 este voie nici pe strade să se scuipe pe jos, ci tot în în scuipători, şi ori-cine scuipă pe jos, este dat în ju­ decată şi plăteşte 50 lei amendă. Praful trebue să-l înlăturăm atât din odae, când se mătură, cât şi din stradă, şi să se ude bine ca să nu se ridice praful în aer. In alte ţări a început a se stropi străzile cu pă­ cură sau gaz, ca să nu se ridice praf.

Casa unde locuiţi să o aerisiţi şi să o îngrijiţi cât de des, ca să pătrundă cu îmbejşugare întrânsa aerul curat, soarele dătător de viaţă şi lumină.

Trupul să vi 1 ţineţi curat totdeauna, spălându-vă bine în toate părţile, pentru că găurelele de sudoare (năduşală) să fie deschise, ca să poată eşi din coş otrăvurile, şi cu modul acesta veţi fi feriţi de.boale.

Pentru cei cari tuşiţi sau suferiţi chiar de oftică, întrebuinţaţi ceaiul de (rădăcină de iarbă mare), nu­ mai câteva bucăţele la o litră de apă, punându-i zahăr sau miere, şi bând de 2 sau 3 ori pe zi, vă va aduce mare folos şi poate chiar vindecare.

OPRIREA UDULUI Oprirea udului se caracterizează prin aceia că urina din băşică, nu mai poate eşi afară, cu toate sfor­ ţările ce fac bolnavii, şi cu toată trebuinţa ce simte de a urina.

Această boală poate fi cauzată: din cauza strimtărei canalului urinar, prin stricturi în urma sculamentului, din cauza inflamaţiei prostatei la bărbaţi, din cauza paraliziei băşicei etc.

Tratament. Băi calde generale, cataplasme calde pe pântece, ceai de rădăcină de pătrunjel, de enupere, de mătase de pupuşoiu, la cazuri mai grave, a se in­ troduce o sondă de gumă pe canal.

i 1 86

OREILLONUL, FALCAR1ŢA

: !

i

■

i

' I L t

I |

Este o boală epidemică, infecţioasă şi contagioasă,, observată mai mult între etatea 5—15 ani. începe cu o indispoziţie, de 1—2 zile, apoi vine o durere şi o umflătură, în dreptul unghiului maxilarului, care după 3—6 zile, se măreşte destul de tare. Secreţia scuipa­ tului se micşorează. Câte odată se acompaniază cu umflătura testicului la băeţi şi inflamaţia ovarelor şi a pieptului la fete. Ca tratament, izolare purgative, şi ungerea umflăturei cu balsam tranquil sau cu o pomadă cu salicitat de metil dela farmacie. v OTRAVIRELE. INTOXICAŢIILE

ţ«

!

1

Când o persoană sănătoasă e luată deodată, cu colici, cu greaţă şi vărsături, în urma unei mâncări ?i băuturi, ne face să bănuim să nu avem vre-o otrăvire.

Simptomele. La orice otrăvire putem avea gust acru, arzător în gură şi la stomac, vărsături cu opin­ teli mari, câte odată cu sânge, trebuinţă de a urina, şi greutate de a o satisface, durere în gât, la stomac, în pântece, sete mare, somnolenţă, slăbiciune, mişcări de spasme, mânqirime pe piele, şi în unele cazuri, un miros caracteristic de otrava ce a înghiţit, se simte la gură.

Tratamentul. Trebue să căutăm de este posibil să dăm afară din stomac cir* neabsorbită încă, şi al doilea să tăem puterea otrăvei. Se poate goli otrava din stomac, făcând bolnavul să verse ; dacă bol­ navul varsă natural se uştfrează. Se poate provoca vărsăturile făcând să bea apă caldă multă, sau gâdi­ lând fundul gurei cu o pană. Intestinele se pot goli

I

-

87 prin clistire. Puterea otrăvei se poate tăia cu apă cu albuş de ou. apă cu scrobeală şi mai sigur cu praf de cărbune. Pentru orice fel de otrăvire cărbunele pisat 3-4 linguri* cu puţină apă, taie puterea otrăvei. Japonejii întrebuinţează de mult timp acest procedeu, şi niciodată nu se pot otrăvi.

PANGLICA, CORDEAUA, TENIA

v. .

Panglica sau cordeaua este un verme lat ca o panglică, şi subţire, părăsit, ce se introduce în carnea animalelor porci, boi sau vaci şi de acolo la om.

Simptomele. Câte odată nu constatăm prezenţa acestui verme decât când găsim în materii fecale, bu­ căţele de panglică, rupte, de multe ori însă provoacă diferite desordine organizmului,. astfel un apetit nere­ gulat când prea mare, când de loc, uneori vărsături colici, când diarie, când constipaţie, la unii copii şi spasme, ameţeală, mâncărime Ia nas.

Tratamentul. Seminţe de bostan pisate bine 40— 60 grame, amestecată cu praf de zahăr şi luat dimi­ neaţa, după ce cu o zi mai înainte n'a mâncat decât lapte. După 2 ore se va lua un purgativ de unt de recin 30—40 grame. Tot asemenea se poate lua cu folos şi fertură de rădăcină (partea de sus) de feligă (v. a. v.).

PĂDUCHII Păduchii sunt insecte părăsite, fără aripi şi fără metamorfosă. Sunt trei varietăţi la om: 1.păduchi de cap, care se găsesc în părul capului, sunt lungueţi, cenuşii sau albi cenuşii, au 6 picioare, partea femeiască e mai numeroasă, fiecare face câte 50 ouă în 6

88

zile şi 5000 de fiinţe în 8 săptămâni, oule sunt reunite şi lipite de păr, numite de popor lindeni.

2. Păduchi laţi sau morpioni, aceştia invadează toate părţile unde e păr, afară de cap, prin gene# sprincene, barbă, subţiori şi mai ales la pubis (partea ruşinoasă învelită cu păr). Aceştia sunt aproape ro­ tunzi dar mai laţi, de culoare cenuşie, au labe şi un­ ghii care se agaţă de piele, depunându-şi oule tot pe firele de păr, ca lindeni.

l

<

3. Păduchi de corp cari stau în vesminte unde îşi depun oule, sunt albi, greţoşi şi lungi.

Simptomele. La păduchii de cap simptomul prin­ cipal este mâncărimea, care face de se scărpina me­ reu, încât uneori se sgârie cu unghiile până dă sân­ gele mai ales la ceafă; la păduchii laţi nu avem tot­ deauna mâncărimea şi sunt greu de cunoscut, mai ales la gene, căci se vâră în piele şi nu-i putem descoperi decât după lindeni, alte ori provoacă o mâncărime foarte mare mai ales noaptea. La păduchii de corp avem totdeauna mâncărime şi din cauza scărpinăturei se pot provoca pe piele diferite erupţii sau bube, mai ales pe la umeri, gât sau centură.

. i

Tratamentul. Primul lucru ce trebue de făcut este să distrugem păduchii şi lindenii. Păduchii de cap se distrug uşor tunzând părul scurt dacă este bărbat, apoi se spală cu leşie şi săpun, şi în urmă a se unge cu gaz şi cu untdelemn. Pentru femei cari au părul lung a se unge numai cu gaz, mai multe zile dearândul; pentru păduchii laţi se va unge cu gaz sau cu ben­ zină, iar pentru păduchii de corp se schimbă hainele şi lingeria de pe corp, de mai multe ori pe zi, şi apoi

se unge cu gaz toată pielea* a doua zi se face o baie caldă. ii

I

89 PARUL Părul este un ornament al capului, şi unul din elementele frumuseţei. Condiţiunea cea mai importantă, pentru a avea un păr frumos, este a-1 păstra cât se poate de curat; altfel este supus la cădere, albire sau alte diferite boale.

Credulitatea publică deschide multor persoane un când larg de exploatări, care inundează ţările cu fel de fel de reclame minciunoase. Ape şi pomezi mi­ raculoase cari fac să crească părul până şi in palma mânii, diferite preparate incomparabile, cari opresc căderea părului.... Sume fabuloase promise acelora cari vor demonstra neeficacitatea preparatelor lor, şi câte alte năzdrăvănii de acestea. Dar părul nu se seamănă, ca iarba din grădină, şi când rădăcina s’a uscat, nu există nici un mijloc ca să crească din nou.

Perii capului, ai căror rădăcini sunt aşezate in grosimea pielei, sunt formate dintr’un înveliş extern şi găurit, fără culoare, iar înăuntru o materie mai mult sau mai puţin colorată, in galben roş, castaniu sau negru, care dă culoarea părului.

Tristeţa şi supărările, excesele, vegherile, usucă rădăcina părului şi-l face să cadă prin urmare. Perul alb nu diferă în analiză, de părul cel normal, decât prin prezenţa fosfatului de magnezie care intră în compoziţia sa. Deşi nu există o vârstă pozitivă, pentru ca să determine epoca la care părul începe a se albi» totuşi sa remarcat că cam pe la 35 sau40 ani, acest fenomen se arată mai des, une ori mai de timpuriu, alte ori după o etate şi mai mare. Boalele grijile mari, munca cu spiritul continuu, lucrările de cabinet şi ex­ cesele-în plăceri, grăbesc mult epoca unde natural în­ cepe a se albi părul. Oare-cari boale de piele, pot

1 90

:i

une-ori determina parţial schimbări în coloarea pă­ rului, de partea care a fost bolnavă Accidentele graveo emoţiune violentă cauzată prin frică» o tristeţă mare şi subită, pot, une-ori într’un timp foarte scurt, intr'o noapte» sau în câte-va ceasuri să determine albirea părului. Cauza, tuturor acestor decolorări, este că secreţiunea de oloi animal din năuntrul părului, aceea care dă părului diverse nuanţe, este suprimată* Părul mai este expus la o mulţime de boale cari îl vatămă şi îl face să cadă astfel: Chelbea (favus) care este datorită unei ciuperci care se desvoită înă­ untru părului şi în rădăcină. Mătreaţc, datorită ase­ menea unei ciuperci, etc. etc.

Independent de aceste afecţiuni, se mai observă câte odată o uscăciune a părului făcându-1 aspru, ru" pându-se cu uşurinţă ; această boală depinde de ab­ senţa substanţei mădulare grase, care trebuie să existe înăuntrul părului, ca să fie moale. 0 doctorie univer­ sală pentru a opri căderea părului nu poate să se găsească prin faptul că cauzele cari provoacă căderea sunt foarte diverse şi adesea opuse, aşa că ceea ce ar putea să servească într'un caz, ar putea vătăma în

■

!«' I

1, i

i

i

■

altul.

f

1

S '!

. i

b •, '

Voiu înşira mai multe mijloace şi preparaţiunidestinate de a combate câte-va din aceste boale.

1. Pulberea de quinquină este una din substan­ ţele cele mai întrebuinţate, pentru a întări rădăcina pârului, şi a opri căderea Iui, fie sub formă de pomadă, amestecând, 30 grame de pulvere de quinquinăcu 100 grame grăsime de porc, fie sub formă de apă’ de quinquină, spălând rădăcina părului, în fiecare dimineaţă. Apa de quinquină se face dacă fierbem 300 grame pulvere de quinquină, cu 500 grame apă,, apoi i se adaugă treptat şi consecutiv 2 grame de-

91 carbonat de sodă, 2 grame de cocenilă, şi 80 grame spirt şi ceva parfum, apoi se filtrează.

2. Untul de recin, pur şi proaspăt, sau fertura de seminţe de in, sunt foarte bune contra căderii părului.

3. Se poate asemenea, după ce s'a spălat capul cu carbonat de sodă şi apă (carbonat 10 gr. apă 100 gr. să se ungă la rădăcina părului cu oloi de coco, amestecat cu zeamă de lămâe, în fiecare seară? şi o să aducă folos.

4, După Kneip Clater, urzicele, ar fi un excelent prescrvativ contra căderii părului, şi face să crească chiar, când rădăcina este bună, întrebuinţând 200 gr. rădăcină de urzică, tăiată mărunţel şi fierbând-o bine cu un litru apă şi cu jumătate litru oţet. După ce s'a răcit se strecoară şi se fricţionează capul în fiecare seară, înainte de a se culca.

5. Fertura de plantă Centaura cyanus sau rădă­ cină de brusture (Lapa-Maior) sunt foarte bune contra .mătreţii şi contra căderii părului.

PELAGRA, JUPUIALA, RUŞAŢA, BELITURILE, LEPRICA Pelagra cu toate sinonimele ei, este o boală ge­ nerală cronică, caracterizată prin turburări foarte multe, la* stomac, asupra nervilor etc., iar sub influenţa soa­ relui, face de se roşeşte mânele, faţa şi picioarele şi tot ce este descoperit expus soarelui. Are 3 grade cele mai adese ori.

Cauzele. După toate cercetările se crede a fi nu­ mai alimentaţia cu popuşoiu stricat, sau făină stricată, mucedă, amară, încinsă, unită şi cu mizeria. Popuşoiul -stricat, necopt bine, conţine o otravă numită pella-

I

!'

92

' i

i

.: I;

■

.

i!ii

grozienă, care trece în sângele acelor ce se nutreşte numai cu mămăligă făcută din astfel de păpuşoi. Pe­ lagra nu este nici contagioasă nici ereditară.

Simptomele. La început bolnavii simt un fel de tristeţe, şi greaţă la mâncare, câte odată diarie, alte ori durere de cap şi ameţeală, apoi începe a eşi o roşaţă pe toate locurile expuse soarelui, faţă, mâni, picioare, etc., pe la începutul primăverei, ce durează 40 sau 50 zile. Limba e roşie, crăpată, sângerează uşor, au un fel de arsură pe pept, greaţă une-ori constipaţie, alte ori diarie şi chiar dizenterie. Mai târ­ ziu in fine dacă boala merge tot progresând şi bol­ navul nu se caută începe a avea durere de cap la frunte mai ales, dureri de spate, nevralgii arsuri la picioare la palmele mânelor, furnicături şi chiar ne­ simţirea membrelor, vâjiituri de ureche, slăbirea au­ zului, a văzului, vede câte 2 în loc de unul, zăreşte muşte pe care nu sunt; picioarele nu-1 mai ţine, nu mai poate merge, încep a vorbi fără judecată, aiurează une-ori spasme, fug, înnebunesc sau se spânzură acesta-i sfârşitul unui pelagros.

Mersul pelagrei nu este continuu, ci intermitent, apare primăvara, ţine o lună două şi dispare, şi iar vine la anul sau după 2. 3 ani tot astfel; se poate întâmpla ca în timp. de 5, 6 ani să avem simptome,

slabe de gradul întâi, adică roşaţă, ameţeală şi slăbi­ ciune, şi dacă bolnavul se caută boala încetează, dacă nu merge mai departe, când în graduî al treilea du­ rează tot anul.

Tratamentul. A îndepărta păpuşoiul stricat din alimentaţie, tot asemenea şi făina încinsă, amară, stri­ cată. Ori ce făină de păpuşoi chiar bună fiind dacă este ţinută într’un loc umed, şi nu este întinsă, se în­ călzeşte şi se strică uşor. de aceea trebue măcinată.

I -

93

câte puţin şi întinsă la aer. Se va feri de băuturi* spirtoase şi mâi ales de rachiu, Se va nutri bine cil carne, lapte, ouă şi pâne, va face băi sărate sau du­ şuri reci în fiecare zi şi se vor feri de arşiţa soarelui-PLEUREZIA Pleurezia este o inflamaţie a peliţei plămânilor.

Ea poate fi acută sau cronică, uscată sau cu lichid seros, cu sânge, sau cu puroi, generală sau parţială,., primitivă sau secundară, în urma altori boli). începe cu frisoane de frig, repetate, cu tuşă uscată, cu junghiu, greutate la respirat, mai mult sau mai puţin. Ca tratament la început ventuze uscate sau cu sânge, d< partea unde este junghiul, lipitori sau muştar; d multe ori uşurează boala sau junghiul. Regim loch diuretice şi purgative.

PUŞCHEA, AFTA

'

Este o mică băşicuiţă sau buton transparent ce se arată câte odată pe marginea limbei, înăuntru obrajilor, buzelor. După câteva zile crapă şi lasă o mică rană roşie, ce ustură şi doare foarte tare. Alte ori aceste puşchele sunt numeroare, sunt însoţite şi de ferbinţeală sau friguri. Cauza lor poate fi sau o deran­ jare de stomac sau de natură infecţioasă când sunt mai multe prin laptele vacilor bolnave de gură.

Ca tratament a se gargarisi gura de 7—8 ori pe zi cu apă şi piatră acră sau borax 4 la 100, sau borax cu miere părţi egale. Va lua purgative în caz de constipaţie.

RÂIA. SCABIA Raia este o boală a pielei, produsă prin intro—

94 -ducerea sub piele a unui animal foarte mic numit acarul râiei, de culoare alb gălbue, cu mişcări foarte repezi. Partea femenină a acestui animal are o lungime . -de 30 părţi din milimetru pe 26 de lăţime, partea bărbătească are 20 pe părţi din milimetru pe 16 de lăţime, putându-se vedea cu o lupă şi chiar cu ochii liberi. Partea bărbătească stă în creţiturile umede ale .părţei din afară a pielei pe când partea femeiască, îşi i

%Y

V" S

.

•' • * iace loc sub piele intrând şi formând galerii de 1—2 -centimetri, îşi depune oule şi moare. Fiecare femee poate depune 20—50 ouă care în câteva zile ajung la maturitate, şi dă alţi acari, cari după 15 zile la rân­ dul lor se reproduc ei însuşi foarte repede. Doi in­ divizi un bărbat şi o femee de acari, pot în trei luni da naştere la 1.500.000 de indivizi noi.

Simptomele. Dunga sau semnul ce face acarul, este puţin curb şi punctat din distanţă în distanţă având o lungime de 1—2 centimetri. Se văd mai ales aceste semne, la creţiturile pumnului (partea flexiunei), pe părţile laterale ale degetelor, între degete, la palmăf ^sau la umeri etc. Mâncărimea ce produce râia e foarte

l

c

95 mare mai ales noaptea, aşa că de multe ori prin scăr— pinături cu unghiile sgârie pielea şi produce şi răni.Această boală este foarte comună la locuitorii dela sate, din cauza necurăţeniei corporale, a murdă­ riei locuinţei şi a hainelor, cu toate că boala este pu­ ţin contagioasă. Acarul merge foarte puţin pe piele ziua, trecerea lui dela un individ la altul se face după un contact îndelungat, cum e a dormi într'un pat cuun râios. Primele simptome de boală care odată apar târziu dela contact după 15 — 20 zile.

Tratamentul. Râia se vindecă foarte uşor, când este tratată bine şi complect. Trebue să distrugem acarul şi oule, atât după individul bolnav cât şi din vestminte, obiectele ce au fost în contact cu un râios.

Tratamentul cel mai uşor consistă în africţiona corpul bolnavului în timp de 2 sau 3 zile, odată pe zi cu gaz (petrol) curat, sau dacă este prea iritant, îndoit sau întreit cu untdelemn. Se unge seara, se lasă până a doua zi în contact cu pielea, când se săpuneşte cor­ pul spălându-se cu leşie. Hainele şi toate obiectele trebuesc scoase la aer, opărite şi afumate cu pucioasă (v. a. v.).

RĂNI, PLĂGI Când pielea a căpătat o ruptură mai mare, sau mai mică, în profunzime sau întindere, printr'o vio­ lenţă externă, se zice că avem o rană sau o plagă* Rănile pot fi complicate de scurgeri de sânge, prin ruperea arterelor sau venelor, de scrântituri sau de fracturi (v. a. v.).

Când pielea a fost numai lovită, fără a fi ruptă se cheamă că avem o contaziune. Contuziunile pot fi însoţite de îngrămădire de sânge sub piele chemată vânătae sau echimoză.

i!

96

I

I

Orice rană are nevoe de îngrijire, de a opri .^sângele, de a curăţi de murdării, şi de a lega sau pansa, pentru a fi pusă la adăpost de aerul care este încărcat cu germeni (microbi) de boală. Persoana care face pansamentul, trebue să aibă mâinele curate, spă­ late bine cu săpun şi apă caldă în momentul aceia.

Rana se spală cu apă caldă şi săpun întâi, apoi cu apă sărată I0°/Oo şi în urmă cu spirt sau acid fenic 3°/0 sau gaz. După aceia se arde o cârpă, şi scrumul îl punem pe rană, apoi cârpe curate sau vată şi se leagă nu strâns. Se primeneşte astfel în fiecare zi până la vindecare.

REUMATIZM, DURERI DE PICIOARE DE INCHEETURI Reumatizmul este o boală caracterizată prin du­ reri şi inflamaţii la încheieturi, prin muşchi, cele mai adesea la picioare, umere, coaie, etc. In alte cazuri mai grave este însoţit şi de ferbinţeală mare.

Cauze. Reumatizmul are o predilecţie mare pen­ tru climele calde şi climele friguroase. Frigul umed este o cauză ocazională, astfel indivizii cari trăesc în beciuri, în subsoluri, în locuri umede, băltoase, in case .noui neuscate sau egrasioase, se pot înbolnăvi de reuniatizm fie brusc, fie cu încetul. Dar pe lângă frig şi umezeală se mai cere ca indivizii să aibă predispoziţii pentru boală; in fine se mai crede că reumatizmul ar fi o boală microbienă.

Simpiomele. Când reumatizmul atacă o încheie­ tură, cel mai adesea se arată cu osteneală, indispoziţie, dureri din când în când în încheieturi, genunchi umăr, • cot, picioare; mişcările provoacă dureri mari, au fervbinţeală, n'au poftă de mâncare, constipaţie mai obiş-

97

-muit. Această stare poate dura luni şi ani. Une-ori se .pare că nu au nimic, pe timp de umezeală simt dureri •mari. Reumatizmul poate ocupa şi muşchii, inima, ca­ pul, etc., dând loc la complicaţiuni grave.

Tratament. Dela începutul boalei va sta la căl­ dură, va înfăşură articaţia sau membrul bolnav cu o flanea. A-l fricţiona seara în timp de 10 minute la ••căldură cu gaz (petrol). A face băi calde de aburi sau de puţină cu sare sau cu frunze de nuc. Va bc a ceaiuri repetate de enupere, de flori de teiu sau de muguri -de nuc. (v. a. v.).

SARCINA Şl URMĂRILE EI. 1. Sarcina, îngrijirile femeii însărcinate.— Orice •.’femee însărcinată trebue să fie privită de toţi ca şi cum ar fi o bolnavă. Aer curat, mâncare bună şi cu­ răţenie foarte mare, să le aibă din belşug. Să nu le supărăm, să le vorbim cu blândeţe, să nu le lăsăm a munci din greu, căci le poate face rău. Hainele de pe dânsele să fie largi şi călduroase, să nu poarte corset, sau altă cingătoare care strânge pieptul sau pântecele, ci să fie lăsate să crească, să se mărească în voia lor, numai atunci copilul se dezvoltă cu oasele drepte şi -tari, şi naşterea se face cu înlesnire şi fără pericol.

La picioare să nu poarte legături strânse sau jartiere, •căci dă umflături de vine şi de picioare. Dacă suferă .de încuială să facă clistire cu apă caldă şi untdelemn sau cu miere; nici odată să nu ia vre-o curăţenie prea vtare pe gură. Plimbări pe jos sau cu trăsura pot face, -dar să nu se obosească mult. La maşina de cusut cu 'piciorul să nu lucreze. Băi calde pot face dar să nu .stea mult. Dacă în urma unei oboseli sau căderi o iiemee însărcinată se îmbolnăveşte şi are colici, sau

I !

98

i

poate chiar puţină scurgere de sânge, numai decât sărse pună în pat şi să înştiinţeze pe moaşă ; până a— tunci se va face un clistir cu apă caldă.

2. Naştireas— Când ceasul naşterii se apropie,de mai înainte sâ se pregătească o cameră curată fără multe lucruri în ea, un pat, o masă şi 2, 3 scaune ;; patul să fie curat cu saltea de paie sau de lână, şi mai nîtoltă rufărie curată, prostiri şi cârpe. Patul trebuie să fie depărtat de'perete, ca să putem umbla împre­ jurul lui, se va pune deasupra saltelei, hârtii sau jur­ nale, dacă nu avem muşama, puse unele peste altele formând 9—.10 straturi de hârtie pe deasupra lor pu­ nem o prostire curată, apoi altă prostire îndoită în 4 şi trecută de-a curmezişul patului, aceasta se va mur­ dări şi se va putea înlocui cu alta. Indală ce a înce­ put durerile dintâi, femeea se va aşeza în pat, îngrijind'a avea la îndemână apă caldă,'după ce mai întâiu a fost bine clocotită, săpun şi spirt; va face dacă e cu putinţă şi un clistir cu apă caldă şi va trimite în— dată la moaşă. Când durerile se repet des, din 5 în 5* minute, naşterea este aproape ; se va culca pe spate,, cu picioarele jndoite şi depărtate. Dacă moaşa n'a sosit şi copilul iese înainte de venirea ei, ne uităm să ve­ dem dacă ţipăs; dacă n'a ţipat se leagă numai decât buricul cu un şiret curat, fiert în apă, formând un nod la 10 c. m, mai sus, şi se taie între acesta noduri şi se ridică copilul de picioare şi de cap, se ia imediat un şervet muiat în spirt sau rachiu, şi se freacă co­ pilul pe corp, şi mai mult pe piept, încercând a-1 aduce la viaţă. Dacă copilul a ţipat, se aşteaptă câtevaminute până se. leagă buricul. După prezentarea sau;, eşirea copilului, după 15—30 minute trebuie jjă iasă)şi locul sau casa, moaşa va avea grija ca să iasă toată. căci altfel pune pe lehuză în pericol de moarte.

i

2

) 99 3. îngrijirea lehuzei. — îndată după naştere se .^ridică orice lucruri murdărite, şi se înlocuesc cu altele <curale ; moaşa va face spălături cu irigatorul cu apă îenicatâ, se vor curăţi toate părţile ' murdărite, şi se vor pune cearşafuri curate. Lehuza' poate mânca ime­ diat după naştere, mâncând puţin şi bun, cum e zeamă de carne, lapte cu cafea, smântână, unt, ouă, etc. Va trebui asemenea să doarmă, ca să se odihnească şi să se întremeze. Pe cât timp se formează murdării, se va schimba foarte des lucrurile murdare. Lehuza va sta In pat cel puţin 10 zile. / 4. îngrijirea copilului. — După ce a eşit copilul, i se spală îndată ochii, cu cârpă curată, muiată în apă feartă, şi mai răcită puţin, se scâldă în apă cu­ rată, se spală cu săpun peste tot corpul, se ! usucă bine, şi se înveleşte în scutice curate şi încălzite. Bu ricul copilului se înfăşoară cu bumbac curat sau câ puliţe curate unse cu vaselină boricată dela spiţer şi se primeneşte în toate zilele. Dacă nu se păzeş cea mai mare curăţenie, dacă intră murdării la răni dela buric, copilul se bolnăveşte de brâncă sau de fâlcăriţă şi moare. Copilul trebuie apoi înfăşat, cu pi­ cioarele puţin mai libere, şi de câte ori s’a murdărit trebue imediat schimbat. Scutirile sau tufele udate de urină, nu trebuie numai uscate şi apoi a se -servi iairăşi de ele,.căci de aceea se bolnăvesc copiii de in­ flamaţii, de opăreală, de roşaţa pielei sau alte boale -de piele. Copilul mic trebue să aibă foarte multe cârpe şi scutice, a le schimba foarte des, şi apoi cele murdare strânse grămadă, spălate bine şi fierte, pentru -cea mai mică udeală. Copilul mai trebue scăldat cu .apă căldicică în fiecare zi; Nu trebue ţinut în bae de •cât 3—5 minute, temperatura băiei să fie de 25—30 ^şrade, nu mai mult;

după două luni

dela

naştere

1

100 nu-1 mai înfăşaţi, ci lăsaţ-1 liber. Când îl culcaţi pu— neţi-1 mai mult pe partea dreaptă ; când copilul ser deşteaptă, lăsaţi-1 pe spate. Lumina să nu bată numai' dela o parte, schimbaţi-i poziţiunea. In leagăn sau co­ vată să nu-1 legănaţi, căci îi vatămă sănătatea, şi ît învăţaţi cu obiceiu rău.

5. Alăptarea. — Orice mamă trebuie să-şi alăp­ teze singură copilul; laptele mamei este proprietatea copilului. Nici un lapte nu-i mai bun ca laptele ma­ mei pentru hrana copilului. Un copil despărţit de ma­ ma sa, viaţa sa este în pericol, şi de aceea este bineca muma să îngrijească de copil. Orice femee care lăptează trebue să îngrijească de pieptul ei, ca să fiecât se poate de curat, spălându-1 adesea ori cu apă caldă şi săpun, şi mai ales gurguiele şi înainte de a suge copilul şi după ce a supt. Să nu dăm nimic co­ pilului să sugă, înainte de a-1 pune la piept, cum se obicinueşte prin unele locuri cum e : ceai de romaniţă apă de flori, sirop de revent, apă zaharată etc., căci nu fac decât să dea copilului colici. Este bine să dăm* să sugă copilul chiar cel întâiu lapte al mamei căci îi face eşire afară. Copilul trebuie dat la piept să sugă după o regulă, iar nu de câte ori plânge, sau se tre­

zeşte din somn, căci îi stricăm stomacul şi î). învăţăm şi cu obiceiu rău. Prima zi dela naştere îl punem la piept o singură dată, dându*i pe ambele ţâţe succesiv 5—15 minute; a doua zi de 3 ori, a treia zi de 4 ori; în zilele următoare laptele vine mai mult şi începem a-i da la fiecare 2 ore ziua, şi la fiecare 4 ore noap­ tea. Sub nici un cuvânt, să nu-1 punem mai mult la*, ţâţă, chiar dacă plânge căci este pentru răul lui. Dela5 luni se va rări cu datul la ţâţă, la fiecare 3 ceasuri* iar la 8 luni noaptea nu-i mai dăm ţâţă şi dela a— ceaslă dată când incepe a se arăta câte un dinte, pu—

—

101 tem să-i dăm pe lângă lapte şi puţină supă, griş cu lapte, tapioca, etc. Ori ce femee care lăptează trebuie să se ferească de a bea băuturi alcoolice. O femee care lăptează trebuie să mănânce totdeauna aceia cu ce este deprinsă ea, dar sunt unele lucruri cari fac rău laptelui cum e: varza, usturoiul, ardeiul, piperul, scorţioara, ciuperci, hrean, peşte sărat, pastramă, brân­ ză, etc., căci produce copilului boale de piele cu mâncărime şi urdinare cu colici.

Când prin mai multe împrejurări, mama nu poate lăpta singură copilul, trebue a căuta o doică. O doică ca să fie bună trebuie ca să îndeplinească unele con- . diţiuni: să nu fie mai în vârstă de 30—35 ani. Fe­ meile brune sunt mai de preferat, căci nu un lapte mai bogat, şi mai nutritor ca acele blonde.

Se va căuta să găsim o doică cu o fizionomie deschisă, dulce, graţioasă, supusă, blajină, şi să nu fi prea grasă. Sânurile să fie bine desvoltate, fără semr moi, dar sferice, piriforme, să nu atârne în jos. Duj ce a supt copilul puind o picătură de lapte pe unghii! degetului mare şi întorcând-o în jos dacă laptele nu cade jos e bun.

.

■

;

Vârsta laptelui să se apropie pe cât e posibil de aceea a copilului, căci laptele Ia început este mai apos, şi mai târziu mai gras şi mai untos; după 13, 14 luni laptele se înpuţinează. Atât doica cât şi mama care lăptează să se ferească de supărări, de emoţiuni şi p'ăceri mari, căci strică laptele şi îmbolnăveşte pe copil.

Când în fine nu putem avea nici doică şi nici mamă, prin diferite împrejurări nu poate lăpta, se poate nutri copilul cu lapte de animale : măgăriţă, capră» vacă, etc. Alăptarea cu lapte de animale nu va fi-nic* odată bună, căci este o diferenţă între laptele de femee şi laptele animalelor. Laptele animalelor nu va fi

i

:

;i

i

!

i

I

102

K t

E: i ; •;

dat nici odată curat, ci amestecat cu apă zaharată după următoarele regule : se prepară o apă zaharată, 50 grame zahăr la un litru de apă, se fierbe şi se păstrează ; se va amesteca din această apă zaharată cu lapte fiert, în diferite proporţii, după vârsta copi­ lului : prima săptămână, lapte o parte, apă zaharată trei părţi ; apoi prima lună, lapte 9 parte, apă zaha­ rată două părţi; a doua lună, lapte o parte apă za­ harată o parte ; a treia şi a patru luaă, lapte două părţi apă zaharată o parte ; a cincea lună, lapte trei părţi, apă zaharată o parte. După a cincea lună, laptele va fi curat,' fără apă. Este bine de a prepara amestestecul pentru o zi, totul trebue fiert ca să nu să înă­ crească sau să aibă microbi lipicioşi (seminţe de boală).

Modul curn trebue hrănit copilul cu lapte de animale, cel mai bun mijloc este cu linguriţa, biberoanele sunt r foarte periculoase, mai ales acelea cari au tub de gu­ mă lung. Se va da prima zi vre-o 12 linguriţe de lapte amestecat după regulele de mai sus; a douş zi 10 linguri mari, a treia zi 30 linguri, dela a patra zi se va da câte 40 grame de lapte la fiecare dătătură. Dela a douăzeci şi cincea zi, 60 grame lapte aproape, după a treia lună, fiecare dătătură va fi de l00*grame lapte. Şă nu dăm nici odată copilului mai mult lapte căci îi stricăm stomacul şi îl îmbolnăvim'de diarie (eşire afarăj^ 6. înţărcarea.—După un an—1 an jum., copilul trebue înţărcat; nu este bine să-l înţărcăm nici prea curând, nici prea târziu, nici de odată, ci .cu încetul, între 13 — 18 luni, este cel mai potrivit, iarna şi vara nu este bine pentru a înţărca copiii, căci se pot înbolnăvi. Mai bine este-primăvara şi toamna. Când voim a înţărca un^copil, trebue cu încetul deprins la câte ceva de ale mâncării,

ca supă,

lapte

cu griş,

lapte cu şocolată, etc«,şi a-1 face să se dezguste de .

'

' o

/

103 i

ţâţă, ungând sfârcurile cu drojdii de cafea sau cu chi­ nină.

Un copil când merge bine trebue să sporească în greutate pe fiecare lună cel puţin 500 grame până în luna a 6-a, apoi cu 300 grame până la a 12-a lună.

5

S C AR LATINA

v

Scarlatina este o boală foarte molipsitoare, epi­ demică şi foarte periculoasă, lovind mai mult pe copii între vârsta de î—18 ani. Poporul nu o cunoaşte bine, totdeauna o ia drept coriu sau pojar (rugeola), numind-o „coriu cu gălci", din cauză că boala este însoţită de roşeaţă şi durere în gât. Cine a zăcut odată nu se mai îmbolnăveşte şi a doua oară de această boală. Cauza ei este datorită unei seminţe anumite, foarte mică (ştiinţa n'a putut s'o găsească încă) şi care de bună seamă se găseşte în gâtul bolnavilor» în sân­ gele lor, in cojile ce se curăţă de pe corp şi chiar în aerul din camera bolnavilor cu scarlatină, care se poate depune pe haine, in apa sau laptele ce s’ar găsi în acea cameră, sau pe alte obiecte, In adevăr, s'a văzut că şi laptele unor lăptărese au împrăştiat scarlatina, fiind-că acel lapte avea sămânţa de scarlatină.

Unii învăţaţi cred că între febra aftoasă a boilor şi vacilor (boala de gură şi- de picioare) şi între scar­ latină, este o asemănare mare, aşa că dacă s'ar îm­ bolnăvi copiii cu bale dela febra aftoasă, ar fi feriţi de a mai căpăta scarlatina. In ţara noastră nu s’a făcut încercări, ca să se dovedească acest lucru.

Semnele boalei. Ca la orice boală molipsitoare, sămânţa scarlatinei, îndată ce a intrat în coşul unui copil, cloceşte acolo câtva timp, dela 1—6 zile, fără să simţim ceva, apoi începe boala cu semnele urmă-

104

;

! : |

toare : ferbinfeală mare peste tot trupul, pielea e us­ cată şi ferbinte (40°—41° grade), pulsul dela mână se bate iute (dela 120—140 pe minut), sete, uscăciune şi durere în gât, bolnavii înghit cu greu, au gălci cu um­ flătura, friguri cu tremur une-ori, durere de cap, ne­ linişte mare greaţă sau vărsături, diaree (urdinare) sau constipaţie (încuială, iar la copii mai mici şi spasme sau delir. Dacă ne uităm în gâtul bolnavilor, vedem că toată gura şi fundul gâtului, sunt roşii ca zeama zmeliră. Limba la început albă şi acoperită de o ma­ terie gălbuie, după câte-va zile, devine foarte roşie, şi când boala este grea, limba e uscată.

După o zi sau 36 ore începe a se arăta pe corp o roşeafă, începând întâiu pe gât sau pe piept, apoi pe spete, picioare mâni, şi la urmă pe faţă. Această roşaţă se obsearvă la început, sub forma unor pete roşii, apoi se întind, formând ca un postav roş, neted sau cu mici brobonele, rari pe la mâni şi picioare.

Culoarea roşeţei, nu este la fel peste tot corpul sau ca la toţi bolnavii, ci pe unele locuri, e mai închisă, vânătă iar, la alţii mai deschisă, sau trece nebăgată în seamă, după cum boala e mai grea sau mai uşoară.

Roşaţa piere în cel mult 10 zile şi bolnavii în­ cep a se coji prin mici solzi de piele, în formă tărâţelor, pe corp şi pe faţă, pe când la mâui, şi la pi­ cioare se curăţă prin bucăţi mai mari de piele, iar pe unde e pielea mai groasă, la picioare şi la mâini, se ridică deodată toată palma sau toată talpa pe când la degete iese pielea ca degetele de mănuşe. Această co-

|

jire ţine dela 8—15 zile, dacă îngrijim bine bolnavul, făcândud băi adese-ori; une-ori, când nu îngrijim de el, ţine şi 30—60 zile. Durata boalei, după cât vedem este de 2—6 săptămâni, atunci când scarlatina este

!

normală fără complicaţiuni. Se pot ivi insă complicări I

•i.

t

105

de ale boalei mai ales în timpul cojirei, cum sunt nefrita sau boala de rinichi, când bolnavul se umflă la mâni, picioare, faţă şi tot trupul, provenind din cauza mâncărei , sau boli de inimă, sau anghina rea în gât, sau reumatism, sau în fine udme (abcese} la gât sau la urechi, cari coc şi se sparg producând multă slăbiciune bolnavilor; atunci boala devine mai lungă şi este la pericol de moarte.

Tratamentul. Tratament propriu zis nu are scar- • latina, atât numai că trebuie combătute dela început semnele boalei prin mijloace higienice. Cum vom bă­ nui că un copil s'a îmbolnăvit de scarlatină, trebue ca neîntârziat-să dăm de veste la primărie ca să vie medicul *, până atunci trebue să-l despărţim de alţi co­ piii sănătoşi, punându-1 intr'o odae cât de mare aeri­ sită şi călduroasă. Ca să grăbim eşirea roşeţei şi $ mai uşurăm boală, să-i facem dela început baie calc peste tot trupul, spălându-1 bine cu săpun. Gura ş gâtul asemenea se vor curăţi cu apă călduţă, după ce mai intâiu a fost fiartă apa. Ca mâncare numai laplet dela început, fără pâine, covrigi sau alt-ceva, şi con­ tinuând astfel chiar după ce s’a cojit încă 2 — 3 săp­ tămâni. Ca să grăbim cojirea, să nu încetăm a-i face băi călduţe în fiecare seară.

Dacă fierbinţeala este prea mare şi copilul aiu­ rează uneori, atunci baia rece este mai bună, sau com­ prese reci peste tot corpul, câte 1 —2 pe zi. Pe din năuntru' putem da ceaiuri făcute sau din floare de teiu, sâu floare de romaniţă (muşeţel) sau de floare de soc; ca băutură, limonadă de lămâie sau zeamă de orz (fiertură). Pentru gâlci, dacă sunt prea mari, recomand de a le atinge de mai multe ori pe zi cu un pămătuf de bumbac, muiat în „apă oxigenată", îndoită cu „apă boricatădela farmacie. Baia de picioare cu muştar

r

i

i

!

I)

' / 106

\-

- ) ■

. i .

I

sau cu sare, uşurează durerea la cap. Dacă copilul s’a umflat, trebuie să-i facem 2—3 băi calde, pe zi, şi ceaiuri de floare de soc, sau de mătase de păpuşoiu, sau de rădăcini de pătrunjel, sau de boabe de enupere, să-l ferim de răceală şi mâncare numai lapte.

Cum să ne ferim de scarlatină : Scarlatina este o boală molipsitoare şi cere foarte multe îngrijiri; ori-ce persoană care îngrijeşte de un scarlatinos, trebue să se spele pe mâni adese ori, mai cu seamă înaintea' mesei. Nu va mânca nici odată în camera bolnavului. Lingurile, ceşcile, paharele, farfu­ riile care au servit la bolnav, se vor curăţi imediat după întrebuinţare cu apă fiartă.

Toate hainele, rufele şi obiectele din casa unui scarlatinos, vor trebui, depă terminarea boaleif> spă­ late, opărite sau arse, iar odaia văruită şi desinfectată.

Bolnavilor nu le va fi permis de a eşi din casă, decât numai după ce a făcut o băie caldă, cu săpun. Copi­ lul care a avut scarlatină nu va fi primit la şcoală, decât după un interval de 40 zile cel puţin, de la în­ ceputul boalei.

I• • fc

SCRÂNTITURI, LUXAŢIE

i

I ij

,

Când un os a eşit din încheietura lui, şi nu a mai revenit la loc, se zice că este scrântit sau luxat.

Semnele. Primul lucru ce simte la o luxaţie este durerea, ce simte la nivelul încheieturei, apoi neputinfa memb'rului de a face mişcări, sau mişcări anor­ male, din cauza deplasărei suprafeţelor articulare* în fine deformafia ce Iasă membrului la nivelul încheie­ turei.

Tratamentul. Trebue a căuta de a pune oasele la loc, în încheietură, sau â reduce luxafia, după a-

107

ceia se menţine câtva timp cu un bandaj, ca să nu mai sară din loc. Cu cât o luxaţ'e e mai veche cu atât e mai greu de redus.

PeDtruŞa* opera însă o luxaţie se cere a cunoa­ şte bine anatomia, de aceia numai un doctor ar putea reduce o luxaţie fără pericol.

SCULAMENTUL, BLENORAGIA Sculamentul sau blenoragia este o boală microbienă şi molipsitoare, ne sifilitică, - numai locală, cu toate aceste este gravă prin complicaţiunile ei şi a frecvenţei. Se arată prin o scurgere din canalul uretral (pişătoarea) a unui puroi alb galben sau verzui. Cauza ei este un microb special numit gonococ. Se oapăt: mimai prin contactul unui alt bolnav. Femeile p avea această boală în stare cronică, cunoscută s numele de poala alba, cari pot îmbolnăvi pe altul c sculament. Nu toţi se pot îmbolnăvi dela o femee di sculament, în general persoanele blonde, slăbănogii, acei ce nu se spală, se înbolnăvesc mai uşor ca ceilalţi. : Simpiomele. Sculamentul se manifestă de ordinar între- a 3-a şi *a 7-a zi dela infecţie. In cel mai mare număr de cazuri este precedat de o mâncărime şi us­ turime la urinat, vine apoi câte puţine scurgere * de puroi galben, care tot se măreşte, împreună cu inflamaţia membrului sau a vaginei. Simte la început us­ turime maie la urinat, dar mai târziu încetează. Simptomele de inflamaţie durează vre-o 15—20 zile, ră­ mâne numai o scurgere abundentă, mai ales dimineaţa.

Când nu este căutată devine cronică, durând cu anii Uneori'se poate complica cu umflarea unui testicul. (orchită blenoragică), chemată în popor cu sculament

I i !

I

I i.

i

108 căzut in boaşe; acest accident sau complicaţie, vine după 5-6 săptămâni de boală» este o boală puţin gravă dar are trebuinţă de repaus în pat alt-fel pro­ duce dureri foarte mari, ea durează 2 sau 3 săptămâni.

Un alt accident al sculamentului, dar care vine după o lungă durată sau după mai multe sculamente, este strâmtarea într'un punct sau mai multe a canalului uretrei (pişătoarea), sau stricturile uretrale. Aceasta face ca urinarea se face cu greu, uneori cu picătura ; ţâşnitura urinei este în formă de tirbuşon.

Tratamentul.' Higiena joacă un mare rol la vin­ decarea sculamentului. Se va abţine de a bea băuturi spirtoase : vin, rachiu, bere, etc., cafea sau ceai; vinul roş este permis puţin şi amestecat cu borvis. A spăla adcse-ori membrul sau vaginul de puroi cu apă caldă ferbinte şi săpun : pentru bărbaţi poate înveli mem­ brul cu vată susţinută cu un capot angle de gumă (farmacie). Să se culce pe un pat fără saltea de lână ; să evite excitaţiile şi raporturile sexuale, căci poate înbolnăvi pe alte persoane, şi a se agrava boala. Să combată constipaţia. Să bea zilnic de mai multe ori ceai de enupere, de mătasă de păpuşoi sau de rădăcină de pătrunjel, iar pe canalul uretrei să facă spălături după fiecare urinare cu apă sărată 7 la o mie apăf fierbirte cât poate suferi de cald, mai întâiu mai rece şi apoi treptat tot mai fierbinte. Dr« VoodrufI din armata americană tratează numai astfel pe toţi bolna­ vii fără alte doctorii.

SCROFURILE Este o boală a copilăriei, care se poate naşte cu ea, sau se poate câştiga în urma traiului rău şi a ae­ rului stricat.

I

109 Cauzele. Copii născuţi din părinţi ofticoşi, scroituloşi, beţivi, prea slabi, prea tineri sau prea bătrâni.

Alimentaţie proastă a copiilor cari sug lapte, întoar­ cerea prea timpurie, alimentele proaste sau prea puţine, frigul îndelungat, casele egrasioase întunecoase, desi­ mea în casă, etc.

Simptomele. Ghinduri pe la gât, guluraiuri veş­ nice, gâlci mari in gât, adese ori, genele ochilor lipite totdeauna dimineaţa sau plini de bube, durere de ochi, bube pe la nas, gură, pe cap, faţă, etc. figura este palidă, slabă sau buhabă şi albă.

Tratamentul. Copii slabi să fie alăptaţi mai mult 15 — 20 luni, să li se dea şi iuă*şi supă de carne; să-i trimetem la aer curat; când încep a se ivi scro­ turile băi calde sărate sau cu frunze de nuc, apoi duşe reci.” Iarna va lua untură de peşte, iar vara sirop de muguri de nuc, (v. a. v.) şi mâncare substanţială fără post.

SIFILISUL, SFRENŢELE, CEL PERU Sifilisul, sfrenţele sau cel perit, este o boală ge­ nerală, adică poate să bolnăvească toate organele şi ţesuturile, este transmisibilă prin contact direct sau indirect, sau prin moştenire dela părinţi, este cronică, adică durează ani mulţi, apărând din când în când, după intervale, cu fenomene din ce în ce mai grave pentru acea boală se împarte în trei grade sau pe­ rioade. Această boală se datoreşte unui microb ce a fost descoperit de curând.

Cum se poate transmite sifilisul ? Elementul con­ tagios sau microbii, există în secreţiunele bubelor si­ filitice şi chiar in sângele acestor bolnavi; transmisiu­ nea se poate face direct printr'un raport sexual, să•

i

.

(I

i

110

! '

i

L_

ratat, alăptat, prin o lingură, furculiţă, pahar, ceaşcă-*, biberon, ţigară, ţigaretă, lulea, creion, perie de dinţi,-, cleşte de dinţi ce au fost în contact cu un sifilitic.

Un bărbat poate da boala soţiei sale nu numai direct dar chiar prin intermediul copilului său la concep- ■* ţiunea lui. Copilul care se naşte dintr'un tată sau din— . tr'o mamă sifilitică la concepţiunea lui, are cele mai mari şanse de a avea sifilis, fie în copilărie, fie mai târziu. Cine este atins odată de sifilis câştigat, sau moştenit, nu se mai poate înbolnăvi a doua oară de sifilis.

N Simpiomele. Prima manifestare a boalei se chiamă sifilis primar sau sifilom primar sau şancru sifi litic, care apare fie la organele genitale, la gură, buze,iegete sau anus, la locul pe unde au intrat microbii le sifilis in sânge» după 15—25 zile dela infectare, uneori şi după 2 sau 3 luni. Acest şancru se prezintă sub forma linui buton (coş) roş, de obicei numai unul este mai ridicat, stă ast-fel în această stare 2 sau 3 zile, apoi se sparge, la vârf rămânând o mică rană rotundă sau ovală, scobita cu fundul lins mărginele ne deslipite, de culoarea jambonului, fape foarte puţin' puroi, şi nu simţim nici o durere, dacă îl strângem între degete, vedem că are o bază tare, ca de sgârciu.

Totul trece nebăgat în seamă progresează foarte încet# se mai măreşte puţin, de ajunge în cazuri mai grave până la mărimea unei piese de 0,50 bani, şi mai târ­ ziu după 40—50 zile începe a se închide. Ghindurile vecine dela stinghie, încep a se întări, se umflă dar pielea se poate mişca de asupra lor, şi nu fac, puroi, ° dar stau tari câte 3—4 luni, după vindecarea şancrului începe după un timp mai scurt sau mai lung, pe­ rioada a H-a de sifilis, la început cu 'durere de cap mai ales spre seară şi noaptea, la ceafă, frunte sau.

l

i i

/ .

111 :tâmple ; câte odată friguri, crampe nu poate dormi noaptea, apoi se ivesc pe. piele, pete' roşii numite sifilide, fără nici o durere şi pe nesimţite fără nici o inflamaţie fără mâncărime având culoarea jambonului sau arămii. Aceste pete sunt numai la suprafaţa pelei .şi dispar, curând. După forma şi dimensiunele lor au diferite, numiri astfel cea'mai comună se cheamă rojşeală simplă, este formată din pete mici cât liatea, ce apar pe pept,’ spate, pântece în timp de 8 zile şi după o lună două dispar. Roseala circiantâ, sunt pete rose formate de inele şi jumătăţi de inele de mărimea unor piese de 5 lei, acestea apar după unu sau doi ani; şi stau mai multe luni.

Papulele sunt un fel de rădăcini de piele, tari, dar nu conţin nimic înăutru; în fine, plăcile mucoase sau sifilidele mucoase, acestea sunt cele cele mai obişnuite, seamănă cu puşchelele (v. a. v.) dar nu sun dureroase. Acestea sunt manifestări secundare de s lilis la bolnavii cari nu se caută, A treia jmanifestare sifilitică este sifilisul terţiar, este cel mai grav, vine după manifestările secundare, / şi atacă organele profunde, nervi, oase muşchii. Apare după 2 sau 3 ani sau şi mai iârziu, sub formă de umflături tari numite gome nedureroase la început, dar mai târziu devin dureroase; aceste gome pot eşi în crier, oase, ficat rinichi etc. dând naştere la feno­ mene foarte grave.

Cum să ne ferim de sifilis ? Să ne abţinem de raporturi sexuale, când avem sau are cea mai mică zgârietură sau menstruaţie. Raporturile prelungite şi re­ petate sunt în particular periculoase, căci poate provoca zgârieturi mici, pe unde se poate introduce germenul sifilisului. Sărutatul este un mod de propagare foarte •obişnuit, de acea înlăturaţi acest obiceiu. Cu cât o fe-

&

t

-

112

*

raee este mai tânără, cu atâta are mai multe şanse,*de a fi într’o perioadă foarte molipsitoare. Spălaturilecu sublimat, pomezile etc. nu împedică de a se pro­ paga sifilisul, că pătrunde foarte iute în organizm. Si­ filiticul să se ferească şi el de a săruta, de a bea cu căni sau pahare ce le mai întrebuinţează şi alţii după el, de a avea raporturi sexuale ; nu se va putea că­ sători decât după ce a urmat un tratament specific în deajuns, şi dacă în timp de 4 ani nu i s'a mai arătat nici un semn de boală.

Tratamentul. Este higienic, moral, fizic şi curativ ; se va feri de osteneli cu crierul» a căuta distracţii, se va feri Ar*. băuturi spirtoase şi de fumat, a dormi de ajuns, băi calde, masaj şi în fine a urma cu un Doc­ tor un tratament de 3 sau 4 ani, de mercur şi iod ; 10 luni mercur apoi iod şi mercur şi în fine numai iod, cu repaus din când in când şi păstrând regulile de mai sus. Astă zi se întrebuinţează neosalvasan, iodobismutat de chinină, etc. numai medicul cunoaşte medicamentul.

SPASME, C0NVULS1UNI

i

1

Spasmele sau convulsiunile sunt o boală a copi­ lăriei, caracterisală prin con tracţiuni repezi ale muş­ chilor, şi care revin imediat in starea lor, fără a ră­ mâne contractaţi.

Cauzele. Se pot manifesta fără cauză cunoscută dar adeseori se pot arăta in timpul eşirei dinţilor Ja copii mH r din cauza limbricilor, nemistuirei aii" mentelor grele, Ia junghiu, în urma băuturilor alcoo­ lice, căldura prea mare, in cursul boalelor, meningită, epilepsie etc.

Sixintome. După căte-va semne de osteneală, câte-

113 va opinteli de vărsături, sau chiar deodată, copilul ser face galben îşi pierde cunoştinţa, pupilele se dilată,începe a da din mâni şi din picioare, degetele Ie strân­ ge în palme, gura se stâmbă urât, ochi: devin fixşi,buzele şi faţa se învineţesc, capul se întoarce uneori pe spate şi chiar respiraţia se opreşte un moment, apoi încet încet îşi revine după câte-va minute fără să ştie nimic de cele întâmplate.

Tratamentul. A desbrăca copilul de haine,, a-1 stropi cu apă rece, ai da la nas să respire oţet curat, apoi a-1 pune. intr’o bae călduţă cu muştar, 50 gr. la o baie, iar la cap o compresă de apă rece ; după eşirea din bae un clistir de apă sărată. Pentru a feri pe copiii mici de a căpăta spasme să nu li se dea decât lapte, dacă nu sunt înţărcaţi, dacă este înţărcat să n li se dea mâncări giele, varză raci, carne de port vin sau rachiu.

SUGELUL, PANARIC1U \

Sugelul sau panariciu, este o inflamaţie a unei porţiuni, sau totalitatea părţilor moi, care înconjoară oasele degetelor.

Cauzele. 0 sgârielură mică, o tâetură, o mică în­ ţepătură cu un ac, ingliţă, cui, os, sau ori-ce vârf as­ cuţit, în pulpa degetului, sau chiar o lovitură pe deget' Simplome, Cu cât este mai profund cu atâta va fi mai inflamat degetul şi mai dureros; la început nu este decât puţină roşaţă, puţină durere la presiune, şi puţină umflătură, iar puţin câte puţ'n, degetul se umfla devine roşu şi foarte dureros, nepulând dormi noaptea? unii bolnavi,

au ferbinţeală şi durere de cap, în cele

din urmă face puroi sparge şi poate cădea şi unghia-, şi se vindecă cu greu.

i

114 Tratamentul. Dela început, se recomandă, două ^băi pe zi la deget, de câte o jumătate de ceas durată, îhtr’o apă ferbinie cât poate suferi degetul sau. de ra­ chiu ferbinte, apoi se va înveli în cârpe muiate în spirt sau rachiu, Dacăsugelul este deja copt, se scurge puroiul într'o bae de apă caldă sărată sau de rachiu şi a se pansa tot cu cârpe muiate în spirt.

/

;

i

—

ŞANCĂRUL SIMPLU . \ Şancărul simplu sau şancărul moale este o rană sau o ulceraţie mai obişnuită pe organele genitale, care face puroiu şi mănâncă carnea, cauzată de un germen Sau microb special care nu intră în tot sân­ gele organismului, ci rămâne numai în locul de intrare.

Pătrunderea sau infecţia germenului se face pe mu­ coase dela organele genitale, gură, nas sau prin sgârieturile pelei după 24—48 ore dela infecţie.

Simptomele. La început ne pomenim cu mai multe mici răni sau ulceraţii (3—10) care se tot înmulţesc şi se întind din ce în ce mai mult, de formă rotundă sau ovale, mărginele sunt rupte deslipite şi răsucite, rana se întinde în fund în carne, care îl face neegal, neregulat^ cenuşiu şi secretă mult puroiu. Dacă îl stângem între degete e moale la bază, sau la rădăcina ul­ ceraţiei ; afară numai dacă nu este iritat cu medica­ mente tari. Durerea ce produce această rană e foarte mare mai ales noaptea, la cea mai mică atingere saltă în sus de durere, pe când ulceraţia sifilitică nu doare.

Ghindurile nu sunt umflate. Nu se vindecă mai cu­ rând ca 25—30 zile.

Tratamentul. Baie prelungită, timp de jumătate oră sau mai mult de 2, 3 ori pe zi, cu apă sărată fierbinte, cât poate suferi (45°—50°). Microbul şancă-

. !

!

I

s f 115 rului moare la 45' de grade. A se usca apoi locul cu?

• vată şi a pansa cu acid fenic 3°/0. A se urma âst-feî? până la vindecare. / TIFOSUL SAU FEBRA TIFOIDĂ

i

Sub numele de „tifos", ori-ce om înţelege mar. mult febra tifoidă propriu zisă, uneori o confundă şi cu frigurile palustre continue deşi, aceste din urmă nu sunt grave şi ţin mai puţin.

Febra tifoidă sau tifosul este o boală molipsitoare, care se ia dela unul Ia altul, cauzată de o anume să­ mânţă numită baccilul lui Eberth, sau baccilul tificr care nu se vede decât cu ochianul (microscopul).

Acest baccil sau sămânţă se găseşte mai mult în apele murdare, în fântânele rău făcute şi necurăţate,, sau în apropierea latrinelor, grajdurilor, etc.; iar une­ ori îl găsim şi în praful de pe stradă. Se întâmplă a desea ori epidemie de tifos sau numai câte-va căzu: într'o localitate, din cauză că oamenii au băgut apă din fântâni cari conţin aceste seminţe, sau din cauza necurăţeniei.

Boala se ia, mai cu seamă cu hainele şi albitu­ rile murdărite şi vărsăturile, balele sau escrementele unui bolnav de tifos. * Apa care are în ea sămânţă de tifos, este în pri­ mul lc c cauză a tifosului, fie că serveşte ca băutură simplă sau amestecată cu lapte, vin, etc., fie că se în­ trebuinţează la udatul sau spălatul legumelor sau sa­

i

latelor care se.mănâncă crude.

Sămânţei tifosului ca să se desvolte, şi să dea naştere boalei, îi trebueşte şi un teren sau

o

!

stare

favorabilă, altmintrelea se usucă şi piere în coşul o-

.

mului, fără să-l facă nici un rău.

v

y

.

116

I

De obiceiu această sămânţă se dezvoltă la oa•menii tineri/între 13 — 30 ani, slăbiţi în urma munci­ lor sau a sărăciei, sau chiar a ori-ce fel de muncă peste măsură. Pentru aceea se întâmplă că nu toţi ca­ pătă tifos, câţi au băut apă dintr'o fântână molipsită.

Semnele boalei. Câte odată tifosul vine de odatăf dar de multe ori este precedat de oare-cari semne anumite.

Semnele cari vin mai înaintea boalei simt: o stare de tristeţă, sau de descurajare, nelinişte sufletească, un fel de lipsă de putere, atât în lucrările manuale cât şi în cele cu capul; bolnavii se simt slăbiţi, osteniţi, sunt abătuţi, au dureri prin muşchi, spinare şi prin tot corpul, pare că nu se pot ţine pe picioare, până când după una sau mai multe zile sunt nevoiţi să se aşeze în pat. La început se poate să aibă şi tre­ murări de frig sau să le curgă sânge din nas.

Boala dela acest timp începe să meargă tot cres­ când până în a 14-a sau a 15-a zi, în acest timp au durere mare de cap, ameţeală, slăbiciune, un fel de prostire cu somn adânc, ca în beţie : când voesc să se scoale nu pot, le tremură picioarele, mânele, muş­ chii braţului, a feţei, aripile nasului, limba şi buzele când vorbesc; bolnavii mai au vâjiituri de urechi, aud » cu greu. sau chiar surzesc de tot şi une-ori au aiureală.

Pofta mâncării o pierde puţin câte. puţin, în cât nu mai au nici un gust pentru mâncare, în schimb au sete mare şi un gust particular pentru cutare sau cu­ tare băutură, de obiceiu le plac băuturile reci şi acrişoare, cum ar fi limonadele, sifoanele» vinul cu bor-

vis, etc.

Limba le e palidă-albă sau murdară, acoperită de un' strat gălbui la mijloc, uscată, cafenie pe mar­ gini, adesea roşie Ia vârf; câte odată devine crăpată şi tremurătoare.

'

■

117 Le iese din gură un miros rău. Bolnavii mai pot să aibă une-ori greaţă şi vărsături.

Dacă se apasă uşor pe pântece, bolnavii simt dureri mari totdeauna. Pentru ca să apăsăm pe pân­ tece, trebue să culcăm bolnavul . pe spate, cu picioa­ rele îndoite, cu genunchele în sus, pentru ca muşchii pântecelui să nu fie întinşi, atunci se pun amândouă mânele cu palmele pe pântece apăsând cu încetul şi mai ales pe partea dreaptă, decât pe partea stângă. Această apasare va da loc la ghiorăituri prin maţe şj la dvreri; acesta este un semn foarte însemnat al boalei.

Se poate să avem încuială sau eşire afară. Eşirile răspândesc un miros puturos, şi câte odată iese şi câte un limbric. Bolnavul urinează cam rar şi de o culoare roşie închisă.

Pulsul dela mână se bate tare şi iute, adesea mai mult ca 100 bătăi pe fiecare minut. Pielea e caldă (38° sau 39® grade) uscată şi aspră la pipăit, aproape pare că e crăpată ; pe pântece se văd adesea ori şi pete roşioare, cât lintea de mari, şi mai eşite afară de­ cât pielea. Aceste pete de multe ori stau foarte puţin, în cât nu se bagă de seamă.

Dacă bolnavul asudă mult, ceeace nu e regula generală, atunci se fac pe piele, şi mai ales pe gât, pe piept, subţiori etc., nişte bâşicuţe mici ca meiul# pline cu lichid ca apa.

Pe lângă acestea, bolnavii mai au şi o greutate Ia respirat şi tuse uşoară, care dacă nu e căutată, poate să se complice cu junghiu.

|

.

In general semnele următoare, pot să pună pe cine -va pe urmele boalei: dureri prin tot corpul, ne­ linişte, curgere de sânge din nas, duhoare urâtă din gară, durere şi ghiorăială prin pântece, mai ales în

i

118

’

dreapta, puls repede, căldură mare, care merge tot crescând, şi surzenie.

Aceste semne le avem aproape în totdeauna în tifosul normal fără complicaţiuni, dar se poate întâm­ pla să avem şi complicaţiuni, cum sunt : hemoragii dela maţe (ieşire numai sânge), găurirea maţelor, junghui sau pneumonie, nefrită sau inflamaţia rinichilor, slăbi­ ri ea inimii sau diferite desordine nervoase, aceste for­ me sunt mai rare şi foarte grave sau periculoase.

Tratamentul. Tratamentul cel mai bun contra fe­ brei tifoide sau tifosului este baia rece, căci s’a con­ statat că cu nimic nu se poate scoborâ căldura bol­ navilor decât prin baia rece.

O putină de baie se va aşeza in camera bolna­ vului, se va turna în ea apă rece, dar cu temperatura cel mult ca apa de vară, se va băga bolnavul în ea, apoi treptat, câte niţel, se va răci apa mai tare, tur­ nând apă de fântână rece, iar dacă este timpul ernei, apă rece de afară. Durata băiei va fi de 5—15 minute, în acel timp se va freca bine bolnavul,' iar pe cap să i se pună o compresă de apă rece.

Dacă nu putem să-i facem baie, atunci să-i. tur­ năm în cap 3—4 cofe cu apă rece, la început mai căl­ duţe şi apoi tot mai reci, sau mai bine să-l învelim

ii

' i

.

i

!

I

'

peste tot corpul în cearşafuri ude şi reci, timp de ' 10—15 minute.

Se poate face 4, 8 şi 10 băi sau comprese pe zi, după împrejurări, cum vedem că bolnavul începe să ardă iar. Gura şi dinţii îi va curăţi des cu apă cu oţet, sau prafuri de dinţi.

In uitimui timp s’a constatat că fructele de afine (vaccinium myrlillus) date sub formă de fertură în orice cantitate, fiind-că nu sunt vătămătoare, au o ac­ ţiune antiseptică foarte însemnată asupra tifosului, aşa I

I

/

119 produce îmbunătăţiri reale. Câte o curăţenie Ia fie-care 2, 3 zile, când bolnavul este încuiat şi câte 2 prafuri de chinină pe zi, face asemenea bine bolna­ vului. .

Ca mâncare : numai lapte cu sare şi lapte acru, «upă şi ceai ori cafea, şi ca băutură : limonadă de lă- / mâe sau câte puţin vin cu borvis.

Această boală ţine 3—6 săptămâni, şi nu se poate opri cursul ei, sau să facem prin doctorii să scadă căldura de tot, ci cel mult să scadă din timp în timp prin băi reci.

In .timpul convalescenţei, adică după ce s’a făcut bolnavul mai bine şi a scăzut şi căldura, trebue să ţie o dietă foarte riguroasă la mâncare, mai mult lapt supă, puţine ouă şi pâine, cu toate că bolnavul v cere cu ori-ce.preţ mâncare, să nu i se dea, fiind-c tifosul, de obiceiu face răni la. maţe, cari nu se vin­ decă aşa curând, şi dându-i mâncare multă şi grea, se poate ca maţele să se găurească în acel loc şi bol­ navul să moară. Vaccinările anti-tifice sunt de mare folos pentru a nu te înbolnâvi*

!

TIFOSUL EXANTEMATIC

•\

Singura boală epidemică gravă, care ne vizitează ţara din când în când, şi despre care .avem puţine cunoştinţe, este tifosul exantematic. Până la venirea războiului, era foarte rară. După războiu, aproape în fiecare an se iveşte prin Basarabia, şi pe la .unele mar­ gini de oraşe. Noi am recoltat-o din Rusia. Boala aceasta este contagioasă şi destul de gravă. Microbul ei încă nu sa descoperit; se ştie numai că, după cer­ cetărilor D*rilor Rickelti şi Provazek din 1912 că vi­ rusul exantematic se transmite la om prin păduchele de corp şi cel de cap. In adevăr' păduchele sugând

'

m

120

sânge dela un bolnav, aduce în el şi microbii boalei^ după care se observă că se îmbolnăvesc şi alte per­ soane. Aceşti doi savanţi, însă, cu toate măsurile luate s'au îmbolnăvit şi-au murit.

In 1916 Profesorul Weigl dela facultatea de mecină din Lwow (Polonia), a reuşit să recolteze chiar din intestinele păduchilor bolnavi, prin procedee ex­ trem de migăloase, un virus exantematic. El a consta­ tat, că păduchele în stare normală, nu are nici un mic­ rob, dar, după ce suge sângele dela un bolnav de ti­ fos, se îmbolnăveşte ; în intestinul lui se formează o adevărată cultură de microbi de exantematic, şi în câteva săptămâni, moare şi păduchele. înainte însă de a muri, şi în intervalul cât este bolnav împrăştie, prin excrementele lui, alcătuite dintr'o pulbere foarte fină, pe toate rufele şi în aer, microbii de exantematic. Aceştia pătrund sub piele sgârieturile provocate de scărpinături, şi omul sau animalul capătă tifos exantema­ tic fără să fie muşcat de păduche (cazul cu Doctorii Ricketti şi Provazek). > După ce omul a luat microbul, după o clocire de 8—-9 zile în organism, cade la pat cu temperatura 39° (grade), durere de cap, de mijloc şi slăbiciune generală. După câtva timp apare şi o erupţie vânătă pe abdomen şi pe corp. După 3-4 săptămâni de boală dacă nu se ivesc complicaţii omul se vindecă; dacă însă în acest interval de timp se ivesc complicaţiuni destul de multe şi variale, la inimă; plămâni sau ri­ nichi omul cade răpus de boală.

Fiindcă tifosul exantematic este o boală molipsi­ toare gravă, ori ce caz de boală, trebue anunţat la primărie, pentru a fi imediat izolat şi locuinţa unde a

fost, bine dezinfectată.

i

.

121 TRÂNJI, HEMOROIDE

/

Trâajii sau hcmoroidele, nu sunt de cât umflă­ turile de vine dela şezui (anus), fie înăuntru sau în afară de anus, de mâncărimi variate, dând loc une ori şi la scurgeri de sânge.

Cauzale. Constipaţia, şederea prea mult la pri­ vată, mersul prea mult continuat, călărirea, sdruncinarea trăsurilor fără arcuri, căderile pe şezut, întrebuin­ ţarea saburului ca purgativ, boale de ficat, de cord, de pulmoni, sarcinele dese, lipsa de exerciţiu reuma­ tismul etc. \ Simptomele. Bolnavul simpte o greutate, o um­ flătură şi o durere la şezut» însoţită de constipaţie, şi cu trebuinţă de a se duce la privată. Această greutate in urmă dispare şi iar reapare la intervale variate, lerminându-se print'o scurgere de sânge ; sau uneori dispare singură dela sine, alte ori umflătura să mă­ reşte iese afară din şezut, de forma şi mărimea une pătlăgele roşii provocând dureri foarte mari şi scur­ geri de sânge, dureri de cap, ameţeală vâjiituri de ureche, roşaţa feţei.

Tratamentul. Cataplasme ferbinţi aplicate la şezut de pulpă de cartofi puse de 3—4 ori pe zi sau spălături ferbinţi la şezut cât poţi suferi, cu fertură de frunze de nuc. Pe dinnăuntru de mai multe ori pe zi ceaiu de coada şoricelului (v.a.v.) mâncări uşoare a combate constipaţia cu clistire reci, exerciţiu la aer curat.

« ' TURBAREA Turbarea este boală datorită unui microb, care de obiceiu atacă unele animale, şi care se poate trans-

1

122

'

mite la om prin muşcătură şi prin balele animalului bolnav.

Simptomele. Dela muşcarea unui animal turbat, şi până la ivirea semnelor de boală la om, trece un timp de 1-8 săptămâni, uneori şi mai târziu, când deobiceiu începe nelinişte, năduf» nu poate dormi, nu poate bea lichide, căci îl înneacă, cu toate că i se usucă limba în gură de sete; în acest timp bolnavul are accese sau furii de oebunie» apoi vine o sudoare lipicioasă, şi bale care să scurge din gură, şi bolnavul moare cu toată mintea întreagă prin fenomene de i asfixie.

Pentru a ne feri de turbare, trebue a ne feri de animale bănuite, şi mai ales de câinii vagabonzi ; iată cam ce simptome prezintă un câine turbat : animalul este trist, tace, caută să fugă de oameni, se ascunde în locuri întunecoase, ca să doarmă dar imediat, se scoală agitat; alte ori doarme şi îndată ce se apropie cineva de el mârâe, dar de stăpân ascultă. Din ce în ce se face mai supărăcios, aci se culcă, aci1 se scoală, începe a urla, latră de geaba când merge cade jos» picioarele dindărăt nu'l mai ţine, are sete mare şi caută de a bea apă, dar nu mănâncă nimic, muşcă pe se­ menii lui, şi pe toţi dinaintea lui, şi urlă răguşit; în cele din urmă după 3—4 zile de boală pleacă dela stăpânul său pe stradă cu capul în jos, şi curgându-i. bale din gură până ce ne mai ţinându-1 picioarele cade - jos, paralizat, cu ochii stinşi, slăbit, şi moare.

Trqtamenlul. Ori ce persoană muşcată de un câne turbat sau presupus turbat, trebue să plece imediat la Institutul antirabic din Bucureşti sau din Iaşi, spre a i se face tratamentul, singurul care vindecă boala. Până . atuncea trebue să spele rana cu apă sărată ferbinter La institutele antirabice, toţi bolnavii se tratează^

1

i

/

* I

123

-după metoda lui Pasteur. Astfel dacă se. usucă la aer uscat, măduvă de epure turbat, atunci perde o parte din puterea ei de a bolnăvi un om sau animal de tur­ bare dacă se introduce în sânge; - după 14—15 zile este slabă şi după 3 zile este destul de tare. Se ia bucăţele mici de această măduvă, lungi de 3 milimetri se pisează într’o piuliţă cir&puţin bulion şi se intro­ duce în sânge. Se începe cu măduvă de 14 zile siaba şi ajunge până Ia măduvă de 3 zile puternică, aşa că cu încetul omul sufere o vaccinare cu turbare, dar cu încetul ; ne mai putându-i in urmă face rău turbareâ TUSA SIMPLĂ SAU BRONŞITA SIMPLA

■

Tusa simplă sau bronşita simplă propriu zisă este o inflamaţie a bronşilor mari şi mijlocii, (v. s. c.) iar inflamaţia bronş'lor mici se mai zice bronşita capilară Cauzele. Frigul umed cele mai adesea mai al» iarna, inspiraţia prafului, guturaiul neglijat, câte odal însoţeşte unele, boale ca influenţa coriul, tifosul, tus măgărească, năduful, etc. atunci nu este o boală ci un simptom la alte boale.

Simplomele. începe cu indispoziţie, puţină durere de cap, guturaiu, apoi simte o iritaţie în gât şi în pept, urmată de o tuşă uscată la început, iar mai târziu scuipă flegmă mai ales dimineaţa. Durează 10—15 zile şi dacă e să se vindece încetează, dacă o neglijăm, devine în stare cronică mai ales la bătrâni durând cu anii. La copii şi la bătrâni este mai gravă, decât la persoane adulte» fiind că se neglijează şi nu se îngrijeşte. devine bronşită capilară lâ copii sau se complică de junghiu, când este şi mai gravă, aceştia nu po^

•/

.scoate flegma astupă bojocii şi bolnavii se asfixiază.

Trafamentul. La început băi calde cu muştar la 5

.

124

i

picioare, ceaiuri de floare de teiu, de soc de nalbă sau de rădăcină de iarbă mare (v. a. v.) ; mai târziu cataplasme de muştar la spate şi pe piept» repetate des ; ventuze uscate mai ales la bătrâni, camera caldă, aerisită, ferită de praf şi regim substanţial. La copii băi călduţe cu muştar, de 2 sau 3 ori pe zi regim cu lapte amestecat cu puţin cogniac.

TUSA MAGAREASCA SAU TUSA CONVULSIVA Tusa măgărească sau tusa convulsivă este o boală epidemică şi molipsitoare, şi cu un element nervos.

Cauzele. Această boală loveşte mai mult copiii dela 1—8 ani, şi de preferinţă fetele* Frigul umed şi impresiile morale vii face ca molipsirea se face mai uşor. In genere ori-ce obiect care a fost în camera unui copil bolnav de tuşă măgărească poate fi molip­ sitor, unele persoane cari colindă casele şi pe la cei bolnavi, şi pe la cei sănătoşi, poate propaga boala adese ori, de aceia este bine ca să izolăm copii bol­ navi de ceilalţi copii sănătoşi, până la complecta lor vindecare.

Simptomele. La început sau perioada I de boală care durează 3—15 zile, începe cu guturaiu, puţină ferbinţeală şi tuşă, din ce în ce mai deasă şi enervată In perioada a li căre durează 2—6 săptămâni, tusa ea un caracter special, copilul simte o gâdilatură în gât* se stăpâneşte dar nu poate până nu tuşeşte. Tusa este continuă, încât nu poate trage aer, se asfixiază devine la faţă roşu, vânăt, ochii roşii şi cu lacrimi, inspiraţia sau tragerea aerului, le face un fel de fluerătură, ca­ racteristică în gât. După liniştirea tusei bolnavii par sănătoşi. Furii de acestea de tuşă le vin foarte des în timpul zilei şi în timpul nopţei le provoacă vărsătuii,. i

i 125

în cât nu se pot nici hrăni bolnavii. Se întâmplă uneori că această boală se complică şi de junghiu, şi atunci este mai periculoasă (v. a. v.).

Tratamentul. Aerul curat lipsit de praf, foloseşte mult la această boală: odaea bolnavului trebue să fie mare luminoasă şi încălzită şi des aerisită. Plimbările în aer liber sunt bune dacă e cald frumos şi copilul, robust.

Mâncaiea să fie uşoară, câte puţin şi de mai multe ori pe zi, supă, lapte, ouă, calea, ceai. Ca băutură pe dinăuntru sunt bune ferturile sau ceaiurile sau de boabe de cafea verde de rădăcini de iarbă mare, ismă, cim­ bru (v.a.v.). Pensulaţiile în gât cu gaz şi cu untdelemn părţi egale, răreşte tusa tot asemenea şi vaccinatu şi revaccinatu.

URINA ANALISA Urină este un lichid excreminţial, separat din sânge prin rinichi şi care este dată afară prin uretră..

In stare normală în timp de 24 de ceasuri scoa­ tem cam 1000 grame la femei şl 1000—1500 grame deurină la bărbat, dar se poate mări cantitatea după bău­ turi şi alimente. In cursul boalelor ca friguri, idropică,. boală de rinichi se micşorează cantitatea de urină, pe când la boala de zachăr se măreşte cantitatea. Culoa­ rea este galbenă în stare normală, incoloră la influenţă boala de zachăr, este brună verde la boala de ficat.

La reumatism la piatră urina depune nisip în fundul oalei.

Analiza minei. Ca să facem analiză de urină proaspătă nu veche, ne trebue vre-o 100—150 grame, mai trebue a se cunoaşte cantitatea în timp de 24 ore.

Pentru a căuta albumină. la boala de rinichi, complică uneori şi scarlatina, se filtrează (strecoare)urina prin hârtie sugătoare, apoi se pune într'un tubde sticlă subţire şi lung numit eprubetă, cam a/4 şi se. Încălzeşte până ferbe la partea de sus numai, la o lam—

,

'

: ! !

■

1 =

1 126 i

-pa de spirt; dacă formează un -nor alb, se varsă încet 13—4 picături de apă tare (acid azotic) şi dacă norulmi se topeşte, avem albumină, în caz contrar, au fost săruri, cari s’au topit în apă tare. Pentru a face o analiză cantitativă adică de câtă cantitate de albumină conţine, atunci întrebuinţăm o eprubetă anumită nu­ mită Tubul lui Esbach, care este grădat cu grade şi -cu 2 litere U şi R. ; se toarnă urină până la literali, apoi se toarnă o doctorie numită soluţia lui Esbach, (acid picric cu acid citric) până la litera R, se turbură de vre-o 10—15 ori şi se lasă să se limpezească până la câte grade este albumina, sau tulbureala albă.

Pentru a constata zachăr de urină, ne servim de o altă doctorie numită Soluţia Fehling (cupro potasic) se toarnă această soluţie in o eprubetă pe jumătate, se încălzeşte la spirt* apoi se toarnă puţin câte puţin urină de analizat, dacă se schimbă de culoare galben tşî roş cafeniu,'atunci are zachăr. Se mai poate constata zachărul din urină, dacă ferbem 10 grame de urină cu un gram de var, dacă se schimbă culoarea în cafeniu are zachăr.

Toate aceste procedee, nu dau rezultate decât .aproximative, şi este trebuinţă totdeauna de a fi con­ trolate şi de un doctor.

I

! : ;

VĂRSATUL, VARIOLA, BUBATUL \ Vărsatul, bubatul sau variola este o boală epi­ demică şi molipsitoare, pentru ori ce vârstă, şi foarte ' gravă din cauza complicaţiunilor, datorită unui microb •*(v. a. v.) ce până astăzi ştiinţa nu Ta descoperit, dar •din fericire avem un leac sigur prin vaccinaţie.

Semnele. începe cu fior de frig puternic, friguri, ierbinţeală mare, durere de cap, durere de mijloc greaţă

k,

i,

i

.^i vărsături, durează astfel 3—5 zile, apoi începe a

127 eşi pe faţă, cap gene, gât şi întreg corpul o roşaţă:mare presărată de coşi mari cu puroi în vârf; in a— ceastă stare stă vre-o 6 zile şi apoi încep a se usca,. şi a se lua coji mari, rămânând în locul lor semne. Cu cât vărsatul e mai des şi pielea mai roşie cu atâta, este mai grav.

Pentru a impedeca vărsatul astăzi,se vaccinează toţi copii mici dela 3 luni în sus, şi după 7 ani s& revaccineazâ din nou, cu modul acesta la noi nimeni nu se poate îmbolnăvi de vărsat. Aceste operaţiuni' sunt obligatorii pentru toţi sub pedeapsă mare cei ce se sustrag şi nu se supun operaţiunilor.

,

Vaccinafia. Este o operaţie care consistă în mici înţepături sau sgâriituri alei pelei, de preferinţă la braţ şi prin introducerea pe acolo vaccin animal. Sgărieturile sau tăieturile pe pele se fac foarte slabe ca să nu dea sângele, cu un .fel de cuţitaşe speciale anumite lanţete, apoi se ia puţin vaccin din tuburi anumite, pe lanţetă şi se unge locul sgăiiat, se lasăcâte*va minute să nu se şteargă, ca să se usuce, apoi se poate apli­ ca puţină vată, şi se leagă uşor braţul, vaccinaţia,poate apăra pe un copil de vărsat timp de 7 ani, când trebue din nou a fi revaccinat. In caz de epidemie de vărsat trebue a se vaccina pe toţi din acea cnmună.

Vaccinul. înainte de descoperirea vaccinului ani­ mal se vaccina cu puroi de vărsat dela un bolnav şi atuaci capătă un vărsat pe corp, dar mai uşor. Apoi târziu Ienner a descoperit vaccinul animal, adică văr­ sat pe corp, decât numai la braţ. Se culege puroiul dela bubele de vărsat ale vitelor în tuburi miqi desticlă şi se păstrează la răcoare, pentru a fi trimese? în urmă a se vaccina cu ele.

: I

i

i 128 i

VĂRSĂTURILE

1.

Vărsăturile nu sunt o boală, ci un semn al di' feritelor boale, materiile vărsate pot fi mâncare, lichi­ de, sânge etc.

Cauzele. Depind cele mai adesea dintr'o stare particulară a individului, că este prea nervos, sau că­ lătoreşte pe mare, într'o barcă, etc. la femei însărci­ nate, la persoane cu durere de cap, cursul unor boale ea tifos, scarlatină, congestie cerebrală, otrăvirii, etc.

Tratament. Băuturi reci cu ghiaţă, luate câte puţin, -apă gazoasă, borvis, lapte acru, limonade gazoase, recj A se aplica pe stomac comprese reci sau cu ghiaţă.

'Ceai rece de ismă, cimbru sau coajă de portocale.

v

ZAHĂR (BOALA DE), DIABETUL Boala de zahăr sau diabetul este caracterizată prin aceea că în urină se constată că conţine zahăr, pe când la omul sănătos nu există.

Simptomele. Cel întâi semn caracteristic este o sete măre, care face pe individ, de a bea la fiecare ceas. şi din această cauză se urinează mult; alte ori începe cu umflătura şi sângerarea gingiilor, uscăciunea gurei, căderea dinţilor, mâncărimea pe corp, fără e.rupţie, buboae cc se repetă des, slăbirea vederei o lene generală, crampe dureri nevralgice, micşorarea memoriei, sau tendinţa la somn ; se mai poate complica la •unii bolnavi cu albuminâ. gangrenă sau pneumonie.

Tratament. Pentru" ca un diabetic, să se vindece *au cel puţin să trăiască cu boala fără să sufere, tre­ ime să voiască. Se poate trăi 30 ani cu un diabet, cu ■•condiţia de a urma o viaţă liniştită după următoarele ^reguli: Să se culce şi să se scoale de vreme, să evite

I.

i

I

i 129

=

i i

!

i

••emoţiunil?, să nu muncească mult cu creerul, dar să {fie continuu ocupat, spre a nu se ocupa de boala sa.

A se frictiona pe tot corpul dimineaţa şi seara cu o flanea muiată în spirt. A face adese ori băi calde şi reci şi duşuri : a-şi curaţi gura şi dinţii zilnic. A face exerciţii la aer curat, şi injecţii cu insulină, făcute de un medic.

Diabeticul scoate zachăr din urină căci organizmul fabrică mai mult, pentru aceea trebue a micşora din alimentaţie substanţele zacharate sau cari se transformă în zachăr cum sunt pânea, spirtoasele, etc. Ca fructe numai cele acrişoare, portocale, vişine ; laptele este bun numai cel acru, iaurtul, amestecate cu borvis.

Ca medicamente va lua zilnic câte 3 linguriţe de «.drojdie de bere in puţin borvis.

1

:

?

; I

}

; i

-

!

PARTEA

I!

LEACURILE II ACIDUL BORIC Acidul boric se prezintă în comerţ sub 2 forme r cristalizat in formă de solzi şi in formă de pulvere albă. a) Soluţia de acid boric (3 gr. acid boric, apă fiartă 100 gr.), este bună de spălat la ochi, la răni uşoare, la sgârieluri, etc. b) Cu 5 grame praf de acid boric şi 100 grame vaselină, facem vaselină boricatâ, bună de uns la ar­ suri sau alte răni. c) Dacă luăm 40 grame praf de acid boric şi câte 50 grame de făină grâu şi de zahar pulbere, ameste­ cate bine toate, este o otravă pentru gândacii negri dela bucătărie. d) Acid boric cristalizat, presărat seara pe blăni: ude de ploaie şi îl lăsăm până a doua zi dimineaţa, acidul boric a dispărut şi blana s'a usca , o scuturăm bine şi o ştergem cu o perie. e) Dacă amestecăm o parte de acid boric şi două părţi sare măruntă şi o punem în urechi şi interiorul peştilor proaspeţi îi păstrează 4 — 5 zile vara, fără să. se strice; la întrebuinţare trebue bine spălat.

ACIDUL FENIC SAU CARBOLIC In stare curată, se prezintă sub forma unui corp cristalizai aţos de culoare albă ca ghiaţa, ş\ având un miros caracteristic. Gustul este acru dulce arzător ; topit in spirt se prezintă sub forma unui lichid gălbui,, cum există la farmacie. Este mai greu decât apa şi nu se topeşte în ea decât unu la sută de apă. Mai este un acid fenic brut, de culoare neagră, fiind că est& amestecat cu gudrom, este mai puturos şi mai eftin-

■

131 Acidul fenic curat, arde pielea şi ţesuturile vii, nu se întrebuinţează nici odată, ast fel, decât foarte rar, când voim a arde negi, bătături, buboae şi a calma durerile de măsele când are gaură, dar trebue umblat cu pază. Amestecat cu apă 1—3 la 100 este un bun antiseptic şi desinfectant, bun la spălarea rănilor ca să se vindece mai curând, în stropirea hainelor şi a locuinţelor, pentru a opri întinderea boalelor molipsi­ toare, etc.

AERUL Lucrul cel mai de trebuinţă existenţei noastre este aerul. Prin aer ne vine o mulţime de boale şi nenorociri, pe dare le-am putea înlătura. Aerul se com­ pune dintr’un amestec de 3 gazuri principale: Azot 78, oxigen 21 şi argon 1, la care se mai adaugă, urme de acid carbonic, şi aburi de apă. Oxigenul ain aer face ca să schimbe in plămâni, când respirăm, sângele vinos sau cel rău, în sânge arterial şau sânge bun, care hră­ neşte din nou corpul.

Praful din aer conţine adese ori germeni sau se­ minţe de boale, pe care îi vârâm în coşul nostru odată cu aerul; deci este vătămător de a înghiţi praf sau a ne expune prafului, şi nu trebue a respira pe gură ci numai pe nas.

Aerul curat şi inspirat face energie corpului; lipsiţi pe om de aer, sau expuneţi-1 în aer stricat, veţi vedea că se asfixiază şi moare. S'a calculat că un om are trebuinţă pe ceas de 25 metri cubi de aer, aşa că se poate vedea cât de curând o persoană singură între­ buinţează tot oxigenul disponibil dintr'o cameră în­ chisă. Trebuesc aerisite foarte des camerile de locuinţă, prin deschiderea ferestrelor şi uşilor, pentru a se face curent. Aerul pătrunde în organismul nostru şi prin piele, aşa că bunătatea lui se cunoaşte când suntem desbrăcaţi cu pielea goală la aer, 10—15 minute. Aerul este pânea respiraţiunei, dar nu se mănâncă ci se respiră.

AFINUL (Vacclnlum myrtillus)

1

Este un copăcel mititel, înalt cam de vre-o 20—

'

,

I

/

132 / 1

: .

70 centimetri cu frunze lungueţe dinţate pe margine cu flori rotunde albe sau roşioare, şi ale cărui fructe mici şi rotunde numite „afine", de culoare neagrăvânătă, şi de un gust dulceag şi acrişor, sunt mult căutate pentru făcut dulceaţă, sirop sau şerbet. Creşte numai la munte pe locuri înalte.

Se întrebuinţează cu folos dela această plantă frunzele şi fructele ; frunzele trebuiesc culese primă­ vara, iar fructele vara duoă ce s'au copt. Fructele de afine conţin „acid quinic", iar frunzele ,,acid lanic“.

După încercările făcute de oameni învăţaţi în timpurile din urmă. au dovedit că fructele de afin ar fi un leac .foarte bun şi sigur pentru vindecarea Tifo­ sului, (febra tifoidă), tot asemenea bune contra treapâdului simplu (diarie, sau treapădului cu sânge (desinterie). Forma cea mai sigură şi bună de luat este următoare: 500 grame fructe de afine verzi sau uscate la 1000 grame apă, se fierbe până rămâne 500 sau 600 grame, şi auoi se strecoară, şi se ţine la un ră­ coros. Din această doctorie se poate bea 200—300 grame pe zi.

Tot cu acest lichid preparat, se poate vindeca blenoragia, făcând pe uretră 2—3 injecţiuni pe zi, şi bând în acelaşi timp 100-200 gr. din doctoria de mai sus.

Se mai pot vindeca cu multă uşurinţă, şi fără a avea dureri, arsurile» rănile, şi unele bube, ce se fac pe faţă uneori,, (pecingeni, bube dulci) dacă se spală şi se unge locul bolnav cu fertura de mai sus.

Se poate face ceai şi cu frunze de afine, şi dat cu folos la copii m’ci care au treapăd, sau dureri prin pântece.

Din fructe se mai poate face sirop sau dulceaţă, aducând şi ele folos dacă s'ar lua la boalele enumărate mai sus.

A N I S 0 N U L (Pimpenela anisum)

.

Anisonul este o plantă anuală, care creşte săl­ batec în Turcia, Egipt, Sicilia şi Italia; se cultivă mult în Franţa şi Rusia, pentru seminţele sale care sunt căutate în farmacie şi în trebuinţele domestice. Aceste

;

i

i 133

!

seminţe au un miros plăcut aromatic, un gust plăcut dulciu şi cald ; conţine esenţă care scoate prin destilaţie, dintr'un chilogram de seminţe se scoate 20 gr. esenţă.

Cei vechi cunoşteau şi ei anisonul, îl punea într'o mulţime de condimente ; i se atribuia multe daruri aşa Pliniu ne spune că el dă tinereţe feţe», depărtează sbârciturile, împedică mirosul uiât al gurei, şi‘aduce un somn dulce. Galien a fost cel întâiu care a recu­ noscut unisonului adevăratele lui daruri, că este folo­ sitor stomacului, în adevăr s'a recunoscut astăzi că înlesneşte mistuiala şi înlătură durerile, dă afară ga­ zele, şi chiar măreşte cantitatea laptelui la femei cari lăptează. Forma sub care se poate da este ceaiul sau fiertură de anison 2—3 gr. Ia 100 gr. apă sau praf 1 —S grame ; se poate da şi la copii mici care au crampe de stomac ; în fine anisonul nu trebue să lip­ sească din casa unei bune menajere.

ANTISEPTICE Sunt substanţe care distrug germenii (microbii) de boale ; astfel sunt: spirtul, cantorul, acidul fenic, boraxul, apa oxigenată, piatra acră, piatra vârâtă, să­ punul, leşia, usturoiul, zahărul ars, pucioasa, funingi­ nea. sarea eic.

Antisepaie este operaţia care facem ca să distru­ gem agenţii sau germeni boalelor.

APA Apa este de cel mai mare folos organismului atât pe din afară cât şi pe dinăuntru corpului. Apa bine aplicată pe din afara corpului face servicii imense pen­ tru conservaţia sănătăţei pentru întărirea corpului. Ea face corpul mai tare ca să poată lupta contra boalelor şi să păstreze vigoarea. Aplicată pe corpul noslru face răcoreala şi curăţenia pielei şi împiedică năvălirea sân­ gelui în diferite organe ; linişteşte nervii iritaţi, întă­ reşte mu’şchii şi dă putere sângelui. Apa rece face ca să suportăm variaţele de temperatură. Apa rece imprăşcată pe cap, figură, gât şi piept, face bine la congestiuni de crier boale de ochi» nas gât şi piept, In cazuri

i

■

134

:«

••; ;

fl I

i

de lovituri simple şi dureri de muşchi apa rece le vindecă curând. In cazuri de arsuri aplicând apa rece, «uşurează durerea.

Apa face parte din corpul nostru, căci 7 din 10 sunt formate din apă, iar noi dăm afară pe fie-care zi cam 2800 gr. de apă. Ca băutură apa este lichidul cel mai bu i şi mai uşor de mistuit, căci nutreşte corpul şi fără ea nu putem trăi decât câte-va zile.

Pentru ca o apă să fie bună de băut, trebue să fie rece, limpede, transparentă, aerată, fără miros, de un gust plăcut sâ fiarbă bine legumele fără să ie în­ tărească, şi să facă clăbuci ca săpunul. Nu trebue să conţină materii organice în cantitate apreciabilă, nici microbi vătămători, nici ouă de limbrici sau de pan­ glici. Apele cele mai bune de băut sunt acele de izvoare.

In apele murdare se găsesc microbi de tifos, de oftică, holeră, disenterie etc. Când cineva nu e sigur de calitatea unei ape bune, cel mai bun mijloc de a întrebuinţa fără pericol este sâ o fierbem într’o sticlă bine astupată pusă intr'un vas cu apă, apoi să o ră­ cim şi să o întrebuinţăm. Apa chiar foarte rece putem să o bem, dar să nu înghiţim decât câte puţin, căci altfel poate produce congestiuni la crier.

Apa caldă la interior este întrebuinţată ca bău­ tură la diverse ceaiuri, făcând bine la stomac ajutând mistuiala; pe din afară se poate aplica ca băi (v.a.v.) şi cu comprese calde pe vre-un loc dureros, stomac, ovar, pântece etc.

Apa gazoasă, este o apă încărcată de mai multe •ori volumul ei cu acid carbonic sub o presiune de 4—7 atmosferi; este de folos când e rece contra văr­ săturilor.

I

Apa de var, se face dacă turnăm 40 părţi apă peste o parte var, nestins apoi vărsăm apa aceasta şi turnăm peste var 100 părţi apa, şi lăsăm să se lim­ pezească. Este bună în cazuri de diarii al copiilor, sau amestecată cu părţi egale de unt de untdelemn la arsuri.

Apa oxigenată se găseşte numai la farmacie, tre­ bue să fie bine astupată şi ţinută la întunerec, căci perde puterea ei altfel. Este cel mai bun antiseptic,

: !

|

135 înălbpşte pielea, şi opreşte curgerea sângelui. Ames­ tecată cu Duţin borax şi amestecată cu apă, o lingu­ riţă la o ceşcuţă cu apă, este cea mai bună apă de clătit gura.

ARDEIUL (Capsicum anuum) Ardeiul este o plantă anuală, a cărei fructe se întrebuinţează de noi ca condiment sau aliment, gătit, copt sau crud. Original din India şi America unde creşte sălbatec, floarea lui totdeauna albă, dar fructele prezintă forme şi culori variate dela roş ca sângele şi galben deschis, până la violet şi negru albăstrui lucios. Ardeiul iute conţine o tărie numită capsicină, de un gust acru şi arzător şi vitamina c.

Când mâncăm un ardeiu iute face să simţim căl­ dură in tot corpul şi deschide gustul mâncărei. Pus în contact cu pielea o înroşeşte ca şi muştarul. Mai este bun contra trânjilor, dând câte un gram de praf de praf de ardei iuţi pe zi, şi contra căderei părului, câte un gram de ardei pisat la 100 gr. spirt şi făcând fric ţiuni pe cap. Acest spirt de ardei mai este bun fric ţiuni pe corp la caz de reumatism, junghiu, răceai; la dureri de măsele, atingând gingiile.

Se pot fabrica hârtii de ardei, ţinând locul de hârtii de muştar, când voim a înroşi pielea la junghiu sau tuşă, făcută ast-fel: se pisează ardei iuţi în can­ titate mare, se toarnă oţet tare peste ei, se lasă să se usuce, iar când voim să le întrebuinţăm se udă cu apă şi se aplică la locul dorit.

BĂILE Inmuiarea corpului» în apă fie pentru a se răcori de căldură fie pentru a se spăla de murdării se zice că a făcut o baie sau s'a scaldat.

Băile de rău sau de puţină, duşurile reci sau calde sunt de mare folos oamenilor, atât pentru cu­ răţenia corporală cât şi pentru combătut unele boale.

De îngrijirea curăţeniei corporale, atârnă şi să­ nătatea noastră; această parte este cea mai impor­ tantă din toată higiena, este stâlpul higienei, dela ea atârnă aducerea şi depărtarea boalele.

L*

.

136

!

: ' 1

'

Necurăţenia sfărâmă mai multe vieţi decât cele.mai înfricoşate răsboaie. Împrejurul nostru plutesc miriade de microbi (seminţe de boală), asemenea pe noi şi în corpul nostru, aşa că îngrijind de curăţenia corporala ne punem la adăpost de boale molipsitoare sau microbiene. în murdăria de pe corpul nostru, prin toate găurile, mai mult decât ori unde, clocesc şi se reproduc, tot felul de seminţe de boale. îmbulzeala, îngrămădirea murdăriilor, necurăţenia stradelor şi a caselor, sunt recunoscute drept cauza principală a epidemiilor ; dar casa noastră cea mai a~ proape este pielea noaştră. Putem să ieşim din casa dc locuit, putem să ne schimbăm de haine, de rufe, dar de piele, unde trăim continuu, nu prea îngrijim de loc. Curăţenia pielei este de cea mai mare trebuinţă fiindcă dela e, depinde sănătatea bună ; îngrijind de curăţenia corpului, regulat, vom face să putem trăi mai mult.

Când corpul este curat, omul este mai satisfăcut în dorinţele lui, are moralul mai ridicat; toată maşi­ na omenească lucrează mai in voe şi mai uşor. In sa­ tele şi în casele murdare locueşte de obiceiu lenea, tâmpenia, minciuna, hoţia şi toate viciile. Murdăria vatâmă şi corpul şi sufletul.

Pielea omului este socotită la un om de mijloc, cam la un mefru 50 pătrat, cât .înveleşte tot corpul f in piele sunt nervi, vine artere şi vre o 3 milioane de găurele mici numite pori, pe unde ese sudoarea şi grăsimea ca să dea moliciunea pielei. Sudoarea este formată din apă şi diferite săruri şi materii otrăvite, gonite de sânge. Rolul pielei se apropie cu rolul ce-l joacă, rărunchii, plămânii, fier tul şi maţele. In timp de 24 ore iese prin piele, cam 1000 -1500 grame de su­ doare, care nu se vede, se împrăştie în aer sau pe vestmânt, depunând la suprafaţ i pielei sărurile şi gră­ simea. Pielea s« r-• oeşte neîncetat, cea de deasupra se usucă, se face solzi sau mătreaţă, apoi vine alta nouă, şi acei solzi, cad cu atât mai uşor cu cât o spă­ lăm o îngrijim, iar dacă o lăsăm in voia ei, atunci: acei solzişori se întăresc, se lipesc la un loc cu gră-

i 137

i

simea şi sudoarea, astupă porii, se face jeg, care mai ' totdeauna produce sau ajută la ivirea diferitelor boale ca: boale de piele, şi altele, mai mult încă se mai pot desvolta in acele murdării de pele, diferiţi microbi chiar, cari intră sub piele şi chiar in sânge după cum a demonstrat d-1 profesor Babeş, cum sunt: râia chel­ bea (favus), răpciugă, etc. Urmează deci că murdăria pielei este izvorul tuturor boalelor.

Pielea noastră, privită cu luare aminte, vom ve­ dea că are mici ridicături, îndoituri, găurele mici peri, pe unde se depune praf şi murdării şi unde mai este şi cuibul diferiţilor microbi, la un loc cu rămăşiţele de sudoare şi de grăsime. Pentru a le putea scoate- de acolo toate acestea nu-i de ajuns numai să ne muiem corpul în apă rece, sau să ne stropim cu apă rece, pentru răcoreală, trebuesc trei lucrări principale: apă calda, săpun şi frecătură bună, sau cu alte cuvinte trebue a face o baie de curăţenie. Apa caldă moaie pielea şi murdăria, şi mai deschide puţin porii plini de murdării şi de grăsime, săpunul topeşte grăsimea şi omoară microbii ce se găsesc pe piele şi prin pori, iar frecătura bună goneşte, murdările.

Poporul cel mai înaintat din lume este acela care întrebuinţează mai mult săpun, iar puterea fizică şi morală a unei naţiuni stă în raport invers cu consu­ maţia de a'cool.

Pe curăţenia corporală, punea mare bază antiquitatea, ca dovadă că istoria pomeneşte de băi la Indieni, Egipteni, Sciţi, Mezi, Perşi la Greci şi la Ro­ mani. Primul act de ospitalitate la Eleni era, a se oferi o baie mosafirului ce-1 primita în gazdă. La Romani băile erau alăturea cu gimnastica. Ţăranul nostru mai mult ca ori-care altul, din cauza muncilor grele şi obositoare, asudă foarte mult apoi din cauza ocupaţiunilor lui numeroase, în mijlo;cui prafului, in atingere cu animale, cu noroi, băhgare, are mai multă trebuinţă de curăţenia corpului, pentru a se desbari de atâtea murdării şi agenţi producă­ tori de boale, pentru a-şi întreţine pielea într'o funcţio­ nare totdeauna bună.

! !

j

138

■

: '

■

\ i

ii :; .

Legea comunali actuală, va rămâne nemuritoare, •căci a prevăzut înfiinţarea de băi populare pe la sate, •atât de necesare ; este un pas înainte pe calea pro­ gresului şi a civilizaţiunii, căci rămăsesem in urma ţărilor civilizate in privinţa băilor populare. Cine va avea baie intr'un sat, va vedea efectele imediat. Ape­ titul vine mâncând, şi tot astfel şt gustul şi trebuinţa curăţeniei, se va dezvolta, prin întrebuinţarea băilor.

Prima baie populară inaugurată la Folteşti, (jud. Covurlui) la 8 Iulie 1904 a dat roade ce nu se aştepta nici de cei mai optimişti; in cursul primei luni s’au dat 684 băi. Dar ca oricare lucru nou, băile vor ri­ dica obiecţiuni şi critici, să nu ne descurajeze, căci începutul a fost greu şi mulţi, cred ne vor imita.

La întrebuinţarea băilor cu scop higienic sau pentru curăţenia corporală; trebue să avem in vedere totdeauna temperatura apei care trebue să se apropie de temperatura normală a corpului» aproape 35 grade, întrebuinţând apa la temperatura de 30—35 grade, nu -simţim nici caid nici frig, nici nervii nu se întărâtă, nici nu ne slăbeşte, nici nu ne moaie, atunci lucrează apa mai cu folos la cură\irea corpului, înlesneşte funcţiu­ nile de exalaţie ale pie ei, moderează circulaţia, poto­ leşte dorinţele simţurilor, astâmpără sistemul nervos, şi provoacă o stare reală de mulţumire sufletească.

Băile noastre populare au adoptat, ca şi în alte ţări cari au băi populare, sistemul cel mai practic, cel mai economic, baie, duş caldă şi rece. Acest sis­ tem convine în orice anotimp la persoane de ambesexe, la orice vârstă şi de Orice temperament; se pot face mai uşor, cere mai puţină cheltuială de întreţi­ nere, curăţă pielea mai bine şi mai curând. Profeso­ rul Brouardel zice că: „baia duş este un izvor minu­ nat de curăţenie ieftină", iar mai departe: „baia de putină şi de piscină nu spală de loc straturile strati­ ficate de jeg şi unsoare care se formează la suprafaţa corpului, pe când la duş apa curgând şi săpunul di­ zolvând grăsimea goneşte în jos’ toate murdăriile".

Pentru instalarea băilor de putină se cer chel­ tuieli mari, se întreţin greu; este o cheltuială mare de

139

I

-apa, 200 —250 litri pentru o singură baie, o mare perdere de timp, o oră cel puţin ; baia duş nu cere atâta cheltuială nici de instalaţie nici de întreţinere ; se cheltueşte numai 30 până la 40 litri apă şi numai timp de un sfert de oră. Apoi curăţirea băilor de putină, din cauză că pereţii lor se acoper de un strat grăsos, este foarte greu de făcut, şi când s’ar băga cineva intr'o baie, nu este sigur nici niciodată, că a fost bine desinfectatâ.

In baia de putină, cel ce face bae nu se mişcă, stă nemişcat într'o apă stătătoare, cu atât mai mur­ dară, cu cât stă mai mnlt în baie. La duş, dela înce­ put până la sfârşitul băei, corpul primeşte fără înce­ tare o apă reinoită, care ridică murdăria de pe corp şi o duce cu ea în jos. Baia de putină mai macerează pielea şi o face mai simţitoare la frig» Băile de vapor, nu sunt de asemenea bune pentru curăţenie, ele provocând sudoare'multă, slăbesc mult organizmul, la unii oameni pot produce congestiuni şi nu curăţă pielea fără ajutorul duşului.

Prin băi populare la sate vom ;mbanătâţi sănc lalea ţăranului vom înlătura un mare număr de boa! şi—a înlătura boalele este v- micşora mizeria. A între ţine sănătatea, este a face un act de economie şi de prevedere.

A introduce cât mai mult gustul la curăţenia corporală, este a mări salubritatea şi morala publică.

De aceea cred că este bine, că, cu mic cu mare, de orice rang social sau politic, să ne unim cu toţii, să ne formăm chiar în societăţi sau ligi, pentru înmul­ ţirea acestor instituţii de sănătate, căci binele nostru tuturor, atârnă dela binele şi sănătatea întregei naţiuni.

f

« BENZINA I.

Benzina sau eterul de petrol, este un lichid in­ color foarte volatil şi inflamabil, de aceea trebue păstrat bine stupat şi departe de foc. Se poate întrebuinţa cu folos, spălând capul la fiecare 2—3 zile contra mătreţei, sau ungând părţile în cazuri de râie sau păduchi.

I

140

: •; • i:

BICARBONAT DE SODA, SARE DE VICHY Este o pulvere albă, de un gust leşios, având multe întrebuinţări. Când am mâncat prea gras, sau avem râgâeli sau arsuri pe gât, dacă luăm un vârf de cuţit de bicarbonat cu puţină apă ne-am vindecat.

Efectele lui asupra stomacului, variează după doza care o luăm ; în doză mică cel puţin 2 grame, luate o oră înaintea mesei, este un stimulant al stomacului. Când avem dureri, luăm o doză mai mare 2—8 grame, după 2—3 ore după masă, atunci micşorează aciditatea, şi calmează durerile, e foarte bun deci ia gastrite cro­ nice, alcolism, etc.

Se poate face cu bicarbonat o apă de Vichy, artificială, dacă se ia 4—5 grame bicarbonat, se pune într'o sticla de un lilru, având un dop bun, să nu se răsufle, şi peste el se dă drumul ^nui sifon de un litru se astupă bine, se datina bine şi avem o apă mine­ rală. foarta plăcută, putând bea la masa simplă sau cu vin.

BORAXUL

: i

i

i

;. : : i '

:

;

• Es'e o sare compusă din sodă şi din acid boric* se găseşte naturală prin diferite ţări, în Ceilan, Peru^ etc., dar mai mult se fabrică artificial. Se întreb tun ţează pe din afară, fiind antiseptică, pentru a combate boala mărgăritarelal din gura copiilor mici, ameste­ cat cu părţi egale de miere, contra puşchelor, în acelaş mod, picături in boale de ochi l°/0în spălarea rănilor 8°/0 şi spălarea obrazului şi mânilor, 4 — 10°/o pentru a se albi.

BOSTANUL (Curcubita pepo) Bostanul cu diversele lui specii este destul de comun şi cunoscut de toţi în cultură. Seminţele lui curăţite de coajă şi pisată în doză de 60 gr. ameste­ cate cu zahăr 40 gr., sunt bune contra panglicelor.

BRADUL (Abies) Bradul şi Pinul arbori totdeauna verzi, împodo-

141 •foesc cu îmbelşugare munţii noştri Carpaţi, şi cultivat şi prin unele grădini. Arbori bogaţi in răşină, de unde se extrage esenţa de brad, terebentina, sacâzul, etc.

Mugurii de pin sau de brad sunt întrebuinţaţi cu folos ■contra tusei, făcând ceai în doză de 2°/0 BRUSTURELE, LIPANUL (^appa major şi nrinor)

!

Brusturele este foarte comun la noi, şi se vede crescând prin toate locurile necultivate, pe lângă şan­ ţuri, garduri, sau locuri virane.

Este o planta inaitâ de 1 - 2 metri, cu frunze foarte mari, şi cu flori purpurii; înfloreşte în lule şi August, şi cu rădăcină lungueaţă cu morcovul. Se în­ trebuinţează ca leac dela această plantă, mai mult ră­ dăcina, care trebue culeasă toamna, se taie în bucăţele mici şi se usucă la soare sau in cuptor. Ea conţine o tărie numită inulină, săruri de potasă şi mucilaj.

Ceaiul făcut din rădăcină, 20 grame la 100C gr. apă face foarte bine la reumâtizm hidropică, sau boaiă de rinichi.

Fiertura de rădăcină, 60 grame la 1000 gr. apă, este bună pe dinafară la spălarea bubeior de pe faţă şi din cap dela copiii mici, în contra mătreţei, la d ferite boale de piele cu mâncărime, în râie, şi la unlee boale de ochi şi de pleoape, făcând spălături repetate adese ori, până la vindecare.

Cataplazmele făcute cu frunze de brustur şi aplicate călduţe pe udme, scurte sau ghinduri, uşurează 'ioarte mult durerile.

BUSUIOCUL (Occimuin basilicuni) Busuiocul este o plantă anuală, originară din India şi China, unde este privită ca o p'antă sfântă.

La noi se cultivă mai mult prin grădinile locuitorilor •dela {ară, unde de asemenea are oare-care cult. Toată planta exală un miros foarte plăcut, conţine un oloi tare; se poate întrebuinţa ca ceai contra durerilor de cap, la histerie, nevrosism, etc. 2—3°/0.

• i

1 142

ii ! :

■

,

CAFEAUA Boabele de cafea crude nu au nici o aromă, dar conţin grăsime, şi o tărie numită cafeina. Dacă se pră­ jesc, până la roş mai închis, atunci dezvoltă un mirosfoarte plăcut numit cafeon ; dacă se prăjesc mai tare, perde aroma de tot şi nu rămâne decât un cărbune amar. Cafeaua prăjită trebue să fie mai mult blondă decât brună, atunci are cea mai mare putere şi aromă,, şi trebue râşnitâ numai atât cât şi când este trebuinţă.

Din cauza tăriei ce conţine cafeaua, este exci­ tantă, întăreşte inima, face ca bătăile inimei să fie mai. tari şi mai rari excită crierul, înlătură somnul. Este bună la durere de cap, nădufului la bătrâni, reuma­ tism, etc. Cafeaua verde neprăjită fiartă mult la foc şiîndulcită cu miere este bună contra tusei măgăreşti şi-, contra frigurilor. Praful de cafea este bun la pansarea rănilor. Cafeaua prăjită o putem întrebuinţa fie sub formă de cafea turcească sau nemţească.

CALAICANUL, SULFATUL DE FER Calaicanul este o sare albastră, destul de cunos­ cută ce se găseşte şi pe la băcănii. Are proprietatea că este antiseptică şi astringentă, bună de spălat ră­ nile murdare 2—50/0'.

I

■

CAMFORA Camfora este o esenţă solidă, extrasă dintr'uni arbore numit Laurus camphora, ce creşte prin Japonia, şi China, atingând înălţimea de 120 m. Plecând dela 40 sau 50 ani, acest arbore se încarcă de mici cris­ tale albe hialine, din ce in ce mai numeroase până la vârsta de 100 ani. Pentru a extrage camfora se fierbe: cu apă bucăţele de arbore şi se distilă, culegând-odeasupra apei când s’ar răcit. Camfora se prezintă sub o formă solidă, albă, moale la pipăit, cu un miros tare pătrunzător, la gust amară arzător, foarte volatilă tre­ buind păstrată în borcane bine închise, altfel se eva­ porează toată. Se topeşte uşor în spirt, eter şi oleurir se topeşte foarte puţin în apă 1 la 1000 părţi apă, nu se topeşte în giicerină. Pentru a .o pulveriza se pune

1 i

143 în ea puţin spirt. Este combustibilă, arzând cu flacărâ. plină de fum *, pusă deasupra apei, pluteşte şi se în­ vârteşte.

Se întrebuinţează sub formă de spirt de camforă,.. în medicină, fricţiuni pe corp, contra reumatismului,, răcelei, etc. Până in anul 1863, camfora naturală seconsumă foarte puţin, numai pentru uzul medical: dela acest an se descoperă din întâmplare o materie plas­ tică, amestecând camforă cu colodiu, obţ.nându-se ce­ luloidul. Imediat camfora începu a se căuta, căci din celuloid se fabrică o mulţime de lucruri şi mai ales. filme de cinematograf.

Pe la 1890 se descoperi fabricarea camforei ar­ tificiale, din esenţa de terebentină. Japonezii făcură un monopol pe camfora naturală, începând şi o luptă crâncenă, între uzinele de camloră artificială. Dela 60" lei kgr. cât era in 1907. ajunse la 30 lei: Japonezii avură ideia atunci să cumpere toată producţia de esenţe de terebentină din Franţa şi din America, puind pe producătorii de camforă sintetică, să nu mai aibă din ce să o mai fabrice, şi scăzând şi preţul camforei la 15 lei kgr. In timpul războiului mondial Japonezii; erau s ngurii furnizori de camforă, care se căuta foarte mult pentru fabricarea explozibilelor, reuşita dar era. a Japonezilor.

Din nefericire, camfora nu s'a mai cerut aşa de­ mult, războiul s’a terminat iar filmele de cinema, nu se mai fabrică din celuloid, fiindcă se aprindea curând,, ci din o altă substanţă, necombustibilâ din acetat de~ celuloză.

CĂRBUNELE Cărbunele animal sau vegetal este o doctoriefoarte eftinâ şi de mare folos, fiind absorbant, desinfectant şi antitoxic (contra otrăvirilor). In dosâ de 1 3 linguriţe pe zi în puţină apă, cărbunele desinfectează maţele, stomacul, împrăştie gazele şi arsura pe piept:;la răni presărat şi pansându-le cu cărbune le Jesin' fectează, le vindecă uşor. Dar darul cel mai de folosal cărbunelor este că combate orice fel de otrăvire,, de ciuperci, arsenic, etc. Dacă se ia în cantitate mare?

144 ‘ E

li 'j|

praf de cărbune 4 — 5 linguri de masă. Japonezii în­ trebuinţează acest procedeu încă de multă vreme şi .nu se pot otrăvi niciodată.

CÂNEPA (Canabîs sativa) Plantă destul de cunoscută la noi cultivată pen­ tru {ibrele sale din care se fac fuioare, şi pentru se­ minţele ei. Toată planta exală un miros puternic care provoacă durere de cap şi ameţeală la unele persoane, când este inf.orită mai ales.

D»n seminţe pisaie se poate face un lapte dacă se amestecă cu apă caldă şi puţin zahăr, aducând fo­ los la cazuri de oprirea uduiui, la sculamente, la piatră la băşică, etc.

CÂRMÂZUL, RUMEOARA (Phitolacca decandra)

I

i.

1

i,

Carmâzul este o plantă originară din America de Nord» introdusă şi naturalisată şi la noi, cu frunze ovale şi ascuţite, (12—15 cm. lungi, pe 5 — 6 cm. late), cu ramuri multe şi înalt de 1—2 metri, făcând fructe roşii-negre şi cărnoase cunoscute sub numele de cârmâz vegetai. îSe întrebuinţează cu foles dela această plantă, rădăcina, frunzele şi fructele. Rădăcina trebue culeasă în Noembrie şi se întrebuinţează cu folos mai mult proaspăta ; ea conţine săruri de calce şi de potasă şi o tărie (alcaloid) numită ,,phitolacină“. Frunzele tre­ buiesc recoltate puţin înainte de a se coace fructele, iar fructele când s’au copt bine. Frunzele conţin tanin.

Rădăcina de cârmâz, provoacă vărsături. Pe din afară este bună la unele bube numite herpes. Dacă se aplică pe pi% le suc de plantă, sau o cataplamă fă­ cută din rădăcină fiartă la foc, atunci înroşeşte pielea şi chiar poate scoale băşică, ca şi o vesicătoare. Dacă se trage pe nas praf de rădăcină, ne va face să avem guturaiu, dureri de cap şi deochi. Pe din nâuntru dacă •se ia în dosă numai de 0,06—0,30 centigrame este ■ excitantă, întărâtă nervii, iar dacă s'ar lua mai mult

F 145 1—2 gr., atunci face vărsături şi chiar diarie cu sânge .şi dureri.

In genere această plantă dacă se ia în dosă mică măreşte puterea inimei, iar în dosă mare, opreşte chiar respiraţia şi face foarte rău. Se poate da cu folos la oamenii cari sunt graşi peste măsură, în dosă mică, şi repetată des, la aprindere de plămâni, la boale de rinichi, boale de ficat şi gălbinare, la idropicâ, la boale de femei cari au reguli.cu dureri şi Ia poală albă. Amestecată cu frunze de cartof şi făcute cataplasme, uşurează durerile dacă se pun pe locul durerei.

Goneşte laptele la femei, mai este bun la udme, la ghinduri dureroase la gât, durere de încheieturi.

Fiertura din frunze este bună la trânji în spălături şi la spălarea puşchelilor ce se fac uneori pe limbă sju buze, precum şi in gargară, la gâlci simple. ' CEAPA (Alium cepa) Iată o legumă foarte comună, ce se găseşte în casa fiecăruia, iar noi nu-i dăm importanţa cuvenită, pentru foloasele ei mari, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din cel medical. Ceapa e o plantă alimentarâ, cunoscută din timpurile cele mai vechi, ce se consuma ca şi astă-zi pe o scară întinsă. Egipteni făceau omagiu cepei, ca şi unei divinităţi. Ea conţine in sucul ei, un oleiu volatil mirositor, iute, care se pierde prin fierbere şi coacere. Conţine zahăr, gomă, acid fosforic, acid acetic, fosfat de calcu, şi citrat de calciu. Afară de aceste principii, cunoscute de mult timp» este diuretică, vermifugă şi excitantă, dar după lucrările D-rilor Gurlwitsch şi Franck din Rusia, Reiier şi Gabor din Germania şi Albert Nodou din Frcnţa au dovedit că ceapa emite raze ultra-violete mai ales in gâtul bulbului unde încep rădăcinele. Aceste pro­ prietăţi o face capabilă să vindece şi să îndepărteze multe boli şi în special cancerul.

După statisticele recen'e, reiesă clar, că în ţările, unde consumul cepei crude este abundent şi zilnic, cum sunt Bulgaria, Turcia, Algeria, Arabia, Egiptul,

J

1 146 , Siria, Rusia şi Polonia, cancerul la ţară nici nu se cunoaşte, iar longevitatea oamenilor a ajuns până la 154 de ani. S’au încercat a se face chiar injecţiuni cu suc de ceapă la canceroşi şi rezultatele au fost încu­ rajatoare. Cine nu ştie, că la ţară, leacul cel mai bun şi sigur contra scrântiturilor, loviturilor, vânătăilor şi arsurilor uşoare, este ceapa sdrobită cu sare, apli­ cată direct pe locul bolnav.

CIMBRUL (Tlilmus vulgaris) Cimbrul este o plantă cultivată, pentru aroma lui întrebuinţată ca plantă condimentară. Conţine o tărie sau o esenţă aromată, camforată, acră şi amară; toată planta este tonică, şi înlesneşte mistueala ; este anti­ septică, fertura de cimbru este bună la spălarea ră­ nilor şi gargară contra gâlcilor ; dosa este de 1 °/0.

CIREŞUL (Pomus cerasus) Cireşul este un arbore cu numeroasele sale va­ rietăţi cari produc cireşe albe, negre, tari, băşicate, dulci şi amare ; cireşile amare şi sâmburii conţin o tărie, o otravă mare numită acid prusie. Cozile de ci­ reşe în genere ferteîn doză de 3°/0 făcute ceai şi băute, înlesneşte scoaterea udului, ş; ii măreşte cantitatea; aduce folos la boala de rinichi şi la sculamente.

COADA ŞORICELULUI (Achilea mfllefolium) Coada şoricelului este o plantă ce trăeşte mai mulţi ani, cu frunze lungueţe şi foarte mult tăiate şi despicate, înaltă de 40—60 centimetri, cu flori albe sau roşioare mici, împreunate în formă de buchet Ia vârful plantei.

Se inrebuinţează ca leac, vârfurile înflorite şi frunzele, date sub formă de ceaiu 15—30 grame la 1000 grame apă, la următoarele boale : 1. Când s’a oprit regulele femeeşti sau scurgerea lochielor după naştere, fie din răceală, (ie din frică, şi chiar pentru a combate scurgerile albe.

147 2. Contra trânjilor, administrată mai mult timp.

3. Contra palpitaţiilor de inimă, de boale de nervi, nervositate.

4. La unele boale de ficat, de băşica udului, şi la piatră.

5. Contra constipaţiunei şi a boalelor de stomac.

6. La boale de piept, celor cuscuipare de sânge, şi la oameni slabi.

7. Face bine chiar celor bolnavi de reumatizm, gută, tifos, scarlatină şi coriu.

8. In fine fertura din foi şi flori este bună la spălarea rănilor, în boale de ochi şi urechi.

Se mai poate prepara din ea şi un sirop: 100 gr., foi verzi 200 grame zahăr şi 600 grame apă» se fierbe la foc până se îngroaşe, siropul apoi se stre­ coară şi se poate lua 20—50 grame pe zi.

Ceaiul de coada şoricelului trebue preparat nu­ mai pentru o zi, căci stând mai mult se strică.

CORNUL (Cornus mas) Cornul este un copăcel, ce creşte prin păduri şi lunci şi a căror fructe ioşii sau negre când sunt coapte numite coarne, se întrebuinţează la facerea dulceţilor, şi a compoturilor. Aceste fructe sunt astringente şi acrişoare, pentru aceea fertura lor este bună la cazuri de diarie, disenterii şi chiar contra vărsăturilor la femei însărcinate.

COSITORUL Cositorul este un metal alb strălucitor. Praful sau pilitura de cositor în doze de 15—20 gr. este un leac contra panglicelor.

C R 1 D A Crida din comerţ sau crida curată praf dela far­ macie este o doctorie bună la cazuri de diarie şi disenterie în doze de 2—10 gr. pe zi.

CUIŞORUL (Cariofilus aromaticus) Cuişorul este un arbore totdeauna verde, de for-

i

Î48

(

mă piramidală, ce creşte prin climele calde ; mugurii de flori nedesvoltaţi bine se culeg şi se usucă, şi se aduc la noi sub numele de cuişoare. Mirosul lor este foarte aromatic şi picant, gustul cald arzător şi puţin amar, conţine un oloi volatil şi un tanin particular.

Sunt excitante şi antiseptice. In cazuri de răceală, du­ rere de stomac, de măsele, introducând în gaura din­ telui esenţă sau o cuişoară.

li

i

1

!

i ■

1

DESINFECTAREA Desinfectarea sau desinfecţiunea este o operaţie care are de scop de a distruge germenii sau microbii de boale molipsitoare, dintr'un loc dat. In comunele rurale desinfecţiunea la boalele epidemice cele mai de multe ori este o parodie, fiind-că se face într’un mod neserios, şi empiric.

Focul este cel mai bun desinfectant, pentru ori­ ce punct dar este puţin practic. Germenii boalelor numiţi microbi sunt foarte mici, neputându-se vedea cu ochi liberi, aceştia stau pretutindeni, în casele mo­ lipsite, pe haine, rufe, crăpăturile pardoselei, a tava­ nului, pe perdeli, covoare, în apă, alimente etc., deci şi măsurile pentru a scăpa de aceşti mosafiri nepoftiţi, sunt variate, după locul ce voim a desinfecta.

Camera unui bolnav trebue să aibă cât mai pu­ ţine ornamente ca covoare, perdele mobilă etc., nu trebue să fie în acea cameră provisiuni de apă, ali­ mente şi lapte. Tot ce rămâne dela bolnav trebue să fie ars. Trebue să fie o scuipătoare cu un lichid an, tiseptic, şi în fiecare'zi a arunca pe foc sau latrină conţinutul ei. In timpul duratei boalei, toată lingeria trebue des schimbată; se va face să intre aer şi soare in fiecare dimineaţă» deschizând ferestrele cel puţin jumătate ceas. Camera nu se va mătura cu mătura căci ridică praf, unde sunt şi microbi, ci se va şîege cu o cârpă udă.

Pentru a se desinfecta camera se va spăla ta­ vanul cu apă cu săpun şi cu acid fenic 3—5°/0; tot asemenea facem şi cu pardoseala, pereţii se vor vărui după aceea cu var. Dacă aceasta nu seva pulea bine aplica, atuncea se va desinfecta prin pucioasă. Se in-

; !

■

I

149 chide mai intâiu crăpăturile dela uşi şi ferestre cu vată, se calculează capacitatea odăei, socotind apoi cam 20—30 grame de pucioasă pentru fiecare metru cub capacitate, din odae, se pune cantitatea necesară de pucioasă într'un vas /n mijlocul odăii, se udă o bu­ cată de vată cu spirt se pune deasupra grămezi de pucioasă şi se dă foc, se închide bine uşile şi ferestrele şi tocmai a doua zi, umblăm în odae şi atunci se aeri­ seşte bine odaea şi poate fi locuită.

Oalele de noapte se vor desinfecta cu lapte de var sau piatră vânătă. Apa de băut se va desinfecta prin fierbere sau prin filtrare.

Persoanele caii îngrijesc de bolnavi, nu trebue să mănânce nici să bea în odaea bolnavului, nici nu trebue să părăsească camera bolnavului până ce mai întâi nu se spală pe mâni cu săpun apă caldă sau cu spirt.

Rufăria unui bolnav se va desinfecta prin fierbere cu leşie, timp de 2 ore, şi apoi uscată la soare.

Fumul este un bun desinfectant pe din afară dar greu de aplicat DROJDIA DE BERE Drojdia de bere, spuma de bere, ţaica, sau plă­ mada brutăriilor este destul de cunoscută in popor, încă din timpurile cele mai vechi. Egiptenii, Grecii o cunoşteau, cu 3—4 secole înaintea erei noastre. La început nu avea nici o folosire şi nici o valoare. Se ştie numai atât că, doamnele nobile şi cele dela cur­ ţile regeşti ale Faraonilor egipteni, se spălau cu so­ luţii de drojdie de bere pe faţă şi câte odată, mai adăuga drojdie de bere la băile lor pentru frăgezimea şi întinerirea pielei. încă dela Hipocrat din secolul al Ill-lea, înaintea erei noastre şi dela Dioscoiide din secolul I a erei noastre, drojdia de bere era folosită in tratamentul leucoreei (scurgerea la femei). In fine mult mai târziu, în Franţa, Germania, Italia s'a între­ buinţat cu folos drojdia de bere in tratamentul furun­ culozei (buboaelor) acneii (coşuri) variolei, etc.

De pe la 1890 atât în Statele-Unite ale Ameripei cât şi în Europa consumul drojdiei de bere, sim-

:

I i 1 1

150

i

\ '

i

i

I s

plă, şi cu derivatele ei, sau mărit foarte mult în sco­ puri farmaceutice, recomandând-o ca un leac sigur contra constipaţiei.

Dela 1923, în urma diferitelor analize făcute, s’a descoperit şi s'a deosebit din drojdia de bere, .un acid numit acidul nucleic amestecat cu fosfor, şi un derivat al acestuia acidul thiminic.

Acidul nucleic se mai găseşte în lapţii peştilor, in splină, în globulele albe ale sângelui de bou, etc., nu se desface în sucul gastric, dar solubil în soluţii alcaline, formând săruri solubile, ca nucleinat de sodă, de calciu, de fer, de argint, etc.

Ce însemnătate are acest acid nucleic? Acidul nucleic introdus în organism sub forma unei sări so­ lubile, spre pildă nucleinat de sodiu, măreşte globu­ lele albe (leucoeitele) în organism colosal, aproape l00°/o, şi, un sânge bogat în globule albe, desvoltâ curând, antiloxine, care luptă contra contagiune! bo­ lilor molipsitoare. Acidul nucleic este acela, care face să precipite toxinele dela difterie şi tetanos. Din 100 kg. drojdie de bere.se extrage 500 gr. acid nucleic In cazuri de febră tifoidă cu perforaţie intestinală de abces tuberculos, bolnavii au fost trataţi cu injecţiuni de nucleinat de sodiu. Efectul a fost miraculos şi grabnic. In cazuri de operaţii mari chirurgicale s’a injectat nucleinat de sodiu, pentru a mări rezistenţa bolnavilor la operaţie, Cu injecţii de nucleinat de so­ diu s’au vindecat bolnavi de scarlatină, variolă, bron­ şite şi pneumonii, erisipel, eczeme, cancer şi anemii grave.

0 substanţă cunoscuta la farmacie sub numele de „Salarol“ este acid thyminic, sau acid nucleic ani­ mal, extras din lapţii peştilor. Acidul thyminic se gă­ seşte totdeauna în serul sângelui dela oameni sănătoşi.

Acest acid thyminic este regele diso/vantelor acidului uric, căci este capabil să desolve la temperatura cor­ pului 100°/o. întrece pe toate sărurile de litiu, piperazină şi toate medicamentele zise eroice, atât de scumpe, cari făgăduesc să disolve acidul uric.

Iată şi dozele după care se poate da : Acid nvic-

!

■

I

151 leic 0,10—0,30 centigrame pe zi in pilule sau cachete.

Nucleinat de sodiu soluţie 1 la 100 centimetri cubi de ser fisiologic, câte 10—30 centimetri cubi în in­ jecţii hipodermice sau intra-musculare.

Acidul thyminic sau solural 0,50—2 grame pe zi în comprimate dozate câte 0,25 centigrame. Drojdia de bere 2—3 linguriţe pe zi disolvată în apă sau lapte.

Drojdia de bere conţine vitaminele B. B2 şi D. In general drojdia de bere, cu derivatele ei, are o mare însemnătate în medicină; e tonică, antiseptică, ultra-organică, faţă de unele specii de microbi, folo­ sitoare chiar, la unele boli nevindecabile.

ENUPERUL (Juniperus comunius) Copăcel ghimpos cu frunze ca şi ale bradului, ceva mai mici, este totdeauna verde. Fructele lui sunt mici ca şi boalele de piper, negre sau vinete, dulci şi aromatice. Ceaiul de enuper de 2—3°/0 este stimulant, tonic înlesneşte eşirea udului, produce sudori, face poftă de mâncare, şi înlesneşte mistuiala, aduce folos ia boala de rinichi, reumatism, răceală influenţă, slă­ biciune, tuşă şi la oftică chiar.

ETERUL Eterul propriu zis eterul sulfuric, este un lichid incolor, limpede, de un miros particular, tare dar plăcut, de un gust cald sufocant, ferbe la 36 de grade, se aprinde foarte, uşor, se evaporează foarte curând, pro­ ducând răceală în urmă. 0 parte din eter se solvă în zece părţi de apă, pe când în spirt în orice proporţie.

Topeşte grăsimele, reşina, canfora, cauciucul, pucioasa etc. Introdus în stomac sau mirosit, produce o excitiţie foarte repede, apoi vine o linişte plăcută; face bine la leşinuri, la durere de cap, inspirat la nas, la vărsături, la isterie, câte-va picături pe o bucăţică de zahăr, se poate unge cu vată pe frunte la cazuri de durere de cap. •

F ELI G A (Aspldium filix mas) Feliga, feriga sau năvalnicul este o plantă săl-

152

.

1

i i

.

.

batică ce cueşte prin păduri şi lunci, cu frunze foarte despicate, dar fără flori. Partea din faţa rădăcinei nu­ mită rizomă este bună contra panglicei făcând ceai 3 —6°/0 sau praf de rădăcină din acesta 12—16 grame în două rânduri.

FRAGUL, FRAGI DE PĂDURE (Frăgăxia vesca) Creşte natural prin păduri şi locuri umbruoase, cu flori albe şi cu fructe roşii parfumate^ şi gustoase, destul de căutate. Se întrebuinţează cu folos dela această plantă, rădăcina şi fructele.

Fructele conţin acid malic, salicilic, materii grase, zahăr şi diferite săruri; rădăcina conţine tanin.

Fragii sunt foarte căutaţi pentru gustul şi par­ fumul lor plăcut, cu toate acestea mâncaţi de unele persoane cu stomacuri delicate, le produce pe corp un fel de blândă.

Fragii sunt acrişori la gust, dar mâncându-i, pro­ duce urina alcalină. Cura de fragi este foarte bună la acei ce sufer de reumatism, gute (podagră) sau piatră la băşica udului.

Fertura de rădăcină (20 gr. la 1.000 gr. apă)» colorează udul excrementele în roş, şi aduce folos la diareie, scurgeri de sânge, şi la blenoragie; se poate da şi ca gargară la gâlci; această fiertură mai înles­ neşte şi eşirea udului.

Frunzele se pot întrebuinţa în locul ceaiului ru­ sesc, dacă se usucă şi se ţin la un loc uscat.

FRASINUL (Frascinus excelsior) Frasinul este un arbore cunoscut de toţi, are un trunchiu drept şi o coajă cenuşie. Se întrebuinţează ca leac coaja şi frunzele. Frunzele trebuesc culese in luna Mai sau Iunie, înainte de a lăsa să se scurgă o gamă lipicioasă din ele, şi trebuesc uscate la umbră.

Coaja trebue luată de pe arbori tineri de 3—4 ani, primăvara, şi uscată iute la soare. Ca proprietăţi coaja este tonică şi astringentă, este bună la diarie, disenterie şi scurgere de sânge de ale femeilor ; frunzele sunt purgative. Doza este de 5-10°/0 de frunze sau coajă.

I

I

153 FUNINGINA Funingina dela hoarne (coşuri), atât de cunoscuta, şi la îndemâna ori-cărui om, fie el cât de sărac, se bucură de calităţi curative (vindecătoare) însemnate, mai cu seamă la unele* boale. Astfel, amestecată cu oţet tare, şi apoi puind comprese muiate în acest amestec, vindecă degeraturile ; topită în untdelemn cald, şi picurând din acest amestec călduţ în ureche, uşu­ rează cele mai mari dureri ; cu apă destilată sau de ploaie şi cu spirt, se poate face apă de gură foarte bună, pe care o vom întrebuinţa puind o linguriţă intr'o ceşcuţă cu apă cu care ne vom clăti în gură.

Funingina cernută subţire de tot, printr'o sită deasă, poate înlocui cete mai bune prafuri de dinţi. Este un leac din cele mai bune pentru boala numită chelbe (favus) făcând spălături, după ce am pregătit-o, puind doi pumni de funingine la un litru de apă, să fierbe o jumătate de cees, apoi se strecoară, şi cu această apă, îşi spală capul de două ori pe zi, acel care are chelbe.

Contra limbricilor la copii, este de asemenea un leac foarte bun, făcând |un fel de cafea în modul ur­ mător : cafea prăjită, praf, 10 grame, funingine 8 gr. apă o ceşcuţă, se fierbe la foc, apoi se îndulceşte cu zahăr şi se dă copiilor cari au limbrici. Pecinginele (rupia) după cap şi faţă, se vindecă cu uşurinţă, dacă ie vom unge cu untdelemn şi cu funingine.

Prin analiză s’a găsii că funinginea este alcătuită din acid fenic, creozot, gaiacol, etc., precum şi un corp definit numit asbolină, ce conţine mult azot şi care s'a întrebuinţat şi în vindecarea ofticei.

Cum vedem funinginea, are multe întrebuinţări folositoare în medicină, şi nu se ştie încă viitorul ce descoperiri va mai aduce din darurile ei lecu toare.

GAZUL SAU PETROLUL Sub numele do petrol rafinat, se înţelege un pro­ dus al destilaţiunei păcurei sau ţiţeiului, ce se scoate din pământ, şi cunoscut în popor cu numirea de gaz, întrebuinţat pentru luminat,

154 Atât păcura cât şi gazul ordinar, au fost între­ buinţate cu folos, încă cu câteva secole în urmă mai ales la poporul român, în medicina populară, contra reumatismului şi diferitelor boale de piele.

D. dr. Hector Serafides, medic major în armata română, a încercat întrebuinţarea gazului din comerţ, la vindecarea reumatismului acut, la foarte mulţi bol­ navi, dându-i cele mai bune rezultate» D sa în toate cazurile s’a servit de petrol rafinat sau gaz de luminat, frecând, în timp de 10 minute, membrul bolnav.

Petrolul rnai are proprietatea de a deslipi, falşele membrane, dela angina diftericâ, dacă ungem cu un pămătuf de vată, gâtul bolnavului, nefiind nici dureros şi nici prea displăcut la gust; doctorilor Larcher, Lamarre, Archambault şi Flahaut, le-au dat cele mai bune, în această privinţă.

D-rul Brock îl recomandă contra răei, mai ales la copii şi la femei cu pielea prea delicată, fiind mai folositor decât frecăturile cu pucioasă; astfel ajunge de a unge în timp de 2 sau 3 seri dearândul, corpul bolnavului şi mai ales părţile unde râea e eşită, cu petrol ordinnr sau cu păcură, şi de a-1 lăsa pe piele, toată noaptea, iar a doua zi, să se spele cu săpun şi să reînceapă ungerea.

Gazul se mai poate întrebuinţa cu folos, în com­ prese, aplicate pe' degerăturile ulcerate de al doilea grad, şi contra gâlcilor simple, ungând pe dinăuntru gâtul bolnavului.

La unele boale de piele, ca: herpes, chelbe (favus), la păduchi, mătreaţă, etc., este un bun mijloc şi de folos, de a unge sau freca partea bolnavă cu gaz ordinar sau chiar cu păcură.

Gazul în medicina populară, se întrebuinţează şi astăzi cu folos, la vindecarea şi spălarea rănilor. Este un bun antiseptic local şi un disolvant al grăsimelor.

Păcura sau ţiţeiul, cum se găseşte in pământ, a fost întrebuinţată cu folos, contra bronşitei cronice, şi contra o fiicei, în doză 15—60 grame pe zi.

Cum vedem, atât păcura cât şi gazul, sunt nişte substanţe foarte bune, contra boalelor numărate mai Sţiş, în acelaş timp, sunt foarte eftine, se găsesc orj

;

i

%r

i

V

155 unde, atât la ţară cât şi la oraş, şi pot fi întrebuinţate de ori-cine, la diferite boale, fără nici un pericol şi cu folos.

G E N Ţ I A N A (Genţiana Iuţea) Genţiana este o plantă ce creşte prin păduri şi livezi umbrite, cu flori galbene mari, la vârful plantei, înfloreşte în Iunie şi Iulie. Se întrebuinţează ca leac rădăcina, care conţine o tărie numită gentiopicrină, identică cu chinina, care este amară şi antiseptică.

Rădăcina de genţiar.ă este un leac foarte bun contra frigurilor, diarielor şi a nepoftei de mâncare în doză de 2—3%. Se poate face un vin de genţiana, analog cu vinul de quinquină. Tot de aceleaşi daruri se bu­ cură şi centuara.

GLICERINA Glicerina este un lichid sirupos, gras şi incolor de un gust dulce şi cald, se scoate din grăsime. 5 poate amesteca cu apă în orice proporţie ; aduce folc dacă se unge pielea în cazuri de crăpături la mâini, buze, faţă urechi; pe dinăuntru aduce folos în cazuri de disenterie întrebuinţată in clistire 30 gr* la 150 gr. apă. Amestecată cu borax este bună la puşchele, mărgăritărel, etc HAMEIUL (Humulus Iupulus) Creşte prin păduri, pe garduri, pe la ţară, prin crânguri, în unele grădini împodobind chioşcurile, fiind o p antă agăţătoare. Florile sunt de 2 feluri, bărbă­ teşti şi femeeşti: cele femeeşti sunt în formă de conuri, singurile cari se întrebuinţează ca leac şi în industrie, pentru aroma lor plăcută, gustul amar pronunţat şi mirosul cel tare, precum şi pentru tăria ce conţine florile numită ,,lupulinâ“, ce se poate vedea chiar, sub forma unui praf galben ce există între foiţele conurilor înflorite.

Se întrebuinţează de obiceiu în fabricarea berei, căreia îi dă gustul amar pronunţat şi plăcut, şi o a-

156 roma excelentă, care o conservă şi o face şi mai în­ tăritoare* Italia a întrebuinţat pentru prima oară ha­ meiul în fabricarea bprei în secolul al 17-lea ; înainte de această dată se întrebuinţa alte substanţe cum e pelinul, genţiana sau centaura.

Se întrebuinţează şi ca leac aceste conuri, - sub formă de ceai sau de fertură în doză de 20 grame la 1000 grame apă, la oamenii debili, cari n’au poftă de mâncare, la friguri, la copiii scrofuloşi, la durere de stomac, şi la unele boale de piele, cum şi la acei ce sufer de blenoragie şi au şi dureri de în timpul nopţei.

Pernele umplute cu foile conurilor de hamei, în locul pufului şi culcându-se pe ele acei ce nu pot dormi noaptea, le aduce somn şi uşurarea nervilor.

Mugurii verzi se pot găti şi ca mâncare.

. i

ii. }

:\ ,!

HREANUL (Cochelarîa armoracia) Este o plantă de 0,60 cm. până la 1 metru de înălţime, cu frunze mari lungueţe, lucioase şi din\ate pe margine, cu o rădăcină groasă şi cărnoasă, şi cu flori mici albe roşioare. Creşte sălbatec prin locurile umede, pe lângă ape şi bălţi. Se întrebuinţează ca leac mai mult rădăcina de hrean. Ea n'are nici un miros când e întreagă, dar îndată ce o tăiem trans­ versal, sau o radem prin râzătoare, atunci se desvoltă un miros foarte tare, care produce lacrămi, la gust este mai întâiu dulceagă, apoi iute şi acră.

In rădăcina de hrean s’a constatat că conţine : „o tărie foarte iute" ca şi muştarul, care se pierde prin căldură sau fierbere, o reşină amară, zahăr, gu­ mă, amidon, albumină, acid citric, acetat şi sulfat de calce.

Rădăcina de hrean, rasă prin râzătoare şi ime­ diat aplicată pe piele produce roşeaţă, şi chiar scoate beşică ca şi vesicătoarea, dacă o lăsăm mai mult, prin urmare poate înlocui foarte bine făina de muştar, şi să aducă mari foloase dacă se aplică la junghiu, şi la piept la copiii mici cari au tuse. Ceaiul de rădăcină de hrean (15—30 gr. la 1000 gr. apă), poate aduce aşemenea mari foloase astfel: luat în doze moderate

4

' •

157

înlesneşte eşirea udului, foarte de trebuinţă la bolnă­ vii de rinichi ş: la idropiei; face să asuzi, prin ur­ mare este bun la reumatism, gută sau podagră şi paralisie. Din cauza sulfului (pucioasei) care conţine, mai foloseşte şi !a' tuse veche, înlesneşte scoaterea flegmei şi uşurează bolnavii cu năduf, folosind chiar la tuse măgărească. Dacă se ia în dosă mai mare provoacă vărsături.

In fine din hrean ras şi amestecat cu vin alb şi ţinut două zile, apoi strecurat, se face un vin care luat câte un păhăruţ în'aintea mesei, produce gust de mâncare.

IARBA MARE (mula he(enfum) Este o plantă de 1—2 metri de înălţime ce creşte prin pădurile noastre, şi prin locurile umede, cu o ră­ dăcină groasă, cărnoasă, cafenie pe din afară, albă pe din năuntru, şi cu un miros pătrunzător. Cu foi mari, dinţate pe margine, flori galbene, aşezate la vârful plantei. Se întrebuinţează numai rădăcina dela această plantă, care dacă se usucă devine cenuşie de un mi­ ros plăcut, ce se apropie de viorele sau de iris, şi de un gust acru şi amar. înfloreşte in Iulie şi August.

Rădăcină de iarbă se găseşte dese ori în piaţă, de vânzare pe la femei, fiind căutată pentru aroma ei, şi pentru afumat in casă ; cu toate acestea această rădăcină a fost întrebuinţată şi cunoscută, din timpu­ rile cele mai vechi, pentru a combate diferite boale.

Astăzi s’a constatat deja, că principiul ce conţine rădăcina de iarbă-mare e foarte folositor la boalele de plămâni.

De curând dr. Korab din Paris, a pus în aplicare principiul extras din rădăciaa de iarbă mare, numit: „helenină“ şi a constatat că dă rezultate admirabile; astfel calmează tuşea uşurează scoaterea flegmei şi respiraţia, distruge agenţii, patogeni, grăbeşte vinde­ carea regiunilor ulcerate, măreşte pofta de mâncare şi dă putere bolnavului, este deci medicamentul cel mai ales în contra broşitelor cronice şi în contra

ofticei.

■

-

*•

Dr. Pillate din Paris, în teza sa, a dat la lumină proprietăţile microbicide ale heleninei. Se poate da globule de helenină ale d-rului Korab dela 3-6 pe zi.

Rădăcina ei totuşi, este tot aşa de bună ca şi tăria care s'a extras din ea, dată sub forma de ceai sau de fertură de rădăcină în doză de 15—30 grame rădăcină la 1000 grame apă, ca întăritor şi excitant, înlesnind scoaterea flegmei, a sudorei şi a urinei, dă putere stomacului slăbit şi înlesneşte mistuiala, foarte bună prin urmare la tuşă cronică şi la oftică.

Ceaiul de rădăcină amestecat cu apă ruginită, e foarte bun contra lipsei de sânge, iar fertura de ră­ dăcină care e puţin acră, se poate întrebuinţa la spă­ larea rănilor, ulcerilor, boalelor de piele şi in contra râiei.

IARBA LUI TATIN (Symfitum officinale)

ML i

.

i i

J

Iarba lui Tatin, sau Tataneasă» este o plantă cunoscută, ce creşte prin locuri băltoase, pe lângă râuri, şi prin păduri, este vivace, cu tulpina tare, căr­ noasă şi acoperită cu peri aspri la pipăit, asemenea şi frunzele se aseamănă cu cele de tutun. Toată planta are o înălţ-me de un metru. Florile sunt dispuse în- ' strugure atârnă în jos sunt sau roşii, galbene sau albe.

Se întrebuinţează ca leac rădăcină care este viscoasă şi dulceagă, conţine tauin şi mucilaj, este bună la tuse, diarii disenterii, scurgeri de sânge lâ femei, făcând fertură în doză de 2—3°/0.

IAURTUL

I

'

Iaurtul este un lapte, de vacă, fermentat cu un ferment (maia) special din Bulgaria. Iaurtul se face astfel: Se fierbe laptele dulce dc vacă până scade 1/3, apoi se iasă de se răceşte puţin, până suferă degetul, când se amestecă cu puţin iaurt vechiu cam 4 linguri la un litru de lapte se bate bine împreună, se toarnă în castronele de 250 grame se - acoperă bine cu o flanea şi se pune la un loc călduros timp de 4—5 ore până când se prinde (încheagă) apoi se duc la un loc ră­ coros. Iaurtul este un aliment foarte plăcut şi uşor de

159 mistui*, dă putere organismului, şi ajută la mistuire ; este foarte bun la tifos, la persoane slabe, la ofticoşi etc.

1SMÂ, MINTĂ, ISMA, BUNA, MINTĂ DE GRĂDINA, MINTĂ DE LEAC (Mentha piperiia;

.

Mintă sau isma bună, este o plantă vivace, înaltă de 40—50 centimetri, cu frunze lungueţe ascuţite şi dinţate pe margine, flori albăstru sau roşii, dispuse în formă de spic la vârful plantei; creşte prin multe locuri din ţară, cultivată prin grădini. Toată planta, dar mai ales vârfurile înflorite cu frunze cu tot ce în­ trebuinţează ca leac *, au un gust pipărat şi canforat, lăsând in gură un fel de răcoreală plăcută.

Se caută foarte mult la farmacie, şi ar trebui cultivată pe o scara mai întinsă.,Mintă conţine un principiu omar, o materje reşinocisă, lanin şi un uleiu sau esenfă, cu un miros plăcut, aproape 2—3 la 100.

Din esenţă se mai sceate şi o canforă solidă ţiumită rnentol.

Din cauza compoziţiei ei, această plantă însu­ şeşte toate calităţile ca să fie în gradul cel mai înalt, tonică sau întăritoare şi excitantă pentru stomac» prin urmare măreşte puterea de mistuire» uşurează eşirea gazelor din stomac şi intestine, iuţeşte pulsul şi bă­ tăile inimei, micşorează cantitatea laptelui la femei şi măreşte cantitatea de urină şi sudoare. Mai este bună contra vărsăturilor, potoleşte durei ile de stomac dela copii şi dela oameni mari, înlesneşte scoaterea flegmei la bolnavii cari au tuse, şi linişteşte nervii la persoa­ nele nervoase, cari au durere de cap. Apoi este bună la febră tifoidă şi contra limbricilor la copii mici. In fine foloseşte ca gargară la gâlci şi la spălarea rănilor.

Doza care se poate da, este 10—30 gr. la 1000 gr. apă, făcându-se ceai, din frunze sau vârfuri înflorite.

Aproape tot de aceleaşi daruri se bucură şi isma broaştei, isma proastă, isma de baltă, mintă creaţă.

LAPTELE Laptele este un aliment .complect pentru copilu^ nou născut şi incomplect pentru omul adult. Copii1

i k

!

r ibO ' înţărcaţi prea de timpuri se îmbolnăvesc de diarie, nu mai cresc, nu le ies dinţii etc.

La unele boale laptele este un medicament şi un aliment uşor, astfel la boala de stomac, rinichi, ficat etc. Pentru a fi bine mistuit laptele trebue înghiţit câte puţin, altfel provoacă diarie. Laptele fiert cu smântână, se face mai gustos şi este bun la tuşă, fert cu usturoiu combate limbricii la copii, lapte amestecat cu fertură de capete de mac este bun de spălat ochi când sunt iritaţi şi simt dureri.

LEMNUL CÂINELUI * (Ligustrum vulgare) Este un copăcel de un aspect plăcut, creşte prin păduri şi unele livezi,.are o înălţime de!a 1 — 3 metri, cu flori albe mici mirositoare, dispuse la extremitatea rcmurei, face fructe negre cunoscute în popor sub numele de poama câinelui, cu care înegresc unii pod­ goreni vinul. Se întrebuinţează ca leac frunzele şi flo­ rile, care trebuesc culese vara, sunt astringente, con1 ţine mult tanin. Fcrtura este bună la spălarea rănilor şi în gargară la galei, la puşchele» etc.

i

i

w : !

i I

LEMNUL DULCE Lemnul dulce (Liquiri(ia sau Gliceriza vulgarisj.

Plantă pin Europa austro-occiţientală, crescând la în­ tâmplare şi pe la noi, pe albia unor râuri, cu rădăcina cilindrică lemnoasa. Are o tulpină înaltă de 1—1,50 metri cu flori mici roşietice sau purpurii în formă de spic şi cu frunze alterne îungueţe. Rădăcina este lungă, galbenă înăuntru, cu un gust dulce puţin sălciu; con­ ţine o materie zaharată particulară (care nu fermen­ tează, este cristalizabilă) numită glicerizină, amidon, albumină, o materie răşinoasă, fosfat de calciu şi de magnesiu. Ap rece dizolvă şi pe cele ruşinoase. Se poate face şi un extract negru, numit în popor: zahăr negru» Macerată cu apă (plămădită) şi cu puţin coriandru, sc face o băutură cunoscută la Paris sub numele de Coco. Rădăcină de lemn dulce se găseşte la far­ macie pulverizată şi se întrebuinţează în medicină ca laxativă (uşor purgativă), scoate flegma mai uşor la

r 161 tusa, şi taie setea. Poate înlocui zahărul şi mierea ia diferite ceaiuri. Untura de peşte, se ia mai uşor de copii, dacă se bate cu de 6 ori mai mult o zeamă concentrată de rădăcină de lemn dulce. In farmacie se mai foloseşte la învelirea hapurilor.

LILIACUL (Syringa vulgaris) Liliacul este un copăcel originar din Asia mică, se cultivă in grădinele noastre, pentru frumuseţea şi mirosul florilor. Se întrebuinţează ca leac frunzele şi florile care conţin o tărie foarte amară, analoagă cu chinină. Fertura de frunze sau de flori este tonică, întăreşte stomacurile slabe, combate frigurile in doze de 3—5°/0.

LIMBA MIELULUI, OTRAŢEL, ORĂŢEL, BORANŢA (Borrago officinallis)

Este o plantă cam de 30—70 centimetri de înaltă, acoperită cu perişori tari, cu frunze mari groase, elip­ tice, şi acoperite de perişori. înfloreşte din Iunie — Septembrie, flori albastre ca cerul, sau albe, rare ori roşioare; sunt puţin mirositoare, şi aşezate la vârful ramurei. Creşte prin păduri, vii, crânguri şi prin toate terenurile uşoare, nisipoase.

Se întrebuinţează ca leac dela această plantă, florile, care trebuiesc recoltate pe măsură ce vor înflori, şi frunzele şi tulpina care trebuesc culese dela 15 Iulie - l August.

Să nu se confunde întrebuinţarea acestor diverse părţi din plantă, fiindcă nu conţin aceleaşi tării, astfel: florile conţin foarte mult mucilag, sunt deci emoliente, potolitoare, se pot da cu folos la tuse, guturaiu sau răceală; pe când frunzele şi tulpina conţin : azotat de potasa, pentru care le fac diuretice, adică măreşte • cantitatea de urină, putându-se da cu folos la reuma­ tism, coriu, (pojar) scarlatinâ, şi la boaiele de băşica udului.

Din flori se fac ceai 10—15 gr. la 10C0 grame .apă, şi din frunze şi tulpină se face fiertură 40—50 gr. la 1000 grame apă.

:

k

162 LIPITOR1LE

.::

|

Lipitorile sunt cunoscute de toţi; trebue să fieconservate într’o sticlă cu apă curată schimbată la 2 zile, şi cu un dop de lemn, ca să poată intra aer ; sticla să nu fie plină cu apă ci numai trei sferturi.

Lipitorile sunt bune de aplicat la unele boale, unde este îngrămdăit prea mult sânge, cum sunt bună oară la un junghiu cu tuşă, la apoplexie» dureri de ureche boală de rărunchi etc. Ca să Ie putem aplica, trebue mai intâiu spălat locul cu apă caldă, şi a freca puţin ca să se înroşească. Dacă voim să aplicăm o singură lipitoare, atunci se răsuceşte o carte, se introduce li­ pitoarea în acea carte răsucită, şi o aplicăm cu un capăt, pe locul unde l'am ales ; iar dacă voim să aplicăm mai multe, atunci se pun lipitorile într'un pa­ har şi se întoace gura pe locul ales. De obiceiu o lipitoare suge 1 —2 ore câte 2—3 grame de sânge, şi apoi cade singură jos.

Să ne ferim de a pune lipitori aproape de gură sau nas, dacă se pun aproape de orificiul anal (şezut) se astupă şezutul cu un dop de vată muiat în unt­ delemn sau vaselină. Dacă voim să luăm o lipitoare mai înainte de a cădea, să nu o tragery, căci provoacă scurgere de sânge, ci să presărăm pe ea sare sau praf de tutun. Pentru a opri scurgerea de sânge după ce cade o lipitoare se pune o bucată de iască pe rană şi se leagă.

LUA1NARICA, COADA VACEI (Verbascum Thapsus)

!.i • J

i

■

Plantă destul de comună în Rămâniâ: creşte pe lângă drumuri, prin şanţuri, locuri pietroase şi uscatei destul de înaltă, dela 60 cm. până la 1 m. şi 50 cm.,, cu frunzele mai lungueţe, alburii şi flocoase, cu flori galbene, formând un spic mare de flori la vârfuri plan­ tei, ce înfloresc de jos în sus Rădăcina e groasă în forma morcovului, şi de culoare alburie.

Se întrebuinţează ca leac, foile şi florile. Florile* au un parfum dulce şi plăcut, ceaiul făcut din ele are o culoare aurie, e parfumat şi se bea cu plăcere foile.-

:

TABLA DE MATERIE Pag-

Ş

I. Structura şl funcţiunile Pielea, Rinichii Sistemul nervos Glandele endocrine Despre sănătate ÎVIicrobil Păstrarea sănătăţei Purtătorii boalelor I., Abces Albumenuire Alcoolismul Anemie Anghina difterică . Apendicita Apoplcxia Arsurile Asfixia Blânda Brănca Bube dulci Buboae Chelbea Colici de ficat şi rinichi Constipaţia Coriul, pojarul Curgerea de sânge din nas Dalacul Degeraturi Dentiţia Diaria Dizenteria Durerea de cap Durerea de dioţi Durerea de ochi Durerea de stomac Durerea de urechi Epilepsia Fracturi Frigurile Gălbinarea Gâlci Hemoragiile Herpes Holera Idropica Inlluenja Isteria Junghiu ca tuşă Junghi la copii

\ I

5' 12 î3 14 16 18 19 21 25 26 26 30 32 34 36 37 39 40 41 42 43 43 45 45 47 48 49 52 52 53 54 55 55 57 59 59 60 60 62 67 68 69 70 70 72 72 73

74 75

PagLimbrici Mărgăritarel Mcneogita Năduful Oftica \ Oprirea udului Oreillon, fâlcâri(a Otrăvlrelc 'Panglica Păduchii Părul Pelagra Plcurecia Puşcheua Răia Răni Reumatismul Sarcina Scarlatina Scrântiturile Sculamentul Scrofurile Sifilisul Spasmele Sugelul Şancărul simplu j vTifosul, febra tifoidă .Tifosul exantematic 1 Trân}fi Turbarea Tusa simplă Tusa măgărească Urina analiza Vărsatul Vărsăturile Zahăr (boala de) (77)

79 79 80 80 81 85 86 86 87 87 89 91 93 93 03 95 96 97 103 106 107 108 I0r

1 12.

121 123 124 125 126 128 128

Partea II Acidul boric Acidul fente Aerul Afinul Anisonul Antiseptice

Apa Ardeiul Băile Benzina

130 130 I3< 13Î 132 133 133

135 135 139

' Bicarbonatul de sodă .Boraxul Bostanul Bradul .

Brusturii e Busuiocul * Cafeaua Calaicanul Camfora Cărbunele Cănepa Cârmăzul -Ceapa • Cimbrul Cireşul Coada şoricelului Cornul • Cositorul Crida Cuişorul Desinfcctarea Drojdia de bere Enuperul Eterul Feliga Fragul ^Frasinul Funirginea Gazul, petrol • Genţiana Glicerina Hameiul • Greanul Iarba mare Iarba lui Tatin Iaurtul Isma

Laptele Lemnul cânelui Lemnul dulce .Liliacul Limba meiului Lipttorile iLumnărica . Măcrlş de râuri

Pag. 140 140 140 140 141 141 142 142 142 143 144 j44 145 146 146 146 147

147 14' 147 148 149 151 UI 151 152 152 153 153 155 155 155 156 157 158 158 159 159 160 160 161 161 162 162 163

Mase tarul Macul Masajul Mierea de albine Nalba Nemţoaica Nucul Orzul Oţetul Oulc Pătlăgică Pătrunjelul Pelinul Plopul Potbalul Piatra acră »» vânătă Popuşoiul, porumbul Porumbarul Pucioasa Roinaniţa Saburul Salcia Săpunul Sarea de bucătărie Scorţişoara Scrobeala Slăbănogul Smirna Socul Sofârful Stejarul Sunătoarca Telul Tutunul Ursicele Untura de peşte Usturoiul Varul . .

Varza Ventuzele Vaselina Vitaminele

Viţa de vie Zahărul

I*«g» 164 165 165 166 167 163 168 169 169 170 170 171 171 172 172 173 174

174 174 175 175 176 176 177 177

178 173 179 179 179 180 180 180 181 182 182 <33 184 184 185 135 185 186 188 189

(

>

■

.

•V

vr

r f •

î i

* ■t ■

! i

1 5

\

•• 8

••• / ■r--

''

/V i y

i li

-•

y ..

t

V

/ ;

m •y,;

' •i i V

•f

J PREŢUL LES 33©

■ i ■,

i

i

Â