Geografia economică - S. Mehedinți

I

1 i

S. MEHEDINŢI

i

t

f

?

GEOGRAFIA ECONOMICĂ

i

,

j

•

Vr ediţia a doua

:

I

i

-

V

<r

BUCUREŞTI Editura Librăriei SOCEC & Co., Soc. anonimă 39907

. '

I

'

X

r

9

■i

: \

.

*

*

i

■<

V

i

■

i

\

S. MEHEDINŢI /

â'S st

-

■:

/

t Lcjt'ZS7A/

'•

GEOGRAFIA ECONOMICĂ EDIŢIA A DOUA

-/

/

BUCUREŞTI Editura Librăriei SOCEC # Co., Soc, anonimă :mn •

«

\ /

✓

f

Introducere, Un mare geograf, Karl Iiitter, zicea ca pământul este „casa de educaţie” a neamului omenesc, adică şcoala, unde omul s’a deprins a duce o viaţă, mai înaltă decât a celorlalte făpturi. * «■■■

’ • ftî'w-

In adevăr, omul şi-a potrivit traiul •'după felul ţinutului în care trăeşte. Spre poli, s’a îmbrăcat cu piei şi s’a adăpos­ tit în colibe făcute din zăpadă; la eevator, umblă cu pielea goală şi doarme sub umbrare de frunză; în largul mării vâs­ leşte, iar la nevoie înnoată ca peştele şi bea apă de mare (Polynesienii); în mijlocul uscatului (Tibet. Saliara..-) rabdă de sete zile întregi, se mulţumeşte cu o apă sălcie şi petrece mai tot timpul călare; în sfârşit, la munte e foarte sprinten, suindn-se pe râpi, întocmai ca şi caprele sălbatece. — Intr’un cu­ vânt, el ,-î-a mlădiat trupul şi 'a căpătat deprinderi după ne­ voile locului unde se află — muncivd spre a produce în fiecare ţinut tot ce-i trebueşţe.

Nu numai atât. Dela o vreme, oamenii au inceput a se înlesni unii pe alţii, schimbând dela un ţinut la altul cele de trebuinţă vieţii, adică făcând negoţ. —Azi, putem zice că planeta întreagă este ca o singură piaţă, ale cărei mărluri se schimbă dintr'un colţ în altul. Orezul din India ajunge până în Scandinavia; lemnele din Suedia sunt transportate până în Australia; lâna australiană se îndreptează spre An­ glia; iar postavurile şi ‘alte mărfuri engleze se răspândesc în toate ţările, pentru a primi în schimb: petrol, cereale,... şi alte materii de care au nevoie fa bricele Angliei. Prin urmare,

■t

'//ilnic mărfurile se încrucişează (lela un continent la altul si dela o tară la alta.

Am putea zice că Pământul a ajuns în timpurile din urmă ca o „mare gospodărie". Cei care au. trăit acuma vreo 100 de ani, pe când. nu erau vapoare, drumuri de. fier, telegrafe, te­ lefoane, aeroplane, submarine şi alte născociri, n’ar mai cunoaşte de loc unele regiuni din Europa de azi.—Atât de mult s?a schimbat „Casa de educaţie" a genului omenesc.

Geografia economică arc de scop să ne arate în ce fel omul şi-a întocmit gospodăria sa în fiecare ţinut al pă­ mântului, pentru ca să putem înţelege starea de azi a economiei planetare.

Vord* arătă deci pe scurt: 1. Cura s’a deprins omul a produce ceeace pământul nu-i dă de-a gata.

2. Care sunt plantele, animalele şi mineralele cu caro şi-a uşurat viaţa (adică vom privi: vânătoarea, păsto-ria, agricultura. industria şi negoţul).

Cu alto cuvinte, vom cerceta: producţia, schimbul şi consumarea, 'legându-le de faţa pământului, spre a înţelege deosebirea de gospodărie dela un ţinut la altul şi felul cum se;întregesc toate în chipul unei singure gos­ podării mondiale.

J | j j

I

Omul ca factor economic. Formele de cultură economică: vânătoare, păstorie, agricultură, industrie, comerţ.

Dd obieeiu, se începe cercetarea avuţiei nnei ţări cu o privire asupra pământului ei. Ar fi mâi drept să se - înceapă cu o privire asupra oamenilor. . Pentru ce? „Factorii naturali ai bogăţiei” (adică plantele, anima­ lele, mineralele, râurile ca mijloc ele transport, etc.), au mare însemnătate, dar bogăţia nu c lucru nat ui al, ci o o născocire omenească.

La început, omul eră tot atât de bogat, ca şi lupul din pădure sau altă sălbătâcinne care trăeşte de azi pe mâne.

Până să ajungă a avea un traiu mai Iicnit, adică să ştie din vreme ce va mancă, cu ce se va îmbrăcă şi unde se va adăposti, a trebuit să troacă mii şi mii de ani. In acest răstimp, el s’a deprins a creşte înadins o sume­ denie de plante (ierburi şi pomi), precum şi o mulţime de animale, care să-i dea hrană şi îmbrăcăminte; iar din lemne, pietre şi metale şi-a făcut o sumă de unelte, care înzecesc şi-i însutesc puterile. Şi astfel, din lipsit şi neajutorat, cum eră la început, a ajuns azi bogat (adică înzestrat cu multe înlesniri pentru traiu).

Prin urmare, nu pământul e isvoriil bogăţiei, ci omul.

Pe unul şi acel aş pământ, un neam e sărac, altul e bo­ gat. In Alaska (la Klondyke), Eschimosul abia trăeşte

■

din pescuit şi vânat, suferind cumplit de foame, pe când Americanul din Statele-Unitc îşi face liotele luxoase şi sfredeleşte pământul îngheţat, ca sa caute aur. E destul să schimbi locuitorii unei ţari şi sa aduci alţii în loc. pentru ca înlesnirile traiului să se schimbe îndată, fie în bine, fie în râu. — Olandesii ar schimba în zece ani toată lunca Dunării.

De aceea, omul ca factor economic (adică: omul ca isvor de bogăţie) o cel dintâi lucru pe care trebuie să-l cercetăm, căci de mintea lui atârnă felul plantelor şi al animalelor sau întrebuinţarea avuţiilor de sub pământ.

In şesurile Mesopotămiei, unde se înălţă acuma vreo Sî500 de ani minunatul Babylon — im fel de Paris al antici- j .lăţii — azi rătăcesc nomazi de neam arab, care nu pricep nimic x j din agri cui tura cu irigaţie, temeiul rodniciei de odinioară a acelui tinut; niide azi e nisip pustiu creştea odinioară un orz I cu foaia lată a. păpuşoiului... Venind însă Englezii în locul Turcilor, tara unde curg Tigrul 'şi Eufratul va ajunge în scurtă vreme iarăşi unul din grânarele Înmii.

Aşa dar,-când e vorba dc avuţia, unei ţări, fiecare (inul trebuie măsurat mai intui după omul care îl siăpâneşte şi4 lucrează. — Să vedem deci .treptele desvoi tării economice a omenirei.

A. Starea primitivă.

Cum va fi fost omul la început, c greu să ghicim. — De obiceiu, ne închipuim că a dus un trăimdestul dc în­ lesnit, după cum socotim şi despre Primitivii din ţările eaklc (Negrii din pădurile ecvatoriale, Pieile-Roşii ddn Brasilia, Papuaşii din Noua Guinee) că duc o viaţă plinii de toate desfătările raiului: mereu cald, mereu verdea fă şi flori, mereu poame pe copaci... E destul să întindămâna şi să ducă hrana la gură... -

j J j

7, Adevărul e cu-desăvârşire altfel. Pădurile ecvatoriale surit jiu se poate,mni puţin prielnice pentru viaţa omu­ lui. Mai întâi, sunt întunecate şi umede. Incliipueşte-ţi o sumedenie de trunchiuri ca nişte coloane, sprijinind un pod de frunziş, prin care lumina, soarelui abia răsbeşte... Călătorii spun că samănă mai de grabă cu o pivniţă întunecată, plina de crengi şi de frunze putrede.:.

Peste tot, umezeală şi limecuş, iar dacă asculţi cu luare aminte, în tăcerea aceea grozavă, auzi foşnetul jivinelor mărunte: insecte, reptile, lilieci şi alte vietăţi înfometate, care veşnic foesc încoace şi încolo după hrana. De aceea, omul se simte acolo închis ca într’o puşcărie. Negrii Fang (Congo francez) îţi fac impresia unor făpturi spe­ ri oase şi totdeauna gata de fugă...

Dar, greutatea cea mai mare e alta: lipsa ele hrană.

Sălbatecii din ţinuturile ecvatoriale sufer mereu de foame, întocmai ca şi locuitorii din regiunile polare, veşnic ascunse sub zăpezi. Dorinţa lor de toate zilele e să mănânce odată până să se sature, — ceeace se în­ tâmplă rar de tot. De aceea, boalele cele mai multe ale Primitivilor de azi vin clin foame. — E aşa de „cumplita lipsa, încât unii au o curea anume („cureaua de foa­ mete"), cu care strâng pântecele să nu ghiorăe; iar alţii mănâncă ţărână (litofagi), numai să înşele cu ceva sto­ macul. — Cât despre putreziciuni, pe acelea le mănâncă cu bucurie, — numai să le găsească.

Asta lămureşte pentru ce sălbatecii lasă de- obiceiu căr­ nurile să putrezească, apoi le mănâncă. In loc de a fi pre­ ţuită hrana proaspătă, ca în tarile unde omul este îndestulat, , Primitivii consideră chiar hoiturile ca o mână cerească. * (Când Europenii se miră de gustul lor pentru cărnuri stricate, ei răspund că „doar nu mănâncă şi mirosul").

Ca să se vadă ce însemnează lipsa, e destul să pomenim că în unele colonii europene (Congo), cimitirele sunt păzite Ale . străjeri înarmaţi, deoarece Negrii desgroapă cadavrele şi le mănâncă. —In schimb, ei arată o mare greaţă, când văd us• Iu roi u şi unele brânzeturi europene, prea dospite.

s Insă urmarea cea mai grozavă a foamei e alta: canibabalismul sau antropofagia": adică, omul mănâncă de viu pe alt om, ceeace nu se întâmplă decât la făpttirilie de tot greţoase, cum sunt şerpii şi alte jivine lacome.— Copiii, bătrânii, femeile... şi de obiceiu cei slabi sunt tot­ deauna în primejdie de-a fi ucişi, iar pruncii suni lepă­ daţi, ca pisoii sau căţeii... v

'

Tot lipsa de hrană explică numărul mic al populaţiilor pri­ mitive şi viaţa scurtă a sălbatecilor. In Congo, .la 6 femei, . abia vezi un copil. Jumătate din copii mor înainte de 20 ani.

■ La 6 ani, începe fiecare a-şi căuta singur hrana. Până atunci suge însă la mamă. (Eschimoşii sug până la 32 aui). — Mijlo­ cia vieţii este de 13—35 ani, aşa că bătrâni nu sc văd mai nicăeri, — nici chiar acolo unde lipseşte antropofagia.

Din cele înşirate până aci, rezultă lămurit că în sta­ rea 'naturală (adică în sălbătăciej, omul nu cunoaşte bo­ găţia nici azi, necum la început, când eră şi mai neinvăţat decât acuma. — Cu drept cuvânt putem zice eii. averea nu este un lucru mlural, ci o ispravă a omului.

a) Cauzele întârzierii în starea primitivă.

Cât va fi durat starea de curată sălbăticie, nu ştim.

Primitivii de azi sunt departe de' a ne putea arătă treapta cea mai.de jos a vieţii omeneşti.

In adevăr, un Negru care are arc* şi săgeţi, este un om tare. civilizat,'faţă de omul neajutorat de odinioară, car;* n’aveâ nici atât. ci se slujiâ ca unelte*, de crengi rupte 'din copaci sa.u de pietre culese la întâmplare. Intre Eschi• moşul (care e un vâslaş fără pereche şi un vânător foarte iscusit—birueşte chiar ursul polar), şi omul de odinioară, care se hrăniâ cu cc găsiâ şi nu putea scăpa de fiare decât ascunzându-se, depărtarea e ca dela cer la pă­ mânt. — Mii. şi răşinii de ani au trebuit să freacă, până' ,

1) ce biata făptură omenească: slabă, proastă şi neajutorată dela început a ajuns pe treapta Primitivilor de azi.

Totuşi, vedem că aceşti Primitivi stau locului. Fiul trăeşte mtocmai 'ca părinţii. — Cum se explică această schimbare atât de înceată? Şi pentru ce unele părţi din omenire au înaintat mai repede, iar altele mai încet?

Pe ce atârnă repeziciunea progresului gospodăriei ome­ neşti, adecă naşierea şi creşterea bogăţiei.

In patria sa, care, de. bună seamă, a fost în ţările calde dintre Asia şi Australia, omul avea să lupte cu. animale foarte puternice (leu, tigru, hienă, etc.). Dar şi mai pri* mejdio.ase erau pentru.el vietăţile mărunte; in deosebi furnicile, lăcustele, omizile, ţânţarii-şi’ alte jivine care îi fac viaţa aproape cu neputinţă. Termitele rod tot ce în­ tâlnesc în cale. (O scândură, aruncată dimineaţa, o gă- seşti până seara sfredelită pe dedesupt !). Lăcustele de asemenea năvălesc cu grămada si sting orice urmă de w deaţă; — trec râuri de peste 100 m. lăţime şi nu se sfiesc nici de flăcări... iar ţânţarii, cu frigurile pe care le pri­ cinuise, sunt o plagă veşnică. Cu drept cuvânt, .s’a zis că adevărata fiară în regiunile ecvatoriale este insecta.

Dar chiar hrana, care scapă de concurenţa animalelor mici şi mari, nu putea fi păstrată. Umezeala ţărilor din • ! apropierea ecvatorului face să putrezească tot ce mi e viu.

Nu numai merindea adunată, dar şi haina, unealta... tot cc nu e pus la adăpost mucezeşie şi putrezeşte.

Prin urmare, nu-i de mirare că omul primitiv a trăit I aci mii şi mii de ani, pe aceeaş treaptă cu fiarele, adică dela mână până la gură. Chiar şi azi, viaţa unui indigen este nu se poate mai simplă: îndată ce se scoală, îşi des: morţeşte puţin mădularele, cască... şi caută hrană. Mă­ nâncă ce se întâmplă la îndemână, apoi, îndată ce şi-a potolit foamea, se aşează iarăş la odihnă. — Nici nu-i trece prird minte să agonisească avere. (Când vede pe un European că are ce-i trebuie: mâncare şi haine, şi tot nu se astâmpăra, ci munceşte (!)., purtarea aceasta este

i

lo ^ Primitiv ceva cu toiul neînţeles, — cum ar fi pentru noi faptele unui nebun). : fl z*ce că Munca, adică lucrarea făcută înadins eu ganaul la viitor, este cu desăvârşire streină de cuqeut omului sălbatec. Starea lui obişnuită e trândăvia şi < e aceea fiul trăeşte întocmai ca părinţii, viaţa se pre­ face foarte pe încetul.

Pe când .Englezul zice: Hm pul e. ban, pentru sălbatec, tinipul nu există, adică mi are nici un preţ. Şi când îţi vinde o marfă pe loc, şi când face un drum de mai multe zile până la un târg, el cere tot acelaş preţ. Pentru el nu există viilor.

Puterea de închipuire, despre ce va fi mai târziu, e atat.deslabă, încât nici de moarte nu se teme, d'acă moartea nu-i apropiată. O pildă: Căpitanul unui vapor francez întâlneşte într’un sat pe malul fluviului Congo pe un Negru care slujise mai'înainte printre marinarii săi. Acuma se afla în robie şi, după obiceiul locului, avea să fie ucis într’o bună zi şi ospă­ tat de stăpân. De milă, căpitanul l-a chemat să se suie pe va­ por, ca să-l facă scăpat. Dar robul nici nu s’a uruit. - Deo- ! camdată îi mergea bine. acolo: stăpânul.îl hrănea cu îndes­ tulare, ca să-l îugraşo până la sorocul când crâ să fie căsăpit. ■ Ce avea să se întâmple eu el în ziua aceea, de asta nici nu-şi băteâ capul....

b) Pornirea pe calea progresului.

Cele spuse mai sus arată că omul n’a putut să se dos- j tepte în ţările calde şi să adune avere, oi numai acolo j unde clima îi îngăduia să 'păstreze hrana şi-l silea să se opintească mai mult spre a o dobândi, adică să mun­ cească, născocind unelte tot mai bune.

In adevăr, cele dintâi ţinuturi unde omul s’a deşteptat j maî mult şi a ajuns la (^gospodărie mai deplină sunt : valea Nilului, Mesopotamia, Fenicia. Grecia şi alte ţări I dimprejurul Mediteranoi; precum şi valea lui Hoang-ho, . _a lui Indus şi podurile înalte ale Perului şi MexiculuiAci s’a deprins el pentru întaiaşi dată cu o muncă mai

înteţită, u pământului; aci*a născocit unelte mai nume­ roase şi mai îndemânat eee.

Aşa dar, dacă. munca si uiiealta este începutul pro­ gresului gospodăriei omeneşti, e destul să vedem ţările unde munceşte omul mai mult, unde are mai multe \şi mai bune unelte, pentru a măsură mersul înainte al fie­ cărui popor.

Concluzie: Omul ca factor economic trebuie judecat în raport cu calitatea şi cantitatea muncii sale, pe care o poţi cunoaşte după numărul şi felul uneltelor cu care lurcează.

Anglia, Germania şi în deosebi America sunt azi ţările cele mai civilizate din lume. Ceeace*te minunează mai mult în fabricele .şi porturile americane este lipsa omului. Cea mai mare parte din muncă se face cu maşina, iar lucrătorii păzesc doar maşinile, ca să aibă ce lucra. — Un inginer, Taylor, a mers până acolo că a fotografiat toate mişcările fiecărui fel de. lucrători, apoi le-a repetat la cinematograf, suprimând ges­ turile şi toate abaterile nefolositoare..Pe calea aceasta, lucră­ torii sunt deprinşi să muncescă, făcând cea mai mare eco­ nomic de timp şi do energie (taylorism), — De aci au urmat câştiguri foarte mari, faţă de munca mai puţin civilizată din Europa.

B. Treptele economice pe care deosebim azi în viaţa omenirei.

J. Culegătorii—Sunt încă ţinuturi, în care omul aproapo nu ştie ce e munca, ci frăeştc din hrana găsită' de-a gata. După cum maimuţa mănâncă: poame, rădă­ cini, seminţe, ouă de paseri ş. a., tot astfel uuele bord 1 de sălbateci trăesc, culegând ceeace e bun de mâncat. Fuegienii de pildă rătăcesc pe malul Oceanului, adună scoici şi ce le mai dă marea. Ţară-Pocului c aşâ dc muntoasă, încât abia dacii afli lin hectar de loc neted. „Nu-mi aduc aminte .să fi văzut decât mi

3oHt

(‘timp de tot-mic, lângă Pertu] Foametei". (Danrin). In climaaceeca grozavă, unde furtunile se urmează aproape fără în­ trerupere. însoţite de ploi, grindină şi zăpadă, atmosfera, e mai întunecată decât orişiunde aiurea. Ţi se pare că te afii m adevăr la marginea pământului locuibil... Totuşi.omul tr-l« şte şi aci, ba încă umblă gol! In golful’Gocree, am văzut pi» unul dormind într’un adăpost, care n’ar fi fost de-ajuns nici pentru un iepure... Unii au haine de piele de focă sau de vidră; haina este doar o bucată de piele de lăţimea unei ba­ tiste, legată cu două aţe... şi este mutată mereu, ca să acopere partea corpului, din cotro bate vântul- Trupul lor e închircii» pielea murdară, părul .încâlcit... Niciodată n’am întâlnit făp. turi mai desgnstătoare şi mai nemernice. Când îi pri­ veşti, abia îţi vine să «crezi că sunt oameni; socoti că ar fi . j mai de grabă* fiinţe din altă lume. M’am crucit; când am bă­ gat de seamă că vreo 5—6 dintre dânşii, goi şi puţin adăpos * titi de vânt şi de ploaia acestei ţâri cumplite, doîmiau pe pă­ mântul ud, strânşi unii lângă alţii şi Inghemuiţi cârlig, în felul cânilor. Fie vara, fie iarna, noaptea, ca şi ziua, când î>.• • cepe refluxul mării, ei se scoală şi incep a culege scoici de pe stâncile ţărmului. Femeile se dau la fund, ca să culeagă ouă i de mare; ori stau ceasuri întregi în luntrile lor, până ce j prind câţiva, peştişori, cu undite fără cârlig Iar dacă ucid o i focă sau întâlnesc cumva hoitul unei balene pe jumătate pu­ trezită, asta e pentru ci o sărbătoare până îu naltul cerului...

Se ghiftupsc 'eu acea hrană scârboasă, adaogă ml ospăţului câteva poame sălbatece dri câţiva bureţi, care n’aii nici uu J gust. — De imiţte ori su'fer însă grozav de. foame, iar când ! hrana o pe sponci, Fuegienii mănâncă şi carne de om, înce­ pând cu jertfirea celor mai bătrâni.-." (Dartvin).

După cum îl arată felul dinţilor, omul era omnivor, adică se. hrănea cu poame, rădăcini, o,uâ, scoici, reptile, insecte... şi tot felul de plante .şi de vânat potrivit cu slăbi­ ciunea trupului său, care nu se putea bizui mult nici pe dinţi, idei pe unghia, nici pe puterea -muşchilor. — Azi, tot. omnivor îl găsim,, dar nu-1'mai aflam nicăeri culegând numai cu organele sale fireşti, ci peste tot se.ajuta c*u unelte. (Chiar Fuegienii şi Australienii au unelte).

Originea uneltelor. In adevar deşi slăbuţ-de felul sini, 017111! dobândise dela natură un organ de o putere mai

\ j | i

13 'mare decât a. tuturor celorlalte vieţuitoare/—creierul. Pe când celelalte făpturi trăesc mai mult ca iu somn, adică, îndată, ce sunt sătule, cad în toropeală şi uită repede lucrurile care le trec pe dinainte, omul, având un creer mai bine întocmit, are o ţinere de minte ('memorie) mai trainică. Şi iată la ce i-a folosit: Culegând mereu hrana, a fost; silit uneori să se ajute nu numai cu mâinile şi cu dinţii spre.a-şi potoli foamea, ci şi cu alte mijloace. Aşa fac de altfel şi alte animale. Ca să spargă nucile prea tari, maimuţele se ajută cu pietre. Dar, pe când maimuţa aruncă piatră şi ia mereu tot altele, pmul si-a adus aminte de piatra care îi slujise odată şi, dacă i s’a părut potrivită, a păstrăl-o,' ca să-i fie de folos şi altă dată. — Astfel s’a născut eolitnl (vorba aceasta însemnează piatra pri­ mitivă), adică cea dintâi unealtă. Tot aşa cu crengile de copac, cu ghimpii, cu scoicile şi alte lucruri care ajuta­ seră manei, la lovit, la spintecat, la spart sau la sfăşiat. (Şi maimuţele se slujesc de o bucata de lec©n, ca să sini-, ratuiaseă poamele din copacii prea înalţi, crar, îndată ce au isprăvit, aruncă creanga, n’o prefac în băţ care.să-i slujască şi în viitor).

Găsind o piatră rotunda, care se potrivea bine eu măsura palmei lui, el n păstrat-o (eolitnl) şi a mai teşit-o.puţin, ea să-i fie şi mai îndemână. Astfel, pumnul eu bolovan lovea mai tare. decât fără bolovan; degetele, eu un ghimpe sau o scoică, puteau înţepa şi sgâriâ mai taro decât cu unghiile; braţul eu o nuia sau un băţ eră mai lung şi ajungeâ să scu­ ture poame de pe ramuri mai înalte... — Apoi, tot creierul său cel linător de minte, i-a mai adus un sprijin neasămănat de mare, împrielenhîdii-l eu focul. Din copacii aprinşi de trăsnet, din focurile nestinse (care sunt în multe părţi pe fata pământului) sau din vulcani, a căror lave sunt ca o sgură curgătoare, omul a luat flacără, eu care s’a încălziţi când îi era frig, sau a speriat fiarele care îl prigoniau. Ba, doi a o vreme, s’a deprins să aprindă el singur lemnul, frecândt.i-1 înadins, — Astfel, cu uneltele şi eu focul (o putere egală cu a trăsnetului), el a ajuns să stăpânească toate ţinuturi!* pământului.

u Unealta deci a fost' cel dintâi pas prin care omul s’a depărtat de celelalte vieţuitoare. Născocind uneltele, omul a arătat că nu-i sunt destul organele date de natură ci este în stare să-şi facă el altele mai puternice. Din simplu culegător, a ajuns „culegător cu unelte1*.

La orice popor, cât de civilizat, găsim şi până azi obi­ ceiul de a culege. Cei-care trăesc mai aproape de natură, culeg încă multe roade ale pământului, aşa cum le întâi-* nesc. De pilda, la munte, se adună, în ţara noastră: bureţi, smeură, afine, jir (-pentru oleiu), alune... In alte părţi, melcii, mierea sălbatecă... scoicele la malul mării... sunt o hrana uşor de cules.

2. Vânătorii.—Dela o vremp, uneltele de care se fo­ losea omul pentru culegerea paşnică a hranei, ajung unelte care slujesc pentru smulgerea ei cu .de-a sila. Adică omul ajunge vânător.

Braţul cu care sgâriâ şi împungea pământul, ca să scoată rădăcinile bune de mâncat, ajunge lance de înfipt în trupul animalului care se punea de pricină ori căută să scape de urmărirea omului. Piatra ţuguiată, cu care . se ajută la despicarea nucilor, dacă a fost legată la capatuLunui băţ, a ajuns ciocan-ori topor. Aceeaş piatră sau o aşchie mai subţire de cremene-, înfiptă sau legată strâns în capătul unui băţ, a făcut o lance mai primej­ dioasă decât băţul sau parul ascuţit. Eolitul (piatra ro tundă) pe care o asvârleâ la început cu mâna, dela un timp a fost aruncată cu o fâşie mlădioasă de rafie, ori ieiu... şi ajunge praştie, care aruncă*bolovanul până de­ parte, cu o putere înzecit mai mare. — In acest chip se nasc rând pe rând toate armele de vânătoare.

Par a trebuit să treacă mii şi mii de ani, pana ce s’a ajuns la născocirea imei arme, apoi la îmbunătăţirea ei.

Sunt seminţii care nici până azi n’au descoperit încă

15 • arcul (Australienii) '). Dar nu e nici un Primitiv, care să nu fie cat ele. puţin .şi vânător, nu numai culegător.

I)c aceea, deosebim două trepte de vânători: a) Pe treapta întâi, cea mai de jos, stau seminţiile care au arme de vânătoare, alcătuite din piatra, Iernai, os şi (câteodată) puţin metal. Dacă socotim pe Fuegieni ca pildă, cea mai deplină de culegători, vânătorii cei mai umiliţi sunt: Piticii (în pădurile lui Congo), Boşimanii (în pu’stia Kalnhari), 1 Verif!a (peninsula Ceilan), Mîn­ capi? (în arhipelagul Andamanelor), Kubu (Sumatra) Acta (Filipine), Australienii, Botocuzii şi Bororo (în Brasilia), Pieile-Boşii (California) şi A lenţii (în lanţul insulelor Aleutine).

E destul această înşira re, spre a se vedea că semin­ ţiile care îşi razemă traiul pe vânat sunt puţine; că vâ­ nătorii trăiesc resfiraţi pe faţa pământului si ocupă: sau desişul codrilor 'Africei ecvatoriale, al Brasilie.i (Pitici, Botocuzi, ele.), sau largul pustiilor (Boşimani, Austra­ lieni, ori s’au cuibărit, pe insule mărunţele si sărace (Andamane, Aleutine, ele.). Aceasta dovedeşte că vână­ torii mărunţi au fost strimtoraţi de seminţiile mai mari vşi mai puternice, până ce s’au pomenit împinşi în codrii nestrăbătuţi său în locuri mărginaşe si neprielnice pen­ tru agonisirea, hranei.2).

De aceea, gospodăria lor se înfăţişează cu următoa­ rele însuşiri: ■ a) Ei trăiesc în cete mici. — E în firea vânătorului să ■ *) In schimb ei au minunatul bumerang care se întoarce la picioarele vânătorului, dacă n’a lovit prada, şi poate nimeri chiar ,pn cel ascuns, de oarece arma aceasta ciudată merge în linie curbă, atât vertical.cât şi orizontal — un fel de tun cu tragere indirectă.

2) Unii (răesc în tovărăşie (simbiosă) cu vecinii care fac plugârie şi lucrează fierul (Piticii şi Wedda). Pe lângă schimb de pro­ duse, Piticii slujesc şi ca un fel de' iscoadă care dă de veste, când se apropie primejdia.

itt

umble cam răsleţ, de oarece altfel sperie vanalul. Apoi daca sunt prea mulţi la un loc, ir ajunge variat pentru toţi; b) Cetele sunt mereu în mişcare, căutând urmele vâ­ natului, pana dau de ţinutul unde vânează alţii şi de care se feresc (ori se încaeră la luptă); c) Singura avere e arma de vânat şi câteva unelte, iar pe' undo e frig*,—oarecare îmbrăcăminte. De obicoiu, toţi vânătorii mărunţi sunt grozav de săraci (Austra­ lienii şi Boşimanii au „curea pentru foame“). Ce e pe el. r. şi acasă! Aci se încheie averea acestor-vânători care sunt veşnic pribegi; d) Topi trăesc la fel şi muncesc aceeaş munca adică vânează •.

Aşa dar vânaioarea nu îngăduie pe această treaptă o impărpire a muncii. Un început de diviziune a muncii e următoarea: bărbatul umblă după pradă, adică e vâ­ nător curat, iar femeia, cu un băţ, ascuţit scoate rădă­ cini din pământ, adună bureţi, poame, ouă de paseri... adică este culegătoare. — Tot ea are şi grija focului, aduce apa, şi face culcuşul (adăpostul de noapte: co­ libă, perdea de frunze ori de ierburi pentru a se feri de vânt, etc.).

Totuşi, se găseşte cliiar şi la aceşti vânători mărunţi oare­ care îndrumare spre diviziunea muncii, Piticii, de pildă sunt arcaşi foarte meşteri şi au mare pricepere la pus căpc-ăni» Ui pot ucide chiar elefanţi. Dar pentru lăncile şi arcurile lor au nevoie de fier, pe care nu ştiu cnm să-l scoată din pământ şi să-l lucreze. De aceea, ea să dobândească săgeţi şi vârfuri de lănci,- ei dau carne seminţiilor vecine. Schimbul se face muteşte şi tainic. Piticul vino noaptea şi lasă la uşa Negrului deprins a lucră fier, o bucată de frunză, arătând mărimea şi chipul vârfului de lance sau al săgeţii pe care o doreşte. Fie­ rarul ia carnea şi, peste câteva zile pune în-acelaş loc lucrul gata. (Dacă n’ar pune, o în primejdie să fie săgetat într’o bună zi de arcaşul înşelat).-Tot aşâ fac şi Wedda în Cei* lan, ou vecinii lor (Singhalezi), meşteri lucrători de fier.

*

r

ii

.1.8 Aşa dar, pe ireapta cea mai smerită a vânătoarei, abia se începe diviziunea muncii, iar pe aiocurea.se porneşte şi un- mic schimb (adică negoţ). ^ x b) Pe treapta a dona stau vânătorii mari, adică cei ca re au- arme mai multe, mai temeinice şi care ajung sa trăiască mai înlesniţi. Ca pildă pot sluji Eschimoşii, Picile-Roşii tdm America boreală, şi unii Poli/nesieni.

Eschimoşii au pentru prinsul focelor nişte lănci ipinunate. Vârful lancei rămâne înfipt în va nat, iar vână­ torul (stând în luntre), se lasă târît peste valuri de frânghia priponită în animal. Nici marea cea mai fu­ rioasă nu-i împiedecă dc a vâna (vâslesc cate 15 km. pe oră). Hainele, ca si armele lor, sunt o minune de chibzuinţă, iar casele dc gheaţă (iglu) le ţin. aşa de cald, ca pot stă în ele cu pielea goală.— Pe altfel, au şi un dobitoc,îmblânzit, pe câne (care trage săniile). . Pentru vânătoarea renilor,' Eschimoşii se însoţesc, Ca­ când cete mai mari. (Vânatul trebuie hăituit, înconjurat pe departe şi împins spre-bălti, unde poate fi prins mai uşor).

Pieile-Koşii din Canada şi- St.-Enite-erau iarăşi vână­ tori foarte temeinici şi ca arme, şi ca organizare. Ei se ţineau după cirezile de bouri, cum se ţin ciobanii de turma lor şi aveau astfel carne din belşug. Alţii, de pildă Tlinkifii,. pe ţărmul de X.-V.) erau pescari mii nunaţi, străbătând vitejeşte fiordurile.

■ Tot între vânătorii superiori trebuie să numărăm pe cei din pădurile Siberiei, din mijlocul Africei (atât de bogată în fier şi fierari) şi pe Polinesieni, la care meş teşugul vâslitului e în floare, iar plasele de prins peşte au lungimi de sute de metri şi- cer întovărăşirea la un loc a multor pescari cu luntrele lor.

De aci urmează: a) Vânătorii mai bine înarmaţi trăiesc în cete mai nu­ meroase. (Seminţia Tlinlrit numără vre-o 10 mii de su­ flete).

■ io: b) Nu.locueşc aşa de risipiţi ca vânătorii mărunţi, ci uneori se adună în chip dc sate.

-» l

In deosebi, vânătorii din ţările reci se adună peste iarnă • in cete mai mari. Pe ţărmul Americei boreale, spre NV., se văd sălaşe de peste 600 de suflete (satul Klocwan, lângă râul Cilkal); iar către primăvară se răsleţose iarăş după vânat, v .

- * c) Împărţirea muncii e mai vădita.'— Nu numai că vânatul e al bărbaţilor, iar femeia o culegătoare, dar chiar între bărbaţi încep deosebiri de îndeletniciri.

In seminţia Tlinkit, unii nu fac decât o muncă — o îndru­ mare deci spre meserii. d) împărţirea muncii aduce cu sine nevoia de schimb, (negoţ).' De' obicciu, schimbul e în natură: dai o marfă şi iai alta. Cu vremea însă. pentru înlesnire, s’au ivit banii: scoici, piei... ş. a. e) Cine munceşte o muncă deosebită de alţii (mese­ riaş) şi face negoţ, dela o vreme are nu numai hrana de toate zilele, ci şi prisos, adică adună capital. — Unii vânători (Tlinkit) au şi robi! f) îndată ce se adună bogăţia şi se împarte munca, se deşteaptă şi ideia de întrecere: cine e mai bogat ?

De aceea, vânătorii de pe treapta aceasta nu numai că . trăfesc mai inul ti la un loc, dar sunt împărţiţi în mai multe categorii, adică societatea nu mai e omogenă, ci Începe a se diferenţia.

3. Păstorii.—De obicciu se zice că,omul din vânător a ajuns păstor, îmblânzind animalele, apoi plugar.

Adevărul e cu toiul altul. Simt ţinuturi întinse şi con­ tinente întregi, undemmul a ajuns, agricultor, fără să ştie ce înseamnă păstoria şi fără ajutorul, animalelor domes­ tice. De pildă, în America. Când au sosit Europenii, Pieile-Koşii erau parte culegători? parte vânători (dela

20 cei mai mărunţi, pană la cei-mai mari) şi agricultori, unii abiâ la început, alţii (Peru şi Mexic) stau pe aceeaş treaptă cu Egyptenii şi Babylonenii.

Aşa dar, mersul gospodăriei omeneşti trebuie privit în fiecare ţinut potrivit cu împrejurările locului.

Desigur, la început, omul a trăit în ţările calde şi a fost culegător, apoi a ajuns cu vremea şi vânător. Tot­ deodată a început sa adune unele animale, împrejurul său. Femeia care este culegătoare (şi copiii care sunt iarăş culegători înainte de a ajunge vânători), au găsit pui de paseri şi de alte animale şi i-au cruţat. Cu ce gând? De bună seamă pentru plăcerea*de a-i vedea şi de a se juca cu ei. DoVadă că şi azi, colibele Pibilov-Roşii din Brasilia şi ale unor Negri sunt adevărate menajerii.

Găseşti acolo: paseri, maimuţe, broaşte ţestoase...' şi chiar şerpi, care fac slujba pisicilor, prinzând şoareci Atâta de mare e obişnuinţa cu puii altor vietăţi; încât femeile uneori îi şi alăptează, alături cu copii lor. (Fefneile Aino dau să sugă puilor de.urs...). Dacă ar fi un gând de folos, s’ar îngriji să prăşească aceste vietăţi îmblânzite. — ceeace nici nu le trece' prin minte. Ba • chiar când împrumută unele dela Europeni — de pilda găini, Pieile-Roşii le ţin ca podoabă sau ca „bani“, dându-le în schimb oamenilor albi, pentru a lua mărfuri; dar carnea lor n’o ating şi nici ouăle nu le mănâncă.

E vădit aşa dar ca îmblânzirea nfare legătură cu vâ­ nătoarea, ci-cu obişnuinţa femeii şi a copiilor de a cu|oge şi cu dorinţa omului de a se juca cu ce este drăgălaş.

De aceea. îmblânzirea a început nu cu animale de fo­ los, ci cu colo care s’au întâmplat pe lângă coliba sălba­ tecilor şi s-au arătat mai prietenoase. In privinţa aceasta, între toate vieţuitoarele mai de seamă, pasul cel dintâi spre om 1 a făcut cânele — o rudă de aproape cu şacalul şi lupul. A uitat să urle*şi a învăţat să latre (un fel de graiu) spre a se înţelege cu stăpânul său, cu care apoi

j

j

•

j j j ?

21: s’a răspândit peste toata fata pământului1).. Paznicul turmelor a fost deci îmblânzit cu mult înainte de a se fi ' ândit omul la turma si păstorie. — Alături de câne, 'n gospodăria celor mai*mulţi sălbateci din ţările undo frigul nu c prea mare a intrat şi găina.

Prin urmare, nu e adevărat că vânătorii au îmblânzit câteva animale• şi du devenit păstori. îmblânzirea s’a •început cu alte animale decât cu acele care trăesc in turme; domesticirea acestora a mers pas cu pas alături de agricultură, acolo unde şi.lucrarea pământului a fost cu putinţă. Iar începatoarea agricultura e femeia. sîntrebarea e: unde, cum şi când a ajtins omul păstor?

Poarte târziu şi numai în puţine locuri pe faţa pămân­ tului. In Polinesia, Micronesia şi Australia nu era cu putinţă, de oarece lipseau animalele din care se fac turme. Lumea Nouă, cum am spus, nu cunoştea păstoria, de oarece renul şi bourul nu fuseseră îmblânziţi, iar oaia, calul şi cămila lipseau. Africa lot aşa: mii şi mii de ani n’a cunoscut altă gospodărie decât a vânătorilor şi a plugarilor. Ba chiar si. răsăritul Asiei şi mijlocul ei erau cu totul streine de păstorie. Dovadă că şi azi Chi­ nezii nu ştiu ce este ciobănia şi nu mănâncă lapte, chiar când au bivoli şi vaci. —/Vitele sunt ţinute mai mult pentru lucrul ogoarelor.

E însă pe faţa pământului un ţinut cu o mare bogăţie de iarbă, e stepa dintre Carpaţi şi Tian-Şan prelungită si spre Cobi şi Tibet. Aci, în mijlocul Eurasiei, e patria câtorva ierbivore de mare însemnătate: oaia',-cămila şi calul. Aci, între vânătorii din pădurile siberiene, şi în­ tre agricultorii din Iran şi ţările mediteraneene, e ţinutul anume întocmit pentru păstorie.

*)' Afară do unele P-Roşii dc pe mulul lui Xingu (Brazilia) şi la unele triburi africane, care nici azi nu cunosc cAnolc.

SofH .

*>.)

.

.1

! i | ! !

i

; ! {

)

■o

23 In marginea sudica a acestui ţinut (adică iu jumătatea apuseană a Asiei) s’a ad&ogat pentru întâiaşi dată boul la . gospodăria plugarului. De aci s’a întins spre Egipt şi în tot continentul negru, până în colţul austral: de aci a pornit spre ţările din apusul Europei şi tot de aci a ajuns cu Arienii pană în India. — înainte de Arieni, acea mare peninsulă a Asiei n’aveâ decât- bivoli, dar îmblânzirea, bivolului şi întrebuin­ ţarea lui la agricultură s’a făcut mult mai târziu, după ce Arie­ nii au introdus acolo plugăria cu boul înjugat. — Tot aşâ, ' Yaciil (boul sălbatec din Tibet), Batenrj (Indocliina) şi Gayol (Assam) şi alte cornute înrudite cu boul. abia mai târziu au fost îmblânzite.

Cum a ajuns omul să înlocuiască puterea braţelor sale în' lucrarea. pământului, cu puterea lunii icvbivor atât de pu­ ternic, nu o uşor de ghicit. E sigur însă că multă vreme aceasta era slujba cea mai preţuită a boului. (mi interesai pentru carnea Ini). Dovadă că la Greci şi la Romani junghierea unui bou de jug era, pedepsită cu moartea. Iar Fenicienii şi Egiptenii pentru nimic în lume n’ar fi tăiat o vacă de lupte. — In India şi până azi e o crimă să tai o vacă. Plu^ • gării Arieni aveau un adevărat cult pentru această vită bi­ necuvântată.

Pe când Arienii şi Semiţii înduplecau boul să poarte jugul, alţi Arieni în stepa din mijlocul Eurasiei, îmblân­ zind colul, oaia şi cămila, ajung să trăiască numai din laptele turmelor şi lâna lor, rătăcind de primăvara până iarna în căutarea locurilor de păşune. Aceşti nomazi, care ne apar în pragul istoriei sub numele de Scyţi, sunt cei clintui mari păstori. Dela ei, păstoria se întinde spre răsărit peste seminţiile mongolice,.care până atunci stă­ ruiseră în obiceiul culesului şi al vânătoarei.

Aşâ dar, pe când ocupaţia de culegător este o stare primitivă, legată peste tot de viaţa omului; pe câpd tre­ cerea bărbaţilor spre vânătoare, iar a femeilor (pe unde se poate) spre agricultură, este iaraş o stare generală a omenirei, păstoria este o excepţie, legata de îmblânzirea câtorva ierbivoare în marea stepă dintre Carpaţi, Iran, Gobi şi Taiga siberiana.

De aci, în veacurile din urmă, cu răspândirea calului, că-

21milei, boului şi oilor,' păstoria sa întins şi m ţinuturi undo înainte nu se pomeniâ. In Australia a pătruns abia de vre-o IO0 ,.de-ani, . . , iar azi are turmele cele mai întinse de pe faţa planetei; în America a pătruns abia de câteva sute de ani; în Africa numai' de câteva mii de ani— cămila a trecut cu Arabii abia după Clifistos.^ Aşa că gospodăria păstoriei e ceva nou pe faţa pământului; mult mai nouă decât a cui ogorei, a vânătoarei si agi icul-' turei. .

Azi, mai putem socoti ca păstori, pe lângă seminţiile de ! rasă mongolă, răspântiile intre Volga şi Amur, pe Laponi $i Sanioezi care vara pornesc cu cirezile de reni spre tundre, iar toamna, se întorc spre miazăzi, căutând adăpost în pă­ dure, spre a se feri de vântul şi frigul polar. — Mai departe, numărăm între păstori pe Toda (în munţii Milgiri), Arabi, . JHnka (pe malurile- Nilului de sus), AW/i, Bari, Galla, SontăliL, iar spre colţul de miazăzi al Africci, pe vestiţii Cafti, Hcrero ş'i lfotentoft.

E vrednic de observat că şi păstorii, ca şi vânătorii, j dispretue.se populaţiile care lucrează pământul. Cum va •. nătoarea este menirea bărbatului, de asemenea şi paza. ; vitelor s’a socotit ca ceva vrednic numai de bărbat. — : Femeia trebuia să se ocupe doar de pregătirea laptelui.

La tinele triburi (Cafri), femeia n’aveâ voie să intre în ţarcul vitelor, iar la altele (Beciuana) nici măcar să le ! atingă.

■

Ce însemnătate' are păstoria faţă de celelalte ramuri, i de gospodărie^— Fa este eu mult mai prielnică pentru des voi tarea omului decât vânătoarea. a) Asigură mult mai bine hram. — Ea este un fel de j „vânătoare leneşă*;, îhirucât omul are totdeauna vânatul la îndemână. Şi procură nu numai came. ci ceva şi mai 6 preţ; laptele (de oaie, cămilă, ren, iapă şi vacă), adică un fel de „sânge alb“, foarte sănătos şi hrănitor. o) Numărul celor care păzesc turmele poate fi cu mult ;

•25 mai mare decât al vânători lor; — ba chiar trebuie să fie mare, pentru paza de fiare sălbatece şi . de vecini . prădalnici. c) Averea păstorilor o nemăsurat mai mare decât a •vânătorilor; — 0 singura familie de Samoiezi are peste 500 de reni. Un aul (sat) Kirghiz numără cu miile de oi. de cai şi de cămile. ci) Legătură între membrii fiecărei seminţii e mai strânsa decât la vânători. — Pe când vânătorii rareori , • au nevoie să meargă împreună (la pescuit. în ape mari şi la hăituit), păstorii sunt legali de turmă şi organizaţi, in chip aproape militar:' cel mai bătrân (nu cel mai voi­ nic şi .curajos, ca la vânat) e capul întregei horele. El ştie locurile bune de adăpat turma sau herghelia: ştie timpul când. răsare iarba...; cunoaşte boalele vitelor...; iar când* .se întâmplă de mor vitele de molimă ori de seceta care usucă iarba, nomazii sunt ca o armată, care nu are altă scăpare, decât să năvălească peste coi dim­ prejur. Şi, în adevăr, din păstorii stepelor Asiei au ie­ şit cuce ii tor ii cei mai vestiţi, care s'au revărsat peste China şi peste Iran, India şi Europa, împânzind dela răsărit spre apus mai toată Eurasia. •— Cu calul şi că■ mila, mişcarea devine nu se poate mai repede.

Păstoria (cu călăreţi care păzesc turma) e forma de viaţă care a ademenit pe om mai mult decât ţoale celelalte la hoţie si la răsboiv.—Şi vânătorii so răsboiesc (mai ales unde e obi­ ceiul antropofagiei), dar e mai greu să robeşti un om decât un dobitoc sau o turmă, care se lasă uşor condusă. Pe când her­ ghelia sau cireada e o pradă uşoară, pentru cel ce înşală paza stăpânului. De asemenea şi urmărirea duşmanilor e uşoară, aşa că vecinătatea turmelor la păscut, şi mai ales pieirea lor de molimă era un veşnic prilej pentru încă cm re cu alţii. e) Averea fiind mai maro, diferenţia rea socială cinai marc decât.'la vânători. De asemenea şi munca e mai diferenţiată : femeia stă împrejurul cortului. (Arabii, mai leneşi, o pun să păzească şi vitele). Având apoi

2b multă lână (de di sau de cămila) şi piele, ea ajunse o ţesă­ toare fără -pereche. Covoarele din Bucara .şi alte regiuni din stepele Asiei sunt renumite. De asemenea f ac şi lu­ cruri de piele. — In scliimb, olăria (gieu de purtat în drum) le lipseşte aproape cu desăvârşire. Până şi liclii- , dele: lapte, kefir, kumis. apa... sunt purtate în burduf de piele — uscat şi afumat din când în când.

Pentru înţelegerea vieţii poporului nostru, e viednic do luat aminte vfi păstorie şi nomadism nu*i tot una. Părinţii noştri Gelo-Daei şi Daco-Komani pe lângă plugari şi podgo­ reni, e drept, au fost şi păstori. Nomazi nisă nan fose nici­ odată. -Mutarea turmelor din munte, unde pasc vara, spre văile dela poalele munţilor, după ce încep ninsorile, e uti obicei u cunoscut în toate .ţările de plugărie, începând cu Italia. Dar această mutare (transhumanta) a turmei cu câţila păzitori, nu înseamnă nomadism.

■ La nomazii adevăraţi, toată suflarea se mişca: bărbaţi, femei, copii... cu tot avutul lor. Asta presupune: vile care pot merge iute (în deosebi cai şi cărfiile ori reni, pentru a purta poverile). Apoi, presupune animale caro pot face dru­ muri lungi, răbdând de sete şi-dc foame, cum e: renul, oaia, calul şi cămila,'care toate se mulţumesc cu ce te miri ce.—Din contra, cornutele mari, (cum e boul) care cer apă multă, merg * greu şi au nevoie de iarbă din plin, mi se potrivesc pentru nomazi.

De aceea, părinţii noştri nu mutat turmele în ţinuturi ştiute, de vară şi de iarnă, dar femeile, copii, bătrâni şi toată masa populaţiei, afară de câţiva ciobani, rămâneau locului. J, Ei au fost totdeauna şi crescători, de vite mari —Numai la Ro­ mânii din peninsula balcanică, mişcarea de transhumantă a păstorilor a căpătat oarecare intensitate, mărginindu-se mai ales la oi şi la caz'.:—Acolo se apropiase întrucâtva de nomadism.

-j. Agricultorii.

Aproape tot aşa de veehe, ca şi vânatoarea, trebuie să fi fost încercările' de agricultură. , , c‘nie^> culegătoarea rădăcinilor şi ă poamelor, a băgat de seama că unele seminţe încolţesc. Unde ai asvârlit samburji, răsare o plantă la fel. - Adeseori', când ascimrlca unele rădăcini de lăcomiabărbatnlui ca le găsea

a

(

21 prins-o din nou în pământ, iar seminţele încolţite. Era destul să le mute aiurea, în loc mai potrivit, - şi sămănătura era gata. Astfel, din culegătoare, femeia a de­ venit pe nesimţite îmblânzitoare fie plante (după cum tQt ea, împreună cu copiii, îmblânzise şi câteva animale).

Fireşte, deprinderea s’a făcui pc încetul. întâi a aşteptat totul dela sămânţa lăsată în voia întâmplării. Apoi i-a venit în minte să ajute semănătura, ucizând duşmanii care o înă­ buşeau (adecă plivind). In sfârşit, eu vremea a ajuns la idea de a pregăti pământul, fărâmiţând bulgării adecă, la un mic început de, arătură, şi de prăşită: Cum a mers cultura plantelor şC ce fel de plante au fost îngrijite do om în fiecare regiune, nu e uşor de spus. E fapt însă, că alături ele culegători şi vânători. găsim mai peste tot, unde clima îngăduie, şi începuturi ele lucrare a pământului. Africanii, afară ele vânători (Pitici şi Boşimani) şi ele păstori, sunt mai toţi lucră­ tori de pământ. Primitivii elin Sudul Asiei ele asemenea.

Aproape toţi autohtonii elin arhipelagurile dintre Asia şi Australia (Indonesia), precum şi toţi locuitorii insu­ lelor Oceaniei. In sfârşit, lucrarea pământului începuse în multe părţi ale Americei cu mult înainte de Columb.

Afara de Peru şi de Mexic, unde eră o agricultură supe­ rioară, întemeiată pe irigaţie, cultivarea plantelor eră răspândită la toate Pieile-Roşii, câte nu trăeso din cules . (Fuegionii) sau din vânătoare şi pescuit (Eschimoşii, triburile din Nord-west, ele.).

Treapta pe care se află lucrarea pământului la aceşti primitivi nu este aceeaş peste tot. Ea atârnă şi de felul plantelor sămănato. Enele cresc foarte uşor, altele cer dimpotrivă multă muncă. — Pe când ‘bananul şi unii palmieri dau hrana de-a gata, cel care samănă ignamc trebuie să muncească zilnic aproape 9 luni până la re­ coltă! Atârnă însă şi de felul uneltelor. a) Pe treapta întâi avem pe săpăteri. Semnul carac-

28 tcristic puntru aceasta treaptă este slăbiciunea uneltelor si numărul lor mic. ^ Cea dintâi unealtă a fost băful ascufit. Ca să-i dea mai multă uşurinţă de a pătrunde în pământ şi a răs­ coli ţărâna, i s’a adăogat cu vremea o bucată de 05 sau ' o piatră ascuţită. Cu timpul, în loc de a împunge pămân­ tul şi a-1 sgâriâ* cu un băţ, omul a bagat de seama că lucrul merge mai repede, dacă îl loveşti cu un cârlig ascuţit şi astfel s’a născut sapa de lemn (cum e încă în Tibet), apoi sapa de lemn înarmată, cu o bucată do fier.

Sapă de lemn cu văr(‘de fier.

Lucrul acesta nu e de mirare, deoarece chiar în Europa până de curând,-pământul se lucră Cu plug de lemn .şi chiar cu: sapa de lemn, căci fierul era prea rar şi scump—In limba românească s’a păstrat şi până azi vorba: a-1 duce. pe cineva ; la „sapă de lemii“, adică a-1 aruncă .în sărăcie deplină.—In ostroavele Melănesiei, sapa de lemn. întărită eu o piatră... e şi azi destul de răspândită.

A fost un marc pas înainte; când dela băţul ascuţit sau săpăli gă s’a trecut la sâfjă adevărată, de oarece sapa cu coadă (făcuta dintr’o limbă de fier înţepenită la capătul unui băţ) îngăduie o lovitură mai puternică j (prin repezirea braţului).’— Putem să zicem că agricol (ura primitiva a fost şi este râzomata pe sapă.

Lucrarea e felurită, dupii loc. Unii lucrează micul lor ogor ; deosebit. Fcmeea şi copii curăţă pământul şi samănă câteva strate ori câţiva pomi. Alte ori, familia toata, adică, şi .băi* batul sau cbiar tribul întreg pornesc la nmncă şi lucrează împreună, după tactul tobei. Huni! Toţi ridică sapele. Bum! =

>•

.- x*

*/. •.

S:

m ...

.

*

.*

i •

ScauneX7'1 C*t6V£t temple la muzeul dela Sf. Gheorghe '(Trei

20 Toţi Ic reped, în pământ. Apoi fac un pas înainte şi iarăş Bum! — ridică sapele... Sunt do asemenea fel do fol do obi­ ceiuri pentru apărarea sămănăturii de paseri, cu ajutorul momâiîor, cu privire la paznici, la împărţirea şi păstrarea roadelor, etc.

Unele sămănături sunt foarte uşoare. De pildă alunele

americane (arachis hypogaca), de felul lor din America aus­ trală, s’au întins îndată după descoperirea Amcricei şi în Africa- E o plantă la fel cu fasolea (foile samău'ă cu ale sni cfimului). Se samănă în cuiburi. îndată ee florile se trec, păs tarea se pleacă singură, spre pământ, intră în ţărână şi se eeaco acolo. Când planţă se usucă de tot, păstările sinii scoase din pământ, cum se scot la noi cartofii şi se mănâncă deadreptul sau se prăjesc. Sămânţa e plină de oleiu (50%) .şi de aceea esie foarte hrănitoare.

Din contra, ignama (Dioscorea alata) e o plantă a cărei rădăcină uriaşă dă o hrană minunată, dar cere şi multă

:jO. numea. In Februar, Negrul eu raţii locul clp tu fe şi cto iarba, dându-i foc,-sau tăind cu cosorul. Copacii mai mari sunt lă­ saţi înadins pentru a ţine umbră şi a sluji în loc de araci. —Apoi începe a face inoşoroaie cu sapa. cam la depărtarea do 1 m. Iar la sfârşitul lui Aprilie, şamanii în fiecare moşoroiu câte o rădăcină de ignaină (un fel de cartof mic). După vreo 2 săptămâni, iese din fiecare cuib un vrej do J/2 de metru, care trebuie sprijinit pe un arac. Dacă e aproape un- palmier sau . alt-copac, sprijinul c gata; dar de oliiceiii se înfig pari, cave *1 robii esc tăiati şi asenUth cum se facQ În viile noastre. o muncă destul de grea.-Apoi începe pli vit ui şi săpatul buruie­ nilor care tine până toamna, când rădăcina plantei a crescut deplin, (Când ogorul <;■ aproaj»e de colibăţ lucrul e mai uşor; când e’la depărtare de câteva ceasuri, femeile şi copiii fac zil­ nic drumuri lungi, iar bărbaţii rămân îu colibe, lângă ogor - ca cei care păzesc 3a noi pcpenăriiTc t şi au grijă să- cu­ rele mereu buruienile netrebnicei.—Abia în Octomvrie, se faic «surpănul—dar se potriveşte aşa, ea să mai ramâie şi o Mioară din rădăcină, ca re c din noii învelită eu ţărână, în acel aş moşoroiu, iar rădăcina cea,mare o bisa deocamdată pe loc. Această rădăcină este groasă ca o sfeclă de cele, mari. atinge cam V? dc'metrii lungime si trage uneori până la JO kg - Ciut» are vreo 1000 de-rădăoini de acestea, o asigurat ne un an, căci aceşti „cartofi" africani se pot păstră 8—9 luni.'; (Din felioara rămasă la capaţţil- curpănuluî, cresc apoi 4, â ! cartofi mici, care slujesc ^«.' sămânţă pont ni primăvara vii­ toare).

Dc aci se vedecă dacă lucrareapămaniului la săpători este simplă, fiindcă Mau unelte.multe;* în schimb ea cerc uneori o silinţă şi o grijă îndelungată. b) Plugarii. — Un pas şi-mai departe s’a făcut, când • dela sapă s’a trecut ]a plug.;Cum? Strămoşul tuturor uneltelor .'şi al tutulor armelor a fost ! băţul După cum din băţ-,* asociat cu pietre, oase şi aţe (fib1 e de .copaci) au ieşit: toporul, ciocanul, aricul, sapa, etc., M aşa a ieşit şi plugul.-Trecerea se poate ui mari încă şi azi în. uneltele Cele vechi.

In adevăr străvechiul ftăţ, care e şi până azi unealta nedeshpită de femeia Australianului, a căpătat unele modificări care se impuneau dela sine.

31 Aşa de.pildă, ca.şă .poăţă.pătnhide nnTi;s’a J'at • uneori forma de Ţ (La Tinne, — Piei-jR’pşii (Un iVoii1; rica boreală). Cu acest chip, el putea fi apucat cu amăni -.

Topor de piatră. două manile şi apăsat mai bine în pământ. Dar, şi mai uşor‘eră să alegi un băţ care avea q ramură jos, ca să poţi apasă cu piciorul. In acest caz^apăsarea e şi mai hotarîtoare, căqi ăctauga 'greutatea întregului corp.. Âfmei băţul . sau „săpăliga“, în loc de a. de/ ani sapă, devine hârleţ. La Maori,' în Noua-Zo landa, se poate vedea foarte bine această prefacere. — Do altfel, avem chiar între uneltele bătrânilor noştri ceva asemănă* tor: e chitomgul podgorenilor.

Din bătui devenit chitonâg, s’a năŞcut plugul: a fost destul să fie ţinut vertical Chilonag. şi să fie tras de om sau de vite spre a se sgâriâ şi răscoli pământul. — Plugul egiptean, precum

Ii

Plug egiptean. şl vechile forme de pluguri aproape întregi de lenm..sânt a dovadă pipăi tă.

32 ? «ni a/T/.ATA <* numai o tânjsiă, }& &.] pe eo'rc pl"*"™' " »>"« înf^ 5n *"*«. iar beii trag' înainte.

Când s’a făcut trecerea ti el a băţ şi sapa la plug. ;n’ cea trebuiaîâadu-te ]>ulert*a vitelor tic jug, omul a. făcut , mai mare descoperire cu privire la lucrarea pământului. lE-re băţul primitiv şi plugul de lemn, depărtarea e mult mai mare (şi n trebuit să treacă mult mai multe '

Plug în Algeria. * mii do ani), decât între plugul de lemn si plugul eu abur care răstoarnă azi brazde atât de adânci.

Urmările agriculturei au fost de cea mai mare însem­ nătate pentru traiul omenirei.

Chiar în faza săpătorilor, lucratorul de pământ a fost mult mai înlesnit decât vânătorii şi pastorii. a) Hrana (mai ales când se sămăfiâ nu o plantă, ci mai multe feluri) a ajuns mult mai bogată .şi mai sigură. b) Sumarul locuitorilor putut creşte foarte repede.

Unde trăia un .vânător, alergând după vânat pe întîn­ tinderi foarte mari, sau câţiva păstori (rătăcind după vite care au nevoie de păşuni întinse), agricultorul pu­ tea scoate o hrana pentru un număr înzecit, însutit şi chiar înmiit de suflete. — Pe când vânătorii şi păstorii trâeşc în cete puţin numeroase şi nestatornice, pleacă din loo în Joc şi aci «o adună, aci so risipesc, după so-

33

! : i | | i

minţii, plugarii ajung la mare îndesire de populaţie şi se suie pe treapta de popor. c) Averea a sporit în chip uimitor. — Păstrând hrana pe timp mai îndelungat .şi având şi plante care să-i dea îmbrăcăminte (bumbac, in, cânepă:..) traiul era deplin asigurat. Dar prisosul putea fi schimbat (negoţ) cu roa­ dele altor ţinuturi. d) Legătura între plugari e şi mai tare decât intre vânători şi păstori, de oarece ei sunt legaţi de pământ.

E drept că şi vânătorii şi păstorii îşi împart ţinuturile.

Dar la plugari, pământul ajunge preţuit palmă cu palmă. De aci, legi de proprietate şi de muncă foarte amănunţite. \ e) Averea fiind mai mare şi mai felurită decât a vâ­ nătorilor şi a păstorilor—mai 'ales când la lucrarea pă­ mântului se mai asociază şi creşterea vitelor şi ceva me­ serii, cUferenţiarea sociala e cu mult mai mare. Pe când vânătorii sunt o ceată omogenă, (loţi au aceleaşi arme, aceiaş avere, aceleaşi obiceiuri), iar păstorii fac o fa­ milie sau adunare de familii sub o căpetenie (de obiceiu: un bătrân'— patriarhul) care are stăpânirea tur­ mei sau a turmelor şi împarte tuturor după trebuinţa, agricultorii, împărţind pământul, îşi împart şi roadele lui... Fiecare are locuinţa statornică şi o avere perso* * . nală mult mai bine hotărîtă. Munca e cu mult mai specializată (diviziunea muncei): unii samănă o plantă, alţii alta; unii fac unelte, schimbă mărfurile, etc.

Societatea întemeiată pe lucrarea pământului a fost aşa dar până de curând treapta cea mai înaltă la care s’a înălţat omenirea. ’

Pe când agricultura săpătorilor c răspândita mai ; peste tot unde omul, părăsind vânătoarea, a putut săniănâ plante care să-i' asigure hrana, agricultura pluj gărilor n’a fost cu putinţă decât în ţinuturile cu doo] sebire prielnice, unde cerealele puteau fi mai uşor să 39907. —S. Mehedinţi, Geografia .economică.

3

34 mânate şi îngrijite. Cele mai însemnate centre do p]n gărie au fost: valea Nilului, Mesopotamia, Indi China. — Aci au fost şi vetrele celei mai vechi cultul omeneşti.

Cu vremea însă —mai ales de câteva sute de ani lucrarea pământului a luat un mare avânt în Europa Pădurile au fost aproape peste toi alungate din şo« rămânând doar pe munţi, pe vârfurile dealurilor şi în locurile sterpe, iar fundul văilor şi câmpiile au fost' arate şi sămănate cu mare îngrijire. In sfârşit, de vre-o .100 de ani, de când la puterea vitelor s’a adăogat unelte tot mai îndemânatoce, lucrate în fabrici mişcate cu abur şi cu electricitate, agricultura a luat un avânt uriaş. In unele regiuni, plugul e tras de maşini, nu de vite, iar pădurile şi stepele au fost şi mai mult îngustate, ridi­ când populaţia pământului Vicia câteva milioane, cum eră acum .2000 de ani, la aproape 2 miliarde. Astfel, făptura slabă de odinioară, care nu se putea bizui nici pe unghii, nici pe dinţi, nici pe tăria muşchilor, a ajuns să biruiască pe toate animalele mari ale globului (pe unele le-a stins cu desăvârşire) şi azi e cel mai nmnerou dintre mamifere, stăpânind toate regiunile globului, delaj un pol până la celălalt.

De unde urmează, că cel dintâi factor economic e omul, — el „sfinţeşte Jocul'‘ sau îl ţine în paragină.; când e nevrednic ori nu are încă pregătirea cuvenită.

C. Starea civilisată.

Dacă privim viaţa- omului în starea primitivă, vedem că omul eră osândit să înceapă în fiecare zi acelaş fel de viaţă ca şi a părinţilor. Bizuindu-se la început pe culegerea roadelor, pe care natură i le da de-a gata, el „trăia dela mâna până la gură”, Foamea îl chinuia veşnic, ca pe orice altă săi bă tăciune.

3b ' Canei a pornit a se îndeletnicii .şi eu vânătoarea, viaţa a început a-i ii mai înlesni la. Dar, nici vânătorul nu poate acjunâ avere: colindă dintr’o zi în., alta, după întâmplari le vânătoarei... Când găseşte vânat, trăeşte în belşug; când nu,- sufere cumplit de foam o.

Ajungând pe treapta păstoriei, lucrul' se schimbă mult. Păstorul duce o viaţă mai largă: hrana îi osie asi­ gurată, şi, în deosebire de vânat, poate Ti sporită îna­ dins de om, prin paza vitelor şi alte îngrijiri. Totuş, nici averea păstorului nu poate creşte prea mult, de oarece el este într’o mutare necurmată, după turme. E drept că, având un dobitoc (cal, cămilă, ren, vaci), care să-i poarte turbatul, păstorul îşi duce cortul cu sine şi poate adună mai multe unelte şi mai multe haine, pe când vânătorul, fiind lipsit de o vită de povară, chiar dacă ar vrea să ducă coliba cu sine, nu poate. (Do aceea o şi părăseşte cu atâta uşurinţa). Totuşi, şi mutarea necurmată a popasului nomazilor nu îngăduie întocmi­ rea unei gospodării mai temeinice. — După cum vână­ torul e osândit la veşrMcă sărăcie, tot aşa nomadul e o: sândit la o relativă mărginire a averei sale.

Adevăratul progres n-a* fost cu putinţă decât în so­ cietăţile întemeiate în deosebi pe lucrarea pămăntidyi unită cu îmblânzirea animalelor, ca vite de muncă.

Pentru ce?

Fiindcă singur lucrătorul de pământ are .destule să­ geţi în tolbă. Dacă nu nimereşte cu una, scoate îndată alta. Nu-i orez, caută banane; nu-s banane, se îndreaptă spre nuci de palmier, igname, alune (americane sau africane), meiu, grâu, cartofi, etc., etc... Apoi, crescând şi animale domestice, hrana lui poate fi deplin asigu­ rată şi poate spori fără limită, dacă născoceşte unelte tot mai bune şi lucrează pământul mai bine. De aceea, din ţinuturile,, unde omul a început a. lucră mai cij di­ nadins pământul,'a răsărit cea .dintâi cultură omeneasca

36 rnai dezvoltata: din Egipt, Chaldea, India, China, Peru şi Mexic. Aci a început adevărata civilizaţie.

Tar semnul deosebitor al vieţii omeneşti în aceste ţj, mituri de agricultură superioară este numărul mare ol uneltelor şi sporul grabnic al muncii, care a 'dat hrană multă şi a făcut cu putinţă îngrămădirea unui mare număr de locuitori pe un loc îngust.

Asemănarea dintre vânător, păstor ,şi plugar arată îndată cât de sus stei acest din urmă.

Oricât de meşter este Eschimosul la vânat, şi oricât de îndemânatec lucrează el osul, dar uneltele lui de os sunt totuşi'neîndestulătoare. Ca să lucreze pieile din care îşi fac haine şi încălţăminte, femeile Eschimoşilor atâta le întind cu dinţii, şi atâta muşca vinele (cu care cos în lipsa de aţă), încât dinţii lor sunt aproape tociţi.

Tot aşa. oricât de meşteri sunt nomazii la împletit lâna şi la mânuitul pieilor, gospodăria lor mereu călă­ toare nu poate spori prea mult. Ca să păstreze hrana, se slujesc de burduf... Câtă deosebire faţă de vasele de lemn şi de lut ale plugarilor statornici, 1 u care se adaogă cu vremea şi vase şi unelte de metal, pe care păstorul mare răgaz şi nu ştie. să-l scoată din pământ.

Aşa dar, e destul să vezi cum sporeşte numărul plan­ telor cultivate. de plugar, al animalelor îmblânzite, şi al uneltelor'cu care lucrează, spre a înţelege, că numai în ţinuturile ci; plugărie, unde hrana este asigurată, s’a putut împărţi bine munca şi s’a desvoltat o clasă de oa­ meni care fabrică unelte' (adică industriaşii) care sporesc puterea omului şi-l descarcă de unele mutici, lăsându-le pe sama vitelor mai puternice, apoi pe sama nia şinelor.

Astfel munca, în ţările agricole, a putut deveni — şi a trebuit să-devină — tehnică sau industrială.

I. In loc de băţul primitiv cu care omul se ajută la toate,* plugarul a făcut pentru fiecare muncă o unealtă deosebită şi a devenit industriaş.

■ .} I

2. In loc să mai risipească puterea sa In zadar; a pus vitele, uneltele şi maşinile să lucreze în locul lui.

O scafă de lemn, este lucrată de un Camciadal (un locuitor (lin Kamciatka) un,an de zile, iar un lemnar european o face la strung- în câteva minute.—Un Eschimos se necăjeşte luni . de-zile până găureşte o landără de os, să facă un ac. — In fa­ brică, maşina face mii şi mii de ace pe ceas.

3. In loc de a mai risipi timpul, ca vânătorul şi no­ madul sau agricultorul cu puţine unelte,. omul civilizat, caro uneşte munca pământului cu industria, cruţă tim­ pul până la minut.

-1. In loc de a risipi prosteşte materia de lucru de lemn, piatră, cereale... omul civilizat o întrebuinţează până la cele mai mici fărămituri.

Unii primitivi din N. Asiei muncesc 3 ani şă facă o scân­ dură, cioplind cu toporul un trunehiu întreg, pe. când ferestrăul mecanic într’o minată scoate din el zeci de scânduri, şi „margini”, întrebuinţau du-se apoi chiar şi scoarţa şi frunzele copacului.

Civilizaţia înseamnă aşa dar economie de putere, do timp şi de materie, adică folosirea cea mai deplină a mijloacelor date de natură, pentru mulţumirea nevoilor vieţii omeneşti.

• Prin urmare e destul să masori cantitatea şi calitatea muncei unui popor, şi vezi îndată cât e de civilizat.

Apoi, cu „omul ca factor economic*' masori puterea imei ţări. Şi abia în rândul al doilea vin avuţiile naturale, adică însuşirile pământului pe care trăeşte : climă, plante, animale, minerale, râuri ca putere motrice, etc.

Industria, nu poate fi pusă ca o treaptă deosebită în desvoltarea, omenirei, deoarece ea este legată de toată viaţa ome­ nească, începând cu ziua când omul s’a despărţit de animali­ tate. Cel dintâi băţ,'care a fost ascuţit înadins dc om, devenind, unealtă, a făcut din om un industriaş. — Aşii dar, nu numai că

;jk industria nu e faza din urma a vieţii omeneşti, ci ea este i0e mai faza dintâi. Pe temeiul uneltei a ajuns el vânător, iar msh' târziu agricultor.

De aceea, industria e nedespărţită de toate stările vieţii omeneşti, — numai atâta că şi. numărul şi felul uneltelor e cu atata mai mie şi mai inferior, cu cât ne întoarcem spre trecut.

Tot aşa şi schimbul (negoţul) e foarte vechiu. Col dint;)j schimb a fost între femeie (culegătoare) şi bărbat (vânător). ~ Am arătat că chiar cei mai smeriţi printre Primitivii de azi (Piticii şi Weddal fac schimb.

Dela. acest schimb in natură până la cecul băncilor moderne e un drum foarte lung’, dar în faptă e unul şi acclaş lucru: mutare dc valori.

Amândouă însă, şi industria şi schimbul au ajuns intensi­ tatea lor cea mai mare în ţinuturile de agricultură, care au îngăduit sporirea numărului locuitorilor, diferenţiarea muncci şi prin urmare a produselor mâneri, (care an adus cu sine nevoia de schimb, adică negoţul).

In rezumat: După ce a ieşit din starea primitivă, când trăia ca ani­ malele sălbatece din culegerea roadelor naturei, bărbatul, cu ajutorul uneltelor distrugătoare (arme) ajunge vânător, iar femeia, cu ajutorul uneltelor creatoare, ajunge lucrătoare de pământ.

Din culegerea animalelor tinere a ieşit îmblânzirea lor.

Dărbatul, luându-le asupra sa în câteva ţinuturi, â devenit păstor şi a ajuns Intr’o cale închisă: în pasivitatea ciobăţiiei, din care n’a ieşit decât în chip sporadic sub forma (le răsboinic, — o plagă pentru plugarii vecini.

Femeia, ca îmblânzitoare de animale, a Urnit înainte dru­ mul cel prielnic: din lână şi piei a desvoltat industria, după cum cu ajutorul focului, ca gospodină, născocise olqria.

Abia în ţinuturile unde şi bărbatul a apucat calea femeii, adică lucrarea pământului şi industria, s’a putut ajunge la faza omenirei civilizate.

Prin urmare, oricâte descoperiri tehnice vor fi făcut băr­ baţii, îndrumarea spre civilizaţie a. pornit în deosebi'din munca cea creatoare a femeilor.

j

Factorii naturali ai bogăţiei.

E adevărat ca lucrul de căpetenie în gospodăria unei tari e omul. Dar îndată vin la rând şi însuşirile fiecărui ţinut. între care numărăm ..şi bogăţia sa în plante, ani­ male şi minerale folositoare.

Aşa dar, pentru a vedea cum s’a desvoltat viaţa eco­ nomică a omenirei pană a ajuns pe treapta civilizaţiei de*azi, ar trebui să vedem ţinut cu ţinut care au fost şi factorii naturali*4 ai bogăţiei. Apoi să răspundem la doua întrebări: J. Unde a ajuns omul mai întâi la mare bogăţie?

2. Când s’a făcut trecerea deîa culegere sau vânătoare spre lucrarea pământului, — temelia adevărată a civi1 i zaţ iei 1 Cu privire la timp, răspunsul sună aşa: judecând după urmele traiului omenesc, atât cât se pot găsi în pământ (urme de locuinţe, arme, cioburi de oale. se­ minţe, oase de animale care au slujit ca mâncare...), tre­ cerea spre lucrarea pământului nu e tocmai veche. In diluviuDi (sau în paleolitic) nu se găsesc urme de plante cultivate. — Bărbatul era adică vânător şi pescar, iar femeia nu ajunsese agricultoare.

40 In co priveşte locul, unele sa în fi vi put mai cu dina­ dinsul lucrarea pământului, trebuie sa tinnm seamă că agricultura, ca şi' vânătoarea şi păstoria, a început hi mai multe regiuni pe fata planetei, fora să ştie unii agri­ cultori despre isprăvile celorlalţi. — Cei din Peru nu aflaseră nimic‘despre cei din Mexic, necum să ştie ceva despre centrele agricole din lumea veche.

Asă dar, fiecare a început cultivarea cu plantele si animalele care se arătau mai prielnice în acel ţinut. Do aceea , treime să deosebim mai multe cercuri de cultură, ca re abia în timpurile din mană s’au apropiat, împruinufându-şi unele altora.produsele muncii lor.

A. Cercul Indo-Chinez. —In lumea, veche, ţinutul cel mai izolat a fost cel sino-japorkz, adică ţărmul răsări­ tean al Asiei şî alături de (d firida Indiei. înconjurată cu un paravan de munţi.

Intre oceanul sărac în insule mari: (afară de puntea dintre Maîaca'şi Xoua-Guinca) şi cocoaşa pustiilor mon­ golice şi tibelane spre Apus,- ţinutul acesta a fost cen­ trul de răspândire al multor plante şi animale, caro îşi au aci patria lor; iar omul, încetul pe încetul s’a deprins a le cultiva pe câteva.

4».

Pe malurile netede ale lui Hoanglio, unde revărsările sunt aşa de uşoare, Chinezii străvechi s’au îndemnat, de timpuriu îa lucrarea pământului. Cereala cl6 căpetenie a lor e grâul, iar în partea de miazăzi orezul.

De hună seamă, amândouă sunt aduse de aiurea.

Grâul are patria lui la apus de podişurile Asiei, iar °rezul în India. Asta ar dovedi că localnicii le-au .primit pe cale de împrumut. —.Dacă Chinezii au ajuns în ţara de azi, venind, cum spune tradiţia, din oazele dola apus de ţara lor, de bună seamă, ca-încă de atunci cunoşteau sămânţa grâului; iar orezul l-au primit'prin Jndochinn.

41 îi)

Orezul (oriza saliva) este hrana ele toate zilele în răsăritul Asiei. Aproape *l4 clin omenire nici nu ştie ce e pânea, ci mănâncă numai orez fiert.

Orezul e semănat în mlaştini. Cele mai multe din ele sunt făcute înadins, ridicând, zăgazuri dc pământ împrejurul ogoarelor. De aceea, pământul este netezit, apoi se ridică un dig ca de 40—50 cm. pe margini. întâi se face răsadniţe, iar firele sunt scoase şi sădite câte un mănunchlu, la 30 40

Arătură pentru sădirea orezului în baltă. centimetri—şi sc lasă apa să umple tot ogorul.—Când pri­ veşti un câmp de curând sămănat, ţi se parc în şes ca o scân­ dură de şah; pe dealuri, din contra, iazurile se ridică unele deasupra altora ca nişte trepte.

Până înfloreşte, orezul trebuie să stea sub apa. — A trebuit o silinţă uriaşă, până ce răsăritul Asiei a fost adus pe această treaptă de muncă a pământului. — E drept că se află pe acolo şi un orez de munte, care n’are nevoie de lacuri.

42 l'n aii soiu de oitz se găseşte in Sudan, altul în Ame­ rica. — Pieile-Eoşii de pe la isvoarele lui Missisipi îi culegeau, ca adaos la hrana lor de va nat ori.

Dar soiul care «r ajuns la marc însemnătate e cel In­ dian. El se întinsese încă din vechime pană în Mcsopotamia, iar după expediţia lui Alexandru Macodon a pă­ truns spre tarile Mediteranei. Apoi, Arabii l-au răspândit în Egipt', Siciîia şi Spania, întinzându-se.mai târziu până la picioarele^ Al pilor (şesul Padului).

Se înţelege că în Sudan, unde creşte sălbatec, cui tu ra iui a fost destul de uşoară, precum şi în ţările calde ale Arnerieei. — Fiindcă'e o plantă de răsadniţă, puţin îi •pasă de iarnă. Prin urmare, poate creşte minunat chiar in ţările temperate, daca .are apă destulă .şi căldură multă. In şesul ✓Padului, şi al Dunărei, îi prieşte de minune. — (Yind România va. avea irigaţii, va produce şi orez. (S*nu si făcut încercări în Banht şi la Peri?

(Ilfov) .

Azi, se poate zice că orezul e cereala rasei galbene si a popoarelor din India şi Jndonesia. Centrul de pro­ ducţie este India (Bengal), Japonia (delta lui Imundi si Snlnen). Indochina franceză, China (jumătatea sudică), Japonia. lava şi-alte4nsule vecine. — In America, e în­ semnat şesul#dinspre gura lui Minsissipi şi Brasilia.— In Africa: Egiptul § i Sudanul. In Europa: Lombard ia.

Bar el abia ajunge localnicilor. Pentru export e însem­ nata doar Birmania (prin portul Bangun) şi Corb in­ diina (prin Saigon).

Ciiltura orezului, pe lângă primejdia frigurilor, cere o muncă foarte silitoare: arat, grăpat, netezit, răsădii, secerat, curăţat de coajă.... priveghiat ea apa să curgă mereu... Do aceea, orezul- nu se seamănă decât în ţări cu 'populaţie deasă.—E drept că dă'până la 26 hectolitri la hectar, deci ni.f mult decât grâul. (De două ori mai mult decât produetif mijlocie a unui hectar do grâu în România).

44 b) Alături de orez e însemnat ca rădăcină, ignamii (vezi pag. 29). Origina ei este în India, dar s’a răspândit în toate ţările intertropicale, unde joacă rolul cartofilor noştri. — numai că e de 20 de ori mai productivă.

Ca legumă trebuie pomenită în locul întâi soia, un fel de fasole plină de grăsime, din care se face lapte si brânză. — Amestecată cu făină'de grâu şi de porumb, ea dă o pane la fel cu cozonacul, dar mult mai hrănitoare decât cea de grâu sau de mămăligă.

Tot din India a venit castravetele şi pepenele, bosta­ nul şi mai multe soiuri de fasole şî de linte.

Arbore de pane."

c) <Ca pomi, e vrednic de pomenit în acest ţinut ar ho rele de pane (artocarpus indsa).—Ajunge până la .16 m. înălţime şi are nişte poame în- chip de pepeni. E des­ tul să-l sameni şi hrana e gata, căci 9 luni în şir ai poame de prăjit care trag până la 2 kg.. (In unele insule, copacul .acesta e temeiul hranei). Polynosienii l’au răspândit mai peste toate ţărmurile.

Tot aşa — ba încă şi mai rodnic — e bananul (masa sapientium) pornit din India sau Indo-Chiha şi răspân­ dit acum mai în toate ţările dintre tropice. — Strugu-

✓ t

l

45

i

\

î \

wj •

/

I

'

46 rele lui uriaş da o hrană foarte bogata în za har şi deci potrivită cu ţările calde, unde e destul sa 1 ăsadeşti o rădăcină şi copacul creşte dela sine.

Fără mare însemnătate pentru hrană, clar însemnaţi pen­ tru negoţ şrint lămâii si por local ii. Pe vremea. Romanilor abia ajunseseră în ţările Mediteranei, ca o raritate şi o po­ doabă. Azi, din Palestina şi Siria până în Spania sunt ţinu­ turi întregi care trăesc clin negoţul acestor poame. Noi am • primit lămâia prin Greci,.iar portocala, culm arată şi numele, ne-a venit prin Portughezi, din China, după ce au înconjurat Capul Bunei-Spcrante. —Mult mai “ însemnaţi pentru ţara noastră sânt: caisul şi pcrsicul-venit din China peste Persiat (de unde i-am împrumutat şi numele). ;• .. /

fs

. •. *;V -f

rî V

r'

*

i.y

I

Culegerea ceaiului în Ceylan. Şi mai de preţ osie alt copac: ceaiul, dar nu pentru poame, C1 pentru frunzele lui: _ E un copac care ajunge şi pana Ia 20 m,! Dar, din multele soiuri, cel mai obişP

47 . imit o un copăcel do - m. In stare sallm.toca se găseşte în Âssam, iar locul unde a fqst cultivat mai întâi e China.

Ceeace c vinul în ţările Mecliteranei, acelaş lucru e ceaiul în ţările tropicale..Ca si via, e răsădit în rânduri, iar recolta . începe în anul al treilea. Foile se culeg însă de trei ori pe vară. După ce foile se culeg, sunt călcate cu picioarele de oameni, pentru a fi fărâmate... apoi sunt uscate, până se în­ roşesc şi răsucite în degete şi iarăş uscate la soare. In sfârşit vine alegerea, foaie cu foaie, şi clasarea după calităţi... Copa­ cul se întinde cam dcla 40° jat. N. până la 30 lat. S., Ii place în deosebi climele înuntoase, mâlc plouă deseori, dar apa se scurge repede. Cel mai bun ceaiu e cel care.creşte la înălţime mai mare.

i

: | •

1

I

Fiindcă munca ceaiului o migăloasa, el nu poate da câştig, decât în ţările undo populaţia c drasă-şi lucratorii oftoni, cum O.China.

Azi so produce poşte ‘L, miliard do kilograme de ceaiu.

In rândul întâi vino China, iar India, Ceylon, Japonia si Java nu dau toate la un loc, nici 2/3 din producţia Chinei. Dar China vinde prea puţin, deoarece consu­ maţia interioară o foarte maro. — De o suta do ani, ceaiul a cucerit în deosebi ţările nordice: Anglia, Scandi na via şi Rusia. So-poate zice că e cea mai pQ.ua- hăutură a hunei civilizate. (Francezii ţin mai mult: la cafea). împrejurul -Mediteranei de asemenea, ceaiul este puţin răspândit. , d) Foarte însemnată a ajuns trestia. de zahăr, pornită tot'din India si răspândită acum în toate ţările dintre Iropice, (cam în făşia cuprinsă între isotorma de 20° N. si cea 20° S. — E o trestie care se taie în fiecare ân, ca stuful, şi creşte i'oafte repede. E destul să o sameni odată în 30 de ani, dar sloioşte repede pământul, iată de ce trebuie îngrăşăminte. — Arabii au adus-o în ţările Mfeditera.nci, iar do aci a trecut şi în America.

ÎS V

I

4-9 *

Cultura acestei trestii, din al căr.ui suc se scoate zahărul, a produs mari mişcări în sânul omenirii. Când Spaniolii au dus-o în America, neputând'birui o muncă aşâ de grea, au tre­ buit să aducă lucrători tropicali. Astfel, Negrii s’au întins în mijlocul Americei.

Centrul de cultură e azi: India (în deosebi din Pangiab până în Bengal), Jndochina şi Clima de miazăzi (până pe la Iang-ce-kiang), Japonia de miazăzi (Formosa, Riu-kiu), Filipvne, lava, Nordul Australiei, Hawai şi America tropicală (din Mexic până în- Peru). — In deosebi, Cuba e o regiune foarte prielnică acestei culturi. (In Mediterana, trebuie pomenită Spania şi Egiptul).

Pentru export stau în planul întâi: Java, Cuba'şl Ha wa i. e) Tot din sfera aceasta de cultură a plecat o plantă de mare însemnătate pentru îmbrăcăminte—bumbacul.— Dar şi lumea nouă are o specie de bumbac (cu firele.mai lungi şi mai mătăsoase).

Bumbacul e ca un fel de tufă eu flori mari, în urma. că­ rora rămâne un fruct cam în chipul unei castane. Când crapă coaja, iese la iveală o minge albă de seminţe negre, învelite într’ipi puf foarte moale.—Din acest puf curăţat de seminţe, se scoate un uleiu, rămănând turtele ca hrană pentru vite.

Până acum vre-o jumătate de veac, bumbacul slujiâ numai la îmbrăcămintea Pieilor-Roşii din America Cen­ trală (în locul lânei care le lipsea) şi în India, unde eră întrebuinţat din timpuri străvechi. (Herodot vorbeşte cu admiraţie despre această lână vegetală). De când s’a început lucrarea lui în fabrici, tortul de bumbac a ajuns duşmanul cel mai mare al cânepei şi al inului.

Cultura bumbacului s’a întins astfel din ţinutul tropical spre cel temperat, în ţari unde înainte nu se pomenea, — cum este Egiptul şi Tur k est anul, ajungând până pe la 37° lat. N. 39907. - S. Mehedinţi» Geografia economică.

:»o Ţara unde planta aceasta a ajuns la cea mai mare » răspândire e America. In Statele-Unite, ea acopeie aproape 100 de mii k. □ ! Gând eră. încă robia Negrilor, lucrau în plantaţiile de bumbac peste 800.000 de robi. —. .Răsboiul contra sclaviei a împuţinat recolta, dar azi s’a ridicat cu mult peste ceea ce era odinioară. Din *■3.000.000

Câmp de bumbac in Slalcle-Cnilc.1 tone, cât e producţia totală a globului, peste 2 milioane se cultivă numai în Statele-Unite. — india produce abia 7s din cantitatea cultivată în Statele-Unite, iar Egiptul si China cu mult mai puţin.

Egiptul produce însă lui bumbac minunat şi dă la hectar cm mu li mai mult decât ori ce alia tară. Pe când India M până •\

52 100 kg. la beclar, Statele-Unite dau de 2 ori jnai mult, iar Egiptul de 4 ori mai mult*— Huşii iarăş pun mari nădejdii în Tnrkestan, unde bumbacul prinsese de minune.

Pânza de bumbac (numită de ţăi/anii noştri „awcnc^4; e pc cale să alunge frumoasa şi trainica pânză de in, din caro se face ţesutul numit „olanda ; iar panza de cânepă, mai trainică decât toate, de asemenea s’a îm­ puţinat. Cauza este producţia eftină a fabricelor/ Nu­ mai Anglia are aproape 50 milioane de răsboaie meca­ nice (adică \ din fabricile lumii întregi). In timpul din urină, a sporit foare repede şi numărul răsboaielor americane, aşa că Statele-Unite produc şi ele mai xl- cât Anglia şi s’ar putea cu vremea să lucreze ele singure tot bumbacul, ceeaoe ar însemnă o straşnică lovitură pentru . industria engleza şi germană (12 milioane de răsboaie).

De aceea, Marea-Britanie cauţă să cultive bumbacul în coloniile ei, pe cât va fi cu putinţă.' Scăparea sa*stă în legătura cu India. Dar acum începe şi -India.(ea China şi Japonia) să-şi lucreze singure bumbacul. încât Bom­ bay, în loc de bumbac, va exportă pânză ori tort.’., ceeace ar însemnă paralizarea unei mari părţi din industria engleză.

Tn sfârşit, tot între plantele ţinutului Indo-Chinez tro .lmie să pomenim încă două care riu-s numai decât tre­ buincioase traiului omenesc, dar au avut o mare însem­ nătate în istoria omenirei: piperul, cuişoarele şi scorţi­ şoarele.

Patria piperului e ţărmul Malabar, dar s’a întins şi 'pe puntea de insule care prelungesc Malaca spre răsă­ rit. Azi numai Sumatra dă */2 clin piperul întregei lumi.

Scorţişoara e coaja unui copac din 'Ceylon.

Cuişoarele sunt mugurii de flori ai unui copac din Moluce. Alături de pietrele scumpe, aceste condimente: . piperul, cuişoarele şi scorţişoara... au/fost cauzele caro au ademenit pe Portughezi să înconjoare Africa. — Dar

\

53 /

descoperirea drumului pe Ocean, a luat negoţul din mana Veneţiei, care cade grabnic; apoi Portughezii şi Spa­ niolii au dus lupte grozave,eu Olanda pentru stăpânirea ar­ I hipelagului de unde sosiau pre­ ţioasele plante aromatice.

l

*Q Ci .*■

*t

>»•

ÎS

£ o

%:\

Jr

C fQ

% o

co ai

«/»O

'3

.* **

Nu numai în plante, ei şi în animale de preţ a fost bogat acest fericit colţ de pământ.

Din capul locului trebuie să pomenim că aici e patria înţeleptului elefant, uriaşul lumei animale.

Fiind un animal foarte inteligent şi cu o putere: co-

$ f

54 losală. adăogarea elefantului. la gospodăria omeneasca a fost cea mai mare biruinţă a omului faţa de celelalte vieţuitoare. Dar fiindcă uriaşul acesta cere multă hrană, el a rămas ca un tovarăş de lux. De alta parte, el nu se înmulţeşte în robie, aşa că trebuie mereu prinşi alţii din păduri...

Alexandru cel Marc, când a ajuns la Indus, a găsii (rup»; întregi ale lui Por. slujiudfi-se de elefanţi. .

\c<=s

Tot din India a plecat şi bivolul, care s?a răspândit apoi în ţările ^fediteranei, priindu-i în deosebi Jocurile ; mlăştinoase şi calde, care îi aduc. aminte de patria lui.

(De aceea, peste iarnă în ţara noastră, el stă în bordeie, la căldură). — Dintre paseri, trebuie să pomenim găina, care este între paserile domestice, eeeace e cânele între patrupede, — adică cea . ,.«i răspândită în gospodăriile omeneşti.

In sfârşit, din această regiune trebuie să pomenim viermele de mătase, pe care Chinezii pentru întâia şi dală l-au domesticit. (La început, viermele 'trăia' în li bertate, iar localnicii* adunau gogoşile din copaci — \ cum se face încă în unele părţi ale Indiei şi ale Chinei).

■

Adus»! casa şi hrănit eu fninze de dud, viermele acesta da un fir cure întrece şi lâna oilor şi bumbacul, Un vierme

\ 55 face un fir de \ui kilometru, in care se înfăşură, fă că ud o gogoaşă (albă sau galbenă). Fi­ rul e aşa de subţire. încât trebuie' să fie răsucite la un loc, 5 până la 12'Fire naturale, pentru a fade nu Fir de ţesut pânză.

Chinezii sunt cei dintâi .fa­ bricanţi de pânză de borangic.

In secolul VI, viermele ajunge în Turkestan, iar de aci s‘a în­ tins spre Constant inopole şi în tarile Meditoranei, până unde s creşte dudul, Totuş, în rândul întâi ca producţie sta şi azi tot C li ina (aproape1/.» din toată mătasa lumii întregi); apoi urmează Japonia şi tocmai la urmă Ita­ lia şi Franţa (do 6 ori mai pu­ ţin decât Italia, dar o întrece ca fabrici de ţesut). jO ţara în care viermele de mătase creşte minunat e IRomânia, cu o mare fabrica de tors la Lugoj.

Mai sunt şi alţi viermi care fac mătase şi se hrănesc cu frunzele altor copaci: stejar, frasin, eto.

Dar aceasta e o mătase mai dabă' (se numeşte „mătase sălbaiecă“).—Pânza numită pongec e o mătase sălbatecă.

Se fac şi mătăsuri artificiale din celulosa fabricată din plopi "şi brazi... dar nu se poate aseinănâ cu b o răngi cui nici ca tărie, nici ca frumuseţe.

£ E ~a

5(5 încheiere : Firida indiană, mărginită clin trei părţi un uriaş paravan de munţi: Suleiman, Himalaia şi mu^ ţii Assamului, e ca o seră în care se puteau desvolt'j multe specii de plante şi animale, folositoare omului.

Povârnişul chinez, dela podul înalt al Tibetului până V Ocean ora iarăş un ţinut destul de isolat. Şi în adevăr, aci omul a fost mult -mai uşor îndemnai spre lucrarea pământului, decât în alte părţi. Dar, cum s'a făcut această trecere şi când, nu putem hotărî. Ir, aurora istoriei, găsim însă amândouă aceste ţinuturi cu o populaţie numeroasă (ceeaee presupune o veche lu­ crare'a pământului), ba încă atrăgând de aiurea locui­ torii ţinuturilor mai sărace.

Astfel, vedem că India, cu cel puţin 2500 de ani îna­ inte do Christos, primeşte o populaţie ariană pornita din mijlocul Asiei (dela isvoarele lui Oxus şi Yaxnrte)., Acei năvălitori erau ei înşişi pe o treaptă economică foarte înaltă: aveau cirezi de vaci şi turme do oi şi do capre. îmblânziseră şi calul, dar nu-1 învăţaseră încă la călărie, ci numai la ham.

Dar lucrul de căpetenie eră că ei lucrau şi pământul, sămănau meiu. orz şi grâu şi făceau irigaţii. Cunoşteau.şi metalele (aramă şi bronz), ba şi f ierul. ' Strimtoraţi de înmulţirea populaţiei şi de nomazii din stepă, Arienii trec peste Hindukuş în India (fireşte, în mai multe rânduri). Tn Afganistan se despart de Ira­ nieni şi pas cu pas cuprind.ţara dela indus până în delta Gangelui, precum şi podul ocupat de Dravidieni, iar pe ţărmul de răsărit ajung până Ia râul Mahanadi. — Au­ tohtonii erau însă şi ei agricultori, semănau orezul, aşa că Aaenii se plecară tot mal, mult spre plugărie, lăsând creşterea vitelor în rândul al doilea. Astfel, de­ vin aproape vegetariani. bizuinclu-se însă tot pe grâu şi orz, nu pe orez. — (Până aci hrana lor de căpetenie fu­ sese carnea şi laptele). Dai) cu cât se plecau mai mult spre plugărie şi industrie, se petrecea şi o mare schirn- ►-

tî ot

bare socială: în loc de organizaţia patriarhală, cu care veniseră de peste munţi, când ajung între Indus şi Gange se simte bine despărţirea între clasa războinicilor (care conduseseră luptele de pătrundere în India) şi a preo­ ţilor; apoi, cu vremea, ajung lă stabilirea celor 4 caste şi separarea complectă do autohtonii cu piele neagră: Bramatiii (preoţii), Cşatria (militarii) şi Waisia (mese­ riaşii şi plugarii) sunt, ca Arieni, „născuţi de două ori , iar Suciră (autohtonii) sunt numai odată.

Când încep Grecii a povesti despre această ţară — cu vre-o 2000 de ani mai târziu (Hcrodot)—-India eră în Asia, cum ar fi azi Anglia sau Franţa în Europa. Avea adică o societate cu o gospodărie foarte diferenţiată, — ajunsă până la o industrie în adevăr desvoltâtă. — Şi cu această faimă a rămas până au început Europenii sa lucreze cu maşini mânate de abur, adecă până acum vre-o 100 şi ceva de ani (în sec. 18-lea).

Vedem aşa dar, că darurile pământului: plante şi ani­ male (în India trebuie să pomenim şi marea bogăţie de pietre scumpe: diamante, rubine, smaragde, etc.), au în­ lesnit viaţa omului îndată ce a început a munci cu unelte. . Dar, şi omul „sfinţeşte. locul“, de oarefce intrarea Arie­ nilor peste populaţia străveche a fost- ca un imbold spre o viaţă economică mai înaltă.

Tot aşa s’a petrecut şi cu China. — De bună seamă, ■omul galben se ridicase de mult peste treapta vânătoarei şi începuse lucrarea pământului. Dar a căpătat un spor mare în această lucrare prin năvălirea unei populaţii din apus: Chinezii. Din oazele ţinutului unde curge Tarim, au pornit plugari deprinşi cu irigaţia, care sămănau grâu şi s’au coborî! în valea lui Hoang-ho. Pe la 2300 înainte de Christos, împărăţia chineză o vedem, deplin întemeiată, cuprinzând basinul Fluviului Galben şi Al­ bastru. — Plugarii sămănau nu numai grâu şi meiu, ci şi orez (în partea dela miazăzi). Puţin după aceea, is:, tor ia chineză pe vorbeşte de împăraţi care fac canale şi

r>8 ??Pontm ca malul mării si al râurilor să Poată ii locuit14.

E destula înşirarea lucrurilor pe vcare le dau locuitorii ca imposit, pentru a vedea că China, era cu 2000 de ani înainte de Christos o ţară cu populaţie tot aşa civili sa tâ ca şi India. O provincie da sare, alta mătase, alta peşti, alta mărgăritare, alta mătase, aur, pânzeturi, lac, cânepă, j stofe cu desemnuri, etc.

Este vădit deci pentru orişicine că lucararea pămân­ tului şi mulţimea uneltelor dusese la hrană bogată, la indesirea populaţiei şi la schimb de mărfuri, adică ne-' goţ; — întâi, dela provincie la provincie, apoi cu vremea şi peste hotare. ,

Pe vremea răsboaielov punice, Chinezii fac marele zid spre Xord, să se apere de năvălirea nomazilor. Totuşi, legă-i tnrile cu lumea dela apus de Gobi au continuat până în sr*-; colul 1 după Christos, când au început n se izola tot mai mult, — după ce împrumutase însă viţa de vie (dinspre Caueas), castravetele (venit dinspre India),- usturoiul, pătrun­ jelul, nucul, rodini şi lucerna. — Abia prin veacul al 7-lea j după Christos, izolarea a mai slăbii puţin.

Tot.aşa şi Indienii, multă vreme au rămas în peninsula lor, i fără să simtă nevoia de schimb eu alţii. Pe uscat au intrat în atingere eu populaţiile din Indochina. iar dinspre isvoa' rele lui Oxus şi Iaxarte primeau cai şi arme: cât despre ; mare, abia 5n veacul întâi după Christos, (când Chinezii ajunseseră aproape de Ca.spica), a trimis şi Indienii vase spre Socotra şi ţărmul răsăritean al Africei.

Fireşte, dacă-i găsim pe Indieni şi Chinezi cu 2000 de ani înainte de Christos, ea popoare civilizate, trebuie să crcdenr tradiţiile care le dau o vechime de cel puţin 2000 de ani îna­ inte, adică în total de vreo 4000 ani peste era creştină. *

'«ar

Din cele spuse până aeî, urmează că în ţinutul Indochinez, au fost două regiuni deosebite: una India, .alta China (în deosebi valea lui Hoang-ho), cu două începu­ turi deosebite de civilizaţie, întemeiate amândouă pe agri cultură, care s’a întins apoi în regiunea mijlocie a IncLo-Chinei şi a trimis influenţa sa mai departe spre SE.,

r,o peste puntea do insule eova Io riale dintre Malaea şi N Guinca.

Adevărul e că această regiune nu e o simplă anexă a celorlalte, ci ar.e individualitatea ei economică, înteme­ iată pe plante .şi animale deosebite: Astfel, avem aci taro (sau calo)— (caladiurn sau anim esculentumj un fel de cartof făinos, mare cat o sfeclă (până la G kg. greutate), a cănii patrie e Sunwhra, dar s’a întins în toate insulele Polinesiei.

E colncasia anticilor — răspândi in cu vremea până în 'Vipţ şi Africă ccyatoria’â.

Apoi avem arborele de pane, sesam-ni (care dă oleiu) şi poate şi palmierul cu linei şi palmierul care dă făină tot aci. s’a ivit. — Pentru palmierul cu nuci e îndoială, dacă nu cumva e venit din America centrală; azi însă sa întins peste toate insulele Polinesiei.

In orice caz, pe puntea de insule mari dintre Malaea şi N.-Guinea şi roiul insulelor mărunte: (Micronesia si Pdlinesia) până la Tnsula Paştilor, nu putea omul. să se ridice deasupra nivelului vânătorilor şi plugariei mă­ runte, de oarece pământul bun de lucru este relativ pu­ ţin. întinderea apelor fiind cu mult precumpănitoare,

00 perspectiva cea mai largă era vânatul pe apă sau pe*, mitul, iar in privinţa aceasta Polinesierâi au ajuns un tip superlativ al' mărilor calde, după cum Eschimoşii au atins culmea vânătoarei şi pescuitului în mările în­ gheţate. b vrednic . . de observat că omul civilizat s'a întins peste ostroavele din largul Păci ticului de Foarte scurtă vreme (cava cu 3000 ani înainte de Christos). După ce şi pe faţa de sud şi de răsărit a Asiei, lucrarea pământului îndesise populaţia,— eeeace s’a întâmplat cu vreo 4000 ani înainte de era creştină, rasa malaezăj apropiată în unele priviri de cea»galbenă, s’a resfirat peste largul oceanului, bizuindu-se în deosebi pe pescuit şi, din lipsa de pământ, mărginindn-se la o agricul­ tură de grădină (legume şi copaci).—Elementul negru, găsit aci de Polynesieni (în Melanesia şi Australia) e şi până azi abiâ în faza de culegere şi de vânătoare.

B. Cercul Asiei Apusene.

Dincoace de marea cocoaşă a Pamirului, se începe o sferă de plante .şi animale deosebite di* cele din cercul Indo-chinez. Ele au căpătat o mare răspândire pe faţa pământului şi se poate zice că au jucat rolul cel mai msemnat-în desvoltarea omenirii.

1. Grâut (triticum vulgare) este pentru omenirea din Apusul Eurasiei şi America, e’eeace este orezul pentru lumea galbenă. In stare sălbatecă nu s’a găsit încă. El se teme ş; de frig şi de căldura, prin urmare este cereala zonei temperate.

In ţările calde, grâul nu poate fi sămănat decât sus pc munţi. Pe podişurile Abisiniei se ridică până la 3500 m., în Peru la 1200 — mai sus cu 200 m. decât pasul Predeal. De alt­ fel, şf în Alpi se suie până la 1050 m., dar îi trebuie un an şi jumătate până ajunge Ia seceriş. (E sămănat în Aprilie, după topirea zăpezii, şi e secerat tocmai anul următor în August.

Lui îi trebuie 2200° de căldură, — dacă socotim media tuturor i

61 idlelor dc când răsare până la seceriş. - De. aceea, în Scandinavia, nude zilele de vară suni lungi, e un soiu de grâu care se coace chiar la 66° latitudine!

Din Asia apuseana, grâul s’a întins spre ţările Mediteranei, apoi cu Romanii a înaintat şi în ţările nordice, iar Spaniolii l-au dus în America. — Ajzi ţara cea mai bogată în gt ane e republica St.-Unite, unde gratii a in-

1) 2) 3) !4) 5)

Mâncători de pane.

Francezi (246 kg. pe an).

Englezii (165 „ , ).

St.-Unite (150 , „ „ ).

Germanii ( 79 „ ^ , ).

Ruşii,;, (.50 , * „):

■ trat abia în sec.' al 18-lea. Alături de St.-t .nite, sta Rusia înainte de răsboiu, apoi Frânţa şi India (amândouă pe acelaş plan). — De grâu se leagă hrana Europeanului.

- Continentul nostru produce singur mai mult de jumă­ tate din grâul întregei iumi.: 2. Secara (secale cereale) e de felul ei tot din Asia apuseană, unde se găseşte şi acum sălbatecă pe Pian-şan.

Fiind mai îngăduitoare lă răceală, şi mulţumindu-se cu pământuri mai slabe, ea se suie pe munţi mai sus decât,

,

iii grâul, iar '*piv pol ajunge în Furopa până aPi'oapo do 70 °.

Tara aude secara avea cea mat mare răspândire e Ru * ia. Di a e^so făcea pânra de toate zilele (şi vutca) ^raul ora vândut ţârilor oare mănâncă pane multă (cum o Franţa). v 3. Orzul (horrlemu vulgare) se află încă în stare sallmtoc a in Caucazin si IYrsia. Fiindcă se coace iute (3 luni). înaintează spre ])ol mai mult decât toate cerealele, dai' pânea do orz; ca .şi cea de scycară, nu e destul de plăcuta. — In schimb o o minunată hrană pentru cai. iar orzoaica slujeşte la facerea berci.

Si cu privire la orz, iot Rusia avea pasul întâi, apoi urmau St.-lovite şi Q er nuniiff, mari fabricante de bere.

In vechime, orzul “avea mai multa căutare decât acuma.

11 găsim şi în mormintele Faraonilor. Poate ea o cea dintâi cereală din caro. s’a făcut pâno.

i .

4. Ovăsul(avetuC'sativa) a venit dinspre nordul Eu­ ropei. Grecii şi Romanii iui-1 cunoşteau. Aşa dar patrii lai este Europa şi până azi da pfinea_.de toate zilele în satele Norvegiei, Scoţiei şi Irlandei. — Fiind foarte placul cailor (mai plăcut decât orzul), s’a întins şi în ţările mai calde, unde numărul cailor e considerabil.

Dintre pomi*trebuie să fie pomenit în această regiune curmalul, cultivat pentru întâiaş dată în Alesopotamia.

El s’a întins în toate oazele, jrlin India pană în Canare.

Centrul de cultură e.azi Algeria.

Pentru negoţ e mai însemnat alt copac: masl-hml. De bună seamă patria lui e Siria, de unde s a întins pdste toate ţările dimprejurul Mediteranei, tinându-se însă în apropierea ţărmului, de oarece frigul îl^ ucide. Din măsline se s'coate untdelemn, care spre miazăzi ţine locul

' 36 i

untului scos din lapte. (Ţărmurile râpoase ale Mediteranei nu îngăduesc cerşterea vitelor, care au nevoie de pă­ şuni întinse). ,

i

In vechime, centrul cui turei măslinului era Africa; azi este Marsilia, 'Atât uleiul de măsline, cât şi măslinele sunt o hrană, puţin întrebuin­ ţată în mijlocul şi nor­ dul Em;opei.

i

: i

;

■!

Smochinul şi migda­ lul au plecat tot din Si­ ria, — ei sunt obişnuiţi cu coastele pietroase.

Curmalul este pomul pustiei.

Dar cel mai însem­ nat dar (ca hrană şi băutură) e vita de vie, pornită clin ţările dimpreju rul M ă ri i - N egre şi ale Caueazului... Aci ea se găseşte şi azi în stare sălbatecă (lăurusca).—-E o plantă . care cere o climă caldă şi uscată, — mai ales spre toamnă. De aceea se fereşte de ţinuturile ploioase dinspre ecvator, precum şi de cele reci. In Europa, nu rfe

•p

/ i

£■ i i

?

9

I I

*»

i i «_i

■

i

t

i i i t

\

i i

i i '

■j»

vM

.

i i

i

i

!

<u

4

,

'. i

i ■

1

65 întinde mai spre miazăzi de insulele Canare, iar spre Nord ajunsese în evul mediu până în Sudul Angliei şi în Livonia. îndată însă ce negoţul a putut duce şi în aceste ţări vinuri bune, localnicii au părăsit cultura vii-' ■ lor care ori suferi au de îngheţ, ori nu se coceau, dând astfel vinuri acre.

Azi, Jocul întâi în podgorie îl ocupă Franţa (cam 60 mii. hectolitri), al doilea Italia (72 cât Franţa) şi ^poi Spania' (25 mii.). —- In al patrulea loc vine Portugalia,, apoi România, menită şa ajungă superioară Italiei şi Spaniei, prin marea felurime a viţelor,'a pământului şi prin frigul iernei care ajută limpezirea şi păstrarea vi­ nurilor, mai bine decât în ţările Mediteranei.

Viţa produce mi numai băutură, ci şi hrană. Stafidele sau strugurii uscaţi se pregătesc în deosebi pe ţărmul spaniol (de la Malaga, până spre Valenţa) şi în Grecia, la Corint, undo strugurii au pierdut seminţele — semn de veche cultură. Şi mai apropiat de hrana omului e castanul, din care se face şi făina.—Nucul dă şi oleiu, iar multele soiuri de aluni‘sălbateci arată că omul mai poate chema şi alţi co­ paci în grădina sa.

Intre pomi trebuie să pomenim porul şi mărul, a căror patrie e între Europa şi Asia. (Pădurile României sunt pline de meri şi peri sălbateci,—unii dau poame de o mare frumuseţe). — Aceşti pomi pot fi socotiţi mai mult ca europeni, după cum, între cereale, ovăsul şi chiar secara, pot fi puse între darurile continentului nostru.

Din Europa, mărul a trecut în Lumea Nouă, în răsăritul Asiei şi la capetele sudice ale continentelor australe. Dar nicăeri merele nu au gustul şi aroma celor din Europa.

Precum India avea bumbacul pentru îmbrăcămintea omului, tot aşa găsim spre apusul Asiei două plante care dau fire mult mai lungi şi mai tari: vM şi cânepa.

Din timpuri străvechi, inul e cultivat .în Asia-Mica..

Siria şi Egiptul au fost vestite pentru ţesutul pânzei. — 39907. —-S. Mchedinji, Geografia economicii.

/ ’

5

*

' - 87In ţara hoastra, amândouă se găsesc şi în stare salba(ecă. semn că patria acestor specii e în ţinuturile apro­ piate.De cftxul panza de bumbac s’a întins, inul şi cânepa sunt cultivate în unele ţări numai pentru oleiv. — Oleiul de câ­ nepă, împreună cu cel de 'jirT.au fost untdelemnul străbunilor -noştri.

Aproape 3/4 clin cânepa europeana se produce în U.~ emina. In rândul al doilea vine Italia, cu cea mai fina cânepă (Bolonia1).

Tot aşa de însemnat c cercul Asiei apusene în ce pri­ veşte animalele interesante pentru viaţa economică. înţeleptul elefant, adus din India, eră destul de răs­ pândit şi în jumătatea apuseană a continentului asiatic.

Dar, pe la 1000 înainte5 de Christos, sămânţa lui piere în ţările Tigrului şi Eufratului, unde ajunsese la.mare răs­ pândire. In schimb, dinspre nord vin o sumă de animale care, alături de cerealele acestei regiuni, au făcut clin ea raiul omenirei.

In locul întâi trebuie să pomenim pe temeinicul sprijin al plugăriei: boul. Origina lui e în pădurile cu poiene care cuprindeau până de curând ţările Europei şi ale Caucazului. Nu prea de mult a pierit zimbrul şi boul săl­ batec din pădurile Eomâniei. — Pornit cu Europenii în toate părţile lumei, boul a ajuns azi cel mai de seamă animal domestic: dela Colonia Capului, unde el este ave­ rea Burilor şi a Cafrilor, până în Islanda (unde se hră' neşte cu peşte); şi din Australia până în şesurile Argen­ tinei şl ale Americei boreale, numărul raselor comute şiînsuşirile lor pentru carne, lapte şi plug sunt nu se poate mai variate.

Pe când boul a ieşit la iveală ca tovarăş al lucrăm pa-

dar fibra e mai aleasă-

6S mântului, (Li Arieni 'căpeteniei săli prinţul se numea: • „stăpânitorul -vacilor"), în stepele ierboase dintre Asia şi Europa, omul şi-a asociat oaia, — mai ales pentru lână şi carne, apoi şi pentru lapte. — Şi oaia, a cucerit lumea împreună cu Europenii: stepele Australiei, ale Africei sudice, şi ale Americei. Ţinuturi întregi sunt cutreierate pe acolo de turme imense, iar unele nu sunt " mulse de loc şi nici carnea nu e luată în*seamă, ci numai lâna lor. — Peste un miliard de kilograme ele lână se. produc anual (din care Europa dă numai o treime).

Capra, numită şi „vaca săracului", se mulţumeşte, ca şi oaia, cu puţin. Dă lapte mai mult, dar lâna’ e de o calitate inferioară şi puţină. — Patria acestui animal e împrejurul Caucazului, unde se găseşte şi azi sălbatecă.

Capra de Angora, cu lâna mătăsoasă şi bogată stă în frunte.

In Europa, caprele sunt răspândite mai ales împrejurul MedUcranei, unde, nefiind păşuni, vaca localnicilor e acest animal, cumpătat, care se mulţumeşte cu frunza mărăcinişuriicr. Din Asia, ea ş'a întins îndeosebi spre*Africa, unde e azi aproape singura vită a Negruldi şi singura avere mişcă­ toare, alături d.e găină şi câiie.

Tot dinspre nord a venit cămila (din stepa Asiei cen­ trale), unde si azi se află.în stare sălbatecă. De aci s’a întins spre răsărit până în China'şi la Indus; spre Apus până în Volga şi Crimea (o clipă şi în Dobrogea); Turcii au adus-o în-Asia-Mică, după ce Arabii o trecuse chiar în Africa, străbătând pana la Atlantic. Ca animal de transport şi pentru călărie, cămila a fost providenţa omului din stepă si pustie. Dar, înainte de răspândirea cămilei, omul îşi asociase un alt tovarăş de drum, calul.

(Arienii îl.înhămaseră înainte de a se coborî în India).

Locul îmblânzirei nu poate îi hotărît şi nici „soiul; cel mai vechiu al calului. In mijlocul Asiei, găsim şi azi cai sălbateci; a fost un soiu sălbatec şi în Europa, din . care se trag caii noştri mai greoi. — Preucele de cai săi-

■

m

j bateci rataciali aci prtn poienile pădurilor, pe când în • stepele Asiei trăia un soiu mai sprinten, din care a ieşit mai târziu calul arab. In orice caz, în zorile istoriei ve■ dem încă vânători de cai sălbateci. Reliefuri în palatin lui Assurbanipal arată cai prinşi cu arcanul. Cei îm­ blânziţi erau întrebuinţaţi la căruţă, şi abia mai târziu (de buna seamă în Asia centrală), omul avu ideia ingej nioasă de a deveni centaur, adică a împrumuta pi| cioarele calului pentru fugă, născocind călăria. — Desj coperirea căpăstrului, a frâului, a şclei şi a pintenilor . vine târziu.de tot. Cavaleria greacă şi romană călărea ! încă pe deşelate.

Azi, calul e unul dintre cele mai iubite animale domesI tice. In Asia, iepele. sunt mulse (pentru Kumis), iar carJ nea e mâncată. In Europa, unde de asemenea Carnea de ; cal era mâncată acuma o mie şi ceva de ani, ivirea crcşi tinismului a pus capăt acestui obiceiu, care aducea j aminte vremea de barbarie. — Numai oamenii săraci mă! nâncă în vremea noastră carnea acestui dobitoc,' întrebu­ inţat în deosebi ca tovarăş de muncă şi pentru transport.

Pe lângă ajutorul dat la plugărie, vitele mari au fost de mare însemnătate, în istoria omenirii ca mijloc de trans* port pentru om .şi mărfuri. In privinţa aceasta, alături de cal, | locul cel mai de seamă îl ocupă cămila, iar în regiunile po.j lare cânele.

Cu răspândirea Europenilor în celelalte continente, 1 calul a cucerit preriile Americei de Nord, pampele şi ! ll-anos în America de Sud, schimbând fundamental felul de viaţă al P.-Roşii, care au ajuns călăreţi pătimaşi. Ro­ lul cel mare al acestui animal rămâne însă cel legat de muncile omului. De aceea, după ce s’a răspândit din cer­ cul de cultură al Asiei apusene peste restul planetei, nui mărul cailor a sporit în chip uriaş. înainte de răsboiul j mondial, erau peste J.00 de milioane, dintre care singura : Europa numără aproape 50 de milioane. Luptele însă au - j ucis sumedenie din aceşti credincioşi tovarăşi ai omului.

Tft

l

71

Ca şi pentru câne şi alte animale domestice, o bine să ţi­ nem seanra că i«$elc do azi nu s’au născut din acelaş trunchiu. Cânele, de-pildă, are tulpina lui in ni ai multe specii dc lupi şi de şacali. Pot aşa, calul sălbatec avea multe variante. Cei mai ilocoşi, dinspre ţinuturile polare, mănâncă : «i peşte...

Ccrcul dc* cultura apusan avea aşa dar cu privire iu plante şi animale mai multa; înlesnire decât cel răsăritean, fiindcă avea şi mai multă varietate geografică: oaza Nilului, oaza Mesopotamiei, oaza Asiei centrale (iz­ voarele lui Oxus şi Jaxarte (o altă: Meso'potamie), şi p atâtea tari împrejurul minunatului lac al Mediteranei!

Nu e deci de mirare, că aci s’a dezvoltat o viaţă econo­ mică mai felurită deccd in cercul Asiei răsăritene. Aci [ străluci mai mult decât oriunde lumina civilizaţiei : omeneşti. In adevăr, după ce animalele şi plantele au în­ ceput a fi aci îmblânzite (acuma vreo S—I0.000.de ani), omul s’a îndrumat în fiecare ţinut spre o viaţă tot mai înlesnită, împrumutând unul dela altul legume, cereale şi vite, îndată ce veneau în atingere. Fiecare a făcut însă întâi o şcoală deosebită, muncind potrivit cu nevoile ţi­ nutului unde se află. Şi astfel, după ce vedem oaza egiptica şi cea mesopotamică, înflorind cu 4000 şi mai bine de ani înainte de Ohristos, (având nu numai creşterea vitelor şi piu gări e, ci şi industrie şi negoţ), vin la rând Fenicienii, care răspândesc în ţările Mediteranei roadele acestei civilizaţii. Tar cei din.urmă cari intră la ucenieiea aceasta în mia dinainte de era creştină .sunt Grecii şi ■ Romanii.

Grecii, o drept ajunseseră şi ei cu vreo 1500 înainte de Ohristos'la o civilizaţie destul de însemnată în Micena.

I)ar începuturile lor, când au venit întăiaşi dată dinspre Nord în acest coif de pământ1), au fost'umilite de tot.

L

i) In mia a*3-a înainte de Christos, seminţii Arice au năvălii in peninsula balcanică.

72

Când au sosit îh Elada, Arienii erau plugari şi crescu, tori de vite, ea şi fraţii ior, eoborîţi âi India. Plugul lot era do lemn — un biet lemn cu un cârlig la capăt. Samănatura do căpetenie era meiul... Abia mai târziu încep o lucrare mai destoinică a pământului, împrumutând dinspre răsărit vifa. măslinul şi smochinul. Până în seco­ lul al Vl-lea (când vine expediţia lui Dariu) pânea de toate zilele en\ făcută din orz! Numai cei bogaţi mân­ cau pane de grâu, iar ca legume mai . răspândite Cran doar ceapa şi usturoiul. Carne rar cine mânca (mai mult la sărbători, când se aduceau jertfe)... Dar, încetul cu încetul, munca spori. întâi fu cinstită fabricarea ar­ melor. (La Omer, e lăudat cu vorbe mari meşterul care face scuturi, lănci, arcuri, ctc.). Apoi, meseriile-încep a se rezemă pe lucrul robilor şi astfel, ajung dispreţuite.—In deosebi, Dorienii se uitau cu dispreţ la meserii...; dar Ionienii (Atenienii). din fericire, se îndemnară mai mult spre munca industrială şi negoţ.

Tot aşa şi Romanii în’ccp ca plugari umiliţi. La 510, când se întemeiază republică (pe vremea veiiirei lui Da­ riu la Dunăre, când părinţii noştri, Geţii, erau un popor numeros şi. organizat), Romanii erau nişte ţărani, care trăiau cu mare economie. Mâncarea lor obişnuită eră o fiertură de grăunţe de grâu. Abia mai târziu s’au deprinşi cu pânea. Leguma obişnuită era usturoiul şi ceapa; car i nea de câne, de porc şi de capră, precum şi de vânat, era singura la îndemână1). Vitele mari erau păstrate mai mult pentru muncă şi stau vara, ca şi iarna în grajd, ne-l fiind loc destul pentru păşune. Singure oile erau mai nu-1 mc-roase. De altfel. Italia avea şi poame: Iau rusca (stru­ guri de pădure), mere, pere, etc... Dar şi aci, ca şi în Gre­ cia, îndesi rea populaţiei aduce o muncă agricolă tot mai intensă. Pământul fiind îngust, cu. timpul a început a fi , *) Moşioarele fiind mici, orice apă şi orice*iaz era întrebuin­ ţat pentru pescuit. Peştele erâ crescut iu basinc mici (lăzi de lemn), ca in Clima!

73 bitie lucrat, îngrăşat şi chiar irigat!, iar mlaştinele au fost secate... Astfel, s’a făcut trecerea spre industrie şi negoţ..., Italia a ajuns o grădină (iota pomafium videtur) — adică întreagă se părea o livadă de pomi...

Din nenorocire, trecerea dela plugărie la industrie şi negoţ a adus aci o revoluţie a muncii.

Cat timp Romanii rămăseseră în orizontul Italiei', viaţa lor sporiâ, pe temelia veche: plug aria. Dar, după ce se ciocnesc cu Cartaginezii, răsboiul cel lung în contra lui Anibal, ţinând plugarul ani de zile în lagăr, a ruinat pe ţărani. Pe de altă parte, grâul venind tot mai uşor din • Sicilia şi Africa (cucerite de puterea legionarului), plu­ garul italian nu şi-a mai putut vinde grâul; iar munca cu braţele începu să nu mai aibă căutare, de oarece robii (aduşi tot din răsboiu) lucrau mult mai eftin... Astfel, capitaliştii dela Roma şi toţi cei din capul statului se îmbogăţesc prin atingerea cu ţările Mediterănei (isvor de mărfuri, capital si sclavi), şi singuri sătenii italieni sărăcesc. — In cele din urmă, se îngrămădiră şi ţăranii la Roma, începură a face politică, vânzându-şi votul pentru pane şi jocuri, iar Italia fu transformată în moşii ■mari (latifundii) lucrate de robi. In loc de grâne, care nu mai rentau, s’au plantat în deosebi vii şi măslini, iar locurile de arătură rămaseră pârloage de păşune, — profăcându-se unele în mlaştini .şi ajungând iară.ş cuib de friguri (malaria) ca înainte de întinderea agriculturii.

Din aceasta use vede, că în cercul cui turei din apusul Asiei şi ţările mediterane, bogăţia de plante şi animale domestice a determinat îndesirea populaţiei şi apoi a în­ drumat’o spre industrie şi negoţ. Dar, după ţări şi epoce, munca a suferit schimbări însemnate prin legăturile dela ţară la ţară (răsboaie, schimbări de legi, etc.), în starea economică de asemenea.

Aşa dar, după ce vedem plantele şi animalele de care s’a putut folosi omul în fiecare tinut, trebuie să urmărim cu­ getul şi faptele omeneşti în fiecare regiune, căci şi elo produc

Ti mari schimbări. O a sa. Nilului, de vţeo 6-7000 de ani a înflorit şi s’a veştejit.de mai multe ori, după ' felul stăpânilor şi după împreju­ rările din ţările vecine. OaQa mosopotamică de asemenea. Lude era Babylomil (Parisul anlicitâtii) azi e ţinut de păstorie, dar în curând, Englezii, înviiind agri­ cultura, îi vor da o nouă înflo­ rire. Aşa dar, mersul economic nu e nicăeri în linie dreaptă, ci are suişuri şi coborîşuri...

Oricum, vatra cea mai lu­ minată a civilizaţiei rămâne tot cercul Asiei apusene şi al Medi terţinei. Do aci' a rasa rit cultura elena şi romană, iar pe temeiul lor, Europenii, clin oameni pădureţi, au ajuns in fruntea omenirij şi au dus..ci­ vilizaţia şi. în alte 'continente, mulând din. Europa populaţie, - plante şi animale domestice, • spre a le dărui tuturor (mitu­ rilor planetei. .!

C. Cercul african. — E cel mai sărac dintre toate. Africa adera rolă hi cepe la Sud de SaJiara, deoarece'plantele şi ani­ malele de pe ţărmul* nordic sunt la fel cu cele din Apusul .

Asiei şi dim ţările meditera­ neene. . tDincolo de Sahara, continen­ tul nare nici o cereală, care

75 să se poată măsură cu cele pomenite până aici. Singura planta datatoare,de pane e un fel de mein (sorghum vul­ gare). — înainte de pătrunderea porumbului, sorgul eră ' tot sprijinul Negrilor.

O altă plantă însemnată e cafeaua. — In Sudan, Guinea, Mozambic .şi Abisinia, 'cresc o mulţime de soiuri sălbatece. Două însă au fost cultivate înadins. Seminţia Gulia- (la Sud de Abisinia), mănâncă boabele de cafea,

Culegerea cafelei. amestecate cu unt. Dar, un şeic arab (acuma vreo 400 de ani), avu ideia să facă o fiertură din aceste boabe pră­ jite. Şi astfel, omul a nascoo.it o nouă băutură, care s’a întins peste mai toate ţările pământului. De aceea, co­ pacul de cafea a fost iute plantat în India, în Java şi în

76

America, cam în aceeaş fâşie de pământ, ca şi trestia $ zahăr (până unde ajunge isoterma de 20°).

Centrul culturei de cafea e azi în Ameiica. Din 900.Ofy de tone, cât se produce anual, numai America dă 800.00; (Singură Brasilia dă 2l3 din cafeaua lumei întregi) \ Acuma ‘I* de veac, Ceylanul erâ Centrul cafelei, dan boală a copacului a redus cumplit recolta, iar localniJ au plantat copaci de ceaiu, în locul celor de cafea.

Ca animale e vrednic de .pomenit elefantul, (o specij deosebită, de cea indiană. In» Nordul A fiicei, elefanţi' african, domesticit în vederea răsboaielor şi a luptelor J circ, a fost stins.—In curând, vânătoarea îl va stinge J din restul Africei. Şti utul, îmblânzit abia în anii clin urmă, n’are altă ît! seninătate decât ca podoabă.

D. Cercul american. — Lumea nouă fonneaa un cerc de plante'şi de animale domestice foarte bhi despărţit de ale lumei vechi. Din capul locului, trebui; să observăm că este cu mult mai sărac, dar are câtevj plătite de o însemnătate covârşitoare.

Pentru hrană vine în linia întâi o cereală — singur, cereală* a Amencei •— por urnind. Patria lui a fost (3 bună seamă în podişurile dintre cordiliere, unde se gi seşte şi azi un soiu de porumb sălbatec. Dar, cu vremei s’a coborât şi spre şes, unde cresc azi o mulţime de vs riotă ţi .

Porumbul e o cereală delicată. Pe când grâul are M v°m de 2200° de căldură, ca să se coacă, porumbului \ trebuie 2700°. Aşa dar, cere ţări mai calde decât d grâului. In aoelaş timp îi trebuie şi ploi dese — aproapj în fiecare săptămână: şi nici,atâta nu-i de ajuns: poati ii hlujanul cât pădurea, dacă nu are ploaie la legat (j „ploaie de favoare^), toată munca rămâne zadarnică. ; In schimb e foarte rodnic. Poate da de 4—5 ori ntfj mult decât grâul. De aceea, îndaţă după descoperiri

J

\ 77

C‘

■i

\

i

-78 Ameriod s’a. şi întins într’un singur veac din Spania până în China, în toate ţările calde, pătrunzând pana şi la Negrii africani !

Totuşi, centrul 'cultivării lui e tot America. Yechile civilizaţii ale Perului şi Mexicului pe porumb se întemeiau, iar azi Stateie-Unlite produc ele singure 9jl0 din tot porumbul pRinetei.

In deosebi se cultivă Ja sud de regiunea Marilor-Lacuri si slujeşte la hrănirea porcilor şi la fabricarea de paste ali­ mentare. — Cu vremea va fi întrebuinţat şi pentru zahăr.

In România, răspândirea lui s’a făcut abia de vre o 200 de ani. ^ 'Cartofii sunt cea mai preţuită legumă dintre toate câte ni Ie-a dat lumea nouă. Patria acestei legume o Chili. De acolo se întinsese până în America centrală, dar n’ajunsese încă. în Mexic, când sosiseră Spaniolii.

De atunci însă s’a întins, ea şi. porumbul, peste toată planeta, în locurile prielnice. Jn deosebi, pământurile sterpe din ţinuturile .temperate se potrivesc de minune pentru această cultură. Aşa că, deşi a fost adusă în Eu­ ropa atât de.Spanioli, 'cât şi de Englezi, răspândirea ei s’a făcut mai ales în tarile nordice, unde a ajuns „pânea săracilor După rasboiul de 7. ani. când foametea ban,tuia, mai în toată Germania, cartoful a ajuns hrana de toate zilele.

Tot foametea Fa răspândit .şi în Franţa, (pe timpul, lui Ludovic XVI, — cu puţin înainte de revoluţia franceză).

Acum a ajuns şi în America şi în Europa pană dincolo de cercul polar, iar pe Alpi se suie'până la înălţimi ca’ ale Ceahlăului (.1900 metri).

In fruntea ţărilor producătoare de cartofi stă Ger mania, alături vine Bus ia. — Pe lângă hrană pentru om, se întrebuinţează şi .la fabricarea spirtului.

In Brasilia, batata (ipomoea batatas) e un Tel de cai> iot dulce, foarte mare şi hrănitor. \

X

t ■

79

Ca un fel de p&recke cu ceaiul şi cafeaua, cla| supe-- • rior am and ui oi, si a arbarclc d c ■ cacao, ca re creşte- săl­ batec în pădurile Brasilici, — dând în păstaife lui- nişte boabe, a căror făina este foarte hrănitoare. ‘) A Iun ele a mei i cane (aradus hypogaea) e un arbust de felul lui din Brasilia. Dă nu numai hrană, dar şi ulei li.

In sfârşit, bumbacul împlineşte lista plantelor care mulţumesc trebuinţele cele mai însemnate ale omului, procurandu-i, pe lângă hrană, Şi îmbrăcăminte.

Dar, dacă trecem dela plante la animale, sărăcia Americei' nu se poate mai isbitoare. Singurul animal domes­ tic mai însemnat eră lama, un erbivov al regiunilor înnalte din Anzii Perului. — E aşa do bicisnic, încât abia poale duce vro-o 60 de kilograme.

Intre paseri, e vrednic de amintit aci Curcanul.

Cu toate acestea, omul a putut şi în lumea nouă să se

ridice peşte treptele primitive ale gospodăriei. La capatul sudic, unde neguri veşnice acoperarhipelagurile Ţării-Focului, Fuegienii trăesc încă şi azi pe treapta de -■ -i} Azi, centrul de producţie e,Coasta de aur“ în Africa.

■

80

culegători. La celălalt capăt al continentului, găsim însă şi pe Eschimoşi, vânători şi pescari de o dibăcie neîn­ trecută de nimeni în toate mările polare. Tar la mijloc, în regiunile ecuatoriale, trăese Pieile-Roşii, întovărăşind ocupaţia de culegători, cu mici începuturi de lucrare a pământului. — Dar toţi aceştia, cu toată căldura regiunoi dintre tropice şi bogăţia vegetaţiei, toţi sunt mai aproape de Fucgieni, decât de isteţii Eschimoşi. Ceeacc înseamnă că, cu cât nevoile traiului silesc pe om sa se opintească mai .mult, cu atâta el dobândeşte puteri mai mari, născoceşte unelte mai multe şi ajunge pe o treaptă de gospodărie mai înaltă.

De aceea nu-i de mirare, că părăsind extremităţile reci ale Americei şi mijlocul ei cald," şi trecând în zona tem­ perată, să găsim pe băştinaşii acestui continent pe o treapta şi mai înaltă. In adevăr, unde sunt St.-Unite de azi. Pieile-Roşii erau chiar înainte de venirea lui Co- lumb pe calea unei civilizaţii vrednice de admirat. In basinul lui Mississipi (spre S.-E.),urnii Muskoki au mi­ nunat pe Spanioli, când au dat de satele lor, care păreau adevărate oraşe! Algonkinii de asemenea lucrau pămân­ tul, ba scoteau şi arama, în preajma Marilor-Lacuri. Cul­ mea desvoltării o atinseseră însă Pieile-Roşii pe podul Mexicului şi în Peru, unde erau popoare numeroase, cu agricultură, industrie, negoţ şi organizaţie socială care îi punea pe aceeaş treaptă de desvoltare cu Babilonenii şi Egiptenii. — Din acest punct de vedere, descoperirea Americei şi amestecul Europenilor a fost o adevărată nenorocire pentru desvoltarea omenirei. Singuri, în lumea lor, cu planjele şi animalele lor, oamenii cu piele roş­ cată ca arama, străbătuseră toată scara gospodăriei până la treapta cea mai înaltă a epocei lor. — Ceeace înseamnă că munca omului, chiar când n’a avut la îndemână des­ tule plante şi i-a lipsit ajutorul vitelor purtătoare de jug, a fost deajuns ca să ridice viaţa socială la o înaltă treaptă de desvoltare.

/

81

Minerale.

■

a ratat pana aici că în fiecare ţinut omul şi-a în­ tocmit gospodăria potrivit cu plantele şi animalele care îi stau la îndemână. Dar peste 'tot, lucrul de căpetenie este^aw'ftfcYi lui şi isteţimea la care l’a dus munca şi une­ ori întâmplarea.

Intr’o lume aşa de săraca în ani­ male mari, cum eră America, omul nu isbutise încă sa îmblânzească bourul, care i-ar fi fost de un mare ajutor la lucrarea pământului! Iar dacă cineva bănueşte că acest dobitoc nu poate fi mlădiat, iată renul: oamenii Polari din lumea veche (Laponii, Samoezii, etc.) îl îm­ blânziseră, pe când Eschimoşii îl privesc şi azi numai ca vânat! Aşa dar, lucrul,de căpetenie nu e atâta înzes­ trarea unui ţinut, pe cât este iniţiativa omului în mode­ larea na tur e i, Dar nu e mai puţin adevărat că şi puterile omului au o margină. El se slujeşte de animale şi de plante, însă acolo, unde îi lipsesc aproape cu totul, cum e în Austra­ lia, vina nu mai e a omului, ci a mediului geografic.

Tot aşa este când ne gândim la unelte. Toată munca o- margină. El se slujeşte de animale şi de plante, însă a/dar şi uneltele atârnă de materialul pe care îl ai la în demână. La început, ele au fost de lemn, de scoici, oase, etc., apoi din pietre şi în deosebi din cele care puteau fi . silite să se despice în chip de aşchii (silex). Astfel. în cei dintâi paşi ai gospodăriei, găsim pe om înnarmat cu unelte grosolane, colţuroase, cum au ieşit din lovirea ma­ terialului primitiv. Dela o vreme, se face un pas înainte: J uneltele rămân tot de piatră, dar sunt netezite (şlefuite) : şi capătă o mlădiere mai mare, adică întrupează mai | bine gândul omenesc.

Cum se va fi făcut trecerea dela piatră nelustruită, la cea şlefuită, nu se poate hotărî. Netezirea uneltelor presupune frecare îndelungată cu ajutorul apei, nisipului şi a unui corp care apasă nisipul.. Fiecare pas înainte în perfecţionarea 39907. — S. Mehedinţi, Geografia economică.

:

\

82 uneltelor a cerut însă o adevărată opintire de cugetare şi veă* curi de muncă dela o generaţie la altă, până să se înrădăcineze obiceiul. Azi, când vedem astfel de unelte, ui se par un lucru de nimica, dar dacă ţinem seama cât de neajutorat era omul la început, trebuie să rămânem uimiţi cum a putut ajunge iei $i colo la isprăvi aşa de. mari. — In Polynesia, n;ci până azi nu s’a descoperit mijlocul de a găuri piatra!

Aşchia de piatră care slujeşte drept topor c legată cu rafie de coada toporul ui (vezi pag. 31).

Totuşi, clacă ar fi rămas Ia unelte de lemn, dc os, şi do piatră; puterea omului ar fi fost destul de smerita.

De aceea, pasul cel mai mare Fa făcut omenirea abia atunci când a dat de metale şi i-a venit în gând să le mlă’ dieze prin foc. — Undo, .şi cum s’a făcut acest mare pa.s, nu se poate iarăş hotărî, căci nu numai într’un loc, ci în mai multe, născocitorul do unelte, tot.alegând pietrele cele mai potrivite şi în deosebi bulgării negri do cremene, a daUposle o piatră neagră şi grea care, spre deosebire do pietrele celelalte, nu se crapă, ci se turteşte. Această noua piatră... eră metalul.

^ ; 1 ; J : ;

; I j | i

\ j • j

Eschimoşii, cât sunt oi dc strimt ornti. găsesc fier mo— I teorie, adică sosit din spatiile streine, pământului. Pieile— lioşii găsiau pe lângă Marile Lacuri bulgări întregi de aramă 1 şi se învăţaseră să o .turtească, lovind o când pe o parte, când \ pe alta, potrivit scopului de a-i da o formă anume.

Dar progresul cel mare n'a fost înlocuirea din întam plare a pietrei adevărate,' cu metalul, care i se părea omului primitiv tot o piatră. Când a ajpns să vadă că „piatra4" aceasta se moaie, la foc şi poate primi uşor iorme după voie, — atunci a început în adevăr lucrarea metalelor. Atunci a priceput onrul şi mijlocul de a curaţi fierul (care cuprinde? de obieoiu pucioasă, oxigen ori alte • meţăle...). Atunci >’a născut cuptorul de ars fier, stră­ inului uzinelpr de azi, pe care îl găsim încă în fiinţă la " multe seminţii de Negri în centrul Africei.

Dar; pe calea aceasta a curăţirii metalelor prin topire

83 şi amestecarea lor, omul a ajuns şi la altă ispravă. Lu­ crând. întâi cu aramă, care e mai uşor dc mlădiat şi amestecand-o cil zinc, s’a născut 'bronzul, care e mai tare 8

Cum pregatosc Negrii forul;

decât amândouă 'şi poale' fi funiat în calup ! — pe lângă aceasta, nici nu rugineşte iute, apoi are si strălucirea aurului.

Lungă-lungă vreme, uneltele şi arin ele s?uu făcut aşa clar din acest preţios metal. Adecă, după epoca aramei .şi a fierului, culeşi» ca nişte pietre, a venit epoca bron­ zului, care presupune numai decât ajutorul focului, si abia mai târziu, a ieşit la iveală epoca fierului lămurit prin foc, care întrece în tărie bronzul, ba poate fi şi oţelit... adică întărit foarte uşor prin cufundarea în apă rece, când o fierbinte de tot.

Cu obişnuinţa de a lucră metalele, omul a înmulţit dintr’odată puterile sale în chip uriaş, iar când a venit vremea ca, lângă foc să cheme şi apa în ajutor (sul) formă de abur), adică să pună maşinile să lucreze în locul vitelor sau a mânii omeneşti, atunci gospodăria sa a căpătat o desvoltare care a schimbat într’un singur veac toată faţa pământului. Din secolul al XVITI-lea şi. până azi, planeta s5a înnoit şi se înnoeşte văzând cu ochii.

Iată de ce e necesar, după cum am privit până a£uma plantele şi animalele din fiecare ţinut geografic.

, 84 tot aşa trebuie să-ţinem seama pentru desvoltarea g0s podăViei omeneşti în viitor, în deosebi de răspândirea nit talelor şi a cărbunilor'siva altor isvoare de energie, cart pot schimba metalele în unelte şi maşini, spre. a modela şi mai energic de aci încolo faţa planetei.

• *

Intre metale, cel mai preţios până acum. se socotea aurul.

Aurul e un metal de preţ, fiindcă nu rugineşte şi poate . fi uşor lucrat în chip de podoabe. Fiind apoi destul do rar pe faţa pământului, a putut fi întrebuinţat pentru facerea banilor, ca mijloc de schimb în negoţ. El se gâseşte sau în nisip şi trebuie spălat cu mare greutate, sau o în vine (filoane) de piatră şi atunci trebuie săpat cu \

Vine de aur în TransvaaL mare cheltuială şi trebuie măcinată toată piatra, pentru a osebi firele de metal (cu ajutorul .mercurului).

In vechime, minele cele mal bogate în aur erau în Egipt, Tracici şi în Dacia. Azi, se scoate din toate con­ tinentele, o masă de peste 600 de tone anuali In f runte stă Transvaal, care dă singur cam V? din aurul întregu­ lui negoţ. Apoi vin la rând Şt.-Unite care adaogă şi

85

Sm sS."r A"“nW° ,mp'in‘'5le <*r» In Transvaal, aurul ,a fost descoperit abia de vre-o 30 şi ceva de ani (în 1885). In Australia se descoperise ceva mai înainte (1851) în colţul de S.-E., apoi şi în părţile apusene, unde bogăţia de metal c mare, dar scoa­ terea lui e foarte grea, ţinutul fiind pustiu.

In St-Unite, California sta în frunte, când s’au des­ coperit cele dintâi ţinuturi aurifere (1848); dar azi s’au mai descoperit şi pe malurile lui Yukon, în mârgina

Căutarea aurului în Yukon (Alasca).

Din punctul de vedere al progresului omcuirei, este vred­ nic de pomenit că aurul a avut darul să populeze în chip aproape miraculos câteva dintre ţinuturile cele mai sterpe ale planetei. California era o pustietate, când s’au găsit nisi­ purile de aur. Acuma e o grădină, căci au năpădit toţi aven­ turierii, iar preturile pentru hrană au ajuns atât de ridicate, încât, alături de spălătorii de aur, s’au făcut sate de agricul­ tori, s’au plantat porni, vii... şi azi, când frigurile aurului au pierit, în urma scâderei metalului, a rămas în. loc un ţinut împodobit prin silinţa omenească, — ceeace nu s’ar fi întâm­ plat. dacă nu era la mijloc setea, de a\u*f

86 Tot aşa s’a întâmplat în Transvaal. In locul Burilor care se ocupau cu creşterea vitelor, a năpădit fel de fel de aventu­ rieri....; s’au ridicat oraşe, s’au făcut drumuri do fier, iar bieţii Buri s’au ales şi cu un răsboiu cu Bngle/.ii, care a adus pe capul lor o stăpânire streină.—Margiua din apusul Australiei va ajunge şi ea înfloritoare* cât Ingădueştc seceta' pustiei.

Argintul se găseşte mult mai mult decât (turul. De aceeâ, în cea din urmă jumătate de veac, preţul lui a scă­ zut la -Va din ceea ce fusese. In fruntea producţiei sta Mexicul, apoi vin la rârid St.-Unite. — Dc altfel, <toale statele din lungul Cordilierei americane au destul argint.

In Europa se scoate din Spania (încă din vechime) si din Germania.— Se află şi în munţii'Ardealului.

Fin ul e însă cel mai preţios metal':*pe el se întemeiază lot maşinismul epoeei noastre. Din fericire se găseşte în multe ţări şi în'cantităţi uriaşe, hi fruntea produc­ ţiei stau Stf-Unite, apoi Anglia şi Germania. — înainte de răsboiu, Germania luase înainte. Angliei. * ■

Arama e căutată din ce în ce mai -mult, de când s’au desvoltat industriile electrice,’unde e nevoie de fire de aramă. împrejurul Marilor-Laeuri (St.-Unite) sunt can­ tităţi enorme. Numai Statele-Unite dau 2/3 din toată arama negoţului. Şi în plumb, tot Statele-Unite Stau in frunte.

Platina e puţină, dar are mare preţ. pentru fabricarea • instrumentelor din laboratorii, fiindcă nu se topeşte uşor .şi nu e atacată de alte substanţe. — Mai toată platina e scoasă din nisipurile Ural Hor. In timpurile din urmă a căpătat o mare răspândire un metal alb (ca argintul), dar foarte uşor: aluminiu.— El este scos din bauxită (yn oxid de aluminiu). Pentru industria modernă: aeroplane, automobile, submarine, etc..., metalul, acesta e o adevărată binefacere, mai ales Că poate fi pregătit în alia,juri cu alte metale, care îi

87 măresc tăria, fără a-1 îngreuiă prea mult. Alături de St.-I nite şi (le I* ranţa, Romania arc clin fericire bauxită (Munţii Apuseni), aşa că, împreună cu fierul (Banat) si alte metale, tara noastră are tot ce-i trebuie în vedeN rea xnăşinismului.

Materii ajutătoare industriei.

Dacă adevăratul pas mare în lucrarea metalelor a fost tovărăşia metalului cu forul, eră firesc ca industria aceasta să ia un sbor deo­ sebit în ziua când avea să se găsească un combustibil oft in şi puternic. \ ar* A

T"~

r i

■ţ£k I i :2i

m

m v/

P *

Mină de-Cărbuni.

■

In adevăr, lemnul dă un foc slab. Chiar cel mai des lemn, abia are 50°/0 cărbune, iar unele lemne pufoase (salcie, plop, arin...) nu dau decât prea puţină căldura.

A venit însă vremea că în unele ţinuturi a început a fi pUşi pe foc şi cărbuni de pământ, care au peste 90% Şi (chiar 95°/0) cărbune curat. Atunci metalele şi-au găsit

88 4 . stăpânul. — Momentul acesta mare în desvoltareâ onieniroi n fost. veacul al XYIII-lca.'când Anglia a pornit hotărîta în calea maşinismului, iar exploatarea din plin a cărbunelui de pământ a început abia la mijlocul seco­ lului al XlX-lea, ridicândn-se până la sfârşitul veacu­ lui la o cantitate do 8 ori mai mare.

Astfel, ţările care au avut la îndemână fierul şi căr­ bunele, apropiate unul dc altul, au luat un sbor indus­ trial fără păreche faţă cîb ceeace văzuse lumea în trecut. " Anglia, St.-Unite şi Germania au avut cu deosebire a/ cest mare noroc.

Cu începutul acestui secol, St.-U4ite stau în fruntea producţiei cărbunelui, producând % din tot cărbunele .negoţului. Intre Alegani şi Marile-Lacuri minele se ţin lanţ. — In Munţii Stâncoşi şi Texas e alt rând de mine.

(In totul, St-Unite au ţinuturi cu cărbuni, cam de două ori şi.mai bine cât suprafaţa României).

Anglia a fam as pe planul al doilea. Ea scoate abia ‘/2 din producţia mondială. Ţinuturile ei carbonifere sunt însă cele mai bogate din toată Europa (cam 200 miliarde de tone).

Alături de* aşezarea în mijlocul emisferei uscatului şi de modelarea scoarţei pământului în chip de arhipelag cu multe crestături, favorabile pentru porturi, nimereala aceasta: ca tocmai în acest colt dc pământ european să fie sub pământ cele mai bogate pături de cărbuni, este.una din cauzele caro explică, pentru ce de aci a ieşit cel dintâi popor mare în in­ dustrie, cei dintâi negustor al planetei "şi cel mai prolific neam, care a întins graiul său mai mult decât oricare altul pc fata planetei. — Cum e într’un organism „nodul vital", aşa e în organismul planetei noastre arhipelagul'britanic.

Germania care veniâ în rândul al treilea în ce priveşte producţia cărbunelui, a fost dată îndărăt după răsboiu, pierzând o mare parte di-n minele Silesiei şi fiind'silită să hrănească ‘cu cărbuni industria franceză.—-Totuşi, basinul Rulir rămâne un centru foarte însemnat.

89 Franţa şi Belgia n’au nici cât le trebuie lor, în schimb mai sunt £iara din Europa .depozite uriaşe şi se vor mai descoperi încă. In fruntea tuturor stă China unde, un singur basin (în Se-Ciuan) e aproape cat România ! _ Secole întiegi industria are în cărbunele de pământ (începând dela cel mai des: antracitul şi până la lignit) un sprijin nu se poate mai prielnic pentru a înmulţi puterile omului asupra na turei.

Petrolul. — Insă şi mai preţios decât cărbunele e petrolul. — O tonă de petrol dă căldură cât 3 tone de căr bune ! — fără să mai socoteşti atâtea şi atâtea produse, câte t>se pot scoate din el: parafină, oleiu de lămpi, hon-, ziuă. va-silină, motorină, culori, etc... Dar, înlesnirea cea mai mare e alta: petrolul ajută mult navigaţia cu abur, de oarece cărbunii sunt greu de transportat, ocupă loc prea mult pe vase şi se încarcă cu mare chcltueală şi întârziere... De aceea, pentru a stăpâni navigaţia pe apă şi în aer (unde e nevoie de benzină pentru motoare), petrolul a ajuns azi cel mai preţios isvor de energie, iar ţările care se luptă pentru a stăpâni negoţul mondial, au făcut tot ce le stă în putinţă să pună mâna pe puţurile de petrol. a • Cel mai mare producător de petrol este azi republica St.-JJnite, scoţând anual aproape 3j4 din producţia mon­ dială. Ţinutul cel mai bogat e la apus de lanţul Aleganilor, dar s’a găsit şi în California şi Texas.

In al doilea rând veniă Rusia, cu bogatul ţinut de pe malurile Caspicei (Baku), unde, pe un petec de pământ de 4 km. lungime şi 2 lăţime sunt peste 700 de puţuri!

Apoi vin la rând: Mexic, România, lava, Mesopotamia şi alte ţări. — A. fost o întrecere nemaipomenită între SţUnite şi Anglia să pună mâna pe cât mai multe ţinuturi petrolifere. Până acum, Anglia a ieşit biruitoare. (Cine va avea în mână petrolul, va stăpâni negoţul lumii şi deci o marc parte din industrie).

90

y \

Iu timpul din urmă a ieşit la iveală, ca o maro putere, gazul metan. — In scoarţa pământului -sunt deci isvoare de energie nebanuite încă. Dacă unul seacă cum se întâm­ plă cu petrolul, care sea'că uşor. deoarece uleiul se găseşte în chip de pungi, altele vin la Joc. Astfel, după ce cărbu­ nii şi petrolul se vor ispră vi, va veni la rând cărbunele alb, adică energia electrică, produsă de căderile de apă. si cărbunele, albastru, adfcă energia enormă a fluxului .şi ! refluxului mării.

De aceea, putem zice că noi suntem'abia în pragul fa­ zei de (jospodar ie planetara. — întâi, am cunoscut: a) gospodăria casnică, în care membrii .familiei pro- . duc .şi consumă tot ei produsele muncii lor. — Pe această treaptă, cei care produc o materie primă: lână, lemn. cereale... tot ei o şi muncesc (o industrializează), tot ei îşi fac si uneltele de muncă.

Chiar în gospodăria casnică nu fac toţi exact aceia.ş muncă, ci e şi acolo nu început de împărţire. Femeile fac un lucru, bărbaţii altul, copiii altul... Mai ales că familia nu era numai din părinţii şi copii unei singure case, ci cuprin­ dea un şir mai lung. de căsnicii—tot neamul (adică gin tea), trăind într’o casă comună. compusă din multe încăperi, alipite unele de altele ca celulele unui fagure, sau un grup strâns de locuinţe. Pământul era stăpânit şi lucrat la un loc. dar roadele erau consumate în parte de fiecare căsnicie.

Când hu erau destui muncitori, se adăogau sclavi — care erau priviţi şi ei ca op parte a familiei sau neamuri apro­ piate. — In orice caz, afară din această comunitate, individa n’aveâ nici un drept şi nici o apărare. Si, fireşte, munca fiind la un loc, nu putea fi negoţ, adică schimb, ci fiecare lucră ca albina pentru întregul ştiubeiu. b) In .evul mediu a venit la rând gospodăria orăşe­ nească. Castelul seniorului4 eră întâi o cetate de apărare.

Apoi se îngrămădesc locuitorii dimprejur: unii urmează mai departe cu lucrarea pământului, alţii se ocupă cu •meseriile, iar când nu ajunge hrana şi materiile prime, se face schimb cu locuitorii mai depărtaţi, adică burg-ul

; ; ;

'

f

yi devine loc dc târg său iarmaroc. — Astfel, într’o rază d,e 4—8 ceasuri de drum, se .înfiripează gospodării de acestea, care puteau mulţumi toate nevoile localnicilor.

Dacă prisosea marfa, se mai putea vinde şi aiurea, alt­ fel nu. Jnsă numai oraşanuf avea drept de van zare sau cumpărare. In sate. negoţul eră cu totul oprit. -Aşa că oraşul, cu satele dimprejur, eră ea o gospodărie încliisă laţa de streini. Avea hanii oi, măsurile ei, preţurile • oi, etc. c) A venit apoi la rarul gospodăria nfaţională, când • • statele sau centralizat în secolele din urmă. In loc de interesul unui oraş şi al sa toi oi- dimprejur, suveranii şi miniştrii încep să se gândească la sfera intereselor unei ţari întregi. Se face o singură monedă pentru toată ţara, se fac drumuri, legi comune..., care frâng puterea no­ bilime! şi scad însemnătatea burgurilor. — In rândul întâi, se desfiinţează nenumărate vămi, dela un loc la altul, înlăuntrul aceleiaşi ţări. d) Azi se iveşte o gospodărie nouă: cea planetară. adică „pământul întrec/ a ajuns ca o singură piaţăli.

Cu înlesnirea comunicaţiei pe apă şi pe uscat, mărfu­ rile se mişcă uşor dela o ţara la alta, iar unele asociaţii de negustori (trust) .sau .chiar un singur mare capitalist caută să cumpere toată marfa unei ramuri de negoţ, pen­ tru a hotărî el preturile pentru toţi consumatorii pămân­ tului! Fierul, bumbacul, zahărul... şi mai ales petrolul, în timpul din urmă, au ajuns să fie acaparate în foarte puţine mani. — De unde în economia naţională, o ţară caută să-şi împartă munca în raport numai cu nevoile locuitorilor săi, acuma se iveşte nevoia de a împărţi ocupaţiile după nevoile (cererea şi oferta) omeni roi în­ tregi. Aşa do pildă, în evul mediu, când domnia gospo­ dăria orăşenească, viile se întinseseră paria spre malu­ rile Baltice. Azi, când se pot importă vinuri mai bune din ţările mai călduroase, viţa .din ţările reci a pierit.

Fiecare ţinut caută să producă tocmai ceeace întregeşte

92 maij mult gospodăria planetei. Stepele austiahene şi îlfrica ne dau lână. carne..., iar Anglia dă fabricate, renun-, ţând la creşterea de odinioară a oilor.

Astfel, vedem că, pe măsură ce metalele au înlesnit maşini sinul. .s:au petrecut mari schimbări în organizarea gospodăriei omului. încetul pe încetul, pământul ajunge, după vorba lui K. Ritter, ca o „casă de educaţie a nea­ mului omenesc. împărţindu-şi popoarele munca, întocmai ca şi cum ar face toţi o singură gospodărie. * In nici o privire nu se vede mai bine unitatea aceasta, ca în măsurile sanitare: lupta contra holerei; a ciumei, etc.; în uniunea poştqlă şi telegrafică, în regulele navigaţiei, în ne­ voia de o limbă internaţională şi în „societatea naţiunilor”, care vrea să-adune împrejurul unei singure mese pe toţi re­ prezentanţii omenirii, spre a lua măsuri privitoare la toată populaţia planetei.

Ca semn pipăit al tendinţei de gospodărie planetară este între altele Comisia Dunăreană, care vrea să asigure tuturor vaselor intrarea pe gurile Dunării. Ea este cu totul neutră, are legi deosebite, judecând unele interese în numele tuturor statelor, şi având steagul sau şi alte semne, ca organ mai presus de orice naţiune.

Curentele comerciale în legătură cu împrejurările geografice Am văzut bă nu toate ţinuturile pământului simt la fel înzestrate cu plante,, animale şi bogăţii minerale. In| fafişarea ţărilor se schimbă după depărtarea lor de ecvator (climă) şi după .ridicarea peste nivelul mărei (şes, deal, podiş, munte). Iar la aceste deosebiri se adaogă încă una: omul. De pildă, împrejurul Oceanului Arctic (un fel de Mediterană polara), clima, plantele şi ani­ malele sunt aproape la fel. Totuşi, viaţa omului e deo­ sebită: Eschimoşii n’aii putut îmblânzi renul, ci au ca animal domestic numai cânele, — de aceea duc o viaţă de pescari.şi vânători destul de strimtoraţi; pe când din-

[

i

:!

3

V

93

coace ele Oceanul Atlantic, Laponii, Samoezii şi alţi lo­ cuitori ai larilor polare au îmblânzit renul şi trăesc ca pastori — mult mai puţin supuşi'asprimilor climei.

Aşa clar, treapta de desvoltarc economică, pe care se află orice parte a omenirei, trebuie privită în-legătură cu omul şi împrejurările fiecărui ’ ţinut. In genere însă, putem pune ca o regulă generală: 1. Oricare ar fi fost înzestrarea unei ţări cu plante, animale şi bogăţii minerale, omul s’a ridicat tocmai acolo pe o treaptă mai înaltă de gospodărie, unde a fost silit să muncească mai mult şi să născocească mai multe unelte. Iar aceasta s’a întâmplat mai întâi de toate în puţurile temperate (atât în lumea veche: China, Iran ji Ţările Mediteranei; cât şi în lumea nouă : Mexic, Peru). — Se ridică însă o întrebare: N’au putut oamenii să împrumute din alte regiuni plante şi animale domestice, precum şi unelte şi alte înlesniri ale civilizat ieiu?

De sigur au putut şi pot şi azi să se ajute într’o ţară cu roadele şi născocirile altei ţări.

Aceasta se întâmplă însă după o lungă desvoltare, când legătura între popor şi popor, precum şi scliimbiil a ajuns lesnicios.

Să vedem deci care sunt cele dintâi seminţii ori po­ poare care au ajuns la o viaţă mai înlesnită şi cum prin schimb (negoţ) civilizaţia s’a întins dintr’o ţară în alta, până ce am ajuns la negoţul aşa de viu care se face azi între toate ţările, peste toate oceanele şi mările.

Cele dintâi ţinuturi, unde omul a ajuns la o gospo­ dărie mai temeinică, unind lucrarea pământului, cu păs­ toria şi industria, sunt, butii am spus, oază Egiptului, Mesopotamia, Iranul, India şi China, iar în lumea nouă Mexic şi Peru.

In chip firesc, mărfurile din aceste centre s’au ras-

ţu pândit (împreună cu unelte, obiceiuri, plante, animal e, etc.) şi în ţinuturile dimprejur. în natura omului, îndată cc s’a ridicat peste treapta ___Eani,

a ui li că de culegător, să schimbe ce arc, cu ceeace au alţjj Chiar în pădurile Africei, căi sunt do primitivi Negrii, în_’ tâlneşii iarmaroace (bâlciuri) regulate, unde vin satele prejui—adesea dela depărtări destul de mari să vândă Şi să cumpere. In ziua aceea, luptele încetează (un fel de îndrumare spre obiceiuri şi legi internaţionale). Unul aduce ba„ nane, altul oale, coşuri, dinţi do elefant... ş. «a.

Cu cât gospodăria unui ţinut o mai întemeiată, (adecă mai aproape de industrie), cu atâta schimbul cu vecinii mai puţin înaintaţi urmează dela sine. De acCea. eu mii de ani înainte de Chrisfos, vedem popoare de negustorii adică popoare care îşi iau sarcina să poarte mărfurile dintr’un loc în altul. — Ce! mai vestit în Apusul Asiei au fost Fenicienii. Cu 3300 ani înainte de era creştina, Egiptenii fabricau pânzeturi de in (cum fabrică azi Anglia pânza de bumbac), sticlărie şi olarie. Fenicienii cumpărau aceste mărfuri, aducându-le în schimb: unt­ delemn. vin, lemne de l’oc şi materii p’fentru îmbălsăma■roa cadavrelor: smoală, răşină, etc..Tot Fenicienii adu­ ceau din ţările Eufratului broderii şi parfum (Babylonul era atunci ca Bruxelles- sau Paris), covoare, biju­ terii, etc.—Despre oraşele meşopotamice, proorocii spun că aveau: ,,negustori mai numeroşi decât stolele cerului, iar boieri — mulţi ca lăcustele*4! Şi nu numai între ţările vecine se făcea negoţ, dar chiar între ţări foarte depărtate. Chinezii care au fost de timpuriu nu numai plugari temeinici, dar,şi meşteşugari, aduceau pânzeturile lor de mătase eu caravanele prin Gobl până în hasinul lui Oxus şi Iaxarle. Tar la răsărit le transportau pe lângă ţărmul mării, până în India. Pe de altă parte, mărfuri asiatice se răspândiau în toate colţurile Mediterauei şi chiar spre ţărmurile Al arii Baltice, de unde primeau chihlim­ barul.—Cu câteva mii de ani înainte de Cristos, fabricate din

or, fVipt şi Cipru ajunseseră îi, Scandinavi». (In Pomeranu,, '}„ morminte străvechi s au găsit-scoici' din Oc. Indian, care sinjian în loc de baiu).

!

:

j ,

In genere însă, negoţul din an Unitate şi chiar mai tar­ at!. în evul mediu, avea o înfăţişare cu totul alta decât negoţul de azi: Mărfurile trebuiau să fie foarte uşoare.

Pentru ce?

Pentru ca transportul se făcea nu se poate mai greii.

Mai' întâi, pe uscat nu erau drumuri. Târziu, când se ridicară state întemeiate: în China, India, Iran (Persia) şi mai ales când se ivi imperiul roman, planeta vede opera aceasta minunată: drumuri pietruite, poduri posti* râuri şi prăpăstii care să înlesnească mersul călătorilor şi al carelor. In privinţa aceasta, Eoinanii au atins cul­ mea. iar în lumea nouă, Peruvienii. Pin Roma plecau, întocmai ca firele din pânza unui păiajen, sumedenie do. şosele care duceau spre toate ţările pământului. (De acolo proverbul: că „toate drumurile duc la Roma“). Pe unele crâmpeie de drumuri romane călcăm şi azi. Cele. mai multe s’au stricat însă cu desăvârşire în evul mediu şi abia de vre-o 2—300 de ani, începând cu Franţa, Eu­ ropa a văzut din nou înlesnirea_drumurilor; apoi Ame­ rica şi celelalte'continente au urmat pilda, în ţările unde a pătruns civilizaţia.

In aceste condiţii, negoţul se mărginea la mărfuri care ocupau volum mic, dar aveau preţ mare.

Par ceeace împiedecă negoţul pe uscat în vechime.şi în'evul0 mediu nu eră numai lipsa drumurilor, cât mai ales lipsa de siguranţă. In vechime, orice strein eră privit ca duşman (lioslis). Putea fi. jefuit şi chiar ucis, dacă n’aveâ o gazdă ştiută, care să-l ocrotească. Hoţia eră un fel de vânătoare; chiar între creştinii evului mo'diu, cavalerii ieşiau la drumul mare şi prădau pe ne­ gustori! Iar când nu-i prădau, îi j dinuliau, luându-le taxe de trecere. — Până acuma 100 de am, cine pleca (lela Ham burg până la Mngdeburg trebuia să plătească

96 de 14 ori vamă! Drumurile ş? râurile erau încurcate ^ ! lanţuri, să oprească pe călători până erau vămuiţi... !

Aşa dar. singura scăpare .eră negoţul pe mare. Dar j si acolo, greutăţile erau nu se poate mai serioase. p}u’ j tirea se făcea tot pe lângă ţărm; — neavând busolă,, i Co' răbierii se temeau să se depărteze spre largul mărci I Apoi, corăbiile erau mânate cu lopeţi şi trebuiau oameni mulţi pentru vâslit. Abia după ce s’au deprins marinară ' să lepede lopetile şi să se slujască numai de pânze, a j venit o înlesnire mai mare. Acuma nu mai era nevoie să umpli corabia cu hrană pentru vâslaşi ş^i cu butoaie de apa, ci rămânea loc destul pentru încărcarea mărfii j In sfârşit, busola le-a îngăduit să se depărteze de mal, ! iar când au deprins şi meşteşugul de a potrivi pânzele : aşa, ca să se poată pluti nu numai cu vântul, ci şi împo- ] trivd vântului, s'a deschis calea cea largă în curmezişul j ' tuturor mărilor şi oceanelor.

In genere însă, negoţul vechiu eră silit să se poarte j mai ales în lungul ţărmurilor. — Fireşte că era supus ; aceloraşi primejdii, ca şi pe uscat-: hoţii de mare (piraţii) j îi ţineau calea peste tot, — mai .ales că şi corăbiile erau I mici şi fără putere de apărare. . |Până la sfârşitul evului mediu, vasele abia puteau să în- | carce 200 de tone. Dar, îndată după descoperirea Americei, j vedem apărând vase de 1000 de tone,—cam cum sunt azi şle- i purile de pe Rin sau alte ape mijlocii.

In faza aceasta a negoţului pe uscat (cu caravane de hamali; — cum e şi azi în Africa; sau de vite: cămile, \ cai, etc..., cum e încă în mijlocul Asiei), este vădit că lj nu putea fi vorba de mari curente comerciale. Mărfurile | erau, cum am spus: puţine, uşoare şi scumpe, căci altfel ! nu-şi punea negustorul viata şi capitalul în primejdie.— j Putem zice că în» toată anticitatea şi îri evul mediu se făcea negoţ dela o ţâră la alta numai cu lucruri de lux, I pentru regi şi bogătaşi: se vindeau pietre scumpe, mâţă" j

97 i

1

a

39907. — S. Mehedinţi, Geografia economică.

\

7

08 suri, doctorii, aur si (irgjnt, mirodenii şi de-alde-astea.—^ Negustorul socotea să câştige măcar 200 sau la .sută.

Pe de altă parte, meseriaşii.lucrau şi ei numai pentru locul unde se aflau. Aşa că fiecare ştieâ cât trebuie să lucreze. Pupă cum plugarul ara numai cât îi trebuia ca­ sei lui şi ceva pe deasupra, cu gândul Ia anii rai. sau să-şi cumpere unelte şi alte mărfuri dela târg, tot a.şă târgoveţul lucră' cât îi cereau clienţii. Preţurile erau ştiute şi nu era îngăduit să .concurezi pe cdtul, lăsând mai eftin. — Fiecare ţinut se mulţumia cu ceeape se produ­ cea la faţa locului.

1 _* îndată ce au început corăbiile a se mân şi a străbate oceanele în curmeziş, s’a ivit o fază nouă. a) Putând încărca mult', negustorii încep a trans­ portă dintrim loc în altul nu numai mărfuri uşoare .şi scumpe, ci; şi mărfuri grele şi eftine: lemne, sare, grâu. lână, peşte... Pilda fusese dată încă din vechime: Grecii # bunăoară, venian la gurile Dunării şi încarcau: cereale, seu. miere, peşti.... şi c-e le mai trebuia pentru hrana de toate zilele,,dând părinţilor noştri (Geţi şi Daci) darie, ţesuturi şi alte fabricate. Tot aşa. grâul din Egipt eră adus în Italia... Dar Mediterana era la urma urmei ca un fel dc Iac intern (marc. nostrum, îi ziceau Romanii): acuma începe schimbul la depărtări cu mult mai mari.

Roadele coloniilor: orez, piper, cuişoare... („coloniale”, cum li* spunem noi/măcar că n'avern colonii) încep a se cdteni si a veni în mari cantităţi. împărtăşiml n-so din elr nu numai bogaţii, ei şi sărăcimea. Şi atunci în’cope concurenţa. Spaniolii se gândesc să iacă monopol din America: numai eh sa trimită acolo untdelemn şi vin, luând în schimb metale. -Insă mono- . polul na putut fi păstrat. Alături de Spanioli si Portughezi. se deprinseră a străbate mările: Francezii. Engle-

99 zii, Olandezii Norvegienii... Şi'astfel cine putea vinde mai eftin, acela câştiga mai mult.

Urmarea a iest o mare turburare în Europa: negoţul v v local a fost răsturnat. In loc de a fi închis (un fel de monoppl al ţinutului), încep a pătrunde mărfurile sosite din depărtare, şi daca erau mai eftine, biruiau pe ale lo­ calnicilor.

Negoţul pe ocean a prefăcut deci planeta întreagă într’o singură piaţă, atât pentru vânzare, cât şi pentru cumpărare. Cine fabrica mai eftin,. şi poate duce marfa mai repede la locul unde se cere, acela câştigă astăzi. Aşa dar, în loc de' a trece marfa prin multe mâni şi multe vămi, cel care o produce caută să o ducă singur până la locul de desfacere: marea este a tuturor. Şi astfel, dela , descoperirea Americei până azi — .şi mai ales de 100 de ani, de când s’au descoperit vapoarele — s’a înteţit pe toată faţa pământului -o concurenţă cum nici nu visau popoarele vechi. — Azi toate se vând .şi se transportă la depărtări uriaşe.

Nu numai 'că au intrat în circulaţie: lemnele, piatra, cerealele, cărbuni, sarea, minerereiirile etc, care înainte vreme nu puteau fi transportate cu căruţele decât la mici distanţe, dar s’au adăogat sub ochii noştri .şi măr­ furi mai gingaşe: ouă, carne, poame... care se strică iute.

Totuşi, repeziciunea trenurilor şi a vapoarelor care trec de 60 km. pe ceas au făcut cu putinţă şi transportarea la mari depărtări a unor astfel de mărfuri în cantităţi uriaşe. — Acuma un veac. aşa ceva eră cu neputinţă.

Urmarea acestei revoluţii a fost că s;au stabilit pe faţa pământului adevărate curente de mărfuri: cum curge apa in albia unui fluviu, aşa curg pe căi ştiute anume mărfuri dintrun punct al globului spre altul.

Numim schimbarea aceasta o revoluţie, fiindcă prefă ce­ rile care le-a u adus maşinele în fabricarea mărfurilor. în transportul lor, în preţul de vânzare. în mişcarea călătorilor

100

şi a emigranţilor, ht piaporie şi în legăturile dintre ţări sunt aşâ de mari. încât veacul al XIX este şi va rămâne ca un fel de veşnică despărţire între trecut şi viitor. Toate vea­ curile dinainte se asemănau într’un punct: fiecare ţinut îşi avea lumea lui cu gospodăria apucată din bătrâni. Acuma, şi 'producţia (agricolă ori industrială) şi desfacerea sau ne­ goţul devin mondiale. Cafeaua, bumbacul, cerealele, fierul, petrolul.... sunt adeseori cuprinse în mâinile linei singure asociaţii — trust — care dictează preţul şi circulaţia acelei mărfi, cum un general îşi mişcă în chip unitar, trupele unei armate întregi, dintr’un singur punct de comandă.

Cauzele care hotărăsc curentele actuale de mărfuri.

1. Din capul locului, e de aşteptat- că cele mai mari drumuri de mărfuri trebuie să fie între ţările care au cea mai deasa populaţie, oricât de departe ar l i aceste centre. Aşâ şi este. — Cele mai mari,aglomerări de popu­ laţie sunt: Europa, India, China şi cu Japonia, iar în lumea nouă: Statele-Unite.

1 In faza maşini sinului, populaţia globului aproape sa îndoit; iar legăturile comerciale dela un centru la altul sau însutit. Şi astfel, numai prin strânsa legătură din­ tre o ţară şi alta s’a putut hrăni şi spori o populaţie aşâ de numeroasă. Anglia, de pildă, eră până acum 100 .şi ceva de ani o ţara a cărei viaţă se întemeia pe plugar ie şi păstorie. De când a început a se bizui pe fabrici, în loc de o .,Anglie verde”, a ajuns o „Anglie neagră” de fumul lubricelor. A părăsit plugăria şi creşterea vitelor, pentru a produce mărfuri şi a le vinde pe toată fata pă­ mântului. Dai*, pentru a fabrica aceste mărfuri,, a avut si are nevoie să înghită zilnic cantităţi uriaşe ele* materii prime: bumbac, piei, lâna etc »•) precum şi hrană pentru populaţia ei cate aproape s’a înşeptit dela 1800 până azi. Şi cum producătorul col mare de bumbac- e republicii Statelor-l uite, era firesc t-a linia cea .mai însemnată de

i

.

im vapoare engleze să străbată Oceanul Atlantic, cum îi străbate şi Golfstrom.— Curentul mărfurilor e tot aşa de firesc, ca şi curentul apei, 1. Dar, pe langa desimea- populaţiei., mai e o cauză care liotăreşte direcţia mărfurilor: e munca populaţiei. De pilda, pană pe la 1900, Anglia sta în frunte în ce pri­ veşte producţia de fier şi, cărbuni. De atunci au între­ cut-o şi St-Unite şi Germania. După răsboiu, Germania a fost înfrântă, dar St.-Unite au luat un sbor uriaş. De unde înainte avea numai 1/10 din flota Angliei . acum are Va ŞÎ bi curând vor avea o flotă tot aşa de puternică. — .Putem zice că întâietatea Angliei a ţinut, cât a stat în frunte aburul, adică „vapoarele”. Azi, când electricitatea şi oţelul au venit la rând, şi când bursa mondială s’a mu* tat dela Londra la New-York, e vădit că curentul de măr­ furi va fi îndrumat de St.-’Unite, nu de Anglia. Bum­ bacul de pilda, va începe să fie lucrat din ce în ce mai mult în America, iar prin aceasta şi Anglia şi Germania vor fi adânc lovite în producţia lor textilă şi deci în ne­ goţul lor.

• Aşa dar, pentru a vedea curentele principale de măr­ furi, trebuie să observam cum se leagă azi, şi cum tind să le lege pe viitor relaţiile întrebările cu mare desime de populaţie, luând seamă la munca lor, adică la voinţa lor, care este, alături de bogăţiile pământului, capitalul cel mai mare în viaţa unei ţări.

A) Săy vedem mai întâi firele care se leagă de munca şi voinţa Angliei. in faza comerţului oceanic, ţara cea mai înlesnită pen­ tru schimbul de mărfuri trebuia să fie o ţară strâns le­ gată de mare. Aşa şi este Anglia : un) arhipelag. împrejurarea aceasta e de cea mai -mare îiismuătate. Pe când celelalte popoare europeni abia ieşite din tufb,urările evului mediu, se răsboiau pentru 'graniţe, luptându-se |nereu să-şi' împartă pământul j^iVbpei, Anglia a stat deoparte 9» /*/ -

a putut să-şi clesfăşure in linişte puterile, spania, a voit s& stăpânească mările, dar amestecul cu Ţările-de-jos, cu Aus­ tria şi alte posesiuni clin Europa a lârît-o în fel de fel de rashoaie şi i-a risipit puterile, până ce într’o bună zi liota ei (ivrivcibla (invada) a fost nimicită de Englezi. — Olanda de asemenea şi-a întins puterea peste mări, dar din ciocnirea . oii stăpânirea spaniolă şi mai târziu cu cea franceză (Ludo­ vic al XIV şi Napoleon) s’a ales cu ipari pagube în colonii, spre câştigul vecinului din arhipelag.» Francezii tot aşa. Un moment stăpâneau cele mai frumoase ţinuturi în America de Nord (Canada-şi valea lui Mississipi), iar în Asia puseseră ul a na pe ;juvaerul de sub Himalaya. Dar răsboaiele lor con­ tînemale îi slăbesc, îi încurcă într’o politică de orizont în­ gust. La 1763, când se face pacea dela Paris, Voltaire, cât eră de deştept, zicea în batjocură că Franţa a păgubit „câteva prăjini de zăpadă‘\—când trebuise să dea Canada Englezilor!

In sfârşit, sub Napoleon, pierde flota, vinde valea lui Missi­ ssipi şi astfel, Englezii, prin fericita lor insulari taie, ajung stăpânii mărilor. Asemenea păiajenului care iese din colţ nu­ mai când, îi vine la socoteală. Anglia s*a amestecat în certu­ rile europene, numai când a avut un interes, urmărind însă îngenuncherea tuturor celor care îi ieşiau în drumul ei pe mare. —Spanioli, Olandezi, Portughezi, Francezi... rând pe rând ead în faţa flotei britanice. Iar când flota nu-i era de ajuns, se mai slujiâ şi de armata statelor de pe continent. „ Austria şi Prusia i-au slujit când uua, când alta în contra Franţei, iar în cel din urmă răsboiu s’a slujit de Franţa şi de Rusia pentru a răpune pe Germania care îi făcea o straş­ nică concurenţă pe mări.

Alături de insularitate, i-a slujit Angliei şi poziţia ei centrală: Arhipelagul stă în mijlocul emisferei uscatului, inr Oceanul Atlantic e marele Canal prin care flotele sale se puteau răspândi spre ţărmul tuturor continen­ telor.

Aşa dar. au fost temeiuri geografice- foarte vădite, care lămuresc pentru ce în faza oceanică de azi. cel din­ tâi stai comercial trebuia să fie Anglia şi nu-altul. — La aceasta se mai adaogă încă o împrejurare geogra­ fică: în clipă când se descopere navigaţia cu abur, An­ glia are norocul sa găsească în pământul său tocmai

/

;

!

V

103 ■

I

I

ji i

■

ccvi trebuia: fier şi. cărbuni într’o măsură nebănuit do mare. Şi, neavând nevoie să ţină oştiri mari, ea sta­ tele continentale, tot poporul său a putut fi îndreptat spre munca industrială. Aşa ca, din cel mai mare cărăuş pe-inări, şi cel mai mare negustor, ajunge (înaintea tu­ turor celorlalte ţari) şi cel mai mare fabricant. Iar ur­ marea acestei situaţii privilegiate a fost că în schimbul mărfurilor, banii s’au adunat în aşa măsură în punga Angliei, încât ea ajunge şi cel dintâi bancher al lumei.

Am putea zice că până spre sfârşitul veacului al 18-lea. când începe faza maşinismului (fier şi cărbune), Anglia eră ca un păiajen care pândeşte pe adversari.

De atunci, a ajuns un polip care şi-a întins braţele peste toate continentele: spre Canada, spre Colonia Capului, E cea mai puternică India, Australia şi Polinesia. şi mai întinsă împărăţie din câte a văzut până azi pă­ mântul. Aproape */* din omenire ascultă de puterea en­ gleză şi e silită să se slujască la nevoie de limba en- ' gleză).

CGCfl

Bomanii minunaseră lumea, fiindcă ajunseseră să cu­ prindă Mediterana în mijlocul împărăţiei lor. Englezii au cuprins nu o mare, ci oceane întregi între hotarele lor. Ast­ fel, de când an pus mâna si pe Mesopotamia (1916), putem zice că Oc. Indian e cuprins între hotarele engleze. Ţărmul răsăritean al Africei, cel australian, precum şi al Indochinei şi al Indiei e aproape peste tot sub steag englez. Arhipelagul englez nu-i nici măcar a suta parte (i/100) din întinderea acestu i uri aş i m per i ii.

i

Pentru naşterea unui astfel de stat şi fiinţarea lui mai departe eră nevoie de flotă, ca mijloc de transport, al mărfurilor, al emigranţilor şi ca pază a drumurilor co­ merciale. Prin urmare, nu-i nici o mirare că flota en­ gleză; e cea mai mare dintre câte a văzut până azi pănuînt'ul şi că Englezii şi-au pus ca regulă de toate zilele: să ţină mereu flota lor aşk de numeroasă, încât să se poată cumpăni flotele tuturor celorlalte ţări.

104 In adevăr. aproape jumătate din vapoarele mărilor • sunt engleze. Şi dacă socotim- că 96%, din toate vasele de comerţ ale lumii pornesc din Oceanul Atlantic, vedom îndată că aci trebuie să fie drumurile de negoţ cele mai umblate.

1. iStntclc-Unife trimit spre Anglia bumbac. (Rostul îi vine din Egipt şi India), 2. Canada îi tiămit&lbmrlâri-e-, peşte şi blanuri.

3. Argrnthio îi trimite lâna.

4. Africa de sud îi trimite iarăs lâna, piei, pene de stvu\: etc. \ â. Australia: cereale, land: came şi poame. ' (). India: orez. iuta şi mirodenii. ' A.şă dar. Oceanul Atlantic a ajuns, ca si Mediterana. un fel de caval de trecere pentru corăbiile engleze, care se risipesc din arhipelag spre, ţărmurile tuturor conti­ nentelor. Şi fiindcă relaţiile cele mai dese sunt între cele două mari masse de populaţie anglo-saxonă (cea din arhipelagul european şi din Statele-Unite), putem zice ca Oceanul Atlantic în jumătatea. sa nordica, a de­ venit un fel de „mediterana anglo-saxonă'".

Aproape 20% din "comerţul planetar e în mâinile Englezilor.

In genere, liniile de navigaţie pornite din arhipelagul britanic urmează aceste cărări: 1. Drumul din nordul Atlanticului. — El leagă por­ turile din Nordul Europei cu New-York şi Canada. — \ ara, vapoarele pleacă drept spre apus; iarna, când oceanul e încurcat cu gheţuri, iar vântul de apus bate prea tare, vapoarele pornesc spre sud întâi, să scape do gheţuri, de vânţuri şi de Golf st rom; iar la întoarcerea din America, dacă nu e gheată, se folosesc şi de vânt şi curentul, care le mână mai uşor spre răsărit, * 2. Drumul din mijlocul Atlanticului. — Acesta leagă porturile eiiropene_c.il Mediterana americană şi canalul dela Panama. - <■ 3. Drumul spre sudul Atlanticului. — El o urmat de

105 corăbiile care leagă Europa cu ţărmul de răsărit al Ajflericei sudice şi trece în Pacific, spre Valparaiso şi' alte porturi chiliene, iar o ramură încinge Africa pe la Sud, pornind spre Oceanul Indian.

4. Drumul spre India şi Australia. — El leagă (mai ales prin Canalul Suezului) Europa cu cetotrul de popu­ laţie din Sudul Asiei şi înfloritoarea colonie australiană.

|

.

luDnăiiunchiul de linii de navigaţie care pornesc din An­ glia şi se resfiră prin Atlantic spre celelalte oceane şi mări. e vrednic de observat în deosebi: drumul mediteranean şi al RI. Boşii.

Toate porţile mai însemnate prin care trece acest drum sunt în mana Englezilor: Gibraltar, Malta, Cipru, Canalul Suezului, Perim şi Âden. Iar în văsboiul din urmă s’a aşezat şi la Constantinopole, stăpânind de fapt poarta dintre Egea şi M.-Neagră.

5. 'Drumul Pacificului. — El leagă porfirile Americei boreale (St. Francisco) cu Japonia şi China, iar o ra­ mură se întinde spre Australia.

Dintre toate drumurile, cel mai umblat e cel din Nor­ dul Atlanticului. Din cele vre-o 80 de milioane de tanc dr- mdrfun care se mişcă pe mari, mai mult de jumătate circulă numai între Nordul Europei şi Sfat ele-Unite..

Se înţelege că porturile cresc potrivit cu circulaţia măr­ furilor. Fie se împart în Porturi uriaşe, mai% mijlocii şi mici.

Uriaşe suiit cele care au o intrare şi ieşire de peste 10 mii. de tone.— La .1900 erau numai. 2, azi sunt vreo 30, între care 20 numai în Atlantic.

Mari sunt cele care au 3—10 mii. de tone. La începutul veacului erau numai 40, azi au trecut de 100, iar 3/4 clin ele sunt toate în Atlantic.

Mijlocii se numesc cele cu 1—3 mii. tone.

Mici, cele care au sub 1 mii. do tone. înainte de răsboiu, Londra eră întâiul port. al planetei, apoi veni au Ia rând: New-York, Hambara, rjrerpool, Anvers, Bot Ierdani, Cardiff, Marsilia. După răsboiu, ele bună seamă, N.-York a saltat sau va sălta în locul întâi.

•100 Dar firile acestea de interese nu sunt pentru totdeauna legate. Azi drumurile comerciale se adimă spre Anglia ea spre un centru firesc. Dar mâne-poimâne. poate să fje altfel. :vlai întâi, St.-Unite încep să-şi lucreze singure• tot mai mult materiile lor prime. Asta înseamnă că fabricile engleze, cu Liverpool în frunte, vor avea tot mai puţin de lucru... Vor fi tot mai mulţi lucrători fără- salar, pe care trebuie să-i ajute statul sau să emigreze. (Acum sunt cam VL milion fără lucru). Altă scăpare nu-i de­ cât să-şi procure materia primă din propriile ei colonii.

Insa Egiptul s’a declarat de curând independent, iar India începe a simţi şi ea greutatea pumnului englez şi începe şi ea să-şi lucreze singură bumbacul, iuta etc.

Aşa dar, curentul de mărfuri care plecă din Anglia şi veniâ spre Anglia va fi de bună seamă supus la mari schimbări. Polipul englez începe să-şi simtă, unele braţe slăbite. După ce a deschis porţile tuturor mărfu­ rilor (pe la mijlocul veacului trecut), desfiinţând toate vămile, acuma se gândeşte iarăş să se apere prin vămi de concurenţa mărfurilor străine.—Ar vrea şă facă un fel de cete închis, pentru schimbarea mărfurilor numai în­ tre ţările supuse Angliei. Dar tocmai această supunere începe a se clătină.

Apoi. ceeace e şi mai greu: se pare că poporul englez a început a obosi. Numărul copiilor scade, moralitatea ■nu mai e aşa de aspră ca în trecut. — Dacă nu vine o în­ viorare repede, s’ar putea ca răul să sporească mai iute. decât ne aşteptăm.

jj

!

J

B) St.-Unite. — Orice s’ar întâmplă cu Anglia, un lucru e însă sigur: întâietatea, trece, din ce în' ce mai mult pe partea Americei. Dela răsboiu, flota St.-Unite creşte cu paşi gigantici. Avuţia sa e aşâ de mare, încât centrul afacerilor băneşti (bursa) s’a mutat la N.-York, care a ajuns oraşul cel mai mare din lume (7 milioane de locuitori). >

r

107

Lucrul e firesc. Indesirea populaţiei merge aşa de re­ pede, ,că azi republica de peste ocean are de două ori mai) mulţi locuitori decât Anglia, iar până la sfârşitul veacului s’ar putea să aibă de 4—5 ori mai mult, adică 950—300 de milioane! . E vădit că atunci, oricare ar fi silinţa Angliei, ea va 'fi şi va rămâne ca un lăstar subţire faţă de trunchiul puternic de peste ocean.

Chiar în timpul răsboinlui, răsturnarea balanţei comer! .ciale a început în favoarea St.-Unite. Legăturile dintre An­ glia şi America de Sud au fost rupte şi înlocuite cu legătura jnai uşoară şi mai firească cu St.-Unite. Bănci au fost înfiin­ ţate peste tot, iar cablurile spre America de Sud, care erau în mâna Englezilor, au fost luate de Americani. In loc ca An­ glia să mai trimită fabricate spre Brasilia, Argentina, .etc., acum trimit Statele-Unite, primind în schimb materiile prime care veuiau odinioară spre porturile Angliei.— Cele două Americe încep deci să facă o unitate din ce în ce mai strânsă, iar supremaţia engleză e înlăturată pas cu pas. —însăşi Ca­ nada e mai legată prin negoţ cu St.-Unite, decât cu Anglia, metropola sa.

Eră firesc să se întâmple aşa. St.-Unite sunt faţă de micul arhipelag englez, cum ar fi Europa întreagă- unită , în faţa Angliei. Ba mai mult decât atât: Paralela care trece prin Mediterana taie în două pământul republicei J de peste Atlantic. Aşa dar, ea cuprinde ţări mai calde i decât cele europene. Are bumbac şi orez (ca Egiptul, I Lombardia), are grâu (ca .România şi Ucraina), are I petrol (ca România şi Caucazia), are metale, cărbuni şi toate înlesnirile. Fără îndoială, că Statele-Unite e cea mai bogată ţară de pe faţa pământului. — Cuprinsă înj tre două oceane şi mărginită de vecini slabi (Canada şi Mexic), republica americană poate să rupă firile de le­ gătură cu tot restul pământului. Are. acasă toU ce-i i trebuie.

In loc însă de a le rupe, marea republică a socotit că

loS o mai folositor să le lege cum ii vine mai bine la soco­ teală. Şi, în adevăr, răsboiul i-a îngăduit şă ajungă, ereditarul tuturor ţărilor europene, — şi chiar al ♦An­ gliei. — Tn timpul răsboiului. ceeace trebuia Europeni­ lor erau: muniţii. îmbrăcăminte şi hrană-, aşa că răshoiul a fost pentru St.-Unite un fel de ploaie de aur:’, agricultura, fabricele, şantierele, băncile, căile ferate, I minele de cărbuni, puţurile de petrol..., într’un cuvânt, • j toată gospodăria marelui stat de peste ocean a fost spo­ rită ca nici odată. — După cum răsboaiele veacului al 18-1 ea (cel de 7 ani şi răsboaiele revoluţiei franceze) au adus supremaţia Angliei peste mări şi întâietatea co­ mercială a poporului englez faţa de toate popoarele eu­ ropene, tot aşa răsboiul mondial (1914—1918) a adus în­ tâietatea'St.-Unite faţă de toate popoarele pământului.

•

Înainte .de răsboia, lupta dintre Anglia, Germania şi St.Unite să mâna cu o în trecere la alergări. Cu privire la unele mărfuri (cărbuni, oţel...), Anglia, din frunte, rămăsese în lo­ cul al doilea. După răsboiu. Germania s’a poticnit: a pierdut coloniile, flota, cărbunii şi a ieşit din concurentă. Dar şi An­ glia a rămas şi rămâne pe fifecare zi în urmă.

St.-Unite sunt cea dintâi ţară din lume cu privire la ex­ portul: grâuluit porumbului, cărnii şi grăsimei. E cel mai mare exportator de bumbac, petrol aramă, care capătă o însemnătate din ce în ce mai mare. de .când lucrările de elec­ tricitate se înmulţesc., Rezultatul o acesta: în locul polipului englez îşi în­ tinde braţele peste mări şi peste ţări polipul american.

Tăierea canalului de la Panama îi îngăduie nu numai să învăluie cu liniile sale de vapoare toată America de Sud, dar, ca stăpân a insulelor Hawai şi Filipine, îşi întinde braţele până la marele centru de popluaţie gal­ benă: Chineză şi Japoneză.

Urmarea acestei revoluţii comerciale este că Atlanticul a ajuns un fel de Mediterană, iar adevăratul Ocean e acuma Pacificul, unde se iveşte o luptă nouă: între oele

j

109 j vre.0 500 de milioane de oameni galbeni şi milioanele de locuitori ai Americei de Nord. al căror chiag îl face ponulatia de limba engleză. %Y

! ! | I !

' !

|

\

'

'

Până.pe la 1000 înainte de Christos, Asia sta în capul ci­ vilizaţiei. Popoarele, cele mai ridicate erau: Chineza, Indienii, Chaldeii, Perşii şi Egiptenii (ca vecini lipiţi de apusul Asiei).

Cu Grecii şi Romanii, întâietatea trece la Europeni şi ră- ’ . mâne la ei aproape 3000 de ani.

Azi, în secolul al XX-lea, începe o nouă eră: întâietatea. trece la America şi lupta cea mare se va încinge, împrejurul Pacificului între rasa albă şi galbenă, condusă de vioiul popor japonez, pe care răsboiul l-a ridicat în ce priveşte in­ dustria şi negoţul în chipul cel mai neaşteptat.

Oricare ar fi însă schimbările curentelor comerciale în viitor, un lucru e sigur: Atlanticul va fi mai umblat de corăbii decât în toate celelalte, oceane. Oceanul Indian e viu numai îif partea nordica; spre Sud e pustiu, ca unul care priveşte spre Antarctica — continentul pustiu al' polului sudic. Oceanul Pacific cuprinde aproape 1/2 din faţa pământului; dar insulele sunt aşa de mici, încât el va fi totdeauna puţin populat, iar spre sud e pustiu, ca şi cel Indian. Dimpotrivă, cel Atlantic are întoarse spre1 el părţile cele mai roditoare ale celor două Americi, împreună cu fluviile cele mai mari: Laurenţiu, Mississipi, Orenoco, Amazoanele, La Plata, Congo, Niger, Se­ negal, Guadalquivor, Gironde, Loire, Sena, Pinul, Elba, etc. — Din Islanda până în Ţara-Pocului, acest ocean e locuit şi deci schimbul între cele două maluri este nu se poate mai firesc.

Asemănarea lui cu o vale, după cum a observat Humboldt, iese deci tot mai mult la iveală.

Că el este mai prielnic vieţii omeneşti se vede şi din altă împrejurare. Anual se scot din mări cam 4 mii. de tone de

110

*

peşte. Din această uriaşă cantitate de hrană, 7/10 se scoat numai din Oc. Atlantic. Pacificul, măcar că e cu mult m mare, nu dă, nici 3/10. Iar Oc. Indian abia 1/100.

9

•

'

Aşa că cele mai multe fire de legături comerciale tot intre malurile acestui ocean se vor fese.

Din toate cele înşirate până aci iese însă o încheiere ele foarte mire însemnătate: viata omului, din faza când trăia din cules şi până azi, când a ajuns la industrie şi negoţ mondial e legată nu numai de felul 'pământului pe care trăeşte. ci şi de munca sa. Istoria omenirii are deci mare parte din rădăcinile sale în geografie. — Fără cu­ noaşterea globului e cu neputinţa să pricepi schimbările vieţii omeneşti dela o ţară la alta şi dintro epocă în nltă epocă. : . ?

'

f

i

1

I

t

%•

\

j

! .

\

CUPRINSUL Pag.

Mepgrofiă economico...................................... ................ ... , Omni ca factor economic. Formele de cultură economică : vânătoare, păstorie, agricultură, industrie, comerţ . .

A. Starea ţpr imiţi vă............................................................

B. Treptele economice pe qâre le deosebim azi in viaţa omenirei ....

C. Starea civilizată . .

Factorii naturali ai bogăţiei A. Cercul Indo-CInnez B. Cercul Asiei apusene C. Cercul african ....

D. Cercul american . . ' Mineralele ........ „ Curente conierciale în legătură cu împrejurările geografice Cauzele curentelor de mărfuri

3

7 5 5 11 34

39 40 60 74 76

81 92 100

✓ I

V,

*■

V

/■

l

\-

s

•o

4

/ X

I»

I !• v

;

*

,î

A v.

DE ACELAS AUTOR 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

1.1.

12.

13.

14.

15.

16.

Die kartographische Induktion, 1899.

Geografia, ca ştiinţă despre Cosmos, 1900.

Eterogeneitatea celor 4 sfere, 1900.

La gâographie comparâe d’aprâs Ritter et Peschel, 1902.

Introducere în geografie, 1904.

Curs do geografie peDtru învăţământul primar şi secundar.

Antropogeografia şi întemeietorul ei Friderich Ratzel, 1904.

Atlas geografic, 1905.

România (schiţă geografică), 1907.

România (ediţia a Il-a) 1923.

Către noua generaţie, ed. II, 1923.

Poporul (ediţia n. II-a), 1922. Şcoala poporului (ediţia a II-a), 1923.

Altă creştere (ediţia a IV-a), 1922.

Caracterizarea etnografică a unui popor prin muncă şi uneltele sale, 1920.

Ce trebue să cugete un român despre ţara şi neamul său, 1922.

\

i ■i ■;

r

Preţul Lei 25.—

'O

*0a