Închinare liceului unirea by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

' W3& %}

«1 L

J * '■

ÎNCHINARE LiCEOLOi unirea CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 50 DE ANI DE VIEAŢĂ :

V. V. HANEŞ, 50 DE RNI DELR INFIINŢRRER LICEULUI UlilRER.

T. IORDĂNESCU, EDU-

CRŢ1UNER Şl IN5TRUCŢIUNER UNUI INDIRN. OVIDIU ŢINO, OMUL DE ŞTIINŢR. =

FOCŞANI 1916.

-rt.oH- L\c«a4 l-''.

I'Wi

t! :

ţ &

01, M)6.

. : i i

/mi >

IMl■V

50 de ani de/a înfiin ţarea liceului ,,(Jnirea“. 50 de ani de vieată, a unei instituţia ni de cultură, întFun oraş de provincie! 50 de ani de învăţături înalte în oraşul Unirii — simbol al atâtor frământări ale sufletului românesc! O jumătate de veac, împletit cu sbucium, cu năzuinţi senine, cu aspiraţiuni înfrânte, cu tendinţe spre mai bine! La noi, unde civilizaţia se socoteşte pe ani şi pe decenii, unde scriitorii buni se numără pe degete, unde vieaţa organelor de cultură nu trece vârsta primilor ani, unde sunt atâtea de făcut în făurirea spiritului public, la înălţimea popoarelor moderne,— durata unei şcoli publice, ajunsă până la 50 de ani, poate să-i for meze o aureolă şi să-i impună numai prin aceasta o notă de respect şi de adoraţiune.. . . 50 de ani, de când sub binecuvântata Domnie a lui Cuza-Vodă, în cele dintâi zile ale lui Ianuarie 1866, lua fiinţă gimnaziul din Focşani, cu o singură clasă şi cu unicul ei profesor, Ştefan Neagoe! An cu an, a adaus griji nouă, sforţări nouă, piedici nouă la înjghe barea celor patru clase ale gimnaziului şi apoi a cursului unui liceu întreg, „Unirea", ca simbolizând măreţul act ce-a sfărâmat hotarul de despărţire al celor două ţări surori. Rând pe rând, s'au înfiripat odată cu cursurile fiecărui an de studiu, un muzeu de ştiinţe naturale, un

II laborator; o biblioteca a liceului — şi maţ de curând şi una a elevilor — o sală de gimnastică, etc. Rând pe rând, s’au perindat profesorii, lăsând fiecare câte o părticică din sufletul lor de educatori ai naţiunii, şi ajungând astăzi să formeze o pleiadă din tot ce cul tura modernă a putut da mai ales învăţământului românesc. In felul de înţelegere al educaţiunii în liceul nostru, văd evoluţiunea firească, fericită, a unui trecut de 50 de ani. Din actele ce mi-au trecut pe sub ochi, am văzut grija profesorilor pentru o frecventare regulată a elevilor — deprinderea exactităţii, în primul rând,— am văzut aprecierea justă a hărniciei fiecăruia, răs plata muncii fiecăruia, am văzut cultivarea sentimen telor nobile pentru oameni, pentru ţară, pentru Domn, pentru neam; pe de altă parte, pentru ei înşişi pro fesorii s’an preocupat în tot decursul acestor 50 de ani, de îmbunătăţirea metodei lor de predare, precum şi de partea lor de contribuţiune la manifestările utile şi frumoase ale societăţii din care făceau parte. Problema educaţiunii sociale — în afară de educaţiunea elevilor — se găseşte şi ea în tradiţiunea li ceului nostru. In 1866—67 chiar, directorul de pe atunci, N Tipeiu, se gâtidiă la instituirea unei şcoli de adulţi; mai apoi, un grup de institutori şi profesori înfiinţau o secţiune aparte, la Focşani, a Societăţii pentru învăţătura poporului român; la un moment dat găsim pe D-l G. Pamfii, profesor de matematici, di rector al unui institut particular, ce purtă numele unui alt profesor, N. Tipeiu; concertele muzicale erau orga nizate de profesorii pricepuţi ai liceului; un Ateneu ia fiinţa prin 1899—90, din iniţiativa şi prin avântul unui profesor, regretatul C. 1. Lupu; alteori tot profesorii luau iniţiative pentru acte lăudabile, de protecţiune a celor lipsiţi de mijloace, sau de subscrieri publice pentru armata ce luptă pe câmpiile Bulgariei___

f I

III

Să pătrundem astăzi, cu pietate, cei cincizeci de ani de vieaţă a înaltei ins tituţia ni ' de cultură, pe care o sărbătorim, să ne întărim sufletul la adăpostul atâtor sforţări sfinte pentru idealul educaiiiinii, ale înainta şilor noştri, şi, punând la contribuţiune ideile mari, moderne ce călăuzesc astăzi sufletele, să ducem cu un pas mai departe rolul Liceului Unirea, întru luminarea su fletelor şcolarilor şi întru înălţarea educaţiunii sociale.... V V. H. 24 Ianuarie 1916. Focşani.

Profesorul La 3 Ianuarie 1866, Ministrul Justiţiei, Ştefan Neagoe. Cultelor şi Instrucţiunii publice comu nica, prin ordinul No. 41023, lui Ştefan Neagoe, in stitutor din Focşani, decretul Măriei-Sale Principelui Domnitor, Alexandru Cuza, de sub No. 1745 din 23 Decemvrie 1865, prin care era numit ca profesor al gimnaziului ce se înfiinţa în acest oraş. îndată, spre a se da toată publicitatea cuvenită unui astfel de eveniment cultural al oraşului şi jude ţului nostru, Ştefan Neagoe se şi adresează primăriei, acea „unică sorginte prin a cărei energie şi stăruinţă s’a putut înfăptui viitorul intelectual a nenumăraţilor juni”, pentru dobândirea mijloacelor de a pune în fiin ţă organizarea unei asemenea înstituţiuni. Din capul locului, trebuia ca inagurarea gimnaziu lui să fie la înălţimea scopului său salutar şi să se facă cu toată solemnitatea. După ce în zilele de 5 şi 6 Ianuarie s’au făcut înscrierile celor 45 de elevi, cei dintâi ai şcoalei celei nouă, s’a şi fixat să se celebreze inaugurarea pentru o zi de Vineri, 7 Ianuarie 1866. Iată cum a decurs această serbare, după un ra port al Profesorului Neagoe: La 7 Ianuar s’a serbat cu cel mai viu entusiasm inagu rarea Gimnaziului la localul destinat, în prezenţa unui numeros public faţă fiind D-nu Prefect al Districtului, D-nu Prim-Preşedinte al Curţei de Apel cu funcţionarii acelei curţi, toţi D-nii Institutori ai şcoalelor primare şi elevii şcoalelor cu stindardele lor, Consiliul municipal în corpore şi un mare număr de cetă ţeni.

T 6 Solemnitatea s’a deschis pe la orele ii^prmtrun discurs pronunţat de D-nu Apostoleanu, Prim-Preşedintele Curţii, Ja caie a răspuns subsemnatul printr’un alt discurs. In fine D-nu 1 11mar al Urbei a pronunţat un mic cuvfmt şi s’a finit solemni tatea'prin urări de devotament: Trăească înălţimea sa Domni torul, înaltul său Guvern şi Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Şi astfel, cu un singur profesor şi cu o singură clasă, şcoala începe să funcţioneze, sub patronul lui „Alexandru Ioan I“, figurând ca titlu al gimnaziului în primele acte oficiale. Profesorul Neagoe e într’o acti vitate febrilă, ba ocupându-se de tinerii săi elevi, ba cerând indicaţiuni dela minister pentru felul cum să urmeze învăţăturile în acest gimnaziu, ba luptând cu primăria locală pentru atâtea cerinţi materiale, ce nece sită o şcoală nouă. Localul gimnaziului— deci primul local al Liceu lui grandios de astăzi—era o casă improprie pentru o instituţiune şcolară, „casele răposatului protoereu Miloşiu“. Iată ce va spune despre acest local, mai târziu, un alt director, doritor de ridicarea valorii gimnaziului: Acest local lasă că este neîncăpător, cu camere mici, dar şi acelea, precum cea de cl. I, este nici mai mult, nici mai pu ţin decât o pivniţă, în fundul pământului, unde astă iarnă am întâmpinat cele mai mari obstacole din cauza luminii, pe care mimai cătră amiazi o puteam vedea, şi aceasta numai în partea de către ferestre.

Dar nu numai neajunsurile localului trebuia să le întâmpine primii apostoli ai culturii înalte în oraşul nostru, şi în special primul nostru înaintaş, Ştefan Neagoe. Vecinie îl vedem cerând la minister progra me de studii, cataloage şi alte Instrucţiuni, vecinie îl vedem mai ales în conflict cu primăria, dela care-şi primiâ leafa ce-i întârzia în totdeauna. Cu toate acestea, mulţumită râvnei lui neobosite, şcoala merge bine, „junii64 prind gust de învăţăturile înalte şi în curând îi vom vedea dând roade strălucite.

La 3 Iunie 1866 se fixează cele dintâi examene ale şcolii, pentru zilele de 10-20 Iunie. Iată ce găsim într’un raport al vremii, în privinţa aceasta: Examenele noului gimnaziu din Focşani s’au urmat în cea mai perfectă mulţumire a noastră. Elevii sunt în genere prea bine pregătiţi din toate obiectele prescrise după program. Lim bile, Româna, Latina, Geografia au fost studiile ce încununară examenul. Din tot numărul de 69 elevi ce frecuentară Gimna ziul, 49 merită cu deplin drept a fi promovaţi în ci. If.

Iată şi lista premiaţilor din acest prim an de vieaţă a gimnaziului: Premiul 1 eu Coroană Premiul H-lea Chiriac Zaharia Suchias Ohanes Gheorghiu Ştefan Paraschivescu George Poenaru Virgil Mărgăritescu Nicolae Premiul III-lea Neguţ Constantin Constantinescu Joan Neagu Ştefan

O altă listă de premiaţi, din acelaş an, cu un nu măr mai mare de elevi: Premiul I cu Coroană Chiriac Zaharia Gheorghiu Ştefan Poenaru Virgiliu Suchias Ohanes Paraschivescu George

Premiul al 11 lea Sona Aureliu Constantinescu Ioan Neguţ Constantin Neagu Ştefan Mărgăritescu Nicolae

Premiul al III-lea Tătăranu Constantin Cardaş Eman oii Dulgurov Mihail Lascar Demetru Plopeanu Ioan Rainu Ştefan

8 Dintre aceştia, cei dintâi elevi buni ai liceului nos tru, unii s’au stins, despre alţii nu se ştie prin ce colţuri de ţară îşi vor fi făurind vieaţa de toate zilele; dar sunt câţiva cari şi astăzi se vor fi gândind cu drag la primul an de gimnaziu, în şcoala instituită atunci, pentru nevoile lor de învăţături înalte. Suchias Ohanes nu este altcineva decât profesorul Suchianu, dela li ceul Sf. Sava din Bucureşti; Em. Cardaş, I. Plopeanu şi Ştefan Rainu trăesc chiar la Focşani, înconjuraţi de stimă şi dragoste; George Paraschivescu e inginer şi se îndeletniceşte cu această meserie tot prin apro pierea oraşului nostru; Ştefan Gheorghiu ar fi înginer la Bucureşti; Chiriac Zaharia, avocat la Galaţi; Nic. Mărgăritescu, doctor la Bucureşti; C. Tătăranu a fost prefect de R. Sărat şi avocat. O pleiadă de oameni harnici şi buni cetăţeni ce formează faima primei generaţiuni a liceului nostru... Multă grije a avut apoi Profesorul Neagoe şi cu distribuirea premiilor. Trebuia şi de data aceasta o so lemnitate deosebită, pentru înfăptuirea căreia obţinuse dela minister o amânare până în Septemvrie; nu ştia, cine să prezideze această serbare; se mai îngrijiâ, pe drept cuvânt, marele dascăl şi de ce eră de făcut cu cei 50 de elevi promovaţi în clasa Il-a, ce nu exista încă. Deaceea băteâ depeşe peste depeşe la minister, apăsând mai ales pe faptul că „cetăţenii erau îngrijaţi” de viitorul fiilor lor, dacă nu s’ar fi înfiinţat clasa următoare. La începutul lui Septemvrie, odată cu distribuirea premiilor, curgeau înscrierile nouă: erau 50 promovaţii în clasa 11-a, dintre cari se prezintase 45, şi se făcuse 70 de înscrieri nouă, în clasa I. Şcoala funcţiona ast fel cu două clase şi cu un singur profesor. La 7 Octomvrie 1866 pleacă profesorul Neagoe şi vine un alt institutor, N. Tipeiu, a cărui prezenţă

9 în oraşul Focşani o constatăm încă din 29 Aprilie 1858, ca institutor de şcoală primară. Nu se cuvine a încheia cu pioasa aducere aminte a primului profesor al liceului nostru, fără a relevă me ritele activităţii lui, şi în afară de treburile şcolii. In scurtul timp al apostolatului său, Profesorul Neagoe nu s’a mărginit numai la învăţătura elevilor săi, ci n’a pierdut prilejul de a le desvoltâ şi educaţiunea bună, îndrumătoarea, sfătuitoarea în vieaţa de mai târziu. Respectul pentru capii statului, l-a infiltrat în primul rând, profesorul Neagoe. Se şi cuveniâ să aibă un cult deosebit pentru Ma rele Voevod, sub domnia căruia a luat fiinţă această instituţiune de învăţături înalte în oraşul Unirii. Deaceea la singurul prilej de a sărbători pe acest Domni tor, în ziua de 24 Ianuarie 1866, şcolarii gimnaziului, în frunte cu profesorul lor, au luat parte la aniversa rea acelei zile mari, a anului Unirii. Dar n’a trecut mult şi Domnitorul a fost silit să abdice de la tronul României. Profesorul Neagoe a primit, pentru şcoală, următoarea adresă ministerială, la 12 Fevr. 1866: Locotenenţa Domnească în unire cu ministerul, prin tele grama primită astăzi, mă anunţă că senatul şi camera în una nimitate au proclamat pe Alteţa Sa Regală, Contele deFlandra, Principe al României, sub nume de Filip T, ordonând a se face tedeum şi serbare naţională. Comunicându-vă aceastea, am onoare a vă invită ca mâni 13 corent, la orele 10 dimineaţa, să asistaţi la biserica Sf. Ioan, unde urmează a se săvârşi ceremonia religioasă şi a se cântă tedeum.

Şi s’a dus Neagoe cu şcolarii săi şi s’au rugat şi pentru Filip de Flandra... Dar 'n’a trecut iarăşi multă vreme şi s’a primit o nouă adresă ministerială, la 8 Aprilie 1866:

10 La io ale lunei curente urmând a se serbâ prin tedeum la biserica Sf. Ioan din acest oraş şi a se chemâ bine cuvântarea cerului asupra alesului Domn al României, Alteţa Sa Principele Carol I, am onoare a vă invită, D-le Institutor, să binevoiţi a luă parte la această solemnă serbare la orele io dimineaţa.

Şi iarăşi s’a dus Neagoe cu şcolarii primului nostru gimnaziu şi iarăşi s’au rugat, ca fii credincioşi ai ordinei şi ai ţării noastre, îndrumate spre mărire. Dar evenimentul cultural-politic la care a contribuit Prof. Ştefan Neagoe, a fost propaganda la care a fost chemat de către cei de sus, întru luminarea po porului în vederea alegerii de deputaţi ai distric tului. Atunci dă el o circulară din partea sa ca director al gimnaziului, întitulat încă „Alexandru Cuza”, către ceilalţi institutori din Panciu, Odobeşti şi Vrancea, lămurindu-le revoluţiunea din 11 Fevruarie, vorbindu-le de dreptate, înfrăţire, moralitate şi despre pământurile ţărăneşti. Rezultatul propagandei lui Nea goe au fost dintre cele mai fericite. Cuvintele sale au găsit ecou în sufletele ţăranilor prin mijlocitorii săi, învăţătorii din orăşelele menţionate. Iată ce raportează în scopul acesta un institutor, la 18 Aprilie 1866: S’a strâns corpul instructiv dela această şcoală, însetat de a propagă săteanului lumina adevărului şi a cunoştinţei, şi apoi li s’a făcut un mic discurs asupra datoriilor ce au de în deplinit ca delegaţi, li s’a explicat pactul dela ii Fevr., apoi li s’a vorbit asupra dărilor şi a tuturor greutăţilor aruncate de fostul guvern asupra întregei ţări. Aceste consultări, D-le Profesor, s’au primit de către D-lor cu entusiastice plăceri, binecuvântând numele acelor demni bărbaţi cari inspiraţi de căldurosul sentiment naţional, au ştiut scăpă România de prăpastia în care eră să fie aruncată.

Iată răspunsul altuia, din 21 Aprilie 1866: Cea mai principală datorie mai întâi mi-a fost de a ex plica domnilor delegaţi ce s’au ales din partea acestor Comu-

11 ne, pentru votarea viitorilor deputaţi la Camera-Constituantă a României; ca fiecare din D-lor ca Români să fieîntr’o unire şi cu inimile pure să proclame pe persoanele cele mai capa bile, oneste şi devotate guvernului şi patriei, dela cari în ur mă nimeni să se îndoească de a aşteptă gloria viitorului, con solidarea unirii şi în fine fericirea ţării. Căci această misiune este înaltă, foarte înaltă, şi aşâ dar trebue să se aleagă bărbaţi cari vor răspunde cu sfinţenie la această chemare. Profesorul N. Tipeiu.

La 7 O c tom vrie 1866, e numit profesor şi director, în locul lui Şt. Neagoe, inştitutorul N. Tipeiu. îndată ce-şi ia postul în primire, noul profesor face următorul raport asupra situaţiunii şcolii. El e ne mulţumit de starea şcolii, de lipsurile ei materiale şi se arată de o energie rară. La 7 ale curentei primind dela D-nul Neagoe, fost profe sor la acest gimnaziu, efectele şi alte obiecte ale acelui Institut, aceasta conform telegramei 10320 a on. Ministru al Instrucţiu nii publice şi al Cultelor, am aflat localul într’o stare de mare nesalubritate, nespoit în anul acesta, ferestrele sparte, broaştele uşilor stricate şi fără chei toate uşile afară de una, etc. Spre convingerea D-v. veţi binevoi a rândui unii dintre onorabilii membri ai primăriei pentru vizitarea lui. D-le Primar, fiindcă fără o bună curăţire şi separare a acelor stricăciuni nu se poate cu însemnate piedici a se ţinea cur surile şcolare; vin cu onoare a vă rugă să luaţi urgente dispoziţiuni, să se spoească şi repare toate camerele cu uşile şi acce soriile lor, ferestrele şi bucătăria de oarece în camerele de pri sos subsemnatul voeşte a-şi mută locuinţa din punct de vedere al dreptului, disciplină şi salubrităţii. Tot cu această ocaziune, vă mai rog şi pentru aprovizio narea acestui institut cu lemnele necesare de foc; căci de fostul profesor ni s’a încredinţat numai 2 stânjini şi 4 palme, cari se află în curtea localului respectiv. încheind, nu crezui de prisos a vă mai aminti de băncile etc. ce mâi necesitează acest gimnaziu, despre facerea cărora veţi fi luat măsuri urgente şi pe cari în scurt timp le voiu pu teâ primi, ca nu din lipsa lor să întâmpin dificultăţi.

/am

ii'

Noul profesor are multe conflicte cu primăria pen tru lemne şi nu odată scrie, revoltat: ,,să luptăm pen tru a eclipsă întunericul prin lumina ce deabiâ a stră bătut şi la noi”. La Sf. Gheorghe 1867 cere schimbarea localului şcolii*)— el fiind autorul negrei descrieri de mai sus, a caselor ce serviau gimnaziului. Se arată ca un bun educator, ocupându-se în pri mul loc de disciplină şi combătând „sămânţa dezordinei, mama tuturor relelor“. In 1867, în primăvară, îl vedem agitându-se pentru alcătuirea unei şcoli de adulţi. Profesorul La 12 Octomvrie, cinci zile după instalarea I. Albini. noului director, intră în funcţiune un al doi lea profesor, I. Albini. Din timpul acesta se păstrează şi un ordin al ministerului pentru numirea unui oare care Şigismund Molnar ca profesor gratuit pentru limba franceză; acesta însă plecase din oraş la veni rea ordinului şi până la numirea unui nou profesor, predă tot Albini şi limba franceză. Obiectele se înpărţiau între aceşti doi profesori în chipul următor : I. Albini predă : Aritimetica, Geometria, Desemnul Lb. franceză, Şt. naturale (Cosmografie, Zoologie, Bota nică); N.Tipeiu predă : Religiune, Lb. latină unită cu Lb. română, istorie, geografie. Numărul elevilor regulat următori, în cursul anu lui 1866-67 (al doilea an de existenţă a gimnaziului) erau de 46 p. cl. I şi 40, cl. Il-a ; din alt raport: 45 cl. I (2 benevoli) şi 37 cl. II: total 82. Profesorul La fixarea examenului pentru semestrul Constantiniu de iarnă, în luna Ianuarie 1867, găsim şi numele unui al 3-lea profesor: M. Constantinul. Odată cu înmulţirea profesorilor se defineşte mai bine cercul *) Mai târziu insistă chiar pentru clădirea unui local propriu.

13 de activitate al fiecăruia (acest nou profesor predând latina-română şi apoi şi franceza), şi grija de educaţiunea elevilor ia din ce în ce proporţiuni mai mari. Deaceea, în al doilea semestru al anului şcolar 1866-67, găsim în rapoarte o serie de „goniri“ temporale sau definitive din şcoală*); se întroduce o carte de Grama tică latină de Badilescu (16 fevr. 1867) ; se afirmă ne voia unui material didactic, etc. încă din 23 Mai 1867, direcţiunea şcolii cere Pri măriei să se îngrijească de profesorii necesari pentru clasa HI-a, ce trebuia să se înfiinţeze în toamna aceluiaş an. Intr’adevăr, la 1 Septemvrie 1867 se începe gimnaziul cu trei clase şi cu aceiaşi trei profesori de până acum : Tipeiu, Albini şi Constantiniu. La 1 Octomvrie 1867, directorul şcolii cere pro fesori pentru şt. naturale, religie, desemn şi lb. fran ceză, „pentrucă actualii nu pot suplini şi aceste catedre fără o mare piedică simţită în cursul regulat de pro gres a unui aşa institut.c£ In acelaş timp, face un amănunţit raport către mi nister, cu privire la situaţiunea materială şi morală a gimnaziului. Dăm aici partea referitoare la starea mo rală a şcolii; atinge cu prilejul acesta şi o chestiune de programă, aceea dacă limba română trebuia să se predea ca şi până atunci la olaltă cu lb. latină, sau dacă ar fi fost mai bine să se separe aceste două o-

biecte. Revenind la moralul acestui institut vă pot încredinţa, D-le Ministru, că în toată privinţa este satisfăcător. Profesorii lui au fost în cea mai perfectă armonie îndeplinindu-şi cu cea mai *) Unii elevi fac o petiţiune împotriva prof. Tipeiu: ..De când a venit D. Tipeiu — scriau ei — ne-a mutat din cl. J de până acum. într’o başcă, iar dânsul ocupa 3 camere de sus”; şi fac o ameninţare grava. în cazul când nu li se va schimbă profesorul: „..ne vom duce în alte staturi streine, cuprin şi de durere şi de suferinţe”. Elevii au retractat apoi totul. Profesorii, la rân dul lor, pedepsesc aspru fumatul, plimbările şi jocurile prin grădini publice, cu cari erau deprinşi şcolarii atunci, ca şi.... astăzi.

14 mare sanctitate datoria la care sunt che,lîat,> purtând o vi ea ţa socială potrivită misiunii ce li s’a concec^at: In ceea ce pi iveşte progresul şcolarilor nu pot a vi-1 împărtăşi mai bine de cat a vă prezintă, catalogul examenului şi niatricula claselor. Aci agităm a veni într’un mod clar a opine în câtevâ asupra programei studiilor şi mai cu seaniă asupra limbii romăne. Părerea mea este în totul pentru separarea acesteia de limba latină ; căci după scurtul timp de experienţa ce făcui, m'am în credinţat că nu se poate face acel progres în studierea ei, ca atunci când ar fi separate. D-leMinistru, pentruambe aceste limbi este prevăzut în pro grama câte i^, ore într'o lecţiune ; Intrând profesorul în clasă, începând sau cu una sau cu alta a predă şi examina, nu poate să-i ajungă timpul ca să predea şi pe cealaltă. Tot asemeni şi în corijarea tezelor cari necesitează a se face în clasă pentru folosul Instrucţiunii. Alta chiar de-ar fi timpul şi mai lung, vă asigur că nici atunci nu se poate promite progres, fiindcă zice oricine că nu poate predă două gramatici într’o lecţiune, nu poa te să afirme asta fără numai pentru lauda sa. Logica ne arată cum ar puteă să se predeă una după alta două gramatici, sau dacă le-ar şi împărţi una pentru trei lecţiuni şi alta iar pentru trei, unde va fi progresul şi în una şi în alta ? Pentru cea ro mână tot ar fi suficiente trei lecţiuni, clar pentru cea latină este imposibil ! îmi place a crede că şi pentru limba română trebue să se pue o mai mare activitate întru lămurirea şi adăogarea acelor reguli cari încă şi de ar fi, dar s’a cunoscut că au trebuinţă încă de o precizare iar alte trebuesc chiar creiate. Pentru aste motive cer separarea limbilor acestora care aşâ s’ar putea predă mai cu multă valoare şi una şi alta şi cred că cel puţin la noi s’ar puteă face aceasta, nu mai mult decât spre încercare.— Asta se urmează chiar şi la gimnaziile nu nu mai a fraţilor români din Austria ci chiar de nu mă înşel şi în Franţa, Italia, etc.

In acelaş timp pentru a obţine trecerea în bugetul Statului, a acestei şcoli, directorul ca ultim refugiu face următoarea rugare către Domnitorul ţării: Prea înălţate Doamne, In această urbâ există pe lângă celelalte şcoli publice şi acest gimnaziu care-şi luă începutul său deabiâ anul trecut în

15 7 Ianuar. El are două clase cu trei profesori şi 82 şcolari, din tre cari 42 ordinari şi 2 benevoli auditori în ci. 1, iar 37 în cl. II. In ceea ce priveşte starea lui întelectuală veţi binevoi, Mă ria Ta, a cunoaşte că este pe deplin satisfăcătoare, cu toate pie dicile ce încearcă corpul lui profesoral din cauza mijloacelor materiale, cari atât pentrucă astfel se întâmplă cu ori ce instituţiune născândă, cât şi pentru că este întreţinută de comuna locală, nu poate a dispune de tot necesarul. Nu pot, Măria Ta, a tăcea adevărul care în viitor ar puteâ contribui foarte mult la împiedecarea prosperă a acestui in stitut, ci viu cu tot curajul a vi-1 supune înaltei Măriei Tale cunoştinţi. Comuna Focşani, ca cele mai multe din ţară se află într’o stare destul de majorată, prospectul ei argumentează. Din cauza multelor îmbunătăţiri, pot zice mai bine a totalei ei îmbunătă ţiri, nu va puteâ niciodată a oferi unui atare institut fondurile necesare, cu deosebire în timpul de faţă, de unde apoi aceasta în totdeauna va suferi ca şi anul curent şcolastic, gimnaziul a stat închis mai două luni aproape, adică Septemvrie şi Octomvrie. Aceasta numai din lipsa fondurilor la timp. Este cunoscut că nici o instituţiune de modul acesteia nu poate prosperă mai bine de cât numai sub auspiciile Guver nului, d’aceea cu înalta Măriei Tale permisiune, Vă rog cu profund respect a luă acest Gimnaziu sub scutul Inălţiei Voastre, ordonând recunoaşterea şi întreţinerea lui din bugetul Statului ca a tuturor celorlalte institute, cu care veţi imprimă în inimile tuturor locuitorilor acestui district şi mai cu seamă în a junimii, o recunoştinţă nefinită. Să trăeşti, Măria Ta, ani mulţi şi fericiţi pentru prosperarea şi mărirea României, una şi nedespărţită. 1867 Ianuarie 29.

Profesorii Nicolae Codreanu şi Ioane Gurau

La 9 Noemvrie 1867, apare lista profesorilor, mărită cu două nume nouă: Nicolae Codreanu şi Ioane Gurău, pre cum şi specialitatea fiecăruia, după cum urmează: I. Albini pentru catedra ştiinţelor naturale; N. Co dreanu pentru limba latină şi română; M. Constantiniu pentru limba franceză; I. Gurău pentru matematică, desemn şi caligrafie.

16 Se dă apoi o programă de studii pe anull867 68, la cele trei clase şi semnată de toţi cei cinci pro fesori: N. Tipeiu, M. Constantiniu» 1- Albini, l. Gurău şi N. C. Codreanu ,,director“; deci acesta urmează în Noemvrie 1867, la direcţiunea gimnaziului. La 25 Noemvrie, se cere şî ministerul admite o schimbare de materii între profesorii I. Gurău şi I. Albini: cel dintâiu să predea şt. naturale şi celălalt ma tematica, desemnul şi caligrafia. Ni s’a păstrat din vremea aceasta şi următoarea programă a orelor: Limba Latina în toate zilele în ambe clasele de dimi neaţa, adică dese lecţiuni pe clase în săptămână. Istoria şi Geografia în fiecare clasă după prânz de 3 ori pe săptămână, pe clase. Religiunea toate după prânz şi pe clase de 3 ori pe săp tămână. Observări. In toate zilele, afară când se dau ocupaţiuni, se examinează şcolarii, rezervând de oră pentru explicarea lecţiunii viitoare. La 2 Decemvrie 1867, M. Constantinii! e invitat să predea gratuit, pe lângă limba franceză (9 ore), limba română şi latină la clasa I—11 (6 ore), peeând N. Co dreanu predă ultimele două obiecte la clasa III—IV; la 11 Decemvrie, Fr. Kieve cere să fie numit, în mod gratuit, profesor de desemn şi caligrafie. Până la 21 Decemvrie 1867, cursurile s’au făcut după o programă alcătuită, în conferinţă plenară, de către profesori, pentru că erau împovăraţi cu prea multe obiecte şi trebuia să-şi fixeze singuri materia; dela această dată, directorul cere programa oficială, pentru toate şcolile similare, ale statului. Înainte de a păşi în Ianuarie 1868, se cuvine a relevă faptul că nici pe domeniul extra-şcolar, primii noştri profesori n’au rămas fără roade. Astfel, împăr-

17 tăşiau şi ei, ca toţi bunii Români, suferinţele celor nevoiaşi şi subscriau obolul lor pentru ajutorarea celor bântuiţi de foame din pricina secetei; iar pe domeniul cultural, profesorii gimnaziului alcătuesc, în fruntea altor cărturari, secţia districtului Putna, a „Societăţii pentru învăţătura poporului român". De mult, fiind că patronul lui „Alexandru-Cuza", în scris în primele rapoarte ale gimnaziului, 'nu se mai putea aminti, dintr’o greşită concepţie în vremile acelea, directorul şcolii ceruse, de acord cu Primăria, să se aprobe de cătră Minister, patronul marelui Voevod Ştefan cel Mare; nu s’a putut totuşi admite, întrucât se mai găsiâ un gimnaziu cu acelaş nume, la Iaşi. Păşim acum în analele anului 1868. . . . Profesorul Se vede că cererea, amintită mai sus, a Şt. Mincu. lui Fr. Kiere, n’a fost admisă, deoarece găsim la 3 Ianuarie 1868, Ştefan Mincu, elev al şcoalei de belearte, cerând să predea gratuit desenul şi cali grafia ; e şi numit la 26 Ianuarie. La 3 Fevruarie 1868, Preotul AL Mironescu, in stitutor la o şcoală primară din Focşani, cere catedra de religie; cam în acelaş timp face acelaş lucru, Pre otul Ioan Iconomu. Profesorul La 2 Martie 1868 e director M. ConI. P. Filibiliu. stantiniu, iar N. Codreanu este înlocuit prin I. P. Filibiliu, care trebue să predea limba latină şi română la clasa III—IV, cu condiţiunea să se pre zinte la concursul dela Bârlad din 15 Septemvrie 1868. Astfel, în cursul acestui an şcolar, — al treilea dela înfiinţarea gimnaziului — erau trei clase cu 88 elevi (32 în cl. I, 36 în cl. II, 20 în cl. III) şi cu şase profesori, precum urmează: 2

18 1. M. Constantiniu de laţină-rom. la cl. III—IV (printr’o schimbare de clase cu I. Filihiliu) ; 2. N. Tipeiu de istorie, geografie şi religie ; 3. I. P. Filibiliu de latină-rom. la cl. I—II (pnntr o schim bare de clase cu M. Constantiniu) ; 4. I. Albini, de matematici; 4. I. Gurău, de ştiinţele naturale ; 6. Şt. . incu, pentru desemn şi caligrafie. Mereu vedem preocuparea profesorilor de îmbu nătăţirea şcolii, de îmbogăţirea materialului didactic, în deosebi pentru matematici şi desen, de alcătuirea unei biblioteci, etc. Iată şi lista de an şcolar:

premiaţi dela sfârşitul

acestui

Clasa I. **# Nicolai, prem. I cu coroană. Stamatin George ,, II II Sclavone G. Cotescu Alex. III n i)

Clasa II. Sona Aurel, prem. Lupu Alex. n Vasiliu Teod. Panfil Ioan >> Clasa III. Georgiu Ştefan prem. Chiriac Zah. „ Paraschivescu G. ,, Suchias Oh. >» >1

I cu coroană. II III III I cu coroană. II II III

Iată şi raportul directorului către minister la fi nele anului şcolar: insistă asupra lipsurilor şi relevă partea morală, bună a mersului şcolii. 1868 Iunie 30. Cu finirea anului şcolar curent, viu potrivit art. 101 din legea Instrucţiunii publice spre a vă expune starea acestui

i9 institut pe care o împart în două: materiale şi spirituale-morale. In privinţa materială, mă voiu mărgini a arătă pe scurt com plecta stare a acestui gimnaziu. El mai întâi nu sire şi .nu va putea avea cu modul proces până aci, de închiriere de case particularii cari aci sunt destul de mărginite şi neîncăpătoare, nu va aveâ un local corespunzător instrucţiunii până ce nu veţi binevoi a luă dispoziţiuni pentru clădirea unui aşa stabi liment, pentru care consiliul iudeţean a şi prevăzut suma aproape de 10.000 de galbeni. Asemenea e lipsit de mobilierul cancelariei, neavând nici clopot, ornic şi altele trebuitoare mai cu samă pentru disciplină precum şi un pidel. Se mai simte nevoe de un mic cabinet de Fizică şi Chimie pentru clasa III şi IV. De asemenea de un secretar, căci anul acesta am fost nevoit ca singur să lucrez şi note lunare şi note generale şi note semestrale, în fine după cum se cere de Art. 37 şi 38 din Regulamentul de ordine şi disciplină, ceea ce-mi aduce o foarte mare împovorare, fără a aveâ cel puţin diurna de di rector ca la celelalte gimnazii din ţară. Şcolari, acest gimnaziu a avut anul curent 87 dintre cari 32 în cl. I, 36 în clasa Il-a şi 20 în clasa IlI-a. Revenind la moralul acestui institut vă pot încredinţa, D-le Ministru, că în toate privinţele este satisfăcător. Profesorii lui îndeplinindu-şi cu cea mai mare sanctitate datoria la cari sunt chemaţi, avură în societate o purtare potrivită misiunii ce li s’a concrezut. In ceeace priveşte progresul şcolarilor nu pot a vi-1 îm părtăşi mai bine decât după cum vi-1 prezintă cataloagele exa menului şi matricolele claselor. Tot aci este locul a vă rugă să bine-voiţi, D-le Ministru, a regulă ca cu deschiderea clasei a IV-a, să se numească pro fesorii trebuitori adică: profesori de Limba Elină, Franceză şi Religiune precum şi facerea a 5 bănci, una catedră şi o tabelă pentru clasa IV. Aceasta este starea acestui gimnaziu cu finea anului şcolar 1867—68 pe care n’ain putut să nu v’o expun aşâ după cum este şi pentru a cării îmbunătăţire, cred, D-le Ministru, veţi binevoi a luă toate mijloacele şi măsurile salutare.

Una din preocupările didactice ale corpului pro fesoral a fost şi o problemă de pedagogie, pusă de minister la 13 Mai 1868:

1. Limba latină să se separe de limba română ? 2. Limbii elene să i se dea mai multă întindere, începând din clasele gimnaziale? 3. Geometria, să înceapă din clasele inferioare a se propune toată într’o singură clasă? Aceste chestiuni, profesorii le-au discutat şi apoi în rapoarte lungi şi amănunţite au ajuns la concluziunea ca să se despartă studiul limbei române de limba latină, să se înceapă limba greacă din cl. IlI-a şi la fel, să se dea o estindere pe clase, geometriei. Evenimentul cel mai de seamă, anul acesta, pentru gimnaziul din Focşani, a fost faptul că s’a trecut pe ziua de 1 Aprilie 1868, în bugetul statului, salariul profesorilor, precum şi celelalte cheltueli ma teriale ale şcolii; s’au prevăzut cinci profesori â câte 230 lei noi pe lună, un servitor cu 355 lei 55 bani anual şi cheltueli materiale pentru suma de 355 lei 55 bani; profesorului de desen i s’a acordat o diurnă de 88S lei noi şi 88 bani pe an. înainte de a trece gimnaziul pe contul statului, profesorii erau plătiţi de comună. Am găsit un tablou foarte interesant, referitor la data întrării în învăţă mânt a profesorilor gimnaziului, la data întrării lor la gimnaziu, la leafa lor socotită pe lei vechi şi noi, la obiectele pe cari le predau, precum şi la situaţiunea materială pe care o aveau înainte ca simpli institutori : interesant e mai ales faptul că înainte erau plătiţi cu câte 800 lei vechi, adică 296 lei noi 30 bani; iar şi mai înainte, ca institutori, cu 500—700 lei vechi, având şi alte beneficii.

21 g Pi âi 5 ti si ilf 5-li

*•

3 jg o

'(/>

I J c-î O

■s

•o>

•5>

•= £

B tiî

•s

e £

»ea.

’S

I â |S

I !

g >£ CO

g g

I !

el i » I :

;

£ ,

I I

i | I

s I

o i

*5>

* * f1

•2

2 2g

,Lr'

£ §

-a o

I i.

li îs ir

I^ Ie

I i

I 3

1= !

8 co

J2 .2

cu. .2

I I

ga?

5 «=

I o

8 co

Ţi

ls.l

o co

fc’gjs* = I cc co cc

.§! I m

1! =

8 eo C5 CM

CC CC Cj

1 iH

I 8

=!!1 flis-

- .*«î; £ -3. i £ §1 I

CC CI

III!

—

i i.8

s • i

«o

lin

tl s I

■§s O

£ § 2 ; 2 .§ g

■3

o ci

l| |-!I 111 j I{ |!I | !| « ! c

1 i o

i I

t p

: !

c O

ă S

§ o

mwt

5 .2

I rî

Iată şi un tablou al cheltuelil°l* materiale ale gim naziului din Focşani: 1. Un servitor — una sută de lei vechi pe 37)4 lună adică .... • 2. Chiria gimnaziului — două sute de gal • 2370,37 beni pe an adică 3. Cheltuelile cancelariei — câte 90 lei pe lună adică . 33.33 4. Zece stânjeni lemne pe an — 3 P‘ină la 4 galbeni stânjenul adică ■ • 355>55 — 474 5. Cheltueli extraordinare . 37.4 6. Un pidel — de care se simte nevoe, două sute lei pe lună adică • 74.8 7. Diurna directorului — câte 300 de lei . 111,12 pe lună adică

Mai e demn de relevat, pentru acelaş an şcolar, un fapt tot în legătură cu educaţiunea de atunci a şcolii, direct Influenţată de mişcările vătămătoare ale politi cii. Măria-sa Domnitorul, în dragostea de a cunoaşte cât mai de aproape ţara, a colindat în lung şi’n lat toate plaiurile, satele şi oraşele României. Găsiâ în deo sebi o predilecţiune deosebită să viziteze şcolile, isvoarele de refacere morală a viitorului ţării noastre. Profesorii şi câteodată chiar şcolarii, ţinând dis cursuri Domnitorului, amestecau în vorbirea lor fel de fel dc aluziuni politice ce-au impresionat în rău pe Ca pul statului. Deaceea Ministerul publică o circulară în care arată rostul adevărat al educaţiunii, că Măria-Sa „doreşte ca tinerimea încă în frageziunea vârstei sale să nu fie iniţiată în o cale aşa de spinoasă”, ci să în veţe „ a se închina cu tărie la altarele strămoşeşti şi a-şi lumina Inteligenţa prin învăţământ”. Iată, dealtfel, întreaga circulară, de un interes deosebit prin cuprin sul ei:

Cu ocaziunea vizitării judeţelor şi a şcoalelor publice de prin ele de către Măria Sa Principele Domnitor, s'a observat cu părere de rău, că la mai multe şcoli se ţin

23 discursuri de unii din membrii corpului didactic, ba chiar şi de şcolari discursuri în cari se fac felurite aluziuni politice. Înţe legeţi că prezenţa Măriei-Sale nu e de a provocă asemenea manifestări şi nici doreşte ca tinerimea încă în frăgezimea vâr stei sale să fie iniţiată în o cale aşâ de spinoasă. Dorinţa cea mare a Măriei Sale e ca tinerimea să se crească în frica lui D-zeu, învăţând a se închină cu tărie la altarele strămoşeşti şi a-şi lumină inteligenţa prin învăţământ. Domniei voastre este încredinţată această sacră misiune, Domnia-voastră părintele lor moral sunteţi dar dator a o îndeplini. Cred că ar fi mult mai bine şi mai de folos pentiu Domnia voastră şi tinerime a salu tă în persoana Măriei-Sale Carol I pre bunul nostru Domnitor, pre adevăratul părinte şi protector al şcoalelor, mulţumind pu rurea cu cunoştinţă de îngrijirea şi sacrificiile ce nu încetează a face pentru progresul învăţământului şi educarea publică. Aceasta va fi salutarea cea mai frumoasă care va mângâiâ pe Măria Sa.

Jn Septemvrie 1868 se deschide şi clasa IV-a a gimnaziului. Directorul cere ministerului numirea a trei profesori: de religie, de lb. elenă şi de lb. franceză (suplinită numai până acum de M. Constantiniu, direc torul). Chestiunea aceasta se aranjează în chipul următor: Deocamdată se numeşte la 10 Oct. 1868 profeso rul Ştefan Mincu, pentru desemn şi caligrafie; până la această dată fusese diurnist. Apoi pe ziua de 23 Profesorul Octomvrie 1868 e numit Demetrie Caiaua Caianu de limba latină şi română la cl. III şi IV, în timp cel. Filibiliu era trecut la limba franceză şi invi tat apoi, la 22 Noemvrie să suplinească gratuit şi lim ba greacă. La 9 Noemvrie. Caianu a intrat în serviciu. In această primă parte a anului şcolar 1868-69, preocuparea de căpetenie a fost formarea unei biblio tecii pentru gimnaziu, cu sprijinul Primăriei. Pe dosarul ce încheie hârtiile referitoare la gim naziu până la finele anului 1868, am găsit şi prima

ştampilă, rotundă, a şcolii noastre : „Gimnaziul din Urba Focşani, Distr. Puina”. Şi astfel, vom păşi în anul 1869..... In raportul său către Minister, după examenele din Ianuarie 1869, Directorul M. Constantinii! arată nevoile urgente ale gimnaziului : a) formarea unui cabinet de fizică ; b) colecţiuni minerale, plante, animale pentru înfiinţarea unui muzeu de istorie naturală, care să poată înlesni studiile şcolarilor ; c) formarea unei biblioteci, etc. Mai presus era nevoia clădirii unui local propriu al gimnaziului, pentru care se şi prevăzuse în bugetul comitetului permanent 8000 de galbeni; şi apoi remuneraţiunea materială a profesorilor, cari „sunt împedecaţi de atâtea trebuinţe” ca să poată „corespunde pe deplin misiunii ce sunt chemaţi a îndeplini” ceeace aduce „descurajare şi paralizare pentru acei cari ar voi să-şi înplinească în consecinţă datoria ce au pentru patrie de a lumină şi de a instrui generaţiunea.” Cu prilejul trecerii Domnitorului prin Focşani, la 6 Aprilie 1889, este întâmpinat şi de cuvântarea direc torului gimnaziului, după care luăm cunoştinţă că în cele patru clase existente erau 66 elevi şi anume : 18 în cl. I, 17 într’a Il-a, 18 într’a III şi, 13 într’a IV-a. Tot atunci se relevă şi lipsa a doi profesori, unul de grea că şi altul de religiune. Intr’adevăr dela 13 Ianuarie 1869, N. Tipeiu, profesor de istorie şi geografie, care fusese însărcinat să predea şi religiunea, n’a mai vrut să între în clasă, la acest obiect; la fel a procedaţi. Filibiliu, care pe lângă catedra sa de lb. franceză, mai fusese invitat să predea şi limba greacă, făgăduindu-i-se o diurnă ce nu i s’a dat. La 2 Iunie 1869, profesorii desbat înfiinţarea clasei a V-a, a cărei idee e primită de toţi cu entu-

siasm, întru cât aceasta însemna inagurarea liceului

F i

25 clin Focşani ; fiecare profesor s’a obligat a preda fără soldă, în cl. V pentru anul şcolar 1869—70, şi în cl. VI pentru anul 1870—71, obiectul lor dela cursul In ferior*). La 23 Iulie, ministerul aprobă acest deziderat, sub forma cum îl prezintau înşişi profesorii şcolii, v/ Odată cu începerea noului an şcolar, în Sept. 1869, ia fiinţă şi clasa V-a. Lipsurile de până acum ale lo calului se simt şi mai mult de data aceasta. Necurmate adrese către Primărie că proprietarul clădirii gimnaziu lui, Constantin Stoenescu, nu face reparaţiunile nece sare. Pe de altă parte, profesorii mereu agitau chestiu nea clădirii unui local propriu. In August, găsim pe o femee, Ileana Cureleasca, oferindu-se să închirieze şco lii o încăpere de 15 odăi şi o curte pardosită, situată în partea sudică a oraşului. Dintre Profesori, 1. Albirii cere definivatul în Foc şani, în Iunie 1869 ; D. Caianu e numit provizoriu la catedra de rom.-laţina pentru cl. III—IV, la 10 Noemvrie ; la 22 ale aceleeaş luni, N. Tipeiu reia predarea religiunii până la 1 Septemvrie 1870, cu condiţiunea să i se dea şi pentru aceasta salariul cuvenit; 1. Filibiliu ia dirigenţia la clasa a V-a. Toţi se ocupă deaproape de educaţiunea elevilor: chestiunea absenţelor şi notelor îi îngrijeşte în primul rând ; se gândesc la mijloace de emulare : să se citească notele în clasă şi să se trimită şi părinţilor. Cu un buget sigur de douăzeci de mii douăzeci lei anual; cu înjghebarea a cinci clase, deci cu o în drumare spre liceu ; cu profesori statornici; cu solici tudinea organelor superioare şcolare; cu mărirea ma terialului didactic; cu strângerea unui fond pentru o bibliotecă viitoare; cu apariţiunea unor cărţi didactice •1:) L'rmeazli o cereri' a directorului «lin 27 Iunie pentru deschiderea clasei V-a, care va li populată «le 12 elevi, cu toţi lipsiţi de mijloace, nepurându-şi continuă studiile mai departe In Inşi sau Bucureşti.

26 bune, ca Pedagogia şi Metodologia lui I. P. Eliade din Ploeşti ; gimnaziul îşi ia avânt şi răspunde nevoilor culturale ale oraşului. Ceva în plus : La începutul lui Septemvrie 1869 M. Constantinii! împreună cu A. Puiu institutor, şi G. Nedelcu (?) anunţase deschiderea unei Şcoli Normale în Focşani : răspândiau, în cercurile înţelegătoare, ideea formării secţiunii „Societăţii pentru învăţătura poporu lui român” şi a Şcolii Normale. Anul 1870 începe cu aceleaşi greutăţi din parte localului şcolii. La 10 Ianuarie, directorul face o adre să către primărie, arătând un tablou trist al localului gimnaziului nostru : ... In ziiele trecute a căzut în clasa IV-a o bucată de bagdadie foarte mare, şi norocire că nu erau copii în clasă, căci Dumnezeu ştie ce se întâmplă cu dânşii; şi mai este o bucată care iarăşi ameninţă de-a cădeâ din zi în zi; vă aduc la cu noştinţă.... ca să fiu scăpat de orice responsabilitate la caz de vreo nenorocire ; tot odată voiu aduce aceasta şi la cunoştinţa Ministerului de Instrucţiune şi până la o nouă regulare, voiu închide clasa ca să nu se întâmple vreo nenorocire.

Intr’adevăr, dela începutul şcolii, aceasta a fost una din marile piedici pentru buna desvoltare a unei astfel de înstituţiuni. Proprietarul de atunci, un Con stantin Stoenescu oarecare, nu voia să-şi îndeplinească ubligaţiunile de a face unele reparaţiuni şi de aici ve cinie plângeri din partea direcţiunii şcolii; deaceea de Sf. Dumitru al aceluiaş an, gimnaziul se va muta în casele Elenei Marinescu, din strada Sârbească, unde fusese prefectura ; contractul se face pe cinci ani şi chiria e socotită la 120 galbeni pe an. Situaţiunea elevilor la începutul acestui an (1870) este următoarea : 68 elevi în total, dintre cari 28 în

cl. I, 7 într’a Il-a, 15 într’a IlI-a, 12 într’a IV-a, 6 într’a V, toţi în vârstă de peste zece ani; în preajma examenului din Iunie, numărul elevilor de cl. I se re duce la 25. Profesorii erau în număr de 7 ca şi inai înainte, lipsind un profesor de religie, altul de greacă şi al trei lea de italiană. La 28 Martie, Profesorul Albini e sus pendat şi în locul lui e numit ca profesor suplinitor, de matematici A. Daniilesca, care însă nu stă decât până la 1 August, când fostul profesor e reintregrat în pos tul său. In cursul anului, Profesorul I. Gurău se bol năveşte şi-şi ia mai multă vreme concediu dela şcoală; Profesorul moare însă prin Iunie şi se numeşte I. Lupescu suplinitor la catedra sa de ştiinţe naturale, /. Lupescu. La 12 Octomvrie, N. Tipeiu e numit de finitiv în învăţământ, la Focşani. Dintr’un raport al direcţiunii şcolii, putem da informaţiuni amănunţite asupra profesorilor şi note bio grafice desvoltate : I. M. Constantiniu de 26 ani, născut la 1843, Decemvrie 19 ; însurat, are una copilă. A terminat clasele primare la Piatra, liceul la Iaşi şi un an la litere tot în Iaşi, ca bursier al statu lui. Fu numit profesor provizoriu la clasa IV-a primară No. 1 Focşani, prin decretul No. 10339 din 6 Octomvrie 1866, pe baza concursului depus în Iaşi în 1865. Tot pe baza acestui concurs . fu numit profesor provizoriu de Istorie şi Geografie şi Franceză la gimnaziul din Focşani, prin decretul No. 12678, din 5 Noemvrie 1866. In 1867 prin decretul No. 13934, Iu numit de Fran ceză şi latină, iar 1868 Fevruarie 24, prin decretul No. 2165, fu numit director al gimnaziului: n’a avut nici reprimande, nici laude. II. /. Albini are peste 42 ani, născut în 7 Ianuarie 1828. A studiat în Sibiu, Cluj şi Blaj ; a terminat liceul înTransilvania, e român. Prin decretele No. 885 şi 1860, Martie 15, fu nu mit Institutor clasa I. şi II primară. Prin decretul No. 26 din 7 Ianuarie i86t, profesor de clasa III primară la T. Jiului. Prin decretele No. 10290 din 6 Octomvrie 1866, profesor supli nitor la gimnaziul Focşani, iar prin decret No. 14133, din

•

3 Decemvrie 1867, profesor provizor de matematici la acelaş gimnaziu. E căsătorit, are un copil şi o fată ; n’are nici reprimande, nici laude. III. I. Gurău născut la 14 Iulie 1844, de 26 ani, absolven tul Seminarului Central Iaşi. Prin decretul No. io342din 6 Octomvrie j866, profesor provizoriu clasa III primară din Bu zău. Prin decretul No. 12092 din 9 Noemvrie 1867, profesor provizoriu de ştiinţe matematice şi desemn la gimnaziu Focşani. Prin decret No. 13871 fu numit la acelaş gimnaziu de Ştiinţe Naturale şi Fizice. însurat, are un copil ; nici reprimande, nici laude. IV. /. P. Filibiliu, născut la 2 Fevruarie 1842, de 28 ani, a terminat liceul din Iaşi şi 2 ani de studii la Paris. La 2 mar tie 1868 numit profesor suplinitor de franceză la gimnaziul Foc şani. Neînsurat. V. Şf. Mincuf născut la 1843, de 26 ani, are 6 clase la liceul Sf. Sava şi Şcoala de Belearte. Prin decretul No. 12036 din 19 Octomvrie 1868, numit profesor provizoriu la gimnaziu Focşani, de desemn. Neînsurat. VI. D. F. Caiann, născut la 26 Octomvrie 1838, de 31 ani. A terminat liceul din Blaj la 1859. A studiat la Viena ştinţe teologice şi filologice. La 1863, profesor la Blaj. La 20 Octom vrie, 1868 profesor la gimnaziu din Focşani de latină şi româ nă, prin decretul No. 12192. Neînsurat. VII. N. Tipeiu n’a voit să dea relaţiile cuvenite.

Preocupat de strângerea unui material didactic cât mai bogat pentru înlesnirea studiilor, directorul gim. naziului obţine dela un avocat, Iacob Livescu, o mică colecţiune numismatică, conţinând 40 de monede, 16 de argint şi 24 de aramă: „monedele—scrie el—sunt foarte antici, cea mai mare parte dintr’însele sunt din timpul republicii romane, al lui Traian; este şi una Egipt, de argint, cu două scorpii, foarte antică”. Mai târziu (25 Aprilie 1871) profesorul N. Tipeiu a oferit gimnaziului vreo douăzeci bucăţi de minerale, dintre cari sulfat de cupru -şi fier, precum şi doi bani de aramă, foarte bine conservaţi: „unul din timpul Ecaterinei, cu mărcile ambelor ţări, iar altul se pare a fi din timpul Imperatorelui Viteliu”.

29 Consultaţi în privinţa modificării programei de stu dii, profesorii gimnaziului, întruniţi în conferinţă, şi-au dat în chipul următor opiniunea, în Maiu 187i : 1. Separarea limbii române de limba latină, în trucât altfel se neglijează studiul limbii materne. Să se facă de profesori aparte, câte trei ore pe săptămână. 2. Asupra chestiunii dacă limba franceză trebuia să înceapă tot din clasa I ca până atunci sau tocmai din clasa IlI-a, se opinează pentru starea dinainte. 8. Limba greacă să se pună din clasa V-a. 4. Economia politică să nu înceapă din clasa IV-a; unele noţiuni de drept administrativ pot fi date de către profesorul de română, din cursul inferior, pentru cei ce nu-şi continuă studiile. 5. Ştiinţele Naturale să se împartă astfel: clasa I, Zoologia, clasa 11 Botanica, clasa III Mineralogia şi Geologia, cl. IV Fizica. Cosmografia să se scoată cu totul din cursul înferior, nefiind potrivită cu capacitatea şcolarului. 6. Matematica să se împartă în chipul următor : clasa I Aritimetica raţională, clasa II şi III Algebra, clasa IV Geometria aplicată. 7. Gimnastica şi Muzica să se pună obligatorii de trei ori pe săptămână. Numărul elevilor în anul şcolar 1870—71, în preajma examenului din Iunie 1871, este următorul: 49 elevi în total, dintre cari 16 în clasa I, 16 în clasa II, 6 întră IlI-a şi 11 într’a IV-a. De observat că nu mai există clasa V-a ce-a funcţionat anul trecut, necum clasa Vl-a care ar fi putut fi alcătuită de absolvenţii clasei a V-a de anul trecut. De remarcat încă des creşterea numărului şcolarilor din an în an: numărul general din anul şcolar 1870—71 forma cu vre-o doi ani mai înainte, pe elevii unei singure clase.

80 lată şi premiaţii acestui an şcolar: Clasa 1. Zamfirescu, prem. I coroană Mironescu II Vârgolici Faur „ HI Clasa II. Dumitriu I. prem. I coroană Săvescu II Pantelimon ,, III

Clasa III.* prem. I coroană Lascăr G. Golesceanu M 11 Poenariu Clasa IV. prem. I coroană Rainu Tr. Georgiu „ II Pop o vi ci Ştefănescu m

Gimnaziul nu e destul de populat, mai cu seamă pentru un oraş ca Focşanii, unde numărul locuitorilor trecea în anul acela peste 21.000 de locuitori. Cau zele cari contribuesc la această stare sunt, în cea mai mare parte, acestea: 1. In Focşani sunt numai două şcoli primare de băieţi, cari nu pot da pentru gimnaziu- mai mult ca 20—25 de elevi, afară de cei ce vin din alte părţi, deoarece cei mai mulţi se duc pe la magazine şi aiurea. Trebuie dar îmulţit numărul şcoalelor primare — zice directorul într’un raport al său către minister — fiind că nici a cincea parte din fiii Vrâncenilor nu merg la şcoală. 2. A dona cauză este că mulţi din elevi părăsesc gimnaziul chiar din cursul semestrului I şi se duc pe la cancelarii. Trebuie să se facă o lege specială pentru admiterea în funcţiuni şi să se arate că sârguinţa şi purtarea morală a unei persoane ce se prezintă să servească societatea în orice ramură vor fi conside rate ca cele mai de seamă calităţi începând de pe băncile şcoalei. Preocupat de nevoile şcolii, directorul gimnaziului va repetă şi anul acesta cererea unui fond trebuincios pentru a îmbogăţi „mijloacele de luminare a fragedei

81 generaţiuni“, şi anume pentru înfiinţarea unui mic ca binet de fizică, şi unui muzău pentru ştiinţele naturale, pentru a facilita studiul elevilor şi a-1 face mai prac tic; apoi hărţi geografice, o bibliotecă; în al treilea rând clădirea unui local propriu; în fine profesori de religie şi de greacă. Nu mai relevăm şi statornica cerere a măririi salariilor, pentru greutăţile vieţii. Ce să mai. zică profesorii de astăzi. . . . Cu începerea noului an şcolar 1871—72, nemărindu-se numărul profesorilor, ba reducându-se prin destituirea lui I. Albini în 16 August 1871, ceilalţi profesori îşi împart şi obiectele neocupate: Tipeiu va preda şi religiunea, Lupescu şi matematicele şi Filibiliu şi greaca. Acestea s’au stabilit la 6 Oct. 1871*). Numărul elevilor în acest nou an şcolar este în total de 56: 30 în clasa I, 13 într’a Ii-a, 8 într’a IlT-a şi 5 într’a IV-a (socotiţi în Decemvrie 1871). La Apri lie 1872, numărul se reduce la 52 şi anume : 27 în clasa 1, 12 îutr’a Il-a, 8 într’a IlI-a şi 6 într’a IV-a**). In timpul acesta, direcţiunea şcolii emite nişte liste de subscripţiune pentru strângerea fondului ne cesar pentru aparatele de fizică; prin Iunie vine şi răspunsul Prefectului că s’au aprobat pentru acelaş scop o mie de lei; aşa că lucrurile încep să se în jghebe pe încetul. O altă sumă de 500 lei a fost ho tărâtă, în bugetul judeţului, pentru a se aduce o colecţiune complectă de minerale şi de sistemul cristaliu. Deoarece statul nu trecea în buget şi postul unui profesor de religie, un profesor inimos, N. Tipeiu, cere primăriei să remunereze ea pe cineva pentru sco*) La 1 Oct. Pibiliu şi Lupescu sunt numiţi cu titlu provizoriu. **) La finele anului se întocmeşte o lungă listă de premiaţi: 6 la cl. 1, 5 la cl. II, 6 la cl. III, 4 la cl. IV; altă serie de premiaţi pentru desen. Nu mărul general al elevilor se mai redusese din Aprilie pănă la finele anului: 47 în total din care s’au promovat 43.

32 pul acesta. Argumentarea e dintre cele mai seducă toare : începe prin constatarea că gimnaziul mergea mai bine când atârna de comună, decât dela 1868 încoace, de când a trecut la stat. Trece apoi la ros tul principal al studiului religiunii: „O şcoală fără o asemenea catedră, care este cea mai principală, este întocmai ca un edificiu fără temelie. Vedeţi dară că junimea focşăneană este lipsită de unui dintre cele mai necesare studii, care nu puţin ar contribui la ri dicarea moralului şi înzestrarea ei cu cele mai dătă toare de vieaţă calităţiu. Urmează relevarea faptului că de la existenţa gimnaziului nu s’a făcut de Ioc acest curs. Şi în fine vine rugămintea către primar, care a fost totdeauna „nutrit de cele mai călduroase simpatii pentru gimnaziu*4, de a prevedea în bugetul comunei o remuneraţiune pentru acest studiu. întâmplarea face ca adresantul inimos să fie toc mai acela ce suplinise gratuit catedra de religie şi deci căruia i se cuveniâ renumeraţiunea... S’a ajuns însă la o altă soluţiune : Consiliul pro fesoral a emis şi Ministerul a aprobat opiniunea ca religiunea să fie predată de către toţi profesorii, împărţindu-şi materia pe clase. In noul an şcolar 1872—73, frecventau următorii elevi: 36 în clasa I, 15 în clasa II, 5 într’a III-a şi 7 într’a IV: în total 63; în Aprilie e mărit numărul la clasa I cu unul şi scăzut Ia a doua cu altul. In privinţa profesorilor, deşi conferinţa opinase să înlocuească Lupescu pe profesorul de matematici, a rămas bună hotărîrea Ministerului ca această suplinire să se facă de către N. Tipeiu, care însă era mereu învinuit că nu face nici o oră de algebră la clasa IV. Profesorul D. Mirescu

Până la sfârşitul lui Iunie 1872, a con tinuat acelaş suplinirea ; pe 1 Septem-

83 vrie 1872 e numit cu titlu provizoriu pentru studiul matematicilor, Dimitrie Mirescu. Profesorul I. Lupescu moare ia 11 Aprilie 1873, în cursul anului şcolar ; avusese concediu medical şi fusese suplinit de către D. Mirescu. După moartea lui Lupescu, cere suplinirea catedrei de naturale, Doctorul Catulescu (20 Aprilie), iar directorul gimnaziului cere ministerului publicarea ei sau mai bine zis, scoaterea ei la concurs. Ca o inovaţiune a anului acestuia, se hotărăşte ca elevii de gimnaziu să facă exerciţii militare, deci ideea instrucţiei militare, încercată acum câţiva ani: trebuiau să meargă în fiecare Duminică la cazarmă, du pă ce însă se duceau mai întâi la biserică. Dar şi atunci, ca şi acum câţiva ani, ideea bună a exerciţiilor fizice a fost exagerată sau rău înţeleasă. Iată deci, cum în loc de a le desvoltâ plăcerea pentru mişcare, exerciţii de mlădierea corpului, sărituri sau sporturi, o autoritate militară socoate că „pentru ca instrucţiunea militară introdusă în şcoală să poată merge mai cu repeziciune şi într’un mod mai lesnicios, urmează ca fiecare elev să aibă O şcoala de soldat, fiindcă lecţiunile manuscripte sunt întârzietoare şi se pierde puţi nul timp ce are subsemnatul pentru a ţinea asemenea cursuri. Vă rog dar, D-le Director, binevoiţi a propu ne tuturor elevilor, de a-şi cumpăra câte o şcoală de soldat care nu costă mai mult decât 60 bani şi care se pot procura sau de Dv. la Librăria Socec, C-lea Mogoşoaiei 9, sau prin noi deia Depoul de Imprimate Bucureşti”. Iată cum deviază o idee care nu-i destul de lim pede în mintea celui chemat s’o înfăptuească... Pentru anul şcolar 1873—74 se'înscriu 68 de elevi în total: 35 în clasa I (dintre cari 11 repetenţi), 20 în clasa II, 8 într’a 111-a, 4 într’a IV-a. 3

84 O explicare a scăderii neîncetate a numărului ele vilor e şi aceasta, dată de însuşi directorul şcolii (D. Caianu) : „De câţiva ani încoace starea morală a acestui gimnaziu a fost foarte zguduită prin desele vacanţe ce-au suferit diferitele catedre, încât urmările triste ce pro venise din această anomalie se pot constata în mo dul cel mai evident. Părinţii descurajaţi cu totul prin lipsa atâtor pro fesori, s’au văzut nevoiţi, unii a-şi duce copiii la alte institute în ţară şi peste hotarele ţării, iară alţii a-i reţine acasă, încât numărul elevilor comparativ cu mul ţimea şcoalelor primare dimprejur se vede descrescând din an în an, în proporţii foarte mari“. Intr’adevăr: profesori de religie şi elină n’au • fost niciodată până în acel an ; catedra de latină şi română la clasa I şi II, a rămas fără profesor prin moartea lui M. Constantiniu în 19 Iulie 1873 ; cea de naturale rămăsese vacantă din cursul anului precedent, prin moartea lui I. Lupescu; catedra de matematici trebuia să rămână în curând neocupată prin transfe rarea lui D. Mirescu la Bucureşti. Rămâneau patru pro fesori, socotind şi pe cel de desemn. Toţi îşi dedeau silinţa să suplinească locurile vacante (—Şt. Mincu de desemn preda şi greaca—), dai* oricât s’ar fi sârguit, rezultatele erau departe de a fi cele satisfăcătoare. Se mai întâmplă să se bolnăvească şi vreunul din aceşli patru, „atunci—scrie noul director, Caianu— instituţiunea întreagă cade într’o anarhie complectă, ele vii umplu străzile, părinţii se agită cu vehemenţă conra directorului, iar gimnaziul e ameninţat de a fi cu totul despopulat.” Profesorul Ca urmare a acestei rele stări de lucruri, N. C. Codreanu Ministerul trimite din nou la Focşani pe (a doua oară) profesorul N. C. Codreanu, (care fusese

35 revizor de Tecuci) pe 1 Octomvrie 1873, pentru limba latină şi română la clasa I şi It-a ; iar D. Torna e nuProfesorul mit tot cu titlu provizoriu la catedra de D. Toma ştiinţe naturale, pe ziua de 15Noemvrie 1873; în privinţa religiunii şi limbii elene s’a făcut o împăr ţire de ore, pe clase, între toţi profesorii : astfel pro fesorul Toma făcea şi trei ore de greceşte, alţii câte trei ore de religie, etc. Profesorii au prevenit totuşi că primesc această stare de lucruri numai până la 1 Ianuarie 1874, când religiunea trebuia să se preva dă în buget. Pentru 1 Ianuarie însă se pomenesc cu următoarea dispoziţiune ministerială : se reduc fiecă rui profesor 10 lei din leafă, lunar, şi celui de desemn 80 lei vechi,pentru plata suplinitorului studiului religiunii. La astfel de surprize nu se aşteptau vaşnicii noştri înaintaşi ; printr’un raport amănunţit au protestat îm potriva acestei dispoziţiuni. Profesorului de franceză i se adăuga un mic surplus de leafă, cu condiţiunea de a predă şi limba elină la cl. IV-a. Profesorul D. Mirescu, care se tot aşteptă să fie transferat la Bucureşti, e destituit — nu ştim din ce motive — pe aceeaş zi de 1 Ianuarie 1874; ministrul cere să i se recomande ca suplinitor unul din profe sorii şcolii, până la numirea unui titular, în urma concursului publicat pentru 15 Aprilie viitor. E reco mandat D. Toma. Profesorul La 4 Martie 1874 depune jurământul şi P. Mironescu intră în funcţiune D-l Petre Mironescu, actualmente profesor pensionar, pentru studiul religiei şi al limbii elene, cu leafă de 180 lei, adică o sută, fixaţi cu un an mai înainte şi 80 scăzuţi din retribu ţia profesorului de limba franceză şi elenă şi care numai pentru franceză va primi pe viitor 180 lei. La 1 Octomvrie va fi numit cu titlu provizor şi la 7 Octom vrie depune iar jurământul.

Profesorul D. Dancu

La 1 Iulie se prezintă şi noul profesor de matematică, Dimitrie Dancu.

Numărul elevilor în cursul acestui an şcolar, sta bilit în Mai 1874, e în total de 72, şi anume: în cl. I 37, într’a Il-a 21, într’a IlI-a 10, într’a IV-a 4. Nu mărul elevilor de clasa IV-a — justifică directorul — e atât de redus, fiindcă cei mai mai mulţi după ter minarea clasei a IlI-a s’au dus să-şi continue studiile în alte gimnazii din cauza multor catedre ce erau va cante la începutul acestui an şcolastic. La finele anului o listă foarte lungă de premiaţi (într’a IV-a din 4 elevi, se premiază 3). Ca progres didactic, în primul semestru al anului şcolar 1873—74, semnalăm cumpărarea de instrumente de fizică dela librăria Hachette din Paris, în suma de aproape 503 lei, plus alte cumpărături din ţară sau trimise de minister. Neajunsuri, între atâtea din pricina localului şcolii, mai era şi întârzierea lefii profesorilor, câte trei luni uneori, ceea ce provoca rapoarte disperate din partea direcţiunii pentru grabnica ordonanţare a remuneraţiunii cuvenite căci ,,altfel profesorii erau nevoiţi a-şi sconta micul lor salar pe la zarafi cu procente foarte mari“. 0 frumoasă discuţiune didactică e provocată de minister prin trimiterea unui cestionar cu privire la anumite modificări ce-ar fi trebuit aduse programei de studii. Intre întrebările puse, sunt şi următoarele mai de seamă: * 1. Şapte sau opt ani pentru liceu? 2. Materiile să se predea în liceu într’un mod con tinuu sau pe clase osebite în două grupe, două cicluri, astfel ca aceeaş materie să vină de două ori în cursul liceului?

37 3. N’ar fi bine ca programa gimnaziului să aibă o tendinţă mai practică, rămânând numai liceul cu studii mai teoretice, în vederea Universităţii ? Celelalte chestiuni erau de un ordin mai secundar, referitoare la felul de predare al fiecărui obiect sau la rezultatul pe care l-ar da studiile facultative, italia na şi germana. înaintaşii noştri la această şcoală s’au întrunit în consiliu profesoral, au discutat această problemă şi-au dat următoarele răspunsuri la punctele principale enumărate : 1. Sunt pentru liceul cu 7 ani, întrucât materiile se pot face cu prisosinţă în această vreme. 2. Trebue distincţiune între clasele inferioare şi superioare, pentrucă: a) nu poate fi liceu în toate oraşele, pentru dobândirea unei culturi complecte pentru Universitate; b) repetirea unor materii e necesară elevilor mai ales că în cursul inferior nu se pătrund bine unele chestiuni; c) continuitatea studiilor există şi în această stare, între gimnaziu şi liceu, cu toată re petirea unor materii. 3. Neputându-se înfiinţa licee în toate părţile, distin°ţiunea totală între programa liceului şi a gimnaziului ar fi cea mai mare piedică pentru desvoltarea multor talente din popor, cari nu dispun de mijloace spre a-şi face studiile mai departe..... Şi astfel discuţiunea a urmat cu roade pentru fie care punct al cestionarului, lăsând urmaşiloi\o probă de înţelegere şi de muncă unitară a conferenţelor pro fesorale. Când trăeşti astăzi asemenea momente şi când nu vezi roadele unor vederi nouă, precum nici strădu inţele unei munci comune, îţi vine o poftă nebună să invidiezi timpurile trecute.....

38 Iată şi tabloul elevilor gimnaziului între anii 1870 Anul 1870—71 ' Clasa I 19 ; II 16; III 7; IV 10 = 52 total Anul 1871—72 Clasa I 29; II 12 ; III 9; IV 5 = 55 total Anul 1872—73 Clasa 1 36; II 16 ; III 6; IV 6 = 64 total Anul 1873—74 Clasa I 37; II 21; III 10; IV 4 =72 total Anul 1874—75 Clasa 1 38; II 20; III 20; IV 6 = 84 total

1875

Din tabloul alăturat se vede că în al zecilea an de existenţă a gimnaziului din Focşani, 1874—75, după multe piedici şi şovăeli, se arată un semn îmbucură tor: numărul elevilor se măreşte...* In al doilea rând, profesorii sunt în număr sufici ent, toţi cu titlu de învăţământ şi anume : 1. D. Caianu, director, latina şi rom. cl. III—IV. 2. N. Codreanu, latina şi rom. cl. I—II. 3. P. Mironescu, religiunea şi elina. 4. I. Filibiliu, limba franceză. 5. N. Tipeiu, istoria şi geografia. 6. D. Toma, ştinţele naturale. 7. D. Dancu, matematica. In locul lui Filibiliu e numit G. G. Arghiropolu,c,a profesor suplinitor în aprilie 1875. încercarea de a înfiinţa clasa V-a şi de a da ast fel îndrumarea spre întocmirea liceului complect, idee adoptată cu entusiasm de profesorii de atunci, n’a prins : au predat un an profesorii gratuit, şi anul urmă tor nu numai că n’au înfiinţat clasa VI-a, dar n’au *) In raportul de fine de an al directorului se arata de 90 elevi în total

39 continuat nici pe a V-a şi nici n’au mai agitat mă car ideea. In privinţa materialului didactic, progresele sunt vădite, gimnaziul dispune de un număr de aparate fizicale, mărit simţitor prin cele trimise de către mini ster; biblioteca şcolii s’a înjghebat cu 45 de volume; lipsesc totuşi hărţile trebuitoare pentru studiul istoriei şi geografiei. Anul şcolar 1875—76. Gimnaziul a fost frecuentat de 87 de elevi, dintre cari 47 în clasa I, 20 în clasa II, 9 în clasa III, 11 în clasa IV. Profesorul D. Dancu, de matematici, suplineşte dela 1 Sept. şi catedra vacantă de lb. franceză; profesorii Tipeiu, Dancu şi Codreanu cer definitivatul.

O chestiune pedagogică agită pe profesorii gim naziului, în urma unei sezisări a Ministerului. Trebuia anume să se ştie ce modificări trebuiau aduse progra mei studiilor, în urma experienţelor făcute prin apli carea ei. In urma consfătuirii profesorale în confe rinţa dela 20 Iunie 1876, s’a ajuns la următoarele concluziuni: a. Din studiul religiunii, istoria vechiului testament nu e potrivită pentru copii şi deci ar trebui ştearsă cu totul din programă; să rămână numai noul testament, catechismul, istoria bisericească şi morala. b. Limba română să se separe cu totul de limba latină, pentru că aceasta «împiedică cu totul progresul în studiul limbii române». c. Ştiinţele matematice să se menţină după pro grama în vigoare, distribuindu-se în clasa I aritmetica raţionată, în ciasa II algebra, în cl. III geometria recti linie şi plană până la poliedre, în clasa IV solidometria şi logaritmii.

40 d. La istorie: în clasa I să se înceapă cu geogra fia generală în comparaţiune cu geografia veche, în cl. II prescurtare din istoria veche până la căderea impe riului roman apusean, în clasa III dela căderea im periului roman apusean până la Ştefan cel Mare, în clasa IV istoria patriei până în timpul de faţă şi sta tistica generală. e. La ştiinţele naturale, cosmografia să se scoată din clasa I şi să se treacă la clasa IV, ca parte a fi zicei, fiind în totul nepotrivită cu vârsta şi capacitatea elevilor de clasa I. Rezultatul moral, la finele acestui an şcolar con stată un progres vădit la toate obiectele, afară de limba franceză, a cărei catedră a fost vacantă; afară de cl. 1, unde au rămas repetenţi aproape jumătate, celelalte clase au dat promovări generale. Tot ca o notă a progresului şcoalei este îmbogă ţirea cu mai multe instrumente*, a muzeului de fizică; o colecţiune de minerale a fost adăogită prin donaţiunea lui A. Poenaru, fost elev al acestui gimnaziu. Profesorul Cu începerea noului an şcolar 1876—77, D. Constantinescu Ministerul numeşte ca profesor de lim ba franceză pe D. Constantinescu, cu titlu provizoriu ; dela 1 Septemvrie încetează deci suplinirea lui D. Dancu. Profesorul D. Simion.

Printre profesorii ce-au semnat orcirculară a dirigintelui cl. I, la 13 Septemvrie 1876, găsesc şi un nume nou, D. V. Simion, pentru mate matici, în locul lui D. Dancu. Pentru anul acesta se pune în aplicare o nouă programă, pentru primele trei clase. Prin aceasta se adaugă studii nouă: astfel geografia e despărţită de *) Numărul total al aparatelor este de 36.

istorie şi pusă ca obiect aparte ; la fel, limba română şi limba latină. Deocamdată le predau tot vechii pro fesori. Iar dela 10 Aprilie, după votarea bugetului, personalul didactic al gimnaziului s’a fixat în chipul următor : 3. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. ir. 12.

Limba latină şi română cl. I—II N. C. Codreanu Limba latină şi română cl. III—IV D. Caianu Istoria dela cl. I—IV .... Tipeiu Geografia dela cl. I—IV . . . Matematici dela cl. I—IV. . . V. Simion Religiunea dela cl. I—IV. . . . Mironescu Limba elenă cl. III—IV . . D. Giuvara (supl.) Şt. fizico-naturale . . . D. Toma Limba franceză dela cl. I—IV . . Constantinescu Desen şi caligrafie dela cl. I—IV S. Mincu Muzica vocală dela cl. I—IV . . Dimitriu (supl.). Gimnastica şi exerciţiul militar.

D. Giuvara nu primeşte suplinirea catedrei de limba elenă, din cauza „modicităţii salariului44 şi e numit D. Georgescu, bacalaureat, şi pentru limba elenă şi pentru geografie; acesta şi intră în serviciu la 27 Aprilie 1877. Asupra retribuţiunii profesorilor, găsim următorul tablou, din 27 Mai 1877 : ANUAL Le 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

2244.— D. F. Caianu 2244.— N. C. Codreanu N. Tipeiu 1785-— 2244.— Dim. Simion 2244.— Dim. Toma 2280.— Dim. Georgescu Dim. Constantinescu 1530.—

LUNAR Lei [87.— r87. 14-8-75 187— 177.— I9O.— 127.50

Iar în bugetul pe anul 1877, pus în aplicare la 1 Martie al aceluiaş an, sunt prevăzute următoarele sume:

42 Lei

i. Prof. de limba română şi latină cl. I—II , ,, limbă română şi latină cl. III—IV ,, istorie, cl. I—IV 3,, geografie, cl. 1—IV (diurnă) 4,, limba elină, cl. III—IV (diurnă) 56. „ religiune „ istorie naturală şi fizică, cl. I—IV 7„ de limba franceză 8. , ,, desen şi caligrafie ' 910. Maestru de muzică vocală (diurnă) 11. Prof. de gimnastică şi instr. militară (diurnă) 12. Director onorific 13. Servitor 14. Spese de cancelarie ____ 2.

2640. 2640. 2100.— 1200.— 1080.— 1200.—

2640.— 1800.— I332-— 720.— 600.— 360.— 100.—

21.052.—

In cursul acestui an şcolar (1876—77), gimnaziul a fost frecventat de 100 elevi, dintre cari 50 în cl. I, 27 într’a II-a, 15 într’a IlI-a şi 8 într’a IV-a. Dintre aceştia 8 au fost daţi afară din şcoală, 11 au părăsit singuri şcoala. Progresul studiilor a fost mulţumitor; la geografie şi greacă însă, nu s’a putut predă toată materia. In privinţa materială — raportează directorul — gimnaziul se află într’un local foarte nepotrivit. Ade vărat că în tot oraşul nu se află un local corespun zător şi această piedică nu se va putea înlătură decât construindu-se un local potrivit cerinţelor instrucţiunii. Erau totuşi speranţe să se ajungă la înfăptuirea acestui gând, deoarece consiliul judeţean prevăzuse în bugetul acelui au suma de 28.000 lei în acest scop. In anul acesta începuse războiul. Profesorii au rămas toţi la postul lor, fiind scutiţi prin lege. Prin Maiu, treceâ prin ţară împăratul rusesc; toţi i-au eşit înainte la Mărăşeşti. Slujbe religioase, tedeumuri, pen tru izbânda rusească, pentru Domnul nostru; liste de subscripţii de obiecte pentru armata română; redu-

43 ceri 5 la sută din salar ... la toate au luat parte şi profesorii gimnaziului nostru. Anul şcolar 1877—78. întâi grija catedrelor. Erau vacante : Geografia şi greaca. Tipeiu*) suplineşte pe cea dintâi, d-1 Mironescu pe a doua. D. Simion îşi ia concediu de boală şi e suplinit de D. Toma. Situaţia elevilor şcolii e următoare : în total 102 elevi, împărţiţi în chipul următor; 49 în cl. I, 18 întră Il-a, 20 într’a 111-a şi 9 într’a IV-a ; 6 elevi părăsiră şcoala în timpul anului. S’a observat, din punctul de vedere al studiului, că elevii au fost mai slabi la matematică. Aceasta a provenit numai din schimbarea profesorilor, prin va rietatea metodei de propunere. Intr’adevăr îmbolnăvindu-se titularul catedrei, D. Simion, până în Aprilie a fost suplinit de D. Toma ; apoi de G. Laseăr, stu dent la facultatea de ştiinţe. „Această schimbare de profesori — spune directorul şcolii — n’a putut să n’aibă influenţă şi asupra progresului elevilor44. In cursul acestui an a fost şi o mare sărbătoare a neamului, cinstită după cuviinţă şi în oraşul nostru. La 29 Noemvrie 1877, o înştiinţare comunica urmă toarele : „Plevna s’a luat şi trupele inimice cu Gâzi Osman s’au predat bravelor armate aliate. Acest fapt *) Acesta primeşte o gradaţie de 19 lei 70 bani lunar. Nicolae Tipeiu ocupa catedra de istorie Ia 9 Aprilie 1877, a ocupat la intrarea în învăţâmănl: catedra dela cl. I—II primarii la şcoala de bâeţi din Slatina la 29 Aprilie 185S. Alte in formaţiuni asupra sa: Cu decretul 2549 anul 1859 Sept. 21. numit institutor la cl. lll-a dela şcoala de baeţi din Sla tina. La anul 1806 a fost numit, director şi profesor la gimnaziul din Focşani. — Dela 10 August 1857 a funcţionat pana la 29 Aprilie 1S5S ca profesor la institutul privat de băeţi al lui Pavel Eliade din PIoeşti. D. V. Simion ocupă catedra de matematici la 80 Aprilie 1874. A ocu pai catedra de ştiinţe naturale la gimnaziul din Belgrad: la 23 Octomvne 1808 suplinitor, iar la 11 Oct. 1871 întări! provizor.

44 de arme, din cele mai strălucite, este menit a însemnă o nouă eră în vieaţa noastră politică. Toţi Românii, voioşi şi mândri de bravura armelor, îl vor sărbători". Şi întradevăr, în fruntea acestei manifestări de afir mare a puterii Românilor, erau profesorii gimnaziului cu şcolarii lor. Anul şcolar 1878—79 Se începe acest nou an şcolar prin reintegrarea profesorului D. Simion la catedra sa de matematici şi prin dese rapoarte ale directorului, cerând permutarea acelui profesor de oarece ar fi dat semne de alienaţie mintală. 0 regretabilă altercaţie între profesorul Tipeiu care de altfel apare din toate împrejurările ca un om nervos, certăreţ şi sucit — şi directorul Caian, care dimpotrivă apare ca un om aşezat, cu grije de şcoală şi de disciplină. Profesorii Tipeiu şi Mironescu con tinuă pe lângă catedrele lor şi suplinirile geografiei şi limbei eline. Pe 1 Ianuarie, e numit şi profesorul de muzică, Şt Vasilian. La 15 Ianuar, Ministerul per mută în interesul învăţământului, pe D. Simion la gim naziul din Fălticeni şi aduce în locul lui pe profesorul de acolo, D-l G. I. Pamfil, actualmente pensionar şi Profesorul care a jucat un rol frumos în istoria acestui G. Pamfil liceu, atât ca profesor cât şi ca director. Pe ziua de 1 Martie vine numirea lui S. Chim dela Bacău, în locul lui N. C. Codreanu, numit director la gimnaziul de acolo; dar aceasta se revoacă imediat şi Codreanu rămâne la postul său. Elevii din anul acesta au fost peste tot 124, din tre cari la finele anului au rămas numai 107, împăr ţiţi astfel: 55 în clasa I, 23 în clasa II, 17 în clasa III şi 12 in clasa IV. Din punctul de vedere al studiilor, s’a observat drea multă materie la matematici, îngrămădită la cl. III,

45 aşa că profesorul n’a putut-o termină; în raportul său către Minister, directorul şcolii orede necesar să se reducă din materie şi să se lase numai algebra şi o par te din geometrie. Avându-se în vedere că studiul ştiinţelor naturale nu se poate face cu profit pentru elevi de cât arătându-le obiectele şi faptele despre care li se vorbeşte, s’a luat dispoziţiunea de a se procură la 3 Martie 1878, colecţiuni de istorie naturală şi aparate de fizică şi chimie până la această dată. Din cele sosite, sunt o colecţiune de minerale, roce şi fosile aşezate în or dinea următoare: 200 minerale, 200 fosile caracteristice ale tărâmurilor, 100 roce sedimentare de diferite tărâ muri, 100 roce eruptive. Iar în anul următor la 5 Dec. s’a îmbogăţit cabinetul de fizică al gimnaziului cu ur mătoarele obiecte: o maşină pneumatică cu accesoriile ei, emisfere de Magdeburg, cilindru de sticlă, tub pentru căderea corpurilor, o cutie cu patru verigi mag netice, un pendul electric cu picior, trei elemente Bunsen cu toate ale lor. La 19 Dec. acelaş an s’au primit două zeci de ta blouri morale cu suluri de lemn şi cu numiri româneşti cuprinzând: mamiferile, pasările, peştii, batracsinele, reptilele, insectele, zoofitele şi toată clasificaţiunea plan telor. Acestea pentru studiul Zoologiei şi Botanicei. La 18 Dec. 1878 s’au expediat gimnaziului şase mo dele de ipsos, reprezentând felurite fosile pentru stu diul geologiei. Anul şcolar 1879—80 cu 139 elevi şi 5 clase. încă din primăvara anului 1879, Ministerul s’a gândit la prelungirea gimnaziului şi a prevăzut în bu get suma de 3200 lei pentru plata profesorilor de clasa V-a de la 1 Septemvrie. Aceştia erau în număr de patru şi anume:

1. G. Călimări, absolvent al facultăţei de litere. 2. G. Lascăr, student al fac. de ştiinţe din Bucu reşti, pentru matematici şi fizice. 8. Caian, prof. de latineşte dela cursul superior, pentru limba latină şi elină. 4. D. Constantinescu, profesor de limba franceză dela cursul inferior, pentru limbile moderne, france za, germana şi latina. In acelaş timp, separându-se complet catedrele de limba română şi latină dela cursul inferior, Caian ră mâne la catedra de latină cl. I. II. III, iar Codreanu la catedra de română clasa I — IV-a; se adaugă tot atunci, la gimnaziu, studiul higienei şi se numeşte de ocamdată, ca profesor suplinitor, Dr. Păitinea nu, numit apoi provizoriu, la 16 Sept. 1880. In clasa V-a intervine imediat o schimbare, limba elină va fi făcută dela 1 Octomvrie chiar de către D-l. Mironescu, profesorul de elineşte dela cursul in ferior, remuneraţiunea de 100 lei pe lună, ce se vor luă dela profesorul de latineşte însărcinat de mai îna inte cu ambele aceste cursuri, iar — ca completare a materiilor — profesorii Mincu şi Vasilian sunt invitaţi să predea la clasa V-a desemnul şi muzica pentru care îndatoriri vor primi câte o mică diurnă din fondurile judeţene. In ziua de 4 Martie 1880 s’a întrunit consiliul profesoral spre a se consultă asupra patronului şi nu melui ce trebuia dat liceului. Iată încheerea: „Având în vedere că acest liceu dela înfiinţarea sa nu şi-a adoptat nici un patron anume, pe a cărei zi să o celebreze ca sărbătoare scolastică, nici nu şi-a luat o numire, după uzul adoptat de toate celelalte licee;

47 „Având în vedere că în luna aceasta va începe clădirea localului în. â cărui temelie se va pune un document, în care se va însemnă şi numirea liceului ; „Considerând că la înfiinţarea acestui liceu în 1866 se ventilase ideea de a se pune sub patronagiul Mă riei Sale Alexandru Ioan I. Domnul sub care s’a făcut Unirea ţărilor surori; „Având în vedere că oraşul Focşani e punctul un de se atinge hotarul celor două ţări surori •; „Consiliul este de opiniune, că atât pentru aminti rea măreţului fapt al Unirii, cât şi a marelui Domn sub care s’a făcut Unirea ţărilor, Liceul acesta să poarnumele Unirea şi să se serbeze ziua de 24 Ianuarie ca sărbătoare specială scolastică44. Ca urmare a acestei dorinţe a corpului profesoral, prin decretul domnesc din 15 Aprilie 1880, s’a hotărît să se dea şcoalei noastre numele de „Gimnaziul Unirea44, în amintirea măreţului fapt care a făcut din două principate un singur stat. La 2 Iulie 1880, se comunică faptul că nu s’a aprobat de Cameră bugetul pentru clasa V-a, aşa că profe sorii rămân desărcinaţi pe ziua de 1 August; cestiunea aceasta —adaugă ministerul — va fi supusă Camerei în sesiunea viitoare spre a decide atunci de urmează sau nu a se înfiinţa din nou cursul superior la acel gimnaziu. Intre hârtiile referitoare la acest an şcolar, am găsit şi o circulară ministerială de mult interes în privinţa pedepselor elevilor. E just că una din caracteristicele primilor dascăli ai acestui liceu e grija ce o arătau pentru regulata frecventare a elevilor şi pentru buna lor disciplină. Arhivele acestor ani, plini de parfumul trecutului şi al atâtor sforţări lăudabile, sunt păstrătoare a amintirii conferenţelor provocate de di-

rectori sau diriginţi, în privinţa absenţelor şcolarilor sau a purtărilor. Se vede însă că, în pornirea lor de a reface un suflet în care nu se repercutau mulţi ani de cultură tradiţională, ei puneau uneori prea mult zel şi, deşi vor fi fost adesea drepţi în măsurile lor, păreau totuşi că exagerează pedepsele. Iată într’adevăr ce comunică Ministerul în privinţa aceasta (la 23 Noemvrie 1879) : „O chestiune asupra căreia ţin a vă atrage aten ţiunea este cestiunea aplicării pedepselor la elevii, abă tuţi dela lege şi regulament. Nimic nu poate strica mai mult moralul tinerii generaţiuni ce frecuentă şcoalele decât nedreptatea pedepselor. Veţi pune dar în vederea D-lor profesori a fi cu cea mai mare atenţi une în această privinţă spre a nu aplică decât pe depse reglementare, bine şi cu stricteţe cumpănite, ■ spre a nu provocă scandale şi spre a-şi menţineâ pres tigiul faţă de elevi". N’ar trebui oare şi astăzi, uneori, să nu ducem prea departe zelul nostru de disciplină şi să nu exa gerăm • aresturile şi eliminările? . . . In raportul său asupra stării morale şi materiale a gimnaziului în cursul anului 1880—1881, directorul comunică următoarele : Au fost în total 146 elevi şi anume: 78 în cl. I, în cl. Il-a 35, într’a IlI-a 19, într’a IV 14. Dintre aceştia au frecventat până la fi nele anului 126 şi anume: 66 în cl. I, 33 într’a Il-a, 15 într’a IlI-a, 12 într’a IV-a. In clasa I din 66, numai 41 s’au prezintat regulat la examen, iar ceilalţi au absentat; s’au promovat apoi 27, iar 14 au rămas re petenţi ; din cl. 11-a, 27 se promovează, 6 rămân re petenţi; din celelalte clase se promovează aproape în întregime. Disciplina şcolară a fost menţinută cu rigoare ; în genere s’a văzut progres la toate clasele.

49 Biblioteca gimnaziului s’a îmbogăţit cu deosebire, anul acesta. încă din 1876, Şt. Sihleanu luase iniţiativa înfiin ţării unei biblioteci pe lângă gimnaziul din Focşani. Cu concursul familiei Sihleanu, Tufelcică şi a profe sorilor, s’au dat concerte, s’a făcut o loterie şi s’a strâns o sumă de 4703 lei precum şi un însemnat nu măr de cărţi, pentru înjghebarea bibliotecii. Pentru îngrijirea şi îmbogăţirea acestei biblioteci, se şi alege un comitet (alcătuit din profesorii N. Tipeiu, G. I. Pamfil, Şt. Mincu şi cărora se adaugă şi Şt. Şt. Sihleanu). Ministrul a şi mulţumit familiilor Sihleanu şi Tu felcică pentru silinţele ce le-au depus întru formarea bibliotecii şi a cerut întocmirea unor statute, după care să se organizeze înfiinţarea acesteia. Pe lângă aceasta, pentru eternizarea numelui lui Şt. Sihleanu, promotorul ideei pentru înfiinţarea bibliotecii, a hotărît să se facă o placă de marmoră cu numele acestuia. Pentru studiul ştiinţelor naturale, liceul poseda în acest an şcolar, o colecţiune complectă de minerale, o colecţiune de forme cristaline, 25 tabele murale şi 38 aparate fizice. Lipsurile din anii trecuţi, referitoare la geografie şi desen, s’au acoperit anul acesta: 7 hărţi mari, 2 globuri mari şi 2 mici. Localul gimnaziului e în cea mai proastă stare — acesta era în nişte case ale D-lui Pastia. Dar la 24 Aprilie 1880, cu cheltuiala judeţului, se începuse clă direa localului propriu, printr’o solemnitate deosebită. Erau speranţe ca până la 1 Septemvrie 1881 să fie gata şi gimnaziul să se instaleze acolo.

] 50 Anul şcolar 1881—82. Dela 15 Septemvrie 1881, profesorul D. Constantinescu e transferat la liceul din Bârlad şi, la cererea ministerului, directorul recomandă ca suplinitor al ca tedrei de franceză pe profesorul de matematici, G. Pamfil, ceea ce se încuviinţează la 16 Octomvrie 1881. In Aprilie 1882, se numeşte la această catedră, profe sorul Filibiliu, pentru a doua oară în Focşani; acesta însă nu se prezintă. Pentru anul următor, la 15 Octomvrie 1882, va fi numit N. Cantuniari, absolvent al fac. de litere din Bucureşti, dar nici acesta nu se pre zintă, aşa că profesorul Pamfil va continuă şi supli nirea catedrei de franceză. In cursul acestui an şcolar, gimnaziul a fost frec ventat de 153 elevi, dintre cari 92 în cl. I, 26 în cl. Il-a, 24 în cl. IlI-a şi 11 în cl. IV-a. Pentru cărţi, s’a făcut o comandă în streinătate şi mai rămăsese să se cumpere altele în sumă de 3000 lei. Pentru cabinetul de fizică se simţiâ nevoie de o maşină electrică cu accesoriile sale. O frumoasă măsură luaseră profesorii, la înce putul acestui an şcolar, din propria lor iniţiativă, pen tru controlul sârguinţei elevilor. Se întruniau la finele fiecărui luni în conferinţe şi-şi comunicau, după cataloage, notele fiecărui elev la toate obiectele, ca astfel să se constate gradul de propăşire al fie căruia, treptat, treptat, până la desăvârşirea studiilor; grija lor se îndreptă în deosebi asupra celor slabi şi cari dedeau speranţe de îndreptare. O astfel de pro cedare e de un folos netăgăduit pentru şcoală; şi dacă ea s’a născut în mintea înaintaşilor noştri, aceasta trebuie să le înconjure de o şi mai mare aureolă amintirea. Cu câtă greutate se înfăptuesc astăzi ase menea consfătuiri lunare ale profesorilor, pentru con trolul disciplinii şi sârguinţei elevilor. . . .

5i Ar fi interesant să se ştie cam după ce manuale se predau lecţiunile în vremea această. Iată lista de cărţi didactice din acest an şcolar: Religiunea, Istoria vechiului şi noului testament de C. Antonescu, Dogmele de Câlinescu, Morala de Benescu. Româna, Gramatica de Şt. Neagoe ; Lectură de Stoicescu. Latina, Gramatica de Tacit; Sintaxa de Badilescu şi Theil. Franceza, Gramatica de Wagner; Gramatica de Chaptal. Elina, Gramatica de Caragiani. Matematica, Aritmetica de Mirescu; Geometria de Melic ; Al gebra de Culiano. Istoria, Istoria de M. Mihăescu; şi de I. Mărăscu. Geografia, Geografie de Enescu; de I. Mărăscu; de N. Mihăilescu. Naturale, Introducere în Ştiinţele naturale de G. Nedejde; de S. Mihailescu.

Erau unii profesori cari îşi dictau cursurile, fără să voească a se folosi de manuale didactice. Unii — adaugă o circulară a ministerului — fără să ţină socoteală de vârsta copiilor şi de forţele lor intelectuale, merg şi mai departe, obligând pe copii să ia note de explicaţiunile ce fac, până şi în primele clase. Răul şi slăbirea ce rezultă pentru învăţământ din această procedare sunt imense. Copilul care e obligat să scrie în clasă textul şi apoi să-l recopieze acasă, pierde un timp considerabil, aşa că nu-i mai rămâne pentru studii şi celelalte datorii şcolare, cum versiuni, probleme, compoziţiuni, decât foarte puţin sau aproape de loc. Adăugaţi la acestea copieri greşite, nonsensuri isbitoare şi câte altele şi veţi avea tabloul fidel al aplicării acestui sistem.

Deşi după cum vedem, din primele timpuri, s’a ridicat în potriva acestui fel de procedare, totuşi obi ceiul de a dictă lecţiunile a dăinuit multă vreme până ce principiile sănătoase ale pedagogiei au trebuit să doboare şi aceste apucături dăunătoare bunei educaţi uni.

1630

1 ■

52 Condamnând un procedeu, autoritatea şcolară nu uită să precizeze în fiece moment rolul frumos al profesorului : Datoriile profesorului nu se limitează numai la facerea cursurilor; un profesor cu conştiinţa datoriei trebue să se preo cupe de rezultate, şi rezultatele mulţumitoare nu se pot dobân di, până când profesorul nu se va identifică cu interesele şcolii dându-le locul de căpetenie în ocupaţiunile sale zilnice. A-şi face cinevâ cursul chiar cu distincţiune, fără a se îngriji de mersul general al studiilor în şcoala la care funcţionează, nu este a-şi face complect datoria. Profesorul trebue să se intere seze de totul: conduita elevilor, formarea moralului lor, inspirarea de sentimente mari şi frumoase, îndrumarea copilului prin exemple şi fapte la împlinirea cu conştiinţă a datoriilor, sunt atâtea sarcini capitale ale profesorului, peste cari nu-i este permis să treacă în nici o împrejurare. Pentru întâiaşi dată găsim pe profesorii gimnaziu lui din Focşani, în fruntea unui institut particular: Institutul poartă nnmele „N. Tipeiu“ şi are ca director pe D-l G. I. Pamfil. Iarăşi pentru prima oară găsesc vorbindu-se de o societate cu scop intelectual şi alcătuită din absolvenţi ai gimnaziului, „Lumina". Câţiva din elevii gimnaziului au frecuentat şi ei această societate, ba chiar găsim o frumoasă justificare a acţiunii lor: Văzând frumosul şi lăudabilul scop, întreprins de juni mea locală sub titlul de societatea „Lumina", subsemnaţii n’au putut sta mult la îndoială şi am crezut de cuviinţă a ne înscri în sânul acestei societăţi al cărui scop este instrucţiunea mora lă şi intelectuală, plus unirea, de care mai ales necesitatea re clamă în orice stat unirea între tineri. Siguri suntem, D-le Di rector că şi Dv. care aţi împărtăşit şi susţineţi chiar atari principii nu le veţi desaprobâ, ci din contră le veţi aplaudă şi şi încurajâ totdeodată. Nu credem, D-Ie Director, că prin primul pas întreprins de Junimea Română noi vom face o abatere dela regulamentul şcolar participând la acest scop, însă datoria ne incumbă de a ne conformă şi conduce după superiorii noştri, aşă că Dv. fiindu-ne superiori, venim prin adresa de faţă alăturându-vă

I 53 totdeodată statutele şi regulamentele după cari ne conducem; rugându-vă că după ce le veţi apreciâ să decideţi aprobarea sau desaprobarea înscrierii noastre în sânul acestei societăţi. Profesorii n’au vrut să audă de explicările lor, şi conducându-se de litera strictă a regulamentului, care nu îngăduia elevilor nici un fel de societate, au pedepsit pe prea zeloşii tineri ce s’au avântat în preocupări in telectuale... Timpurile de atunci şi necesitatea unei în drumări didactice în primul rând— numai acestea pot îndreptăţi atitudinea profesorilor. Cu începerea anului şcolar 1881—83, găsim o notă de prosperitate a gimnaziului: Corpurile legiuitoare au votat un credit suplimentar pentru egalizarea retiibuţiunilor profesorilor de aici cu ale celor din Bucureşti. Iată de altfel statul personalului: Profesor de limba română cl 1—IV şi latina cl. IV-a . . 4200 „ „ „ latină cl. I—III . . • ... . 4200 . 4200 „ „ istorie cl. I—IV . 3600 „ » geografie cl.I—IV ............... . 4200 „ „ matemateci cl. I—IV .... „ „ religiune .............................. . 2400 . 2400 „ ,, 1b. elenă cl. III—IV.................. . 4200 „ ,, ştiinţe naturale şi fizice cl. I—IV . 2640 „ „ lb. franceză .................................. 2400 „ ,, desemn şi caligr........................ . 840 Maestru de muzică vocală (diurnă)............... . 840 „ ,, gimnastică (idem)........................ . 24° Instructor militar (idem)................................. 600 Directorul (idem)............................................ 490 Secretarii (idem) de la 1 Sept.......................... 480 Servitor........................................ ................. Total 37.930

Primul secretar al liceului, pus în buget pe ziua de 1 Sept. 1882, e profesorul de muzică, Ştefan Vasilian\ iar în al doilea semestru e numit şi profesorul de geografie, M. M. Ionescu, suplinitor (9 Ianuarie 1833).

54 Numărul elevilor se înmulţeşte în mod considera bil. Din totalul de 181 de elevi, clasa întâi e enorm de populată cu 105 elevi. Celelalte clase au : 15 într’a Il-a, 19 într’a IU-a, 22 într’a IV-a. Până la finele anu lui s’au mai retras din suma totală vreo patru zeci aproape. Profesorii gimnaziului mai aveau ocupaţiunea de a asista la finele anului la examenele institutelor particulare din oraş [în special cel de fete al D-nei M. Masson, şcoalele armene, şcoalele israelite etc.] şi să refere asupra rezultatului moral şi al stării igienice. Directorul întruniâ referatele şi pe baza lor comunica ministerului. Profesorii Enescu, Pentru anul şcolar 1883—1884 se Bondrianuşi Cili- fac iarăşi unele schimbări de profe------IC acie----- sori: pe 1 Ianuarie 1889, N. Codreanu e transferat la liceul din Iaşi şi până la ocuparea catedrei, e însărcinat ca suplinitor A. G. Enescu, ab solvent al facultăţii de litere din Iaşi. Tot pentru acea dată se numeşte tot ca suplinitor, pentru catedra de franceză, B. Atanasiu-Bondrianu, la 15 Fevruarie acelaş an, în interesul învăţământului; N. Celibidache, careşi făcuse studiile în Grecia, a fost numit profesor suplinitor pentru limba elină, pe care o supliniâ D-l P. Mironescu. La începutul acestui an şcolastic s’au imatriculat 170 de şcolari, între cari 99 în clasa I, 37 într’a Il-a, 26 într’a IlI-a şi 8 într’a IV-a. Dintre ei au ajuns pâ nă la .finele anului 139. Personalul didactic numără în total şapte profe sori titulari şi patru suplinitori. Biblioteca cuprinde în acest an, 1773 de volume; mai e un fond disponibil pentru ea de 1500 lei. înfiinţarea clasei a V-a (pentru a treia oară)

Pentru anul şcolar 1884—85 s’au prevăzut în bu get fondurile necesare pentru înfiinţarea clasei a V-a

Xk.

55 spre a ajunge treptat la transformarea gimnaziului în liceu, şi au fost însărcinaţi pentru facerea cursurilor la această clasă ca suplinitori, I. Nicolescu absolvent al Profesorii : facultăţei de litere din Bucureşti, pen Ilie Bai^an, Sa- tru limbile latină, română şi germană, vel Rahtivan şi V. Mândreanu Ilie Baican, revizor şcolar de Ilfov, pen tru istorie şi franceză şi d-1 Savel Rahtivan absolvent al facultăţei de litere din laşi, pentru ştiin ţele matematice şi fizico-chimice. îndată însă, în locul lui I. Niculescu, care n’a putut primi, a fost numit V. Mândreanu, spre sfârşitul* lui Decemvrie 1884; N. Pană, profesor la liceul din Bârlad, e permutat pe ziua de 1 ianuarie 1885, la catedra de română (clasa I—IV) şi latina (clasa IV), la liceul nostru, în locul lui Al. G. Enescu, care trece la Bârlad; se vede însă că această schimbare a fost revocată, de oarece îl găsim pe pro fesorul dinainte continuând a semna toate hârtiile re feritoare la anii următori. Tn Fevruarie 1885, profeso rul Mândreanu cere să i se încredinţeze şi suplinirea Maestrul A. catedrei de gimnastică. La 15 Martie Copcescu însă, e numit maestru de gimnastică D-1 Alexandru Copcescu. Numărul şcolarilor imatriculaţi pe anul acesta a fost de 191 şi anume: 98 în clasa I, 46 în clasa II, 17 în clasa III, 18 în clasa IV şi 12 în clasa V. Dintre aceştia, 30 au părăsit şcoala în timpul anului, astfel că rămân 161 de elevi cari au frecventat lecţiunile pâ nă la finele anului. Rezultatul examenului a fost dezastros, nu s’au promovat decât 33; 36 au fost corigenţi, iar 92 repetenţi. Cauza acestui rezultat — spune directorul Caian — a fost că programa studiilor a fost prea încărcată în ra port cu vârsta elevilor, cu desvoltarea loi fizică şi in telectuală; iar orele de lecţie ale diferitelor obiecte de

studii au fost astfel reduse în cât profeşorii abia reu-

56 Şese a parcurge materiile fără ca să rămână timp de repetire. Afară de aceasta, a contribuit şi împrejurarea că s’a dat un ordin ministerial,prin care se ridica no ta de promoţiune dela 4 la 6 ; ordinul s’a primit deabiâ după două-trei luni de la începerea cursurilor, aşa că îndemnul ce trebuia să-l inspire şcolarilor, a înce put a-şi arăta efectele deabiâ în semestrul al doilea, astfel că notele slabe ale primului semestru au scăzut foarte mult notele anului întreg. Disciplina şcolarilor a fost îti general bună; au fost numai absenţe nemotivate şi câteva abateri co pilăreşti. Numărul total al profesorilor a fost de 16: 7 ti tulari şi 9 suplinitori, între cari se înţeleg şi maestrul de gimnastică şi de instrucţie militară : i, 1. D. F. Caian 9. P. Mironescu i 2. N. Tipeiu 10. Şt. Mincu i 3. D. Toma 11. V. Mândreanu 4. G. I. Pamfil 12. S. Rahtivan 5. A. G. Enescu 13. E. Baican 6. M. M. Ionescu 14. St. Vasilian 7. B. Ath. Bondrianu 15. Al. Copcescu 8. N. Celebidache 16. I. Georgiu Profesorii frecuentau regulat cursurile, cu rari excepţiuni. E edificativ în sensul acesta următorul caz—un obiceiu ce de altfel se perindă şi astăzi la profesorii vi ticultori : „D-l M. M. Ionescu profesor suplinitor la geografie, în curs de cinci zile consecutive nu s’a prezintat la post, nici n’a comunicat cauza absenţei sale. Pe cât am aflat pe cale particulară, se zice că D-sa se află la vie“ (raport al directorului din 5 Aprilie 1885, Starea materială a liceului e satisfăcătoare din punctul de vedere al localului, numai parte din mobi lier trebuia înlocuit.

57 Anul şcolar 1885—1886. Profesorul Si- Pe 1 Septemvrie, profesorul Mândreanu mion Crainic^ e strămutat ia Bucureşti şi în locul său, pentru latină, română si germană la cursul superior e numit, tot ca suplinitor, D-l Simion Crainic, absol vent al Şcoalei Normale superioare din Iaşi, fost di rector al acestui liceu acum câţiva ani. Profesorul Tot în Septemvrie, N. Celibidache e înMihai Tipeiu locuit la obiectul său de limba greacă, prin Mihai Tipeiu, absolvent al Şcoalei Normale supe rioare din Iaşi, secţia literară. Şi câteva zile mai apoi, vine autorizaţiunea de a se înfiinţa şi clasa Vl-a, tot cu personalul care funcţinâ la clasa V-a „fără a se da vreun spor la onorar". Pentru predarea filozofiei la cl. Vl-a, a fost însărcinat, în mod gratuit, tot Mi hai Tipeiu. Profesorul La 5 Noemvrie, B. Atanasiu-Bondrianu, Suiuţiu. profesor de franceză la cursul inferior, este înlocuit cu Aureliii Sterea-Suluţiii. In anul şcolar 1885—86 au fost 188 elevi, la 6 clase; în cursul superior erau : 7 şcolari în cl. V-a şi 8 într’a Vl-a. Repetenţi rămâneau cu duiumul în vre mea aceea ; găsim 77 în anul acesta (alţi 23 se retrăseseră în cursul anului). E demn de remarcat că în acest an s’a înscris în cl. V-a a liceului nostru, venind cu 4 clase de se minar, şi elevul Mehedinţi Simion, devenit astăzi dis tinsul profesor universitar şi unul dintre cele mai lu minate minţi ale vieţii noastre intelectuale şi politice. Biblioteca cuprinde 1400 opere în 1910 volume, plus un fond bănesc de 2000 lei, I

■

58 Pentru 1 Septemvrie 1886, când odată cu noul an şcolar, se înfiinţa şi ci. VTI-a, lista profesorilor şi remuneraţiilor s’a stabilit în chipul următor : 1. D-l S. Crainic, pentru latină şi germană, clasa V—VII, cu 360 lei lunar ; 2. M. Tipeiu, pentru limba elină, cl. III—VIII, cu 360 lei lunar; 3. Ilie Baican, pentru română şi franceză, clasa V—VII, cu 360 lei lunar; 4. S. Rahtivan, pentru matematici, ştiinţele fiziconaturale, clasa V—VII şi higiena, clasa VII, cu 360 lei lunar; Apoi Mincu, Vasilian, Copcescu şi Georgiu, pentru dexterităţi, la toate clasele, pe lângă ştiuţii profesori de curs inferior. La 4 Octomvrie, A. Suluţiu, se însărcinează şi cu suplinirea catedrei de franceză, Ia cursul superior (cu 180 lei lunar), F. Caian cu suplinirea catedrei de ro mână la acelaş curs cu aceeaş remuneraţiune, iar pentru istorie şi filozofie e numit G. I. Pitiş. Acesta însă întârzia să se prezinte la post şi atunci N. Ti peiu suplineşte istoria şi S. Crainic filozofia. Fiindcă M. Tipeiu lipsiâ dela şcoală de o lună de zile, fără să fi comunicat motivul, ministerul însărcinează tot pe profesorul Pitiş şi cu suplinirea catedrei de limba şi literatura elină. Spre sfârşitul lui Octomvrie se mai face o schim bare între profesori: D-l S. Rahtivan ia matematica la cursul superior şi ştiinţele fizico-chimice la toate cla sele, iar D. Toma, ştiinţele naturale la toate clasele. Profesorul La 15 Noemvrie 1886, se numeşte profesor G. Coman. suplinitor de istorie şi filozofie la cursul superior, D-l G. Coman, doctor în filozofie dela Uni versitatea din Praga; tot acestuia i se dă şi suplinirea limbii elene, de oarece Pitiş demisionase.

59 Iată şi situaţiunea şcolii în acest an şcolar (1886 87). Numărul elevilor e în total de 219, dintre cari numai în cl. 1 erau 116 (ce fel de lecţiuni se vor fi putut face cu atâţia elevi !); în cl. Vll-a, înfiinţată anul acesta, erau 5 elevi. Rezultatul n’a prea fost sa tisfăcător, la finele anului : retraşi 37, repetenţi 101, corigenţi 39, promovaţi 42. Cum să se explice ase menea rezultate ? Nivelul intelectual scăzut al elevilor? Prea marea severitate a profesorilor? Insuficienţa de pregătire? Nestabiiitatea profesorilor? E o chestiune ce rămâne de explicat. . . . La clasa V şi VI, nu s’a promovat direct nici un elev, rămânând o parte repetenţi şi toţi ceilalţi cori genţi la matematici (erau în total 14 şcolari într’a V-a şi 6 într’a Vl-a). „Cauza — crede directorul — nu poate fi decât într’o severitate exagerată din partea profesorului respectiv şi o procedare puţin metodică, întrucât şi în cursul anului, de regulă se făceau explicaţiunile lecţiuni întregi mai multe zile şi examinarea se făcea din materie aglomerată, ceeace după opinia mea nu prea e potrivit cu firea unor copii“. In anul acesta găsim şi sorgintea claselor de an samblu pentru cultivarea cântului coral, prin studierea şi aplicarea regulilor artei de execuţiune. In cursul anului şcolar 1887—1888, nici o schim bare de profesori. Numărul şcolarilor 194; în cursul superior: 12 în cl. V-a, 5 într’a Vl-a, 4 într’a Vll-a. Anul acesta situaţiunea promovării se îmbunătăţeşte: trec clasa 125 de elevi şi rămân repetenţi 57 (cf. anul precedent: promovaţi 42, repetenţi 101). In urma ştraşnicelor măsuri ale profesorilor, ajunge a se vorbi de „conduita foarte bună“ a elevilor. Tot în anul acesta s’au prevăzut în bugetul jude ţului 1000 de lei pentru înfiinţarea laboratorului chimic, pentru care s’au şi făcut comenzi în Germania.

Intr’o conferinţă la finele anului, profesorii şi-au manifestat şi părerea pentru unele modificări ale pro gramei de studiu. Anul şcolar 1888—1889. Directorul Caian plecând să ia parte la Consiliul general al Instrucţiunii, recomandă ca suplinitor, pe lângă alţi colegi, pe D-l N. N. Săueanu, student al Fa cultăţii de litere din Bucureşti, de limba română pen tru cursul superior. Iar dela 5 Septemvrie înainte, D-l Pamfil, Caian încetează de a fi director şi e numit director. D-l G. I Pamfil. Secretarul e înlocuit şi el prin D-l Petre Mironescu, profesor, la 15 Septemvrie. Alte schimbări în personalul didactic, sunt urmă toarele : a) M. Tipeiu, e numit profesor supliProfesorul nitor de limba elină : V. Cireş. b) V. Cireş, absolvent al şcoalei nor male superioare din Iaşi, a fost numit profesor de limba română şi franceză, la cursul superior. Profesorul La 3 Octomvrie, se numeşte ca suplinitor Aug. Frăţilă. de română la cl. I—IV şi latina cl. IV, Aug. Fră(ilă, doctor în filozofie, în locul lui A. G. . Enescu*). La 1 Octomvrie, G. Coman rămâne liber de în sărcinarea de suplinitor şi la catedra sa e transferat M. Tipeiu, care suplineşte şi catedra sa de până acum, de greceşte. Profesorul La 4 Noemvrie, se numeşte, pe baza conL Lupu cursului, mult regretatul C. 1. Lupu, ca pro fesor cu titlu provizoriu, la catedra de filozofie, fiind *) Acesta a funcţionat ca profesor de română cl. I—IV şi de latină cl. IV, dela 1 Ianuarie 1884 până la 5 Octomvrie 1888.

61 însărcinat şi cu suplinirea catedrei de istorie; astfel că M. Tipeiu rămâne numai ca suplinitor la greceşte. In cursul anului 1889 s’au adaus următorii pro fesori : N. Pană, română; I. Coleşiu, latină; E. Conslantinescu, matematici. Dela Ianuarie 1890 înainte. Erau încă profesori, cari ocupau câte două cate dre. Astfel M. M. Ionescu, pe lângă geografie, supliniâ şi limba franceză la cursul inferior; V. Cireş, pe lângă limba română, supliniâ şi franceza la cursul su perior ; I. Coleş, pe lângă limba latină la cursul su perior, supliniâ şi limba germană. Profesorul La 15 Fevruarie 1890, se numeşte pentru I. Pipoş. această ultimă catedră, 7. Pipoş. Numărul elevilor la începutul anului şcolar 1889—90 era de 289, dintre cari s’au retras în cursul anului 25. Numai în cl. I erau 113 (după ce pedagogie îi vor fi învăţat oare profesorii ?); dintre ei se promovează numai 25. E admisibil oare să fi fost numai aţâţi şcolari buni din 113? D-l Pamfil, care era director pe vremea aceea, ne-ar putea spune. . . . Profesorii au fost în număr de 17, dintre cari 11 titulari. S’au ţinut 18 conferinţe profesorale, pentru dis ciplină şi pentru chestiuni referitoare la învăţământ. Şcoala secun- Din anul acesta se vorbeşte şi de o dară de fete. şCoa]ă secundară de fete, înfiinţată tot prin iniţiativa’profesorilor liceului (N. Tipeiu, M. Ti peiu, P. Mironescu, M. M. Ionescu, D. Toma, G. I. Pamfil, Şt. Mincu, V. Cireş, I. Coleş). Personalul di dactic a fost format de către aceşti profesori, adău-

gându-se şi D-rele : El. Goleşteanu (ştiinţe naturale), CI. Stoenescu (româna şi muzica), El. Isăcescu (geo grafia şi lucrul), M. Zamfirescu (limba franceză). D-l N. Tipeiu a fost numit director de studii, D-ra El. Go leşteanu, directoare şi D. Toma, casier. Şcoala a avut ajutoare dela comună şi judeţ. Ateneul din Tot în acest an (1890) ia naştere un AteFocşani. neu la Focşani, cu o frumoasă activitate intelectuală, al cărei suflet era profesorul Lupu ; conferenţele se ţineau în sala Liceului, în fiecare Dumi nică seara. In chipul acesta, rolul profesorului se întregiâ, nu rămânea numai între zidurile liceului. Anul şcolar 1890—1891. Profesorii Erm. Pe 1 Septemvrie se numeşte ca proIstrati şi Şte- fesor provizoriu de ştiinţele fizico-chi---- ?n—mice, cu însărcinarea de a preda fizica, chimia şi mineralogia, D-l Erm. Istrati, actualmente pro fesor la Piatra-Neamţ; iar D-l Ştefan C. Ioan, absol vent al şcoalei normale superioare din Iaşi, profesor suplinitor de limba franceză la cursul superior. Iată cum, profesorii Rahtivan şi Cireş scapă de suplinirile acestor catedre şi rămân la materiile lor de speciali tate. D-lui Rahtivan i se mai încredinţează pe ziua de 15 Septemvrie 1870, suplinirea catedrei de geografie, în locul lui M. M. Ionescu, care rămâne numai pentru limba franceză. Din pricina numărului enorm de elevi pentru cl. 1, se formează o divizionară, chiar dela începutul anului, pentru care sunt însărcinaţi tot profesorii liceului, cu oarecari sporiri de leafă. Jubileul de La 24 Ianuarie 1891 se împliniâ un pă 25 de ani al trar de veac dela înfiinţarea liceului. Di Liceului.

rectorul se şi gândeşte la mijloacele cu

1^...

cari să sărbătorească această mare zi. Cere Primăriei să se voteze o sumă pentru aceasta ; mai făgăduise să contribue la cheltuelile serbării şi Comitetul Per manent de Putna, „acest al doilea factor principal al fundării acestui liceu“. O circulară pentru participare la această festivitate a fost trimisă tuturor oficialită ţilor şi persoanelor marcante; se organizează un te deum, o serbare cu discursuri şi un banchet, la care fu invitat şi Ministrul (D-l Titu Maiorescu). Profesorul La începutul lui Fevruarie 1891, găsim I. Panaitescu semnat un profesor nou, 1. Panaitescu. La sfârşitul lui Martie se numeşte supraveghetor de ordine Orman Călin, în locul D-lui Copcescu, demi sionat din pricina prea marilor exigenţe ale unor colegi. Au fost 301 elevi în anul acesta — pentru cl. I a fost şi o divizionară. Preocuparea profesorilor de şcoală şi de disciplina elevilor a fost din ce în ce mai asiduă; probă cele 29 de conferinţe şi şedinţe ale consiliului. Anul şcolar 1891—1892. Pe ziua de 1 Septemvrie, D-l Ştefan Ioan e nu mit titular de limba latină, la cursul superior, în locul D-lui I. Coleş. Pentru clasa I divizionară, pe lângă unii dintre profesorii existenţi, s’au mai numit şi ur mătorii : Ion Şcobai, licenţiat în ştiinţele fizico-chimice, pentru matematici, ştiinţe naturale, geografie şi fran ceză, cu 300 lei lunar; P. Fântânarii, licenţiat în litere, pentru limba română, istorie şi latină, cu acelaş sa lariu. Aceştia demisionând, s’au numit D-l Rahtivan, pentru partea ştiinţifică şi V. Gh. Grigorescu, pentru partea literară. D-l I. Coleş, rămas liber dela catedra de latină, e numit pe ziua de 15 Septemvrie, profesor

64 de limba greacă, întrucât vechiul profesor a fost transferat în altă parte. In Noemvrie 1891, iese la pensie profesorul cel mai vechiu, N. Tipeiu, şi se numeşte ca suplinitor la catedra acestuia, de istorie cl. I—IV, N. Alexandrescu. Profesorul Pe la finele lui Noemvrie 1891, găsim G. Arghirescu un profesor nou, D-l G. Arghirescu, pen tru geografie; unul dintre bunii mei profesori.... Profesorul V. Pe ziua de 1 Ianuarie 1892 e numit de N. Stanciu istorie în locul lui N. Alexandrescu, trecut la Tulcea, D-l V. N. Stanciu, absolvent al facul tăţii de litere şi filozofie. La 1 Mai suplinirea catedrei de igienă se dă D-lui Em. Popouici, în locul D-rului Catulescu, care demisi onează. Liceul a fost urmat anul acesta de 860 de elevi, dintre cari 60 s’au retras până la finele anului; a avut 22 de profesori. Anul şcolar 1892—93 Pe ziua de 1 Septemvrie, Frideric Dame e numit profesor de limba franceză la cursul superior; iar la 1 Octomvrie se numeşte de limba germană, în locul lui I. Pipoş, Cornelia Pop Păcurariu. Frideric Dame n’a primit şi în locul lui se numeşte la 8 Octomvrie C. Alevra\ nici Păcurariu nu s’a prezentat şi în locul lui e numit, pentru a doua oară la acest liceu, D-l Simeon Crainic, dela gimnaziul din Slatina. Dar D-l Crainic e menţinut la Slatina şi se numeşte supli nitor de germană D-l 1. Coleş, iar la 1 Noemvrie se numeşte titular D-l G. Coman, pentru a doua oară la acest liceu. La 16 Oct. se dă D-lui G. Arghirescu un concediu de doi ani, în care timp e suplinit de D-l Erm. Istrati.

m 65 Profesorul V. G. Grigorescu, ce fusese până acum suplinitor, în urma examenului depus, e numit titular de istorie, la cursul inferior; iar d-l V. Stâncii/, e tre cut suplinitor de partea literară la clasa I divizionară. Profesorul C. I. Lupu e numit revizor şcolar, şi e suplinit la filozofie de d-1 Ştefan Ioan şi la economia politică de V. Grigorescu. Pe ziua de 1 Decemvrie, V. Cireş e transferat la Târgovişte şi în locul lui, de limba română la cursul superior, e numit ca suplinitor G. /. Şcobai, licenţiat Profesorul în litere. Dar acesta e trecut imedi Ovid Densusianu at în alt post şi pentru această ca tedră se numeşte pe 1 Ianuarie 1893, ca profesor su plinitor, D-1 Ooid Densusianu, licenţiat în litere şi pro fesor la Botoşani pe atunci, şi cunoscutul savant şi om de litere de astăzi, profesor la Universitate pentru filologie romanică. D-1 Densusianu e numit titular pe 1 Iulie, Em. Constantinescu definitiv pentru matema tică la cursul superior pe aceeaş zi, şi I. Panaitescu definitiv pentru istorie la curs superior pe 1 Sept. Anul şcolar 1893—94. D-lui 0. Densusianu i se acordă un concediu de doi ani, fiind suplinit de D-l Ştefan Ioan (de la 1 SepProfesorii Lizam- temvrie 1893—1 Sept. 1895). Pe ziua bert şi Augustin ^e 15 Sept. C. Alevra e înlocuit la _____ ------------- catedra de limba franceză, curs su perior, cu Lizambert, profesor la Craiova. La 1 Oct. se numeşte ca profesor de germană, Augustin Paul, Profesori Peyta- absolvent al facultăţii de filozofie vin şi Gheorghian ^ela Qraz. La 1 Noemvrie Lizambert îşi dă demisia şi în locul lui vine C. Peytauin, iar la 1 Decemvrie A. Paul e dus la Brăila şi în locul lui vine profesorul de acolo, /. Gheorghian. 5

In Ianuarie 1894 moare Peytavin; de franceză e numit ca titular Frideric Dame. Dar acesta eră subdi rector în Minister. Suplineşte d-1 Ştefan Ioan, iar ca suplinitor al catedrei d-lui Densusianu, plecat în con cediu, e numit d-1 I. Coleş. Damd e însă imediat trans ferat la Bucureşti şi ca suplinitor al catedrei de fran ceză se numeşte Eugene Wiquelin, absolvent al facul tăţii de litere din Montpellier (pe ziua de 1 Martie); d-1 Ştefan Ioan nu mai suplineşte franeza la superior şi e trecut la cursul inferior. In cazul acesta, rămâne M. M. Ionescu pe dinafară; e numit însă la cursul su perior în locul lui Wiquelin. Şi iată într’o lună-două, o întreagă odisee a pro fesorilor! Ce curs şi ce pedagogie, Doamne!.... Pe ziua de 1 Iulie 1894, d-1 Simion Crainic, e adus dela Bucureşti la Focşani ca suplinitor de partea literară, la cl. divizionară, în locul lui V. Stanciu, trecut la Bucureşti, Liceul Mihai Viteazul. Astfel d. Crainic vine pentru a doua oară la Focşani. Anul şcolar 1894—95. Pe 1 Septemvrie 1894, M. N. Tipeiu, profesor pro vizoriu la catedra de greceşte în Iaşi, e transferat la Focşani, la aceeaş catedră, pe care o supliniâ D-1 I. Coleş. Se constată un număr de profesori noi. intraţi în liceul nostiu în perioada de vreme 1895—97. Aceştia sunt :.'G. Bogdan-Dnică, distinsul pedagog şi literat de astăzi, pentru limba germană, suplinind până la o vreme şi limba română la cursul inferior, în locul lui N. Pană, bolnav; Const. Calmuschi, de numele căruia se leagă astăzi amintirea unui directorat straşnic şi asiduu; N. Damian, pentru desemn şi caligrafie; Şt. Graur, licenţiat în litere şi absolvent al şcoalei nor male superioare, pentru limba franceză la cursul supe-

■

61 rior; Dr. Lungu\ A. T. Marosin, distinsul nostru coleg de astăzi; D. D. Pătrăşcan, pentru istorie; Adrian Papazu\ G. Petrovici pentru limba greacă; Eug. Wiqueţin de franceză, cursul inferior. D-l Ştefan loan era inspector şcolar; apoi permutat la alt liceu. Director e de data aceasta, Em. Constan ţinescu, profesor de matematici. De relevat pentru acelaş an şcolar, activitatea extraşcolară a unor profesori, dintre cari mai ales a d-lui Bogdan-Duică. D-sa eră secretarul „Societăţii literare şi ştiinţifice, Milcovul“ care ţinea conferinţe po pulare în sala liceului, relative la istoria şi sociologia poporului român. Pentru anul şcolar 1898—99 (când se înfiinţează clasa I C) se fac următoarele schimbări de profesori: D-l C. C. Moisil, licenţiat în litere, suplineşte catedra de românâ, curs superior (a d-lui 0. Densuşianu, trecut la Universitate) şi la curs inferior în locul lui N. Pană; N. Costăchescu pentru ştiinţe fizico-chimice, în locul d-lui Erm. Istrati, trecut la Piatra. Costăchescu nu se prezintă însă şi în locul lui e numit ca suplinitor G. /. Baboianu, absolvent al facultăţii de ştiinţe; Giuresciiy în locul iui D. Pătrăşcanu. G. Petrovici, profesorul de greacă, cere să fie trecut la limba latină cursul su perior în locul lui Cristea N. Japu, care doriâ să pre dea greaca. In Noemvrie 1898 se introduce obligatoriu şapca de uniformă. Prima societate li- Odată cu primenirea corpului profeterară a elevilor sorai? 0dată cu înlăturarea piedicilor materiale ale şcolii, alte idei trebuiau înfăptuite şi n’au lipsit minţile luminate cari să se gândească la aceasta. Astfel la începutul lui Octomvrie 1898 ia finţă „ So-

cîetatea literară** cu scop de a populariza în mijlocul elevilor cursului superior, cunoştinţe de literatură ro mână şi de literatură generală. Iniţiatorii acestei societăţi sunt profesorii: C. C. Moisil, G. Bogdan-Duică, Şt. Graur, C. Giurescu, G. Petrovici şi C. I. Lupu. Se pă strează şi statutele; preşedintele e profesorul de româ nă dela cursul superior — tradiţie care de altfel se păstrează şi astăzi. Societatea Spre finele Iui Octomvrie, se înfiinţează Filarmonică şi o „Societate Filarmonică** de către d-nii I. I. Langa, F. S. Ferhat, Ionescu etc. cărora li se acordă două săli ale liceului pentru prelegeri de muzică. Sufletul acestei societăţi a fost, mai târziu, emi nentul maestru de muzică, /. Nanulescu. De la 1900 Direcţia D-lui C. Calmus chi 1900—1902

înainte. In liceul nostru sepăstrează cu multă stimă şi apreciere amintirea direcţiei D-lui C. Calmuschi, actual profesor la Galaţi. Ca profesor de geografie, a dat deosebită atenţiune excursiunilor şcolare, dintre cari au rămas două memo rabile, una în Vrancea şi alta în Neamţ. Ca director D-l Calmuschi a fost un organizator harnic şi destoinic. Sub dânsul s’a introdus uniforma în liceu şi elevii ul timelor clase au fost întrebuinţaţi ca auxiliari ai disci plinei, înfăptuindu-se astfel un serios control în şcoală şi în afară de şcoală. Din Mai 1902 până la Septemvrie acelaş an, a fost director D-l Petru Mihăileanu, actualmente profe sor la Universitatea din Iaşi; D-sa venise ca profesor de limba latină, în anul şcolar 1901—902. Direcţia D-lui Sub direcţiunea d-lui Savel Rahtivan, Savel Rahtivan stimatul nostru coleg de astăzi, iniţia 1902—1905 tivele frumoase au primul loc în liceul

69 nostru. Excursiunile şcolarilor privesc din ce în ce regi uni mai depărtate, în frumoasele plaiuri ale ţinutului românesc; cea mai de seamă a fost pe valea Prahovei Câmpina Sinaia—Predeal. Şezători, instructive şi atră gătoare, au început să se ţină în sala liceului. Şi ceeace e şi mai demn de relevat, e alcătuirea Orchestrei Li ceului, care de atunci şi până azi formează una din predilecţiunile artistice ale elevilor. Direcţia D-lui In 1904 după o frumoasă cultură în T. lordănescu Germania, d-1 T. lordănescu e numit 1907—1910 profesor de limba latină şi în 1907 di rector la liceul Unirea. D-sa aducea vederi nouă, pedagogice, un spirit blând, împăciuitor între colegi şi faţă de şcolari. Călă uzit de gândul cultural pentru oraş şi pentru public în genere, deschide Biblioteca Liceului, pentru doritorii de lectură în domeniul literaturii clasice şi moderne. In timpul acesta, ia naştere şf Societatea de comunicări li terare şi ştiinţifice, cu sediul tot la liceul Unirea. Se inaugurează apoi, în acelaş local, o serie de Conferinţe Publice; şi în fine pentru strângerea rândurilor între profesori şi institutori, au loc mai multe Serate, ale corpului didactic, tot la liceu. După cum vedem, această instituţiune devenise pe drept focarul oricărei iniţiative pe domeniul intelectual, în oraşul nostru. Direcţia D-lui S. D-1 Simion Crainic a fost, în conduceCrainic 1905 — rea acestui liceu, un suflet bun şi faţă 1907 şi 1910-911 de şcolari şi faţă de colegi; împărţiâ tuturor darurile bunătăţii lui; eră preocupat de viito rul elevilor şi aceasta biruia adesea în sufletul lui, chiar cerinţele unei mai straşnice pregătiri a acestora. Mai presus de aceasta, era un bun Român şi un om harnic. S’a ocupat de aproape de Societatea şi de Biblioteca elevilor, pe care a îmbogăţit-o cu volume preţioase.

70 Iată şi alte nume de profesori ce-au funcţionat la liceul nostru dela 1894—95 încoace: An 1894—95: Al. D. Ionescu, franceza; A. I. Dumitrescu, istorie şi fraceză: D. Mayer geografie şi naturale. An. 1895—96: N. Eliad elina, D. I. Ghimuş geografie. An. 1896 97."F. Turtureanu germană. An. 1899—900:/. M. Radouici romănă şi istorie, D. Pamfil latina, Rizu franceza; I. P. Rădulescu matematici (funcţionea ză şi' astăzi), /. Nanulescu muzica (funcţionează şi astăzi), C. Cristea, româna supJ. lui N. Pană. An. 1900—901 G. Vernescu franceza; Crisbăşanu supl. la germană. An. 1901—902: C. Magheţu, germana; I. Roman; N. Moisescu ştiinţele fizice. An. 1903—904; C. Tomulescu latina; D. Dimiii franceza şi româna; G. T. Buzoianu geografia; Gr. Iliescu geografie şi fi zice; G. Poşulescu matematică şi fizice. An. 1904—905; C. Leonescu istoria (funcţ. şi azi.) C. Chiriţescu latina; C. Demetrescu naturale; I. Ştefănescu latina, fran ceza (funcţ. şi azi). A. Vraciu fizico-chimice; Max Rotam agrono mie: Eusebiu Faşcanu germana, 6. Zamfirescu geografia, (funcţ. şi astăzi), N. Popea latina, franceza.

înăuntrul liceului ce-şi sărbătoreşte azi, cu fruntea senină, 50 de ani de vieaţă, de idealuri şi de muncă, totul poartă astăzi pecetea sforţărilor neprihănite de adevăraţi apostoli ai gândurilor noastre de cultură şi de neam. Colo un profesor, ce şi-a împlinit misiunea celor 35 de ani de muncă şi de apostolat, coboară cu fruntea limpede şt cu surâsu-i încă tineresc pe faţă, scena da toriilor sale pe lume; alături, spre sfârşitul misiunii sale, păşeşte ca pildă de bun sfătuitor şi îndrumător neclintit al ştiinţei sale, vecinie tânărul în vorbă şi în euget, profesorul de matematici; un director cu cul tură occidentală, cu studii de specialitate, îşi roteşte necurmat ochii săi veghetori, asupra educaţiunii şcolii; un rutinat în ale geografiei nu vrea să treacă o clipă măcar de rătăcire în aprecierile exacte ale ştiinţei sale

71 şi ale putem elevilor; senini, drepţi şi totdeauna gata Ja datorie sunt alţi doi colegi, cu experienţă de vieaţă, cu justeţa in apreciere, cu dor de muncă şi de propăşire ; clasicismul — uitat sau oropsit aiurea — îşi are vajnicii săi înfăptuitori, cu interpretările adevărate şi cu relevările cuvenite pentru educaţiunea sufletului. Un grup de elemente tinere, din ultimele serii ale examenelor de capacitate, s’au adaus la aceşti îndrumă tori aleşi ai educaţiunii elevilor liceului nostru. Un tânăr matematecian aduce vederi nouă de metodă şi un suflet modern în partea de contribuţiune a ştiinţei sale ; un avântat naturalist se alătură acelui savant şi neîntrecut maestru, prea stimatul meu profesor, D-l Dr. Marcel Brândză ; pentru partea literară, literatura germană şi-a găsit un neobosit şi priceput revelator al frumuseţilor sale; limba franceză, ce câştigase iarăşi un tânăr reprezentant, a fost oropsită prin mobilizarea profesorului respectiv de un an întreg de zile. Intr’un astfel de cadru, tendinţa educaţiunii moderne are cele mai mari şanse de înfăptuire. Luminarea sufle tului şcolarului, prin adevărurile predate cu rost şi cu metodă, de asemenea profesori, s’a realizat treptat şi din ce în ce mai vădit. Rostul acestei instituţiuni s’a putut vedea de către ori şi cine şi roadele ei s’au putut pipăi în atmosfera socială a oraşului. Cel care subsemnează acestea este un admirator a tot ce e bun în tradiţiunea noastră şi-şi face cea mai mare mulţumire a vieţii în a fi cercetat-o, pe alocuri, amănunţit şi temeinic; dar e în acelaş timp pentru valorificarea acestor bunuri ale trecutului, pentru dez voltarea lor, pentru căutarea de drumuri nouă pe te meiul tradiţiunii. Din punctul acesta de vedere, socoţ că e bine să ne apropiem prin toate preocupările şi sforţările noastre de cerinţele unui suflet modern, atât în educaţiunea didactică cât şi în educaţiunea socială.

i . '

înăuntrul şcolii, cursul trebuie organizat după toate cerinţele moderne. La liceul nostru e pentru partea ştiinţifică un laborator îndeplinind condiţiuni ce îngă duie predarea cursului, plecând dela experienţe, dela fapte ; aşa se şi face. Suntem departe de procedeul desenării maşinelor pe tablă sau dela încrederea ce trebuie s’o aibă cuvântul maestrului că cutare formule combinate îţi dau un corp nou. Pentru partea.literară, la limba română, de pildă, interesul nu trebuie să-l prezinte cutare definiţiune meschină şi neexactă tocmai prin forma absolută în care - ţi-o prezintă cartea sau profesorul; nu trebuie să constea în reguli ce nu-şi pot menţinea fixitatea în faţa organismului viu al limbii; nu trebuie să constea în „notiţe critice'4 puse la finele bucăţii de autorul cărţii didactice; nu, căci acestea nu reprezintă elaborarea personală a şcolarului, şi după părerea mea trebuie scoase cu desăvârşire din cărţile de şcoală. Orice pregătire sufletească pe temeiul limbii române trebuie să plece dela lectură, lectură serioasă, atentă; înăuntrul acestei lecturi, se plimbă profesorul de mână cu şcolarul său, şi numai acele observaţiuni sunt bune, cari reies din această prietenească colabo rare. Cât mai multe lecturi, cât mai întins câmp de observaţiune, şi ca urmare, lărgime de orizont, lăr gime de vederi şi de judecată. Iată unde stă interesul unei bune biblioteci a liceului — cum avem noi — Şi mai ales unei bune biblioteci a şcolarilor, cum iarăşi se găseşte la Liceul Unirea. Şcolarii noştri sunt vrednici de muncă încordată pentru desvoltarea prin lecturi multe, a puterilor lor sufleteşti. Din nevoia aceasta a pornit la noi iniţiativa de a organiză şi o muncă în afară de orele de clasă. Societatea lite- Mai ales pentru literatura română, simţi rară a elevilor atât de mult nevoia lecturilor îmbelşu gate, pe temeiul cărora să formezi sufletele şcolarilor, •:

ife,'

pentru cultivarea comorilor noastre artistice şi literare. Dar lecturile nu sunt filme cinematografice, reproducţiuni momentane, cu gândul să te facă a petrece câ teva clipe. De fiecare trebuie să se lege interpretarea care fixează însuşirile şi care formează aprecierea vii toare a cetăţeanului de mâine, dator să sprijine manifestările noastre culturale. La aceasta se mai adaugă marea nevoe de a forma expunerea fie orală fie scrisă a elevilor, stilul lor, potrivit însuşirilor bune, de lim pezime, de limbă curată, de preciziune. Iată cum, pentru satisfacerea atâtor nevoi sufleteşti s’a ajuns în liceul nostru la forma disertaţiunilor şi lecturilor şcolare şi la organizarea acestora în Socie tatea literară a elevilor. Pentru înlesnirea acestora, într’o serie îndelungată de ani, s’a înjghebat o bibliotecă a elevilor, cuprinzând Biblioteca tot ce e bun în literatura şi istoria noastră, elevilor naţională, precum şi o sumă de volume din ştiinţa şi literatura franceză şi germană. Elevii cetesc cu hărnicie, sub supravegherea profesorului de limba română, dela cursul superior; apoi, în societatea lor, discută, îşi schimbă părerile, din cari nu arareori se desprinde câte o scâteie de inteligenţă şi astfel se îm prietenesc mai mult, îşi strâng rândurile, îşi apropie inimile şi îşi stârnesc dorul de lucru. Revista Pentru încurajarea muncii elevilor şi pentru Propăşirea desvoltarea dispoziţiunilor naturale ale mul tora, a apărut anii trecuţi Revista Noastră şi apare anul acesta Propăşirea, de două ori pe lună, cu producţiunile lor originale, cu micile lor studii în literatură sau în ştiinţe. Această revistă poate deveni punctul central al manifestării intelectuale a oraşului nostru, fiindcă dintre toată lumea ce se ocupă cu lecturile

;

! '

74 ştiinţifice şi literare, tot profesorii şi elevii îşi formea ză din acestea o ţintă nobilă şi înălţătoare în vieaţă. De anul trecut a început a se accentua^ şi mai puternic manifestarea profesorilor liceului şi în afară de şcoală, în mişcarea intelectuală a oraşului. Activi tatea Bibliotecii Publice şi a Ligii Culturale s’a carac terizat tocmai prin covârşitoarea producţiune a cinci— şase profesori secundari; la alcătuirea Ateneului popu lar au luat de aproape parte patru profesori; între con ferinţele aceste instituţiuni tot ale profesorilor secun dari au fost mai numeroase; profesorii au prezidat şi la întocmirea unei societăţi muzicale, Lira Puinei. La liceu au luat fiinţă între Ianuarie—Aprilie 1915, Cursu rile Publice, serale, în sala de festivităţi; prin varietatea şi seriozitatea lor ştiinţifică, au atras multă lume. In înjghebarea Cercetăşiei, alături de elementul activ—şco larii liceului — figurează în diversele comitete, mai toţi profesorii. îngrijoraţi de suprapopularea claselor liceului, pre cum şi de marele număr de şcolari cari veniau nepre gătiţi la examenele particulare, fiindcă n’aveau unde să se pregătească, câţiva profesori au luat iniţiativa al cătuirii unui institut particular, unde^cursurile sunt în făptuite de către profesorii de specialitate, ai liceului Unirea. Iată consideraţiunile cari sunt la baza acestei iniţiative: Nevoile unei educaţiuni serioase şi solide impun dela o vreme tot mai multă atenţiune din partea părinţilor şi a profeso rilor. Atât în şcolile publice cât şi în instituţiunile particulare se ur măreşte astăzi înfăptuirea educaţiunii tinerei noastre generaţi uni, pe temeiul cerinţelor pedagogiei moderne şi potrivit cu năzuţele neamului nostru. înlăturarea piedicilor cari stânjenesc o bună educaţiune, e. întâia condiţiune de care trebuie să ţină seamă o instituţiune şcolară.

75 Inti e , aceste piedici e fără îndoiala prea marele număr de elevi dinţi o clasă. Dacă e adevărat că cu treizeci de elevi de clasă, se pot face lecţiuni minunate, nu e mai puţin adevărat că atăt entusiamul cat şi priceperea profesorului scad în rezultate în faţa unei clase cu 60—80 de elevi. In al doilea rând, nu trebuie să se creadă că rostul şcolii şi^ mai ales al liceului este de a selecţiona pe elevii buni de cei rai. Nu. Scopul adevărat este de a ridică, prin sforţări pline de devotament şi de dragoste, nivelul intelectual şi sufletesc al tuturor elevilor: trebue să ajungi la rezultatul de a fi pus pe toţi şcolarii în măsură de a da piept greutăţilor vieţii, de a şti să se conducă pe căile ei multiple şi variate. In al treilea rănd, piedica cea mai mare pentru învăţămân tul liceului este lipsa unei pregătiri serioase a elevilor, cari nu mai încap în cadrele şcolii oficiale', publice. Rămân în fiecare an pe dinafară zeci şi sute de şcolari, cari sunt siliţi să-şi aleagă câte un pedagog (de cele mai multe ori un elev decursul superior liceal) şi să-şi alcătuească un fel de şcoală-caricatură detestabilă în primul rând educaţiunii lor proprii. Din această întreită năzuinţă, de a alcătui o şcoală orga nizată după cerinţele pedagogiei moderne, pentru elevii ce nu încap în cadrele liceului public; de a formă clase cu un număr de elevi limitat, conform cerinţelor învăţământului; şi de a ne sforţâ din toate puterile pentru' ridicarea morală şi intelectuală a tuturor elevilor ce vor alcătui aceste clase—un grup de profe sori secundari, uniţi în cugetul de a înălţă pregătirea elevilor şi în entusiasmul cu care au pornit pe căile învăţământului, au luat iniţiativa unui Institut particular liceal ,,Redeşteptarea

Excursiunile Nu pot încheia acest istoric fără să reîn Italia levez una din cele mai frumoase iniţi ative ce s’au luat în liceul nostru, a excursiunilor în Italia, în anii 1911, 1913 şi 1914. Inspiratorul şi înfăp tuitorul acestei minunate plimbări artistico-ştiinţifice a fost distinsul nostru coleg, C. Leonescu. Iată ce spune D-sa în această privinţă, în urma primei excursiuni: „Sunt câtivâ ani, de când şcolarii cursului superior mă îndemnau, cu stăruinţe serioase, să iau iniţiativa unei Excursi uni de studii în Italia. Şcolari şi profesori vizitasem anii trecuţi Ardealul şi Bucovina şi simţiam acum ca o necesitate imperioasă, să ne îndreptăm paşii şi spre sora noastră bună, spre Italia. Mă-

(

;

76 reţia ruinelor romane şi creaţiunile geniilor italiene mai nouă, precum şi conştiinţa că de acolo ne-a venit ideea mântuitoare, Ideea La fină, ne încuraja să facem acest pas, ca să zidim în chip neperitor, în inimi, pe lângă sentimentul iubirii de neam, şi pe acela al dragostei de tot ce e frumos şi măreţ“..

Atâtea pilde de muncă, de iniţiative, de entusiasm şi de idealism, într’o jumătate de veac, vor fi tot atâtea îndemnuri pentru o şi mai încordată muncă din partea noastră, pentru un şi mai neînfrânt entusiasm în opera de înfăptuire a educaţiunii, după cerinţele moderne, şi pentru o neclintită stăruinţă de îndrumare a spiritului nostru public pe calea marilor nevoi ale naţiunii române. ... Vasile V. Haneş profesor de limba şi literatura română Ia Liceul Unirea.

Focşani, 1916 Ianuarie 24.

i ■

EDUCAŢIUNEÂ SI INSTRUCŢIUNEA UNUI INDIAN. i

Una din problemele cele mai importante, de care depinde progresul statelor în organizaţiunile actuale este educaţiunea. Astăzi o întreagă ştiinţă caută mij loacele cele mai sigure pentru a forma generaţiunile viitoare de care depinde desvoltarea unei ţări. Şcoli higienice, înzestrate cu materialul didactic cel mai ales, mânuit de oameni cu pregătire specială sunt atâtea mijloace, cari nu tind de cât la scopul final adică la educaţiune. Dacă nouă ni se pare astăzi că am ajuns la oare care perfecţiune şi ne mândrim când privim înapoi la predecesorii noştri, când însă studiem cu aten ţiune cultura veche, pe care se bazează cea nouă, ve dem că a trăit un popor cu mii de ani înaintea noas tră, care îşi reglementa acţiunile lui până în cele mai mici amănunte. Acest popor este cel Indian, care despărţindu-se de Europeni cel dintâi, ajunge prin migraţiuni continue până aproape în locurile ce ocupă astăzi. Acolo îşi aranjează el viaţa de stat, ca şi viaţa socia lă, formulându-şi legi fixe, cari prin caracterul lor reli gios, deveneau aplicabile în toată rigoarea lor. Din această cauză poporul indian este singurul din toată seminţia indogermană, care din timpuri foarte vechi şi-a strâns obiceiurile în anumite scrieri, formând

■

78 un gen de literatură care nu s’a desvoltat la alte po poare. In articolul de faţă mă voi sili să arăt cum se făcea şcoala în India cea veche, nu astăzi, când sub dominaţiunea engleză, găsim şcoli şi universităţi cu organizaţiunea aproape europeană, pentru ca desnaţionalizarea să se facă cât mai repede. De aceia mă voi ocupa de India fără englezi, cum ar zice Pierre Lotti, aşa cum ne o arată mulţimea textelor numite Gîrhyasutra (reguli casnice). Aceste cărţi cari sunt nişte manuale, con ţin tot felul de prescripţiuni relative la ceremonii şi sacri ficii ce sunt necesare în viaţa Indianului, dela concepţia lui până după moarte. In ele găsim o mulţime de obiceiuri şi datine tratate foarte pe larg şi care se referă la naş tere, leuzie, prima hrană a copilului, darea numelui4 tăierea părului, darea la şcoală, relaţiunile între şcolar şi profesor, Brahmacarin (student în teologie) etc. Căsă toria ca şi moartea sunt tratate foarte pe larg căci nicăeri superstiţiunea, atunci ca şi acum, nu se manifes ta mai mult ca în aceste ocaziuni. Cea mai însemnată ceremonie pare că era aceia când tânărul intra în şcoală. Este adevărat că întreaga cultură a Indianului era cea religioasă şi se făcea pe lângă un brahman, după cum a tinerilor noştri din prima jumătate a secolului al XIX se făcea pe lângă dascălii bisericii. Ceremonia ce se făcea cu această ocaziune se numea Upanayana (conducere, învestitură) şi avea loc după casta din care făcea parte. Astfel Brahmanul intra în şcoală când avea 8 ani, cel din casta cavale rilor (Kşatriya) când avea 11 ani şi cei din clasa III (Vaisya) 12 ani. De oarece scrierile în această privinţă sunt numeroase ele nu coincid, ci unele, ca legile lui Mânu (II 37), admit pentru darea la şcoală chiar anii 5, 6, 8, iar altele, date diferite cari ajung la anii 16, 22, 24. Negreşit că aceste date sunt calculate după numerile versurilor favorite divinităţilor protectoare. Anotimpul sau luna când trebue elevul să înceapă şcoala j

79 îşi are importanţa sa şi este diferit după castă. Astfel pentru Brahman primăvara este timpul cel mai proprice, pentru Kşatrya, vara şi pentru Vaisya, toamna; celelalte caste nu mergeau la şcoală. Ceremonia intrării în şcoală este descrisă cu numeroase amănunte de către scriitorii şi comentatorii scrierilor ce aparţin Vedelor. Când elevul vine la şcoală, care este casa Brahmanului, Profesorul şi elevul se aşeazâ înaintea altarului unul cu faţa spre răsărit şi altul cu faţa la apus. Elevul este îmbrăcat în haine de sărbătoare, spălat curat, cu părul capului tuns, toate însă^ reglementate, până în cele mai mici amănunte după cărţile rituale, care nu lasă nimic să treacă cu vederea. Profesorul ia mâna elevului, pe care o duce împreună cu a sa la inimă, ca să arate că doreşte să fie stăpân pe inima copilului, cum se vede din formula următoare, ce se zice cu această ocaziune: «Gândirea ta să urmeze pe a mea, să te bucuri de vorba mea din toată inima ta şi Bîrhaspati (zeul înţelepciunii Brahmanice) să te unească cu mine». In partea de nord a altarului se găsesc obiectele necesare acestei consecraţiuni cari sunt: 0 piatră (numai după unii autori), un vestmânt nou, o piele, o centură, un baston şi 21 bucăţi de lemn.Fiecare din aceste obiecte sunt descrise amănunţit: din ce material să fie lu crate, ce mărime, cum să fie îmbrăcate, etc.— După ce se face un sacrificiu de unt topit (Âjya), profesorul dă ordin şcolarului să păşească peste piatră cu cuvintele : „Calcă peste piatră şi fii tare ca piatra“. Apoi urmează cere monia mistică a îmbrăcării cu haina sfinţită şi a încingerii cu brâul, cu care se înconjură de 2—3 ori mijlocul şi făcându-se 1, 2 sau 5 noduri. In murmurul versurilor mistice din Rigveda, şcolarul este îmbrăcat cu blana de animal, după care urmează o libaţiune de apă pe care o toarnă profesorul în mâinele şcolarilor, precum şi aruncarea în foc a unei ierbi sfinte. Intr’o

♦ i

adoraţiune profundă şcolarul strânge focul pe altar şi, punând lemne, invoacă pe Agni, zeul focului, cu cu vintele : „Lui Agni am adus foc, lui Agni cel mare, care cunoaşte fiinţele. Tu, Agni, să creşti prin acest lemn şi noi prin rugăciune ; amin (svâhâ)“. Mergând în jurul altarului se angajază următorul dialog între profesor şi şcolar : „Am venit ca să învăţ, primeşte-mă. — Cum te chiamă? — Mă numesc N. — Daclară-te ca şcolar. — Sunt şcolar. — După porunca zeului Savitr, (zeul Soare, care deşteaptă gândurile omului), fii.şco larul lui Brhaspati, fă-ţi lucrul tău (aprinderea focului şi aducerea apei), nu dormi ziua, abţine-te a vorbi când pui lemne în foc“. Aceste prescripţiuni ne amintesc datoriile ucenicilor faţă de stăpânii acum câte-va de cenii, ca o reminiscenţă a corporaţiunilor din evul-mediu. Astfel se dă şcolarului posibilitatea de a începe să înveţe, în care timp el păstrează o deplină castitate şi se abţine dela oarecare mâncări. Şcolarul este ca un renăscut, dvija (de două ori născut), cu naşterea fi zică şi spirituală, întocmai ca creştinul care se bo tează şi renăscut, intră în turma credincioşilor. Dacă tânărul nu ar fi fost dat la şcoală, el era despreţuit de întreaga castă, nu i se permitea să sacrifice, nici să reciteze versuri vedice; el cădea din casta în care se afla. Dar şi acest păcat se putea şterge prin o mulţime de sacrificii practice religioase şi posturi. Ceremonia ce am descris nu se găseşte nicăiri in Rrgveda şi nici o aluziune undeva, nu ne indică vre un punct de apropiere, ceia ce ne-ar aduce să credem că este o creaţiune brahmanică de mai târziu. Cu toate acestea, la popoarele vecine şi de aceiaşi origină cu Indienii, adică la Iranieni, când tânărul de 15 ani încins cu şnurul sfânt este primit în comunitatea lui Zoroastru (Geiger, Ostiranische Cultur 248), ne arată afinitatea cu upanayana indiană şi că dacă nu o găsim in Rigveda nu însemnează că nu exista. De altfel ad-

81 misiunea unui tânăr printre oamenii formaţi aproape la toate popoarele, chiar cele mai înapoiate, se face cu oarecare ceremonii şi liturghii mistice. La Creştini o reminiscenţă a acestor ceremonii este aşa numita cofirmare catolică. După cum strămoşii noştri aveau ca obiect de stu diu ceaslovul şi psaltirea, tot astfel şi studentul Indian (Brahmacarin) avea ca obiect de studii Vedele şi mai întâi de toate rugăciunea introductivă la fiecare lecţiune din Veda, Sâvitri, prin care se invoacă Sâvitar (soarele), care deschide mintea omului. Numai această parte are trebuinţă de timp, care variază la autori, între 3 zile până la un an. Ştiinţa era foarte preţuită la Indieni şi nu odată este personificată cu zeitatea, căci întreaga ştiinţă era religioasă, de aceia ea nu este accesibilă oricui: «Zeiţa sfintei ştiinţe veni la Brahman şi zise: Păstrează-mă, eu sunt comoara ta, nu mă da unui dispreţuitor sau vreunui stricat, transmite-mă unuia care are comori, care este curat, care nu înşală şi dispreţueşte» aşa se ex primă, plin de adânc respect pentru ştiinţă, un imn vedic. De aceia consideraţiunea brahmanică vine din ştiinţă, pe când a celorlalţi din putere, bogăţie, naştere. Nu cel care are părul alb trebue respectat, zice Mânu (II156), ci dacă cineva este chiar tânăr dar este cunoscător de Vede, acela este respectat chiar de zei. Cine a învăţat Veda cu Anga, (membre, comentare etc.) acela este mare. Cine citeşte Veda necontenit acela capătă roade cum nu poate nici pământul să dea. Cine nu se ocupă cu ştiinţa este însă socotit ca un om de nimic şi în legile lui Mânu se zice: «Un om fără cultură este ca un co pil, căci cei bătrâni zic mereu către cei inculţi: «Copile» către un profesor însă spun «tată». Ca un elefant tăcut din lemn, ca o antilopă făcută din piele, aşa este un Brahman neînvăţat, toţi poartă numai numele.

(5 !

; . . i

Dacă astăzi la 25 sau 26 ani se poate termină un ciclu de studii, la Brahman era mult mai greu să se poată reţine atâtea imne ce se coprind numai în cele 3 mari colecţiuni de Vede. De aceia erau necesari 36 ani pentru cele 3 Vede, adică 12 ani pentru fiecare şi dacă se studia şi Atharvaveda, atunci era trebuinţă de 48 ani. (HiJlebrandt, Ritual Litteratur. Vedische Opfer und Zauber 61). Brahmanul insă poate să înveţe numai 2 Vede sau chiar numai una şi atunci spune de la în ceput, că nu se angajează pentru tot ciclul de studii. In privinţa timpului când trebue să înceapă stu diile sunt iarăşi o mulţime de prescripţiuni. Astfel şcoala trebue să înceapă când a trecut căldura verei şi când ploaea cea mult aşteptată vine să răcorească câmpiile şi vegetaţiunea însetată, adică din Iulie până în Septembrie. Timpul de învăţătură durează între 4 şi 6 luni (după Aşvalayana III 5.14.) Şcoala se deschidea cu o serbare religioasă (Upâ karmari) sau upâ karana (început, preparaţiune) pentru ca să se închidă tot cu sacrificii şi cu imne religioase, pe cari autorii le descriu cu toate amănuntele (ui-saiga lăsare, evacuare). Numărul şcolarilor nu era mărginit, aşa că textele ne vorbesc de unu, doi sau mai mulţi şcolari, după cum eră loc în casa brahmanului, totuşi Pâraskara zice că profesorul [Gurii] să sacrifice atâtea boabe de sezan câţi şcolari doreşte să aibă. Este interesant să vedem cum se face o lecţiune la un brahman indian. Când se încep lecţiunile profesorul se aşează la răsărit iar şcolarii la dreapta lui. Nu trebue ca elevii să şadă în faţa profesorului pe vreun scaun înalt sau cu picioarele desfăcute, sau rezimat, ci îmbrăţişând picioarele profesorului îl roagă să înceapă cu cuvintele:

«adîhhi bho, om» „Recită Domnule14. La care profeso rul răspunde cu silaba sacră «cm» (amin), cu care se încep şi se sfârşesc rugăciunile, cu care se încep şi se

I! 88

isprăvesc recitările himnelor vedice, cari deschide por ţile cerului pentru profesor şi şcolar. Profesorul nu în cepe să reci teze versuri, ci mai întâi cuvinte izolate, apoi combinându-le explicându-le, intonându-le după re guli fonetice fixe, ajunge să întregească versul, iar şcolarii prin exerciţii penibile ajung să le poată recita. Fiecare lecţiune după socotelile făcute s’ar compune din 120—180 de versuri, o cantitate destul de mare pentru şcolarii noştrii de azi cari au atâtea înlesniri. Când lecţiunea se termină, şcolarii sărută din nou picioarele profesorului şi se depărtează. Lecţiunile nu trebue să fie deranjate de nimeni şi dacă vreunul face vreo greşeală apoi este pedepsit cu postirea timp de 3 zile, cu recitarea de rugăciuni şi daruri către brahman. Vacanţele nu erau reglementate căci ele depindeau de o mulţime de circumstanţe ca: moarte sau naştere în familii, aratări naturale, stare sanitară etc. Când murea vreun membru al familii şcolarului, avea 12 zile vacanţă, mai puţin însă absenta când muria vreun pro fesor, vre o rudă sau vreun coleg. La un popor unde superstiţiunea era aşa de mare şi unde cele mai mici semne erau luate în seamă, căci era oprit chiar ca cineva să citească într’un cimitir, se oprea recitarea dacă se întâlnea o femee din clasa cea mai de jos (Suciră), sau când trecea vre un mort; cât despre moar tea regelui ea era puţin observată căci se lua vacanţă numai ziua când muria. La începutul şi sfârşitul fie cărui an de studiu era trei zile vacanţă, tot asemenea când se isprăvia sau se începea o nouă colecţiune de imne vedice. Fenomenele naturale aveau mare influenţă asupra acestor copii ai naturii, cari grupaţi în jurul altarului le observau cu cea mai mare atenţiune. De aceia nu se învăţă o zi daca fulgera, tuna sau ploua într’un anotimp neploios, sau dacă fulgera în amurg. Negreşit

H i

;

că vârtejurile provocate de vânturi, cutremurile, furtu nile, roşaţa cerului, curcubeul, cometele, cearcănile lunii sau soarelui, erau atâtea cauze prescrise de cărţile ri tuale, pentru care se recomanda repaus elevilor brah mani aşa că se compensa cu mult mulţimea sfinţilor şi ocaziunile noastre de sărbătoare. De asemenea dacă printre şcolar şi profesor trece un câine, o pisică, un şarpe, o cioară, o broască, etc. nu se mai învaţă una până la trei zile. Nu mai men ţionez serbătorile lui Indra sau ale primăverei etc. cari erau celebrate în toată India deci şi de către şcolari, aşa că lesne se înţelege de ce brahmanii învaţau aşa de încet. Şcolarii brahmani, ca şi şcolarii noştrii, aveau ne voie să fie pedepsiţi căci si ei călcau prescripţiunile regulamentului. Voi arata câteva din pedepsele curioase prescrise de Apastainba şi care sunt cam următoarele: Spaima, postul, baia în apa rece, gonirea din faţa pro fesorului. Gautama [II 42] şi chiar Mânu (VIII 299) recomandă ca în caz când aceste pedepse nu au succes, să se întrebuinţeze bătaia cu un băţ subţire şi tot Mânu adaugă că trebue ca profesorul să fie moderat la lovituri, ca nu cumva să dea naştere la o interven ţie a regelui. Respectul şcolarilor faţă de profesor era foarte mare şi aproape nu se poate concepe în ziua de astăzi. Profesorul care se mai nuraia acarya (conducător) şi care învaţă pe Şcolar Veda, Kalpa, (ritual) şi Răhasyam [ştiinţa secretă, Upanişadele] trebue respectat mai mult decât tata şi mama, căci el este reprezentantul zeului Brahma pe pământ. Şcolarul trebue să salute nu numai pe profesor ca şi pe orice Brahman întâlneşte. Plin de respect, cu anumite cuvinte, cu anumită into naţie trebue să salute pe profesor dimineaţa, când îl vede, sărutându-i picioarele. Când profesorul său este

85 aproape el nu salută pe un alt profesor, nici nu-i iese întru întâmpinare. Şcolarul trebue să aibă acelaşi respect pentru persoana pe care profesorul o lasă în locul său, adică pentru învăţătorul suplinitor. Când profesorul stă jos şcolarul stă în picioare, când merge vine după el, nici prea departe nici prea aproape. Când profesorul are un loc mai nefavorabil ca şcolarul acesta să-l schimbe imediat. Nu trebue să vină în prezenţa profesorului cu ghete în picioare sau cu capul acoperit, sau ţinând ceva în mână; de aseme nea nu trebue să mănânce mult şi să aibă haine luxoase. Şcolarul trebue să se culce după ce s’o culca profeso rul şi să se scoale înaintea lui, să se arate totdeauna gata de a executa un serviciu ordonat, să ajute pe pro fesor la îmbrăcat, la baie, etc. Răspunsul ce dă profesorului să fie cuviincios, să nu i se spună la ureche, sau culcat, stând jos sau mâncând. Profesorul la rândul său trebue să se silească ca să facă învăţământul plăcut. Şcolarul trebue sfătuit cu blândeţe şi să aibă către el aceiaşi atenţiune ca faţă de propriul său fiu, împărtăşindu-i ştiinţa fără să-i ascundă ceva; de aceia profesorul nu trebue să întrebuinţeze şcolarul pentru scopurile lui personale reţinându-1 de la studiu. învăţământul trebue să fie clar şi metodic, căci daca cineva întreabă lucru nepotrivit şi răspun sul va fi la fel. In fine şcolarul să fie modest de în văţătura lui, să nu răspundă neîntrebat şi chiar dacă ştie ceva, să se facă ca şi cum n’ar şti, faţă de cei streini. In privinţa salariului ce primeşte profesorul-pentru munca sa el este foarte diferit şi constă din lucruri în natură, după averea şcolarului: 0 vacă sau un cal, bu cate sau legume erau darurile ce făceau aceşti copii

ai naturii, profesorilor lor în mod discret, căci nu tre-

—- m

buiau să se laude la nimeni despre darurile ce au fă cut. Dacă un şcolar absentează un an de la cursuri, atunci când se prezintă aduce profesorului ca dar o vacă sau turtă dulce. Afară de acestea cărţile rituale ne dau amănunte asupra modului cum îşi procurau mâncarea şcolarii in dieni. Mai întâi orice elev trebue să-şi agonisească hrana cerşind. Aşvalayana recomandă timpul pentru cerşit seara şi dimineaţa, (I. 22. 7) pe când Şankhayana după masă. Gobhila, Gautama şi alţi arată şi persoanele de la care Brahmacarin poate să cerşească şi între ele intră, tatăl, mama, sora, mătuşa, oamenii recunoscuţi prin dărnicia lor, brahmanii, etc. ceia ce însemnează că cerşitul era r.umai o formă rituală de împlinit. Mâncarea cerşită era preparată de către şcolari şi după ce apunea soarele se aşeza masa şi mâncau îm preună cu profesorul, după care tot şcolarii strângeau masa şi aruncau rămăşiţele în foc sau în apă. La stră bunii noştrii fărâmăturile de pâine se aruncau în foc ca să nu fie călcate. întreaga viaţă şcolărească era reglementată atât în şcoală cât şi afară din şcoală. Intre alte prescripţiuni putem cita următoarele: Şcolarul nu trebue să se abată din drum şi chiar dacă plouă să nu se adăpos tească sub acoperişuri. Şcolarii să nu umble pudraţi pieptănaţi, sau parfumaţi, să nu bea băuturi spirtoase. Nu trebue să poarte ghete în oraş nici să se îmbăeze pentru plăcere ci conform ritualului. Este interzis şcolarului să danseze, să cânte sau măcar să se uite la cei ce execută asemenea sporturi. In faţa oricărui profesor şcolarul nu trebue să râdă, să scuipe, să caşte sau să trosnească din degete (Apastamba mai cu seamă are aceste prescripţiuni.) Şcolarul nu trebue să chinu iască şau să omoare fiinţe vieţuitoare etc. Mă opresc aci

cu indicaţiunile ce ni le dă scriitorii vedici asupra in strucţiunii, căci ele se complică din ce în ce şi se pierd în amănunţimi cari nu-şi au importanţa de cât pentru specialişti. Mai rămâne să descriu pe scurt actul final al instrucţiunei brahmanului, care se termină tot cu un ceremonial religios, care întrece în măreţie şi solemnitate pe celelalte. Şi aci autorii, din cauză că sunt mulţi, diferă în descriere, dar numai amănuntele nu sunt la fel fondul este acelaşi. După ce Brahmacarin a căpătat cunoştinţe sufici ente, terminând învăţătura unui ciclu de Vede sau a întregei colecţiuni, atunci se face o nouă ceremonie pentru plecarea elevului, care va deveni el însuşi Guru (învăţător.) Mai întâi o bae este necesară, de aceia şcolarul care termină se numeşte Snâtaka, adică cel ce s’a îm băiat după ce a terminat studiile. Intr’o lună anume, care variază după diferiţi autori, când profesorul crede că şcolarul său este stăpân pe materie, după ce a mers la bae cu elevul sau elevii săi, îl aşează pe o pie le de taur. Aci se face toaleta şcolarului, tăindu-i-se părul, unghiele şi spălându-i-se dinţi etc. Resturile se amestecă cu diferite bucate şi se aruncă sau se îngroapă la rădă cina unui pom, sau se ard. Toate însemnele ca basto nul, centura sau chiar hainele de student sunt aruncate în apă. După aceia Snâtaka se îmbracă cu haine noi, spunând versuri religioase, îşi pune cercei, îşi cumpă ră umbrelă şi ghete iar pe cap îşi aşază un turban şi o coroană. Parfumuri şi mirosouri poate acum să în trebuinţeze. Haine şi podoabe identice se dau şi^ pro fesorului iar dacă absolventul este sărac se va lăsa pe el şi va da profesorului. Absolventul petrece restul zilei în singurătate până apar stelele şi atunci urcan-

du-se cu profesorul într’un car sau pe un elefant şi reci tând versuri, se duc acasă, unde sunt aşteptaţi de prieteni cu diferite alimente între care intră şi mierea. In cele arătate până aci nu am vorbit nimic despre modul cum citeau şi scriau indienii. In adevăr textele care nu uită nici cele mai mici amănunte, nu vorbesc nimic despre scriere, lucru însă nu pare curios fiindcă cele mai vechi opere literare nu presupun şi arta de a seri. La Indieni cele mai vechi scrieri, cari se pre supun că ating cam 1500 de ani A. Ch. nu sunt pro pagate prin scris ci prin grai, aşa că arta scrierii este mult mai nouă şi după părerea paleografilor, ea este introdusă cam pe la 800 A. Ch. poate mai mult pentru trebuinţe comerciale, de cât pentru cele literare. Este imposibil ca în viaţa călugărilor, care se găseşte des crisă în fiecare moment şi despre care ştim cum lucrau, cum se rugau, ce aveau în camere, etc. să nu găsim menţionate şi uneltele lor de scris, sau manuscrisele după care citeau. Memoria juca un rol foarte important la indieni şi chiar atunci când cunoscură scrierea nu se grăbiră să-şi copieze literatura lor bogată căci pentru ei cuvântul şi nu scrisul era determinant. Chiar astăzi când Indienii cunosc de secole arta scrierii şi când avem nenumărate manuscrise din cari unele au oare care sfinţenie şi azi când sunt societăţi ce imprimă eftin cărţi sanscrite, tot cuvântul este baza ştiinţei. Nu din manuscrise sau din cărţi învaţă brahmanul astăzi ştiinţa religioasă şi filosofică, ci din gura profesorului, tocmai ca acum 3000 de ani. Textul scris serveşte ca un mijloc de amintire, dar nu are autoritate ci numai vorba maestrului are valoare, chiar operele poeţilor de azi nu sunt făcute pentru ci tit ci pentru recitat. Astfel dacă astăzi s’ar pierde toate manuscrisele şi textele literaturei sanscrite, această li teratură nu ar dispărea după pământ, ci s’ar reconstitui

cea mai mare parte, din memoria Rapsozilor şi a în-

89 văţaţilor (Winternitz, Geschichte der Indischen Litteratur I 31.) Chiar în opere de gramatică şi fonetică din sec II d. Ch. nu găsim nimic despre sunete scrise ci numai vorbite, aşa că toată terminologia gramaticală se bazează pe sunetele percepute cu auzul. De altfel era în interesul -preoţilor ca operile literare să nu fie copiate, de oarece ei erau deţinătorii literaturii vechi religioase şi cine doria să o poseadă, trebuia să vină în şcolile lor să o înveţe, iar ei să fie ptătiţi cu bogate daruri. Mii cu seamă se fereau ca învăţăturile să nu ajungă să fie ştiute de castele spurcate, de aceia nici nu trebuia ca un Sudra să audă recitându-se Ve dele. In legile lui Gautama (XII 4. 6.) se zice: «dacă un Sudra ascultă Veda să i se astupe urechile cu smoală topită, dacă recită texte sfinte să i se tae limba....» Prin urmare toată această literatură Vedică bo gată cum nu-şi poate cineva face idee şi care în secolul VIII A. Ch. era deja fixată, s’a propagat numai prin viu graiu. Chiar când exista scrierea care nu a început să fie întrebuinţată decât cel mai de vreme prin sec. II, operile literare erau tot recitate. Existau cu sute de ani înainte sisteme filosofice şi religioase, diferite redacţiuni şi recensiuni ale operilor, căci existau şi şcoli diferite în care se învăţa din neam în neam numai din auzite. Astăzi există în multe părţi ale Indiei gimnazii şi uni versităţi în cari se conservă tradiţiunea cât se poate mai apro piată de timpurile ce am descris, dar ca să ne putem face idee să ascultăm povestirea unui călător care este în acelaşi timp şi un sanscritist şi filosof de seamă. In genere nu se găsesc colegii sancrite decât acolo unde dominaţiunea engleză a lăsat un simulacru de inde pendenţă şi unde câte un mahârâja, devotat stăpânilor englezi, se crede liber în ţară supusă. Astfel la Baroda (300 chilom. departe de Bombai) găsim un gimnaziu şi chiar o universitate sanscrită.

I !

l J

Aci copiii încep să înveţe sanscrită dela 11 ani. „în văţământul începe cu învăţarea pe dinafară a cuvin telor şi gramaticii, prin urmare ca şi în cele mai vechi timpuri. Cele dintâi opere poetice ce se citesc sunt: RagJuwanşa, Kumârasambhaua, Meghaduta, apoi dramele lui Kalidasa şi altele. La universitate învăţământul este repartizat pe specialităţi. Unii învaţă întreaga viaţă gramatica, lite ratura şi poetica pe când alţii Astronomie, medicină, jurisprudenţă sau filosofie, toţi învaţă însă după vechile manuale sanscrite. De aceia profesorii de astronomie cred că pământul stă nemişcat în mijloc şi toate se învârtesc în jurul Iui, numai puţini îndrăznesc să-şi însuşiască sistemul lui Koperinc şi încă mai puţini în drăznesc să mărturisească acest lucru. «Când întrarăm în impozantele încăperi ale Cole giului, diferitele clase se strânseseră într’o sală cu pro fesorii lor. Furăm întimpinaţi cu poezii recitate în sanscrită, cari apoi mi se oferiră. Tot asemenea mi se îmânară programe cari coprindeau lecţiunile de învăţat. Fui învitat să pun întrebări şi ca să nu supăr vre-o parte fui nevoit să întreb din toate studiile: grama tică, literatură, filosofie, etc. la care răspundeau şcolarii şi când aceştia nu puteau, ajutau profesorii. Curios mi se părea că răspundeau numai şcolarii buni chiar când întrebam pe alţii. Aci în Baroda ca şi în alte părţi, şcolarii şi profesorii stau pe pământ cu picioa rele încrucişate. Când scriu şcolarii ţin caetui în mâna stângă şi condeiul în mâna dreaptă. Ei nu sprijină caetui decât cu palma şi când le oferi ceva să pună sub caet, refuză“. (Deussen: Erinnerungen an Indien,

, 51 sq). Trebue ţinut în seamă că limba sanscrită nu mai este limba vorbită, ci o limbă savantă, care se vor beşte de către brahmani, dar, considerată ca o limbă religioasă, ea este învăţată ori unde Indienii îşi for-

91 mează şcoli. De altfel orice Indian ar cunoştinţa limbei sanscrite şi o înţelege deşi cu mare greutate, chiar fără să o înveţe. Se găsesc şi astăzi însă Brahmani, cari duc viaţa după principiile austere, aşa cum le recomandă operile lor de asceză. Astfel Bhaskarananda Soainin trăia gol într’o grădină din Benares şi a în treprins editarea celor mai grele texte din Upanişade fiind considerat ca unul din cei mai însemnaţi pân diţi (învăţaţi). Nu mai puţin însemnată este universitatea sanscrită din Benares întreţinută de Maharaja din această locali tate. Şi aci se predau ştiinţele după manualele clasice sanscrite, fără să se intereseze de ştiinţa modernă. Negreşit că în această şcoală se vorbeşte numai san scrita şi a păstrat caracterul naţional, de şi încăperi mari cu coridoare cari dau în grădină, formează o clă dire impozantă. In aceiaşi clasă predau câte 2—3 pro fesori, căci fiecare îşi grupează studenţii, cari nu sunt mai mulţi de 6, în câte un colţ, unde stau cu picioa rele încrucişate şi turbanele pe cap, după ce şi-au lăsat ghetele (papucii) la uşe, ascultând şi discutând învăţăturile adânci din operile clasice sanscrite. Toţi vorbesc limba sanscrită cu atâta uşurinţă, că ai crede că este limba lor maternă. Profesorii numai rar se uită în cărţi şi vorbesc ore întregi comentând opere grele ca Sânkhya-Kârika (o operă filosofică), Vedânta şi Upanişade. Cultura aceasta bazată pe principii de bunătate şi dreptate face ca Indienii să rămână aceiaşi copii ai naturei şi să se prezinte în toată simplitatea prescrisă de religiunca lor. Tot cultura lor îi face să fie supuşi fără să se intereseze de cine îi stăpâneşte, căci ce-i pasă sufletului care caută cofundarea cu divinitatea prin martirizarea corpului, de cei ce voesc exploatarea unor bogăţii, de care el nu are nevoie. Cultura indiană a rămas aceiaşi şi dacă oraşele mari au tot confortul

european, sunt Principii indieni şi casta brahmanilor caFe nu sunt accesibili culturii europene de cât sporadic, căci prescripţiunile unei legi imutabile, nu permit ca un principe să călătorească în Europa şi să împrumute instituţiuni şi obiceiuri, cari i-ar aduce căderea în casta cea mai de jos (Sudra). Pe când nababii indieni (mahârâja) nu mai sunt acum, afară de rare excepţiuni, de cât oameni bogaţi, sau cari se ocupă cu literatura şi ştiinţa, fără să aibă şi talentul necesar, cea mai mare parte dintre Indieni duc o viaţă pioasă şi de să răcie, ridicându-se însă la concepţiuni înalte de filosofie şi de misticism cum numai evul mediu creştin ne poate da o idee. Simplicitij is the hjpe of our life, zicea un învăţat indian modern şi aceasta este carac teristica unui întreg popor, care de mii de ani trăeşte meditând probleme de morală şi filosofie, la care nu s’a ridicat un alt neam şi aceasta numai graţie edu caţiei lui care bazată pe principii religioase severe, a ră mas aceiaşi, — după atâtea mii de ani. Această ne mai probează că educaţiunea mergând în acord cu religiunea face ca popoarele să nu-şi piar dă individualitatea ori prin câte nenorociri ar trece. T. Iordănescu

I I :

Omul de ştiinţă.

Oamenii cari au atins treapta înaltă fie în litera tură, fie în artă sau ştiinţă, deşi deosebiţi în mamfestarea eului lor, au o însuşire unică, aceea de a fi un observator perfect şi admirator neîntrecut al naturei. Dacă ne este dat adesea să admirăm forma frumoasă în care unii îşi îmbracă gândirea aleasă, nu este fără de folos să observăm că cei mai înamoraţi de această artă sunt chiar acei cari posedă o chemare specială pentru ea. Cine poate vorbi mai frumos despre literatură, despre sentimentele înălţătoare ale sufletului omenesc, dacă nu acei cari călăuziţi zilnic de aceste sentimente observă şi leagă sufletul abstract al omului cu concre tul din natură, pentru a face plastică şi plăcută înţe legerea firii omeneştii, atât de complexă şi variată. Poetul, omul de litere în genere, poartă fericirea şi îndemnul la viaţă din cămin în cămin, el este . în înţelesul tuturor, el este al neamului, al epocei în care

trăeşte. Cât este de departe omul de ştiinţă de cel descris până aci! Concentrat din ce în ce mai mult în pătrun derea cât mai adâncă a firii lucrurilor, devine tot mai avar în exprimarea adevărurilor pe cari le găseşte şi pentru această economie neînţeleasă, el caută contac-

i! !

94 tul unei societăţi cât mai apropiată de cercul cunoş tinţelor sale. Omul de ştiinţă cu cât se desăvârşeşte mai mult în ştiinţa sa cu atât societatea căreia poate împărtăşi rodul muncei sale este mai restrânsă; el nu este al neamului, nu este al epocei, ci în general al posterităţii. Rezultatul obţinut de un geniu al ştiinţei nu este de multe ori accesibil nici acelora, cari au con tribuit le formarea lui. Este de ajuns să citez ceea ce Huygens — contimporan şi matematician reputat mai cu seamă pentru teoremele sale de mecanică, teoreme cari i-au servit lui Newton— scrie cu ocaziunea publi cării operei întitulată «Principia» unde Newton îşi ex pune sub forma cea mai generală, legea atracţiunii universale: „Ceea ce D-l Nevton dă drept cauză a reflucsului nu mă mulţumeşte de loc, nici toate teoriile pe care el le clădeşte pe principiul atracţiunii— care îmi pare absurd şi m’am mirat adesea cum a putut să-şi dea osteneală a face atâtea cercetări şi calcule dificile cari n’au ca fundament de cât acest principiu.“ După Huygens multă vreme încă, marii matematiciani rezistară acestui principiu al atracţiunii uniuersale. Rezistenţa era de altminteri explicabilă, căci trebuia să admită de exemplu că: creşterea ierbii, căderea unei frunze, un sbor de batistă schimbă echilibrul nu numai al pământului, ci al întregului sistem solar. Cu toate aceste în Franţa unde rezistenţa a fost mai puternică, acolo găsim —însă mult mai târziu— pe marele ma tematician Lagrange care vorbind despre opera lui Newton îşi exprimă admiraţiunea sa prin cuvintele: «ea este cea mai înaltă producţiune a spiritului uman»; iar în zilele noastre (1S09) H. Poincare vorbind despre astronomie zice: «Newton este acel care a enunţat cea mai veche, cea mai precisă, cea mai simplă, cea mai generală dintre toate legile naturale», iar mai departe; «El este acela care ne-a arătat că o lege nu este de cât

95 o relaţiune necesara între starea prezenta a lumii şi starea sa imediat posterioară.» Aşa dar a trebuit să treacă mai multe veacuri pen tru ca gândul lui Newton să fie pătruns, veacuri în timpul cărora fiecare bănuială a adus o nouă verificare. De multe ori măsura geniului unui om de ştiinţă este redată de un om de litere al posterităţei. Acest lucru se obsearvă mai cu seamă la popoa rele cari n’au avut o ştiinţă propriu zisă, cum a fost poporul elin şi cel roman. La aceste popoare se ob servă influenţa operelor ştiinţifice strălucitoare asupra oamenilor de litere, însă într'o epocă mult mai târzie, într'o epocă când opera omului de ştiinţă începe a in fluenta asupra omenirei prin rezultatele ei practice. Aşa ne putem face o idee destul de exactă asu pra lui Hipparc —părintele astronomiei matematice — cetind cele ce scrie Pliniu două secole mai târziu. Iată ce zice Pliniu despre cea mai mare invenţiune teoietică în astronomie, despre primul catalog de stele: «Acest Hipparc pe care nu-1 vom lăuda nici o dată în deajuns —căci nimeni n’a probat mai bine vreodată că omul este înrudit cu stelele şi că sufletele noastre fac parte din cer—, recunoscu o stea nouă care apăru în timpul său, şi fu astfel condus, prin schimbările ce ea încearcă, a se întreba dacă faptul nu s’ar reproduce adesea şi dacă stelele pe cari noi le privim ca fixe, nu au oarecari mişcări. El îşi lua deci sarcina, care ar fi putut face să dea îndărăt chiar un zeu, de a număra pentru posteritate stelele şi a le da câte un nume în constelaţiuni; el inventă instrumente pentru a deter mina poziţiunea tot atât de bine ca mărimea fiecăreia pentru ca să se poată uşor recunoaşte- nu numai dacă ea apare sau dispare, dar asemenea şi dacă unele se deplasează sau încă dacă se măresc sau se micşorează; astfel el lasă tuturor cerul drept moştenire, dacă s’ar găsi cineva care vrea să-l primească»

96 Mai departe făcând aluziune la prezicererea eclip selor de lună şi de soare —problemă pe care Hipparc o rezolvise complect şi definitiv— Pliniu devine ecoul admiraţiunii universale zicând: «Mai târziu Hipparc a prezis pentru 600 ani drumul a două astre, el a cuprins lunile, zilele, orele, situaţiunile locurilor şi cele ce vor vedeâ diferitele popoare; urmarea timpurilor a probat că el îvar fi prezis mai bine, dacă ar fi luat parte la hotărîrile na turei.» Şi continuând Pliniu aduce omagiul cuvenit oa menilor de ştiinţă cu toată puterea entusiasmului său, în cuvintele: «Mari oameni, cari v’aţi ridicat deasupra condiţiunii muritorilor, descoperind legea pe care o urmează astfel de divinităţi...., salut geniului vostru, interpreţi ai cerului, demonstratori ai universului, cre atori ai unei ştiinţe pentru care voi aţi întrecut oamenii şi zeii». Ne-am putea întreba care este scopul—în raport cu cu binele omenirei —pentru care aceste spirite alese muncesc ani întregi, de multe ori decenii de ani, spre a verifica o ipoteză, când ea a fost anunţată poate cu mai multe secole înainte. Ceea ce Copernic a arătat matematioeşte, ceea ce Herschel a descoperit cu puter nicele lui telescoape, erau propagate în şcoala filosofică a lui Fithagora. Legea atracţiunii universale enunţată de Newton a fost stabilită pe baze metafizice înaintea sa. Răspunsul constă în obiecţiunea că ipotezele filozo fice pot fi tot aşâ de bine unele neexacte pe cât altele sunt de exacte. Aşâ aceeâş şcoală a lui Pithagora ad mitea mişcările planetelor circulare şi uniforme, fapte

dovedite neexacte. 0 ipoteză nu devine ştiinţifică de cât atunci când rezultatele ei teoretice capătă o confirmare în aplicaţiunile lor. De exemplu Newton generalizând atracţiunea Ia suprafaţa pământului, se ridică la legea atracţiunei

97 însă nu o enunţă —cum ar fi făcut un fi,universale, „ losor ai timpurilor— ci caută mai întâi o verificare asupra satelitului pământului, controlează rezultatul te oretic cu rezultatul observaţiunei şi renunţă pentru un •moment la legea sa, de oarece eră- nepotrivire între cele. două rezultate. a După un interval de mai mulţi ani, întâmplarea, făcând ca să se determine în Franţa de către abatele Picard raza pământului cu mai mare precizie şi acest element intervenind în calculele lui Newton, legea atracţiunei universale îi reapare, o supune din nou contro lului ştiinţific şi de data aceasta rezultatul teoretic este confirmat de observaţiune. Aplicând în urmă legea sa planetelor din sistemul nostru solar, are confirmarea legii sale, căci ea îl conduce la legile enunţate- deKepler.. Pentru a enunţa însă legea atracţiunei, sub forma ei cea mai generală, el a lăsat posterităţii o sumă de rezul tate teoretice, cari au permis oamenilor de ştiinţă de mai târziu să aducă noi şi netăgăduite verificări. Tur turea- pământului la poli, prezicerea drumului unei co mete au primit verificări prin observaţie directă. Desaoperirea planetei Neptun de către Le Verrier număr cu cjutorul calculului stabileşte definitiv legea lui Newton pentru sistemul nostru planetar. Verificările pe cari le aduc în fine Heischel, Strnwe> Bessel acestei legi apli când-o stelelor duble şi multiple, întronează definitiv pentru universul întreg, legea atracţiuniv enunţată de Newton. Urmărirea adevărului, găsirea cauzelor unui feno men este scopul unui om de ştiinţă în viaţă, contem plarea operei sale este cea mai mare mulţumire sufle tească a lui. Bucuriile şi durerile comune nu fac decât să-l abată de la scopul pe care îl urmăreşte, să-i ia timpul preţios. Aceste concluziuni se desprind net din scrierile acestor mari oameni, fie în introducerile ope relor lor, fie când ei vorbesc de ştiinţa lor. Să repro-

98 ducem de exemplu câteva rânduri din cele ce scrie în cartea sa «La valeur de la Science» marele matemati cian al timpurilor noastre, H. Poincard: «La recherche de la verite doit etre le but de notre activite; c’est la seul fin qui soit digne d’elle. Sans • doute nous devons d’abord nous efforcer de soulager Ies souffrances humaines, mais pourquoi ? Ne pas souffrir, c’est un ideal negatif et qui serait plus surement atteint par l’aneantissement du monde. Si nous voulons de plus en plus affranchir l’homme des soucis materiels, c’est pour qu’il puisse employer sa liberte reconquite â l’etude et â la contemplation de la verite» Mai departe vorbind despre astronomie printr’o aluzi une fină el arată deosebirile între vederile lui—omul de ştiinţă— şi acelea ale contimporanilor săi după cum urmează: «Guvernele şi Parlamentele trebue să găsească că Astronomia este cea mai costisitoare dintre ştiinţe ; cel mai mic instrument costă sute de mii de franci, cel mai mic observator costă milioane; fiecare eclipsă aduce după sine credite suplimentare. Şi toate acestea pentru astre cari sunt aşa departe, cari sunt cu totul streine luptelor noastre electorale şi la care nu vor lua cu siguranţă parte niciodată.... «Am putea să vorbim de marină, căreia nu este • nimeni să nu-i cunoască importanţa, şi care are nevoe de astronomie. Dar aceasta ar însemna să luăm ches tiunea pe partea ei mai puţin importantă. Astronomia este folositoare pentru că ea ne ridică deasupra noas tră, ea este folositoare pentru că ea este mare, ea este folositoare pentru că ea este frumoasă; iată ce trebue să spunem. Ea este aceea care ne arată cât este de mic omul prin corpul său şi cât este de mare prin su fletul său, căci această imensitate strălucitoare unde corpul său nu este de cât un punct obscur, inteligenţa lui o parte cuprinde întreagă şi poate gusta tăcuta-i armonie. Noi căpătăm astfel cunoştinţa forţei noastre

99 şi aceasta este ceea ce nu am şti să cumpărăm prea scump, pentru că această conştiinţă ne face mai tari.» Din aceste caracterizări se desprinde idealismul omului de ştiinţă în comparaţie cu omul comun. Acest interes ideal al urmărirei adevărului unei ipoteze care nu are câte odată de cât o legătură foarte îndepărtată cu foloasele materiale ale omenirei— rezultă de multe ori din prefaţa unei lucrări. Aşa de exemplu, Copernic în dedicaţia adresată papei Paul III cu ocaziunea neperitoarei sale opere: De revolutionibus orbium coelestium» 1543, spune următoarele: «Cum medita de mult timp asupra nesiguranţei tradiţiunilor ma tematice relative la mişcarea sferelor lumilor, începui a fi surprins că filosofii, cari câte o dată pătrund aşa bine lu irurile mici ale universului, n’au putut găsi o explicaţiune mai sigură a mişcărilor maşinei lumii care a fost creeată pentru noi de cel mai perfect dintre lu crători. Pentru aceasta îmi propusei a reciti toţi filo sofii a căror cărţi mi le-aşi putea procura, pentru a vedea dacă nici unul dintre ei n’a emis o părere di ferită de aceea pe care o predau în şcoli profesorii de matematice». Un exemplu mai viu, de unde rezultă multe ca racterizări ale omului de ştiinţă, este dedicaţia alego rică pe care Kepler o adresează lui Rudolf II. «Aduc, zice el, Majestăţei voastre, un nobil prizonier, fruct ai unui război greu şi muncit, întreprins sub auspiciile voastre. Şi nu cred ca să refuze numele de captiv sau ca să se revolte, căci uu este pentru prima dată când îl poartă: încă altă dată teribilul zeu al războiului depunând bucuros scutul şi armele sale, s’a lăsat să fie prins în plasa lui Vulcan.... „Nimeni n’a triumfat mai complect cu toate invenţiunile omeneşti; zadarnic astronomii au preparat totul pentru luptă; zadarnic ei au pus toate mijloacele lor la lucru şi trupele lor în campanie,

100 „Marte, râzând de nesiguranţa lor, .a distrus maşi nile lor şi a ruinat speranţele lor; liniştit, el s’a retranşat în nepătrunsul secret al imperiului său şi a sustras iscările sale savante cercetărilor inamicului. „Cât pentru mine, sunt dator înainte de toate să laud activitatea şi devotamentul neoboşitului căpitan, Tycho Brahe care, sub auspiciile suveranilor Danemar cei Frederic şi Cristian, şi în fine sub acela al Majestăţei voastre, a studiat timp de 20 ani succesiv fiecare noapte şi aproape fără răgaz toate apucăturile inami cului, a dat pe faţă planurile sale de campanie şi a descoperi t misterul scărilor sale. Observaţii! ni le sale, pe care mi le-a lăsat moştenire, m’au ajutat a goni teama vagă şi nedefinită de un inamic necunoscut... .„In timpul nesiguranţelor luptei, ce dezastru, ce molimă n’a dezolat câmpul nostru? Perderea unui şef ilustru, retragerea trupelor, bolile contagioase, totul contribuia a mări înfrângerea noastră. Bucuriile precum şi întristările casnice, răpiau afacerilor un timp care îmi era trebuinciosun nou inamic, cum vă raportez în cartea mea asupra „Stelei noi“ s’a năpustit la spa tele armatei noastre . . . Soldaţii, lipsiţi de tot, dezer tau în masă, recruţii cei noi nu cunoşteau manevrele şi, drept culme a mizeriei, hrana lipsiâ. In fine ina micul se decide să facă pace şi prin mijlocirea marnei sale, Natura, îmi trimete destăinuirea înfrângerii sale, se dă prizonier pe cuvânt, iar Aritmetica şi Geometria îl escortează fără rezistenţă .pânăln câmpul nostru__ „De atunci, el a arătat că putem să ne încredem în cuvântul său; nu cere decât o graţie Majestăţii voastre: toată familia sa este în cer; Jupiter tatăl său, Saturn unchiul său, Mercur fratele său şi Venus .amica şi sora sa. Obicinuit cu augusta lor societate, el îi do reşte şi ar vrea să-i vadă cu el, hucurându-se ca şi dânsul de ospitalitatea voastră. Trebue pentru aceasta

I a»©i

.să continuăm războiul cu vigoare.; «1 nu mai prezintă pericole, pentru că Marte este în stăpânirea noastră... Dar, rog pe Majestatea voastră a se gândi că banul este ne.roul războiului, şi a bine-voi să comande tre zorierului său de a da generalului vostru sumele ne cesare pentru a ridica noi .tr.upe“. Vedem de aci că Kepler foloseşte această ocaziune pentru a obţine mijloacele necesare pentru a putea continua munca încordată de până atunci. întrucât pri veşte răsplata muncii pe care o aşteaptă, iată ce zice Kepler în altă parte: „De opt luni, zice el, am văzut prima rază de lumină; de trei luni am văzut ziua, în fine de puţine zile am văzut Soarele celei mai admi rabile contemplaţiuni*) . . . Sorţii sunt aruncaţi, scriu cartea mea; ea va fi cetită de epoca prezentă sau de posteritate, puţin 'interesează; ea poate să aştepte ce titorul său ; Dumnezeu n’a aşteptat El şase mii ani un contemplator al operelor sale?“ Exemplele pe cari le-am ales până aci sunt printre .oamenii de ştiinţe cari aparţin în cea mai mare parte Astronomiei — ştiinţă care studiază lumea',, infiniţilor mari, această lume care a impresionat mai mult şi în toate timpurile omenirea. Alături însă de această lume a infiniţilor mari, mai există o lume a infiniţilor mici. După cum uni versul Astronomic este format din mase enorme se parate prin distanţe în raport <cu cari .aceste mase ne apar ca puncte materiale; tot astfel un corp pe care l-am putea privi in toate detaliile lui ne arată eă lu mea fizicianului văzută cu puternice microscoape nu diferă de lumea astronomului privită cu puternice te-

leseoape. •••) Acest Soare nu era altul decât un rezultat numeric asupra distan telor -dintre planete, pe care el 11 bânuia.

102 Astfel se explică că acelaş Laplace care se ridică până la ipoteza cosmogonică, construeşte de altă parte frumoasa teorie a capilarităţii. Aşa dar acolo unde ochiul şi mintea omului comun nu vede şi nici nu bănueşte o asemănare, omul de ştiinţă caută şi enunţă legile comune. Ceea ce pentru omul de ştiinţă prezintă un in teres vădit, nu interesează pe omul comun decât dacă un rezultat practic — consecinţă neînsemnată de multe ori pentru rezultatul teoretic — vine şi aduce foloase neaşteptate. Ce interes prezintă de exemplu pentru omul comun a şti că atomii de eter se atrag invers propor ţional cu a şasea putere a distanţei, sau că atomii de gaz se resping invers proporţional cu a cincea putere a distanţei ? Neapărat că teoria ondulaţiunilor electrice a lui Hertz n’a interesat nici odată pe omul comun ; nu tot astfel putem zice de aplicaţiunea practică a acestei teorii de telegrafia fără fir. Nu toţi însă cei ce-şi pun o problemă în ştiinţă se gândesc la aplicaţiunile ei. De exemplu cei ce stu diază matematicile pure, nu au un contact direct cu lumea ce-i înconjoară; ei ştiu cu toate acestea că ma tematicele au un triplu scop şi anume: a) acela de a procura un instrument pentru studiul naturei, b) un scop estetic, c) un scop filosofic ajutând filosofia în aprofundarea noţiunilor de număr, de spaţiu, de timp, ei ştiu că matematicile pure merită să fie cultivate pentru ele însăşi şi că teoriile cari nu pot fi aplicate fizicei sunt aplicabile ca şi celelalte. Aceşti matematiciani simt aceleaşi bucurii estetice pe cari le dă pictura şi muzica artiştilor. Ei admiră delicata armonie a numerelor şi a formelor, descope ririle noi cari le deschide perspective neaşteptate. Toate aceste aprecieri asupra matematicei pure şi asupra adepţilor lor sunt arătate pe larg de marele

1 >

? *

108

matematician H. Poincare în cartea sa „La valeur de la Science44. Dacă omul comun riu le înţelege să nu fie mâhnit, căci nici omul de ştiinţă nu-1 înţelege pe omul comun; iată într’adevăr ce răspunde H. Poincare acelora dintre oamenii practici cari cer dela oamenii de ştiinţă numai mijlocul de a câştiga bani: „Ceux-lâ ne meritent pas qu’on leur reponde; c’est â eux plutot qu’il conviendrait de demander â quoi bon accumuler tant de richesses et si, pour avoir le temps de Ies acquerir, il faut negliger l’art et la Science qui seuls nous font des âmes capables d’en jouir, ei propter uitam viuendi perdere causas44. Ovidiu Ţino profesor de matematici la Liceul Unirea.