I
“1“ 1 . G . DUCA Ultimile zile ale anului 1933 au abătut asupra Ţării noastre vânt de anarhie, tristeţe şi îngrijorare. Un glonţ, pornit din mintea svăpăiată a unor tineri, încredinţaţi că-şi servesc un crez, a răpus viaţa unuia dintre cei mai distinşi fii ai acestei Ţări — Primul Sinistra I. G. DUCA — căruia îi venise rândul să contribue, cu înnalta sa inteligenţă şi vasta-i experienţă, la rezolvarea proble melor impuse de vitregia vremurilor. Ra Ga DUCA a căzut fericit la sfânta datorie, dela care a fost nelipsit toată viaţa ; pierderea ţărei însă se poate vedea din imensul gol lăsat în urmă. După catastrofă urmează reculegerea şi scrutarea conştiinţelor. Recunoscând greşelele comise cu voe sau fără voe. dar care au dus la formarea unei stări de spirit dintre cele mai primejdioase, un impe rativ al vremii ne impune să avem grijă de tine ret, formându-1 în credinţa muncii constructive şi a cinstei desăvârşite, virtuţi indispensabile pentru existenţa unei naţiuni. Familia> şcoala* biserica şi toată alcătuirea noastră sociaiă, alarmată, însă cu credinţa neclin tită în viitorul Neamului, trebue să cultive, cu toată seriozitatea, în sufletul copiilor noştri, sen timentul muncii şi al cinstei. Comercianţii şi industriaşii, elementele cele mai de ordine în stat, cari datoresc situaţia lor materială şi morală numai muncii şi cinstei, iau parte cu îndurerare la doliul Ţării şi veştejesc cu toată energia, introducerea în ţara noastră a unor procedeie criminale, care nu intră nici în obiceiurile, nici în firea blândă a poporului român. Petru At. Pavelescu.
