Cronici științifice - G. G. Longinescu

ACTUA LITĂŢI Ş T I I N ŢI F I C E C O L E C Ţ I E

î n g r i j i t ă

d e

G. Ţ I Ţ E I C A P R O F E S O R U N I V E R S I T A R MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

|<Sr

G. G. L O N G I N E S C U DOCTOR IN ŞTIIN ŢE / PROFESOR DE C H I M I E N E O R G A N I C Ă LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

C R O N I C I

Ş T IIN Ţ IF IC E

CVLTVRA NAŢIONALĂ

qoiVL

(0Ci\

Uv

o 1. AUG. 2019

r^^: ’î r V . .7* - «i

t. *

,.«*****£

.»«►*•-*jsjtv

G. G. L O N G I N E S C U C R O N I C I Ş T I 1N Ţ 1F 1C E S ' A E D I T A T Şl T I P Ă R I T D E C V L T V R A N A Ţ I O N A L Ă B U C UR E ŞT I 1922

r

iŞi aceste cronici — traduceri şi prelucrări — au apărut rând pe rând în V O IN Ţ A N A Ţ IO N A L A la dala arătată în dreptul fiecăreia.

Le adun la un loc tot cu gândul ca să fie de ajutor elevilor de liceu pentru pregătirea examenului de absolvire. D e le vor citi şi al[ii, cu atât mai bine pentru ei şi pentru mine. A ş putea tipări şi volumele cu alte cronici.

Bucureşti, Iunie 1922

G. G. L.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

I

S CRI S ORI CĂTRE O D O A MN A 1 13 Februarie 11)05

R1CAT dc neplăcut îmi este să vă contrazic, stimată doamnă, trebuie să vă spun totuş, că n’aţi avut de loc dreptate când aţi afirmat, mai deunăzi, că o gospodină cum se cade are destul de lucru cu gospodăria sa şi nu mai are vreme să se ocupe şi cu studiile ştiinţifice. Nu-mi trece, bine înţeles, prin minte, să vă dau sfaturi cu privire la împărţirea timpului d-voastră; ştiu însă din experienţa mea proprie, că cineva gă­ seşte timp pentru toate când vrea să găsească cu tot dinadinsul. Ceea ce m’ a mirat mai mult, este că d-voastră faceţi o deosebire prea mare între cu­ noştinţele de economie casnică şi între cele ştiin­ ţifice. Puteţi fi, d-voastră, stăpână cu adevărat pe cele dintâiu fără să fi înţeles pe cele din urmă ?

Ori poate aţi jurat credinţă unui sistem de ^fi­ lozofie a neştiinţei şi nu vreţi să ţineţi nici o socoteală de principiile după care se admini-

8

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

strează înţelept şi minunat casa, pivniţa şi bu­ cătăria ?

Eu gândesc altfel şi, după cum cred, mai bine decât d-voastră despre gospodine. Eu socot, că în fiecare stăpână se ascunde o învăţată care poate să observe cu pătrundere şi care ştie să scoată învăţături din cele observate şi să tragă foloase din cele învăţate. N’aţi spus d-voastră, mai deunăzi, în faţa mea: „Compotul meu de cireşe începuse să se strice; a trebuit să-l fierb din nou şi să-i pun zahăr ?“ D-voastră ştiţi din multă experienţă, că zahărul care pricinueşte fer­ mentarea o poate opri când se află în cantitate ceva mai mare.

Cu câtă băgare de seamă a trebuit să fi ob­ servat d-voastră compotul, pentru care v ’aţi dat atâta silinţă, ca să vedeţi, numai după beşicuţele cele mici şi după mirosul slab de vin, că fermen­ taţia a început. Fără să voiţi şi fără să bănuiţi măcar, mi-aţi arătat cu această ocazie că sunteţi o maestră în a observa natura. Şi când mi-aţi spus că n’aţi avut, din şcoală chiar, nici o tra­ gere de inimă pentru fizică şi pentru chimie, mi-aţi confirmat ceeace ştiam de mult, că nu atât d-voastră v ’a lipsit talent pentru aceste ştiinţe frumoase, cât profesorului care v ’a învăţat.

Din fericire învaţă vieaţa ceeace şcoala pierde din vedere. E de mirat câtă chimie şi câtă fizică poate învăţă cineva în bucătărie şi în pivniţă.

Chimia e oare numai atunci chimie când începe

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

9

cu sistemul periodic al elementelor şi sfârşeşte cu seria aromatică, ori fizica trebuie să fie împărţită numai decât în Mecanică, Optică şi Electricitate?

De frumuseţea unei grădini se poate bucură cineva numai atunci oare când umblă cu planul în mână pe cărările-i cu cotituri? îmi spuneţi: ,,Unde-i chimie şi unde-i fizică, când fierb eu peştele sau îi prepar sosul ?“ La aceasta vă pot răspunde, că nu ar ajunge întin­ derea acestei scrisori ca să vă vorbesc despre întreaga bogăţie de fenomene care are loc în această mică preparare. Să ne mărginim însă numai la sosul pe care l’aţi gătit deunăzi în faţa noastră şi pe care l’am găsit cu toţii aşa de gustos.

Eră o maioneză ale căreia ingrediente mi-le amin­ tesc foarte bine încă.

Aţi luat un gălbenuş de ou, l’aţi amestecat cu picante şi aromate şi l’aţi bătut pe urmă cu unt­ delemn. Din amestecul lichid la început, s’a făcut în urmă o cocă. Când, din nebăgare de seamă, aţi turnat prea repede untdelemn şi maioneza începuse să facă bulgăraşi, aţi ştiut să înlăturaţi primejdia, adăugând puţin muştar. Totul a intrat în regulă şi oţetul adăugat la sfârşit a fost în­ ghiţit în întregime, dând un amestec cu totul omogen.

Vreţi, d-voastră, să mă faceţi să cred cu ade­ vărat, că nu vi s’a părut niciodată curios cum untdelemnul cel subţire s’a prefăcut, sub mâna d-voastră ageră, într’un sos opac? Şi nu vi s’a

10

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

părut de asemenea ciudat, că oţetul cel apos, care de obiceiu nu se amestecă de fel cu untde­ lemnul, s’a amestecat aşa de lesne şi de uniform în maioneză? Nu v ’aţi întrebat niciodată de ce trebuie să jertfiţi întotdeauna un ou pentru aceasta, mai ales acum în iarnă când ouăle proaspete sunt grozav de scumpe? Credeţi că dă oul vreun gust sosului? Eu nu cred. Lăsaţi oul la o parte; nici un musafir nu va băga de seamă.

Râdeţi, stimată doamnă, şi mă întrebaţi dacă ştiu că fără ou nu se face maioneză. De sigur, ştiu şi eu aceasta; dar, ştiţi de ce? Nu vreau să fiu aşa de nepoliticos ca să vă spun că râsul e de partea mea. Ingăduiţi-mi, mai bine, să vă spun care este rolul oului în maioneză.

Cu toate că în această explicare ar trebui să încep, cu drept cuvânt, ab ovo, nu voiu începe totuş cu oul. Vreau mai întâiu să cercetez ce este maioneza aceasta şi să arăt pe urmă care este rolul pe care îl joacă gălbenuşul de ou la prepararea ei.

O maioneză este o emulsiune, adică un amestec complet între apă şi părţile ei oleioase, care, fără să fie dizolvate, stau împreună în picături foarte mici. Despre aceasta se poate convinge oricine, observând sub microscop aceste picături. Această emulsiune nu se formează însă aşa dintr’odată.

Apă cu untdelemn sau oţet cu untdelemn poate să amestece cineva mult şi bine; îndată ce întrerupem amestecarea, aceste două corpuri se des­

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

11

part iarăş unul de altul. Sunt Insă anume sub­ stanţe care dizolvate în cantităţi mici în lichide apoase înlesnesc emulsionarea grăsimilor. Sunt, deasemenea, şi grăsimi cari se pot emulsionâ cu mai mare înlesnire decât untdelemnul. Acestea sunt grăsimile de colesterină. Cantităţi mici de această colesterină se găsesc în grăsimi naturale.

Gălbenuşul de ou este o emulsiune perfectă pre­ gătită de natură. Grăsimea conţinută în el — untul de ou — este destul de bogată în coleste­ rină. Natura ne-a pus astfel la îndemână, în găl­ benuşul de ou, un început de maioneză, pe care cu untdelemn îl putem lungi cu atât mai uşor cu cât vom avea mai multă colesterină.

Dar, vai de noi dacă prin amestecarea necom­ pletă întrerupem reacţiunea începută a emulsiunii. Maioneza se prinde, în acest caz, îu co­ coloşi. Unele doamne jertfesc atunci un al doilea ou. D-voastră vă serviţi de trucul mai elegant de a adăugă puţin muştar. Acesta conţine de­ asemenea substanţe care înlesnesc emulsiunea gră­ similor. Aţi fi putut, tot aşa de bine, să vă slu­ jiţi şi de migdale sfărâmate, căci şi acestea for­ mează emulsiune — laptele de migdale.

Aţi observat cum se schimbă la înfăţişare maio­ neza când adăugaţi oţet? Se face ca smântână.

Bine înţeles, că nu puneţi mai mult oţet decât trebuie pentru a-i da gust.

Dacă aţi pune apă multă în loc de oţet, aţi căpătă un lapte care nu s’ar deosebi de loc de

12

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

laptele de vacă. In realitate, şi acesta din urmă 0 tot o emulsiune a căreia formare se întemeiază pe aceleaşi cauze.

La ceva nu v ’aţi gândit, de sigur, stimată doamnă. Laptele de vacă slujeşte de hrană v i­ ţelului mititel şi gălbenuşul de ou puiului din ghioacă, după cum grăsimea din grăunţele de muştar şi din migdale hrăneşte germenele care încolţeşte în sămânţă. Nu e de admirat cum se îngrijeşte natura să emulsioneze grăsimile pentru a îngriji organismele plăpânde şi a l e ‘ ajută să se desvolte? Grăsimea singură nu se poate mistui fiindcă nu se dizolvă în lichidele apoase din or­ ganism. In locul soluţiunii ia naştere emulsiunea, care împarte grăsimea în părticele aşâ de mici încât se înlesneşte foarte mult fenomenele chi­ mice ale mistuirii. Organismul desvoltat odată, emulsionează singur. In corpul omenesc, de pildă, îngrijeşte ficatul de această transformare prin fierea care o fabrică el. Organismele care trebuie să se desvolte mai întâiu nu pot face aceasta.

Pentru ele se găseşte în gălbenuş, în lapte, etc._, substanţe care fac grăsimea uşor de mistuit. A ici întâlniţi unul din cele mai frumoase exemple de înţelepciunea care se vede peste tot locul în Câr­ muirea Naturii.

Am ajuns astfel dela maioneză la adevărata filozofie a Naturii. D-voastră credeţi că nu e o punte de trecere şi dela un puiu bine fript sau dela o prăjitură gustoasă la probleme interesante

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

13

de studiul Naturii? Poate vă voiu convinge mai târziu de contrariul. Pentru astăzi socot că v ’am dovedit în deajuns, că bucătăria şi pivniţa sunt pline de legile Naturii. Succesul d-voastră de gos­ podină aveţi să-l mulţumiţi întrebuinţării inte­ ligente ale acestor legi. Pe viitor veţi privi poate mai indulgent la legile naturii, când le veţi în­ tâlni în lumea mare a lui Dumnezeu care este tot odată şi casa d-voastră.

(Traducere după Dr. Ollo N. Witt, Prometheus, No. 471).

II

SCRISORI CĂTRE O DOAMNA 2 13 Marti* 1905

Stimată Doamnă,

I-AM permis acum o lună, să ating în aceste cronici un domeniu culinar şi să desvolt părerile mele modeste cu privire a maioneză şi la capodoperile înrudite ale artei culinare. Nu numai că nu mi-aţi luat aceasta în nume de rău, dar mi-aţi mărturisit chiar ca aţi găsit ceva nou, interesant, în cele ce v ’am spus. Aceasta îmi dă curajul să vă arăt, în aceasta cronica, părerile mele asupra biftecului şi a altor articole înrudite.

Vă văd în mintea mea cum radeţi şi cum vor­ biţi: Na, na, domnule profesor, mi-aţi fost chiar acum în bucătărie şi aţi luat de acolo filozofia pe care vreţi să mi-o întindeţi gata pe masă“ .

Ah, nu, stimată doamnă; aş fi vrut s& fie aşă.

Dar tocmai fiindcă biftecul pe care 1 am mâncat azi avea toate neajunsurile pe care le poate aveâ un biftec, de aceea vin la d-voastra. Poate că vă

M

16

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

milostiviţi de mine şi de alţi oameni necăjiţi şi poate veţi îngriji ca duduele care vor găti mai târziu pentru noi, să înveţe în şcoală cel puţin atâta din proprietăţile alimentelor încât să nu facă de nemistuit, printr’o gătire nepricepută, mii şi mii de kilograme de carne excelentă şi de ver­ deţuri minunate. Nu-i adevărat păcat să ne ba­ tem joc, din neghiobie, de darul bun al lui Dum­ nezeu? Şi nu-i tot aşa de lesne să gătim cu pri­ cepere mâncări gustoase din ceeace ne dă cu bu­ nătate pământul, în loc de a le strică din prostie ?

E o greşeală foarte răspândită, că aşa numi­ tele mâncări fine îşi datoresc gustul lor plăcut unor ingrediente pline de secret, întotdeauna scumpe şi cunoscute numai de cei^ puţini aleşi.

In realitate, meşteşugul unui bucătar bun stă într’o bună alegere la cumpărat şi într’o pregă­ tire pricepută la facerea mâncărilor. Din untde­ lemn rânced nu se poate face maioneză buna, şi tot aşa nici din cel mai bun untdelemn fran­ ţuzesc dacă nu se amestecă cu ou aşâ cum trebuie să se amestece. Amândouă condiţiile trebuesc în­ deplinite deodată. Tocmai pentru cuvântul ca aceasta se întâmplă foarte rar, şi bucătării cei buni sunt plătiţi ca nişte artişti. Nu prea pricep însă de ce trebuie să fie numaidecât aşa. A r a culinară este arta pe care diletantismul o compro­ mite mai mult. Dela un cismar cere ori şi cine ca să întrebuinţeze piele bună şi ca să coasa g i tele aşâ cum se cuvine. Gând bucătăreasa noas ra

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

17

Insă cumpără, din nepricepere, o găină bătrână drept o puiculiţă, şi când, slujindu-se de un foc la care ar putea frige un bou întreg, o trans­ formă în scrum şi cărbune, noi numim aceasta adevărată bucătărie gospodărească.

Vă aud din nou râzând, stimată doamnă. ,,D-le profesor, îmi ziceţi d-voastră, îndrugaţi numai verzi şi uscate; aţi pornit dela biftec şi aţi ajuns la găini“ . Scuzaţi, stimată doamnă, dar nu pot altfel. Orice istorie trebuie să aibă începutul ei cum se cuvine. Trebuie să începi cu găinile, dacă vrei să ai ouă, şi eu am nevoie pentru biftecul meu de un ou ; cum şi ce fel, veţi vedeâîndată.

Pe când eram mai tânăr, mă poftiâ, din când în când, la masă, un prieten părintesc în casa căruia se mânca minunat.

Intr’una din zile, veni vorba la masă despre alegerea unei bucătărese bune; acolo aflai eu că orice fată care se prezentă pentru acest post, cu atâta răspundere, trebuia să fiarbă, de probă, un ou. Lucrul acesta mi s’a părut mie foarte ciudat, de oarece auzisem spunându-se într’una că în toată arta culinară nu e vreo operaţie mai uşoară.

M’am convins, pe urmă, că cele auzite nu erau întemeiate.

La drept vorbind, nu-i aşa de uşor, după cum se crede, să fierbi un ou moale şi fără cusur. Oul trebuie să fie, mai întâiu, cercetat cu deamănuntul şi pus apoi cu multă băgare de seamă în apa

18

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

care tocmai dă în fiert. Apa nu trebuie să cloco­ tească pentrucă atunci oul joacă în sus şi în jos şi se sparge lovindu-se de vas. El trebuie să fie ţinut în apă tocmai timpul cuvenit pentru ca albuşul să se coaguleze bine, iar gălbenuşul să rămâie cu totul lichid.

După fierbere, oul trebuie să fie răcit cu apă rece numai atât cât să oprească coagularea şi nu prea mult ca să fie răcit cu totul. In scurt, se cere multă iscusinţă la fierberea unui ou şi nu e de loc paradoxal de admis, că o bucătăreasă care va fierbe bine un ou va fi în stare să înde­ plinească cu pricepere şi celelalte meşteşuguri ale bucătăriei. Cele mai multe bucătărese nu vor putea duce la bun sfârşit această încercare. Câte bucătărese sunt care să-şi dea seamă de ce se petrece cu un ou când este încălzit? Nouăzeci şi nouă dintr’o sută fierb ouăle după reţetă, fără să se gândească câtuş de puţin la ceeace fac.

De ce nu învaţă copiii în şcoli să cunoască păr­ ţile alcătuitoare ale alimentelor noastre? Mulţi ar binecuvânta aceste învăţături. Dacă aş avea să predau astfel de lecţii, aş începe ab ovo} cu oul.

In albuşul de ou găsim unul din cele mai în­ semnate principii care alcătuesc alimentele, — albumina—, în stare curată, neamestecată. Pro­ prietatea cea mai minunată a acestei albumine este de a se coagulă la căldură, adică de a se face insolubilă în apă, în timp ce, dacă nu a fost în­ călzită, este solubilă în apă în ori şi ce proporţie.

A C T U A L IT Ă Ţ I ŞTIINŢIFICE

19

Pe această proprietate se sprijină o m are parte, dacă nu cea m ai mare parte, din arta culinară.

Cine cunoaşte bine şi lim pede această însuşire, poate să înlăture cu înlesnire o m ulţim e de gre­ şeli care se fac zilnic în bucătăria noastră. Coa­ gularea— rescoacerea — albuminei are loc între 60°— 70°. Şi această proprietate este foarte im ­ portantă şi vrednică de ţinut minte. Aceste două fapte sunt însemnate nu numai pentru cuvântul că întrebuinţăm ouăle, ca ingrediente, în foarte m ulte mâncări, dar şi pentru m otivul că, în afară de albuşul de ou, albumina se mai găseşte şi în foarte multe alimente, precum, bunăoară, în m us­ tul de carne, în mare cantitate. Dacă ne dăm bine seama de lucrul acesta atunci înţelegem, lesne de ce sufere carnea cutare sau cutare schim ­ bare la pregătirea ei.

Vedeţi, stimată doamnă, am ajuns din nou la biftecul nostru. Acum putem discuta pe baze ştiinţifice de ce aceeaşi bucată de carne se pre­ face în mâncare gustoasă în mâna unei bucătă­ rese îndemânatice şi de ce o alta nepricepută o transformă într’ o adevărată talpă de ghete.

Am ândouă au pus darul lui Dumnezeu pe grătar sau în tigae şi amândouă le-au încălzit în focul din vatră. Dar, — si duo faciunt idem, non est idem, — rezultatul obţinut a fost înspăimântător de diferit.

Secretul acestei deosebiri este uşor de desvălit.

Să admitem că amândouă artistele au gătit bif-

20

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

tecul la tigaie. Deosebirea este următoarea: Una (aceea cu succes) a încălzit mai întâiu bine de tot puţin unt în tigaie şi pe urmă a pus carnea înăuntru şi a prăjit-o. Cea de a doua a pus carnea cu untul deodată în tigaia rece şi le-a în­ călzit pe amândouă în acelaş timp la foc. Cum se face însă ea o deosebire aşa de mică să aibă drept urmare rezultate aşa de deosebite? Iată cum: In cazul întâiu, când carnea cu must este introdusă în untul cel cald de peste 100°, albumina se coagulează într’o clipă în părţile de din­ afară, închide porii cărnii şi face ca aceasta să rămână înăuntru plină cu tot mustul ej. In timpul celor câteva minute cât durează prăjirea unui biftec, temperatura lui nu se urcă nici până la 100° şi mustul dintr’însul nu se evaporează de loc.

O carne poate să fie astfel mai mult sau maj puţin bine friptă (un lucru care pentru multă lume joacă mare rol), fără ca ea să piardă ceva din mustul său; lucrul stă în legătură numai cu descompunerea materiei roşie din sânge, care are loc tot sub 100°. In cazul al doilea, când lăsăm carnea rece să se încălzească, cu sau fără unt, încetul cu încetul se lărgesc porii din carne.

Mustul curge atunci dintr’însa, se evaporă treptattreptat, iar din albuminâ şi celelalte materii scumpe ale acestui must rămâne în tigaie un scrum de cărbune pe care nici un om nu-1 poate mânca cu gust. Geeace ni-se serveşte atunci drept

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

21

biftec, este numai coaja acestuia, adică fibre muşchiulare uscate şi tari ca pielea şi a căror va­ loare hrănitoare este foarte mică. Cuţitele se to­ cesc şi dinţii se hâţână din loc în aceste produse, iar stomacul nostru, care a cerut cu stăruinţă ceva bun de mistuit, hârâie şi el săracul, fiindcă în loc de a-i da aceasta, am vârît într’insul o piatră.

Tot astfel se întâmplă când biftecul e fript la grătar. La bucătăreasa cea bună nu curge nici un strop de must în fo c ; căldura radiantă a jăratecului bine adunat e aşa de puternică încât produce într’o clipă o pojghiţă impermea­ bilă pe toată suprafaţa cărnii. La bucătăreasa cea nepricepută, al cărei foc din vatră nu e cum se cuvine, flacăra sfârâie, mustul se scurge, iar pe grătar rămâne, la urmă de tot, o bucată de piele friptă. Şi acum vă întreb încă odată, stimată doamnă, nu e nedrept să stricăm cu răutate darul bun al lui Dumnezeu, când e tot aşa de lesne să-l pregătim gustos? Mă veţi aproba, desigur. In această încredinţare rămân al d-voastră devotat.

(Traducere după Dr. Otlo N. Will, Prometheus, No. 510).

III

DI N F I L OZ OF I A ŞTI I NŢELOR 10 Aprilie 1905

TIINŢELE abstracte sunt, după cum se ştie, cu mult mai vechi decât cele experimentale. Faptul acesta este cu totul ciudat, de oarece ne-am aştepta ca tocmai contrariul să fie adevărat. Cât de departe am fi noi astăzi dacă am fi cercetat din capul locului lumea care ne înconjoară şi nu ne-am fi pierdut vremea cu subtilităţile privi­ toare la natura însăş a lucrurilor! Arta singură a mers pe drumul cel adevărat. In totdeauna şi la toate popoarele ea începe cu reprezentarea lu­ crurilor văzute. Omul peşterilor îşi bate capul să sgârie în oase, în orele de odihnă, chipul cer­ bului cu vânătoarea căruia el îşi petrece toată vieaţa. Floarea de lotus şi elefantul inspiră pri­ mele opere de artă indică. Vechea Eladă, făcând un pas mai departe, alege formele nobile ale cor­ pului omenesc, ca obiect al marei arte. Turburările grozave ale Evului mediu n’au putut opri In loc desvoltarea artei. Din ce în ce mai mari

Ş

24

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

se fac mijloacele ei şi din ce în ce mai mult se lărgesc graniţele reprezentărilor artistice. Numai în urma acestor faze vin creaţiunile abstracte.

Există ornamentul când se ivi arta ornamentaţiunii, muzica a înveselit inimile noastre Înainte de a se fi ivit teoria contra-punctului şi Homer ştia tot aşâ de puţin teoria versului ca şi cântă­ reţul necunoscut al cântecelor niebelunge.

Altfel s’a întâmplat cu ştiinţele. Disciplinele care ne învaţă ce este natura şi ce se află într’însa, sunt nespus de tinere faţă de acelea care umblau după natura însăş a lucrurilor. In Atena şi Alexandria filozofii discutau sistemele lumii într’o vreme în care nu bănuia nimeni ce se în­ tâmplă de fapt în această lume. De două mii de ani există o m atem atică; cât de târziu însă a învăţat omul să se slujească de dânsa! Ştiinţele abstracte au pus atât de mult stăpânire pe vieaţa intelectuală a popoarelor, încât a fost o vreme, în timpurile noastre chiar, când se credeâ că o o înjosire pentru ştiinţa pură ca ea să fie pusă în serviciul tehnicei. Astăzi lucrurile stau de sigur altfel. Am dat, slavă Domnului,^ în lături ferestrele dela camera noastră de studii înnăbuşită şi am lăsat să sufle într’insa vântul proaspăt care băteâîn lume. Logica ştiinţifică a datatunceajnâna cu putinţa practicei şi din această tovărăşie a răsărit tehnica modernă. Meşteşugul manual de altădată a crescut într’una şi a ajuns industria puternică a timpului de fa ţă ; forţele naturii, faţă

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

26

de care stăteam înmărmuriţi odinioară, sunt aliaţii noştri astăzi; pământul ne deschide de bună voie comorile lui şi mai limpede ca altă­ dată recunoaştem acuma marginile putinţii ome­ neşti. Şi toate acestea au avut loc intr’un timp nu mai mare de un veac. Deabiâ a trecut o sută de ani de când cea dintâiu maşină cu va­ pori îndepliniâ gâfâind un lucru ce ni-se pare astăzi cu totul mititel. Şi mai e încă vreme până se vor împlini o sută de ani de când a purces să meargă cea dintâiu locomotivă şi de când cel dintâiu vapor a lovit apa cu roţile lui. Mai trăesc apoi şi astăzi oameni cari îşi băteau la început joc de aceste descoperiri şi se mai găseşte încă lume care a crezut că industria este cauza tu­ turor nevoilor şi sărăciilor.

Gândindu-ne la aceste progrese, făcute in timp atât de scurt, ne întrebăm, fără să vrem, ce desvoltare ar fi luat omenirea dacă ar fi apucat dela început pe drumul cel adevărat şi, dacă în loc să-şi fi bătut capul cu probleme pentru care nici ştiinţa de astăzi nu este de ajuns, ar fi cetit, din capul locului, în cartea deschisă a naturii.

Nu se poate spune că veacurile trecute nu au fost îndestul de coapte pentru ştiinţele exacte.

Sunt probe de ajuns care dovedesc că omenirea a apucat de multe ori pe calea ştiinţelor. Egiptenii cei vechi au călcat adesea pe acest drum; numai o greşită înţelepciune de Stat a oprit ca învăţăturile preoţilor să ajungă bunul comun al

26

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

poporului întreg. Bătrânul Afistotel, sărind dintr’o data Paste doVă de ani, căutase să fie un Linnc\ el ar fi adus omenirii, cu saltul acesta, un serviciu mai mare decât cu filozofia sa. Heron din Alexandria ar fi ajuns unul din cei mai mari ingineri, dacă ar fi trăit într’un timp care ar fi înţeles să se slujească de cunoştinţele lui.

Dar, nu numai câţiva oameni au încercat să iasă din cercul sterp al abstracţiunilor; popoare întregi au făcut deasemenea sforţări zadarnice în aceiaş direcţie. Chinezii apucaseră deabinele pe calea de a deveni tehniciani; un formalism nenorocit insa a înnăbuşit, ca şi o brumă în primă­ vară, mugurii tineri înainte de a se fi desfăcut în floarea cea frumoasă. Şi Bizanţul, cel atât de rău vorbit, ajunsese deja o piaţă comercială pe vremea când Turcii au dat pradă uitării tot ce fusese adunat acolo cu atât de multă muncă.

Maurii din Spania erau pe cale să facă dar lumii Fizica şi Chimia pe vremea când luptele reli­ gioase nimiciră dintr’odată toate încercările lor. Şi tot aşa, oriunde deschidem istoria evului mediu a popoarelor europene, cetim printre rânduri po­ vestea cea jalnica a luptei cumplite ce a dus-o în contra superstiţiilor dorinţa aprinsă a cunoa­ şterii naturii. Un Leonardo eră, în ascuns, robul pasiunilor lui pentru problemele naturii, un Paracelsus rătăceşte fără odihnă din oraş în oraş şi un Galileu sufere schingiuiri pentru greşeala neiertată că a aflat şi mărturisit adevărul cel curat.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

27

Se pare că e o particularitate a spiritului omenesc de a umbla mai degrabă pe drumuri întortochiate decât pe cele drepte. Aceasta nu suna frumos dare adevărat.

Când auzim despre o invenţie, suntem surprinşi, In nouă cazuri din zece, de simplicitatea ei. Dacă ne gândim la vreo problemă încă'nedeslegată, ne trec prin minte tot planuri cari nu pot fi în­ deplinite din cauza complicaţiei lor din cale afară de mare. Urmărind cineva încercările făcute pentru cârma balonului, de pildă, poate să vadăpânăla ce înălţimea fost în stare să se urce complicaţiunea spi­ ritului omenesc. Putem şti de peacum, că dacă odată ea va fi găsită, cârmabalonuluiva fi nespus de simplă.

Tot astfel şi omenirea întreagă a rătăcit mii de ani pe drumuri întortochiate. Ea şi-a bătut mereu capul cu întrebări filozofice complicate, la al căror răspuns nu ştim de se va ajunge cândva.

Dar, că adevărata filozofie este a privi în lumea lui Dumnezeu şi a luă seama cât de cuminte şi cu câtă rânduială se petrec toate într’însâ, pentru ca să facem şi noi Ia fel, aceasta ne-a venit foarte târziu în minte. Va veni de sigur o vreme când şi această cale, pe care noi o credem dreaptă, va apărea mai târziu ca o cale greşită. Aceasta e soarta cunoscută a bunicilor de a fi luaţi la vale de nepoţi pentru stângăcia lor. Datoria noastră este însă să îngrijim cu tot dinadinsul ca să facă aceasta nepoţii şi nu restrănepoţii noştri. Progresul de neauzit al veacului nostru faţă cu acela al celorlalte veacuri, şi foloasele

28

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

ce nu se potTsocoti ale culturii noastre faţă de sistemele filozofice ale timpuriloranterioare, se datoresc faptului că noi nu mai îngăduim astăzi abstracţiunilor precădere cercetărilor exacte. Noi aşteptăm înaintarea ştiinţei noastre dela adân­ cirea observaţiei şi nu dela rafinarea discuţiunilor. întocmai după cum omul legat la ochi bâjbâe în acelaşloc, tot aşa şi raţionamentele subtile nu duc la nici o ţintă. Ştiinţa însă, putând să expe­ rimenteze, merge cu ochii deschişi şi-şi face, cu fie care observare, o nouă însemnare în mersul ei înainte.

Două mii de ani s’a gândit lumea la ce s’o fi aflând dincolo de Oceanul care scaldă coastele Europei. Sute de ani s’a răspuns în fel de fel de chipuri la această problemă. In cele din urmă se iveşte un Columb care pleacă cu corăbiile pe Marea cea cu spume şi dă de o nouă lume. La fel se întâmplă şi cu ştiinţa noastră. Avem înainte o mare întinsă. Pline de secret murmură valurile ei şi ştiri minunate ne şoptesc la ureche de pe ţărmuri ce ne sunt necunoscute. Ici şi colo se iveşte când şi când câte un fruct ciudat ori o floare sclipitoare ce nu creşte pe câmpiile noa­ stre. Nici o logică şi nici o speculaţiunenu ne desveleşte privirii noastre acest ţinut atât de mi­ nunat. Unde e Columb, unde-i sunt corăbiile!

Noi mergem ca şi dânsul, pe marea necunoscută, pe drumul cel drept.

(Traducere după Dr. Otto N. Wţttf Prometheus, No. 469).

IV

VĂZUTE

ŞI Î N Ţ E L E S E 21 M a iu 1905

U e mult de când avui să scriu o carte. O carte din specialitatea mea restrânsă, care e pentru mine pâine şi vieaţă. Intr’insa nu eră să se cuprindă rezultatele cercetărilor mele p r o p r ii; ea aveâ să fie o carte folositoare, din care m ultă lume să poată sorbi învăţături despre unele lu­ cruri. O carte care a fost în urmă tipărită şi poate chiar cetită de câţiva oameni.

Lucrul nu a mers tocm ai lesne la început. A m adunat m ai întâiu materialul cuvenit, care form a un vraf uriaş de notiţe extrase, scrisori, figuri şi m ulte alte lucruri ce trebuiau să fie revăzute şi rânduite.

Pe când îndeplineam aceasta, noui lipsuri se arătau şi pentru umplerea lor m aterial nou era de nevoie. In cele din urmă putui începe c o m ­ punerea manuscrisului.

Zi cu zi scriam din zori şi până noaptea târziu.

Manuscrisul se făcea din ce în ce m ai g r o s ; unele părţi dintr’însul începură chiar a luă dru-

N

30

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

mul către tipografie. In urmă ieşiră corecturile şi tot astfel am dus-o până la sfârşit.

Dar, lucru ciudat, în loc să mă bucur de acest mers înainte, eu eram din ce în ce mai necăjit. Ştiinţa pe care o încredinţam manuscrisului meu era, ce-i dreptul, tot ce pot eu mai bine; mie însă mi-se părea ca ceva prea purat şi prea ros.

Scriitori încercaţi la cari mă tânguiam, îmi spu­ neau că tot astfel se întâmplă, în cazuri de acestea, la cea mai multă lume. E o fatalitate să gândeşti într’una asupra aceluiaş lucru şi să îndrepţi mereu ce-ai scris asupra lui. Cu această lămurire însă eu nu m ’am putut ajută prea mult.

Sufletul meu strigă după aeraşi eu îl hrăneam în schimb c u ... hârtie. Când isprăvii cartea, eră să dau naibei pe cel ce-a născocit tiparul, ori­ cine a fost el, şi plecai la munte. Ştiam un locuşor retras unde poţi stă singur numai cu câţiva oameni la care ţii mai mult, un locuşor de care Baedeker n’a auzit încă şi pe unde n’a călcat vreodată picior de turist.

Eră o noapte căldicică şi întunecată de vară, noaptea în care, dela staţiunea de drum de fier, slavă Domnului cea din urmă, am mers cu că­ ruţa până în valea destul de depărtata, care aveâ să mă ţie săptămânile cari urmau. Deabiă după miezul nopţii putui să mă culc. Dar ce pat! Un pat, într’o casă, în preajma căreia, de­ părtare de kilometri, nu mai eră locuinţă de om, în care nu se află nici o carte şi nici alt ma-

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

31

terial de scris decât o călimară, un toc şi câteva coli de hârtie.

Bucătăria şi pivniţa, în schimb, erau în buna stare; în grajd o pereche de cai voinici râcâiau pământul cu copitele. Gând scoteam capul pe fe­ reastră, puteam sorbi aburul mirositor al pădurii din apropiere şi auzeam cum clocoteşte pârâul plin de apă ce se svârleâ furios de pe stâncă, jos în vale. Ce plăcere! Cât de uşor îmi erâ acuma să mă scol când se îngână ziua cu noaptea.

Afară, pe câmpul cu rouă proaspătă, sta o Floreană cu viţel şi priviâ, cu ochii întrebători, jos în spre casă. Când ajunsei în câmp, ea m’a privit cu mirare câtva timp şi o porni la urmă în spre pădure. Aceasta mi s’a părut şi mie foarte nimerit; îndată fui şi eu în umbra ei.

Era o pădure aşa cum trebuie să fie. Exploa­ tată nu cam erâ cum se cuvine; dar ce-mi păsa mie de asta. Brazii seculari îşi îndreptau falnic capetele lor mândre către cer. Pe unii dintr’înşii se prinsese muşchiu, care atârna de pe crengi în funii fantastice. Trunchiurile, îmbrăcate jos cu muşchiu, păreau învelite cu catifea. Pe pământ erâ de asemenea un covor de muşchiu din care nenumărate viorâle de câmp îşi scoteau capul.

Această pădure părea să fie fără sfârşit şi din ce în ce mai deasă. Ici şi colo dădeai de un lu­ miniş unde crescuse flori fantastice. Fluturi fără număr, albine, trântori şi alte gângănii făceau ghiduşii In această lume de flori şi umpleau aerul

32

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

cu bâzâitul lor. Deodată ajungi la un pârâu spu­ mos care saltă printre bolovani cu muşchiu şi peste care poţi trece pe celălalt ţărm pe o punte mlădioasă. Pe malurile acestui pârâu covorul erâ mai gros, mai moale şi mai catifelat ca în mijlo­ cul pădurii.

Ce plăcută era liniştea de aici şi cât de vesel erâ să asculţi în unele locuri mai liniştite sgomotul făcut de păstrăvi în apa limpede ca cri­ stalul. In câte un loc mai des şi mai întunecat al pădurii, săriâ dintr’odată câte un cerb sprinten, care se odihniâ în timpul zilei acolo şi pe care eu, cât timp stăteâ liniştit, nu-1 puteam deosebi de crengile uscate şi de bradul verde care îi erâ culcuş. Animalul cel frumos se uitâ o clipă la mine şi alergâ pe urmă în sărituri mari în pă­ durea deasă, unde auzeam multă vreme cum tros­ neau crengile călcate.

In faţa casei erâ muntele impunător care stă­ pâneşte această vale, căreia i-a dat numele său.

Creştetul lui pleşuv se înălţâ ca o piramidă pu­ ternică din coastele împădurite. El ne salytâ, în diferite timpuri din zi, tot cu alte colori şi cu altă înfăţişare. Albastru-siniliu dis-dimineaţă, ce­ nuşiu pe la amiază, roşu ca fierul înroşit în foc la apusul soarelui, cenuşiu ca plumbul în cele din urmă clipe ale zilei, când cerbii ies unul după altul din pădure şi calcă în fânaţurile care sunt ici şi colo pe coama muntelui. Uneori îşi puneâ colosul câte o bonetă fantastică din nori albi

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

33

şi câteodată, când eră în toane rele, se Inveliâ cu totul într’un văl cenuşiu.

Eră o muncă anevoioasă să te urci până la aceste înălţimi luminoase. In orele de dimineaţă şi pe cât timp rămâneau în umbra pădurii, tot mai mergea. De îndată ce soarele se urcă mai sus şi brazii se răreau, lucrul se făcea serios de tot. Atunci începeâ un suiş anevoios pe care nu-1 voiu uită niciodată. Privirea de sus în vale şi In lumea largă care se întindea dincolo de aceasta, eră fermecătoare.

Acolo sus am stat ascuns privind la căprioare.

Gât de gingaş calcă ele pe stânca cea nesigură.

Ici şi colo se deslipeşte câte un bolovan chiar sub pasul ei uşor şi se prăvăleşte sgomotos în vale. Dar şi mai fermecător a fost momentul când veni o căprioară cu puii ei şi când cercă cu băgare de seamă, cu picioruşul ei, bolovanii nesiguri înainte de a îngădui puilor să calce pe ei. Cât de gustoasă e apa în acele locuri de pa­ radis I Nu te puteai sătura bând-o şi de ce beai mai mult, deaceea te simţeai mai bine şi mai uşor. Am analizat mai târziu această apă. Eră numai apă curată, liberă de anhidridă carbonică, liberă de orice substanţă minerală, dar, să fie luat în seamă, liberă cu totul şi de bacterii şi de orice produse de descompunere ale vreunei materii organice.

Acolo am meditat asupra florei speciale care acoperă valea şi asupra lumii insectelor pe care

34

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

ea o prezintă. M’am oprit la cărbunarii din pă­ dure şi m ’am gândit la feluritele fenomene chi­ mice care au loc într’o căpiţă de făcut mangal.

Am observat cât de sistematic pasc vitele pe dealuri. Am văzut în povârnişurile râpoase ac­ ţiunea troenilor cari se rostogolesc iarna la vale.

Am văzut cum copacii căzuţi în apă se îmbibă până cad la fund şi scapă astfel de acţiunea ae­ rului, se acopere cu nomol, se carbonizează cu timpul şi după sute şi chiar mii de ani se ivesc, ca lignit, din nou în lume.

Au fost ore, zile, săptămâni sau luni, timpul în care am văzut, trăit şi învăţat toate acestea ?

Ce-are aface? E de ajuns că am luat învăţături dela natura însăş. De ce o ascultam mai mult pe această mare învăţătoare, de aceea se întipăriâ mai bine în minte şi se făceâ mai limpede Învăţătura ei. Nu seamănă de loc a învăţătură din carte şi nu eră nici o oboseală sau suprasăturare.

Cine nu cunoaşte povestea veche şi istorisită In atâtea feluri, a unui călugăr tânăr care, ars de dorul de a cunoaşte cât mai mult, a răsfoit toate foliantele din biblioteca mănăstirii, care înghiţise toată ştiinţa timpului său şi care eră renumit

în lung şi în lut cu col mai mure Învăţat nl or-

dinului din curo iacoA porto. Şl totuş d ««simţi* nemulţumit.

Intr’o frumoasă zi de vară, pe când se plimbă în sus şi în jos în grădina mănăstirii, cufundat în gânduri privitoare la cauza cauzelor tuturor

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

35

lucrurilor, auzi deodată cântecul fermecător al unei păsărele. Şi pe când urmăriâ această pă­ sărică, care sării de pe o creangă pe alta, intră pe nesimţite în pădurea care se atingea cu gră­ dina mănăstirii. Pasărea sburâ mereu mai de­ parte până ce se făcu în urmă nevăzută. Atunci se întoarse călugărul în mănăstire. Gând intră înăuntru, i-se păru totul schimbat. In locul bisericuţii mici eră un dom impunător. Sătuleţul care se întindeâ în vale la picioarele mănăstirii, ajunsese un oraş. In mănăstire chiar îl salutau tot feţe străine. După multe întrebări, se lămu­ reşte că trecuseră veacuri de când plecase el ca să asculte cântecul păsăricii. El mai trăiâ acum numai ca ecoul unui basm în amintirea fraţilor săi de ordin. De mulţi ani, spunea povestea, dis­ păruse în pădure un credincios şi învăţat mem­ bru al mănăstirii. O statuă care fusese ridicată în amintirea lui în cimitir, eră acoperită cu ederă şi pe jumătate stricată.

Atunci cucernicul călugăr înţelese înţelepciu­ nea cea mare pe care o căutase zadarnic în foliantele din biblioteca mănăstirii, adică neputinţa de a cunoaşte totul. El secase ştiinţa timpului

său. Când s’a îndreptat însă către Creator însuş,

ca să ia lecUuni, au dispărut notiunilo omeneşti

de timp şi de spaţiu. Pentru El o zi o cât- o mio do ani şi o mio de ani e cât o zi.

O învăţătură adâncă este în această mică po­ veste. învăţătura din carte are, de sigur, temei-

36

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

nicia ei; ea nu ne mulţumeşte însă; ea ne zăpă­ ceşte, ne supără şi ne face încâlciţi la minte.

Numai când ne întoarcem din când în când la Natura însăş şi o întrebăm şi o observăm, atunci putem găsi mulţumire deplină năzuinţii noastre după ştiinţă. Nu s’a spus cu aceasta că trebuie să căutăm natura numai în liniştea poetică a pădurii. E de ajuns să o căutăm oriunde şi să o observăm. Pe căi deductive nu ne vom pătrunde niciodată de ştiinţă şi nu vom găsi mulţumirea după care umblăm. Şi când ascultăm glasul Na­ turii, fie în sbârnâitul unei albine sau în mur­ murul apelor, în cântecul păsărilor sau în ar­ monia sferelor, nu avem nevoie să fim cei mai învăţaţi ai timpului nostru, pentru a pricepe în­ ţelesul adânc al cuvintelor că: pentru El o zi e cât o mie de ani şi o mie de ani e cât o zi.

(Traducere după Dr. Otlo N. W itt, Prometheus, No. 690).

V

F UMA T U L ŞI N I C O T I N Ă 12 Iu n ie 1905

ACA este un lucru asupra căruia aproape ori şi care se crede în stare să-şi dea o părere com­ petentă şi asupra căruia totuş să circule păre­ rile cele mai neghioabe, acela este obiceiul — după alţii năravul — foarte răspândit, al fumatului.

Noi nici nu vom condamnă aici fumatul, nici nu-1 vom apără câtuş de puţin. Dacă fumatul este un viţiu, el este de sigur un viţiu plăcut, şi, fiindcă el vatămă cel mult numai pe cei cari fumează, atunci acei cari nu fumează nu au, la drept vorbind, nici un drept să se supere pe dânsul. Ne vom feri să aruncăm uleiu în focul luptei pentru şi contra tutunului; e vorba nu­ mai să stabilim în mod obiectiv principiile ştiin­ ţifice ale fumatului şi să nimicim totodată oarecari prejudiţii prosteşti care au fost aduse de atâtea ori înainte, încât încep a fi preţuite ca adevăruri de neatins. Că această luptă în contra prejudi-

D

38

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

ţiilor va avea un rezultat mai bun decât acela al nobilului cavaler dela Mancha în contra m o ­ rilor de vânt, aceasta ni-se pare, în adevăr, foarte îndoelnic.

Nu există aproape nici o descoperire chimică care să fi ajuns aşa de populară ca aceea a nicotinei în foile de tutun. De când se ştie că această plantă, care dă de bănuit chiar numai la înfă­ ţişare, conţine în foiţele sale o otravă violentă, a ajuns nicotină strigătul de răsboiu al tuturor duşmanilor tutunului. Otrăvire cu nicotină e orice indispoziţie a fumătorului, fie acesta elevul de şcoală, care în ascunzătura lui sigură a fumat cea dintâiu ţigară, fie adevăratul fumător cu greutate, care nu se simte bine când nu-şi poate consumă zilnic cele zece până la douăsprezece Brevas sau Casadores. Că însă conţinutul tutu­ nului in nicotină poate să varieze între limite largi, şi anume dela 0,6— 4 procente, că, mai cu seamă, numai o foarte mică parte din nicotină din tutun poate ajunge în gura fumătorului, despre aceasta nu se sinchisesc de^ loc aceia cari cred că au dat o probă de adâncă filozofie când au luat o mutră serioasă şi când^cu oftatul con­ vingerii au spus ,,da, da, n ic o tin ă N ic o tin ă este copilul, toba bătăilor care ar conţine toate efec­ tele rele ale tutunului. Dacă însă nu care cumva în timpul fumatului intră în organism şi alte substanţe vătămătoare, care să nu aibă aface câtug de puţin cu nicotină, despre aceasta nu

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

39

se întreabă nici un om. Şi totuş, de fapt acesta este cazul.

S’a dovedit, cu toată siguranţa, că nicotină cu totul curată nu miroase câtuş de puţin a tutun.

Ea nu este prin urmare izvorul sau cauza aromei fine de tutun, care pentru cei mai mulţi oameni e foarte plăcută şi pentru mulţi neapărat trebui­ toare. Se pretinde, că ţigările ordinare care nu au de loc pretenţia să fie aromatice sau gus­ toase, conţin mai numai nicotină, pe când ha­ vana cea fină, al cărei parfum umple o casă în­ treagă, are foarte puţină nicotină. Şi totuş, ştie ori şi cine că cele dintâiu sunt mai uşoare decât cele din urmă. Cum se potrivesc acestea îm­ preună ?

O ţigară mare de masă conţine cel puţin un decigram de nicotină. Chiar şi fumătorul cel mai deprins s’ar îmbolnăvi rău dacă ar introduce într’insul, în altfel decât prin fumat, această can­ titate de otravă. Sunt, se ştie, oameni destui cari pot să fumeze mai multe ţigări de acestea fără a se simţi câtuş de puţin rău. De aici urmează aşâ dar, că în timpul fumatului cea mai mare parte din nicotină este distrusă. După câte ştiu eu, nu s’a dovedit niciodată cu siguranţă că fu­ mul de tutun pe care îl tragem în noi ar con­ ţine măcar urme de nicotină. Sunt din contra motive care fac aceasta de necrezut. Vom înţe­ lege faptul în sine dacă ne vom da seama de na­ tura fenomenului care se întâmplă când fumăm.

40

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Fumatul este o ardere mocnită la fel cu aceea care are loc la fabricarea mangalului şi cocsului.

Sub cenuşa ţigării aprinsă se află un strat sub­ ţire de tutun care arde. Aerul trebuincios ar­ derii este introdus prin îngrijirea noastră; pentru aceasta noi sugem aer prin ţigară. Oxigenul din aer este întrebuinţat în timpul acesta să trans­ forme materia organică de ars în bioxid de carbon şi apă. Pe aceste două produse le sugem în gură împreună cu azotul neîntrebuinţat. înainte însă de a ajunge aceste gaze aşa de departe, căldura lor descompune partea din ţigară care se află în apropierea capătului care arde. In timpul acesta se formează vapori de corpuri volatile, de compoziţia cea mai variată. Un amestec de acesta care se formează la orice descompunere de m a­ terii organice, se numeşte gudron. In realitate fumul de tutun este abur de gudron, abur, bine înţeles, cu un miros deosebit. Aceasta nu ne poate miră dacă ne amintim că gudronul de mesteacăn miroase altfel decât cel de fag şi acesta iarăş altfel decât cel de brad. De obiceiu gudronul acesta nu este otrăvitor; el e chiar antiseptic; în felul acesta fumătorii îşi apără dinţii de stri­ căciunile microbilor.

Aburul acesta de gudron irită însă mucoasele şi produce, din cauza aceasta, tusele şi durerile de gât care necăjesc atâta pe unii fumători.

Nicotină este, ce-i drept, o bază foarte vola­ tilă ; în tutun însă ea nu se găseşte în stare li­

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

41

beră, ci sub forma unei sări cu acidul malic, sare care se desface numai Ja temperaturi mari; ni­ cotină pusă în libertate la această temperatură se descompune în substanţe mai puţin otrăvi­ toare (colidina, piridina, picolina) şi care prin ur­ mare se găsesc în fum în locul substanţelor ve­ ninoase dela început. Cu aceasta tabloul descom­ punerii tutunului nu este complet. Bioxidul de carbon produs la început prin arderea ţigării, este transformat de restul cărbunelui incandescent în oxid de carbon, un gaz cu totul veninos. Acesta din urmă se formează în cantitate cu atât mai mare, cu cât şi aerul trece mai încet prin ţigară.

In fumul unei ţigări care arde prost se află mai mult oxid de carbon decât în al uneia care arde bine. Acesta este, după cum se pare, motivul pentru care o ţigară care arde rău produce foarte lesne ameţeli, pe când una care arde bine nu produce asemenea turburări. Oxidul de carbon este, cu siguranţă, materia cea mai primejdioasă din fumul de tutun şi efectele rele care se pun mereu în seama nicotinei trebuesc puse pe so­ coteala oxidului de carbon.

După cercetările lui Reischauer, fumul de tutun mai conţine încă o otravă periculoasă, anume acid cianhidric, în cantităţi ce se pot recunoaşte. Acidul cianhidric însă, în cantitate foarte mică, nu vatămă de loc organismul; este îndoelnic prin ur­ mare dacă putem socoti acidul cianhidric ca ma­ terie veninoasă din tutun.

42

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

După cum se dovedeşte, că e fără temeiu afir­ marea că nicotină e cauza acţiunii vătămătoare a tutunului, tot astfel se poate răsturnă şi o altă înţelepciune, deasemenea mult predicată.

E vorba de ţigarete, de care se spune într’una că sunt şi mai stricăcioase decât ţigările de foi ,,de oarece conţin atât de multă hârtie". Nu vrem să mergem atât de departe ca mai deunăzi unele jurnale care calculau, în aparenţă cu toată sigu­ ranţa ştiinţifică, că plumbul şi cuprul din hârtia de ţigări nu sunt în aşa de mare cantitate ca să vatăme pe fumător. Născocitorul acestei notiţe a uitat, la drept vorbind, că plumbul şi cuprul nu fac parte din materiile care alcătuesc în mod normal hârtia şi că nici nu sunt volatile, aşâ încât, chiar dacă s’ar află în aceasta din urmă, tot nu ar puteâ intră in fum şi ar rămâne numai In cenuşe care, după cum se ştie, nu se consumă.

Dovada despre nevinovăţia hârtiei de ţigară, poate fi dată şi pe o cale cu mult mai simplă. Din ce e făcută hârtia ? Din fibre vegetale curate. Din ce e făcut în cea mai mare parte tutunul? Tot din fibre vegetale. Cum e cu putinţă atunci ca acţiunea vătămătoare a tutunului să fie mărită, dacă la materia principală a tutunului mai adău­ găm încă puţină substanţă la fel? Lăsăm să răs­ pundă la această întrebare pe cei ce poartă bucu­ ros în gură afirmaţia că hârtia e vătămătoare.

Fumul de ţigarete are, ce-i drept, câteodată un pericol special care nu are a face insă cu

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

43

hârtia. Tutunul dintr’însele este amestecat uneori cu puţin opiu care, chiar prin el însuş, nu e bun pentru sănătate; pe lângă aceasta el îndeamnă, prin dulceaţa lui, pe fumător să tragă fumul în piept, înlesnind astfel şi mai mult înveninarea cu oxidul de carbon. Fumul de tutun cel mai ■veninos trebuie să fie de sigur acel de luleâ, deoarece într’însa aerul trece foarte încet prin tutun şi înlesneşte astfel formarea unei cantităţi mai mari de oxid de carbon. Fumul cel mai sărac în oxid de carbon trebuie să-l dea ţigările care ard uşor; el îndeamnă însă la tras în piept.

A stabili toxicitatea relativă a diferitelor fe­ luri de fumat, este desigur o problemă frumoasă dar şi grea pentru toxicologie. In orice caz che­ stiunea, cum vatămă tutunul, nu poate fi deslegată numai cu discursuri privitoare la toxicitatea nicotinei şi a hârtiei de ţigară.

(Traducere după Dr. Otlo N. W itt, Prometheus, No. 505).

VI R O M A 3 Iu lie 1905

RA într’o seară caldă de toam nă; stăm gân­ ditor pe terasa vilei Medici de pe Monte Pincio şi priveam la marea de case a Cetăţii eterne, care se întindea înaintea mea, pierzându-se în amurg încetul cu încetul. Cu câteva clipe mai înainte gustasem priveliştea încântătoare a unui înflă­ cărat apus de soare, mă desfătasem în vraja de colori care mă mişcă şi mă farmecă în totdeauna şi care te sguduie mai puternic ca oriunde în lume, în acest loc, unde noaptea care se iveşte înghite încetişor înaintea ochilor noştri m onu­ mentele a trei mii de ani. întuneric de nepătruns stăpâniâ sub acoperişul larg împletit pe terasă de ramurile dese ale ste­ jarilor seculari. Dispăruseră de mult şi cei de pe urmă întârziaţi din mulţimea pestriţă care se re­ varsă la apus de soare pe terasa, prin porţile aurite, din grădinile lui Pincio. Candela din faţa Maicii Domnului de pe via San Sebastian, care

E

46

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

se lasă dela terasă în jos, aruncă o slabă licărire în strada cu totul goală de oameni. Umbrele negre care, păreau că se ţin de mine erau nişte lilieci mari care ieşiseră la vânatul lor de n oa p te; în crengi ciripiâ când şi când câte o pasăre som ­ noroasă şi în umbra deasă a copacilor îngânau melodios ţâşniturile de apă ale celei mai poetice dintre fântâni.

In astfel de nopţi şi într’un loc ca acesta, se înalţă din mormintele în care dorm, spiritele tre­ cutului. Ele trec lămurit pe dinaintea aceluia care are ochi ca să le vadă. Poveşti ciudate ştiu ele să şoptească şi în şiruri lungi ne trec şi azi pe dinainte ca odinioară în faţa ochilor lui Dante când a scris el Divina Comedia.

Acum se înalţă luna printre nori negri şi lu­ minează cu o magică lucire oraşul şi preajma te­ rasei. La câţiva psşi de mine se desprind, încetul cu încetul, din întunerecul nopţii balustradele albe de marmură ale scării spaniole. Acum recunosc şi obeliscul lui Salust care încununează scara, poate, în acelaş loc în care odinioară a împodobit grădinile lui Salust şi unde pe urmă, îngropat în tină şi moloz, a aşteptat cu dor o mie de ani reînălţarea lui. In acelaş loc poate, în care stau eu acum, la umbra copacilor la fel cu cei ce îm­ podobesc în ziua de azi piaţa, a aşternut marele istoric istoria neamului său. Cine e vedenia albă care umblă în jurul obeliscului, în lumina ne­ limpezită a lunei? Eşti tu, vechiul questor ro-

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

47

man în toga albă, sau eşti numai o romană m o­ dernă, bolnavă de dragoste, care se furişează la vreo întâlnire? Şi de cine îmi aduceţi aminte, voi turle negre, nespus de mari, care vă înălţaţi către cerul albastru-cenuşiu de noapte? Te arăţi din nou la lumină, tu care păreai că te lupţi cu soarele în­ flăcărat ce apuneâ mai odinioară la apus pe cer, turlă dela Sf. Petru, vis prefăcut în piatră a unui Brarnante şi Midiei Angelo? Când te vedeam, Colosule negru, înfăşurat în nori mânioşi, mă gândeam la tradiţia cea veche a lui Ormuzd şi Ahriman; lumina n’a rămas însă învingătoare, ci s’a cufundat în întunecimea nopţii care te-a în­ ghiţit şi pe tine. Pentru ce te înalţi din nou pe cerul palid de noapte? Vrei să începi lupta şi cu luna cea blândă, ori vrei să-mi aduci aminte că, cu toate grozăviile, ai priceput să îmbrăţi­ şezi roza cu ghimpi a artei antice? Să-ţi fie ier­ tate, pentru această mare faptă, toate nenoro­ cirile ce le-ai căşunat.

Din dosul gratiilor de fier ale palatului măreţ care se înalţă pe această terasă, n’a privit, ani dearândul, faţa întristată a marelui Galileu, soa­ rele care apune? Un prizonier în puterea celei mai groaznice dintre autorităţile pe care le-a produs neamul omenesc, a Indiiziţiei, a văzut de aici, seară cu seară, scoborîndu-se în dosul unei lumi de statui, grădini şi palate, soarele a cărui fire el o cunoscuse, până ce mintea cea pu-

48 A C T U AL IT ĂŢ I STIIN TIFicE _

ternică s ’a paralizat şi s’a Învoit să recunoască ceeace nu pu teâ prim i convingerea Iui ştiinţifică.

Ca un bătrân sd robit s’a întors el n urmă în F lorenţa lui natală, pe care o lăsase cu încrederea că va găsi îndreptăţire şi dreptate. Intre zidurile către care el şi-a plâns durerea Jm, traeşte astăzi o artă senină ; în um bra arborilor peste a căror frunziş el şi-a îndreptat m elancolic privirile, stă chipul său în m arm oră şi m onum entu m inţii sale în form a unui g lob de bronz. Fânţana care m ur­ m ură sub stejarii terasei cântă şi azl acelaş câ n tec cu care odinioară marele cugetător căută să se m â n g â ie ; dar timpurile^ s’au schim bat.

D in ce în ce m ai sus se urcă luna ; un văl uşor cenuşiu în vălu e turla dela St. P etru , nunaai turla m a i m ititică şi m ai aproape a lui an Carlo al Corso stă ca o siluetă neagră pe ceru n a eerui b o ltă albastră-închisă se aprind, una cate una ste­ lele scânteitoare. D in străzile înguste care încon­ joa ră piaţa spaniolă aşezată jos de tot, lumina felinarelor se înalţă până la m ine ca a m t r o peş­ teră adâncă. Ce aţi văzut, v o i cu toate, v o i străzi înguste ale oraşului veşnic 1 Serbări de ale lui B achus şi sgom otoa se cortegiuri trium fale de ale Cezarilor rom ani, oarde de H u n i şi Goţi jefuitori, răsboinici de to a te neam urile, procesiuni p om ­ poase şi cu cern ice şiruri de pelerini, veselii de carnaval şi serbări de ale artiştilor. T oa te le-aţi trăit v o i, toa te şi to t ce om enirea a întâlnit în chipuri vesele sau înfiorătoare. A stăzi însă, staţi

A C T U A L IT Ă Ţ I ŞTIINŢIFICE

49

întinse acolo, uitate şi som noroase; un ţipăt de copil, lătratul scurt al unui câine sau strigătul prelungit al unui vânzător de măsline, este tot ce-m i dă de ştire că mai este în v oi viaţă.

Din ce în ce mai sus se urcă luna. A cum în­ cepe să scânteieze şi să lucească ca şi cum lumina ei s’ar oglindi în undele unui lac liniştit. Ce pri­ velişte! Turla Panteonului se luminează şi v oi vă treziţi la viaţă, voi zeilor veşnici ai Naturii, cărora M arcuş Agrippa v ’a înălţat acest sfânt altar. Deasupra ta, locaş vrednic de cinste, trebuie să se odihnească îndelung privirea mea, asupra ta, a căreia istorie veche de două mii de ani nu cuprinde nimic care să nu fi fost şi nobil şi fru­ mos şi bun. In măreţia ta, tu eşti un simbol al înţelepciunii desăvârşite; în puterea ta de a nu te ruina, tu eşti un monument al neînfrângerii adevăratului frumos. In umbra turlei tale, prin ale cărei ferestre străbate acum în valuri lumina lunei, în sala cea mare doarme un Rafael somnul cel veşnic, alăturea de un Victor Emanuel, un redeşteptător al artei alăturea de un redeşteptător al unităţii naţionale a neamului său. Tu întrupezi şi astăzi în cinste nepieritoare tot ce a fost dumnezeesc în modul de a privi lumea în antichitate şi în credinţele cele noui la care a tre­ buit să te îndupleci. Nici un alt monument pe care l’a înălţat omenirea n’a mai trăit mii de ani, fără să fi pierdut ceva măcar din însemnă­ tatea lui; şi mii de ani vei mai fi tu ceeace eşti

50

A CTUA LITĂ ŢI ŞTIINŢIFICE

astăzi, un Paladiu, nu numai al oraşului nemu­ ritor, nu numai al poporului italian, ci şi al în­ tregii culturi omeneşti.

S’a făcut miezul nopţii. Greerii au amuţit şi chiar şi liliecii s’au făcut ghem. Vântul, care se furişă încetişor prin coroana de copaci, s’a liniştit, şi norii cu care el se juca, s’ au dus cine ştie unde.

Stelele sclipesc şi luna stă în loc pe cerul cel lim pede. Numai fântâna mai trăeşte şi cântă încetinel cântecul pe care îl îngână prizonierului Galileu. Incet-încet mă îndrept în spre oraşul ador­ mit prin via Sun Sebdstidn. Candela dela Sta­ tuia de marmoră a Maicii Domnului tremură.

Madona pare că-m i zâmbeşte şi copilul pare că îşi întinde mânuţele în spre mine. Acesta mi-a fost visul unei nopţi de vară de pe Monte Pincio.

(Traducere după Dr. Olto N .

W ittt Prometheus, No. 681).

/

VII

U N D E V A IN E L V E Ţ I A 21 A ugust 1905

NDE VA în Elveţia — cine a fost pe acolo va re­ cunoaşte loculnumai din descriere, şicinen’a fost, pentru dânsul şi numele e tot un sunet gol — se află o vale retrasă cu un lac liniştit. Albastrăazurie se întinde oglinda lui, pajişti verzi cu vite care pasc îl mărginesc de o parte, iar de cealaltă stânci negre se înalţă repede şi posomorit. Ghe­ ţari albi ca zăpada, cu crăpături albastre-verzui, se zăresc ici şi colo printre ţancurile colosului ce năzueşte către cer; departe, în fundul văii, unde muntele se desface în rânduri-rânduri, salută v o ­ ioşi alţi uriaşi îmbrăcaţi în alb. De pe zidul groaznic de stâncă un pârâu de gheţari se aruncă ici şi colo în sărituri îndrăzneţe în lacul albastru; în câteva locuri s’a format câte o luncă, îndestul de mare pentru ca odată în an, când trece co ­ saşul de munte pe acolo, să-şi poată încărcâ lun­ trea cu nutreţ de vite, de oarece mai cu belşug

52

A C T U A L I T Ă Ţ I Ş T IIN Ţ IFIC E

decât oriunde creşte aici iarba la adăpostul zidului de stâncă dogorit de soare şi mai îm bătător m i­ roase florile.

In această luncă de m unte îşi petrecea zilele acum o sută de ani şi m ai bine un poet pe j u ­ m ătate uitat. In fiecare dimineaţă trecea de c e a ­ laltă parte, vâslind. Pe urmă se aruncă in iarba m oale de catifea şi în tim p ce sus în munţi troenele tunau şi apele căzătoare clocoteau, el scriâ idilele sale, despre Phyllis şi Daphne, cari ferm e­ cau lumea şi cari aveau să mişte până la lacrim i unele suflete m ai gingaşe. Acesta a fost tim pul de strălucire al văei noastre. El a trecut de m ult.

Un speculant întreprinzător a înzestrat în urmă valea cu un hotel, dar vântul sălbatic a suflat în vatră şi casa în flăcări a luminat ca o făclie uriaşă întreaga v a le ; clădirea pe deantregul s ’a prăbuşit trosnind şi, liniştită ca mai înainte, a rămas din nou valea. Getele de turişti au dis­ p ărut; ca acum o sută de ani şi astăzi de cea ­ laltă parte a lacului pasc vitele în păşune, iar dincolo se întinde singurătatea, de care nu te poţi apropia, a puternicului munte uriaş. In se­ rile lungi de iarnă păstorii şi păstoriţele cari lo ­ cuiesc puţinele colibe din vale stau la foc şi p o ­ vestesc istoria ciudată despre grădina înfloritoare care eră odată acolo unde amorţesc gheţarii as­ tăzi, despre Vcronica care stăpâniâ pe atunci această grădină şi despre greşeala prin care şi-a pierdut dânsa acest loc încântător.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Eu am fost însă sus pe stâncile care se înalţe către cer, am văzut giulgiul alb pe care n a t u ^ l’a Întins peste grădina Veronicei şi într’o noanf^ singuratică de acelea în care pietrele v o r b e s c • oamenii tac, muntele singur mi-a istorisit povest A* grădiniţii.

Cine ştie câte sute de ani s’au scurs de vremea când s’a petrecut povestea ? Lumea er? pe atunci puţin deosebită de cea de azi, strălu* cirea soarelui tot aşâ de limpede, păşunile tot aşâ de verzi, stâncile tot aşâ de râpoase şi jac tot aşâ de albastru ca şi azi. Poate că păştea pe atunci, prin imaşurile de lângă lac, turme dU mamuţi păroşi în loc de vaci paşnice; aceast° n’are însă nimic aface, de oarece şi ei se vedeai* de sus, din munte, tot ca nişte puncte negre in povestea pe care vreau s’o povestesc, ei luat parte numai ca privitori.

Ca şi azi erâ şi atunci creştetul muntelui nil mai o pustietate de stânci. Milioane de pietroaie" cu marginile ascuţite, zăceau grămadă acolo unei ’ peste altele; numai ici şi colo creşteâ câte o bu­ ruiană subţirică prin vreo crăpătură de stâne-" şi când răsăriâ soarele, se strecură câte o şopâr]a pe suprafaţa netedă şi caldă. Ca şi astăzi, se rîdicâ în spre cer mai multe piscuri de munte din această pustietate de piatră. Pe atunci însă nu erau toate de aceeaş înălţime; unul dintr’însele îşi înălţă, ca rege, capul lui ascuţit cu mult mai sus în eterul cel albastru. Nici un munte nu erâ

b4

A C T U A L IT Ă Ţ I ŞTIINŢIFICE

a tâ t de m ândru ca acesta. Din înălţimea lui de aer el p riviâ în depărtare întreaga strălucire a lum ii a lp in e ; eră atât de sus încât nici un creştet nu p u tea el recunoaşte. Studiul naturii nu era p e a tu n ci născocit şi nu era nimeni pe-acolo care să fi spus m ândrului tovarăş că din depărtare toţi m unţii par m ai m ici de cum sunt ei. Erâ d eci m inune să se crează colosul drept rege, nu num ai al fraţilor săi, ci şi al tuturor munţilor din lu m e?

A stfel sta el acolo de m ii de ani. El vedea soarele răsărind în fiecare dimineaţă în podoabă de aur şi apunând în fiecare seară în sclipire sân­ gerată. V edea anotim purile venind şi plecând. îşi ad u ceâ am inte de pe vrem ea când nu erau nici flori, nici iarbă şi se gândiâ la ziua când nu se născuse încă lacul cel albastru dela picioarele lui.

V ăzuse generaţii de stânci căzând şi prăbuşindu-se îm prejurul lui. El singur stâ acolo^ în p o­ d oabă regească dela începutul lum ilor şi priviâ departe în larga veşnicie.

Când ven iâ iarna, începeau furtunile sa urle îm prejurul u riaşului; el însă râdeâ de mânia lor.

N ori cenuşii se înălţau din vale şi-i înfăşurău capul cu valul lor până într’atâta că-i luâ orice vedere în lum ea la r g ă ; el suferiâ cu răbdare până ce soarele, prietenul lui, luâ pe nori la goană.

Când se scurgeâ, în urmă, apa de pe pereţii lui cei netezi, bătrânul colos zâm biâ zicând: am luat baia m ea de rouă, aceasta dă putere".

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

55

„Tu îmbătrâneşti, amicul m eu", îi zise într’o zi frumoasă, soarele. „Pielea ta nu mai este ne­ tedă şi lustruită ca mai înainte, ci aspră şi sbârcită“ . Aceasta l’a supărat pe munte. „A m îm ­ bătrânit ?ff zise el, „eu n’am ştiut nim ic; nu cumva îmi pizmueşti nemurirea mea ? tu vrei, se vede, să rămâi singur veşnic tânăr?" „O h o ", zise soarele, ,,faţă de mine tu eşti deabiâ copil în faşă.

Eu am văzut mulţi munţi uriaşi născându-se şi murind, şi socot să port grijă de lumină şi la înmormântarea ta ". Aceasta nu eră tocmai cuviincios din partea soarelui, dar eră adevărat. Nenorocirea eră însă că nici regelui munţilor nu-i plăcea adevărul.

Din vremea aceasta legăturile dintre soare şi regele munţilor n’au mai fost aşa de prieteneşti ca mai înainte. Soarele rânjă şi se ascundea pe după nori şi nu mai voia să usuce muntele când lua el baia lui de rouă. Apa îngheţa printre crăpăturile de piatră şi trosnind şi pârâind plesnîâ câte un bolovan ici şi colo, prăvălindu-se jos în vale. Muntele însă se fuduliâ mereu cu nemurirea lui. Numai, i-se păreâ, ce-i drept, cam singura­ tică şi posomorită înălţimea lui din aer şi căuta prieteni prin prejur cu care să-şi mai petreacă vremea. Gânditor, căută jos în vale către lacul cel albastru, care-i trimitea măgulitor propriul său chip îndărăt.

Intr’una din zile îi trimise valea o salutare.

O păsărică veni sburând în singurătatea lui şi

56

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

se aşeză fără sfială la adăpostul unei crăpături.

Ea aducea cu dânsa un dar, o sămânţă mititică.

O aşeză în crăpătură şi sbură de acolo ciripind.

Sămânţa prinse rădăcină şi crescu până se făcu un copăcel. Pasărea veni din nou şi semănă floarea reginii. Mii de flori de catifea albă crescură din peretele pleşuv de stâncă. Strălucirea florilor sclipiâ departe în ţară. Aceasta a fost vremea gră­ dinii Veronicăi.

Dar toată podoaba aceasta de flori nu putea da înapoi stâncii bătrâne sumeţia sdruncinată şi mulţumirea zilelor ei tinere. Când ieşiâ din iarna lungă şi când se împodobiâ valea la picioarele ei cu verdeaţă din belşug, gerul mai trosnea încă în încheeturile ei. ,,Mi-se pare“ , îşi ziceâ mun­ tele, ,,că am reumatism; de aş puteâ sta colo jos în valea cea cald ă!“ N’a durat mult şi dorinţa lui s’a îndeplinit.

După câteva zile veni primăvara cea tânără şi sus în munte. După ce se toplghiaţa, simţi stânca cea bătrână că de data asta gerul de iarnă şi-a făcut datoria pe deantregul. Ghiaţa străbătuse până adânc în măduva ei şi când s’a topit, bă­ trâna nu se mai putu ţine: Cu o trosnitură pu­ ternică se deslipi de pe temelia ei, se prăbuşi tunând în vale şi vâjâind o primi lacul cu o îm­ brăţişare care nu se mai desface. întristat căută a doua zi soarele pe vechiul său prieten. El îl iubiâ din inimă, cu toate că-1 luă din când în când la vale. In cele din urmă îl găsi jos în vale

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

57

ca o grămadă de dărâmături Ia picioarele zidului de piatră. El se mai jucă puţin, mângâind aceste resturi ale splendoarei de odinioară. îndată cres­ cură ierburi şi flori din movila de ruine. Din mân­ drul rege al munţilor ajunse o pajişte verde; el putfi să recunoască în alte părţi verzi ale lacului şi pe alţi regi pe cari soarele îi văzuse născându-se şi murind. In vale umblau oameni, făpturi ciudate, blânde, pe cari uriaşul nu le-a putut cu­ noaşte de sus, din singurătatea lui. Ei îi furau o parte din flori; altele noui creşteau în locul lor, mai repede ca sus, în înălţimea rece. Stoluri de pasări se aşezau pe dânsul şi-şi făceau cui­ burile în spărturile stâncii. Şi la urmă, veni poetul şi cântă cântece dulci la Phyllis şi Daphne.

Iama, stânca dormiâ şi visă la primăvara care avea să vie.

Sus, unde a stat odinioară uriaşul şi de unde priviâ el cu îngâmfare în lumea cea largă, se în­ tinse în urmă un câmp de ghiaţă pe locul rămas gol. Un gheţar mare de tot acopere şi astăzi locul unde odinioară cel mai tare dintre cei tari a stat mândru şi încununat cu flori până ce s’a pră­ buşit.

Aceasta este istoria grădinii Veronicăi, aşâ cum mi-a povestit-o muntele într’o noapte limpede de vară, în care oamenii tac şi pietrele vorbesc.

(Traducere după Dr. Olto N .

W ilt, Prometheus, No. 454).

VIII

THALATTA!

T HALATTA !

11 Septemvrie 1905

A I nu e fenom en In natură oare să fie aşa de ferm ecător şi care să te obosească aşa de puţin ca jo cu l valurilor de m are. Grecii cei vech i, cari erau veşnic visători şi veşnic poeţi, ştiau bin e ce fa c când îşi închipuiau pe cea m ai frum oasă şi mai plină de farm ec dintre zeiţele lor ieşită din spum a valurilor de Mare. Cine a brăzd at vreod ată ca şi m ine pe corabia sprintenă marea Egee scăldată de soare, cine a vă zu t din ceas în ceas tot alte insule verzi ridicându-se prin coam a de argint a valurilor ei m ărunte, acela nu s’ar fi m irat de fel, în asemenea ceasuri de sfinţenie, dacă s’ar fi iv it fără de veste din această m inu­ nată m are albastră trupul ferm ecător al zeiţei răpitoare — A jrodită Anadiom ena.

Dar, nu num ai în sudul cel de aur, ci şi în nordul cel tăcut p oate privirea om ului sim ţitor la frum useţile naturii să nu se m ai sature de jocu l valurilor veşnic schim bător, niciodată sleit

M

So

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

şi totdeauna nou. Fie că e Oceanul Atlantic al­ bastru-indigo, sau Marea Nordului verde închisă, fie că e Marea Baltică galben-verde sau Mediterana albastră-azurie, toate ştiu să se joace cu valurile lor şi să deslănţuiască tot felul de sim­ ţiri în sufletul nostru. Ele pot să urle şi să turbe ca să ne facă cu frică şi sfială; ele pot să şop­ tească, să mângâie, să momească şi să strige; ele pot deasemenea să se rostogolească în valuri lungi la mal, ca şi cum n’ar aveâ nimic comun cu noi, efemere de ale continentului, ca şi cum ar vrea să zică: „ Aşa am fost eu, Marea, dela începutul timpurilor', aşă voiu fi şi când vor fi dispărut cele din urmă semne ale Pământului tău“ .

Sunt oare cuvinte care ar puteâ să spună tot ce marea plină de secrete ne cântă şi ne şopteşte când, retraşi şi gânditori, ne plimbăm în amurg sau către zori dealungul ţărmurilor ei? Unde e poetul care ar fi în stare, cu cântecul lui, să facă altceva decât să trezească în gândurile noastre farmecul sub care am fost ţinuţi cu toţii în timpul cât am stat de vorbă noi înşi-ne cu valurile? învie, amintire a orelor singuratice visate la Mare 1 Zidiţi-vă, din nou, înaintea ochilor mei, coame de valuri ce joacă şi tremură în spumei Sclipiţi în lumina nedesluşită a lunei care se înalţă cu încetul! Lăsaţi să răsune încăodată, la urechile mele, clocotele voastre.

Aceasta e frumuseţea Mării aşâ cum am sim­ ţit-o fiecare din noi. Acelora însă cari privesc

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

61

natura nu numai cu simţirea aleasă, ci şi cu mintea gânditoare, şi altceva ştiu valurile să le mai p o­ vestească.

Să îndrăznim oare să oprim gândurile pe care valurile mării ni le-au şoptit? întrebai valurile: „V oi, copii ai mării, de unde veniţi şi încotro mergeţi?“ Şi ele îmi răspunseră: „N u suntem toate dintr'acelaş loc, nu mergem toate pe acelaş drumet.

Cele mai multe din valurile pe care le întâl­ nim au luat naştere din îmbrăţişarea vânturilor cu marea. Sunt însă valuri pe care nu le-a făcut vântul. Acestea sunt urmarea învârtirii pămân­ tului dela apus la răsărit. Urmând legea inerţiei, marea are în această învârtire năzuinţa să ră­ mână în urmă. Massele de apă urcate astfel nu se pot opune multă vreme acţiunii gravitaţiunii, şi curg din această cauză, cu mişcare accelerată tot către răsărit. Astfel se formează dunele atlan­ tice pe care le cunoaşte oricine care a călătorit vreodată pe „marele pârâu“ ce desparte Europa de America. In mijlocul Oceanului, în zilele fără vânt, dunele atlantice se pot vedea foarte bine.

Ele merg în valuri largi, netede şi uniforme pe luciul apei nemărginite. Mişcarea lor nu e de altfel simţită de corăbii, căci acestea se ridică cu dânsele împreună şi se coboară ca un tot în valea lor de valuri. Când te ridici şi te cufunzi deodată cu valurile acestea, eşti pornit^ să neso­ coteşti puterea şi înălţimea lor. Iţi schimbi însă părerea când vezi dunele atlantice venind şi

62

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

sdrobindu-se în talazuri pe coastele de apus ale Europei. Ga nişte turnuri se înalţă din Mare stân­ cile de granit care tind către cer a insulelor Scilly, dar valurile dunelor atlantice se reped în spre ele întocmai ca şi tigrul în spre elefant; spuma albă ţâşneşte până la podişul cu verdeaţă unde înfloresc toate florile din basme, care se simt asi­ gurate de furia mării şi care iubesc rouă sărată a apei de Mare prefăcută în praf.

Golful Biscaya îşi datoreşte neastâmpărul îm­ prejurării că în el încep dunele atlantice, Biaritz are cele mai mari isbiri de valuri fiindcă pri­ meşte greutatea întreagă a acestor dune, iar în Orotava, care se află în calea Oceanului în toată lăţimea ei, trebuie să se vadă valurile cele mai înalte din câte le cunoaşte lumea. Eu nu le-am văzut; anul trecut însă mă aflam sus, pe stân­ cile' dela Sark, şi am văzut rostogolindu-se du­ nele atlantice. Eră o zi în care nori deşi rătăci­ tori, când ascundeau soarele cu totul, când îl lăsau să se arate cu toată strălucirea lui. Un vânt aspru purtă pe deasupra mării un abur alb ciudat care se întindea albastru închis înaintea privirii mele până nu se mai vedea. Ca o zidire minunată înălţată de Ciclopi se întindeau de­ parte în Mare stâncile cu peşteri şi stâlpii de granit ce se înalţă drept în sus. Şi de această în­ treagă zidărie naturală se izbeau, mugind şi ur­ lând, talazurile dunelor atlantice. Fiecare val care se sfărâmă de stâncă umpleă cu apă toate scorbu-

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

63

rile fără număr, şi când curgea apa îndărăt, stânca dedeâ mării înapoi, în cascade fierbătoare, ceeace era al ei.

Ce sunt, faţă cu uriaşii dunelor atlantice, în­ creţiturile uşoare pe care le face vântul pe su­ prafaţa liniştită a Mării Baltice sau a Mediteranei? Vântul sărută oglinda netedă a mării şi frumoasa, care nu ştie de glumă, se apără, râzând, de îndrăzneala neruşinată a tovarăşului fugar. Se mai poate întâmplă însă şi altfel. Vântul începe deocamdată cu creţituri şi se face pe urmă din ce în ce mai supărăcios. Ceeace eră la început un joc, ajunge îndată o luptă. Vântul muge şi Marea se înfurie. Vai de marinarul care are de luptă cu elementele întări tate.

Printre greşelile cele mai dese pe care noi, oa­ menii de continent, obişnuim să le facem când vorbim despre lucruri din şi de pe Mare, face parte şi părerea că mările din lăuntrul continen­ telor, ca Marea Baltică, Mediterana sau Marea Neagră, sunt un fel de lacuri liniştite în care nu se poate petrece nimica sălbatic.

Noi cunoaştem mările acestea din anotimpu­ rile frumoasec, ând ele sunt galante şi când, de dragul oaspeţilor gătiţi de băi, cari se plimbă pe ţărm, se arată şi ele foarte manierate. Ducă-se însă cineva pe malul Mării Baltice, în Ianuarie, când urlă furtunile şi când valuri cât casa se frământă la malurile goale de lume. Tot aşâ au şi blândele frumoase, de sud, Marea Tyrenaică

64

ACT U A LITĂ Ţ I ŞTIINŢIFICE

şi Adriatica visătoare, zilele lor rele. Eu am trăit pe am ândouă în m ijlocul furtunelor şi n’am de loc dorinţa să le m ai văd din nou aşâ. In ce pri­ veşte M area Nordului şi Oceanul Atlantic, s’ar chem ă să duc bufniţi la Atena dacă m ’aş în­ cercă să descriu mişcarea produsă de vânturile tari, pe mările acestea. In schimb, e falnică ziua cea dintâiu de după furtună. Vânturile s’au po­ tolit şi norii de ploaie s’au împrăştiat. Un cer albastru ne surâde, ca şi cum natura singură ne-ar strigă: „ F ii iarăş cu bine“ . Vijelia care urlă, a făcut loc brizei uşoare care ne mângâie răcoritor.

N um ai Marea m ai e încă mânioasă; în şiruri lungi se rostogolesc valurile ei clocotind şi lumea nou născută vibrează în sunetul bas de orgă al m ării în talazuri.

Iţi reaminteşti, iubite cetitor, de cea din urmă zi de acest fel, pe când steteai pe ţărm şi pri­ veai cu luare am inte furia mării întărîtate? Nu te puteai săturâ de priveliştea valurilor largi şi netede care veneau din depărtare, apropiindu-se cu paşi regeşti. Departe, în largul mării,^ unele din ele îşi puneau coroanele lor de spumă până ce la urmă de to t se împreunau toate în talazuri scăpărătoare. Sub coroanele lor albe se arată scorbura lor neagră şi lucioasă întocm ai ca o gură căscată a unui animal sălbatic care vrea să ne înghită.

A i m ai văzut apoi, iubite cetitor, că valurile mării în talazuri nu sunt toate deopotrivă de

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

65

mari şi că cele mici şi cele mari se urmează grupegrupe în mod regulat. Care să fie cauza acestui fenomen? Lucra ciudat: această creştere şi des­ creştere a valurilor de Mare, care se poate ob­ servă foarte regulat, pare a nu fi fost studiate de nimeni până acum. Nu am găsit pomenindu-se nimica în cărţi şi nimenea n’a putut să-mi dea vreo desluşire. Observaţiile mele proprii m ’au dus la convingerea că avem aface aici cu un fenomen de interferenţă. Valurile care se rosto­ golesc, târăsc atâta timp apa la mal până ce apele umflate au ajuns maximul lor. Atunci apa urmează legea gravităţii şi talazurile curg în Mare înapoi. In timp ce se nimicesc forţele contrare din valurile care vin şi cele ce se întorc pentru câtva timp, se micşorează şi tăria valurilor. Aceasta e perioada valurilor mici, care mor repede. Gând apoi toată apa de pe ţărm a curs din nou, atunci a dispărut iarăş pentru câtva timp orice piedi­ că din calea valurilor care se urcă. Valurile se rostogolesc atunci cu toată puterea, până ce iar se adună atâta apă pe ţărm pentru ca prin curge­ rea ei îndărăt fenomenul de interferenţă să în­ ceapă din nou.

Interferenţa a două cercuri de undă, produse prin aruncarea în acelaş timp a două pietre în oglinda liniştită a unui lac, a fost de nenumă­ rate ori descrisă, desenată şi fotografiată chiar.

Dar, interferenţa valurilor mării, despre care ni­ meni nu vorbeşte, e cu mult mai variată şi mai

G6

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

interesantă. Printre efectele ei cele mai frumoase fac parte figurile pe care ea e în stare să le de­ seneze în nisipul fin al unui ţărm de Mare foarte încet înclinat. Le-am văzut cu toţii; e ca şi cum nisipul singur ar fi făcut valuri şi pe urmă s’ar fi întărit dintr’odată. Regulat de tot şi de­ licat se împletesc şi se încrucişează pe întinderi mari adânciturile şi ridicăturile undelor. Acest fe­ nomen se întâmplă atunci când unde cu totul uşoare şi uniforme se ridică şi se coboară pe ţărmul ce se apleacă lin de tot. Undele care vin se încrucişează atunci cu cele ce se întorc. In locul unde se formează nodurile ce stau pe loc, apăsarea apei e mai mare pe nisipul uşor al ţăr­ mului scăldat, decât în locurile unde sunt um­ flaturile. Din această pricină nisipul o spălat din locurile dintâiu şi adunat în cele din urmă. Aceste liguri de pe ţărmul mării sunt aşâ dar tiparul plastic care rămâne dela jocul trecător de inter­ ferenţă al valurilor mării.

Aceasta şi încă multe altele mi-au povestit va ­ lurile mării. Nesecată, în orice privinţă, e Marea chiar şi în aceea ce-i în stare să ne înveţe. Thalatta !

T h a la tta !

(Traducere după Dr. Otlo N . iviţii Prometheus, No. 723).

IX

CHI MI A UNEI PETE 9 Octomvrie 1906

TĂM odată la o masă gătită cu gust. Nu la un dineu de acelea la care fiecare din noi a luat parte iarna în societăţi alese, în familii bine puse; eram în mijlocul unor prieteni iubiţi cari ne cu­ noşteau tot aşâ de bine cum îi cunoşteam şi noi pe dânşii şi din ochii cărora, ca şi dintr’ai noştri, străluciă bucuria de a ne puteâ vorbi încă odată la un pahar de vin vechiu şi de soiu. Dintr’o cană de argint şi în pahare largi şi adânci de cristal scânteitor, se cinstiâ sângele viţii, care, copt de ani de zile la soare de sud, aşteptase în pivniţa rece a amfitrionului nostru, seara aceea.

Cu cât te fereşti mai mult, este o vorbă, cu atâta greşeşti mai degrabă. Roşu închis ca vinul pe care tocmai îl picase pe faţa de masă albă ca zăpada, aşâ se făcu dintr’odată faţa unuia dintre mosafiri. Scuzele sale fură luate, fireşte, ca de prisos. Dar, conştiinţa de a fi făcut o pată de vin roşu pe damasc alb ca zăpada, e foarte

S

68

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

apăsătoare; aceasta se vedeâ foarte bine din faţa prietenului nostru. Aşâ se făcu că şi de data asta fura propuse şi discutate toate mijloacele obiş­ nuite în asemenea împrejurări. Gazda noastră îşi ziceâ că^ spălătoresele spală în ziua de azi cu clor (-ură de var) şi că tot una li este o pată mai mult sau mai puţin. Doamna vinovatului, care ţmeă mult la renumele ei de gospodină price­ pută,^ îşi dete părerea că pata cea rea poate fi scoasă cu totul, presărând peste ea puţintică sare de bucătărie. „N ’ajută de fel, asta-i curată su­ perstiţie” , zise un sceptic care şedea tocm ai în laţa ei. A nimerit-o însă rău de tot. Stimata doamnă ştia. sigur că aceasta ajută. De aici se născfi o discuţie şi la urmă fui întrebat şi eu ce părere am. Un chimist e dator, fireşte, să ştie de toate.

Da, ajută, stimată doamnă. Sarea nu va scoate Pat\ ?h iar cu totul; oricum, pata se va face mai deschisă de cum ar fi rămas altfel şi fiindcă va i mai deschisă, va avea şi spălătoreasă mai pu­ ţină trudă ca să o scoată cu totul. Cum se face Fi* T * sarea a°eastă acţiune? Simplu de tot. nacă sarea e un praf fin şi ca atare foarte po°ţ* caPilaritate, ea suge de pe faţa de masă Vna Parte^din vinul ce a pătruns într’însa şi nu ni faaeasi'a Pa^ se usucă pe urmă în sare şi masă, tocmai pentru aceasta nu o m ataV‘ °Um făcVl altmintrelea. „M ă rog , se grăbi să-mi spună scepticul care în

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

69

ceasurile lui libere se ocupă şi cu chimia cum se ocupă ca diletant şi cu multe altele, „nu-i aşâ de simplu lucru cum crezi d-ta. Coloarea roşie a vinului se trage dela o vopsea; vopselele Insă numai atunci vopsesc când intră In soluţiuni în fire. Vopselele mai au apoi, se ştie, proprietatea de a fi scoase din soluţiuni, adică de a fi preci­ pitate cu ajutorul multor săruri. Când presărăm aşadar sare de bucătărie peste pata de vin roşu, atunci vopseaua se va precipită şi nu va mai puteâ fi spălată din firele de pânză. Această explicare mi-se pare mie mai adevărată decât aceea dată mai înainte. Ce crezi d-ta, d-Ie pro­ fesor ?"

Eu n’am zis nimic deocamdată. Mi-am turnat puţin vin roşu într’un păhărel şi am pus într’insul atâta sare cât a vrut să se dizolve. Vinul a rămas însă tot limpede şi roşu cum a fost din capul locului; nici o urmă de precipitarea vop­ selei. Da, d-le sceptic, cunoştinţele teoretice sunt foarte frumoase şi bune, numai trebuie să ştii bine dacă le întrebuinţezi la locul lor. Scepticul începă să-şi exprime mirarea sa, ca să nu zic întristarea sa. După părerea lui, aceasta eră o lege naturală că orice vopseâ trebuie să se preci­ pite cu sare. Dacă vopseaua din vin nu face aceasta, atunci e foarte curios una din acele „excepţii enigmatice prin care se adevereşte şi mai mult exactitatea unei legi". In convingerea că a spus ceva foarte înţelept, prietenul nostru

70

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

sceptic trase un gât din vinul care se opunea la legile naturii şi t&câ.

Dar, aveâ să i-se întâmple şi mai rău. Pofta de experienţe se deşteptase şi întrebarea pusă la întâmplare ne îndemnă să o studiem deabinele. Ne încredinţarăm că un petec de pânză, după ce a stat câteva minute în vin roşu, se face din nou alb dacă îl clătim numai decât cu apă.

Aceasta ne-a dovedit că şi materia colorantă di­ zolvată în vinul roşu nu poate să coloreze dintr’odată pânza. Şi, mai departe, chiar vinul cel cu sare, întocmai ca cel obişnuit, făceâ şi el cu timpul pete roşii pe pânză, care nu se mai puteă spălă după uscare. „Aceasta devine din ce în ce mai enigmatic” zise doamna de casă; „explică-ne, te rog, d-ta, ce este, căci cum văd eu, nu-ţi prea pierzi cumpătul, ca prietenul nostru sceptic, în faţa fenomenelor” .

Mi-e urît să fac pe profesorul în societate. Mi-e tot atât de silă cât i-a fost odată unui doctor căruia tocmai la bal se găsise cineva să-i ceară un leac contra răului de Mare. Şi apoi, nu ai totdeauna un răspuns la îndemână, cum a avut doctorul acela care sfătui foarte politicos pe cel ce l’a întrebat ca să rămână mai bine acasă. Cine sapă groapa altuia, cade el de multe ori într’însa; eu am fost foarte nebăgător de seamă când am răsturnat scepticului nostru casa lui de cărţi de joc cu privire la teoria precipitării cu săruri.

Acuma însă nu mai e de folos nici o căinţă.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

71

Vopseaua din vinul roşu face parte dintr’o grupă mare de materii colorante foarte înrudite intre ele şi foarte răspândite în natură; ele au tot cam aceleaşi proprietăţi şi au toate particu­ laritatea că nu vopsesc fibrele vegetale ca lâna, bumbacul, etc. Asemenea vopseli se află în ci­ reşe, în băcan, în soarea soarelui şi în alte fructe roşii şi albastre, în multe flori, în frunzele de varză roşie şi în alte plante cu frunzele albastre şi roşii. Coloarea acestor produse naturale nu este totdeauna aceeaş, deşi materia colorantă pe care o conţin este aproape aceeaş. Ea e roşie sau al­ bastră, după cum e în stare liberă sau în com ­ binaţii. Când trandafirul roşu purpuriu se veşte­ jeşte şi se desvoltă în frunzele lui amoniac prin putrezirea protoplasmei, atunci el se face albastru, fiindcă materia colorantă roşie, liberă la început, se combină la urmă cu amoniacul. Când mustul acid de struguri fermentează cu bobiţele la un loc, iea naştere un vin roşu. Foile albastre de varză roşie se fac roşii când bucătăreasa le în­ moaie în oţet, şi aşa mai departe. Dacă ştim aceasta, atunci am dat peste secretul de ce nu se spală uşor petele de vin roşu de pe albituri. In adevăr, petele acestea nu sunt roşii ca vinul, ci albastre.

De unde a venit atunci baza care s’a combinat cu materia colorantă care se află în stare liberă în vin? Ea se găsiâ de mai înainte în albituri sub formă de var rămas acolo dela repeţitele spălări cu apă. In stare liberă, aşa cum se găseşte

72

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

în vinul acid, această vopseă este foarte uşor solubilă; sarea ei albastră cu varul este complet insolubilă; din cauza aceasta petele albastre şi uscate de vin roşu nu ies la spălat numai cu apă curată. Vreţi probe pentru aceasta? Luaţi o bucăţică de cretă şi faceţi o pată cu vin roşu pe dânsa. Ea se va face numaidecât albastră; puteţi observă totodată că în jurul petei se face un inel necolorat de apă; aceasta ne dovedeşte că din primul moment chiar a fost luată toată materia colorantă, adică a fost precipitată ca sare de calciu. In fenomenul întreg mai intră întrucâtva în joc, ca şi la pătarea feţei de masă, şi oxigenul din aer; despre aceasta însă nu ne vom interesă, ca să nu complicăm prea mult ex­ plicarea. Deasemenea nu vom ţine seamă nici de urmele de fier care se află în orice apă şi prin urmare în orice pânză.

Dacă-i aşâ, atunci ar trebui să se formeze o pată violetă în momentul chiar în care vinul roşu vine în atingere cu pânza, întocmai după cum am văzut că se întâmplă cu creta. Ar mai trebui deasemenea ca şi o pată' încă umedă să nu se poată spălă; noi am văzut însă că se poate spălă dacă n’a apucat să se usuce. Cuvântul pentru care pata nu se formează numaidecât, ci numai încetul cu încetul, îl găsim în împreju­ rarea că varul nu se află la suprafaţa fibrelor, ci înăuntrul lor. Vopseaua nu poate să străbată însă decât încetul cu încetul până la acest v a r; ne

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE___________ 78

rămâne nouă în felul acesta destul timp la înde­ mână ca să sugem cu sare cea mai mare parte din vin şi prin urmare şi din materia colorantă mai înainte de a aveâ loc combinaţia fatală a sărei de calciu. „D e ce nu se precipită atunci cu sare de bu­ cătărie materia colorantă din vin? Aceasta e în contra tuturor regulelor", oftă scepticul. El tot nu se puteâ mângâiâ de fiascul teoriei sale. Foarte simplu, iubite amice sceptic, pentru cuvântul că materia colorantă din vin, întocmai ca altele din vin, nu are nici dreptul, nici datoria să se pre­ cipite numaidecât cu sarea de bucătărie. Sunt puţine fenomenele naturale asupra cărora chiar şi în cercurile ştiinţifice să domnească păreri aşâ de confuze ca asupra fenomenului acestuia, deşi este supus şi el de sigur la legile de bronz. Nu­ mai legea nu spune, după cum se pare că crezi d-ta, că tot ce întâmplător se cheamă vopsea, trebuie să se precipite cu săruri. Bag de seama însă că ar trebui să-ţi ţin un curs anume pentru d-ta despre această chestiune. Astăzi nu se mai poate, însă de oarece e prea târziu. Noapte bună.

(Traducere după Dr. Olto N .

Witt, Prometheus, No. 661).

X

A R T A ŞI

FOTOGRAFIE 20 Noemvrie 1905

fost un timp când lumea discuta cu aprin­ dere dacă fotografia e sau nu o artă. Pictorii şi criticii de artă strâmbau din nas şi întrebau ce lucru grozav e să fixezi în mod inconştient, după reţete chimice învăţate pe de rost, o imagine aruncată fără ştire de o lentilă pe ungeam. Fotogrâfii gândeau, din contra, că e tocmai o artă, şi nu una mai mititică, de a preface în poze fru­ moase care împodobesc în urmă dulapurile de re­ clamă, originalele căpătate pe sticlă pline de cu­ sururi. Şi pentru a arătă domnilor critici, că şi dânşii sunt artişti prin graţia lui Dumnezeu, se îmbrăcau în haine de catifeâ, lăsau să le crească coamă de leu şi o acopereau cu pălărie largă. Cu toate astea tot se mai găseau oameni cari nu vo­ iau să numere pe fotografi printre artişti. Aceştia s’au mâniat atunci deabinele, s’au aşezat la pu­ pitrul de retuşat, au lucrat şi mai bine ca până atunci feţele muşteriilor, au pictat şi mai fin cei

A

76

ACTUALITĂŢI

ştiinţifice

câţiva nouraşi de pe fondul fotografiei, au dat adevărate colori insignelor studenţilor ce se pozau la dânşii, au scris pe urmă platinotipie şi au pus la socoteală un preţ de trei ori mai mare ca până atunci. Cearta nu s’a isprăvit cu toate astea. ^ Deodată se iviră trupe noui pe câmpul de răsboiu. Amatorii. ima. încurcaţi fără voia lor în această luptă, cu toate că ei nu vroiau să supere pe nimenea şi nu cereau dela nimenea nimica.

Ei se bucurau de lucirea blândă a soarelui, cău­ tând să se folosească de ea pentru a poză pe iu­ biţii lor câini, pisici, mătuşe, verişoare şi tot res­ tul frumoasei lumi lăsată de Dumnezeu. Cei mai mulţi dintr’înşii lepădaseră şi haina de catifeâ şi pălăria largă şi aveau cu toţii o frică nespusă de pupitrul de retuşat. ,,Da, dacă au început şi ăştia să facă fotografie, atunci fireşte că s’a sfârşit cu arta“ , ziceau fotografii, oftând adânc. Pictorii şi criticii de artă râdeau şi ziceau: „Bine vă face.

Nouă artiştilor ne trebuie zece ani şi mai bine ca să înţelegem că zăpada e albastră de ultramarin, că cerul e galben ca lămâia şi că pomii în pădure sunt roşii trandafirii. Arta voastră însă o pricepe ori şi cine în cinci minute, după ce şi-a cumpărat o cutie fotografică. Vi-se întâmplă ce vi-se cade, când vă rămân de fotografiat numai hainele voastre de catifeâ şi pălăriile cele largi. Căutaţi încaltea să le retuşaţi petele ca să nu se vadă că sunt cam purtate11.

S’a întâmplat însă cu totul altfel şi s’a văzut în urmă că nici o parte nu avea dreptate. Muşteriii

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

77

fotografilor nu s’au împuţinat din cauza ama­ torilor; aceştia aveau destul de lucru, cu pisicile, câinii şi ceilalţi favoriţi; mulţi dintr’înşii socoteau chiar că e destul de obositor să iei numai poza şi trimiteau prin urmare fotografilor plăcile pentru desvoltat; fotogrâfii le lucrau, luând, bineînţeles, preţuri bune pentru asta. După ce au fost pozaţi în toate chipurile toţi câinii şi pisicile din lumea întreagă, unii amatori şi-au suit aparatul în pod; alţii însă, şi, din ce în ce mai mulţi, cu vremea, începură să se între e de nu cumva mai e şi alt­ ceva de fotografiat în afară de favoriţii din casă.

Atunci o porniră la drum. Şi, pe când colindau astfel livezile cu soare, pur­ tând în spinare raniţa uşoară cu aparatul foto­ grafic, având primăvara veselă în ochi şi în inimă tinereţea lor de aur, ei începură a se întrebă de nu cumva se lasă această lume încântătoare să fie prinsă pe plăcile lor dragi, aşâ cum li-se pare lor şi nu cum este ea aidoma. Ce-i priveşte pe dânşii câte fire de iarbă sunt în pajiştea verde, ori câte frunze are stejarul cela noduros? Din partea lor poate să iasă toate în poză mai bine sau mai şterse, cum se va întâmplă. Soarele cel de aur însă trebuie să intre numaidecât în foto­ grafie, împreună cu norii care aleargă bătuţi de vânt pe cer. Nu câmpul ori stejarii vor capetele acestetinere să prinză în poza lor, ci primăvara dulce, pe care ei o cuprind cu drag. Atunci desprinseră raniţa din cătărămi, scoaseră aparatul şi,— ţac — , luară o poză.

78

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Pe urmă se coborîră la Mare. Thalattal Thalattal Se opriră pe mal şi priviră pe luciul apei nemărginit. La picioarele lor se rostogoleau va­ lurile cu spumă, care se sfărâmau de ţărmul cel stâncos. Un nor închis se umfla departe la orizont.

Soarele străluciâ roşu ca sângele la amurg şi un vapor îndepărtat trecea ca osiluetăneagrăîncetpe dinainte.

Drumeţii priviră în tăcere priveliştea sublimă. Prin sufletul lor trecu un fior de măreţia 1urnei şi de ni­ micnicia lor. Scoaseră aparatul şi,—ţac—, luarăopoză. Şi iarăş, după alte zile, ajunseră într’un oraş cu totul vechiu. Văzură case înnegrite de vreme cu straşini înalte şi biserici vrednice de cinste, cu turnuri ascuţite şi cu acoperişul de aramă în­ verzită de vechime. In canaluri înguste se înghe­ suiau luntri pline de mărfuri şi în uliţi şi ulicioare furnică o viaţă de negustori. Pe deasupra acestei activităţi moderne, se vedea bine cum se întinde spiritul veacurilor trecute, iar printre negustorii eleganţi din ziua de azi păreâ că se mişcă umbrele strămoşilor cu perucelecu coadă şi cu beţele cu capete de aur. In dulapurile de reclamă ale fotografilor din acel oraş erau, ce-i drept, vederi nenumărate ale clădirilor mai de seamă. Toate arătau însă prea de tot curate şi strămoşii nu erau şi ei în ele. Drumeţul scoase atunci iar aparatul şi mai luă din nou o poză.

Aşâ a mers lucrul o bucată de vreme încă. După ce se întoarseră acasă, iarna eră şi ea sosită. Acum aveau vreme să desvolte plăcile. Multe nu erau reuşite. Ici şi colo se iviâ însă câte una care dădea

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

79

din nou viaţă în toată strălucirea ei întregei poezii a zilelor de pribegie. Acestea din urmă au fost scoase când aşa, când altfel, în platinotipie, în pigment şi în gumă, după cum se potriviâ mai bine cu lucrul de pe ele şi pozele gătite fură atârnate ca podoabe de pereţi. Intr’una era icoana râzătoare a primăverii cu nouraşii sburători, în alta valurile mării în lumina serei, în alta oraşul cel vecliiu cu straşinele aplecate, şi când priveai mai bine, şi cu negustorii cu peruce.

Gând veniră în vizită artiştii şi criticii la ama­ tori (căci unii dintr’înşii obişnuiau să dea iarna şi dineuri bune), rămaseră uimiţi deabinele şi ziseră cu toţii: „Măi băeţi, da unde aţi învăţat voi astea toate? Asta-i chiar artă, artă adevă­ rată şi curată! Pozele voastre ne arată nu numai ce aţi văzut voi, ci şi ceeace voi înşi-vă aţi simţit atunci. Ge-i drept, voi tot nu puteţi să faceţi ză­ pezi albastre de uliramarin sau copaci violeţi, nici balauri sclipitori sau mama pădurii cu părul roşu, nici alte grozăvii. Gu atât mai mult nu vă pizmuim de reuşita voastră. Voi ne-aţi dovedit cu asta că fotografia poate să fie o artă, când cel ce se slujeşte de ea aro şi sufletul unui artistu.

Când auziră aceasta fotografii de meserie, zi­ seră: „V a să zică tot am avut noi dreptate. F o­ tografia e o artăl“ Atunci deteră să le facă din nou haine de catifea şi pupitre de retuşat şi ur­ cară preţul unei duzini de cabinet.

(Traducere după Dr. Otlo N .

Witt, Promet/ieus, No. 365).

XI

AURUL 18 Decemvrie 1905

E comorile din Klondyke ne putem îndoi tot atât de puţin ca de acele din A ustralia de apus.

In vara anului 1900 am văzut din belşug la Paris bulgări de aur mari şi mici din aceste două ţări, garantaţi ca adevăraţi de guvernele lor. Australia de apus cu deosebire a trimis atunci, în valoare de milioane, aur, care trebuia păzit ziua şi noap­ tea de amatorii de ocazie. Despre aurul din Africa de sud, pentru care a curs atâta sânge, să nu mai vorbim.

Dar, acest Dorados din cei din urmă zece ani tot nu a potolit foamea de aur a lumii. Idaho a ajuns în scurtă vreme o ţară nouă a aurului, care face într’adins să se vorbească cât mai puţin de ea. Chiar şi în lumea veche începe a se scotoci.

Ofirul vechiu pare a fi fost regăsit în Africa de răsărit şi în legătură cu el au găsit şi Italjenii aur în coloniile lor din Eritreia. Aurarii din jsjor. vegia, întorşi din Klondiyke, nu pot să-şi închi-

D

82

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

puiască de ce ar fi numai în America ţările po­ lare umplute cu aur. Ei sapă şi spală în Laponia şi dau da ce caută. Şi tot aşa mai departe: aur peste tot locul. Şi cu toate că în unele din aceste ţări noui, aurul, metalul cel făţarnic se găseşte numai pe sponci, rezultatul întreg al acestei sco­ tociri în pământ nu e totuş de nebăgat în seamă.

Nu mai e nici o îndoială că producerea în aur a pământului creşte şi că această mişcare în creştere se păstrează în ultimii zece ani, deşi, ce-i drept, nu fără clătinare. Care este însă re­ zultatul întreg al acestui fenomen vrednic de luat în seamă? ,,Foarte simplu” , îmi vor răspunde unii dintre cetitorii mei, „rezultatul este faptul îmbucurător că noi ne facem din ce în ce mai bogaţi. Noi, personal, fireşte că nu deocamdată, de oarece nu ne putem gândi să ne ducem tocmai acum la bă­ trâneţe la gropile cu aur. Dar omenirea, ca tot.

Noi suntem buni la inimă şi nu pizmuim pe bieţii oameni cari găsesc ici şi colo bulgări mari de aur şi cari se întorc acasă din districtele cu aur sau numai milionari sau chiar de mai multe ori milionari. Banii lor ajung destul de repede printre oameni şi, mai de vreme sau mai târziu, ne cade şi nouă ceva dintr’inşii” .

Crezi cu adevărat aşa, stimate cetitor? îmi pare rău că nu pot fi de data asta de-o părere cu d-ta. Nu sunt om invidios şi nu râvnesc de loc câştigul săpătorilor de aur. întrebarea mea

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

83

însă nu e de ajunge vreunul bogat ici sau colo, ci dacă omenirea întreagă trage vreun folos din aceasta. Eu pot să spun că mie nu-mi place de fel această producere de aur care creşte mereu, de oarece ea ne sărăceşte cu dea-sila.

Vă miraţi? Nu glumesc de fel. Fiecare kilo­ gram de aur pe care îl smulgem din pământ, în­ seamnă o micşorare a bogăţiei din lume, poate de un milion de pfunzi sterlingi, poate mai mult sau mai puţin, în orice caz cu o sumă foarte mare. Şi iată de ce: Lăsând la o parte pe oamenii cari în toată viaţa lor nu fac nimic — şi de aceştia ar trebui să se găsească foarte puţini — fiecare om mă­ reşte în felul său bogăţia omenirii; căci produce şi el ceva, în cazul cel mai rău făcând lecţii bune.

Acestea din urmă, împreună cu alte lucruri ca versuri şi muzică, bune sau rele, cărţi şi altele, fac parte dintre bunurile ideale, despre care nu va fi de fel vorba în această cronică. In ce pri­ veşte bunurile reale, producerea lor poate să fie, se înţelege uşor, directă sau indirectă. Când cineva face din oţel ordinar arcuri de ceasornice, care în greutate sunt mai scumpe decât aurul, îmbunătăţind o materie fără mare preţ, acela a produs pe cale indirectă o valoare anumită şi a mărit astfel bogăţia lumii. Când altul pregăteşte pastele din ficatul unei gâşte, care a costat poate 5 lei, şi le vinde cu 10 lei, mai rămânând şi pentru dânsul de-o friptură, acela a produs deasemenea

84

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

o valoare pe cale indirectă. Cine pătrunde însă în măduva pământului şi desprinde deacolo cu muncă obositoare cărbuni sau minereuri, „cine mânueşte ciocanul greu, cine coseşte spicul în câmp ca să-şi hrănească femeia şi copii“ , acela produce valoare reală pe cale directă.

Dintre aceşti producători de valori reale pe cale directă face parte şi săpătorul de aur. Deaceea ajunge şi el om bogat, când tot săpând mai dă şi de aur. El a mărit însă numai cu atât averea întreagă a lumii, pe cât aur a putut să scoată din pământ. Asu­ pra aurului însă apasă un blestem. Nu numai afuri­ senia duhurilor rele despre care povestesc bas­ mele noastre, ci şi blestemul adevărat pe care nu-1 poate tăgădui nici economistul naţional, nici bancherul cel posomorit. Acest rău vine de acolo că aurul nu e numai o marfă, ci este şi unitatea de măsură a tuturor valorilor reale. Cu cât e mai mare însă unitatea de măsură, cu atât mai mic e numărul de câte ori această măsură intră în ceeace măsurăm. Pentru măsurători fine se cere, după cum se ştie, ca ele să fie făcute la una şi aceeaşi temperatură, de oarece măsurile se lungesc sau se scurtează după temperatură. Să ne închi­ puim că metrul ar fi făcut dintr’ o substanţă cu un coeficient de dilataţie foarte mare, aşâ încât lun­ gimea lui in zilele calde de vară să fie cu mult mai mare decât aceea în timpul rece de iarnă. Atuncea oamenii, cari au să vândă cu metrul pânză sau postav, ar face mai bune afaceri iarna decât vara.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

85

Oamenii şireţi ar face o afacere bună cumpărând numai vara şi vânzând iarna chiar cu preţul de cumpărare. E o adevărată fericire că eatât de mic coeficientul de dilatare a celor mai multe sub­ stanţe.

Aurul e însă un metru cu un coeficient mare de dilatare. Aceasta se poate dovedi cu înlesnire.

Când o ţară produce mai mulţi cărbuni decât sunt de neapărată trebuinţă, atunci se coboară preţul cărbunilor. Aceasta se întâmplă, din ne­ norocire, mai niciodată. Când însă (cu adevărat, sau din speculă) producţia e mai mică, atunci se urcă preţul cărbunilor şi părinţii de familie of­ tează din greu. Aşa e cu toate mărfurile, dela lemnul de ars până la pianul de concert, dela pieptul de gâscă până la diamante. Când desfaci un jurnal zilnic, te cuprinde groaza văzând că preţurile pieţii se urcă mereu, iără să se mai co­ boare vreodată!

Cine e însă vinovat de asta ? Singura marfă care nu se urcă nici nu se coboară vreodată şi despre care nu apare niciodată vreun curs al pieţii, e aurul. Aurul are preţul lui fix, căci el e măsura cu care măsurăm toate celelalte valori. Şi fiindcă nu avem nici o măsură pentru această măsură, noi nu putem băga de seamă că ea este elastică şi că se lungeşte mereu. Cu alte cuvinte, când producţia de aur creşte, nu scade, la drept vorbind, preţul aurului, ci în locul lui se urcă valoarea tuturor mărfurilor ce pot fi cumpărate cu aur.

86

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Când vorbim de timpurile cele bune, de demult, ne aducem aminte cu jale că pe atunci pâinea de un ban eră de două ori mai mare ca cea de azi; aceasta nu se datoreşte însă faptului că pe atunci eră mai multă făină ca astăzi — mai de­ grabă contrariul e adevăra t — ci faptului că banul— care înseamnă şi el o anumită cantitate de aur — avea mai mare preţ decât astăzi. Şi avea mai mult preţ, fiindcă nu eră pe atunci atâta aur cât este astăzi.

Economiştii naţionali, cari cred că e mai pe jos de domnitatea lor să cerceteze asemenea pilde frumoase, ca astea pe cari le arătai eu mai sus, cuprind faptele pe cari vreau să le dovedesc în legea următoare. Cu creşterea avuţiilor scade pu­ terea cumpărătoare a aurului. Aceasta e însă toc­ mai acelaş lucru. Tot banul care nu e aur monetizat, e un mandat asupra aurului. Şi avuţia unui om sau a unei corporaţiuni de orice fel o expri­ măm în monetă naţională, adică în acea câtime de aur, pe care proprietarul avuţiei ar primi-o în schimb, dacă ar voi. Fireşte că nu face el acest schimb, căci el ştie ca regele Midas de odinioară a făcut experienţa că nimeni nu-şi poate potoli nici foamea, nici stinge setea, cu aur. El schimbă, aşa dar, o parte din banii lui, pe pâine şi unt, pe stridii, icre negre, bere, vin sau ori şi ce-i pofteşte inima. Cu cât aje aur mai mult, cu atât este gata să jertfească mai mult din acesta pentru aceste lucruri bune. Proprietarul

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

87

de aur mult, fie că l’a descoperit el singur, fie că Ta vânat dela un spălător de aur, este dătă­ torul de preţ; bogăţia lui micşorează puterea cumpărătoare a aurului.

Aceia însă, a căror avere sau venit sunt mă­ surate odată pentru totdeauna pe o anumită cantitate de aur, precum şi lumea care a vândut puterea ei de producţie pe o anumită câtime dc aur, se întristează de aceasta. Bogăţia lor nu creşte, iar puterea cumpărătoare a aurului scade mereu în jurul lor. Dascălul de şcoală care, în timpurile trecute, primea o sută de lei vechi pe Jună, putea să mănânce cu ai săi îndoit de mult ca astăzi, când pâinia de un ban a ajuns aşa de uiică. Un dascăl sătul însă e cu mult mai voios decât unul flămând.

Deaceea mă bucur, când aud câteodată că oanienii cari sapă după aur dau numai de mică sclipitoare. Şi asta, slavă Domnului, se mai în­ tâmplă din când în când.

(Traducere după Dr. Otlo N .

W iit, Promelheus, No. 586).

'

} ’ 1

I

•; •

. 1fi t /

ici.oj 41» *l< 7■ • ) ,•.

'T-l •!1 ’

M•• ••

• *

: '

t

• v

i(

ft

•••••

■

*

■

n -

r,j t

»

.

. '

■ •

r>

a

;

;i n . .

:

•:

• • •• ■■

:: v i ■ .■

3.

_____________________________

'

XII

ORIGINEA PETROLULUI 1 10 Ianuarie 1906

RICE copil ştie în ziua de azi, că toţi cărbunii de piatră se trag din pădurile care împodobeau, acum câteva milioane de ani, pământul nostru.

Dintre toate cuceririle ştiinţei moderne, nici una nu a fost coborîtă într’atâta la nivelul comun al tuturora, ca principiul că, toată căldura care se scurge astăzi din sobele noastre, este dogoreala soarelui care înnecâ pământul în vechimea fără margini.

In afară de cărbuni, se mai găseşte însă în pă­ mânt şi alt combustibil fosil, pe care îl între­ buinţăm deasemenea în fiecare zi: petrol. Nici­ odată, cu toate acestea, vreun profan în ale chi­ miei nu mi-a pus până acum întrebarea de unde oare să fi provenit acest produs atât de preţios.

Aceasta e foarte caracteristic. Dacă cea mai mare parte dintre oameni ar fi cu adevărat lacomi de ştiinţă, atunci ar urmă în mod firesc o întrebare după alta. Oamenii însă nu sunt, după cum se pare, lacomi de ştiinţă. întrebarea privitoare la

O

90

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

originea petrolului nu este la m odă; ea nu face parte dintre acelea care sunt aduse mereu pe tapet, după ce a primit odată un lustru ştiinţific. Mi­ lioane de oameni consideră pentru aceasta pe­ trolul, care le iese zilnic în cale, drept un jait accompli şi nu-şi mai bat capul cu origina lui.

Dar, cum stăm cu ştiinţa ? Şi-a pus măcar ea întrebarea asta şi răspuns-a ea în vreun fel? Da, acesta-i însă un punct tare încurcat. Pe acest tărîm ştiinţa multă vreme n’ a făcut altceva decât să bâjbâiască din ipoteză în ipoteză, fără a fi putut să aducă măcar o umbră de dovadă pentru aceste ipoteze. Aceasta nu-i tocmai spre lauda ei. Teoria formării petrolului a trebuit să stea, ca să se cureţe, multă vreme în purgatoriu, până ce a fost găsită, la urmă, vrednică să intre în tagma celor fericiţi, cari au fost cântăriţi şi n’ au fost găsiţi uşori.

Astăzi însă, când cercetările au deslegat şi această problemă, putem vorbi şi despre vremu­ rile de încercare, putem îndrăzni chiar să ne în­ toarcem privirile îndărăt spre drumul plin de spini pe care a trebuit să călcăm de multe ori, mai înainte de a ne fi fost îngăduit să vedem adevărul cu privirea înflăcărată. ,,N’am spus’ o noi de mult“ , prinseră a zice toţi cei pricepuţi, când începu petrolul^ a juca un rol în viaţa omenească. ,,Când distilă cineva lemne, capătă cărbuni, gudroane sau catran şi gaz.

Pământul a avut şi el plăcerea să-şi petreacă

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

91

vremea, acum câteva milioane de ani, cu disti­ larea, en gros, a lemnelor. Cărbunii cari au luat naştere atunci i-am găsit de mult; ne-am în­ trebat însă mereu unde vor fi rămas gudroanele şi gazul. Astăzi ştim şi asta: petrolul egudronul, şi gazul care iese odată cu păcura din pământ este gazul acela, a cărui existenţă ne-a fost tăi­ nuită până acum, nelegal. Ştiam noi din capul locului că trebuia să se fi ascuns el undeva, căci suntem deştepţi şi nu ne poate înşelă nimenea", ş. a. m. d.

Cu aceasta, afacerea părea lămurită. Ea avea totuş un mic neajuns. Geoldgii, răutăcioşi cari dăduseră de această meteahnă şi cari se bucură în totdeauna când pot să pună în încurcătură pe alţii, nu pierdură prilejul de a acăţâ de acest cuiu observaţiunile cele mai nepoliticoase. S’a do­ vedit, anume, că zăcămintele cele mai însemnate de petrol sunt în Silnr şi Devon, adică în forma­ ţiuni cari sunt cu sute de mii de ani mai vechi ca cele mai vechi depozite de cărbuni. „E ciudat de tot", se gândeau geologii, „ca pământul să fi împachetat şi pus la păstrare produsul de distilare al pădurilor sale mai înainte, cu mult mai înainte, ca aceste păduri să fi încolţit măcar". Şi atunci se iviră chimiştii, cei doritori de lucruri noui, cari arătară că petrolul şi gazul de pământ ar trebui să aibă o compoziţie cu totul alta dacă ar fi provenit cu adevărat din distilarea lemnului

92

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

şi afirmară că de altfel întreaga teorie a distilării e o prostie. De unde a ieşit atunci păcura ? Ni­ meni nu putea s’o spună.

Aşa stă întrebarea pe vremea când începură . .«ă se ocupe cu ea Bertlielol în Paris şi Mendelejeff în St.-Petersburg, doi chimişti renumiţi cari îm­ bogăţiseră până atunci ştiinţa cu mai multe teorii ingenioase. Ei apucară problema din altă parte. „Dacă nu erau de loc în vremea aceea lemne, cari prin distilare să se fi descompus, atunci", ziceau ei, „trebuie să ieşim la socoteală tot fără lemne. Chimia nu e aşa de săracă în mijloace. Nu pot fi oare formate deadreptul din părţile lor alcătuitoare hidrocarburele cari alcătuesc petrolul şi gazele petrolifere? Ce-i drept, nu se combină uşor carbonul cu hidrogenul dea­ dreptul. Inlăuntrul pământului nu domneşte însă o căldură uriaşe? Nu stă la voia noastră să ad­ mitem că tot ce ne trebuie în acest scop se gă­ seşte în pământ? Chiar de nu putem dovedi noi asta, nici altul nu ne poate dovedi contrariul". Şi atunci începură să admită tot felul de lucruri frumoase, cu înşira rea cărora nu vrem să plic­ tisim pe cetitor, făcură să reacţioneze în voiebună aceste lucruri între ele şi rezultatul dela urmă fură petrolul şi gazul de pământ. Şi astfel aflarăm dintr’odată din ce se trag aceste lucruri fo­ lositoare. Acuma aveam două ipoteze în loc de una.

Cui nu-i plăceâ aceea a lui Berthelot, putea păstră pe aceea a lui Mendelejeff şi invers.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

93

Numai de n’ar fi fost geoldgii cei de nesuferit.

Ei tot n’au rămas mulţumiţi. Cu toată politeţa— cum se cuvine de altfel să te porţi cu nişte co­ rifei ai ştiinţei — ei atraseră atenţia asupra fap­ tului că Silurul şi Devonul fac parte dintre ro­ cile sedimentare şi că e foarte ciudat ca să se găsească petrol tocmai în ele, în loc ca, după cum s’ar cuveni pentru formaţiunile de origină plutonică, să se fi răspândit din Vulcani, să se fi revărsat cu curentul de lavă sau cel puţin să fi fost închis în rocile plutonice ca porfir, bazalt, trahit.

La aceste obiecţiuni, Berthelot n’a răspuns de fel. El dăduse lumii o ipoteză; dacă ea nu e mul­ ţumită, n’are decât să caute alta, — pare să-şi fi zis el în gând. Şi în această privinţă' el a avut, la drept vorbind, dreptate. Mendelejeff a stat puţin la gânduri şi şi-a zis: acolo jos a trebuit să-i fi fost prea de tot cald petrolului şi de aceea a distilat puţin în regiuni mai reci, pentru care lucru numai imputare nu-i putem face. ,,Da, da“ , zise lumea, care e în totdeauna bucuroasă când nu mai are nevoie să gândească, ,,să ştii că aşa chiar a fost. Acum întreaga poveste e lămurită şi limpede de tot“ .

Aşâ se făcu, că a fost primită de toţi ipoteza lui Mendelejeff care admite, că în sâmburele li­ chid incandescent al pământului, care conţine, în­ tre altele, şi o combinaţie de carbon şi fier (carbure de fier) a pătruns apa prin crăpături; această

94

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

apă a transformat carbura de fier în oxid de fier şi hidrocarburi', acestea din urmă, fiindu-le prea cald acolo, au distilat în sus şi s’au condensat în rocile sedimentare.

Numai geologii au mai dat încă din cap. Cro­ nica noastră cea mai apropiată va dovedi că la urma urmelor ei aveau dreptul să dea din cap.

(Traducere după Dr. Otio N. Witt, Prometheus, No. 230).

X III

ORI GI NE A PETROLULUI 2 12 Februarie 1906

M văzut in cronica trecută care au fost până acum vederile privitoa re la originea petrolului.

Nu lipseau nici ipoteze asupra acestei chestiuni, nici credincioşi pentru aceste ipoteze. Nimeni nu se gândise însă să facă singurul lucru, care în cazuri de acestea aduce lumină: să roage Natura să ne deâ lămuriri. Cu alte cuvinte, studiul experimen­ tal nu luase în primire subiectul acesta. Şi nu erâ drept. Natura nu se schimbase doar din ceeace era pe vremea când a luat naştere petrolul; aşâ cum l’a fabricat ea odată, tot aşâ trebuiâ să-l mai fabrice şi astăzi. Era de ajuns să se arate producerea unui corp la fel cu petrolul, în condiţiuni asemenea acelora ce au stăpânit vechile roci sedimentare, pentru ca să se tragă o încheere cu privire la adevăratul chip de formaţiunea acestui însemnat produs natural.

Meritul de a fi îndrumat această chestiune în spre deslegarea ei definitivă, se cuvine unui cer-

96

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

cetător german. C. Engler, în Karlsruhe, a adus atâta desluşire în încurcătura pe care ne-am în­ cercat să o descriem în cronica trecută, încât astăzi putem vorbi cu aceeaş siguranţă despre formaţiunea petrolului ca şi despre aceea a căr­ bunilor de piatră. După cum aceştia sunt un pro­ dus provenit din descompunerealemnuluistrăvechiu, în afară de atingerea cu aerul, sub acţiunea co­ mună a unei apăsări mari şi a unei temperaturi ridicate, tot aşa şi petrolul s’a format în împre­ jurări la fel, prin prefacerile grăsimilor, încetul cu încetul.

Engler a dovedit, în adevăr, cu experienţe, că lucrul se petrece în realitate aşa. Distilând sub presiuni mari grăsimi (el s’a slujit în experien­ ţele sale_de untura peştelui Menhaden) el a ob­ ţinut un produs care era până în cele mai mici amănunţimi cu totul asemenea petrolului din Pensilvania. La început încercările au fost făcute în m ic; ele erau destul de convingătoare.

Cu toate acestea, au fost repeţite cu cantităţi mari, la urmă cu câteva sute de cliilograme. ,,Petrolul sintetic“ , căpătat astfel, a fost prelucrat şi rafinat întocmai ca petrolul natural; s’ a ob­ ţinut astfel întocmai aceleaşi produse care se scot din petrolul natural; acele produse cliiar care se găsesc în cel din urmă numai în fracţiuni de procente, ca de pildă parafina, au fost găsite tot în cantităţi foarte mici şi în produsul artificial.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

97

In felul acesta a fost adusă la îndeplinire ce­ rinţa pe care o făcusem mai sus, de a se obţine prin experienţă un corp la fel cu produsul natural, mai înainte de a stă la vorbă despre întâmplările care au dus la formarea petrolului în coaja pă­ mântului.

Cu împlinirea ei s’a câştigat tocmai în cazul acesta o bază temeinică pentru speculaţiunile care urmează. Dacă putem spune despre un corp chi­ mic omogen, că poate luâ naştere în mai multe chipuri, şi din această cauză nu putem spune, când îl întâlnim, că a luat numaidecât naştere în chipul cunoscut de noi, apoi un asemenea ar­ gument nu poate fi primit în cazul unui amestec atât de complex de substanţe diferite ca petrolul.

Când două amestecuri de acestea (în cazul nostru petrolul natural şi cel artificial) sunt alcătuite din aceleaşi substanţe în proporţii la fel, atunci poţi trage cu siguranţă încheerea că tot aceloraşi ienomene îşi datoresc naşterea lor. Şi astfel pu­ tem spune cu siguranţă despre petrolul natural — cel puţin pentru cel din Pensilvania şi pentru cele ce se aseamănă lui — că a luat naştere prin descompunerea unor cantităţi enorme de grăsimi.

Deocamdată, se naşte întrebarea de unde au provenit cantităţile acestea groaznice de grăsimi care au fost de trebuinţă ca să se producă rezerva de petrol ce nu mai seacă. Această întrebare poate să capete, mai lesne de cum s’ar crede, un răspuns.

Nu aceasta e de mirare, că a avut natura la dis-

98

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

poziţie atât de multă grăsime pentru fabricarea petrolului, ci, din contră, e surprinzător faptul că s’a ţinut mai înainte atât de puţin socoteală de ce se face grăsimea multă produsă an cu an de miliarde de vietăţi. Grăsimile fac parte dintre producţiunile cele dintâiu ale fiinţelor. Asupra chipului cum iau ele naştere, nu ştim, la drept vorbind, nimic sigur. Despre scrobeală ştim doar că se formează prin acţiunea luminei soarelui şi că se adună în grăunţele de clorofil pentru a fi în urmă disolvată şi în stare lichidă dusă în cele­ lalte organe ale plantei ca să slujească drept hrana. Despre grăsime ştim numai atât că o pro­ duce orice organism, chiar şi cel mai de jos.

In celulele fiinţelor cele mai primitive, se ob­ servă la microscop picături sclipitoare care se dovedesc la cercetări că sunt făcute din grăsime. Şi dacă ne urcăm în scara zoologică, rar de tot găsim o celulă fără grăsime; la organismele su­ perioare se arată chiar înclinarea de a umplea, ca nişte hambare de rezervă, celula cu grăsime. Ştim apoi, din nefericire, prea bine, că ori şi ce trăieşte în lume e menit să piară odată. Ce se face grăsimea cu care sunt umplute în toate păr­ ţile milioanele de vietăţi care părăsesc zilnic această lume frumoasă? Celelalte substanţe ale corpului, animale şi vegetale, substanţele albuminoase şi hidraţii de carbon, cad foarte repede pradă putrezirii. Sub influenţa acesteia din urmă ele se desfac din nou în substanţele cele mai sim-

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

99

ple din care au provenit, In bioxid de carbon, vapori de apă, amoniac. Nu tot aşa se întâmplă cu grăsimile; ele opun o rezistenţă mai lungă in­ fluenţelor de putrezire. Dacă aerul are intrarea liberă, ele râncezesc, pierzând o parte din gli­ cerina conţinută in ele, iar restul fiind ars încetul cu încetul prin mijlocirea aerului. Dacă aerul este oprit să ajungă până la ele, nu mai poate avea loc o asemenea descompunere şi atunci intră în joc, în împrejurări cuvenite, formarea petrolului.

O ferire de aer a grăsimilor desfăcute de celule, prin putrezirea fiinţelor moarte, are loc în tot­ deauna când aceste grăsimi ajung sub apă. Ele plutesc atunci în apă ca picături mici, microsco­ pice ; substanţele minerale din apă, părticele mici de nisip şi de nomol se lipesc de picăturile de grăsime şi Ie târăsc la fund, unde sunt acoperite şi îngropate de nomolul ce se aşează peste ele.

Din această cauză se şi găseşte o anumită câtime de grăsime în nomolul din mările tropice care sunt bogate în viaţa organică. Eu am constatat aceasta de mai multe ori în nomoluri din fund de Mare, despre care nu se poate spune că s’au ames­ tecat cu grăsimi vreodată. In felul acesta a ajuns grăsimea în nomolul mărilor din Silur şi Dcvon care s’a întărit pe urmă în roci stâncoase. Prin aşezarea straturilor unele peste .altele, a venit şi apăsarea necesară; coaja pământului a dat în urmă căldura trebuincioasă şi astfel în milioane de ani a luat naştere, încetul cu încetul, petrolul,

100

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

pe care îl putem produce şi azi din grăsimi prin mijlocirea căldurei şi apăsărei1).

Aceasta este, pe scurt, istoria formării petro­ lului şi a chipului în care spiritul omenesc a pă­ truns şi pe acest domeniu la cunoaşterea adevărului.

Aceasta este totodată istoria unui nou triumf al unui studiu german experimental şi scrupulos, al unui triumf căruia îi lipseşte de sigur sunetele de trâmbiţă cu care se anunţă în lume rezultatele uşoare ale speculaţiunilor curat ipotetice, dar care are garanţia că va dură şi când ipotezele goale vor fi suflate de acelaş vânt de care au fost aduse. {T radu cere d u pă D r. Otto N. Witt, Prometheus, N o. 231).

*) S ă se observe^ c ă E n g le r a a d m is la în c e p u t ca iz v o r al grăsim ei tra n sfo rm a te în p e tr o l c a d a v r e le a n im a lelor mari în n e ca te d e a p ă . A su p ra în se m n ă tă ţii gră sim ei d in v ie tă ţile m icroscopice , a stă ru it în tâ ia oa ră a u to ru l acestei cro n ici (N o t ă a d ă u g a tă în v o lu m u l d in 1904 la a r tic o lu l d e m ai su s). A c e a s tă id e e a d -lu i O t to N . W it t a fo s t d e s v o lt a t ă în u rm ă d e a lţi în v ă ţa ţi.

XIV

PROBLEME

MODERNE 19 Martie 1906

ATRANUL matematic Archimede a fost acela pe seama căruia se pun vorbele: ,,daţi-mi un punct unde să stau, şi scot lumea din ţâţâni".

La drept vorbind, nu credem că Archimede să fi spus o vorbă aşa de umflată, de oarece a fost un mare învăţat şi ca atare de sigur şi modest.

Fraza e cu toate acestea caracteristică, chiar de va fi fost născocită numai de elevii şi admiratorii marelui învăţat, pentru a pune în adevărata lu­ mină însemnătatea descoperirilor lui Archimede.

Aflarea legii.pârghiei a fost pentru vremea aceea un fapt tot aşa de mare ca pentru timpurile noastre descoperirea unităţii forţelor din natură.

Aproape orice fenomen de mişcare poate fi redus la acţiunea pârghiei; cu găsirea acestei legi tot secretul mişcărilor din lume apăru dezvălit în ochii acelora cari izbutise să priceapă gândirea adâncă a maistrului. Şi când se gândiâ cineva la acţiunea enormă a unei pârghii cu braţe foarte

B

/

102

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

neegale, trebuia să-i treacă prin minte şi idea să zguduie cu ea şi lumea, pe care ei şi-o închi­ puiau atunci ca un disc ce pluteşte în Mare.

Acestea sunt timpuri trecute şi noi râdem de admirarea exaltată a unei cuceriri, care, la urma urmelor, a rămas numai o treaptă în scara pe care omenirea se urcă la cunoştinţi tot mai înalte.

Dar, nii facem şi noi la fel ca înaintaşii noştri de acum două mii de ani, cu tot ce ni-se oferă ca născocire nouă şi surprinzătoare? Nu se leagă de orice descoperire şi invenţie un tablou fantastic şi strălucitor cu privire la urmările acestei cuce­ riri salutată de lumea toată?

Când Cristofor Columb, acum patru sute şi ceva de ani, a descoperit o lume noua, el eră pă­ truns de însemnătatea faptei sale şi nimeni nu poate tăgădui că urmările au întrecut cele mai îndrăzneţe aşteptări ale marelui navigator. Dar, ceeace vesteau contimporanii şi urmaşii lui Co­ lumb despre lumea nouă găsită, nu s’a îndeplinit.

Se spune într’un. act oficial al guvernului spa­ niol de atunci, că în lumea nouă sunt mai multe pietre scumpe şi aur, decât de-ale mâncării. Lu­ mea nouă e, ce-i drept, bogată, neasemuit mai bogată decât lumea noastră veche, dar aur şi pietre scumpe se găsesc şi acolo tot aşa de rar pe drum, ca şi la noi.

Dar, oricât succesele ne arată de mii şi mii de ori, că orice lucru omenesc înaintează pas cu pas, totuş se vor găsi din când în când entu­

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

103

ziaşti cari să se agaţe de călcâiul marilor desco­ peritori şi cari să exagereze valoarea celor aflate, şi cu aceasta să aducă pagube aceluia pe care vor să-l onoreze.

Timpul nostru e bogat în progrese mari. Două cuceriri însă are sec. X IX de însemnat, care vor fi pentru toate timpurile semne de hotar: desco­ perirea originei speciilor de către Darwin şi des­ coperirea unităţii forţelor din natură de către Robert Meyer, Joule şi Helmholtz. Că amândouă se întregesc, am arătat mai mult decât odată.

Darwin a întipărit pecetea geniului său întregului studiu al Naturii din timpul nostru; principiul unităţii forţelor a devenit sufletul tehnicei în­ tregi. Acestea sunt succese ce nu se pot tăgădui, aşa de mari încât pot mulţumi pe ori şi cine, aşa de covârşitoare încât au întrecut desigur şi aşteptările marilor spirite care ne-au fericit cu ele. Şi totuş — cine ar crede — s’au agăţat şi de călcâiele lui Darwin, Joule şi Meyer, spirite mai mici, care prin exagerare entuziasmată peste mă­ sură, au adus celer admiraţi pagube şi piedici în loc de sprijinul avut în gând.

Concepţiunile cele noui au ridicat vălul de pe secretul desvoltării lumii vieţuitoare şi de pe mi­ sterul acţiunilor puterilor. Aceasta a fost de ajuns pentru entuziaşti; ei crezură îndată că văd deslegarea tuturor enigmelor puse omenirii în haosul încurcat de fenomene neîndestul de explicate.

Prin aflarea legăturii dintre forţă şi materie, se

104_________ ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE_________ _____

crezură îndreptăţiţi să ajungă la încheierea, ca materia şi forţa sunt esenţa lumii. Şi, mai îndrăz­ neţi decât Archimede odinioară, nici n’au căutat mai întâiu punctul din care să scoată lumea din ţâţâni, ci au început să lucreze cu pârghiile mai înainte de a îi găsit acel punct. Legătura dintre forţă şi materie, descoperire minunată a spiritelor luminate, ajunse strigătul de răsboiu al celor scurţi de vedere, cari înălţară materia ca idol pe altarele de pe care răsturnaseră idealurile unei concepţiuni mai gândite despre lume. Şi, în dosul steagului acelora cari nu cercetau, dar cari căutau să pună cele cercetate de spiritele mari în ser­ viciul concepţiunilor lor nesărate despre lume, veniâ cu sgomot şi jubilând ceata acelora cari nu voiau să se închine în faţa idealului.

Cu inima întristată vor fi privit marii Darwin, Joule şi Helmholtz la acest efect al muncii lor, în vreme ce Robert Meyer îşi odihniâ de mult capul său obosit. Nici unul din aceşti învăţaţi mari nu s’a închinat în faţa materialismului cras, care le scrisese numele pe steagul lui. Şi astăzi, cu două decenii mai târziu, când cele două mai mari descoperiri ale timpului nostru stau ca sori strălucitori pe cerul nostru intelec­ tual, a căror zori deabiâ mijau atunci, strigătul de rasboiu al materialismului a amuţit aproape. umai când şi când îl mai scoate câte un entu­ ziast, pe care insă puţini credincioşi îl mai ur­ mează.

ACTUAU

t

4

C a Şi Întemeietorii

rfesp 1'6 n a tu ra , t o t a ş^ 1 h u ni şi m a i d e m n i J5*

>.

c e le mQi m a ri c u c e r ir i, n ii n e p u n e in sta re §> J ^ c u n s c u n o ş t in ţ e i no*** ^ % r o r lucrurilor. **: > 0 *

n> n t n°,ncepţlJ J or~ cf

îu riiem ° p a r t ? a ° * e H i nostru, j u c r u n l e ca re n e jn c o n j0 c eeace este | x it,e e? e m c h ia r . C â n d V n f ^ 5 ^ ca cauza lu­ £ > a ? a. in m ii in a fa r ă d e e l l ** % am cu V '** «*U.U U o d i n i o a r ă ]IU u Ii Archimede 5 *-^*5 v'-*n ezemăm. Şi d e c â t e ori’ P v t ^ r w S;» ş '^ 61'4 că Ie ori ‘ p u n c t , d e a tâ te a ori c u * , ° ^ W 6 _ „_ I ? 1/* Jhinl strigSt; „Tu semagS -* « PSe?te ’ °“ să ne în ţe le g i, nrin u cu m m iinnpe 1 !“ ch Săsit acel

^ tlT *

P i l i t e * rSsună va(T r a d u c e r e dur>>

Pe

1Vili, Promcthe „

^

’

Ar.

*57),

care

O

XV

O COMPARAŢI E 16 Aprilie 1906 t

Niciodată n’am avut atâţia oameni de adevărată valoare tn toate ramurile; prin­ tre ei sunt unii spre amintirea cărora peste o sută de ani tot nea­ mul se va Îndrepta cu recunoştinţă.

N. IORGA.

NTRE moleculele unui corp şi intre oamenii unei societăţi se pot găsi o sumă de asemănări.

Popoarele de molecule şi acele ale pământului urmează o evoluţie aproape la fel. Trecerea din stare gazoasă în lichidă şi din aceasta în cea so­ lidă, are multă asemănare cu trecerea popoarelor din stare nomadă în cea de păstori şi din aceasta în cea de civilizaţie. In stare gazoasă moleculele unui corp se mişcă nebunatic în interiorul locu­ lui care le cuprind, întocmai după cum în stare nomadă popoarele nu-şi mai găsesc astâmpăr şi cutreeră mereu pământul. Ca şi oardele barbare

I

108

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

cari se revarsă cu furie peste ce întâlnesc, tot aşâ şi moleculele unui gaz în explozie turbură orice şi aduc cu ele tot soiul de stricăciuni. In starea lichidă moleculele şi-au mai potolit furia lor ră­ tăcitoare; ele se mai mişcă încă cu destulă în­ lesnire, dar nu se îndepărtează mult unele de al­ tele; cu toate împreună se învârtesc cam îm­ prejurul aceluiaş loc, întocmai ca păstorul care înaintează încet cu turma lui şi nu merge prea departe de păşunele obişnuite. In stare solidă moleculele s’au civilizat cu totul. Mişcarea lor nu mai e nebunatică. Ele ştiu să asculte de o lege şi pot să se folosească de libertatea lor cât timp nu ating pe aceea a altora. Şi după cum o civili­ zaţie poate să fie mai mult sau mai puţin îna­ intată, tot aşâ şi în lumea moleculelor din starea solidă se pot observă mai multe trepte de pro­ gresare. Dela starea amorfă, în care moleculele corpului sunt: aşezate fără multă ordine, şi până la. cristalul admirabil prin forma lui din afară şi prin proprietăţile lui dinăuntru,, dela un capăt la celălalt al acestei scări de evoluţie, întâlnim exemple în totul la fel cu acele ce ne arată istoria popoarelor. Putem găsi în lumea moleculelor şi civilizaţia care abia începe, sub formă de elasti­ citate, în peniţa de oţel cu care scriu aceste rân­ duri, şi civilizaţia mai înaintată a cristalelor mai simple şi civilizaţia desăvârşită a grupurilor com ­ plicate de cristale. Putem întâlni şi spoială de civilizaţie, ca la prismele de bazalt, în care forma

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

109

din afară e supusă unor reguli ce nu sunt ascul­ tate şi înţelese de moleculele dinăuntru. Putem întâlni şi două ciivlizaţii, ca la cristalele de leucit, în care forma din afară — trapezoedricâ — arată o grupare a moleculelor care s’a prefăcut înă­ untru în acea corespunzătoare sistemului rombic.

Putem întâlni, înfine, şi semne de civilizaţie desăvârşită în care cristalul simte şi voeşte când îşi vindecă o rană, când caută să-şi întregească forma ce i-a fost ştirbită.

Asemănarea de mai sus se păstrează şi mai departe. După cum în societăţile omeneşti, în afară de o mijlocie, se întâlnesc şi două extremităţi, tot aşâ şi în lumea moleculelor întâlnim trei clase. După teoria cinetică, cele mai multe din proprietăţile corpurilor gazoase se explică ad­ miţând că moleculele au, la o anumită tempe­ ratură, o anumită iuţeală de mişcare. Cu cât temperatura creşte, cu atât iuţeala moleculelor se face mai mare, iar forţa elastică a gazelor, rezultatul izbirilor moleculare de pereţii cari le opresc, devine şi ea mai mare. Când tempera­ tura scade, iuţeala moleculelor se micşorează şi odată cu ea scade şi forţa elastică a gazului.

Această mişcare a moleculelor se mai continuă şi în starea lichidă şi în cea solidă. Numai la 273°, — zero absolut, moleculele ar cădeâ, după această teorie, în amorţire completă, iar corpul pe care-1 alcătuesc ar deveni cu totul mort. Această iu­ ţeală a moleculelor este de fapt o iuţeală mijlocie.

110

A C T U A L IT Ă Ţ I ŞTIINŢIFICE

Se dovedeşte, că la o anumită temperatură nu se m işcă,toate moleculele cu aceeaş iuţeală; unele din ele se mişcă cu m ult mai încet şi altele cu mult mai repede decât m ajoritatea care are iu­ ţeală cuvenită pentru acea temperatură. Există, aşâ dar, şi în lumea moleculelor pe lângă o m ij­ locie şi două extremităţi. Moleculele cu iuţeala cea mai mare sunt întrucâtva oamenii cari se află în fruntea mişcărilor. Ca şi aceştia din urmă, aceste molecule pregătesc cu mult mai înainte transformările ce vor aveâ loc mai târziu. Se cunosc, în adevăr, fenomene cari se petrec la temperaturi cu totul neobişnuite pentru natura lor. Aceste fenomene sunt foarte interesante; în cele ce urmează se arată vreo câteva din ele.

A pa şi mercurul se evaporează, se ştie, şi în starea solidă; în aceste două corpuri se găsesc, prin urmare, molecule a căror iuţeală « aceea cu­ venită pentru 100° şi 360°, adică pentru tem pe­ raturile lor de fierbere.

Sulful care fierbe la 445° a fost găsit în stare gazoasă de Moissan în apele minerale şi în ga­ zele dela Bordeu. Tot acest corp poate să ardă cu o flacără alburie când este încălzit numai la 180°. Flacăra aceasta este atât de rece încât nu poate nici să aprindă o hârtie, nici să vatăme degetul introdus într’ însa. Moissan a mai arătat apoi că sulful se combină cu oxigenul uscat, în­ cetul cu încetul, chiar la temperatura ordinară.

Aceste fenomene se datoresc moleculelor de sulf

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

111

a căror iuţeală întrece cu mult pe aceea mijlocie şi cari molecule intră prin urmare mai repede în reacţiune.

Carbonul, care de obiceiu se combină cu oxi­ genul la temperaturi foarte ridicate, începe de lapt a se transformă în bioxid, sub acţiunea oxi­ genului, după cum a arătat tot Moissan, chiar dela 720°, când e sub formă de diamant şi de la 570°, sub formă degrafit.Tot moleculele cu iuţeală foarte mare grăbesc şi aici producerea combinării.

Temperatura de topire este deasemenea m o­ dificată de aceste molecule. Experienţele se fac, pentru a dovedi aceasta, în chipul următor: Se taie câte două discuri din acelaş metal sau din două metale diferite, se şlefuesc bine pe câte o faţă, se aşează unul peste altul cu feţele şlefuite, se strâng puţin în nişte şuruburi şi se ţin în o baie de aer pe căpătâie de asbest la o temperatură cu mult mai joasă decât temperatura de topire a metalelor respective (platin 1600°, aur şi cupru 800° şi pentru cele ce se topesc mai uşor 200°). După câtva timp, se observă că cele două discuri s’au lipit aşâ de bine între ele, încât nu se mai cunoaşte locul de unire când sunt făcute din acelaş metal.

Experienţa următoare e şi mai interesantă.

Intr’ un cilindru de zinc se face o scobitură pe una din baze bine şlefuită şi se aşează peste aceasta un cilindru de cupru. Amândouă cilindrele se încălzesc cu băgare de seamă numai până la 360° sau 400°. După câtva timp se observă

112

a c t u a l i t ă ţ i ş tijn ţif ic e _

pe suprafaţa cuprului din dreptul‘ ° pată galbena aurie. Aceasta este ori dg iuat naştere prin aiurea cuPr.u‘ UL vedl cu multă zinc. Pe cilindrul de zinc se poate uu • înlesnire prezenţa cuprului în cantităţi aprecia­ bile. Această experienţă dovedeşte Ş * L dela 400» chiar zincul şi ^ P rulJ " t f c ă printre lace in vapori; ea ne arata toţoua r moleculele acestor două corpuri sun întrec cu mult în energie p^ toate ce e • Molecule de acest fel se găsesc ni la suprafaţa corpurilor, când acestea sau lichide. Tot din cauza acestor m0 e . topesc, două bucăţi de metal se po P 1 • apasare. * ~ nîntr’un amestec ..de ele şi• ’numai• prm Dintr cupru, cositor şi antimoniu, în proporţii n , s’a putut face o bucată de aliagiu cu totul omogen numai printr’o apăsare de 50.000 kgr; Se pot obţine aşâ dar modificări însemnate în natura corpurilor în împrejurări cu totul neo­ bişnuite. Aceste modiiicări excepţionale se datoresc acelor molecule care au energia sau iuţeala de mişcare mai mare ca a celorlalte într’o împrejurare data.

Prin asemănarea de care am pomenit mai sus, am fost adus în mod natural să scriu rândurile de faţa, când a fost vorba să închin o pagină omului de ade­ vărată valoare, spre amintirea căruia tot neamul, cum spune d. N. Iorga, se va îndrepta cu recunoştinţă.

(Din volumul «Profesorului Petru Poni, omagiu din partea foştilor săi elevii).

XVI

CE V A

DESPRE

GHI AŢA 14

Maiu 1 9 0 6

M avut de mai multe ori prilejul să arăt de ee importanţă mare este pentru întreaga gospo­ dărie a naturei schimbarea nenormală a densi­ tăţii apei. Amintesc deocamdată numai că apa are densitatea cea mai mare la -{-A0; când răcirea e mai mare, apa se face tot mai uşoară până ce la 0° ajunge de înghiaţă. De aici urmează că iarna, când aerul rece răceşte apa rîurilor şi a lacurilor, această răcire nu merge mai departe de + 4 °. In adevăr, până la atingerea acestei temperaturi, apa care se răceşte la suprafaţă se lasă la fund, în timp ce acea caldă, mai uşoară, se ridică de jos în sus. Când apa e răcită sub + 4°, atunci ră­ mâne la suprafaţă, fiindcă e mai uşoară şi nu cade la fund. Dacă răcirea dela suprafaţă se pre­ lungeşte, atunci apa ajunge până la 0° şi înghiaţă; ghiaţa formată pluteşte pe apă, fiindcă e mai uşoară decât apa la + 4 °. Dela gradul de răcire produsă de aer va atârna la urma urmelor gro-

114

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

simea păturei de ghiaţă. Mai niciodată însă îm­ prejurările nu ajung aşa încât apele mai adânci să îngheţe până la fund.

Plutirea glieţei pe suprafaţa apei are drept urmare şi faptul important, că primăvara ghiaţa se topeşte foarte repede numai cu căldura luată de la aer. Apa formată fiind mai grea decât ghiaţa, se lasă la fund, făcând loc liber la altă suprafaţă de ghiaţă care să vie în atingere cu căldura din afară. Dacă s’ar întâmpla cu apa ca cu celelalte lichide, dacă adică apa ar fi în stare solidă, ca ghiaţă, mai grea decât în cea lichidă, atunci iarna ea ar cădea la fund, iar primăvara nu ar ieşi la suprafaţă. Căldura soarelui nu ar puteâ atunci să topească decât un strat foarte subţire de ghiaţă, iar apa formată nu ar fi în stare să găzduiască viaţa bogată care trăeşte în apele noastre. Se vede de aici, că fără a schimba condiţiunile de căldură care sunt astăzi, am trăi atunci într’ o epocă glacială; numai acele ţări ar puteâ să aibă câtimi mai mari de apă, a căror temperatură nu se coboară nici iarna mai jos de 0°.

Din cercul cetitorilor acestor cronici mi s’a exprimat adesea dorinţa să luminez mai de aproape starea de lucruri la apa de Mare. Se ob­ servă, cu multă dreptate, că la apa de Mare îm­ prejurările nu pot să fie aceleaşi ca la aceea de rîuri şi de lacuri. In adevăr, pe când acestea au prea puţine substanţe amestecate, apa de Mare e foarte sărată, iar conţinutul ei de sare trebuie

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

115

să schimbe neapărat densitatea şi temperatura ei de îngheţare. Cu deosebire, împrejurările din mările polare, cari au influenţă şi asupra climei noastre, trebuie să fie în strânsă legătură cu faptul dacă şi apa sărată are aceleaşi anomalii ca apa curată.

Când ne amintim de munţii acoperiţi de ghiaţă din regiunile polare şi cari adesea au vârstă res­ pectabilă, suntem ispitiţi să credem că în aceste locuri domnesc alte împrejurări decât cele de mai sus. Căci, cum s’ar puteâ naşte, în iernile cele mai aspre chiar, monştrii aceia de .ghiaţă, cari, când alunecă vara în Oceanul Atlantic, răspândesc răceala lor grozavă pe zeci de chilometri de jur împrejur şi cari înfioară aerul, Marea şi locuitorii ei? Eu i-am văzut pe uriaşii aceştia răi, îmbrăcaţi în frumuseţea lor albă sclipitoare, am simţit suflarea lor de ghiaţă şi nu-i voiu uita repede de loc. Creştetul lor alb, care se înalţă către cer din Marea în talazuri, e partea lor cea mai mică; adânc, adânc sub luciul mărei ajunge piciorul lor şi vai de corabia care se apropie prea mult de ei!

Un gând ne linişteşte însă la privirea acestor copii groaznici ai lumei dela poli. Oricât sunt de mari, oricât de adânc se adâncesc sub luciul mărei, ei plutesc! De aici urmează, că ei nu pot ascultă de o altă lege ca apa rîurilor şi lacurilor noastre. Şi fiindcă plutesc, nu pot ajunge cu toată mărimea lor uriaşă până în latitudinea noastră; ei sunt siliţi să se topească şi fac aceasta nu fără a fi dat

116

A C T U A LITĂ Ţ I ŞTIINŢIF IC E

semne de necazul lor, prin tim pul rău care-1 trim it adesea pe spinarea noastră.

Intr’ o revistă lunară engleză a apărut acum câtva tim p o nuvelă în care întreaga ţesătură se razimă pe faptul, că o societate care se ocupă cu organizarea de varietăţi de tot felul, a încercat să târască până la Londra un m unte de acesta de ghiaţă, ca să-l arate acolo şi să-l folosească la fel de fel de petreceri de iarnă în tim pul verei.

Efectul produs de m onstrul târît până acolo a fost îngrozitor asupra vremei din oraş; las pe seama cetitorilor mei să-l descrie cu aceeaşi fan­ tezie vie cum a făcut autorul acelei nuvele pentru cetitorii lui mai puţin educaţi în ale ştiinţelor naturii.

Dar, să ne întoarcem cu mintea înapoi în Marea dela nord, la munţii noştri de ghiaţă. Ei plutesc.

Aceasta e pentru noi o mângâiere. Noi vrem însă să ştim de ce plutesc şi de ce, cu tot plutitul lor, pot să ajungă aşâ de mari şi groşi.

Din capul locului trebuie să înţelegem, că în mările polare, sunt două feluri de ghiaţă; gheţarii de pe m unţi şi gheţoaiele care rătăcesc ca slo­ iuri pe Mare. Numai acestea din urmă au luat naştere în Mare şi din apa mărei. Gheţarii, din contră, sunt copiii uscatului şi ca atare nu sunt născuţi din apă sărată. Ei sunt capetele ghe­ ţarilor ce se formează pe înălţimile munţilor din ţările polare, din zăpada care cade acolo şi cari curg către coaste încetul cu încetul — prin regelaţiune — întocm ai ca gheţarii din Alpii noştri.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

117

Când, la urmă de tot, ajung in Mare, se rup şi plutesc, topindu-se puţin câte puţin. De oarece sunt făcuţi din ghiaţă de apă dulce, plutesc, se înţelege, şi mai uşor pe apa mai grea a mărei de cum ar pluti pe apa dulce. Această formaţiune a munţilor de ghiaţă ne explică nu numai plu­ tirea lor, ci şi mărimea lor uriaşă.

Cum se întâmplă lucrurile însă cu produsul propriu al îngheţărei apei de Mare, cu gheţoaele? Şi ele plutesc, dar de ce plutesc? Densitatea m a­ ximă a apei din mările polare e aproape 1,028, iar cantitatea de sare e cam 3,7 la sută. Această sare nu e numai sare de bucătărie; de aceasta se află numai 2,8 la sută, restul e făcut din alte săruri şi anume de magneziu, de calciu şi de p o­ tasiu. Dacă am aveâ aface cu o soluţiune de sare curata, atunci ne-ar veni uşor să deslegăm pro­ blema de mai sus, de oarece soluţiunile în apă a clorurei de sodiu de diferite concentraţiuni au fost studiate cu deamănuntul. Având însă aface cu un amestec do săruri, trebuie să ne mărginim la observările făcute dea dreptul cu apa de mare, care de altfel nu sunt tocmai numeroase. Cerce­ tările lui Rosseiti, care se potrivesc foarte bine cu rezultatele teoretice, ne spun că apa de Mare are maximul de densitate la — 3°,555 şi nu la + 4°. Ele ne mai spun apoi că o apă sărată cu 3 la sută înghiaţă la — 2,°1. De aici am putea trage încheierea, că ghiaţa acestei ape şi probabil şi a celei de Mare, trebuie să fie mai grea decât soluţia

118

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

însăş. Dacă ar fiaşâ, ar trebui atunci să se întâmple cu apa de Mare ceeace ne-am încercat să descriem mai sus dacă apa n’ar avea o densitate anormală: mările polare ar trebui în cursul anilor să îngheţe încetul cu încetul într’ un singur bloc masiv.

O asemenea încheiere ar cuprinde desigur o mare greşeală. Mările polare însăşi, pe cari din timpuri fără margini plutesc sloiuri de ghiaţă, dovedesc că argumentarea noastră are undeva vreo parte slabă. Greşeala pe care am făcut’o stă într’ aceea, că noi am asemuit îngheţarea apei sărate cu aceea a apei ordinare. îngheţarea apei ordinare e solidiîicarea unui lichid omogen. în ­ gheţarea apei sărate este fenomenul în care se desparte apa solidă dintr’ un amestec. In cazul întâiu şi lichidul şi solidul care se desface au aceeaş com poziţie; în cazul al doilea se leagă de formarea corpului solid o desfacere a ameste­ cului. O soluţie de sare de 3 la sută începe, ce-i drept, să îngheţe la — 2°,1; ghiaţa formată însă na e apa sărată solidificată, ci ghiaţă curată, care conţine doar atâta clorură de sodiu câtă este în picăturile de apă prinse în ghiaţă. Dacă topim această ghiaţă şi o solidificăm din nou, atunci această ghiaţă are şi mai puţină sare; repeţind tot aşa operaţia aceasta, putem avea la urmă de tot ghiaţă curată.

Din cele de mai sus trebuie să tragem încheierea că gheţoaele din mările polare nu sunt apă de Mare, solidificată. Aşâ şi este; ele sunt ghiaţa fără sare,

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

119

sau, drept vorbind, numai cu atâta sare câtă e cuprinsă la întâmplare. Această sare face ca tem­ peratura de topire a gheţei de Mare să fie ceva mai joasă decât aceea a ghieţei curate. Nansen a determinat de mai multe ori, în expediţia lui, această temperatură şi a găsit’ o de— 1°. Dacă am solidifică a doua oară apa de topire a acestei glieţe, am obţine o ghiaţă cu temperatura de to­ pire de— 0°,5, şi la urmă de tot am căpătă apă curată. Această curăţire e aşâ de mare, încât Kohlrausch, în cercetările sale, a putut să curăţe chiar apa distilată în vid, de patru ori, îngheţând’o şi topind partea solidificată.

Această curăţire prin ea însăş face ca apa de Mare să dea o ghiaţă care să fie şi mai uşoară ca cea de apă dulce. De pe urma acestei uşurinţe pluteşte şi ea pe Mare şi o apără de răcire, după cum ghiaţa obicinuită apără apa dulce.

In modul acesta şi vara scurtă din mările po­ lare poate să-şi facă slujba ei şi să topească în întregime ghiaţa formată în timpul iernei. Ast­ fel ia naştere un echilibru, care ţine din timpuri fără margini şi care face ca iarna să nu se co­ boare în spre noi din patria ei polară şi să înlo­ cuiască zăpada florilor de primăvară cu zăpada adevărată care nu s’ar mai topi. Ea încearcă, ce-i drept, şi aceasta uneori, dar n’a reuşit însă nici odată până acum.

(Traducere după Dr. Otto N. W itt, Prometheus, No. 636).

XVII

SCRISORI CĂTRE O DOAMNA 3 13 Iunie 1906

U mi-aţi luat în nume de rău, stimată doamnă, când, sfetnic nepoftit, mi-am arătat părerile mele asupra unor lucruri din gospodăria d-voastră, ca biftec şi maioneză. Sunt, deaceea, sigur de mai înainte de iertare, dacă îmi iau voie astăzi să vă dau lămuriri într’o chestiune în care întrucâtva sunt eu însu-mi părtaş.

Biftecul şi maioneza cu care m’aţi servit, când mai deunăzi avui onoarea să fiu mosafirul d-voastră, au fost minunate. Mi-aţi mărturisit sin gură că sfaturile mele v ’au fost de mult folos la gătirea acestor mâncări gustoase. Mă întreb dacă şi astăzi mă veţi ascultă cu aceeaş bu­ nătate şi dacă sunteţi dispusă să rupeţi cu gre­ şelile înrădăcinate şi să vă lepădaţi de unele pre­ judecăţi din domeniul activităţii femeieşti.

Printre multele virtuţi de gospodină cu care, stimată doamnă, vă îndeletniciţi in chip atât

N

122

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

de minunat, face parte şi cusutul la gherghef.

De câte ori nu am privit cum sub degetele d-voastră îndemânatice răsăreau frumoase arabes­ curi colorate pe o bucată de pânză groasă şi fără strălucire! De câte ori nu m’am bucurat de boigăţia podoabelor mândre, făcute uneori după m o­ dele vechi pe feţe de masă, şervete şi perdele, care împodobesc casa d-voastră cea plăcută!

In alegerea colorilor vă cam mărginiţi, ce-i drept, la roşu şi albastru, şi mi-aţi dat - drept motiv faptul că şi străbunicele noastre lucrau mai numai cu aceste colori; ele ştiau bine, ziceţi d-voastră, că roşu turcesc şi albastru indigo sunt singurele colori trainice, în care te poţi încrede. Şi, oftând, mi-aţi mai spus, că astăzi nu mai e la fel; roşu ţine, ce e drept, destul de bine; al­ bastru însă e atât de falsificat încât se şterge după câteva spălături, în vreme ce broderiile vechi adevărate sunt şi astăzi tot aşa de noui ca acum o sută de ani, când au fost lucrate.

Ah, stimată doamnă, ştiţi d-voastră că cu aceste vorbe puţine, în care aţi repeţit numai ceeace şi mai înainte au spus’ o mii de oameni cari gândesc bine şi drept, ştiţi oare, că aruncaţi în lume un ghem întreg de greşeli, de prejude­ căţi şi de învinuiri nedrepte, pentru descurcarea cărora ar trebui să ţină cineva discursuri de cea­ suri întregi? Ştiţi, că nu mi-e nimic mai urît decât să dau lecţii pe nepoftite; deaceea am şi tăcut la observarea d-voastră. Ea m’a supărat

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

12 3

însă, de oarece mi-a arătat cât de puţin a pătruns în cercuri mai largi ceeace noi chimiştii am făcut cu silinţe mari într’o muncă de jumătate de veac.

La ce ne folosesc rezultatele strălucite ale tehnicei noastre de colori, dacă oamenii culţi cred că noi nu stăm mai bine, ci chiar mai rău, decât pe vremea răsbunicelor noastre în ce priveşte arta vopsitului?

De aţi putea să vă întoarceţi îndărăt, stimată doamnă, pe vremea când a fost pictat fermecă­ torul pastel atârnat la masa d-voastră de scris!

In haine simple de muselină albă, bunica d-voa­ stră, pe jumătate copilă încă, priveşte de pe acest tablou cu ochii mari, albaştri, rizători. Maiu eră şi pe atunci tot aşa de frumos ca şi astăzi, pomii tot aşa de verzi, florile tot aşa de mândre în strălucirea lor de colori. Casele oamenilor însă aveau altă înfăţişare ca cele de astăzi. In ele lipseau strălucirea colorilor de tot felul. Totul eră brun, cenuşiu şi negru. Orice cordică vopsită, orice petec colorat, trebuia să fie cântărit cu aur. Şi apoi, comorile acestea nu erau întrebuinţate zil­ nic ; ele se păstrau cu îngrijire în scrinuri, pentru zile de sărbătoare.

Cât de altmintrelea e astăzi! Podoaba de co­ lori nu mai scumpeşte astăzi lucrurile noastre.

Lucrul maşinelor face cu putinţă ca mărfurile de mătase, de lână şi de bumbac să fie aşa de ief­ tine încât şi cea mai săracă fată să poată să-şi împletească o cordică colorată în coada ei neagră,

124

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

nu numai Dumineca la biserică, ci şi în zilele de lucru când se duce să muncească.

Aceasta a făcut chimia pentru noi. Ea a po­ tolit setea noastră de colori şi tot ea ne-a pictat aşa de frumos viaţa, încât luăm aceasta ca ceva ce se înţelege dela sine şi care a fost aşâ întot­ deauna. In fantazia noastră ne reprezentăm cu totul greşit timpurile vechi în tonuri bogate pe cari ni le-a dăruit deabiâ timpurile cele noui.

Nu se poate un anacronism mai mare decât strălucirea de colori care se desfăşură pe scene şi la serbări în reprezentaţiile privitoare la lumea veche şi evul mediu. Cine vrea să cunoască ade­ vărul, meargă şi vadă tabloul pictat după natură al negustorului din Basel, de Holbein. Singura parte colorată în tot tabloul sunt garoafele roşii pe care bunul om le cultivă în grădina lui, ca să mai în­ vioreze cenuşiul palatului său de patrician. îmi veţi spune acum, stimată doamnă, că d-voastră nu-mi tăgăduiţi strălucirea colorilor cu care chimia a înzestrat industria textilă, ci nu­ mai susţineţi că aceste colori de modă nouă sunt grozav de false. Preţul ieftin al mărfurilor de as­ tăzi face, ce-i drept, cu putinţă o întrebuinţare efemeră a lor; ele nu sunt însă bune pentru o folosinţă mai îndelungată, din cauză că se spă­ lăcesc şi ies foarte lesne. Vedeţi, asta-i iară o credinţă greşită de-a poporului. Colorile moderne nu sunt nici mai adevărate, nici mai false decât cele vechi. Astăzi, ca şi acum două sute de ani,

/

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

125

stau la îndemâna vopsitorului şi colori adevărate care nu se mai şterg de fel, şi colori foarte puţin trainice, şi de acelea care stau la mijloc între amândouă aceste feluri.

Numai numărul lor şi mulţimea nuanţelor s’a însutit. Aceasta e adevărat şi pentru cele bune şi pentru cele rele. E datoria vopsitorului să aleagă pe acelea care se potrivesc mai bine pentru cutare scop şi să spună totodată publicului care colori sunt cele mai trainice. E datoria publicului iarăş să se desbere de credinţele greşite şi să nu despreţuiască ce e nou numai fiindcă e nou.In ce priveşte îndeosebi aţa de brodat, pe care o avem deocamdată în vedere, nu avem nici un cuvânt să ne plângem de vopsitor. Proprietarii renumitei mărci D. M. C., întrebuinţată aproape exclusiv pentru făcutul broderiilor mai fine, nu dau greş în alegerea colorilor şi ceeace dau ei ca bun, e bun cu adevărat. Aşa e, de pildă, cu aţa vopsită în verde — măsliniu de toate nuan­ ţele. Coloarea ei se potriveşte minunat cu roşu turcesc şi totuş, stimată doamnă, nu v ’aţi putut hotărî să le combinaţi pe amândouă, fiindcă nu vroiţi să mă credeţi că un verde ca acesta poate să fie adevărat. Aceasta e o erezie de pe vremea bunicelor noastre când, în adevăr, nu se cunoştea un verde adevărat care să nu iasă la lumină şi la spălat. Astăzi verdele — măsliniu pentru bum­ bac — şi de curând pentru lână şi mătase — se prepară cu ceruleină, o materie colorantă sinte-

126

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

tică, care a susţinut de mult cu onoare probele cele mai grele in ce priveşte trăinicia ei. Nu se găseşte nici un produs al industriei textile din veacurile de mai înainte în care să se fi păstrat tonurile verzi. Ceeace brodaţi astăzi cu aţă vop­ sită cu ceruleinâ, va înveseli şi pe nepoţii d-voastră, presupunând că lucrul rftâinilor d-voastră harnice, va fi păstrat cu îngrijire şi pricepere până atunci.

Mă credeţi şi vreţi să faceţi o încercare? Tot e ceva şi asta. Dar mă întrebaţi de pot tăgădui că azi nu se mai găseşte albastru indigo aşâ de adevărat ca pe vremurile de altădată. Nu de mult aţi fi cumpărat aţă albastră cu marca D. M. C., garantată ca vopsită cu albastru in­ digo, şi totuş broderia făcută cu ea s’a şters cu totul după câteva spălături şi s’a făcut aproape albă. Faţa de masă frumoasă, cusută de mâinile bunicei d-voastre — drăguţa copiliţă de pe ta­ blou — străluceşte din contra şi astăzi în prea frumos albastru când, în zile de sărbătoare, e în­ tinsă pe masă. Acestea sunt probe ce nu se pot tăgădui. Şi totuş, stimată doamnă, tăgăduesc totul.

D-voastră aţi observat, ce-i drept, bine, dar aţi interpretat greşit. Aceasta e de altfel omenesc şi se poate întâmplă oricui. Chiar unui Goethe i s’a întâmplat nefericirea aceasta, când a scris teoria lui despre colori, care ar fi fost mai bine să rămână nescrisă.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

127

Indigo-ul de astăzi şi indigo-ul de acum o sulă de ani, sunt în totul unul şi acelaş şi, până mai deunăzi, se scoteau amândoi din una şi aceeaş plantă tropicală. Deabiâ de vreo cinci ani — şi încă nu tot — se fabrică şi pe cale sintetică. E cu putinţă ca aţa cumpărată pentru broderia d-voastră să fi fost vopsită cu indigou vegetal, întocmai după metoda întrebuinţată pe vremea bunicii d-voastră. Dacă vreţi să cercetaţi însă de a fost vopsită mai bine aţa bunicii d-voastră decât aceea a d-voastră, atunci trebuie să le păs­ traţi pe amândouă Ia fel. Trebuie să spălaţi şi faţa de masă a bunicii d-voastră în aceleaşi ape cu care spălaţi broderiile d-voastră.

Spuneţi, că nu vă trece prin gând aşa ceva, de oarece moştenirea din strămoşi e prea scumpă pentru aceasta. Faţa de masă e întrebuinţată rai de tot, şi când se murdăreşte vreodată, ia dru­ mul spălătoriei chimice, ca să fie curăţită. Ceeace vă sfătuesc eu, nici nu-i numai decât de nevoie,— de oarece mai înainte vreme nu se cunoştea spă­ lătoria chimică; faţa de masă a fost spălată ca de obiceiu mai mult de o sută de ori până să ajungă în stăpânirea d-voastră. Şi cu toate astea albastrul de pe broderie s’a păstrat neatins.

Da, stimată doamnă, aşa este; şi cu toate acestea tot nu-i aşâ. Adevărata stare de lucru e următoarea. Nu s’a schimbat, indigo-ul de o sută de ani încoace, ci modul de spălare. înainte vreme se spălă cu săpun bun şi cu leşie de ce-

12 8

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

nuşă. Coloarea gălbue pe care albiturile o mai păstrau se îndepărtă prin albire de zile întregi la soare. Toate acestea le poate suferi şi indigo-ul şi roşu turcesc. Astăzi se spală cu săpun şi cu sodă şi se lasă la o parte albitu la soare. Şi în loc de acestea se mai întrebuinţează şi soda de albit sau chiar clorura de var. Pe acestea le su­ fere roşu turcesc, nu însă şi albastru indigo. Pentru acest cuvânt şi ţine roşu la spălat, pe când al­ bastru nu. Pe când se spălă faţa de masă a bu­ nicii d-voastră, cloru eră ceva necunoscut pentru spălătorese. Spălătoresele de azi rup mai bine zece bani din leafa lor ca să cumpere pe ascuns clorul oprit de stăpână, decât să renunţe la el.

In timp ce a avut loc această prefacere, faţa de masă a bunicii d-voastră a ajuns un lucru scump şi e trimisă numai la spălătoria chimică. Acolo nu se întrebuinţează cloru şi nu e prin urmare nici o minune că albastru rămâne neatins. Bro­ deria d-voastră proprie a fost spălată însă cu clor, cu toate că spălătoreasă v ’a asigurat sus şi tare că nu s’a slujit de această descoperire drăcească. Această declaraţie ar face-o şi de-aţi întinde-o la roată ori aţi chinui-o ori şi cum. Şi totuşi a spălat cu clor şi a ars sub ciaunul de cămăşi punga de hârtie în care l’a adus pe furiş.

Mă întrebaţi de nu s’ar puteâ dezbărâ cumva indigo-ul ca să iasă de clor? Nu, stimată doamnă; aceasta se poate tot aşa de puţin ca să i-se ia omului urîtul obiceiu de a muri.

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

12 9

Sunt încă colori tot aşa de frumoase şi de adevărate ca şi indigo-ul şi care dintr’o bae de clor, nu prea tare, ies neatinse şi întinerite ca Fenix din cenuşă. Acestea sunt însă tocmai colori noui, sintetice, necunoscute vopsitorilor de pe vremea bunicilor şi în care, tocmai din această cauză, nu se încred nepoţii. Vopsitorul poate să fie convins că aţa albastră de lână, întrebuinţată de obiceiu, poate să fie vopsită mai bine cu al­ bastru de alizarină decât cu indigo, ce poate el să facă însă dacă publicul cere să aibă aţă vop­ sită cu indigo şi nu altfel. Aşâ se face că rămâ­ nem tot la cele vechi.

A luptă cu prejudecăţile înrădăcinate, e o luptă care are cam tot atâţia sorţi de izbândă ca şi atacurile bunului cavaler Quijoie în contra mo­ rilor de vânt. Despre d-voastră însă, stimată doamnă, sunt încredinţat că în viitor nu veţi mai gândi de rău în ce priveşte chimia colorilor.

Cumpăraţi pentru broderiile d-voastră aţă cu al­ bastru de alizarină sau, ceeace e şi mai simplu, trimiteţi-le la spălătoria chimică ca şi faţa de masă a bunicii d-voastră. E o desconsiderare a artei d-voastră, pornită dintr’o modestie prea mare, de a nu fi făcut aceasta încă de mult. Şi, de alt­ fel, nepoţii d-voastră trebuie să se bucure şi ei de farmecul ce-1 daţi unei bucăţi de pânză. Aceasta e părerea sinceră a prea supusului d-voastră cronicar.

(Traducere după Dr. Otto N. Witt, Prometheus, No. 607).

XVIII

UN A N U N Ţ CI UDAT 9 Iulie 1906

’C S T E cu totul oprit a calcă pe iarba. Acei cari vor nesocoti această poruncă, vor fi puşi la o amendă de cinci sfanţi şi douăzeci de parale. — Prefectura din P.“ Am păţit-o. Dacă nu eră chip să merg mai de­ parte, nu-mi rămânea decât să mă întorc. Plim­ barea mea căzuse în balta şi ziua era pierduta. Îmi eră, ce-i drept, necaz de tot.

Supărat, mă aruncai în iarba înaltă, la umbra unei sălcii bătrâne, tocmai peste drum de parul cu scândura piază-rea.

Mai avea oare poprirea aceasta vreo însem­ nare? Tabla eră în orice caz de multă vreme acolo, de sigur de pe vremea sfanţilor şi-a parale­ lor. Pe lângă aceasta şi înfăţişarea ei arătă că eră veche şi că fusese bătută de multe ploi şi vânturi; ajunsese cenuşie şi eră acoperită cu fi­ ricele mititele, cum se întâmplă de multe ori cu scândurile vechi de brad.

132

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Această cercetare mai cu deamănuntul a tablei m’a dus cu încetul la încredinţarea că pot să trec pe acolo fără nici o frică. Tabla rămăsese în locul acela din vremuri vechi şi pierduse de mult în­ semnarea ei. N’o să-şi bată nimeni capul de voiu călcâ eu porunca. Dar, de ce stau oare la gânduri?

Ce mă opreşte?

Da, e lucru, ciudat. In vreme ce priveam tabla cu atenţie, ca să-mi dau seama de urmările ei le­ gale, făcui totodată o observaţie ştiinţifică şi asta m’a încătuşat. Aş fi dat bucuros cei 5 sfanţi şi 20 parale, dacă mi-ar fi putut explică cineva ce observasem eu acolo.

Tabla cu anunţ fusese de sigur la început o scândură de brad făţuită la rândeâ. Pe ea fusese scrisă porunca prefectului cu litere negre de vopsea cu oloiu, fără să se fi dat mai întâiu un grund alb peste scândura întreagă. Cum s’a în­ tâmplat atunci ca literile să iasă din scândură cu o jumătate de centimetru? Ele n’au fost lu­ crate, de sigur, aşa de frumos de vreun săpător în lemn. Acesta ar fi trebuit să fie un artist mare şi în cazul acesta ar fi găsit ceva mai vrednic pentru meseria lui, decât tabla aceasta pentru care prefectul nu i-a plătit, de sigur, nici măcar amenda scrisă pe ea. Cum s’a făcut atunci ca as­ tăzi, după atâţia ani, să iasă scrisul aşâ de frumos în afară.

Pentru a pătrunde această taină, a trebuit să mă arunc din nou în iarbă, în faţa tablei, şi să

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

133

mă gândesc adânc. Altfel nu se puteâ dacă nu deslegam ghicitoarea asta, atunci multă vreme n’aş fi avut odihnă. Mă întinsei deci şi privii la tablou, cugetând. Toate ipotezele îmi sburau prin minte, dovedindu-se greşite una câte una. O bă­ nuială mai cu seamă o luam mereu dela capăt şi mereu vedeam că nu se nimerea în totul. Tabla trebuiâ să fi fost negreşit mai groasă decât acuma.

Lemnul se măcinase, prin urmare, cu vremea, dar numai acolo unde nu fusese apărat de vop­ seaua cu oloiu. Unde erau literile boite negru, acolo dintele timpului n’avusese nici o putere asupra lemnului; acesta rămăsese cu grosimea dela început, ridicându-se peste câmpul care se adânciâ din ce în ce prin măcinare. Cum era însă cu putinţă ca lemnul să se macine în aşâ grad şi aşâ de potrivit? Ştiam eu că putrezirea poate produce descompuneri adânci; aici însă nu se observa nici o putrezire, care s’ar fi întins altfel şi. pe sub litere. Cum s’a întâmplat atunci fenomenul ?

Tabla era de cel puţin 30 de ani, dar nici mai mult de 40 de ani. Dacă e cu putinţă ca în acest timp o scândură de brad să se mănânce cu ju­ mătate de centimetru, cum se face atunci că sunt case.de lemn care sunt cu mult mai vechi de o sută de ani şi în unele cazuri peste 300 şi 400 ani?

Cu cât mă gândeam mai mult la această scân­ dură, cu atât mai mare mi-se păreâ taina ei. Va rămânea oare de râs tot tnbloul meu de combi-

13 4

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICUL

naţii faţă cu o scândură sărăcăcioasă de brad?

Cetii şi răscetii scrisul de pe ea, cu speranţa ca poate ortografia sau forma literilor îm i vor da vreo îndrumare cu privire la timpul când a fost făcută şi, prin urmare, să-mi dea şi o proptea pentru ipotezele mele asupra scrisului în relief. Şi, pe când mă gândeam şi îmi bateam capul, văzui ceva ciudat. O gânganie mică, viespe, se opri din sbor, se aşeză pe scândura bătută de soare şi merse câtva timp pe ea încolo şi ’ncoace.

In urmă îşi întinse aripele şi sbură de-acolo. Nu­ maidecât mai veni una, care-i luă locul^ şi p e urmă încă una. Acum băgai de seamă că viespele astea nu lăsau mai de loc scândura goală. Şi ce făceau cu toate in vizitele lor? Muşcau firişoarele de lemn care de ploaie şi de soare se des­ prinsesem din scândură şi le cărau de acolo de sigur numai în scopul a-şi face cu ele cuiburile lor ca de hârtie. Dat fiind spiritul proverbial de practic al viespelor, se înţelege lesne că ele cărăbăneau toate firele desprinse gata şi că nu se oboseau să muşte din vopseaua cu gust prost, ca să caute sub ea ceeace puteau culege tot aşa de bun, dar mult mai lesne, printre literile tablei piază-rea. Şi, aşa s’a deslegat ghicitoarea. Soare, ploaie şi vânt desfăceau firele de lemn, iar viespele har­ nice se sileau cu râvnă să scoată la lumină tot părţi proaspete din scândură pentru acest feno­ men de măcinare. In modul acesta, în douăzeci

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

135

sau patruzeci de ani, s’a luat de pe scândură vreo câteva jumătăţi de kilogram de lemn, iar literile ieşiau din ce in ce mai in afară şi din ce în ce mai desluşit săriâ în ochii lumii porunca pre­ fecturii.

Gât va mai dură oare până ce aceleaşi pricini, care au condus la o accentuare aşa de neaştep­ tată a ordinului unei autorităţi înalte, va face ca tabla ciudată să se desfacă în bucăţi şi bucă­ ţele? Câte reflexiuni adânci nu s’ar putea legă atunci de această soartă a unei table admini­ strative !

Poate însă că această soartă nu o va avea nici când. Poate că vreun botanist sau entomolog, făcut atent do observările mele, se va hotărî să caute tabla mea ciudată. Poate o va găsi şi o va duce în triumf în vreun muzău de ştiinţe natu­ rale, pentru a fi păstrată acolo pe vecii-vecilor.

Intr’ o sală lungă între cutii cu cărăbuşi înţepaţi şi cu fluturi morţi de mult, între rafturi cu bu­ ruieni uscate, cu şerpi şi cu şopârle ţinute în spirt, va stă atunci şi tabla mea şi va vesti melancolic : ,,Este cu totul oprit a călca pe iarbă.“ Aşa se schimbă vremurile.

(Traducere după Dr. Olto N. W itt, Promelheus, No. 463).

XIX

PITICI

ŞI U R I A Ş I 13 August 1906

întreba re, cu deslegarea căreia învăţaţii şi-au frământat mult mintea, e aceea de a se şti dacă oamenii şi animalele din trecutul geologic, au fost pitici sau uriaşi.

Amândouă părerile au avut susţinători. Bas­ mele tuturor popoarelor povestesc de uriaşi cât casa, care se luptau cu smei şi cu lighioane tot aşa de.mari. Eroii din Roma veche şi cavalerii evului mediu ar fi fost iarăş cu mult mai mari şi mai ^voinici decât soldaţii noştri.

Rămăşiţele de megateriu, megalosaurus, ..ichtiosaurus, labirintodonţi, etc., vorbesc ştiinţificeşte în sprijinul unei lumi de uriaşi sub care se cutremură pământul şi spumegau mările* In Ame­ rica de Nord s’au găsit de curând rămăşiţe de animale cu o mărime ce n’ar fi născocit-o nici reporterii americani. Brontosaurus eră lung do 70 de picioare şi greu de 20.000 kgr. Mesosaurii &veau trupul lor de şarpe lung de 100 picioare,

O

142

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

dar nesfârşit de statornică, ca aceea a picăturii de apă care la urma urmelor dărâmă munţii.

Cine e in stare să înţeleagă această cădere a unei picături de apă, acela trăeşte drama lumii şi râde de focul de artificii al catastrofei, care răspân­ deşte numai o clipă o lumină roşie, cum râde şi de brontosaurul sub care duduia pământul, când le asemueşte cu pasul uriaş al adevăratei istorii universale: a civilizaţiei.

i

XX

O PI VNI ŢA ANTI SEPTI CA 17 Septemvrie 1906

N Brerna, în vechiul oraş hanseatic, e un dom vechiu de bot. El are, cum se cuvine unui dom cum se cade, un paracliser bătrân şi, ceeace nu-i dator să aibă, o pivniţă adâncă. Paracliserului îi merge, după cum se vede, bine; arată voios şi bine hrănit şi poartă o scufie de catifeâ. Piv­ niţa nu este însă, cum şi-ar fi închipuit unii dintre cetitorii mei, o pivniţă cu vinuri aşa de căutată; ea nu e cu toate astea mai puţin interesantă.

Când te duci la bunul paracliser bătrân şi-l rogi cu binişorul, el îşi ia din cuiu mănunchiul gros de chei şi-ţi arată pivniţa. Merge atunci prin coridoare lungi, urcă şi coboară scări şi suflă din greu. Şi ne povesteşte în vremea asta că pivniţa în care ne duce el, se chiamă „ pivniţa de plumb' 1, liindcă acum o mie de ani s’ar fi turnat plumbul în ea, cu care domul ar fi fost acoperit. Pe urmă ea ar fi stat atâtea sute de ani neîntrebuinţată. Apoi, făcându-i-se odată mere-

I

144

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

meturi, ar fi căzut de pe schele o calfă de lemnar.

Tovarăşii lui i-ar fi dus cadavrul în pivniţa veche, ca să-l ia din drum, şi l’ar fi uitat acolo, — ceeace n’a fost, fireşte, tocmai creştinesc din partea lor.

După ani şi ani, ei şi-ar fi adus aminte de săr­ mana calfă şi s’ar fi coborît în pivniţă ca să îndrepteze greşeala făcută. Calfa şedeâ întinsă ca în ziua cea dintâiu, fără nici o urmă de putre­ zire, liniştit şi galben, cu zâmbetul din urmă pe buzele închise. Şi, oraşul întreg, a dat năvală ca să vadă minunea asta. Şi iarăş, după câteva veacuri, pe vremea răsboiului de treizeci de ani, s’ar fi oprit pentru mai mult timp un colonel suedez în bunul oraş Brema. Şi eră .un om voinic. Şi dacă nu-şi cam învârtiâ calul său mare pe câmpul din faţa porţii, apoi în schimb mergea zornăind din pinteni şi târîndu-şi sabia pe străzile înguste ale oraşului cel vechiu, aşa încât copiii fugeau de el ţipând şi câinii începeau să latre. In urma lui mergeâ totdeauna un aghiotant care n’ar fi fost mai puţin impunător. Ţinta drumurilor lui era mereu pivniţa cu vinuri a primăriei; acolo stătea până noaptea târziu, bând câteva ocale de vin vechiu şi bun. La întoarcere ocărau puţin, dar numai pe suedeşte. Din lipsă de grijă şi din mâncare şi băutură bună, colonelul se făceâ din ce în ce mai gros şi mai greoiu; într’o seară, la întoarcere, căzu jos dintr’ odată şi rămase mort pe lo c ; aghio­ tantul credincios, de supărare, şi-ar fi tras şi el

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

145

atunci un glonţ în inimă. Cadavrele celor doi răsboinici au fost aşezate atunci In pivniţa do plumb, lângă acela al lemnarului. Şi iarăş, după o sută de ani, ar fi venit în Brema, un englez bogat, pe care ori şi cine îl putea cunoaşte de departe că era un lord. Dar, până să-şi fi dat numele şi titlul, muri dintr’odată. Şi el fu dus în pivniţă ca să li-se poată da moştenitorilor cadavrul, când Tar fi cerut. Până astăzi însă n’a venit nimeni. In vremea asta ar fi luat loc în pivniţă, — alăturea de lemnar, de colonel şi de lord— , o contesă suedeză, un stu­ dent străpuns în duel şi încă vreo câţiva şi nici unul din ei n’a intrat în putrezire. Pivniţa şi-a păstrat până în ziua de azi puterea ei neînţeleasă.

Nu se mai vâră în ea, ce-i drept, cadavre de oa­ meni, în schimb se prefac in mumii tot felul de animale, moarte mai mult sau mai puţin firesc, fără să se vadă cea mai mică urmă de putrezire sau stricare.

Cam aşâ sună povestea paracliserului. In vre­ mea asta am ajuns în pivniţă şi ne putem încredinţâ cu ochii noştri de puterea ei ciudată. Intr’un şir de sicriuri deschise, stau întinşi morţii din diferite veacuri, pe care paracliserul ni-i re­ comandă unul câte unul. Ii cunoaşte pe toţi şi e prietenos cu ei. El mângâie, în treacăt, pe con­ tesa suedeză, bate pe colonel încetinel pe burta lui măricică, şi alintă pe calfa de lemnar. Nici unul nu-i urît la faţă; sunt palizi şi numai piele

146

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

şi uscaţi de tot, — ceeace pentru colonel trebuie să fie foarte neplăcut. Cei mai mulţi par’că zâm­ besc ca şi cum s’ar simţi bine în această socie­ tate amestecată şi ca şi cum ar râde între ei de toate lighioanele care, ca reprezentanţi ai veacu­ lui al 19-a, atârnă de pereţi şi de pod. Se văd găini, pisici, câini, papagali, şoareci, bufniţe, pa­ sări cântătoare, — moartea i-a împăcat aici pe toţi, pe cei care în viaţă erau în vrăjmăşie amara.

Dar, de unde se trage oare puterea aceasta minunată a acestei pivniţe antiseptice? Bătrânul paracliser ştie bine şi asta, numai nu-i cam sigur de vom voi să primim explicarea lui. Acum o mie de ani, când s’ar fi turnat atâta plumb în pivniţă, s’ar fi produs aburi de arsenic, otrăvi­ tori, care ar stă şi azi în toate încheieturile zidu­ rilor şi care opresc stricarea şi putrezirea. Explicarea aceasta nu ar fi tocmai proastă dacă ar fi dată într’ o formă mai ştiinţifică. Dar, pivniţa din Brema nu e singura care are această putere ciudată; mai sunt şi altele la fel, în care nu s’a topit nici­ odată plumb şi în care nu s’a produs, prin ur­ mare, aburi de arsenic. Să amintim, drept pildă, vreo câteva din ele.

Chiar nu departe de Brema, in satul A chim, s’ar află o pivniţă întocmai. Nu departe de Bonn, pe muntele Venus, se află o mănăstire veche undp se păstrează deasemenea într’o pivniţă morţi ne­ putreziţi. In Hapsal, un oraş vechiu în Esihland,

ACTUA U T A ŢI ŞTIINŢIFICE

147

e iarăş o biserica cu o pivniţă în care un cavaler francez, iubitor de datorii, aşteaptă de două sute de ani o îngropare cum se cade, dar pe care cre­ ditorii i-ar face-o numai atunci când şi-ar plăti şi el datoriile cu dobândă şi dobândă la dobândă.

Ce Cresus ar trebui să fie bunul cavaler dacă ar vrea astăzi să-şi plătească datoriile! In Kiew, în Rusia, se află o mănăstire în care morţii sunt prefăcuţi cu sutele în mumii, nu ca pedeapsă pentru greşelile făcute în viaţă, ci ca răsplată pentru virtuţile lor. In catacombe mari stau acolo drepţi, în şiruri lungi, sfinţii diji Kiew, înaintea cărora pelerinii credincioşi îngenunche în rugă­ ciuni.

Aceste exemple se pot înmulţi, fireşte, foarte mult. De plumb şi aburi de arsenic nici vorbă nu poate fi. In schimb auzi spunându-ţi că în aceste locuri suflă un curent tare de aer care usucă morţii până ce nu putrezesc. Că nici această explicare nu se potriveşte, se vede desluşit. Fur­ tuna cea mai mare. pe un câmp deschis, nu e în stare să usuce măcar o vrabie moartă aşâ de repede ca să împiedice putrezirea; cu atât mai puţin cadavre mai mari. Se usucă, ce-i drept, carnea în vântul tare de munte şi peştele la vântul de Mare. Acest vânt însă, care lucrează în aceste cazuri ca mijloc de conservare, poate să producă un asemene 1 efect numai pentru cuvântul că pe munţi înalţi şi pe marginea mării aerul este lipsit de seminţele putrezirii. Un vânt tot aşâ de taro

148

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

care ar sufla însă pe străzile unui oraş plin de lume, nu ar putea să oprească câtuş de puţin putrezirea. Cum ar putea atunci să facă aceasta curentul slab de aer care pătrunde numai prin crăpăturile unei pivniţe?

Cu cât ne gândim mai mult la acest fenomen ciudat al pivniţelor, peşterilor şi catacombelor fără putrezire, cu atât băgăm de seamă că ne aflăm în faţa unei probleme ştiinţifice mari; cercetarea ei îngrijită este nu numai o chestiune foarte im­ portantă pentru ştiinţă, ci poate să capete urmări de nepreţuit pentru industrie şi pentru întreaga noastră viaţă.

Puterea antiseptică a acestor locuri atârnă, se vede, de o cauză care, odată fixată acolo, rămâne veşnic cu efect, cauză care poate să fie ori şi ce-i place ei de altfel.

Această cauză poate să fie dusă anume într’un loc, deoarece se găseşte în pivniţe făcute artificial în mijlocul oraşelor cu lume multă, în care stri­ carea şi putrezirea îşi îndeplinesc menirea lor în chip obişnuit. Dacă am puteâ cunoaşte şi stă­ pâni această cauză, ce foloase, ce nu se pot so­ coti, n’am puteâ trage din ea?

In locul pivniţelor cu ghiaţă, care sunt scumpe şi care întârzie numai putrezirea fără să o oprească, am puteâ zidi în casele noastre pivniţe antisep­ tice pentru păstrarea alimentelor. Pe corăbii anti­ septice am puteâ să aducem carne, peşte şi pa­ sări din celelalte părţi ale pământului, în Eu­

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

149

ropa noastră cea peste seamă de locuită. Am face poate şi trenuri antiseptice, care ar sluji în acelaş chip comerţul cu locurile dela ţară. Chestiunea întreagă a mijloacelor de conservare chimica ar pierde orice însemnătate, nemai având nevoie de mijloace de acestea.

Camerile morţilor din cimitire ar fi desbrăcatc astfel de grozăvia lor.

Casele scârboase unde se jupuesc animalele ar dispărea de prin vecinătatea oraşelor, ar fi în­ locuite cu case de uscare, în care s’ar svântâ ca­ davrele animalelor moarte şi apoi lucrate mai departe în chipul cuvenit.

Am putea merge mai departe cu aceste vise în viitor.

Se poate spune că acel ,,ceva“ necunoscut, care se arată aşa de voinic faţă de germenii des­ compunerilor şi putrezirii, nu s’ar arăta mai slab şi în lupta cu organismele boalelor. Dacă ne-ar fi cunoscut secretul pivniţelor antiseptice, s’ar putea încercă să se interneze în asemenea locuri bolnavii cu boli molipsitoare. Cine poate spune că puterea lor de vindecare nu s’ar dovedi tot sşa de mare ca şi aceea a aerului fără bacterii dela Davos, Helaan şi Lappland.

Poate că săracul tâmplar şi colonelul suedez cel iubitor de băutură vor ii întemeietorii unei igiene noui. Atunci şi după cinci veacuri dela moartea lui ar putea cineva îndeplini o faptă mare. Din asta nu ar avea probabil vreo bucurie

150

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

mere. îmi pare rău de calfa de tâmplar şi de co­ lonel. Paracliserului i-ar face de sigur mare plă­ cere dacă protejaţii lui s’ar deosebi în chip atât de vrednic.

(Trachiccrc după Dr. Ollo N. iVill, Prometheus, No. 57G).

XXI

HELEN

KELLER

O M IN U N E A V O IN Ţ E I

14 Oclomvrie 1906

]\ / I AM A răniţilor e în culmea fericirii. Regina 1 V I blândă, care a îngrijit eri pe cei însângeraţi în lupta dintre oameni, e veselă că astăzi Ea poate să aline dureri cu mult mai mari. Duioasa Car­ men Sylva şi-a văzut aevea Vatra luminoasă. Răniţi cu mult mai greu, în luptă cu natura, vor trăi de-acum sub ocrotirea ei. In cetatea orbilor nu va mai fi jale. Aceşti nefericiţi, cu drept cuvânt de plâns, vor munci, vor produce, vor fi lumii de folos; vor zâmbi, vor cânta, îşi vor îndulci amarul unei nopţi fără sfârşit. Regina noastră, fără pereche în lume, şi-a scris astfel, printre cei buni şi milostivi, numele Ei de două ori falnic ca domniţă şi poetă. Veacuri întregi o vor pomeni şi orbii de-apururi se vor rugă pentru Ea. Adevărate minuni se pot făptui cu orbii.

152

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Viaţa Elenei Keller e o pildă strălucită de ur­ mările surprinzătoare ale unei voinţi plină de statornicie. împrumutăm prescurtările care urmează, după o traducere în limba germană, publicată în ediţia a 20-a, sub numele ,,Die Geschichte meines Leben$“ . Această carte de 300 pagini poate fi luată, cu drept cuvânt, ca un minunat tratat asupra educaţiei. „M ’am născut, spune Helen Keller, la 27 Iunie 1880, în Tuscumbia, un oraş mititel din Alamba (America). Familia tatălui meu se trage din Kaspar Keller, originar din Elveţia. Unul dintre strămoşii mei a fost profesor de surdo-muţi în Ziirich şi a scris o carte cu privire la ei, — în­ tâmplare ciudată, cu toate că de altfel e foarte adevărat că nu e nici un rege printre strămoşii căruia să nu se fi găsit un sclav, precum nu e niciun sclav, prin vinele căruia să nu curgă sânge de rege. începutul vieţii mele a fost simplu şi în totul la fel cu al ori şi cărei alte fiinţe mititeluţe. Mergeam, vedeam, învingeam, după cum face cel dintâiu copil al oricărei familii. De pe când eram încă purtată în haine lungi pe braţe, aş fi arătat un caracter hărţăgos şi încăpăţânat.

Tot ce vedeam pe alţii făcând, voiam să fac şi eu. La vârsta de şase luni gângăneam How d'ye (how do you do = ce mai faceţi). La vârsta de un an, puteam să umblu pe jos.

Zilele fericite n’au ţinut mult. O primăvară scurtă, plină de cântecul voios de pasări, o vară

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

153

bogată în rod şi trandafiri, o toamnă caldă in colori roşii şi galbene veniră şi se duseră şi lă­ sară darurile lor la picioarele copilului voios şi drăgălaş. Apoi (la un an şi şapte luni), în Fe­ bruarie următor, cel trist, veni boala care îmi închise ochii şi urechile şi care mă puse iarăş în nepriceperea unui copil nou născut. Nimeni din familie, nici chiar doctorul, nu bănuia că n’o să mai văd şi n’ o să mai aud vreodată. încetul cu încetul mă deprinsei cu liniştea şi întune­ ricul din jurul meu. Uitasem că avui odată o soartă mai bună, până când veni ea — profe­ soara mea — care-mi deschise mintea. Nu-mi aduc aminte ce s’a întâmplat cu mine în cele dintâiu luni după boala mea. Ştiu că şedeam pe ge­ nunchii mamei mele sau mă ţineam de fusta ei când îşi căută de treburile din casă. Simţii însă îndată nevoia de a mă înţelege cu cei de prin prejur şi începui a face semne simple. O clătinare din cap însemnă nu, alta în sus şi în jos însemnă da, un semn cu mâna vin-o, altul du-te.

Când vream pâine, făceam mişcările ca de tăiat şi uns pâinea şi dacă vream să am îngheţată la masă, învârteam ca la răcitoare şi mă făceam că tremur de frig. La cinci ani înţelegeam mult din ce se petreceă pe lângă mine.

Puteam să strâng rufele aduse dela spălat şi le deosebeam pe ale mele de ale celorlalţi. înţe­ legeam după haine când mama şi mătuşa mea voiau să iasă în oraş şi mă rugam să mă ia şi

154

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

pe mine. Nu-mi aduc aminte când mi-am dat seama că mă deosebesc de ceilalţi oameni. Am observat mai întâiu că mama şi cunoscuţii nu făceau semne când se înţelegeau între ei. Când stăm între două persoane care şi vorbeau, le pu­ neam mâna pe buze şi nu pricepeam ce însemna asta. începeam a mişcă şi eu din buze, dar fără folos; atunci plângeam de necaz şi băteam cu picioarele până ce oboseam.

Pe vremea aceea aveam ca tovarăşi pe fata bu­ cătăresei, neagra Marta Washington, şi un câine bătrân de vânătoare. Marta înţelegea toate sem­ nele fără greutate. Cea mai mare parte din vreme o petreceam în bucătărie, unde frământam, fă­ ceam găluşte, râşneam cafea şi hrăneam găinile care veneau pe-aproape. Intr’ o zi un curcan mi-a smuls chiar din mână o tomată şi a fugit cu ea. încurajate de el, făcurăm şi noi la fel cu o pră­ jitură pe care deabiâ o gătise bucătăreasa, şi o mâncarăm toată. Ştiu că mi-a fost rău de tot şi aş vrea să aflu dacă şi curcanului i s’a întâm­ plat la fel. îm i plăceâ mult să caut ouăle prin cuibarele pasărilor. Când voiam să-i spun Martei, îmi făceam mâinile pumn şi loveam în păm ânt; aceasta însemnă ceva rotund în iarbă şi Marta pricep eâ. *

* * Cea mai însemnată zi din vieaţa mea a fost aceea în care profesoara mea — d-ra Ana

A C T U A L IT Ă Ţ I Ş T IIN Ţ IF IC E

156

Mansjield Sullivan— a venit la mine. Era la 3 Martie 1S87, trei luni înainte de a împlini 7 ani.

Ea mi-adusese o păpuşe. După ce m’am jucat câtăva vreme, domnişoara Sullivan mi-a silabisit rar în mână cuvântul d-o-l-l (păpuşă). Acest joc de degete m’a interesat numai decât şi am în­ ceput să-l repet. Gând am simţit că pot să-l fac bine, nu mai puteam de bucurie. Nu ştiam însă că am silabisit o vorbă; nu ştiam dealtfel nici măcar că sunt vorbe. In ziua următoare am în­ văţat să silabisesc o mulţime de cuvinte; numai după câteva săptămâni însă mi-am dat seama că fiecare lucru are însemnarea lui. Eram acum în stăpânirea cheei pentru o vorbire întreagă şi ardeam de dorinţa să o întrebuinţez cât mai bine.

La început nu cam puneam întrebări profe­ soarei mele. Ideile erau nesigure şi comoara mea de cuvinte neîndestulătoare. încetul cu încetul începui a simţi nevoia de lămuriri. Mi-aduc aminte ca şi astăzi de dimineaţa aceea în care am înţrebat’o. Culesesem din grădină câteva viorele şi le dădusem profesoarei. Ea încercă să mă sărute; pe atunci însă nu-mi plăceâ încă să mă sărute altcineva decât mama mea. D-ra Sullivan mă cuprinse atunci încetinel cu braţul şi-mi silabisi în mână: „iubesc pe Elena". „Ce-i iubirea?" în­ trebai eu. Ea îmi arătă inima, ale cărei bătăi le simţii acum pentru întâia oară. Vorbele ei mi se păreau ciudate, fiindcă eu nu înţelegeam ce nu puteam să pipăi totodată. Mirosii florile şi

156

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

iarăş o întrebai: ,,e iubirea mirosul florilor?‘ f ,,Nu“ , îmi răspunde profesoara. Şi iarăş începui să mă gândesc. Soarele tocmai ne încălzea cu razele lui. Arătând în spre partea locului, întrebai din nou ,,nu-i asta iubirea ?“ Mi-se păreâ că nu poate să fie ceva mai frumos decât Soarele care dă căldură la tot ce creşte şi înfloreşte. D-ra Sullivan iar zise ,,nu“ şi mie mi-se părea foarte ciu­ dat că profesoara mea nu poate să-mi arate cu mâna iubirea. Câteva zile mai târziu, când tre­ buia să înşir într’un chip anumit nişte mărgele şi nu nimeream, mă atinse pe frunte şi îmi si­ labisi în mână vorba Think (gândeşte). Atunci am înţeles că e vorba de. ceva ce se petrecea în capul meu. Aceasta a fost cea dintâiu idee si­ gură a mea despre o noţiune abstractă.

Aşa am mers ani întregi. Un copil surdo-mut nu învaţă niciodată într’o lună, nici chiar în doi şi trei ani, vorbele unei convorbiri uşoare de toate zilele şi pe care un copil care aude le prinde numaidecât. * * * Al doilea pas însemnat în educaţia mea a fost acela când am învăţat să cetesc. Când ştiam să silabisesc câteva vorbe, profesoara îmi dedeâ o şuviţă de hârtie pe care vorbele erau tipărite cu litere ridicate. înţelesei îndată că fiecare cu­ vânt tipărit însemnă un obiect, o însuşire sau o acţiune.

_______________ A C T U A L I T Ă Ţ I

Ş T I I N Ţ I F I C E ____________

157

Pe urmă începui a înşiră hârtiuţele într’o ramă şi făceam din ele propoziţii scurte. Aşa, odată, pusei păpuşa în pat şi înşirai vorbele: doll, is, on, bed (păpuşa e în pat). Odată m’a pus profe­ soara în dulap şi eu am scris girl, is, in, wardrobe (fetiţa e Jn garderobe). Jocul acesta îmi plăcea grozav. Ceasuri întregi mă jucam aşa cu profe­ soara mea. Dela aceste fâşii de hârtii era numai un pas până la cărţi tipărite. Când luam abece­ darul în mână, făceam vânătoare după vorbe cu­ noscute. Aşâ am început să învăţ ca să cetesc.

Multă vreme n’am urmat sistematic, ci numai în jocuri. Când îmi plăceă sau mă interesă ceva mai mult, domnişoara Sullivan îmi vorbiă întoc­ mai aşă ca şi cum şi ea ar fi fost o copilă mică.

Chestiuni grele de ştiinţă mi-le dedeă numai încetul cu încetul şi aşa de intuitiv încât fără să vreau învăţam ce vrea să spună. Toate celea despre care copiii îşi amintesc cu groază, ca bătăi de cap cu gramatica, socoteli sau definiţiuni grele, sunt pentru mine amintirile cele mai plăcute.

Cu Geografia ne-am ocupat, juoându-ne. Făceam grămezi de pietre, insule, lacuri, râuri, toate de glumă şi niciodată n’am visat că fac ceasuri de şcoală. Domnişoara îmi făceâ hărţi de lut în re­ lief, aşa că eu pipăiam munţii şi văile şi urmam cu degetele mele cursul întortochiat al râurilor.

Toate îmi plăceau. Numai polii şi împărţirea pă­ mântului în Zone mă-încurcau rău. Firele de aţă şi coada de portocală care închipuiâ polul mi-se

158

ACTUA IATĂ ŢI ŞTIINŢIFICE

păreau aşa de adevărate, încât şi astăzi numai amintirea zonei temperate mă face să mă gân­ desc la ele şi să cred că urşii polari se caţără cu adevărat de polul nord.

Aritmetica pare să fi fost singura ştiinţă cu care m’am deprins mai greu. D-ra Sullivan încercă să mă înveţe socotelile cu mărgele, înşirându-le în grupe; cu pae, cum se obişnueşte în toate grădinele de copii, am învăţat să adun şi şă scad. Şi tot aşâ, pe nesimţite, m’am ocupat cu zoologia şi botanica. *

*

*

In primăvara anului 1890 am învăţat să vor­ besc. Am simţit în totdeauna în mine un dor ne­ spus să scot sunete ce se pot auzi. îmi plăcea să pipăi cum toarce mâţa şi cum latră câinele.

Mai înainte de a fi pierdut văzul şi auzul, învă­ ţasem, ce-i drept, să vorbesc; după boală însă n’am vorbit, de oarece nu mai auzeam. îmi făcea mare plăcere să stau pe genunchiul mamei mele şi să pipăi mişcările buzelor ei, şi mişcăm şi eu buzele, deşi uitasem ce e vorbirea. De însemnarea unui cuvânt îmi mai amintesc încă, şi anume de watier (apă), pe care îl pronunţam wa-wa. Doamna Lamson, care se întorsese dintr’o călătorie în Suedia şi Norvegia, îmi povestise despre Ragnhild Kaata, o fată surdo-mută, care învăţase cu adevărat să vorbească. Deabiâ îşi isprăvise ea povestirea şi eu mă făcui foc şi pară hotărîndu-mă numai decât să învăţ a vorbi. Am luat

I \

A C T U A L IT Ă Ţ I ŞTIIN ŢIFICE

159

11 îecţiuni dela domnişoara Fuller. Nu voiu uita niciodată mirarea şi bucuria ce le-am simţit când am pronunţat cea dintâiu propoziţie a mea ii is warm. Erau, ce-i drept, silabe stâlcite şi bol­ borosite, dar era vorbă omenească. Nici un copil surdo-mut care a încercat cu dinadinsul să pro­ nunţe vorbe pe care nu le-a auzit nici când, — ca să iasă din temniţa tăcerii în care nici un sunet de iubire, nici un cântec de pasări, nici o muzică nu i-a stricat vreodată liniştea, — nici unul nu poate să uite fiorii de mirare şi bucuria ce a simţit când a pronunţat cel dintâiu cuvânt al său. Numai acela care a fost într’o situaţie la fel poate să măsoare silinţa cu care eu vor­ beam cu jucăriile mele, cu pietrele, cu copacii, cu pasările şi cu animalele, sau să simtă încân­ tarea mea când Mildred răspundea la chematul meu. Să'nu se creadă însă că în acest timp scurt aş fi învăţat să vorbesc dea binele. învăţasem numai elementele vorbitului. Am fost surprinsă să aflu că e cu mult mai uşor să vorbeşti decât să silabiseşti cu degetele. E poate aici locul potrivit să spun ceva despre întrebuinţarea alfabetului nostru cu degetele. Iată ce fac eu. îmi pun mâna mea aşa de uşor pe aceea a persoanei ce vor­ beşte, încât nu-i împiedic nici o mişcare. Poziţia mânei e tot aşa de uşor de pipăit ca şi de văzut.

Pipăesc tot aşa de puţin fiecare literă în parte, după cum cel ce le citeşte nu le vede una câte una.

160

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

întâmplările mai însemnate . anului 1893 au fost călătoria mea la W shington, când cu pri­ mirea preşedintelui Cleveiaiia şi vizita mea la Căderea Niagara şi la Expoziţiunea universală din Chicago. La Niagara am fost în Martie. E greu să cuprind în vorbe ce am simţit eu aco'o. Mul­ tora li se pare ciudat că am putut să capăt vreo impresie asupra minunei şi frumuseţei acestei cas­ cade. D-ta nu poţi nici să vezi valurile prăvălindu-se de maluri, nici să auzi clocotele lor. Pentru mine totuş a avut cu adevărat o mare însem­ nare. Expoziţia universală am vizitat’ o în vara lui 1893 împreună cu Alexandru Graham Bell (in­ ventatorul telefonului). In fiecare zi făceam ocolul pământului şi vedeam minuni nenumărate din cele mai îndepărtate colţuri ale pământului; sub vârful degetelor mele se perindau invenţii uimi­ toare şi comorile industriei de tot felul. Aci mi se păreau întrupate cele ,,o mie şi una de nopţi".

In secţiunea electricităţii d-rul Bell mi-a arătat telefonul, autofonul, fonograful şi alte invenţii şi mi-a lămurit cum e cu putinţă să se trimeată pe sârmă în lumea largă o solie care îşi râde de spaţiu şi de timp. In secţiunea antropologică m’a interesat cu deosebire antichităţile mexicane, lucrările în piatră necioplită care formează singurele mărturii ale acestor epoce, şi monumentele simple ale acestor copii inculţi ai naturii (după cum mi-am dat seama când le-am pipăit cu degetele) care sunt menite să supravieţuiască tuturor scrierilor II

II

A C T U A L IT Ă Ţ I

ŞTIIN ŢIFIC E

_____________ 161

regilor şi filozofilor. Deasemenea mi-au fixet aten­ ţiunea şi mumiile egiptene, de atingerea cărora mă feream cu frică. Dela aceste antichităţi am învăţat, despre progresele omenirii, mai mult de­ cât din cele ce auzisem sau cetisem până atunci.

Toate acestea au îmbogăţit comoara mea de cunoştinţe cu un număr mare de expresiuni noui şi în cele trei săptămâni cât am vizitat expoziţiunea am făcut un progres puternic, dela inte­ resul meu copilăresc pentru basme şi jucării, la preţuirea adevărată a lumii reale care lucrează serios".

X X II h e l e n

k e l l e r

o MINUNE A VOINŢEI

2 19 Noemvrie 1906

M tradus, în cronica dela 14 Octomvrie, o parte din povestirea vieţii sale, făcută de Elena Keller însăş. E lesne de înţeles că o asemenea descriere nu poate fi completă. Elena Keller, în adevăr, nu-şi poate da seama în totul nici de fa­ zele prin care a trecut, nici de gradul de desvoltare la care a ajuns. Amintirile ei sunt, în mare parte, idealizarea celor auzite dela profesoara sa.

Nu strică, prin urmare, să arătăm, tot pe scurt, în cronica de faţă, şi observaţiile domnişoarei Sullivan. * * * Domnişoara Keller e înaltă şi voinică şi s’a bucurat întotdeauna de o sănătate bună. Ea pare mai nervoasă decât este în realitate, de oarece ge sticulează cu mâinile mai mult ca toţi oamenii

A

164

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

cari vorbesc englezeşte. Acest obiceiu se trage din deprinderea de a se înţelege prin semne fă­ cute cu mâinile; aşa fac, de altfel, toţi surdo­ muţii. Gând vorbeşte, faţa ei arată toate nuanţele gândurilor şi trăsurile feţei dau adevăratul în­ ţeles al cuvintelor. Gând stă de vorbă cu un cu­ noscut mai de aproape atunci îi pune mâna la gură ca să vadă, cum zice ea, jocul gurii. Ea este în stare, astfel, să prindă înţelesul frazelor spuse pe jumătate numai. Memoria ei pentru persoane este surprinzătoare. E de ajuns să dea mâna cu cineva odată, pentru ca să i-se fixeze în minte contracţiunea muşchilor care deosebeşte o persoană de alta.

Voinţa o are deasemenea desvoltată într’ un grad foarte mare. întreaga ei viaţă e un şir nesfârşit de încercări de a face ce fac alţii şi da a face tot aşâ de bine. Aşâ, fireşte, ea nu poate să cânte din gură sau la pian; totuş, îi place foarte mult muzica. Se pare însă că ea îşi dă seama de ritmul cântecelor prin vibraţiunile cor­ purilor pe cari le atinge.

Cea mai mare parte din cunoştinţe le-a luat, se înţelege, prin pipăit. Gu toate acestea pipăitul la ea nu e aşâ de desvoltat ca la alţi surdo-muţi.

Ea poate, ce e drept, să coasă, să împletească şi/să brodeze; acestea însă nici nu-i prea place, nici nu le poate face bine. Ei îi place mai mult să gândească, şi se ajută de pipăit, cum ne ajutăm noi de ochiu, ca să lucreze cu facultăţile min-

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

165

tale. O experienţă făcută cu bani de tot felul a arătat, că-i deosebeşte cu greu, dacă nu-i în­ curcă chiar de tot. La drept vorbind, aceasta nu-i vreo pagubă mare, dacă nu vrem să zicem ca e chiar un bine că nu cunoaştem pe cel mai urît obiect din lume.

In unele cazuri însă ea găseşte pipăitul mai bun decât vederea noastră. Aşa, ea susţine că poate să guste şi mai bine decât noi frumuseţea unei statui, de oarece îşi dă seama cu adevărat de dimensiunile unei lucrări plastice. Intr’o zi vi­ zitând în Boston muzeul artelor frumoase dă de un basorelief Dănţuitoarele.

In acest grup erau şi cântăreţe. După ce le-a pipăit, făch observaţia: „o cântăreaţă tace". In adevăr, buzele acesteia erau închise.

Simţul orientării îl are, iarăş, nu prea desvoltat. Chiar în camerile ce-i sunt cunoscute merge anevoie, pipăind mereu.

Singura ocupaţie care cere îndemânare şi care îi place, e scrisul cu maşina. Dar, cu toate case slujeşte de această maşină dela 12 ani, totuş lucrează mai mult îngrijit decât repede. In vor­ bitul cu degetul e cu adevărat meşteră de tot.

Alfabetul cu degetele e de altfel foarte uşor do învăţat; dacă ar fi mai răspândit atunci mulţi surzi din lume ar fi mai fericiţi.

Cărţile pe care le citeşte Elena Keller sunt scrise cu semne ridicate pe foaia de hârtie. Ele sunt în formare, ca un dicţionar, însă nu sunt

166

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

grele, de oarece foile nu sunt apăsate unele peste altele. Cunoscuţii ei se miră mai mult când ea citeşte în întuneric şi când se aude sunetul slab produs de degetele ce pipăie literile. Cărţi de acestea pentru orbi sunt relativ puţine. Institutul de orbi dela Steglitz lângă Berlin are o biblio­ tecă de vreo 6.000 volume (biblia singură are 71 volume). Ele costă mult din cauză că nu se vând în multe exemplare şi se tipăresc mai cu seamă din fonduri de binefacere.

Elena Keller e, în această privinţă, mai feri­ cită, de oarece prietenii i-au dăruit o mulţime de cărţi scrise anume pentru dânsa.

Nici de cetit nu ceteşte repede şi nu fiindcă nu poate, ci fiindcă şi-a făcut obiceiul să adân­ cească tot ce ceteşte. Când o interesează mai mult o parte, atunci o repetă de mai multe ori silabisind-o chiar cu degetele. Şi pare, că după cum există o memorizare prin pronunţare cu glas tare, tot aşâ există şi o memorizare pentru Elena Keller prin împerecherea ideei cuvenite cu miş­ carea degetelor. Deseori o şi vede lumea plimfcându-se dând din degete ca pasările când dau din aripi.

Ca orice surdo-mut şi orb are şi Elena Keller mirosul foarte desvoltat. Pe când eră mică, mirosiâ toate celea şi cunoşteâ după miros în ce cameră se află sau pe lângă ce case treceâ. Pe măsură ce i s’a desvoltat inteligenţa a devenit din ce în ce mai puţin legată de acest simţ. De

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

167

altfel mulţi orbi ajung cu vremea de nu mai au încredere în miros. Totuş mirosul trebuie să fie cauza pentru care Elena Keller poate să recu­ noască şi azi persoanele sau lucrurile în apro­ pierea cărora se găseşte. Nu poate fi vorba de un al şaselea simţ în această privinţă, după cum deasemenea nu i-se poate atribui un simţ al timpului. In adevăr, ea se slujeşte de mică de un ceas care are o limbă suplimentară şi pe care o mişcă până ce atinge arătătorul; când l’a atins, pipăe nişte semne care se află pe marginea cea­ sului şi află astfel exact ora corespunzătoare. * *

*

Aşa cum a fost crescută, Elena Keller este cea mai curată fiinţă omenească care există. Mintea sănătoasă, humorul şi fantazia i-au dat ei o idee frumoasă despre lume. Pentru ea lumea este aşa cum i s’a spus. Ea nu ştie ce e răutatea şi ce sunt necazurile.

Sufletul ei nici n’a fost stricat prin cetire proastă, nici n’a fost pătat prin cea mai uşoară şoaptă de trivialitate. Deaceea ii şi plac faptele alese, ideile nobile şi caracterul oamenilor de bine. Şi azi nu-i plac tragediile. Când i s’a cetit odată istoria lui Macbeth a sărit în sus, strigând: „Aceasta-i grozav, mi-e frică". Şi după ce s’a mai li­ niştit, adause: „Eu cred, că Shakespeare într’adins a făcut o descriere aşa de groaznică ca să vedem cât e de rău să fie cineva nedrept". In timpul

168

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

răsboiului cu Burii ea erâ de partea acestora şi a scris un articol apărând neatârnarea lor. Când a aflat de predarea lor, i s’a întunecat faţa şi a rămas mută (!) câtăva vreme.

Puterea ei de gândire a uimit pe profesorii care o pregăteau pentru Universitate. Problemele ei de matematice erau minunate deşi, de altfel, nu i-a cam plăcut să se ocupe cu aceste ştiinţe.

Printre scrierile ei, în afară de cele poetice, mult lăudate au fost cele privitoare la chestiuni tehnice şi tezele de examene. Cu o nuvelă însă a avut într’o vreme multă neplăcere, fiind acuzată de plagiat. Nu putea fi vorba, la drept vorbind, de o asemenea greşeală; toată asemănarea s’a dovedit, în urmă, ca fiind efectul memoriei ei puternice care păstrase amănuntele povestirii cetite într’o vreme.

Oricât de surprinzătoare sunt rezultatele la care a ajuns această nefericită şi surdă, şi mută, şi oarbă totodată, ele n’au mulţumit totuş pe reporterii ziarelor americane. Aceştia găseau cu cale, în dările lor de seamă, să afirme că Elena Keller poate să vorbească astăzi, tot aşâ de bine ca şi noi poate, să audă şi să priceapă cele mai grele bucăţi muzicale şi poate să atingă genia­ litatea în scrierile şi poeziile ei. Se înţelege, că avem aface cu exageraţiuni care au stricat mai mult decât să folosească, introducând bănuiala şi asupra rezultatelor căpătate cu adevărat.

Mai amintim, pentru a încheiâ, că volumul din care sunt luate prescurtările de mai sus, —

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

169

Die Geschichte meines Lebens, — mai cuprinde şi un mare număr de scrisori de ale Elenei Keller şi de ale d-rei Sullivan. Aceasta din urmă arată zi cu zi toată calea urmată în săvârşirea acestei minuni, care a avut drept urmare înălţarea până la situaţia cea mai abstractă a unei inteligenţe lipsită de cele mai însemnate ajutoare, de văz, de graiu şi de auz. Aceste amănunte nu pot fi prescurtate însă. Ele trebuesc să fie cetite pe deantregul pentru a produce adevărata admiraţiune ce se cuvine acestor două voinţe de fier, a profesoarei şi a elevei sale.

XXIII

CAUTAREA apei cu „ N U I A U A FERMECATA" 10 Decemvrie 1906

URNALELE din ţară şi din străinătate au pu­ blicat de curând o ştire ciudată. Eră vorba de căutarea apei cu nuiaua magică. Prinţul Carolath a căutat apă în parcul imperial dela Wilhelmshdhe. A căutat şi a găsit. Cetitorii s’au împărţit atunci în două tabere: unii, cei mai mulţi, au spus fără înconjur că afacerea e o prostie; alţii, mai puţini, au fost mai rezervaţi, închinându-se în faţa unei experienţe, care reu­ şise pe deplin. In amândouă taberele, trebuie să spunem, se găsesc şi oameni învăţaţi şi simpli muritori. Asupra acestui conflict, între minciună şi adevăr, vreau să scriu azi o cronică. Cele cu­ prinse într’însa sunt numai o prescurtare dintr’ un adevărat studiu, publicat în numărul dela 28 Noemvrie, anul acesta, al revistei berlineze Prometheus.

J

172

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

Ara spus că experienţele acestea, de a căută apă cu nuiaua magică, au fost luate de foarte multă lume drept o prostie curată. Cazul acesta nu e cel dintâiu. Istoria se repetă. A fost o vreme, şi nu e mult de atunci, când lumea învăţaţilor nu voia să primească fenomenul că meteoriţii cad cu adevărat din cer. Academia din Paris votase chiar o încheere prin care hotărâ că aşâ ceva e contra ştiinţei. Zeci de oameni mărturi­ seau că au văzut cu ochii lor pietre căzând din cer. Nimenea însă nu voiâ să-i creadă. Aşâ a mers lucrul până ce într’o zi cerul singur s’a hotărît să vorbească. Intr’ o singură zi căzură din cer peste trei mii de meteoriţi. Prostia nu mai eră prostie. Hipnoza şi Sugestia aduc azi servicii numeroase medicinei, deşi într’o vreme au fost considerate ca şarlatanii curate. Transmutarea elementelor, considerată ca cea mai smintită în­ chipuire a minţii omeneşti, se bucură azi de tre­ cere multă la învăţaţii cei mai mari. Radiul, în fine, cu proprietăţile lui ciudate, nu sperie pe nimeni, deşi are pofta să răstoarne principiile cele mai sigure ale ştiinţei moderne. Şi totuş, a căută apă cu nuiaua magică trebuie să fie o prostie, pare a zice cetitorul. Nu, stimate domn. Şi m ai ales nu întrebă Geologia, care e vrăjmaşa cea mai mare a acestei probleme. în ­ treabă fiziologia, chimia şi fizica, dacă vrei să fii nepărtinitor. Şi pe urmă, nu te gândi numai­ decât la nuiaua magică; experienţa se poate face,

ArriJALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

173

la urma urmelor, şi fara ea. Ga să funcţioneze nuiaua magică, trebuie să fie ţinută în mână numai decât de om. In om, prin urmare, să cău­ tăm explicarea. Explicarea întreagă e cam lungă şi ar cere, pentru a fi înţeleasă, prea multă în­ cordare din partea cetitorului, lucru pe care nu-1 fac, ca să nu fiu refuzat. Mă voiu mulţumi să fac aici cunoscut numai principiul general. Iată care este acest principiu. E o experienţă simplă cunoscută de toată lumea care a trecut prin gimnaziu. Când cineva ţine în mână o butelie de Leyda încărcată, şi ^atinge cu cealaltă mână cârligul de alamă, el simte o smucitură. După cum e şi butelia de mare şi de încărcată, e şi smucitură mai mare sau mai mică. Ei bine când cineva ţine în mână o nuia magică el se preface într’o butelie de Leyda. Şi când această butelie de Leyda, de un gen cu totul nou, trece pe un pământ sub care se află apă, ea produce smucitură, care dă de ştire că dedesubt se află apă. Lucrul o sigur. Oamenii de ştiinţă mărtu­ risesc aceasta. „ Prometheus“ dă o listă întreagă din care noi vom pomeni numai pe Lindequut guvernatorul Africei germane, care a practicat cu succes nuiaua magică la căutarea apei Dar nu numai apă se poate găsi. Chiar aur, aur ade’ varat, poate fi aflat cu nuiaua magică Acesta e principiul. Să dovedesc acuma că el e Întemeiat. _ Pentru acesta trebuie să arăt că omul cu nuiaua e o butelie de Leyda. Demon­

174 _________ ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE____________

straţia e simplă. Gând cineva face o sforţare cu muşchii, nervii lui se încarcă cu electricitate po­ zitivă. Iată, prin urmare, o armătură a buteliei de Leyda. Pielea omului e rea conducătoare de electricitate, la unii mai mult (37.000 Ohmi), la alţii mai puţin (1200 Ohmi). Iată, prin urmare, şi sticla izolatoare. Nuiaua magică, ţinută în mână, e cealaltă armătură. Ea se încarcă, sub influenţa nervilor, cu electricitate negativă. Avem, prin urmare, butelia de Leyda întreagă, ba încă şi încărcată. Ce ne mai trebuie? Foarte puţin.

Mai e nevoie să arăt cum se produce smucitura.

In experienţa clasică ar fi de ajuns ca nuiaua să dea de un aer electrizat negativ. Atunci nu­ iaua se face şi mai negativă, iar nervii capătă şi mai multă electricitate pozitivă.

Ei bine, nervul e foarte simţitor la cel mai mic adaus brusc de electricitate; când nervul e aţâţat, muşchii se contractă şi smucitura are loc. E de ajuns, după experienţe precise, de un curent de 0,3— 1,5 mili-amperi, la care corespunde o ten­ siune, după rezistenţa pielei, de 0,36— 55 volţi.

Aceasta arată de ce nu oricine poate fi un bun căutător de apă cu nuiaua magică. Ca mâine o să vedem examene de capacitate pentru această specialitate.

Aşâ dar, pentru a aveâ butelia de Leyda, e de ajuns ca omul cu nuiaua în mână să facă o sforţare muşchiulară. Cum o face? Simplu de tot.

Nuiaua magică e o cracă de copac (de salcie,

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

175

de nuc, sau de alun) 111 formă de furcă cu coada scurtă. Ea poate să fie de altfel şi de sârmă dela 3— 5 m m. grosime. Experimentatorul o apucă de cele două coarne cu câte o mână şi o întinde aşâ ca ramurile să vie orizontale. Se înţelege că pentru aceasta se cere o sforţare. In acest timp nervii s’au electrizat şi butelia de Leyda s’a în­ cărcat. Cu nuiaua aşâ întinsă, şi prin urmare cu muşchii încordaţi, experimentatorul cutreera locul pe unde caută apă. Când a ajuns acolo unde dedesubt e apă, nuiaua se încarcă cu elec­ tricitate negativă, nervii capătă brusc electrici­ tate pozitivă, se aţâţă şi muşchii se contractă.

Atunci nuiaua sau se strânge, sau se dă peste cap. In acest moment experienţa s’a terminat.

Foarte frumos reuşeşte nuiaua când trece cineva peste şinele dela tramvaiul electric cu ea întinsă. Şinele sunt încărcate cu electricitate negativă; aceasta dezvoltă brusc electricitate pozitivă în nervi şi aceştia se excită, contractând muşchii.

Tot aşâ s’a constatat că se întâmplă în apro­ pierea sârmelor dela telegraf, deasupra ţevilor prin care curge apă, etc. Experienţele nu reu­ şesc când cel cu nuiaua magică are galoşi în picioare, care-1 izolează de pământ şi electrizarea nu se face cum trebuie.

Ne-a mai rămas acum să arătăm legătura între apa de sub pământ şi electricitatea negativă din aer. Iată cum se dovedeşte. In vecinătatea că­ derilor de apă Lenard (premiu Nobel) a constatat

176

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

că aerul e electrizat negativ, iar picăturile de apă pozitiv. Acest fenomen a fost confirmat de Lord Kelwin şi de mulţi alţii. In maşina electrică a lui Armstrong electricitatea se produce prin fre­ carea picăturilor de apă care ies împreună cu va­ porii din maşină.

Când apa curge prin ţevi, ea se freacă şi se electrizează. Nuiaua magică funcţionează mai bine în josul conductelor decât în susul lor. T oc­ mai aşa trebuie să fie; în jos merg şi ionii nega­ tivi produşi şi prin urmare se îngrămădesc din ce în ce mai mult, mărind la rândul lor electri­ citatea din nervi. Apa murdară neputându-se preface în praf, nu se electrizează; de aceea nici nu poate fi găsită cu nuiaua magică. Tot aşâ se explică de ce nuiaua magică dă rezultate bune la munte şi nu dă de loc la Mare; aici aerul se încarcă cu electricitate pozitivă, după cum a arătat Lenard.

Nuiaua magică funcţionează, cu un cuvânt, numai deasupra apelor subterane şi nicidecum în apropierea apelor curgătoare sau de lac. Cum se explica şi această deosebire? Foarte simplu azi cu ajutorul Radioactivităţii. Nu apa în sine influenţează nuiaua, magică, ci radioactivitatea care însoţeşte totdeauna apele care ies din pă­ mânt. Toate metalele şi toate rocele eruptive, Şi cu deosebire granitul, sunt mai mult sau mai puţin radioactive. Emanaţiunea acestor roci, adică acel gaz aşâ de uşor că nu poate fi cântărit, trece

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

177

prin porii şi crăpăturile rocilor şi e absorbită de apa întâlnită în calea ei. Aşa se explică de ce apa ajunge radioactivă, şi de ce copacii sunt trăzniţi când sub ei se află apă. Razele Radiului opresc în loc, după cum s’a dovedit experimental, vegetaţia şi uneori o şi omoară chiar. Aşa se ex­ plică iarăş de ce vegetaţia e foarte slabă în re­ giunile radioactive. De ce acum aerul se încarcă in vecinătatea acestor ape numai cu electricitate negativă? Fiindcă numai razele B pot să stră­ bată lesne prin straturile de pământ, dacă, bine înţeles, aceste strate nu sunt prea groase şi dese.

De ce iarăş nuiaua magică poate ghici unde se află aur? Tot fiindcă şi aurul e radioactiv.

De ce nu ghiceşte atunci şi unde e plumb? Pen­ tru că plumbul nu e radioactiv.

Aceasta e, pe scurt, după Prometheus, teoria găsirii apei cu nuiaua magică. Viitorul ne va spune dacă e adevărată sau nu. Dacă da, atunci se vor putea construi şi aparate fizice maisensibile şi mai sigure. Nu va fi de mirare atunci dacă se va studia starea psihică a persoanelor cu ajutorul nuielei magice. Câte foloase n’ar putea ea aduce?

Ce uşor i-ar fi unui profesor, de pildă, să umble printre băeţi cu nuiaua magică şi să prindă, unul câte unul, pe cei ce nu ştiu lecţia? Lecţiile s’ar învăţă perfect şi clasa de 45 minute ar fi prea de ajuns.

18

Longinescu, Cronici ştiinţifice

XXIV

D O C T O R U L C. I. I S T R A T I 1850— 1918 Iulie 1920

NCHIN aceste rânduri întru pomenirea Docto­ rului Istrati, fostul meu profesor şi marele Ro­ mân. Universitatea din Bucureşti a pierdutîn Doc­ torul Istrati pe omul de ştiinţă şi pe profesorul distins care a onorat’ o mult cu meritele lui.

Doctorul Istrati a fost un om neobosit, a muncit toâiă viaţa, a scris mult, a citit mult. Muncea toată ziua, între cărţi şi aparate, în laboratorul său şi trăia retras de lume, deşi făcea politică.

A lucrat în foarte multe direcţii şi s’ a deosebit în toate prin mulţimea cunoştinţelor şi noutatea ideilor. A adunat un bogat material privitor la trecutul nostru, pe care-1 lasă urmaşilor săi spre păstrare şi completare. In acest trecut, de atâtea ori mare şi strălucit, vedea Doctorul Istrati speranţele cele mai îndreptăţite pentru viitorul nostru mare. Şi nu s’ a înşelat. O bună parte din activitatea sa ştiinţifică a îndreptat’ o

Î

/

18 0

A C TU AL ITĂŢI ŞTIINŢIFICE

deasemenea spre cunoaşterea ţării, prin cerce­ tările sale asupra petrolului, sărei, chihlim barului şi a diferitelor industrii. A descoperit o clasă în­ treagă de materii colorante, pe care le-a numit Franceine, în cinstea Franciei, la care ţinea mult.

Prin legăturile pe care le avea cu învăţaţi renu­ miţi ca Sir William Rams'ey, Friedel, Moissan, Louis Ilenry, Ph.-A. Guye şi alţi mulţi, D oc­ torul Istrati atrăgea simpatia apusului asupra ţării noastre. Prin Buletinul Societăţii de ştiinţe din Bucureşti, societate înfiinţată de Dr. Istrati, a fost adusă la cunoştinţa lumii întregi activitatea ştiinţifică din ţara noastră. Cartea de faţă, care de 30 de ani este cea dintâi la noi, are două ediţii în limba franceză şi e introdusă în străi­ nătate.

Activitatea Doctorului Istrati n’a rămas însă nerăsplătită. Doctorul Istrati a urcat, rând pe rând şi numai prin meritele lui, toate treptele sociale, ajungând până la cele mai înalte demnităţi şi a primit cele mai mari distincţiuni, atât din ţară cât şi din străinătate. A fost profesor uni­ versitar, membru şi preşedinte al Academiei Ro­ mâne, membru de onoare al Societăţii de chimie din Paris, Decan al facultăţii de ştiinţe, deputat, senator, primar al Capitalei, ministru de lucrări publice, ministru de culte şi instrucţie publică, ministru de domenii, ministrul industriei şi comer­ ţului, secretar perpetuu al Societăţii de ştiinţe din România, comisar general al Expoziţiei jubiliare.

ArrriAL lTĂTI ŞTIINŢIFICE___

181

Erâinalt, voinic, frumos, impunător,ca ostatue.

Eaciâ lecţii minunate, totdeauna gătit în haină neagră şi cravată albă, şi fermeca pe elevi prin Irumuseţea vorbirii, înălţimea ideilor şi bună­ tatea sufletului.

S’a stins, sărmanul, departe de patria pe care a iubit’o şi pentru care a muncit, s’a stins fără sâ vadă împlinirea celui mai frumos dintre^ visuFj(e noastre, România mare dela Nistru până la tisa. A închis ochii pe veci, la 17/30 Ianuarie 1918, in Parisul în care învăţase şi în care avea nuni prieteni mulţi învăţaţi vestiţi. Din adâncul sufletului meu plin de recunoştinţă, scot un creş­ tinesc : Dumnezeu să-l ierte.

România mare, ca să fie şi tare, are nevoie de oameni cinstiţi şi oameni muncitori ca Doctorul tstrati. Dela voi toţi care veţi învăţă pe această carte, ca şi dela noi toţi, România mare cere stă­ ruitor cinste şi muncă, cinste şi iar cinste, muncă §i iar muncă. Fiţi ca Doctorul Istrati, cinstiţi §i muncitori, şi veţi ajunge învăţaţi ca el, spre onoarea voastră şi binele ţării.

(Din Curs melodic de chimie şi minera­ logie do Dr. C. I. Jsti’ali şi G. G. Longinescu, ediţia VII, Septemvrie 1920).

— --------- ------------

XXV

V I I T O R U L CHI MI EI ROMANIA-MARE

IN

16 Iunie 1922

IITO R de aur ţara noastră are, a spus Bolintineanu. România mică, pe care a cântat-o el în caldele lui versuri, se întinde astăzi dela Nistru pân’ la Tisa. Mândră şi bogată e Ţara Românească a lui Ferdinand cel Mare. Aur poartă munţii noştri, aur lanurile noastre, aur înche­ gat prin puterile chimiei. Unul o topit în cazanele uriaşe din întunerecul pământului, celălalt e crescut pe câmpiile mănoase, la lumina zilei şi dogoreala soarelui, cu ploaia din nori, cu hrana din pământ şi cu stropii de sudoare de pe fruntea înfierbântată a Românului plugar.

Aur şi iar aur sunt cărbunii, petrolul şi gazul natural. Ei ne încălzesc, ei ne luminează, ei mână maşinile cari muncesc pentru noi şi care lucrează mărfuri de mii de milioane. Căderile de apă, înhămate la turbine uriaşe, vor munci mâine alăturea de ei şi vor pune în mişcare lo-

V

184

A CTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE

comotivele electrice mai repezi şi mai ieftine ca cele cu aburi. Aur e fierul care clocoteşte în cuptoarele înalte şi care, zvârcolindu-se scrâşnind între ciocan şi nicovală, se preface în poduri peste ape şi drumuri de fier, în tunuri şi maşini, în pluguri, în grape şi sape şi unelte de tot felul. Aur e sarea care dă viaţă la mii de industrii. Aur şi iar aur sunt munţii noştri falnici cu pietre, cu metale, cu apele de leac şi codrii seculari. Aur e mintea Românului isteţe

Avem de toate că să fim bogaţi. Ne mai tre­ buie muncă. Să muncim şi să ne îmbogăţim. Să lucrăm mai bine câmpul, ca să producă tot mai mult. Să lucrăm în fabrici ca să prefacem în aur sunător bogăţiile naturale pomenite mai sus. Să ne îmbogăţim pe noi şi să nu mai îmbogă­ ţim pe alţii. Să nu mai fim cărăuşii care au cărat peste hotare avuţiile din ţară. Să muncim şi să ne imbogăţim ca să ne luminăm.

Să facem şcoli multe la sate, la oraşe şi în că­ tunele uitate. Să tipărim cât mai multă carte românească, în limbă românească, pentru nea­ mul românesc. Să facem case de cetire, mu­ zee şi laboratoare bune. Să ne ridicăm cât mai sus pe scara civilizaţiei şi să ne pre­ gătim pentru ziua cea mare întrevăzută de Alexandru Odobescu. Marele nostru scriitor a-

'

r>

■

r

-

----------- --

ACTUALITĂŢI ŞTIINŢIFICE _____________185

veâ credinţa neclintită, că făclia civilizaţiei, care a fost purtată pe rând de latinii din apus, va trece odată şi în mâinile noastre, lati­ nii dela Dunăre. Ziua aceea se apropie.

Elevi de azi, din rândurile voastre trebuie să se ridice marii învăţaţi cari să ducă peste mări şi peste ţări faima numelui do român. Să vă ajute Dumnezeu, Până atunci, săpaţi-vă adânc in inimă şi minte aceste cuvinte sfinte: cinste, muncă şi împlinirea datoriei.

Viitor de aur chimia noastră are în RomâniaMare.

(Din Curs metodic de chimie şi minera­ logie de Dr. C. I. Istraii şi G. G. Longinescu, ediţia VIII, Septemvrie 1922).

P a g in a

I. II. III. IV .

V. VI. VII. V III. IX .

X. X I. X II. X III. XIV. XV. X V I. X V II.

S C R IS O R I C Ă T R E O D O A M N A . . .

7 S C R IS O R I C Ă T R E O D O A M N A . . .

15 D IN F I L O Z O F I A Ş T I I N Ţ E L O R . . .

23 V Ă Z U T E SI Î N Ţ E L E S E ............................

29 F U M A T U L ŞI N I C O T I N Ă .........................

37 R O M A ................................................................

45 U N D E V A IN E L V E Ţ I A .........................

51 T H A L A T T A ! T H A L A T T A ! .........................

59 C H IM IA U N E I P E T E ...............................

67 A R T A SI F O T O G R A F I E . . . . . .

75 A U R U L ................................................................

81 O R IG IN E A PETROLULUI . . . . .

89 O R IG IN E A PETROLULUI . . . . .

95 P R O B L E M E M O D E R N E ..................................101 O COM PARAŢIE .

C E V A D E S P R E GUI A Ţ A ................................113 S C R IS O R I C Ă T R E O D O A M N A . . .

121 X V III. UN A N U N Ţ C I U D A T ..................................... 131 X I X . P IT IC I ŞI U R I A Ş I ........................................... 137 X X . O PIVN IŢA A N T ISE P T IC A . . . . .

143 X X I . I IE L E N K E L L E R ............................................

151 X X I I . I I E L E N K E L L E R ...................................... • 163 X X I I I . C A U T A R E A A P E I CU N U IA U A F E R ­ M E C A T A .................................................. • • 171 X X I V . D O C T O R U L C. I. IS T R A T I . . . .

179 X X V . V IIT O R U L C H IM IE I IN ROMAN1A M A R E ......................................................................

183

107