DIN CAMPANIE Focșani-Corabia-Etropole

^7 *% V

C. TU. MO ROŞ AN U

v

I M

PROFESOR SECUNDAR

r

DIN CAMPANIE'

-

' s*

/ .t

y~>

FOCŞANI - CORABIA - ETROPOLE

\ >

. COMPANIA A TREIA

i t

DIN

ffiATALlONU C 4 PIONIERI

\ \ \

i'4'

i

'm. \

x

$

T

. \

\ \1 \

v

I

BUCUREŞTI

TIPOCxRAFIA „COOPERATIVA11'

î

6, STRADA Blil. v I.DLRh,. 6

Preţul 7 leu

_-

.....

^

' jr“

I

* C. TH. MO ROŞ A NU

î

ITlOI'KSOIi SECUNDAU i

i

i

DIN CAMPANIE

■|

FOCŞANI - CORABIA - ETROPOLE

\

ţt

», .

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA „COOPERAT IV A‘k 6, STRADA BELVEDERE, 6 191-2=

_

-V

01. AUG. 2019

INTRODUCERE

S

t

ms(.

V

Fără nici o pretenţie se dan la iveală notele cari urinează.

S’a scris aşa de mult., şi sa pus pe socoteala comandanţilor fapte de aşa natură, in cât par a fi complet răspunzători de toate neajunsurile absolut inerente unui răsboiu, care de fapt na fost.

Lipsuri au fost, suferinţe sau indurai destule, dar toate astea nu pol fi puse in socoteala ace­ lora cari aveau răspunderea unităţilor ce coman­ dau, ci împrejurărilor mai mult decât nefavora­ bile, cari an urmat îndată după trecerea armatei peste Dunăre.

Este drept, că dacă in mersul trupelor sar fi ţinut socoteală de constituţia şi obişnuinţa acelora cari, la o anumită oră din ţi, populează Podul Mogoşoaiei, nani Ji ajuns în câteva z}î& porţiîc Sofiei, alrăgâudu-ne admiraţia Europei şi a lumii întregi.

P\

\

î

a SC "‘biţi, de oamenii pc cari-i o comandau, prin blândetă — ni marginile reglementelor militare ■F Prm su­ ferinţele de toi felul la cot cu cei mulţi.

DIN CAMPANIE Focşani - Corabia - Etropoie

■~Şi, prin campania din rara anului 1913, am dovedit că suntem o forţă de civilixofie şi de pace., în răsăritul european, iar pro­ blema cea mare a neamului avem speranţa că vom reţolva-o atunci cinul va vc»i ceasul «să cucerim ce avem de cucerit G. Tir.

m.

20 Iunie. înainte de plecarea trenului pentru Moldova, câţiva tineri, ce mergeau ca voluntari la un regiment de artilerie din Piteşti, mi-au făcut o caldă manifestare de îmbărbătare ; îi avusesem în cursul anului elevi la liceul Matei Basarab.

Drumul dela Bucureşti la Focşani, garnizoana în care se alia unitatea din care făceam parte, l-am făcut într’un ghereu în tovărăşia a trei ofiţeri.

In gara Buzău mare a fost mirarea, celor cari ne continuam drumul mai departe, că unul dintre ofiţeri, schimbând trenul spre Galaţi, pentru a merge de acolo la Tulcea, la despărţire îşi declină numele însoţit de ocupaţiiinea civilă pe care o avea : subdirector al Serviciului Sanitar.

In acele momente aşa de înălţătoare, d-rul Mezincescu, care ar fi putut să aibă la îndămână şi alte mijloace de depla­ sare, dovedea o mare desinleresare de persoana sa, cum de altfel şi-a încoronat-o în timpul epidemiei de holeră.

Plecaţi din Bucureşti la ora 7 seara,

-I

\

t

— 6 — 7 —

am ajuns la Focşani a doua zi la ora 9 a. m., după ce mai schimbasem trenul la Buzău, şi R.-Sărat, când într’un , vagon de clasa l-a, când într’un vagon de bagaje.

27 Iunie. Cele trei Companii de Pioneri şi a patra de Telegrafie, din Batalionul 4, când m’arn prezentai spre a fi însumai, erau gata şi aşteptau ordinul de plecare.

Chiar în curtea batalionului întâlnind un plutonier, elev al şcoalei de Poduri şi So sele, fost elev al meu la liceul pomenit, îmi spune că batalionul 4 va pleca chiar în acea seară.

Dela serviciul de mobilizare, mi se spune că fac parte din compania a 3-a ; la cancelaria acelei companii întâlnesc Ull ofiţer, care pentru un moment nu observ că poartă gradul de căpitan, — eră chiar comandantul companiei ; cu un ton cam ridicai, îmi spune că compania pleacă peste câteva ceasuri şi deci trebuie să mă echipez în cea mai mare grabă, Fără a perde timpul şi fără a mă inte­ resă de soarta celorlalţi foşti camarazi din contingentul meu, peste o oră cam in­ complet echipat, mă găseam pe drum spre tabără, unde eră cantonat întreg ba talionul.

ceeace desigur că nu era necesară pentru acele momente ; mulţi rezervişti îmi spu­ neau că mai folositor ar fi pentru ei, dacă li s’ar mai reînoî poveţele asupra : ochirii, desfăşurării-în trăgători, etc.

Mă prezint comandantului de pluton, completaş, mic de stat, dar un sergent militar desăvârşit, fusese sergent-major în activitate. In plutonul al doilea găsesc soldat din salul meu, Timircan Vasile, un care îmi fusese şi coleg de şcoală în cursul să-mi aranprimar. Cum mă vede, începe primisem dela jeze raniţa cu tot ceeace magazie. Când fîi gata, încerc să o pun în spate, mi se pare că e grea, şi reflexiunile. mele au fost auzite de alţi soldaţi, cari acum stăteau în repaos, de oarece comandantul plutonului trebuia să ter­ mine cu mine şi apoi să-şi continue activicât e de uşoară, ziseră mai timp. încerc câteva raniţe şi mi se par de două ori mai grele decât a mea. Misterul mi se părea de neexplicat; îmi ziceam «m’a protejai» sergentul cu magazia, nu mi-a dat efecte multe ca la ceilalţi cama­ razi ; poale, fiindcă venisem cel din urmă, se terminase stocul de efecte. Şi mă bu­ curam în mine că voiu putea să suport marşurile cu mai multă uşurinţă, având o sarcină mai mică.

J

.1r^>

— 9 —

Bucuria nu mi-a fost de lungă durată, căci peste un ceas, aud un sergent, stri­ gând, pe toţi acei cărora nu ne dăduse cartuşe, spre a ne împărţi numărul necesar de cartuşe de răsboiu.

Primim fiecare câte 16 cutii a două în­ cărcătoare fiecare, în total 160 cartuşe. în­ cep să-mi explic deosebirea de greutate dintre raniţa mea şi a celorlalţi camarazi; cartuşele erau cu pricina.

Pe când plutonul meu stătea în repaos, celelalte făceau de zor mânuiri, mai cu seamă plutonul I, care era comandat de sublocotenentul Floreano Mihai, afară de comandant, singurul ofiţer din companie.

Până când mi s’a hotărît şi mie locul în front, complet echipai, a trecut timp. Înainte de venirea mea, totul fusese aranjat, fiecare îşi ştia locul în grupa lui, precum şi unelta ce o poartă, căci pionerh poartă unelte speciale : unelte de lemnar, de distrus căi ferate, de mineri, de săpat, ele Cu venirea mea, se perturbă întreg aranjamentul, făcut de sigur, cu multă trudăSe decide, in sfârşit, să fiu flancul drept al plutonului şi capul grupei I-a, ca unul ce eram cel mai înalt caporal , din lot plutonul, iar unelta ce mi se cuvenea, un ferăstrău încordai, întreaga grupă pe care aveam să o comand, purtă unelte de lemnar : teslă, bardă, burghiuri, ferăstrău, ciocan, daltă, etc. Ferăstrăul nu eră de-

montat ca să stea în locul lui de piele, ci se găsea la trăsură, cu toate acestea am protestai şi n’am voit să primesc nici to­ cul gol.

Comandantul plutonului, în lipsa căpita­ nului, raportează cazul sublocotenentului, care mă chiamă şi după ce mă întreabă ce ocupaţiune am, mă sfătueşte să i-au unelta cuvenită, la refuzul meu şi de astă dată, lucrurile se potolesc până la ve­ nirea căpitanului. După sosirea acestuia aud numele meu trecând din gură în gură însoţit de «la d-1 căpitan». Fără să bănuesc că fusesem raportat de sublocotenent, mă duc în pas de voie. Aici după ce pri­ mesc o straşnică morală cazonă în timpul căruia n’am putut să vorbesc cu gesturile obişnuite, a trebuit să iau în primire tocul gol; tot odată m’am convins că pedagogia pe care o ştiam, eră cu desăvârşire dia­ metral opusă cu cea ostăşească.

In aşteptarea orei de plecare, se stricase corturile spre a fi gala în orice moment; seara însă se apropia şi noi nu mai ple­ cam. Inlr’o nelinişte sufletească ne găsiam cu toţii, par’că am fi voit să plecăm cât mai iute şi într’o clipă să fim la Dunăre, unde ne sburâ gândul. Chiar cei mai în vârstă rezervişti — la noi se mobilizase dela 1899 cari ar fi avut un motiv mai puţin să fie entuziasmaţi de faptul că plecau la răsboiu, erau nerăbdători.

Mulţi dintre aceştia, dela 99, spuneau

j

I ^

H' '...

—

-- 10 I:

i

1

■f f > l

ca au cale 5 şi 6 copii; se citea în faţa lor —cu ţoală voia bună ce păreau că au — o tristelă şi o durere lăuntrică care spune totul.

— Ne e dor, de cei rămaşi acasă, de copilaşi, dar ce să facem, dacă ne-a che­ mat tar»; ne-am lăsat totul în voia Dom­ nului. şi am venit să ne facem datoria, sfânta datorie, tot aşa, dacă rfu vom putea să nc-o facem şi mai presus, cum şi-au făcut o părinţii şi strămoşi de strămoşii noştri.

La toţi se putea întrezări câte o lacrimă picurând, când îmi spuneau dorul de acasă, care nu mai puţin mă frământa şi pe mine. Şi ascultând dela fiecare câte ceva, câte o glumă, cum ştiu plăeşii să spuie - mulţi erau dela munte, din Mol­ dova — timpul treceâ şi fără să băgăm de seamă seara veni şi noi nu mai plecam.

Pentru a doua zi însă la ora şease cu siguranţă că vom pleca ; corturile se fac din nou pe acelaş loc, şi noaptea dorm pentru piima oară în cort împreună cu grupa ce. o comandam, şi fiindcă coman­ dantul plutonului, n’avea cort special, a dormit lângă mine în acea noapte şi de aici înainte în lot timpul campaniei.

28 Iunie. Findcă se hotărîse definitiv plecarea la gară la ora 61/*, deşteptarea la sunat la ora 5.

In sfârşit

«, ..set.*SS..!‘F,."cr2S!

— 11

tre noi ne făceam câte un plan '• unii spuneau că, de vreme ce facem parte din Corpul al IV-lea de armată, vom merge pe malul Prutului spre a împedecâ trecerea armatei ruseşti în ţară. alţii că vom merge Ia frontiera despre Bucovina având acelaş rol faţă de armata austriacă, alţii în sfâr­ şit că vom merge la Dunăre.

La ora şase când soseşte d-I căpitan Victor Corigescu, comandantul companiei, cele patru plutoane şi conductorii se gă seau în formaţie de careu.

Entuziasmul nostru înăbuşii eră mare.

Tăcere ca de mormânt, când viteazul nostru comandant, încruntând din sprincene, tuşeşte spre a-şi începe cuvân­ tarea de îmbărbătare. Multe fapte eroice s’au săvârşit de către armate, ale căror comandanţi au ştiut să îmbărbăteze gloa­ tele, cari de multe ori se adună, fiindcă trebuie să se adune, rare ori împinse de un sentiment înalt şi nobil.

Pe feţele tuturor se citea o nelinişte, o enervare lăuntrică ; de 3b de ani Românul nu-şi mai pusese în valoare forţa sa. de 3b de ani nu mai aratase de ce jertfe este capabil.

Vom arata lumii cine suntem, în special Bulgarului ţanţoş, îi vom curmă cerbicia, ziceau Moldovenii noştri.

Aşteptarea noastră însă a fost înşelată.

Comandantul nostru care cu mult mai târziu a devenit, iubitul nostru coman-

J

■

f

! } i

r ii *: Ir .

i

I

.• / I

i !

\

;

- 12 —

dant, nu ne a vorbit în aşa fel ca să uităm tot ce rămânea în urma noastă, să nu ne gândim decât la cinstirea şi mărirea Pa­ triei, ci ne-a rostit câteva cuvinte, cari luate în rezumai erau o ameninţare cu rigorile reglementare faţă de acei ce ar IMndrăsnit să nu execute ordinele date, sau să fugă în faţa duşmanului.

Ameninţările de felul acesta, desigur că nu-şi aveau rostul, faţă de elanul spontaneu şi patriotic cu care poporul româ­ nesc a răspuns la chemarea cea sfântă.

La ora 6l/a plecăm spre gară.

Marşul părăsirii garnizoanei, cu tot avân­ tul pe care 1 arătam, face să ne îngheţe sângele în vine.

E momentul când la toţi le vine gân­ dul sinistru.

Care dintre noi se va mai întoarce ? Şi în adevăr la mulţi am văzut obrajii brăsdaţi delacrămile ce curgeau, nu pentru ei, ci de dorul celor rămaşi departe prin plaiurile Moldovei; nu eră nimeni de ai lor care să le ureze isbândă, nimeni care să-i încurajeze.

Drumul până la gară fum făcut trecând printr'o indiferenţă generală; poale con tribuia la asta şi ora prea matinală. Şi de altfel eu câteva zile mai înainte mee lingurile şi manileslaţiile pe străzi, nu mai conteneau până după ora 12 noaptea.

Eră de neexplicat această schimbare bruscă în sentimentele populaţiei acestui oraş,

13 -

care avea ceva şi din reminiscenţele trecutului nu prea îndepărtai. îmbarcarea se face iute, şi împreună cu compania Il-a formăm un tren de peste 00 vagoane; numai trăsurile ocupau mai mult de 40 vagoane.

La ora IO1/*, când trenul se pune în mişcare în sunetul de înaintare al goarnei şi al marşului de părăsire al garnizoanei, un «ura# cşil din pepturile a 500 de oa­ meni, face ca puţinii spectatori de pe pe­ ronul gării, să răspundă şi să ne dea sa­ lutul de încurajare la biruinţa.

Până spre seară când ajungem la Ploeşti, la toate gările eram întâmpinaţi cu urale nesfârşite de către ţăranii şi ţărancele, cari îşi lăsase munca câmpului şi veneau de petreceau cu ochii scăldaţi în lacrămi pe eroii de mâine.

2g [imie. Suntem la gara Titu când se face ziuă ; pe aici mai multă lume şi mai însufleţită. In gara Goleşti, trenul stă mai mult de o oră. La sunetul unui fluer acom­ paniat de o cobză, rezerviştii noştri întind o horă moldovenească, la care iau parte şi vânătorii regimentului 3, ce ne ajunge aici, având aceiaş direcţiune. La vederea acestei hore uriaşe mă transport cu mintea la vestiţii lăutari ai lui Dinicu Golescu, cărora, înainte de a ajunge Eteriştii lui Alexandru Ipsilantî pe aici, când a fost ucis Tudor Vladimirescu, li se dusese vestea peste ţinuturi, de felul cum ştiau să cânte.

1

— 14 -

Când ajungem în gara Merleşti găsim ziare din ziua aceea, care le lăsase un fren personal ce trecuse spie Craiova.

Mare entuziasm la citirea vestei că armata română a intrat în cadrilater, ■.punând stăpânire pe cetatea Silistra, fără a înlâmpina rezistenţă.

Gândul ne sboara ia Dunăre, unde ne închipuiam grămădită armata bulgară şi cu care vom da piept cât de curând.

La ora 11 noaptea, după ce trecem prin gara Caracal, ajungem la gara Frăsiriet, unde se face debarcarea până la ora 2 a. m. Aici întâlnim compania I-a din batalionul nostru, care plecase din Focşani în noaptea de 27 Iunie.

Până la ora 4 dimineaţă dormim sub cerul liber.

30 Iunie. La 55/i plecăm spre Corabia.

Timpul răcoros de dimineaţa ne învio­ rează şi până la ora 9, când ajungem la Vişina, nu simţim aproape nici o oboseală.

De oarece ordinul era ca să ajungem cât mai iute la destinaţie, după o pauză numai de jumătate de oră, grăbim spre Corabia.

Mergem aproape paralel cu calea ferată, in care timp trenuri militare aproape unul după altul ne lasă în urmă.

Când am debarcat la Frăsinet, credinţa tqturor eră că aceasta se face în scop strategic, spre a masca apropierea trupelor de ţărmul Dunărei. La vederea trenurilor ce mergeau spre Corabia ne schimbăm această părere.

— 15 —

Cu cât ne apropiem mai mult de Corabia, care începe să se vadă cam de pe la 10 km. depărtare, cu atât dogoreala soa­ relui ne moleşeşte şi greutatea peste mă­ sură a raniţelor şi a uneltelor, ne face să simţim marşul ce făceam.

Cu toate că drumul este foarte bun — şosea judeţeană bine întreţinută — totuşi din cauza prafului care se ridică cu mare uşurinţă, mergem pe alături cu şoseaua.

Pe tot drumul se simte mare lipsă de apă, nu se văd mai de fel, în regiunea aceasta de şes a Dunărei, fântâni; iar puţinele care se găsesc au apă puţină şi turbure.

La ora 2'/2 când ajungem la Corabia, la gândul că am ajuns şi că vom face un repaos mai lung, uităm de oboseală şi în cea mai mare grabă facem corturile într’o împrejmuire din centrul oraşului, şi până seara nu avem nici un ordin serios.

Podul peste Dunăre nici gând să se facă. Acei dintre oamenii noştri care merg la Dunăre, văd numai o mişcare neobicinuită de vapoare circulând în susul şi în josul fluviului, fără a se putea preciza scopul ce se urmăreşte prin aceasta.

Seara, cu toată oboseala, eşim în oraş, vizităm câteva cafenele turceşti, berea e foarte proastă. / Iulie. In dimineaţa acestei zile facerii într’o piaţă mărginaşă a oraşului, câteva

- 16 -

:

ii

i 1

îl )

exerciţii de desfăşurări. Mulţi dintre re­ zervişti nu ştiu desfăşurarea în grupe şi în trăgători; pe vremea lor altfel se făcea instrucţia.

După amiazi, fiind repaos ne grăbim să mergem în cete, cete, la Dunăre spre a vedea mişcările Bulgarilor pe ţărmul opus, căci unii din ai noştri, cari aveau pre­ tenţie că văd foarte bine, observase trupe bulgare mişcându-se într’o ordine regulată.

Deşi nu distingeam nimic, totuşi asi­ gurai pe cei ce mă însoţiau că nu se vede nimic, şi că ceeace se paie ca se mişcă, nu erau decât nişte copaci imobili.

Pe mal un barcagiu mă duce la cabi­ nele din largul fluviului, unde fac o baie care mă înviorează mult după oboseala ce simţisem în ajun. Am plecat cu gândul că a doua zi pe aceeaşi vreme, şi în zilele următoare de va fi posibil, să merg să fac baie, care nu eră de altfel nici aşa de costisitoare; în suma de 50 bani întră drumul dus şi întors cu barca, şi baia cu tot «confortul».

2 Iulie. Dimineaţa a trecut iute cu in­ strucţie din şcoala de companie şi cu vizita medicală. Nu se dăduse masa când la ora 11 a. m. comandantul batalionului d-1 Locotenent-Colonel S. Matasaru, tre­ când călare pe strada unde cantonasem, dă ordin unui cornist să sune alarma. In acel moment nici un ofiţer nu eră în apropiere şi locot.-Colonel rămâne nemul-

— 17 —

lumii când i se răspunde că nu e cu noi nici ofiţerul de serviciu.

Cu cea mai mare grabă luăm masa, iar la ora lJ/a ne punem în mişcare spre pod, care fusese făcut în noaptea prece­ dentă de către batalionul de pontonieri ajulaţi de marinari.

Căldura înăbuşitoare ne oboseşte după o oră de marş iute.

Ajunşi pe ţărmul Dunărei o luăm pe lângă lunca de sălcii dese şi mergem în josul fluviului cam vre-o 4—5 km. până ajungem la locul unde se deschide drumul spre pod.

La ora 3l/2 facem un repaos de o oră Iâiijgă luncă, la umbra sălciilor. Aici gă­ sesc momentul să scap de raniţă. Din ordinul comandantului de companie, ori de câte ori vom face marş, raniţa mea va avea cinstea să stea într’una din că­ ruţe. înaintea noastră trecuse pe pod numai un regiment de infanterie, un batalion de vânători şi compania 2-a din batalionul nostru.

In momentul când ne vine şi nouă rândul ca să trecem pe pământul străin, ne oprim, de oarece A. S. R. Principele Ferdinand însoţii de A. S. R. Principele Carol, trec cu automobilul, spre a lua măsurile de rigoare pentru paza detaşa­ mentelor cari urmau să treacă, şi apoi se întorc, după care începem şi noi tre­ cerea podului.

J

1

3

— 18 —

- 19 -

La ora 5 punem piciorul p~ r *...... la 5°,20' păşim pe pământ străin.

Apele Dunărei sunt gălbui, dar u întind în bătaia soarelui o strălucitoare arie de argint topit- Nenumărate vălurele răsar unele lângă altele, ca nişte fiinţe însufleţite, săllând, lunecând, cântând sub desmierdarea soarelui care aruncă pe fiecare dintre noi câte o ghirlandă tre­ murătoare de orbitoare lumină.

Piscul unui vapor paza podului care aleargă ca o nălucă în lungul podului, lese din spuma uşoară şi albă o rochie de dantelă şi aruncă pe trupul mlădios al apei o mantie de perle. In urma lui se desprind valuri verzi, care se desple­ tesc ca o uriaşă cosiţă şi se leagănă în ritm din ce în ce mai leneş spre cele două ţărmuri.

Respirăm aer în ţară străină.

O luăm spre susul Dunărei ca să dăm de vre-un drum. Lăsăm în stânga o clă­ dire înaltă, izolată, probabil un ghişet pentru grănicerii Bulgari, cari aflăm că au fugii, cum au simţit că se face podul.

Tot în stânga mai lăsăm un sat. Deşi departe salul, femeile şi fetele ne ies în cale cu căldările pline cu apă limpede şi , rece şi ne zic în româneşte «să trăiţi llăcăi». Sunt românce, căci locuitorii sa­ telor de pe marginea Dunărei sunt români în majoritatea lor.

Pe şesul acesta mocirlos nu întâlnim cultură de cereale pe o distanţă de «S 10

km. Pe marginale unui drum părăsit ce întâlnim în cale, ne surâd flori de câmp; adieri uşoare le fac să se încline din când în când, parcă s’ar înclina înaintea noastră şi ne-ar zice «bine aţi venit*.

La ora 9 ajungem în satul Ghigheni, a cărui alcătuire nu o putem observa din cauza nopţii care începuse a-şi întinde umbra întunecoasă peste întreg orizontul; ne continuăm drumul pană la marginea satului de sub o muche de deal, de unde ne mai ştiind în colro să mergem ne oprim Ia ora 10. De oboseală mersesem dela ora 5 fără întrerupere nimeni nu mai aşteptă căruţa cu bucătăria de campauie. Toţi adormim sub cerul liber, şi nu ne sculăm nici de strigătele sergentului de zi, care lăuda macaroanele cu brânză, calde, proaspăt sosite. ; Iulie. La ora 4 */2 dimineaţa plecăm spre coama dealului. Suim mai multe culmi, din ce în ce mai înalte, până la ora 8. Dupăce luăm ceiaiul, trecem prin porumbişti şi vii, cari se prezintă în foarte bune condiţii. Deşi mai toate viile sunt plantate de curând, pe ici pe colea găsim struguri; mulţi soldaţi îşi iau în sacul de merinde, pentru a-şi stampară setea, care începuse a se simţi din cauza căl­ durii şi a marşului.

Acum începusem să ne dăm seama de lipsa de isvoare. Moldovenii, deprinşi ea la ci acasă, nu-şi pol explica, cum să

- 20 -

trecem prin atâtea vâlcele şi să nu in. tâlnim nici un isvor cu apă răcorito are.

Avem ordinul să facem întărituri, cari să servească de adăpost pentru retragerea flanc-gardei din stânga, în caz de atac înverşunat din partea inamicului.

Cu mare greutate se aleg două poziţii, cari să bată o vale ce se apleca spre şesul Iskerului. Trasarea a două şanţuri adăpost, p'enlru trăgătorii în genuchi, se face iute. Pământul fiind foarte afânal,, mai cu seamă că unul din şanţuri este trasat pe marginea unei vii, nu este ne^ voie pentru sapat, de cât de casma. Nu se lucrează mai mult de jumătate de oră, şi primim ordinul, din partea comandan lului de companie, să ne retragem până la locul unde rămăsese căruţele cu bucă­ tăria. Aici oamenii lasă raniţele şi armele şi-şi iau numai unelta de săpat. Pentru siguranţă, zece oameni îşi iau armele.

La ora 12 a. m. echipele de adăposturi se întorc. Masa este mai pompoasă ca altă dală. Macaroanele, cari nu fusese consumate în ajun, formează al doilea fel de mâncare.

După masă pe la ora 1V2, când fiecare sorbeam cu nesaţ, sub dogoreala soarelui de Iulie, odihna dătătoare de noi puteri, comandantul companiei, dupăce cili un or­ din adus de către un ofiţer, strigă:«Ia arme».

La auzul acestei comande neaşteptate — căci până acum, dela intrarea în Bulga­ ria, avusesem credinţa, că orice pericol, orice ciocnire cu duşmanul este exclusă

- 21 -

pentru un moment - ne echipăm aproape din mers, de oarece căpitanul nostru odată cu comanda încălecase şi pornise în direcţia indicată. Nedumerirea dispare, când vedem pe căpitan depărtând u-se în trapul calului, ceeace nu s’arfi întâmplat, dacă ar fi fost vorba de un atac neaştep­ tat din partea Bulgarilor.

Coborîm iute spre Isker, care se con­ turează în depărtare ca un brâu ce şerin lunca bogată de sălcii. Descopueşte prin un isvor bogat şi perim aproape dc sat, din care ne umplem cu o apă foarte rece bidoanele.

Satul în care coborîm se numeşte Ghigheiisca mahala. E cel dintâi sal bulgăresc pe care îl vedem mai bine, şi putem să ne dăm seama de alcătuirea lui.

Un sat după aparenţă foarte sărac.

Casele mici şi prost îngrijite, împrejmuite cu şanţuri, completate pe alocuri cu gar­ duri vii. Curţile într’o murdărie de neîţi fac impresia că în salul acesta descrisbolile sunt endemice, dacă ar fi să toate higiena satelor facem comparaţie între locuit mai mult. noastre şi a acestui sal de Turci şi Bulgari.

La eşirea din sal ajungem căruţele noastre, cari mersese pe valea Iskerului, fiind în imposibilitate să urmeze trupa peste deaiuri.

La ora 41/», împreună cu compania I-a, pe care o găsim aici, începem să deschi­ dem drumul întrerupt, la o cotitură a Iskerului, prin surparea malului drept.

Kai»r.

- 22 —

Malul fiind petros, drumul se deschide cu mare anevoie. Deşi lucrează peste 400 oameni, până seara târziu, nici Pe sfert nu înaintează lucrarea.

Nu mi puteam explica, cum un curs de apă ca al Iskerului. de o imobilitate revoltătoare — nici nu sămănâ a apă cur­ gătoare, aşa de molatec şi greoiu înainta apa în albia lui largă să aibă un efect mecanic, asupra unui teren destul de consis lent, şi în aşa proporţiuni caşî cum arii fost un rău de munte.

Seara ne retragem pe şesul Iskerului sub poala salului Ghighenska mahala,unde dormim iarăşi sub cerul liber.

4 Iulie. De dimineaţă plecăm spre a continuă lucrul întrerupt în ajun. Cu pământ săpat din greu, cu fascine făcute din lunca de sălcii a Iskerului, se des­ chide drumul până după amiazi, când începem să ne pregătim a merge mai departe.

Cât timp stăm aici, constat că Bulgarii au numeroase vite cornute şi mai miint* roase turme de oi, de o frumuseţe pe care nu o întâlneşti la noi în tarăConstat asemenea lipsa pomilor fruc­ tiferi; nu se văd de cât duzi; in special în luncă, afară de sălcii, sunt foarte mulţi duzi, ale căror fructe fac ca soldaţii să mai «tragă chiulul la miliţie». Fân din abundenţă strâns în căpiţe, procură în bună parte o hrană excelenţii pentru caii artileriei noastre care, după ternii-

-

—

narea drumului, a început să treacă în urma cavalerie ce înaintase în trap-trap.

Plecăm la ora 4 p. m. Drumul pe care apucăm c foarte greu; trăsurile noastre grele trase de câte 4 şi 0 cai de abia pot să înainteze cu mare greutate.

Trecem prinlr’un sal, urcând la deal, cu drumuri aşa de rele în cât s’au stricat roatele la mai multe trăsuri, din care pricină au rămas în urma trupei şi sub supravegherea imediată a căpitanului.

Trupa a mers înainte sub comanda sub­ locotenentului. La ora f) seara ajungem în târguşorui Oravicea (Raviţa). In această seară a trebuit să ne culcăm iarăşi flă­ mânzi, de oarece trăsurile—între care şi aceea cu bucătăria — au ajuns la locul unde cantonasem în mijlocul oraşului — de abia a doua zi.

Aici sunt cişmele de o construcţie sis­ tematică, ce au o apă limpede şi rece caşî a noastră dela munte.

In spre ziuă plouă puţin; şi cum dor­ meam lot sub cerul liber, în timpul cât a plouai a trebuii să renunţăm la foile de cort cu care ne învelisem, spre a aco­ peri armele ce erau făcute piramide. ) Iulie. Când ne sculăm căruţele împre­ ună cu căpitanul nu sosise. Din cauza drumului nepractic, în timpul nopţii apu­ când pe alt drum, se rătăcise, aşa că toc­ mai dupăce s’a făcut ziuă au găsit calea care aducea la Oravicea. Din această cauză, plecarea noastră s’a întârziat.

- 24 — 25 —

La ora 7 sosesc trasurile cu bucura,.• Ciorba de fasole din ajun, pe care0' mâncăm cu pesmeţi, (ine loc de ceai Că ° pâinea ia aprovizionarea companiei n0^1 tre se terminase.

Plecăm. La eşirea din Oravicea ridicăn un deal destul de înalt, pe care trăsuri],! îl urcă cu greu. Mergem necontenit D! un platou foarte întins. Ne miră rapiU[ că pământul este lucrai aproape în toată întinderea, şi sămănat cu cereale sau porumb, când ştim că de aproape un an de zile Bulgarii sunt în răsboiu.;Aceasta dovedeşte că afară de bătrâni, femeile celor plecaţi, au continuat, în lipsa .soţilor lor, să cultive cu aceiaşi dragoste şi râvnă acest sol atât de bine dotat de natură, cu însuşiri cărei fac, afară de regiunea muntoasă, să fie dintre cele mai roditoare din Europa. Puţinele ogoare, cari au ră­ mas necullivale au dat fân de o calitate şi bogăţie superioară, căpiţele înşirate una lângă alta sunt o dovadă de aceasta.

La ora 11 ajungem înlr’o vale mică ce se scoboară în şesul apropiat al Iskerului.

Aici la marginea salului Staroşelţ dupăcc luăm masa, plecăm înainte, lăsând din nou valea Iskerului şi, prin mijlocul sa­ tului, urcăm la deal. Dar n’apucăm să eşim bine din sat, şi cam la 1 km. de­ părtare, ne pomenim cu un automobil, ce avea un fanion galben pe care sta scris Divizia 7 a, şi în el generalul Pressan, însoţii de un locotenent.

Din automobil cu viteza micşorată, generalul dă un scurt ordin căpitanului nostru, şi pleacă mai departe lăsând în urmă un nor de praf.

Ne oprim să facem o haltă de câteva minute, în care timp căpitanul comunică comandanţilor de plutoane ordinul ce primise.

Ordinul eră de a ne întoarce înapoi, de unde plecasem cu puţin timp înainte.

Ne oprim din vale de sat, în apropiere de un regiment de artilerie care cantonase în urma noastră pe şesul Iskerului.

Facem corturile. Spre seară când eram complet instalaţi în cantonament ne po­ menim cu generalul Pressan—care şi ins­ talase cartierul în şcoala din Staroşelţ — printre corturile noastre.

Cu o privire blândă şi prietenos ne în­ treabă dacă suferim de ceva, sau dacă nu suntem obosiţi de marşurile făcute.

Deşi până acum nu executasem nici un marş mai lung, lotuşi din cauza neobişnuinţei, toată lumea părea obosită în de ajuns; cu toate acestea nimeni n’ar fi avut curajul să răspundă afirmativ la în­ trebarea aceasta.

Erâ mai presus datoria la care eram chemaţi să ne-o facem, ca să ne gândim un moment, la îndoiala ce ar fi avut în noi—o clipă măcar — nişte şefi superiori aşa de vrednici de respectul nostru al tuturor.

Generalul se depărtează spunându-ne să punem paie în colturi, de oarece —

1

î

- 28 —

V ■

i

,

in1

r , !'i/

'

.

!i

•

i!

‘ Vr

iii iî

. I ■

!< ii

,

f

. tf

,

această zi ia parte şi noul ofiţer rePartj, zat cu începere de azi la compania noastră sublocotenentul Popescu-A** geşan, ce vine tocmai dela Metz unde îşi face studiile militare în arma geniulnj După amiazi vedem soldaţi Bulgari cari se întorc dela răsboiu.

Cei cari pot vorbi româneşte răspund la întrebările noastre: — Generalul vostru ne-a trimis acasă dela Ferdinandovo.

Se răspândise, în adevăr, svonul că un general de ai noştri capturase o brigadă mixtă bulgară şi câte-vâ tunuri la satul Ferdinandovo.

In urmă aflăm că generalul Bogdan, in marşul său fulgerător spre Sofia, având co­ manda unei brigăzi de cavalerie, făcuse prizonieră acea divizie mixtă, înainte chiar de a se pune în apărare.

Cât timp am stat aici, soldaţii noştri n’au avut voie să se atingă de nimic bulgăresc fără a plăti.

0 scenă hazlie se petrece într'una din zile cât stăm la Staroşelţ.

Un soldat dintr'un regiment de infan­ terie, prinde, chiar pe lângă tabăra noas­ tră, o gâscă. Erau aşa de multe gâşte in satul acesta, că umblau cârduri cârduri şi printre corturile noastre.

Plutonierul Opincă şi caporalul Al. Gheorghiu Doinaru, advocat din Momeşti, cari erau însărcinaţi cu aprovizionarea •noastră, observându-1 îl opresc. Este dus în faţa căpitanului, care la vederea fap-

- 29 —

tului comis, ordonă să fie dus la Divizie spre a fi pedepsit.

De frica pedepsei aspre, la care se aşleptâ, soldatul cade în genuchi şi plân­ gând cere iertare. Este iertat; gâscă însă n’a mai luat-o. Au mâncat-o ai noştri.

Profil de ocazie ca în tovărăşia unui sergent să fac o plimbare prin sat. Mă opresc câteva clipe la şcoala din mijlo cui satului unde eră instalată Divizia.

Aici telegrafiştii noştri instalase un post telegrafic care serviâ pentru comunică­ rile urgente cu trupele din urmă.

Constat cu surprindere un local de şcoală primară de o construcţie modernă, în adevăratul înţeles al cuvântului. Săli spaţioase, cum nici la noi n’am văzut, cu ferestre mari, prin care pătrunde o bogată lumină; în curte o locuinţă sepa­ rată, pentru învăţători, care nu seamănă nici pe departe cu locuinţele orăşeneşti ale bogătaşilor Bulgari. Faptul acesta îmi dă convingerea că Statul bulgar îngrijeşte cu mult interes de şcoalele săteşti şi de acei cari le conduc, de învăţători.

Biserica de peste drum de şcoală, cu cele trei turnuri ale sale, are o înfăţişare impunătoa re.

Casele ţărăneşti mai bine îngrijite, mai spaţioase şi cu mai multe încăperi. De remarcat: în majoritatea lor, probabil ale celor mai avuţi Bulgari din sat, sunt cu două etaje. Nu pol însă aici să-mi dau şeamă mai bine de împărţirea şi de ros-

— SO-

lul color două etaje,, decât riind mi se prezintă o mai târziu ocazia mai nimerita Şi nici împrejmuirile locuinţelor sunt „ronRle: un «ard sărac pe malul Unui şiin\ puţin adânc.

Sprc seară ni se comunică ordinul de plecare pe a doua zi. tV Iulie. «La Sofia eite expresia din gură în gură, când la 5 dimineaţă c« trece plecăm pe acelaş drum de pe care ne întorsesem /----- • cu trei zile înainte.

/

şi scurte. Dela comandanţii de plutoane allăm că trebuie să mergem zilnic între 30 15 kra. r Părăsim din ir» » ,,, scobori°in l'ter","i penea tocmai spre seară.

La ora 8 trecem prin satul Mahlata.

Pe tot parcursul drumului ce-1 facem azi întâlnim soldaţi Bulgari, cari mergeau pe la vetrele lor cu bilete de voie erau dintre prinşii dela Ferdinnndovo — că­ rora li se luase armele; aveau însă obiş­ nuita lor raniţă, un fel de sac atârnat la spate. Toţi erau bine dispuşi de o veselie chiar exagerată, graşi şi rumeni la faţă, cu hainele bine întreţinute, nici nu păreau a veni dela răsboi. Mulţi din trc ui noştri erau mai prost îmbrăcaţi, deşi plecase de acasă de cărând- întreaga

— 31 îmbrăcăminte a soldaţilor Bulgari era de postav maro, deci haine de iarnă, $i cisme mari.

După jumătate de oră trecem prin satul Paserevo.

La 121/* ajungem la gara Teliş. In sfâr­ şit întâlnim, de când mergem prin Bul­ garia, şi o linie ferată. Gara e mică, în faţa ei câteva vagoane de marfă, goale. Şinele sunt ruginite, dovadă că dela in­ trarea armatei noastre în Bulgaria, cir­ culaţia trenurilor pe căile ferate bulgare încetase.

Luăm masa lângă gară, la marginea satului, pe o pajişte de verdeaţă. In preajma noastră eră o livadă cu curcuduşe roşii ce ne ispiteau ; aşa că cu foarte mare greutate se respectă ordinul de a nu mânca nimeni fructe.

Spre seară ajungem în satul Deuenei pe şesul Iskerului unde aşezăm corturile.

Locul unde să hotărăşte să facem corlui ile e acoperit cu nişte spini ţepoşi de cari nu mai văzusem până aici, nici chiar prin Bulgaria.

Deşi ştiam că a doua zi vom merge mai departe, lotuşi nişte şire de paie din apropiere ne satisfac plăcerea de a .dor­ mi şi noi măcar o noapte pe moale..In adevăr, s’au vârît prin corturi atâtea paie că am fi pulul dormi şi fără a mai cu­ raţi spinii; aşa saltele moi nu mai avu­ sesem de multă vreme.

9 Iulie. Dimineaţa la 57s plecăm pe

i

1

- 32 - 33 -

şesul Iskerului ocolind satul. Malul d al Iskerului este petrosşi prăpăstios, rept deosebire de malul stâng care se spre prelungeşte până departe pe o clină foarte dulce. Timp de două ore şi jumătate cât mergem pe şesul Iskerului întâlnim o re­ coltă bogată, lăsată in părăsire. Grâul, de o bogăţie excepţională, dogorit de căl­ dura înăbuşitoare a lunei Iulie, şi-a recur­ bat paiul aşteptând pe secerătorii cari de un an de zile seceră vieţe omeneşti.

Ajungem în şoseaua Plevna-Sofia, ce o lăsasem iute, încă dela gara Teliş, şi care acum trece deacurmezişul Iskerului pe un pod de fier ce l vedem numai de dedeparte, lăsându-1 la dreapta noastră. 0 • luăm pe şosea, urcând un deal ce seamană mai mult a munte — e aproape şi regiunea muntoasă — de unde observăm pe malul stâng al Iskerului un oraş mări­ cel Ciumacovici în jurul căruia mişună pusderie de oştire. Luciau gurile de tun de te înfiorau; erau trupe din corpurile 1 şi 3 de armată românească.

Scoborîm în vale pe o şosea foarte bună şi după ce trecem peste calea fe­ rată care veniâ dela Plevna-Teliş, intrăm într’un orăşel cu staţie de drum de fer Cervenibreg. In scurtul repaos ce avem aici ne luăm apă din cişmeaua din centru, o apă rece de munte, şi cumpărăm dela un negustoraş evreu, care ne vindeâ pe fereastră singura marfă, ce o aveâ în prăvălie: zahăr şi nuci.

Aprovizionarea cornpăniei cumpără o-

văz pentru cai — cei luat din ţară se ter­ minase cu 25 lei sulă de kgr. Cam scump 1 Totuşi s’a zis că armata noastră luâ cele necesare dela Bulgari pe preturi foarte reduse. Apoi dacă la ovăz le plă­ team un preţ aşa de ridicat, ce să mai vorbim de celelalte alimente, în special pentru trupă ; dar şi cu preţuri exorbitant de ridicate, în cele din urmă nu mai vo­ iau să ne vândă.

Cervenibreg ni se prezintă în Ir o stare orientală în adevărata lumină. Clădiri de a căror estetică nu se poate spune nimic ; doar atât că nu au nici un aspect; foarte puţine văpsile cu vre-o văpsea oarecare, cu var prea puţine. Slrade strâmte şi nepavale ; apaploilor îşi făcuse văgaşe prin mijlocul străzilor.

Nici o casă nu e acoperită cu tablă ; mai toate însă acoperite cu lespezi de piatră; chiar şi biserica este acoperită cu piatră.

La eşirea din oraş ocolim şoseaua pen­ tru a trece printr’un sat, ce ţine de Cer­ venibreg, cam la 2 km. depărtare. Eşind din sat, la urcarea dealului soldaţii îm­ ping la trăsuri, altfel cu ajutorul cailor n’ar mai fi fost posibilă urcarea trăsurilor, din cauza dealului mare şi a drumului rău, mâncat de ape.

La ora 1 p. m. ajungem la Lucovitz un orăşel mai deosebit de cele întâlnite până acum. Dupăce luăm masa plecăm şi trecem prin Petroveni şi ajungem către seară la Blcisnicov un sat pe ambele ţăr-

-.ăi muri ale’ unui pârâu cu o apă r de munte. Aici suntem chiar ia . regiunii muntoase a Balcanilor* P°aele Pe un dâmb stâncos la marginea lui încercăm să aşezăm corturile ' satuimposibil, de oarece din cauza î ne este lei'enult,j petros ţăruşii nu intră nici cu im cenij. metru în pământ.

Dormim sub cerul liber. Pentru prjn oară simţim în timpul nopţii frigul Bal­ canilor. io Iulie. Plecăm la 6l/4; trecem pe lângă un isvor ce esă de sub munte cu im de­ bit de apă aşa de bogat cum n’am avui ocazia să întâlnesc nici în ţară.

Se pare că de aici începe cu adevărat regiunea muntoasă a Balcanilor. Urcăm prinlr’un defileu cam lung, totuşi drumul e bun şi panta nu tocmai iute. Aici în­ tâlnim un convoiu de câteva sule de os­ taşi Bulgari, aşezaţi pe două rânduri şi sub excortă de cavalerie din reg. 3; con­ voiul era urmat de o căruţă încărcalâ cu arme; erau armele prizonierilor. In convoiu majoritatea purtau fesuri tur­ ceşti. Se svoneşle că ar fi prinşi Turci din răsboiul Turco-Bulgar şi eliberaţi acum de către Români.

La 11 ore ajungem — după ce trecem printr’o vale adâncă şi fără pic de isvor, care să ne astâmpere setea — la Ablaniw (Iablaniţa). Ne oprim lângă o casă sără­ căcioasă şi cu livada neîmprejmuila.

Era locuită de o femee văduva,

- 35 -

câţiva copii; bărbatul ei murise de cu­ rând în luptă cu Sârbii.

La umbra livedci încărcată cu prune verzi şi corcoduşe coapte, luăm masa.

Tot timpul cât am stat aici această ne­ norocită femee a căutat să vorbească cu oamenii noştri şi să le spue durerea ce o mistuia şi cu care nu se putea obişnui: de curând primise veslea de moartea bărbatului său. Ce folos însă că nimeni din ai noşlri nu-i înţelegeau vorbele. Sin­ gură durerea care eşiâ din plânsu.l ei, purtând de colo colo un copilaş ce râdea neînţelegând ce va să zică a fi orfan de lată.

La ora l1/2 primim ordin să plecăm înainte spre a repara un pod.

Orăşelul acesta are o înfăţişare deosebită La aceasta contribue şi poziţia pitoreasă în care se alia. In centru o clădire de şcoală impunătoare, probabil un gim­ naziu. La eşire lăsăm în stânga nişte clădiri noi, nelocuite încă, cred că sunt cazărmi.

La l'/2 ne oprim pe valea Iskerului Mic, dupăce trecem printr’un sat cu câteva case înşirate de o parte şi alta a şoselei. Aici facem corturile. Comandan­ tul companiei şi cu echipa de poduri merg mai departe, până la locul unde se găsiâ podul de reparat, cam la 3-4 km. depărtare dc locul unde cantonăm.

Corturile erau gala când ne pomenim cu căpitanul care foarte furios comandă stricarea corturilor şi echiparea.

1

i i

i

n i ţ

.

v

I: 1*1

I i

1 ^

-

f !

!

- 36 -

Furia căpitanului ne-o explică sublo­ cotenentul Popescu : primise ordinul, dat pe hartă, că podul e la 3 km., şi în realilate eră la 15 km. Aproximaţia cu care să dăduse ordinul nu era decât de 12 km. Iar noi după ce tăcuserăm în ziua aceia aproape 40 km. trebuind să mai mergem în timpul nopţii încă 15 km., ce puteam face altceva, de cât să ne supunem.

Aproape un ceas cât am stat aici, având în faţă malul stâng al micului Isker•— un munte impunător—am avut un moment de groază. Iskerul mic — ca orice râu de munte-este foarte repede ; sgomotul pro­ dus de apă în mersul ei printre stâncile de granit ne infioară în aşa chip, că pentru un moment, avem iluzia că muntele din faţă nu e de cât un furnicar de tunuri bulgăreşti cari se pun în poziţie de apă­ rare faţă de noi. Temerea noastră de altfel erâ justificată: eram singuri şi înlr’o aşa poziţie că numai cu câteva bombe am fi fost ucişi până la unul.

La 8V* plecăm şi îndată ce intrăm în pădure se înoplează deabinelea. Mergem mai mult pe dibuite. Pela 11 noaptea trecem prin Osicovcci. Aici găsim patrule de cavalerie. Ni se pare înfiorător spec­ tacolul ce ni se prezintă la intrare în acest orăşel; pe drumul principal din distanţă în distanţă focuri, iar soldaţii ne primesc cu : Cine-i! Cine-i!

Căpitanul care mergea înconjurat de soldaţi ne spuneâ, că i se pare, că trecând

- 37 -

de această linie de patrule, nu mai este înaintea noastră altă oştire românească, şi că să ne aşteptăm deci la o ciocnire cu duşmanul. Şi în adevăr aşa erâ, căci regimentele de vânători şi infanterie, cari formau avantgarda şi linia de sentinele, le lăsasem pe drum la plecarea din Iablaniţa.

Pe la ora 1 noaptea ajungem în sfârşit la podul cu pricina, ce erâ peste un pâ­ râiaş mic, dar iute; podul fiind vechiu erâ şubred şi în neputinţă a suportâ greu­ tatea lunurilor sau a trăsurilor.

Echipa de lemnari lucră de zor; erâ ordin ca până la ziuă să fie gala podul, spre a puteâ trece detaşamentele oprite în loc.

Cum ajung, mă desechipez şi iute găsesc un şopron cu puţin fân în care, fără nici o teamă, dorm singur până adouazi. ii Iulie. Dimineaţa cel dintâi care dă peste mine, sub adăpostul excelent, este caporalul Al Ghiorghiu, care nu-şi poale explica cum am putu1, dormi singur. El fugise spre a se adăposti de ploaie; căci dinspre ziuă începuse să plouă. N’apucăm să mai adormim, când vine căpitanul şi îşi instalează cartierul aici, precum şi bucătăria companiei; tot odată ia în pri­ mire pe Ghiorghiu că în loc să îngrijească de mâncarea trupei, - bucătarul pusese prea multă fasole in cazane se ascunde ca să doarmă.

Spre a nu mă luâ şi pe mine în pri

j

f I

: '

li i \

)

i I *

■:

Ir ;

!S

!

i i

i

mire, părăsesc adăpostul fără să se oh . serve. şi mă duc să-mi caul arma Prin ploaie Toii ceilalţi îşi luase armele şi le adăp0si tise, a mea stătea, singură rezimată deun gard. Găsesc pe ceilalţi camarazi sub şo. proane la fel cu cel sub care dormise în timpul nopţii. Bulgarii nu eşiau dinni case. Totuşi Ti mirean îmi aduce din sa[ câteva ouă şi puţină brânză, iar eu plin. bându-mă prin gradinele învecinate, gf,. sesc o leasă de usluroiu, de unde iau câteva căpăţâni spre a avea la caz de nevoie.

A Nu ştiam încă că usturoiul va li absolui necesar peste câteva zile.

La 103A plecăm în urma mai multor regimente de infanterie şi cavalerie, cari trecuse pe acolo în timpul cat a plouat.

La eşirea din sal urcăm o pantă foarte repede, pe un drum săpat numai în stra­ turi de gresie ordinară. Muntele este înalt şi acoperit cu fag şi carpăn. Căruţele urcă cu mare anevoinţă ; căci caii erau cu desă­ vârşire vlăguiţi, fie că nu fusese aşa de bine întreţinuţi, fie şi din cauza drumurilor prea nepractice ce parcursese pană aici.

La plecarea din Blasnicov se mai re­ chiziţionase două care cu bivoli, încărcându-se cu material din toate trăsurile spre a Ie mai uşura, cu toate acestea pen­ tru drumul acesta de munte tot grele ră­ măsese.

Dupăce urcăm muntele şi începem să ne coborîm într’o vale adâncă şi pe l,n drum cu panta mai repede decât la ur­ cat, căpitanul dă ordin ca toţi oamenu

cari-şi au raniţele la trăsuri să şi le ia.

In special eu primisem ordin încă la plecarea din Blesnicov, de a-mi luă ra­ niţa ; totuşi atunci găsisem pretext spre a mă eschivă dela acest ordin : nu-mi găsiam raniţa. Aici văzându-niă că n'am raniţă, căpitanul ordonă: «caporal să-ţi pui raniţa imediat».

Spre a execută ordinul mă opresc ca să aştept trăsurile ce rămăsese în urmă.

De acum înainte merg cu trăsurile, bu­ curia mea, căci când oboseam mă urcam într’o trăsură spre a mă mai recreiă. La ora 2 ajungem la Praveţ. Aici trupa care mergea înainte face o haltă scurtă şi pleacă mai departe spre Etropole, nu spre Orhania cum se credea şi cum chiar se comuni­ case. Trăsurile, pe cari le însoţeam, stau mai mult de 5 ore în valea aceasta adâncă şi înconjurată de jur împrejur de culmi înalte de munţi.

Cauza pentru care trăsurile stau mult aici, e că ne luase înainte un regiment de artilerie. Drumul fiind foarte slâmpt şi întortochiat, panta de asemenea foarte repede, a trebuit să treacă mult timp, şi să ne apuce chiar noaptea până să ne vie rândul să intrăm şi noi cu trăsurile în acest defileu. Cât stăm aici ne plouă puţin.

O întâmplare mai nostimă ne face să ne cam înspăimânte. In vârful muntelui din dreapta pârâului ce slrăbăteâ acea vale, şi pe care îl avem la stânga noastră, se aude un sgomot produs de descărcarea

:

— 40 —

i

— 41 —

.

i

îi? f Ii m li!

Ii i

I UI li :

) !

* ic

il

*

unei arme. Teama era destul de juslificalâ căci n’aveam putinţa sa ne apărăm şi ţn’ special să apărăm trăsurile cu atâta ma­ terial, artileria eră angajată în delileu, şi apoi de altfel ar li fost în imposibilitate ca să se pună în stare de apărare contra unei Irupe ce nc-ar fi trimis gloanţe a proape de sus în jos. Doui cavalerişti cercetează de aproape, până în vârful muntelui, dar se întorc fără nici un rezullal; nu găsise nimic.

Deşi se mai rechizionase încă câteva perechi de bivoli cari să ajute la urcarea trăsurilor, lotuşi timp de 4 ceasuri nu putem străbate această pantă care n’aveâ mai mult de 1 km. şi jumătate. A trebuit ca să se facă apel la caii arii lei iştilor cari urcase muntele spre a ne ajută şi nouă, ca în noaptea aceasta ca de mormânt, slab luminată cu torţele ce le aveam la trăsurile de explozibile şi cu lumânări să putem, după sosirea căpitanului, să urcăm până la ora 1 noaptea.

In sfârşit coborîm în vale şi după un mers de câţivâ kilometri, dăm peste cor­ turile trupei. încerc să-mi găsesc grupa sub al cărei cort să mă adăpostesc, dar lotul e în zadar. Planloanelc de la fie care pluton dormiau ca toţi ceilalţi ostaşiNimeresc înlr’un cort unde până adoua zi dorm pe nişte petre, lotuşi nu simţ api'oape nici o neplăcere. începusem să mă obişnuesc cu greutăţile răsboiului. ^Le' Cantonamentul eni aşezat lângă şoseaua ce duce spre Etropole, oraş

: ;

__

în şesul Iskerului Mic, de o parte şi alta a acestui pârâu iute şi sgomotos.

Ori cât de mare ar fi fost oboseala, ori cari ar fi fost greutăţile, panorama ce ni se desfăşură în toată măreţia şi sălbătăcia ei ne răsplăteşte cu prisosinţă.

In adevăr, în această depresiune a Bal­ canilor, ne găsim înconjuraţi de toate păr­ ţile de vârfuri înalte şi de şiruri de munţi, unii mai frumoşi ca alţii, loji însă acoperiţi cu pădure.

De dimineaţă, se pare că.. în ~ hatârul nostru o suflare dumnezeiască a risipit ultimele pale de negură ; soarele mai mândru decât întotdeauna stiăluceşte în imensitatea senină şi imaculată a cerului, vântul nu adie, răcoarea dimineţii ne în­ viorează.

In stânga, spre răsărit, unde depre­ siunea pare a se lărgi, ca puţin mai de­ parte, o altă culme să-i lae calea, se vede un monument impunător, probabil o amintire vitejească.

In dreapta se ridică, numai la vre-o 200 metri departe de şosea, o piramidă majestoasă, ce ca o stâncă veşnic ame­ ninţătoare, stă atârnată la înălţimea de 1000 metri, deasupra oraşului Etropole.

In loc de ceai, care se terminase, ni se dă supă caldă de oaie. Carnea de la supă avem ordinul (le a o păstră în gamelă, spre a o servi la. dejun singură. Pâine nu se mai găsiâ. Plutonierul Opincă rămăsese de eri în urmă spre a se aproviziona cu

■

1i -i! li )

t

1 ! f ;f

/ I

■I i

1

— 42 — carne şi pâine. Se întoarce porumb şi grâu. nu*ai Cll La masă ni se serveşte, pe lângă carne, pe care mai nimeni im păstrase, şi grfiune» fierte, m loc de pâine. ie îmi amintesc cu durere, de tabloul pic­ torului Obedeanu, în care reprezintă un curcan dela 77, care, singur pe câmpul de răsboiu, ne găsind altceva cu care să-şi potolească foamea, rupe cu furie grăuntele crude de pe un ciocălău.

Profilăm de repaozul ce-1 avem azi, şi ne răspândim prin satul, din dărălul pira­ midei, ce tine toi de Elropole.

Găsim pe la Bulgari, pui, făină de po­ rumb, ouă şi brânză cari, pentru cei ce au bani, vor înlocui pe azi şi pe mâine hrana dată de către aprovizionare : po­ rumb fieri.

Aici sunt în măsură să observ mai de aproape alcătuirea locuinţelor ţărăneşti.

Casele toate sunt acoperite cu piatră, chiar şi adăposturile pentru vite ; în mare parte sunt cu două etaje. Etajul de sus serveşte de locuinţă, împărţit în mai multe camere, după greutatea familiei ; etajul de jos este rezervat numai uneltelor agricole, şi di­ feritelor obiecte de gospodărie. N’au sobe; locul îl fac în mijlocul camerei, iar tavanul este prevăzut cu un coş larg ce serveşte fumului ca să iasă afară. Vitele stau în timpul iernei în etajul de jos al altei clădiri, iar in etajul de sus îngrădit numai cu nuele, se adăposteşte fânul, împreună cu Timircan, nimerim la o

- 48 -

femee cu vre-o trei copilaşi şi al cărei bărbat murise în răsboiu ; ne dă făină de popuşoi, ba chiar ne face şi o mămăligă pe care i-o plătim cu bani de ai noştri, dar a căror valoare ea nu o cunoştea.

La Bulgari se obicinueşle să se facă un fel de pâine din făină de porumb şi care se coace de obiceiu în vatra focului aco­ perită cu cenuşă calda. Ne procurăm şi de aceasta, care ni se pare excelentă.

Noaptea dorm împreună cu câtivă ser­ genţi şi soldaţi în fânăria Bulgarului a cărui locuinţă o descrisei.

Acesta ştia puţin româneşte, căci fusese în România la o grădinărie de zarzavat, acum vre-o 30 ani.

Avea în răsboiu trei feciori şi doi gineri, dela cari însă nu mai primise nici o veste, încă dela plecarea lor, aproape un-an; părea cu toate acestea resemnat. Vorbiâ bine de România, o ţară unde se fac bune parale.

13 Iulie. Pe malul Micului Isker se alia o moară de apă cu două pietre ; eră în­ cuiată şi proprietarul refugiat în oraş.

Caporalul Oprea, meşter morar, descuie şi împreună cu alţi camarazi şi cu grăuntele ce le găsesc în moară, o pornesc şi iute face atâta făină că ajunge ca întreaga companie să mănânce mămăligă şi la prânz şi seara. înainte de amiazi plecăm înapoi lăsând la stânga după 2 km. drumul pe care venisem, având ordinul a repara şoseaua

I'iktr, !u vi\ îmiluli'/ii intţn din corpuril^rv?yeau vio iumiiiiIA. ' Şi II No oprim aproape de satul 1-fanbr \\w\W In coi ii corturile pe malul drepi«sen a, vAului şl Miib poala unei frumoase păduri do Mei în pădurea aceasta observ uw ionomen curios. Toţi copacii sun» OUVMUI ‘Io- crăci paria aproape de vârf.

Ni so spune efi pentru economia lemnelor do urs, - - fiindcă de aici în spre Dunăre pădurile sc răresc, până ce dispar cu totul Bulgarii tac crăcile din 3 în 3 ani.

Numai pentru construcţia caselor se lae arborii în întregime.

Albia râului este săpată în gresie, aşezată in strate oblice şi pe alocurea chiar verii* cale. De asemenea cursul apei este mai mult în cascade tot din cauza terenului stratificat în sens vertical.

Acest fenomen geologic îl observ pe întinderea de vre o 10—15 km.

La ora 9 seara primim ordinul să ne întoarcem la Etropole. înainte de plecare cerul se întunecase deja şi o ploaie toren­ ţială ne ameninţa. In adevăr, după câteva minute de mers prin întunericul de ne­ pătruns, ne apucă o teribilă ploaie toren­ ţială însoţită de puternice descărcări elec­ trice. Ne udă până la piele, cn toate că întrebuinţăm foile de cort în formă de pe­ lerină. Deşi nu ţine mult, însă căzuse atâta apă că ne intrase în bocanci, şi până la Etropole, unde ajungem la 12 noaptea, mergem prin apă şi noroiu.

----

Fânăria din noaptea precedentă unde ajung cel dintâi, îmi serveşte de adăpost, de care sunt părtaşi şi ofiţerii noştri. Toţi ceilalţi au dormit în noroiu peste care au aşternut foile de cort.

14 Iulie. _Plutonierul Opincă găsise, deşi fusese şi pe la Orhania, numai grâu şi porumb; porumbul, măcinat la moara descoperită în ajun, ne serveşte mult, căci gratie lui astăzi mâncăm mămăligă cu biânză.

La ora 9 dimineaţa, cu întreagă Divizie, plecăm spre defileu, pentru ca a doua zi să ajungem la Sofia, care de aici, se zice că e la 60 km. depărtare.

Dar de abia intrăm în Etropole şi ne şi oprim, unde aşteptăm până spre seară.

Drumul prin munţi, până la trecerea de­ fileului, fiind foarte strâmpt şi pe o pantă repede, un regiment de artilerie, care ne luase înainte, nici până noaptea târziu nu se poate scurge, cu tot ajutorul sol­ daţilor din regimentul 26 de infanterie.

Etropole e un oraş prost îngrijit; o singură stradă, care străbate oraşul în lung, e mai largă, toate celelalte sunt ex­ trem de strâmpte şi întorlochiate; în crucişări de trăsuri neputându-seface decât pe la răspântii. Are două biserici cu turle, mai pu(in impunătoare de cât biserica din satul Slaroşeltz ; o moară de apă, chiar in centru, căci Micul Isker trece prin oraş.

Prăvăliile sunt închise; numai la două cârciumi se poate pătrunde pentru viu

— 46 —

j||

t i

vr •

' <1

i

f

:

V i

şi ţuică La o brutărie, unde se m • seau caleva pâini negre bine co " ' gă mult un fel de turle, o imbuffi* mai ostaşi enorma; se plăteşte până,8 de bani painea, dar în cele din urmă cu un leu nu se mai poate obţine . Seara ne, întoarcem şi facem corturile in partea de jos a oraşului.

Cerul este iar întunecat şi o ploaie a meninţă cu furie.

Terminându-se facerea corturilor, după ce se întunecă bine, împreună cu Timircan plec spre adăpostul cu pricina — fanăria—care rămăsese la vre-o 3 km. depăr­ tare. Ploaia începând să cadă cu furie, din cauza întunericului, ne mai putând să-mi continuu drumul, mă rătăcesc de Timircan, In căutarea unui adăpost, ni­ meresc sub o căruţă sanitară sub care se mai adăposteau încă patru ordonanţe şi unde era instalat un pat ofiţeresc. Aici, numai cu capul sub căruţă, stau până în­ cetează ploaia ; mă udase plojia mai mult decât dacă aş fi mers înainte.

Când ajung la fânărie Timircan dormiâ: mersese prin ploaie fără a mai căulâ adă­ post.

A . , Peste puţin ne pomenim cu caţiva ser­ genţi, apoi cei doi ofiţeri; căpitanul ră­ măsese să doarmă sub cort.

Tabăra cu corturile fusese mundaU ploaie şi eră imposibil să ° decineva prin corturi: le luase P P ^ desubt. A doua zi am găsit aima şi neta în apă-

- 47 -

/$ Iulie. Primim ordinul să lărgim dru­ mul în defileu; la ora 9 plecăm. După un drum de 6 km, ne oprim într’un lu­ miniş— muntele e acoperit cu pădure — unde luăm masa la ora li1/*. Masa este foarte sumară: se dă la fiecare om câte un capac de gamelă cu grâu, pe care trebuie să-l mâncăm fiert. Dar în jumătate de oră cât stăm pe loc, nu e timpul ma­ terial ca grâul să fiarbă, căci la ora 12 plecăm, lăsând trăsurile pe loc. Cei mai mulţi au mâncat grâul numai umflat şi fără sare, căci nu s’a dai sare dela aprovizionare. îndată după plecare începe ploaia şi continuă cu mici întreruperi până seara.

E fiig ca toamna; tremurăm prin ploaie de ne clănţăne măselele în gură.

Din ziua precedentă începuse să mă doară piciorul slâng din cauza unei bă­ tături, care acum mă supără grozav, ceeace mă face să merg şchiopătând. Spre seară ajungem, reparând podeţele şi curăJind şoseaua de petre, în vârful muntelui, unde era un canton şi dela care începea, în spre coasta opusă a muntelui o şosea extrem de bine întreţinută.

Pe tot drumul acesta, pietros şi strâmpt, întâlnim furgoane cu fân şi tunuri cari deabiâ urcă împinse de soldaţii regimen­ tului 4 vânători, iar pe la cotituri, trăsuri de rechiziţie ţărăneşti, stricate şi aruncate în spre râpa Iskerului, care curge paralel cu drumul, printr’o albie adâncă şi pră-

— *18 -

păstioasă. Pe ici colea şi câte picioarele rupte căzut alăture 11 n cal cu a cu drumul, In apropiere de canton, priveliştea ce ni se înfăţişează ochilor este tristă şi emoţionată : un mormânt proaspăt cu o cruce improvizată la căpătâi. Erâ un cărăuş dela carele cu rechiziţie care se spunea că murise de holeră.

Când ajungem la canton, care se gă­ seşte la 1495 metri înălţime, vre-o 8 automobile se pregăteau de plecare înapoi spre Etropole. Erau automobilele cu întreg statul major al Diviziei noastre, între care observ şi pe d-1 N. Filipescu, fost Ministru de răsboiu. De altfel pe d-sa îl mai vă­ zusem în drumul dintre Praveţ şi Etropole şi în ziua precedentă în Etropole. Cu toţii dormise în noaptea precedentă în preajma cantonului.

După plecarea automobilelor, împreună cu ofiţerii şi cu sergentul Nedelcu, bariton din Bucureşti, ne instalăm în canton, undp găsim o sobă de tablă cam stricată şi pe care o înfundăm de lemne; proce­ dăm întâi la uscarea hainelor şi a încălţăminlclor.

Masa este de asemenea uşoară. Pentru ofiţeri sergentul biciclist, Ioan Andriescu din Laza (Vaslui), aduce din Zlatiţa, un sal la poalele muntelui în drumul spre Solia, ceva brânză şi două pâini; ofiţerilor, în cazul cel mai extrem, li se pregătise şi grâu fiert. Mănânc împreună cu An­ driescu un sfert de pâine cu brânză, din ceeace îşi oprise pentru el; dar asta nu

- 49

face de cât să ne aţâţe mai mult poftă de mâncare. Totuşi ne mulţumim -şi cu atât pentru astă seară.

Ne temeam grozav că vor fi dormit boieriei în canton. Căpitanul doarme în camera cea mai mare pe o uşă în loc de pat. Iar noi ceilalţi in număr de 7 dormim, aproape unul peste altul, împrejurul sobei care erâ aşezată într’o camera mică de tot.

Toată noaptea plouă cu găleata. O parte din soldaţi dorm înlr’un şopron unde se adăpostise cai în noaplea prece­ dentă, iar cea mai mare parte îşi fac adăposturi de frunzări în pădure şi pe malul Iskerului; aceste adăposturi nu le folosesc la nimic, căci a doua zi, după o altă noapte de nesomn, îi găsim uzi până la piele. Toată noaplea au stal în picioare rezimaţi de copaci; par foarte obosiţi şi din cauza lipsei de hrană, nu prea se împăcau cu grâul fiert. Bucătăria încercase in timpul nopţei să urce mun­ tele, dar din cauza ploiei şi a furgoanelor de artilerie cari ocupase drumul slrâmpt, a trebuit să se renunţe la aşâ cevâ. j6 Iulie. Dimineaţa ne întoarcem pe ploaie la căruţe. Cerule acoperit de nori şi o ceaţă deasă stă deasupra muntelui, împedecându-ne de a vedea la o depăr­ tare mai mare ca 10 metri; pare că e toamnă. Mergem greu din cauza foamei care ne doborîse aproape pe toţi.

La întoarcere plutonierul Opincă şi ca­ poralul Ghiorghiu, cari orice s’ar zice îşi 3

I

— 50 - 51 —

'

•i ..;

(Ml :

ii

făcuse datoria de aprovizionare a trupei, aşa cum împrejurările le permisese, primiră o aspră dojana din partea căpitanului şi pedeapsa de a trece la fronl. Plutonierul ia comanda plutonului al IIMea al cărui comandant, sergentul Gavrilă Rusu, trece împreună cu sublocotenentul Floriano, la aprovizionare; comanda plutonului 1 o ia plutonierul Apostolescu, elev al şcoalei de poduri şi şosele.

După masă, care e compusă din supă şi grâu fiert, întreaga companie sub co­ manda plutonierului Opincă cu unelte şi explozibile—cartuşe de dinamită- merge la lărgirea şoselei de bolovanii enormi de granit ce împedecau circulaţia mai cu uşurinţă a trupelor şi a lunurilor.

Până seara târziu bubuiră cartuşele de dinamită, făcându ne impresia că a înce­ put răsboiul cu adevărat. Sgomolul produs de aceste bubuituri capătă o nuanţă deo sebită între vârfurile înalte ale Balcanilor.

Spre seară iese soarele şi dupăce se svânlă pământul puţin se fac corturile chiar pe lângă albia Micului Isker, ce-şi are originea în preajma cantonului din vârful muntelui. Năstruşnic pârâu ; nu se astâmpără o clipă, sare din loc in loc, se joacă de ascunsele pe după stânci, nici nu vrea să ştie de măreţia codrului, slricându-i liniştea cu murmurul lui sgomotos.

Codrul insă nu se supără tare şi ascultă cu drag şi toate le iartă, statornic şi ne; mişcat, acestui strănepot neastâmpărat şi şăgalnic, căci doar din sânul lui-s’a născut

şi din el poartă viată. Numai noi cu greu ne obişnuim cu vaelul ce-1 scoale de du­ rerea primită în căderea sa pe bolovanj.

Se răspândise svonul că în Zlatiţa au murit mai mulţi soldaţi de holeră, ase­ menea şi în Elropole. Seara înainte ca să adormim se face rău soldatului Sălăgeanu, care este dus imediat cu o căruţă la spitalul mobil din Elropole.

Noaptea dormim pe pământul umed ; n’avem nici fân, nici pae ca să aşternem în corturi. Toată noaptea tremurăm de frig. //. Iulie. Pe azi avem un musafir. Com­ pania 11-a din batalionul nostru îşi in­ stalează cantonamentul lângă al nostru.

Oamenii ambelor companii merg la lăr­ girea şoselei.

Azi bombardarea e mai teribilă. Eu stau în cort din cauza piciorului la care mi se făcuse un furuncul îndărătul călcâiului; nu pol pune piciorul în pământ nici cu un chip, şi timp de 7—8 zile nu iau parte la nici un fel de activitate.

E ultima zi când mai mâncăm grâu fiert.

Sublocotenentul Floreano cumpărase câţiva saci cu grâu pe care-1 macină în Etropole şi îngrijeşte ca brutăria de acolo să fie la dispoziţia oamenilor noştri spre a face pâine.

Toate trupele din Elropole, precum şi cele ce trecuse spre Zlatiţa, nu erau apro­ vizionate de către Serviciul general al Intendenţei, din cauză că până aici fiind

mi?

— 52 —

un singur drum şi acela era ocupai cu trecerea trupelor — nu se putea trimite pâine, care se spunea că rămăsese aproape de Dunăre, la vreo 150 km. în urmă.

Graţie însă activităţii desfăşurată de către noul serviciu al aprovizionării companiei noastre, câteva zile, Până când insfârşit pâinea ce se fabrica în ţară la Corabia ajunse şi la Etropole — nani prea dus mare lipsă. Soldaţii noştri, toţi s’ar fi făcut brutari de ar fi fost ne­ voie de aşa ceva.

La singura brutărie din Etropole, sc laci â de către soldaţi câte 200 300 pâini pe zi şi mai mult noaptea, restul zilei brutăria fiind ocupată de către alte trupe.

Cu mici întreruperi toată ziua plouă.

fii

! l'i

f a! .W

’S Iulie. Trupa merge la lărgirea şo­ selei. Câţiva oameni merg cu o căruţă după fân, — care, cu toată economia ce ne făcuse, se terminase. Aducându-se fân suficient, seară se dă ordin ca să se îm­ partă câte un braţ de fân pentru fiecare cort spre a fi aşternut, căci se plânsese soldaţii că nu mai pot dormi, pe pământul gol şi umed, din cauza frigului.

La compania 11 vine ordinul de retra­ gere către Etropole spre a se încarticrâ oamenii prin satele din împrejurimi.

Astăzi citesc primul jurnal. Dela trece­ rea Dunărei, în ziua de 2 Iulie, nu mai văzusem nici un fel de ziar. Găsesc, deşi era cam vechiu, noutatea că între Bul­ gari, Sârbi şi Greci s’a încheiat un ar-

- 53 -

mistiţiu, spre a se face preparativele de pace.

Nu ne bucură aşâ de mult noutatea, căci ziarul mai adaogă că tratativele voi’ da greş şi că prin urmare vom merge înainte spre Sofia. Şi astăzi plouă. Se mai îmbolnăveşte un soldat. ig Iulie. Din cauză că de câteva zile nu mai conteneşte ploaia, căpitanul dându-şi seamă de suferinţele soldaţilor cari tremurau noaptea, iar ziua mâncau în ploaie, dă ordin să se facă, din creci, adăposturi circulare, pentru fiecare pluton câte unul. O parte din trupă merge, pentru ultima dală, la lărgirea drumului. înainte de ora 12 timpul e frumos; soare şi cald ; dar îndată după amiazi începe să plouă.

Compania II-a seîntoarce spre Etropole.

La ora 4 p m., întreaga .companie aşe­ zată în careu, ascultă ordinul cu pove­ ţele contra holerei, şi cuvântarea căpita­ nului, care ne sfătueşte, ca un adevărat părinte, să păzim acele poveţe higienice spre a înlătură pericolul care ne a meninţâ cu furie. Ne comunică că cei doi soldaţi îmbolnăviţi în zilele precedente au murit de holeră, ceeace ne impresio­ nează adânc. De altfel aflăm mai târziu că numai soldatul Sălăgeanu, cel dintâiu bolnav,-murise, iar celalt se află pe cale de însănătoşire.

La întoarcere, acest soldat, ne povesteşte

— 54 -

■!

.1

■

' i

, i

l J ■i )

i

lucruri grozave despre modul trataţi cei bolnavi de holeră. cum erau Ne spune că erau duşi în porumbiştele dinprejurul oraşului Elropole, izolaţi la intervale unul de altul, şi păziţi de tinele ca să nu fugă; nu li se dădea sennici o îngrijire medicală ; ca hrană li se arunca dela distanţă câte o pâine pe zi. Erau astfel lăsaţi acolo până când muriau, fio de foame, fie de frig, şi chiar de holeră.

Adăposturile ce se fac servesc să stea oamenii la masă. In mijloc se făcea foc prin care fiecare om trebuia să-şi treacă pâinea, iar lingura trebuia să fie bine spălată cu apă clocotită; totul era trecut prin foc. Bem numai apă fiartă.

— 55 -

ştie cum făcea, avea câte două pâini, seara însă sacul era gol.

După amiază vine ordinul ca să mai stăm pe loc încă cinci zile, după care, fie că va trebui să mergem înainte spre ca­ pitala Bulgariei, fie înapoi spre ţară.

De altfel, decât să stăm aici în munţi, izolaţi cu desăvârşire, unde frigul ne pă trundea până la oase, mai cu seamă noaptea, ar fi fost mai bine să mergem în orice direcţie, numai să mergem. Trăgea un curent rece, apa iute a Iskerului, că cu tot focul ce se făcea la gurile fiecărui cort, tot lremurain de frig.

Cu începere de azi, ni se dă în fiecare zi al doilea ceai Ia ora 4 p m.

Seara târziu, când ploua mai cu le 20 Iulie. Nu mai văzusem medic pe la meiu, primesc primele două scrisori , sin­ compania noastră dela Corabia. Astăzi girrele dela plecarea din Bucureşti ; ii na un medic — altul decât acel ce plecase eră dela 3 Iulie, iar alta dela 7 iulie.

Desigur că îmi procură o plăcere de cu noi din Focşani — face la toata lumea ncdescris, vestea că cei de acasă sunt să­ vizita medicala. Găseşte foarte mulţi cu răni la picioare, şi câţiva cu deranjări • nătoşi, cu toate că noutatea avea o ve­ chime de cel puţin cinsprezece zile. stomacale pe care îi supune la observaţii mai amănunţite şi în zilele următoare.

2i Iulie. Chiar de diminiaţă începe să Tot medicul ne comunică că a murit plouă. Cu începere de azi, se dă la sol­ şi din compania 3-a un soldat de holeră. daţi ţuică, care se zice că e un atnelioFace atmosferă veselă, în timpul vizi­ rant al boalelor de stomac şi prin urmare tei, soldatul din grupa mea, Capătă Gheorun prevenitor contra holereiglie, care la întrebarea medicului de ce Eu am suferit de stomac, dar n’am co­ boală sufere, zice : municat medicului, căci mi-a fost frică — Nu-mi ajunge o pâine pe zi, d-le să nu tiu aruncat în porumb ca boierie, doctor. Şi în adevăr era cel mai mâncaşi ca atare lipsit de orice îngrijire medi­ cios din ţoală compania; dimineaţa, el cală. Boala, probabil dezinterie. a ţinut

vre~o Irei cauza credZsâe’fid,,P« riain noapiea cu Fost destul e: hrana Ca să se facă căci se găseamai din econ°mie (le luase dispoziţia ce în ce mai run, Ca ^^uctorii s,8 re u > se caii în poenele de Iskerul ui, unde se găseau de porumb şi douăPB mu'llii din «SE* locatarii nu pre>* în casă.

După prânz când un cmuin#,» afla CU caii la pc păşune, se aud, °r.se disperat şt continuu

de câteva Un.llpăl

La auzul acestui răcnet soldai- nule‘

cari stăteau în repaos,?,a|1i no5lri’ lărgirea şoselei pun mâna p i* * capetele goale şi numai ia cămaşă ^ se gaseau prin corturi şi pe lângă focuri Şl goana in spre partea locului de unde venea ţipătul, trecând prin pârâu, neţinând socoteală nici de munle care era drept, ca un perete.

Ce se întâmplase? Soldatul, la întoar­ cere, ne povesteşte că pe când păzea caii, cam departe de tabără, observă apropiindu-se de el doi indivizi, cu ciomege. La vederea lor, caută să plece de fugă; in­ divizii încep o goană nebună după el, dacă văzu pericolul aşa de ameninţător începu să răcnească, ca să audă soldaţi şi să-i sară înlr ajutor, ceeace s a şi lacoiAcest soldat, care n’avea ca arma deca

■ t

- 57 biciu, cu care batea caii, s’a oprit de spaima locmai în la bara.

Cei plecaţi în fugă după indivizii de sigur Bulgari cari voiau să atace boţeşte pe soldatul nostru, ce se găsea fără nici o armă de ajutor, s’au întors după câtva timp, fără să fi dat de urma lor.

Această scenă ne-a dat subiect de vorbă.

Până târziu noaptea s’au făcut comen­ tarii în toate corturile de ceeace se putea întâmpla, dacă erau găsiţi cei doi Bulgari.

22 Iulie. De dimineaţă timpul e frumos, cu soare şi cald. Soldaţii fiind în repaus, îşi şterg armele cari ruginise de atâta umezeală şi ploaie ce suferise.

La un moment dat se aude o detună­ tură de armă. Cu toţii rămânem înmăr­ muriţi. nepulând să ne dăm seamă de unde putea să provină acest glonţ, care din fericire nu nimerise pe nimeni. Când ne desmeticim, constatăm că un soldai voind să-şi şteargă arma, încearcă să scoală trăgătorul, şi fără să-şi dea seama cum, arma ia foc.

De altfel soldatul nu mai umblase cu arma de mai multe zile, aşa că nu putea şti prin ce împrejurare ajunsese glontul în a rină.

Explicaţia eră următoarea : în seara pre­ cedentă când majoritatea soldaţilor luase armele ca să dea ajutorul lor camaradului care se găsiâ în pericol, unul din ei în avân­ tul lui, pusese în armă un glonte, pe care ne întrebuintându-1, la întoarcere uitase

— 58 -

să-l scoală din armă. întâmplarea Q rca stăpânul armei sa scoală glonAj arma m felul cum 1 a scos, dar fgr* ? producă vre-un efect nenorocit. ‘ tl su Din cercetările făcute s’a aflat care sol dat luase arma şi pusese glonlele in e Amândoi aceşti soldaţi, pentru negii' jenţa lor, care numai graţie unor împre­ jurări fericite, nu a produs nici o neno­ rocire, au fost pedepsiţi cu bătaia pe pielea goală. Pedeapsa a fost meritată dealtfel, căci n’am observat să se li plâns acei soldaţi de bătaia ce au încasat. împrejurarea aceasta făcu ca comnndantul companiei să ordone r_. penlru după amiazi o inspecţie la armătură.

Seara spre a ne mai trece de urât, ne strângem cu toţii, ofiţeri şi soldaţi, îm­ prejurul unui foc mare lemne aveam din belşug—unde se organizează o mică şezătoaie artislico-literară, cu cântece şi poveşti; între alţii, baritonul Nedelcu cântă o parte din Tosca, dar când, Ti mirean zicea o poveste din cele mai frumoase, începe ploaia şi astfel şezătoarea nostră este întreruptă- Plouă toată noaptea.

23 Iulie. Timpul e frumos; pare c«î ploaia ale cărei consecinţe le suferim de a* proape zece zile va încetă a se mai nă­ pusti asupra noastră.

De când stăm aici, departe de sate şi oraşe, în creerul Balcanilor, la discreţia intemperiilor naturii, ne vine parcă să murmurăm contra comandanţilor cari ne

— 59 —

ţin pe loc, fără să ne întrebuinţeze în sco­ pul pentru care am plecat dela căminurile noastre.

Mulţi dintre soldaţi ziceau : — Mai bine să mergem la Sofia; acolo poale, bătând pe Bulgari, vom găsi adă­ posturi mai omeneşti, şi o hrană mai bună.

Această enervare generală este înăsprită şi mai mult, când ni se comunică că ar­ mistiţiul încheiat pe timp de cinci zile s’a mai prelungit cu încă trei zile.

Ofiţerii observând deprimarea în care se găseau cele câteva sute de ostaşi, dau ordin ca să se schimbe tabăra ceva mai la deal sub poala pădurii, în scopul de a mai face ca soldaţii luându-se cu lucrul căci altă treabă nu Ii se putea da — să uite necazurile şi neajunsurile de cari suferiau.

Pesle zi, fiind foaie cald, faţă de frigul ce fusese până acum, mai toţi oamenii fac baie în Isker, a cărui apă e rece ca de ghiaţă, căci până din vale de Elropole curge numai la umbră, lipsii de razele soarelui dătătoare de căldură şi lumină. Noaptea, deşi ne depărtasem de curentul rece al îs kerului numai cu vre-o 200 metri, nu simţim frigul, care ne mistuise atâtea zile.

24 Iulie. In vederea evenimentelor neaş­ teptate ce se credeau a se ivi, comandan­ tul companiei face o minuţioasă inspecţie la armătură, pedepsind pe toţi acei ce nu-şi aveau armele curate şi bine îngri­ jite. Tot odată comandanţii de plutoane,

—

I — 6n — la atenţie tot echipamentul pn,nil '■r.,ecuinspecţie deosebită asupra hranei (|t

’i

i ii

i)i i

. i

.

) ii

■ I I

: ■i ’i

îl IX

'f

. .

:

i ij

i-p'/ervă luând măsuri în consecinţa penlru insurile constatate se constată în adevăr foarte multe lipsuri a hrana de rezervă nentru ca momentele următoare sa nu ne surprindă nepregătiţi în ceeace priveşte hrana dătătoare de puteri noui. Inspecţia cartuşelor-mulţi oameni pierduseră din cele 160 date din Focşani preocupă de asemenea atenţia şefilor, completând lip. şurile constatate şi pedepsind pe cei cari din neglijenţă perduseră cartuşele.

După masă, vine vestea ca pacea între Bulgari, Sârbi, Greci şi Muntenegreni t* pe cale de a se încheia la Bucureşti, şi că a doua zi vom pleca către Patrie, luând drumul .spre Nicopole, vom trece prin Plevna, unde ne vom opri o zi sau două spre a vizită acest oraş atât de renumit în amintirea părinţiloi noştri, sub zidurile căruia îşi vărsase sângele acum trei decenii.

De bucurie că în curând vom fi în (ară şi ne vom vedea pe cei scumpi nouă. ne pregătim cu o grabă ne mai pomenită, crezând că a doua zi dis de dimineaţă vom părăsi aceste locuri puţin plăcute, de cari ne vom aduce aminte mult timp, graţie suferinţelor ce am îndurai şi cari s’au întipărit destul de profund în amin­ tirea noastră.

Timpul este extrem de frumos, pare că ar vrea să încununeze mai mult bucuria de care suntem părtaşi dela căpitan până la soldat-

- 61 -

Până seara, ofiţerii şi plutonierii fac o excursie de plăcere până pe vârfurile pleşuve ale Balcanilor, cari de abia se zariau din văgăuna unde ne aruncase soarta timp de atâtea zile.

25 Iulie. Preparativele făcute în ajun cari să nu întârzie plecarea, nu ne împie decă ca azi să ne sculăm mai de dimi­ neaţă ca oi’i când.

Totul fusese făcut în aşteptarea unui ordin fără care nu puteam plecă, deşî si­ guranţa plecării eră imprimată în sufletul fiecăruia din şerii noştri.

Ordinul însă, care se aşteptase toată noaptea, nu soseşte nici dimineaţa şi deci nerăbdători şi gata de plecare aşteptam fără ca nerăbdarea noastră să fie satisfă­ cută în vreun fel.

In sfârşii înlr’un târziu, înainte de ora 12, vine un biciclist care aduce vestea scrisă că, va mai trebui să mai aşteptăm aici până la noi ordine.

Lovitura ce ni se dădu, după atâta bu­ curie cc avusesem de ieri încoace la gândul că în curând ne vom vedea păşind pe pământul ţării iubite, eră din acele cai i ra­ nesc mai adânc, locmai prin faptul că eră o lovitură morală.

K de prisos să descriu starea sufletească a rezerviştilor, cari toată noaptea îşi făcuse planuri de ceeace vor face când vor ajunge la căminul lor, unde-i aşteptă pe lângă familia lor dragă, şi dorul de muncă, de agonisirea a lot ce nu putuse să facă în

r V! '

'

:

.

.

ii i

h\\\ i ' ‘

!

r :l ! !

;

■

i

'■

î

ji. i

li

— 62 -

- 63 -

li mp de o lună căi lipsise de la ogoarele lorEste de ajuns sa spun numai alai la aflarea vestei că plecarea esle amânată, veselia le pierise, devin aproape muli, niI’ mai vorbesc unul cu altul, părea că’şi înnăbuşă prin tăcere, durerea ce-i CopleşiâŞi astfel trecu ziua până spre seară, când la ora 5 p‘ m. se primeşte ordinul de plecare.

Nfa trebuit mai mult de un sfert de oră până când întreaga companie să fie gala de plecare.

In adevăr, la ora 5Va plecăm devale spre Etropole, unde ajungem pe la 7 7a seara. Tot drumul până la Etropole clin cauza prafului care se ridică, căci ploile încetase şi drumul era uscat — cei.ce ne dădeam seamă de consecinţele respiraliunii unui aer cu praf de acesta frământat cine ştie cu câte milioane de vib.ioni ho lerici, mergeam cu gura închisă, in special comandantul companiei care. din toată atitudinea lui de până acum, se temea gro­ zav de teribila boală, nu vorbia cu ni­ meni.

Ne oprim din vale de Etropole, cam pe unde făcusem corturile la întâia noa­ stră venire la Etropole, pe o mirişte al cărui teren eră încă umed. Ca măsură de precauţiune, pe locul unde se insta­ lează fiecare cort se ard paie, spre a di­ struge microbii ce întâmplător s’ar afla pe acolo.

26 Iulie. Ordinul de plecare dat din seara precedentă este contramandat. Cauza contramandării fusese dictată de împrejurarea că unul din podeţele reparate, pe şoseaua dintre Etropole şi cantonul din vârful defileului, se stricase şi retragerea trupelor dela Zlaliţa şi dinspre Sofia era împedicată.

De dimineaţă, echipa de poduri, sub comanda sergentului Jilaru, pleacă în di­ recţia de unde ne întorsesem ieri spre a face reparaţia necesară. întreaga companie trebuind să aştepte acea echipă, nu plecăm până a doua zi.

Timpul este foarte frumos. Soarele care după atâtea zile ploioase nu ne scăldase cu razele sale deloc, decât rareori, astăzi străluceşte orbitor, fără a produce însă o căldură înăbuşitoare.

Profil de această împrejurare, ca înto­ vărăşit de câţiva sergenţi, între cari Andriescu şi Nedelcu, să fac o ascensiune pe vârful muntelui dela spatele corturilor noastre, a cărui descriere am făcut-o din prima zi a venirii noastre la Etropole.

Stânca ameninţătoare a acestui pisc pi­ ramidal ne cam îngrozeşte la planul unei ascensiuni pe vârful lui. Totuşi îndrasnim să facem o escursiune, care ne impre­ sionează adânc, prin priveliştea cinema­ tografică ce ni se desfăşoară înaintea ochilor.

Plecăm pe la ora 8 prin desişurile lih­ nite şi potecile singuratice, cari ni se par a ti trezite în răstimpuri numai de că-

prioarele sălbatice. Urcuşul este destul de greu ; cu bastoane de escursionist împro vizăm ne ajutăm la suişul coastei cu panta mai dulce, ceeace ne tace să ocolim pe la spatele piscului, pe panta dinspre Elropole, care era verticală ca un perele fiindu-i posibil numai vulturului sălbatec o ascensiune a muntelui.

Sunt două sau trei cărări, ce se în­ câlcesc printre copacii bătrâni, care-şi pun crengile deacurmezişul în calea noa­ stră, alunecă peste pripoare drepte şi peste pietre umede. Pădurea e deasă şi bătrână.

Ajuns în vârf, caie e retezat ca de o mână omenească — numai câteva stânci de granit împedică orizontalitatea acestei mese de uriaş se aşterne în faţa noastră un luminiş, care ocupă lot creştetul mun­ telui şi se lasă de vale spre răsărit în cu­ prinsul oraşului Elropole ce pare, la pi­ cioarele noastre uriaşe, o miniatură, aşă de mici ni se par clădirile.

De jur împrejur se întind munţi şi codri şi dela spatele lor se ridică alţi munţi mai înalţi şi alţi codri mai negri, în desimea cărora iese la iveală câte un vârf pleşuv, acoperit numai cu iarbă, ce-şi ridică fruntea împodobită în nori.

Stăm locului mai bine de două ore, aproape să ne lipsim de mâncare, aşa de atrăgătoare şi armonioasă eră priveliştea.

După amiazi dă o ploaie torenţială.

FânSria de pe vremuri, căci lot în preaj­ ma ei ne găsiam şi acum, îmi serveşte de adăpost şi în timpul nopţii.

- 65 -

27 Iulie. Dimineaţă la ora 51/* plecăm, nu pe drumul pe care venisem dela Praveţ, ci pe acel care îl reparasem spre Ilanbrusen, pe valea micului Isker.

La ora 8 ajungem în satul Ilanbrusen, tocmai în momentul când, în sunetul mu­ zicilor militare, se puneau în mişcare spre România, mai multe regimente de infanterie din corpul al IV-lea de armată.

Asistau la această plecare comandantul corpului de armată, generalul Lambrino, şi mai mulţi alţi generali, între cari şi comandantul diviziei noastre, generalul Pressan.

Nici muzici, nici goarne numai auzisem dela intrarea în Bulgaria, lucru care de astâdală ne impresionează adânc, şi cu atât mai mult cu cât gândul nostru, care sburâ departe spre plaiurile ţării noastre, se fixă fără voia noastră la ideia că chiar în drum fără a fi loviţi de armă duş­ mană, vom cădea loviţi de năprasnica boala, care acum seceră cu sutele printre camarazii noştri, din alte regimente.

Aici stăm până când se scurge toată armata ce eră îngrămădită prin văgăunele munţilor din spatele acestui sat cu prea puţine case.

După plecarea de aici, în drum ne ajunge un ordin, prin care ni se face cu­ noscut să ne oprim ceva mai la nord de salul Mişcovitz, în dreptul căruia să facem un pod peste Isker.

Acest pod trebuia făcut în scopul ca armata care veniâ din urmă să poată 5

7 !

/

i

ii i !

iii

i

- 66 -

— 67 -

cantona în stânga Iskerului, unde terenul nu era contaminat de holeră.

Corturile le facem pe un dâmb pietros şi sub poala unei păduri de stejar, tră­ surile şi bucătăria rămânând în vale, pe marginea şoselei. Prin apropiere veniâ dinspre răsărit un pârâu limpede, peste care trecea şoseaua pe un pod de piatră de o construcţie modernă şi foarte solid, şi ale cărei rampe nu erau încă termi­ nale.

Seara e frig, aproape tot aşa ca şi în Balcani.

Mai spre seară soseşte şi regimentul 8 de artilerie, care însă rămâne pe întinsul şes din dreapta Iskerului Seara o petrecem în ascultarea frumoa­ selor melodii, în ti e cari multe naţionale, executate de către muzica regimentului de infanterie.

De pe colina unde erau întinse cortu­ rile noastre se vedea în spre apus, în pădure, un cort mare: era un spital mobil, în apropierea şoselei care o străbătusem la ducere, în noaptea de 10 Iulie, spre Osicovca. Eram prin urmare aproape de a da în drumul pe care îl cunoşteam.

Timircan, care de dimineaţă plecase prin porumbiştele din împrejurimi, se întoarce tocmai seara târziu, încărcai cu tot felul de verdeţuri, brânză şi chiar ţuică. Ne povesteşte cum a ajuns într’un sat, şi acolo s’a împrietenit cu un popă bulgăresc cu care s’a cinstit până seară. De notat că Timircan nu ştia decât vreo câteva cu­ vinte bulgăreşti, ca brânză, ouă, pui, pâine, etc., în definitiv lucruri pentru mâncare.

28 Iulie. De cu seară se aranjase lotul pentru facerea podului peste Isker. Apa acestui râu fiind puţin voluminoasă şi albia pietroasă, pe unde malurile erau mai puţin prăpăstioase, se hotărî să se facă un pod pe căluşi, unul pe vase neputâDdu-se executa.

Pentru întâia oară am avut ocazia, — bine înţeles afară de exerciţiile pregăti­ toare dela cazarmă — să văd modul de execuţie a unui pod pe căluşi, care nu mai puţin decât în două ore a fost gala. Lun­ gimea podului a fost de 36 m., fiind sprijinit de cinci picioare (căluşi).

După puţin timp dela terminarea po­ dului, încă nu i se săpase rampele în malurile stâncoase ale râului, au şi sosit două regimente : regimentul 14 de infan­ terie şi regimentul 4 de vânători, cari şi-au aşezat cantonamentele pe malul opus al râului.

*

i

29 Iulie. Astăzi oamenii merg de dimi­ neaţă la terminarea rampelor de la po­ dul de peste Isker. înainte de amiazi schimbăm cantona­ mentul în dreapta râului de care pomenii mai sus, pe o pajişte verde şi joasă, um­ brită de câţiva şlejari bătrâni. Pretextul acestei schimbări fusese dictat de grija ce o avea comandantul nostru ca soldaţii

r - 68 -

să nu sufere prea mult asprimea nopţii, pe vale fiind mai cald.

Primim ordin să ne pregătim de ple­ care pentru a doua zi dimineaţa.

Nu ne culcasem încă şi ni se comunică că nu vom plecă până la noi ordine.

-

I

1 (!

30 Iulie. Dimineaţa cu toţii ne sculăm de capul nostru, fără nici un control din partea chiar a şefilor de plotoane.

Pe la ora 10 a. m., sub cuvânt că aici suntem mai expuşi contaminării de holeră, ca fiind aşezaţi cu corturile în apropierea şoselei pe unde se scurgeau trupele con­ taminate, ne schimbăm cu tabăra iarăşi în locul de unde plecasem cu o zi înainte.

In adevăr, pericolul eră mare din două puncte de vedere: ceva mai departe, cam la 500 metri în spre Ablaniţa, se găsiâ un cimitir unde fusese îngropaţi soldaţi şi ofiţeri morţi, din regimentele ce canto­ nase înaintea noastră prin vecinătatea sa­ tului Mişcovitz ; apoi şoseaua din apro­ piere, pe care treceau zilnic trupe deci­ mate de holeră. Ni se frângea inima de durere când vedeam regimente ale căror companii păreau plotoane, aşa de puţini soldaţi mai rămăsese teferi, şi în urma cărora, la anumită depărtare, mergeau în dezordine întregi companii de izolaţi, — bolnavi de holeră, şi suspecţi faţă de această teribilă boală molipsitoare.

Cu începere de azi, atât la prânz cât şi seara, înaintea mesei, se va cili ordinul

— 69 —

î>

t

\ 1

i

corpului de armată cu privire la poveţele ce trebuie urmate spre a ne feri de mi­ crobii de holeră.

Un soldat îmi povesteşte o scenă foarte înduioşătoare ce a avut loc între garda în­ sărcinată cu rechiziţionarea hranei pentru trupă şi o bulgăroaică.

Dupăce numita gardă cutreerase toţi munţii din împrejurime, căutând vite de rechiziţie, şi neputând găsi nici turmele de oi, nici cirezile de vaci, de altfel numeroase la Bulgari, căci erau destul de dibaci Bulgarii să le ascundă în cele mai adânci prăpăstii, întâlneşte un car al unei bulgăroaice tras de două vaci.

Fiindcă pe a doua zi nu mai era nimic de hrană pentru companie, au recurs la extremul mijloc de a luâ una din vacile deîa jug ale bulgâroaicii, care în despe­ rare strigă şi ţipă, bătându-se cu^capul de pământ, arătând că asta eră singura ei bogăţie.

Totul a fost în zadar. Comandantul companiei însă, înduioşat până la lacrămi de durerea acelei nenorocite fempi, i-a înapoiat vila căutând alte mijloace pentru tirana trupei pe a doua zi.

Azi se fac slujbe religioase la regimen­ tele din stânga şi dreapta Iskerului, şi se ţin discursuri patriotice pentru comemo­ rarea încheerii păcii între Bulgari, Sârbi, Greci şi Muntenegreni, pace efectuată la Bucureşti. Muzicile cântă toată ziua.

V

— 70 -

- 71 -

SI Iulie. Se răspândeşte svonul că, din cauza boierii, vom sta prin Bulgaria încă d—4 săptămâni, ceeace produce o mare deprimare printre soldaţi.

Regimentele vecine sunt vaccinate cu ser antiholeric, iar după 24 ore au or­ dinul de plecare.

Pentru a doua zi ne vine şi nouă rân­ dul la vaccinare.

)

I;

fi

? I

L

«

I

1 August. înainte de amiazi ne pregă­ tim pentru a suferi injecţia cu ser anti­ holeric. Operaţia nu e dureroasă. Numai după trecere de câteva ore simţim puţine dureri în regiunea înţepată, cari se înte­ ţesc din ce în ce. Asistă şi d-1 general Pressan, care comunică verbal comandantului nostru, că peste 24 ore putem plecă. Bucuria noastră este nespusă la auzul^ acestei veşti nepreţuite.

Spre seara infanteria şi vânătorii pleacă.

2 August. — Cel dintâi lucru ce-1 facem e stricarea podului de peste Isker, căci nu mai avea de adus nici un serviciu. înainte de ora 12 pleacă şi regimentul de artilerie.

In sfârşit aflu că comandantul nostru are ordinul scris, de a face cum va crede de cuviinţă, ca în cel mai scurt timp să ajungă la Dunăre.

Asta ne face să avem fiecare câte o propunere de> făcut, pentru ca în trei zile să putem ajunge la Şiştov.

l

Una din propuneri, care a fost găsită acceptabilă de majoritate, eră cea urmă­ toare: să mergem numai noaptea, de oarece timpul fiind răcoros, am putea străbate un drum mai lung, fără a suferi de căldura înăbuşitoare a lui August.

Propunerea n’a găsit aprobarea co­ mandantului, şi cu drept cuvânt.

La ora 2 p. m. ne punem în mişcare în sunetul goarnelor, cari ne reamintesc că suntem militari. Până acum marşurile noastre sămănau mai mult a convoiuri regulate.

In urma noastră, la o anumită distanţă veneau izolaţii noştri, pe cari îi aveam de ieri încoace, datorită împrejurării că, câţiva soldaţi, fiind în contact cu un altul ce fusese transportat la spitalul mobil şi care peste 24 ore a şi sucombat, se credeau a fi contaminaţi.

Aveam astfel până acum doi morţi de holeră şi din fericire au fost şi singurii.

Dar n’apucăm să facem nici doi kilo­ metri şi se năpusteşte asupra noastră o ploaie torenţială, care ne udă până la piele şi nu încetează decât pe la ora 5 când ajungem la Albaniţa.

Nu departe de locul de unde plecasem în dreapta drumului lăsăm în urmă un proaspăt cimitir al holericilor, în total vreo 40 morminte, în mijlocul cărora se observă un mormânt cu o cruce mai deosebită; în acel mormânt odihniâ de veci căpitanul Panaitescu din Pionieri, care murise pe

1 I

: i

- 72 -

când noi eram la Elropole, înainle de a pleca spre defileu ; murise subit, fără a fi prezentat simptome de holeră.

Când trecem prin Ablaniţa observăm mai la toate casele afişe pe care sta scris cuvântul: holeră. De asemenea inultecase sunt transformate în spitale şi infirmerii pentru holericii din oştirea noastră.

Facem corturile mai la nord de Abla­ niţa pe un teren cu desăvârşire muiat de ploaie.

3 August. Plecăm când se face ziuă pe drumul pe care-1 cunoaşteam acum bine, dar când să intrăm in defileul care co­ bora la Blasnicov, apucăm spre răsărit pe şoseaua care duce prin Turski Isvor la LoviceaPe la ora 8*/.> trecem prin Breşniţa mică şi numaidecât ajungem în valea Vidului.

Aici lângă impunătorul pod de peste acest râu, care-şi are origina în apropriere de Elropole, ne oprim până la ora 2 p. m.

Cât stăm aici admirăm construcţia mo­ dernă a podului, fâcându-ne convingerea că Bulgarii nu sunt aşa de înapoiaţi cum ni-i închipuisem până aici.

Din albia Vidului îmi fac o mică co­ lecţie de pietre minerale, aduse de apă din vârfurile Balcanilor, pe cari le îm­ pachetez cu grijă în îaniţă.

Cât stăm aici trec două regimente de artilerie ce veniau din spre Orhania.

Pe la ora 3 trecem prin Turski-Isvor,

i !

!i

;;

r

I! ■.

:

- 73 -

t

$

dar nu ne oprim decât foarte puţin lângă o grădină cu arbori fructiferi, care ni se spune că e proprietatea particulară a re­ gelui Ferdinand al Bulgarilor.

Ceva mai încoace de Turski-Isvor tre­ cem pe Iăngă o companie sanitară a corputui IV-lea de armată, care-şi avea cantonamentul de o parte şi alta a şoselei.

In momentul trecerii noastre, doui morţi sunt duşi cu tărgile, şi aruncaţi în gropile proaspăt săpate, îmbrăcaţi cu mantaua, fără preot, fără nici cea mai mică cere­ monie relegioasă, pare că ar fi fost ră­ niţi culeşi de pe câmpul de luptă ; aveau dreptate preoţii de nu se apropiau de acesl soi de morţi, imitau pe medici! Fără nici-o comandă, ne aşezăm în coloană de marş şi înaintăm tăcuţi, pătrunşi de acea linişte tainică, care ne copleşeşte când conducem la mormânt o fiinţă omenească ; era singura ceiemonie pe care o dădeam noi drumeţii, acestor victime cari muriau pentru prea mărirea Patriei lor iubite.

Liniştea care-i învăluia pe ei, într’o pace lainică şi adâncă, pe care nici glas de om, nici murmur de isvor, nici freamăt de codru nu îndrăsniâ s’o turbure, ne cuprinse şi pe noi şi nu ne-am desmeticit decât târziu, când ne-am dat seamă că nu se putea întâmpla decât aşa. Ni se spusese că la acel spital muriau de holeră câte 26 inşi pe zi.

La vreo 10 Km. de Turski-Isvor can­ tonăm.

’

;

- 74 —

Aici primesc a treia scrisoare de la cei din ţară.

Am un regretabil incident cu sergentul activ Roşu, care din indulgenţa căpita­ nului a fost aplanat. Am fost scutit astfel de a mai ti tradus înaintea consiliului de răsboiu, pentru insulta superiorului.

i i I !

Hi1 ! 1 I I ! !

; ; \

4 August. Plecăm la 6 a. m., spre Lovcea.

Iarăşi ne găsim prin regiunea cu lipsă de isvoare şi de apă de băut. La distanţe foarte mari întâlnim în cale câte o fân­ tână fără apă, ceeace ne face să suferim mult din această cauză, timpul fiind foarte călduros.

Prânzim în vecinătatea salului Şanca unde nu găsim lemne pentru fiert apa. sau pentru prăjit pâinea, spre a omorî microbii de holeră.

La ora 6 p. m., trecem prin Lovicea.

Lovicea e cel dintâi oraş modern ce în­ tâlnim în Bulgaria. Lumină electrică; străzi largi şi pavate cu pietriş, în general bine şi curat întreţinute; case frumoase la în­ făţişare; portul mai europenesc. Mai pe toate casele lipite foi de hârtie pe care stă scris cu litere roşii cuvântul holeră.

Are un spital foarte frumos. In piaţa cen­ trală o cişmea cu apă excelentă ; nu prea avem voie să bem, căci se credea conta­ minată.

La eşire din oraş, pe valea râului Osma, căci acest râu trece prin marginea Lovcei, două cimitire: unul în partea dreaptă şi altul în stânga şoselei, din timpul răs-

— 75 —

i

boiului dela 77 ; cimitirul din stânga numai pietre înfipte în pământ, dovedeşte că acolo fusese îngropaţi oştaşi grade in­ terioare, iar cel din dreapta cruci şi monumenle, între cari unul foarte impună­ tor, desigur al vreunui general rus. Şoseaua^ este întărită cu un solid dig de piatră în care lovesc cu furie valurile spumoase ale Osrnei.

După un marş de câţiva km. ne oprim în apropierea unei vii foarte prost între­ ţinută, unde se găsesc struguri copţi. Mai mare lipsă de apă şi lemne. o August. Deşi plecăm foarte de dimi­ neaţa nu mergem decât 15 km. şi ne oprim tot în apropiere de Osma. Aici stăm până a doua zi, căci se contramandase ordinul prin care se spunea să mergem cât mai iute posibil până la Dunăre.

Seara se dă voie să plece, în timpul nopţii, oamenilor cari nu puteau, din cau­ ze determinate, să meargă în front şi în ordine regulată.

î I

6 August. Plecarea înainte de a se face ziuă, spre a parcurge o distanţă mare pe timp răcoros. Trecem prin Letnitza un mic orăşel, iluminat cu electricitate.

Ajungem apoi la gara Leftzki. Aici cir­ culă spre Plevna trenuri româneşti.

Tot aici erau instalate brutăriile de cam­ panie ale corpului al IV-lea. E multă pâi­ ne. Soldaţii noştri iau pâine şi pentru o ţigară.

1 f — 76 -

La vre-o 4—5 km. ne oprim pe malul stâng al Osmei în faţa satului Cazarbelin.

Aici, peste Osma, era un pod de lemn foarte şubred, pe care trebuia să-l repa­ răm şi apoi să mergem mai departe.

!

ii

1!

fi1 • I

7 August. Pentruca repararea să se facă iute, din ordinul căpitanului, toată oştirea trebuie să ia parte activă la această lu­ crare.

Mie îmi revine sarcina de a comandă o echipă de doisprezece oameni, însărci­ nată eu tăierea copacilor necesari pentru diferitele întrebuinţări, ca : picioare, grinzi, podeală, ele., din lunca de stejar de pe malul Osmei.

Intru cât mă pricepeam aveam misiu­ nea delicată de a alege copacii cei mai la început operaţia a mers potriviţi strună.

Dar de îndată ce m’am împedecat de alunii foarte încărcaţi cu alune, am uitat de însărcinarea dată, iar oamenii de sub comanda mea, au tăiat cu nemiluita co­ pacii ce li-au eşit în cale, că la urmă pri­ marul salului reclama plată, pentru o mare stricăciune ce făcusem în lunca care eră proprietatea comunei.

Culesesem atâtea alune, ca mi-au rămas ca să păstrez şi să aduc şi în ţară după aproape o lună de zile.

Cu toată repezeala urmată, reparaţia po­ dului n’a mers, aşa cum se aştepta, pen­ tru a nu se întârziâ plecarea, şi a trebuit ca a doua zi după plecarea companiei,

— 11 -

T t

•i

t *

echipa specială de poduri, să rămână pe loc spre a termina lucrarea începută.

Aici ne ajunge sergentul Ilerescu, din compania Il-a a batalionului nostru, care, fiind presupus boierie, fusese izolat la spi­ talul mobil din Etropole adică aruncat în porumb spre a şi continua cura de ho­ leră cum am spus mai înainte că se fă­ cea şi scăpase cu fuga dintre boieriei,parcurgând peste 100 km. şi hrănindu-se — după mărturisirea lui—cu perje şi apă.

Eră înlr’un hal de slăbiciune, că de abia mai putea vorbi; i s'a dat mâncare dela compania noastră, iar a doua zi a plecat mai departe.

8 August. Cu mult până la ziuă plecăm.

La o răspântie apucăm un drum greşii; din cauza întunericului nu ne putem orientâ după hărţile ce le aveau ofiţerii.

Trecem prin salul Murcivci, şi ajungem în salul Dragomirof, după un marş de 17 km. Ne mai rămânea până la Şişlov nu­ mai pe atât.

Aici, cât stăm în repaos, la un negustor, român de origină, stau de vorbă cu fe­ ciorul acestuia, care se întorsese de cu­ rând dela răsboiu. îmi povesteşte lucruri grozave, la care a luat parte activă, mai înlâiu contra Turcilor şi apoi contra Grecilor; intrase în luptă de trei ori şi a scăpai, ca prin minune, neatins de gloanţe.

Vorbiâ bine de armata şi de ţara noastră.

M’a impresionat mult, când mi-a spus că

\ \

- 78 - 79 -

la binele ce le-am făcut noi, intrând cu armată în ţară la ei şi împiedecându-i de a nimici pe Greci şi pe Sârbi, când nu le mai trebuiau pentru asta decât câtevâ zile, ne vor răspunde şi ei la rându-le.

— Nu vor trece nici zece ani, mi-a spus acest îndrăsneţ Bulgar -român după tată şi vă vom întoarce plata ce v’o dalorim» — Vom veni ca să vă scăpăm ţara de sub jugul ciocoilor.

Bine înţeles că nu l’am aprobai şi am căutat să-i demonstrez că se înşală în credinţa sa, că ţara noastră e sub jugul cuiva.

Seara pela orele 8 ajungem la Şişlov. înainte de a intră în oraş, de pe dealul ce domină malul românesc, observ mulţi soldaţi făcându-şi cruce, la vederea ora­ şului românesc Zimnicea.

Cantonăm în oraş lângă biserica Sf. Dumitru. Noaptea plouă puţin.

Dorm împreună cu sublocotenentul Popescu pe pridvorul chiliei din curtea bi­ sericii, unde locuia o bătrână, care ştia foarte bine româneşte.

U !!

î! l

9 August. Kri seara aşezasem cantona­ mentul mai mult pe întuneric şi locul pe care îl alesesem nu era potrivit, căci în oraşul Şiştov bântuia cu furie holera. De aceea cea dintâi grijă a fost să se schimbe locul corturilor.

In acest scop — fiindcă nu se ştia când vom trece Dunărea — ne schimbăm can­

î ţ

*

tonamentul in afară de oraş, în apropiere de compania 1, care ajunsese aici dela 1 August.

Un bărbier român îmi aranjează barba care nu mai văzuse briciu dela 25 Iunie, aşâ că luase proporţiuni respectabile.

Primim ordinul că spre seară vom trece în ţară pe podul de vase care eră gala de câteva zile.

Ne pregătim în acest scop. De un sin­ gur lucru ne cam îngroziam. Dela ple­ carea din Elropole raniţele tuturor oame­ nilor din companie fusese transportate în care cu boi. Carele in număr de patru, de fiecare pluton câte unul, le cumpărasem dela Bulgari, iar boii ne rămăsese economie, din cei ce pri­ misem la Elropole, trimişi din ţară, pentru aprovizionare. De aici carele vor ii încărcate cu materialul de poduri, de oarece câteva căruţe se uzaseră în aşâ fel încât numai erau capabile să mai suporte greutăţi mari, iar noi vom duce raniţele.

La ora 5 p. m. plecăm spre pod.

Arcuri de triumf împodobiau intrarea pe pod.

Se formează un cor improvizat, din com­ pania I şi a noastră,care este aşezalîn frunte.

In cântece şi urale la ora fi.10, compania III Pioneri este primul detaşament care trece podul spre Zimnicea.

In sfârşit, după 38 de zile ne vedem scumpa Patrie, şi eram cu alît mai mân­ dri cu cât eram convinşi că prin sacrifi­ ciile noastre de toate clipele, înălţasem România în faţa tuturor naţiunilor.

•r ”,

- 80 --

!\. fi

.

1 if : V I 1

I :

La vreo 8 klm. de Ziranicea ne insta­ lăm cantonamentul, pe care nu-1 părăsim, de căi la 20 August.

In acest interval de timp, plouă mai în toate zilele; nu avem apă bună de băut, de multe ori bem din Dunăre, de altfel mâncarea se făcea numai cu apă din Dunăre.

La 14 August ni se face a doua in­ jecţie cu ser anliholeric.

In zilele când eră timpul frumos fă­ ceam instrucţie din şcoala de companie.

La 20 August plecăm la gara Şoimu pentru îmbarcare, dar din cauză că vagoa­ nele destinate nouă, fuseseră luate de re­ gimentul 2 vânători, plecăm la 23 August, iar după două zile suntem la Focşani.

Ajunşi aici ne jnstalam corturile la nor­ dul oraşului, lângă Orfelinat, spre a face carantina de 5 zile.

Câtă carantină făcusem la Zimnicea, nu era pusă la socoteală; asemenea nu se ţinea socoteală nici de faptul că dela 30 Iulie nu mai avusesem nici un bolnav de holeră.

Vine în sfârşit şi ziua de 30 August când dela căzărmi ni se dă drumul spre a merge pe la căminurile noastre. Ve­ selia este nespusă.

Pe feţele noastre ale tuturora se citeşte mândria că ostaşul român ştie să tragă brasda propăşirii în timp de pace, pe ogorul de grâne bogate ale mândrei noastre Roriiânii, iar în timp de răsboiu, ştie, cu aceiaşi îndemânare, să tragă brasda răsbunării şi a bărbăţiei pe ogorul duşman.

\ * '

*

** ■

'

i i

* / ;

ii

i

.

vi

I

J