Duiliu Zanfirescu de N Petrascu

I I

\

*

\

I

I

\

\

ll

\

■

■

«

/

*

/ V

.

1 *

.

MiGN. PETRAŞCU

'Cthî f

Şefii-îţYf'

D U I L I U ZAMFIRESCU

CULTURA NAŢIONALĂ

K V, generaţia artistă (AMINTIRI) I DIMITRIE C. OLLĂNESCU TI IOAN MINCU III D U I L I U ZAMF1RESCU

EDITURA ŞI TIPARUL CVLTVRA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI 1929

Drepturile rezervute

WCAC

&>****%* .

li

•tSLMtsa

;

y

<

DUILIU ZAMFIRESCU 1858—IQ22

*

'

•

" #■

'

• s •%

■

*

Era prin anul 1883, într’o seară, la o reprezentaţie dela Teatrul Naţional. Cortina se lăsase şi, cum mă plimbam prin foaierul teatrului, privind la cele câteva portrete de artişti, văzui, într’un moment, în mijlocul sălei, un tânăr de o frumuseţe atrăgătoare, vorbind încet cu două d-şoare cari îl ascultau şi-l priveau cu plăcere.

Tânărul avea cam 24—25 de ani; era de statură mijlocie, cu talia subţire şi c’o armonie secretă în mişcările ei. Când mă apropiai de el şi-l observai mai bine, îi văzui faţa cu obrajii albi, străbătuţi de o undă trandafirie, nasul drept şi frumos, gura potri­ vită, pe care flutură o vorbă caldă şi un surâs dulce; gâtul rotund de o delicateţe juvenilă; părul negru şi fin ca mătasea, lăsat lung ca la florentinii din por­ tretele Renaşterii: ochiul viu castaniu ; sprincenile sub­ ţiri şi arcuite, un cap pictural amintind graţia unor figuri de Guido Reni. Ei purtă jachetă neagră, în­ chisă la nasturi, pantaloni cu dungi subţiri, o ghiată fină; în mâna stângă, ţinea pălăria naltă şi mănuşile.

7

w

Cu zâmbetu-i uşor şi continuu, el vorbiâ şi gesticula cu mana dreaptă, în vreme ce d-şoarele păreau din ce m ce mai încântate. In afară de părul lui lung, sub care bănuiai un poet, restul îţi lăsă impresia unui tânăr de familie. întrebai în jurul meu şi aflai că eră Duiliu Zamfirescu, pe care îl vedeam pentru întâia oară.

Când sună clopoţelul, anunţând ridicarea cortinei, el făcu loc d-şoarelor ca să treacă înainte, le conduse până la loja lor, le salută cu acelaş surâs, îşi aşeză încet pălăria pe pletele-i moi şi dispăru. II cătai cu ochii în stal, dar, spre. părerea mea de rău, nu-1 mai revăzui toată seara. In gândul meu, se aprinse do­ rinţa de a-1 cunoaşte şi căutam cea dintâiu ocazie.

Până atunci, nu cetisem de dânsul decât câteva poezii, între cari Harpista, unde el zugrăveşte un as­ pect dureros' al mizeriei omeneşti şi ale cărei versuri melodioase le învăţasem pe dinafară, repetând cu glas tare, de mai multe ori pe zi, refrenurile ei triste: — Cum Paolă, sărmano, vii tu din Miramare, Unde-ai cântat în duo cu întristata mare...

Suspinul unui val...

Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă?...

Iţi pleci frumoasa-ţi frunte pe orişicare pernă?...

La orişicare bal?...

Câteva zile mai târziu, întâlnii în România libera, un foileton intitulat: Blaue Donau şi semnat: Don Padiî, pseudonimul lui Duiliu Zamfirescu. In el se descriâ dragostea dintre tânăra Gretchen von Scho8

nemann şi compozitorul Strauss,- care scrisese valţul Blaue Donau pentru ea. In seara nunţii fetei, dată fără voia ei în căsătorie unui conte ungur, Strauss, chemat să cânte la nuntă, începu valţul Blaue DonauDela primele acorduri, un avânt nestăpânit apucă pe cei de faţă şi în-câteva minute, acelaş curent mişca cu acelaş pas sute de oameni, cari sburau ca într’un vis fără sfârşit. . .

Se auzi deodată im sgomot, o zăpăceală, fără nici o cauză cunoscută. Ieşiau bărbaţii gesticulând, femeile speriate cerând unii apă, alţii parfum.. .

— Moartă, moartă, se auzeă din când în când prin mulţime.

— Cine? Cine? Unde?...

Gretchen von Schonemann, jucând cu fratele contelui Seczenyi, căzuse fără să mai dea nici un semn de vieaţă. Atunci se văzu o scenă ciudată. Orchestra, până la care ajunsese această tristă noutate, tăcuse cu totul; dintre toţi muzicanţii unul singur, rămas în picioare, fără să asculte şi fără să vadă nimic, cu capul plecat pe vioară, cu ochii pe jumătate închişi, continuă de a cântă valţul cu o tremurare febrilă, sfâşietoare.

Acesta era Iohan Strauss.

Bucata îmi păru o pagină de mână de maistru, care ar fi putut servi de subiect unei drame sau unei compoziţii de pictură.

Ducându-mă la redacţia României Libere în Covaci, cam în faţa restaurantului Iordache, şi căutând foi­ letonul, cunoscui din întâmplare şi pe Duiliu Zamfirescu. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult de el, îi devenii prieten. Mă duceam de-1 vedeam acasă; îl 9

i

întovărăşeam până la redacţie, ne plimbam prin Cişmigiu noaptea pe lună, ridicam câteodată vălul dea­ supra viitorului nostru. . .. Eu eram fericit văzându-1 sau stând cu el de vorbă; lui îi făcea impresie la mine recitarea versurilor pe cari le declamam exagerat, ră­ rind unele silabe şi muind pe altele. Reduse la sono­ ritatea lor muzicală, versurile lui îi păreau altele, mai ales că recitându-le luam o atitudine inspirată, evla­ vioasă,.. de preot în uşa altarului.

Duiliu sta atunci la Otel Metropol, în camera No. 3, etajul întâiu, cameră modestă, dar la etajul întâiu.

Unica ei fereastră dedea în curte şi sub un calcan, aşa că lumina veniâ «discretă», «tamizată», poetică cu un cuvânt. In ea vedeai, într’un colţ, o pianină, pe care Duiliu încerca câteva acorduri, plecând capul deasupra clapelor şi dându-şi cu mâna şuviţele de păr după ureche. Pe pereţi, două desenuri şi o pânză de Georgescu, înfăţişând un drum ce suia la deal şi se pierdea în zare; o coroană de lauri cu inscripţia en­ glezească dedesubt: «A Freund, Prea târziu», în amin­ tirea primei sale încercări de teatru. Pe masa din mijloc, biblioteca: 4—5 volume, între cari Grazziela şi Raphael de Lamartinc, Ies Cammees de Theophile Gauticr, Le Roman (Tun jeune homme pauvre de Oc­ tave Feuillet; un caet ca încercări de versuri manu­ scrise; în alt colţ, un pat de fier; lângă fereastră, o ca na peîuţă, şi, lângă perete, două scaune de paie, mo­ bila banală a camerelor de otel.

10

w.

Dar tot acolo, era pe pian, într’o ramă aurie, portretul d-rei L., cu fruntea rotundă şi senină ca o marmură, cu ochii prelungi în văzduh, ca şi când ar fi vrut să străbată tainele destinului, cu gura întredes­ chisă destăinuindu-şi «speranţa», alături de portretul, în ramă neagră, al unei femei gingaşe, dusă la Corfu, pentru sănătate, de unde nu s’a mai întors. In por­ tretul acesta era «regretul» primelor tresăriri sentimen­ tale ale lui Duiliu; în cele câteva cărţi, erau două des­ părţitori cusute de ea cu fir şi flori presate de pe ţăr­ mul mării Corfului. Pe măsuţa de noapte, un etern trandafir într’un pahar cu apă.

In camera aceasta modestă, el a stat mai mulţi ani. Câte ceasuri frumoase petrecute acolo, c’o carte sau o revistă în mână! Câte însăilări de romane!

Câte visuri!. .

Conformaţia gâtului lui Duiliu fiindu-i delicată, el se îmbolnăviâ des de amigdaîită. Atunci, cu gâtul înfăşurat în batistă, petreceam toată ziua în casă, unde îi aduceam puţine provizii de mâncare şi mai ales provizii de lectură. Odată însă amigdalita lui luă proporţiile unei boale care-1 puse în pat şi-l încălzi la o temperatură de 40 grade. Speriat,- alergai la d-rul Buicliu, căruia lăsându-i adresa lui Duiliu, îi adăugai că el era un poet de seamă. Această notă a fost pre­ cumpănitoare. Peste o oră, d~rul Buicliu, un om desinteresat din fire şi cu dragoste de scriitori, băteâ la uşă, întrebând de afară: «Mort ori. . . viu?»

11

Intrând el examina pacientul, scrise o ordonanţă, stătu de vorbă citând din Victor Hugo şi apoi strânse mâna lui Duiliu, zicându-i: «Au plus tard possibleL.» Duiliu, cu aerul serios şi cu o atitudine de cavaler, îl întrebă ce-i datora? D-rul îi răspunse râzând: «Să-mi traduci ordonanţa în versuri».

La restaurant, unde Duiliu era la dejun printre cei dintâiu clienţi, având totdeauna o poftă de mâncare robustă, care, de pe la 12 ceasuri, începea să-l tira­ nizeze, el intra mergând mândru, aruncă o ochire discretă de la uşă, ca să vază dacă eră la mese vreo cunoştinţă cu care trecea mai totdeauna de vorbiâ, stând în picioare; apoi păşiâ cadenţat spre locul pe care şi-l alegea, se opriâ, îşi ridică pălăria încet, o puneă cu fundul în jos pe masă; începeă să-şi scoată tacticos mănuşile, una câte una şi deget cu deget; puneă mănuşile deasupra pălăriei şi se aşeză grav pe scaun, fixându-şi privirile pe lista de bucate. In urmă, cu timbrul argintos al glasului lui, strigă chelnerul, ii înşiră comanda şi-i recomandă să fie atent, «ca să nu aibă neplăcerea de a-i înapoiă ceva din ce-i serviă».

Când chelnerul îi prezentă bucatele, el îi mulţumiă cu glas pronunţat. Auzindu-1 odată deputatul de Foc­ şani Gâţă care eră la masă, îi observă: «De ce-i mul­ ţumeşti, e dator să te servească?. .». Duiliu îi răspunse încet: «Cu atât mai mult», şi continuă firul vorbei de mai înainte. Altădată tot Gaţă, care câteodată eră un fel de «buonă gente, mangia bene paga niente», 12

'

întârziind la sfârşitul mesei să-şi plătească socoteala, Duiliu îi zise cu un aer convins: «Mi-e teamă să nu fiu indiscret, plătind şi masa d-tale?. .». Formula fiind de o înaltă politeţă, Gâţă, care se ştiea bine crescut, protestă şi-şi plăti masa.

Duiliu, însă, cu cei intimi avea o notă hazlie şi mai des era vesel şi natural decât formalist. Aşa, spre pildă, la începutul mesei, când trăgeam sticla de vin lângă mine şi gustam din ea un pahar «ca aperitiv», el o trecea încet în partea lui, zicându-mi: «Las’o în partea mea că văd că te bântue o pustie de secetă nevoie mare... Cu aperitivul îi pui vârf. . . După ce că nu ne ajunge ca vin, acum mai iei din ea şi ape­ ritive. . .». Intr’o zi, având cu noi la masă pe Alpar, Duiliu se loveşte pe sub masă de picioarele lui. — Bine amice, îi zise Duiliu, dar câte picioare ai? Văd că unde mă întorc dau de câte un picior de al d-tale ?...».

Când spunea ceva poznaş, de mă făcea să râd cu hohot, el, care era cu compasul la toate, se uita la mine drept c’o privire dojenitoare: «Te rog. . . nu da drumul tecucianului. . .».

Dimineaţa, ca să-l iau la redacţia României Libere, treceam pe la Metropol. In camera parfumată cu apă de colonie, în picioare dinaintea oglinzii mari, spălat de curând şi pieptănat cu îngrijire, găsiam pe Duiliu făcându-şi nodul dela cravată. El avea o mişcare a lui, cu degetele manei în aer, când aducea capătul 13

cravatei ca să facă funda, care trebuia să fie per­ fectă dintr odată. Zâmbiâ, când te vedea intrând, şi fără să se grăbească de loc, deşi era cu o jumătate de oră in întârziere, spunea o glumă, de care râdeai din inimă, lua vesta pe care o îmbrăca încet, tot c’o mişcare specială, apoi jacheta, impecabilă ca tăietură, deşi cu puţin lustru pe la coate. Veniâ, însfârşit, rândul pălăriei înalte, cu panglica lată, cu bordurile 1830, pe care o neteziâ c’o bucată de catifea, până ce stră­ lucea ca oglinda. Aşezarea pălăriei în cap era iar ceva important. Lua cu mâna cele două şuviţe de păr de pe frunte, le trecea uşor în dreapta şi în stânga şi apăsa apoi pălăria deasupra părului care se strângea moale sub ea. La plecare, şi dela distanţă, furişa încă o aruncătură de ochi discretă prin faţa oglinzii, după care, mulţumit de ţinuta lui, îmi deschidea uşa c’o atitudine de segnor. Pe trotuar, luând marginea de lângă magazine, mergea cu pas potrivit, având gândul concentrat în el însuş. Pentru nimic în lume n’ar fi mers prea repede, ca să pară grăbit, ceeace ar fi stricat estetica fiinţei lui, şi nici prea încet ca să aibă aerul UTiU.L[ pierde-vară. Saluta franc rarile lui cunoştinţe şi mai ales pe câte o lemee, cu o mişcare ce păstra un moment pălăria sus în dreptul capului; trecea calea Victo—iei, o lua prin Lipscani, pe lângă casele de schimb, m uşa cărora erau întotdeauna bancherii, de sigur, plini de bani, dar atât de săraci ca aparenţă faţă de Duiliu.

14

Prin Şelari, şi apoi în Covaci, la redacţie, unde în unica cameră a tipografiei Mihăilescu, tot personalul era în păr de mai bine de o oră, scriind, cetind ziare, aşteptând corecturi. Duiliu prezentă manuscrisul zeţarului, cu recomandaţii de detaliu, glumea câteva cuvinte şi se aşeză cu gravitate la masa mare.

Aci, ca primi redactori în jurul lui, erau Dimitrie Laurian şi Ştefan Mihăilescu. Duiliu eră stimat şi iubit de toţi, afară de transilvăneni, cari îl găseau afectat şi «spelcuit». Pe lângă foiletonul literar, el scriă odată pe săptămână şi coloana politică.

Laurian eră un condeiu de valoare. El trată chestia zilei în fiecare dimineaţă, în primul articol al gazetei sau polemiză cu o «surată» liberală. Se aşeză la masă, luă gazeta, pe care voeă s’o combată, plimbă ochii pe articolul ei de fond, treceă mâna de două-trei ori pe fruntea lui proeminentă şi chială, care amintiâ pe a lui Verlaine, şi apoi începeă să scrie întorcând pe dos articolul cetit, cum ai întoarce o mănuşă. In trei sferturi de oră, o coloană şi jumătate eră gata, scrisă într’o limbă frumoasă şi cu argumente şi o logică su­ perioară. Fără vorbe late şi fără sentimentalism, el spuneâ ce şi cât trebuia, «Spiţerie, Domnule, nu bă­ cănie», ziceă Ştefan Mihăilescu, izbucnind în râsul lui, hâşiit de o bronşită timpurie. Fiu al istoricului şi filologului Treboniu August Laurian, doctor în filo­ zofie, inteligent şi sceptic, Conu Tache a scris zilnic 15 ani la România Liberă, inspirată de Mihail 15

Kogălniceanu, şi apoi alţi 15 la Constituţionalul juni­ miştilor. Miile lui de articole anonime, de o varietate de idei şi într’un stil clar, se impun şi fac plăcere cetite şi astăzi. Om însă fără multă voinţă şi fără multă ambiţie, el se mulţumi a trăi în o semi-umbră ca profesor de filozofie la liceul Sf. Sava. Punctul lui culminant a fost secretariatul General al Mini­ sterului de Instrucţie.

Prieten intim din tinereţe cu Ştefan Mihăilescu, ei au scos, la începutul carierii lor, Revista Transacţiuni Literare şi Ştiinţifice, combătută de junimistul Maiorescu:—De ce Transacţiuni? întrebă acesta în cri­ tica lui, neînţclegând rostul titlului. Laurian n’a scris nici o carte, deşi ar fi putut să scrie; n’a vorbit în public, deşi ar fi putut vorbi. In schimb, iubiâ ta­ lentele tinere cari se manifestau, mărturisind că la el focul sacru se stinsese înainte de a se aprinde.

Cu din veniturile României Libere, el a ajutat pe Delavrancea, în 1882, ca să se ducă la Paris, de unde «Trubadurul» scria foiletoane artistice asupra Salonului din anul acela, iuându-se Ia întrecere cu Ionescu Gion, care î^i trimetea impresiile asupra aceluiaş Salon ga­ zetei Binele public a lui Vernescu.

Odată încercă şi Laurian o ascensiune de şef po­ litic junimist la Râmnicul-Sărat, unde îl pofti marghiiomanistul Alexandru B., voind să-l impună in lo­ calitate cu ocazia unui sfânt Alexandru. Laurian mă rugă să-î însoţesc. Când ajungem seara la Râmnic, 16

!

5 ! ' l

!

la gară, nimeni. Dinapoia gării, nici o trăsură. A tre­ buit s’o luăm pe jos, prin praful de o şchioapă, până la extremitatea cealaltă a oraşului, unde era casa lui B.‘ La poartă ne întâmpină o turmă de câini răi, hotărîţi să ne sfâşie. Ajutaţi de argat cu haragul în mână, intrarăm în o casă pustie. Amfitrionul era la club. Spre miezul nopţii, ne punem la masă vreo 30 de inşi, plus câteva femei. In sgomotul muzicii mi­ litare, aşezată chiar în sala de mâncare, cu tromboane de diferite calibre şi într’o larmă asurzitoare de vorbe, de râsete şi de chiote, Laurian prezidă masa. Intr’un moment, se sculă un conviv în doi peri, gras şi pârlit de soare, cu paharul în mână. Cei din jurul lui începură a sâsii: se făcu tăcere.

— S’ascultăm, s’ascultăm oratorul. Oratorul începu a vorbi, mai întâiu nedesluşit, apoi ceva mai cu şir.

El spuse că Râmnicul se bucură să vază în sânul lui un om de talia fruntaşului care-i prezida, ale cărui merite nu le cunoaşte nimeni mai bine decât «noi plugarii», cari-i citim foaia şi învăţăm dela el cum să muncim pământul blagoslovit ei ţârii... E o onoare, o onoare mare!. . Bou dar, d-lor paharul meu în să­ nătatea marelui nostru dascăl, Aurelian!. .

Spre ziuă, ne retraserăm cu «şeful» într’o sofa şi încer­ carăm să dormim. O iluzie. Deputatul Fridman şi popa Enoriei, cu poalele sumecate, pisau într’un colţ po­ delele, dansând romanul şi chindia, de ieşia praful din scânduri, în vreme ce muzicanţii întorceau trompetele .17 2 N. Pctraşcu: Duiliu 7,amfirc3cu.

spre uşa noastră de te pătrundea zgomotul până în creieri. Ne scularăm pe la 7 ore, ieşirăm tiptil să ne ducem la gară pentru trenul de 8. In sofragerie, ză­ ceau leşuri, unii pe cergi, alţii pe pardesiuri. Printre ei, femeile, livide la obraz, întinse pe faţa de masă.

Ieşind, Laurian zise trist: «La ce prăpăstii duce po­ litica noastră!». Şi scuturându-şi cu mâna reverul hai­ nei, adaugă: «Nu mai fac...».

Casa părintească a Laurienilor se vede încă şi astăzi în strada Labirintului la No. 43, o casă veche, în fundul Curţii, tupilată odinioară sub caişi şi flori.

Acolo trăise bătrânul filolog şi istoric Laurian, cu soţia lui, Coana Mariţa, o femeie simplă, dar bună şi simpatică, care, cum spunea ea: «Când voiam şi eu să mă hodinesc seara, numai ce mă chema bărbatu-mio afară: «Mariţo, Mariţo, vin de vezi steaua olară», par’că de asta îmi ardea mie. . .» Copila lor, sora jurnalistului, eră o fată vioae şi iubitoare de spor­ turi. «Când eu nu-mi vedeam capul de treabă, ea de tot să merg la patinaş în Cişmigiu, zicea Coana Ma­ riţa», sa tremur, maică, pe marginea gheţiil Dacă vedeam şi vedeam că îngheţ, ce să fac? intram în pavele a. şi beam un şvaiţer. . .»

Dacă Laurian eră o fire concentrată şi rezervată, al doilea prim redactor, Ştefan Mihăilescu, pseudoni­ mul Stemil, era un expansiv exuberant. In multe privinţî, ei păreau ca sc deosebesc unul de altul, dar în fond erau două suflete cari se completau. încă de 18

pe băncile şcoal'ei, ei legaseră o prietenie, care a con­ tinuat ca profesori şi gazetari şi n’a încetat decât cu dispariţia lor. O trăsătură de unire profundă eră in­ teligenţa lor vie, sclipitoare şi expresivă, la unul mai mult în scris, la altul mai mult în graiu.

Amândoi aveau darul de a simţi nuanţele ideilor şi întâmplărilor, şi de a le exprima cu uşurinţă şi claritate. Şi mai aveau o trăsătură comună, erau iu­ bitori pasionaţi de frumuseţea şi tinereţea femeii. Cu deosebire Ştefan Mihăilescu «iubiâ unde găsiâ», tre­ când peste clasificările sociale• şi mărginindu-şi exi­ genţele numai la: «o baie şi o perie de dinţi. . .» El a scris nenumărate articole ştiinţifice şi filozofice în Revista contimporană şi în Transacţiile literare şi ştiin­ ţifice. Dar ceeace făcea fiinţa lui cu desăvârşire no­ stimă, eră spiritul şi râsul lui contagios care izbucniâ sgomotos după orice vorbă. Ca elev în şcoală, fusese un fenomen de inteligenţă şi precocitate, fiind pu­ rurea cel dintâiu în clasă. Era muzicant instinctiv, desenator, actor şi dănţuitor de talent.

Ca gazetar, a scris, alături dc Laurian, îa România Liberă şi Constituţionalul zecimi de ani, cu aceeaş vervă colorată de umor, cu aceeaş promptitudine, cu aceeaş putere de convingere şi mai ales cu un fond de cunoştinţe cu totul altul decât ceeace se vede astăzi. Când devenise junimist, adoptase monoclul lui Carp: «In hoc signo vinces», zicea el arătându-1, şi Duiliu, văzându-1 la o serată literară cu sticla în ochiu, 19 2*

îi zise: «Iată, în adevăr, ce-ţi lipsiă ţie, Ştefane, pari un Chamberlein român. — Din gura Oborului. . .» completâ el bătându-şi burta cu mâna.

La o conferinţă dela Atheneu, făcu prinsoare cu preşedintele de pe scenă, că de câte ori va voi acesta să fie aplaudat, să-l tragă de pulpana hainei. Preşe­ dintele îl potriviâ în momentele cele mai aride ale conferinţei, iar Ştefan Mihăilescu întorcea fraza spre patriotism şi publicul îl aplauda frenetic.

In seratele revistei Literatură şi artă Română, vor­ bele lui erau gustate de cei de faţă c’o plăcere deose­ bită. Odată văzându-1 Ollănescu cu pantalonii cam roşi jos la călcâie, îi observă: — Da bine, Ştefane, stai cam prost cu pantalonii I — Cu tantelă, Viconte, răspunse el râzând ca tot­ deauna. Apoi schimbând atitudinea şi clătinând din cap cu tristeţe: «Pantaloni de opoziţie, Stăpâne, ce vrei ?»

Acelaş spirit şi haz în toate scrisorile lui. Ca să se scuze că nu putea veni la o serată literară, la care îl invitasem, el scria: «Domnule Impresario şi iubite prietine, «Subsemnatul, gagist cu luna la trupa dumneavoa­ stră de saltimbanci literali-naţionali, cavaleri ai Bu­ coavnei terfelite,- decoraţi cu ordinul Toaca-pe-vătrai, clasa întâiu, cu părere de rău vine a vă vesti că a căzut' bolnav de xenamoriseală şi înţepenire a mădu20

A '

larilor — să nu crezi că mă laud — şi *vă roagă, d-le antreprenor, să puneţi om în loc la reprezentaţia de Vineri, ca să nu daţi de şugubină cu trupa d-voastră de gramatici, fără vers şi fără condeiu. . . halal!

«De nu credeţi, trimiteţi veterinarul trupei ca să constate că sunt amalat şi că nu pot juca în piesa Pitpalacul în Malacov, rolul de părinte nobil cu glas tremurător ce d-voastră mi-aţi rânduit. . .

«Să nu luaţi stăpâne în nume de rău, că eu ohavnic rămân al d-tale supus ucenic şi neclintit prietin.

«Prin punere de deget Ştefan Of Mahalaua Colţei a nobililor scăpătaţi.

«Rugăminte să nu fie nimeni în casă, când mă-i înjura».

Spre sfârşitul vieţei, a inventat vârtejul cu aburi, despre care oamenii de ştiinţă au declarat că era o teorie serioasă şi prezentă multe avantaje, pusă în practică. Dar boala fatală, care a răpus şi pe Mincu, izbucni şi în el cu un an înainte de a dispare. Crezând că liniştea l-ar putea însănătoşi, s’a retras primăvara la Constanţa, de unde scria că e mai bine. Când mă dusei să-l văd, l-am găsit, cu tot vântul ce băteâ, pe o bancă în faţa mării.

— Ce faci, bade Ovidiu, îi întrebai? — Fac bine. . .

Nu Triste ci, sper} Melamor/oze, răspunse el distrămând vorbele. Ştefan Mihăilescu supravieţuia încă, omul mu­ rise în parte.

21

întors la Biicureşti, a zăcut încă câteva luni şi, probabil, îngrozit de perspectivele boalei, şi-a pus sin­ gur capăt zilelor.

In fundul redacţiei, în fumul gros de tutun, la cele două mese mici de brad, puse cap în cap, mai erau cei doi salahori ardeleni, însărcinaţi, unul cu «nemţiile», adică cu umplutura de traduceri de prin foile nemţeşti, celălalt cu corectura ziarului, bez chestia ar­ delenească. Ei erau obiectul glumelor întrcgei redacţii, fiind cei mai mici şi având fiecare ticurile şi păcatele lui: unul cercetându-şi veşnic ghetele, făcute la un «încălţământar» din Slatina, şi celălalt gândindu-se mai mult, cum să încalţe el pe câte un frate de dincolo, adică cum să fie poftit la câte o «cină» la Iordache, de unde se întorcea radios zicând: «l-am beuttotal». . .

In 1884, Duiliu scosese de sub tipar In faţa vieţii, ai doilea ai său volum, după Fără titlu, în care descrie vieaţa unui tânăr boier moldovean, Eu geniu Soleanu, si asupra căruia Gherea făcuse o recenzie aspră şi ca totdeauna privind lucrurile mai mult din punct de vedere socialist. Alături de camera lui Duiliu, la Metropoi, trăsese de curând Barbu Ştefănescu, întors, după puţin timp de şedere, dela Paris. In aceeaş ca­ meră, el găzdui se şi pe Vlahuţă. Era o cameră mare, unde, jos pe parchet, se vedeau trântite vreo 100 de volume, printre cari Taine, Renan şi altele. Ducân22

du-mă într’o zi la Duiliu şi negăsindu-1 acasă, luasem cheia dela portar şi mă ridicasem sus ca să-l aştept.

Vecinii, Barbu şi Vlahuţă, erau în camera lor, şi-i auzii cetind şi râzând cu hohot. Dar nu trecură decât câ­ teva minute şi intră şi Duiliu, care auzi şi el cetitul şi râsul de alături: Barbu cetiâ pagini din romanul In fala vieţii şi le ridiculiza înţelesul. Duiliu îl urmări câtva timp fără să zică nimic. Turburat şi neştiind ce atitudine să ia faţă de mine, într’un moment, îmi aruncă: — Ieşti dispus să ieşim? Şi ieşirăm. Coborînd scara, el mă privi trist: — îmi pot fi prieteni astfel de oameni ?. . Din ziua aceea Barbu şi Vlahuţă şi-au pierdut dragostea lui Duiliu pentru totdeauna. Am admirat, însă, la el ne­ schimbata Iui delicateţă, când îi întâlniâ şi vorbiâ cu ci.

In mănunchiul calităţilor sufleteşti ale lui Duiliu, discreţia ţinea un loc cle.fru.nte. Niciodată n’ar fi rănit el pe cineva; niciodată n’ar fi dezvăluit un secret ce-i era încredinţat. Discreţia Iui au era întrecută decât de distincţia-i sufletească şi trupească. Fiinţa lui răs­ pândea o atmosferă aristocratică, care îndepărta de lângă ea tot ce era mic şi vuîgar şi care-ţi atrăgea dragostea înălţând-o. Rareori natura a pus o armonic mai desăvârşită între o frumuseţe fizică şi. alta mo­ rală. in adevăr, dacă simetria corpului său ar fi putut servi de model sculpturii, calităţile sufletului iui ar 23

fi putut alcătui legile unui catechism de nobleţă. Nu ştiu, dacă eră într’însul o moştenire de sânge, cum în glumă a spus-o el într’o pagină de polemică; mai sigur, nu. Dar însuşirile sale erau superioare unei moşteniri de familie, erau personale şi se manifestau pană la cele mai mici lucruri. De câte ori nu am avut ocazia să-l văd alături de unii aristocraţi dela noi, pe cari îi lăsă la distanţă cu un singur cuvânt, cu un singur gest; ei rămâneau palide figuri de ceară. O doamnă, de origină străină, căsătorită cu un român, îmi spunea într’o zi c’o încredere desăvârşită: «L-am întâlnit şi eu. . . Dela prima impresie recunoscui în el rasa; în felul cum călca, cum surâdeâ, cum vorbiâ»...

Aşa credea ea. Dar adevărul eră altul. Duiliu eră ari­ stocrat prin el însuş, cum, sub alt aspect, Alexandru Marghiloman eră aristocrat tot prin el însuş. Această aristocraţie apărea la el în toate faptele lui, în felul cum purtă hainele, cum sta în picioare dinaintea cuiva, cum ţinea o ceaşcă de ceai în mână; pretutindeni se vedea pecetea unei personalităţi, a unei distincţii, pe care i-o recunoşteâ toată lumea, şi care aveă mai curând o bâză sufletească estetică. Ochiul lui eră pa­ sionat de frumos şi torturat de ce eră urît. In faţa unor persoane, a unor lucruri, a unor privelişti, se opriâ locului şi mă făceă atent la ce-1 impresionă în bine sau în rău. într’o zi. la biserica Creţulescu, la un tedeum, era dinaintea noastră o persoană blondă, că­ reia nu-î vedeam decât spatele; el îmi zise încet în 24

;!

i

franţuzeşte: «Regardez-moi la nuque de la dame rousse». Când aruncai privirea, văzui o rară armonie în cele două linii ale gâtului, sub părul roşcat, ridicat uşor în sus. Era doamna Filipescu care amintea capul unor portrete clasice. De inginerul G. zicea: «Evit să-l întâlnesc; nodurile-i dela picioare îmi intră în ochi». Pe d-na P., pe care o cunoştea dela Maior eseu, îmi spunea: «Nu pot s’o mai salut decât cu mare greu­ tate, de când a luat de bărbat capul acela de cal». . .

Dar, dacă, sufleteşte şi trupeşte, soarta fusese cu el darnică, ea îi refuzase un lucru, averea. Acum însă, am convingerea că această lipsă dela începutul vieţii lui i-a fost tot un dar al soartci. Atunci, nu credeam tot aşa şi, uneori în convorbirile noastre asupra greu­ tăţii traiului, îl compătimeam văzând că i se lăsa pe faţă o umbră de tristeţă. Intr’o zi, el care se stăpâniâ totdeauna şi nu ţi-ar fi spus nimic din ceeace i se părea lui că-1 micşora, îmi destăinui: — Mă crezi că m’aş da tot cuiva, numai să pot scrie literatură?». • • Duiliu, după ce-şi luase licenţa în drept, fusese nu­ mit, substitut de procuror la Târgovişte, unde stătuse puţin timp, şi, din cauza unei neînţelegeri între el şi ministrul de justiţie, îşi dăduse demisia. Venit apoi la Bucureşti, începu să scrie foiletoane în România Liberă, unde oră plătit cu 150 lei pe lună. Cu ei făcea faţă tuturor cheltuelilor. Auzind ce-mi mărtu­ risi în ziua aceea, li întrebai: 25

~T — N’ai voi să te însori?

— N’ar fi idealul, clar aş face-o. .. Nu simt altă fe­ ricire mai mare decât a scrie, şi nu cu veleităţi de a fi celebru, ci numai pentru plăcerea reală de a scrie. . .

Repet, aş da toată munca mea literară unui om care mi-ar zice: «Ai dela mine tot ce-ţi trebuie, scrie». . .

Cunoscând pe atunci din întâmplare o familie c’o nepoată care urma să moştenească ceva, înştiinţai pe mătuşe-sa, că voiam să-i vorbesc. Ea mă primi rece, neştiind ce mă aducea. Stând într’un fotoliu, în casa-i din strada Polonă, d-na F. schimba des picioarele pe taburel, voind să mă vază venind la chestie. Mă introdusei cum putui mai bine şi prinseiu să-i laud pe Duiliu Zamfirescu: că-i aşa, că-i pe dincolo; că o să fie, că o să dreagă. ..

D-na F. făcând ochii mari, pricepu într’un târziu, se însenină, şi, după o tăcere, mă întrebă: — Cum zici că-i chiamă?. . —Duiîiu Zamfirescu, răspunsei cu radios, ca şi când numele lui i-ar fi um­ plut capul de lumină.

— N’am auzit de el... E din Bucureşti?—Da, din Bucureşti, poetul Duiliu Zamfirescu, scriitorul bine cunoscut, autorul volumului Fără titlu şi al romanului In fata viciu?. .

— Ce face dânsul?... Credeam că nu m’a auzit.

— E autor, poetul Harpistei, tânărul talentat care iscăleşte cu pseudonimul Don Padil articolele Las PaIabraş. .. din România Liberă. . .

26

— Dar. . . ce face dânsul, ce profesie are?!. . Cam lovit cu leoca, îmi adusei aminte ca Duiliu era înscris şi ca advocat, fără să profeseze advocatura, şi răspun­ sei strâmbat:—Advocat.

— Advocaaat. . . repetă d-na F. întinzând cuvântul, advocaţii astăzi sunt ca ciupercile. . . Totuş. . . o să mă informez».

Când o revăzui: «D-nul d-tale e advocat fără pri­ cini, zâmbi ea clătinând din cap, şi schimbă vorba.

Nepoata ei trăeşte încă, măritată cu cineva necunoscut.

Ii văd câteodată sărbătoarea pe amândoi aşteptând tramvaiul ca să se plimbe la şosea, el cu ochelari albaştri, ea c’o fustişoară neagră şi cu ghete scoro­ jite, nepuse decât în zilele mari. . .

Intr’o dimineaţă, sătul de felul vieţii lui, Duiliu avu o idee nouă.

— Dacă am prepară noi concursul de ataşat de le­ gaţie, publicat în Monitorul de ieri?., mă întrebă el.

O lună de frunzărire prin câteva cărţi ne fu de ajuns. Intraţi în carieră, începurăm o vicaţă alături de toate zilele, care ţinu rna: mulţi ani şi ne întări prietenia şi mai mult.

Ollănescu, ca secretar general al ministerului, ne chemă des la el acasă, în strada Gloriei şi câteodată la Grand Hotel de Boulevard, unde stă vieneza lui Gabriela, cea cu pieptul «ca două pistoale». Duiliu 27

se uita la ea ca la o «curiozitate zoologică». El nu înţelegea dragostea de trup, fără un sentiment mai înalt. Intr’o seară, piciorul Gabrielei, poate din gre­ şeală, mă atinse pe sub masă. Ollănescu simţi miş­ carea şi a doua zi, la 8 ore dimineaţa, făcu vânt Gabrielei spre Viena. Cu o figură consternată, Duiliu repetă câteva zile:«Cu piciorul pe sub masă!»... ca şi când ar fi fost vorba de cine ştie ce crimă.

In Minister, adreselor şi notelor verbale, scrise după calapoade vechi, el le da o importanţă potrivită. Mai serioase i se păreau cetirea unei cărţi noui sau «pieptănarea» unor cuplete din o «poezea», inspirată dimi­ neaţa, stând în pat cu ochii în plafon.

Nu, însă, tot de părerea lui era şi directorul nostru I. Papiniu, om zelos al datoriei, care trata literatura aceea dela Minister, drept «fleacuri», lucru care su­ păra pe Duiliu şi se răsbunâ bodogănind singur printre dinţi: * — Literatura, acest domn o scoboară la fleacuri, în vreme ce d-lui, fiu de popă, se cocoaţă la Papiniu.

Auzi, Pa-pi-mu, par*că noi am fi catolici, şi, apoi Papa e călugăr, n’are copii...

Prima invitaţie dela balul Palatului la 1 Ianuarie, ne surprinse e’o singură pereche de pantofi de lac, aşa că am mers pe rând, Duiliu întâiu. Acolo, poeta V., încă frumoasă în blonda ei înfăţişare şi plină de seducţie, luă braţul, iui Duiliu şi nu-i mai dedea dru­ mul. El se uita la ceas pe furiş, vedea ora la care tre28

'!

î

buia sa se întoarcă acasă, se scuză încercând diplo­ maţii cusute cu aţă albă, dar poeta nu aprobă nimic.

Dimpotrivă refrenul ei eră: «Eşti al meu astăseară, eşti al meu». «Nou Iosif, îmi destăinui Duiliu, nu putui scăpă decât cu fuga, în urma unui providenţial caz de tforţă majoră, survenit... Putifarei!. .».

Intr’o zi la Minister, Dimitrie Sturza, aduse nişte «documenturi», cu nomenclatura munţilor, a văilor şi apelor de dealungul frontierei austro-ungare, şi le încredinţă lui Duiliu să le coordoneze şi să le traducă în franţuzeşte. Documentele erau pline de denumiri poznaşe, unele obscene, isvorîte din închipuirea popo­ rului. Ici, eră un pisc botezat cu cutare parte a cor­ pului, dincolo o râpă cu altă parte a corpului, mai alături, un pârâu la fel; o anatomie întreagă. Duiliu, respectă cuvintele populare. Când sosi Sturza şi controlă lucrarea, Duiliu începu să citească. Dar ştiind pe Sturza pudic, înlocui cuvintele scabroase cu vorba «pardon». Sturza ascultă un pardon «al popii», şi holbă ochii pe documentul lui; ascultă al doilea «pardon» al vădanei, al treilea «pardon» al ţigăncii...» La al patrulea «pardon» al măgarului, Sturza văzând că se îngroaşă gluma şi voind să puie capăt caraghioslâ­ cului, opri pe Duiliu:—«Pardon, zise el, vom con­ tinuă ca altă ocazie...»

In afară din minister, lumea toată eră a vârstei de atunci. Lucrurile cele mai mici luau o importanţă de căpetenie. O zi cu soare cald, se scria adânc în 29

sufletul lui. O haină curată pusă pe el i se părea o po­ doabă fără seamăn. O călătorie de o oră cu drumul de fier, eră o încântare.. . Era oare numai tinere­ ţea?. . Eră de sigur şi modestia situaţiei noastre care apoteoza tot ce vedea şi nu ne permitea să avem decât puţine din cele ce râvneam.

Odată, Duiliu vede, pe masa mea acasă, pe Sul­ tănica lui Delavraneea, cu fraze subliniate prin ea şi cu note pe marginea foilor, iar, pe chiar prima pagină, sub semnătura autorului, observaţia: «De la Yrancea, pseudonim ce nu e în firea limbei noastre, ci mai curând o traducere a unui de sau von din limbile franceză sau germană. Un român dela ţară nu poate să strige pe cineva sau să-l numească De la Yrancea; el pune lângă astfel de cuvinte determinativul cel, cel dela Yrancea!». Intr’adevăr, maică-mea, care nu ştia decât limba română, zicea, -când veniâ Delavraneea: — «A fost la noi cel dela Yrancea». Cetind Duiliu câteva observaţii de prin paginile cărţii, zise: — De ce nu le pui pe hârtie? îndemnat de dânsul, strânsei mai târziu acele note pe un caet şi i le dădui.

Ei k găsi întemeiate şi le vorbi de bine lui Maiorescu. care mă invită, într’o seară la el, adăugând în invi­ taţie cuvintele «şi cu critica». Intre vizitatori, în ca­ mera de lângă birou, Carp, Teodor Rosetti, Negruzzi şi a iţii. începui să citesc, şi, din timp în timp, ridicam 30

ochii ca să văd impresia. Maiorescu, la fiecare obser­ vaţie, dădea din cap, confirmând oarecum ceeace auziâ; Carp, stând culcat pe canapea, făcea spirit pe seama unor fraze citate din Delavrancea. La sfârşit, Maiorescu lărgi observaţiile mele, le ilustră cu alte exemple, mă felicită şi luă paginile, cari apărură în numărul Convorbirilor de atunci.

— Iată-te critic, îmi zise Duiliu ieşind. Pârtia e făcută, n’ai decât acum să-ţi faci drum!

Având o idee cu totul extraordinară de oameni ca Maiorescu, seara aceea mi s’a părut o mare dată din vieaţa mea, datorind-o lui Duiliu.

După aceea, am mers mulţi ani în casa lui Maio­ rescu, unde, în seratele literare de Sâmbăta, am as­ cultat lucrări de ale lui Alecsandri, Caragiale, Odobescu, şi unde am citit eu însumi şi alte încercări critice.

Lui Alecsandri, i se făcea o primire deosebită; se sculau toţi în picioare. EI avea o nobleţă de boier moldovean, era îngrijit ca îmbrăcăminte şi măsurat în vorbe şi mişcări. Figura iui, distinsă şi palidă, şi manierele lui curtenitoare, înălţau ideea de poet. Ce­ tirea lui înceată cu accent blând moldovenesc, era o adevărată sărbătoare. Cele câteva Sâmbete în care am ascultat pe Ovidi.u, mi-au rămas neuitate.

Caragiale eră nota umorului irezistibil. Cum, la «ju­ nimea», anecdota prima, eî, ca anecdotist genial, se impunea chiar în faţa lui Carp, omul cel mai puţin 31

I respectuos clin lume. Anecdotele lui Caragiale produ­ ceau îndeosebi lui Maiorescu un râs zgomotos, neo­ bişnuit la el.

Odobescu, cu capul lui blond şi frumos, îşi trecea paginile lui Maiorescu, zicându-i: «D-ta ai cetirea măeastră». Maiorescu le cetea atunci cum ştia el să ce­ tească când voia să înalţe o lucrare. Duiliu era iubit acolo în casă şi, când intra, Maiorescu îl întâmpina cu desmierclarea: «Duiliu, Duiliu!» Intr’o seară începând să cetesc o poezie de Duiliu, Maiorescu nu auzi bine primele cuvinte şi mă rugă să le repet. Carp, răsturnat pe aceeaş canapea, ţipă cu glasul lui cam strident: — Ceteşte mai tare, domnule, nu ştii că Maiorescu e fudul de-o ureche»?. . Maiorescu, pichirisit şi fără să se uite la Carp: —Nu-mi pare rău totdeauna că nu prea aud... rămâi străin de multe prostii...».

Carp nu se dădu bătut: — Bine Titule, mie prostiile lumii îmi intră pe-o ureche şi îmi ies pe alta. . .

Dcia Maiorescu, învăţai întotdeauna ceva, dar ve­ deai câteodată şi curiozităţi ca la orice om. Aşa, spre pildă, el nu suferiâ în conversaţii subiecte de interes privat. Când începea cineva să-şi spue vreun păs, vreo nevoie, vr’un fapt personal, Maiorescu, cu o rară abilitate, devia vorba spre generalităţi cari puteau interesa pe toată lumea. La tot ce spunea alţii, el găsiâ citaţii, observaţii, cari creşteau lucrurile, le în­ frumuseţau, le dădeau amploarea unor fapte impor­ tante. Ceeace istorisiâ el, ca întâmplări, ca impresii 32

i

1

din vieaţa de toate zilele, spuse cu forma aceea gân­ dită şi frumoasă, păreau lucruri extraordinare, cari ar fi meritat toate să fie scrise. Intr’o seară, intrând acasă, zise: — Am cunoscut azi pe Tache Ionescu. . inteligent,. • viu,. . . frumuşel. .. Când mi-a dat însă mâna... mâna umedă, şi gesticulând în aer: «Natura !». . . La o aniver­ sare a lui, d-na Maiorescu pusese să declame în româ­ neşte pe d-şoara Bengescu, care pronunţa rău limba română. Declamaţia stârneâ la fiecare moment râsul: — «Iată o ocazie, zise Maiorescu, unde neştiinţa unei limbi, e mai interesantă decât ar fi ştiinţa ei». . .

Altădată, întorcându-se dela Lahovari, atunci ministru: — Lahovari nu poate suferi pe Marghiloman;. . un parvenit mai vechiu nu poate suferi niciodată un parvenit mai nou. . .

Intr’o zi, întorcându-se dela un consiliu de miniştri dela Palat, zise râzând şi făcând un gest deasupra pieptului:—«Carp cu decoraţiile!. . nu poate fără ele!»...

Om cu liniile vieţii trase de mai înainte, el nu le depăşiâ niciodată. Pe masa lui, era cartea nouă tot­ deauna, însemnată până la pagina cetită şi cu ob­ servaţii printre pagini. Odată l-am întâlnit la Ziirich jucând cu d-na Maiorescu şah într’un pavilion al ote­ lului Baur au Lac; lângă şah, volumul'proaspăt a lui Boiirgot «Psychologie de Vamoun. La cursurile dela facultate, intra exact la ora anunţată, ca un ceasornic, pe care dealtfel îl ţinea dinainte în cursul lecţiei. La 33 3 N. Pclrnşcu: Duiliu Zamfirescu.

12 noaptea, putea"să-i fie casa plină de lume, el pro­ nunţa tare în italieneşte: «Mezza nottc», şi după câteva minute nu-1 mai vedeai. De o exemplară corectitu­ dine în socoteli, schimba pe unde trecea toate deprin­ derile vechi. Ca ministru de Externe, dădea la el acasă câte un. prânz diplomatic. In ziua socotelei cheltuelilor, înapoia ministerului suma de lei şi centime ce prisosise, spre mirarea bietului casier, care nu mai văzuse astfel de scrupule la alţii. Când i se prezentă scriitorul cunoscut R., la ministerul de Justiţie, unde Maiorescuerâ titular, şi îi ceru un bilet de drum de fier ce-1 dăduse cu câteva minute mai înainte altui scriitor, Maiorescu răspunse: «Asta nu se poate», din cauză că R. îi ora rudă. Şi aşa în mai multe altele ale vieţei lui.

Dar tot la el vedeai şi câte ceva neaşteptat.

Odată primi acasă, ca Ministru de Instrucţie, vi­ zita profesorului Z. din Craiova, care scrisese într’o gazetă locală nişte păreri contra lui Maiorescu. El îi făcu mustrările cele mai aspre şi, fără să ţie seamă că acel profesor avea o familie împovărată, îl înde­ părtă pentru nu ştiu cât timp din învăţământ. . • într’o excursiune, cu familia lui şi cu mai mulţi amici pe la mănăstirile din Vâlcea, la un schit de maici, ni se spuse că în fundul curţii, la ultima chilie, este o călugăriţă frumoasă. Duiîiu şi cu mine ne-am fu­ rişat tiptil spre chilia călugăriţei, care ne oferi cu mâinile tremurând dulceaţă de foi de trandafir. Toc­ mai când gustam dulceaţa cu apă rece dela izvor din 34

paharele aburite, auzim pe cineva intrând, prin prispa de dinapoi a chiliei: —«Iată-mă’s şi eu pe aici». Era ‘Maiorescu, ministru de Culte, care se eschivase şi el de ceată şi venise să vadă frumuseţea aceea cu cauc.

O altă casă, unde .mergea Duiliu, era casa Mandrea din strada Fântânei. Mandrea, consilier la Curtea de Casaţie, îşi făcuse studiile cu junimiştii în Germania.

D-na Zoe Mandrea eră nepoata marelui Bălcescu, femee distinsă, cu observaţii judicioase şi cu un cazier desăvârşit în mintea sa, despre calităţile şi defectele tuturor celor ce-i intrau în casă. Ea făcea discret pic­ tură şi muzică, şi scria, fără să publice, tipuri de cucoane bătrâne de prin Craiova, unde copilărise. Se­ ratele sale au continuat mulţi ani. In ele, se făceau conversaţii literare şi muzică. Intr’o seară, am adus pe celebra cântăreaţă de salon Alice Bărbi dela Filar­ monica din Viena, care era încă svcltă şi elegantă, şi care, când eşiâ să cânte în faţa publicului, îşi aduna coada rochiei cu o mişcare graţioasă de mână. amin­ tind timpul Regenţei franceze. Ea a cântat câteva romanţe c’o artă şi c’un glas ce-a fermecat asistenţa.

Duiliu, voind s’o felicite printre cei dintâi, se împie­ decă de covor şi eră să cadă. Maiorescu, de lângă el, îl apucă de braţ cu putere şi-l ţinu, aruncând pri­ virea repede în altă parte. După ce strânse mâna cân­ tăreţii, Duiliu se întoarse la loc:—Vă mulţumesc, zise el zâmbind lui Maiorescu.

35

a*

— N’ai de ce, şopti acesta,., ţi-am moderat puţin /•elanul!..

După o clipă de tăcere., Duiliu prefă cându-se că nu în­ ţelege: — Sunt prea tânăr ca să am elan.. .sprepământ!?

— Spre cer, nu spre pământ, adăugă Maiorescu, zâmbind.

Guvintele. lui erau nostime, dar aluzia din ele nu era întemeiată. Duiliu felicită cântăreaţa ca să facă o politeţă>; el nu se «ambala» niciodată. Aştepta mai * curând să i se facă avansuri dela femeea ce-i plăcea.

-Odată,. îmi spunea dânsul, fiind din întâmplare pe scena Teatrului National, într’un antract al unei reprezentaţii de operă a Montalbei, celebra primadonă • ceru.să-i.fie prezentat. Cântăreaţă minunată, ea avu­ sese succese mari la noi, şi în seara aceea era în aju­ nul’plecării. Impresionată de fizicul lui Duiliu, ea îl ,invită să vie să supeze la dânsa după teatru. Afară, i'iarnă ca în vremurile de demult; viscol năprasnic şi, jos, zăpada până la genunchi. De sub porticului tea­ trului, Duiliu, în ghete de lac, priviâ spre ferestrele .Montalbei, care ocupa apartamentul din colţul primu­ lui etaj d.ela Hotel Broft, astăzi Continental... Pe ,1a ferestre se vedeau trecând fracuri, admiratorii ■divei, cari o conduseseră acasă; între ei şi Generalul -Florescu. Ceasurile 12, 1, 2, fracurile se perindau pe la ferestre. Duiliu se învârtea în zăpadă. Insfârşit, la 2 .trecute, se stinse un moment .lumina din salon; era sem36

nul că Montalba rămăsese singură. înlemnit deger, Dui-: liu ridică scara otelului. Dama de companie îl primişi, peste puţin, apăru şi Montalba în capot galben, înv chis în faţă cu un rând de nasturi negri şi cu surâsul femeii fericite. Duiliu, îngheţat* emoţionat ca niciodată.Ea îi vorbi glume, îl făcu să întrevadă călătorii în lumea mare, o întreagă vieaţă împreună... Duiliu,îngheţat, emoţionat! —«Şi îngheţat am rămas până se lumină de ziuă», sfârşi Duiliu cu o umilinţă tristă. Când s’a retras, era palid. Trecând pe dinaintea oglinzii din vestibul, i se păru că vede un spectru. A doua zi, la' 3 şi 40, conducea la gară pe Montalba. Ea zise se­ cretarului său să-i cumpere biletul de drum de fer;apoi îl opri un moment şi întrebă pe Duiliu: — Să cumpere unul sau două bilete? — Unul sin-' gur», răspunse Duiliu, şi se despărţi de ca pentru totdeauna... «Ce răspântie curioasă a vieţei mele, adăugă el gânditor.

In casa Novienilor din strada Carmen Sylva, lângă Cişmigiu, încă mergea Duiliu din timp în timp. D-na Novian, iubitoare de muzică, primiâ regulat odată pe săptămână. La ea se adunau: Hajdeu, lonescu-Gion, Ştefan Mihăilescu şi alţii; masă intimă şi vorbă hazlie.

Hajdeu, cu înfăţişarea unui Faust şi cu spiritul unui Mephisto, eră centrul de atracţie. El avea totdeauna idei originale, observaţii surprinzătoare, cuvinte cau­ stice cari, precedate de zâmbetul lui maliţios şi co37

lorate de accentul lui basarabean, erau ca nişte focuri de artifiţii. Din comoara minţii lui, răsăriau, în con­ versaţii, lucruri ne mai auzite, pururea altfel de cum le ştia lumea. El le debita în rezumate de gândire, ca pe nişte teoreme matematice şi, dacă îl aţâţa ci­ neva, le desvoltâ cu un lux de ştiinţă şi o rară stră­ lucire de fantezie. Arunca, spre pildă afirmaţia:«Ol­ tenia e inima românismului», şi dacă arătai neîncre­ dere în formula lui, îţi defila pe dinainte fel de fel de exemple cari o ilustrau demonstrând-o. Lui Novian, îi zicea «Doamnă», iar d-nei Novian «Domnule».

Un coleg dela Facultate era «istoric de paradă», altul «filozof împăiat». Lui Tache Ionescu îi zicea «Tăchiţă», şi-şi susţinea cu spirit diminutivul. Lui Duiliu îi zicea «Domnişoară».

El desfăşura o vervă nesecată, în subiecte de filo­ logie şi în interpretarea locuţiunilor şi zicătorilor ro­ mâneşti, ca spre pildă: «Alta acum», «c’o fi tunsă, c’o fi rasă», iar unde spiritul lui depăşiâ orice limită, era în absurdităţi comice, când susţinea serios glume, de pildă, că: Prodănescu e un poet al adevărului. . .».

Eu am cântat a oştirilor române gloria.

Nu ca Căpitan Căpiţă nea nu care nu mi-a plătit chiria...

— Aşa c, aşa e, repetă Hajdeu, ridicând din umeri cu un aer arhiconvins.

Intr’o seară, venise nu ştiu cine cu ideea că se poate face şampanie la minut din orice vin, dacă ii 38

! ! i

pui puţin zahăr şi clăi drumul unui cartuş .ad-hoc în sticla cu vin. Se făcu proba numai decât la masă, fiind mai mulţi invitaţi. Cel cu experienţa nepunând însă cartuşul cu deschizătura spre fundul sticlei, când îi dădu drumul, glontele svâcni afară, în loc să se ducă în sticlă, trecu printre Duiliu Zamfirescu şi mi­ nistrul Bulgariei, atingând puţin urechea acestuia din urmă şi se opri în perete, făcând gaură de un cen­ timetru. . . In râsul nestăpânit al tuturora, Duiliu, rămase serios şi alb la faţă, în vreme ce bulgarul râdea cu cercelul de rubin la ureche.

Nu tot aşa, însă, a fost în altă seară, câteva zile după aceea, când iarăş fiind mai mulţi la masă, şi sosind după supă o cegă proaspătă cu maioneză, Duiliu servindu-se din ea, ce făcu, ce drese, se înnecă cu un os care îi rămase proptit în gât. A trebuit să-l ducem pe canapeaua din salonul de alături, să aduc pe d-rul Toma Ionescu, care-i scoase osul, i-1 arătă, şi cu toate acestea, Duiliu mă rugă să stau lângă el, că simţiâ încă osul în gât, şi că el moare. Eu găsii momentul să-l consolez, scoţându-i din minte o idee fixă: — In tot cazul, mori de altceva, nu «căzând după o scară», cum erai aşa de sigur până mai ieri. • .»

El zâmbi.

Câteodată, aproape fără voie, Duiliu eră luat şi el seara, la petreceri tinereşti, la Villa Regală dela şosea 39

sau aiurea, de bonvivanţi ca deputatul Friedman sau senatorul Gâţă şi, mai adesea, de arhitectul Maimarol, colegul de masă dela Constantin, căruia îi plăceau mult chefurile cu lăutari şi cu fete de ocazie. Dar, în loc să pe­ treacă, Duiliu avea mai mult aerul unui martir. In vreme ce colegul cu invitaţia mânca şi bea, îşi scotea haina, îşi sumecă mânecile şi dansa cu fetele, sau ascultă, privind cu ochi dulci, pe ţigan care cântă cântece potrivite situaţiei, Duiliu, aproape mâhnit, nu conteniă să mă întrebe: «Cum se poate să facă plă­ cere unui om astfel de tristeţi?... Şi Maimarol le făceă aproape zilnic; eră la dânsul o a doua na­ tură, şi nu se sinchiseă de loc, dacă avea alături pe cele din urmă femei de stradă; c’o singură condiţie totuş: să nu-i facă «farafa st icuri», cecace nu puteă el suferi cu nici un preţ, iar când se întâmplă ca una să i le facă, o expulza- la jumătatea mesei, plătindu-i trăsura dublu.

Odată, mai târziu, la Paris, văzând seara la Olimpia, o fată drăguţă, căreia, în cartierul latin, îi ziceă «la pucelle», Maimarol se amoreză de dânsa lulea şi-i propuse imediat un supeu la «American» în cabinet particular.

Fata primi supeul, dar refuză cu obstinaţie declara­ ţiile iui, dându-i în lături, cu dispreţ, mâna ce voiâ s’o mângâie. El se sborşi şi deveni gânditor. Ea, ca să-şi bată joc de supărarea lui, muiâ furculiţa în far­ furia în care vărsase şampanie şi-l stropiă în obraz.

Odată, de două, de trei: el se răsti la dânsa zicându-i 40

în româneşte: «Şezi bine că te bat». Fata înţelegând cuvântul «bat» şi închipuindu-şi că-i numai o amenin­ ţare, luă farfuria cu şampanie şi i-o aruncă toată în faţă. Atunci el se sculă cu capul până în plafon, strecurând printre dinţi câţiva «hristoşi şi o evanghelie», o luă de ceafă, îi aduse capul subţioară, îi ridică poa­ lele dinapoi, şi, cu şervetul împletit, îi aplică vreo 10—15 cu toate ţipetele ei cari se stingeau în capitonajul cabinetului. Fata se svârcoli sub mâna lui de fier şi în urmă leşină. El o culcă frumuşel pe canapea, chemă chelnerul, spuse că i-a venit rău, plăti larg bacşişul, plăti pentru medic, pentru medicamente, îşi puse pălăria pe ceafă şi ieşi cu mâinile dinapoi şi cu havana în gură.

A doua zi, dânsul îmi spuse «incidentul» şi termină zicându-mi, cu satisfacţia omului a cărui mână e sim­ bolul imanentei justiţii si lăsând să i se vadă din privire voluptatea secretă că aplicase această justiţie pe un corp ca trandafirul: «l-am administrat câteva la... ca să-i vie minte la cap».

Când i-am spus-o lui Duiiiu, el îşi făcu cruce privindu-mă lung ca şi când ar fi visat ceeace auziâ.

Vacanţiile, din pricina modestei noastre lefi, le pe­ treceam mai totdeauna în familie. Ce să fie 300 lei pe lună, din cari se mai făcea şi reţineri ?!. N’ajungeau nici pentru strictele nevoi ale vieţei, aşa că, spre sfâr41

şitul lunei,- Duiliu făcea un împrumut forţat la mine, care mă privam de multe lucruri, numai şi numai sări pot- împrumută cu ultima hârtioară de 20 lei, totdeauna curată şi ţinută într’adins în compartimentuL cel mai tainic al portofelului.

— Cum faci de o mai ai, nenişorule? se minună Duiliu, luând-o încet cu două degete şi intrând cu ea grav la tutungeria vecină pentru 5 ţigări de damă. . .

Fatal, prin urmare, luna de concediu el mergeâ la Focşani, unde îl întovărăşiam şi eu, ca să trec mai departe în Moldova şi unde mă opriam câteva zile la dânsul. Focşanii, inelul de logodnă al Unirii, eră pe atunci un oraş înapoiat. Printre bolovanii trotua­ rului de pe uliţa mare, creşteă iarba de o păşteau porcii şi gâştele; pe malurile Milcovului, băut de poet dintr’o sorbire, movile de gunoaie fumegând în soare; cetă­ ţenii, îmbrăcaţi rău în haine vechi; casele mici, fu­ rişate prin curţi adânci şi cu bălării, — afară doar de casele Apostolenilor şi a Robeştilor, palatele şi mân­ dria focşănenilor cari îşi scrânteau gâturile privind la înălţimea etajului al doilea. Cofetăria lui Hagi Du­ mitru, strâmtă, dc mâneai dulceaţa în picioare; su­ breta ce ţi-o serviă. cu călcâiele goale în calacatâri tăiaţi din cisme. . . In schimb, în familia lui Duiliu, aveam impresiile cele mai plăcute; părinţii, oameni de treabă, tatăl funcţionar la primărie, mama gos­ podină şi cuminte; surori inteligente, muzicante mai toate şi fericite că aveau un frate poet; vieaţa, mo42

destă şi patriarhală. Era distanţă mare între lumea pe care o lăsasem noi la Bucureşti, cu miniştrii dela Externe, mai toţi oameni de mâna întâiu şi cu re­ prezentanţii străini, cu aerele lor de o importanţă misterioasă, şi între vieaţa simplă şi fără pretenţii din provincie. Dar, ce deosebire de moravuri, ce fru­ museţe curată în suflete, ce seninătate în traiu, ce linişte în aer, ce candoare în gânduri, ce interes în privirile lungi ale oamenilor, ce smerenie în datul mâinilor! Şi cum vremea acolo părea blândă, ceasu­ rile lungi, îndeletnicirile naive! Directorul prefecturii împletea, la umbra unui nuc, o colivie de sticleţi; din podul grajdului vecin scârţâia toată ziua o vioară...

Duiliu, care admira poezia aceasta a păcii, mă făcea s’o simt şi eu, comparând-o cu «un izvor limpede de munte curgând molcom pe sub frunze». Acest mediu, contribui, desigur, mult la formarea talentului său senin, blând şi simplu.

Dar, în vara anului al treilea de ataşaţi, Duiliu se hotărî să facă ceva extraordinar, să rupă cu trecutul meschin, şi, cum aveam drumul de fier gratis, şi leafa promisă pe două luni, îrni spuse într’o seară cu aerul unui om în seul lui: — Vacanţia asta o facem la Slănicul din Moldova.

Pană când cu jena şi cu mizeria? Nu-i puchinos pe lume care să nu-ţi arunce în obraz că a văzut ceea, că a văzut ceealaltă, şi noi tânjim pe loc». . . In ade­ văr, peste câteva zile, cu micile noastre geamantane, 43

îată-ne seara la 9 şi 10 în vagonul de clasa I, compar­ timentul din urmă, .«cel'mai puţin periclitat». Făcut comod, Duiliu îmi zise: — Biletele de favoare au şi ele un înţeles», însinuându-mi că adică dau dreptul persoanelor de calitate cari le posedă să se culce pe banchetele compartimentului, să încuie uşa pe di­ năuntru, să lase perdelele, recomandând conducto­ rului că străbat drumul incognito. Cele câteva încer­ cări la clanţa uşii, rămânând fără rezultat, ne-am abandonat unui somn profund. In zori, cu un aer de conquistadori, eram în târgul Ocna, la hanul lui Mardiros, cea mai reuşită caricatură a naturii, cu gâtul strâmb şi capul mare. De aici, pe la 10 ore, trecurăm Trotuşul c’o birjă ovreească, căreia i se clă­ tinau măselele şi intrarăm în munţi pe malul Slănicului. Duiliu improviză imediat un costum de voiaj contra prafului: mănuşile cele vechi, gulerul dela haină ridicat, pantalonii sumecaţi. Apa Slănicului, care a dat celebritatea staţiei balneare, curgea pe lângă drum, mică şi ca lăţime şi ca adâncime, ceeace făcu pe Duiliu să exclame: «Apă de băi până la glesne,.. un non sens». Cu cât ne apropiam de Slănic, cu atât drumul îşi făcea loc mai cu greu printre stâncile ce-1 acoperiau şi printre prăpăstiile coastelor, strângându-se ca o dungă albă lângă apa Slănicului vâjâind într’una.

După obişnuitul popas la Cerdacul dela jumătatea drumului, unde răsufiarăm caii şi se aghezmui bir­ jarul, intrarăm, pe la 11 ceasuri, în satul Slănic, răs44

firat pe coasta oablă, şi ne instalarăm în două ca­ mere din otelaşul Puful. Vizitatorii staţiei balneare se compuneau din profesori, din boernaşi moldoveni, din familii cu fete de măritat, — Slănicul având re­ putaţia unui loc prielnic căsătoriilor. Printre figurile nelipsite de zeci de ani, eră profesorul Ţoni, care veniâ regulat acolo să*se «oţelească», nuvelistul Nicu Ganea, George Gâţă, iubitorul de lăutari, profesorul Codreanu, un vânător pătimaş, Caramalău din Focşani, pe care nu-1 doborâ băutura nici în ruptu-capului; originalul Balasan, proprietarul Curierului din Iaşi, Părintele Andreescu. Aceşti doi din urmă se întreceau să stea, cât mai mult, în bazinul rece ca ghiaţa a numărului 4.

De cele mai multe ori însă învingătorul eră Balasan, om păros, ceeace făcea pe părintele Andreescu să ex­ clame, vânăt şi clănţănind din dinţi: «Eu intru gol în apă, iar dânsul cu cojocul». . .

Aerul localităţii îmbiâ la dragoste. Fetele şi neves­ tele tinere urzeau idile, unele cu desnodăminte comice.

Până şi unii episcopi erau influenţaţi de atmosferă.

Intr’o ziunul din ei, desmerdând căţelul vecinei, dădu de un răvaş al unui gelos, legat de zgarda căţelului, prin care/prea sfântul era rugat să-şi respecte rasa că dă de şugubina . . . Nopţile, erau serenade pe sub balcoane în predmetul cutărei sau cutărei frumuseţi; ofta din adânc Neculai Vacă, lăutarul Moldovei. După masă, plimbări sentimentale prin pădure. Chiar şi cura era mai mult un pretext. Când pleca un vizitator, cei 45

cari .rămâneau îl întovărăşiau cu muzica până la mar­ ginea Slănicului, obiceiu consacrat de ani.

In această lume s’a amestecat şi Duiliu, ţiind un loc de frunte, scriind versuri prin albume, luând parte la plimbări, la seratele dansante. Natura de acolo, munţii, apele, vieaţa restrânsă, otelurile fără pretenţii, societatea moldovenească, ospitalieră, cu particulari­ tăţile. ei de. limbă şi bună creştere, îl impresionau zilnic şi le admira. El punea sentimentalismul mol­ dovenilor şi amabilitatea lor, pe influenţele polone­ zilor, pe seama contactului cu familiile ruseşti, spre deosebire de familiile munteneşti cari au fost influen­ ţate de vecini în chip mai puţin fericit. Deşi izvoarele de apă, băile şi toate celelalte n’aveau nimic extra­ ordinar i se păreau simpatice; totuş, natura o vedeâ el superioară mâinii omului, şi aceasta, nu numai în privinţa lucrurilor de lux, cari lipsiau cu desăvârşire, dar chiar în privinţa unor instalaţii de imperioasă ne­ cesitate, a căror raritate se simţiâ şi mai mult, dată fiind eficacitatea suverană a apelor de stomac. . .

Intr’o după amiază, trecurăm graniţa, punând ast­ fel pentru prima oară piciorul în străinătate, şi vizi­ tarăm pe părintele Beloiu din Satu-Mare, care ne primi cu drag şi, deşi avea 70 de ani, se duse singur în pivniţă să ne aducă o sticlă de vin vechiu, pe­ cetluit; el ne vorbi de felul cum păstra dânsul, prin biserică, pe românii din Satu-Mare, români. Vorba lui era cu tâlc şi cu înţelepciune; sub ea simţiai omul 46

!

care îşi dădea seamă de misiunea lui. Lâ întrebările lui Duiliu, el avea, în graiu-i cu accent local, răs­ punsuri pline de gândire şi ilustrate cu exemple din vieaţa lui. Duiliu mă privea şi spunea cu privirea că tot în Transilvania e răsada bună a neamului.

Odată cu noi, plecase la Satu-Mare un grup de tineri cari rămaseră noaptea acolo şi nu se întoarseră decât a doua zi dimineaţa, când Slănicul se deşteptă în cântecul de mort a doi lăutari, urmând un car cu boi, cu lumânări aprinse la cele patru leoâce şi cu un om culcat ca mort: eră un biet profesor căzut în nesimţire, în urma băuturii. Cei cari îl puseseră în car mergeau în convoiu după dânsul. . . — Ce contrast, zise Duiliu, între preotul de dincolo şi profesorul de dincoace.

Făcând o vizită la o familie care sta în sat, Duiliu descoperi, încântat, în stăpânii casei aceleia, o pe­ reche de ţărani, bărbat şi femee, amândoi înalţi şi frumoşi: el, vânător din tată în fiu, cu plete de plăeş şi cu obrazul albăstrui când se rădea; ea, cu ochii mici şi negri, cu talia dreaptă, singura din sat care mergea la coasă cu bărbaţii. El vorbiâ rar şi stând în picioare. împins de Duiliu povesti o întâmplare a lui din anii trecuţi într’o limbă românească, a cărei frumuseţi n’ar putea-o reproduce nimeni.

— Venisem seara acasă târziu şi găsii pe Ileana bo­ cind cât îi luă gura şi cu ochii roşii ca maiul. — «Joeana, Joeana, Ghcorghe, ne-a mâncat-o ursul». . . Plânsul 47

ei îţi rupea inima. . . Am mângâiat-o eu şi i-am zis că nu ne-a făcut D-zeu într’o vacă... Ea plângea cu lacrimi cât bobul de fasole. . . Afară, lună. Eşii în ogradă, făcui ţăndări ceaunul cel stricat de lângă cotlon, încărcai cu ele puşca, şi plecai sus pe Cerbul, unde dădui în poeană, de vacă, mâncată pe jumă­ tate. . . Mă şuii într’un stejar şi pândii. Luna drept în creştet... Stătui cât stătui... mă fura somnul, când numai ce auzii trosnind vreascurile. . . sub tăl­ pile ursului; ajuns dinaintea vacii, el prinse să mişte hoitul cu botul. Intorcându-mă să întind puşca, se rupse craca şi făcui sgomot. Ursul se sculă în două labe cu faţa spre mine. II ochii în cap şi slobozii fo­ curile amândouă. Ursul se prăvăli. Mă întorsei acasă...

Ileana dormiâ dusă; luai boii cu tânjeala, mă şuii sus în deal, trăsei ursul pe tânjeală şi spre ziuă, adusei în sat cogeamite namila. O cucoană mă puse să vând în piaţă carne de urs; boierii luară, care o ocă, care două, aşa că adunai zimţii cu cari cumpărai pe Bălaşea, vaca de azi, başca de pielea ursului cu care făcui scurteică Ilenei». . Duiliu a împrumutat câte ceva dela Gheorghe în frumoasa sa nuvelă Supi'efectul.

In ultima Duminică, făcurăm pe la 4 ore o plim­ bare până la Cascadă, întovărăşind câteva familii cu fete, între cari şi frumoasa d-ră T. din Bacău. Cu noi eră ?i amicul Petre Misir, omul hazliu şi de spirit.

El născociâ în fiecare zi anecdote nostime şi ni le -ÎS

i

spunea la masă. In ziua aceea, făcuse o «corespon­ denţă» mai lungă, — siesta lui, — ne chemă lângă el şi ne şopti încet: — Un bărbat, după o lungă călă­ torie, se întoarse acasă şi-şi găsi nevasta aşteptându-1.

Cum intră în casă, el îi mărturisi: «Nevastă dragă, mi-e aşa de dor să te mângâiu, să te sărut, să te îm­ brăţişez, cum nu-ţi poţi face idee, dar mi-e şi o foame, de nu te văd cu ochii: ce vrei tu să facem mai întâiu?.. Nevasta, cu ochii plecaţi în pământ, răspunse:—Bărbate, facă-se voia d-tale şi pe urmă om mânca». . .

Pe sub arbori şi în răcoarea apei Slănicului, pe malul căruia eram, căldura era plăcută. Fetele, în rochii uşoare de tulpan, vorbiau tare, râdeau, -cântau refrenuri în mers, descopereau cu ochii româniţele mari de pe crestele stâncilor. Cavalerii se rcpeziau, sc agăţau pe stânci şi le aduceau la picioarele lor. Cea mai periculoasă românită de pe un pisc, pe unde nu se ridicau decât caprele, o aduse Misir d-rei T. . .

In acest «tournoi» medieval, Duiliu rămase pe plan secundar, dar pândea c ocazie de întâietate şi o găsi în curând. In aer, un parfum de flori de câmp, iuţit de soarele zilei; o mulţumire tainică flutura în sim­ ţirea tuturor. In ochii fetelor, când. te priveau, în vorbele lor, era dragoste. Ajunserăm la Cascadă obo­ siţi, ne aşezarăm pe stâncile ei verzi şi reci. Când, deodată, fără ştire, trecu pe feţele noastre o adiere 49 4 N. Potraşcu: Duiliu Zamfircscu.

de răcoare, şi, peste un minut, deasupra capetelor noastre, se îngrămădiră norii venind de peste munţi.

Un fulger spintecă cerul, apoi tunete şi trăsnete seci, şi după ele porni şuruitul unei ploi torenţiale de săriau beşicile din băltoace. Fetele alergau sub arborii stufoşi, unde totuş ploaia le străbăteâ până la piele.

Duiliu, cerându-şi iertare, scoase haina şi o puse pe umerii candidei domnişoare M. din Roman, curată la trup şi suflet «ca un pahar». Eră gestul unui hi­ dalgo care îşi aruncă capa sub picioarele donzelei.

Alţi doi-trei îl imitară acoperind umerii celorlalte fete cu hainele lor. Peste o jumătate de oră, soare şi fru­ mos la loc. Duiliu îşi reluă haina, în care pătrunsese, de pe umerii şi pieptul tinerei fete, un parfum divin, fără nume. Mult timp după aceea, dânsul îmi pomeniâ de el c’o amintire pururea mişcată, — odoratul fiind simţul lui cel mai profund impresionabil.

Intr’o seară din anul 1888, fiind cu Duiliu la Maiorescu, veni pe ia 10 ceasuri Carp pe neaşteptate şi cu un aer misterios, trecu pe lângă noi şi intră în bibliotecă cu Maiorescu, care trase uşile după el. O oră şi mai bine, ei nu eşiră din bibliotecă. După 11 ceasuri, Maiorescu ne spuse că a doua zi se va forma ministerul junimist sub preşedinţia lui Teodor Roseti, Carp având Externele şi el Instrucţia Publică.

In adevăr, aşa se şi întâmplă.

50

- J-’s

Carp venind la Externe, ne chemă, după câteva zile în cabinetul lui, pe Duiliu şi pe mine, şi ne spuse că are două locuri de secretar de legaţie, la Roma şi la Belgrad: — Cine merge la Roma, pleacă imediat la post, cine ia Belgradul, rămâne detaşat aici în Mi­ nister, ca şef de cabinet al ministrului». Ne lăsă să ne gândim până a doua zi, când reveni din nou: — Duiliu, ca poet, să meargă la Roma, tu rămâi în prozaicul Bucureşti». Peste o săptămână Duiliu plecă la Roma. In preziua plecării câţiva prieteni îl sărbă­ torirăm printr’un banchet la Grand Hotel, la care veni şi Maiorescu. Pe panglicile buchetelor de flori, titlurile cărţilor lui Duiliu. In toasturi, dovezi de dra­ goste. Cu toate astea, Duiliu păru gânditor, aproape trist: lăsa doi părinţi în vârstă, o familie iubită, şi pleca într’o lume necunoscută. . .

Anii cari urmară, avui dela cl scrisori lungi şi pline de lucruri frumoase. Ele erau pentru mine o plăcere nespusă şi mă simţiam cu adevărat fericit de câte ori zăriam pe plic scriitura lui cu îiterile în picioare, pe care ai fi luat-o mai curând drept scriitura unui om de acţiune, dacă n’ar fi fost în acelaş timp, îngrijită, rotunzită în ovale şi mângâiată în întorsături ca o poezie a liniei.

De pe drum încă, din Veneţia, văzută de el pentru întâia oară, Duiliu, îmi descria impresia extraordinară ce-i făcuse oraşul acesta încântător, neînţelegând cum Shakcspeare a putut pune pe Iago într’un loc aşa 51

de poetic şi aşa de senin. In tren, el întâlnise două englezoaice, pe cari voind să le scutească la frontiera Italiei de cercetările vameşilor, le luă bagajele sub protecţia lui de diplomat. Dar, pentru orice întâm­ plare, ele îi dădură cheile cuferelor lor.

La Veneţia, englezoaicele trag la un hotel oare­ care, Duiliu la altul. Pe la miezul nopţii, când el se pregătiâ să se culce, iată că aude pe cineva bătând discret în uşa lui şi hihotind încet de râs. Erau engle­ zoaicele cari uitaseră cheile la dânsul.

Ajuns lâ Roma, făcu, în primele săptămâni, câteva re­ cunoaşteri prin împrejurimi şi în sudul Italiei. La Porto d’Anzio, întâmplarea făcu ca el să întâlneascăpefemeea cu care urma să-şi lege soarta şi să-şi creeze o familie.

Voiu reproduce câteva din scrisorile lui, care-i oglin­ desc vieaţa de atunci şi din cari seva vedea în acelaş timp gama întinsă a impresionabilităţii lui, atât de originală, curioasele sale asociaţii de idei şi mai ales stilul şi spiritul din ele, însuşiri cari ne descoper o lă­ ture nouă a talentului său, un Duiliu Zamfirescu intim, mai cald, mai sincer, mai sclipitor decât chiar în pagi­ nile Iui literare alese. încep cu una din cele dintâiu: Roma. 6 Septembrie, 1888.

Dragă P. • • «întors azi dimineaţă dela Neapol, am găsit, spre marea mea bucurie, trei scrisori din ţară. In sfârşit, 52

te-a tăiat vremea sub.limbă şi ai vorbit... Sunt fe­ ricit curat şi fără întorsături. După o săptămână de o vieaţă aproape ideală, împrejurările mi-au adus în aceeaş zi trei scrisori, trei, şi câteşi trele bune. . . încep să mă tem de vreo catastrofă, căci, cum zice scriptura, «e aşa făcut în lume ca alături de 7 vaci grase să vie 7 slabe». Şi mai întâiu, nu ştiu ce impresie ciudată şi ve­ selă îmi lasă povestirea crailâcurilor dela şosea cu gibusul pe o ureche, picioarele în capul vizitiului, tur­ bata pe stânga şi mănuşile bănănăind în dreapta. Aş da mult să te văd în exerciţiul acestei funcţiuni. . .

Când ai şti cât sunt eu de departe de asemenea lu­ cruri. . • Dar ţiu să urmez. . . Iniţialele celelalte le-am înţeles numai pe jumătate. . . O să ajungi cu voia lui Dumnezeu, să le numeşti A prim, A secund, căci n’o să mai ai loc în alfabet. . . Eu însă sunt foarte departe de asemenea lucruri. . . Afară de noutatea mai tuturor impresiilor mele, e un soiu de transparent ciudat care s’a lăsat pe partea veselă a vieţei rezul­ tând din senzualitate. Neavând prieteni intimi, cu cari să-ţi comunici izhânziie erotice; neiubind pe nici o femee cu partea sufletului, — trăesc de patru luni într’un fel de atmosferă de senin care atinge indife­ renţa. Dacă ai încercat vreodată să înnoţi, trebuie să fi simţit impresia curioasă ce-ţi produce faptul că poţi pluti. Astfel eu: mă mir uneori că stau la su­ prafaţă, că plutesc liniştit şi mă uit cuminte la o 53

mulţime de lucruri frumoase. Singurătatea te închide şi te simplifică. Afară de un început de dragoste, înpânzit la Porto d’Anzio şi care sper să-l înşir mai departe la toamnă, nimic nu m’a scos din placidi­ tatea ideală a artei. E poate cam umflat ceeace-ţi spun, dar e foarte adevărat. Când pleci din Roma, ceeace nu mai e artă, e senin de mare, e soare ori lună, e Neapol, or Anzio, or Pompei, or Castellammare, ori câte şi mai câte colţuri de o rară frumuseţă, pe care natura le-a dăruit cu îmbelşugare coastelor Ita­ liei. Dacă la acestea mai adaugi lipsa ce pururi stă în suflet, când mintea se uită înapoi, ajungi să-ţi dai întru câtva seama de formula unei vieţi ca a mea.

Acum o săptămână, am plecat la Neapol. Oraşul acesta e cea mai stranie adunătură de extreme: munte şi mare; lux şi sărăcie; palate şi monumente, alături de murdăria sordidă a stradelor şi oamenilor; femei elegante şi frumoase, faţă cu cei mai strâmbi şi anemici bătrâni; curve; pezevenghi cari te trag de mână în uliţă; cântăreţi săraci cari poartă încălţăminte de lac şi inele de preţ, însfârşit 600.000 de suflete grămă­ dite pe lungul cheului între înălţimi vulcanice şi apă, pe. cari le arde focul de a trăi, de a iubi, de a mânca şi cari cad pradă holerii cu miile, dar nu se depăr­ tează de poalele calde ale Yezuviului. Iar deasupra lor, ca o făclie a morţii, se vede noaptea vârful Vul­ canului aruncând în văzduh o veşnică colcăială aprinsă, către care, dela Capri, m’am uitat ceasuri întregi, 54

ţ

atras şi purtat prin sâmburele de nebunie ce trăeşte în fiecare din noi către misterioasa flacăre a pământului.

In Neapol, muzeul Ferdinand o comoară fără preţ pentru iubitorii de frumos. Las pictura la o parte.

In sculptură, tot ce s’a descoperit în vremile mo­ derne, — cu bogăţiile dela termele lui Caracala, cu bronzurile splendide, cu faimosul taurul farneze, cu toate suvenirile ce palpită încă de vieaţă dela Pom­ pei, — sunt comod instalate în muzeul naţional de aici. Ceeace mai cu seamă m’a interesat a fost ga­ leria statuelor şi busturilor împăraţilor romani. Să-i vezi pe toţi, aşezaţi în ordine cronologică, începând cu Cezar şi trecând până dincolo de dinastia Seve­ rilor; să vezi pe blândul Nerva, cuminte, simplu, blajin ; pe divul nostru împărat alături, cu nasul subţiratec, slab, frumos şi cu o privire lungă şi gândi­ toare, încă tânăr, dar deja par’că nemuritor; să vezi alături pe femeea lui Plotina, cu eonciu ca tărăncile noastre; apoi pe Acliu Adrian, cam mătăhălos, cu un cap mare de cioban; dincolo, Antoniu Piu, surâzător ca un papă şi cam bleg; apoi Marc Aurel, numit pe bust Aniu Veru, cum îl chema ca simplu cetăţean; apoi Comod, —înxiue întreaga perioadă fericită de 100 de ani ai imperiului, cu bărbaţii şi adesea şi femeile cari l-au stăpânit. . . E o privelişte mişcătoare, crede-mă, căci fiecare statue îţi spune ceva din ceeace a trebuit să fie omui. Faţă în faţă cu marmura lui Traian ca împărat, este statua lui ca om, ca formă. ..

55

E gol de sus până jos, dar capul e acelaş, mândru şi blând. îmi propun, la cea dintâiu ocazie, să mă duc la Neapol ca să-mi iau note lămurite şi să-mi scriu impresiile de pe loc. Câte mai rămân de adăugat la monografia d-lui Odobescu! Trebuie să ştii că o asemenea colecţie mai e la Capitol (de busturi); o alta în Vatican şi o a treia la muezul familiei Borgheze din grădina cu acelaş nume. Pentru noi, pentru mine cel puţin, e un nespus farmec şi o sfântă emoţiune de a sta într’o sală rece sub statua împăratului nostru şi a-i privi capul gânditor şi braţul vânjos, — şi e o bucurie aproape copilărească, dar întrucâtva artistică, de a constata că te cobori ca popor din contimporanii acestui om, poate cel mai maestos şi mai frumos din toată colecţia aceea de geniuri, de nebuni, de criminali şi de filozofi. Dar ho cu istoria!..

Dela Neapol, am luat vaporul care face serviciu po­ stai în golf şi am pornit-o la Capri, unde mă aşteptau 3 (adică trei) principese. Nu te mira de cumulul acesta.

După cum în Germania toată lumea e mai mult sau mai puţin doctor, aici toţi botezaţii întru Hristos sunt principi, conţi, marchizi, iar liberalii cari nu se pot desface de mania aceasta, sunt şi ei signor cavaliere or eommcndatore. Vaporul atinge toate punctele po­ pulate de pe golf: Vico, Sorrento, Capri şi încă două, trei cari îmi scapă.

Nu ştii, bre omule, ce simţimânt de mulţumire egoistă, ce beatitudine de om prost care se crede da56

T

tor să admire verba magistri, mă prinsese în faţa atâtor vestite locuri, la cari am visat cu toţii cetind pe Lamartine or Speronare a lui Dumas pere. A-ţi spune că am avut o decepţie, ar fi exagerat şi ne­ drept, căci la întoarcere, când am făcut drumul pe uscat, m’am încredinţat că e o gură de raiu locul acesta. Dar la entuziasmul şi ideea ce mi-o făcusem eu de Sorrento, nu răspundea deloc acea râpă straş­ nică, pe marginea căreia stau înfipte nişte hoteluri monumentale cu câte cinci rânduri şi acel mititel sân stâncos, fără ţărm prelung, fără nisip, fără lenea valului, concretizată aşa de bine la Porto d’Anzio, bunăoară, în desfăşurarea umedă şi moale a plăjei. Şi atunci am avut un fel de părere de rău retrospec. tivă faţă cu mărturia lui Lamartine: Sur la plage sonore ou la mer de Sorrente Deroule ses flots bleus au pied de Toranger.

II est prâs du senlier... etc.

Dar privind mai lung golful, am ajuns la explicaţia firească a acestei hiperbole sau mai bine zis anomalii aparente. Ştii că le Premier regret este un apendice la Grazzieiia, care, după cum ţi-aduci aminte, se pe­ trece în insula Ischia. Insula aceasta e aşezată în golf, faţă în faţă cu Sorrento, şi marea care se leagă între ele se numeşte mai prieteneşte marea Sorrentului. Deci, «la plage sonore ou la mer de Sorrente, dârouie ses flots». . • nu este plaja Sorentului ci a 57

Ischiei, pe care vine valul cu numele Sorrento şi-şi desfăşoară cutele sale. Acum, spre mai mare control, ar fi trebuit să văd şi Ischia, spre a mă asigura dacă are o plajă prelungă şi răsunătoare. De sigur, această anchetă nu e de loc poetică, dar e interesantă, fiindcă, ca chestiune de psihologie, e curios să vezi până unde se aprinde şi de unde începe a falsifica fantazia unui poet, care a trăit şi a iubit pe locurile astea, — căci legenda lamartiniană se întinde până la Capri şi Sor­ rento ; mai departe, toată descrierea din poezie, cu portocalii, cu cărările pe stâncă, cu gardurile vii şi înflorite, e adevărată.

La Ischia însă, n’am putut să mă duc, căci vaporul dela Capri se întoarce înapoi la Neapol, şi cu barca e prea departe; afară de asta am şi nenorocirea de a suferi de «mal de mer». La Capri, am stat şease zile. Când te apropii cu vaporul pentru întâiaş dată de insulă, ai un fel de nesiguranţă, de frică, care vme de acolo că marginile ei răsar deodată din fun­ durile mării şi cu îndrăsneală se duc în văzduh la înălţimi ameţitoare.

Dar când te-ai aşezat într’însa. . . nu ştiu ce să m?a spui.

Niciodată în vieaţa mea n’am fost mai senin, mai lim’oede, mai plin de lumina idealului ca în aceste şease zile.

Cele trei principese, neneaca cu ficele, mă legau toc­ mai cât trebuie de umbra pământească, dar nici o singură minută nu mi-a turburat liniştea sufleteasca.

58

Intr’o singură noapte s’a urmat oarecare insomnie, căci, după prealabilă înţelegere, trebuia să se coboare de sus dela rândul I, jos la mine, una din fete, cu picioruşele goale, în cămăşuică, spre a-mi da dragă doamne un sărutat care mersese mazu la o partidă de concină. Şi eră nebuna gata s’o facă, dacă din nenorocire n’ar fi avut pe soră-sa care, bolnavă de insomnie, era deapururea deşteaptă. Mazu tot mi l-am luat eu, dar dacă veniâ jos la mine în noaptea aceea, eră să vibreze pe vârful stâncei, unde e hotelul, lung şi suspinător acord din simfonia omenească.

Revenind la Capri, nu ştiu cum o fi Olimpul, dar ştiu că eu, dacă aş fi însărcinat să aleg o reşedinţă zeilor, aici i-aş pune să locuiască.

Inchipueşte-ţi o stâncă sălbatecă şi goală ca un cap de vultur, care la mijloc ar fi strânsă, ca o talie de femee, toată cioplită, bănci pe care cresc cu îmbelşugare măslinii, smochinii, lămâii, viţa cea răstignită, scoruşii şi un soiu de smochini zişi de India, cu foaea groasă şi ghimpoasă; apoi ici şi colo magnolia, floarea cea mai delicată şi mai ideală ca parfum, care creşte câteodată în pomi mari şi stufoşi ca merii noştri; pune în acest peisaj vilele pompeiane, elegante, dis­ crete, fără o scândură de acoperiş: populează insula cu o rasă de femei gi eeo-romano-sarazină cu ochii imenşi, pieliţa obrazului bronzie, dinţi ca laptele, mer­ gând drepte ca nişte trestii, — şi peste toate revarsă lumina soarelui Italiei, şi poate te vei apropia de ade59

vărul realului. Nu umflu nimic. Chiar stradele cele înguste din orăşelul Capri, murdare foarte adeseaori, au un caracter de originalitate aparte, cu munţii de fructe şi de legume, cu marinari bătrâni şi sluţi, cu asinii blegi cari guiţă de-ţi strepezesc dinţii de proşti şi triviali ce sunt. Un lucru curios, nici un om tânăr jiu întâlneşti aici. Toţi sunt duşi or în America, or după pescuit pe mare, şi numai seara, după asfinţit, vezi sute de lumini pe apă cari încep să se apropie de insulă. Ei se culcă însă în «Marina», cum îi zic, jos, la apă şi numai sărbătoarea vin pe la casele lor. Şi, cu toate astea, toate femeile din Capri sunt borţoase. Să fie colaboraţie? Am auzit spunându-se că sunt foarte cinstite. Eu am oarecare îndoeală asupra acestui paragraf; dar lucrul nu ne priveşte. Ceeace se vede bine e că sunt curate şi probabil cu multe calităţi femeeşti, căci se întâmplă zilnic ca dintr’o vânzătoare de mărgean să iasă o cocoană de pictor, or de neamţ sentimental cari, fie zis în treacăt, sunt numeroşi şi proşti prin părţile astea. Toată insula e proprietatea streinilor: americani, engleji, franţuzi, nemţi, ruşi şi alte lifte, şi ici colo câte un neapolitan.

Printre frumuseţile contimporane, două sunt mai ]:» iveală astăzi: una Pasqualina, măritată de un an, care joacă taranteîa ca Terpsichore însăş, a doua Carolina, fată vânzătoare de mărgean şi de. . . ochi dulci, la care principesele mele se uitau cu un fel de sictir foarte puţin onorabil, ceeace nu mă împie­ 60

decă pe mine de a mă uita fără sictir, dar cu acelaş sentiment de neonorabilitate. Dcla aceasta din urmă am cumpărat o beretă roşie, care. e absolut de ri­ goare cât stai în Capri: ţi-o voiu hărăzi. Cred că m’am întins cam mult, dar îmi voiu pune strajă după ce-ţi voiu spune două cuvinte despre ruinele lui Tiberiu, de Ana Capri-şi de grota de azur». Şi apoi ca post-scriptum: 8 Septembrie «O să renunţ de a-ţi mai spune cele două cuvinte de sus, căci sunt sigur că în loc de două or să fie 9 şi 99. Dar spre a-ţi da oarecare coloare locală, îţi adaug, ca apendice, un document, pe care chiar în minutul acesta îl primesc dela Capri. Nu-i o felonie a ţi-1 trimete, căci e iscălit cu un nume de împrumut: bietul «Hamlet» e pus la contribuţie. Şi fiindcă doreai să-ţi vorbesc de o femee, haide bre...

Mă ştii că am avut parte în lumea asta tot de femei urâte, dar cari aveau câte ceva curios ce mă impre­ siona. Şi aici urmează menirea mea pe aceeaş cale.

Cea dela Porto d’Anzio, deşi nu e frumoasă în ge­ neral, are în umbra frunţii o estompă de lumină ce vine de sus, de undeva unde e cald, iar ochii, adânci • şi streini, se udă cu un fel de gust de durere care-ţi pătrunde sufletul. Face parte din numărul rar al fe­ meilor cari nu vorbesc mult şi tremură la un cuvânt mai prietenesc ce-ţi spun. îţi voiu istorisi cândva, şi de sigur nu voiu uita niciodată, plimbarea ce am 61

făcut-o singuri într’o zi pe malul mării, ascunşi de nişte dărâmături de stânci, adesea silit s’o ridic în braţe, ca să n’o ude limba valului care mie îmi tre­ cuse de mult peste glezne. Şi nu zicea nimic, numai câteodată când prindeam câte o fărâmă de uscat sigur, îşi scotea picioruşu de sub straşina rochiei şi par’că mi-1 închina în semn de recunoştinţă; apoi îmi lua braţul zâmbind şi înclinându-şi capu pe o parte ori pe alta, şi astfel mergeam înainte ca nişte nebuni fără să gândim că orice cale are şi întors. Cumnata ei, un chip de madonă rafael, foarte cochetă, ne-a spus scara că ne-a căutat prin toate coturile stâncilor şi nu ne-a găsit - • • Dânsa a plecat la Florenţa, dar mi-a făgăduit, cu o formă cinstită şi tremurătoare, că are să se întoarcă la Roma mai de vreme. Sper s’o revăd şi mă bucur că-mi place, poate, cine ştie, voiu putea s’o iubesc, şi aş fi fericit. Dacă n’ar fi decepţie. . . Am uitat să-ţi spun că-i văduvă, o altă specialitate a mea.

Dar era vorba să-ţi istorisesc de cea dela Capri.

Aici s curat erailâc pehlivănesc. E totdeauna urît să-ţi dai pe faţă netrebnicia inimei şi să te făţărniceşii în amor, — dar s’o ia dracu de fire omenească, dacă-ţi place să te afli în treabă, ia aşa ca să nu fie di urau fără călători. Autoarea scrisorii ce-ţi trimet, e o fiinţă simpatică dealtminteri, foarte inteligentă şi .mai cu seamă foarte cultă. Dar. - . nu-i drum dela mine la ea. Ce o să fac? Am încălecat eu pe toate do62

bitoacele alergătoare ca să mă duc spre dânsa, dar nu merge. Treaba s’a început aşa:' na Ioane, na Ileano: ţine *n napoi Ioane, ţine Ileano! Azi o cărticică, mâine o concinuţă şi haide, haide, vorba lui Effendi, până la Capri am ajuns să jucăm concina pe un sfanţ plus un sărutat mazu. Şi ce să vezi? Jucam concina cu fante. Toţi fanţii îi ducea dracu în mână, aşa că spre a câştiga eu, trebuia să-i las sterpi. Şi în adevăr, cu o mirare foarte naturală, rămânea cu valetu în mână fără să ia nimic cu el. Era treaba pe câştigatele. . . In sfârşit, în vremea aceea, cum zice scrip­ tura, s’a organizat o călătorie pe asini la Canagalileia.

Ana Capri e un târguşor de 2000 de suflete, înfipt de vânturi în creştetul stâncei, cu oameni cari nu s’au coborît niciodată de acolo. Drumul care duce la el, e o fantasmagorie a naturii, o dungă albă scrisă pe marginea prăpastiei, la o înălţime de câteva sute de metri, de te ia groaza când te uiţi în jos. Am făcut plimbarea spre seară cu o droaie de conţi şi de duci neapolitani, unii mai derbedei decât alţii, cari făceau spirit repetând glumele lui Cham, or anecdotele de prin almanahuri, foarte hisericoşi şi prea bine crescuţi.

La întoarcere, eu veneam liniştit ţinându-mi ciuşu de scurt ca să nu mă dea de râpă, când, iacă dracu de muiere că trece pe lângă mine mai repejor şi întorcându-se spre partea mea, cu ochii daţi peste cap: •— Vous n’avez pas ele habile â Ana Capri. Cest une occasion qui ne se trouvera plus». Asta era vorbă să 63

fie. Aci era pontu. Fiecare, preocupat de pielea sa, se ducea cu nasu între urechile măgarului, fără să se uite înapoi. Şi atunci, năvală nene să-mi iau mazu. . .

Era s’o dau de mal odată, căci ori de câte ori mă întindeam eu s’o sărut, ea se dedea în lături. Aşa m’a sâcâit până acasă. Şi-ţi poţi închipui ce chin, fiindcă nu degeaba e măgaru frate cu catâru. Când trebuia s’alerg s’o ajung, el sta: când vream să stau alături de dânsa, el punea capu ’n piept şi rămâi să­ nătos Ştefane. In cele din urmă, bre omule, când să intrăm pe poarta hanului şi când eu renunţasem deo­ camdată la maz, o simt prin întunerec întinzându-se spre mine şi. . . ţoc una pe gât şi alta gândesc în ureche. îmi luasem porţia...

Acu de altele. Mă bucur din suflet de Eminescu şi aştept cu nerăbdare să citesc piesa lui. Poate na­ tura să fie darnică şi sa-i întoarcă scânteia geniului, şi, cum sunt ai noştri la mărire, i s’ar putea face vieaţa liniştită şi suportabilă printr’o însărcinare care să-i convie. Despre Carageale sunt trist dc cele ce-mi spui.

E păcat de el că nu-i om ordinar ca minte, dar e mai păcat dc Maiorescu şi de cei ce-i sunt prieteni. Maiorescu a cam avut parte de protejaţi nebuni şi ar fi timpul să-l dispensăm de asemenea recunoştinţe. Cu toate astea, eu tot sper ca din Carageale să iasă un bun director dc teatru, căci are bosa trebii. Ţine-mă în curent eu lucrurile acestea, căci mă interesează.

Spune lui Effendi că-1 doresc şi dacă nu pot să-l 64

'

.

; !

văd, aş vrea măcar să citesc ceva de dânsul. Mai cu seamă nu lăsa să treacă câte patru luni dela o scri­ soare la alta». . .

La distanţă de 10^ zile numai după s.crisoarea de mai sus, îmi descrie o pagină din vieaţa dela Flo­ renţa a celebrei scriitoare franceze Ouida şi muzeul Capitolului din Roma: Roma, 18 Septembrie 1888 Iubite omule, «Ca urmare la scrisoarea mea în care-ţi vorbiam de muzeul din Ncapol cu statuele împăratului no­ stru, îmi propun astăzi să te urc la Capitol, după ce mai întâiu te voiu purta pe la Florenţa. Nu te teme, am luat lămuriri: Galii sunt departe; acum se apropie mai mult Allemanii. Afară de asta, la Capitol sunt totdeauna femei. Nu ştiu dacă în călătoria ce ai făcut în Italia ţi-ai pus sufletul la probă despre Eu nu numai că repartea muzeelor... Rezişti? zist, dar chiar am început să devin pătimaş. Şi se vede că nu e tocmai o pasiune bărbătească, de vreme ce regulat întâlnesc în asemenea locuri mai multe doamne decât domni. . . Dealtminteri, afară de doi trei autori cunoscuţi, tot cc s’a. scris asupra Italiei ca povestire de vieaţa artistică, a ieşit din condeiu de autoare, — şi dacă n’ar fi decât d-na de Stael cu Oswaldul ei, încă ar fi destul ca să ne facem o idee 65 5 N. Pclrnşcu: Builiu Zamfirescu.

de înclinarea sexului interesant către o asemenea în­ deletnicire. Dar câte mai sunt? Dora d’Istria, Prin­ ţesa Cantacuzino-Alfieri, Ouida, etc. Florenţa e pă­ mântul binecuvântat în care cresc toate aceste sămănături. Şi pentrucă veni vorba de Ouida, îţi aduci aminte de lungile noastre convorbiri asupra lui Julien Klatseko cu minunatele sale Causeries florentines, precum şi asupra romanelor de Ouida?.. Inchipueşteţi că întâmplarea m’a făcut să cunosc un colţ din vieaţa acestei femei curioase, pe care ţi-1 desvălui şi d-tale, sperând că te va interesa». Şi Duiliu începe să descrie acest colţ de vieaţă, amănuntele căreia le aflase dela o vară a marchi­ zului Farinola, în vila căruia trăise Ouida mai mulţi ani. Dcla ea, el ştia că Ouida «ieşiâ regulat, iarna ca şi vara, într’un cupeu cu doi cai, împopoţonaţi cu clo­ poţei şi cu pene de păun, cari dau de lucru băieţilor de pe uliţă. Cupeul era deapururea plin cu verdeaţă, cu flori, cu ziare, broşuri, cărţi, etc., printre cari se pierdea o persoană subţiratecă, mică, cu pieliţa obra­ zului bronzie, destul de urâtă şi fără vârstă. Aceasta este . Ouida sau cu adevăratul său nume, d-ra Louise de la Ramee. Fiindcă e încă domnişoară. • • De origină franceză, fiică a unui jucător de meserie, ea şi-a petrecut tinereţea (dacă o fi fost vreo­ dată tânără) alergând dela Harnburg la Baden şi vice­ versa, până ce bunul său părinte a răposat. Odată singură, patima autorlâeului a început a i se da pe 66

faţă. Dar această patimă vrea şi ea să fie împărtă­ şită cel puţin de un editor, dacă nu de mai mulţi cetitori. Şi nu se găsi nici unul. Astfel că viitoarea Ouida fu silită să se facă guvernantă în Anglia, ţara adoptivă a părinţilor ei, unde se zice că a crescut minunat de bine fata unui lord. In vremea asta putu să se dedea la patima ei cu mai multă libertate şi încetu cu încetu, prin ziare şi reviste, ajunse să fie cunoscută aşa precum o ştii.

Din Anglia veni şi se aşeză în Florenţa. In socie­ tatea asta internaţională, —în care celebrităţi de tot felul, prinţi osteniţi, regine nenorocite, se tolerează reciproc, şi ’n care e destul să fii un om bine crescut, ca să ţi se deschidă uşile cu bunăvoinţă, fără să se cerceteze ce-ai făcut în anul 47 bunăoară, Ouida spera să găsească pământul făgăduinţei.

Fantastică, precum o ştim clin romane, oraşul, flo­ rilor, cu crinul şi gcnfalonierii săi, o atrăgea. Afară de asta, a. sta într’o ţară care a fost patria lui Dante, Michel Angelo, Amerigus Vespucio, Machiavel, Benvenuto Cellini, Cimabuc, Gal ii cu, e. o mulţumire su­ fletească, pe care nu şi-o poate plăti oricine.

Dar ai văzut fcmee să se mulţumească numai cu strămoşii? Cel puţin unOswalcI doi, dacăs’ar fi găsit la îndemână... Şi’n adevăr, el se întrupa în chip de mar­ chiz. Ţi-arn mai spus cum stăm cu titlurile în Italia.

Deci marchizul Lotteringo della Stuf a, gentiluomo dcl Re, avu onorul să placa scriitoarei. D-na E. P.,vara 67 5*

marchizului, care mi-a dat toate lămuririle astea, îl descrieâcu o înflăcărare ce mă făcu să devin melan­ colic, astfel: «Aria di gran’ signore, alto, bruno, con barba nera, voce sottile». ..

Te joci?..

El, săracu românul, eră înamorat lulea de o altă englezoaică, Lady Ross, prietenă cu Ouida, dar asta în adevăr demnă de o aşa ocupaţie, — şi într’o iarnă, pe când d-ra Ross era în Irlanda, della Stufa, ca să nu-şi piardă exerciţiul, se apucă să facă curte d-rei de la Ramec, aşa, de frunză verde. . . Dar ce să vezi, treaba era pe gata, şi vorba românului: Bună dimineaţa am dat şi beleaua mi-am găsit.

Declaraţii, corespondenţă, foc şi pară, ajungeau la villa Signa, unde stă marchizul, — până ce află toată lumea, căci dânsa n’ascundcâ nimic. El tăcea. Se urmă inevitabila cerere înapoi a scrisorilor. El le trimise.

Ea făcu scandal, se duse să se sfătuească cu un ad­ vocat, care îi râse în nas; se indignă pe Florenţa şi, după câtăva vreme, apăru un nou volum de Ouida, pe care poate l-ai cetit: Une viile d'hiver. Protago­ nistul din roman, Duca. . . (am uitat) este marchizul Stufa. Toate celelalte persoane sunt luate şi caricaturate după natură. Iţi poţi închipui nemulţumirea ce a produs-o la Florenţa, apariţiunea volumului, şi cum de atunci autoarea e înlăturată cam de peste tot. Asta însă n’a împiedecat-o de a primi 40.000 mărci dela Tauschnitz editorul, de a se plimba în G8

:

cupeul cu verdeaţă şi documente, şi de a pune pene de păun la urechile cailor». . .

După ce termină cu excentricităţile vieţii ei, intră în materia scrisorii: «Acum să ne întoarcem la Capitol. Ţiu să-ţi spui că hotărîrea mea de a urmări pe Traian, ca un agent de poliţie, peste tot pe unde a lăsat câte un semn, nu porneşte dintr’un sentiment exagerat de latinitate şi nici n’am pretenţia de a face descoperiri. Dar sunt aici, văd şi îmi place. îmi place atât ca artă cât şi mai cu seamă ca istorie. E un simţimânt de demni­ tate omenească să ştii că ai un tată care a fost om cum se cade, n’a înşelat pe nimeni, te-a crescut bine şi mai mult ţi-a lăsat un nume mare. Când răscoleşti cenuşa acelor timpuri prăpăstioase, şi intri astăzi în sala busturilor imperiale din Capitol, spre a vedea obrazurile sub încruntarea cărora tremura lumea dela o margine la alta, simţi ca ţi se umilă pieptul de mul­ ţumire aflând că omul căruia datorim existenţa noa­ stră actuală ca popor de una şi singura rasă în Carpaţi, era cei mai mare suflet de Împărat ce a trăit, şi ai emoţiunea artistică a frumosului, când astăzi vezi şi te asiguri însuţi că trăsăturile chipului aceluia erau curate, bărbăteşti, blânde şi răspund întocmai ideii ce ţi-o făceai dc el. Căci este o deosebire însemnată între statucle cele mari cunoscute astăzi, şi între busturile împăratului. Statuaria romană fiind toată de69

. coraţivă şi lipsită de desinteresarea ideală a artei gre­ ceşti. împăratul este peste tot înfăţişat cu intenţia puterilor de care eră învestit: e măreţ, cam crunt, poartă capul ca de paradă, e împăratul Traian nu e Ulpiu Traian, cu alte cuvinte nu e omul. In busturi, fie că ele erau menite vieţei mai intime, fie că unele sunt făcute pe vremea când nu eră încă împărat, intenţiile sunt mai puţine şi omul reiese mai mult.

Haide, dacă nu ţi-e greu, în muzeul din stânga al Capitolului.

După ce vom trece prin vestibul şi vom urcă scara pe zidurile căreia se desfăşură fragmente însemnate din planul Romei antice, descoperit în Forum Pacis, în termele lui Titus, teatrul lui Marcellus, marele teatru al lui Pompei, — vom intră într’o galerie lungă, lungă plină de o mulţime de lucruri interesante, vom lăsă la dreapta 1. sala zisă a Porumbiţelor în care se vede cea mai frumoasă mozaică a antichităţii; 2. sala Venerii, unde se ascunde sfioasă, Venera Capitolină, unica Venere care se crede cu siguranţă că e o reproducţiune a celei de Cnido sau Clido (Clydis cum îi zice Victor Duruy într’un studiu din urmă) de Praxitele, pierdută din nefericire, vom lăsă aceasta pentru altădată, şi vom merge în capătul coridorului, în stânga, unde e sala zisă a împăraţilor.

Aici, în sfat mare, sunt strânşi stăpânitorii lumii cu femeile şi câte odată copiii lor, în număr de 83, 70

şi tac, tac de atâtea mari de veacuri, par5că Harpocrat zeul şi-ar fi dus mâna la gură şi le-ar fi zis: — Ssst. . . Înainte de . a pune piciorul pe prag, trebuie să ne aducem aminte că ceeace ne interesează pe noi mai mult din această galerie sunt busturile stăpâni lorilor ce au domnit între anii 98 când s’a urcat Traian pe tron şi 270 când împăratul Aurclian şi-a transportat, legioanele în Moesia (Dacia ripensis şi mediterranea), primind pe Alemani pe cari-i bătuse predecesorul său Claudiu II să se stabilească în Dacia traiană, pentru ca să-i supue mai deadreptul influenţei romane.

Fiindcă nu-i adevărat, cum spun mai toate Isto­ riile noastre că legiunile romane au stat ţanc 100 de ani în Dacia, căci atunci ar fi trebuit să fie trecute în Moesia sub domnia lui Septimiu Sever (202) şi dovezi vorbitoare de contrariu avem turnul său de. pe Dunăre, şi oraşul care poartă numele fiului lui, Baria, numit ca domnitor Caracala.

Din galeria busturilor epocci dela 98—270 lipsesc spre sfârşit bust:,riV. însemnate pentru noi, a lui Ca­ racala şi Aurelia)• şi : un fapt curios cum autorii cei mai buni ca Moiumsen şi Jăger. se plâng că tocmai această epocă dola Alexandru Sever până la Diocleţian, e cea mai întunecată.

Ea corespunde decadenţei celei mai complete a gus­ tului artistic care, în floare sub Flavi, începe a cădea cu Antoninii şi sub Heliogabal ajunge o ruşinoasă 71

maimuţărie a zeităţilor siriane, cari au şi ele câteva marmure desgustătoare în vestibulul muzeului. Acum să intrăm. No. 1 e Cezar bătrân. Bustul, în com­ paraţie cu cel de la Neapol, e mediocru. Dar tot re­ cunoşti în el pe marele om, singurul geniu creator pe care l-a produs Roma şi cel din urmă pe care l-a produs lumea veche, cum zice Mommsen. Vom avea ocazia să vedem că Traian, în ceea ce priveşte facul­ tăţile sufleteşti, a avut o mare asemănare cu Caesar şi că este singurul împărat roman despre care se poate zice că a mai întrunit odată în el cumpăna genială a tu­ turor darurilor cu care natura înzestrase poporul latin.

Vom trece pe lângă Octavian August, Tiberiu, Drusu, Germanic, Caligula, Claudiu, etc., până la Traian, fiindcă aceştia nu ne interesează şi nu ne vom opri decât un minut la Messalina şi un altul la Neron, care ca frenologie sunt curioşi.

Capul Messalinei este prototipul muierii. Dacă ai văzut vreodată la ţară o leliţă a dracului, cu testcmelul pe o ureche, cu buzele senzuale şi pomeţii obra­ zului ridicaţi astfel de par’că râde la toţi flăcăii, cu­ noşti tipul. Par’că aştepţi să cânte ibovnicului: Las’ să vie, domnu-1 ştie, Calea *n trandafiri să-i fie! iar Iui bietul Claudiu: Calea’xi mărăcini să-i fie.

Este un exemplu unic în istorie cutezanţa până la care s’a ridicat desfrâul acestei femei şi o dovadă de 72

o pierdere imediată şi iremediabilă a Statului roman, dacă mâna soartei nu se întindeâ asupra capului lui Traian, care, cu virtuţile sale (ce. făcură să se zică mai târziu oricărui nou împărat la suirea sa pe tron: «fii mai norocit decât August şi mai virtuos decât Traian»), ridică pentru câtva timp nivelul moral. Căci Messalina, afară că. trăia în palat cu trei amanţi de­ odată: Narcis, Polibiu şi Palas, un soiu de camerieri de ai împăratului şi cu alţi câţi o mai fi dat Dum­ nezeu, afară din palat, — avu îndrăsneala neauzită, pe când împăratul, bărbatul ei, lipsiâ din Roma, să se mai mărite odată, în mijlocul capitalei, cu pompă şi petreceri, cu cavalerul Silviu. . .

Bustul acesta trebuie să fi semănat foarte mult cu originalul, fiindcă e tipic.

Neron are două busturi: unul ca copil şi altul ca bărbat. Cel dintâiu e.un cap de idiot, făr* de nici un interes, celălalt e mai interesant. Se pare că tinereţea i-a accentuat trăsăturile sufleteşti chiar pe chip, căci are ceva de artist în partea de jos a frunţii: fiindcă, sub el, artele plastice, despre cari se vorbiâ puţin pe timpul lui August şi Mecena te, încep a luă o desvoltare relativ însemnată, care atinge culmea sub Adrian. Dar îndată ce laşi detaliurile şi te depărtezi câtva, vezi bine că ai a face cu un nebun, cu un nebun sarcastic şi crud.

Alături de el este bustul femeii sale de a doua, desfrânata Popea Sabina, care cu toate astea are un aer foarte demn.

73

Acum venim la familia împăratului nostru.Zic familia, căci este singura reprezentată prin patru busturi.

Iată-1 în stânga, sus, între Cocceiu Nerva-şi femeea sa Plotina, cuminte ca peste tot, dar aici cu o rară expresie de blândeţe. E curios cum, fără să fie bustul o lucrare de artă rară, capul acesta e poate cel mai frumos din toată colecţia. E portretul unui om ca de 40 de ani, prin urmare făcut pe când Traian nu era decât fiul adoptiv şi coregentul lui Nerva.

Această probabilitate se trage din observarea că atât aici cât şi la Neapol expresia figurii e mai tânără, trăsăturile sunt mai mult melancolice şi de o sim­ plitate severă, dar nicidecum marţiale şi răsboinice ca la statuele sale, unde de sigur sculptorii au vrut să-i umfle formele, precum fac şi azi şi precum vor face în veciea veacului, când va fi vorba de împăraţi.

Nasul, spre deosebire de statui, atât aici cât şi la Neapol e foarte accentuat, chiar mare, dar fin şi admirabil modelat. Fruntea mică. Ceeace e cu deo­ sebire frumos, o raportul de mărime al creerului şi mai cu seamă întinderea suprafeţei lui în partea în care se zice că ar fi rezistând ideaţiunea. Dealtminteri, armonie perfectă în tot.

Poate că o.ceste simple consideraţiuni ale unui om care vrea să-şi dea seama de ceeace vede, vor supăra pe mulţi din cei obişnuiţi a cunoaşte pe divul Traian ca pe un tip de cuceritor, ca pe un vultur al răsboaelor. Dar să vedem.

74

1

Divi erau toţi împăraţii romani şi cuceritori de asemenea, mai mult sau mai puţin. Dar pentru a reprezenta un tip de legionar, fie chiar de pretorian, —pentru a semăna cu un vultur gata a se aruncă pe pradă, ori a fi un caracter de piatră, nestrămutat şi sălbatec în voinţă, —se cer condiţiuni sociale şi tră­ sături distinctive personale pe care Traian nu le-a avut.

Mai întâiu, în linii generale, epoca marilor răsboaie* care singura poate da naştere la caractere curat sol­ dăţeşti şi cuceritoare, se sfârşise cu dărâmarea Cartaginei. Luptele civile ce urmară, slăbiră virtutea răsboinică a romanilor, şi dacă apar din când în când figuri ca ale Grachilor, Mariu, Sula, Pompei, ele nu sunt decât înainte mergătorii lui Caesar, care, se în­ ţelege că a fost general mare, fiindcă a fost mare în tot ce a făcut, dar care este şi rămâne cea mai splen­ didă personificare a geniului politic. El s’a bătut, fiindcă nu putea face altfel, şi, spre a pregăti noul Imperiu roman, a trebuit să se arate tot aşa de bun generai ca Alexandru cel Mare. Dar pe când Impe­ riul elenic se ducea ca pulberea cu moartea funda­ torului lui, cei roman cu moartea lui Caesar abia în­ cepea, fiindcă el îşi petrecuse vieaţa ca să-l organi­ zeze, şi, născându-î, îi dăduse un impuls, o vitalitate de 500 de ani. Şi toţi împăraţii cari urmară după el, trebuiră fa­ talmente să fie oameni politici. Căci, faţă cu imensi75

r tatea imperiului roman şi deci cu diversitatea popoa­ relor supuse, faţă cu puterea imperială care deveni cu încetul egală cu a unui dumnezeu, faţă cu pati­ mile acelui iad care se chemă Roma proletarilor, faţă cu ivirea barbarilor, dacă împăratul nu eră un om cu mintea echilibrată, dacă cu alte cuvinte, nu avea cumpăna geniului politic, sau chiar când eră un om cum se cade, dar cu o înclinare mai pronunţată, deyeniâ numaidecât unul din acei primejdioşi despoţi, cum fu Neron, care patru ani domni cum se cuvine, dar a cărui pasiune pentru muzică şi circ îl puse pe alunecuşul nebuniilor, sau cum fu Caracala, care eră brav, dar a cărui bravură se transformă într'un delir de cruzime.

Deci, dacă ne dăm bine seama de acele timpuri şi ţinem socoteală de vorba istoriei «virtuos», Traian nu putea să aibă nici bravura exagerată a lui Caracaîa, nici talentele muzicale ale lui Neron, nici patima de colecţiuni artistice ale urmaşului său Adrian, ci avea mintea sus, ochiul clar, vederea justă, le înţe­ legea şi le înfrăţiâ pe. toate întru împlinirea scopului celui mare: guvernarea imperiului. Şi purtă răsboaie, merse ci singur în fruntea legiunilor sale pe jos ca să dea exemplu soldaţilor până în România de astăzi, şi se bătu aproape 4 ani cu Dacii, îi nimici şi-i supuse pentru veşnicie, dar nu purtă acest răsboiu pentru plăcerea de a face cuceriri, ci dintr’o înaltă raţiune politică. Se ştie .că pe vremea lui Flaviu Domiţian, 76

barbarii, văzându-se ameninţaţi de puterile colosale ale imperiului roman, hotărîră să se unească şi ei între dânşii şi să se apere sau să atace cu mai marc izbândă.

In Germania se uniră Chaţii, Suavii şi Marcomanii: spre Pontul Euxin, popoarele dela gura Dunării, cu­ noscute sub numele de Daci. Pe cei dintâi îi supuseră încetul cu încetul generalii lui Domiţian, pe cei de al doilea nu-i supuse nimeni, ba spre a-şi asigura pacea din partea aceea, împăratul fu silit să le plă­ tească tribut. Faptul acesta nu numai că era o ru­ şine, dar deştepta pofte şi la alţi barbari. Când, prin urmare, după scurta domnie a lui Nerva, veni Traian la tron, cu mintea unui bărbat întreg, se văzu silit să puie capăt acelei ruşinoase stări de lucruri, şi astfel se hotărî să plece în Dacia.

Iată prin urmare raţiunea politică a acestei cam­ panii.

Afară de asta, nu trebuie să uităm că imperiul, cu imensa sa întindere, avea nevoie de graniţe natu­ rale puternice, ceeace explică expediţiile sale în Ar­ menia, Asiria şi Babilonia, cari ţinură trei ani şi în care duse fruntaria imperiului până la Golful Persic.

Dacă la acestea mai adăugăm binefacerile admini­ straţiei sale dinăuntru, construcţiile şi instituţiile sale publice, marea cale strategică care legă răsăritul cu apusul, biblioteca ce o fundă la Roma, instituirea unui azil pentru copiii săraci din Italia, raporturile sale cu toţi oamenii însemnaţi ai timpului, (se ştie că era 77

bun prieten cu Pliniu cel tânăr), ajunge să ne dăm seama bine de portretul moral ai împăratului şi să ne întrebăm, dacă statuele cele mari, cari-1 înfăţi­ şează vânjos, aspru, crunt, erau mai aproape de ade­ văratul lui chip decât busturile acestea modeste, cari se uită gânditor înaintele, au mândria senină a ca­ pului care cugetă şi melancolia unui suflet cu ade­ vărat mare? Căci este ştiut că toate geniile cari au pătruns bine misterele vieţei noastre, au trecut prin mijlocul oamenilor gata a le iertă greşelele, dar pe seama lor cam singuri şi cam trişti.

Alături de Traian e soţia lui Plotina.

Pe când împăratul priveşte înainte, blând şi gân­ ditor, feineea lui se uită în sus, măreaţă, hotărîtă, aspră chiar, cu fruntea goală, cu părul ridicat sus în coadă de păun şi cu o mică bandă de metal la rădă­ cină, care trebuia să susţie toată clădirea aceea.

E mai urâtă decât împăratul şi în toate cazurile foarte puţin simpatică. N’am găsit nimic despre dânsa în istoriile ce le am. Se spune numai că la moartea lui Traian, Plotina ar fi hotărît despre urcarea pe tron a lui Aeliu Adrian, zicând că astfel lăsase împă­ ratul cu graiul lui din urmă, — lucru de care istoria se îndoeşte.

Iată acum., alături de dânsa, două femei de o altă rasă, frumoase amândouă şi senine: Marciana, sora lui Traian şi Matidia, fiica Marcianei. Ce bine se vede deosebirea tipurilor. Aceste două femei sunt de sigur 78

rudele împăratului, căci, deşi marmura lor e cam ştearsă, ele seamănă cu fratele şi unchiul lor, au aceeaş bunătate şi cuminţenie în statură şi n’au ni­ mic comun cu Plotina. Mai cu seama Marciana are un chip ideal de înţelepciune.

Apoi vine Acliu Adrian.

Despre acesta, ca cel mai aproape de împăratul nostru şi ca cel mai artist dintre toţi, îţi voiu vorbi altădată. La villa Adriana ce o avea la Tivoli, — pe un picior deplaiu, pe o gură de raiu,—s’au găsit cele mai frumoase sculpturi ale antichităţii romane. Şi acum, înainte de a sfârşi, lasă-mă să mă întreb singur: ce-fel de naţie sălbatecă suntem?

Se cheltuesc banii cu fel de fel de comedii; se trimit misiuni geologice şi geografice şi medicale şi Dumnezeu mai ştie ce fel prin toate unghiurile lumii; se studiază şcoalele*model, fermele, cursurile de apă, morile de vânt, totul în fiiîe, dar până acum nimeni n’a venit să cerceteze pe locurile astea izvorul, obârşia naţionalităţii noastre. Lăsând îa o parte ca nereproducerea coloanei lui Traian este aproape o necuviinţă din partea Statului român, care n’a putut să chel­ tuiască nici cât un simplu cetăţean francez Frohner,— care (lăsând erudiţiunea) a făcut un album frumos şi interesant din reproducerea fotografică a scenelor de pe ccloană, — dar cel puţin atâta lucru să se ia în gips deocamdată seria acestor busturi, cari au dom­ nit peste noi, ne-au scos din întunerec, ne-au civilizat 79

şi ne-au împiedecat de a ne înnecâ şi a ne pierde în marea slavă. Statul sau Academia Română, datoresc atâta lucru memoriei acestor oameni. Bre, dar barem fotografiile lor. Când pune d-1 Tocilescu capul lui Traian şi toate hârburile şi custurile găsite de Frohner pe baza coloanei, să pue şi pe a familiei lui, să pue şi pe Adrian, şi pe Septimiu Sever, de hatârul Severinenilor cel puţin. . . Câte greşeli de istorie nu s’ar îndreptă. Şi când te gândeşti că am avut în Italia, elevi de sculptură!. .

Spre ştiinţă, menţionez că chiar în anul acesta d-1 Densuşianu a fost la Roma spre a studia documen­ tele din Vatican. Prea bine, dar celelalte?!»

In unele din scrisorile lui părăseşte tonul de mai sus şi o dă în glumă curată. Aşa, în una cu data de 23 Iunie 1888, îmi dedea impresia ce-i făcuse limba populară italiană şi teatrul popular dela Roma. «...Printre multele minuni şi lucruri stranii, mă impresionează mult asemănarea dialectului popular roman cu limba noastră. Bre omule, dacă câteodată inii pare că zic câte o vorbă românească într’adins ca să râdă de mine!..

La teatru Manzoni se juca aseară o farsă muzi­ cală ii Nipole di Fra Diavolo, de o trupă napolitană.

Lasă că are câteva muieri foarte frumoase, dar să 80

i

auzi dialectulj juri că se ceartă nişte ţigani de-ai noştri cari vorbesc păsăreşte: avanaivini mâvânâncavanatuvunu ? Şi ce năravuri, ce probă de public, ce sictir de mode! La un moment, primadona se desbracă până la ismene, şi, furlandisindu-se într’o oglindă, cântă şi zice că, dacă e vorba aşd, nici ea nu prea e de despreţuit. Să te ţii publicu: «he, he, heu, heu, uh, uh; nu ştiu, desbrăca-te, bravo! Scoate-ţi turnura». Şi aşa se angajează conversaţie între public şi actori, fără supărare. Abia se îmbracă biata fată, şi ei în­ cep; bis, bis. Trebuie să ştii că în sală se fumează, se scot ghetele, se scuipă în ceafa de aproapelui său, fără cea mai mică jenă»...

In 7 Iunie -1889, îmi spunea impresia ce-i făcuse vizita lui Maiorescu la Roma şi-mi făgăduia pe ju­ mătate de a veni la Paris, unde-1 invitasem.

«Iţi aduci aminte pe Iulian în Sfredelul Dracului, când îl calcă harmăsariul de Ian că Şloimeski pe bunătat’ de bătătură ?. . .

Iaca aşâ.par’că te văd Ia Paris, craiu, ras cu perdaf, luând de guşă pe diferitele «râciuşti» de pe la Ex­ poziţie şi învârtindu-te într’un picior nevoie mare.

Iţi poţi prin urmare face idee ce-aş da să te văd. Dar...

Maiorescu mi-a .scris că te-a văzut înainte de ple­ care şi-mi închipuesc că ţi-a spus de săptămâna fe­ ricită ce am petrecut aici. Eu nu ştiu cu ce impresie 81 6 N. Petraşcu- Duiliu Znmfirescu.

s’a întors d-sa din Roma; mie însă mi-a rămas o minunată amintire. Iţi poţi închipui ce farmec e să revezi toate locurile astea clasice cu o aşa pereche de oameni; să intri în Columbar şi ’n catacombe, prinşi pulpană de pulpană; să iei dealungul Via Apia, printre morminte de mii de ani, până spre Albano, să stai într’o biserică- rece câtva timp faţă de Mose a lui Michel Angelo, etc., şi seara să te aşezi la o masă curată şi elegantă între un om cu aşa o admirabilă natură şi o femee atât de fină şi de cuminte»...

In 17 August 1889, îmi dedea noutăţi de cum pe­ trecea la băile de mare din Gastellammare di Stabia: «Vra să zică nu vrei să te lecuieşti?

Dar iar mă ’ntorc şi zic: pentruce adică să te le­ cuieşti? Cea mai mare fericire a noastră nu stă în prinderea unui lucru mult dorit, ci în însăş goana după acel lucru. Deci, zor după ea,. . vavilonu ei de fer­ mecătoarea dracului! Adu pe şchiop la prochimen, pune mâna în sânul fetei, şi-apoi poftiţi la Italia în voyage: mă ofer să fac pe ciceronele gratis, dacă însă bl*aţi îuâ obiceiul să vă sărutaţi înaintea lumei!. .

După cum vezi, eu mă găsesc la Castellammare de vreo 10 zile, şi mâine sau poimâine mă duc la Sorrento pentru alte 4 ori 5 zile. Aici se află toată societatea napolitană, duci şi prinţi, toată lumea. E un caraghioşiic complet.

Sl

'

Dar noroc că natura e iertătoare, iar frumuseţea ei blândă şi înaltă ca luna. E un farmec nespus să te preumbli seara pe terasa Otelului Margherita, în­ tre două fete aprinse de joc, una blondă, plină, cu fruntea deschisă şi fără moţuri, alta brună, a dra­ cului, cu buzele întinse spre sărutare, — pe când în faţă, drept în faţă, focul Vezuviului colcăie a pri­ mejdie, iar din dos, de peste munţi, răsare luna. . . Şi se aude glasul unui banal conducător de cotillon, Marchizul Brancaccio, prost ca un picior, care-şi chiamă căpriţele la ramuri verzi; iar ele rămân pe corhană, colea cu bădia, şi urmăm a ne spune versuri de ale unuia sau de-ale altuia, dar mai cu seamă de-ale lui Carducci, căci cea blondă, fica Contelui Codronchi, prefectul de Neapol, e prietenă personală cu poetul. Şi pe când eu pun câte un accent anapoda, ele mă îndreaptă şi râd, iar când ele o dau prin dialectul lor napolitan, vine rândul meu să le râd, — şi ia aşa, mai cu una mai cu alta, se duce noaptea. A doua zi, la băi la Pozzano, treaba se încurcă rău de tot. Ma­ joritatea îmi oală ca toporul. Şi apoi numai unde ne înşirăm în coada unei luntre, prinşi de câte o fringhiuţă patru ori cinci haidăj, cu tot atâtea codane, şi: fuori\. . Lunirrşui iese la larg, iar noi în apă, ca scrumbiile, ne vârâm unul într’altul; şi cum e marea şugubaţă, apoi mai îucaleci pe d-na baroana, ori prinzi pe d-na contesă, de fundul nădragilor. Câte odată li se udă părul şi ca să-şi aşeze codiţele la loc, are ne83 r*

voie de amândouă mâinile. Atunci o iei toată în braţe, pe când cu mâna stângă te ţii de funie, şi noroc că treaba se petrece în măre, căci' altfel prc legea mea, dacă n’ar fi popă. . . ai'zice că-i. . . Vorba ţiganului. ..

Apoi cancanurile şi fleacurile..

Sunt din nenorocire şi câteva creaturi cu o umbră de ideal pe ochii lor plecaţi». . .

La 10 Octombrie 1889, în urma primirii unei re­ viste ce-i trimisesem din Paris c’o traducere a uneia din nuvelele lui, el scrie apăsând pe dragostea-i de Italia: «Iţi mulţumesc pentru exemplarul Revistei du Monde latin ce mi-ai trimes, precum şi de cele câteva cu­ vinte scrise de-a căîarele.

Traducţia lui Gavarry, salvo câteva linii înimerite, e nu se poate mai slabă. Afară că fraza miroase a iraducţie, (fără ca, cu toate astea, să fi păstrat ca­ racterul originalităţii româneşti), în multe puncte sen­ sul schimbat, şi ceeace e-mai curios, nu-mi lasă ni­ mic din farmecul ce mă aşteptam să aibă limba fran­ ceză substituind pe cea românească.

Nuvela mea care în româneşte îmi pare aşa de-na­ turală, în franţuzeşte* nu e decât bizară.

Cu toate astea, amorul meu propriu a fost flatat, şi, după, cum e natural, am scris lui Gavarry spre; a-i mulţumi, spunându-i, se-înţelege, că traducţia e bună.8*

Nu ştiu dacă îţi aduci aminte de o traducţie a lui Clavel în VEtoile Roumaine: acesta cunoaşte mult mai bine limba, noastră,*. .

• Vieaţa pe la noi începe a se închega mai binişor.

Ploile alternează cu zilele strălucite, (ceeace, fie zis în treacăt, produce friguri). încrucişarea lumei de toate naţiile, timpului, a prezentului cu trecutul, dau vieţei romane o caracteristică de> nestatornicie, care se măreştp, prin starea de surescitare ce o priciuueşte ^Scirocco. Trăieşti cu palpitările- unui om care tot aşteaptă un eveniment. Şi cu toate astea, Roma îmi devine din ce în ce mai dragă.

Negreşit, d-ta la Paris, trebuie să ai o serie de impresii bogate, şi eu sper să viu să te văd la în­ toarcerea din ţară; dar, crede-mă, traiul din Italia e o lampă caldă' şi luminoasă care te face să vezi limpede în lungul vieţei. Dacă le bien etre nu e com­ plet în curgerea zilei, sunt momente de o nepreţuită valoare ca intensitate de impresie. Dacă azi m’ar pune o soartă bună să aleg felul de vieaţă ce mi-ar plăcea mai mult, aş cere să-mi cică dreptul de a trăi o parte din timp,ia.o moşie din ţara şi partea cealaltă în Italia; aş.mai adăugă poate câteva .deziderate, precum: 50.000 franci venit,,. (Ia caz de tocmeală, aş mai lăsă), vreo zece ani de stagiu la. .vârsta actpală, nici o afecţiune temeinică pentru femei şi bez un băiat.

Din toate astea, n’am decât Italia şi vârsta fără stagiu. E ceva, dar nu e^destuL, După cum vezi un 85

1

Faust mai lacom în unele şi mai puţin lacom în altele.

Dela d-ta nu inai ştiu nimic. In curând vor fi doi ani de când am plecat-o în lume. Ştii?..

O să mă duc în ţară probabil pe la finele lui Noemvne. Tot mă gândesc pe cine o să întâlnesc şi cum au să fie lucrurile pe acolo.

Scriind, îmi vine în minte strada Dreaptă cu mi­ nisterul în fund şi Ollănescu de a goana pe trotuar. . .

Apoi biata poetă. Ştii c’a murit sărmana!

Ce vieaţă fără dar. Şi câte şi câţi ca Veronica Micle.

O graziosa luna, io mi rammento Che or volge l’anno sovra queslo colle lo venia pien d’angoscia a rimirarti E tu pendevi ailor sovra questa selve Siccomme or fai che tutta la rischiari.

O quanlo grato occorre Nel tempo giovanil, quando lungo La speme e breve ha la memoria il corso Ii riinernbrar delle passate cose Ai-coy he triste e che l’affanno duri...

Din fugă, şî ce-mi aduc aminte din această incom­ parabilă seninătate a durerii lcopardiane. «Iţi aduci amiv.te de lucruri triste, şi totuş zici: e pur, mi giova Li ricordanza e il noverar 1*etate del mio dolor!»

Aşa suntem făcuţi, şi la revedere». . .

Printre gândurile-i literare şi impresiile lui din Roma, uncie scrisori cuprindeau noutăţi privitoare la familia 86

I

lui. Aşa, în 2 Martie 1890, mă informă clin Roma de căsătoria lui: «Sâmbătă la 8 c. mă însor. Viitoarea mea femee se numeşte Henriette Allievi, e fiica senatorului şi di­ rectorului general al Băncii Generale din Roma, Al­ lievi». . .

Peste un an, de naşterea copilei lui: «Nu ştii marea noutate. . . Să ţi-o spui: eu am un copil, o fetiţă. Orizontul meu s’a mărit cu o nouă roată de ochi omeneşti. Trei zile pe săptămână cât stau la ţară, umblu cu ea în braţe ca o dădacă, fiindcă mi-e grozav de dragă». . .

Apoi mai târziu: «Acum îmi măresc instalaţia, fiindcă un al doilea cocon e pe drum.

Fata mea umblă în picioare şi e grozav de nostimă, ca pentru fiecare Vasilache de tată». . .

Intre acestea, într’o zi pe neaşteptate — în 1 Iunie 1892 — Duiliu fu transferat de guvernul generalului Florescu la Atena, ca pedeapsă «pentrucă se apro­ piase prea mult de drama dela Veneţia», când Regina Elisabeta fusese ca şi exilată acolo în împrejurările 87

I

'1

ştiute. La Atena, care îl deziluziona, el scrise minu­ nata lui poezie: Cleobul, în care îşi închipue că vor­ beşte cu anticul şi frumosul înţelept Cleobul:

-

Cleobule, Cleobule, fericit ai fost’ de mic, Şi la mare fericirea urmăritu-te-a cu sila Ca să ai pe Platou dascăl, Aristotele amic Şi amică pe Mnesila; Să te naşti într’o cetate ca Atena înţeleaptă Şi să-ţi treci copilăria într’o lume’ncântătoare, Cu Acropolea la stânga, cu Ceramicul la dreapta Şi cu marea la picioare; Şi în urmă să-ţi preumbli fericita tinereţe Pe la şcolile străine: Sellinunte, Siracuza, Peste tot pe unde lumea mai putea să te înveţe Şi să te inspire muza...

Aşi fi vrut şi eu ca tine rătăcind pe o triremă Să trăesc în lumea veche!. .. M’am visat de-atătea ori Că ascult pătruns de farmec trilogia Triptolemă Şi’ n Sophocle-arunc cu flori! Şi cu-aseinenea imagini m’am tot dus mereu, dar unde? înapoi, pe drumul'vremii... Căci eu ştiu de mai’nainte Că Atena cum e astăzi, prin. nimica nu răspunde Celeia ce-o am în minte. ,

.

... I

-yit-.j'Jii.

■

■ -

Duiliu stătu aici câteva luni, până ce s’a rupt re­ laţiile noastre cu Grecia, de unde trecu, pentru doi ani, la BruxeI şi apoi din nou şi cu plăcere la Roma Jui. -'3 In Septemvrie 1896, el mă lăsă să văd cuminţenia şi statornicia .Iui de soţ. Urmărit de o femee: tânără şi frumoasă, «nevasta unui secretar de legaţie austriac», 88

care încerca să-i turbure vieaţa de familie, el îşi măr­ turiseşte, chinul sufletului din- momentele acelea, negând, în acelaş timp, cunoscutul adagiu al lui Oraţiu: ca să descrii suferinţa, trebuie să suferi: «Cât am îndurat anul trecut şi câtă energie morală mi-a trebuit să lupt cu mine şi mai cu seamă cu mân­ gâierile unui suflet femeesc, unic!..

Toate acestea, numai ca să redau nevesti-mi, care suferia în tăcere, liniştea şi toată afecţiunea la care .are drept şi pe care le merită de o mie de ori.

Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt vindecat.

Insă, din punct de vedere ăl sdruncinării sufleteşti în raport cu literatura, ce ticăloşie!.. Nimic nu e mai fals decât generalizarea teoriei că trebuie să simţi .adânc şi acum, că trebuie să suferi, ca să .exprimi .ceva pasional. Gând simţi adânc, când suferi, când îţi este sufletul, cu adevărat muncit, atunci taci.

Cel mai mult; se produce o dedublare aproape ma­ terială a euluî tău, în care un ins înnoată înainte, se trudeşte, sufere,. pe . când, altul stă pe mal, trist, îngăduitor, apropiindu-se par*că cu teamă de celălalt, ca de un frate nebun. Dar, să scrii în .asemenea îm­ prejurări?! Ce glumă!..

Ca să scrii, mai cu seamă să scrii romane, trebuie şă fii liniştit, sigur de tine şi de toată .ziua de mâine; trebuie să fii liber ca să iubeşti şi să urăşti cu ficţiu­ nile fanteziei tale; trebuie ca să fii rece ca să poţi 89

critica tu însuţi, cu sâmburele de sens critic ce rămâne în toate minţile echilibrate, chiar când e vorba de propriile lor produceri. Alltro che passione». . .

Ceeace revine mai des, aproape în mai toate scri­ sorile lui, e dragostea de pământul ţării româneşti: «Plăcerea mea cea mare, de astădată, era să merg dela Bucureşti la Focşani şi viceversa, să văd câmpul verde întinzându-se luciu pe la Boboc, linia colinelor de pe la Crivina, pădurile înfiripate în blondul fumuriu al măgurilor.

Nu-ţi ascund impresia fericită ce mi-o lasă casele civilizate—rari nantes —precum a lui Grădişteanu dela Sihle, a lui Marghiloman dela Buzău, o alta la Crivina, nu ştiu a cui. Dorinţa de statornicie a ma­ turităţii; deprinderea ochiului cu lucruri civilizate; înălţarea aspiraţiunilor pentru ai săi, mă făceau să mă gândesc ia vremea când toată ţara va fi presă­ rată cu asemenea case şi cultivată cu îngrijire. . . Vi­ suri, visuri Cleobule!. . Noi pe atunci vom fi ţărână. Şi aici intervine sinteză lui Mastardinski. In de­ taliu, ţăranul, săracu, e sdrenţăros, casele satelor sunt coşare, boii sunt hămesiţi. Numai în fuga trenului apar pitoreşti.

Aşa ne e ţara în tot, cu multe excepţiuni se înţelege. Şi cu toate acestea, dragă omule, am trecut înapoi munţii cu gâtul strâns de emoţiune, cu vocea stinsă 90

neputând să răspund fetiţii, care mă întreba, în ro­ mâneasca ei pocită, ce am. Aveam atâtea şi atâtea, şi mai presus de toate pe ea, care creşte în ţări străine şi în limbi străine !. .

Dar în sfârşit, astea sunt lucruri prea personale cari nu pot interesa pe alţii decât cu reflexul prieteniei...».

Intr’o scrisoare din 9 Aprilie .1895 dela Porto d’Anzio definea sufletul Reginei Elisabeta: «Partea privitoare la Regina din scrisoarea d-tale, îmi pare cea mai interesantă din toate ştirile ce-mi dai. Mă bucur, că încetul cu încetul ultimele eveni­ mente se uită şi rămâne (cel puţin pentru cei puţini aleşi) impresiunea cea adevărata despre această femee, cu adevărat superioară. Eu am avut o rară şi fericită ocazie să o cunosc; tot ce s’a zis la noi despre dânsa provine din dispariţia înconjurului cu sâmburile: Regina, ca toate sufletele mari, e candidă, nu bănueşte nimic şi pe nimeni. E de sigur neînţeleasă, cum zici, e fină şi. mai presus de toate artistă». . .

După o tăcere <k câteva luni şi în urma unor re­ proşuri ce-i făceam, seria din Roma, punând vina tă­ cerii lui pe firea noastră a tuturora: «Cu mare dragoste ţi-am revăzut slova ; mă aştep­ tam să fie vorba mai pe lung. Dar, de ce mă aştep­ tam? Fiindcă pustiile de mizerii omeneşti, pe cari le 91

1

porţi şi’d-ta şi eu şi toţi în noi, ne-au depărtat.o bu­ cată de vreme nu numai pământeşte dar şi sufleteşte, aşa că nu ştiu de ce mă aşteptam..

Tolstoi, într’o novelă, are un pustnic care vorbeşte cu hiarele: o cioară se plânge că pricina nefericirii în lume este lipsa de mâncare • un şarpe, că e pri­ gonirea ; un altul, alta, — iar pustnicul le spune că adevărata pricină e firea. Ea ne-a depărtat şi nădăjduesc că tot ea o să ne apropie. Străinătatea o să ne fie spre câştigul experienţei».

In fine, de multe ori, apare în scrisori dragostea de părinţii săi bătrâni. «îţi mulţumesc din inimă de vorbele bune din scri­ soare ea şi de toată primirea cea caldă din Bucureşti.

Dacă va trebui să' rămân încă un an sau doi departe de ţară, timpul petrecut împreună se, va descolorâ, ca o scrisoare femeească, în rânduri palide şi parfu­ mate ; dacă dimpotrivă mă voiu întoarce mai curând, prietenia se va întări, de mai e nevoie, printr’o le­ gătură mai mult.. .

Mai ara o săptămână de stat în ţară, şi pe aceea trebuie s’o petrec lângă tata şi mama, bătrâni amândoi, pe cari, la fiecă're despărţire, îi las- tot mai departe de mine şi mai aproape de odihna de veci». Şi aşa continuă el cu scrisorile lui prietenoase, in­ teresante şi frumoase, până ce s’a întors definitiv. în :9*2

ţară. Spontaneitatea şi adâncimea simţirii din. ele, felul poetic de gândire şi forma lor colorată confirmă şi mai mult firea de poet a lui Duiliu Zamfirescu.

Prin anul 1895, Duiliu mă invită să petrec câtva timp la Roma} la el. Cum stătusem luna lui August pe lacul de Como, mă coborâi, în primele zile ale lui Septemvrie, prin Milan-şi Florenţa, spre capitala Ita­ liei, stăpânit de emoţiunea că vedeam Roma pentru întâia oară.

Din mica istorie romană, făcută în anul I de liceu, îmi rămăsese în minte legendele şi vitejiile Republicei şi Imperiului roman, ale căror măreţii n’au fost ajunse de nimic din altă carte de mai târziu. Din istoria' universală a lui Duruy, tradusă de Cernătescu, mă impresionase adânc strălucirea renaşterii italiene.

Când mă gândeam că aveam să văd acea Romă, unde''se gasiau toate urmele lumii antice şi parte din operele renaşterii, mi se umplea sufletul de o bucurie neîncercată încă, mai ales că toate acestea, erau să fie îvăzute împreună cu un poet ca Duiliu Zamfires­ cu care trăise ani îndelungi în mijlocul lor şi a cărui fire punea în orice lucru, o nuanţă specială, o cu­ loare poetică.

Gând ajunsei cu trenul la Roma, erau 7 ore seara.

Duiliu, în haine albe, văzându-mă, surâdeâ pc peron.

Spre casă, pe drum, tot ce vedeam îmi părea ferme-93

câtor. Mă întreb şi astăzi: erau oare în adevăr, aşa de frumoase stradele Romei? Era aşa de multă lume în faţa cafenelelor pe dinaintea cărora treceam? Eră Grand Hotel aşa de iluminat de-mi părea un in­ cendiu? De sigur nu; starea sufletească le creştea pe toate. Intr'un moment, oprim în faţa Palatului Caffarelli, via Condotti, 61, locuinţa lui Duiliu.

El eră singur acasă. Când intrarăm, în aparta­ mentul Iui domnia o linişte şi-o atmosferă de vieaţă din străinătate. Camere spaţioase, tapetate cu mătasă; lustruri grele de bronz, mobile vechi. In sufra­ gerie masa întinsă cu flori şi vinaţuri; braţul lui Duiliu cald şi vorba-i lungă şi plină de nostimade printre felurile de mâncări; Carlo, feciorul lui, tăcut ca un manechin, părea mai mult că lunecă decât umblă.

— începând cu ziua de mâine, zise Duiliu la sfâr­ şitul mesei, vom vedea mai întâiu Roma antică...

Aş voi riă simţi poezia Romei; tristeţea măreaţă a ruinelor, aristocraţia palatelor, maestatca bisericilor, frumuseţea pieţelor, eu obeliscurile, cu fântânile, cu sta lucie io?'. • • Nicăeri pe pământ, adause el după o pauză, nu trăieşti, în a cel aş moment, atâtea epoci ca Când vezi, spre pildă, funia cu cămăşi la Roma întinse, legată cu un capăt de scoaba înfiptă în o ruină de templu antic, şi cu celălalt capăt de parul cortului făcut ieri de lucrătorul din ruine, şi măsuri cu mintea ce s’a perindat dela un cap al funiei la 94

altul, ai impresia veşniciei, te simţi tu însuţi nemu­ ritor, cum nu te simţi nicăieri». El îmi varsă în pahar un Capri parfumat şi galben ca chihlimbarul.

— Ia tradu versul acesta al lui Oraţiu, zise dânsul privind paharul în zare şi zâmbind. Apoi reluă firul: — Din Roma antică s’a descoperit puţin până astăzi; dar atâta cât s’a descoperit e de ajuns ca să-ţi faci o idee de ce a fost ea odată, adică oraşul cel mai strălucit din lume, cu mii de palate, cu sute de arcuri de triumf şi de temple». . . Şi, timp de o oră, el re­ învie dinaintea mea imaginea Romei antice, cu splen­ doarea bogăţiei ei, cu vieaţa caracteristică a forurilor, romane. In urmă, ca încheiere: — Dacă n’ai cetit pe Momsen, să-l ceteşti... e un adevărat monument.

Mă despărţii de el şi, intrat în camera mea, mă gân­ dii la influenţa ce a avut Roma asupra lui, prefăcând aproape omul prin şcoala ruinelor, prin glasul lor ce răsuna aşa de puternic în sufletul lui. Atunci şi de atunci mi s’au lămurit mai limpezi în minte multe din poeziile Iui de la Roma, în cari cvocaţiile apar ca nişte viziuni concrete.

Dimineaţa, Duiiiu îmi eşi înainte, îmbrăcat în alt costum de flanelă uşoară culoarea fildeşului. La scară, o victorie de remiză cu un cal. Vizitiul în livrea cu mâna la pălărie. Din via Gondotti, trecurăm pe Corso, cu biserici şi palate pe dreapta şi pe stânga, în faţa cărora Duiliu îmi spunea numele lor şi câte două. trei 95

cuvinte din trecutul lor. La unele ' mai însemnate, oprea trăsura. •— Palazzo Ruspoli, din familia căruia un strănepot s’a însurat la noi în ţară cu Cocuţa, fata poetului Gonachi. . . Biserica San Laurenziu, cu monumentul pictorului Poussin, ridicat de Chauteaubriand, omul care a simţit, ca nimeni altul, sufletul Romei... Pa­ lazzo Golonna, cel mai frumos de pe Corso.. . Intemeitorul familiei Coloma a fost un cruciat... El a adus dela Erusalim stâlpul pe care a fost bătut cu vergi Hristos; dela stâlpul acela şi-a luat numele fa­ milia Colonna . .. Palazzo Buonâparte, în care a murit Laetiţia, mama lui Napoleon Din Piazza di Veneţia, o luarăm la dreapta, spre Tibru: Lângă Palazzo Farnese, unde ne oprisem un mo­ ment, Duiliu îmi arătă priveliştea minunată ce se îniindeă asupra vilei Farnesina şi asupra lanicuiului. .

Contmuarăî/.i plimbarea în trap încet pe malul Tibrului timp încă de o oră, aruncând ochii când pe o parte când pe alta şi ascultând evocările Iui Duiliu: Pe la 12 ceasuri eram înapoi în via Condotti, din care plecasem. «Am făcut jurul inimii Romei», zise Duiliu.

Pe unele stvade, impresia fusese nedesluşită. Casele, magazinile, lumea, n’aveau ceva deosebit, ţi se părea că le mai vâzuseşi undeva. încetul cu încetul însă, lucrurile luau o individualizare originală, ne mai vă­ zută. Duiliu opreşte trăsura , la un mic magazin cu 96

fructe, unde se coborî şi alcătui un giardinetto cu smochine coapte, struguri negri şi migdale verzi. Până să-şi facă el alegerea, intrai alături la un debit de tutun şi de mărci poştale. înăuntru, la tejghea, o fe­ tiţă de vreo 16 ani, cu dinţii albi cu strungă, în gingii de mărgean. La fiecare vorbă ea râdea, şi când râ­ dea, par’că gustai dintr’un fruct dela vecin. Când îmi puse mărcile într’un plic, îi văzui mâinile de statuă: pe pieptul ei, o cruce aurie cu un Crist răstignit.

— E oro? o întrebai eu ca să fie vorbă. Ea ridică în sus sprâncenile subţiri, învârtind crucea de tini­ chea pe degete.

— O ! oro ! ? • • Niente. . . pacco !. . zise ea cu o umi­ linţă plină de frumuseţe.

Acasă, Carlo servi dejunul, cum ar fi oficial într’un templu. Obscrvându-i profilul clasic, Duiliu mă lămuri: — «Cine ştie, ce fiu de cardinal o fi!»

La şease ore, când se răcori puţin, urcam cu trăsura pe Pin ci o, după ce trecusem pe lângă faimoasa vilă Medicis, rezervată s’o vedem noaptea pe lună.

— Plimbarea aceasta a făcut-o Napoleon, zise Dui­ liu, cum şoseaua dela Bucureşti e făcută de Kiseleff».

Pe alei, busturi de oameni iluştri, arbori, flori, la­ curi cu stânci artificiale şi lebede, ruine imitate; printre ele, lume multă: Duiliu priviâ arborii, el nu putea suferi «la populace, la grande beştia», cum îi zice D’Annunzio. . .

97 7 N. Pctraşcu: Duiliu Zamfiresciv

A doua zi la 9 ore, poetul sintetic de ieri intră cu evocările lui în amănunte de istorie ce mă surprinseră.

La piciorul Gapitoliului, dinaintea unor rume cu o coloană între trunchiuri de un metru, împrăştiate într’o groapă şi cu iarbă crescută printre ele, Duiliu zise: — Te uiţi în faţă? E neasemuitul for al lui Traian, nu numai cel mai frumos din Roma, dar o clădire unică pe pământ în timpul ei. . . El a fost lucrat tot de cel ce a făcut podul dela Porţile de Fier pe Du­ năre, de Apolodor Damaschineanul. . .» Apoi privind coloana lui Traian. «Sub ea a fost îngropat Traian; în vârful ei era statua lui, înlocuită azi cu a Sf-lui Petru. . .» Şi trecându-mi binoclul:—Vezi bacii noştri cu sarica pe ei».

Pentru Traian, Duiliu, am văzut, avea un fel de cult.

Fără Traian, n’am fi fost latini, n’am fi avut limba popoarelor din răsărit, n’am fi avut aristocraţia tre­ cutului roman. Pronunţând numele de Traian, el lăsa să i se vază în suflet un fel de mândrie personală, de coborîtor al lui Traian, ca şi cum ar fi zis că inte­ ligenţa lui, că fizicul, că nobleţă, că dragostea lui de frumos sunt toate romane ca şi numele lui de Duiliu.

Făcurăm câţiva paşi şi-mi arătă pronunţând răs­ picat silabele: — Forul lui August... Templul lui Mărte, Marş Ultor, templul vitejiei şi al orgoliului roman în care se depuneau trofeele bătăliilor şi unde 98

erau statuele generalilor mari şi inscripţiile victoriilor lor. • • Templul lui Janus. .. Forul lui Iuliu Cesar...

Forul lui Nerva... Forul lui Vespasian... In ele forfoteau toată ziua romanii discutând întâmplările, hotărmd răsboaiele, vociferând veştile biruinţelor lor...»

Apropiindu-ne de ele, Duiliu ilustră cu câte ceva fiecare ruină şi fiecare coloană.

— In ruinele acestea, mi se pare că se prelungeşte încă vieaţa romană. De câte ori viu să le văd, aud par*că vorba fiinţelor ce au trăit în ele».

Intrarăm în muzeul Capitolin, în sala împăraţilor romani, oprindu-ne dinaintea fiecăruia din cei cunos­ cuţi. Duiliu, care îmi făcuse descrierea lor în scrisoare cu câţiva ani în urmă, priviâ busturile acestea ca pe nişte vechi cunoştinţe. El îmi detaliă din nou figura lui Traian. La Adrian, cu părul buclat pe o frunte înţeleaptă: — Vezi cum se uită lung, cu ochii omului de gust şi nesperiat de averea lui imensă şi nici de poziţia lui înaltă.» La Marc Aureliu: —Filozoful stoic. . . ale cărui maxime au atâta seninătate. Ştii cu ce linişte sufletească defineşte el moartea: «Un act al vieţei universale; mori cum te naşti, cum creşti, cum îm­ bătrâneşti. • • moartea e o fază, un moment, din con­ tinua prefacere a lumii». . .

Trei ore trecură ca un nimic. Ziua următoare, vi­ zitarăm Palatinul.

— Palatinul e leagănul Romei. Aici a fost locuinţa lui Faustulus... Cu riscul de a-ţi părea pedant, îţi 99 7*

r

repet lucruri pe care le ştii, dar ţi le împrospătez în minte. August s’a născut pe Palatin. Gândeşte-te numai atât, că treci pe lângă pietrele ce au auzit pe Romul vorbind, pe lângă templul care a văzut pe Cesar murind sub lovituri de pumnal, pe lângă coloana ce a ascultat pe Cicerone tunând contra lui Catilina; că eşti în contact cu lucruri cari au văzut, au trăit istoria Romei de acum două mii de ani»...

Luând-o pe calea antică şi apoi pe sub o arcadă, coborîm o scară, trecem pe lângă <(casa Liviei, mama lui Tiberiu, care luă în a doua căsătorie pe August», si ajungem la faimoasa Domus Augustiana, cu galeria de coloane de marmură albă. Pătrundem în atrium şi din el în trei săli, din care una, sala tronului, imensă.

Cercetăm pe rând celelalte încăperi descoperite, o mare parte din ele fiind încă sub pământ. Totul e grandios şi ne ia mult timp. Ne îndreptăm spre ruinele ter­ ni clor lui Caracaîa şi spre mormântul Ceciliei Metella.

Ajungem pe via Sacra, la Forum Romanum şi tem­ plul lui Castor; la arcul de triumf al lui Tiberiu şi la al lui Septirniu Sever; la templul lui Cesar, «de pe tribuna căruia vorbiâ el poporului. Pe ea, la în­ mormântarea lui Cesar, asasinat în porticul lui Pom­ pei, Marc Antoniu ţinu faimosul discurs care înflăcăra poporul. Un rug fu improvizat numaidecât şi i se făcu mortului onoarea de a i se arde rămăşiţele. Ce­ nuşa lor fu depusă pe cavoul familiei Julia, unde pe .coloană sta inscripţia: Parenti patriae». . . Ceva mai 100

;

sus, Atrium Vestae, palatul vestalelor, cu o curte mare, cu colonade şi galerii de marmură... Resturile Re­ giei, reşedinţa lui Numa Pompiliu. Arcul de triumf al flavienilor; Bazilica lui Constantin; arcul de triumf al lui Titu, «ridicat în onoarea învingerii evreilor la 70 î. c.. . .». Templul Venerei, «unul din cele mai mari din Roma». In fine «Coliseul, făcut de Vespasian şi de Tit pe un lac artificial din grădina lui Neron, cel mai mare din toate teatrele şi una din clădirile cele mai însemnate din lume. Coliseul a fost simbolul mă­ reţiei Romei. In el puteau intră 50.000 de oameni şi a fost inaugurat prin jocuri cari au durat trei ani de zile şi a costat vieaţa a mii de fiare sălbatece.

Noaptea pe lună, el îţi produce o impresie extraor­ dinară. .», Arcul de triumf al lui Constantin, «pe care se repetă, în mare parte, episoade din vieaţa lui Traian în răsboaiele cu Dacii. . .». Prin anticele — Via Appia şi Via Antoniana, ajungem, în câteva minute, la «ter­ mele lui Caracala, cari puteau cuprinde 2000 de femei ce se îmbăiau şi a căror somptuozitate eră cu totul extraordinară. In ele, s’au găsit statuele: Taurul Farnesse, Ercule şi Flora din Neapol. Ştii că pe timpul Romanilor băile erau o operaţie complicată. Ele în­ cepeau c’o baie de aer cald, apoi cu oncţiuni şi masaj, baie de apă caldă sau de vapori, baie de apă rece ; corpul eră apoi uns din nou şi fricţionat. Erau săli de gimnastică, locuri de întâlnire şi de distracţii, biblio­ teci şi grădini».

101

Toate acestea le spunea Duiliu emoţionat amestecând, din timp în timp mici episoade istorice cu procesiuni şi cortegii purtând pe frunte lauri şi mirt, cu recon­ stituiri arheologice şi cu citaţii din Momsen, alături uneori, de vorbe glumeţe, păstrând însă ca fond ad­ miraţia lui mişcată.

O zi încărcată peste măsură de impresii.

La 10 ceasuri seara, noapte senină. O luarăm încet la braţ spre Piazza del Popolo, de unde privim în bătaia lunii şi dela distanţă, frumoasa vilă Medicis, pe care o zărisem în plimbarea dela Pincio. Ce peisaj admirabil!.. Şi cum luna, muiată în aur, cernea de sus o lumină albăstrie, transfigurând par’că totul, bi­ serici, case, arbori, până şi pe Duiliu, care părea şi mai frumos sub emoţia lui. Ne ridicăm pe o scară până sus, de unde, întorcând capetele, privim dea­ supra Sfântului Petru.

— E aşa de frumos, zise Duiliu, că-ţi vin lacrimile în ochi. . . înţelegi ce simţ de frumuseţe au avut oamenii aceia?».

Abia pe la 12 coborîrăm scara şi revenirăm acasă, deşi am fi putut sta toată noaptea. Seară divină şi neuitată!

Dimineaţa, la aceeaş oră matinală, trecurăm Tibrul pe Ponte Sânt Angelo, privind Mausoleul, colosal, al lui Adrian, şi ajunserăm în piaţa Sfântului Petru, ovală, înconjurată de sute de coloane şi de statui de sfinţi.

102

- Ea îţi pregăteşte oarecum intrarea în cea mai mă­ reaţă biserică din lume.... Obeliscul din mijloc, a fost adus de Caligula. In vârful lui, în crucea de metal, se zice că e o bucată din adevărata cruce a lui Hristos. . • Biserica Sf. Petru, punctul culminant al catolicismului,—ţi-aduci aminte, — e făcută de Iuliu al II după planurile lui Brabante, cari n’au fost însă urmate până la capăt; el murind, au condus alţii lu­ crările, între cari Rafael, şi, după el, Michel Angelo. ..

Sfântul Paul din Londra, Sfânta Sofia din Constantinopol ca şi Notre Dame din Paris, n’au decât cam pe jumătate mărimea Sf-tului Petm».

Pătrundem în interiorul bisei'icii. Pereţii de mar­ mură ; statua de bronz a lui Sf. Petru, cu piciorul drept ros de sărutările credincioşilor; cupola, imensă şi sobră ca decoraţiune; baldachinul de bronz sus­ ţinut pe patru coloane aurite; altarul de sub el, «unde slujeşte Papa singur în zilele de sărbători mari», altar care e deasupra mormântului Sf-tului Petru. Picturi de Michel Angelo, monumentele Papilor, monumentul celor din urmă Stuarţi, cu lucrări de Giotto, de Donatello, de Canova, de Rafael, cu coloane antice, cu pereţii acoperiţi de pietre rari. . . Nimic nu ră­ mânea nearătat în treacăt de Duiliu.

Seara, după masă, el îmi aminti, ce aveam de vizitat a doua zi: •—Vaticanul e ceeace era Forul în antichitate. Dacă cele câteva sute de ani dinaintea lui Hristos, în care 103

străluceşte istoria Romei, se petrec în For, cele câteva sute de ani de după căderea romanilor, în care predo­ mină creştinismul, radiază din Vatican. Noi românii, cu puţinul nostru simţ religios, nu putem nici bănui ce importanţă are pentru catolici Vaticanul. Sunt milioane de oameni cari duc şi azi vieaţa lor în prescripţiile Vaticanului. Dacă ai avea ocazia să vezi pelerinii ce vin de pe tot pământul în cete de mii de oameni ca să audă un cuvânt al Papei, cuvânt ce le înseninează restul vieţii, atunci ţi-ai putea da scama de puterea ce se ascunde sub zidurile Vatica­ nului, astăzi chiar, fără să ne mai gândim la ce era el altădată, când împăraţii lumii veniau să li se pue coroanele pe cap de către Papă şi îngenuchiau pentru un cuvânt din gura lui... Trebuie să fii odată aici în săptămâna patimilor sau la Paşti... Apoi, pe la­ tura artei, cum Forul, prin clădirile lui, ne arată mă­ reţia romană, Vaticanul ne arată operele Renaşterii: Capela Sixtină, lojele lui Rafael, muzeul pe care avem să-l vedem mâine. Ca aranjament muzeul trece drept o perfecţiune, iar cele patru sale, în care sunt Apolon de Belvedere, Mercur, Laocoon şi Hercul, sunt unice în lume. Cine n’a văzut lu­ crările din ele nu e încă om... Mi-am permis să-ţi înşir lucruri cari pot servi ca un fel de prefaţă 1a volumul ce o să foiletăm mâine, pagină cu pa­ gină», adause Duiliu zâmbind şi zicându-mi noapte bună.

104

A doua zi, în faţa Vaticanului, imens, simplu în aparenţă, şi închis peste tot, ca un lăcaş al tainelor providenţii, cu miile de ferestre în linii drepte, fără să se vază nici o fiinţă îndărătul lor, Duiliu, mă opri în loc un moment şi-mi arătă cu capul masa clădirilor.

Trecurăm pe sub o poartă de bronz şi ajuns.erăm, pe scări somptuoase, în Capela Sixtină, unde mai întâiu observarăm cu încetul plafonul lui Michel Angelo.

— Ştii că, după unii, acest plafon ar fi opera cea mai mare de pictură din lume, zise încet Duiliu; după alţii, lojele lui Rafael. Ca subiect general e, poemul religios al facerii lumii: Raiul, potopul, somnul lui Noe. . . Ceeace te impresionează, sunt însă atitudinile „ figurilor, maestatea lui D-zeu, graţia îngerilor». . .

In jurul nostru engleji, englezoaice, cu binoclurile în mână, se adâncesc cu ochii în fiecare parte de frescă, de a-i crede că pun un interes trecând peste orice margine. Privim Judecata din urmă, unde mintea se rătăceşte cu desăvârşire.

Ne ridicarăm 3a lojele lui Rafael.

Camera incendiului, minunată, prin spaima care o pricinueşte un incendiu. Camera dela segnatura, unde Rafael simbolizează Teologia, Poezia, Filozofia, Jus­ tiţia. Dedesubtul poeziei, e Parnasul, o compoziţie poetică. Apolon, la umbra laurilor, cântă din vioară în mijlocul muzelor. Muzica lui inspiră pe Omer care, orb, cu capul ridicat, improvizează versuri, în timp ce unul la picioarele lui le scrie. Pe de lături, Virgiliu, 105

Dante, Sapho, Petrarca, Pindar, Oraţiu, unii scriind, alţii cântând, într’o atmosferă de beatitudine. Dede­ subtul Filozofiei, Şcoala din Atena, tablou, pentru Duiliu, mai presus de orice pictură din lume. Filozofii Platon şi Aristotel, înconjuraţi de şcoalele lor; lângă ei, Socrate, Diogene. Ca în multe din lucrările lui, Rafael a pus şi contimporani: pe Bramante, pe el însuşi cu bereta în cap, intrând împreună cu Perugin...

Trecem spre alte camere şi admirăm alte compo­ ziţii strălucite. . . Legendele lor le descrie Duiliu, adăugând la urmă: Toate acestea le-ai cetit şi d-ta ca şi mine în Vasari, dar eu le-am şi controlat de mai multe ori.

La sfârşit, ne coborîm în muzeul de sculptură, răs­ pândit în mai multe sale, şi ne oprim mai îndelung dinaintea câtorva numai: la celebrul Laocoon, preotul lui Apolon, pedepsit prin doi şerpi, care îl înăbuşă împreună cu fii săi; 1a faimosul Tors de Belvedere al lui Ilercule; la splendidul ApoJon de Belvedere şi la aşa zisa Venere de Cnid, de Praxitel.. . .

Pe la două ore, ne întoarcem acasă, cu un giardinetto de fructe şi cu... 2 mărci de poştă, luate de mine dela debitul de tutun. . .

Seara, înainte de masă, adus de întrebările lui Dulia, îi povestii o întâlnire, nebanală, c’o femee cu­ rioasă, pe unul din lacurile Elveţiei. Iubitor ca tot­ deauna de întâmplări din vieaţă, el o ascultă cu in106

1

teres şi în urmă îmi ceru voie s’o scrie. Peste câteva luni, în adevăr şi sub titlul: Cu bilet circular, el mi-o trimise s’o public la Bucureşti. Ea începe cu descrierea serii în care i-am povestit-o şi a atmosferei calde din casa şi sufletul lui Duiliu: «Prietenul meu X petrecuse luna lui August în nordul Italiei de unde veneă la Roma cu sufletul încărcat de senzaţii, pe cari le primise în drum dela bogăţia naturii de pe lacul de Como, dcla frumuseţea gravă a Veneţiei, dela eterna tinereţea Florenţei.

A vedeâ Roma pentru îritâiaş dată, între 35 şi 40 ani, «nel mezzo del cămin di nostra vita», e una din marile plăceri ce ne poate da existenţa. De pe culmea pe care ne poartă prima jumătate a vieţii, ochiul calm îmbrăţişează priveliştea întinsă a celor două plaiuri cu o umbră de părere de rău pentru tre­ cutele vârtejuri ale tinereţii ce nu se vor mai întoarce nicio­ dată, cu o uşoară nelinişte, faţă de momentul grav al maturităţii şi al... celeilalte vârste. A puteă atunci, cu o minte fericit organizată, să baţi la uşa acestui mare templu, e încântător. Şi încântaţi eram noi, cei doi români, regăsiţi pentru un moment pe pământul clasicei cetăţi, alergând dela un monu­ ment la o grădină, dela o fântână la un templu, dela o ruină la un muzeu, şi putând a ne împărtăşi impresiile în propria noastră limbă, emoţionaţi sau glumeţi, cu un adjectiv, cu o exclamaţie, cu un semn.

Seara ne despărţeam câte un ceas, spre a ne reîntâlni la vremea prânzului!). In ora aceasta de singurătate, firea fiecă­ ruia ne prindeâde pe urmă, şi mai liniştiţi, cu o adiere de melan­ colie sau cu o notă comică, ne revedeam la masă.

Intr’una din zile găsesc pe amicul meu aşteptându-mă, cu un Almanach de Gotha în mână. O viziune ca Beatrice Cenci, x) Eu îmi no tam atunci impresiile zilei.

107

ca Fornarina, sau ca vreo Venere din muzee se legă în minte i lui cu vreo icoană de femee întrevăzută... Stă cu cartea în mână uitându-se înaintea ochilor.

— Vezi, în adevăr e aşâ.

— Ce? — N’are decât 35 de ani. Şi se tot uită pe pustiu la imagina lui.

— Ce, amice, nu prea eşti sănătos?

El începu să râză, dând din cap, parc’ar fi zis: «Sfinţia ta ştii una, iar eu ştiu două ; apoi răsfoi mai departe: — Să vedem acum la Ba varia.

— Ştii prin ce c renumită?

El iarăş dele din cap cu milă, faţă de proza hapurilor de Ba varia.

— Şi când te gândeşti că avea un pantof rupt... Cui dracu să-i dea în gând ?. . .

— la ascultă prietene, nu cumva te prind frigurile?

— Ce friguri, e tocmai aşâ cum îţi spun.

— Până acum n’ai spus nimic.

— Zi să-mi dea un păhăruţ de vermut.

Deşi mă gândeam eă trebuie să mergem la masă numai decât, mă gândii că o vieaţă are omul pe pământ şi că-i păcat s’o trecem şi pe aceea în necazuri. Tocmai voiam să-i îndepli­ nesc voinţa prietenului meu, când furăm poftiţi la masă.

— Mă păgubişi c’un vermut, zise el.

— Fii pe pace; ţi-am pregătit un pustiu de vinişor alb de Le vindecă de toate rănile ce ţi le-au pricinuit pantofii descu­ suţi. în adevăr, brodisem pe amicul meu cu nişte Capri alb, care aduceâ a viorele. El îl gustă pe nemâncate ca să nu se înşele şi-l văzui că iar se uită în văzduh. Pocni din limbă şi puse paharul pe masă. Evident îl necăjeâ ceva. II lăsai să mănânce 103

în pace ca să-i treacă melancolia pe care i-o scoteâ foamea în drum, gândindu-mă că, dacă o fi să fie ceva cu adevărat trist, să-i dau brânci înapoi, în sufletul lui, cu alte vinaţuri mai roşcovane la faţă.

— Ce minunat lucru e, zise el, luminat la chip, arta, tine­ reţea şi sănătatea.., Mă simt bine, uşor, capabil de orice faptă mare.

— Ia să nu-ţi uiţi vorba turnând, mare lucru e arta... de a beâ la vreme.

Prietenul meu îşi muie capul pe un umăr şi mă privi duios.

Apoi începu a-mi înşiră o teorie a sa asupra alcoolului în or­ ganismul omenesc, cu interspaţii moleculare, materialuri chi­ mice ale sistemului nervos, neurokeratina, cerebrina, cholesterina...

— Aoleu, nene... iartă-mă că nu mai fac.

El râse cu plăcere de groaza mea, mai dete duşcă o ţâră de vin şi puse mâna pe Almanachul de Gotha.

— Acum sa-ţi explic enigma:1) Şi urmează întâmplarea povestită atunci de mine.

A doua zi Duminică, merserăm la Frascati, în mij­ locul verdeţii şi a aerului curat. Trenul plecă dimi­ neaţa şi străbătu repede trista campanie romană.

Orăşelul Frascati, curat şi etajat în poală de munte, în faţa Romei, cu vilele-i pitoreşti, cu grădinile şi viile stropite cu sulfat de cupru, părea că doarme încă în pacea dimineţii. Când am ajuns la Grand Flotei Frascati, erau 9 ceasuri; Duiliu respira cu nesaţiu aerul dulce şi parfumat din grădină şi, descriindu-mi Villa Aldobrandini, pe care urmâs’o vizităm *) Revista Literatură si Artă Română, 1896, pag. 28.

109

după dejun, îmi reînprospătă în minte recitând încet frumosul sonet ce făcuse altă dată asupra ei: Tăcute lacrimi picură din plante Şi-alunecă pe jgheabul de porfiră; Sub şipot stă Orfeu cântând din liră Pe-un glob purtat de gârbovul Atlante.

Păuni stelaţi podoabele-şi resfiră Pe-un capitel de frunze de acante; Un grup voios de fauni şi bacante Ironici stau şi de păuni se miră.

Domniţa vine, văduvă ’ntristată, Şi singurică şade la fântână Cântând încet un vers al ei de fată.

Un gâlgâit de apă o îngână, Pe când pe vârful plopilor s’arată In clarul zilei, luna ca o zână.

La o mică distanţă de noi, într’un boschet, un tânăr în haine gri, c’o carte galbenă în mână. El trecu pe lângă noi, fără să ne privească. Pe la 12 la masă, dinaintea macaroanelor milaneze şi a unui Frascati alb, ţinut la gheaţă. Mai alături, singur, tânărul din boschet.

— II vezi, zise Duiliu, nu e nici obraznic, cum sunt unii oameni inteligenţi fără creştere, nici timid, cum sunt oamenii nervoşi, ci numai cât trebuie; nu supără pe nimeni şi nu e jenat de nimic. . . Creşterea»...

Pe la 3, cu trăsura şi împreună cu o familie spaniolă, tată, mamă şi fată, cinci inşi într’o călească, ridicam încet coasta pe un drum râpos spre Villa Aldobran110

;

dini. Iarba şi florile miroseau a munte. Spaniolii, câte trei slabi, palizi, degeneraţi. In suişul încet al trăsurii, plimbam ochii dela Duiliu, plin de vieaţă, la cele trei fiinţe semi-cadaverice, şi mângâiam în gând iluzia rasei noastre româneşti. Peste puţin, admi­ răm cascadele, Vila, bătrânii ei ştejari, verzi şi drepţi, frumoasa şi simpla ei faţadă; înăuntru, picturi, mo­ bile vechi şi curioase cari vorbeau de o vreme de de mult; gardianul bătrân ne oferi flori. Totul îţi da o impresie de vechiu, de singuratic, de orgoliul celor ce le făcuseră. «Altădată, curentele de aer şi de apă făceau să cânte din instrumente zeii de marmură».

Deaici, pe un drum greu, spre Tusculum, oraşul antic, patria lui Caton bătrânul şi reşedinţa prefe­ rată a lui Cicerone. Din vechiul Tusculum, numai ruine: fosta vilă a lui Cicerone, Forul şi teatrul...

Ceva mai sus, o privire unică, de unde vedeam munţii cu Tivoli în poale, iar spre mare, întinsa Campanie romană, cu acheducurile ei, cu Roma, cu Domul Sfântului Petru: o panoramă ca un vis.

A doua zi, la 12, după o dimineaţă petrecută încă în răcoarea dela Frascati, eram acasă la Roma.

Zilele următoare, continuarăm să vizităm monumentele Romei, frumosul palat Farnese, biserica San Laurenzio, muzeul Conservatorilor, plimbarea Santa Margherita. .. intr’o zi văzurăm fermecătoarea Farnesina, unul din juvaerurile Romei. Din grădină, trecem înăuntru, într’o galerie lungă, unde, mai bine Ul

de o oră, admirăm frumuseţea compoziţiilor lui Rafael asupra legendelor Psicheei şi Galateei, «capete de operă de imaginaţie genială». In altă zi, am vizitat biserica San Giovani in Lateranus, cea mai veche din Roma, cu plafonul de Michel Angelo. Apoi, stră­ lucita vilă Borghese, de o architectură simplă, cu două etaje, cuprinzând sculpturi clasice şi picturi.

La intrare, statua Paulinei Borghese, sora lui Na­ poleon I, de Canova. «Mărul din mâna ei, e numai de ochii lumii, şopti Duiliu, nu şi pentru Canova, pe care l-a iubit cu pasiune, cum a iubit mai târziu şi pe Chateaubriand». Sus la etaj, lucrări de Lconardo da Vinci, de Rafael. Când eram în ultima sală, apunea soarele. Capodopera lui Tiţian, Amore Sagro e amore profano, scântciâ în bătaia razelor de soare. Cum stăteam pironiţi în faţa ei, un gardian se apropie pe la spate de noi şi ne trase cu o jumătate de pas mai la dreapta, de unde tabloul se arătă şi mai mi­ nunat ; părea că fiinţele din el respiră, că nudul eră de aur, dulce şi cald ca o realitate sentimentală.

In ultimele zile, ridicând dealul, vizitarăm bise­ rica San Pietro in Vincoli, care păstrează lanţurile Iui Sf. Petru; coloane, morminte şi monumentul lui luliu al 11-lea, de Michel Angelo, cu celebra statuă a lui Moisc în care simţi geniul unui uriaş.

La întoarcere, când coboram panta, dela o casă cu trei etaje, ne veni în cap o găleată de apă, ames­ tecată cu ciorchini de struguri. Hainele lui Duiliu 112

albe luaseră nuanţa ciclamelor. El opri trăsura, se dădu jos şi pătrunse în casa din care ne venise baia.

Eră o şcoală. Directorul, eu registrele şi cataloagele dinainte, făcea clasări pentru începutul anului şcolar.

Duiliu, cu mănuşile albe în mână, cu pălăria în drep­ tul pieptului, îşi declină numele şi calităţile. . . Ita­ lianul, emoţionat, mişcă din buze, repetă mereu cu­ vintele: «Ma sono mortificato Eccelenza!». . . El strigă servitorul care mătură la al treilea etaj şi care măr­ turisi că aruncase pe fereastră găleata cu apă mur­ dară ; îşi ceru scuze, directorul îl ameninţă c’o pe­ deapsă, şi plecarăm satisfăcuţi. . .

Mai văzurăm încă somptuosul Palazzo Doria cu portretul lui Inocenţiu X de Velasqucz, admirat atât de mult de Grigorescu, şi încheiarăm ciclul impre­ siilor noastre cu anticul Panteon, în care ne mişcă mormântul lui. Rafaei cu minunatul epitaf: îllo, ric. est. Raphael. timuit.

Quo. sospite. vinci. Rerum. magna. parens.

Quo. moriente. mori;..

Roma, văzuta astfel sub lumina sufletului lui Dui­ liu, îmi rămase ca o amintire din cele mai frumoase.

întors în ţară, fundarăm cu Ollănescu Revista Literatură şi Artă Română, îa care colaboră regulat şi Duiliu şi la ale cărei serate literare asistă totdeauna când eră în Bucureşti. In primul ei număr, apăru 113 8 N. Petraşcu: Duiliu Zamfircscu.

nuca schiţă Cu bilet circular, pe care mi-o trimise cu următoarea scrisoare, din Februarie 1896: «încercarea de faţă am scris-o astă toamnă, după ce ai plecat din Roma. Vremea petrecută împreună, mi s’a părut încântătoare. Este evident că senti­ mentele de prietenie din tinereţe, când se redeschid la maturitate, sunt ca florile de toamnă, ca daliele pline de vigoare şi de colori. . .

Cu scrisul stau prost de tot. îmi pare că sunt ca un lemnar care îşi închipueşte că e sculptor. îmi răsar în minte nişte lucruri aşa de minunate, mă apuc să le cioplesc ca să caut în ele statua, şi . dau cu barda, ciopârţesc, până stric tot materialul: lem­ nar prost. Şi Doamne, ce lucruri frumoase văd câteo­ dată ! Sentimentul ia care am ajuns acum în multe ale vieţii, dar mai cu seamă în literatură, este dispe­ rarea. Coardele nu sunt rupte, nici chiar «sparte», dar sunt nişte sârme păcătoase (când nu sunt maţe de peşte). Aseară eram într’un minunat salon din Pa­ latul Mutti (lângă Muzeul Capitolin, dacă-ţi aduci aminte), unde cânta o doamnă din harpă. Câteodată melodia era suavă; altădată, stridentă şi supără­ toare. Mi se părea că dacă aşi pune eu mâna pe harpă, s’ar lumina de ziuă în toate capetele acelea opace. Şi în adevăr, pe când toţi erau la bufet, am atins coardele: să fugi în toată lumea şi mai mult nu. Asta este, pe o scară mai redusă, ceeace ai dori şi ceeace poţi face în artă !»• • • 114

Cu aerul de a se blama, el spunea un adevăr, pe care numai adevăratele talente îl destăinuesc: deose­ birea dintre frumuseţile ce sclipesc în lumea închi­ puirii lor şi dintre ceeace ele pot realiză în fapt.

Cu toate acestea, deşi i se părea că stă «prost cu scrisul», Duiliu scria poezii şi schiţe, pe cari mi le trimitea la Bucureşti spre publicare. Intre ele fu şi schiţa Badea Cârţan la Romă, unde el zugrăveşte aşă de viu pe iluminatul ardelean, dus pe jos în Italia şi care ajuns la uşa lui Duiliu, cu căciula cât roata în cap şi cu sarica pe umeri, aiuri, cu înfăţişarea lui, servitorul dela uşă luându-1 drept un om sălbatec.

Anunţându-i-1, acesta îi zise sclipind din ochi... «Nu-i om ca toţi oamenii, domnule... Dela genunchi până la gât e vârît într’un ţap, iar dela gât în sus înlr’o oaie»...

Peste puţin timp Duiliu mă înştiinţă de ceva mai serios: «Sunt înfundat în 'Fanase Scatiu, noul roman care va face urmare Ia Vieaţa la Ţară» (1894).

Seria romanelor Iui formează o parte importantă din opera-i literară.

Romanul Vieaja Io, Ţară, capul seriei, devenit astăzi popular e, cum o spune chiar titlul, o icoană a vieţii noastre dela ţâră, in care se vede deprinderea de altădată a proprietarilor dc a trăi la ţară şi rapor­ turile lor cu ţăranii.

In primul loc, sunt in el descrieri pitoreşti cari 115 8*

reproduc peisajele câmpurilor noastre în măreţia sim­ plităţii lor: «întinderea câmpului se desfăşură într’o nespusă linişte de vară. De o parte, un lan de porumb îşi mişca vârful foilor nervoase, dând văzduhului un reflex de culoare verde ce păreâ că îngraşe aerul; de partea cealaltă, Ialomiţa curgeâ domoală între două maluri joase, lăsând să se vadă o margine de Bără­ gan, cu pârloagele sale nestrăbătute, cu suhaturi roase de vite, cu o turmă de oi ce se zărea în fund ca o pată albă, şi, mai presus de toate, cu orizontul său înşelător, a cărui dungă închipuită jucâ în arşiţă soarelui ca oglinda unei ape. Din prundul gârlei, cireada se urcă pe un vad şi se îndrumă cu greu la păşune. Câte un bou singuratec stă înfipt în marginea apei, cu capul întins înainte neclintit, întrupând în nemişcarea lui pustietatea locului»...

Sunt apoi portrete, ca cel al bătrânei Coana Diamandula, care caracterizează locul şi vremea deatunci: «In fundul unui pat de nuc cu perne la perete, şedeă ghe­ muită o umbră de fernee, iar pe scaune împrejurul ei, rude şi prieteni. Legată la cap cu o bocceluţă de mătase neagră, după moda veche, Coana Diamandula îşi trăgea din când în când ochelarii de pe frunte, legaţi la spate cu aţă, ca să pri­ vească pentru a suta oară o scrisoare a fiului său. Bătrână, bolnavă, surdă, ea ţrăiâ, spre minunea tuturor, numai prin puterea unei dorinţe, aceea de a mai vedeă, înainte de a muri, pe unicul său copil. Tot ce vorbeă, tot ce doreâ, eră pentru el, se ducea către el. Cu trupul istovit, păreâ a-şi hrăni vieaţa din dor. Câte o rară scrisoare ce venea dela el, eră citită, reci116

!

tită, învăţată pe dinafară de o mie de ori, plicul descusut şi pe o parte şi pe alta, marca de pe plic studiată până în firile mustăţilor Regelui Humbert, — căci scrisorile veneau din Italia»...

Printre tablouri şi portrete, în Vieaţa la Ţară, se furişează şi firul romanului de dragoste dintre Matei Damian şi Saşa Comăneşteanu, suflete alese amândoi, prieteni din copilărie şi vecini de moşii, despărţiţi de mai mult timp. Saşa, rămasă singură în familia ei, îşi impusese, la început, datoria de a-şi creşte fraţii, rămaşi copii şi renunţase la sentimentul ei pentru Damian, când într’o zi, după mulţi ani, ei se revăzură la Comăneşti.

La prima vizită, Damian o întrebă: — Cum să-ţi zic?—Ca şi mai înainte, pe nume, Saşa», răs­ punse ea...

La a doua vizită a lui, privind-o frumoasă, el cuteză să-i zică: «Nu ştii cât semeni c’o floare!».. Saşei îi curse lacrimile, în ziua aceea, jucând tablele cu el,, şi trecu în aha cameră ca să-şi revie. . . Vizitele se înmulţesc, devin zilnice.

Odată, mergând amândoi în trăsură, şi, după o convorbire mai lungă, Damian privi pe Saşa în ochi: — Aş puteă oare să te întreb ce ideal ai?

Ea nu-i răspunse.

El îi luă binişor mâna într’ale lui şi nu mai zise nimic. Erau atât de fericiţi amândoi, în amurgul vremii, încât ar fi dorit să se ducă trăsura mai departe şi tot mai departe fără ţel...

117

— Alături de dorul meu de ţară, urmă el, stă dorul de cineva iubit... îmi păreă că trebuie să te întâlnesc. M’ai însoţit totdeauna şi peste tot, şi cu toate astea nu ştiam cine eşti...

Ea se lipise de umărul lui, tăcută şi tremurătoare.

— Şi acum, cunoscându-te, îmi pare că eşti aceea pe care o doream, întocmai, aievea, mai dulce şi mai bună decât cum o visam...

O lungă tăcere urmă vorbelor acestora. Până acasă nu mai ziseră nimic. Plecată cu capul pe umărul lui, Saşa închideâ ochii pe jumătate şi vedeâ linia dealului, întunecată, pier­ dută, parc’ar fi fost o dungă pe cer. In ultima tremurare a luminei apuse, înnotă o stea. Ea păreă că iese din adâncul timpului şi vine, vine spre orizonturile noastre, purtătoare de veşti bune.

Trăsura se opri la poarta lui Matei. El se dete jos, încet.

— Ce rău îmi pare...

Saşa îl strânse uşor de mână.

— Vii mâine?

— Du. — Vrei să-rai spui, când vei veni, ce stea e aceea?

— E a speranţei şi a feri cir ei.

— Ştiu.... pentru noi.

— Pentru noi.

— Da. pentru noi.. Dar pentru lumea cealaltă?

— In apusul soarelui, în August, îmi pare că se iveşte con­ stelaţia Fecioarei. Iţi spun mâine cum se chiamă...

Noapte bună...

— Noapte bună».

Dragostea lor se încheie, în chip simplu şi natural, cu fericirea căsătoriei lor.

118

«Amândoi se uitau departe, în zarea albă, căutând un în­ ţeles personal firii aceleia măreţe, şi amândoi se întorceau unul către altul, găsindu-1 în sufletele lor. Saşa zâmbeâ din ochii ei de femee fericită, iar el, serios, îi strângeâ mâna într’ale sale. Totul păreâ aşezat pentru o lungă vieaţă, calmă, limpede, căreia naturile lor puţin expansive îi dau o uşoară umbră de ideal!...

Ca urmare la Vieaţa la ţară, Duiliu scria atunci Tănase Scatiu, în care descrie tipul arendaşului la­ com de câştig, şiret şi grosolan: «Sgârcit şi fanfaron în acelaş timp, îi plăceâ să vadă casa bine ţinută, ca să sc ştie că eră bogat, iar pe de altă parte, îl dureâ inima de banii «risipiţi». Fusese dejă deputat în două legislaturi, cu guvernul căzut, şi acum eră ales pentru a treia oară, cu noul guvern. Deapururi în majoritate, vorbiâ de Miniştri par’că ar fi fost cel mai de aproape prieten al lor; tutuia pe toată lumea în convorbirea lui imaginară cu oamenii dela putere; istorisiâ cum a îndemnat pe «fleacul» ăla de ge­ neral să mute regimentul I-iu dela Slobozia, şi fleacul l-a satisfăcut; întrebuinţa cuvinte pe cari nu le putea rosti; în­ curcă «bugetul ţarii» eu «politica vamală» şi «milioanele dela fortificaţii» şi «socialismul de Stat», într’o frazeologie impo­ sibilă, din care nu se puteâ înţelege decât un singur lucru: că în ţara românească nu mai eră de trăit de când mizerabilii de ţărani se ridicau cu «pritenţii» împotriva «boierilor».

In cercul lui de provincie eră tiran în politică, cum eră tiran în casă, în ale vieţii zilnice. Când vorbiâ lui Nae Ef timiu, ori vreunui alt îngrijitor dela moşie, sau vreunui biet dator­ nic ori postulant, nu se uită niciodată în faţa omului, ci tot pieziş, 3au se plimbă prin casă cu mâinile în buzunar repetând vorba «mă înţelegi» de mii de ori şi nespunând nimic... Dela 119

patru ceasuri, dimineaţa, Tănasc se deşteptă şi începeă să tu­ şească. Răsună odaia, la glasul lui de trâmbiţă răguşită şi toate vietăţile de prin prejur se mişcau. 11 auzeă până şi conu Dinu din partea cealaltă a caselor, şi-i strigă prin zid: «Jaba, lignafesu...»

După ce bocăiă un ceas-două în pat, se sculă să se îmbrace, fără nici o grije de nevastă-sa, care dormeă în patul de ală­ turi. Printre picături se şi închină, făceă o cruce, tuşeă, în­ jură şi iar se rugă, cu «Doamne iartă-mă» la fiecare vorbă urîtă cu care cinsteă pe Dumnezeu. Câteodată, opintirile lui seci erau aşă de supărătoare, că Tincuţa săreă din pat să nu-1 mai audă.

— Frate, ia ceva, pentru numele cerului, că-ţi prăpădeşti pieptul.

— Te turbur din somn. . . Castelena. . . A cetit toată noap­ tea la romane, şi dimineaţa ar vieă să doarmă Să te culci ca mine la 9 ceasuri, şi să te scoli la 4, după treabă. Aşă am fost eu deprins la mama mea şi mi-a mers bine.

Tincuţa îşi pierdea răbdarea: — Se poate, dar eu n’arn fost deprinsă aşă, la a mea.

— Dc aia sânlcţi plini de brânză.

— Eşti un mojic, îi ziceâ Tincuţa între dinţi, şi se duceâ în odaia fetiţii ei să-şi urmeze somnul în pace.

EI trecea în cancelarie, unde şi focul şi lampa erau aprinse de cu noapte, şi începeă să se plimbe de colo până colo, până ce feciorul îi aducea ceaiul. Atunci, cu un mănunchiu de chei ce atârnă o oca, deschideă casa de fier şi scoteâ o sticlă cu rom, o culie de tutun şi un pămătuf dc pene. Din sticla cu rom vărsă în paharul cu ceaiu cât puteă să încapă, şi apoi o duceâ la gură, gâlgâind din fugă, cum făceă şi coana Profira, (mă-sa) când gustă rachiul oamenilor.

Apoi, pocnind, din limbă şi scrâşnind din dinţi, îşi alegeâ o pană să-şi cureţe ţigareta, mişcând din când în când lingu120

riţa în pahar. In cele din urmă începeâ să soarbă cu sgomot din ceaiu şi-şi aprindeă ţigara, din care trăgeâ fumul cu o poftă nespusă. . .

Pe acest tip îl urmăreşte Duiliu în vieaţa de pro­ vincie şi ni-1 arată când protejându-şi alegătorii pentru bani sau luând socoteli dela logofeţii lui, aleşi pe sprin­ ceană ; când primind pe miniştri în casa lui, sau fă­ când cămătării; când luptând în contra ţăranilor răsvrătiţi, sau, şi mai ales, chinuind cu mojiciile lui pe nevastă-sa Tincuţa, fiinţă ideală şi simţitoare, chi­ nuită încă şi de tatăl ei, Dinu, olog şi ajuns în mintea copilăriei, ca şi de soacră-sa, coana Profira, femee rea şi viţioasă. In atmosfera aceasta, poate tocmai din pricina ci, se înfiripează o patimă ascunsă: Tin­ cuţa iubeşte în tăcere pe tânărul Mihai Comăneşteanu, din ziua de când fusese cu el într’o plimbare cu barca. Ncputându-1 lua de bărbat, ea se lăsase să fie căsătorită de părinţii săi, cu Scatiu, mulţumindu-so să vază clin timp în timp pe Mihai şi să-l viseze. Intr’un târziu, desnădăjduită şi prididită de silnicia vieţii, având la ea într’o zi pe Mihai, îl privi în tăcere, îi zâmbi trist şi-i vorbi: — De câtă va vreme a început să-mi fie frică de ceva necu­ noscut; mă tem să nu mor. S drept că nu prea am cuvânt să mă îngrozesc de moarte, fiindcă nu sunt fericită. Insă de câţiva ani, mă legă de vjeaţă o simţire nouă şi puternică.

Să ţi-o spun?

El se apropie mai mult şi-t luă mâna într’ale lui.

12 i

— Dacă nu c prea greu, spune mi-o.

Tincuţa se rezemase cu obrazul de spatele înalt al cana­ pelei şi-l priveă cu ochi gânditori: — îmi eră drag cineva, atât de drag, atât de scump încât credeam că o să pot trăi şi să mă pot bucură de simţirea mea nouă. Dar se vede că nu se poate.

Mihai, mişcat până la lacrimi, încercă să o oprească.

— Te rog Tincuţo, de ce vorbeşti aşâ?

— Vino mai aproape. Ţi-aduci aminte de copilăria de pe lac? Copilărie, ce dulce copilărie!.. Ascultă-mă aş vreâ să-ţi dau ceva. M’am gândit să-ţi dau un inel, vrei să-l primeşti?

Sau dacă vrei, să-ţi dau altceva.. .

Se uită la el zâmbind şi-i atinse fruntea cu degetul.

— Mă înţelegi ?

— Te înţeleg de mult...

Ea îi acoperi gura cu mâna.

— Ştiu...

•—Şi dacă vrei să-rni dai ceva, primesc: însă nu poate să fie nimic mai frumos decât asta. Şi, vorbind astfel, scoase ceasornicul din buzunar.

Tincuţa se uită la eî nedumerită.

— Dela cine îl ai ? întrebă cu temere.

— Dela soră-mea. Ia deschide-].

Ea deschise un capac, dar nu găsi nimic extraordinar.

--Deschide şi dincolo, sau să ţi-1 deschid eu...

Pe sticlă albă eră o viţă de păr, legată cu o panglicuţă roşie.

— O cunoşti? întrebă Mihaiu.

Obrazul ei se coloră de sânge, un val de căldură îi umplu ochii de lacrimi şi fără ştire îşi aruncă braţele de gâtul lui. I se umplea pieptul de aer; se înnecă de emoţiune. încet, pe nesim­ ţite, i se lăsară braţele grele, capul îi căzu pe spate şi rămase galbenă, ca moartă. El voi să se scoale de pe covor, speriat de paliditatea ei, dar o uşoară mişcare a braţelor ce se rezemau 122

încă de dânsul îl făcă să se oprească. Ea îşi duse mâna binişor la frunte, mişcă braţele în sus şi deschise ochii.

— Mi-a trecut, nu tesperiâ. Nu sunt mai urîtă... E o impre­ sie fugară pe care nu ştiu de o înţelegi: viţa asta de păr a păstrat un parfum, pe care-1 găsesc în toate lucrurile mele vechi. Când îl simt. îmi pare că vremea n’a trecut, sau că a trecut atâta vreme, încât eu, cea deatunci, am murit, iar eu, cea dea cum, sunt alta. Şi îmi pare aşă de rău că nu mai sunt cea de atunci... Poate, poate ar fi altfel...

După aceea, întinse mâna în aer, cu o mişcare atât de uşoară, dar atât de fără speranţă, încât spuse o lume de du­ rere. Se uită un moment înainte-i, apoi se ridică ceva mai sus pe canapea şi iar zâmbi.

— Şezi pe scaun... Te visez aproape în toate nopţile. Te văd aievea, cum te mişti, cum priveşti câteodată cu ochii în gânduri, şi pururea visul e aşă de mare că a doua zi îmi aduc aminte că priveam şi eu tot acolo. Ştiu tot ce faci, unde te duci, la ce te gândeşti. Ştiu când eşti trist, când îţi aduci aminte de mine. E o nebunie care mă încălzeşte, îmi odih­ neşte spiritul. Doctorii socot că sunt bolnavă de nervi. La în­ ceput, le spuneam că visez toată noaptea. Mi-au dat fel de fel de doctorii, cari mă făceau să dorm ca o piatră. Le-am lăsat la o parte şi m’am întors la visurile mele. îşi plecă fruntea pe o lăture şi se uită la el.

— Dacă nu te-aş mai visă, aş muri...

Mihaiu o ascultă, eu. inima sfâşiată. Ii eră frică să se mai apropie de dânsa, ca nu care cumva suflarea lui s’o înece.

Păreă că nu mai ţine de pământ prin nici o legătură. Se întinse pe covor şi-şi rezemă capul pe blana albă de pe picioarele ei, pe care o sărută în ascuns. Ea păru că se gândeşte...

Ce stranii lucruri îţi spun...

123

i Şi altă dală, când Mihai era iar la Tincuţa, seara: după ce toţi se duseră să se culce, ea rămase singură: In odaia ei ardeâ focul. Puse lumânarea pe scrin şi făcu doi paşi spre oglinda cea mare. In lumina încrucişată a focului şi a lumânării se văzu în mijlocul camerii, cu haina de mătase lungindu-.se în penumbră, ca o fantezie uşoară. Mânicile îi cădeau b gate de pe umeri, cu capete negre de dantelă. Se mişcă în dreapta. Nevinovata închipuire de sine o făceâ să se creadă de partea aceea înaltă. Cine ştie de ce. Eră < stenită.

Pianul eră deschis. Şezu pe scaunul lui şi-şi aruncă ochii pe note. Erau nişte litere mari, albe, cu un pervaz negru. Luă caietul în mână şi-l întoarse spre lumină: Sonate, Op. 27, No. 2 Der Gr fin Julie Guicciardi gcwidmet. I se păru că aude pentru întâiaş dată numele acesta. Julie sună aşă de frumos. Cine o fi fost?... Se sculă din nou şi se apropie de oglin­ dă; apoi se depărta cât putu şi se uită numai la rochie. Eră alta, într’6 oiţă lume, într'o lume caldă de poeţi şi de muzi­ canţi, în azurul căreia se vedeau departe ramuri înflorite. îşi aduse aminte de lucruri Vechi, de un brocart rămas dela maicăsa, cu flori de crin. Se plecă pe covor şi ridică o batistă. Apoi veni lângă sorin. Se rezema cu coatele de marmură şi se uită la portretul Iui' Mihaiu. Eră un portret vechiu, îl privi lung, atât de Iur.2, că i se păru câteodată că nu-1 mai cunoaşte.

Ii trecu prin minte începutul unui va.'s de Chopin, şi mişcă degetele pe piatra rece ca pe jiano.

Se desbrăcă încet, rămânând mititică. Intră în pat binişor, îşi rezemă capul pe pernă şi se uită la1 flacăra ce deabiâ mai pâlpâia pe vârful cărbunilor. Gândurile ei se prindeau în mreaja somnului. Din când în când i se păreâ că pune mâna pe momentul precis în care adormik: «Acuma, acuma», şi dormi în adevăr, cu conştiinţa limpede despre trecerea cela o stare la alta.. .

124

Intr'un târziu se deşteptă. Focul se stinsese cu desăvârşire.

In odaie eră frig, dar ea asudă. Scoase batista de sub pernă şi şi-o trecu pe frunte. Simţi că-i tremură mâna şi că tremură toată.^ Visase, ca întotdeauna, pe Mihaiu, îl visase că plecă fără s o vadă, pe ascuns, ca să n’o turbure. îşi lăsă mâna în jos şi ascultă. Nimic. Un huruit de trăsură ce se pierdeă pe uliţă o făcu să ridice capul de pe pernă şi să asculte. I se pă­ rea acum că-şi aduce aminte exact de momentul când ieşise birja din curte, — momentul când ea se deşteptase. Tocmai deaceea se deşteptase, de sgomotul roatelor. Atunci se sculă pe un cot ca să asculte mai bine: nici o mişcare. Plecase.

Palidă, cu inima bătând să-i rupă vinele, sări jos din pa t, aprinse lumânarea, îşi îmbrăcă în fugă rochia, încheind-o ici şi colo, şi ieşi. Trecu prin coridorul cel lung şi prin salonaş, şi se duse drept la camera lui Mihaiu, pe care o deschise, trân­ tind uşa de perete. Eră cuprinsă de o dorinţă neînfrânâtă de a şti adevărul, de a-1 constată în partea lui materială dând de patul nedesfăcut şi de camera goală.

Când colo, Mihaiu dormiă la locul lui, somnul omului tânăr, care a trecut o noapte în drumul de fier, iar odaca eră plină de lucruri aruncate peste tot.

Tincuţa rămase încremenită, şi tocmai atunci i se păru că se deştepta din halucinaţia ce o stăpânise cu atâta putere. Eră să scape sfeşnicul din mână. Dete înapoi, retrăgându- se cu grijă, fericita că nu o simţise nimeni, nimeni, şi intră la ea, se desbrăcă repede şi se culcă din nou.

Când îşi regăsi căpătâiul cald şi închise ochii, i se păru că o cerească mână se coboară din aer şi îi ridică de pe frunte pâcla visurilor rele, limpezindu-i gândurile. Mihaiu eră acolo sub a cela ş acoperământ cu dânsa. Ce mai putea dori?

In starea aceasta sufletească, ea îl iubea de mult, îl vedea în închipuirea ei, îl visa necontenit, —şi-l va 125

iubi încă tot aşa, cu aceeaş 'dragoste ideală, în care era fericită, fără să spere, —până într’o zi când închise ochii încet, fără să-i mai deschidă.

Chipul ei ridicat pe perna sicriului, eră alb şi senin. Cu mâinile strânse pe piept şi cu flori în jurul ei, păreâ că ador­ mise gătindu-se: încetase de a suferi, eră fericită de a nu mai fi.

In vara anului următor (1896), Duiliu, invitat de mine, îmi întoarse vizita ce-i făcusem la Roma, ve­ nind cu d-na Zamfirescu la Bellagio, pe lacul de Como.

Lacul acesta îmi rămăsese în minte ca o localitate romantică de pe băncile liceului, când ceteam I promesi sposi a lui Manzoni; îl vizitasem de două ori şi îmi păreâ totdeauna mai frumos şi mai poetic.

La. ziua fixată, eşii înaintea lui Duiliu, în orăşelul Como pe la 4 ore după amiază, când sosiâ trenul din Roma. Pe d-na Zamfirescu o vedeam pentru în­ tâia oară: o persoană brună, cu pleoapele puţin lă­ sate, îmbrăcată simplu în negru şi vorbind încet şi rar ca într’un vis. Duiliu, în haine de alpaga, mai tânăr şi mai nostim ca oricând.

Drumul dela Como la Bellagio, vara şi pe la ora aceea, e încântător. Liniştea de pe lac şi pitorescul colinelor dimprejur cari se profilau albastre ca nişte fonduri de tablouri clasice; malurile verzi, presărate de vile, de case, de sate, intrând în lac, strângându-1 par’că în braţe în unele locuri; arborii de toate fe126

lurile: castani stufoşi, chiparoşi negri, smochini albi, magnolia lucitori; cerul senin, întrerupt ici colo de nori subţiri, străbătuţi de soare; bărcile albe, lune­ când încet pe lac; fericirea aceea care pleca din toate lucrurile, din lumină, din peisaj, de pe lac şi veniâ de atingea ochii noştri fermecaţi; toate acestea dă­ deau lacului de Como o frumuseţe incomparabilă.

Duiliu, care îl vedea pentru întâia oară, eră într’un continuu extaz.

Apropiindu-ne, la Cernobbio, de celebra Vilă d’Este, cu parcul în amfiteatru, din care veniâ o răcoare şi un parfum de flori până la mal, Duiliu exclamă pri­ vind vila: — Cuib de linişte şi de dragoste!..

— Paul Bourget pune aici începutul romanului său Fantome.

— Câţi alţii ca dânsul, reluă Duiliu... Şi câte ro­ mano: reale nu s’or fi petrecut în zidurile Vilei d’Este!..

- - Anul trecut, directorul vilei, un italian spiritual, îmi arăta pe pereţii camerii sale câteva stampe vechi înfăţişând antica Villa d’Este, înainte de restaurarea ei, făcută de Karolina de Brunswick, nevasta Prin­ ţului de Gailes, George al IV-lca al Angliei, care «ve­ nise aici la începutul veacului cu o curte regală în­ treagă: dame de onoare, şambelani, majordomi, ar­ tişti. Ea refacă somptuos clădirea, o mobilă în chip princiar, îi făcu terasa de marmură din faţă cu balu­ strada de sub flori, o înfrumuseţa, o înflori peste tot 127

r •şi făcu un lăcaş regal dragostei ei pentru. . . un mo­ dest, dar frumos, curier milanez Pergani, ajuns mai în urmă colonelul Bartolomeo Pergani, Cavaler de Malta. Pergani o iubi patru ani, pe aleele parcului şi în tainicele buduare, ale vilei... ca să deie naştere celui mai scandalos proces la Londra, în camera Lor­ zilor, unde Karolina fu acuzată de bărbatul ei de adulter şi unde, totuş, camera Lorzilor, transformată în tribunal suprem, după 50 de şedinţe, o achită». . .

Vaporul străbătu lacul în zig-zaguri, abătându-se pe la toate staţiile de pe maluri. Umbrele colinelor se întindeau lungi pe faţa lacului liniştit. Duiliu, luând de braţ pe d-na Zamfirescu, admiră frumuseţea ma­ lurilor în umbră. Trecem pe dinaintea anticei fântâni a lui Virgiliu; pe dinaintea hotelurilor din Cadenabbia, de unde vaporul o luă deacurmezişul lacului spre Bellagio. Către 6 ore, coborîm la debarcaderul hote­ lului Grande Bretagne. Privind grădina din juru-i, Duiliu zise: — înţeleg acum, de ce vii în raiul acesta».

Nevoia de aer, de libertate, de frumuseţea naturii, avea rădăcini adânci în sufletul Iui, şi aci, la Bellagio, ca şi odinioară Ia Sîănicul din Moldova, ca şi anul trecut la Frascati, eî părea în elementul lui ideal.

După o oră eram la masă, în mijlocul unei mulţimi de vizitatori, veniţi de pe tot globul. In dreapta, o familie americană: Tatăl, un Gutenberg bărbos, om de cifre, căută direcţia balonului. Tăcut, grav, cu cărţi tehnice prin boschetele parcului, neschimbând cu 128

nimeni o vorbă, apărea numai la ora mesei, gânditor şi atunci. Nevasta lui, fcmec nostimă încă la 45 dc ani, gătită şi parfumată dc părea scoasă din cutie.

Ea vorbiâ rar, şi mişcările-i de mâini păreau subli­ niate de focurile pietrelor scumpe din inele. Cele două fete, una schimbând rochiile în fiecare zi, gentilă şi fină, cu degetele transparente ca de ceară, cu câte un volum în mână, cetind sub arbori; a doua, dc dimineaţa şi până seara, călare pe cal, pârlită de soare şi spunând la toată lumea: «Je suis forte commc un cheval». Băiatul, pasionat de teatru. Aveau cinci cufere imense cu costume şi decoruri, închiriau sa­ lonul de muzică al hotelului, improvizau o scenă şi, costumaţi, jucau piese de Shakespeare, fetele cu băia­ tul, iar preotul casei lor sufla. Ca spectatori, tatăl şi mama. «Duc cu dânşii, în călătorie vieaţa şi de­ prinderile lor de acasă». La stânga, o familie engleză: soţul astmatic, tuşind înnăbuşit de se făcea vânăt ca foaia de ştir; soţia, mergând în două cârje. Cu toate astea, ei păreau amândoi satisfăcuţi, luând vieaţa aşa cum sc înfăţişa, vorbind împreună şi râzând în tim­ pul mesei. «Rasă pozitivă». Mai departe, alte figuri anodine, cuviincioase, impasibile. Cei 100—150 de inşi cari apăreau azi, dispăreau după 2—3 zile şi se premeniau cu alţi vizitatori noui, având alte particularităţi.

Pe la zece ceasuri dimineaţa, icşiam cu Duiliu în faţa hotelului. După obiceiul lui, el ridica capul şi priviâ cerul, mai totdeauna senin.

120 9 N. Petrnşcu: Duiliu Znmfirescu.

— Iţi arunci ochii pc cer ca agricultorii». . . El, cu sprincenile ridicate şi serios, ca şi cum ar fi voit să-mi corecteze prozaismul: — O baie de azur. . . de ideal. . . de infinit».. Apoi, făceam mici plimbări prin parc, când îmi vorbiâ de proiecte literare şi de dorul lui de ţară. Cu una din trăsurile mari ale hotelului, făcurăm excurs iu ni, sus în deal la Vila Serbeloni. In faţa muntelui abrupt de^ deasupra lacului Lecco, pe banca de piatră, după ce cetisem inscripţiile latine de pe uşi, Duiliu reconstituie vieaţa conţilor Serbeloni, cari stăpâniseră vila pe vremurile acelea, «când lumea prelungiâ momentele plăcute şi nu alerga, nu se sbăteâ epileptic ca astăzi». . Alte dăţi, luam barca dela debarcaderul hotelului şi treceam dincolo la Cadenabbia, unde era superba vilă Carlotta, sau o luam dealungul lacului fără scop.

Duiliu avea un fel de superstiţie pentru aerul aristo­ cratic al vilelor, a poeziei ce răspândeau poziţiile şi parcurile lor, «făcute pentru linişte, pentru intimitate, pentru dragoste ideală». Portarul vilei Carlotta ne des­ chise poarta de fier a grădinei şi străbăturăm pe că­ rările ei umbrite, până în faţa vilei, ascunsă sub plante şi flori şi locuită atunci de un prinţ pictor. De jur împrejur, table de flori de toate colorile, de toate mă­ rimile, de toate parfumurile, şi arbori mari şi înalţi, cari îşi ridicau vârfurile pe cerul albastru. Duiliu mă privi lung: 130

— Ce zici de zodia omului care stă aici?». . Din guri de apă cu site, plouă pe flori o pulbere de stropi, dea curmezişul cărora razele soarelui aprindeau mici curcubee. Ici-colo, o statuă de zeu antic privind printre crengi lacul din vale; grămezi de stânci simulând grote şi cascade. Duiliu descoseâ grădinarul în faţa florilor rare, a unor. arbori de prin regiuni depărtate.

Grădinarul le spunea provenienţa şi familia, pro­ nunţând nume latineşti cari le poetizau şi mai mult. In frumuseţea florilor, Duiliu vedea proba existenţei unui Dumnezeu. Se uită cu interes la forma şi coloarea lor şi nu se putea sătura de par­ fumul lor.

— Ai de gând să te faci grădinar? îl întrebaiu eu.

— La bătrâneţe, da», răspunse el hotărît şi privindu-mălungîn ochi. Mai târziu, va admiră şi invidiă pe Matei Cantacuzino pentru pasiunea lui de a cultivă trandafiri în grădina-i dela laşi.

In holul de jos al vilei, Amor şi Psicheia, in mar­ mură, de Canova; pe pereţi, Triumful lui Alexandru cel Mare de Torwaldsen, comandat sculptorului de Napoleon, pentru sala de audienţe a Quirinalului. . .

Câteva zile d-na Zamfirescu fiind indispusă, Duiliu se cobora singur la masă.

Stând în faţa hotelului, după dejun, pe scaunele legănătoare dela umbră, primiam pasagerii ce veniau cu vaporul despre Lugano. Printre ci, o pereche de oameni foarte nepotriviţi: el, un om bătrânicios, slab, 131 9*

r

adus de spate, cu o privire tăioasă ca sticla; ea o femee tânără, brună, cu ochii jucând în toate păr­ ţile şi cu gura râzând. Seara în restaurant la câţiva metri de noi, amândoi în ţinută de masă. El mânca, fără să privească în lături; ea cu mişcări graţioase, zâmbiâ continuu soţului ci de stâncă.

Pe tabloul de călători la portar, în dreptul camerei cu numărul 5: o carte de vizită: «B. librar, Bordeaux cu d-na». A doua zi, la masă, ea şi mai nostimă, el şi mai fioros. Seara când ne silirăm la culcare, la uşa camerei numărul 5, două perechi de ghete, din care cele femeeşti puse în forme. Intrai la mine, luai condeiul şi scrisei patru rânduri, semnându-le cu un X; eşii în sală, scosei forma din o gheată, pusei hârtia scrisă în gheată şi forma la loc. A doua zi la dejun, franceza râdea. Duiliu zise încet: — Are ceva.

In vasul cu flori de cristal de pe masa noastră, pusesem doi crini lungi în cruce ca un X. Ea râdea.

Bărbatu-so aruncă asupra ei ochii lui de ghiaţă, şi punea capul. în farfurie. . .

— Are ceva, repetă Duiliu, e bolnavă.

Atunci luai menu-ul de pe masă, îl întorsei pe dos şi trăsei cu creionul cuvintele puse în ghiată: Pere ne fus Frere non plus: Mari ne puis Amoureux suis. . .

132

Apoi îl întinsei lui Duiliu mărturisindu-i păcatul. El fu contrariat.

— D-ta uiţi că eu am în ţara asta o situaţie di­ plomatica... Dacă îţi descopere bărbatul caraghio­ slâcul şi sunt urmări, în care de voie de nevoie m’ar amesteca şi pe mine, nu-i aşa că mi-ar sta frumos ?..

Avea dreptate, şi totuş, după masă mă iertă.

Intr’o seară pe lună, ne plimbam cu barca pe lac; intr’un moment, ne ajunse şi trecu pe lângă noi o altă barcă cu doi inşi, femee şi bărbat, italieni din popor cari cântau în duo romanţa: Vierii sul mar. . .

Melodia aceea plină de înţeles amoros, cu cuvintele ei pline de melodie amoroasă, se prelungea pe lac ca ceva dureros de frumos, şi cu cât se depărta mai mult, cu atât vraja aceea cadenţată pătrundea mai adânc în sufletele noastre. Ea ţinu câteva lungi mi­ nute şi. . . se întrerupse deodată ca şi cum ar fi intrat în pământ, lăsându-ne numai ritmul ecoului ei în minte. Barca trecuse Capul Bellagio în spre lacul Lecco.

Cu pălăria pe genuchi, cu faţa emoţionată, Duiliu mă întrebă: - Cum poţi traduce în cuvinte astfel de momente, atât de simple şi atât de puternice în acelaş timp?

Tot ce vei încerca să strângi în vorbe, în vorbe reci, uscate, strimte, nu va da nici pe departe o idee de puterea de fascinaţie a momentului... Când:ar şti lumea, ce chinuiţi sunt bieţii poeţi.

133

Şi deodată, fără nici o tranziţie, prin o asociaţie de idei lăuntrice, Duiliu începu a recită rar şi cadenţat: Un castel pe malul mării Preajma codrilor o ţine, Domn pe legile uitării Amintirilor din sine.

Stă Domniţa de-o vecie In castelul din pădure, Aşteptând mereu să vie Făt-Frumosul ei s’o fure.

Vin, coboară din poveste Făt-Frumos, pe-un corn de lună: Fii ce eşti, şi ce nu este: Trup iubirii de nebună.

Trec castelului prin faţă, Plutitori pe drum de spume, Doi lunateci prinşi în braţe Doi nebuni ce fug de lume.

El vâsleşte, ea de frică Stă la pieptul lui tăcuta: Când lopeţile ridică, El se pleacă şi-o sărută.

Doamna din balcon îi vede...

Ea se’ndoac... cade par1 că..'. Şi adio !... Doamna crede Că e dânsa cea din barcă....

Când termină şi tăcu, el eră cu ceva de copil nevinovat în figură.

134

Retraşi într’un boschet, într’o dimineaţă, Duiliu îmi vorbi de noul său roman In răsboiu, în care intrau versurile de mai sus. Din ce spunea, se vedea că ro­ manul acesta îl răscolise mai adânc ca oricare altă lucrare literară.

— Capitolul I l-am scris, câteva ceasuri în şir, sim­ ţind o rară voluptate. . . Creaţiunea operei de artă!. • Cât de puţini oameni o cunosc!?. . Nimic nu se poate compara cu ea. . . e o voluptate de esenţă divină. . Şi, poate intensitatea ei stă în raport cu importanţa creaţiunii. . . Ce voluptate o fi avut Dante în mo­ mentele când crea poema lui!..».

— îmi aduc aminte că întâlniam, ca student, pe Eminescu, mergând pe Podul Mogoşoaiei, printre oa­ menii de pe cele două trotoare, având aerul că era singur, fără să ştie unde e, fără să vază pe nimeni, dar cu un surâs ce-i destăinuia visul sufletului. . . poate zicea pe dinafară versurile din urmă ale poe­ ziei ce lucra,. . toată lumea era în gândurile lui».

— Da. . . si eu trăiesc zile întregi cu unele versuri in minte. . . Mănânc cu ele, mă culc cu ele, mă scol cu ele, jiu simt nimic în jurul meu, deşi răspund la întrebări. . . Insă, creaţiunea unui roman e superioară». în vorba «creaţiune», pe care o întrebuinţa Duiliu, eră un înţeles profund, era nu numai faptul în sine al creaţiunii operei de artă, dar era oarecum şi suve­ ranitatea creatorului, şi fanteziile lui neţărmurite: ale­ gerea Subiectului, alăturarea ideilor celor mai contrarii, 135

aluziile cari le face la fiinţe din vieaţă, pe cari le poate înălţa sau caricatura. . .

Daca, din tot ce văzuse Duiliu ca artă, Fresca lui Raphael din Vatican Şcoala din Atena i se părea ca un sumum artis, eră pentrucă în ea erau adunaţi şi caracterizaţi toţi creatorii antichităţii.

Apoi, intrând în subiectul romanului său, Duiliu îşi desvălui admiraţia' lui pentru faptele eroice din anul 1877.

— Nimeni până azi n’a încercat să dea suflul en­ tuziasmului acestei epopei trăite; să prindă persona­ litatea românească, în. toate clasele, manifestată într’un moment de aşa intensă vieaţă. Intraţi în răsboiu încet, fără pregătire în opinia publică, Iară ură împotriva turcilor — ba poate chiar cu oarecare în­ dărătnicie contra ruşilor, prin urmare, fără ca ideea răsboiului să fie populară, — Românii au dat măsura puterii lor de rezistenţă şi mai cu seamă nota exactă a sufletului lor. Până la Griviţa, totul a mers liniştit, ) * serios, cu gândul ridicat de apropierea primejdiei, cu o oarecare ţintă de naivitate ironică atât de româ­ nească. După asalturile dela 30 August, deodată s’au înălţat sufletele, s’au limpezit sunetele confuze, ca şi cum o coardă patetică ar fi vibrat pe pieptul afon al ţării... îmi aduc aminte de parastasul dela biserica Sf. Toan. din Focşani, când sora maiorului Şonţu intra ne bună în templu, când mama locotenentului Bobescu 136

plângea ghemuită într’o strană, când ţărance văduve se boceau la uşă... Mintea mea de tânăr de 19 ani, rătăcea consternată prin văzduhul străveziu de toamnă, aninându-se de firele albe ce curgeau prin aer şi o vagă dorinţă de entuziasm îndurerat mă cuprindea încă de atunci, de a ajunge să scriu frumos,, ca să imobilizez pe eroii putneni căzuţi ia Griviţa. O ten­ tativă de natura asta, e novela mea Locotenentul Sterie, strânsă în volumul din 88. Insă c numai o tentativă, scrisă în 83: o goană a unui mânz sburdalnic, ai cărui plă­ mâni nu-1 ajută să ducă cursa până la capăt. Romanul acesta va fi apoteoza regimentului al 10-lea de dorobanţi».

Ultimele noastre zile la Bellagio ni le încorona so­ sirea acolo a d-rei Nathalie Yarka din Milan. Trecuse şeapte ani de când o văzusem pentru întâia oară, într’o dimineaţă de Mai, la legaţia din Paris, ca o apariţie blondă, cu ochii negri. Se prezentase cu graţie, spusese ce o aducea la noi, de unde veniâ, şi în mai puţin de un sfert de oră subjugase nu numai pe cei mai tineri, dar şi pe însuş Alecsandri, ministrul nostru, om de 70 de ani. Serviciul ce ne cerea păru la toţi o ocazie rară din vieaţă. Alecsandri, omul atat de cumpătat, .se oferi să-i ducă acasă hartia ce ne so­ licita; el cunoscuse pe tatăl ei, colonelul Yarka, om impozant şi curagios care se dusese să se bată în Mexic.

Dar d-na Alecsandri, găsind în pardesiul lui Alec­ sandri cartea de vizită a d-rei Yarka, tăie entuziasmul ministrului. Mai mult, ea scrise pe o carte de vizită 137

1 a lui cuvintele:«Orele legaţiei sunt dela 1 la 3 în fie­ care zi», şi o trimise d-rei Yarka. Lucrul păru o ofensă unchiului d-rei, gata să provoace pe Alecsandri. Voind să-i impun respectul şi veneraţia ce aveam noi pentru ministrul ţării, îi spusei că el e primul poet al Ro­ mâniei. Unchiul atunci, c’o mişcare de compătimire şi de uşurare în figură, îmi zise: — II est poete? Oh, alors il n’y a pas d’offense», voind să spue că un poet nu merită onoarea duelului, ca. . . iresponsabil.

Acum, d-ra Nathalie Yarka venise dela Milan, să petreacă câteva zile la Bellagio. Dela ferestrele ca­ merei sale de hotel, se ridica dimineaţa în spre fere­ strele noastre, mirosul unor parfumuri suave. Când o revăzui aici, ea avea aerul unui «fruct». Când o cunoscusem la Paris, ea părea mai mult o floare, un trandafir «la France», cum o botezasem. Toaletele ei de ştofe subţiri, în colori deschise, desenându-i per­ fect formele; mânecile largi cari alunecau în mişcarea braţelor, lăsându-le din timp în timp să-şi arate car­ naţia lor; privirea ochilor ei plini de enigme; decla­ maţiile sale din Dante şi Petrarca; toate îi dedeau «nimbul unei fermecătoare muze, care dacă ar fi să­ rutat un poet, i-ar fi inspirat bucăţi de geniu», o complimentă Duiliu, făcând literatură şi privind-o rece.

Zilele cât râmase ea acolo, în excursiuni, la masă, în boschetele din grădină, el fu în o rezervă continuă faţă de seducţiile ei.

13S

Cunoscând bine împrejurimile lacului de Como, ea ne conduse într’o zi pe o colină din spatele Cadenabbiei, în vila unui pictor din veacul XVIII, care se pictase pe el singur pe pereţi, în cavaler, încon­ jurat de toate femeile ce îl iubiseră timp de 10 ani în Europa.

E un subiect, pe care d. Zamfirescu nu l-ar fi pictat niciodată, îmi zise ea la ureche râzând.

— Acest domn a fost un îngâmfat insuportabil», răspunse Duiliu, ca şi când ar fi auzit-o.

După întoarcerea sa la Roma, dânsul mă informă: «De îndată ce m’am întors, m’am adâncit în scrierea romanului al 3-lea din Vieaţa la ţară. Fericirea neţărmurită de a crea compensează de tot în lume.

In Răsboiu (cum se chiamă romanul de faţă) e o încercare de psichologie esenţial românească. Ca fie­ cărui scriitor, tot aş-a şi mie, lucrarea cea din urmă îmi pare totdeauna cea mai bună. Vei vedea tipuri încântătoare.

Un caz de conştiinţă, pe care ţi-1 spun şi d-tale, ca amic şi critic, este următorul: m’am întrebat de o mie de ori de se cuvine să încerc o asemenea lu­ crare, după ce Tolstoi a făcut La guerre et la paix, şi mi-am răspuns că totul depinde de valoarea şi onginalitatea lucrării mele. Dacă nu va semăna în nimic cu a autorului rus, lucrul se rezolvă dela sine.

139

tn toate cazurile nu se poate părăsi, pentru un astfel de cuvânt, o idee care te stăpâneşte cu putere».

Romanul apăru şi, în o scrisoare ce urmă apari­ ţiei lui, Duiliu revine cu noui lămuriri în privinţa genezii lui, arătându-şi, în acelaş timp, încrederea ce avea în lucrarea sa: <<In Răsboiu, despre care vorbeşti, am trăit prin anticipaţie o vieaţă intensă de prietenie şi de patrio­ tism arzător, punând încrederea mea reală în fiinţe fictive. . . Aşi dori să-l ceteşti întreg, spre a-1 judeca în întregime; cu alte cuvinte, aşi dori să-ţi dai seama de unitatea complexă a lucrării, spre a înţelege ideea fundamentală: un. amestec voit de date istorice şi de înflăcărare patriotică, pentru a pune cel mai mare eveniment al vieţii noastre româneşti din veacul acesta, în lumină vie faţă cu generaţiunile viitoare. Morala lui se poate rezuma în două fraze pe care le zice Comăneşteanu murind: «Regeneraţi-vă în lacrimi, precum ne-am regenerat noi în sânge». . .

Despre valoarea etică a lucrării mele, sunt absolut sigur. Cum însă, nu despre asta e vorba într’un roman, ci despre valoarea sa estetică, rămâne ca d-v., criticii să hotărîţi. Eu am încercat, în cele două romane precedente, să pregătesc elementele (bune şi rele) din care se compunea generaţia care ne-a dat răsboiul.

Am reuşit? Nu? Atâtea întrebări cărora eu nu le pot da răspuns. Oricum ar fi,, asta este prima încercare serioasă şi persistentă de a da imaginea timpurilor 140

noastre. Sunt lipsuri multe şi mari defecte. Daca sunt şi oarecari calităţi, iar bine. Să-mi dai voie, să-ţi vorbesc cu inima deschisă: după portretul d-tale asupra mea (pentru care ţi-am exprimat la timp re­ cunoştinţa x), poate că eşti dator să mă scoţi din nota cam dulceagă a acelei icoane. Crezi?

Independent de persoana autorului, stă lucrarea astăzi completă.

In ea (dealtminteri ca şi în Vieaţa la tară) se răs­ pândeşte o suavitate intensă din blândele chipuri ale Elenei, Saşei, etc.

Virilitatea mitpcănească a bărbaţilor noştri — orien­ tali în toată puterea cuvântului până acum 50 de ani—a degenerat, sub înrâurirea curentelor liberale de mai pe urmă, într’un erotism neputincios care punea în femei lubricitatea, iar pe dânşii îi istovea fără vreme. Lipsa de entuziasm, zeflemeaua—în partea sufletească; bătrâneţea fără vreme, apoplexia si spinizele—in partea trupească: asta a fost caracte­ ristica vremii ce încetează acum, dacă încetează.

Unde vezi la noi un Gladstone, ajuns la 80 de ani, în toată puterea strălucitei sale facultăţi oratorice, cu nevasta alături, care mai deunăzi îi aduna mate­ rialul discursurilor? Dacă exceptăm pe Carp şi poate a) Portretul de care vorbeşte Duiliu a fost scris cu ocazia apariţiei volumului său de versuri Alte orizonturi. In el am încercat să desprind câteva note particulare ale poeziei lui ca: exotismul său romantic şi sentimenfaliiatea-i delicată, subliniind, în acelaş timp, forma ei eterată şi muzicală. Vezi Literatură şi artă română, anul 1896, pag. 65.

141

personal pe Sturza, toţi oamenii noştri politici sunt atinşi de o senilitate precoc.e. Să fie luptele noastre politice mai aprige decât în alte părţi? Sau liber­ tinajul firei noastre e adevărata cauză?»

In Răsboiu zugrăveşte, în adevăr, prin câteva epi­ soade alese, actul cel mai important al românilor din a doua jumătate a veacului XIX. Personajele lui de căpetenie sunt: Mihai Comăneşteanu, sufletul de predilecţie al lui Duiliu, Milescu, amic de şcoală al lui Comăneşteanu, cuminţea lui soră Saşa, tânăra Ana Villara, cumnata lui Milescu, cu care urma să se însoare Comăneşteanu, Maiorul Şonţu. . . Romanul începe în ziua de 11/23 Aprilie a anului 1877, când trecuseră Ruşii Prutul şi se îndreptară contra Turcilor, comandaţi de Osman Paşa.

Lăsând la o parte episoadele secundare ca şi des­ crierile atmosferei de răsboiu şi a avântului ce însufleţiâ pe toţi, vom cită din el numai asaltul dela Griviţa, care ni se pare o pagină culminantă printre tot ce a scris Duiliu Zamfireşcu.

Comăneşteanu cu puţin mai înainte, îşi destăinuise dragostea lui Anii Villara, cu care se plimbă 3a braţ prin grădina dela Stăneşti şi căreia cerându-i portretul să-l aibă cu el în bătălie, Ana îi răspunse strângându-i mâinile cu putere: — «O să mă ai întotdeauna, întotdeauna!»...

Armata rusească fusese bătută în două rânduri dinaintea Plevnei şi comandantul ei, Ducele Nicolae, 142

ceruse ajutor Românilor. Atunci ei trecură Dunărea sub comanda-Domnitorului şi ajunşi în faţa Griviţei, dădură câteva asalturi, în care bravura lor întrecu orice aşteptare.

Nu se ridicase încă zorii zilei de 30 August, când batalioa­ nele diviziei a 3-a se puseră în marş, către vâlceaua ce se află la aripa dreaptă a diviziei a 4-a. Venea în frunte batalionul 1 al regimentului al 10-lea de dorobanţi...

Ploaia încetase aproape de tot. Cele dintâi lumini ale zilei bateau în aburul alb ce se înălţă de pe văi, acoperind muchia dealurilor. Oamenii tuşeau în răcoarea dimineţei. Mâinile le simţeau metalul rece al puştilor şi se sgârceau sub mâneca mantalei.

Umezeala pătrundea până la oase... Norii jos de tot se mişcau în pale lungi, încălecându-se unii peste alţii.

Drumul, desfundat, şerpuia pe valea Bucovei. Nu se vedea nici înainte, nici înapoi. Soldaţii alunecau, dar mergeau liniş­ tiţi.

Flancul drept al coloanei No. 1 eră aşezat în ordine de bătae. Oamenii aşteptau.

Ce gânduri îi munceau în momentele acelea de lungă aştep­ tare, nimeni n*ar fi putut spune. Ideca măreaţă a Ţării şerpuia prin suflete sub forma unor fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. Soseau ofiţeri călări pe cai învăluiţi în abur, aducând cele din urmă ordine; câte o secţie de artilerie venea în goană, cu roatele sărind prin văgăuni; tunurile huiau cu o năprasnică înverşunare, ca şi cum, in ade­ văr, se apropiâ sfârşitul lumii.

Pe la 9 ceasuri, o mişcare neobişnuită trecu prin rânduri.

Doi călăraşi veneau în trapul cel mare. In urma lor răsunau coma udele lungi, repercutate, departe, pe văi: «Drceepţi»!

143

Liniile se formau repede, trupurile, ostenite de aşteptare şi nesomn, se ridicau ca de paradă. O vorbă treceă din gură în gură: «Vodă, Vodă».

In adevăr, din fundul de ceaţă, ieşi un grup de cavaleri, în lungi mantale de ploaie ce se întindeau până la crupa cailor cu pieptul deschis plin de aur, — iar în urma lor alţi cavaleri, şi în urma acestora alţii. Ei se opreau la fiecare batalion, spuneau câte un cuvânt comandantului şi treceau înainte.

Tată-i. Soldaţii recunoscură în cel dintâiu cavaler pe Domni­ torul lor.

Vodă!

Ce adânc răsună acum vorba asta în toate gândurile! De când intrase în campanie, oştirea română simţise, dela cel mai ager ofiţer până la cel mai de jos soldat, că în fruntea ei stă un Duce, un stăpânilor, născut spre a fi ascultat şi spre a împlini fapte mari. Ca toţi oamenii adânci şi prevăzători Domnitorul îsi câştigase renumelc de norocos...

Iată vodă, ajuns înaintea Maiorului Şonţu.

Unul călare, rece, solemn, înfipt pe murgul sau ca în poveste, vorbind cu glas răsunător de argint; altu pe jos, drept ca o făclie, uitându-se în ochii albaştri ai Domnitorului, cu respec­ tul şi iubirea ce le dă libertatea lăuntrică a marilor hotărîri.

Vodă duse două degete la chipiu şi întoarse calul.

Totul se urmă în linişte, aproape ca în vis.

Domnitorul se ducea să primească pe împărat la Te-Deumui ce avea să se slujească înaintea liniei a doua a trupelor pentru Sfântul Alexandru. Şi oamenii aşteptau.

Linia întreagă a atacului se completă cu noui trupe. Pe la o vreme se auziră salve de puşti îri spre partea Ruşilor. Ce eră? unde? Nu se puteâ şti.

Veni şi vremea merindei. Un furgon cu căldări acoperite le aduse câte puţină zeamă caldă.

144

La vederea acestor mucenici, ce din zori dc zi stau pe picioarc, nedormiţi, ploaţi, aşteptând ceasul de a păşi către moarte şi 'hrăniţi în aşâ fel, Milescu şi Comăneşteanu şi toţi cei ce aveau inima, se simţiră strâmbaţi în gândurile lor des­ pre glorie.

Dar lucru trecu repede.

Deodata tunurile tăcură. O ciudată mişcare în toată lumea; se deprinsesem cu bubuitul lor, cum te-ai deprinde cu un ceasornic de perete.

Ya să zică eră 1. Mai aveau două ore.

O nouă împuşcătură pe partea Ruşilor. De astădată soldaţii întoarseră ochii într’acolo. Ce mai eră? Iar nu se puteâ şti.

O uşoară enervare începeâ să cuprindă trupa de atâta lungă aşteptare.

Un răsunet de comandă veni de departe. Şefii de batalioane nu pricepeau ce puteâ fi. «Drepţi», se auzea spre stângă coloa­ nei. Oamenii îşi luau dejâ locul. Valter Mărăcineanu alergă ■ înaintea frontului: «Drepţi»! Şonţu comandă şi el «drepţi», fără să ştie pentru ce.. .

— Ce este, frate? nu sunt încă 3...

In sfârşit putură află că Turcii făcuseră o ieşire spre poziţiunile ruseşti ale generalului Skobelef şi că generalul Krylof atacase într’aiurea reduta dela Radişevo şi fusese respins.

Atunci. în aceşti oameni osteniţi de aşteptare, noţiunea răsboiului deveni deodată concretă: Turcii! La toţi le păreâ rău că nu atacaseră mai de vreme. Dar ca şi cum sufletele lor ar fi avut. nevoie de mişcare, de acţiune şi reacţiune, în urma părerii de rău, veni spiritul de disciplină şi-i făcu să aibă răbdare.

Ploaea începuse din nou. Burniţă din negură, ca dintr’un burete, o pacoste de apă brobonată, ce se lipea de haine, de puşti, de obrazuri, cu o adevărată încăpăţânare. Soldaţii aco145 10 N. Petrnşcu: Duiliu Zamfirescu.

pereau patrontaşele cu mâneca dela manta, ca să riu le ude cartuşele...

Un bubuit de tun din bateriile române păru a da semnalul unei năprasnice bombardări. Gâlgâiâ focul de pe toate movi­ lele din prejur; huiau văile; se amestecă fumul cu norii. Nu se mai vedea nici în cer, nici în pământ.

Comandanţii se uitau la ceasornic. Eră 2 şi jumătate.

Din fundul liniilor se văzu Colonelul Ipătescu venind călare.

Se apropia până în capul coloanei şi zise în fugă: --- Mă duc să schimb calul.

Apoi porni înapoi şi dispăru.

Maiorul Şonţu scoase din nou ceasornicul şi se uită din nou la el lung, ca şi cum ar fi numărat secundele. După aceea îl şterse de ploaie, îl puse binişor în buzunar şi se întoarse cu faţa către front. Făcu câţiva paşi înapoi şi se opri. Căută cu ochii pe şefii de companii şi le făcu un semn din cap. Puse mâna pe garda săbiei. Rămase un moment astfel uitându-sela oameni.

— Marş!...

Soldaţii porniră după el, la deal.

Erau ceasurile 3.

Suişul cam alunecos, se urmă în bună regulă. Oamenii mer­ geau întins la deal, fără şovăire, aproape bucuroşi că se sfâr­ şise truda aşteptării pe loc. Unii se încurcau cu scările de tufi­ şuri, alţii ocoleau câte o groapă; toţi tăceau. Când se apropiară de creasta dealului se repeziră cu toţii înainte fără ordin, ca şi cum un sentiment comun i-ar fi îndemnat să se arunce asupra apărărilor turceşti.

Amândouă batalioanele din flancul drept ajunseră aproape în acelaş timp pe muchie. Soldaţii lui Şonţu vedeau cu bucurie cura sc iveau de după movilele din stânga infanteriştii lui Yaîter: Comăneşteanu zări de departe statura lui Milescu ce despică ceaţa cu sabia în mână, întors spre compania lui îndemnânu-o din graiu şi din mişcări.

146

[

Cănd ajunse pe deal, gala să se asvârle pe întăririle inami­ cului, o dureroasă surprindere aşteptă pe soldaţii români, în­ tre ei şi tabia Abdul-iCerim, pe care trebuiă s’o ia, se întindea o noua vale adâncă şi alunecoasă, iar dincolo un u: nou deal pe care se ridică masivul redutei, cu tranşee înainte şi cu şan­ ţuri. Pentru batalionul lui Valter, surprinderea fu îndoit de tristă, căci în loc de o singură redută, cum eră notat pe hăr­ ţile ruseşti, Romanii se găsiră în faţa a două redute, ascunse una după alta.

Fu un moment de groaznică nehotărîre.

Tunurile se opriseră, ca să nu lovească în propriii lor sol­ daţi. Dela Turci, nici un semn.

Maiorul Şonţu ridică sabia cât puteă el de sus şi strigă: «înainte!»

Colonelul Ipătescu, ieşi din clipa nehotărîrei, comandă şi el: «înainte, flăcăi!»

Batalioanele se aruncară pe coborîşul alunecos. Avântul lor se mărea, ajutat de repeziciunea văii. Ajunseră în fund, se repeziră la deal, încălziţi de tot. Muşchii se destinseseră, voinţa se încordase. Comăneşteanu simţi prin urechi o vâjâitură ca de nebunie. Alergă în suiş după Şonţu, întorcând capul spre trupă. Oamenii dau năvală, sprijinindu-se de o tufă, de baio­ neta puştii.

Atunci din tranşee şi din parapetele turceşti, porni o grin­ dină de gloanţe. Salve de infanterie trăgeau în carne vie.

Deodată se umplu dealul de trupuri răsturnate. «înainte băeţi!» strigă Şonţu, iar după el Comăneşteanu, ca ieşit din minţi, răcnea cât îi luă gura: «înainte, companie înainte!»

Intraseră în retro nşamentul din faţa redutei gonind pe Turei. Un caporal de lângă Comăneşteanu întoarse puşca, cu palul spre duşman şi urlă ca un nebun: «înainte donLocotenent!»

147 io*

I Dar năprasnicele Peapody şi Winchester clin redută secerau rândurile năvălitorilor. Sculaţi în picioare pe parapete, Turcii vărsau valuri de foc şi de plumb peste dorobanţi.

Deodată Maiorul Şonţu cade,1 Gomăneşteanu, care nu-şi luă ochii dela el, sări spre dânsul: ....Domnule Maior!

— înainte, Comăneştene !. . . Nu lăsă oamenii!. ..

- Mă rog, domnule Maior !. ..

El căzuse pe spate, galben ca ceara. Gura i se umpluse de sânge. Cuvintele îi gâlgâiau în gât fără sunete: — Iiţainte! du-te! Du...

Pe partea cealaltă Valter mână spre duşman în fruntea, batalionului, către drumul acoperit ce legă reduta cu tabăra turcească dela Bucov. «După mine, copii» strigă el: şi oamenii mergeau spre şanţuri, sărind peste găuri, peste trupurile to­ varăşilor.

Valter cade, străbătut de gloanţe.

Atunci Milescu ridică braţul sus: «înainte! Nu vă lăsaţi, băeţi!»

Milescu se rostogoleşte în şanţ.

Alte 'glasuri în locul lui: «înainte!» dar şi acestea se sting pentru totdeauna. Colonelul Ipătescu are calul omorît sub el.

Locoteiienţii-coloneli Măldărescu şi Poenaru bagă în foc şi celelalte două batalioane ale coloanei No. 1. In zadar, cad unii după alţii.

Maiorul Lipan, tovarăşul iui Şonţu, e rănit; sunt scoşi din luptă mulţime de soldaţi, omorîţi ori răniţii Coloana diviziei a 4-a nu fusese mai norocoasă. Ea îşi începuse asal tul pe partea opusă şi întâlnise reduta Griviţa No. 2.

Aşa că nu ştia nimic de ce se pctreceâ cu divizia a 3-a, pe care în zadar o aşteptă. Şi aci, aceiaş eroism supra-omenesc. Locotenentul-colonel Voincscu. Maiorul Candiano Popescu, căpitanul Groza, luptă 148

, cu înverşunare. Vânători, dorobanţi, infanterişti de linie aler­ gau în pas gimnastic spre întărituri. Cad, se scoală, iar cad, iar se ridică; trec peste cadavre, strigând ura; merg înainte, până ce ajung la zidul drept al redutei, de care voiniciâ lor se sfărâmă ca de o stâncă. Şi atunci cad ca să nu se mai scoale.

Atacul eră respins. • Trupele se adunară pe după o. ridică tură de teren.

Comăneşteanu, înlemnit, se oprise pe loc, cu pumnul stâng ridicat, în vânt. Ce eră de făcut?

— Păzea, don’Locotenent! strigă un sergent, aruncându-se la pământ.

O bombă sc sparse deasupra lor.

Comăneşteanu, rănit la cap, fu aşezat într’un iurgon de .ambulanţă şi dus la spitalul din Turnu-Măgurele, unde, cu toate îngrijirile Saşei şi ale Anei Villara cari vegheau la capul lui, se stinse şi el într’un d elir stri gâ n d : «în a in t o!». . .

Odată cu ivirea, celor dintâi zile dc primăvară, în­ cepeau să ne ispitească nostalgiile depărtărilor, şi no gândeam cu Duiîiu la călătoria de vară.

«Id privinţa proiectelor de vară, ideea de a veni la Sorrento- e minunată, răspundea el într’o scrisoare din Iulie 1893, Va fi poate caro cald în August, dar totuş un cald relativ. . .

Te voi însoţi la Sorrento neapărat. 140

Caldul dela Sorrento este une fagon de pdrler. E cald ca la mare, cu vântişor, cu brizuţă, ştii, cum îi şade mai bine flăcăului hioros. Dar e minunat de frumos.

Cine vrea să cunoască Italia meridională, vara trebuie s’o vadă. Dealtfel şi cine nu vrea, tot cam aşa face, visto che, vacanţele sunt pentru toată lumea munci­ toare, la această epocă. 0 mulţime de colegi sunt deja la Sorrento - . Terasa dela Hotelul Victoria (12 franci pensiune pe zi) e frumoasă. Ziua, miile de colori, noaptea Vezuviul, stelele şi liniştea. La Neapol, muzeul S. Ferdinando, pe care dacă nu l-ai văzut, nu ai noţiuni clare despre arta greco-romană; colecţiunile dela Pompei, în sculptură, şi colecţiunea de vase din Magna Grecia, sunt atât de minunate, cum nici nu-ţi poate trece prin închipuire.

Athena n’are nimic în raport cu Neapol. Eu aş fi fericit să revăd toate acestea cu d-ta. Dar apoi Pom­ pei. . .

Dacă mergem imediat la Neapol, cum cred, atunci plecăm. Joi noaptea, cu expresul dela 12, aşa că Vi­ neri dimineaţa ne deşteptăm în vechia Campanie şi numaidecât luăm trenul Castellamarc, iar deacolo, o trăsură cu clopoţei pentru Sorrento. Totul se face în două ore, rămânând să ne întoarcem la Neapol şi să mergem la Pompei, după o odihnă de 2—3 zile.

Eu sper să-ţi pot consacră o săptămână, mult 10 zile la Sorrento; la Roma cât vei vrea şi vei putea.

150

Mă gândesc cu mare plăcere la timpul ce-1 vom petrece împreună. Sunt trei ani de când n’am mai fost la Neapol, de când cu nespus de curioasa moarte a unei d-ne Theodorachi. Vei vedea că vieaţa la Sorrento e cu totul alta decât la Abbazia; e tocmai ceeace cred că doreşti şi cauţi: o foarte mare apro­ priere de linia dela care începe visul.

Aşa dar la revedere, în curând, cu cea mai vie bucurie».

Ajuns la Roma, plecarăm cu Duiliu pe la 12 noaptea în sudul Italiei. Culcaţi în compartimentul nostru, n’am închis ochii până la ziuă; Duiliu se informa de toţi şi de toate. Apoi ca o scuză: — Ai băgat de seamă, zise el, când mergi în tră­ sură sau în tren, ai o odihnă mai adâncă, ai o volup­ tate secretă, simţi că învingi distanţa fără oboseală.

O fi şi ceva fizic? O fi numai satisfacţia că mergi stând? Acum, culcat, am o impresie şi mai mare în înţelesul acesta... parcă dorm...».

La 6 ore dimineaţa, eram la Cancello, unde schim­ bam trenul pentru Neapol. Când ne dădurăm jos din vagon, dinaintea gărei, în coşuri mari, struguri negri şi frumoşi ca din Erihon, şi, alături, pe taraba altui negustor, pâine caldă, moale, în forma numărului opt îndemnat de Duiliu şi aducandu-ne aminte dm copilărie, iuarăm în o mană strugurele, iiar în cealaltă pâinea şi mâncarăm c’o poftă nespusă învioraţi de primele raze de soare.

151

Pe la 8 ore, eram la Neapol în Hotel Vezuvio. Bir­ jarul care ne adusese dela Stazione. Centrale, ne pân­ dea din drum, în speranţa de a nu pune mâna pe noi alt birjar la ieşire.

Dela ferestre, se vedea o parte din golful Neapolului. Pe cheu, lume multă. Marea ca o oglindă. Insu­ lele din fundul ei ca nişte grămăjui rozalbe în ceaţă.

In sala de restaurant, cu frescuri pompeianc, la masa din mijloc, sculptorul francez Guillaume, directorul vilei de Medicis din Roma, pe care îl cunoştea puţin Duiliu. El se opri în faţa bătrânului, îl salută, îi vorbi, şi ne aşezarăm la masă lângă dânsul. Guillaume era un om înalt, subţire, c’o înfăţişare fină având atunci cam 70 de ani, dar încă verde şi drept. Spunându-i că vom vizită muzeul Naţional chiar în ziua aceea, el ne dădu câteva informaţii pe un ton admirativ: —Ca statuarie de bronz, c cel dintâiu din lume. . .

Viu dela Pompei, pe care cu cât îl vezi mai mult, cu atât îl găseşti mai interesant.

Pe la 10 ore, eram în muzeu, o clădire veche, a cărui istorie e scrisă în vestibul pe plăci de mar­ mură. Trecem prin câteva săli, privind frescile pompeianc cu subiecte mitologice, mozaicurile cu figuri bahice, satiri, bacante, centauri, dănţuitoare. Apoi picturi antice dela monumentele din Pestum şi Capua; picturi pe marmură dela Herculanum. La sfârşitul sălci principale, suntem dinaintea lui Hercule şi a 152

Taurului Farnese, cele două bucăţi antice cari. cu altele câteva deacolo, sunt mândria muzeului.

TIercule Farnese, găsit în termele lui Caracala la Roma, ţine în mâna dreapta merele de aur din grădina Hesperidelor.; el şi-a îndeplinit a unsprezecea muncă din cele 12 impuse de regele Euristen şi, obosit, se odihneşte acum rezemat pe măciucă. . . Grupul taurului Farnese, găsit şi el tot în termele lui Cara­ cala şi restaurat de Miehel Angelo, înfăţişează pe cei doi fii ai Antiopei, legând pe Circeia la coarnele tau­ rului sălbatic, ca să răsbune pe mama lor, pe care Circeia a chinuit-o cu cruzime mai mulţi ani». . .

In altă sală, celebra Psiheia de Capua şi Junone Farnese. In sala cu bas-relieiuri, Orfeu.

— Ti-aduci aminte fabula? Lui Orfeu i se dăduse voie să-şi aducă din infern femeea, pe Euridice, cu condiţia să n’o privească până n’o ajunge pe pământ.

El nu s’a putut ţine şi a privit-o. Atunci Mercur, vameşul morţilor, apucă graţios de mână pe Euridice ca s’o ducă Ia loc de unde ieşise... Mişcările sunt reproduse cu blândeţe ca în arta antică. • •».

Mai departe, grupul Oreste şi Electra ; poetul Antinous , favoritul lui Adrian 5 alte statui,. alte bustuii.

Mai alături, «mozaicul bătăliei lui Alexandru, găsit la Pompei în casa Faunului şi înfăţişând pe Alexan­ dru în momentul în care îşi pierde casca, repezindu-se asupra lui Dariu şi pătrunde cu sabia pe generalul acelui Rege, răsturnat de pe cal». y

153

In jurul figurilor din planul întâiu, c mişcarea nă­ prasnică a două armate deslănţuite una împotriva alteia, un amestec de cai şi de oameni, unii căzuţi, alţii în picioare. Figurile, puternice se desprind în mase distincte din fondul gălbui. «Bucata e o dovadă de ceeace puteau face ca pictură cei vechi».

Gardianul ne spune că m6zaicul acesta se compune din nu mai ştiu câte mii de pietricele.

Intre statuete, găsirăm pe minunatul Narcis, cu mâna ridicată în aer, senin şi gânditor. Ademenit de frumuseţea lui, am cumpărat o reproducere, în bronz, care aminteşte, pe biuroul meu, călătoria deatunci cu Duiliu.

In galeria de picturi, o Danae de Tiţian, făcută de el, zice gardianul, la 70 de ani, deşi ea tremură de voluptate şi de frăgezime. Apoi portretul Papei [uliu II do Rafaeî, un cap de operă, «în care sc vede sufletul, ascuns şi şiret al Papii sub ochii aceia mici şi buzele subţiri».

In alte sale, vase găsite ă pompei, obiecte utile, având, o formă artistică, iripiede, candelabre, scaune, băi, broaşte pe uşi, clanţe, picioare de masă. «Te gân­ deşti ce civilizaţie şi cc gust aveau oamenii aceia cari simţeau nevoia de a faco din orice obiect util un lucru de artă»-.. Ne mai întoarcem, mai privim şi ieşim; erau 12 ceasuri. In ultima sală, ne atrage atenţia Băutorii lui Yelasquez. Duiliu începe să admire tabloul: 154

;

- Ce vieaţă, ce elan, ce veselie». . Eu, clupă el, cu alte calităţi şi mai ele detaliu. . . Când colo, era o copie.. . .

La 4 ore, din parcul Villa Nazionale privim Golful.

Duiliu pronunţă cuvintele făcând să se audă consoa­ nele duble: «Posilippo, Procida, Ischia, Gapri, Sorrento, Castellamare, Torre Anunziata, Torre del Grecco, o coroană de iluzii». Ridicaţi apoi în trăsură, o luarăm încet la deal pe via Tasso, spre Posilippo, întorcând mereu capul îndărăt asupra Neapolului, asupra Gol­ fului şi Vezuviului. Pe marginea drumului care se ridică mereu, vile frumoase cu grădini pai'fumate.

— Ca şi numele Neapol, Posilippo e tot nume gre­ cesc. El vine dela un celebru desfrânat antic care avea aci o vilă, Posilypon (fără grijă), vilă care a aparţinut mai târziu lui August».

Sus, lume multă şi de rând, copii, distracţii, muzici, cerşetori, un fel de Moşi. Luăm prânzul la o tratorie, unde mâncăm prost, dar, de unde avem privirea peste oraşul Neapol din vale şi golful Puzzoli. Credeai că e o vrajă. Duiliu, cu ochiul dilatat, zise încet: — Numai dacă vezi panorama aceasta, înţelegi de ce în trecut s’a aşezat aristocraţia vremurilor aici, fundând atâtea oraşe fericite... Frumuseţea naturii Italiei, care e peste tot în ţara asta, aici atinge cul­ mea». • • In adevăr, insulele, capurile, sinurile, verdeaţa, marea aicătuesc cea mai variată armonic a pămân155

tului cu apa, şi prin faptul că le poţi strânge pe toate într-o privire, clin pricina luminei transparente, îţi dau iluzia unui raiu, care nu poate fi comparat cu nimic în lume.

— N’am dreptate să fiu mişcat, zisei eu.

— Bine, bine, aici. da, dar d-ta, bună ziua, toată ziua cu emoţiile... . îmi aminteşti pe bătrânul Tufelcică cîela Focşani. Se închina pe dinaintea bisericilor, se închina, când auziâ clopotele, se închina şi când tocau de repaos lucrătorii dela havra evreească, care se făcea atunci; şi, dacă răcîeai de dânsul, el îţi striga con­ vins: «Toaca-itoacă,rătăcitulc»... Aci însă e altceva...

Golful Neapoluhii e unic pe pământ... Bosforul chiar e mai jos». . .

A doua zî, Duminecă, sărbătoarea pescarilor, Santa Lucia, care nu atrăgea deloc pe Duiliu. . . Ca s’o defi­ nească, el sc apucă cu două degete de vârful nasului.. .

De jurîmprejur pe malul mării, trântori cu picioa­ rele în apă, ca să le fie răcoare; picioarele lor luaseră forma unor caracatiţe cu degetele depărtate unul de altul. în treacăt, văzurăm a doua zi dimineaţa Teatrul Sun Car'o, unul din cele mai.mari din Europa.

• In Sun Carlo, zisei eu, a auzit Cavadia cântându-se, la o serată de binefacere, romanţa lui. Unde eşti, unde eşti. «Ziua avusesem o scenă neplăcută, spunea ei; mă plimbam cu englezoaica mea pe Chiaia, când ■nîă în faţa noastră o italiancă, strigând despe156

rată: «Bel Georgio, caro Georgio, mio Georgio! pu­ nanei braţele pe mine şi ameninţând englezoiaca cu degetul. . . Lume, călăreţi, echipaje se opresc. . .

Neştiincl ce să fac, o declaraiu de nebună. Ea se înfuria şi mai tare: «Pazza, io, mio Georgio?»... Şi scoate din sân portretul meu. • ■ Interveni poliţia, şi se curmă scandalul. Seara, când cântă Campi la San Carlo, etourdi, commc je suis, spusei, tare englezoai­ cei: liens, ma românce»!. . . Cei din loja vecină stri­ gară : autorul, autorul!. . . Publicul care mă văzuse ziua pe chiaia şi care nu înceta de a mă binoclâ, începii ovaţiile. . . Mulţumii, emoţionat, în dreapta şi în stânga, şi când credeam că totul s’a liniştit, se deschide loja şi intră să mă felicite, cine?... Moşte­ nitorul tronului, în frac şi cu plastronul dela cămaşe verde!». . .

Ca muzicant, pe tema aceasta, el avea mai multe variaţii.

Intorcâfldu-ne, o plimbare pe via Toledo,'atât de curioasă, prin mişcarea şi munţii ei de legume şi. de fructe. Intr’un parter, patru fiinţe omeneşti, un băr­ bat şi trei femei, stând în noroiu, având cu ei un mă­ gar, un porc dormind, găini. . . La un colţ de stradă, un franciscan cu corpul gol în o sutană sordidă, ne făcea semne neînţelese. In vorba, in gesturile, în pro­ punerile Iui, era ceva de animal vorbitor, o mizerie sufletească fără’seamăn, — Când îţi spui că sunt ţigani! zise Duiliu. . .

157

Mai văzurăm Palazzo Capodimonte cu grădinile-i pline de plante şi de arbori exotici, cu colecţia-i de picturi, sculpturi şi arme, între care unele cele mai vechi din lume.

Un cartier întreg, spintecat, numit il sventramento, se făcea atunci, la care luă parte şi inginerul Allievj, cumnatul lui Duiliu.

Dimineaţa, cu trenul spre Pompei. Aici, la câţiva . paşi de gară, Otelul Diomede. Cu noi mai mulţi engleji, c’o engleză înaltă şi fantastică, născută prin indii şi care fusese pe la polul nord şi chiar prin Ro­ mânia. Directorul Hotelului, cu un zâmbet de meri­ dional, o ascultă vorbindu-i englezeşte şi aproba din cap tot ce-i spunea. Când îl întrebarăm ce-i vorbise ea, el ne răspunse senin că nu înţelege limba engleză.

Intraţi în ruine, am avut una din cele mai mari impresii din vieaţă. Faptul că surprindeam momentul, în care încetase traiul oamenilor deacum două mii de ani, mi se păru.cu totul în afară de senzaţiile ce avusesem chiar la Roma. La fiecare minut, o surprindere: stradele cu urmele de trăsuri; anunţuri scrise par’că cri cu litere roşii; sgârieturi de.copii pe ziduri; prăvăliile cu uşile şi obloanele deschise, cu teşgheîe de marmură, cu vase pe ele; amforele în cari se adusese apă cu o oră mai înainte; cheile lă­ sate în broască; apoi casele liniştite cu intrarea în curticica lor, înconjurată de galerii acoperite, sub cari stătuseră femeile la lucru şi de vorbă, în faţa grădi158

T

I

niţei cu bazinul de apă la mijloc; zidurile, decorate proaspăt cu zeităţi aeriene, cu colori strălucitoare, în armonic cu lumina de miazăzi. Toate acestea îti învăluiau sufletul în basmul trecutului pompeian.

Intrarăm în muzeul cu corpuri omeneşti găsite carbonizate de lavă; vizitarăm templul lui Apolon; teatrul cel mare, cu trei feluri de staluri ca la noi, scena, locurile de unde se prindeau pânzele cari um­ breau pe actori şi pe spectatori, când bătcâ soarele; rezervorul din care, în timpul căldurilor mari, erau răcoriţi spectatorii printr’o ploaie artificială. Apoi lupanarul, case private ca Domus Vetiorum, cu pcristilul frumos, unde s’a replantat grădina şi s’a lăsat pe loc picturi şi ornamente de marmură; casa Fau­ nului, cea mai elegantă din tot oraşul. In ea s’a găsit celebrul mozaic Bătălia lui Alexandru. Casa lui Salustiu.

După masă ne ridicarăm cu englezoaica, călări pe măgari, şi apoi, pe jos, până aproape de craterul Vezuviului. Iarba de sub picioare părea arsă de foc.

Craterul fumega mai tare anul acela şi nu te puteai apropia de gurile lui. Mulţi se temeau de o erupţie extraordinară. Englezoaica s’a dus însă până sus.

Spre seară, coloana de fum a craterului, lărgită în sus ca o umbrelă, eră roşie la bază.

A doua zi, dela Pompei, la Casteliamare, şi de aici, c’o trăsură, ca o jucărie, de nu încăpeam amândoi. după două ore, pe un drum pe sub umbra pădurilor i

159

1 de măslini şi portocali şi a viilor aninate ele ar­ bori, şi desmierdat de adierea mării, intram în Sorrento.

«După pilda celor vechi, ca August, Agripa, Amo­ niu Piu, care au locuit acest colţ de pământ, mulţi străini din lume şi-au fixat aici reşedinţele lor de vară, , şi unii pentru tot timpul. Liniştea, binele, mulţumi­ rea de a trăi, n’au întâlnit-o nicăiri ca aici».

Ajunşi la Hotelul Victoria, luăm două camere dând pe imensa terasă de deasupra mării. Dimineaţa, dela ferestrele noastre, o feerie sclipind în o lumină side­ fie: Insulele Capri, Ischia, Procida, Casamicciola ieşind din mare ca nişte opaluri bătute de soare. Două săp­ tămâni de repaos, cu plimbări pe jos la unele vile dimprejur şi cu vorba şi gluma lui Duiliu!...

Ticluindu-şi corect nodul dela cravată şi privind pe fereastră: — Neapo-manii zic Sorentului Suriento, voind să spuie pacea şi seninul de aici. . . 11 dolce far niente al lor chi riposa la mente e ti fa diventar fanciullo... are sens pentru ei: contemplarea frumuseţii din jurul lor». . .

La ora i, în restaurant îa o masă într’un colţ.

Dinainte, flori multe şi un minunat giardinetto în­ cărcat până sus eu fructe, despărţite între ele prin foi mirosit pare de lămâi şi de portocal. In toată sala, abia două mese ocupate, fiecare cu câte o pereche de oameni tăcuţi.

160

Ma, târziu, veniră la o masă alţi trei domni şi o doamnă. Dejunul, cu friuura di mare si cu vin de Vezuviu, roş şi taro ca focul. Pe la 5, o'plimbare în­ ceată, ca prin o livadă, spre fundul Sorentului până la un mic promontoriu, de unde, pe două stânci, pri­ vind marea Sorentului, Duiliu reluă: Sur la plage sonore ou la mer de SorrenLe...

Dârojde ses flots bleus au pied de l’oranger. ..

In aerul de aici, versurile lui Lamartine din Graziclla aveau un înţeles cu totul altul. Seara, mesele pe terasă, la distanţe mari unele de altele, printre leandri încărcaţi cu flori şi răspândind mirosul lor dulce-amărâu. La câţiva metri, cei trei domni cu doamna de dimineaţă. In timpul când ne serviâ şi, neîntrebat, chelnerul nostru, cu părul sur si creţ, ne şopti voind să ne facă plăcere: — La Contessa Grazielli col duca Camastra, il mar­ cheze de Santi da Napoli, e un poeta portugheze...

— La Fa mo sa Grazielli? întrebă Duiliu.

— Si, si, cila stessa. . .

— Contesa Grazielli a trecut drept una din cele mai frumoase banei din Italia, şopti Duiliu. Prinţul de Neapol s’a înamorat de frumuseţea ei... Acum, Ducele Camastra, care a moşt.enit deunăzi d? a patra oară câteva, milioane, a venit cu ea aici». ■ • Sub terasă, pe mare, iachtul ducelui clătinându-se încet pe valuri. Gru­ pul lor dfeveni interesant. Ducele Camastra, frumos şi 161 11

N. Pctraşcu: Duiliu Znmfircscu.

oacheş, cu ochii albaştri, era continuu cu pipa în gură, nu zicea nimic; asculta numai şi priviâ la' cei ce vorbiau în jurul lui. Marchizul de Santi, cel mai înalt om ce am văzut vreodată, bătrân nostim de.pesie 72 ani, îmbrăcat ziua în redingotă gri şi seara în smoching; el fusese un «bel homme» şi un curtezan de profesie, deprindere ce continua încă. Portughezul, mic de statură, secretar de legaţie la Roma, spiritual, vorbind mult, făcând glume, recitând versuri. Con­ tesa Graziclli, femee sveltă, cu o figură de Mincrvă.

Seara eram iar pe alt cap al Sorentului, privind un apus de soare maestos, care ne trimitea raze piezişe până la picioare, transfigurând şi înroşind totul în jurul nostru.

Cele din urmă momente ale apusului fură de o mă­ reţie neobişnuită. Din clipă în clipă, soarele mai enorm, mai rotund, mai înflăcărat ca oricând, trecu prin faze extraordinare, Părea «un rege murind». Intr’un mo­ ment, ca- intrat în .agonie, el începu a-şi pierde forma luând liniile unui pai. ral neregulat... Duiliu, roz la obraz şi aţintit bx ol: —Acum. . . par’că-i.o chivără».

Apoi soarele se strâmbă şi mai mult luând forma unui triunghiu. Duiliu: — Uitc-1, acum ca o piroşcă.» Peste câteva secunde, soarele deveni roş. ca sângele; ai.fi zis că e o lanternă veneţiană. Atunci, .-ol; atinse cu discul marca înflăcărată. Deasupra; lui, pe cer, nişte raze verzui de o paloare ‘ mortală:; îri> dreapta, şi în stânga lui raze galbene, .violete, albastre./Discul lu162

jieoă mai mult în apa, stingându-se din cc în ce, ră­ mânând deasupra ca o lună pe jumătate. încă câteva secunde, şi era ca o geană de aur. Apoi lunecă uşor în apă şi dispăru complet, nclăsând în urma lui de­ cât un violet trist care se resfrângeâ şi în marc. . .

Cum şedeam aşa în contemplare, nu trecură nici cinci minute, şi când întoarserăm capul deasupra colinei dela spate, văzurăm răsărind, luna, luna.plină şi enormă ca un soare. Du iii u zâmbind: — Par’că-i o femee căreia i-a plecat bărbatul deacasâ şi-şi propune să ameţească lumea noaptea. . .

A doua zi, la 6 ore dimineaţa, mă deşteptai cel dintâiu. Când privii pe fereastră pe cine să văd ?

Cumătră de lună, extenuată, palidă, albastră, apunea tocmai la locul unde apusese soarele, care, răsărise iar de câteva minute.

Duiliu, dacă n’ar fi dormit încă şi ar fi văzut Juna, ar fi zis poate că se ascunde ca o vinovată. . .

După dejun, era cald: ne retrăgeam în chiliile noa­ stre, ne desbrăcam pe jumătate şi ne aruncam pe canapelele tari, fără să dormim. Duiliu deschidea vorba.

— Cum consideri d-ta aportul lui Maioreseu în.lite­ ratura română, faţă de aportul luLHaşdeu, spre pildă, — Ape trecătoare amândoi, nu pietre ce rămân.

Duiliu clătină din cap negativ..

• -^.Maioreseu e om întreg, cap limpede, c’o ■ biblio­ tecă bine clasată şi. ou-o critică ce a lăsat brazdă. • .

1G3 11 *

La el totul e contopit, asimilat, altoit pe mintea lui.

Vorbele şi gândurile lui ies din fondul acela cu o putere ce parc că iese din cărţi. . . Critica lui a pus ră­ gaz nimicurilor literare.

— Care-i sunt criteriile? A deosebi o poezie de alta, crezi că înseamnă talent? E chestie de bun simţ.

Bunul simţ nu e monopolul cuiva, cum aerul nu e averea cuiva. Şi nici bun simţ nu prea a avut. A face pe Bodnărescu poet şi pe Bolintineanu nu?..

Apoi ca să-i fac pe piele, cum zice românul: — Critica i-a fost tot aşa de potrivită ca titlul Convorbirilor Literare, tradus din Causeries litleraires si care în româneşte înseamnă altceva de cceace ar voi să spuc. . .

Te înşeli, repetă Duiliu, nemulţumit că începuse vorba. Literatura română de azi e îndreptată prin ideile lui critice. . .

Intr’o după amiazi, o luarăm pe lângă statua lui Torquato Tasso, spre vila Prinţesei Gorceacov. Din imensa : vere a lui Mihail Sturza se răspândise o parte si pe în aiul Şocantului. Vilă mare, acoperită de plante agăţătoare, înconjurată de o grădină de trandafiri şi cu cărările în pantă până jos în malul mării. La in­ trare, Duiliu ceru : registrele servitorului în livrea, pe care semnarăm. Prinţesa era la Carlsbad, bolnavă.

In alta zi, merserăm la un romanţier american, în vila lui înfiptă în malul mării şi plină de servitori stilaţi, îmbrăcaţi în costume violete şi postaţi pe la 164

toate uşile. El scria în turla de sus a vilei, ca un adevărat american, patru romane, deodată, pe care le trimetea regulat ca foiletoane la patru gazete din Stat ele-Unite. Era încă om tânăr, de o amabilitate măsurată, cu idei sui generis, cu observaţii curioase.

El păru a descoperi atunci ţara românească, pe dru­ mul numelui Carmen Sylva.

Coborînd dela el, Duiliu zisfe: — Ce vrea să zică norocul de-a aparţinea unei ţări mari! Omul acesta, prin talentul lui, duce vieaţa cea mai frumoasă din lume, trăind ca un su­ veran, în raiul acesta inspirator!»...

Apoi după o pauză: —- In 89 când eram pentru întâia oară aici, am scris,. în câteva zile numai, două poezii, dintre cele mai gentile ale mele»...

Un miros do portocale ce venea din grădinile de pe lân­ gă drum şi pe care el stătu locului să-l aspire cu putere, îl făcu să admire din nou locul şi să-şi uite şirul vorbei.

Poesiile la cari făcea el aluzie, sunt: Jos la Tivoli şi Urseolo, amândouă cu adevărat din cele mai reu­ şite ale iui. In cea dintâiu,' e un parfum de antichi­ tate, o atmosfera păgână, de o frumuseţe reală. Ve­ nera de] eneşte pe zănatecul de Cupido al ei zicându-i: Mâi bâete iar te-am prim In tinzând curse la .fete!».. Ţi-ai spart amfora într’adins!...

Am să mi te tund de plete». .165

. Insă el prinzând din fuga' Haina masei de un fald, Drăgălaş îi zise: «Slugă!

Tunde-mă că tot mi-e cald».

Apoi, tupilat pe vine Se piti sub un măslin, Unde sus bă tea măsline ; Lydia lui Faustiii.

In cea de a doua, Urseolo, e o notă dramatică de o rară putere, strânsă numai în câteva cuvinte.

Blondul doge Urseolo, sosit din găseşte moartă pe Dona Bianca:

Lemnos atunci,

...Prin ogiva ’ntunecată Ochiul vede tron şi sală ca ’ntr’o lume de senin, Uncie Bianca Morosini, pe trei trepte de agată, Doarme sub un baldachin.

Bianca, dulcea dona Bianca, blondul vis veneţian, Ce trăia cum trec prin spaţiu nori cu genele de aur, A murit. — San Marco sună!—Lumile de pe ocean Plâng sub mândrul bucenlaur.

Dogele, rămas în uşe, a ’mpetrit ca o statue: Ochii, luminaţi de spaimă, au încremenit enormi: Ca un foc de nebunie în lumi ne li se sue...

El întreabă: Bianca, dormi?».

Dar atunci pe o fereastră cu privirea către mare.

Un porumb bătând din aripi se ivi fricos si blând; Dogele întinse mâna: «Uite Bianca zise tare. Şij nebun, sfârşi râzând !...

16H

In o seară după masă, cum stam pe o bancă în fundul terasei, veni dinaintea noastră Contesa Grazielli. Ea purtă un costum napolitan şi ţinea în mână un carnet. Apropiindu-se de noi, ne întrebă delicat, dacă n’am voi să ajutăm cu ceva pe săracii din localitate, asistând la balul organizat pe terasă a doua seară? Apoi ne mulţumi graţios şi, legănându-şi corpul uşor, îşi reluă locul la masă.

Seara următoare pe la 8 ore, sosiau pe rând fa­ milii dimprejurul Sorentuiui, umplând din ce în ce terasa. Pe la 9 ore, se opri un staţionar cu escadră italiană din Neapol. Peste alte câteva minute, alte două staţionare, cu escadrele franceză şi engleză. Ofi­ ţerii, la care predomină coloarea albastră şi albă, afară de engleji, cari aveau tunica roşie, se ridicau pe scară, doi câte doi, amestecându-se printre lumea de pe te­ rasă. Marchizul de Santi, voind să fie amabil, veni lângă noi. Cum sta în picioare şi noi jos, statura lui parcă ş; mai. înaltă. Duiliu îi făcu un compliment. EI ră s p u nse văzând: — Am avut şi neplăceri din cauza staturii melc. . .

La revoluţia, contra Burbonilor, fiind amestecat printre valurile mulţimii din Neapol, gazetele scrieau a doua zi: revoluţionam erau mai multe mii aţiţaţi de Maichizul de Santi care era... călare în mijlocul lor.

Mi s’a făcut anchetă... La restaurantele din Paris, mai toate la cntresol, garsonii francezi, spirituali, când mă vedeau că nu puteam intră înăuntru cu pălăria 167

în cap, ziceau: «Le proprietaire de la maison n’a pas pense cpi’il aura chez lui de si grands hornmes!»....

In faţă, priveliştea oră frumoasă, mai. ales că timpul şi cerul o favorizau. In fund pc marc, la o depărtare enormă, străluceau fulgere, fără să se audă tunete. La noi aici, cerul era senin cu lună şi terasa, iluminată cu nenumărate lampe electrice, părea că-i ziua. Perechile de dănţuitori începură a se învârti în valţ, unele du­ pă altele în sunetul muzicei militare. De pe bancă, Duiliu priviâ perechile în mişcare, în vreme ce ful­ gerele depărtate deschideau în fund pale largi de lu­ mini. Intre danturi, un grup de napolitani distrau asistenţa dansând tarantela şi făcând năsdrăvănii unele mai comice decât altele. Serata continuă încă, pere­ chile se învârteau, cei bătrâni priveau, muzica ră­ suna, fulgerele se repetau. . .

Intr-’ur. moment Duiliu păru gânditor, îl. frământa spectacolul tineO'.iuiai care dansa.

— Enigma vieţii. . . nevoia ei de a sc perpetua. . . zise el srulându-.-e, cine va putea-o deslegâ vreodată?..» Şi. ne ret vas eră ni la* noi.

1 • j\ doua zi, scriam în cameră o scrisoare. Duiliu se aşeză Ui masă şi văzându-mi ochii bunghiţi pe scri­ soare si cu uiv papuc în vârful piciorului îmi făcu ca­ ricatura. Când o sfârşi, ei mi-o, arătă: — Uită-te... în Romeo scriind Juliettei... din Puţu eu apă rece. ..

• • 168

I

f

. Iu a doua săptămână luarăm vaporul oare duce la Gâpri. Cu noi pe vapor, secretarul Legaţiei AustroUngare la Roma, ou nevasta lui, o tânără blondă, cu o carnaţie de o albeaţă ca zăpada şl cu un câine mare la picioarele ei. Când o văzu Duiliu, îmi păru că de­ vine puţin palid. Era oare fiinţa care încercase să-i turbure liniştea cu doi ani în urmă? N’am voit să-l întreb. In privirile, în vorbele ei, îmi părea că simt un suflet rănit... Când ajunserăm la Grota de Azur, unde nu se putea intra în bărci decât câte doi, ea, fără să mă cunoască, îmi propuse să merg cu dânsa în barcă; bărbatul ei merse cu Duiliu. Sub bolta grotei, totul părea de azur. Ea muia mâna în apă, ca şi când ar fi fost singură, lăsând să curgă din ea mărgele dc safir.

La Capii, câte patru în hotelul Quisisana. După o baie de mare, Ia restaurantul hotelului, a cărui perdele de dinaintea uşilor erau stropite cu apă din timp în timp din cauza căldurii. Ungurul, un om nepăsător, îşi propunea să rămâie acolo două-trei zile ; cl părea... nevinovat . . .

Dui.hu i'.o scuză şi, a doua zi, după ce vizitarăm Ana Cap.:: şi Vila Iui Tibcriu, ne întoarserăm singuri la SoiTonto, şi apoi acasă la Roma.

Peste câtva timp Duiliu scrise romanul îndreptări, al patrulea din serie, publicat în Revisţa Literatură şi Aria Română din anul 1901.... .

169

In Răsboiu el termina ultima sa pagină spunând ca, după mulţi ani dela cele întâmplate acolo, Saşa Gor mă ne şt ea nu, cea din .urmă coborîtoare a vechiului lor nume, ducea într’o zi să înscrie la şcoală pe fiul său Alexandru Damian, căruia, după dorinţa fratelui ei, eroul dela Griviţa, îi dăduse numele de Comăneşteanu.

Cariera militară şi-o alesese însuş copilul, contra voin­ ţei părinţilor, poate mai mult cu mândria de a duce mai departe renumele de bravură a unchiului său; El făcuse şcoala militară, ieşise ofiţer cu distincţie şi acum, locotenent, se întorsese acasă la Comăneşti să-şi vază tatăl, înainte dc a pleca pentru a studia mai departe la Fontaineblau în Franţa.

Aici, după ce vorbi lung cu tatăl său şi-şi împrospăta amintirile din copilărie, privi pe fereastră câmpia ce-l înconjura şi, Prins deodată de dorul de a trăi din vieaţa aceasta plină de sevă lăuntrică, Alexandru Comăneşteanu trecu repede în odaia de alături, unde ţinea armele, luă o puşcă, puse cartuşe în amândouă ţevile şi ieşi afară, sub pomi. unde le descărca în gloata ciorilor. Un nour negru se ridică din ramurile pline de cuiburi şi un zgomot infernal umplu aerul de o croncăneală sălbatică.

Pe când el scotea cartuşele goale din ţevi, se ivi Baciul Micu, înconjurat de ogari, par’că mirosul de praf de puşcă l-ar ii deşteptai, din toropeală.

- Ce mai faci, Baciule? îl întrebă Alexandru, cu glas voios.

-Ce să facem, coane. Cu pustiile astea de bătrâneţi...

- Tot voinic, tot harnic?

170

Baciul zâmbea, dând din cap: ^ Ia de azi până mâine.

— Ce-ţi fac ogarii? Văd căd-ai înmulţit? " -1 Se nmulţesc ei, bată-i vina lor.

Apoi flueră într’aiuri că un şarpe, şi deodată ieşiră de prin toate găurile o pusderie dc ogărime, lungi în picioare, cocâr­ jaţi de mijloc, pe care săreau căţeii, cu labele groase. Nici o manifestare de bucurie pe ei^ nici o gudureală; serioşi, cu coada covrig, stau lângă Baciul, aşteptând par’eă uii semn.

— Mulţi ai, Baciule. . .

— Toi; sunt, cucoane.

• —■ Mai să ieşim la câmp.

—• Cum âi porunci.

— Strigă la grajd să ne puie caii.

Baciul păru întinerit. îşi trase ciubotele după el mai din plin, şuerând la ogari şi se duse spre grajd să ajute vizitiului la pusul cailor.

Vântul aruncase zăpada prin uliţele satului atât de neregu­ lat, încât unele case erau întroienite până la streaşină, pe când altele, pe linia din faţă erau cu totul libere. Sania treceâ prin nămeţi adânci sau se hârjiâ pe pământul îngheţat.

Caii, tineri, nescoşi din grajd de demult, umblau cu nările în vânt, orbiţi de lumină, gata să se sperie de toate nimicurile.

Trecură prin sat fără greutate, dar când ajunseră la barieră, un câine, sărit ca din pământ, dete vânt cailor. La câmp, zăpada eră de o potrivă de înaltă peste tot, iar pârtia bună.

Aici, goana nu mai eră împiedicată de nimic. Fugeau caii tineri pe albul pământului, spintecând văzduhul ca pasările cerului. Sania alunecă pe linia drumului ca o glumă.

Vizitiul se răsturnase peste spate, trăgând de hăţuri fără nici un folos.

— Ţine, mă.

— Nu mai pot, coane, că mi-au tăiat mâinile.

171

I

Comăneşteanu se sculă în picioare şi luă el hăţurile, pe cari le lăsă libere. Caii, mai decât fugeau, nu puteau să fugă.

Atunci se puse cu biciul pe ei. De unde găsiră putere şi mai mult, nu se putea bine pricepe, dar fugeau şi mai mult. Aerul rece tăia obrazul şi opreâ respiraţia. Comăneşteanu, după câtva timp, încercă să strângă hăţurile, sperând că acum voinţa lui va stăpâni avântul lor nebunesc. Nimic. Atunci, la un limpeziş de drum, îi cârmi la dreapta, pe câmp, lăsându-i să alerge către o muche de deal...

Când, în fine, părură că nu mai pot, încercă iar să-i oprească şi, în adevăr îi opri. Dar par’că ar fi fost înebuniţi de propria lor fugă, caii tremurau, sforaind şi întorcând ochii roată în toate părţile. Erau minunaţi. Se mişcau pe ei toate vinele; fumegă aburul dintr’înşii ca dinlr’o apă clocotită; băteau din picioare, răscolind zăpadă cu copilele.

Comăneşteanu se de te jos să-i privească.

— Cucoane, nu te da jos, zise vizitul cu botărîre.

- De ce?

-Calul miroase a lup...

N’apucară bine să zică vorba, că deodată, mişcaţi par’că de acelaş resort, ogarii o porniră în goană spre muchea dealu­ lui, iar caii răsuciră sania în loc şi o rupseră la fugă din nou.

Comănăşteam?, rămas singur, începu a râde, pe când Baei.nl aruncă puşca din sanie, strigând cât îl luă gura: - - Cucoane, puşca.

El luă puşca din zăpadă, o şterse bine, apoi îşi cercetă plumbul cin cartuşiera cu care eră încins şi puse în ţevi poştii. .Oiroă aceea, îşi ridică botforii resfrânţi şi se întoarse spre câini. Scena ce i se înfăţişă îi păru nouă şi interesantă. Parte din ogari, cei mai bătrâni, se repeziră spre lupi, pe când cei mai tineri păreau a-1 aşteptă să le vie în ajutor. Lupii în loc de a fugi, se întoarseră spre câini.

172

Prins deodată de un fior cald, Comăneşteanu sări în lături, cum făcuseră caii, şi se repezi spre deal, strigând ca un nebun.

— Uite lupul mă.

Câinii toţi ţâşniră prin zăpadă, către muchea dealului; în repeziciunea imaginilor, tânărul îşi vedeâ umbra pe luciul ste­ lat, cum alergă alături de dânsul.

Pe deal însă gluma se îngroşâ. Doi ogari erau sfâşiaţi în bucăţi. Cu părul sbârlit, cu ochii sticlind de hămeseală, lupii tăbărâseră pe hoiturile câinilor, trăgând cu dinţii în lături hartanurile de piele şi de oase.

Comăneşteanu descărcă amândouă ţevile în haitic, dar fără nici un folos.

Atunci, hipnotizat par’că de priveliştea ce avea în faţă, se opri. Câmpul întins se vedeâ până cine ştie unde, fără o pată, fără un semn de vieaţă, decât sania cu caii, ce fugeau nebuni spre casă.

Desfăcu repede ţevile, aruncă cartoanele arse şi puse la loc două cartuşe cu glonţ; apoi se apropiă, deschise pasul spre a se rezemă bine şi ochi: cu un foc, culcă la pământ un lup; cu al doilea un altul. Iar încărca puşca... Şi se întoarse iar spre câini, chiuind şi fluerându-i, — când o descărca tură de puşcă îl făcu să-şi îndrepte ochii pe valea de pe care venise. Eră Baciul Micu. Alergă bătrânul cât îl ertau puterile, plin de zăpadă pe spate, îngrijurat. De îndată ce putu vorbi, îşi dete drumul necazului: — Săra-; de maica mea, cucoane, că gândeam că nu mai, văz zi albă...

— De ce, Baciulc?

— Păi se poate să te las , eu între lupi.

Tânărul râdea de plăcere şi de dragostea pentru bătrân, •— Ai sărit din sanie.

— Da batc-o-ar Dumnezeu de târlie, că nu ştiam cum să mă arunc jos.. .

173

; rrr Şi cum ; te-ai aruncat?

• .t" Par. .par’ca eu ştiu...

Comăneştcanu râdea cu plăcere: , -y- Ei, acum ce ne facem?

De asta nu mă tem eu, coane, că om merge spre alde .1 premia Mocanii. . . Mă gândesc numai ce o să zică boierul când o vedeâ sania goală...

- N’o să zică nimic, că doar ştie că nu sunt singur. Cu Baciul Micu unde nu .mă duc eu...

Bătrânul păru mulţumit. îşi adună câinii de pe dealuri, câţi mai erau, şi o porniră pe creasta muchii înspre Ieremia Mocanul».

Romanul îndreptări, după cum îl arată şi titlul, are o ţintă mai depărtată. El pune, în faţa românilor de dincoace do munţi,.superioritatea sufletească a ro­ mânilor din Transilvania: profundul lor sentiment na­ ţional, făurit la şcoala suferinţelor sub unguri şi vieăţâ lor morala şi simplă, înfăţişate ca un corectiv, ca o îndreptare a slăbiciunilor noastre dobândite prin binele libertăţii, şi huzurul avuţiei. Iată o pagină, în care so oglindeşte, cp multă coloare locală, unul din as­ pectele acestui contrast.

Tânărul Comăneştcanu se căsătorise cu Mia, fata preotului Lupii dfn Transilvania şi, după călătoria lor dc nuntă în Italia, se întorceau în ţară şi se opriră puţin în drum ca să vază Transilvania.

Trăsura ir.lră în satul Poiana. Călătorii traseră drept la biserică.

1P(a-,;că.ipcntru1.a întări cuvintele d-lui moţar, -lungea, gătită de sărbătoare, se grămădea la uşa templului. . .i J.7 4

I

Era acesta un adevărat locaş de rugăciune, plin de lumină, o catedrală albă, zidită din banul românului, adunat eu răb­ dare şi încredere. . * Când intrară înăuntru, Comăneşteanu deschise ochii mari, văzând, dar necrozând p'ar’că ochilor. Eră oare cu putinţă!?

Gătiţi de sărbătoare, 700 de poporani umpleau biserica1; bărbaţii in faţă, femeile în fund, iar fetele sus în balconul corului.

De când eră- el, Comăneşteanu nu văsuze ceva mai măreţ.

Ciobanii aceştia, adunaţi la un loc, păreau senatul roman de pe vremea lui Appius Claudius Caecus, gala a respinge pro­ punerile lui Cineas. Voinici, curaţi cu braţele rezemate în bâtă. cu pletele albe, stau oamenii drepţi, ascultând sfânta leturghie.

De la cojoacele înflorate, ce le atârnau pe umeri, până la opinca puternică, ce se înălţa la vârf ca un vas plutitor, totul eră nou, alb ca zăpada.

De sub mânecă răsfrântă a cămăşii, ieşeau braţe vânjoasc, rotindu-se prin aer cu o mişcare largă şi făcând semnul crucii.

Se îndoiau trupurile puternice înaintea preoţilor, care- slu­ jeau cu glas mare, iar gândurile se ridicau către Domnul, dntr’un singur dor, dorul renaşterii în patria comună. Par?ca in adevă;, pe feţele acelea bărbăteşti stă zugrăvită aşteptarea senină a uşurării de-jugul, străinului, spera rea hotărîtă într o vreine bună când ciobanii de pe Tiţţru. se ;vor redeşteptă pe văile Carpaiilor în nepoţii, lor, iîn * adevăraţii şi singurii .lor • Ml nepoţi pe pământ.Comăneşteanu, mişcat de notele corului şi. de propriile lui gânduri, îşi simţi pieptul uinflându-i-se de emoţiune. Dânsul, .cu nevastă-sa şi ci-1 Notar, stau.în stranele de sus, lângă cântă­ reţii bisericii, Else întoarse către'Mia, »întrebândro din ochi •ce eră steagul românesc ce atârnă lângă o icoană-.; Mia răspunse

încet-:: 175

— Acolo nu-1 poate atinge nimeni.

In adevăr, în mijlocul unui perete alb, deasupra unei icoane de aur, stă înfiptă.o bârnă enormă, de care atârnă, că o pânză de catarg, tricolorul românesc. Ce lucru ciudat!.. Drapelul ţării i se păru pentru prima oară frumos, frumos şi emoţio­ nant, simbolizând oarecum patria nevăzută.

Lumina cădeă piezişe prin ferestre; fumul jele tămâie se înălţă în valuri către bolta templului; glasurile corului răsu­ nau pline de armonie, repetând rugăciunea Românului: «Doamne, fie-ţi milă, ajuta-ne şi ne mântueşte».

Eră cu adevărat un strigăt al sufletului, ce porncă din toate piepturile: «Ajută-ne, Doamne». In gândurile tuturor stă ima­ ginea ideală a unei patrii comune, ce-i ţinea drepţi, luminându-le vieaţa chinuită, ca o steă purtătoare de veşti bune.

Când fu pe sfârşitul leturghiei, bărbaţii veniră la iconostas să se închine. Unul ieşeă din mulţimea din dreapta altul din mulţimea din stânga, şi, aşezându-se unul lângă altul, se dau cu un pas înapoi, roteau braţele prin aer cu mişcarea largă < a omului voinic, apoi sărutau icoana, aproape tremurând.

Cât ţinu prefira rea închinării la iconostas, Comăneşteanu stătu înfipt locului, cu sufletul turburat, cu ochii plini de lacrimi, căutând! să n- m: ă fiecare mişcare, expresia chipului, gândurile şi doruri A acestor păstori, a acestui admirabil popor, în care par*că tviv.ă d’n no a timpul, eroic al omenirii. Cei dintâi tovarăşi ce ve:iivă să se închine erau bătrânii chiaburi, nişte bărbaţi de oameni, rămaşi par’că din expediţia Argonauţilor, coloşi cu umerii de bronz, cu pletele albe, cu fruntea netedă, .ce făceau să tremure pământul când opinca se aşeză pe el.

Apoi trecură oamenii maiori, oacheşi la faţă, frumoşi toţi, voinici si liniştiţi, cu chimirul ca o cetate în împrejurul tru­ pului. Apoi puţinii tineri rămaşi în sat, deoarece mulţimea celorlalţi rataceâ cu oile prin Rusia de miaza-zi şi prin Dobrogea.

176

1

După cc serviciul divin se sfârşi, unul din preoţi se urcă în amvon şi începu să vorbească.

Pornind dela un cuvânt din Evanghelie, preotul învinui pe oameni că nu mai iubesc biserica, că nu vin in număr des­ tul de mare, sau, când vin, nu sunt ascultători şi supuşi, cp frica lui Dumnezeu în inimă. Glasul, lui, cam dogit, se înălţă din ce în ce; vorba deveneâ băţoasă şi iritantă; accentul, displăcut, impungeâ ca o suliţă. Comăneştcanu, încremenit, se uită la bărbaţi: toţi plecaseră capetele, par’că în adevăr ar fi fost vinovaţi de năpăstiile pe care le înşiră preotul.

Tânărul bucureştean, deprins cu nepăsarea publicului româ­ nesc pentru biserică, se aşteptă să audă laude aduse norodu­ lui, ce venea în aşa mare număr să asculte sfânta leturghie. Şi când colo, mustrări. El nu ştiâ că în asta stă tăria neamului nostru de pesţe munţi: în disciplina cu care îl ţinea conducă­ torii şcoalei şi ai bisericii.

După terminarea slujbei, cel mai în vârstă dintre preoţi se opri în mijlocul pieţei şi făcu semn oamenilor că vrea să le vorbească. Erau de faţă două mii de persoane, bărbaţi, femeii şi. copii. Deodată tăcură cu toţii. Preotul le spuse că a doua zi Banca rămânea închisă, deoarece d-nul Ca sar eră chemat la Sibiu; apoi, în puţine cuvinte, ceru poporului să-şi dea ofranda sa pentru un scop naţional (pe care nu-l numi, dar care .eră o amendă de plătit Statului maghiar), şi toţi ciobanii se scotociră în chimir, dând creiţarul dela ehiotoare; în fine Ie moi spuse ca peste puţin timp se vindeâ lâ mezat o corhană de ioc a unei bătrâne: cei cu dare de mână erau poftiţi să cumpere locul, ca nu care cumva să treacă pământul în mâna Saşilor saip a Ungurilor. .*!* r ., ,

v '■

+■ ■

Câţiva ani trecură la mfjlocV Duiliu ■ veniâ mai rar în ţară, şi când veniâ/ sta pfujţine zile în Bucureşti.' *77 32 N. Putraşcti: Duiliu Zninfiroscu.

I Scrisorile ce le primiam dela el oglindeau, cum crâ natural, un om mai matur, mai practic, cu idei mai realiste, cu convingeri că lumea şi vieaţa sunt arene de luptă, şi că ambiţia e singura pârghie de isbândâ.

In 1906, el fu transferat la Bucureşti ea secretar general al Ministerului de Externe.

Când îl revăzui, după cei câţiva ani de despărţire, Duiliu îmi păru schimbat mult. Vârsta de 50 de ani, —vârstă critică, când iluziile ne lasă, iar amintirile n’au crescut încă îndestul ca să înlocuească iluziile — grija familiei, a copiilor, făcuse din poetul de. odinioară, un om pozitiv, în care exigenţele vieţii reale aveau ceva imperativ şi formele vieţii diplomatice un fel de rigiditate.

In strada Negustori, unde îşi avea locuinţa, îmi ieşi la usc un fecior în livrea, cu pantaloni scurţi până ,1a genuchi, cu ciorapi şi pantofi negri. înăuntru, două trei piese de recepţie; în grajd, trăsură de casă şi cai de sânge. Vorbind cu el; simţiai continuu preo­ cuparea personalităţii sale. Cu cei doi-trei prieteni, era încă omul de altădată; în discuţii, însă, crâ mai in­ transigent, mai autoritar. Faţă de cealaltă lume, se­ riozitatea- i trecuse în gravitate, privirea îi eră volun­ tară, surâsul dispărut aproape. Când intrau copiii lui acasă, le punea întrebări în franţuzeşte ca: «Avezvous vu M-me Sturdza? Etes-vous alles aujourd’hui chex Ies Negruzzi?. . Când sc întorcea dela minister, cerea numaidecât cărţile dc vizită depuse la el, le 178

considera cu atenţie, părea impresionat de numele ce le întâmpina pe ele. Văzându-1, ascultându-1 sub ipo­ staza aceasta, imi aduceam aminte cu drag de faza întâia a vieţii lui, de omul încântător în toate, de contemplativul de lucruri frumoase, de mândria dis­ cretă de odinioară, care nu apărea decât ca să-l di­ stingă, să-i dea o notă de nobleţă. Mi-aduceam aminte de surâsul lui care dezarma orice privire invidioasă, atrăgând simpatia, surâs care părea că vine din adân­ cul sufletului său ...

Ca fizic, eră şi acum tot un om frumos, dar îi dis­ păruse mlădierea, mişcările graţioase şi seducătoare, vorba caldă şi insinuantă, cu alte cuvinte îi dispă­ ruse acrul acela de poet, în tot ce cuvântul acesta are mai fermecător. Acum, îţi apărea dinainte un atlet, drept şi pătrat la bust, cu înfăţişarea unui mi­ litar gata de a comanda. Şi sufleteşte aceeaş încovăiere; deia prevenitorul în păreri de altădată, dela temătorul de a nu apăsa cu nimic pe sufletul altuia, vedeai acum o voinţă hotărîtă, a cărei accent era pururea aparent. Pătruns de calităţile lui, căută să le impună oricui şi oricând. Faţă de ai casei, de ai lui, luă atitudinea de stăpân, punctuâ şi sublinia reeomandaţiiie şi frazele. Când îţi vorbiâ, amestecă prin­ cipii ca: legea economică primează totul în vieaţă; românul e fără iniţiativă şi leneş... iar, în automo­ bile, toţi jidanii 1 ••• >>. Gândul său de căpetenie părea a fi acum să facă avere, să poată fi independent, să 179 32*

trăcască bine şi să se bucure de avantajele pe car e le oferă vieaţa celor cu dare de mână: — «lei bilet în trenul expres, te ridici în el cu toţi ai tăi. . . şi răscoleşti lumea dcla un capăt la altul».

Cumpără vii, le înzestră cu toate invenţiile mo­ derrie, le îmbunătăţi ca varietăţi, le înfrumuseţă, în­ fiinţa un depozit model de vinuri în Bucureşti, şi? în fiecare săptămână, mergea regulat la proprietăţile lui, cătând să le dcsvolte cât mai mult.

Deveni preşedintele sindicatului podgorenilor din Odobeşti, etc.

Această schimbare, pe care o aduce timpul la cei mai mulţi oameni, la el îmi părea curioasă, din pricină că nu asistasem, zi cu zi, la fazele ei, îmi părea prea radi­ cală la un om, pe care îl lăsasem la celălalt pol, al p o ezi ei ş i fru m o sil Ini. Multe chiar din părerile iui de odinioară le auziam acum schimbate. Aşa, spre pildă, ideea ce avea acum despre fcine \ eră contrarie femeii.Dragostea, «poezia» de altădată, era •ceva. se cur:, dur în vicaţă, şi căsătoria nu era nici. naturală, mei -absolut necesară. Când un frate, un amic,- o cunoştinţa a iui îi vestea că se însoară, răspunsul Iui steri o tip era: «Fără asta nu se putea»?

Când cmevaAi spunea, că iubeşte o fomee. el îi răs­ pundea: «Cute mizerii va trebui să ai; nu face dragoşi «Tî eât ele! Inchipueşte-ţi că ai iubit-o. şi e,destul, ba o miii mult chiar. ; Eu; am. crezut totdeauna că femc ea va obiect vie artă: care trebuie văzut de de­ ÎSO

T

parte-. Dacă ai amor propriu, dacă ai ambiţie, dacă vrei să creezi ceva, atunci poţi neglija restul. De câte ori am avut dinaintea mea o femee, i-am văzut mai mult inferiorităţile; şi atunci amorul meu propriu se deştepta. N am întâlnit om mai ridicol decât pe Ottelo, şi n’ain văzul om mai om decât pe Iosif din biblie.

Omul superior caută să se înalţe, femeea îl trage în jos pe pământ. Intre ideal şi pământ, legătura c femcea; fă-ţi posibilă neexistenţa ei, şi vei fi un supra­ om, un creator. . .».

Dacă lunecai în faţa acestor păreri o idee con­ trarie: — Amorul şi femeea au fost marii inspiratori ai creaţiunilor şi acţiunilor mari în istoria lumii...

De departe sau de aproape, femeea a inspirat pe un Dante, pe un Petrarca şi pe atâţia alţii. . . Ea e inelul de logodnă al vieţii de acum cu viitorulj cu perpe­ tuul. . . Ea dă suprema fericire pământească. .. Wagner ziceâ că şi-ar da toată vicaţa şi toată arta unei femei oare l-ar iubi fără rezervă». • . El răs­ pundea : «Copilării bune pentru vârsta de 20 de ani, când omul nu-i decât simţire; Dante şi Petrarca au fost inspiraţi de Închipuiri; dragostea lor a fost imaginată; Wagner a fost un bolnav de frigurile dragostei până la adânci bătrâneţi. Nevasta luij Mina Planer, l-a în­ şelat de două ori fugind cu altul, şi el a primit-o şi iertat-o de două ori». ..

Aşa cu multe din ideile lui anterioare.

181

In anul 1908 fu ales membru al Academiei Române şi discursul său de recepţie de peste un an trată de­ spre Poporanism în literatură, ocolind uzul de a face elogiul lui Ollănescu, al cărui fotoliu l-a ocupat. A preferat să vorbească despre un subiect pe care îl ura şi l-a urît din instinct totdeauna, în loc să vorbească despre ce iubise.

Cu timpul, noua înfăţişare a sufletului lui Duiliu se accentuă. La vârstă, s’au mai adăugat şi adversi­ tăţile vieţii, cari nu lipsesc niciodată Ia bătrâneţe: d-na Zamfirescu, bolnavă în Italia, moare acolo fără ca el s’o poată vedea. Dimitrie Sturdza, pe care el l-a lăudat în romanul îndreptări, i-a făcut ofense grave şi. repetate. Maiorescu, omul la care el ţinuse atât de mult şi pe care l-a lăudat dcasemenea în îndreptări, ca pe un prototip superior uman, l-a forţai în 1913 pe Duiliu să se retragă din cariera lui, şi altele şi a Iţele.

Aceste răni, unite cu ambiţiunea lui, l-au hotărît să facă politică, adică să se impună şi numărului; nu mim?.' elitei ca mai înainte.

EI se legă la Iaşi cu generalul Averescu, conside­ rând popularitatea generalului ca o predestinare, ca un reflex al subconştientului poporului românesc. Ge­ neralul avea virginitate politică, îşi făcuse studiile în Italia, era căsătorit cu o italiană, — ceeace pentru Duiliu erau note atrăgătoare. Fundă gazeta partidului; căreia i se dădu titlul îndreptarea, cuvânt preconizat 182

(

de Duiliu; fu ales senator ca reprezentant al parti­ dului la Focşani; fu ales deputat şi preşedinte al Camerii. Intr’un moment, şi pentru o durată scurtă, fu numit ministru de Externe. Toate în câţiva ani numai . Astfel, luat de curentele nouilor sale preocupări, nu mai putu scrie literatură cei din urmă 10 ani.

Felicitâridu-1 odată în glumă de onoarea preziden­ ţiei podgorenilor din Odobeşti, el ripostă serios: E mai onorabil să fii ceva, cât de mic, ales dc mulţi, decât să fii numit şef de misiune de un mi­ nistru oarecare». . . Uitase părerea lui de odinioară despre mulţi şi mulţime; i-o adusei aminte, adăugăndu-i: — Cu toate astea, eu tot trag nădejde, ca spânul de barbă, să vie şi sărbătoarea schimbării la faţă...

DuiJiu mă privi cu un semn de întrebare în ochi. ... —Adică să mai văd odată pe Duiliu de odi­ nioară, pe poetul nostim, pe «culegătorul de stele», vorba bătrânului.

El tăcu puţin şi, apoi reculegându-se, zise: ;—Poate mai curând decât crezi.. =.

In adevăr, în toamna aceiuiaş an chiar, prin 1910, Duiliu mă invită la via sa dela Odobeşti.

Via aceasta, mai mult decât celelalte, eră mândria lui. O replnntase singur, o pusese pe spaliere, o în­ grijise ca pe un copil. La ziua hotărîtă, plecarăm din Bucureşti dimineaţa, şi pe la 12 eram în Focşani.

Aicea ne aşteptă la gară docarul cu cei doi cai muigi şi bătrânul conu Lascăr, tatăl lui Duiliu.

183

Trecurăm prin Focşani, trist şi pustiu; târguirăm câte ceva, şi luarăm drumul spre Odol)eşti. Duiliu, cu mânuşi groase în mâini, mâna caii cu adresa lui deosebită în toate; el îi priviâ şi mi-i arătă mergând frumos în trapul lor larg, plecând capetele în jos din timp în timp, şi suflând tare pe nări de căldură.

Drumul, şes întins, ogoarele culese, miriştile arse de soare, porumbul uscat pe ştiulete. Z.ăduful ne pătrun­ sese până în suflet, ne desfăcusem de haine, luasem gulerele dela cămăşi. Acum se vedea Odobeştii. — Să ne punem gulerele la gât; prea suntem prea! Stră­ băturăm unica uliţă a orăşelului, pustiu şi-el; încă o cotitură, şi iată-ne dinaintea porţii viei.

Când intrarăm în curte* la scară, cei patru servi­ tori toţi in rând, drepţi, cu mâinile lăsate în jos, cu capetele goale, în vreme ce. sus, în capul scărei dela cerdac, familia lui Duiliu: sora lui cu cei trei copii, fata de vreo 16 ani, frumoasă ca un înger, cu capul lui Duiliu,. femenizat, şi cu mlădierea vârstei ei de atunci. Când abia făceam cunoştinţa copiilor, vizitiul, plimbând caii prin curte, stătu cu ei în faţa scării.

Duiliu se coborî, bătu caii pe gât, le dădu zahăr, îi netezi din nou. Casa veche, prefăcută de el, cu aco­ perământ larg şi mare, cu obloane verzi la ferestre.

Trecurăm în sufragerie, în care dădeau toate came­ rele» După masă, o luarăm cu Duiliu prin haturile viei gustând din strugurii pârguiţi, cercetând varictăţile, pe care Ic explica el, admirând ciorchinii man 184

«ca nişte purcei». Pe coastă suflă încet o boare blajină, mişcând frunzele unui cireş, rămas singur ca un jitar al viei, ceilalţi pomi fiind sacrificaţi cu toţii.

In aer o atmosferă de podgorie, o tăcere profundă peste toată valea, de nu se auziâ decât, rareori, poc­ nitul in frunze al fetelor de prin viile vecine şi câte o păsărică care sfredelea văzduhul cu notele ei. Cu cât intindeai urechea mai mult, cu atât simţiai liniştea mai întinsă, tăcerea mai adâncă. «Când sunt aici, îmi pare că plutesc în aer, am o mulţumire nedesluşită, uit lumea, am. credinţa că stăpânesc natura. . . nu ca la oraşe, unde te simţi om printre alţi oameni». Seara, masa întinsă în curte, cu 12 tacâmuri, între cari şi tacâmul preotului dela biserica din faţă. După masă, la 10 ceasuri, Duiliu strigă copiii şi le zise: «La culcare».

Apoi, pe o noapte fără lună, dar plină de stele, râma­ serăm în cerdac, în două fotoliuri de răchită stând de vorbă asupra tinerilor noştri literaţi. Pomenii numele poetului Angliei, a cărei poezie In grădină îmi părea atât de Inimoasă şi pe care îl asemănai cu Duiliu, ne­ apărat având fiecare accentul său, dar cântând amânci oi în- acooaş gamă; citai pe losif, mai simplu, mai profund, deşi mai puţin colorat; pe Militam care de­ seria tocmai peisajul viei, cu .versurile caracteristice: M*a prins dorul şi mă ’nbie De doi plopi cu frunza rară.

De cerdacul dela vie Şi de strugurii de ceară.•• 185

1 Printr’o săritură, ne răsări în vorbă d’Anunnzior‘ a cărui formă minunată o proslăveam eu.

— Când ai vedea omul, zise Duiliu, plin de fatui­ tate, încrezut în el peste toate limitele permise, dis­ preţuitor şi impertinent, ţi-ai pierde orice iluzie...

Chiar ca scriitor, în Italia, nu e văzut în felul d-tale, dincontra, critica de-acolo are mari rezerve faţă de el, unii îl cred bolnav, sensual până la bestialitate, fără idei, fără invenţie». . .

— Dar versurile lui d’Anunnzio, dar limba şi sen­ sibilitatea lui ?

Readus oarecum la el însuş de altă dată, Duiliu îmi spuse că «gândul lui din urmă, — când va fi asigu­ rat -- e tot literatura; că are în cap un roman po­ litic, unde intra toate categoriile politicianilor dela noi; că, de astădată, l-ar scrie încet cu dorinţa de a-1 ridica la o perfecţie clasică; că abia acum a ajuns el la cunoştinţa limbii române şi a genului literar al romanului». • . Spunând toate acestea cu sentiment, c’o scânteiere caldă în vorbă, îmi părea că revăd iar pe poetul Duiliu, şi rămăseiu încântat.

Când intraiu în camera mea, pe masa de noapte, favorita noastră dulceaţă de cireşe amare.

A doua zi dimineaţa, Duiliu îmi ciocăni în uşe şi intră la mine ca să deie oblonul de la fereastră în lături.

Bună dimineaţa, omule. Sunt opt ceasuri.i. Ai pierdut ora concertului, nu a Concertului din luncă,

m

sublime el, ci al solurilor de podgorie, sub decorul zo­ rilor de zi. . . hai sus! mai ai ultimul act, adăugă el.

Când privii pe fereastră, o ceaţă, străbătută cu greu de soare, umplea valea c’o pânză trandafirie. O răcoare blânda intră pe fereastră. In depărtare, gla­ suri de oameni; o atmosferă de o nedesluşită frumu­ seţe. Duiliu îmi întinse un rând de haine albe şi o pălărie la fel.

— Iată şi uniforma locului, zise el. Sus, ca să fim cu toţii la biserică la 9 ore. Cât mă îmbrăcai, soarele destrăma pânza de ceaţă, umplând camera mea cu aur, luminându-i unghiurile, înveselindu-i pereţii albi şi cearceaful, înfrumuseţând tot interiorul. Pe ferea­ stra deschisă veniâ un miros de verdeaţă de câmp, de pământ vergin, de sănătate.

Biserica eră peste drum. La 9 ore eram în ea cu familia şi copiii lui Duiliu. Preotul făcu clujba cetind şi cântând cu glas aspru. Tatăl lui Duiliu lângă o strană, cu un picior adus deasupra celuilalt, într’o' ţinută tinerească pentru un om de 75 de ani.

— Vezi ce eleganţă la tata? îmi zise Duiliu. El avea o mare admiraţie pentru tatăl lui, deşi cred că dânsul moştenise mai mult pe mama lui, atât ca su­ flet cât şi ce. fizic.

După sfintele daruri, Duiliu făcu semn din cap co­ piilor cari plecară câte trei tăcuţii Pc drum spre casă, el îmi explică: — Copiii trebuie ţinuţi din scurt, fiindcă neputând judecă, sunt înclinaţi să abuzeze... Apoi, 187

cu dragostea prea mare le faci rău, cresc fără să-şi deie seama de realităţi. N’ai văzut d-ta copn mari şi mai ales fete cari vin să-ţi arate o sgârietură dela ' mână? - . Pe ai mei îi cresc cu ideea că sunt oameni; nici masa nu-i răsfaţă, din contra, nu-i sărută decât când dormiau». . . Apoi după un minut: —Nu-i bine nici să-i laşi să crească ca nişte burueni, cum am crescut eu. . . mi-a trebuit mulţi ani de bărbăţie ca să răscumpăr ceeace trebuia să capăt în copilărie. .».

Apoi deodată se opri în faţa unui mormânt din curtea bisericii şi făcându-mi semn spre el: — Aici e noaptea fără capăt, a tot ce am iubit, a tot ce ne-a frământat, a tot ce am visat. . . Am spus copiilor mei. . . când voiu închide ochii. . . colea lângă biserică, adăugă el, arătându-mi cu privirea un tăpşan acoperit cu troscot verde.

Firea lui rămăsese deci tot a unui imaginativ, a unui poet, dar ambiţia sa o tiraniza, îi pusese căluş în gură. Auzise-îa Ir’o zi pe Tachc Ionescu zicându-i: «La noi literatura nu se ;a în serios», şi vorba lui îi păruse dreaptă şi vrednică de luare aminte. . .

Intr’o ■ dimineaţă de August, din 1922, fiind la Gasstein, în poalele Alpiîor, şi deschizând Universul, cetii vestea atât de neaşteptată a morţii lui Duiliu...

Omul încă în putere şi cu aparenţa unei tinereţe eterne, închisese ochii într’o excursiune la mănăstirea Agapia din Moldova. El care iubise atâta natura şi-şi trăise anii cei mai frumoşi în Italia, în ţara Ghiostru188

*

rilor şi a Certozelor ce-i qrau atât de dragi, şi care, prin contactul celor 15 ani cu Roma, luase ceva din respectul catolicilor pentru ideile religioase, părăsi vieaţa într’un lăcaş de maici, la umbra poalelor de munte şi la ceasul cânturilor şi rugăciunilor de seară - - .

El doarme acum printre mormintele cimitirului din Focşani, şi nu în curtea bisericii din faţa viei lui, cum îşi arătase dorinţa. Dar, dacă «noaptea fără capăt», în care a trecut, a luat, cum spunea el, tot ce a iubit şi l-a frământat, n’a luat însă şi ce a visat, distinsul şi gingaşul poet al generaţiei mele. Cât va trăi pe pă­ mânt poezia, atâta timp vor trăi şi visurile sale poe­ tice, şi, cu ele, va trăi şi numele său melodios.

6' O

—->X' FOCr..V- .

§

I

\

:

i

y

i

<*

/

t-

t

/ *

■

\

•s,

« <

\ /

i

■

i

u

*

/

.

b