Fondul documentar DUILIU ZAMFIRESCU al Bibliotecii Judeţene„Duiliu Zamfirescu” Vrancea Moto: “Suntem eterni în clipa noastră.” Duiliu Zamfirescu
DUILIU ZAMFIRESCU Repere biografice 1858 – 30 octombrie. Se naşte la Plăineşti (azi Dumbrăveni), lîngă Rîmnicu-Sărat, Duiliu Zamfirescu, cel dintîi copil al soţilor Lascar şi Sultana Zamfirescu. 1865 – 1873 Urmează şcoala primară şi gimnazială din Focşani. 1873 – 1876 Frecventează cursurile Liceului “Matei Basarab” (secţia umanistă) din capitală. În 1875 trimite la revista Convorbiri literare, o primă încercare, întîmpinată cu o “respingere foarte netedă”. 1876 – septembrie. Se înscrie în anul I la Facultatea de drept din Bucureşti. 1877 Debutează în Ghimpele cu o galantă “dedicaţie” lirică – Domnişoarei Niculescu Aman. 1880 / 10 februarie. Publică în Literatorul (an. I, nr. 4) poema byroniană Levante şi Calavryta, prefaţată de o notă entuziastă a lui Macedonski. Pînă în 1882, numele lui apare destul de frecvent în revista macedonskiană. 1880 – iunie. Duiliu Zamfirescu îşi susţine teza de licenţă, intitulată Despre efectul mandatului în privinţa terţelor persoane, pe care o va publica într-un tiraj confidenţial. În septembrie este numit supleant de ocol la judecătoria Hîrşova. 1881 – Numit în februarie procuror la Tîrgovişte, demisionează după cîteva luni, în urma unor neînţelegeri cu ministrul justiţiei. 1882 – După o scurtă perioadă de practicare a avocaturii la Focşani şi o tentativă de a suplini o catedră de franceză la gimnaziul din localitate se stabileşte în Capitală, ca redactor la ziarul România liberă, unde semnează cu ibericul nume Don Padil, rubrica Palabras. Tot în acest an Literatorul inserează în paginile sale piesa O suferinţă. 1883 – martie. Apare primul volum al scriitorului, Fără titlu, înmănunchind poeme şi nuvele. Se desparte de cercul de la Literatorul şi începe să frecventeze Junimea, unde e primit cu o firească rezervă.