Din viața marilor apicultori by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

. I

loSf. Preot-Profesor, C. Gh. Vartolomeiu. <SvO

■

DllM VIAŢA '

H MARILOR APICULTORI

f «I

CU O PREFAŢĂ DE D'- VETER. FL. BEGNESCU

s ■ •

■

Francisc Huber, L. L. Langstrotli, Dzicrzon, Ch. Dadant, Hruschka, Ed. Bertrand, A. 1. Root şi Gcorges dc Layens.

FOCŞANI

•<

TIPOGRAFIA, LIBRĂRIA ŞI PAPETERIA GH. BOGDAN & GH. D. MIRCEA. — 1928 —

. ; • , V. u V

Z£J

’i

•

Preot-Profesor, C. Gh. Vartolomeiu./^’'

-----_-vv-:->------

DIN VIATA purta semnătura autorului.

j\/l Â R f L, O IR

ÂPIGULTORI

Toate exemplarela vor li1

CU 0 PREFAŢA DE D* VETER FL. BEGNESCU

T------ ----------------------------- ------------------------- ~~—•*—‘-“Ţ*

i Francisc Ilubcr, L. L. L&ngstroth, D/.ierzou, ! CIi. Daciaut, Hruschka, Ed. Bertrand, I i A. 1. Root şi Georges de Laveiis. |

.1.

\\\ W16FOCŞANI TIPOGRAFIA, LIBRĂRIA ŞI P APETERl A OH. BOGDAN & GH. D. MIRCEA. — 1928 — *

.■7> s* i.. •—

-V-

__'

i: um \j*

y !

✓ C.y ; : <* s

i. \

Qfamna/al

1’

■

t^/aan (2?/,/7ztane*)ca Profesor la Zlnioersitatea din Saşi. ‘

n aern/i r/e </e<xAedilâ canaie/etalie, pentru munca r/epaaăpe /.atârnai lliaclui o.&}ledc, lac/llnă} <J*/a/<xta£.

■

fţ>SM I t

I *

—

■ !

r /

Către cetitori,

OPERE CONSULTATE :

Paginile cuprinse în cârlicica de Jafâ, nu au pretenfia ca suni nici originale, nici complecte. Sunt îndreptâfile în schimb sâ spună, câ~s unice în felul lor; în literatura noastră apicolă. Ele urmăresc un fel bine determinai: în rădăcinarea dragostei de albine—într’o cât mai largă mă sură— printre locuitorii plaiurilor fârii noastre. Fie ca cuprinsul ei, să stârnească în sujletul cetilorilor aceeaş dragoste, care a simfii-o cel ce a scris-o. Dacă acest gând oa fi atins, atunci munca alcătuito rului ei oa fi pe deplin răsplătită.

i. Langstrolh el Dadant: „L’abeille el la Rucheu. 2. Fd. Bertrand: „La Conduite du Rucher“

(După I. Crepieux Jamîii). 3. A. I. Root: „A B C de l’Apiculture*1. 4. Gravenhorst: „Bienenzuchtu (după Olto Schultze). 5. Derosne : Colecfia revistei ,i’Apiculteur“

* • *

r.Bienenvater.

7 FK Veierin. Florin Begnescu: Cultura albinelor8 (Nojiuni de apicultura raţională)

ti(

Preot C. Gh. V. . i

Focşani, . Ianuarie? 1928.

- •-

- -V- •—. V•—

~—

•.!Z-

■

: I

Prefaţă. Amicul şi tovarăşul de gândiri în ale albinâritului, pro povăduitorul cu japta şi cu scrisul, a răspândirii acestei vechi ocupafiuni a sătenilor noştri, Preotul C. G. Vartolomeiu, îmi cere să scriu o prefaţă pentru această broşură ce va conţine. biografiile celor mai mari apicultori, a ace lora care practicând albinăritul, nu s’au mulţumit numai cu recolta mierii şi cerii, ci au stors din stup mierea adevărurilor ştiinţifice, ce conduc astăzi în creşterea albi nelor, pe toţi apicultorii lumei, pe toţi aceia care aplică astă-zi în cultura modernă, principiile stabilite de strălu cirea de o clipă, a unor minţi mari, a căror nume va fi legat pentru totdeauna de albinărit. Ce aş putea adăuga, la conţinutul textului acestor biograjiil? Mă văd atât de mic faţă de aceşti mari apicul tori, în cât mai de grabă aşi pune rândurile acestea nu în „prefaţău, ci într’un modest „post-scriptum“. Numele lui Jitiber este cu atât mai măreţ, cu cât des~ coperirile sale, care reprezintă cele mai luminoase adevă ruri, au Jost făcute pătrunzând cu mintea prin perdeaua veşnicului întuneric, a ochilor săi fără vedere, Numele lui Dzicvsion în Europa şi al lui Lanţfst vot h în America, vor fi legale totdeauna de principiile funda mentale, pe care se bazează modernismul apicol, rolul re ginei şi mobilitatea fagurilor, fără de cunoaşterea cărora am rămâne In faţa stupului, ca oricare cililor, ce s’ar afla în faţa unei cărţi închise, :

: 1

VIII

Nurnele ilustre ale lui Da&ant, JJe-JlrHslia, Jicr-

irand, Jiool, Lagens şi a multor al/oro, consli/uesc şi atâtea faruri luminoase, aşezate pe drumurile moele toi dernismului apicol, drumuri ce strâbat cele doua emisfere şi care tot mereu nor lumina atât calea cercetătorilor, cât

I•

{

şi aceea a apicultorilor practicieni. Există astăzi în albinăril destule căi, deschise ochilor noştri, destule căi luminate, care aşteaptă să fie bătute de cât mai muţii apicultori, care înfeteg interesul econo

P* ■

i ■ ■

mic al creşterei albinelor. Nu ne rămâne decât să avem dragostea şi ooinfa de muncă, care să ne conducă lot mai departe spre progre sul modernismului apicol, de care tara noastră are încă

i. Francisc Huber. Omenirea n privit totdeauna cu cinste spre binefăcă torii ei şi istoria tuturor timpurilor pomeneşte cu mult respect, despre făuritorii de drumuri noui, care prin des coperirile lor marele, au deschis lumii largi făgaşuri, pe care sase avânte, însufle jită de noui năzuinţe şi cu noui puteri de muncă, deasupra naturii mute şi atofstăpâniloare. Tocmai de aceea, când auzim pomenindu-se astăzi do numele unui Pasleur şi altor mari făuritori şi propoveduilori ai ştiinţei, genunchii noştri se pleacă cu umilinţă în fala amintirii marilor dispăruţi, care au deschis omului căi noui, pe care avânlându-se, să poată smulge firii, -una câte una -tainele cu care este înfăşurată şi care se cuvin numai lui ca unul care. chiar dela început, a fost menii să fie stăpânul naturii, iar nu robul ei...

nevoie. Pe plaiurile mănoasei noastre Românii, sunt atâtea dru muri, ce ne conduc spre desvoltarea bogăţiilor ei naturale. Creşierea albinelor este o cale bine întărită de marii cercetători ai lumei. Ne române nouă celor mici, să urmărim aceste căi, să fim demni de aceşti corijei ai şliinfei şi să profităm de marile lor descoperiri şi baza fi pe ele, să facem să crească şi să înflorească lot mai mult bogăţia noastră nafionalâ, dotă de creşterea modernă a albinelor.

l)r, Florin Jicgnescu.

Gdlafi, August 11)21.

Dar ceea ce e adevărat pentru toată omenirea în geriere, e adevărat—din fericire—şi pentru diferitele ei ra muri de activitate, în parte, căci marii descoperitori din decursul timpurilor, s’nu ivit în toate domeniile vieţii, îm prăştiind cu luminile lor, întunericul care domnea până atunci, în aceste laturi de manifestare ale vieţii omeneşti.

— --

▼ i

— 2 — Aşa s’a întâmplat şi cu apicultura (creşterea albinelor). Atâta timp omul orbecăise prin întuneric, cu lotul neşti utor de viaţa albinelor, tainele stupului fiind pentru dân sul o carte închisă, pecetluită cu şapte peceţi! A trebuit să se ivească tocmai târziu un învăţat ca Schwammerdam, un Schirach şi mai ales un geniu creator de talia marelui Huber, care a făcut epocă în apicul tura, ca această îndeletnicire frumoasă să-şi capete ade vărata ei valoare, prin îndrumarea ştiinţifică pe care i-o dă acest neîntrecut cercetător în lumea albinelor! 0 scurtă privire asupra vieţii şi operii celor mai de seamă descoperitori într’ale apiculturii, o socot preţioasă nu numai pentru stupari, ci şi pentru oricine se interesează—cât de pu ţin—de viaţa şi obiceiurile acestor mici şi minunate vietăţi, care sunt albinele. Vom începe studiul nos tru cu Huber, care e şi so cotit, ca cel mai mare iu bitor de albine. Francisc Huber s’a năs Francbc Huber, cut în Geneva, la 2 Iulie 1750, trăgându-se dintr’o familie de seamă, ai cărei membri —încă din secolul al XVlI-lea —erau vestiti prin.cunoşlinţelc lor în arie şi şliinţe. încă de mic copil, Huber avea o dragoste deosebită pentru studiul naturii. îndeosebi, prin descoperirile sale în apicultura însă, Huber a făcut pentru propăşirea aces tei ştiinţe, mai mult decât toţi predecesorii săi, care s au ocupat cu studiul unei insecte atât de interesante, ca albina. în această privinţă, putem spune cu drept cuvânt, că

- 3 — descoperirile sale formează epoca de aur a apiculturii, care pluteşte deasupra tuturor veacurilor. Observaţiunile Iui Huber sunt de mare prej nu numai în ele înşile, ci măreţia lor vine şi dela felul cum au fost făcute, căci Huber era orb. Această nenorocire însă nu-1 împiedică de a se deda cu tot sufletul studiului albinelor, pentru care avea o dragoste neţărmurită! | f£3 Aceste mici vietăţi, ou fost acelea ce prefăcură, ce lui ce se ocupă de ele, noaptea în ziuă, căci Huber, deşi orb, a fosl col dintâi, care vază clar, în acest domei niu rămas— alâlo vreme -întunecat, prin cei mai buni ochi. In greaua sarcină pe care singur şi-o luase, Huber a fost ajutat de servitorul său Francisc Burnens. Acest fapt, a fosl un motiv mai mult pentru cei ce nu priveau cu ochi buni pe Huber, să creadă că experienţele sale trebuesc supuse îndoelii. ! Din fericire Burnens, acest ţăran , ignorant, cum le plăcea criticilor se-1 numească, era înzestrat dela natură cu o inteligenţă vie, cu o putere de muncă neobosită şi cu o însufleţire absolut necesară, oricărui bun observator, i Acest om, era un fericit exemplu, de felul celor ce se zic fiii propriilor lor opere ! Huber a răsplătit însă după cu viinţă credincioşia, răbdarea şi vrednicia lui. In cercetările sale, Huber fu ajutat nu numai de Bur' nens, ci şi de solia sa Mărie Aimâ Lublin,' cu care se logodise înainte de a-şi pierde vederile şi care nu reveni, totuş, asupra hclărîrii de a se căsători cu el, cu toate că fu lovit de [această nenorocire, în ciuda închipui rilor contrare ale prietenilor săi. Ei trăiră împreună, dej păşind termenul obişnuit al vieţii omeneşti, bucurându-se de o mare fericire casnică; totodată Huber simţi uşurându-i-se suferinţa, datorită felului amabil de a se purta, al soţiei sale. Toate observaţiunile şi experienţele credinciosului său tovarăş erau însemnate zi de zi. Atâtea şi atâtea idei noui—despre care nu se ştie dacă s’ar fi născut în spi-

j. „

—-^îl

;

— 4 ritul Iui Huber, dacă el ar fi fosl stăpân pe vederile sale,— îi scânleiară iocmai în aces timp. Huber adună şi publică observajiunile sale, în opera sa epocală, apărută în 1796, sub numele de „Natwelles obseruations sur Ies obeiHesK. („Noui observaţiuni asupra albinelor*)» — unică în felul său \ Nu există în istoria suferinţelor şi izbânzilor omeneşli, ceva mai mişcător şi mai bogat în pilde folositoare, ca : traiul acestor doi tovarăşi răbdători, dintre care unul, care 2. Lorenzo-Lorain-Langstroth PU vedea decât nălucirea închipuirii sale, calauzeo cu — Autobiografie — mintea manile şi ochii celuilalt, care vedea aeoea^ lumina zilei. Şi cu jlrept cuvânt, căci ^ de miere, M’am născut în Filadelfia, Ia 25 Decembrie, 1810. Chiar spune, nu văzuse mcio perdeaua ochilor săi din frageda copilărie, simţiam o mare atracţie călre stuputu sa mtrezareosc , mul1 cealaltă perdea, | diul felului de vieajă al insectelor. Părinţii mei, deşi oamorţi, care venea sa g ^ . tainele cele maiameni cu stare şi binevăzuţi, nu mă priveau cu ochi buni, cu care firea ne înva ue °”ce^ * îniqhebat o picăvăzându-mă că pierd atâta iimp cu scotocirea margenilor dânci ale geniului, mulţumea cărui drumurilor, unde puneam firimituri de pâine şi muşte tură de miere abia văzuta . , ^ snune că nici omoarte, ca să pot cerceta obiceiurile furnicilor. Ei se Ce pildă măreaţa, caie pai co nc s ^ ^ ^ de fereau să-mi dea în mâna vre-o carte de ştiinţe naturale, dată omul nu are dreptul să nice eze e făcând—dimpotrivă—lot ce le stătea în putinţă, ca să mă a căuta adevărul! • • • Putem spune, fără teama de a ne înşela, că acest mare abată dela nişte apucături aşa de ciudate. Cu toate acestea continuăi observaţiile mele, sacrifis’a întrecut pe sine însuşi... Şi vor trebui poale, să om cându-Ie tot timpul ce-1 aveam liber şi pe care camarazii treacă multe veacuri, până când un altul de talia lui, să mei îl petreceau jucându-se. se ivească în lumea micilor albine... La 1827 intrai în Colegiul Yale, de unde îmi căpătai diploma la 1831. Tatăl meu suferind în acest timp nişte pierderi, trebui să-mi câştig existenţa în profesorat, ur mând tot-odatâ teologia. După o trecere de doi ani, ca profesor de matematici la Colegiul Yale, fui numit paslor al biserici congregaţionalisie din Andover — Massachusetls, în Mai 1836 şi mă cusătorii în cursul lunii August acelaş an. Lucru cu rios: cu tontă pasiunea pentru studiul insectelor, din iimi pul copilăriei, nu mă mai gândii de câl o singură dală :

C©5

“rrrr'

— 6 —

- 1 —

la ele, în lot acest răstimp şi anume: văzând în vara ade sticlă, plin cu faguri de miere, pe masa din salon, la unul din prietenii mei, îl rugai să-mi arate prisaca şi deodată mi se redeşteptă toată ardoarea, pentru sludiul insectelor. înainte de a mă întoarce acasă, cumpărat două colonii de albine, în slupi primitivi, de lemn. Singura carte de stupărit ce mi-o putui procură atunci, eră scrisă de un autor care se îndoia de existenta mătcitor şi - cu excepţia Georgicilor lui Virgiliu, nu nveam cunoşlinlă absolut de nici una din nume roasele scrieri vechi şi noui, privitoare Ia api cultura. Sănătatea deveninduV*. mi şubredă,îmi dădui de misia din slujba de pas tor şi mă apucăi iarăş de profesorat. în 1839, îmi stabilii i domiciliul la Greenfield A (Mossacliusetls) undo, prima mea achiziţie a fosl o colonie de albine, ggfe • adăpostită în trunchiul L. L. Langstroth unui copac găunos. la 80 decani. Sporii treptat numărul coloniilor mele, cerând informaţii dela apicultorii din ve cinătate. Nici unul din ei nu era îndeajuns dejiscusit, totuş, asupra mijloacelor de a izgoni albinele, ba încă nici nu ştiau să întrebuinţeze fumul. Stătui la Greenfield până la 1848, mai întăi ca direc* tor al unei şcoale de fete, apoi, în decursul celor din urmă cinci ani, ca pastor al bisericii congregaţionalisfc* Sanătalea-mi zdruncinată, mă sili însă din nou să-mi dau ■

* •Ol-

■

demisia şi să mă reîntorc la Filadelfia, unde deschisei în cursul aceluiaş an, o şcoală de fete. O traducere engleză a scrierilor celebrului Huber şi lucrarea doctorului Bevan despre albine, publicată la Lon dra în 1838, căzându-mi în mâni, îmi fură întroducătorii mei în vasta literatură apicolă. — Nu întârzieiu să-mi satisfac dorinţa de a-mi procura un stup cu Joi, Huber, precum şi slupi cu barele, după planul dat de Bevan, în tratatul său. După ce am studiat pe Huber şi pe Bevan, Începui să fac experienţe cu stupi de diferite forme. Nu făcui însă dintr’unlăi îmbunătăţiri, cu excepţia doar, a născocirii mij loacelor de protecţie împotriva căldurilor mari, marilor friguri şi a variaţiilor neaşteptate de temperatură. în vara anului 1851, cu to-te acestea, îmbunătăţisem în aşa mă sură stupul cu barele, în cât puteam face cu uşurinţă roi artificiali şi să obţin mierea ce prisosea, sub forma care convine mai bine pentru vânzare în Slalele-Unile. Spre a putea scoate uşor fagurii, după ce erau deta şaţi de pereţii stupului, mă serveam de o platformă mo bilă, care cădea sub stup şi pe care o aşezam apoi la loc, fără a vătăma sau fără a excita chiar, o singură al bină. Această ameliorare a stupului Bevan, adăugată la plafonul mobil, care era aşezat deasupra baretelor, îmi dădea un acces mai lesnicios la faguri, decât dacă ar fi trebuit să-i scot pe una din părţile laterale, ca la stupii cu plafonul fix. In luna Octombrie 1851, inuenlai rama mobilâ, alârnalâ pe Icimbuilurile făcute în marginea stupului, prin prelun girea capetelor spetezei de sus a ramei, care venea de părtata de cea următoare ca 9 m.m., precum şi de păr ţile laterale, de plafon şi de plaljorma stupului. Chiar în ziua în care am făcut această descoperire, bă nuiam că ea are să revoluţioneze apicultura şi am însem nat în jurnalul meu: 50 Octombrie 185t. „Am credinfa că întrebuinţarea acestor rame, va da un nou imbold api culturii, făcând creşterea albinelor uşoară şi profitabilă“.

-----' ••..... .

j i

fi ■ i

— 8 —

- 9 -

Am notai în sfârşit amănuntele variate, la care puteau fi

ctmoscut stupul meu, fu adoptat de apicultori de talia lui Adam-Grimm, Quinby şi alţii, care se îndeletniceau cu pro ducerea mierii pe o scară întinsă, pe când invenţiile lui Munn şi ale lui Debeauuoys, despre care nu ştiam nimic, nu fură acceptate de această categorie de apicultori. începând din momentul când mi-am probat stupul, nu m’am îndoit niciodată că va fi preferat, îndeosebi acolo unde producţia mierii de consumaţie, constitue principalul scop al apicultorului. în Mai 1852 publicăi prima ediţie a cărţii mele despre albine. în această carte, atât stupul, cât şi sistemul meu, sunt descrise pe larg. Câştigând o mai mare experienţă în apicultură, publi cai în 1857 o a doua ediţie, revăzută şi corijată. Aceasta a fost tipărită din nou, în 1859 şi apoi fură trase după ea numeroase ediţii, fără nici o schimbare. După ce m’am stabilit la Oxford (Ohio) în 1858, întemeei acolo o stupărie în asociaţie cu fiul meu şi crescurăm acolo albine italiene. în unii ani, am vândut mătci până Ia suma de 2000 dolari (10.000 lei). Moartea fiului meu şi noui atacuri ale vechii mele boli de creer, adă ugate la infirmităţi provenite din cauza unui accident de cale ferată, mă siliră să-mi vând albinele în 1870 şi nu-mi mai rămaseră decât câteva colonii, aşezate la unul din ve cinii mai apropiaţi. Când sănătatea îmi îngădue, mă duc să lucrez la îndeletnicirea mea favorită. Am publicat puţine din observaţiunile ce le-am făcut asupra albinelor, timp de 24 ani. Scumpa-mi soţie muri în Ianuarie 1873. Ajutându-mă la facerea corespondenţei mele bogate şi la o mulţime de alte treburi, ea fu pen tru mine—în momentele de slăbiciune—aceea ce soţia lui Huber a fost pentru el, în orbia lui. Locuesc acum la cea mai în vârstă din cele două fiice ale mele. Boala de creer de care am vorbit, începu ia-

ele folosite. Dată fiind descoperirea ramei mobile şi practice, re zultatele erau atât de vădite, ca şi concluzia unei propoziţiuni de-a Iui Euclid. în epoca acestei descoperiri, am auzit vorbindu-se de Samuel Wagner, care a fost timp de mai mulţi ani de zile, priceputul editor al Iui American Bee Journal şi prin el, am luat cunoştinţă de existenţa onorabilului preot DzU erzon, precum şi despre marele său succes, cu stupul cu barele. Nu avusesem nici o cunoştinţă până atunci, de progresele făcute în Germania, pe tărâmul apiculturii prac tice, ci credeam că Englejii, cu Bevan în frunte, erau cei mai înaintaţi în această îndeletnicire. în cererea brevetului de invenţie pentru stupul meu, făcută la 5 Februarie 1852, sunt descrise în amănunţime ramele născocite şi rezultatele ce se pot obţine prin în trebuinţarea lor şi aceasta înainte ca baronul Berlepsch să fi spus un singur cuvânt despre stupul cu rame, în Bienenzeitung (Gazeta apicolă) şi cu mult mai înainte de . a-i fi dat descrierea în public. Cei care ar găsi oare care interes în chestiunea priorităţii de invenţie, între mine şi Berlepsch, o vor afla tratată pe larg în numărul de pe Februarie 1872, al lui American Bee Journal, Wagner, de îndată ce luă cunoştinţă de stupul şi me todele mele, se convinse că, Iară a mă îndoi de meto dele lui Dzierzon, eu făceam—de fapt—pe o scară re dusă, aceea ce el făcuse în mare şi că toate manipulaţiile. necesare în apicultură, sunt mai uşoare cu ramele mele, decât cu baretele lui Bevan sau cu stupii cu deschiderea printr o parte a tui Dzierzon. Oare n’a confirmat timpul pe deplin părerea sa? în primăvara anului 1852, îmi islalăi o stupărie impor0IÎ^ de s^pi*cu faguri mobili, în partea de opus a FiIndelfiei, vânzând stupi publicului. De îndată ce o fost

„Din viaţa marilor apicultori.u

V •

I — 10 — I

;

răş, serios, în timpul şederei mele Ia colegiu şi unele atacuri de acestea durară aproape doi ani. Sub povara ei, nu moi simt nici o plăcere pentru stupărit! Cărjilemele apicole stau aruncate Ia o-parte şi când timpul e frumos, mă aşez în acea parte a casei, de unde nu se văd albinele... Aproape jumătate din viaja mea, după ce mi-am luat diploma de profesor, a fost pierdută pentru mine, din cauza acestei grele boale !...

3. Dr. Iohan Dzierzon. Acum vre-o sută de ani, îşi întemee preotul Dzierzon stupăria sa la Karlsmarkt, lângă Stoberau (în Silezia). Aci făcu el puţin mai târziu acea descoperire, pentru care marele apicultor Berlepsch îl numi „părintele epocii noui a apiculturii şi cel mai genial apicultor al tuturor timpurilor". Rândurile de fafă se vor ocupa tocmai des pre acest descoperitor şi descoperirea sa. E lucru curios cu orice descoperire nouă! In adevăr, orice descoperire nu e numai rezul'atul muncii sârguincioase şi inteligente a gândirii, ci totdeauna o lumină cerească, pe care tatăl spiritelor o trimite, peste cel ce l’a ales mai înainte ! Câte mii de muritori nu vor fi nutrit dorinţa să gă sească mijlocul de a putea să scoată nevătămaţi fagurii din stup şi să i pună din nou la loc, căci doar apicultura e tot atât de veche ca şi omul. I-a fost dat însă întăi mo destului preot din Karlsmarkt, să născocească pentru lu mea albinelor, stupul cu fagurul mobil, ’) prilejind prin aceasta nu numai un avânt nemai pomenit al întregii apiculluri de pe glob, ci dând şi ştiinţelor naturale posi bilitatea de a dezvălui o seamă de secrete de-ale Firii, socotite printre cele mai nepătrunse şi adânci.

Ianuarie 1888. :

1) Acesta e punctul de vedere german; cel ce a inventat dela început însă —în mod desăvârşit—fagurul mobil, e după cum am văzut mai înainte, americanul Langstroth (1851).

/mi j

--- ------- V------

— 12 —

— 13 —

Ce lucru de mirare e atunci, ca tinerii apicultori sa stimeze pe bătrânul maestru ca pe un tată, dupăcum s’a întâmplat cu prilejul expozijiei apicole dela Postdam (1881) unde modestul, unicul, bătrânul dascăl, fu ovaţionat la apariţia sa la tribună, cu o aşa de furtunoasă însufleţire, de către cei şease-sute de apicultori adunaţi acolo, în cât se părea într’un moment dat, că lumea — la vederea lui—uitase că trebue să-l mai audă vorbind. Dzierzon s’a născut la 16 Ianuarie 1811, în Lovkowitz (Silezia poloneză). Tatăl său care era plugar, avea o prisacă, de care se îndrăgosti şi băiatul. La 1822, micul Dzierzon intră în Gimnaziul din Breslau. între 1830 şi 1833 studie Teologia Ia Universitatea catolică de acolo. Ceti rea scrierilor care vorbeau despre albine şi îngrijirea lor, constitui îndeletnicirea sa de predilecţie din acest timp, iar observarea şi studierea stupului, avea prilejul să le facă în vacantă. In anul 1834 i se încredinfă postul de Capelan al oficiului spiritual din Scholcowitz (circumscr. Oppeln), iar în Iulie 1835 fu transferat Ia Karlsmarkt. Aici începu el să se ocupe cu apicultura în stil mare. Cunoscu în cu rând avantagiile ce le are cineva când posedă mai multe stupării depărtate una de alta şi astfel stabili 12 centre diferite, cu mai mult de 500 colonii. Prin împrejurimi era numit ducele—apicultor de Karlsmarkt. Coloniile şi le adăpostea în aşa numi[ii stupi creştineşti, care constau din nişte cutioare patrate, lucrate din scânduri de 25 cm. lă ţime (un fel de pervazuri). Dintre acestea, cea de dea supra, avea un plafon mobil. Acest aranjament al stu pului, a făcut posibilă mărirea sau micşorarea locuinţei albinelor, înspre partea de sus sau cea de jos, după voe. Aici la Karlsmarkt îi veni gândul — cu răsfrângeri în viilor—ca să dea fiecărui pervaz aparte, câte un ptajon (tavan) deosebit, precum şi ideea de a pune etaje la stupi, et®]e şSurlfe, fireşte, ca să poată trece albinele dintr’o cutie, in alta.

El aşeză, aşa dar, ca plafon, pentru fiecare cutioară, câte un grătar făcut din şipci mici de lemn. Acum putea scoate un singur fagur, cu ajutorul unei astfel de şipci de care atârna, când descompunea un slup, în caturile din care era alcătuit. El băgă de seamă mai departe, că scoa terea fagurilor ar putea fi şi mai uşoară, dacă în Ioc să se facă pe deasupra, s’ar face printr’o parte ‘). Aşa fiind, Dzierzon construi o cutie închisă de toate părţile, având numai peretele dindărăt mişcător şi fixă nişte speteze orizontale pe pereţii interiori ai stupului, pe care se rezemau capetele şipcuşoarelor care susţineau fagurii* Prin aceasta, stupul cu fagurii mobili era descoperii (1835). Pentru a economisi lemnul, el urmări construirea de stupi cu două, trei, patru, şase şi opt încăperi, precum şi construirea de pavilioane, din care albinele zboară în toate părţile. în publicistică intră Dzierzon cu zece ani mai târziu (în 1845), cu care prilej făcu cunoscută invenţia sa, în jurnalele din Fraierdorf. în acelaş an se puseră şi bazele Jurnalul-ui apicol, organul principal al apicultorilor ger mani, în ale cărui coloane, baronul Berlepsch pleda cu toată ardoarea, peniru introducerea şi dezvoltarea desco peririi celei noui; — printr’insul triumfă noua idee. Dzierzon însuş scrise mai multe cărţi, între care mai ales Teoria şi Practica (apărută pentru prima oară în 1848), Creşterea ra/ională a albinelor (1861) şi Stupul Zwilling (1890), au pecetluit pentru totdeauna chemarea sa şi pe tărâmul scrierilor apicole. Dzierzon a împărtăşit soarta tuturor oamenilor mari, căci el a avut adversari şi admiratori. în ceea ce priveşte pe cei dintăi, o curioasă întâm plare făcu ca biserica sa 2)—care până atunci se afla în

. ' i

1) Aceasta având în vedere c;i la stupul lui Dzierzon, „caturile" constituiau în acelaş timp şi cuibul şi magazinul de miere Altmintreli, lucrurile sunt tocmai din potrivă, cum ne-o dovedeşte stupul Langstroth-Dada nt. 2) Romano-Catolică.

î , ' i

— 14 —

cel mai strâns raport cu şiiinja—să vină de astădală în conflict cu ea. în adevăr, Forsler, Episcopul de Breslau, interzise Iui Dzierzon să mai participe la aşa numitele Congrese anuale ale apicultorilor germani şi-i ordonă să renunţe la calitatea sa de membru al asociaţiei oameni lor de ştiinţă. Nu doar că prin aceasta putea fi împie decat dela îndeplinirea slujbei sale, ci fiindcă cu prilejul acestor adunări, aveau să se trezească din nou în sufletul său, cugetele care nu se împăcau cu învăţătura biseri cii sale. Dzierzon răspunse că participarea Ia pomenitele cons fătuiri, era o trebuinţă a sufletului său. în Ioc de răspuns, Episcopul scoase—fără voie—pe Dzierzon din serviciul său. Nici un preot catolic n’e luat parte la congresul api cultorilor care s’a ţinut anexat de expoziţia internaţională din Viena (1872): Ie era interzis să intre în legătură cu cel excomunicat. Cu un an în urmă, îi veni o somaţie din acelaş loc: Dzierzon făcuse nişte declaraţii într'o adunare de fraţi, care denotau că e lipsit de adevărata credinţă, relativ la Dogma infailibilităţii Papei şi că deci trebue să-şi precizeze punctul său de vedere, cu privire la acest lucru. El răspunse că mita Episcopului pare a nu-i da pace nici în liniştea sa şi că el ţine de infailibil (scutit de greşală) numai pe Tatăl cel din ceruri. în urma acestui fapt, îi fu suprimată şi pensia. Aceasta se făcu însă prin decizie judecătorească, prin toate instanţele — până la cea mai superioară—care spunea că prin depărtarea de unica în văţătură a bisericii catolice, rămânerea sa mai departe în sânul acestei biserici, e cu neputinţă. Şi totuş, când atât de mari greutăţi întâmpină pe bietul preot, din cauza dragostei sale de albine, pentru aceeaş cauză apicultorul şi savantul, avea să culeagă atâta mulţumire şi glorie ! Numele său e binecunoscut în cele cinci părţi ale lumii . Nenumărate Societăţi, Asociaţii şi Academii, din cu prinsul ţării şi din afară, l’au distins prin diplome de o-

; : !

•1

— 15 — noare,—o medalie de argint şi una de aur, i-au fost decernute de către Ministerul de Agricultură—•; ordine şi semne de distincţie îl împodobesc, iar Universitatea din Miinchen, i-a recunoscut meritele pe tărâmul ştiinţelor naturale, cu piilejul sărbătoririi jubileului ei, împărtăşindu-i diploma de Doctor în Filosofie, honoris causa I In cea mai mare parte, felul de a lucra al lui Dzier zon pentru apicultura, conslâ în aceea că-şi formă „uce nici*, în care deştepta gustul pentru studiul uie/ii albinelor şi care mai pe urmă cons truiau mai departe cu succes, pe temelia pusă după gândul său. Dar, mai la urma ur mei, va zice cineva, ce lucru atât de extraordi nar e în ideea lui Dzi erzon, căreea el i-a dat expresie văzută ? Căci^ ce învăţa el ? Tavanul locuinţei albine lor, nu trebue să fie dintr’o singură bucată, ci să constea din atâtea bu căţi, câţi faguri conţine stupul. De fiecare bucală de acestea numită şipcă, Dzierzon. atârnă un fagur. Un pe rete întreg al stupului e mişcător, interiorul fiind astfel accesibil printr’o parte. în felul acesta se pot scoale una câte una şipcile, îm preună cu fagurii care atârnă de ele, după ce au fost desprinşi mai înlăi de pereţii laterali cu un cuţit şi apoi, fără să se producă cea mai mică ruptură, se aşează totul în stupul precedent sau în altul de aceeaş lărgime inte rioară. Lucrul pare foarte uşor şi lipsit de importanţă >*

« I

- 16 -

::.

ţf )

când cercetezi mai deaproape însă, vezi că nu-i chiar aşa. E întocmai ca cu oul lui Columb: să imiteze, poate oricine; numai unul singur a deschis calea însă^ şi nici el însuş nu şi-a dat seama, de marea importantă a desco peririi sale ! în adevăr, de metoda simplă ce am descris-o, atârna întreaga serie a îmbunătăţirilor practice, pe care le-a su ferit apicaltura în ultimele decenii. Ca să nu pomenim de cât de una singură din acestea, vom cita extragerea mierii care are o însemnătate de primul ordin pentru apicultură şi care a devenit cu totul alta, faţă de ceeace era mai înainte ! Atâta timp cât se întrebuinţa stupul-calotă, mierea era aşezată acolo unde o puneau albinele: în par tea de sus a calotei, în general tocmai în acea parte, la care ar fi fost mai u$or de ajuns. De’fapt, ca să obţii mie rea, trebuia ca fagurii înşişi să fie detaşaţi şi tăiafi în bucăţi şi apoi storşi sau presaţi. De obiceiu, coloniile destinate pentru recoltă erau ucise cu vapori de pucioasă, iar locuinţa jefuită. Cum e şi natural, soarta cădea tocmai pe cele mai frumoase şi mai puternice colonii, căci numai ele aveau provizii bogate. Ce nerecunoştintă fajă de truda bietelor culegătoare 1 Câtă deosebire e acolo unde s’a întrodus mobilismul, însă ! Acolo apicultorul ia fagurii la iuţeală, oricând vrea» sau mai bine zis, deîndată ce-s plini. Fagurii astfel obţi nuţi, pol fi duşi curaji şi nevătămaţi în piaţă, dimpreună cu şipca de care atârnă. Mai mult: stuparul poate obtiney dacă vrea, faguri mici (secţiuni); aceştia aşezaţi sub o calotă de sticlă, constituesc cea mai frumoasă şi cea mai curată miere ! Dacă însă voeşte să aibă numai miere lichidă şi să cruţe fagurii, atunci îi dă Ia extraclor, după ce mai înlăi i a esoperculat. în felul acesta obţine mierea cea lamură ca raza e soare, în timp ce fagurii rămaşi goi şi cu desă vârşire nevatămati, îi dă îndărăt la albine care îi vor umpleâ în curând, iarăş.

;

— 17 — Ce minunat chip de a obţine mierea ! Dar nu e nu mai atât, căci pentru albine, prin acest procedeu, se economiseşte o muncă enormă, deoarece nu mai au nevoe să facă din nou fagurii odată construiţi. Mai mult încă: pe această cale s’a ajuns ia cea mai mare economisire ' a mierii, căci pentru 1 kg. de ceară, albinele trebue să cheltuiască 10—15 kg. de miere. Când ne gândim că numai în Germania, erau ucise anual—fără nici un folos—până la 100.000 de colonii, ca să li să poată lua mierea, abia atunci ne putem da seama de valoarea descoperirii lui Dzierzon, pentru conservarea acestor milioane de mici fiinţe lucrătoare ! Dar mai mult iese la lumină însemnătatea descoperirii lui Dzierzon, când privim la foloasele pe care le-au tras Ştiinţele Naturale (Anatomia şi Fiziologia) de pe urma cugetărilor lui. în adevăr, e de remarcat că Creatorul şi-a arătat atotputernicia şi înţelepciunea creaţiunii sale, nu în balene şi elefanţi, ci în cele mai mici făpturi. între acestea din urmă se numără şi albinele, la care—cerce tări din ce în ce mai noui—înlesnesc scoaterea la lumină a unor adevărate lucruri minunate ! Sunt aici întocmiri ale naturii, despre care Ştiinţele Naturale nici habar n’aveau şi nici nu puteau să aibă, de oarece acestea nu pot fi observate decât în inima stupului —inimă care înainte de Dzierzon nu putea fi atinsă... Meritul de a fi dat puternicul îndemn cercetărilor mai noui, asupra vieţii albinelor, se cuvine baronului Berlepsch, discipolul lui Dzierzon. — La moşia şi la prisaca sa din Seebach (Turingia), el puse la dispoziţia profesorilor Siedold şi Leukart o suta de stupi, ca aceştia, cu ajutorul celor mai bune microscoape, să obţină răspunsuri pozi tive la întrebările : cum se face că din ouăle :aceleeaşi mătci ies şi trântori şi albine lucrătoare? Depune matca după bunul său plac ouă de trântor sau de lucrătoare ? Cercetările pomeniţilor învăţaţi stabiliră irevocabil — odată pentru totdeauna — că matca poate lăsa după a ei

’

/ — 18 -

— 19 —

unui ou, sperma primită la împerechere şi so oprească '

! I

voe la ua altul; că din ouăle fecundate, iese numai albine Iucrătoare, iar din cele nefecundate numai trântori ; că o matcă neîmperechiată poate da naştere la urmaşi vii, ce-i drept dar numai trântori;—într’un cuvânt, naşterea albi nelor’ de parte bărbătească se face prin ‘Partenogeneze (naştere feciorelnică). Cum aceste rezultate s’au dat la lumină, e fără de nici un folos să mai stăruim aici, asupra lor. Un lucru reese însă lămurit din cele spuse mai sus : că afară de stupul cu fagurul mobil, aceste rezultate nu se puteau obţine. Dar de cel mai mare interes e o altă taină, al cărei văl a fost cu putinţă să-l dea la o-parle descoperirea lui Dzierzon şi anume: stabilirea ideei de rasă, datorită căreea a fost posibil să se crească rase nobile de albine şi chiar foarte nobile. în acest domeniu, s’a ajuns acum la cele mai frumoase rezultate şi în acelaş timp apicultura a fost îndrumată pe un drum nou, de un al doilea ucenic al lui Dzierzon, W. Vogel, un bun cunoscător al albinelor şi omul cel mai învăţat al lumii apicole din timpul de faţă, redactor al Jurnalului de apicultură şi autorul operei asupra albinei şi creşterii sale, preşedintele perpetuu al tuturor reuniu nilor apicole. Dzierzon prevăzuse deja, cu spiritul său genial, că prin încrucişarea diferitelor rase de albine, s’ar putea ajunge la o înobilare a rasei. în acest scop şi-a procurat albine italiene şi le*a amestecat cu albine din ţara sa. Albinele italiene se disting în mod vădit, prin nuanţarea culorii corpului, ambele inele din urmă fiind colorate mai puţin orange, pe când albinele nemţeşti sunt — după cum se ştie—aproape negre. Dzierzon isbuli să crească albine italiene de aşa mărime şi frumuseţe, încât maicile erau nuanţate galbenauriu atât de frumos, încât întreceau cu mult pe cele aduse direct din Italia.

■

Progrese mai mari însă făcu Cultura raselor în mânile lui Vogel. Staţiunea de aclimatizare din Berlin, reuşi să obţie prin stăruinţa sa, o colonie de albine egiptene. Aceasta s’a făcut cu mari greutăţi, căci Cop///, îngrădiţi de superstiţia fără margeni a religiei lor mahomeiane, sunt mai dispuşi să-şi tae o mână, decât să dea un stup cu albine 1 Vogel procedă metodic şi chibzuit şi străduinţele şi observaţiile sale de ani de zile, fură încoronate de re zultate cu adevărat surprinzătoare! El stabili nu numai că prin încrucişarea corespunză toare celor două rase — egiplică şi germană — ies la iveală oarecum cele două extreme ale împărăţiei albinelor şi că toate varietăţile acestea, socotite până acum ca rase de sine stătătoare, pot să fie cultivate, ci el chiar reuşi să obţină o rasă nobilă, care întruneşte în sine toate calităţile pe care poate să le aibă o albină: frumu seţe fermecătoare, hărnicie neîntrecută, blândeţă minu nată. El a botezat această rasă cu numele său: oogelianâ, iar în glumă i-a zis şi albină pastorală, de oarece un preot poate oficia în voia cea bună dinaintea stupului, fără să fie nevoit să-şi pună voal pe faţă. „Daca ar Ji aflat Darmin rezultatul experienţelor meleu, zice Vogel, - „s’ar fi considerat fericit; şi totuşi nimic nu se opune cu mai multa străşnicie ipotezelor sale, decât tocmai aceste rezultate".

** Ca să’ncheem, ne’ntoarcem din nou la Dzierzon. El e maipresus de toate un om de o mare modestie şi ne spus de tăcut! Se spune că Ia congresele apicole, ad miratorii săi, ca să-l poată auzi vorbind, potriveau astfel lucrurile, încât căutau să-l provoace prin întrebări îna dins formulate greşit. Atunci se antrena şi combatea eroa rea în mod clar, energic şi documentat! La cele spuse în rândurile de mai sus, trebue adău-

)

! ; ■

: {

. 1

— 20 -

■

gal, că după pensionarea sa dela Karlsmarkt, Dzierzon se întoarse la locul său natal, Lovkowitz-—lângă Kreuzburg (Silezia), unde îşi construi singur o câsu/â plăcută; acolo îşi aşeză albinele şi purta grijă de ele, împreună ! cu nepotul său. în acel an (1872) cu prilejul congresului apicultorilor germani, austrieci şi unguri dela Leipzig, fu sărbătorit ju bileul de 60 de ani al Iui Dzierzon, nelipsind nici o măr turie de cinste şi de mulţumire, pentru cel sărbătorit. Dzierzon muri la 26 Octombrie 1906, la Lovkowitz i (Silezia de sus) în etate de 95 de ani! !

; i J»

4. Charles Dadant.

î r! -.1

•i

;

■:

■

; i

Charles Dadant s’a născut la 22 Mai 1817 în locali tatea Vaux-sous-Aubigny (Marna superioară), din Franţa. Tatăl său era doctorul satului. După ce-şi făcu studiile la Colegiul din Langres, intră în afaceri, dar insuccese repetate îl deciseră în 1863 să plece în Statele-Unite (America), unde se stabili la Hamillon, districtul Illinois. încă din tinereje, el avea o dragoste deosebită pentru albine şi studie lucrarea „Noui Obseruafiia a lui Francisc Huber, precum şi aşa numitul Manual al lui Lombard, scrieri pe care le găsise în biblioteca tatălui său; mai târziu ceti Ghidul Apicultorului de Debeauvoys. Dar toate încercările pe care Ie făcu în diferite epoci .ale tineret» sale de a-şi înjgheba o stupărie, au fost nenorocoase. Astfel odată o inundaţie provenită din cauza unui ciclon, îi nimici singura colonie ce o avea; altădată un vecin, ai cărui femee şi copil fuseseră înţepaţi de albine, i-a răsturnat stupii, într’o zi de iarnă, pe ninsoare. Soarta îl mână apoi în America. Ajuns aci şi voind să întreprindă ceva pentru susţinerea sa şi a familiei sale, se hotărî să se facă stupar. Vechea sa patimă îl urmărea şi el avea încredere în rezultatele pe care le putea da creşterea raţională a albinelor; îi trebuia însă materialul necesar, pentru a adăposti coloniile, după nouile metode.

: l

: ■I

! i,

’

- 22 —

•1

. '*)

i }

îj

- 23 -

Dadont făcu alunei ca Bernard de Palissy, care şi-a ars mobilierul, pentru â inlrejine focul olăriei sale; el desfăcu pardoseala, pentru a fabrica primii săi stupi cu rame. Dadant a văzut clar lucrurile apucându-se de apicultură, căci această îndeletnicire dădu rezultate minunate în manile sale şi el deveni unul din cei mai de seamă apicultori din lumea în 1 treagă, nu fără să fi fă cut mai întăi numeroase experienţe şi să fi în tâmpinat lot felul de gre utăţi. Aşa de pildă, convingându-se de superio ritatea albinelor italiene, •: asupra celor de rasă co mună, importate de pri mii colonişti europeni, Dadant făcu Ia anul 1872 o călătorie în Italia, pen tru a aduce de acolo matei/dor dintr’unfăi nu izbuti. Era chiar pe pun ctul de a renun|â ia im port, dar perseverenta U : •/ sa trebuia răsplătită în ■"■■ m-% | sfârşit şi numai lui se : datoresc cele dintâi în Ch. Dadant, la 82 de ani. drumări ce trebuesc ur™le’,Tnlr.VranSPOrlul mS,cilor Pe mari distante, operal.e devenită obişnuită astăzi.

iii ?s-

tru fl'r'11’ T aS°Ci® CU fiul său C- P- Dadant, peniimD r-rm,Hlea 89uri'or artificiali, continuând în acelaş

clusiv mie^rdTeTas"111110' StUPgrU m8ri’ consacra,e 6X‘ se hn.ă!f."df° .exp„eriei"ă 'ndnsă ca apiculior, Dadant se ho.au sa faca să profite şi altii de pe urma acestei

Ocupajii şi de a face cunoscut metodele care i-au reuşit lui. în acest scop publică în 1877 un excelent tratat: le Petit Cours d’Apiculture, apoi se apucă să scrie prin di ferite reviste periodice din America şi Europa, precum: American-Bee Journal, rApiculleur din Paris, Journal de Fermes et de Ghâteaux, l’Apicultore din Milan ş. a. îndeosebi a făcut marele serviciu, de a colabora — timp de 24 ani — la Revista Internaţională de Apiculturâ scoasă de Bertrand. Buna sa voinţă era nesfârşită; ruga pe Bertrand să-i facă cunoscut subiectele pe care-ar fi dorit să le trateze, în mare parte, el este acela, datorită căruia capătă atât de mare însemnătate revista aceasta. Metodele sale şi stupul pe care-1 recomanda, au fost adoptate în Franţa, Elveţia, Italia, Belgia şi Rusia, tot aşa de bine ca şi în cele două Americi. Dadant era un om de afaceri, îndămânatic şi înzestrat cu multă filozofie a vieţii. Niciodată împrejurările n’au pu tut să strice buna sa dispoziţie, pe care o păstră până în cea din urmă zi a vieţii sale. El muri la 16 Iulie 1902, în vârstă de 85 de ani.

qOd

i i

■

csrj : i ■•4

■■

- 25 — i i

: ■

\ 1

; :

! •

•li •i

5. Hruschka.

Descoperirea extractorului de către maiorul austriac von Hruschka, alături de inventarea fagurului mobil şi a fagurilor presaţi, constitue pietrele de temelie ale stupăritului modern. Povestirea vieţii celui ce a născocit extractorul şi a felului cum s’a făcut această născocire, nu e lipsită de interes. Hruschka s’a născut la 12 Martie 1819 în Viena. El a fost fiul soţilor Franţ Hruschka, comandantul Corpului de bombardieri şi al Anei. Studiile şi le făcu la Gralz. La 1836 intră în regimentul 33 infanterie, apoi trecu la marina de războiu, după care participă la campania din 1848-49, ca ofiţer de artilerie, pe fregatele „Quirieram şi Junoa. La 1856 veni din nou ca ofiţer de infanterie, cu gra dul de căpitan, iar în 1865 intră ofiţer de piaţă la Legano. Tatăl său, care muri în 1862, ca Locotenent-Colonel activ, primise titlul de nobil. Mai târziu, de Hruschka se făcu otelier la Dolo şi locui cât-va timp la Venisa (în apropiere de Dolo). Ultimii ani ai vieţii fu bolnav şi adânc mâhnit. El îşi sfârşi viaţa — atât de preţioasă pentru noi — la Venisa, ca un biet om sărac şi nevoiaş.

v , .

Unei îndoite întâmplări datorim noi marea descope rire a lui Hruschka. Mai întâi—că băeţaşul lui Hruschka, căruia tatăl îi dă duse să ducă acasă într’o zi, un fagur de miere din prisacă, aşezat pe o farfurie, Intr’un paneraş — nejiind lăsat în pace de albine, învârti paneraşul roalâ în jurul capului, pentru a se apăra de ele. Băiatul ştia bine că fagurul nu căzuse din coş şi că alveolele acestuia erau necăpăcite. Sosit acasă, Hruschka văzu cu mirare pe fundul farfuriei o mulţime de miere stoarsă, foarte cu rată, fagurul gol şi câtuş de pu|in vătămat şi în ţelese îndată, că numai smuncitura produsă prin învârtirea coşuletului a putut face aceasta. Mai târziu Hruschka comandă la Viena pri mele extractoare — trei modele de dimensiuni di ferite—din care două se păstrează în Muzeul de Apicullură din acel oraş. Extractorul lui Hrusch ka avea forma unei Hruschka. pâlnii, cu baza palrată. Exteriorul celor două modele vieneze are : la unul 21,5 cm., iar la celălalt 31,5 cm. (la gură). Principalul e plasa de sârmă, cu baza piramidală. Pe această plasă fu aşezai un fagur cu miere, desoperculat. S’a aplicat apoi extractorului o mişcare circulară în sens vertical (ca la praştie), după ce a fost astupată mai întăi gaura de scur gere cu un dop şi când s’a adunai o cantitate suficientă de miere, în rezervorul piramidal, atunci i s’a dat drumul „Din viaţa marilor apicultori

■

26 —

sa curgă, scoţând dopul. Atâta vreme cât mierea eră Se.. parată de ceară prin stoarcere sau topire, se distrugeau prin acest procedeu fagurii, cei atat de pre|ioşi pentru mobilismul actual, în vederea exploatării viitoare. Prin ace’si aparat însă, nu numai că e posibilă păstrarea conslruc(iilor de ceară şi punerea fagurilor din nou în stup, dar chiar se obţine ——------punctele de p!e. o miere din cele I, care ale acestei mai frumoase şi " jl mari invenţii emai plăcute la =^rau (*escoPerite gust. ]y Ş* cu toate ca Dacă cea din4 ll primele dibuiri tăi extragere cu vor fi fost grocentrifuga a fost solane şi lipsite obositoare şi mide mijloacele ne găloasă, aceasta cesare, ele erau nu ne dă dreptul însă temeiul alai să zâmbim, căci Fig-1. Cel dintâi Extractor. de prejos, al avântului pe care avea să-l ia mai târziu stupăritul. Nu trebue să uităm, că experienţele Iui James Watt, cu oala lui cu apă clocotită, închisă ermetic, — în apa rentă copilăreşti — au fost prima treaptă spre slava pe care el, ca om, o dobândi, prin descoperirea maşinei cu abur!

6. Eduard Bertrand. La 16 Ianuarie 1917, a trecut cu seninătate către Dom nul—la Geneva—Eduard Bertrand, preşedintele de onoare al Societăţii normande de apicultură, iubit şi respectat de -o|i. Avea 85 de ani. Viata — harnică şi plină de bună tate—a celui ce a scris: „La Conduite du Rucheru („Con ducerea stupăriei"), merită să fie cunoscută, de oarece prin această lucrare numele său a devenit celebru, prin tre apicultorii lumii întregi. Studiile şi le-a făcut la Geneva; se duse apoi trei ani în Anglia, după care veni la Paris, unde primi însărci narea de agent de schimb, pe care o îndeplini timp de 15 ani. După asediul Parisului, de către oştirile germane, fu martor la căderea oraşului. După luarea cartierului său, a fost înhăţat de către soldaţii înfuriaţi, pus la zid şi urma să fie împuşcat, dacă nu intervenea un ofiţer superior, care îl scăpă. Aceste împrejurări zdruncinându-i sănătatea, fu nevoit să se retragă în familia sa, stabilindu-se la plăcuta vilă dela Nyon, pe malurile lacului Leman, unde s’au bucurat de ospitalitatea sa, o mulţime de apicultori. în acest timp se apucă de creşterea albinelor, ceeace constitui pentru el, o plăcută îndeletnicire.

- 28 —

. ■

. ;■

t !| ii

• •;

> j

IWt

— 29 —

tlti de familie, apoi o alta la Bex (cantonul Vaud ş, n sfârşii o a patra la Allevays, în munln Jura. El nu înceta de a experimenta şi de a se instrui, compaţand toate sistemele şi scotocind literatura apicola a tuturor (arilor, datorită faptului că cunoştea mai multe limbi. De aceea, atunci când so cietatea de apicultură a Elve ţiei romande gă si nemerii să ai bă un organ, ca re să pună pe membrii săi în legătură unii cu alţii, devotatul vulgarizator se oferi să editeze această publi caţie pe soco teala so. " Bertrand era : -i ■ r ■. "■*«.,;>....... . . înzestrai cu tot ce e necesar, spre a duce la bun sfârşii a- !ceaslă însărci Ecluard Bertrand. nare şi în câţiva ani Buletinul său, răspândit pestetot, numărând mii de abona(i, trebui să-şi schimbe titlul în „Revista Internaţio nală de Apicultura",— Douăzeci şi cinci de ani îi purtă greutăţile. Volumele ei sunt foarte cercetate şi azi. Eminentul apicultor englez Cowan — trecut şi el dintre cei vii zicea că această publicaţie e cea mai practică şi cea mai bună din toate câte au apărut în franţu

■

! i

:V% ,;K '

| 1

zeşte şi singura care tratează serios metodele moderne. Publicaţiile lui Bertrand se succedară fără întrerupere, dela 1879 până la 1905 şi se poate spune, că nimic din ceeace se referă Ia albine, chiar în chip mai îndepărtat nu i-a scăpat neobservat. El făcu marele serviciu apicul torilor cunoscători ai limbii franceze, de a-Ie pune la îndămână cele mai bune lucrări;engleze şi italiene: „Ghi dul apicultorului englez" al lui Cowan, broşura italiană a lui Rauschenfels despre găselniţă, monografia loque-ei, a lui F. G. Harison din Canada, alte două lucrări noui ale lui Cowan : Albina (anatomie şi fiziologie) şi Ceara; în sfârşit Albina şi Stupul a lui Charles Dadant şi Langstroth, cea mai frumoasă şi cea mai importantă lucrare de apicullură, pe care C. P. Dadant a revăzut-o "şi îmbunătă(it-o, cu incomparabila sa experienţă, într’o nouă ediţie. Pe lângă toate aceste publicaţii, Bertrand a (inul cursuri şi conferinţe; era în corespondenţă cu numeroşi apicul tori, cărora le împărtăşia fără nici o precupeţire sfaturile. Şi totuş, cu tot devotamentul său închinat acestei cauze, el n’ar fi putut face faţă enormei sarcini ce şi-o luase, dacă n’ar fi avut în tovărăşia vieţii sale un ajutor de o remarcabilă valoare, care nu s’a mulţumit să fie o simplă spectatoare a soţului său, ci l’a ajutat bucuros, cu o mare bunăvoinţă şi cu o continuitate admirabilă. Ea poseda o cultură aleasă şi poate tocmai din cauza aceasta era în* săş modestia în picioare. Acest model de so(ie, a cărei afabilitate făcea casa maestrului mai atrăgătoare numero şilor vizitatori, s’a stins la rândul său şi dânsa, la înce putul anului 1920. Ea era fiica lui Juste Olivier, poet na ţional elveţian şi s’a arătat vrednică de origina sa ilustră* Spre a arăta spiritul desinteresat a lui Bertrand, ne vom mărgini la un fapt: el a perfecţionat stupul Dadant, pe care l’ar fi putut numi stupul Bertrand; îl boteză însă Dadanl-Blatt, indicând prin acest nume, izvoarele princi pale ale descoperirii sale.

;

— 30 —

Onoare acestui caracter nobil, care s’a devotat atât de mult pentru o idee frumoasă, care a ştiut să pună la punct numeroase descoperiri şi care a dat ideea atâtor cercetări şi a încurajat toate iniţiativele ! înrâurirea sa a fost enormă şi va rămâne încă mult timp vie, de oarece opera, ca şi vieaja sa, reprezintă un ideal de înţelepciune, de bunătate şi de curaj!..

i I

7. A. — I. Root.

;

E în afară de orice îndoială, că în ceeace priveşte slupăritul, americanii sunt acei care au bătut recordul, pe întinsul întregului glob. Doi oameni înzetraji cu însuşiri deosebite în această direcţie—unul în ceeace priveşte albina, stupul şi felul ei de viaţă : Dadant, iar celălalt dibaciu şi priceput în tot ce stă în legătură cu lucrurile de care are nevoie^albinăritul—deci industria apicolă: Root, iată cei doi pioni ai întregii apiculturi de pe întinsul globului. Despre cel dintăi ne-am ocupat aiurea; despre cel de al doilea, ne vom ocupa în rândurile ce urmează. începuturile industriilor lui Root sunt ca'n poveste: dela un simplu roiu de albine, ce trecu pe deasupra casei lui, în primăvara anului 1865 ! Prada fiind prinsă, fu pusă într’o cutie hocioroboasă şi constitui pentru stăpânul ei, câmpul de experienţă pe care avea să se altoiască în ceputurile marei sale opere, cunoscută sub numele „A B C de rApiculturem l), precum şi a giganticelor instalaţiuni şi uzine apicole, aparţinând aceluiaş norocos om, unice în felul lor în lumea întreagă! Cartea pomenită mai sus, a fost întocmită pe temeiu răspunsurilor aşezate — în mod alfabetic, pe chestiuni— 1) Ne servim de titlul luat din ediţia franceză (N. A.).

date de Root, după o îndelungată practica, tuturor aceŞi nici nu s’a desminjit prin nimic până acum opera lor care îl chestionau, asupra diferitelor nedumeriri şi sa, pe care o dedică în mod special „mulţimei Jralilor care fuseseră publicate mai întăi în Jurnalul de apiculşi surorilor noastre de pretutindeni, pe care-i interesează tură înfiinfat de el pela 1873, sub numele de *Gleanings creşterea albinelor“. in Bee Culture“, care există şi până azi. E de adăugat, că edifla franceză din 1909, e tipărită *Alcătuind această lucrare, zice autorul, am studiat eu A ape hârtie velină, în două coloane, cu literă mică, înso|ită însumi fiecare chestiune, nu numai consultând cărţile şi| de un lux de clişee şi vederi intercalate în text, care are revistele de apiculturâ, pe care le aveam la îndămână, c/î || nu mai puţin de 524 pagini format mare. mergând eu însumi la câmp, scriind tuturor acelor ce-mi ! Instalaţia industrială a lui Root sau Casa albinelor cum puteau procură informaţii în această direcţie sau chiar jert' îi zice el, e pur şi simplu uriaşă ! fină o colonie de albine, dacă eră nevoe, până rămâneam întemeiată pe ceeace bruma putea acţiona la început pe deplin mulţumit (cu rezultatul căpătat)". puterea motrice tindere de mai Părerile moşierilor de prin împrejurimile lui Root Ia a morii sale de multe hectare daacea epocă, cu privire la stupărit erau, că îndeletnicirea vânt, pe care o torită energiei şi aceasta e rentabilă atât timp cât regiunea e virgină, dar avea instalată în priceperii aceluchiar butca (prămai pe urmă nu mai aduce nici un folos. întâmplarea făcu iaş om, pomenit vălia) sa de giumai sus, care— însă să-i cadă în mână interesanta carte a lui Langstroth: după expresia fi vaericale,pentru The Hive and Honey Beeu (Albina şi stupul), care a inia putea pune în ului său—era hăjiat şi pe marele Dadant şi care l’a luminai şi pe el pe i râzit să înrâumişcare un fedeplin, asupra tuturor chestiunilor, despre care nu avea rească asupra al răstrău, această decât idei vagi. binăritului din tuîntreprindere îşi Iată ce spune Root despre această carte şi autorul ei: mea întreagă*. are aşezate azi „Dumnezeu să-l binecuvinteze, pentru chipul drăgălaş şi Root începu maşinăriile şi ufermecător cu care dezoălue cetitorilor săi adevărurile şi A— I. Root. să scrie prin „Azinele, pe o înminunile^ fiinţei, care se găseşte înăuntrul stupului l Ce merican Bee Journal“ sub numele de Novice şi rezultatul comoară am aflat eu în această carte, pe care o ceteam fu, că din toate păr|ile Statelor Unite veniră cereri, cu în momentele mele libere: nici un roman nu mar fi atras ; privire la modul cum se construesc stupii şi extractoarele mai mult lu. şi de unde se pot procura. în acest timp nu exista niPrima edijie in limba franceză — a cărjii Iui Root, a căeri vre-o uzină, care să se ocupe exclusiv cu fabricaapărut „ în anul 1905, a doua în 1909, iar în timpul din rea articolelor de apicultură. Aşa fiind, Root se puse pe urma a apărut o nouă edijie engleză, întitulată: „A B Cşi lucru în prăvălioara sa. A r Z al Apiculturii, deci un fel de Enciclopedie a a„îmi amintesc foarte bine, scrie fiul şi colaboratorul piculturii, potrivit „ cu gândul marelui ei plăsmuitor, care său E.—R. Root, de vremea când socoteam drept cel mai spunea in prefaţa edijiei a II-a: num intenţia, ca nici onesigur dintre lucruri vântul, pujinul vânt de care aveam dată această carte să nu rămână în urmă, Jaţă de HM' nevoe, pentru a termina grămezile de stupi şi unelte de pul săuu.

- 34 — icultu'rn începute. Şi mi-amintesc cum tatăl meu, îtn. ap de acest ajutor, dorpreună cu mine, căutam să profilam w . . de9teptâpPdeatetindereo^cnrelel. când se%ornea vântill

— 35 —

în urmă bătrânul Root, ca unul ce dăduse afacerii o mare parte din energia sa, fiind bolnav şi ocupat şi cu alte^ lucruri, lăsă direcţiunea pe mâna „tinerilor". I în 1904, întreprinderea avea un capital de 1.500.000 şi astfel puteam fabrica stupi la lumina lămpii, atât cât lei deplin vărsaţi. aveam puterea vântului la îndămână, căci în aceste zile, în timpul aceluiâş an, fu construit un hangar monstru, bătaia Iui putând să înceteze, nu era potrivit să aşteptăm pe o întindere de 7.500 m. p. pentru uscatul scândurilor, până să se crape de ziuă". Lungimea acestei clădiri e destul de mare, pentru a pu încetul cu încetul, afacerile progresară şi puterea tea s’o traverseze un tren întreg, cu locomotivă cu tot şi vântului trebui să fie înlocuită cu puterea vaporilor. să descarce aici. Fu lichidată afacerea de bijuterie şi cumpărat un. Ie în 1907 fu instalată o tipografie proprie, în care a fost ren de 7 hectare întindere. în 1880 întreprinderea luă tipărită a VII-a ediţie engleză a lui A B C (a 116-a mie). proporţii uriaşe: afacerea luă un avânt aş a de mare, după Dacă s’ar socoti produsele fabricilor şi slupâriilor lui Root spusele fiului său, încât proprietarul lor însuş, era demo s’ar putea încarcă în fiecare an un tren lung de 80 km. 1 ralizat de afluenja lor; mica albina părea că vrea să ne Mierea se socoteşte cu tonele, iar fagurii artificiali dea mai mult de lucru, decât lot restul lumii*. fabricaţi în atelierele acestui mare stupar, dacă ar fi în 1896 fu construită o magazie în care încăpeau puşi cap în cap, ar alcătui un brâu cu care s’ar putea 3.000.000 metri cubi de scânduri de teiu, pentru fabrica încinge pământul pela equator (cam 40 milioane metri!). rea secţiunilor, scânduri care fură epuisale totuş, în 3 Printre altele, lui Root i se datoreşte popularizarea inven luni de zile! ţiei fabricării fagurilor artificiali (presaţi) în lumea întreagă. în 1897 a trebuit să se lucreze şi noaptea şi cu toate El a dat la iveală în anul 1896 o maşină mare cu val' astea nu putură fi satisfăcute toate comenzile, care erau ţuri, de felul căreea vându apoi mai multe sute de bucăţi. considerabile! Azi el e singurul fabricant de acest soi de prese din Ame Se introduse energia electrică şi se ridicară noui cons i rica, iar în ceea ce priveşte fabricarea fagurilor presaţi trucţii ; se înmulţi numărul funcţionarilor şi al lucrătorilor. e în continuă întrecere cu marele Dadant, având — cel Zece sucursale, purtând numele lui A. — /. Root, Co„ dintăi—şi conducerea elegantei publicaţii apicole: „Glease găsesc împrăştiate în diferitele părţi ale Statelor Unite, nings în Bee Culture", iar cel de-al doilea fiind conducă plus 10 — 15 subagenţii, care primesc mărfurile respectorul bogatului „magazin" apicol: „American Bee Journal tive cu vagonul, fără a vorbi de altele mai mici. Opera celui dintăi e concretizată în luxosul „A B C Toate aceste sucursale şi subagenţii, atârnă direct de de rApicullure" de care am vorbit mai sus, iar experienţa Casa-mumă. celui de-al doilea în nespus de bogatul volum: „The în 1894 afacerile luând o dezvoltare neobişnuit de mare, Hiue and Honey Beeu (Albina şi stupul), silindu-se din D rect.0 fu schimbată în Compania The A.—I. Root C-o., toate puterile să se întreacă unul pe altul, spre cel mai* avand un capital de 500.000 lei. cu A. I. Root fondator. mare folos al apiculturii din lumea întreagă. al luiRnM . riViCe'PreŞedinte’ 1 T- Calvert’ un ginere alt ginere, fi numU seVeTar"18* ‘ârZiU A’ L> B°yden’

\ |

i I

i j * :t ? (

\ ;

<ss>

i ■

: :

! ! :

; : ! i

Georges de Layens. „Am pus totdeauna mai mare preţ pe practica celor ce au câş tigat ceva de pe urma albinelor, decât pe teoriile celor ce n’au câştigat nimic". (G. de LayensJ.

Georges de Layens s’a născu! Ia 6 Ianuarie 1834, dinir’o familie ai cărei membri s’au distins, unii pe tărâmul ştiinjelor juridice, al{ii în ale artelor. în adevăr, unchiul său a fost timp îndelungat profesor Ia Şcoala de Drept din Paris, iar tatăl său, Bonnier de Layens, era îngrijitorul Muzeului din Lille. Copilul moşteni o îndoită aptitudine dela părinţii săi : metoda pe care o întroduse în cerce tările sale şi gustul artistic, despre care ne putem con vinge din anumite lucrări ale sale. La 1862 urmă cursurile de arboricultură dela grădina Luxemburgului, de lângă Paris şi totodată audie lec|iunile de apicultură predate de Hamet, care înjghebase o prisacă acolo. Cu prilejul Expoziţiei din 1865, Layens observă un stup cu rame — orizontal — expus de către Thierry-Mieg din Malhouse. Acest stup mărit şi modificat, e stupul care-i poartă numele, deşi în modestia sa, spunea că dânsul nu-i inventator de stupi. în 1869, plictisit de vieafa parisiană şi având o predi lecţie deosebită pentru vieafa în mijlocul naturii, plus

V* I

A 1 i.

. ,1

■

- 38 —

- 39 -

goana Iui după singurătate—Layens n a fost căsătorit nici odată—făcură să ia într’o zi drumul spre înăljimile mun ţilor Dauphene. Aci, fermecat de priveliştea încântătoare ce domina localitatea Huelz, închine o colibă izolată. în pustietatea aceasta îşi instală el, primii săi stupi. Datorită caracterului său blând, îşi câştigă în curând un prieten preţios, în persoana preotului Baffert, din Huetz, delavale de prisâca preotului. Aci îşi construi o cocioabă destul de încăpătoare, pentru a putea apăposti lot mate rialul apicol, ba chiar să primească pe prieteni; aci ve nea vărul său, Gaston Bonnier, care deveni mai apoi pro fesor la Sorbona şi împreună cu el, hoinărea zile’ntregi prin poenile pietroase şi se simţeau foarte fericiţi, când pu teau aduce seara câte un exemplar rar de plantă alpină. La 1873 fu nevoit să se stabilească cu locuinţa la Paris, unde făcu cunoşlinja preotului Duchesne din Lonye, care-l şi determină să cumpere o bucată de teren în aceasta localitate, în care avea să reia şi să ducă mai de parte împreună cu Bonnier, studiile întrerupte la Huez. Aci venea Layens, oridecâteori vremea frumoasă îi dădea garanţie, că albinele sale pot ieşi la câmp. Adesea îl vi zita Bonnier, împreună cu soţia sa, în acdst azil liniştit, aşa de potrivit pentru reculegerea gândurilor şi satisfa cerea gusturilor simple. în mijlocul ocupaţiilor favorite. în această epocă, el contractă o altă prietenie, mai preţioasă decât cele precedente, fiindcă a avut o înrâu rire foarte mare asupra răspândirii apiculturii mobiliste, anume în persoana lui Bertrand, care scoase un buletin modest, destinat apicultorilor tării sale şi care deveni mai târziu, faimoasa „Revista Internaţională*, cel mai răspândit organ apicol din Europa întreagă. Deşi elveţian de origine, ca unul ce trăise însă mult timp la Paris, Bertrand se potrivi de minune cu Layens la gusturi, în ce priveşte albinele şi florile şi convorbirile lor ar fi durat adesea ia nesfârşit, dacă nu întervenea gazda să le atragă luarea aminte, că a sosit ora mesei sau a odihnei.

Dar convorbirile lor nu se mărgineau la simple dis cuţii amicale; timp de douăzeci de ani au lucrat pentru cauza apiculturii. Şi se poate spune, că fără ospitalitatea oferită lui Layens, de către revista lui Bertrand, acesta n ar fi câştigat renumele pe care-l merită lucrările sale. Şi vom aminti cu plăcere şi faptul, că în epoca aceasta Layens petrecea timp îndelungat în Elveţia, spre a vedea cu ochii, seriozitatea cu care se puneau în practică, pro cedeele mobiliste de aici. Tot aci făcea preumblări cu Cowan, ale cărui cunoş tinţe variate îi permiteau să abordeze toate subiectele, dela care ascultă ze, gazda cea ama bilă. torii nu aveau de cât de învăţat! Şi Dar, spre nenoapoi, după lungi exrocul apiculturii, cursiuni, se întor/W. această prietenie ceau iarăş în acel e?a călduroasă, cuib de verdeaţă, răci încelul cu în* ascuns în unul din cetul, până ce în sânurile lacului Gecele din urmă— neva care era Casr Pentru motive pe care nu le ştim — telul lui Bertrand, Layens încetă cu unde-i întâmpina Layens, la 28 de ani. totul de a mai co cu surâsul pe bulabora la revista lui Bertrand I în schimb, în aceeaş vre me, începu să se reorganizeze din îndemnul său, respec tabila revistă rApicuIteur — din care împrumutăm aceste preţioase date—şi să ia un nou avânt. La 1890 se înjghebă Federaţia Societăţilor de Apicultură din Franţa, a cărei Preşedinte fu proclamat în unanimitate Layens. în călătoriile pe care le interprinse în această calitate, el arăta un deosebit interes pentru micii cultivatori, din care pricină şi-a atras simpatia multora. Datorită simplicităţii moravurilor sale, bunei sale voinji şi generozităţi, îşi câştigă în scurt timp simpatia ţăranilor. Fiind iubit de toti, cele mai fericite momente ale sale

•

! ;

(

/ :

t \

'V'T

!. — 41 —

- 40 — Meritul cel mare al lui Layens a fost, că nimeni n'a putui grupa in jurul sau ca el, această lume independentă neîncrezătoare în al|ii, sigură pe cunoştinţele sale indi’

erâu acelea în care, obosit de muncă, se ducea să stea la taifas cu un vecin al său. Aci stătea de vorbă cu ţă ranii ce-1 înconjurau, dornici de*a asculta; sau dacă era singur, fuma visător, gândindu-se la noui subiecte de

rţ; i

,ţ

I f I

iji

viduale, acum înflăcărată de teorii noui.ecuş nestrămu tată în rutina moştenită din moşi-sirămoşi,-care e lumea

cercetări. La Paris nu se mai întorcea decât odată cu căderea celor dintăi brume ale Iui Noembrie, unde se dădea trup şi suflet grijilor laboratorului de botanică dela Sorbona. Intr’un cuvânt, la Paris ca şi la Lonye, ducea aceeaş vieaţă de om muncilor, fără reclame zgomotoase, muljumit exclusiv numai de utilitatea rezultatelor ob|inute ! Opera lui Layens a Joşi mare, nu prin numărul publi caţilor pe care le-a dat la iveală ‘) ci prin influenfa pe care a exercitat-o asupra contemporanilor. Cine s'ar în cerca însă să reconstituiască—pe baza scrierilor sale pe autor şi motivele care l’au determinat să muncească pe terenul apiculturii—s’ar trudi în zadar. Layens era un om modest maipresus de toate ! Modestia sa era din acelea rare, cu care se înarmează numai firile sigure de ele înşile, care dispre(uesc vani tatea şi atragerea privirilor lumii asupra lor. Nimeni n'a ştiut să practice mai bine ca el, uitarea de sine şi să menjină în acelaş timp cu tărie doctrina, care face repulaţa ! Aşa fiind, chiar pentru prietenii săi, o parte din vieafa sa a rămas inaccesibilă, ca şi cum ar fi avut în mormântată o mare durere, despre care nu voiâ să se mai ştie niciodată Era un desenator iscusit şi nici nu putea fi altfel, un suflet de artist ca al Iui, înzestrat de natură cu darul de a aprecia frumuseţea formelor, farmecul culorilor şi rod nicia muncii în comun ! 1) între acestea cităm frumoasa sa carte: „Cours complet de Apiculture'ilustrată exclusiv cu minunate desene şi reproduceri origi nale, datorită mânii de maestru a lui Layens. (N. A.)

apicultorilor.... Lume fermecătoare, fiindcă e plină de bunăvoinţă, de sinceră dorinţă de muncă, care luptă neîncetat împo triva întunericului! A-

j•

•• >5^86* v

;

■

cestei lumi îi spunea el sus şi tare : Ceea ce ştim din tainele stupului, nu e nimic, % ţpe lângă ceea-ce nu ştim 1"

Nu cunoştinţele sale apicole, ori cât de profunde ar fi fost ele, ci felul caracterului său : iată cheea înţelesului autori tăţi pe care-a exercilat-oLayens asupra contemporanilor săi. întrunea în sine toate însuşirile necesare, spre a deştepta simGeorges de Layens, la bătrâneţe. palia tuturor: binevodulccata deosebită în vorbire, care itor totdeauna, cu o niciodată note vibrante. Oîşi păstra calmul şi n’atingea întrevadă timididate şi rechii săi albaştri, lăsau să se toată vârsta înaintată, păszervă, pe când surâsul său, cu tra frăgezimea copilărească.... însă era bunătatea: o Nota dominanta a acestui om de înduplecat şi so bunătate discretă, deşi uşor

i t

’1

— 42 — j.'

1 d

îi

! •

h’r

;

Ai I

cheltuiască pentru binele altuia! Numai aşa se explică cum se face, că după publicarea primei sale lucrări, la 1874, „Creşterea albinelor prin mijloace moderne", odată pus în evidentă numele său, o afluenţă neînchipuit de mare de corespondentă îl puse în legătură cu cea mai mare parte a apicultorilor din Europa şi toată lumea era surpsinsă de simplicitatea şi amabilitatea cu care-şi ex prima părerile şi dădea sfaturile sale. Faptul se explică prin aceea, că pe acea vreme începătorii nu puteau sta de vorbă aşa uşor cu marii iniţiaţi în ale apiculturii! Cei mai autorizaţi dintre scriitorii apicoli de pe atunci, procedau în aşa fel, în cât era cu desăvârşire periculos să-fi îngădui cele mai inofensive observajiuni! La cea mai mică observaţie, ei se considerau aşa de autoritari şi de sus cocoţaţi, încât era imposibil s’o scoţi la capăt cu asemenea personalităţi, care aveau darul să pună în umbră pe toată lumea... Odată descurajat, bietul începă tor îşi vedea de treabă mai departe în izolarea sa, mul ţumit c’a scăpat de muşcăturile înveninate, cu care cre deau aceşti sălbatici că vor putea face să pătrundă dra gostea de albine, în mijlocul maselor ! Layens a pătruns însă în mijlocul lor fără vâlvă, fără luptă, datorită numai calităţilor ce-1 împodobeau şi clari tăţii metodei sale, care se reducea la învăţarea lucrurilor absolut necesare. In anii din urmă, simjea că puterile nu-I mai ajută ca mai înainte şi cu toate c’ar fi putut aduce încă preţioase servicii apiculturii, Layens se sfârşi cu pace în ziua de 23 Octombrie 1897, murind subit la Nysa, unde se dusese să-şi caute de sănătate. A murit omul, dar a rămas neştearsă amintirea lui şi tot ce a făcut el, pentru răspândirea stupăritului sistematic, căci se poate vorbi cu mândrie ori când de Epoca lui Layens. Prin aceasta el nu mai e numai al tării sale, ci al lumii întregi !...

<©>

TABLA DE MATERII

1. ’2. 3. 4. 5. 6. 7. •8.

Fraticisc Huber L. L. Langstroth . Dr. lohan Dzierzon Charles Dadant . Hruschka \ Ed. Bertrand A. I. Root Georges de Layens

î 5

11 21 24 27

31 37

l! :•! 8 •

NOTĂ. -La tipărirea acestei broşuri, Onorata Cameră ■de agricultură a jud. Pulna, a binevoit să conlribue cu suma de lei 6.000, pentru care i-se aduce pe această cale,

■cuvenitele mulfumiri.

' !

! ■1

i! i} i

3 i

r> f

■1 i

»! !

I O

R i ‘. H .

! ■w ■ii1 ; '1 -

.!*i

* ţ

ih .

. *

■ 1

Preţul lei ■■

I ii1