Istoria literaturii latine

■

•*

* > '

MANUAL

••

DE

Istoria Literaturii Latine *1

PENTRU ELEVII CLASEI VIII CLASICO MODERNA §1 STUDENT!

■f > .5

!

DE

4

T. Jordânescu PROFESOR LA LICEUL DIN FOCŞANI

■A ■

-

f?

'

OS*»' -

i

/

1

PREŢUL LEI 2.50.

19 15.

FOCŞANI, TIPOGRAFIA „PUTNA“

*

i

;

aivJr^. $7/,

i

/

j

I

:! ii

S9if~

I

MANUAL DE ■

!

Istoria Literaturii Latine

i i

PENTRU ELEVIi CLASEI Vili CLASICO MODERNA §1 STUDENT!

I!

DE

I

J. Jordânescu PROFESOR LA LICEUL DIN FOCŞANI I

\yirgil Husum

!':

\

19 15.

FOCŞANI, TIPOGRAFIA „PUTNA“

*

m

-05

nuxk 03

*

i-^i i i

HI**

4

>

nn

VRANCM ,,Duiliu Zarrifirescu'

A

V

t:

.1

PREFAŢĂ.

De şi nu putem zice că există o literatură romană, totuşi nu lipsesc istorii de literatură latină şi limbile culte numără foarte multe. Chiar în limba românească existau asemenea opere, dar de când programele de învăţământ ne reglementează fie care părticică pe care elevul trebue s’o înveţe şi se înterzice, sub pedeapsă, a trece peste limită, au dispărut şi manualele de istoria literaturei latine, al cărui studiu, crede lumea, nu este de cât pentru cei ce învaţă liceul.

In programele noastre istoria literaturei latine tinde să dis­ pară, căci de şi se spune la început, că va ocupă aproape 2 ore de studiu pe săptămână, totuşi profesorul nu va face de cât secolul lui August şi o privire asupra literaturei arhaice şi post clasice, deci Cicerone cu toată epoca lui, cu Lucreţiu, Catul, Salustiu, n’au drept să fie studiaţi, fiindcă nu intră în categoriile de mai sus. Este adevărat că în Metodica limbii latine a lui Dettweiler (Didaktik n. Metodik des lateinischen Unterrichts II 234), se recomandă, ca la finele ultimei clase, să se facă o pri­ vire asupra literaturei latine, mai cu seamă asupra autorilor cari se fac în liceu. Cine ştie însă câţi autori se fac în liceele ger­ mane şi cum se fac, acela poate să-şi închipue că sunt de ajuns câteva ore pentru a trată întreagă istorie a literaturei latine,

r IV cum face The o clor Birt în Eine ivniische Literaturgeschichte in fiinf Vortragen. Dar la noii unde limba latină se învaţă de multă silă şi unde elevul odată ieşit după băncile şcolii nu voeşte să-şi mai aducă aminte de latinească, trebuie ca pentru cultura lui generală să aibă o idee mai clară despre literatura unui popor ai cărui urmaşi ne place să ne numim dai despre al cărui trecut n’avem de cât cunoştinţe confuze. Mi sa întâmplat să întreb pe un elev de timpul când a tiăit Salustiu şi mi-a răspuns că pe timpul lui Adrian, de şi era în ultimul an de studiu. Acestea şi altele multe, trebue să ne îngrijească căci nivelul cultural scade. Nu vorba multă ci munca pacientă şi persistentă ridică popoarele.

In adevăr ceia ce domină activitatea politica şi literară a Ro­ manilor este bunul simţ care ne dă forme minunate în proză dar mai puţin în poezie. In timpurile noastre în care apar opere literare însemnate, nici una nu are acea disciplină severă ce caracteriza pe scriitori noştri de acum 50 ani, cari se distingeau tocmai prin cultura lor clasică solidă. De aceia cred că nimic nu se impune mai mult studiului serios ca literatura latină. Cunoştinţa limbei şi literaturii latine este necesară, fiindcă prin ea putem să aflăm frumuseţile şi soliditatea unei civilizaţiuni trecute. Nu se poate numi cult cel care condus de un utilitarism rău înţe­ les crede că poate fi scutit de cunoştinţa lui Vergiliu, Cicerone sau Tacit, cel mai mare pictor al antichităţei, sau chiar de a lui Lucan, acel patriot înfocat care nu vibrează de cât pentru trecutul glorios al poporului său. Nu trebue să zicem că dacă „ limba latină nu prezintă un interes practic imediat este vătă­ mătoare învăţământului, căci câte ştiinţe din cele învăţate sunt puse în practică după terminarea scolii?. Poţi fi un foarte bun cetăţean fără să fi învăţat botanică sau zoologie, iar pentru so­ cotelile casei nu ai trebuinţă de algebră, ar zice cineva care nu-şi dă seama de puterea educativă a acestui complex de ştiinţe.

De aceia cunoştinţa limbei şi literaturei latine este şi ea necesară învăţământului, căci în ea se coprind idei şi sentimente cari au ocupat spiritul omenesc în diferite timpuri şi diferite locuri şi cari s au tradus în monumente de artă şi gândire neperitoare, şi studiile clasice formează spiritul şi îl fac să fie capabil ca să

1

V primească tot felul de cunoştinţe. Acest lucru se vede mai cu seamă la Germani, cari nu sunt numai escelenţi militari ci şi cei mai desăvârşiţi cunoscători ai anticităţii. Tot de aci necesi­ tatea ce simt utilitarişti americani de a studia de câtva timp cu sârguinţă clasicismul grec şi latin, formându-şi biblioteci clasice uriaşe şi aducând erudiţi germani.

De aceia ani speranţa ca prin manualul ce dau la lumină să contribui la ridicarea culturală a elevilor noştri, cari având o carte românească, o vor citi mai cu plăcere ca pe una scrisă într'o limbă străină, cum se obicinueşte acum şi dacă au ceva mai mult ca în program, eu am credinţa că din mult se poate reţine ceva, din puţin mai nimic.

Nu numai elevilor foloseşte manualul de faţă, ci poate servi ca un uacle inecum şi studenţilor, căci am pus o mulţime de chestiuni de amănunt, cari ar putea fi desvoltate de către cei ce se devotează studiilor clasice. In sărăcia de manuale de asemenea natură, o scriere românească cred că va interesa pe studenţii serioşi ai universităţilor noastre, căci cartea este bazată pe operile ştiinţifice cele mai noi şi bine apreciate. Poate că în dorinţa de grămădi într’un spaţiu mic o mare cantitate de ma­ terie, stilul este uneori cam neglijat dar cercetătorul dornic de adevăr, trebue să facă deosebire între o carte cu caracter ştiin­ ţific şi una care are în vedere numai să placă.

Terminând această mică prefaţă mă simt obligat să menţio­ nez şi operele cu caracter general cari mi-au servit la compu­ nerea prezentului manual.

Opera clasică pentru istoria literaturii latine rămâne tot Teufcl: Geschichte cler roinischen Literatul' edit. VI în 3 voi. apărute 1.9 to. Este o opera plină de informaţiuni preţioase asupra scriitorilor, dar fără multă vervă retorică cum obicinuesc unii. Martin Schanz în Geschichte cler roniischen Literatul' ne dă o istorie completă a literaturii latine din care au apărut 6 volume, lipsind numai unul. Bogăţia de amănunte şi metoda ştiin­ ţifică a autorului, face ca această istorie literară, să fie cea mai bună.

Ca manuale de istoria literaturii avem multe şi bune mai cu seamă în limba germană, dintre care am putut consultă pe

r vi !

i

1

pe următoarele : II. Bender, Grandriss der rdinischeii Lilieraturgeschiclite, Leipzig 1890. M. Zoller, Grundriss der Geschichte der idmischen Litteratur 1891. Bun pentru şcoala este manuaIul lui W. Kopp în ediţiunea nouă a lui Seyfferl, Geschichte der rdinischeii Literatul', Berlin 1901. H. Ioachini, Roniische Litteraturgesch, în Sammlung Goschen.

O escelentă schiţă a literaturii latine a apărut în timpurile din urmă în renumita colecţiune a lui Hinneberg: Die Kultur der Gegenwart unde 3 mari cunoscători ai limbii şi literaturii latine j Fr. Leo, Ed. Norden şi t Fr. Skutsch s’au unit să scrie Die romische Litteratur und Sprache (p. 310—451) 1905. Tot Ed. Norden scrie şi capitolul asupra literaturii latine in «die Einleitung in die Altertiimswissenschaft pag. 451 sq. Leipzig 1910. Interesant este şi capitolul privitor la literatura latină din Baumgarten: Die Hellenistisch-Romische Kultur, Leipzig 1913. Opera lui Fr. Leo, Geschichte der rdinischeii Litteratur, Berlin J913 priveşte numai literatura arhaică.

Dintre operele franceze am consultat pe cele mai principale dintre cari voi cita: Rene Pichon : Histoire de la litterature latine Paris 1903. E. Nageotte, Histoire de la litterature latine Paris 1894. A. Jeanroy et Puech, Histoire de litterature latine 1891. E. Goumy, Les latins 1892, etc.

In italineşte nu avem opere de valoare, căci Italienii nu se desting pe terenul clasicismului, în schimb însă în Englitera şi chiar în America limbile clasice şi literatura lor, se studiază cu.... multă asiduitate. Dintre multele istorii de literatură latină apă­ rute în englezeşte m’am folosit de II. N. Fowler, Ilistory of roman literaturo, London 1903.

Opere româneşti de literatură latină, în timpul din urmă n'a mai apărut, fiindcă autorii scriu conform cu programele şi cu vânzarea. Putem cita însă următoare opere româneşti privitoare la istoria literaturii latine : 1) V. I. Atanasiu, Prescurtare de istoria literaturii latine, Iaşi 1891. 2) Teodorescu G. D. Istoria literaturii latine, Bucureşti 1894. 3) D. Evolceanu, Istoria lite­ raturii latine voi. I Literatura Arhaică, Bucureşti 1899. 4) DConstantinescu, Noţiuni de istoria literaturii latine, Craiova 1901.

Din enunţarea isvoarelor am omis monografiile asupra di-

VII feritelor specialităţi sau autori, căci ar fi trebuit să intru în prea multe amănunte.

Terminând această prefaţă, rog pe onoraţii colegi, să mă facă atent, dacă vor găsi erori de fapte sau omisiuni, ca împreună să le putem îndrepta.

T. I. Focşani l August 1915.

A

I

I

ISTORIA LITERATURII LATINE SCOPUL Şl COPRINSUL. Scopul literaturii latine este să ne arate viaţa spirituală a poporului roman, după cum rezultă clin limbă şi din scriere.

Aşă dar vom trată nu numai despre acele scrieri cari după modul cum sunt compuse, ne deşteaptă ideia de artă, ci şi acelea, cari după coprinsul lor aparţin ştiinţei, cum sunt scrie­ rile filosofice, geografia (etc.), căci chiar scrierile ştiinţifice sunt uneori compuse cu artă, aşa că pot fi menţionate în istoria unei literaturi.

Imperiul Roman de şi cade în 476 ci. Ch., totuşi cu el nu piere şi literatura, de aceia trebue să trecem peste această dată, ajungând la un eveniment mult mai însemnat şi anume în tim­ pul lui Justinian (527-565), când se dă codicele ce îi poartă nu­ mele, care a înfluenţat asupra popoarelor moderne mai mult ca orice operă. Prin urmare timpul ce coprinde istoria literaturei latine, având o întindere destul de mare, pentru a fi studiat mai cu succes trebue împărţit în mai multe perioade şi împărţi­ rea obicinuită, este în patru. 1) Epoca republicană. 2) Timpul dela finele republicei (30 a Ch.) până la Adrian (117). 3) Dela Adrian până când Constantin cel Mare rămâne singur stăpânilor (324) şi 4) Dela Constantin cel Mare până la Justinian. Cele dintâi 2 epoci ne dau adevărata istorie a literaturii romane, celelalte 2 ne dau 2 literaturi: una care eră aproape să moară, cea Ro­ mană, iar alta care se renaşte, cea creştină.

Metoda. — Istoria unei literaturi poate fi tratată în două moduri: sau se tratează fie care specialitate, expunându-se cro-

ţ

K.

— 2 —

noîogic (metodă ideografică), sau se tratează fiecare scriitor la timpul în care a trăit, metoda sincronistică. Prin metoda ideo­ grafică căpătăm o vedere generală asupra fiecărui gen liteiai, însă nu ştim aproape nimic despre diferitele curente literare, sub influenţa cărora lucrau scriitorii şi nici individualitatea scrii­ torilor nu apare complectă, mai cu seamă când acei scriitoii au scris diferite genuri. Mai avantagioasă pare a fi metoda sincronistică de şi nu dă o idee complectă despre diferitele genuri.

Noi ne vom sili să tratăm istoria literaturei latine în mod ideografic unit cu cel sincronistic unde este nevoie, neuitând să punem în legătură diferitele genuri cari se manifestă în aceiaşi epocă.

Limba şi Poporul. — Adeseori condiţiunile de trai sunt acelea cari hotărăsc proprietăţile intelectuale ale unui popor.

Poporul Roman prin natura sa eră astfel aşezat, că era forţat necontenit la războae cu vecinii. Un astfel de popor nu putea să ducă o existenţă liberă de griji şi deci trebuiâ să se gân­ dească la o organizaţie, care să-l asigure contra inimicilor care îl înconjurau. Cei ce se ocupă însă cu politica şi cu armata sunt împedicaţi de la producţiuni proprii numai spiritului. De aceia şi vedem că mărirea imperiului Roman nu stă în litera­ tură, ci în organizaţiunea statului şi în armată. După cum în politică, tot astfel în viaţa religioasă şi în viaţa privată, toate sunt supuse unor reguli şi unor norme stabilite. De aceia nu trebue să ne aşteptăm de la Romani la producţiuni originale de primul rang, ci istoria literaturii latineşti are mai mult meritul că a putut vulgariza prin întinderea teritorială a Romanilor ideile literaturii greceşti, aşa că am putea zice că istoria lite­ raturei latine serveşte ca o punte între elenism şi lumea mo­ dernă.

Locul limbei latine între limbile Indogcrmanc. — Limba Jatină face parte din grupul limbilor indogermane şi anume dintre limbele Italiei de mijloc, împreună cu limbele oscă şi şi umbrică (Sabeli şi Umbrii). Cum că aceste popoare erau în­ rudite se poate vedea din aceste 2 exemple pentru Umbri : Vescilir alfir persnimu superne adro trahuorfi andendu (— tabel, iguv. VII a) = Vasculis albis precator super atra transvorse intendito (imponito). In dialectul osc, care eră mult mai apropiat,

k

!

i

găsim : cliinum cleded = domini dedit; nep deîktim nep fatium putîad — nec dicere riec fari possit.

Supremaţia politică a Romanilor a făcut ca aceste dialecte să nu poată desvoltă o literatură proprie, ci de timpuriu au perit. Ele ne sunt cunoscute din inscripţii. Astfel avem de la Osci: Tabula Bantina, un fel de lege a oraşului Bantia, în Apulia.

Apoi Cippus Abellanus, un tratat de alianţă între Abella şi Nola; Tabula Agonensis, o inscripţie dedicatoare, etc. Dela Umbri avem cele 7 table dela Jguvium, care descrie ritualul ce trebue să se urmeze la sacrificii.

Literatura rămâne deci un apanagiu al Romanilor şi în spe­ cial al Romei, căci aci se desfăşoară aproape întreaga litera­ tură. Roma deci eră pentru literatura. latină, cea ce Parisul este pentru cea franceză. Tocmai mai târziu găsim centre literare şi în Galia şi în Africa. Formarea limbei latine ca limbă lite­ rară se datoreşte însă nu Romanilor ci străinilor, cari se sileau să stabilească reguli fixe pentru stil şi ortografie.

Astfel fixată limba latină fu perfecţionată de scriitori şi * ajunse gradul cel mai înalt cu Cicerone. Când se introduce limba vulgară în literatură atunci putem zice că ne aflăm la finele limbii latineşti, care rămâne numai un mijloc de înţelegere între învăţaţi.

Poezia.

Romanii întrebuinţau pentru vers cuVersul Nationul. vântul carmen (din canmen (cano). Cu toate acestea cuvântul carmen are mai multe întrebuinţări. Astfel se zicea şi pentru profeţii, ba chiar pentru un tratat de alianţă se vorbeşte la T. Liviu de carmen, precum şi pentru formula declarărei unui răz­ boi sau jurământ. Pentru vechea poezie naţională latinească măsura eră versul saturnin al cărui nume ne aminteşte chiar vechimea lui.

Forma sub care se dă acest vers este următoarea : u ' u ' u iu|T« • u ' Dabunt malum Metelli Naevio poetae’), adică un senar iambic plus o silabă. In acest vers thesis este aproape indiferentă. Din cauza prea marei licenţe asupra . acestui vers *) Tradus în limba germană ne dă exact forma versului latin : Melells GescMcht will ilbel |j Nâvius dem Dichler.

r s’a făcut mare discuţie, căci s’a zis că nu este bazat pe carititate ci pe accent de oarece versuri ca : Viram mihi, caniena fnsece versutuni şi altele, potrivesc foarte bine accentul îitinic cu accentul tonic. Eu cred că la început versul Roman nu eră bazat pe cantitate ci pe accent, căci chiar mai târziu găsim la Plaut bucăţi întregi" unde accentul tonic se potriveşte cucei me­ tric, aşa că nu se perduse încă ideia versurilor primitive la poeţii comici, ci există încă un compromis între cantitate şi accent. începutul poeziei latine.

Cântece sacre.—Ca cea mai veche formă de poezii trebue să privim pe aceia care eră cântată şi dansată şi aceasta eră poezia sacră. Cunoaştem două feluri de poezii din acest gen şi anume : Cântecele Saliilor şi acelea ale fraţilor Arvali. Sălii erau împărţiţi în două colegii de câte 12 oameni şi anume : sălii palatini ş i sălii agonenses sau coliini; unii aveau templul pe Palatin şi ceilalţii pe Quirinal şi făceau în luna Martie, în onoarea lui Marş gradivus, o procesiune care ţinea mai multe zile. Atunci ei cântau şi dansau lovind în scuturile sfinte ce purtau. In cântecele saliilor destingem două părţi : una for­ mează cântece ce se referă,1a divinităţi separate ca: Ianus, Iuno, Iupiter, Marş, Saturnus, Pavor, Palor şi mai târziu Hercules.

Partea două se referă la toate divinităţile. In timpul impe­ riului se-puneâ şi persoana împăratului. Aceste cântece s’au colecţionat şi comentat de către renumitul gramatic L. Aelius Stilo căci încă de timpuriu după cum spune Varo, aceste cân­ tece deveniră neînţelese. Saliorum carmina vix sacerdotibus suis satis intelecta. Mult mai însemnat este cântecul corporaţiei fraţi­ lor Arvali (câmpurilor), în onoarea divinitâţei dea Dia, o zeiţăcâmpenească, puţin cunoscută. Şi acest cântec oferă greutăţi în interpretare. Este clar că cel care se roagă cere ajutor de la Lases (Lares), apoi roagă pe Marte să-i cruţe şi la urmă tot pe Marş îl împloră : Enos Lases iu va le, satur fu, fere Marş, limen săli, sta berber, etc. începuturile poeziei dramatice.

Fesceninci. începuturile poesiei dramatice la Roma ca şi la alte popoare, au origina la sărbătorile în care Romanii ce-

■!

\

. .

lebraii îinbelşugarea ce le-o dau zeii cu ocaziunea culegerii roadelor.

Tot versuri glumeţe se recitau şi cu ocazi-unea nunţilor, ceia ce face pe lexicograful Festus să zică : Fescenini uersas, qui canebantur in nuptiis...

Dintre aceste începuturi ni s’a păstrat numele Fescininilor (fescenina licenţia), cum le numeşte Horaţiu, după numele Fescenium în Etruria, de şi mulţi cred mai probabil un derivat dela fascimim, simbolul puterei creatoare. Dela Etruşci Romanii împrumutară fesceninele şi tinerii, imitând pe actorii etrusci, în­ soţeau dialogul cu cântece, dans şi muzică (cam pela 364 a. Ch.) Această amestecătură de cântec, dans şi acompaniament de in­ strumente, se numea satura pe care unii o derivă de la satyri, adică ţărani îmbrăcaţi în piele de ţap, cari se întorceau dela câmp.. In realitate însă satura (lanx) eră o farfurie plină cu tot folul de fructe pe cari Romanii le prezentau zeilor. Cuvântului satura i s’ar putea compara modernele «Tutti frutti sau Potpouri», deci saturele erau reprezentaţiuni comice, cu cântece şi dansuri.

Neniele şi cântece de leagăn.—Altă formă de poezie care se desvoltase la Romani, erau neniele şi laudele strămoşilor. Ne­ niele erau cântece de jale sau mai bine bocete, pe care o fe­ meie plătită (praefica), le zicea pe ton plângător înaintea case1 mortului şi în cari se laudă defunctul. Dar cuvântul nenia mai însemnaşi cântec de leagăn şi chiar invocaţiune magică. Ovidiu zice (Ars. amandi If. 102) că nu se mai poate renaşte dragostea nici cu neniele Marse, amestecate cu sunetele magice.

Cât despre cântece bătrâneşti avem mărturia lui Calo şi a lui Varo că existau. Amândoi mărturisesc că la ospeţe se cântă laude oamenilor iluştri. Mai târziu Horaţiu şi Valerius Maximus amintesc despre ele. Ce fel de cântece erau acestea şi ce ca­ racter aveau, nu putem şti, căci nu ne-a rămas nimic.

Bazat pe aceste reminescente învăţatul german Niebuhr, a emis părerea cum că Romanii ar fi avut poezie epică. El zice că aceste cântece de masă, laudele strămoşilor etc. erau fragmente din epopei şi crede că tot ce a scris Titu Liviu până la bătălia de la lacul Regilan, erau resturi din epopei romane.

Toate aceste epopei au perit însă în arderea Capitoliului de către Gali aşa că Romanii şi-au refăcut după legende trecutul

r

— 6 — lor. Această teorie nu poate fi adevărată căci mai întâiu nu e posibil să fi perit toate analele şi epopeile şi al doilea nimeni nu ne spune că legendele romane erau versificate. In adevăr Titu-Liviu spune că «in incenclio urbis pleraque interiere» dar nu zice «omnia», căci dacă ar fi perit toate cum ar fi ştiut scrii­ torii din timpul lui August atâtea fapte petrecute înainte de năvălirea Galilor?. Apoi Niebuhr confundă legenda cu epopeia.

La Romani ca şi la alte popoare, au fost legende destule, cari au servit la mărirea primelor timpuri, dar nimic nu ne auto­ riză a crede că aceste legende erau cântate, adică transformate în epopee. De altmintrelea versul naţional roman eră aşa de rigid, că nu se poţriveâ cu mlădioasa poezie epică ?.

Cărţile de profeţii. — Până aci am văzut că manifestările poetice erau însoţite de cântec şi dans. Afară de acestea mai avem şi cărţile de profeţii publice, numite sibiline, scrise în gre­ ceşte şi din profeţii private. Mai importante se citează profeţiile luLMarcius în care era prezisă bătălia de la Canae şi institui­ rea jocurilor în onoarea lui Apollo. In această carte se coprindeâ şi diferite proverbe, din care unele ni s’au conservat. Ast­ fel avem proverbele: postrenuis dicas, primus taceas, etc. începuturi de proză. — Cântecul nu presupune ştiinţa scrierii, căci fiind într’o măsură fixă este ţinut în memorie, tot astfel un proverb sau profeţie. Aşa se explică cum oamenii cari nu ştic^ scrie şi ceti pot memoriza mii de versuri, cum e cazul la Indieni unde găsim oameni ce ştiu pe din afară 20.000 versuri şi mai mult. Pen_tru_ proza însă, scrierea este necesară.

Negreşit că alfabetul roman este împrumutat de la Greci şi anurne din alfabetul Calcidic care era la Grecii din Campania.

'Din acest alfabet s’a născut 2 grupe de alfabete. Grupa etrusco—oscă—umbrică şi pe de alta grupa falisco—italică. La­ tinii întrebuinţau pentru F pe Digama grecesc, de aceia nu mai avură necesitate să deosibească pe U din V cari se pronunţă la fel. Cealaltă grupă are un semn special pentru F (8). Din alfabetul grec au perit aspiratele în limba latină. Apoi diferenţa între Medii şi Tenue nemai fiind .mare a perit sunetul K ră­ mânând numai C, care s’a diferenţiat şi în G. Asemenea Z.asemănându-se la pronunţare cu S a pierit. Când mai târziu s’a

— 7 — introdus iar Z, nu mai eră loc liber în alfabet ci s’a aşezat la urmă. Mai târziu U grecesc devenind 0 se introduce o literă nouă Y, ca să se diferenţieze de U. încercările împăratului Claudiu şi ale lui Verrius Flaccus de a îmbogăţi cu noi litere alfabetul latinesc a rămas fără succes. Cât de vechi este alfa­ betul nu putem şti, unii au ajuns să spună că Romulus chiar ştia să scrie, dar în tot cazul scrierea este mult mai târzie.

La început Romanii au scris Bustrophedon, adică începând dela stânga şi continuând de la dreapta (etc.,) şi probabil că din acest timp avem cuvântul uersus pentru rând, de la vertere a se întoarce. Cu începerea literaturei începe şi scrierea de la stânga spre dreapta. Materialul de scris eră o tabelă de lemn unsă cu ceară, pânză sau piatră. Papyrus şi prin urmare căr­ ţile în suluri, le cunoscură Romanii numai pe timpul lui Alexandru cel Mare.

Cele dintâi documente scrise în proză erau negreşit lucrurile oficiale, care trebuiau fixate pentru posteritate şi fiind-că în tim­ purile vechi la Romani ca şi la noi, preoţii erau acei cari ştiau carte, cele dintâi documente scrise în proză fură : «tabulae poritificis maximi» cari conţineau ritualul şi diferitele rugăciuni ce trebuiau adresate zeilor în diferite ocaziuni. De oarece Romanii erau un popor prin excelenţă de drept, de aceia pontificii se ocupau şi cu stabilirea zilelor în care se putea vorbi (fari) la tribunal şi în care nu. De aci deci fixarea unui calendar, pe care pontificele îl întocmeâ pe tot anul şi unde pe lângă zilele faste şi nefaste, nota şi timpul sărbătorilor şi unele evenimente importante întâmplate în acel an.

Tot pontificele ţinea o tablă albă (album), pe care scria nu­ mele consulului şi al magistraţilor acelui an lângă care se scriau şi evenimentele principale întâmplate în timpul lor. Aceste no­ tiţe erau scurte şi unele din ele cu totul naive ca : minuni ex­ traordinare, eclipse etc. Aceste erau fasti consulares. Fiecare corporaţiune sacerdotală conserva procesele verbale (acta), pre­ cum şi lista membrilor (album). Fasti capitolini sunt fragmen­ tele unei liste de magistraţi, cari erau erau zidite în peretele templului de pe Capitoliu. Comentarii magistratuum erau o colecţiune de acte emanând din fiecare magistratură.

— 8 — Cele 12 Table.

n .

I

Dintre operile cele mai întinse în proza avem cele 12 table de legi, ce se aflau aşezate în for, compuse în anul 45: şi 450 a. c. în care s'a codificat dreptul bazat pe obiceiuri al Romanilor şi cercetările cător-va-trimişi în părţile Greciei. Titus Livîus le priveşte ca «fons om/u’s publici privatiqiie Juris». Deşi aceste legi trebuiau ştiute şi răspândite, totuşi nu ni s’a conservat de cât fragmente. Colecţiunea acestor legi exista până în sec. III după Crist. şi probabil au perit prin sec. V ; cea ce ni s’a conservat datorim lui Cicero, gramaticilor şi juristelor cari le-au comentat. Lx. Si patronus clienţi fraudem faxit, sacer esto.

Qui falsum testimonium dixerit, saxo deicitor.

Jus Papiriannin. — Afară de cele 12 table avem codificarea legilor jegeşţi~(leges regiae) în aşa numitul jus Papirianum. Pomponius (un jurisconsult) povesteşte că pe timpul lui Tarq. Superbul o colecţiune de legi se făcuse de către un oare­ care Sext. Papirius. Despre persoana strângătorului nici vorbă că este legendară; cât despre coprinsul colecţiunei se compu­ nea din hotărâri rituale şi sacrale, care interesa publicul şi pu­ tem zice că se compuneau din extrase din cărţile pontificale.

Se dau sub numele lui Papirius ca să aibă mai multă auto­ ritate. Colecţiunea există până în timpul lui Caesar când este comentată de Granius Flaccus. Tot din timpul regilor menţionează istorici «conimentarii regum», în care se găsesc prescripţiuni pentru diferite circumstanţe.

Jus Flavianum. — Mult timp după căderea regilor eră o mare desbinare între patricieni şi plebei. Cei dintâi aveau totul în mână iar plebeii erau aproape în stare de sclavie. Legile şi regulele de procedură se aflau în mâinele patricienilor, cari le ţineau secrete. împricinaţii nu ştiau nici zilele în care se judecau procesele, nici formula după care să introducă plângerea. Aceasta încetă când un scriitor, al marelui jurisconsult Appius Claudius Caecus anume Cn. Flavius, luă tabloul cu zilelele de tribunal şi jl afişă în for, apoi publică ş i • fo r n ml ad u pă _care _ e__îrH !'j> dJJ_că_acţiunile (legis ac tiones), constituind cea. ce. cei vechi nu­ meau jus flavianum.

Tratate. — Dintre tratate avem puţine, căci prin arderea Romei de către Gali, multe au perit. M.ionysius (un scriitor

— 9 — grec ce trăe&ţe_pe timpul lui August) văzuse un tratat între .Roma şi Latini de pe timpul lui Serviu Tuliu, care era scris cu litere greceşti pe o tablă de aramă şi se conserva în tem­ plul Dianei pe Aventin. Acelaşi pomeneşte despre un tratat al lui Tarquinius_cu.Gaii.lscris pe un scut îmbrăcat în piele şi conservat în templul lui Sancus. Polvbius (istoric grec de pe tim­ pul Scipionilor) dă coprinsul unui tratat de comerţ între Ro-§i .Cartaginezi din 508 a. c. eră scris într’o limbă care abia putea fi citită. Cred că este suficientă menţionarea acestor tra- . tate, cari de altfel au mai mult o importanţă linguistică de cât literară.

Discursurile Funebre. — Eră obiceiul ca la înmormântă­ rile romane, când convoiul ajungea în for să se ţină o cuvân­ tare de către o rudă sau cunoscut în care se lăudă meritele răposatului. Aceste cuvântări la început nu erau scrise ci când s’au scris pentru prima dată, s’a făcut pentru a se conserva în arhiva familiei, căci fiecare familie aveă lângă atrium aşa zisul tablinum, în care se conservau hârtiile familiare. Aci se con­ servau stemmata adică listele strămoşilor precum şi laudationes sau oraliones funebres, despre care am vorbit. La acestea trebue să mai adăogăm inscripţiunile după busturi: indices, elogia.

Discursuri funebre, care ajunseseră publice, menţioneză Pliniu pe al lui Q. Caecilius Metellus la moartea tatălui său, apoi al lui Fabius Maximus cunctator pentru fiul său, etc. După Cice­ rone, forma literară a acestor discursuri lasă mult de dorit. In acest chip se formă o cronică familiară rudimentară. Istoricii se plâng că aceste cronici falşifică istoria, Pliniu însă mai în­ găduitor, zice că aceste cronici sunt omagii aduse virtuţii stră­ moşilor.

Appius Claudius Caecus.

Cel dintâiu scriitor roman care.se ilustrează nu numai prin faptele sale eroice, dar şi prin scrieri de valoare este Appius Claudius Caecus, care trăeste cam pe la 320 a. Ch. El scrie atât proză cât şi versuri. Când regele Pyrrhus trimese pe Kineas la Roma ca să încheie pace, Claudius vine în Senat şi ţine un discurs contra păcei. Acest discurs s’a publicat şi există pe timpul lui Cicerone aşa că se poate considera ca cea dintâi

IO

t

cuvântare publicată. Mai importantă este colecţiunea de pro­ verbe (sententiae) a lui Claudius scrise în saturnine, în cea mai mare parte traduse din greceşte Dintre proverbele acestea se citează : In carminibus Appius ait fabrum esse suae quemque fortunae», «amicum cum vides, obliviscere miserias». Cei din­ tâi scriitori au fost şi cei dintâi gramatici şi Appius Claudius fu unul din ei. Appius aranjă ortografia urmând schimbările pe care pronunţarea le făcuse în cursul timpurilor. El regulă scrierea lui r în loc de s între 2 vocale, Valerius în loc de Valesius, Papirius etc. Tot el alungă pe z din alfabetul latin. . . Din cele ce am văzut, nu se poate zice că în această pe­ rioadă am avut o literatură. începuturi au fost şi aceste înce­ puturi capabile de desvoltare au înflorit mai târziu, dând na­ ştere diferitelor genuri literare de mai târziu.

Perioada de la războaele Punice până la războaele cu Soţii (250—100).

î 1 !

Adevărata literatură latină începe numai de pe la 250. Deol sebirea între literatura grecească şi cea latină este isbitoare.

Pe când literatura grecească este o parte organică a desvoltărei culturale şi politice a naţiunei, la Romani literatura vine din afară şi fără literatura grecească nu se poate înţelege.

Poporul Poman eră un popor practic, care trata pe cei ce se ocupau cu literatura drept leneşi, iar poezia era «nugae» (nimicuri). De aceia cu drept cuvânt zice poetul Vergiliu : Tu regere imperio populos, Romane, memento. La un astfel de popor arta şi literatura trebue să fie importată, iar poporul să fie pregătit ca să le primească. Eră tocmai timpul când Romanii goniseră pe Pyrrhus din Italia iar Tarentul şi cu 1 celelalte oraşe libere fuseseră forţate să intre în confedeiaţiui nea romană. In curând Romanii cuprinserâ şi Sicilia. In aceste l decenii Roma se umplu cu o populaţiune grecească din clasa de jos, compusă din captivi, sclavi, liberţi şi comercianţi am­ bulanţi. In piaţă şi pe stradă nu se auzea vorbindu-se de cât greceşte. Prin familiile nobile, sclavii grecj.cari aveau educaţiune aleasă, începură să ţină conferenţe stăpânilor, şi să în■ copih dandu-le o instrucţiune mai literară aşa cum se obicinuia în Grecia, căci poporul Koman nu despreţueşte să ia

__

II

de la străini, chiar inimici să le fie, cea ce le este folositor. Şefii aristocraţiei Romane ca Mettelus, Fluvius Nobilior, Scipio, sunt cei cari protegează pe poeţi şi îi provoacă să le celebreze faptele.

Pe lângă acestea nu lipseau nici cauzele exterioare care grăbiră naşterea literaturei şi imprimară direcţiunea primelor timpuri. Instrucţiunea romană trebuia să se transforme. Nu se mai mulţumeau numai să ştie să citească, să scrie şi să aibă idee de drept, ci le trebuia o cultură mai generală şi o instruc­ ţiune mai în naltă şi mai literară. La Greci aceasta se putea foarte bine, căci limba lor era plină de opere literare. La Romani însă nu era posibil, căci ei neavând literatură nu aveau nici cărţi care să corespundă sau se se apropie de cele greceşti.

Altă cauză care cerea naşterea unei literaturi fu şi gustul ce Romanii aveau pentru teatru. După ce Romanii văzură dra­ mele greceşti, nu mai găseau nici un gust pentru farsele lor naţionale, ci doreau piese cu o acţiune continuă, cari până acum nu existau de' cât în Grecia. Aşa dar cerinţele vieţei de a avea cărţi de şcoală şi piese de teatru, au dat naştere litera­ turei latine.

Livius Andronicus.

Cucerirea Italiei meridionale, în special a Tarentalui (272), fu un însemnat eveniment pentru Roma căci de acolo fu adus Livius Andronicus ca prizonier şi ca sclav al lui Livius Salinator fu însărcinat cu educaţiunea copiilor acestuia. Liberat mai târziu deschise o şcoala pe propriul său compt, în care instruia tinerimea romană în cele 2 limbi, adică greaca şi cea latină. Pentru învăţarea limbii greceşti avea mijloace în deajuns, pentru limba latină trebui sătraducă epopeia grecească Odisea în limba latină. Versul întrebuinţat fu cel naţional ro­ man, adică saturninul. Această traducere de şi liberă, greoae şi puţin literară, rămâne ca o carte didactică până în timpul lui Horaţiu.

Tot Livius Andronicus fu cel dintâi care făcu să se represinte_ în 240, cu ocasiunea jocurilor romane, piese greceşti tra­ duse în latineşte, în care chiar autorul juca rolurile principale.

Din dramele traduse avem numai fragmente iar comedii ni s’a păstrat numai titluri isolate. Autorii de mai târziu apreciază

j/oS

—- 12

-

! :

prost aceste traduceri şi Cicero (Brutus 18—71) spune că nu mai merită să fie citite. Cu toate acestea nu se poate nega meritul lui Livius Andronicus, căci el înlesni publicului ro­ man cunoştinţa operilor însemnate ale literaturii greceşti.

In anul 207 se întâmplară la Roma nişte semne rele şi pon­ tificii propuseră ca de 3 ori câte 9 fecioare să străbată oraşul şi să cânte un imn. Acest cântec fu compus tot de Livius Andro­ nicus. Drept recompensă se acordă poeţilor şi actorilor permi­ siunea de a se întruni în templul Minervei.

Aşa dar necesităţile timpului au făcut din Livius Androni­ cus un poet în trei genuri deosebite, cari au făcut gloria pri­ melor epoci ale literaturei latine.

Cn.

» 1

ii 1 >

Naevius.

Originar din Campania Naevius,. probabil nu era cetăţean roman. După ce se luptase în primul război punic, se aruncă în luptele politice şi atacă pe patricieni şi în special pe Metellus în poesiile sale, cea ce-i aduse încarcerarea şi exilul.

Ca şi L. Andronicus, Naevius cultivă mai multe genuri de poesie. In teatru el preferă comedia de aceia avem un mai - mare număr de titluri ca din tragedie. In comediile sale Nae­ vius atacă pe cei mari ca Scipioni, Metellus etc. căci zicea el: «la sărbătoarile lui Bacus cel puţin, să se .permită a vorbi li­ ber». Se înţelege că un astfel de poet patriot şi democrat în­ cercă să dea Romei o literatură originală, de aceia se sili să creeze o tragedie de eroi romani astfel că se poate considera ca întemeetorul tragediei praetextae. Două titluri de piese: Romulus şi Clastidium, unde Marcel învinsese pe Galateni, ne arată încercarea lui Naevius de a introduce eroi romani pe scenă In epopee Naevius întrece pe Andronicus căci scrie nu o traducere ci o epopee naţională, despre întâiul război punic la care însăşi luase parte. Această epopee nu era împărţită Î11 cărţi ci tocmai mai târziu un gramatic face o împărţire a epopei/ în şapte cărţi, din care avem numai puţine fragmente. Descrie­ rea războiului începe cu cartea III, în cele anterioare el tra­ tează despre evenimentele dinaintea războiului ajungând până la Enea.

Intre fragmentele rămase nu avem nici unul, care să se.re-

'r

— 13 ~ maree prin frumuseţea poetică ci par a fi mai mult o proză versificată. Naevius moare la CJtica 201 a Ch. exilat după stă­ ruinţa Metelilor, de care poetul îşi bătuse joc prin versuri ca următorul: «Fato Metelli Romae consules fiuni», la care Metelli au răspuns prin cunoscutul vers: «dabunt malutn Me­ telli Naeoio poetae»; şi s’au ţinut de vorbă.

Otuintus Ennius.

S’a născut la Rudi în Calabria (azi Rugge) pe la anul 239.

După educaţiune şi limbă era grec. El servi în armata romană în anul 204 şi Cato remarcându-1, îl aduse la Roma unde da lecţiuni de greceşte şi latineşte. Poesiile sale îl făcură cunoscut la mai toate familiile nobile din Roma. Scipio Africanul şi chiar Nasica erau printre prietenii poetului, iar Fulvius Nobilior îl luă cu sine în Etolia (189), ca să-i descrie faptele glorioase. In anul 184 Ennius însoţeşte o colonie la Pisaurum.

Din viaţa sa privată ştim numai că locuia pe Aventin îm­ preună cu poetul Statius Caecilius, iar la mesele lor luxoase curgeă în abondenţă vinul. El moare de podagrăja anul 169.

Ennius în Joc să urmeze calea predecesorului său Naevius tinde iarăşi la modele şi imitaţiuni greceşti. El presintă Roma­ nilor poesia grecească, sub toate formele (tragedie, comedie, satiră) şi se încercă să vulgarizeze filosofia traducând cartea lui Evemer.

Ennius îşi începe activitatea literară cu traduceri de trage­ die greceşti şi cultivă acest gen până către finele vieţei sale.

De la el avem titlurile şi fragmente de la 22 de piese. Ca su­ biecte preferă Ennius legendele ciclului Troian, iar dintre poeţii Greci pe scepticul Euripide. In traducerile sale nu se ţine ser­ vil de textul grecesc, cum se poate constata din comparaţiunea fragmentelor sale din Medea, cu piesa originală a lui Euripide.

Tragediile lui Ennius erau plăcute şi mai târziu cum spune Ci­ cero.

Dintr’un fragment se vede că Ennius a compus şi fabulae praetextae ca răpirea Sabinelor şi Ambracia. In aceasta din ur­ mă se celebre expediţiunea făcută de protectorul său M. Ful­ vius Nobilior în Etolia. Pentru comedii Ennius avea puţină în­ clinare, de aceia nu avem de cât titlul a 2 comedii.

i

;

1

;

i

i

Ennius poet epic. — Epopea lui Naevius asupra războiu­ lui punic împinse pe Ennius să compună şi el o epopee în care să cânte poporul Roman. El îşt intitulă epopea Annales şi trată istoria Romanilor de la venirea lui Enea în Italia, până în zilele sale. Această epopee se compunea din 18 cărţi, dar nu ni s’a păstrat de cât puţine fragmente. In cartea i—3 trata despre venirea lui Enea şi regi; în 7—9 războaele punice, 10—12 războiul macedonie etc. Evenimertele anterioare erau tratate pe scurt, pe când cele contimporane pe larg.

In privinţa versului, Ennius este cel dintâi care adoptă în epopee versul grecesc întrebuinţat de Homer, adică exametrul.

Cât de -mult poetul atârna de Homer se vede din chiar înce­ putul poemei care începe cu un vis în care îi apare Homer şi-i destăinue secretele lumei, viaţa după moarte arătându-i că sufletul său după ce fusese într’un păun, acum a trecut în Enniu.

Aşa dar Ennius se considera ca un Homer al Romanilor şi epopea lui se citea până în timpul lui Horaţiu, cu toate că cei cari imitau şi admirau pe Alexandrini voiau. să-l înlăture.

Alte opere ale lui Ennius sunt: EpicharSfH în versuri trochaice tetrametre, înecare se tratează filosof ia naturalistă a lui Epicharm. El recunoaşte ca elemente: apa, pământul, aerul, soarele. Corpul este pământ, spiritul focul, Jupiter aerul.

Tendinţa naturalistă o arată Ennius mai mult în scrierea sa Evemer sau istoria sfântă; după cartea acestui filosof intitulată: documente sfinte (iera anagrafe). Acest Evemer susţinea că zeii nu sunt de cât oameni însemnaţi, pe care poporul i-a zei• ficat.

Ennius a mai scris o operă intitulată «Heduphagetica» (bunul gust), o poemă gastronomică, imitată după greceşte. Din acea­ stă poemă ni s’au păstrat versuri în cari se arată diferite lo­ curi unde se prinde peşte. Altă operă ar fi Soia în onoarea poetului grec Sotadeu, din care nu avem de cât titlul.

Enrnus a compus si epigrame din care ni s’au conservat trei. In aceste epigrame se întâlneşte pentru prima oară distichul, adică exametrul şi pentanietrul. In fine Ennius se ilustră şi în_ satire, în cea mai mare parte traduse după greceşte, dar făcute mai mult. p.entr.u-dialog... însemnătatea literară a lui Ennius stă mai mult în anale şi

â

— *5 — tpagedie şi se poate deci considera ca creatorul poesiei artistice la Romani. Analele pătrunseră adânc în inima poporului Ro­ man, de aceia un poet zicea într’o epigramă pe mormântul lui Ennius : «Aspice, o cives, senis Enni imaginis formam hic uestrum panxit maxima facta patrum.

Marcus Paucuvius şi Caecilius Statius.

Ca şcolari şi partizani ai lui Ennius sunt M. Pacuvius şi Cae­ cilius Statius. Paţ/ciţvius nepot de soră a lui Ennius, se născu la 220 a. Ch. în Brundisium, veni la Roma dar mai târziu se duse la Tarent unde şi muri. Ambii se deosibesc de Ennius căci cultivară numai un gen şi anume Pacuvius tragedia, şi Statius comedia.

Dela Statius avem vre-o 12 titluri de comedii cu toate că el făcea şi pictură. Foarte renumită eră opera lui Pacuvius inti­ tulată Teucer. Altă piesă însemnată, despre care vorbeşte Ci­ cero în Laelius eră Oreste şi Pilade. El nu neglija nici su­ biectele naţionale căci de la el avem o piesă intitulată Paulus, în care se celebra victoria lui Paulus, asupra lui Perseu la Pydna.

Pacuvius a fost judecat diferit de anticitate. Cicero îl numeşte cel mai mare tragic. Horaţiu îi dă epitetul de «senex clodus.»

Varo însă zice că stilul lui Pacuvius era proprietatea mulţimei şi că era puţin clar în expunere.

L. Accius (Attins) a trăit între 170—90, era din Pisaurum, fiu al unui libert. Cu el tragedia romană ajunse la cel mai înalt grad de înflorire. El puse pe scenă cea dintâi piesă la 140, concurând cu Pacuvius. De la el avem 45 titluri de tra­ gedii între care Atreu (oderint dum metuant), Medea, Aegisthus, Armonun indicium, jucată şi după moartea lui Caesar etc. Avem şi titlurile a două praetexte: Brutus, care a gonit pe regi şi Decius în care se trata sacrificarea tânărului Decius Mus la Sentinum 295. Tragedia poartă numele Aeneadae, pentru că familia Deciilor se crede că se trage din Enea.

Accius n’a fost numai tragic ci de la el se mai citează şi o poemă epică Praxidica (Proserpina) şi apoi «didascalicon libri» o co­ lecţie de notiţe istorico-literare asupra poeziei la Greci şi Ro­ mani şi mai cu seamă asupra tragediei şi Pragmatica, în care se ocupă de acţiunea dramatică. De la el se mai menţionează şi

— i6 —

_

epigrame. Et*a mult mai entuziasmat şi mai pasionat ca I acuvius şi prin urmare putea sa deştepte groaza în spectatori. In traducerile sale are mai multă libertate ca Pacuvius şi Ennius} totuşi nu putem susţine că fabula paliată şi-a schimbat carac­ terul ci se vede aceiaş lungire de descripţii, aceleaşi sentinţe filosofice. Accius are şi preferinţe filologice. Pe el îl preocupă vocalele lungi pe care, după exemplul oscilor, propunea să le scrie dublu, iar pentru i lung să scrie După exemplu gre­ cesc propunea gg, gc, în loc de ng, nc. Asemenea zicea că nu e bine scris Hectora în loc de Hectorem.

După Accius tragedia decade mai cu seamă cu C. Ţitiuş şi Julius Caesar Strabo, cari sunt mai mult oratori de cât dra­ maturgi. Tragedia ca şi „comedia erau nişte flori exotice la Roma şi ele au dispărut îndată ce s’a schimbat situaţiunea.

Romanii nu aveau nici o tradiţiune care să le menţie, căci ei nu aveau nici epopee de unde să se inspire şi nici public cult care să le aprecieze. In scurt timp circurile şi jocurile ele gladiatori au luat locul reprezentărilor teatrale, unde pu­ blicul se ducea mai mult ca la teatru.

Organizaţiunea teatrului Roman.

De şi am vorbit despre câţi-va autori cari au compus sau mai bine tradus piese de teatru, totuşi, nu am amintit nimic despre locul şi ocaziunile în care se reprezentau aceste piese.

Ca şi la Greci, la Romani piesele se reprezentau la sărbători.

In timpul republicei erau patru sărbători la cari aveau loc representaţiunile scenice. Prima piesă a lui Livius Andronicus. reprezentată la 240, fu jucată la sărbătorile romane (Judi Romani (magni), cari .cădeau prin Septembre, iar conducătorii lor erau edilii curuli. Probabil că pe la anul 220 se introduseră jocurile plebeene (ludi plebei), a căror celebrare cădea prin Novembre şi erau conduse de către edilii plebei. Noi sărbători se introduseră în 212, ludi Apollinares, cari se celebrau în Iulie şi erau prezidate de praetor urbanus. Ludi Megalenses se in­ troduseră pe la 204 şi se celebrau în onoarea zeiţei magna Mater, în Aprilie. La jocurile Florale se representau numai Mime şi ţineau aproape toată luna Aprilie şi Mai. După socotelile făcute de Momnisen^mu__48_zjle_[)e_an_consacrate^ repxesenta-

— i7 —

ţiunilor teatrale. Conducătorii acestor jocuri obţineau o sumă oare-care de la stat, care mai nici odată nu era suficientă, căci era obiceiul să se dea mare strălucire punerei în scenă a pie­ selor. Cu toate acestea să nu credem că Romanii au cunoscut ceva comparabil cu fastul grecesc.

La început Romanii nu aveau un teatru propriu zis şi spec­ tatorii stau în picioare la spectacol (cavea). Din această instalaţiune primitivă încercă mai târziu, Marcus Aemilius Lepidus la 179 să facă ceva stabil, iar în 174, cenzorii deteră în antrepriză con­ struirea unei scene de piatră. In fine la 145 Mummius, cuceri­ torul Corintului, puse să se construiască pentru jocurile sale triumfale un local, care afară de scenă avea şi un spaţiu cu scaune pentru spectatori. Acest teatru fiind însă de lemn, fu numai provizoriu, căci tocmai în anul 53 Pompei ridică un teatru de piatră. Tocmai când Romanii avură un teatru stabil arta dramatică decade. Mai târziu avem teatrele lui Corn. Balbus şi Marcelus. Decorurile erau foarte primitive, numai în anul 99 se introduse, ceva artistic de către Clauclius Pulcher.

Schimbarea decorurilor se făcea numai la perdeaua din fund (scena cluctilis).

Prima grijă a magistratului care prezida jocurile, eră să gă­ sească o piesă care să atragă atenţiunea spectatorilor. De aceia magistratul se punea în contact cu autorul sau de cele inai multe ori cu directorul de scenă (dominus gregis), de la care cumpăra piesa.

Numărul actorilor în piesele romane nu eră limitat. Afară de salar, actorii mai primeau şi daruri de la acel care da jo­ curile. Fiind-că existau mai multe societăţi de actori, se făcea concurs între ei şi care învingea căpătă pe lângă antrepriză şi un premiu.

La Romani la început nu se întrebuinţau masei ca la Greci, ci simple peruci erau de ajuns; numai către finele republicei apărură cele dintâi măsci. O notiţă, la gramaticul Diomedes, ne spune că Roscius ar fi introdus masca, ca să-şi ascundă defectuozitatea ochilor (se uita chiorâş).

Muzica în dramă era sau între acte, sau acompaniând dife­ rite părţi din piesă. Se cânta din flaut cu un tub sau cu 2

— i8 —

două, care se numea »tibiis paribus, tibiis duabus dextris; tibiis Sarranis.

Corurile ocupă la Roma un loc mai puţin însemnat ca în Grecia şi prin ijrmare nici bucăţile cântate nu aveau varietatea şi ritmul ce caracterizâ pe cele greceşti. In schimb Romanii aveau aşa numitul canticum, care era un fel de monolog lung şi variat, compus clin metre trohaice şi anapestice. Acest can­ ticum se recită de către un actor înaintea scenei acompaniat fiind de flaut. < Comedia.

' Tragedia, ca orice lucru exotic, nu avu multă durată la Ro­ mani şi, după cum am văzut, din această perioadă nu avem de cât prea puţine fragmente. Din contra comedia, care trăeşte din observaţiunea psihologică, care este cum zicea Cicerone: «imaginea vieţei» şi deci şi subiectele ei sunt mai aproape de viaţa reală, s’ar părea că va avea o viaţă mai lungă la Roma.

Trebue însă să ne gândim că tocmai acest dezacord între viaţa romană şi viaţa grecească ce se prezintă în comedie, face ca nici acest gen să nu aibă lungă durată la Romani. Acli­ matizată la Roma, în acelaş timp cu tragedia, comedia a avut de multe ori, cum am văzut, aceiaşi autori ca şi tragedia. Ori-ce încercare de originalitate era imposibilă, căci legea celor 12 table pedepsea pe oricine şi-ar fi bătut joc de un cetăţean ro­ man.

Cu toate acestea din comedie s'au conservat mai multe 0pere de cât din tragedie şi avem 2 însemnaţi reprezentanţi, pe Plaut şi pe Terenţiu.

T. Maccius Plantus era originar din Sarsina în Umbria.

După notiţele biografice ce ne-a păstrat anticitatea, el era la inceput ^servitor de teatru în Roma. Cu banii câştigaţi se duse în provincie şi începu un comerţ, dar pierzând în speculaţiuni nenorocite, se întoarse la Roma şi intră în serviciul unui mo' rar, unde scrie vre-o trei comedii. Despre viaţa lui nu mai ştim de cât că a murit în 184 a. Ch. Se pare că Plaut fu unul dintre comicii cei mai aplaudaţi, căci încă ele timpuriu găsim o mulţime de comentatori cari se ocupă cu comediile lui. Sub numele său erau după mărturia

— 19 lui Geliu T30 piese, clin cari comentatorii începând cu Varro, recunoscură numai 21, cari au ajuns până la noi şi cari se şi numesc «jabulae Varronianae».

Piesele lui Plaut după statistica lui Varro sunt următoarele: Amphitruo a cărui acţiune o formează schimbările ce se fac între Jupiter şi Amphitruo pe de o parte şi cei 2 Sosii sclavi pe de altă parte. Din dragostea lui Jupiter cu Alcmena soţia lui Amfitrion se naşte Hercule. Lucrurile se împacă cu naşterea lui Hercule, căruia Joe ’i prezice un viitor strălucit.

Asinaria (comedia cu măgarii) imitată după onagos a lui Demophilus, îşi are numele după măgarii vânduţi de unul iar suma este încasată de un sclav, care se transformă în intedent ca să dea bani fiului stăpânului. Tatălui nu îi pare rău căci face petreceri cu fiul său, până este prins de soţia sa.

Aulularia (comedia cu oala) este o comedie de caracter şi foarte frumoasă. In ea ni se arată un sgârcit care are o oală cu bani pe care o păzeşte cu cea mai mare precauţiune. Sgârcitul are şi o fică pe care o iubeşte un tânăr, dar sgârcitul vrea să o dea vecinului său, bătrânul Megadorus. Un sclav al tânărului pretendent fură însă oala bătrânului şi o dă stăpânu­ lui său care nu o înapoiază avarului, de cât cu condiţiune să-i dea fica în căsătorie. Sfârşitul piesei s’a perdut, dar din text se înţelege foarte bine care ar fi desnodământul. Moljere în «Avarul» imitează în multe părţi această piesă.

Captivii. Este singura piesă a lui Plaut care nu conţine ro­ luri de femei, sau vre’o intrigă de dragoste. Un Etolian perduse 2 fii, pe unul încă de la 4 ani, pe altul îl luase captiv în răz­ boiul cu Elis. Ca să poată răscumpăra pe cel captiv, bătrânul cumpără sclavi eleeni şi 2 din aceştia formează subiectul. Aceşti captivi din care unul este stăpân şi altul sclav, schimbă rolurile : stăpânul ia rolul sclavului şi viceversa. Presupusul sclav este trimis în Elis ca să răscumpere pe fiul Etolianului.

După plecare intriga se descoperă şi cel rămas este aspru pedepsit. In timpul acesta eleanul aduce pe fiul Etolianului şi se descoperă că adevăratul sclav care fusese pedepsit, era al doilea fiu al Etolianului furat la etatea de 4 ani.

Curculio este numele parazitului în jurul căruia se învâr­ teşte acţiunea. Acest parazit reuşeşte să ia o sclavă de la un

20

negustor ca pentru un soldat, care o cumpărase. Apariţiunea soldatului încurcă acţiunea. Desnodământul se face prin descoperirea că fata este chiar sora soldatului.

Casina este numele femeii care este peţită atât de tată cât şi de fiu. Mai pe urmă este pusă la sorţ pentru intendentul tatălui şi servitorul fiului. Acţiunea se termină descoperindu-se că Casina este fica vecinului şi deci dată tânărului care o iubea, Cistelaria (comedia casetei). Un tănâr iubeşte cu pasiune pe o tânără, dar tatăl nu vrea să ’i permită să o ia în căsă­ torie. O casetă cu semne de recunoaştere (crepunclia), desco­ peră că Selenium (aşa se numeşte tânăra) este fica vecinului şi poate să fie luată în căsătorie de către tânăr cu învoirea pă­ rinţilor. Aceasta nu este o comedie propriu zis ci o melodramă mai mult, imitată după comicul grec Menandru.

Epidicus este numele sclavului care joacă un rol însemnat în această piesă. Acest sclav cumpărase pentru stăpânul său Stratippocles o cântăreaţă, înşelând pe tatăl lui Stratippocles.

Intorcându-se din război, Stratippocles aduce o altă sclavă pen­ tru care nu are bani de cumpărat ci trebue negreşit să înşele iar pe bătrân. Epiducus spune bătrânului că trebue să cum­ pere el însuşi pe cântăreaţă ca să nu să con rupă fiul său. Cu banii luaţi Stratippocles îşi răscumpără sclava ce aducea, dar mai în urmă se găseşte că este sora sa vitregă.

Bacchides sunt 2 hetere cari au iubiţii lor. Tinerii se silesc să le răscumpere, scoţând cu ajutorul sclavilor bani de la pă­ rinţi. Aceştia silindu-se să scape pe fii lor de la pierzare, cad ei însăşi victime.

Mostelaria (comedia fantomelor). In această comedie este vorba de un bătrân care vine acasă după o lungă absenţă este însă oprit să intre înnăuntru unde fiul său benchetuia cu prietenii. Sclavul care Ta oprit îi spune că casa este plină cu fantome. Mai pe urmă se află adevărul, dar bătrânul îngăduitor iartă pe fiu ca şi pe sclav.

Menaechmi. Doi fraţi gemeni Menaechmus şi Sosicles au fost despărţiţi de soartă şi unul locueşte în Epidamnus iar al­ tul la Siracuza. Ca să caute pe fratele său Siracuzanul străbate lumea, până soseşte în Epidamn. De oarece avea 6 asemănare

21

identică cu fratele său, toţi îl iau drept cel din Epidamn. Ur­ mează o mulţime de încurcături până se află adevărul.

Miles gloriosus. Acţiunea se petrece în jurul răpirei unei curtezane rniiocomasiuin de către iubitul ei, din mâinele unui militar lăudăros, care o cumpărase dela mama sa. Piesa este plină de scene comice. Aci vedem pe militar cu parazitul său lăudându-se că a omorât mii de oameni într’o zi dincolo un sclav se sileşte să orbească pe tovarăşul său făcându-1 să de­ clare că nu a văzut ceia ce a văzut, iar la urmă se termină cu un scandal unde soldatul este bătut, după ce fusese înşelat şi liberase pe Philocomasium.

Mereator (Negustorul). In această piesă atât fiul cât şi ta­ tăl iubesc pe aceiaşi femee. Tânărul adusese de la Rhodos o curtezană de care tatăl se înamoră îndată ce o văzu. Fiul spune că el a cumpărat-o ca sclavă pentru mama sa. Tatăl se opune să o dea şi voeşte s’o răscumpere dar fiul nu voeşte. Tatăl reuşeşte cu ajutorul unui vecin să capete curtezana şi o insta­ lează în casa acestuia. Femeia vecinului face scandal până ce lucrurile se explică şi tânărul Charinus îşi primeşte iubita.

Pseudolus se numeşte astfel după numele unui sclav care joacă rolul principal. Subiectul este tot o dragoste. Calidorus iubeşte pe Phoenicium, dar negustorul care o are a vândut-o unui soldat şi nu aşteaptă de cât să i-o predea. In adevăr un trimis al soldatului vine cu o scrisoare. Pseudolus intră prin şarlateniile lui în posesiunea acelei scrisori şi ajunge să răs­ cumpere pe curtezană de la negustor pentru stăpânul său Calidorus. întreaga piesă este plină de veselie şi de încurcă­ turi comice.

Cartaginezul. (Poenulus). Un cartaginez avea două fete cari căzuseră în mâna unui negustor de sclave. Pe una din ele o iubeşte un tânăr care, după originea lui, era tot Cartaginez.

Negustorul nu vrea să o libereze cu toate că tânărul îi oferă o mare sumă de bani. In cele din urmă tânărul se decide să se dea drept rudă cu fata şi să dea în judecată pe negustor.

In timpul acesta soseşte Hano tatăl fetelor care le caută peste tot locul. El întâlneşte pe tânăr în care recunoaşte pe ruda sa, iar în cele 2 Cartagineze pe ficele sale. De oarece nugustorul nu are acte în regulă despre posesiunea celor 2 fete, îi sunt

-570?

I

22

luate fără nici o răscumpărare. Ca original este o piesă grecea­ scă intitulată Karhedonios.

Persa. Cel care iubeşte este un sclav care răscumpără o sclavă cu suma ce primise de pe nişte boi. Ca sa intre din nou în posesiunea banilor un parazit se îmbracă ca persan şi îşi vinde pe fica sa, ca pe o arabă. Abia a luat banii parazitul şi se întoarce reclamănd-o, aşa că negustorul rămâne şi fără sclavă şi fără bani. Piesa presintă un caracter cu totul popu­ lar şi este probabil scrisă pentru clasele de jos.

Rudens. Subiectul începe cu furtună pe mare. Un naufra­ giu aruncă la ţărm 2 fete cari abia scăpaseră de urmărirea ne­ gustorului care le ţinea sclave. La locul de debarcare se găsea un templu al Venerei şi locuinţa unui bătrân Daemones. Fetele se refugiază în templu, căci din naufragiu scăpase şi negusto­ rul care le urmărea. Acesta voeşte să le smulgă cu forţa de la templu, dar intervine atât Daemones cât şi Plesidippus care iubea pe una din ele. Un sclav al lui Daemones găseşte un cufăr care fusese adus la stăpânul său. In el se găsesc resturi care arată că una din fete era a lui Daemones. Urmează deci logodna lui Plesidippus. Aceasta este una din cele mai fru­ moase comedii ale lui Plaut. Are un început poetic şi lipsit de multă veselie ce se observă în alte comedii.

Stichus. Două surori au bărbaţii plecaţi după afaceri şi deja de 2 ani n’au mai primit nici o veste de la ei. Tatăl le îndeamnă să uite bărbaţii şi să se mărite din nou, dar fetele nu vor. In cele din urmă vin şi bărbaţii şi astfel socrul se îm­ pacă. Comicul piesei îl face un parazit.

Câte-va amănunte sunt foarte plăcute ca : povestea trimisu­ lui despre sosirea celor 2 fraţi.

Trinumus. Un tânăr Lesbonicus a fost foarte risipitor în absenţa tatălui său, aşa că este nevoit să-şi vândă casa. In această casă însă era un tezaur, lucru pe care îl ştia Calicles un vecin căruia Lesbonicus fusese încredinţat şi de aceia cum­ pără casa. Când se întoarce tatăl află şi crede că vecinul său a avut intenţiuni rele. Lucrurile se împacă şi Lesbonicus ia pe fata lui Calicles în căsătorie. Se numeşte trinumus de la 3 bani pe cari Calicles îi plăteşte unui om ca să spună că este tri­

mis de la tatăl lui Lesbonicus.

— 23 — Truculentus (schingiuitor). O curtezană are trei adoratori şi îi speculează pe câte trei. In această piesă se găseşte un sclav care se poartă foarte rău cu curtezanele şi este un inimic neîmpăcat al lor, de aceia se numeşte Truculentus. Tocmai la urmă şi acest sclav se îndrăgosteşte de o sclavă a curtezanei.

După cum vedem Plaut nu are comedii originale ci tradu­ ceri după poeţi comici greci ca : Menandru, Filimon, Difil etc.

Aceste comedii represintă diferite genuri : comedii de ca­ racter ca Aulularia, comedie mitologică ca Amphitruo, comedie melodramatică ca Trimunus, Captivii etc. La cea mai mare parte intriga jocâ un rol important ca în Bacchides şi Pseudolus, iar scene de recunoaştere găsim în Curculio, Epidicus, Poenulus. De şi Plaut declară de multe ori că traduce modele greceşti, totuşi din multe locuri se vede că uzează de cea ce se numeşte contaminaţiune, adică combinarea a 2 sau mai multe comedii în una. Terenţiu ne spune formal în Andria că uzează de contaminaţie şi invoacă exemplul predecesorilor săi Ennius, Naevius etc. După cum Plaut ştie să facă din 2 comedii gre­ ceşti una, tot astfel ştie să scurteze făcând cea ce se numeşte retractatio. De aceia putem zice că Plaut nu urmează servil modelele greceşti, căci coloarea locală nu lipseşte din come­ diile lui aşa că vedem agoranomii şi edilii alături ; Grecia şi Italia, Atena şi Roma se confundă în mintea autorului. De oare ce publicul puţin educat al Romanilor avea necesitate de multă distracţiune, Plaut introduce muzica ca ajutor, lucru care necesită introducerea de versuri cari să fie cântate. Muzica preponderâ, aşa că piesele lui se pot asemăna cu operetele din ziua de azi, corul însă lipsea. Bucăţile sunt tot aşa de simple ca şi viaţa ce el descria. Aceleaşi situaţiuni, aceleaşi încurcături, acelaş ' desnodământ. Lângă comediile de dragoste şi de intrigi avem şi comedii de moravuri, de caractere, ca Aulularia, comedie contra avarilor imitată de Moli&re şi mişcătoarea comedie Cap­ tivii în care sclavul se sacrifică pentru stăpân. Lângă acestea mai avem pe Amphitruo, parodia tragediilor.

Cea mai mare parte din personagiile lui Plaut sunt adevă­ rate. tipuri. Aci vedem pe dama elegantă cu trupa ei de ado­ ratori, colo pe tinerii uşurateci care nu se uită la banii pe care nu i-au agonisit ei; dar nu sunt rare nici virtuţile tinerilor.

— 24 —

1 i

i

:

Rolurile de părinţi sunt dese şi putem găsi toate nuanţele. Ve­ dem un tată sever, pe altul avar, dar nu lipsesc păi inţii blânzi cu multă dragoste de copiii lor, lângă alţii corupţi caii disputa fiului său dragostea vre-unei curtezane. Sclavii au un mare rol în comediile lui Plaut, cum de altfel aveau în viaţa romană.

Cei mai mulţi sunt ajutoare preţioase tinerilor lor stăpâni cărora totdeauna le găseşte scăparea în situaţiuni periculoase. Ocupaţiunile sclavilor lui Plaut sunt multiple. Pedagogul se plân­ ge de elevul său care nu mai voeşte să ştie de profesor, iar scla­ vul de oraş îşi bate joc de cel expus la munca câmpului, etc.

Un alt tip ce se întâlneşte în comediile lui Plaut sunt paraziţii, cari nu au în vedere de cât să mănânce şi să bea ori unde găsesc, în schimb el. face să râdă societatea în care se gă­ seşte. Tot tipuri însemnate mai sunt bucătarii cari se închiriau din piaţă şi se lăudau cu reţetele lor culinare şi ofiţerii cari se lăudau cu faptele lor pe cari nu le săvârşiseră niciodată.

Locul unde se petrec comediile lui Plaut este Atena sau oricare alt loc dm_ Grecia, căci Romanii nu ar fi îngăduit nici odată ca concetăţenii lor să fie luaţi în bătae de joc. In privinţa limbei, Plautus nu întrebuinţează limba elegantă a prozatorilor _şi poeţilor de mai târziu, ci din contra limba de strada pe care poetul o face cât se poate de comică, spre a mări efectul. Alteraţiuni, asonanţe, figuri etimologice, jocuri de cuvinte, contribue foarte mult la mărirea efectului comic. De aceia limba lui Plaut nu plăcu scriitorilor epocei lui August cum se vede la Horaţiu (Arta poetică 270). Din contra Plaut posedă limba ca un maestru. El este singurul scriitor din aceste timpurTde la care ne-au rămas opere întregi, după care putem judeca Tmiba în care^se''scriă'îrracele’vremiiri. Formele sunt diferite, expresiunile fixate de şi nici o lege nu le guvernează. Are multe cuvinte străine dar nu sunt construcţiuni greceşti. Plautus nu era mai puţin un traducător de cât un original. Numai Plaut este acela care pune pe Romani să vorbească aşa cum vorbea el şi la el se oglindeşte latineasca cu expresiunile uzitate, ca : buna ziua, ce mai faci etc. Citind şi aprofundând pe Plaut începi să pierzi credinţa că limba latină este o limbă cumpătată şi logică, la el găsim cea mai credincioasă şi cea mai desvârşită icoană a lim­ bei latine vorbită. Acestea a făcut ca după moartea lui să i se

f

— 25 — scrie epitaful : Posiquam est morteni aptus Plautus, comoedia luget, Scaena est deşerta ac dein risus jocus Iudusque. Et numeri simul om nes collacrimarunt. Flaut se distinge prin glumele sale grosolane foarte potrivite cu spiritul publicului către care se adresa. Comicul său este natural şi dialogul foarte viu. Din punct de vedere al versului, Plaut ocupă o posiţiune intermediară între versul saturn in şi cel grecesc cu multe licenţe care tră­ dează influenţa populară.

La moderni Plautus plăcu foarte mult şi din sec. XV până în zilele noastre nu a încetat de a fi admirat şi studiat. Car­ dinalii representau piesele lui Plaut în palatele lor, Henric VIII şi Elisabeta regina Angliei se veseleau mult citindu-le, iar Shakespeare se inspira din ele. In Franţa Larivey compuse «Les Esprits» după Mostelaria, Regnard compuse asemenea Menechmi şi «le Retour imprevu» după Mostellaria. Destouches se inspiră din Trinumus pentru «le Dissipateur». Cel mai mare imitator fu însă Moltere, la care se simte la fiecare pas influenţa lui Plaut.

Plaut ni s’a transmis prin două serii de manuscrise. Unele mai vechi representate prin palimpsestul ambrosian şi altele mai noi representate prin manuscrisele palatine.

P. Terentius Afer.

Publius Terentius Afer s’a născut în Cartagina de unde supranumele Afer. Mai întâi fu sclav al Iui Terentiu Lucan care văzând aptitudinele lui îl liberă. Ca libert avu intrare li­ beră în casele celor mai mari patricieni Romani, ca Scipio Africanul, Laelius etc., în cercul cărora îşi formă gustul şi fineţa expresiunilor. Prima.comedie fu Andria._(fata din Andros) cu care el se duse Ia renumitul Caeciliul să-l consulte dacă trebue s’o reprezinte, dar acesta nu-1 prea încurajă. Mai târziu el întreprinse o călătorie în Grecia de unde întorcându-se muri, unii spun într’un naufragiu. Contactul lui cu cei mai nobili dintre Romani, făcu ca scrierile Iui să difere de limba lui Plaut şi să întrebuinţeze o limbă care să convină cercurilor cari îl onora­ seră cu prietenia lor. Aceasta a făcut ca Terentius sa fie acuzat, că ar fi dat Ta iveală piese cari fuseseră compuse de nobilii săi amici. Faptul nu este adevărat, căci Terentius com­ puse încă la vârsta ele 19 ani piesa Andria. In total piesele

ii

1 ii

V — 26 —

compuse de Terentius sunt 6, cari în ordine cronologică sunt următoarele : Andria (fata din Andros). Pamfil iubea o fată părăsită din Andros, dar tatăl său îi hotărâse o fată de familie, a lui Cremes. Când Cremes aude de legătura lui Pamfil îşi retrage consimţimântul. După multe încurcături se descopere că şi Andria este fica lui Cremes pe care o perduse de mică şi acum dă îuvoirea lui Pamfil ca să o ia în căsătorie. Acţiunea este bine condusă şi ţine spiritul încordat, iar persoanele sunt bine ca­ racterizate.

Hecyra (Soacra). Tânărul care se numeşte tot Pamfil iubeşte o curtezană, dar tatăl său îl forţează să ia în căsătorie o fată de familie. Abia însurat este nevoit să plece în depărtare pen­ tru o moştenire. Calităţile tinerei femei fac să fie iubită de toţi, dar în timpul absenţei bărbatului ea se reîntoarce la mama sa. Toţi cred că aceasta se întâmplă din cauza soacrei ; în rea­ litate cauza era alta. In urmă se descoperă printr’un inel ce tânărul dăduse primei lui iubite, adevărata cauză şi lucrurile se împacă. Piesa este lipsită de comic şi se poate considera mai mult ca o piesă de familie.

Ileautontimorumenos (cel care se pedepseşte pe sine). Me nedemus are un fiu Clinias care iubeşte pe Antiphila, dar din cauza reproşurilor tatălui său pleacă şi se înrolează în armată.

Bătrânul începe să se căiască zi şi noapte. Necazurile le spune vecinului său Chremes care avea şi el un fiu. Intre acestea so­ seşte Clinias, care de frica tatălui său descinde în casa prie­ tenului, la Chremes. La urmă se află că Antiphila este fica lui Chremes şi se permite lui Clinias să o ia în căsătorie.

Piesa este mediocră, intriga slabă şi nici un caracter bine definit afară poate de Chremes, care de unde se crede price­ put în toate cade victimă a neexperienţei sale.

Eunuchus. împreună cu Thais (o curtezană) fusese cres­ cută o fată, pe care mama curtezanei o avusese cadou de la un negustor. După moartea mamei, fratele vinde pe fată şi din fericire o cumpără soldatul Thraso iubitul Thaisei, căreia o şi dă cadou. Thais mai avea un prieten pe Phedria care-i face şi el cadou un ennucli şi o sclavă. Fratele lui Phedria, Chae-

ria, iubeşte însă pe Pamfila fata ce fusese crescută cu Thais,

•

!

— 27 —

şi caută toate mijloacele să o poată vedea. Mijlocul îl găseşte sclavul Parmeno care îl sfătueşte să se îmbrace ca eunucii şi să fie dus la Thais cadou din partea fratelui său. Aci se în­ tâmplă o mulţime de încurcături până ce se găseşte că Pamfila este născută liberă şi deci poate fi luată de Chaerea în căsă­ torie.

Phormio este un parazit care este eroul acţiunei. Doi fraţi au plecat în călătorii şi au lăsat pe cei doi copii ai lor cu un sclav Geta. Cei doi veri Antipho şi Phedria găsesc fiecare câte o dragoste. Antipho chiar se căsătoreşte, pe când Phedria caută bani să răscumpere pe o muzicantă. Intre acestea cei doi bă­ trâni sosesc şi sunt foarte supăraţi de isprăvile fiilor lor. Cu toate acestea parazitul Phormio reuşeşte să scoată bani de la Chremes şi răscumpără pe muzicanta lui Phedria. Mai târziu se descoperă că soţia lui Antipho era o fică a lui Chremes şi lucrurile se împacă. Intriga este simplă şi cei doi bătrâni ca şi cei doi tineri sunGBine caracterizaţi.

Adelphoe (Fraţii). Micion şi Demea sunt doi fraţi din Atena.

Unul cu un caracter indulgent este flăcău, celalt este un om serios, trăind foarte cumpătat la ţară. El are 2 copii, cel mai tânăr este educat de el, iar cel mai mare este educat de fra­ tele său, după .modul acestuia de a vedea. Fiul cel mai mic profitând de indulgenţa unchiului său, iubeşte o tânără, dar nici fratele său, cu toate că era mai strâns ţinut, nu se lasă mai pe jos. Demea află că fiul ce se află la fratele său îi cau­ zează ruşini şi acuză pe fratele său de slăbiciune, plângându-se de sistemul lui de educaţiune.

Mai târziu află că şi fiul crescut de el nu este mai cuminte şi mărturiseşte că nici severitatea excesivă nu este bună, pre­ cum nici slăbiciunea fără rezervă. Această piesă are meritul însemnat că tratează o problemă morală, care ne ţine atenţiu­ nea încordată până la urmă, iar caracterele sunt zugrăvite cu multă preciziune.

In general la Terentius caracterele sunt mai fin nuanţate.

Deja faptul că traduce pe Menandru, în cea mai mare parte, ne arată că trebue să aibă mult gust, căci acesta era cel mai fin dintre autorii de comedii greceşti. Silinţa sa de căpetenie era ca să placă nu poporului, ci celor educaţi, cari să găsească

--- 28 ----

■

1

'v

1 l

aceiaşi plăcere în traducerile sale ca în originalele greceşti. De aceia Terentius păstrează caracterul pieselor greceşti până şi în titlu şi nimic nu ne aminteşte de Roma şi instituţiunile ei.

Nici vioiciunea, nici glnmele drastice ale lui Plaut nu se mai găsesc la Terentius. Comedia devine din motoria, sta /aria. Arta sa stă în desvoltarea caracterelor şi motivarea acţiunei conform acestor caractere. In conformitate cu acţiunea, dialogul este mo­ derat şi în locul cuvintelor cu două înţelesuri şi cari provoacă râsul, apare epigrama. Metrica Influenţează asemenea dialogul, căci este mai puţin variată ca la Plaut. Mai morale nu putem zice că erau aceste comedii şi nici nu puteau fi, căci nici mo­ delele lor nu erau ; numai prin Terentius deveniră mai aşezate.

Progresul principal constă în limbă, căci acum pentru prima oară se întrebuinţa acea limbă de conversaţiune formată după modele greceşti, care se vorbea în cercul Scipionilor. Marelui public nu plăcu lă început Terentius, aşa că după moarte pie­ sele sale-dispar după scenă, rămânând tot ale lui Plaut. Dar nici între pretinşii cunoscători nu se bucură de multă trecere. Ast­ fel contiporanul său Lucius Lanuvinus îl acuză că nu are des­ tulă pătrundere şi nu se ţine strict de original aşa că Teren­ tius se văzu nevoit să-i răspundă în prologurile sale. Cu ţoaţă această înflorire momentană, comedia nu dură, ci puţin câte puţin decazu, căci sursele de unde luau poeţii Romani, nu mai aveau ce mai da.

Dintre numeroşii poeţi de paliată nu merită menţiune de cât Sextus Turpilius mort ia 103 a. Ch. de la care avem 13 titluri de comedii. Limba lui conţine contrar de a lui Terentius multe arhaisme şi vulgârisme.

Comedia Togată.

i

j In locul comediei- paliate apare o nouă formă, cgmedia toj qaţay gen născocit poate chiar de Naevius, deosebi ndu-se de ; cealaltă pe faptul că actorii poartă toga. Acest fel de comedie îşi ia subiectele din viaţa Romană şi se numea şi «tabernaria», căci oamenii cari sunt puşi pe scenă, sunt din clasa de jos.

Esenţa naţională a acestor piese ne o arată titlurile lor, cari sunt exclusiv latineşti. De şi intriga acestor piese este grecească, totuşi acţiunea se petrece în Italia şi personagiile sunt latine.

— 29 —

Tot ca un semn al latinităţei lor, este şi faptul că simţul de fa­ milie este mai accentuat, stăpânii nu mai sunt păcăliţi de sclavi, iar femeile ocupă un loc însemnat.

Cel mai vechi reprezentant a! al acestui gen pare a fi Titinius, de la care avem 15 titluri de comedii din cari 9 au nume de femei. Unele au nume de oraşe ca Seţina, Veliterna subînţeles femeia din Setina etc. altele meserii ca Fullonia. Varo îl arată ca excelent în descrierea caracterelor. Alt orator de togată este T. Quintius Atta mort la 77, lăudat de Varo şi de la care avem fragmente din 12 comedii, din cari unele par că au fost reprezentate chiar în timpul lui Horaţiu. Ni se citează piesa Aquae Caldae în care zugrăveşte viaţa luxoasă de la băi.

Cel mai însemnat dintre reprezentanţii acestui gen este L. Afranius de la care avem cel mai mare număr de titluri şi fragmente şi înfloreşte cam pe la 100 a. Ch. Din cele 40 de titluri conservate, unele privesc diferite situaţi uni ca Cinerarius (frizer), Augur, etc.; diferite caractere ca \ Prodigus (risipitorul), Simulans (prefăcutul), Temerarius etc., sau diferite rudenii, ca: Măriţi (soţii) Materterae (mătuşile), acţiuni ca: Crimen, Divortium, sau sărbători: Compitalia.

Afranius s’a deosebit de Atta şi Titinius, căci pe când aceştia întrebuinţau o limbă vulgară el imitează iaraşi pe Menandru cum însuşi mărturiseşte, de aceia Horaţiu zice: «dicitur Afrani toga convenisse Menandro» (Toga lui Afranius se zice, că ar conveni şi lui Menandru). Una din piesele lui (Incendium) s’a reprezentat chiar pe timpul lui Neron.

Acest gen nu reuşi însă la Roma, căci representanţii lui urmară prea aproape modelele greceşti, de şi tratau subiec­ te romane. In adevăr găsim în fragmente, proverbe greceşti, curtizane greceşti etc. Poeţii schimbau numai locul acţiunei şi câteva împrejurări, înlocuindu-le cu altele analoage, dar Romane.

Cu toate acestea poeţii afectau un mare dispreţ pentru Greci şi din acest timp avem cuvântul pergraecari} care caracteriza pe cei ce duceau o viaţă trândavă şi destrăbălată. Altă cauză era că legile romane nu permiteau ca să se .ridiculizeze cetă­ ţenii romani. De aceia şi vedem că locul unde se petrecea ac­ ţiunea nu este Roma ci oraşe care nu au cetăţenia. Apoi erau ridiculizaţi străinii, cari nu ştiau bine limba latină ca Oscii,

-------- asie

r .

’ r

— 30 —

Volscii etc. Mai târziu (90 a. Ch.) când se dădu drept de ce­ tăţenie Italicilor încetă şi acest gen ne mai având ce ridiculiza.

Nu ni s’a păstrat nici o comedie din acest gen, care de si­ gur ar fi fost interesantă prin limba populară în care erau scrise, aşa că documentul cel mai interesant pentru limba vul­ gară din acele timpuri rămâne tot Plaut.

Atelan ele.

; 1

; !

După războaele sociale poezia dramatică decăzu cu totul, nu din cauza războaelor ci din cauză că Romanii găsiseră alte mijloace de distracţie. Numai comedia modificată după modelul fai-selor oşciee_avu încă o.- durată efemeră. Acest fel de come­ die se numea Atellana după numele oraşului osc Atella'şi la început fu jucată în limba oscă, de către actori osci, de aceia se şi numea oscus luduş. Acest gen având o origină populara obţinu oarecare succes, căci se potrivea cu caracterul poporu­ lui căruia nu ’i plăcea aşa de mult tragediile. Subiectele atelanelor par a fi fost variate dar se învârteau totdeauna în jurul aceloraşi tipuri; Pappus sau Casnar, bătrânul avar şi înşelat; Maccus, un lungan prost şi grasul Bucco, mâncăcios obraznic.

Pe lângă acestea mai era şi Dossenus, ghebosul cel şiret, con­ siderat ca parazit.

Doi sunt representanţii cei mai însemnaţi ai acestor genuri si anume: L. Pomponius din Bononia şi Novius a căror acti­ vitate cade cam în timpul lui Sulla. Din piesele acestor poeţi nu s’au conservat de cât fragmente.

Din titlurile acestor fragmente se vede că intenţia autorilor era de a pune în scenă tipurile cunoscute în diferite manifestaţiuni ale lor. Pappus agricola, Sponsa Pappi, Macus exul, Maccus copo. Maccus miles, Macci gemini, Bucco adoptatus, Duo DossenL Alte titluri ne arată satirizate diferitele ocupaţiuni populare ca : Fullones, pictores, piscatores, medicus, Asina, capella sau Câmpani. Galii Transalpini.

Câte odată aceste piese făceau parodia tragediilor cum se vede în titluri ca: Agamemno supositus, Atreus, Hercules coactor. f Cum vedem în atelane intră tot felîil de subiecte în care politica este satirizată foarte fin şi aceasta se întâmplă în con­ tra obiceiului, dar faptul că acţiunea se petrecea în oraşe din

— 3T — Campania sau Galia, şi faptul că aceste piese era jucate de ti- 1 neri de condiţiune, nu de actori fără influenţă, făcea ca auto­ ritatea să nu intervină.

Stilul era puţin îngrijit iar obscenităţile şi expresiunile libere abundau, cum se vede în fragmentele ce ni s’au păstrat.

Atellana după succesele obţinute în timpul Iui Sulla, trece pe al doilea plan şi în timpul lui Caesar înfloreşte «Mimus» Atellana mai reînvie iar la începutul imperiului şi rămâne încă mult timp ca distracţie favorită a poporului. Mimus se întrebuinţa încă din timpul lui Accius şi constă în imitajea gesturilor şi vocei persoanelor, de aceia se jucă fără mască. Mimus servea ca intermezzo (embolium) şi însoţit de muzică distra publicul între acte. La acesta s’a adaugat apoi dans, monoloage şi dialoage.

In Mimus actorii jucau fără pantofi de aci numele de planipes. Servind numai să provoace râsul, nu trebue să ne aşteptăm la o compoziţiune îngrijită, iar costumul era ca al clov­ nilor. In privinţa moralităţei mimus lasă foarte mult de dorit şi aproape toţi scriitorii romani condamnă mimele ca foarte in­ decente.

Acest gen ajunge la înflorire în timpul lui Caesar cu De­ ci mus Laberius şi Pub/ilius Syrus.

Decimus Laberius (105—43) aparţinea ordinului cavaleri­ lor. In vârstă înaintată, ni se spune că Caesar-Ta forţat să se măsoare cu tânărul Publ Syrus într’un mim improvizat şi din această împrejurare ne-a rămas un prolog în care autorul se plânge de tirania Iui Caesar şi termină cu «Porro Quirites, libertatem perclimus. Si Necesse est multos timeat quem mulţi liment».

Titlurile de mime ne arată că ele erau luate din diferite sfere sociale şi se asemănau cu atelanele. Astfel avem titluri ca fullo, colorator, piscator, colax etc., apoi unele care se refereau la di­ verse sărbători ca compilate, Satumale etc., sau nume de po­ poare Etruscul, Galul etc. parodii nerespectoase ale zeilor etc.

Afară de obscenităţile inerente geniului, Laberius are un stil plăcut şi cu oarecare eleganţă şi rafinare. De şi fusese învins de Syrus, Caesar îi dădu 50.000 sesterţi şi îl făcu iarăşi ca­ valer, căci prin faptul că jucase pe scenă, perduse rangul.

Publilius Syrus era din Antiochia şi venise la Roma ca sclav, dar pentru talentele sale fu liberat. De la el avem puţine

r

_ 32 —

titluri de mime, dar posedăm o colecţiune de maxime, proverbe (sententiae) în versuri senare. Unele din ele sunt foarte fru­ moase şi bine cugetate. Astfel găsim : Honestus rumor alterum est patrimonialii (un nume bun este altă moştenire). De mi­ mico ne loquaris mate sed cogites (De inimic să nu vorbeşti rău dar să cugeţi, etc. Inopi beneficium bis dat, qui dat celeriter (Cine dă săracului ajutor repede (la timp), dă de două ori) Satira.

L

Am văzut că satira la Romani a apărut întâi sub forma dramatică Î11 dialog însoţit de dans şi cântece. Apoi întâlnim : satira lui Naevius, dar nu o putem cunoaşte mult, din cauza puţinelor fragmente. La Ennius ne putem orienta mai bine unde le găsim ca consistând din diferite feluri de poezie şi deci satirile lui Ennius trebue privite ca o colecţiune consistând din diferite poezii. Numele său eră luat de la satura lanx, o farfurie ; cu diferite ofrande care se prezenta zeilor de către cei vechi | aşa dar satura ar însemna ghiveci.

Cu timpul această amestecătură se desfăcu şi chiar dialogul pieri, de şi Horaţiu îl întrebuinţează încă, în unele satire ale lui. La Luciliu satira ia caracterul de critică şi învăţătură mo­ rală şi de oarece în ea sunt satirisaţe personagii contimporane o putem considera ca continuatoarea comediei vechi atice. In privinţa părerii lui Quintilian «satira tota nostra est» nu o putem susţine căci grecii : Timon (satyroi), Bion, Menippus, etc., au scris satire înaintea lui Lucilius.

Lucilius.

i '

Acest însemnat poet sa născut pe la 180 la Suessa Aurunca în Campania, dintr o famile nobilă şi bogată, a trăit la Roma în cercurile lui Scipione Emilian şi Laelius şi a servit în războiul Numantin. El moare la 103 a. Ch. la Neapoli. Prin Lucilius satura fu transformată şi nu mai însemna o colecţiune de poeme amestecate ci un fel de poeme morale, politice şi naţionale, de aceia Lucilius se poate numi întemeetorul satirei la Roma.

Chiar şi în privinţa metrului Lucilius dă tonul, căci de unde

' f

— 33 —

la început se întrebuinţau mai multe versuri, (Iambe, Trochee elegiace etc.) mai târziu rămase numai exametru, care deveni versul satiric.

Cuprinsul celor 30 de cărţi de satire scrise în diferite tim­ puri ale vieţei sale, din care ne-a rămas fragmente numeroase, este destul de felurit. ________________ Obiectul satirei lui Luciliu era viaţa din jurul său. Toate manifestările politice, sociale şi ştiinţifice, erau puse în discuţiune, chiar propriile sale păţanii şi studiile sale lite­ rare, gramaticale şi ortografice, formau subiect de vorbă. Cele dintâi atacuri le îndreptă Lucilius cu un sarcasm demn de comedia atică, nu numai contra viţiilor şi perversităţei timpului său, dar şi contra inimicilor săi, sau contra inimicilor politici ai priete­ nilor săi, numindu-i chiar cu propriul lor nume, ca pe consu­ lul L. Cornelius Lentulus, Lupus fost consul şi alţii, aşa că sa­ tirele sale trebue să fi fost o icoană a timpului.

Limba lui Lucilius era cea de conversaţiune care se obicinuia în cercurile educate, amestecate cu -nenumărate cuvinte greceşti, iar pe lectori îi dorea el să nu fie nici prea învăţaţi nici prea proşti. Satirele sale erau dorite nu numai în timpul său ci şi în urmă, formând chiar obiect de comentat şi de cri­ tică al multor învăţaţi. (Vezi Horatiu. Satire I, 10. 20).

Proza.

Faţă de poezie, proza apare mult mai târziu şi reprezen­ tanţii săi au mai puţină importanţă ca ai poeziei. CJn merit, are însă proza, căci este începută de Romani şi continuată tot de ei, de şi sub influenţa literaturii greceşti. Proza literară fiind eşită din discursurile „ce jse ţineau fie în senat, fie în adunări, cei ce scriau proză erau oameni din familiile istorice şi membrii ai senatului.

Cu oratoria se legă foarte de timpuriu istoria. Nu se mai mulţumeau oamenii numai cu însemnări de eclipse, foamete sau minunaţii, ci creşterea treptată a Romei trebuia explicată, de aci necesitatea istoriei. Vechea reformă a analelor fu însă con­ servată, ba chiar şi o parte din material. Dorinţa de a scrie latineşte era aşa de mare că scriitorii timpului găsind greutate în expunere în limba latină, se văzură nevoiţi să întrebuinţeze limba grecească, care era limba universală şi deci mai în stare 3

— 34 să răspândească gloria romană. De altfel şi la alte popoare ca : preotul Maneton în Egipt, Berosiu în Babilon procedaseră Ja fel, de ce deci Romanii, cari prin cultură erau mult mai apro­ piaţi de Greci, n’ar urma aceiaşi cale ?

Cel mai însemnat dintre analişti care a scris greceşte este Q. Fabius Pictor_{22o) care după bătălia de la Cannae a fost trimis la Delfi ca să întrebe oracolul asupra situaţiunei pericu­ loase în care se aflau Romanii. Istoria sa merge de la descăr­ carea lui Enea, ca să mă exprim astfel, până la războiul al 2-lea punic. Această istorie, de şi scrisă în greceşte, este un isvor foarte interesant pentru istoricii de mai târziu. Tot gre­ ceşte scrie şi Cinicius Alimenius, pretor în 211, care compuse anale tot în genul lui Fabius Pictor.

Alţi istorici se mai citează: P. Cornelius Scipio fiul Africa­ nului care scrie o istorie în greceşte, A. Postumius Albinus scrie o istorie şi o poemă asupra sosirii lui Enea în Italia în greceşte şi C. Acilius un senator, tălmăci în latineşte discur­ surile trimişilor Atenieni.

Marcus Porcius Cat©.

Influenţa grecească creştea Ja Roma din ce în ce şi relaţiunile dintre Greci şi Romani se înmulţeau. In 167 veniră 1000 ostatici greci din cele mai însemnate familii, cari fură primiţi în casele nobililor Romani. Acum găsim în societatea Scipionilor pe istoricul Polybiu şi filosoful Panaetius. Retorica, filosofia şi filologia se studiau cu zel la Roma şi conferenţele fi­ losofilor atrăgeau întreagă tinerimea, aşa că senatul se văzu ne­ voit în 161 să decreteze ca filosofii şi retorii greci, să nu mai stea în Roma.

Contra curentului grecesc se-ridică M. Porcius Cato născut la Tuseulum la 234 a. Ch. care se poate considera ca cel din­ tâi istoric roman. El făcu întregul al 2-lea război punic de la 217. Fu quaestor al lui Scipio în Africa şi Sicilia şi ajunse consul la 195, iar la 185 fu censor şi se purtă cu atâta severi­ tate, că i-a rămas supranumele de Censorinus. Era un ţăran şimpju îiLcea ce priveşte viaţa, serios în relaţiunile sale, strîint în cea ce priveşte politica, isteţ şi uneori egoist, dar un patriot convins, modelul Romanului de moda veche, lucrând din toate

— 35 — puterile contra educaţiunei moderne şi inovaţiunilor în politică şi religiune, şi luptând .pentru conservarea lui mos maiorum.

După ce îşi făcuse datoria pe câmpul de luptă, fu rodnic şi în domeniul literaturei şi se distinse în mai multe genuri.

Ca orator Cicero cunoştea de la Cato 150 discursuri pe cari la bătrâneţe le publicase. Unele erau discursuri politice, ca cel pentru Rodieni acuzaţi de Romani că nu se arătaseră credin­ cioşi în timpul războiului cu Filip. Cato susţine că nu trebue pedepsiţi pentru intenţiune căci nu se putea proba că ajunsese la fapte. Alte discursuri sunt juridice căci Cato era foarte câr­ cotaş şi i s’au intentat 44 procese în care a fost totdeauna achitat. Cuvântările lui Cato erau vioae, substanţiale, spirituale, însă fără artă şi cam învechite. Principiul său era: «rem tene, verba seqiientur» iar pe orator îl defineşte «vir bonus peritus dicendi».

La bătrâneţe compuse o însemnată operă istorică «Orignes» (începuturi) în şapte cărţi, pentru educaţia fiului său Marcus. Ti­ tlul se potrivea numai cu cele dintâi 3 cărţi în care se cuprindea istoria primitivă a poporului roman şi alte oraşe ale Italiei. Car­ tea 4 şi 5 însă conţineau cele două dintâi războae punice, iar celelalte povesteau evenimentele timpului. Cato utilizează isvoarele cu critică şi se deosibeşte de predecesorii săi prin faptul că nu întrebuinţează forma analistică. Este de remarcat că Cato nu se ocupă numai de oraşele Italiei ci caracterizează şi alte popoare ca : Spaniolii simpli şi săraci, Celţii bravi şi eloquenţi etc.

Nu numai faptele istorice interesează pe Cato ci şi cele geo­ grafice şi economice. Astfel ne spune unde creşte grâul cel mai bun, unde se găseşte ferul şi alte minerale, vorbeşte de­ spre munţii de sare din Spania şi de caprele cari sar 60 de picioare de pe Soracte.

La finele istoriei sale, Catone căută să-şi stabilească nieritul publicându-şi discursurile.

Tot pentru fiul său, scrise Cato un fel de enciclopedie în care trata despre agronomie, arta oratorică, medicina etc., pre­ sărată cu percepte şi maxime asupra vieţii. Desvoltând această operă, Cato. compuse o carte «de agricultura». O parte din această operă cuprinde diferite prescripţiuni relative la plantaţiunea câmpului, mai cu seamă via şi măslinul, cealaltă parte

— 36 conţine diferite sfaturi pentru stăpânul unei moşii (contracte, împărţirea muncei, datoriile intendentului, relaţiunile cu vecinii etc.). Aceasta este cea mai veche scriere în proză ce ni s'a conservat, dar din modul cum se prezintă nu are aerul că a şeit direct din mâna lui Cato.

Tot de Ia Cato nise citează un carmen de moribus în formă de scrisori care după Gellius, trată despre avariţie, despre bunurile timpurilor trecute ; în altă parte compară pe om cu fierul, care dacă nu se întrebuinţează rugineşte.

Scrierile lui Cato plăcură mult contimporanilor ca şî urma­ şilor, admirându-se la el sinceritatea cu care spune adevărul şi zicătorile lui înţelepte. Exemplul lui Cato de a scrie în limba latină, fu urmat şi de alţi istorici ca : L. Calpurnius PÎso Fniţji, adversarul lui Gracchus, care compuse 7 cărţi de anale de la Enea până în timpul său; Lucius Cassius Hemina cu 4 cărţi de istorie, de la Romulus până la războiul cu Galii.

Cn. Gellius contimporan cu Cato, trebue să fi scris foarte mult căci gramaticul Charisius menţionează cartea 97, iar în cartea 3 abia se povestea răpirea Sabinelor, C. Fanius Strabo ginerile lui Laelius scrise asemenea istorie şi L. Caelius Antipatereste cel dintâi care lasă istoria generală, pentru a se ocupa cu istoria celui de al doilea război punic. Tot el este cel dintâi care Introduce în istorie oratoria inventând discur­ suri fictive. Şempronius Asellio la 134 fu tribun militar în Numantia, făcu o istorie a timpului său până la 191 a. Ch. şi se ocupă nu numai cu luptele din afară, ci şi cu afacerile interne.

Tot asemenea scrise L. Cornelius Sisena 120—67 (contim­ poran cu Salustiu). «Historiae» în care trata evenimentele până la moartea lui Sula. Expunerea sa era foarte înflorită şi desvoltatâ, amestecată cu anecdote picante, căci el tradusese povestele milesiane ale lui Aristide de Milet (Milesiaca, fabulae milesiae).

Din contra se întorc iaraş la moda analiştilor contimporanii acestora, istorici ca : Q. Claudius Qiiadrigariiis şi Valerius Antias din care cele dintâi scrie istoria romană de la incendiul Galic, al doilea de la fondarea Romei în 75 cărţi. Aceştia sunt au­ torii de cari s’a servit mult T. Liviu.

— 37 — Tot în această epocă încep să se scrie memorii şi autobio­ grafii : Q. Lutatias Catiilus despre consulatul său. Tot asemenea scrie colegul lui Marius, M. Aemilius Scaurus (162—89) şi L. Cornelius Sulla renumitul dictator scrie memoriile sale (reriim suarum în greceşte).

E I o c i n ţa .

_JElocinţa îşi găsea îritrebuinţarea ei în viaţa publică, în se- ] nat şi adunările populare, de aceia se desvoltă foarte de tim­ puriu la Romani. încă de la începutul republicei, ni se citează oratori ca : Menenius Agrippa, Valerius Publicola etc. dar cel dintâi care şi-a publicat discursurile am văzut că a fost Appius Claudius Caecus, a cărui cuvântare în senat contra propuneri­ lor de pace ale lui Pyrrhus era citată ca model de elocinţă.

Apoi, fiecare om politic se poate considera că era şi orator, aşa că găsim o mulţime de oratori şi oameni politici.

Cea ce caracterizează epoca cu care ne ocupăm, este că elocinţă ca şi toate genurile de care ne-am ocupat, suferă influenţa gre­ cească. Nu mai era de ajuns să urinezi preceptul lui Cato «uir bonus peritus dicendi», trebuia şi o educaţiune în acest sens şi această educaţiune o dau numai manualele greceşti. Este adevărat că elocinţă romană ajunsese la un oarecare grad de desvoltare dar studiul retoricei greceşti îi dete lustrul şi mlădierea de care era lipsită. Şcoli de retori se deschiseră şi la Roma (închise în 92) şi Cornificius compuse un manual de retorică; mulţi tineri însă se duceau în Grecia să-şi complecteze studiile. Din mulţimea oratorilor ce găsim citaţi la Cicero în Brutus, vom vorbi de câţi-va cari au o superioritate şi o influenţă asupra elocinţei de mai târziu.

Laelius este cunoscut ca prieten al lui Scipione şi este în­ semnat şi ca orator şi om de legi, de aceia era şi numit sapiens. Prietenul său Scipio era şi el un orator de frunte şi Ci­ cero ne spune, că avea un stil mai îngrijit ca al lui Lelius, care întrebuinţa multe arhaisme.

Tot orator însemnat putem cita pe Serv. Sulpicius Galba consul în 144, al cărui talent consta în pasiunea cu care pro­ nunţa discursurile sale, şi fiindcă gesturile şi accentul nu se redau prin scris, de aceia discursurile sale, după cum spune

_ 38 —

Cicero, nu aveau nici un efect dacă erau citite.JEljsste cel dintiV care întrebuinţează mijloace retorice.

Tiberius Gracchus tribun în 133, are o viaţă politică destul de sbuciumată şi este cunoscut ca un orator însemnat. Cum ne spun cei vechi, el era serios şi vorbea grav, cu gesturi mo­ derate.

Nu tot astfel era C. Gracchus care era mult mai pasionat şi avu un rol mult mai.strălucit ca fratele său. Cei vechi laudă la el înălţime de gândire, fericita alegere a cuvintelor, totul era la el studiat şi socotit cea ce a făcut ca auditorii şi cititorii contimporani să fie entuziasmaţi de cuvintele sale.

Cei mai mari oratori predecesorii lui Cicero au fost M. Anionius şi L. Licinius Crassus de la cari nu avem de cât frag­ mente, dar informaţiuni de ajuns pentru a-i cunoaşte.

Antonius s'a născut la 143 şi Crasus la 140 a. Ch. şi au ocupat demnităţi înnalte. Ambii au fost oratori judiciari, nu poli­ tici, susţinând idei favorabile cauzelor ce apărau. Antonius era pasionat şi vehement, stăpân pe arta composiţiunei, ştiind să grupeze argumentele şi să impresioneze pe auditori. Pe când Antonius urma exemplul lui Galba, Crassus urma pe Laelius.

Cu o cultură mult mai largă ca Antonius, el ştia să varieze discursurile sale şi să le amplifice, întrebuinţând când gluma muşcătoare, când seriozitatea dramatică.

Cicerone vedea în Crassus pe predecesorul său, de aceia îl pune ca personagiu important in dialogul «de oratore». Atât Crassus cât şi Antoniu aveau un dispreţ afectat pentru retorică, ba încă Crassus la 92 a. Ch. închise şcolile de retori. Ştiinţa retoricei se găsea exclusiv în mâinele Grecilor. In adevăr în 191 se decretă gonirea retorilor şi filosofilor, dar această măsură rămase fără efect şi retorica deveni partea esen­ ţială a istrucţiunei tinerilor.

La începutul sec. I, avem între retori pe L. Plotius Gallus un libert, partizan al lui Marius, pe care aproape toţi îl con­ sideră ca primul retor. (Sueioniu : de grammal).

In intervalul dintre 86—82 avem retorica aşa zisului auctoi ad Herenium în 3 cărţi, a doua carte conservată după «de re rustica» a lui Cato din această epocă. Această retorică a fost atribuită lui Cicero, de alţii lui Ant. Gnipho, iar alţii au atri-

— 39 — buit-o lui Aelius Stilo. Quintilian citează ca fiind ale lui Cornificius, pasagii cari se găsesc în această retorică.

Autorul este un contimporan şi partizan al lui Sulla. Ca şi contimporanii săi multiplică termenii, împarte şi subîmparte genurile, dă reguli pentru orice fel de subiecte şi mai cu seamă discursuri. De şi lucrează după isvoare greceşti, autorul necu­ noscut căuta să traducă termenii tehnici greceşti, să înlocuiască exemplele greceşti prin exemple luate din literatura latină, luând modele, stil şi figuri de la Plaut şi de la Ennius.

Jurisprudenţa. Singurul domeniu al 1 iteraţiirei în proză care a luat o desvoltare exclusiv naţională este jurisprudenţa. La origină dreptul Roman consistă în formule consacrate, ba unele chiar secrete şi aproape religioase din cari nu se putea schimba un cuvânt căci ar fi fost nule.

Ca autor al celei dintâi cărţi de drept, se poate considera Se.vtus Aelius Paetus Calus, consul în 198 care în cartea sa tripertita, comenta legile celor 12 table şi adăogâ şi un formu­ lar de petiţiuni.

Apoi vine epoca marilor comentatori în cari juriştii se si­ lesc să condenseze legile anterioare, să explice obscurităţile şi să complecteze lacunele. Astfel M. Manlius consul în 149 are un tratat asupra vânzărei, Marcus Junius Briitus o operă de drept civil. Apoi familia Scaevolilor la care ştiinţa dreptu­ lui, unită cu onestitatea şi bunul simţ, pare că erau ereditare.

Un membru al ei Q. Mucius Scaeuola mort în 82, compuse o operă asupra întregului material juristic sub titlul «de jure ci­ vili» în 16 cărţi.

Gramatica. — La o literatură începătoare, desigur una din grijile scriitorilor este fixarea limbei şi deci ocuparea cu filologia, de aceia am şi văzut că cei dintâi scriitori se ocupau şi cu fixarea regulelor gramaticale. Adevărata filologie Ju .intro­ dusă de către Greci şi anume de învăţatul gramatic Crates din Mallos, adversarul lui Aristarch, care veni ca trimis al curţei din Pergam la Roma (in 165) către finele vieţei Iui Ennius, \ unde căzând într’un şanţ îşi rupse un picior. Până la vindecaie • el ţinu o mulţime de cuvântări despre filologie. După exemplul \ acestuia, la Roma începură studii de literatură şi de limbă.

Literatura se ocupă cu enumărareaoperilor, împărţirea siste■

— 40 —

H

1 î

I

I I,

I

matică, .cu explicarea lor şi cu aprecierea autorilor. Gramatica se concentrai în lupte între anomalie şi analogie. Ca filolog, în adevăratul înţeles al cuvântului, avem pe \L. Aelius Stilo Praeconinuşcare se născu la 150 şi fu profesor şi scriitor.

Printre şcolarii săi se numără Cicero şi Varro iar ca scriitor avu o activitate însemnată. El comentă cântecul saliilor şi explică cele 12 table. Activitatea sa de arheolog se întinse şi asupra operilor lui Plaut, fixând la 25 numărul pieselor adevărate. Ca linguist ni se citează de la el o mulţime de etimologii dintr’o operă «de proloquiis*.

Am pomenit mai sus de cearta între analogie şi anomalie să vedem ce sunt aceste 2 doctrine, căci mai târziu vom ve­ dea că şi Caesar scrie o carte «de analogia».

Celor dintâi cari s’au ocupat cu limba, li se părea că aceasta este ceva neexplicabil, dar curând observară că sunt oare cari forme cari apar totdeauna cu oarecare regularitate, deci după una se formează toate; domneşte deci în limba analogia (ratio) cum se vede în flexiune şi scopul gramaticei este să găsească analogii. Dar şi aci se ivesc greutăţi căci unii voiau să zică pertisum după concisurn. Analogia nu influenţează totdeauna căci usajul Jimbei strică analogia/Aşa Iă declinarea III de ex. găsim acusative în -im şi -em aşa că face pe alţii să zică că în limbă nu domneşte regula ci excepţia, neregula. Aceasta este anomalia sau consuetudo.

De aci lupta literară în jurul acestor două idei, având fie­ care reprezentanţii săi.

Agricultura. Filosofia.

li

I! •

■

;

1

t

I»

După Cato pătrunse în literatura latină o operă de agricul­ tură în 28 cărţi a unui Cartaginez Mago pe care Romanii o luaseră din Cartagina, iar senatul institui o comisiune care s’o cerceteze şi să o traducă în latineşte.

Dintre scriitorii Romani se ocupă Sarsena, tatăl şi fiul, care tratau agricultura după experienţa lor ca şi Cato.

Ne-a mai rămas să arătăm în câte-va cuvinte şi mersul fi­ losofic la Roma. Ea are o desvoltare mai mică ca celelalte ge­ nuri, căci Romanii erau mai mult oameni practici de cât filo­ sofi. Fiind deci de origină străină era rău văzută la Romani,

!

— 4i —

I

ba încă i se aplică şi rigorile legii, căci de două ori filosofii greci sunt goniţi din Roma în 173 şi 155, de oarece Romanii se speriau de scepticismul gânditorilor Atenieni, cari azi susţineau una şi mâine acelaşi subiect în mod contrariu.

Printre Romani sunt şi excepţiuni cari, ca Scipio Emilianu^ primeşte la el pe Panaetius, filosof stoic. Laelius este numit sapiens, iar Gracchi sunt inspiraţi de stoicism în reformele lor. Pentru majoritate însă, discuţiunile filosofice erau nişte lucruri periculoase şi deci cei cari se ocupau cu ele erau nişte stricaţi cărora li se zicea nihil agens, ofiosus esse, graeco mo re vivere.

Cu toate acestea marile doctrini filosofice nu rămăseseră ne­ cunoscute Romanilor ci le studiau, dar nu le luau ca norme de conduită. Jurisconsulţii mai cu seamă cărora li se cere preciziune în gândire şi principii fixe, se ocupau cu doctrina stoică.

Cei fără ambiţiune, iubitorii de linişte, aceştia erau pentru epi­ curei. Cu pythagorismul se ocupară câţi-va învăţaţi ca Nigidius Figulus şi alţii.

Când Romanii observară că în filosofie pot găsi ceva sub­ stanţial pentru viaţa lor, atunci începură să o studieze dându-i însă o direcţiune practică, singura care se potrivea cu caracte­ rul lor.

Aci finim prima epocă a literaturii latine şi drumul parcurs nu este tocmai mic. începuturile au fost grele şi inaugurate de • străini, cari oferiră Romanilor traduceri de opere greceşti în limba latină şi trebuinţele practice fură acelea cari provocară cele dintâi opere literare. De la traduceri Romanii trecură la original. Poezia epică, dramatică şi chiar didactică luă naştere şi se desvoltă în aceasta perioadă, numai cea lirică nu apăru.

Poezia epică începu cu traducerea Odiseii de către Livius şi fu continuată de către Naevius şi Ennius cu subiecte naţionale.

Tot asemenea în dramă. După ce atât comedia cât şi tra­ gedia nu dete de cât traduceri din greceşte, începură Ro­ manii să compună subiecte naţionale. Dar Romanii erau mai puţini primitori pentru lucrurile tragice, de aceia tragedia căzu pe când comedia continuă încă mai târziu să înflorească sub diferite forme ca Atelane şi Mime.

In această epocă apare şi satira care fu transformată din

maa

— 42 —

satira dramatică şi dialogată a lui Naevius şi Ennius, In satira de critică de moravuri.

Mult mai târziu se desvoltă proza ca în ori-ce literatură de ■ şi în arhivele pontificale se găseau elemente destule pentru dezvoltareaprozei. La început istoria se desvoltă sub forma anale. lor scrise în limba greacă, până ce Cato începu să scrie în limba latină.

Aproape toate genurile istorice au fost cultivate, căci afară de anale, se desvoltă (istoria contimporană), monografia, auto­ biografia, memoriile, etc.

Mână în mână cu istoria merge elocinţa pentru care terenul la Roma era foarte propice şi cum am văzut, are reprezentanţi foarte însemnaţi. Şi în celelalte ştiinţe am văzut că Romanii iau avut representanţi, dar ca la orice început, au fost slabi.

Ast-fel stăm cu literatura latină la începutul perioadei a doua : aproape toate genurile reprezentate, dar puţin desvoltate.

PERIOADA ll-a De la finele războiului social până la finele republicei 87—30.

De şi perioada de care ne ocupăm este scurtă totuşi actij vitatea* literară este mult mai intensă şi are reprezentanţi mult : mai însemnaţi ca până acum.

Influenţa grecească merge crescând şi Jn .aceasta epoca : complectând pe cea trecută. Tinerii romanii sau îşi făceau educaţiunea cu un Grec, cu cărţi greceşti, sau traduceri din Gre­ ceşte, sau, pentru a-şi complecta studiile, intreprindeau călătorii ‘ la Atena, la Rodos, precuir. şi în alte centre filosofice sau re­ torice. Această influenţă era aşa de puternică că literatura ajunsese la cel mai înnalt grad de desvoltare şi perfecţiune, dând naştere epocii de aur, ale cărei opere au pătruns în lumea . întreagă şi au făcut educaţiunea atâtor generaţiuni.

— 43 — Nu numai elenismul se impunea tuturor spiritelor dar acum Romanii încep să cunoască fineţea spiritu'ui grecesc prin operile Alexandrilor. Prin contactul cu operile acestor fini şi de­ licaţi artişti, scriitorii romani îşi însuşiră o graţie şi o fineţă până acum necunoscută. Poeţii acestei epoci au mai multă abilitate în mânuirea versului, şi ştiu să exprime cu mai multă delica­ teţă sentimentele intime. Este o distanţă colosală între stângăcia ce se manifestă la Ennius şi vioiciunea ce găsim la Lucreţiu, sau delicateţa de sentimente a lui Catul.

La prozatori limba aspră a jurisconsulţilor devine mult mai maleabilă, capabilă să exprime de la naraţiunile uşoare, până la analisele profunde şi subtile ale filosofilor.

Această epocă s’a comparat cu epoca de furtună şi de asalt a literaturei germane (Sturm und Dranţf Periode) căci adevă­ rata literatură clasică nu este aşa de agitată, este mai potolită.

In această epocă avem o luptă continuă; politica şi literatura se găsesc angajate în acea luptă. Şi discursurile lui Cicerone ca şi operile istorice ale lui Caesar şi Salustiu sunt scrise în ajunul, sau după o luptă sau revoluţiune. Cei cari rămân departe de aceste lupte ca Lucreţiu şi Catul nu rămân însă neînfluenţaţi; şi la ei este o luptă mo­ rală, resultatul celei politice şi de aceia oamenii acestei epoce au produs opere, dacă nu cele mai perfecte, cel puţin cele mai puternice, cele mai sugestionante din toată literatura latină.

PROZA M. Tereratius Varro.

Vom începe acum să tratăm despre cei mai însemnaţi scrii­ tori cari s’au distins în proză şi acela care s’a ilustrat atât prin mulţimea scrierilor sale, cât şi prin varietatea lor, este M. leren ti uş Varro. El se născu la Reate în anul it6 şi muri la 27 a. Cli. Familia sa era plebee dar se bucura de mare conisideraţiune şi el însuşi fu cavaler. El primi o educaţiune aleasă şi între cei dintâi profesori ai săi fu gramaticul Aelius Stilo, apoi filosoful Antiochus din Ascalon. Ca politică urmă pe cea conservatoare şi deci era partizanul lui Pompei, cu care luă parte în mai multe expediţiuni. Mai târziu, văzând nereuşita lui P0111-

— 44 —

f

;

pei, se retrase din politică şi se ocupă numai cu studiul. Caesar îi recunoscu meritele şi îl însărcina să organizeze şi diri­ jeze biblioteca ce înfiinţase de curând în Roma.

- Moartea dictatorului îl expuse pericolului căci el fu proscris şi era să fie executat dacă amicii nu înterveneau pentru el.

Când Asinius, din prada de la Dalmaţi, fondă o bibliotecă pu­ blică dintre scriitorii cari trăiau, numai bustul lui Varro - avii cinstea să fie pus alături cu al învăţaţilor.

Despre activitatea literară a lui Varro avem la Hieronynus un catalog, dar şi acest catalog este necomplect căci autorul îl întrerupe, aşa că nu ne spune de cât 48 de titluri. învăţaţii de azi socotesc operile lui la 74, cari cuprindeau ca la 620 cărţi.

Varro încercă în loate g^nunle. dar din atâtea scrieri nu avem de cât o parte din «de lingua latina şi de rej rustica».

Din celelalte opere avem însă citaţiuni numeroase la Plinius, Suetonius, Gellius, precum şi la părinţii bisericii, mai cu seamă la Augustin.

La început Varro s’a ocupat şi cu poezia şi cornpuse jişa numitele saturae Menipeae (1. CL.). El se inspiră pe deoparte de la Ennius iar pe de alta de la filosoful cinic Menippos din Gadara care trăia în sec. III a. Ch. El creiase un nou gen li­ terar «spoudogeloion» adică sub aparenţa glumei se spun lucruri serioase. O proprietate a acestor satire este amestecul de poezie şi proză. Subiectele ce el trata în aceste satire erau felurite.

Unele erau din istorie ca Tanaquil, Aborigenes, altele din mito­ logie sau chiar din Atelane. Une-ori tratează un proverb ca: «Şi-a găsit tingirea capacul» (euren e lopas to poma) sau: cave canem ; cras credo, hodie nihil. Alte titluri mai sunt: sexagesis (omul de şaizeci de ani) în care un om adoarme la 10 ani şi se scoală la 60 minunându-se de schimbările ce vede.

Nescis quid serus uesper uehat. Toate aceste subiecte au un scop moral şi patriotic căutând să aducă pe Romani pe ade­ vărata cale şi să-i împiedice de la destrăbălare. In aceste satire urmează încă tradiţiunea populară, înnainte de satira elegantă a lui Horaţiu. Este regretabil că aceste satire sau pierdut, căci nicăeri nu se vede caracterul lui Varro mâi bine ca aici. D.n mulţimea subiectelor se vede că autorul c-ste un admirator al

45 — trecutului şi. contra inovaţiunilor, tratându-le cu un spirit clar şi cu o pătrundere care se vede în toate operile lui Varro.

Logistoricon 1. LXXV1 erau nişte tratate în proză care tra­ tau diferite chestiuni filosofice. Era moda la Greci ca spre a face mai atrăgătoare chestiunile filosofice să le amestece cu povestiri mitologice. Varro face o inovaţie, înlocuind personagiile mitologice greceşti cu personagii istorice romane. Titlurile erau duble, un nume şi apoi cuprinsul. Astfel găsim titluri ca: Martus, de fortuna ; Catus, de liberis educandis; Messala, de ualetadine.

Altă operă interesantă a lui Varro este «Imagines» sau «Hebdomades», cea dintâi operă latinească ilustrată, o carte făcută după principiul lui 7. Ea cuprindea 700 imagini, adică 100 de hebdomade şi era împărţită în 15 cărţi adică 2X7 şi una introducerea. Şapte din aceste tratau pe Romani şi şapte pe Greci. De desubtul fie-cărei figuri se afla un elogiu în versuri şi apoi un text în proză. Cunoaştem de la Gelliu epigrama ce se afla scrisă la imagina lui Homer, prin care se discuta dacă Homer sau Escod era cel dintâi.

Dintre tărâmurile pe care se ilustră Varro cel mai fecund şi cel care îi plăcea mai mult fu al arheologiei şi opera sa : Ântiqmtates venim humanarum (t—25) et diuinarum (25—41) ne arată aceasta. In rerum divinarum după introducere se îm­ părţea în 4 exade tratând despre : Homines (de pontificibus, auguribus etc.)) loci (de sacelis de sacris aedibus), tempora (de feriis, de ludis etc.), res (de sacris privaiis), dei (de deis certis ei incertis). In anticităţile umane ne dă un tablou de vechile usagii romane destinate să facă pe Romani mai ataşaţi de stră­ moşii lor. Şi aci se face împărţirea pe secţiuni. Din primul ca­ pitol Varro făcea adevărate monografii, ca.: «De vita populi Ro­ mani» (un fel de istorie a civilisaţiei), «de gentepopuli Romani» (despre origina Romanilor) etc.

De alt-fel nu avea nici o critică luând drept monedă bună o mulţime de fabule.

Am văzut cum Cato compusese o enciclopedie pentru fiul său.

Al doilea care compune o carte în acelaş gen, mult mai intere­ santă însă este Varro în opera sa «Disciplinae» în 9 cărţi, în

— 4^ — care trata despre cele 7 artes liberales cu adaosul Medicinei şi Architecturei. Aceste Artes liberales erau : Gramatica, Dialec­ tica, Retorica, Geometria, Aritmetica, Astrologia, Muzica, Me­ dicina, Arhitectura.

Varro s’a ocupat şi de chestiuni de teatru cum se vede în titlurile operiîor : «Teatraleş libri, de actionibns scenicis, de personis». In altă opera «de poetis» el dă biografiile a o mul­ ţime de poeţi şi cea ce ştim despre Naevius, Ennius, Terentius etc., ştim din această sursă.

Acest mare poligraf s’a ocupat şi cu geografia în de ora maritima. Din fragmentele citate se vede că el se ocupă mai mult cu indicaţiuni ale voiajurilor maritime şi un istoric asupra artei marine.

De la profesorul său Aelius Stilo, căpătase Varro gustul fi­ lologic şi întreagă erudiţiunea sa în această privinţă o desfă­ şoară în opera «de lincfua latina» împărţită în 25 cărţi din care nu ne rămâne de cât 6 cărţi (VTX) dar la finele cărţii a 7-a ne dă un plan general al lucrărei.

Cărţile 2—4 erau dedicate lui P. Septimius, celelalte lui Ci­ cerone care la rândul său îi dedicase Academica. In această operă autorul trata.toate chestiunile filologice la ordinea zilei: Etimologia, Flexiunea, Sintaxa. Fie-care din aceste părţi se di­ viza în altele mai mici, discutând fie-care chestiune din punct de vedere al analogiei sau anomaliei. De aci stilul său fără artă şi cu un caracter arhaic pronunţat. In toată opera sa este exa­ gerat şi îndrăzneţ şi în ceia ce priveşte etimologia, Quintilian zicea că după ce ai citit pe Varro nu îţi mai poţi bate joc de nici un etimologist, căci etimologii ca: lepus din teuipes, prata =sine opeparata nu pot de cât să ne provoace râsul. Dar nu numai această operă filologică aparţine lui Varro ci în Catalo­ gul lui Heroniu şi la gramatici, sunt citate încă şase cari tra­ tau despre folosul vorbirei, despre origina limbei latine, etc.

In etate de 8p._ani scrie Varro o lucrare de.economie rurala.

Imitând pe Aristotel, el alese forma dialogată. Titlul carţei era «res rnsticae>> împărţită în 3 cărţi. Pentru fie-care din aceste cărţi Varro are un început diferit.

In cartea I-a autorul se găseşte la gardianul templului Telurei cu câţi-va amici. Gardianul fiind -nevoit să plece, vizita-

— 47 — torii rămân în faţa unei hărţi şi vorbesc despre semănături fiindcă tocmai era timpul. Personagiile poartă nume ce se ra­ portă la ţărani ca : Fundanius, Agrius, etc.

In cartea 2-a ne transportă în Epir în timpul când făcea expediţiunea cu Pompei contra piraţilor. Fiindcă Epirul este ţara unde prin excelenţă se cresc animale, el vorbeşte cu prietenii săi despre creşterea animalelor. Personagiile sunt potrivite cu subiectul căci se numesc Scrofa, Vaccius, etc.

In cartea 3-a ne găsim la Roma într’o zi de alegere în care Varro cu amicul său Axius aşteaptă rezultatul şi se duc într’o vilă după câmpul lui Marte. Aci găsesc pe augurul Appius Claudius şi diferiţi amici ca : Merula, Pavo, Pica, Passer şi fiindcă toţi au nume de paseri, vorbesc despre creşterea păsărilor şi despre peşti.

• In această operă nu trebue să căutăm poezie sau sentimen­ talism pentru natură. Autorul avea 80 ani de aceia opera sa se distinge prin multele arhaisme. El face un progres faţă cu Cato, căci nu mai crede în formule magice şi opera lui este ceva mai ştiinţifică. De altfel în generai stilul lui Varro denotă mai mult pe eruditul de cât pe scriitorul: arhaisme, termeni gre­ ceşti, expresiuni vulgare, sunt caracteristica operilor sale. Cu toate acestea Varro fu foarte utilisat de urmaşii săi până în epoca creştină. Cu timpul însă se perdură aproape toate scrie­ rile sale, rămânând numai cele două opere: «de lingua latina>> şi «de re rustica».

Curente literare şi retorice în timpul lui Cicerone. înainte de a intra în amănunte asupra lui Cicerone, este necesar să vedem curentele stilistice ce se aflau atunci în literatură. Stilul roman fu influenţat negreşit tot de Greci ale căror centre literare nu erau numai în Atena ci şi în Asia, la Alexandria şi în diferite insule. In Asia scriitorii nu se mulţumeau cu stilul simplu şi măsurat ci căutau mijloace de emoţiune mai puternice. „Fraze scurte şi de efect, căutarea pateticului, între­ buinţarea unei limbi care să placă nu numai pâturei culte ci dreptul limbei usuale de a pătrunde în literatură. De aci evita­ rea perioadelor regulate era caracteristica acestui gen numit «genus asianum» al cărui creator pare a fi fost la Greci un a-

- 48 nume Hegesias din Magnesia. Reprezentantul acestui stil baroc, cum îl numesc unii, la Roma, fu renumitul adversar în procese al lui Cicero, Qu. Horfensius Hortalus. El era un om foarte bine dotat şi încă de tânăr arata o înclinare specială pentru arta oratorică. După Cicerone, HortaItis este cel care introduse _ genus asianum în Roma unde de şi dispreţuit de generaţiunea veche, era foarte plăcut tinerilor. Efectul asupra masselor po­ pulare era prodigios, poporul eră încântat să-şi regăsească limba lui devenită mai frumoasă prin arta cu care Hortensius o poleia. Cu o memorie prodogioasă el putea să rezume exact pledoriile adversarului său şi răspunsul său dând o claritate discuţiunilor, făcea efect asupra auditorilor. El este cel dintâi care face un studiu serios de retorică şi nu se lasă vervei sale naturale. In fine Hortensius avea o voce sonoră, care ajutată de nişte gesturi de actor, făcea ca actorii de meserie cum eră Roscius şi Esop să-l studieze cu plăcere. La începutul carierei Hortensius profesă cu ardoare avocatura, pledând aproape în în fie-care zi. Când ajunse la onoruri el negligează avocatura şi mai apoi trăi în plăceri. Când văzu talentul şi succesul lui Cicero reveni, dar era prea târziu. Cicero studiase mult, şi în procesul contra lui Veres, se văzu inferioritatea lui Hortensius.

Din numeroasele lui discursuri nu a rămas nici măcar o frază, căci cum zice Cicero, trebuia să-l auzi, nu să-l citeşti. In ade­ văr, când vocea şi gestul nu mai fură ca să-l susţină, se pră­ buşi şi elocinţa lui cu totul exterioară. Fica sa Hortensia se distinse şi ea îndrăznind pe timpul triumvirilor să apere da­ mele romane contra unui impozit nedrept şi câştigă o cauză pe care nu ar fi îndrăznit s’o apere nici un orator. Quintilian spune că discursul Hortensiei fu citit mult timp ; de sigur nu numai din galanterie. ’

Contra direcţiunei asianiste se făcu o reacţiune.

Cicerone la început aparţinuse oratoriei asianiste şi prin ur­ mare întrebuinţase mult patetic şi stil bombastic în operile sale de începător. Slăbiciunea sa însă îl povăţui să-şi cruţe vocea şi să evite ori-ce emoţiune. Apoi în 79 Cicero plecă spre Gre­ cia şi Asia şi aci veni în contact cu cei mai însemnaţi oratori ai timpului. Deja renumitul retor Molon din Rhodos, îşi însuşi , Cicerone un stil măsurat şi liniştit, cea ce era contrar direc-

— 49 — ţiunei lui Hortensius, aşa că Cicerone veni la Roma transfor- j mat. Cu toate acestea el nu lăsă pateticul cu totul, nici frazele de efect, cea ce ridică în contra lui oposiţiune chiar din partea acelora cari susţineau stilul simplu. Aceştia susţineau contra lui Cicero că numai oratori ca Lisias, care se distingea prin simplitatea şi prin stilul său adevărat atic, trebue luaţi ca model.

Acei cari imitau pe Lisias reprezentau Aticismul, pe când direc­ ţiunea inaugurată de Cicerone s’ar putea numi Neoaticism, acea urmată de Lisias fiind prea aspră, exsuccus et exsangues cum zice Quintilian. In stilul ca şi în pledoariile sale, Cicero urmeaază pe Demostene modelul său preferit.

Dintre aticiştii cei mai însemnaţi sunt oratorii M. Calidius, mort la 74 a. Ch., C. Lucinius Caluus orator şi poet, M. Iiinius Brutus omorâtorul lui Caesar şi prietenul lui Cicerone. Acesta din urmă era un literat şi orator de frunte, căruia Cicero îi de­ dică o mulţime de scrieri.

Cel care ştiu să contopească şi să ia cea ce era necesar de la asiani şi atici, fu Cicero cel mai însemnat dintre literaţii romani, care s’a ilustrat prin faptele şi scrierile sale.

M. Tulius Cicero se născu la 3 Ianuarie 106 la Arpinum, ca fiu al unui cavaler roman. împreună cu fratele său Quintus veni la Roma unde luară lecţiuni cu cei mai însemnaţi profe­ sori ai timpului. Contactul cu oratori renumiţi ca Antonius şi Crassus îi fu foarte folositor. In filosofie fu introdus Cicerone de către epicureul Phedrus, academicul Philon şi stoicul Diodotus. In ştiinţa dreptului fu augurul Quintus Mucius Scaevola şi Q. Mucius Scaevola Pontifex, cari îi dădură cele dintâi prin­ cipii. In etate numai de 20 ani încercă să scrie o operă de elocinţâ şi în acelaş timp apăru ca orator în mai multe procese.

In anul 79 pe de o parte pentru a-şi stabili sănătatea, iar pe de alta pentru a-şi complecta studiile, întreprinse o călătorie în Grecia şi Asia Mică. In Athena se întâlni el cu T. Pomponiu Atdcus'ciTcare legă o prietenie strânsă.

Tot în Athena ascultă el pe renumitul epicurean Zeno şi academicul Antiochus. Din Athena Cicero se duse la Rhodos unde audiă pe renumitul retor Molon şi pe stoicul Posidonius.

In 77 a. Ch. întorcându-se la Roma se căsătoreşte cu Terentia, în 75 este numit Quaestor la Lilybaeum în Sicilia iar în 70 4

— 50 —

aciisâ pe Verres pentru mâncătorie şi avu atata influenţă pri­ mele lui pledoarii în cât acesta fu nevoit să se exileze înainte de a se da sentinţa.

In anul 69 găsim pe Cicero edil, în 66 este pretor şi caută să-şi atragă simpatia lui Pompei prin susţinerea legei Maniiia, de imperio Cri. Pompei.

In 63 Cicerone ajunge consul şi ca atare el înăbuşeşte conjuraţiunea lui Catilina. Triumviratul îl pune pe al doilea plan, iar în anul 58 fu nevoit să se exileze după propunerea lui Clodiu, care îl acuză că a procedat nelegal omorând pe Catilinari.

In 57 este rechemat din exil prin stăruinţa lui Milone pe care în 52 îl apără de omorul Clodiu. In 51—52 fu proconsul în Cijicia. In războaele civile el se dete de partea lui Pompei, pe care îl urmă la Dyrrhachium. După bătălia de la Pharsalus în anul 48, se 'întoarse la Roma şi trăi retras la moşiile sale ocupându-se cu scrieri filosofice şi retorice. In anul 46 se des­ părţi de soţia sa Terentia şi se căsători cu Publia, de care însă se despărţi în 45 când muri şi fica sa Tullia. Ultima strălucire a lui Cicerone cade după moartea lui Caesar, când ţinu renu­ mitele sale discursuri «filipice» contra lui Antonius. Făcân/du-se al doilea triumvirat, Cicero fu sacrificat de către Octavian, pro­ tejatul său, care îl lăsă în prada lui Antoniu, aşa că la 7 De­ cembrie j-3, Cicerone fu omorât la F.ormianum de către un centurion. * Scrierile lui Cicero se pot împărţi în şase genuri: 1) Dis­ cursuri, 2) .Scrieri retorice, 3) Filosofie, 4) Scrisori, 5) Lucrări istorice şi geografice, 6) Poezii.

Unele din aceste scrieri s’au perdut, dar nijş£a conservat de la el mai mult de cât de la ori care alt scriitor roman.

De oare-ce cunoaştem pe Cicerone mai mult ca orator se cuvine să dăm locul-de frunte discursurilor sale cari se pot împărţi în discursuri politice şi judiciare. In total ni s’a conser­ vat 57 de discursuri şi fragmente din încă vre-o douăzeci.

PTn discursurile sale se vede că Cicerone oscileazăJn ideile politice. La început democrat convins şi aproape revoluţionar ajunge, cum de alt-feTeste* soarta unor ast-fel de oameni un reacţionai^ conserva tor.

Când Cicerone intră în politică, Sulla domnea ca un despot asupra poporului. Cicerone fără nobleţă şi fără bani negreşit

: ;

— 5* — Că se ridică contra acestei politici şi încă trăind Sulla, atacă pe favoriţii lui în pro Quinto (81) privitor la un contract de asociaţiune şi Pro Sex. Roscio Amerino (80) unde atacă pe un protejat al lui Sulla, Chrgsogonus, care pusese să omoare pe Roscius spre a-i lua averea şi apoi acuză pe fiul acestuia de paricid. După moartea dictatorului însă urmăreşte pe partizanii acestuia cari voiau să inaugureze sistemul de jaf şi terorizare.

Contra coteriei aristocratice procedează Cicerone când acuză pe Verres de mâncătorie şi ţine cele şapte discursuri numite Verrinae. C. Verres fusese în anul 73 Propraetor în Sicilia pe care o părăsi în 70 când veni L. Caecilius Metellus. După ple­ carea sa, întreaga provincie alergă să-l reclame şi alese de avocat pe Cicero, iar Verres pe renumitul Hortensius. Ca acu­ zator pretindea să fie şi Q. Caecilius Niger, de aci un discurs al lui Cicero, divinatio in Caecilium, în care arată că Cicero are dreptul de acuzator. Apoi Adio I introducerea acţiunei, adio II în cinci cărţi (de praetnra urbana, 2) de iurisdidione Siciliensi, 3) de jrumento, 4) de signis, 5) de suppliciis). Aceste cuvântări nu au fost toate vorbite, dar fiind-că Cicerone avea materialul strâns le-a publicat.

Din punct de vedere literar Verinele sunt admirabile bucăţi de elocinţă. Cicerone ştie să grupeze faptele, să grămădească argumente şi să facă să reiasă incidentele cari trebue să im­ presioneze auditorul. De aceia aceste discursuri plac până astă-zi ori-cui le citeşte.

Acest proces deschise cariera politică a lui Cicerone dar în acelaş timp îi schimbă direcţiunea, căci vedea că tirania mulţimei este mai rea de cât a unuia.

El părăseşte pe vechii săi prieteni şi încearcă să înfiinţeze un nou partid bazat pe libertate şi moderaţiune a cărei bază era/cavalerii cari n’aveau nici pretenţiile aristocrate, nici vio­ lentele fapte ale plebeilor. De aceia caută să-şi asigure spriji­ nul lui Pompei, susţinând legea Manilia sau de imperio Cn. Pompei (66) care susţinea să se dea lui Pompei comanda în expediţiunea contra lui Mitridate şi doi ani mai în urmă vorbi contra legii agrare a lui Rullus, pe care o găsea prea socialistă.

Conjurafiunea lui Catilina dete ocaziunea la 4 cuvântări din care cea dintâi ţinută la 8 Noembrie 63 în senat este o invec­ tivă contra lui Catilina cu scop de a-1 face să se descopere

lot

— 52 “

• singur. în a doua Catilinară rostită înaintea poporului, Cicerone îşi propune să facă potretul diferiţilor partizani ai lui Catilina.

In a treia Catilinară, autorul expune faptele, între cari şi în­ cercarea de a răscula pe Alobrogi, apoi arată ce serviciu a adus el statului şi tot odată propune să se adreseze zeilor ru­ găciuni de mulţumire. Rămânea acum ca senatul să pronunţe sentinţa. Cei doi consuli designaţi susţineau ca şefii răscoalei să fie omorâţi ca ast-fel să se dea un exemplu pentru viitor.

Atunci se ridică Caesar, care prin cuvinte meşteşugite caută să convingă pe senatori că este mai nemerit să exileze pe conjuraţi pe viaţă şi să le confisce bunurile. Cicerone susţine părerea con­ trarie în Catilinara patra îşi ia singur responsabilitatea faptului şi execută pe condamnaţi. Aceste discursuri sunt cele mai cu­ noscute din câte a scris Cicerone, căci ele arată punctul cul­ minant al artei oratorice. In acelaşi timp ele au şi o importanţă istorică, căci atunci se întâmplă la Roma evenimente cari au influenţă asupra întregii organizaţiuni a statului.

In acelaşi an, după alţii în 62, ţinu Cicerone o nouă cuvân­ tare «pro Murena» care fusese acuzat că a călcat legea «de ambitu» corupând pe alegători. Această lege fusese făcută chiar de Cicero.şi acum era chemat să apere pe unul care o călcase.

In acest proces pleda Hortensius şi M. Crassus iar la urmă a luat cuvântul Cicero distingându-se prin spiritul şi glumele sale muşcătoare.

Gloria momentană câştigată în procesul lui Catilina avea să coste pe Cicerone, căci abia eşit din consulat fu acuzat de Clodiu că a condamnat la moarte fără judecată cetăţeni liberi. Ci­ cerone se exilă sjngur. După un an de exil el se reîntoarse cu gând să se răzbune contra acelor cari l-au exilat. Chiar în ziua întoarcerei sale 4 Septembrie 57 ţinu un discurs în senat (oratio cum senatui gratias egit)) în care mulţumeşte senatului dar în acelaşi timp reproşează consulilor cari se opuseseră la reche­ marea lui. Altă cuvântare o ţinu înaintea poporului (oratio cum populo gratias egit) şi alta «de două sua ad pontifices» în care cere să i se dea o casă ce îi fusese distrusă de Clodiu, iar pe loc se clădise un templu, pentru ca Cicero nici locul să nu îl poată lua înapoi.

Tot între discursurile politice trebue să punem : Pro Sesţio,

— 53 — unul din tribunii cari susţinuseră întoarcerea lui Cicerone. El era acuzat pentru abuz de putere de către Clodiu, fiindcă cu bande armate ameninţase siguranţa statului. Sestiu este apărat de Hortensius, Crassus şi Cicerone şi este achitat. Numai discursul lui Cicerone ni s’a conservat.

In Pro Caelio Cicerone urmăreşte tot pe Clodius, care, de şi nu direct, acuză pe Caeliu de încercare de revoltă şi încer­ care de otrăvire asupra demnei sale surori Clodia, care din cauza că fusese părăsită voia să distrugă pe Caeliu.

Cicero observase în partea cui va fi puterea şi că Caesar era indicat să conducă destinele republicei. De aceia îl vedem apărând interesele lui Caesar în discursul său «de provinciis consularibus». Ca o consecinţă a acestui discurs este fragmen­ tul : in Pisonem. Poate că această pace cu Caesar ar fi durat mult dacă nu intervenea un eveniment care să răcească prie­ tenia dictatorului. In Roma ca şi la noi astăzi, fie-care partid politic îşi avea bătăuşii săi conduşi de către un şef de coloare, ca să zic aşa. Milone eră şeful partizanilor lui Pompei, Clodiu al Caesarienilor. Cel dintâi voia chiar să ia consulatul şi poate ar fi reuşit, dacă nu se întâmplă un conflict cu Clodiu. O încăerare are loc între bande şi Clodiu rămâne mort (52). Cicero se in­ dignează şi convoacă o întrunire de protestare susţinând că Milone fusese atras în cursă şi se apărase. Milone făcu apel la Cicerone să-l apere şi acesta primeşte să susţină pe acela care contribuise la rechemarea sa din exil. In ziua procesului Pom­ pei, care era consul fără coleg, ia măsuri pentru judecarea pro­ cesului, înconjură tribunalul cu trupe, dar nici partizanii lui Clodius nu erau mai puţini. Cicero vorbi sub ameninţarea Clodianilor şi discursul său fu slab. Milone fu condamnat şi se exilă la Marsilia, Discursul, aşa cum îl avem astăzi, este un capo d’operă de elocinţă de cabinet dar nu- este cel vorbit înnaintea judecătorilor ci refăcut mai târziu în linişte. Se zice că Mi­ lone primind acest discurs ar fi exclamat: «o Cicerone dacă ai fi pledat aşa, nu aş mâncâ acum aşa de bun peşte în Marsilia».

Acest discurs este poate cel mai savant al lui Cicerone şi până în cete mai mici amănunte arată că era studiat pentru efectul ce voia să producă. Astfel armonia părţilor, aranjarea abilă a argumente lor,pateticul peroraţiunei fac ca acest discurs să fie luat model de toate popoarele.

p^0 r/ . f o i« «=

— 54 — Cicerone simţi după chestia Miloniană că creditul său scade la Roma şi voluntar făcu să fie numit proconsul în Cilicia (51), aşa că forul fu privat 6 ani de elocinţa lui. In acest timp evenimente însemnate se întâmplaseră. Pompeianii fuseseră zdrobiţi şi Caesar ajunsese atot puternic. Cicerone care se aştepta la răzbunări şi măceluri, văzu că Caesar este de o mare bunătate şi deci dădea noi speranţe pentru o eră de pace şi de libertate. Aceste speranţe le arată Cicerone în discursul lui: Pro Marcello unde laudă pe dictator, care dăduese voie lui Marcellus să se întoarcă din exil. Tot pentru eitare se roagă Cicerone lui Caesar în Pro Ligario iar în «pro Rege Deiotaro» (45), susţine că acest tetrach al Galaţiei nu este vinovat de atentat la viaţa lui Caesar, cum susţinea nepotul său.

In JLT^-44- Caesar este omorît şi M. Antonius credea că poate să conducă opera începută de Caesar cu brutalitate şi despotism. Cicerone prevăzând încurcăturile ce vor urma eră să plece în Grecia, când Brutus, prietenul său, îl opri asigurându-1 că un orator ca el putea să servească cauza libertăţei.

Cicerone credea să-şi ajungă idealul său republican prin unirea cu Octavian.

Pnntr’o serie de discursuri scurte dar vehemente, reuşi să dea curagiu celor fricoşi şi să depărteze pe Antonius din Roma.

In anii 44—43 ţinu Cicero 14 discursuri contra lui Antonius în­ titulate : In M. Antonium orationum Philippicarum libri. XIV. Numele de Filipice la dat Cicero după discursurile lui Demostene fiind-că el lupta pentru libertăţile ameninţate, după cum odinioară Demostene luptase pentru libertatea Greciei contra lui Filip al Macedoniei.

Cea dintâi filipică este ţinută în senat şi desvoltă motivele depărtărei lui Cicerone din Roma şi starea tristă în care se afla republica. A doua, cea mai însemnată dintre ele, este un pamflet mai mult de cât un discurs de om de stat. Este un portret satiric în colorile cele mai minunate. Oratorul ne arată pe Antonius ca pe un beţiv, stricat şi prost, care nu se gândeşte de cât la jafuri şi crime.

Această cuvântare influenţă asupra popularităţei lui Anto­ nius, de aci ura acestuia contra lui Cicero. In oraţiunea XIV este elogiul funebru ce Cicerone face soldaţilor căzuţi în luptele

ii

— 55 —

i

hJ-

contra lui Antonius şi este una din cele mai frumoase. Nu trece mult însă şi luptătorii se împacă, iar Cicerone este sacrificat fiind omorât în 7 Decembrie 43. Cu viaţa se sfârşeşte şi cariera poli­ tică a lui Cicero. Putem zice că Cicero cu sensibilitatea sa prea mare nu a fost un politician tocmai bun, dar un bun luptător al momentului, căcT ceiă ce caracterizează pe un politician, adică prevederea, lipseşte lui Cicero. Un om cinstit în mijlocul politicianilor ambiţioşi cari nu căutau de cât interesele lor, teore­ tician, în faţa celor ce nu îl înţelegeau, făcu ca Cicerone să rămînă la un moment dat izolat şi să aibă sfârşitul tragic pe care nu l’a meritat.

Discursuri judiciare. — Multe din discursurile judiciare ale lui Cicerone ţin tot de cele politice, cum sunt de exemplu: Pro Milone, Pro Murena şi chiar Verinele, fiindcă ele nu sunt de cât apărări sau acuzări ale acestor personagii, însă în strânsă legătură cu evenimentele politice ale timpului. Pe când la noi idealul este ca avocatul să trateze o cauză în ea însuşi şi să nu se întrebe dacă clientul este cetăţean bun sau rău, după cum e partidul din care face parte, la Romani cauzele erau în legătură cu politica, aşa că cea mai mare parte din cei apăraţi de Cicero sunt oameni politici.

Dintre discursurile judiciare putem cită următoarele cari nu au fost citate mai sus.

Pro Q. Roscio Comoedo (68) un proces civil pentru sclavul Panurgus, care fusese dat lui Rosciu să-l înveţe arta declamaţiei.

Acest sclav e omorât de către un oare care Flavius. Procesul priveşte daunele pe care trebue să le plătească omorîtorul către stăpânul lui Rosciu. Pro Marco Tullio, daune interese pentru stricăciunile făcute de nişte sclavi. Pro Marco Fonteio, proces de mâncătorie. Pro Caecina (69), ceartă pentru moştenire. Pro Cluentio Habito, în care era vorba de otrăvire şi de coruperea judecătorilor. In Pro Arcliia Poeia (62) Cicero apără pe poe­ tul grec Arcliia din Antiochia acuzat că şi-a însuşit pe nedrept cetăţenia romană. Procesul avu succes şi Arcliia rămâne cetă­ ţean roman. In această pledoarie Cicerone are ocaziunea să facă lauda poeziei şi a ştiinţei. Tot cu acelaş subiect este şi oraţiunea «Pro L. Cornelio Balbo» din anul 56. In Pisonem este mai mult un discurs politic ţinut în senat spre a răspunde lui Pisone

j

î — 56 —

i

!

care îl însultase. Apoi Pro Cri. Planco pe care îl apără de acuzaţia că lăsase să fie mituit. Pro C. Rabirio Postumo (54)> care împreună cu A. Gabiniu storseseră bani de la regele Ptolemeu ca să îl pună pe tron.

In discursurile sale judiciare ca şi în cele politice Cicero se arată un mare orator care face şcoală. Ceia ce mai totdeauna urmăreşte în pledoariile lui este docere şi permovere de şi în multe cazuri se adresează mai mult la sensibilitatea judecăto­ rilor de cât la inteligenţa lor.

Aceasta îl şi face ca Ia “mai toate procesele să ia cel din urmă cuvântul spre a spune peroraţiunea. Cicerone avea însă dreptate căci vorbia nu înaintea unor jurisconsulţi ci înnainteâ unor oameni la cari sentimentul joacă un rol însemnat. Acea­ sta justifică pe Cicerone că întrebuinţează atât de mult patetic, aşa de mare fraseologie, superlative nemăsurate, şi în fine tot aparatul necesar să facă un discurs plăcut mulţimei. De altfel Cicerone excelează prin invenţiune. El care cunoştea aşa de bine operile retorilor, se serveşte de ele în gruparea argumentelor, in cercetarea cauzelor, în discutarea mărturiilor aduse, etc. In fine discursurile lui Cicerone nu sunt expresiunea ini mei lui ca la Demostene, ci ele sunt adevărat avocăţeşti, făcute numai pentru apărarea, unei cauze, dreaptă azi fiind-că o apăr eu, nedreaptă mâine fiindcă o apără altul. Ceia ce face însă pe Cicero superior este stilul său care cuprinde o adevărată gamă cromatică, care variază după sentimentele ce exprimă.

Eljngrijeşte aşa de mult de cadenţa stilului, încât voeşte să-i dea aparenţa unei poezii, lăsând sfârşiturile de fraze să sune ca adevărate versuri ritmice. încă de timpuriu discursurile lui Cicerone fură obiectul cer­ cetărilor învăţaţilor şi chiar în sec. I a. Ch. avem pe comenta­ torul Q. Asconius Pedianus. Alte comentarii sunt aşa numitele Scholia Bobiensia după mănăstirea Bobbio, unde Angelo Mai, renumitul descoperitor de palimpseste a dat peste ele.

)

Opere de retorică. — In strânsă legătură cu discursurile lui Cicero sunt operile sale retorice. încă tănâr de 20 ani Cicerone compuse o operă retorică întitulată «de inventione» adică despre găsirea subiectului. Cicero se întinde asupra

unor consideraţiuni de ordine cu totul izolată întrebându-se

.

i

II

— 57 ~ dacă elocinţa aduce omenirei foloase sau pagube arătând că nici statele nu se pot desvolta numai cu ajutorul filosofiei, dacă sunt private de elocinţa şi nici chiar cultura nu se poate desvoltâ fără ea.

Numai după aceste consideraţiuni intră în materie, pe care o tratează fără mult etuziasm, aşa că opera în general este slabă.

De oratore 3 cărţi (55), cea mai bună dintre operile sale dedicată fratelui său Quintus. Opera este un dialog unde îşi expun părerile despre orator cei mai elocinţi oameni ai tim­ pului : L. Crassus şi M. Antonius. In cartea I se vorbeşte despre calităţile şi cunoştinţele indispensabile oratorului. Erau două păreri : unii susţineau că pentru ca cine-va să vorbească nu este nevoe de multă învăţătură (Antoniu). Alţii din contra, că pentru ca cineva să devină orator trebue să aibă o erudiţiune complectă în politică, jurisprudenţă, istorie, etc. (Crassus). Car­ tea II este un lung discurs al lui Antonius asupra invenţiunei şi dispoziţiunei, explicând diferitele mijloace de a plăcea şi con­ vinge. In cartea III Crassus reia cuvântul tratând despre elo­ cuţiune şi acţiune. Acest dialog este de o însemnată valoare literară, fiind scrisă cu cea mai mare îngrijire.

Orator ad M. Brutum sive de optimo genere dicendi (46).

In această operă Cicerone, vorbeşte aci în numele său propriu şi se ridică contra criticilor, voind să arate că direcţiunea sa oratorică este cea mai bună. Cartea se compune din 2 părţi neegale. In prima parte el defineşte aticismul, adevărat, face potretul oratorului ideal şi tratează diferitele specii de stil. In a doua parte el face discuţiunea asupra ritmului oratoric şi utilităţile sale în discurs. Acest ritm, care după Cicero este : «Quid qnid est enim, quod sub aurium mensuram aliquam cadat» se obţine prin finitul frazei cu aceiaşi măsură (concinitate), prin paralelism şi antiteze. Cicerone se pronunţă contra neoaticilor cari susţineau stilul lui Lysias, caşi contra Asianilor, cari aveau stilul prea înflorit şi susţine stilul lui Demostene şi Eschine, care admitea ce era bun şi de la unii şi de la alţii.

Partitiones oratoriae (54), un fel de catechism retoric care cuprinde o expunere a chestiunilor celor mai importante de retorică pe cari Cicerone le expune fiului său.

Brutus, de Claris oratoribus (46) este un dialog între Cicerone,

- 58 —

i

I

M. Brutus şi Atticus în care se face istoria elocinţei romane.

Cel care vorbeşte mai mult este Cicerone, cei-lalţi întrerup numai din când în când. Tratarea este inegală. Asupra unor oratori insistă prea mult, pe alţii îi enumărâ numai. Şi în această operă se vede că Cicerone critică direcţiunea neo-aticilor, din care făcea parte chiar Brutus şi dedicându-i cartea autorul speră să-l convertească la direcţiunea sa.

De optimo genere oratoruni este o Introducere îndreptată contra neo-aticilor şi tratează despre modelele de stil, pe care le găseşte la Demostene şi Eschine traducând cuvântarea lui Eschine şi Demostene despre coroană.

Topica, Ad. C. Trebaţium, ia naştere de la o întrebare ce Trebaţiu făcuse lui Cicero când se aflau la Tusculum. Trebaţiu văzuse cartea lui Aristotel la Cicerone şi-l întrebase despre cu­ prinsul operei. Cicero se apucă atunci să prelucreze materia şi aceasta o făcu într’un voiaj de la Velia la Regiuni, fără să aibă vre-o carte lângă el. Ea tratează ^despre găsirea argumen­ telor şi a locurilor (topi) de unde le putem lua.

Nimeni n’a avut despre elocinţă o concepţiune mai nobilă de cât Cicerone. El vedea în ea creatoarea statelor şi un pu­ ternic axiliar pentru progres. De aceia Cicerone arată o grije rară în compoziţiune. Fiind-că da sfaturi trebuia să se ofere ca exemplu. Nu numai stilul său este mai clar ca în celelalte opere, dar şi dialogul este mai viu şi mai natural. Personagiile dialogurilor sale sunt mai bine definite, fie-care păstrând fizio­ nomia sa, ideile sale de la început până la sfârşit.

Scrisorile lui Cicerone. O parte interesantă a operei lui Ci­ cerone este corespondenţa lui foarte numeroasă ce a avut în viaţă şi din care ni s’a păstrat o mare parte. întreaga colecţiune conţine 840 scrispri împărţite în patru. 1) Ad familiares, 16 cărţi coprind scrisori publicate prin îngrijirea lui Tiro se­ cretarul său, inventatorul stenografiii (notae Tironianae). Scri­ sorile sunt adresate diferitelor personagii din acele timpuri.

2) Ad Atţicum 16 cărţi în care se tratează politică şi literatură dar şi afaceri de ordin intim, între anii 68—44. 3) Ad Quintum fratrem 3 cărţi din 60—54, cele mai multe de ordin politic şi personal. 4) Ad M. Brutum 23 epistole scrise după moar­ tea lui Caesar. Interpolată este şi o scrisoare către Octavian.

1

.

1 il

' — 59 — Scrisorile lui sunt importante pentru cunoaşterea caracte­ rului autorului şi un mijloc de informare pentru istoria tim­ pului cu atât mai mult că Cicerone era în relaţiuni cu oamenii cei mai însemnaţi şi fiind-că avea prieteni foarte intimi, ca Atticus, îşi exprimă gândurile cele mai intime. Scrisorile lui mai au un interes din punct de vedere literar căci ele sunt modelul limbii de conversaţiune. In adevăr Cicerone le scria nepregătit, adesea curierul aşteptând la poartă să plece. Cât despre limbă chiar Cicerone spune că scria sermone plebeio, coticlianis uerbis, aşa că scrisorile sunt cu totul deosebite de operile sale îngrijite. Diminutive, neologisme, arhaisme, cuvinte populare, abundă în epistolele acestui scriitor aşa de purist. Cea ce face uneori greu de înţeles unele epistole este faptul că multe din ele sunt răspunsuri la scrisori cari nu ni s’a;j conservat, iar cu Atticus vorbeşte de multe ori alusiuni la • lucruri pe cari nu avem de unde le şti.

Scrierile filosofice ale lui Cicerone. Am văzut mersul filoso­ fici la Roma şi apariţia celor întâi filosofi greci. Mai rămânea încă ceva de făcut. Trebuia să se găsească cineva care să po­ pularizeze această filosofie, s’o adapteze cu mintea Romanilor.

Acela care veni să aducă în discuţie toate sistemele filosofice existente pe atunci, fu Cicerone. Cele mai multe scrieri le făcu în cei din urmă ani, când nu se mai putea ocupa cu politica.

Spiritul ce predomneşte în scrierile sale filosofice este acel uti­ litarism care conducea pe Romani şi deci el priveşte filosofia din punctul de vedere al filosofului dar pentru oratori. Sistemul ce urmează Cicerone în filosofie este cel jsclgctic, adică de a alege din toate sistemele ce i se pare bun. Dintre isvoarele ce utili­ zează, unele sunt îndoioase iar operile ce rezultă au aerul mai mult ale unor traduceri de cât ale unor scrieri originale. De la Cicerone ni s’au păstrat următoarele scrieri filosofice.

De republica, 6 cărţi, începută în 54 a. Ch. şi conservată numai în fragmente, tratează chestiunea care dintre formele de stat este cea mai bună?. In cartea VI avem «somnium Scipionis», con­ servat de Macrobiu care l’a comentat şi în care avem o con­ vorbire a lui Scipione cel tânăr discutând chestiunea despre cea mai bună formă de stat. El recunoaşte că un amestec de monarhie, democraţie şi aristocraţie, ar fi cel mai bun stat.

■

— 6o — Ca complectare a operei de mai sus scrie Cicerone «De legibus», rămasă neterminată, numai cu trei cărţi.

Cicero discută cu fratele său Quintus şi cu Atticus la mo­ şia sa din Arpinum despre legi. El tratează despre legile na­ turale, iar în cartea doua despre-magistraţi. Opera pare a fi fost compusă în grabă, cu un stil neîngrijit, totuşi este interesantă pentru fragmentele de legi vechi, scrise în limba arhaică lati­ nească.

Paradoxa Stoicorum ad M. Brutum (46), coprinde şase din cele mai uzitate principii stoice cari stau în contrazicere cu lo­ gica obicinuită, dar cari-se pot susţine retoriceşte. Ast-fel acolo se tratează chestiuni ca: «Binele moral este singurul bun» sau: «Virtutea este singură suficientă pentru fericire » ori: «Toate crimele ca şi toate acţiunile bune sunt de o potrivă», sau : «în­ ţeleptul singur este liber».

Toate acestea sunt tratate de Cicerone cu multă competinţă, luând exemple din istorie şi viaţă.

Academica. \n anul 45 scrise Cicero această operă la început în 2 cărţi şi apoi mărită la 4, cunoscute sub numele de Aca­ demica priora şi Academica posteriora, sub forma unei conversaţiuni cu Luculus şi Varro, în care autorul expune doctrina probabilistă a Academicienilor, al căror discipol era Cicero. In acelaşi timp face şi istoria filosofiei de la Socrate până la Arcesilaus.

De finibus bonorum et malprum în 5 cărţi, dedicată tot lui M. Brutus care este prietenul ce-1 îndeamnă să scrie filosofic.

In această operă se discută despre supremul_bine la care. ajunge cineva practicând virtutea şi despre răul cel mare la care ajunge cineva nepracticând virtutea. In cartea I ne dă părerea Epicureilor, în a doua Cicero combate această părere, în cartea III ne dă părerea Stoicilor iar în a IV se combate părerea lor în cartea V coprinde părerea Academicilor şi Peripateticilor, contra cărora Cicero are foarte puţin de obiectat.

"■

i!

I

Tusculanarum disputationum libri V dedicată tot lui Brutus şi compusă în 44 a. Ch., e numită ast-fel după numele moşiei lui Cicero unde s’au ţinut cele 5 dialoguri. Această operă este desvoltarea unei alte opere mai mică o Consolatio pe care

o compusese ca să se mângâe de moartea ficei sale Tullia. In -

1

— 6x — Tusculane Cicerone tratează următoarele chestiuni: i) Dispre ţul morţei, 2) Suportarea durerii, 3) Alinarea durerii, 4) Despre diferitele maladii, 5) Arată că virtutea este suficientă pentru fericire. In această operă găsim o mulţime de citaţii din poeţii vechi, căci autorul voeşte să ne prezinte un tratat de filosofie populară a vieţei.

De deorum natura L. III dedicată lui M. Brutus şi terminată în 44, tratează despre părerile Stoicilor, Epicureilor şi Acade­ micilor asupra fiinţei divine. Opera sufere de obscuritate şi su­ perficialitate.

Cato maior, de senectute este dedicată lui T. Pomponius Atticus şi tratează despre bătrâneţe. Autorul pune în gura lui Cato maior apologia acestei vârste şi combate reproşurile ce se aduc bătrâneţei. Cartea este plăcută la citit şi personagiul lui Cato bine ales.

De divinatione L. II este o întregire a cărţei de natura deo­ rum şi tratează despre revelaţiune şi profeţie punând în dis­ cuţie părerile Stoicilor şi Academicilor în această privinţă; opera este importantă fiind-că ne arată sistemul superstiţiunei romane.

El împarte profeţia în artificială, ca aceia provenită prin obser­ varea măruntaelor, sborul păsărilor, stele, etc. şi naturală, prin vis şi extaz. In general autorul urmează cartea lui Posidonius: peri mantikes (despre profeţie).

De fato (44) conservat numai în fragmente este o convor­ bire avută cu A. Hirtius despre destin (eimarmene) şi se ba­ zează pe ideile filosofice ale timpului său.

Timaeus este o traducere a operei cu acelaşi nume a lui Plato.

Una din operile interesante ale lui Cicerone este : «Laelius sive De amiciţia» compusă cam prin anul 44 şi dedicată celui mai bun prieten al său, T. P. Atticus. Personagiul principal este Laelius a cărui prietenie pentru Scipione era cunoscută. El se adresează ginerilor săi arătându-le valoarea prieteniei, tratează esenţa adevăratei prietenii, şi apoi arată origina amiciţiei.

De oficiis libri III compusă în 44, este dedicată fiului său şi tratează despre datorii. In prima carte tratează despre moral şi conflictul între moral şi imoral, in a doua tratează despre folositor şi conflictul între aceste idei şi în cartea III despre conflictul între moral şi folositor, punând chestiunea dacă tot ce este folositor poate fi moral.

*—62 — 5

1

Opera întreagă ne spune Cicero că a compus-o după Panaetius un filosof însemnat, ce trăia în intimitatea Scipionilor.

Din analisa operei se vede însă că nu numai Panaetius este cel ce procură materialul necesar.

De şi operile ce văzurăm sunt destul de numeroase totuşi Cicero a mai compus şi altele care s’au perdut şi a căror amintire se găseşte numai în citaţiunile diferiţilor autori cari s’au folosit de ele.

Cea mai interesantă scriere perdută, după fragmentele con­ servate, era Hortensius, numită ast-fel după un dialog între Ci­ cero, Hortensius şi Q. Lutatius Catullus. Dialogul coprindea un elogiu al filosofiei. După ce Hortensius susţinuse că nu există filosofie şi că viăţa filosofilor nu corespunde cu doctrina lor, Cicero îl combate şi chiar îl convinge de importanţa filosofiei.

Alte opere perdute sunt: De gloria 1 II, De virtutibus, de auguriis, traduceri din Xenofon şi din Plato, etc.

In operile filosofice ale lui Cicerone nu trebue să căutăm multă originalitate căci, cum singur spunea, operile lui filoso­ fice nu sunt de cât o copie după cele greceşti cu scopul de a populariza filosofia la Roma. De aceia, mai cu seamă în operile de metafizică reuşeşte foarte puţin, pe când operile de morală denotă o pătrundere mult mai adâncă. Multe din operile sale filosofice sunt rezultatul unor împrejurări dureroase ale vieţei sale sau rezultatul unor decepţiuni politice. Ast-fel moartea fijcei sale şi neînţelegerile familiare îl împingeal(să găsească conso­ lare în ocupaţiunea cu filosofia. Condamnat să se retragă fără voie din politică, tot filosofia era care îi da consolare.

In privinţa sistemelor filosofice ce urmează Cicerone nu tre­ bue să cerem o consecuenţă. El ia din toate sistemele ceia ce i se pare bun, formând un sistem propriu de aceia trebue să îl considerăm ca eclectic, adică cel care alege.

Forma în care îmbracă ideile sale filosofice este aceia a dialogului căci Cicero voeşte să urmeze pe Plato până la fine, cu deosebire că Ia Plato dialogul se potrivea cu împrejurările şi cu doctrina, pe când la Cicero era mult mai străin. Meritul cel mare al lui Cicero este că a ştiut să latinizeze şi să popu- • larizeze filosofia grecească şi a reuşit pe deplin creind o limbă filosofică care a servit ca model posterităţii.

— 63 — Dar Cicero nu era din aceia cari să se mulţumească cu aceste încercări. El compuse încă o mulţime de scrieri în alte domenii. Ast-fel memorii asupra consulatutui său şi scrieri geo­ grafice. Mândria şi ambiţiunea sa îl aduseră şi pe. terenul 'poeziei ' * compunând o adevărată poemă despre consulatul său {de temporibus meis) descriind evenimentele importante la care luase parte. Tot în versuri avem şi o poemă asupra zeului mărei Glaucos, Nilus, etc., precum şi o traducere din Arătos: fenomene.

Toate aceste poezii sunt însă mai pre jos de talentul ce ob­ servăm în scrierile sale în proză de aceia ni s’a conservat puţin din ele.

In strânsă legătură de iubire frăţească cu Cicerone fu fra­ tele său Quintus care departe de a avea talentul fratelui său to­ tuşi nu era lipsit de dispoziţiuni literare cum se vede în scriso­ rele ce adresează lui Cicerone transmisă sub titlul de «commentariolum peiitionis» în care trata despre canditatura sa, la consulat.

C. Julius Caesar.

Contimporan cu Cicero este C. Julius Caesar, care se născu la 13 Quintitis (Iulie) 100 a. Ch. Nepot al lui Marius se căsători cu Cornelia fica lui Cina. Bănuit de Sulla că complotează, abia putu fi graţiat. In anul 80 se distinse în armata din Asia Mică, după moartea lui Sula se întoarse în patrie şi avu succrs ca orator de barou. Pe la 76 se duse la Rodos ca şi Cicero, ca să audieze pe renumitul retor Molon. In 67 fu Quaestor, în 65 ca Edil dădu jocuri strălucite, în 63 fu Pontifex Maximus, în 62 praetor, în 61 propraetor în Spania şi luptă cu succes contra Lusitanilor, în 60 fondă cu Pompei şi Crassus primul. trium­ virat şi în 59 fu ales consul. Apoi ca proconsul în Galia 58—50 supuse întreaga ţară. In 49—45 are loc războiul civil în care învinge pe Pompei şi partizanii săi rămânând aproape singur stăpânitor. Jn 15 Martie 44 fu omorât în senat. Caesar era omul care întrunea toate calităţile ca să poătă domni la Roma. Era un bun general, bun oratojc şi literat. Toate aceste talente ştiu el să le'utilizeze spre a ajunge la gradul cel mai înalt de putere şi reuşi pe deplin.

Din tinereţe scrise o operă de pură gramatică «de analogia» îe care el spune că flexiunea se bazează pe reguli fixe

— 64 —

i

!

I

şi arată că nu trebue să întrebuinţăm cuvinte neuzitate. Habe semper in memoria et in peciore ut tanquam scopulum, sic fugias inauditiim atque insolens uerbum. Ast-fel trebue să fugim de ori-ce ornament stilistic, căci nu este nimic mai frumos de cât simplitatea şi preciziunea. Unde nu găsim cuvinte cari sunt în uz trebue să ne servim de analogie, adică să regulezi cazu­ rile speciale după cele generale, (vezi cap. despre analogie şi anomalie) Tot dintre scrierile perdute ale lui Caesar fac parte Anticatones L. II, contra scrierii lui Cicerone în care se lăudă Cato cel tânăr precum şl discursurile lui lăudate de Cicerone şi de­ spre care Quintilian zice: «eodem illum animo dixisse, quo "bellavit, apparet.

Ni s’a conservat 7 cărţi de «comentarii de bello gallico» şi 3 cărţi «de bello civili». Cele dintâi sunt nişte însemnări, nişte rapoarte oficiale publicate prin anul 51 a. Ch. mai mult ca să se apere contra atacurilor inimicilor săi, cari acuzau purtarea sa în Galia. Caesar aşază materialul aşa fel ca să corespundă un an cu o carte, lăsând nepovestite evenimentele celor doi ani din urmă. Opera începe cu războiul contra lui Ariovist până la victoria decisivă contra lui Vercingetorix. Povestirea este în­ treruptă de 3 episoade geografice asupra Suevilor, asupra marei Britanii şi asupra Galiei.

In «de bello civili» povesteşte evenimentele cari încep cu 1 Ianuarie 49 şi din conţinutul operei se vede că Caesar nu a avut timp s’o editeze. Prima carte povesteşte începutul războiu­ lui şi fuga lui Pompei, a doua asediul Marsiliei şi războiul african până la revolta Alexandriei.

In toaje operile sale Caesar se distinge prin simplicitatea şi eleganţa stilului. El lasă ca evenimentele să se desfăşoare de la sine, grupând faptele aşa cum s’au întâmplat ele şi scoţând în relief pe cele mai interesante. Ast-fel aceste comentarii au nu numai un merit istoric dar şi unul literar, care face ca Caesar să nu lipsească dintre autorii luaţi ca model.

Caesar lăsă scrierile sale necomplecte aşa că fură continuate de un general, Hirtius, care compune o a VIII carte la războiul galic, narând evenimentele între anul 51—50.

Tot de către Hirtius este scris şi Bellum Alexandrinum care

*

— 65 povesteşte războaele cu Alexandria, expediţia contra lui Farnaces şi războiul iliric precum şi revoltele din Spania. In Bellum Africanum se vede că autorul a făcut expediţiunea cu Caesar. Materialul nu este nici de cum aranjat artistic şi denotă o mână exercitată aşa că nu se poate atribui lui Hirtius cum nu se poate atribui nici Bellum Hispaniense care tratează războiul din Spania. Aci avem aface cu un autor needucat care narează evenimentele după notiţele zilnice, amestecând pe cele im­ portante cu cele mai neînsemnate. După politica ce urmăreşte se vede că era un partizan al lui Caesar.

Cornelius Nepos trăeşte cam între ioo—25, a. Ch. era ori­ ginar din Galia Transpadana şi prieten cu Cicero, Atticus şi Catul. Amănunte mai multe asupra vieţei lui nu ştim. Cea din­ tâi operă a lui Nepos, care însă s’a perdut, fu Chronica în trei cărţi, în care se cuprindea cele mai însemnate date atât din is­ toria Romanilor cât şi a altor popoare şi prin urmare un repertoriu însemnat pentru cel ce vrea să aibă o idee de istorie generală.

Altă operă perdută este «Exempla» în cel puţin cinci cărţi care coprindea exemple din istorie, curiosităţi şi alt material util mai cu seamă retorilor. Ţot perdută este opera lui geografică şi monografiile detailate a\lui Cicero şi â^lui Cato.

Singura operă conservată de la Cornelius Nepos este o colecţiune de 23 biografii ale generalilor vestiţi, mai toţi străini; • apoi un fragment asupra regilor cari au fost şi generali şi se termină prin viaţa lui Hamilcar şi Anibal. Această operă înti­ tulată «De exceleniibus cliicibus exterarum gentium» are pe ul­ tima pagină 6 distihuri pe care un oare care Emilius Probus le făcuse spre a înnaintâ această operă împăratului Teodosiu. După aceste versuri, de alt-fel destul de proaste, s’a crezut că opera este a acestui Probus şi ediţia princeps din 1471 a fost publi­ cată sub numele lui. Lambinus însă observă că un scriitor din sec. IV putea să facă cel mult versuri ca cele de la finele Gperei dar nu să scrie proză ca aceia din aceste biografii. Cri­ tica modernă a admis că opera este a lui Nepos iar Probus nu era de cât un caligraf care copiase cartea şi îi adăogase ver­ surile dedicatorii. Opera primitivă se numea «de viris iluştribus» şi conţinea cel puţin 16 cărţi (căci această carte este citată 5

— 66 —

: : !

de gramaticul Charisius) făcând biografiile oamenilor însemnaţi ca : regi, generali, guvernatori, oratori, gramatici, filosofi, etc; atât străini cât şi romani. Din acestea nu s’a conservat de cât cele 22 de biografii şi din cartea «de historicis Latinis» numai vieţile lui Cato Maior şi T. Pomponius Atticus. Aceste biografii sunt mai mult o reunire de notiţe în care autorului îi place să vâre tot felul de anecdote, de aceîa^Cmii nici nu se consideră Nepos ca istoric însemnat. Plinius cel bătrân îi reproşâ prea marea sa credulitate şi în adevăr găsim la el prea multă superficiali­ tate, neînţelegeri, exagerări geografice şi cronologice. El nu are nici una din calităţile de graţie şi naivitate ce ne atrag la Plutarh care scrie biografii. Expunerea sa este uneori prea mo­ notonă, prea neglijată, iar pe alocurea spiritul retoric domneşte.

Intru cât însă avem lipsă de isvoare istorice pentru personagiile ce descrie, opera lui Nepos este de o valoare istorică in­ contestabilă.

Cu studii istorice se ocupă şi prietenul lui Cicero, Titus Pom­ ponius Atticus (109—32) a cărui biografie desvoltată o compuse Nepos. Prin cultura şi prin averea sa Atticus ajunsese unul din cei mai influenţi oameni ai'timpului. El este cel mai vechi li­ brar în Roma, dar cu toate ocupaţiunile sale este şi scriitor compunând «liber annalis». Această cronologie coprinde tocmai 700 ani începând cu fondarea Romei şi ajungând până la 54 a. Ch. Ca o complectare a acestor cronologii o formă mono­ grafiile genealogice ale diferitelor familii ca .lunii, Marceli, etc.» . ba chiar compuse şi un panegiric al lui Cicerone în limba greacă.

C. Sallustius Crispus. Istoriografia ajunse la adevărata valoare cu Sallustius care ştiu să concentreze în operile sale is­ torice, eleganţa expunerei şi profunziunea fondului. El se născu la 86 în oraşul Sabin Amiternum.

Cariera sa politică începu cu (quaestura) chestura, iar după moartea Clodius (52) deveni tribun al poporului şi luptă din toate puterile contra lui Milo şi Cicerone, trimiţând chiar incen­ diatori contra senatului. Doi ani mai târziii censorul Appius îl excludea din senat din causa moravurilor rele, dar după un an Caesar îl făcu chestor şi fu reprimit în senat. Partizan înfocat al lui Caesar, îl găsim luând parte la o mulţime de expediţiuni.

— 67 —

f

Caesar drept recompensă îl numi proconsul în Africa unde se îmbogăţi jefuind-o cumplit. întors la Roma după moartea lui Caesar, se retrase din politică, trăind în palatul său din Tibur şi din Roma al cărui grădini au rămas celebre. Ocupat cu com­ punerea operilor sale, pentru care filologul Ateius îi compusese un Breviariam omnium reruni Romanarum, tribunul revoluţio­ nar şi guvernatorul neonest se făcu profesor de morală dar, cum ziceLactanţiu : «de ce n’a trăit cum vorbea !».

Bellum Catilinae (conjuraţi un ea lui Catilina). Sallustius ne spune că avea o vocaţiune literară şi ar fi voit să scrie chiar din tinereţe dacă o funestă ambiţiune nu Tar fi reţinut. Când sufletul i s’a liniştit, când se hotărâse să se retragă din afaceri, atunci compuse opera sa cea dintâi după moartea lui Caesar în 43. Nici nu se gândea să dea o prea mare întindere acestei scrieri, tratând întreaga istorie a poporului Roman, căci forţele sale erau prea slabe pentru aceasta, cum spune însuşi Sallustius, ci voia să trateze părţi alese «carptim» cari să Intereseze timpul în care trăia. Apoi evenimentele contimporane nu aveau să-l obosească în cercetări de arhive, sau călătorii depărtate. El avea la îndemână discursurile lui Cicerone, văzuse evenimen­ tele, de şi el declară că numai auzise de ele, deci uşor îi venea la umbra răcoroasă a gradinelor şi palatelor sale să compună o istorie filosofică a evenimentelor timpului.

Această operă a lui Sallustius s’ar putea rezuma în modul următor: In prefaţă autorul începe filosofând să facă elogiul istoriei, cu studiul căreia trebue să se ocupe orice om care voeşte să fie folositor patriei. După aceia face portretul lui Ca­ tilina, arătându-1 ca pe un criminal înnăscut.

Timpul de corupţiune în care se aflau Romanii favorizau planurile lui Catilina. Mai departe arată începuturile activităţii lui Catilina descriind cu multe amănunte conspiraţiunea lui şi rolul lui Cicerone în această împrejurare, până la moartea lui Catilina învins de consulul Antoniusla Fiesole.

In privinţa valoarei literare şi istorice a operei lui Sallustius s’a zis mutle şi defecte sau găsit destule. Cartea este plină de nesiguranţă şi nu posedă nici ordine nici proporţiune. Urmaş al cronicarilor nu este cu totul degajat de influenţa lor, căci după ce face potretul lui Catilina, se întoarce să facă genealogia popo-

— 68 — rului roman. Apoi din 60 capitole 20 sunt pline cu discursuri şi digresiuni. Cum se vede Sallustius n’a posedat bine materia şi în lipsa unui model s’a rătăcit.

Un eveniment tot aşa de însemnat ca şi conjuraţiunea lui Catilina care atrăsese atenţiunea tuturor, căci probase pănă la evidenţă corupţiunea romană care începea, fusese războiul cu Jugurta. Deci Sallustius începu să scrie despre acest război în­ tre anii 43—40 tratând expediţiunea în Numidia care avusese loc cu 20 ani înnainte de naşterea lui. îi eră cu atât mai uşor să descrie aceste evenimente cu cât ne amintim că fusese gratifi­ cat de către Caesar, după bătălia de la Tapsus, cu guvernămân­ tul Africei, unde un om deştept ca Sallustius avea ocaziunea să culeagă tot felul de date. Nu e vorbă avea la Roma me­ moriile lui Scaurus, lui Sula şi istoria lui Sisena dar el puse să se traducă şi memoriile lui Hiempsal II, scrise în limba pu­ nică şi care erau un focar important de informaţiuni pentru regatele africane de nord.

Sallustius începe opera sa tot cu o introducere filosofică asupra superiorităţei sufletului omenesc. Intre bunurile sufleteşti pune el istoria care face să reînvieze timpurile trecute. După aceia face un mic istoric al regatului Numid şi un potret al lui Jugurta. După ce Jugurta fusese la Roma şi văzuse cât de lesne se pot cumpăra conştiinţele romane, atacă pe rivalii săi şi îi omoară. Romanii trimit mai multe trupe armate cari sunt bătuta sau corupte. In cele din urmă în mod desvoltat ne de­ scrie expediţiunea lui Marius şi Metellus şi înfrângerea lui Jugurta.

Această operă este mai bine compusă ca precedenta. Mai multă unitate şi mai multă proporţiune sunt caracteristicele ace­ stei scrieri. Chiar forma este deosebită şi ne arată pe scriitorul care este în deplina desvoltare a talentului.

O scriere de o întindere mai mare din care nu avem de cât fragmente este histoviae (libri V), în care se expuneau eveni­ mentele de la moaitea lui Sulla (78) pe un timp de 12 ani.

Pe nedrept s’a atribuit lui Sallustius o cuvântare şi o epi­ stolă «aci Caesarem senem de republica» în care se expune pro­ gramul politic al lui Caesar. De şi stilul lui Sallustius este per­ fect imitat, scrisoarea nu poate fi de cât opera vre-unui retor din epoca imperială.

— 69 — Tot pe această cale avem o invectivă contr lui Cicero ca răspuns al uneia pe care Cicero o făcuse contra lui Sallustius.

Sallustius este negreşit unul din cei mai însemnaţi istorici ro­ mani care au scris înainte de August. Antichitatea îi recunoştea importanţa căci Tacit îl numea «verum Romanarum florentissimus auctor». Veleius (un istoric), Seneca şi Quintilian îl pun alături de Tucidide. Marţial chiar îl numeşte primul istoric roman. Fondul acestei laude trebue căutat în arta de compoziţiune a autorului, care şi-a luat drept model pe Tucidide şi Polibiu. Este cel din­ tâi istoric pragmatic, care nu numai narează evenimentele ci şi cauzele profunde ale acestor evenimente. In amănunte apare Sallustius ca un bun cunoscător al lucrurilor romane şi judecă­ tor drept al caracterelor pe care el le descrie în mod magistral.

Având de model pe Tucidide pe care însă nu ajunse să-l egaleze, Sallustius era un adevărat Aticist, de aceia stilul său sever, cu fraza sa scurtă şi plină de arhaisme, construită după modelul celei greceşti, formă o adevărată antiteză cu stilul'lui Cicerone. Atât prin cuprins cât şi prin formă, scrierile lui Sal­ lustius sunt adevărate perle şi captivează pe cititor de la înce­ put până la sfârşit.

Poezia în epoca lui Caesar şi Cicerone.

Epoca de înflorire a prozei romane nu fu aşa de însemnată pentru poezia romană căci din aceste timpuri numai doi poeţi au trecut la posteritate şi anume Lucreţius şi Catul, tu o poe­ zie în care se amesteca vechiul cu modernul, naţionalul cu străi­ nul, fie-care poet căutând drumuri umblate, ca să compună ver­ suri frumoase şi la modă. O mică excepţie de la directiva poe­ ţilor acestui timp face Lucretîus care devine apostolul doctrinei lui Epicur (un filosof grec) pe care voeşte s’o popularizeze.

La nici unul dintre poeţii Romani nu regretăm aşa de mult că nu avem detalii biografice mai desvoltate ca la Lucreţiu căci viaţa sa este în strânsă legătură cu opera lui.

Ca un epicureu ce era îşi ascundea viaţa şi contrariu lui Cicerone, nu ne-a făcut nici o destăinuire asupra vieţei lui. Sf. Hieronim ne spune însă, după cronica lui Eusebiu, că Lucreţiu sa născut la anul 1923 de la Abraham. Această dată care ar corespunde cu 95 a. Ch. nu este admisă căci mai sigur naşterea

— 7° — sa are loc la 98 şi moartea la 55. Tot Hieronius ne spune că a înnebunit bând un filtru de dragoste, că compunea în momen­ tele lucide şi că s’a omorât singur la etatea de 44 ani. Mai ştim că Lucreţius era originar din Roma şi că a lăsat opera ne­ complectă în mâna fraţilor Quintus şi Marcus Cicero cari o editară.

Opera lăsată de Lucreţius este o epopee didactică de aproape 7400 versuri şi este cunoscută sub numele «de rerum natura».

Nu este cea dintâi scriere de acest fel la Romani. Fără a vorbi de sententiae a lui Ap. Claudius Cae^us se mai citează «De natura rerum» a lui Egnatius, operile lui Albucius şi Cn. Sallustius asupra lui Epicur şi Empedocle şi mai cu seamă Epicharm al lui Ennius. Chiar în timpul lui Lucreţius avem saturele menipeeale lui Varo, traducerea operei lui Aratus «Phenomena» şi nu este de mirare că Cicero primi să redigeze opera lui Lucreţius, care trată tot un subiect filosofic. Opera este închinată fostului consul C. Memmius Gemellus, un om intrigant, egoist, ambiţios şi foarte puţin scrupulos. El fiind go­ nit din Roma se fixase la Atena unde cumpărase grădinele lui Epicur şi acolo voia să-şi clădească un palat.

Scopul operei lui Lucreţius era să popularizeze filosofia lui Epicur şi să libereze lumea de frica în care o ţinea ignoranţa.

Tunetul, fulgerul şi alte fenomene nu sunt opera unor zei zice el ci fenomene naturale cari se produc fără să aibă în vedere omenirea. , In cartea I autorul pune fundamentul doctrinei sale cu prin­ cipiul : Nimic nu se poate naşte din nimic, nimic nu se distruge Vtotul se transformă, apoi desvoltă cunoscuta doctrină aluiEpij cur despre atomi şi mişcarea lor în spaţiu.

In cartea II explică naşterea şi transformarea corpurilor com­ puse. Arată cum atomii nu posedă nici coloare, nici sunet, nici miros, nu sunt nici calzi nici reci, de şi nesensibili ei dau viaţă.

In cartea III se vorbeşte despre fiinţa sufletului. EI admite părerea că şi sufletul este compus din materie şi anume din atomi rotunzi care se nasc şi mor odată cu corpul.

In cartea IV dă o explicaţiune materialistă percepţiunilor.

După ce explică impresiunile diverse ale vederii, auzului, gus­ tului, poetul se ocupă de cauzele fisice ale somnului şi stu­

diază visul şi cauzele lui.

— 7i —

.

In cartea V se ocupă de geneza lumei şi a societăţii. După ce face apoteoza lui Epicur, pe care îl pune mai presus de zei, începe istoria omenirei, arătând că lumea este prea imperfectă ca să fie creată de zei. Ca şi în ştiinţa de azi, după plante şi animale apare omul pe pământ, apoi se formează familia şi societăţile.

In cartea VI în fine se explică diferitele fenomene ale naturei ca : fulgerul, tunetul, norii, ploia, etc. precum şi naşterea diferitelor epidemii, nu ca rezultat al supărării zeilor, ci din cauza exhalaţiunilor din diferite locuri nesănătoase. La urmă descrie însemnata pestilenţă din timpul lui Pericle.

Sistemul filosofic al lui Lucretius este cel epicuren adaptat cu împrejurările timpului care îl făcuseră să nu se amestece în afacerile publice. El azistase la luptele sângeroase între Mariu şi Sulla, când câmpul lui Marte fusese transformat într’un lac de sânge. Ambiţiunile şi conspiraţiunile de mai târziu îl desgustară şi mai mult şi fiind-că îi se părea că religiunea este com­ plice la toate acestea, de aci tendinţa de a căuta o consolaţiune într’un sistem filosofic contrar religiunei, deci în filosofia lui Epicur.

De şi Epicur era inimic al ştiinţei, zicând că trebue să fugim de ştiinţă ca să fim fericiţi în această viaţă, Lucretius se abate întru câtva dela teoriile maestrului său. El voeşte în adevăr să facă ştiinţă de popularizare care să servească ca bază pentru stârpirea superstiţiei. Este adevărat că el nu poseda nici microscop, nici termometru şi nu cunoştea descoperirile lui Volta şi lui Galileu, dar determinismul, evoluţionismul şi toate doctrinele cari agită spiritele moderne, au rădăcinile lor în «_de jiatura reium» a lui Lucretius. Chiar în prima carte găsim teoria Iui Lavoisier asu­ pra materiei după care nimic nu se distruge ci se transformă : Eadem caelum, mare, terras, flurnina, solem, constitiiunt, eadem arbusta, animantes. Picăturile de apă se transformă în foi de arbori, în grăunţe de grâu, în fire de iarbă, care la rândul lor nutresc oamenii şi animalele, ast-fel se reînoeşte şi se tran­ sformă Tot naturei. este de

viaţa în univers. la Lucretius găsim acel sentiment despre imensitatea Lumea pământească care ni se pare aşa de mare, nu cât o mică provincie în univers. El anunţă distrugerea

— 72 —

•

■!

•i

apropriată inevitabilă a pământului, dar aceasta nu este nimic căci alte lumi vor naşte.

Chiar ideia despre existenţa microbilor o găsim la Lucretius când declară că corpurile invizibile sunt agenţii cei mai puter­ nici. «Corporibus igitur caecis natura gerit res».

Mai departe ne dă explicaţiuni as&pra sufletului şi unirea lui cu corpul, care creşte, slăbeşte şi participă la nenorocirele şi bucuriile corpului.

Nici antropologia nu este neglijată căci ceia ce spune el asupra epocelor preistorice, corespunde cu sistemul evoluţionist. Omul, cel mai bine dotat dintre animale, apare cel din urmă şi nu aşa de perfecţionat şi desvoltat ca azi ci la început oamenii trăesc «more ferarum» sub imperiul egoismului si al forţei bru­ tale. Oamenii au mers progresând şi trei factori au contribuit la acest progres, anume : instinctul natural, trebuinţa şi expe­ rienţa iar primii paşi spre progres sunt inventiunea focului şi constituirea Jamiliei şi ceia ce azi ştiinţa admite, că focul a fost descoperit prin incendiile naturale ale pădurelor, găsim la Lu­ cretius. Apoi vorbeşte despre naşterea vorbirei, a religiunei şi artei. Cum vedem filosofia lui Lucretius este materialistă şi corespunde în multe privinţe cu progresele ştiinţifice de azi; Stilul lui Lucretius este mai mult al unui prozaist de cât al unui poet, al unui savant care caută mai mult să pună clari­ tate în expunere de cât să_d_ea avânt jmaginaţjunei. Fiind un pre­ dicator, nici odată o poezie mai entuziastă nu fu pusă în serviciul ştiinţei. Lucretius găsise o limbă care nu era tocmai potrivită poeziei şi mai cu seamă abstracţiunilor, x pe care poetul însă ştie să o mlădieze după gustul său. El avu darul de a vedea şi animă ceia ce vedea, deci am putea zice că după aţâţi ver­ sificatori este priimd poet roman. Acest om, care recomandă tuturor să fie călmTşi Impasibili, se entuziasmează la ori-ce de­ scriere, devenind când entuziast pentru doctrina lui Epicur, când dând drumul urei contra superstiţiunilor religioase, când bi­ ciuind viţiile ca un Juvenal.

El se plânge însă contra sărăciei limbei latine care nu era capabilă să exprime abstracţiuni filosofice^totuşi dă dovadă că ştie s’o mânuiască şi să fie clar şi precis. Fugând de subtilită­ ţile imitatorilor alexandrinismului, Catul şi Calvus, Lucretius în-

— 73 "trebuinţeazâ mai bine limba lui Ennius şi a lui Caton. De aceia stilul lui are un aer cam arhaic care tocmai dă graţie versului său puţin cam greoi. Cu toate acestea exametrul lui Lucretius arată un progres faţă de Ennius de şi nu prezintă per­ fecţiunea lui Vergiliu. Cu drept cuvânt poate Lucretius să se laude că el îndulceşte filosofia aridă prin poezie după cum se îndulceşte cu miere medicamentele ce se dau copiilor bolnavi.

Citit foarte mult în anticitate, este şi astăzi studiat şi prezintă interes foarte mare, pentru toţi cari se ocupă cu istoria ştiinţe­ lor naturale. d.t,‘i •>C. Valerîus Catullus.

JvX, Pentru a înţelege pe Catul trebue să vedem care eră spi­ ritul ce domină în acest timp în poezia romană. Lucretius pare a face o excepţie şi singurul punct de contact cu Catul este abţinerea de la viaţa politică. Până la Catul literatura latină se mărginise la inutaţiunea autorilor greci clasici şi nu trecuse mai departe de perioada atică.

Când imperiul se întinse, romanii se convinseră că litera­ tura nu se mărginea numai la Atena şi că la Antiohia, Milet, Alexandria, erau centre însemnate literare cu direcţiuni proprii.

Aceste direcţiuni literare se formaseră după cucerirea Macedo­ niei şi departe de a compune opere de forţă şi majestoase, produseră opere pline de atracţiune şi subtile. Din aceste isvoare se inspiră Catul care fără să neglijeze studiul adevăraţilor clasici, Safo, Alceu, Anacreon ba chiar Homer şi Pindar, dă predilecţiune poeţilor Alexandrini din timpul Ptolomeilor ca: Apolonios, Calimah, Euforion, Philetas. Este deci indispensabil pentru a cunoaşte pe Catul să cunoaştem poezia Alexandrină, care era o poezie savantă şi la modă, pe când o operă clasică ar fi populară şi naţională.

Fiind-că la curtea Ptolomeilor viaţa politică era nulă, litera­ tura era mărginită numai la unele cercuri aristocratice şi învă­ ţate, poeţii fiind în acelaş timp critici şi gramatici. Calimah şi Euphorion sunt bibliotecari, Filetas şi Zenodot sunt în. acelaşi timp gramatici şi critici, cari contribuesc la fixarea textelor ho­ merice.

In toate scrierile lor spiritul erudit predomină asupra inspi-

— IA —

!

raţiunei, deci forma va predomina asupra fondului. Mai toate operile poetice din aceste timpuri sunt desvoltarea unei teme banale, pline de aluziuni mitologice, de imitaţiuni ale vechilor lirici, în care abundă numele proprii ce au jucat un rol. Cea mai mare parte din aceste opere se adresează adesea aristo­ craţilor, oamenilor cu educaţie, femeile elegante, 'deci se impu­ neau ca şi elegiile, madrigalurile, etc. să corespundă lumei căreia se adresă.

Asemenea poezie pătrunse şi la Roma şi poeţii din această şcoală nouă, neoteroi, cari de alt-fel erau destul de mulţi se grupaseră în jurul lui Catul şi se aseamănau cu Alexandrinii prin 'gustul lor pentru subiecte mitologice şi prin complicaţia • versurilor. Dintre aceştia putem cită j>e Laeuius puţin înainte de Catul de la care avem titluri de poezii în genul lui Calimah ' Erotogaegnja (glume de iubire), Adonis, Alcestis, Phoenix, etc., care întrebuinţează versurile cele mai diferite: iambe, trohee, dactile, anapeste, ba chiar poezii în formă de aripi, Piez rygia, ceia ce arată tot gustul rafinat al Alexandrinilor.

Tot în această perioadă avem pe Cn. Matius care scrie scene din viaţă în versuri Choliambe (iambe şchioape), după modelul grecesc, introducând un nou gen literar la Romani.

Tot în şcoala nouă intră poeţii P. Terentius Varro Atacimis (n. 88), din Atax în Galia narboneză, care compuse ca tânăr imitând pe Ennius : Bellum Sequanicum. După 35 ani începu însă Varro să se ocupe cu studiul literaturei greceşti, care avu ca rezultat o prelucrare a Argonauticei a lui Apollonius Rhodius şi oj)oemă didactică \ Chorografia (descrierea pământului) şi Ephemeris, opere care din modul cum sunt scrise, se vede că autorul era un discipol al Alexandrinilor.

Tot în acest timp trăeşte şi gramaticul Vaierins Cato, co­ mentator al poeţilor greci şi latini. Pierzând averea, în timpul lui Sulla, venTla Roma şi trăi ca profesor, compunând poezii erotice şi mitologice ca Lydia şi Diana. Lui i se atribue două poeme cari ni s’au transmis pe numele lui Vergii: Dirac(ioş exametrej în care poetul blestemă pe un veteran, care îi răpise moşia şi Lydia (80 exametre) coprinde plângeri pentru despăr­ ţirea de 6 iubită.

Prieten cu Catul, cu care făcu călătoria în Bitinia iu C.Hel-

— 75 — mus Cinjpa care compuse epigrame în genul lui Catul şi o eEpopee mitologică «Zmyrna», lâ care lucră nouă ani. Aci se trată dragostea ficei regelui clin C3'pru anume Myrrha pentru tatăl său. Aceasta poemă era aşa de obscură, aşa de erudită şi inaccesibilă poporului, că criticii contimporani chiar, fură ne­ voiţi a face comentarii. De la el avem şi un Propemticon o (poemă de trimitere, de însoţire) făcută cu ocaziunea voiajului lui Asinnis Pollio în Grecia.

Tot prieten a|lui Catul fu C. Licinius Calvus, fiul analis­ tului Licinius Macer, 'renumit ca orator şi reprezentant al aticiştilor, compuse epopei mitologice, poeme didactice, de exem­ plu: asupra întrebuinţărei apei reci, elegii amoroase, epitalame etc.

Tot acestui timp aparţine şi Furius Bibaculus din Cremona care compuse epigrame muşcătoare, mai cu seamă la adresa lui Caesar şi Octavian.

Cel mai însemnat dintre poeţii ce urmează direcţiunea Alexandrinilor este C. Valerius Catullus care se născu la Verona pe la anul 87 înainte de Ch. După ce îşi făcu studiile în oraşul său natal, veni la Roma să şi le complecteze, în etate de 20 am.

1 cjbt

Aci leagă prietenie cu literaţi şi poeţi ca: Valerius Cato, Cornelius Nepos, C. Licinius Calvus şi Helvius Cinna. In anul 6e a. Cli. este coprins de o mare pasiune pentru o femee mă­ ritată pe care poetul o cântă sub numele de Lesbia, în realitate Cloclia, sora renumitului Clodius şi soţia lui Q. Caecilius Metellus Celei*. Din această pasiune îl smulge moartea fratelui său, dar pe când eră dedat durerii, Clodia îl înşală. Intorcându-se la Roma dragostea sa se schimbă în ură pentru Clodia şi ca s o uite pleacă într’o lungă călătorie în Bitinia şi alte oraşe re­ numite ale Asiei Mici.

In privinţa ideilor politice se află în contradicţie cu cei cari se certau pentru putere şi epigramele sale contra lui Pompei, Caesar şi mai cu seamă cele contra lui Mamurra favoritul său, arată aceasta.

Poeziile lui Catul fură la început publicate izolat şi mai în urmă în colecţie care fu dedicată lui Cornelius Nepos. întreagă colecţiunea se compune din 116 bucăţi cu aproape 2000 versuri în cari se coprind : ode, epigrame, epitalamuri, elementul

1 — 76 — liric predominând în toate. Poeziile lui Catul nu sunt grupate nici după dată nici după asemănarea subiectelor ci după natura versurilor. La început poeziile uşoare în endicasilabe, apoi în centru masa poemilor lungi şi în fine distihurile elegiace. De aci se vede că autorul voeşte ca forma să primeze asupra fon­ dului căci Catul este un adevărat maestru al versului, introdu­ când la Roma o mulţime de versuri necunoscute ca : Gliconice, Ferecrateene, Priapee şi Galiiambice. Dacă am clasă opera lui Catul după subiecte am avea trei grupe: i) Traduceri ad litteram sau imitaţiuni după Alexandrini ca : Elegia asupra cosiţei Berenicei, tradusă după Calimah, poema lui Attis şi epopea nunţei lui Peleu şi Tetis. 2) Grupa în care inspiraţiunea perso­ nală se combină cu imitaţiunea greacă cum este elegia 68 în care se descrie dragostea lui Protesilas şi a Loadamiei care moare împreună cu bărbatul ei. Cel mai frumos epitalam este însă al lui Manlius şi Juliei care ne oferă contrastul curios în­ tre o formă rafinată a poeziei şi sentimentele bărbăteşti ale Ro­ manilor. A treia grupă ar coprinde poeziile uşoare cele mai puţin importante pentru autor, dar cele mai interesante pentru noi căci ele ne arată pe poet. Ele sunt scurte şi cuprind su­ biectele de circumstanţe. Astfel unele sunt adresate Lesbiei, altelele cântă o barcă, sau o statue a lui Priap, ba chiar o gen­ tilă invitaţiune la un prânz este subiect de inspiraţiune.

Catul este considerat, cu drept cuvânt, ca cel mai însemnat poet liric al Romanilor, de o mare sensibilitate în dragoste ca şi în ură, de aceia s’a zis că este un Musset al Romanilor.

La Catul totul este nou, v£i£ul, gândirea şi simţirea cari se desting prin eleganţă precum şi pasiunea cu care sunt expri­ mate. O graţie, care transformă sentimentul erotic în impresiune artistică, distinge descrierile sale amoroase, iar în descrierea lucrurilor materiale pitorescul. In satiră, eleganţa o formează spiritul său muşcător şi chiar în invective nu lipseşte artaEleganţă găsim şi în portretele sale cum e aceia a omului care având dinţi frumoşi, îi arată în orice ocaziune, a unui vorbitor pretenţios care vrea să se distingă vorbind cu h (Hionia), etc.

Dar Catul îşi creiase şi o limbă proprie în care se observă gustul său superior. El scoase limba latina din acel cadru strimt, arhaic şi sever, îi dădti mai multă flexibilitate, formând o

i

i

> ! :

I'

— ii — limbă plină de imagini. Procedeurile poetului nu reuşesc însă totdeauna, căci abuzează de diminutive cari în unele ocaziuni, dau frumuseţe versului ca III 18: Flendo turgiduli rubent ocelli, dar alte ori produc monotonie. Ii place refrenul şi repetiţiunile, aşa că lectorul ajunge să le cunoască dinainte.

Calităţile sunt însă mai mari şi Catul a exercitat o influenţă dacă nu mai puţin serioasă ca Lucretius, cel puţin mai întinsă.

El devine maestrul lui Tibul, Properţiu şi Ovidiu în elegie, al lui Horaţiu în oda amoroasă, iar Vergilius aduce aminte de Lesbia şi Ariadna când descrie pe Euridice şi Didona.

Alte genuri.

Fiind la marginea acestei epoci se cuvine să mai amintim câte-va genuri despre care nu ne-am ocupat fiind-că nu ni s’a păstrat de cât nume. Dintre genurile cultivate în acest timp fi­ lologia este unul din cele mai importante mai cu seamă că acum se separă gramatica de retorică, de şi unii cultivă de o potrivă filosofia, gramatica şi retorica. Suetonius este cel ce ne-a conservat biografiile şi descrierile celor mai mulţi din aceşti gramatici în opera «de grammaticis».

Ast-fel găsim pe Aurelius Opi/ius care fu filosof, retor gra­ matic şi autor al unei cărţi «Musarum» libri IX. Antonius Gnipho profesor în casa lui Caesar, autor al mai multor opere din care cea mai citată este «De latino sermone» în care se traâ cearta între Analogie şi Anomalie. M. Pompilius Andronicus nu avu nici un succes ca profesor, dar se citează un comenta r asupra lui Ennius de la el: Ennius annalium elenchi. L. 0. bilius cunoscutul «Orbilius plagosus» al lui Horaţiu, ţinu şcoală la Benevent şi apoi la Roma, se citează de la el «perialges» (omul suferinţei). L. Ateius Praetextatus prieten cu Salustiu şi Asinius Pollio, un adevărat filolog scrise Miscellanea (yle) cam 800 cărţi. Alţi gramatici pe cari îi găsim la Sueton sunt: Staberius Eros, Curtius Niciay M. Epidius, Sextus Clodius, pro­ fesorul triumvirului Antonius şi renumitul filolog Santra, pe care Hieronmus îl pune între savanţi şi care scrise «de antiquitate uerborum».

Juriştii. Nici studiul dreptului nu fu neglijat în acest timp şi mai toată activitatea lor se concentrează în a face colecţiuni

— 78 — de legi sau a comentă legile existente. Din aceste timpuri aveni jurişti ca Serv. Sulpicius Rufus amicul lui Cicerone care se di­ stinse ca orator şi ca jurisconsult. El trată diferite părţi din drept şi se citează o scriere «de dotibus». Tot el este cel dintâi care se ocupă cu edictele pretoriene.

Alţi jurişti au fost: Aiilus Ofilius, «Caesaris familiarissimus», a scris mai multe cărţi de drept civil. P. Alfenus Varus scrie 40 cărţi de digeste cari au fost utilizate în Pandecte. C. Trebatius Testa prieten cu Cicero este luat de Horaţiu ca tipul ju­ ristului în satira II. 1.

Disciplina Auguralis. Dacă la noi se găseşte reglementat tot serviciul religios, la Greci şi la Romani se ştia foarte puţin în această privinţă; la Indieni din contra avem o întreagă lite­ ratură asupra ritualului. Cu toate acestea şi la Romani cole­ giul augural trebue să fi avut o arhivă, unde se conservau di­ ferite acte relative la arta de a prezice viitorul.

Cel care a scris despre disciplina auguralis este Appius Claudius Pulcher socrul lui Brutus, prietenul lui Cicero, cărui îi şi dedică această carte. Acelaşi Pulcher era şi nechiomant cum am zice noi un spiritist, căci Cicero în Tusculane 1.16 menţio­ nează că «Appius nekyomanteia faciebat»', asemenea şi în de divinat. I. 58. 13. psychomantia quibus... uti solebat. Despre auspicia scrise C. Claudius Marcellus precum şi Veranius.

Strânşi uniţPcu Augurii erau haruspici a căror artă cei din­ tâi o aduseseră din Etruria de aceia se mai numea şi disci­ plina etrusca. La etrusci întreaga artă, care se compunea din arta de a privi măruntaele (exta), de a interpreta arătările (ostenta) şi trăsnetele (fulgura) era codificată.

La Romani tocmai mai târziu se găsesc scriitori în această direcţiune şi atunci abia Tarquitius Priscus scrie ostentarium arborarium şi Aulus Caecina contimporan cu Cicerone, exilat de Caesar, învăţând arta haruspicală de la tatăl său, scrise o carte în această privinţă după cum afirmă Plinius şi Seneca.

i i

i

Agricultura. In acest timp se face deosebirea între econo­ mia casnică şi cea rurală. Ca nume de autori avem pe Cn. Trernelius Scrofa, care scrie o carte de agricultură.

Pentru economia domestică avem mai multe nume şi mai multe titluri de opere: Ast-fel găsim citaţi pe M. Ambivius, i !

— 19 -=■ Menas Licinius şi C. Matius. De la acest din urmă ni se citează o carte de bucate «cocus» apoi «cellarius» şi «salgamarius» uscătorul, preparatorul de fructe.

In privinţa ştiinţelor naturale, în care ştiinţa se uneşte cu miraculosul, avem puţine nume citate de Plinius.

Sta/ius Sebosus care scrie o călătorie pe mare şi L. Manilius o mulţime de minunăţii, pe care zice că le-ar fi văzut în că­ lătoriile sale.

Epoca lui August.

Ori cât de înfloritoare fu epoca lui Caesar în ceia ce pri­ veşte literatura latină, operile din această epocă nu ajunseră la înălţimea ce se cere ca o scriere să fie consacrată cla>:că.

Acestea erau opere făcute în timpuri de nelinişte, în timpuri de războaie şi încurcături civile şi fie care din ele poartă pe­ cetea timpului ce le-a produs. Vine însă în timpul lui August o perioadă de linişte, care contribue la perfecţionarea literară.

Această linişte contribue la armonizarea şi la echilibrul for­ melor literare cari sunt necesare unor opere clasice.

Negreşit că pot fi alte opere mai energice sau mai subtile, dar numai acelea pot fi opere clasice cari sunt conforme unui ideal de cultură şi armonie socială. Două elemente contribuiră la formarea clasicismului: temperamentul naţional şi influenţa grecească. In adevăr la toţi scriitorii acestor timpuri se vede mai mult de cât la ori-care alţii influenţa grecească. Horaţiu nu voeşte să ţină seamă de nici unul din predecesori, ci reco­ mandă modelele greceşti. Vergiliu imitează pe Homer, iar Tibiul şi Ovidiu sunt continuatorii Alexandrinilor.

In acelaşi timp clasicismul coincide cu momentul când sen­ timentul naţional este mai forte. Epoca lui Pericle urmează războaelor medice, sec. lui Ludovic XIV se afirmă când francezii exercitau o influenţă însemnată în Europa. Tot asemenea la Roma, nu era timp mai potrivit să se afirme clasicismul de cât ' atunci când dominaţiunea romană era asigurată în lumea în­ treagă. Şi ce este mai măreţ ca pleiada întreagă de scriitori să caute această mărire ?.

In această perioadă ceia ce a contribuit încă la desvoltarea şi perfecţionarea literară este faptul că literatura nu se maj..află.în,

— 8o —

mâna diletanţilor. Acum toţi scriitorii sunt oameni conştienţi de menirea lor şi nici unul dintre literaţii din timpul lui August nu au altă ocupaţiune de cât literatura. In adevăr cu încetarea îuptelor interne încetează şi viaţa politică şi deci nici literatura nu mai putea să aibă legătură cu viaţa politică a Romanilor.

Tocmai acum însă publicul căpătă mai multă plăcere pentru literatură, fiindcă viaţa publică care îi atrăgea nu mai există.

Poeţii sunt aplaudaţi, lui Vergiliu i se face ovaţiuni pe stradă şi la teatru, Horaţiu este arătat cu degetul, iar Ovidiu avea busturi pe carepublicul le încoronâ cu ederă nemuritoare.

Toţi scriitorii acestor timpuri cântau gloria romană, născută din trecutul legendar, cu mult patriotism şi sinceritate iar per­ soana împăratului se confundă cu însuşi statul. De altfel ori-ce literatură care ajunge la perfecţiune şi devine clasică, este pre­ gătită de generaţiunile anterioare şi aproape toţi scriitorii epocei lui August au precursorii lor pe care dacă nu-i imitează, totuşi îi perfecţionează şi de la ei se inspiră. Tendinţa patriotică precum şi regularitatea şi ordinea din aceste scrieri nu se putea să^pTacă poporului roman şi atunci se răspândi şi gu­ stul pentru literatură care deveni o necesitate. Relaţiunile între public şi literaţi le organiză Asinius Pollio, care citi pentru prima^ oară înaintea unui public învitat, operHe sale. Acest pu­ blic se mări şi lecturile deveniră publice fiind supuse criticei, înainte ca să fie date publicităţei. Mai târziu retorii deteră o nouă înflorire acestor întruniri discutând o mulţime de che­ stiuni contraversate sau închipuite, aşa că tocmai aceste cercuri cari contribuiseră la formarea unui stil literar, fură acelea cari contribuiră la decadenţa literaturei latine. Aceasta era lesne de înţeles, căci răpi literaturei din acest timp tocmai ceia ce trebuia pentru desvoltarea ei, anume libertatea.

Tot în aceste timpuri se formează grupări de scriitori în jurul, oamenilor. însemnaţi ai timpului. De aceia acum se mani­ festară noi tendinţe de a se formă cercuri literare în jurul diferi­ ţilor oameni marcanţi din această epocă. Cel care contribui mai mult Ja desvoltarea literaturei, fu negreşit Ăugust (63 a—143), care conform politicei sale caută ca să îmblânzească luptele de partid şi să împacebe toţi cu situaţiunea prezentă. Cine mai mult de cât literaţii prin scrierile lor puteau să facă opo-

— 8i —

ziţiune lui August? De aceia împăratul caută să îi atragă în partea sa prin mici favoruri şi înlesniri pentru ca aceştia la rândul lor să cânte epoca de aur a păcei şi să pună în relief măreţia puterii romane. însuşi August vizită asociaţiunile lite­ rare, asistând la recitări şi la declamaţiuni. El era cel ce da impuls poeţilor şi graţie lui avem cele mai frumoase bucăţi li­ terare. După învitaţiunea lui August compune Vergii: Aeneis, Horaţiu carmen saeculare şi publică cartea IV din Ode, iar Properţiu tot din indemnul împăratului dă la lumină elegiile sale. Afară de acestea multe panegirice şi scrieri ocazionale se adresau împăratului. Cu toate acestea nu lipsiră exagerări. Li­ teratura devine ca cea din Alexandria, o literatură de curte, în care scriitorii se întrec în linguşiri, iar cei ce arătau oare «care independenţă erau aspru pedepsiţi, după cum ne arată exem­ plele lui Labienus, Cassius Severus şi Ovidiu.

Educaţiunea aleasă ce August căpătase de la cei mai însem­ naţi profesori, filosofi şi retori, contribui ca şi el să fie un lite­ rat şi să se ilustreze pe acest teren. Biograful său Suetonius ne spune că August compusese o poemă intitulată Sicilia, în care povestea probabil războiul purtat cu Sextus Pompeius.

Marţial ne povesteşte că August compunea epigrame în bae. Se pomeneşte şi o tragedie A fax, precum şi memorii în 13 cărţi, coprinzând istoria vieţei sale. Mai se menţionează de la el dis­ cursuri şi scrisori. Nu ni s’a conservat însă de la August de cât o copie a unui «index rerum gestarum» cu traducere gregească, găsit pe pereţii unui templu din Ancira, din care cauză este cunoscut sub numele de «moniimeniuni Ancyranum». Acest index coprindea un raport asupra activităţei sale politice.

Mâna dreaptă a lui August era M. Vipsatiius Agrippa 63—12 a. Ch. care deşi din clasa de jos, ajunse la cele mai înalte dre­ gătorii, fiind tovarăşul lui August în războae şi mai apoi ginerile său căsătorindu-se cu Julia. Era un orator de frunte şi un scriitor de talent şi scrise comentarii cu cuprins geografic, probabil material pentru o hartă a imperiului Roman, care tre­ buia să fie aşezată pe o piaţă a Romei. După moartea lui Agrippa harta fu aşezată pe porticul Vipsania şi fu luată ca model pentru descrierea «orbis ferm rum» până la tabula Peutingiriana.

6

-

f

— 82 —

! ’

'

Un alt ajutor al lui August fu Maecenas (70—8) care prin manierile sale distinse şi prin bunătatea sa ştiu să capete o influenţă considerabilă asupra tinerelor inteligenţe romane şi să câştige simpatii-neşterse. Ori-ce scriitor înainte de a ajunge la August făcea cunoştinţa lui Maecenas. El mijloci ca să se înapoeze lui Vergiliu moşia sa, pe care un centurion voia să i-o răpească. Tot el este acela care scoase din situaţia precară bănească pe Horaţiu, dându-i o mică moşioară la Tibur. In ju­ rul lui în fine găsim afară de Horaţiu şi Vergiliu, pe Propertius, Q. Varus, Domitius Marsus, Aristius Fuscus.

Omul care avea aşa de fin simţ pentru literatură era un scriitor mediocru. De la el nu avem de cât puţine fragmente din care se vede că el încercă atât în versuri ca şi în prozăNi se citează următoarele titluri : Prometheiis, Symposion (ospăţ) imitat după Epicur, în care Vergiliu, Horaţiu Messăla, etc. stau la masă şi discutau; «de cultu suo in Octauiam» pro­ babil nenorocita soţie al lui Antoniu care muri la 11 a. Ch., dinlogi etc. Cum se vede din aceste titluri Maecenas era un diletant şi aproape toţi cei cari au vorbit despre operile lui, începând de la August până la Quintilian, recunosc un stil cu­ rios, cu vorbe mari cu figuri căutate şi plin de licenţe nena­ turale. Cei cari formau oarecum opoziţia noului guvern şi con­ servau încă veleităţile unei formaţiuni republicane, îşi aveau un cerc aparte în intimitatea lui C. Asinnis Polio 76—5, care luă parte cu Caesar la războiul civil, mai târziu trecu în par­ tea lui Antonius şi fu delegat în Galia Transpadană, unde făcu cunoştinţă cu Vergiliu, care îi dedică renumita Egloga 40. In 40 ajunse consul şi repurta victorii în Dalmaţia. La 39 se retrase din politică şi toate încercările lui Octavian de a-1 scoate din retragere fură zadarnice. El rămâne credincios principiilor re­ publicane, fără să facă mult sgomot în jurul său, ocupându-se cu literatura şi arta. Deja pe timpul lui Catul se ocupa cu li­ teratura şi era numit «leporum disertus puer ac facetiarum»• El compuse tragedii, apoi historiae în 17 cărţi, o istorie a celui de al doilea războiu civil, începând cu triumviratul din 60 a. Ch. Ca orator însă Polio este cunoscut şi apreciat, dar ceia ce-i formează titlul lui de glorie este critica severă ce exercita asupra scriitorilor şi între aceştia se numără Cicerone, căruia Polio nu îi recunoştea aproape nici un merit literar. Dar dacă

A

— 83 — cu alţii era sever, cu el era slab, căci de şi stilul său este în­ grijit, este însă fără graţie şi plin de expresiuni neusitate. Me­ ritul lui Polio mai este că înfiinţă la Roma o bibliotecă publică la 39 a> Ch« şi un muzău de artă unde se conservau importante capo de opere ale artiştilor Greci şi Romani. Tot lui se datoreşte şi înfiinţarea lecturilor publice {reciiationes) în care tânărul orator neavând nici procese nici ocaziune de întruniri publice, îşi declama discursul în aceste adunări.

M. Valerius Messalla Corvinus 64 a. Ch.—8 d. Ch. studiă în acelaş timp cu Horaţiu la Atena. Mai întâi partizan al lui Brutus, apoi după lupta de la Filipi urmează pe Antonius şi de­ vine partizanul lui August, cu care face lupta de la Actium.

Apoi este însărcinat cu o mulţime de misiuni în Orient. De şi partizanul lui August, Messala îşi păstră independenţa de caracter faţă de suveran.

Nu numai viaţa publică ocupa pe Corvinus ci şi ^literatura, reuşind să formeze un cerc în jurul său din care făceau parte Tibul, Lygdamus şi poeta Sulpicia.

El se ocupă şi cu chestiuni de gramatică scriind un tratat asupra literei S. Ca orator el urma direcţiunea lui Cicerone, ceia ce îl separaseră de marele orator, era prea multele po­ doabe ale stilului şi expresiunile căutate. El fu luat ca model de împăratul Tiberius.

POEZIA >4 cc Publius Vergilius Maro1) s a născut în Andes, lângă Mantua, din nişte părinţi cu stare, la 15 Oct. a. Ch! După ce studiă, filosofia la Cremona, Milan şi Roma, din cauza unei boale se întoarse la Andes, unde începu să se ocupe cu agricultura şi poezia. Aci sta el liniştit când împărţirea pământurilor la ve­ terani de către August în 41, îi aduse turburare în viaţă căci şi moşioara lui fu dată unui veteran. Atunci interveniră prie­ teni între care Asinius Pollio, pe atunci prefectul acelei proVergilius.

*) Pc înscripţiuni şi In cele mai vechi manuscrise găsim Vergiiiu s nu Virgilitis cum îl dau manuscrisele mai noi. Pe inscripţiunile greceşti găsim Vergilios sau Oucrgilios.

- 84 vincii şi i se înapoia ceia ce perduse. După ce Asinius nu mâi fu guvernator, moşia îi fu luată din nou, ba chiar fu şi ame­ ninţat cu moartea. Evenimentele acestor timpuri le povesteşte el figurat în Bucolice. Atunci veni la Roma să-şi caute dreptul său şi aci prin intervenţia lui Maecena, care cunoştea deja bu­ colicele, i se dete o compensaţiune. De aci ^înainte trăi în relaţiuni strânse cu August, Maecena, Corneliu Galii, Horaţiu şi în fine cu toţi cari jucau un rol în stat. Cu toate acestea îi *plăceâ mai mult liniştea singuratică a provinciei, de aceia îl găsim dese ori în Campania sau Sicilia. Ca să-şi termine Eneida voi să întreprindă o călătorie de mulţi ani în Grecia şi Asia, dar pe drum se bolnăvi şi muri la 21 Sept 19 a. Ch. la Brundisium.

Osemintele sale fură aduse la Neapoli şi aci se arată încă sub o boltă de viţă mormântul lui Vergiliu la Posilipo (lângă Neapol).

Viaţa sa este rezumată în următorul distich mormântal: «Mantua me genliit, Calabri rapuere, tenent nune Parthenope, cecini Pascua, Pura, Duces» Despre persoana sa, biografii ne spun că era un bărbat înalt, cu trăsurile figurei ţărăneşti, iar sănătatea îi era slabă.

Avea o voce armonioasă şi era o plăcere să-l asculţi declamându-şi poemele. In convorbire era fără curaj şi aproape co­ pilăros, m general întreaga sa fiinţă îţi făcea impresiunea unei sfioase domnişoare. Era o natură amabilă, de o inocenţă copi­ lărească şi de o impresionabilitate fără seamă. Aceste trăsuri caracteristice rezultă şi din cetirea operilor sale.

Cea dintâi operă poetică, prin care se făcu cunoscut, fură poeziile pastorale publicate de poet izolat şi apoi colecţionate în volum sub numele de Bucolica (Boukoloi) fiindcă toate bu­ căţile, afară de a patra, au ca subiecte scene din viaţa pastorală.

Fie-care bucată este numită în manuscrise eclocfa (grec. ekloge= bucăţi alese.) Dintre aceste ecloge unele sunt imitate după Teocrit, cel mai însemnat poet bucolic grecesc, iar altele în care de şi imitează pe Greci, ascunde personagii şi evenimente con­ timporane. Primele sunt cele mai frumoase şi mai perfecte în­ trunind în ele eleganţa şi savantismul mitologic al Alexandri­ nilor. Cu toate acestea este departe de a ajunge pe poetul gre-

"3

- 85 cesc care ne represintă pe păstorii sicilieni aşa cum erau ei, cu obiceiurile lor grosolane şi cu vorba lor de ţărani neciopliţi.

Păstorii lui Vergiliu sunt oameni bine crescuţi, vorbesc după regulele artei; au moravuri blânde şi pasiuni domoale. Ase­ menea în descrieri Teocrit este mult mai natural de cât Ver­ giliu. Ceia ce deosebeşte pe Vergiliu sunt şi numeroasele alu­ ziuni la diferite persoane şi evenimente ale timpului, aşa că se caută aproape fiecare personagiu din Bucolice să fie identificat cu un personagiu important al timpului. Dar tocmai aceste aluziuni par a fi făcut efect asupra contimporanilor săi către cari se adresau aceste poeme. Exemple de aluziuni la eveni­ mente contimporane se găsesc chiar în ecloga V unde păsto­ rul Melibeu este gonit de pe domeniul său, căci aminteşte pe Vergiliu a cărui moşie fusese dată soldaţilor şi în acelaşi timp este o mulţumire către Octavian care luase sub protecţiune pe Titirus.

De şi Vergii visă să scrie o epopee încă pe când scria bu­ colicele totuşi evenimentele şi solicitări de altă natura îl făcură să-şi îndrepteze atenţiunea în altă direcţiune, adică spre poezia didactică. Ocaziunea eră nemerită căci războaele civile pustiiseră ţarinele şi oamenii neglijaseră agricultura, aşa că Maecena, isteţul ministru al lui August, se văzu nevoit să apeleze la Ver­ giliu pentru ca acesta printr’o poemă nemuritoare, să deştepte pe oameni ca să cultive ocupaţiunea eminamente romană. Emigrarea de la ţară la oraş începută în timpul lui Caesar, se continuase şi sub August şi pe când Roma este nevoită să-şi aducă grâu din Sicilia şi Sardinia, la Roma se formau turme de paraziţi şi clienţi. Vergiliu ne arată că plugul a rămas fără onoare şi ţarinile în părăsire, apoi descriind frumuseţile vieţei câmpeneşti în frumoasele văi umbrite de arbori frumoşi şi şerpuite de râuri limpezi, îndeamnă pe toţi să cultive ţarinele aşa de abundente ale Italiei. Şi din punct de vedere moral este preferabilă viaţa de ţară, căci eşti departe de sgomotul arme­ lor şi de discordiile politice. Fraţii nu se urăsc între ei, în fine se pare că virtutea acolo şi-a găsit ultimul refugiu.

Opera lui Vergiliu se numeşte Georgica şi este împărţită în patru cărţi al căror coprins este rezumat în versurile de la începutul fiecărei cărţi :

t

I

— 86 —

!

ri

•i

:

In cartea I se tratează despre agricultură şi timpurile priincioase semănăturilor (favorum cultus et sidera caeli).

In cartea II se vorbeşte despre cultura arborilor şi în spe­ cial a măslinului şi a viţei de vie (Nune te Bacche cartam, nec nori silvestria tecum virgulta et prolem tarde crescentis olivae.)

In cartea JII se tratează despre creşterea animalelor invo­ când pe Pales, divinitate pastorală şi pe Appolo, ilustrul păs­ tor Tesalian.

In fine cartea IV tratând despre creşterea albinelor {Protitinus aerii mellis caelestia dona exequar), atrage atenţiunea lui Maecena că îi va arătă spectacole măreţe în lucruri mici.

Georgicele sunt de sigur cea mai frumoasă poemă didac­ tică şi după mărturiile celor vechi, poetul a lucrat şapte ani până s’o termine. Ele rămân o operă care face cea mai mare onoare poetului, dându-ne idee despre inima şi spiritul său.

De şi operă didactico—ştiinţifică ea poate fi citită de ori-cine şi nu se va obosi căci numeroasele episoade recrează spiritul ori de câte ori este obosit prin prea multele detalii.

Astfel este plin de poezie episodul din cartea întâi, în care se descriu furtunile, lauda Italiei şi a vieţei câmpeneşti, cel din cartea treia unde se descria epizootia animalelor din Noric şi în fine, ca o încoronare, frumosul episod al lui Aristeu care îşi pierduse albinele şi în care poetul uneşte mitul Euridicei şi al lui Orfeu. Ast-fel găsim în această poemă toate elementele cari să o facă plăcută şi atrăgătoare căci tablourile ce ne oferă sunt atâtea isvoare de inspiraţiune. Tot în această poemă găsim şi germenii celeilalte opere a lui Vergiliu adică a Eneidei (Georgica III. .46) dar din vorbele sale s’ar înţelege că voeşte să cânte faptele şi luptele lui Caesar (pugnas Caesaris.)

Fu o inspiraţiune fericită că Vergiliu nu se ţinu de această idee şi îşi alese pe tatăl neamului, pe Aeneas, în care August apare numai prin comparaţiune, căci prin aceasta câştigă poe­ tul în inspiraţiune şi poate că ideia ca să-şi schimbe subiectul îi fu dată chiar de August. Epopeia încă de la^Naeyiu deve­ nise naţională, iar stofa o găsiseră Romanii chiar la ei. Ennius grecizase forma dând Romanilor tehnica pe care o adoptară toţi după el, iar Vergiliu atât prin subiect cât şi prin tehnică voi să se aproprie de Homer. Eroul fu luat tot de la Troia;

i.

1

: =

- 8? un scăpat din Troia. Zeii sunt în aceiaşi activitate ca la Homer, unii pentru erou, alţii contra eroului. Prima parte a epopei este o Odisee, a doua o Iliadă. Prin acest metod Vergiliu se vedea deja consacrat între poeţii epici ai Greciei după cum Horaţiu între poeţii lirici sau Cicerone între filosofi şi oratori.

Isvoarele lui Vergiliu sunt multe şi în toate poetul se sileşte să concilieze mitologia cu legendele naţionale şi cu spiritul contimporanilor căci am văzut că predecesorii săi Catul şi Calvus se ocupaseră de subiecte mitologice. In Uiada Enea apare puţin dar ca un prinţ onorat de popoare, ca un zeu. Versurile lui Homer că Enea va domni asupra Troenilor în viitor (I.XX 306—308) deteră subiect poeţilor de mai târziu să ţeasă o mul­ ţime de legende. Se zicea că Enea tolerat de Greci ar fi fondat o nouă cetate. Dar aceasta nu se isprăvea aci; Stesichor, poet Sicilian (640—555) arată că Enea trecu peste mări, după ce scăpase din mijlocul Troei în flăcări, îndreptându-se către ţărmurile fericite ale Hesperiei (Italia) şi i se urmărea drumul ce făcuse prin Epir, Sicilia, Cartagina, până în Italia. Templele ridicate de corăbieri Afroditei Eneane şi legendele ce naviga­ torii Greci povesteau celor Romani, întăriră şi mai mult aceste legende şi Romanii, cărora nu le convenea să se tragă din nişte hoţi, adoptară lesne ideia că Enea era moşul regelui Alban şi prin urmare sunt viţă de erou. Mai târziu istorici ca Hellannicos din Lesbos (+407) şi Timaeus din timpul lui Piru, întăriră istoriceşte aceste legende. Dintre Romani Naevius şi Ennius făceau pe Romulus născut din fica lui Enea.

Dar aceste legende sunt în contrazicere cu cple naţionale cari spun că Roma a fost fondată cu mult după luarea Troei şi că Romulus este fiul lui Marte. De aceia istoricii romani plăzmuiră o altă versiune pe care o urmează şi Vergiliu, anume că Enea a fondat Lavinium unde a domnit 3 ani. Treizeci ani după fondarea acestui oraş, fiul său Ascaniu părăseşte oraşul şi fon­ dează Alba Longa, unde 300 ani domneşte neamul lui Enea până când Rea Silvia naşte pe cei doi gemeni. Această pă­ rere o urmează şi Catone în originile sale unde descrie şi luptele avute de Enea cu Aborigenii din Italia. De aci deci pă­ rerea că Roma este o continuare a TroeL Tot de aci şi silinţa de a explica diferite evenimente romane, consecinţe ale celor

— 88 —

ce se întâmplă lui Enea. De exemplu : Războaele punice erau rezultatul blestemului Didonei contra lui Enea etc. Această le­ gendă deveni şi mai consistentă când familia Iuliilor avu să joace un rol important în statul roman, căci Caesar era din această familie deci era descedent al lui Enea şi în linie mai de­ părtată de origină zeiască. Aşa dar Eneida este a Romanilor şi prin urmare este o epopee prin excelenţa naţională.

Dar să vedem pe scurt cuprinsul ei.

După ce rătăceşte şapte ani Enea ajunge în Sicilia de unde se îndreptează spre Italia. Junona, care îl persecută, roagă pe Neptun să ridice o furtună contra lui şi Enea este aruncat pe ţărmurile Libiei unde Cartagena era atunci în formaţiune. Aci găseşte Enea pe Didona căreia îi povesteşte toate aventurile sale, ceia ce face ca Didona să conceapă o mare dragoste pentru el. Cartea patra este descrierea acestei iubiri, care ne aminteşte dragostea între Medea şi Iason descrisă de Apoloniu din Rodos în Argonautica. Prin găsirea Didonei de către Enea poetul voeşte să explice eterna ură între Cartaginezi şi Romani. întors în Sicilia, Enea celebrează jocuri funebre în onoarea morţii ta­ tălui său. In cartea şasea eroul nostru se găseşte în Italia la Cume unde voeşte să meargă în Infern ca să întrebe umbra tatălui său asupra viitorului neamului, încă o asemănare cu Odisea. In această carte bătrânul Anchise expică fiului său mi­ sterul metempsicosei, arătându-i pe toţi descedenţii săi de la regii Albei până la Caesar.

■>

Cu cartea şasea se termină rătăcirea şi Enea se aşază în Laţiu unde domneşte Latinus, care acordă mâna ficei sale Lavinia noului venit. După cum în Iliada războiul începe din cau a unei femei tot aşa şi aci, fiind-că Lavinia fusese promisă Iui Turnus regele Rutulilor. De aci războiu între o mulţime de naţiuni a căror enumărare o face Vergiliu în cartea şaptea după cum Homer o face în cartea doua a Iliadei. Mai departe ni se de­ scrie în cartea VIII alianţa cu arcadianul Evandru. Tot aci ni se descrie scutul lui Enea, minunata armă făcută de Vulcan pentru fiul Venerei, întocmai cum în Iliada sunt descrise armele lui Acliile. In celelalte cărţi asistăm la o mulţime de lupte în care iau parte toţi prinţii Italiei ba chiar femei ca regina Vol-

■

!•

scilor, Cămilă. Aceste lupte nu se puteau termina de cât prin

- 89 moartea unuia din cei doi eroi şi în adevăr după o luptă sin­ gulară între Enea şi Turnus, ceia ce ne reaminteşte lupta între Achile şi Hector, Turnus este omorât.

De şi condiţiunile în care scria Vergii nu se potriveau nici de cum pentru o epopee căci scepticismul este contrar producţi unii or epice, totuşi Eneicla rămâne modelul epopeei artificiale.

Totul este convenţional iar zeii nu sunt de cât maşini cari sar putea foarte bine acomodâ cu starea socială a timpului. Junona nu seamănă cu aceia a lui Homer ci mai mult cu o matroană romană. Când Neptun spune că lui îi este dat tridentul şi im­ periul mărilor, pare că vedem un consul protestând în contra unui tribun, care îi usurpă dreptul.

Eroul principal al lui Vergiliu, Enea, este acelaşi de la în­ ceput până la sfârşit. Blând, lesne impresionabil, vărsând lacrămi când vede nenorocirea tovarăşilor săi, sau numai la ve­ derea unui tablou reprezentând nenorocirele Troei, de aceia a făcut pe mulţi să vadă în el mare asemănare cu poetul care îl descria. Nu este ca un erou din războiul Troei care îndrăz­ neşte chiar contre zeilor ci el nu face nimic fără voia lor. Vrea să se stabilească în Creta, dar nişte semne defavorabile îl decid să meargă mai departe. Din Cartagina parcă nu ar fi voit să mai plece, dar Jupiter îi ordonă şi el se supune fără să mur­ mure. Nimic nu intreprinde fără avizul zeilor aşa că pare a fi cel dintâi pontifice roman iar epitetul de «pius» ce poetul îi dă adesea, se potriveşte de minune. Ar fi să ne întindem prea mult dacă am stărui asupra altor personagii din poemă dar din întregul ei se vede că poetul şi-a dat multă osteneală şi a reu­ şit să facă o operă de artă.

In ceia ce priveşte limba, Vergiliu este pentru limba poetica a Romanilor, ceia ce Cicerone este pentru cea oratorică. El puse ordine şi armonie în această masă încă informă, o polei şi o făcu aptă să creieze opere cari să rivalizeze cu cele greceşti.

In epoca de aur a literaturii latine se făcu deosebirea între limba poeziei şi a prozei. Limba întrebuinţată de Vergiliu de­ veni model pentru poeţii de mai târziu, ba chiar prozatorii nu neglijază să ia cuvintele armonioase ale lui Vergiliu. In limba lui se contopeşte simplitatea strămoşească, armonizată în forme moderne, inovaţii îndrăzneţe şi forme greceş'i aclimatizate.

— 90 —

.

■

l

■

Versificaţia ajunse tot în acest timp punctul ei de perfecţie căci cxametrul început cu Ennius, continuat de Lucreţiu şi Catul, ajunse punctul culminant cu Vergiliu. Nimic nu mai fu lăsat întâmplă­ rii, regula trebuia să domnească în vers şi imaginea fidelă a sentimentelor sale, se oglindeşte în armonia versurilor Vergiliene. Cu toată această perfecţiune stilul său nu este lipsit de oare care defecte ca : repetiţiuni, arhaisme nejustificate, figuri retorice forţate, toate poate scuzabile când ne gândim că Ver­ giliu n’a avut timp să facă ultima revizuire a manuscrisului.

Poate nici un scriitor roman nu fu mai popular ca Vergiliu.

Bucolicele lui fură recitate pe scenă, iar Egloga IV fu disputată chiar de creştini. Când apăru Eneida gloria lui Vergii ajunse culmea căci ea deveni populară şi atât în şcoală cât şi în fa­ milie se citea cu cea mai mare atenţiune. In curând fu studiat de gramatici şi sunt unii cari îl citează de peste iooo de ori.

In evul mediu popularitatea lui nu scăzu ci se creiază în jurul lui legende devenind un fermecător, căruia natura îi dedese puteri supranaturale.

Poezia didactică nu se mărgini numai la Vergiliu ci şi alţi tratară, fie în acelaşi timp, fie mai târziu, ^subiecte de [natură didactică. Astfel întâlnim pe un contimporan al lui Ovidiu, Aemilius Macer (16 a. Ch.) din Verona, de la care se pome­ neşte o Ornitogonia şi o Theriaka, arta de a vindecă muşcă­ tura şarpelui şi animalelor prin erburi, ambele imitate după au­ tori greceşti.

Tot ca poet didactic putem cită şi Gratius Falisciis cu Cijnegeticon, 536 exametre, cel dintâi care tratează vânătoarea în teorie, ca pe o artă. Autorul este un imitator zelos al lui Ver­ giliu, de la care se inspiră, deşi se conduce mult şi de XenofonH o r a t i u s.

!i 1

Q. Horatius Flaccus sa născut în 8 Decembrie 65 a. Ch. la Venuşia. în. Apuîia, Ja graniţele Lucaniei, dintr’o familie de liberţi. Deşi tatăl său nu avea de cât o moşioară mică, nu cruţă nimic pentru educaţiunea fiului său. Acest părinte care veghea asupra fiului său ca un «custos incorruptissimus», caută să per­ fecţioneze educaţiunea fiului său la Roma,unde frecuentă şcoala

— 9i —

acelui plagosus Orbilius, despre care aminteşte şi cu care citea încă Odisea în vechea traducere a lui Livius Andronicus.

După ce termină studiile la Roma fu trimis la Atena unde ascultă filosofic şi de unde fu smuls prin sosirea lui Brutus în Atena, în armata căruia se în rolă împreună cu alţi tineri ca tribunus militam. După lupta de la Filippi el lasă milităria şi fugi, iar întorcându-se la Roma, prin împărţirea pământurilor la veterani fu împărţită şi moşioara lui cu casa de pe ea. Atunci se văzu nevoit să se facă scriitor şi în timpul liber făcea versuri ca să trăiască, căci după cum singur zice: «paupertas impulit, audax ut versus facerem» Ep. II, 2. 51:.

Prin poeziile sale atrase atenţiunea literaţilor din acele tim­ puri asupra lui şi Vergilius împreună cu Varius îl recoman­ dară lui Maecena în anul 38 a. Ch. (sat. I. 6. 54.) Abia după 9 luni fu chemat din.nou şi Horaţiu se numără de aci înnainte între prietenii casei lui Maecena (sat. I 6. 61). In anul 33 îi dărui moşioara de la Sabina. Prin Maecena ajunse în curând prietenul lui August pe care îl cântă în poeziile sale, stând însă, ca un epicureu, departe de funcţiunile de curte. El muri la 27 Noembrie 8 a. Ch. scurt timp după Maecenas.

Satire. Când Horaţiu veni la Roma după bătălia de la Filippi şi se văzu într’o situaţiune încurcată, grija lui fu de a scrie versuri şi fiindcă el credea că societatea este cea vinovată în­ cepu a scrie satire în genul lui Arhiloc şi chiar se pare că scrie la început versuri greceşti, după cum mărturiseşte singur într’o satiră. Cea dintâi satiră (a şaptea din cartea I) ne arată că Horaţiu imită întâi pe Luciliu, căci conţine atacuri personaleCurând însă el se liberă de imitaţiunea lui Luciliu şi concepu o nouă satiră morală, făcând abstracţiune de persoane, atacând ridicolul aşa că făcu din satiră o conversaţie plăcută. Atacând pe poeţii răi ca Bibaculus, Hermogenes etc., atacă şi pe Luciliu care era numit noroios cu puţine fire de aur şi care nu merită numele de poet, de oarece poate să facă 200 de versuri stând într’un picior. De alt-fel Horaţiu declară războiu tuturor poeţilor vechi.

Satirele lui Horaţiu sunt o conversaţiune plăcută, pline de anecdote şi de aluziuni la timpul în care trăiâ. Aci vedem un supărător care nu lasăpe Horaţiu să îşi continue drumul, ere-

1

— 92 —

1

1 { : : !

1

.1 I î

Î!

zând că poate să-l facă să-l recomande lui August (sat. 9), colo ne dă plăcuta descriere a unui voiaj de la Roma la Brundizi, în societatea celor mai însemnaţi bărbaţi ai timpului (sat VI).

Probleme sociale şi etice fac subiectul satirelor 1. 2. 3. iar relaţiunile sale personale cu Maecenas şi August în satira I. 6., iar a 10-a satiră din cartea I formează epilogul, unde Horaţiu îşi face profesia sa de credinţă literară. Aceste satire nu erau destinate să fie publicate ci numai cetite, de aceia el dete la lumină tocmai în anul 35 a. Ch. prima colecţiune de 10 satire.

Această colecţiune era în mâna tuturor cari criticau ideile exprimate, sau forma în care erau exprimate, când Horaţiu pu­ blică o nouă colecţiune în care urmează cu totul alte căi. Pe când în cartea I Horaţiu vorbeşte despre oameni şi viţiile lor, în cartea II pune pe alţii să vorbească şi să-şi spună părerea despre oameni. In satira I vorbeşte însă Horaţiu ca să se desvinovăţească de acuzaţiunile ce i se aduceau, după ce publicase satirele precedente. In satira III găsim învăţătura stoicului Stertinius asupra paradoxului că afară de înţelepţi toţi sunt nebuni.

Această învăţătură este expusă de către Damasip, un om care dedese faliment în comerţ şi se ocupa cu filosofia. In satira IV ascultăm pe un gastronom, iar în satira VII pe sclavul lui Horaţiu, care având cuvânt liber în timpul saturnaliilor desvoltă paradoxul stoic că numai înţeleptul este liber, iar toţi ceilalţi sunt sclavi. Satira VIII, unde se descrie ospăţul la Nasidienus, este povestită de comicul Fundanius.

In toate satirele şale Horaţiu arată buna cunoştinţă de oa­ meni, cu o mare putere de. caracterizare. Morala sa nu plicti­ seşte pentru că gluma şi parodia o însoţesc totdeauna şi o fac atrăgătoare. El nu se supără contra viţiilor, le constată şi atrage atenţiunea asupra efectelor; el critică surâzândei nu se revoltă contra nimănui. De aceia satirele sale sunt o conversaţiune plăcută după modelul cinicului Bion (diatribai=sermc>nes) şi Menip. .Stilul se aproprie de proză ba chiar Horaţiu zice că este proză pură — sermo merus — dar nu este lipsit de fantezie şi pitoresc.

Epo.de. .Intre cele dintâi poezii ale lui Horaţiu şi poate înain­ tea chiar a satirelor sunt Epodele, imitate în mare parte după Iambograful grec Archiloch. Horaţiu le numea iambe. «Parios

1

I

— 93 — ego primus iambos osteneli Latio», deşi Catul încercase şi el acelaşi vers. Numele de epodă (epodostihos=vers pus după...) dat de gramatici de mai târziu se aplică la poemele cu versuri neegale de forma următoare ; u u — u !_ u u _1 u U-U-U-U - cari predomină în cele mai multe epode.

Coprinsul corespunde şi el formei şi dacă nu are aceiaş putere ca Arcliiloch, în invectivă nu este departe.

Am putea deci împărţi epodele în două categorii: Unele cari privesc evenimentele politice ale timpului de unde lipseşte spiritul agresiv, în care îşi exprimă ororea pentru răz­ boaiele civile cum este epoda 16, sau epoda 7 unde deplânge faptul că August trebue să se lupte în contra lui Sextus Pompeius şi că din nou trebue să curgă sânge frăţesc. Altele sunt atacuri personale contra unor personagii necunoscute (4. 6. 10) sau plângeri contra vrăjitoarei Grantidia din Neapole, pe care o dă sub numele de Canidia (5), iar altele sunt ironii contra diferitelor lucruri ce nu i plăceau autorului, etc. La început de o îndrăzneală care nu cunoaşte margini, Horaţiu se îmblân­ zeşte, devine politicos, având ironii fine, unde se recunoaşte influenţa anturajului lui August. Adesea ori se înnălţâ la ac­ cente de inspiraţiune patriotică şi la lirism, mai cu seamă când e vorba de Roma şi conducătorii ei. Epodele ca si satirele sunt închinate lui Maecena, după a cărui stăruinţă le-a publicat.

Odc. Cu epodele Horaţiu voise să introducă la Roma forma şi măsura lui Arcliiloch, prin ode însă introduse pe Alceu şi Sapho pe Anacreon şi strofa Asclepiadă din greceşte.

Deja Catul încercase acest gen numai în câte-va imitaţiuni dar nu făcuse de cât încercări izolate, căci limba latină nu avea calităţile muzicale necesare poeziei lirice. Horaţiu începe în adevăr cu imitaţiuni pentru ca pe urmă să compună singur, găsind subiecte în bogata viaţă romană. încercarea lui Horaţiu fu grea şi timp de şapte ani îi trebuiră ca să compună cele 3 cărţi de ode sau carmina cum le numeşte el (carmen aeolium, lesbium) iar cartea IV fu publicată abia după 5 ani, la 15 a.

Ch. Şi odele , ca şi celelalte compuneri începe cu o dedicaţie lui Maecena şi se pot împărţi în două categorii: Unele privind viaţa lui Horaţiu şi diferitele împrejurări ale vieţei sale iar al-

.

94 ■“=•

: ■

i

i ?

ii' -

! li

. !;

tele care privesc viata de stat, interesele publice, moravurile, etc. Din prima categorie fac parte ode în care se cântă iubirea, cum este oda către Lydia, altele prietenia şi bucuria ce simte pentru fericirea unui prieten sau durerea şi grija pentru nefe­ ricirea amicilor I, 3, 24,. 36. II 9 etc.

Alte ode sunt în onoarea prietenilor sau protectorilor cum este aceia în onoarea lui Asinius Polio (II 1.), în care se atrage atenţiunea asupra operei istorice a acestuia, sau oda în onoa­ rea lui Agripa (I 6), etc. Alte ode sunt cântece de veselie asupra unui eveniment fericit întâmplat prietenilor, sau cântă întoarcerea primăverei, sau schimbarea anului. (I. 4. 9. 11, IV 12 etc.) Avem şi ode în care Horaţiu face filosofie asupra vieţei şi fericirei omeneşti (I 31, II 16 etc.).

Dintre odele cari au caracter privat putem cită pe acelea în care se ridică contra luxului ce era atunci în Roma (II. 15.

18) şi pe acelea în care laudă vitejia şi bărbăţia trecută a popo­ rului roman. îndemnuri la virtute şi la moravuri curate, for­ mează obiectul altor ode ale lui Horaţiu.

Credinţa în zei a contribuit să ţină pe Romani în curăţenia moravurilor şi să-i facă stăpânii lumei, de aceia Horaţiu cântă pe zeii naţionali ai Romanilor: Bacus, Diana şi Apollo. In fine avem o mulţime de ode dedicate lui August şi familiei sale.

August este mântuitorul statului sub domnia cărui poate cineva fi în siguranţă, Marcel speranţa Romei, Tiberiu şi Drusus cele două braţe cu care August va duce mai departe hotarele im­ periului Roman. (I 2, II 12, III 14, IV 4. 5. 14).

Horaţiu nu este un poet liric perfect Poporul roman utilitarist şi practic era lipsit de acel avânt şi entuziasm necesar poeziei lirice şi Horaţiu cu temperamentul lui calm, care pre­ dică că nu trebue să te miri de nimic «nil admirări», era con­ trar oricărei poezii personale. Numai voinţa lui însă îl făcu poet liric, de aceia destingem mai cu seamă în ode pe adevă­ ratul artist al stilului care este de o rară perfecţiune. El face din perioada greoae latină fraze scurte şi elegante, exprimate în versuri simple şi uşoare ajungând să creeze la un popor prozaic p limbă lirică. In dialogurile satirelor se manifestă mai cu seamă acea limbă de conversaţiune a claselor culte, dar nu puţine sunt şi expresiunile populare ale căror corespondenţe Ie

— 95 — găsim în limbile romanice (de ex. auricula= auris). Versurile ce întrebuinţează sunt de origină grecească, dar le identifică cu spiritul roman, făcându-le mai regulate şi întrebuinţându-le după cum cerea subiectele ce tratează. Strofe Alcaice în ode patriotice sau filosofice, saficele în odele religioase, morale, etc.

Poezia lirică nu trăi după Horaţiu, căci era un gen prea nepopular la Roma, abia dacă mai găsim câteva accente lirice în Silvele lui Statiu şi în tragediile lui Seneca. A trebuit să vină creştinismul ca să ofere noi mijloace de inspiraţiune şi ast-fel să se producă poeziile lirice ale lui Prudenţiu.

Epistole. După ce Horaţiu publică cele trei cărţi de ode reveni iarăşi la vechea sa predilecţiune de a scrie sermones, introducând însă o nouă formă aceia de epistolă care se deosibesc de satire prin faptul că pe când satirele se adresează publicului, epistolele la anumite persoane. Ele se deosibesc de satire şi prin stil care arată mai multă perfecţiune şi fineţă, dar au mai puţină vioiciune ca satirele. Putem să împărţim epistolele în două categorii. Unele sunt adevărate epistole de ocaziune, ca cele către Iulius Florus epist. 3, către Caelsus Albinovanus (8) sau epistola 13 către intendentul său (Vilicus), al­ tele exprimă idei generale despre filosofia vieţei şi despre ideile literare ale timpului. Aci găsim acel des zis «nil admirări» (6) prin care ne sfătueşte să luăm lucrurile aşa cum sunt şi să nu ne impresionăm prea mult de cele ce se petrec în jurul no­ stru. Tot în epistole găsim paradoxul stoic că virtutea singură este suficientă să procure fericirea (16) alături cu preceptul epicureu lasă gri jele la o parte, trăeşte aşa. fel ca şi cum astăzi ar fi cea din urmă zi a vieţei (3. 26 etc.).

De o valoare însemnată sunt cele trei epistole din cartea II pe care cu drept cuvânt le putem numi scrisori literare. Ele aruncă o privire în istoria literară a Romei şi ne dau o poe­ tică generală care în multe privinţe întregeşte poetica lui Aristotel. Această din urmă epistolă plină de gust, de gândiri şj de spirit fin, este „adresată fraţilor Pisoni şi gramaticii iau dat numele de ars poetica. Horaţiu nu voeşte să facă o opera sistematică ci mai mult propria sa experienţă o expune întrun fel de conversaţie în care tratează despre poezie şi arta dra­ matică. Poetul se ridică contra poeţilor de ocazie, care fără

— 96 — talent strică rolul însemnat şi civilizator al poeziei şi crede că o bună imitaţiune a poeziei greceşti valorează mai mult ca concepţiunile slabe dar originale. O mulţime de sentinţe din arta poetică se spun şi până azi, iar opera a fost imitată de către Boileau, care prin spiritul său se apropria foarte mult de Horaţiu.

Carmen Saectilare. In anul 17 a. Ch. Horaţiu avu un stră­ lucit succes cu o ,poemă pe care o poruncise August pentru serbările seculare (lucii saeculares). In anul 17 serbâ August noua eră de pace şi» linişte după atâtea războae fratricide, prin o festivitate care ţinu trei zile şi trei nopţi; iar cântecul care celebră această nouă eră fu «carmen saeculare» a lui Horaţiu, cântat de un cor de 27 băeţi şi 27 fete ai căror părinţi trăiau.

Procesiunile avură loc pe muntele Palatin şi în Capitoliu. O inscripţiune .găsită pe Capitoliu în 1892 descrie întreagă această serbare şi ne spune Ja urmă: Carmen composuit Q. Horatius Flaccus. Horaţiu învoacă zeităţile să protejeze Roma şi poporul roman şi nu uită să proslăvească pe împărat care a adus pacea pe pământ. Poema ca toate compoziţiunile de comandă se ca­ racterizează prin oare care răceală, dar este compusă cu multă atenţiune şi potrivită momentului.

Autorii latini nu au fost consideraţi în toate timpurile în acelaşi mod şi acest lucru se observă mai cu seamă dacă ne uităm la Horaţiu şi Vergiliu. Pe când Vergiliu era cetit în toate părţile, în şcoli ca şi în particular chiar pe timpul său, Horaţi.i ajunse în şcoală tocmai pe timpul lui Juvenal şi Suetoniu de şi pe timpul lui Nero apăruse prima ediţiune critică a scrierilor lui Horaţiu, făcută de către renumitul critic roman M. Valerius Probus. Curând însă Horaţiu ajunse să fie foarte studiat se fă. cură şi o mulţime de comentarii ca să explice locurile cam ob­ scure. In evul mediu Horaţiu fu foarte citit şi fiind-că în episto­ lele lui se găsesc sentinţe numeroase, ele fură isvorul din care se inspirară numeroşi autori de antologii (florilegia). Satirele şi odele însă fură mai puţin citite ca unele ce erau mai greu de înţeles, un lucru este sigur că prin sec. XI d. Ch. Horaţiu era citit şi comentat prin şcoli.

In timpurile noi Horaţiu fu studiat şi comentat foarte mult şi englezul Bentley este cel care puse baza studiilor critice asupra lui Horaţiu (1711). In sec. XIX este de notat olandezul

— 97 — Peerlkamp, care prin conjecturile lui îndrăzneţe făcea un Horaţiu necunoscut. Astăzi însă după studii serioase avem ediţiuni corecte la toate popoarele, dar mai cu seamă Germanii excelează în ediţiuni critice şi explicative, cum sunt ale lui Keller, L. Milller, Kiessling, etc.

Poeţi mai mici din acest timp şi din ale căror opere nu ni s’a păstrat de cât titluri avem : L. Varius Rufus fu prietenul lui Vergiliu şi Horaţiu şi îl găsim amintit într’o mulţime de locuri din Horaţiu. Câte-va ver­ suri conservate la Macrobius amintesc despre o poemă cu nu­ mele «de morte» şi despre un panegiric al lui August (<eonimentaior Cruquianus : liic uersus est Varii in panegyrico An­ glişti). Ceia ce se laudă mai mult la acest autor este tragedia Thgestes care fu representată în anul 29 a. Ch. la serbarea vic­ toriei de la Actium şi pentru^care i s’a plătit un milion de se­ sterţi. Varius mai compuse şi elegii.

Cornelius Gallus trăeşte tot în timpul lui August, se născuse la Forum Julii în anul 69 a. Ch. şi fusese coleg de şcoală cu August. In această calitate se bucură de favoarea lui, luând parte la războaele purtate contra lui Antoniu, iar după ce Egiptul deveni provincie Romană fu numit prefect al acestei ţări.

Gallus însă nu fu recunoscător lui August şi din această cauză împăratul îi interzise să se întoarcă în patrie şi apoi confiscându-i averile el se omorî în etate de 43 ani, la anul 26 a. Ch. Educaţiunea şi o făcu în şcolile poetice cari atunci înfloreau la Roma şi apoi avu cunoştinţa celor mai însemnaţi poeţi ce în­ floriră în acel timp ca Vergiliu, Horaţiu şi alţii. Dintre genurile poetice Gallus cultivă elegia şi anume elegia aşa cum o înţe­ legeau Romanii în acele timpuri, adică după moda Alexandrină, cu eroine închipuite, cu blesteme contra inconstanţei iubitelor, etc. Cele 4 cărţi de elegii ale lui Gallus se numesc Lycoris, după numele eroinei cântate, care după toate probabilităţile, era o actriţă şi avea diferite nume. Despre ea vorbeşteşi Ver­ giliu în egloga 10. Gallus imitează pe Greci între care pe Partenius şi Euforion, de la care lua şi defecte de stil fiind foarte prolix.

Tot de la Gallus se pomeneşte şi o traducere a lui Euphorion care coprindea poezii de dragoste.

7

'

- 98 C. Valgius Rufus este asemene un prieten a lui Horaţiu şi complinea el€gii_ gi epigrame, ba chiar scrie opere de grama­ tică şi medicină.

Domitiiis Marsus este menţionat adesea de Marţial lângă Catul, ca predecesor al său şi deci ar fi scriitor de epigrame.

Totuşi acest scriitor compuse şi elegii, poveşti versificate (fabella) precum şi o epopee asupra Amazoanelor (Amazones). El scrise şi o operă în proză «de urbanitate» în care arată ce expresiuni să întrebuinţeze pentru ca să producă efect şi Quintilian laudă această operă {Domitius Marsus qui de urbanitate diligentissime scripsit VI3. 102).

C. Melissus un libert a lui Maecena şi mai târziu bibliotecar^ compuse piese de teatru voind să reînvieze genul togatelor. întreprinderea nu reuşi căci deşi sub formă şi nume nou (trabeata), nu avu nici un succes. Tot de la acest autor se po­ meneşte «Ineptiae», nişte istorii caraghioase al căror titlu în timpul lui Suetoriu devenise «joci».

Albîus Tibullus. i

Pe lângă cercurile literare cari se grupaseră în jurul lui Maecena şi A. Pollio, am văzut că se făcuse o grupare în jurul lui Messala Corvinus, al cărui representant mai însemnat fu Albius. Tibul. In privinţa vieţei acestui poet nu ştim mai mult de cât ne spun poeziile lui. Se ştie că era prieten cu Horaţiu, de şi acesta făcea parte dintr’un alt cerc şi a făcut expediţiuni în Orient cu prietenul său Messala. „Genul poetic în care se djstjnse Tibul fu elegia şi în anul 27 a. Ch. se pare că apăru prima colecţiune. Toată opera lui Tibul se compune din 4 cărţi de elegii, din care numai două sunt recunoscute ale lui.

In prima carte se coprind 10 elegii proprii, în care poetul de­ scrie dragostea sa către Delia al cărui nume adevărat era Plania.

In cele 6 elegii din cartea II ni se descrie dragostea poetului pen­ tru Nemesis, o femee avară, care a chinuit mult timp pe Tibul.

Cgja.ce caracteriza opera lui Tibul este lipsa de savantism care se vede în.mai rtoate producţiunile sale elegiace. La Tibul găsim o mare abondenţă de imitaţi uni, am putea zice chiar pla­ giaturi, căci toţi poeţii contimporani sunt imitaţi de Tibul. Pen­ tru a descrie viaţa de ţară şi dulceaţa ei, Tibul imitează pe i

— 99 — Lucreţiu dar diferenţa e mare căci pe când Lucreţiu are în ve­ dere ştiinţa, Tibul vrea să arate frumuseţea dragostei la ţară ; pentru el este liniştea de care era doritor şi tocmai această dragoste delicată de linişte caracteriză pe poetul nostru. O lo­ cuinţă liniştită, o muncă regulată, serbări vesele de ţară, alături de Delia lui, care îl ajută, sunt lucruri visate de Tibul. De oarece poetul nu poate avea ast-fel de lucruri, se naşte un fel de tristeţă care îl duce la pesimism. Chiar în lucrurile cele mici vede adevărate catastrofe şi tristeţă nemiloasă nu îl lasă nici chiar în momentul când unele din visurile sale se împli­ nesc. Această tristeţă însă se explică la un om bolnăvicios, slab şi care moare la o vârstă când alţii încep să trăiască.

Cu totul alt poet găsim în cartea care cântă pe Neaera şi care este dată tot sub numele lui Tibul. Poetul însă care compune această carte este Ligdamus care voeşte să imiteze pe Tibul şi în adevăr reuşeşte uneori dar este foarte neîndemânatec. Inspiraţiunea este săracă şi uniformă. Acelaşi sentiment spus pe toate tonurile domină elegiile lui Ligdamus: disperare, visuri, ba chiar şi boala lui Tibul o găsim imitată. De şi s’a zis că aci ar fi vorba despre Ovid, lucrul nu poate fi adevărat, căci se vede că poetul aparţinea cercului lui Messala.

Panegiricul lui Messala. Autorul acestui panegiric este un om care trăia în bogăţie şi strălucire, dar apoi devenise sărac şi prin acest panegiric voia să câştige favoarea lui Messala.

Planul este după o normă pe care o urmăreşte în toată lucra­ rea. El voeşte să arate că Messala era un orator şi general de frunte. De aceia face digresiuni comparându-1 cu Nestor şi Ulise cu această ocaziune descriind şi viaţa acestor eroi. Cum că in­ cest panegiric nu poate fi opera lui Tibul, nu încape indoială căci autorul este un linguşitor ordinar, un cerşetor, lucru care în orice caz nu se poate atribui lui Tibul.

Tot în manuscrisele în cari sau găsit elegiile se află o serie de ii poezii mici dar foarte drăguţe, cari au fost atribuite lui Tibul şi în cari se celebrează dragostea Sulpiciei cu Cerinthus.

S’a constatat însă că 6 din aceste elegii cari formau o parte din cartea IV a lui Tibul sunt chiar ale Sulpiciei care îşi de- . scrie propria sa dragoste către obscurul Cerint. Probabil de viţă nobilă, nepoata lui Messala Corvinus, iubeşte contra voinţei mamei

roo

l

sale pe Cerinthus, un pseudonim asupra căruia s’au făcut dife­ rite supoziţiuni identificându-se cu Cornutus sau alţii. Ea este fericită când se află cu el şi nefericită când cerinţele familiei o cer să fie departe, iar când este bolnavă ar refuză şi vinde­ carea dacă ar şti că el n’o mai iubeşte. Simţirea naturală şi delicată, pasiunea şi sinceritatea, ne face să uităm unele obscu­ rităţi şi stângăcia poetei In mânuirea versului.

Faptul că o mulţime de poezii se atribuiau lui Tibul, că unii poeţi ca Lygdamus voiau să-l imiteze, precum şi ceia ce ne spune Horaţiu despre el, ne arată, că se bucura de o fru­ moasă reputaţie la contimporani şi operile sale erau constituite pe timpul lui Doni'ţian. In evul mediu Tibul fu puţin uitat, dar timpurile moderne i-au dat importanţa ce i se cuvine. ^ Sextus Propertius s’a născut la Asisium în Umbria unde părinţii săi erau proprietari şi unde mscripţiunile ne vorbesc şi de alţi Properţii. Daţa naşterei se pune între 54—50 a. Ch. iar a morţei la 15 a. Ch. Pierzând de timpuriu părinţii, o bună parte din pământul său fu dat veteranilor lui Antoniu. De aceia veni la Roma unde făcu cunoştinţă cu Vergiliu, Ovidiu şi Maecena şi deveni prieten cu Tullus nepotul consulului L. Vulcacius Tullus, căruia ii şi dedică cartea I din elegiile_^sale. Cum Propertiu era o natură gânditoare şi pasionată nu se dedică forului, ci vieţei de petreceri, cântând dragostea sub toate for­ mele. Inspiratoarea operei sale este însă Cvnthia (Hostia?) pen­ tru care poetul capătă o pasiune adâncă. Această Cinthia era era o femee superioară, poetă poate ea însăşi, de o frumuseţe desăvârşită şi Properţiu o compară cu vechile eroine. Prima carte din cele patru poartă numele ei, căci ea este inspiratoa­ rea tuturor operilor poetului (ingenium puella facit). Şi în cele­ lalte cărţi de elegii Properţiu cântă pe Cynthia dar mai.are şi alte feluri de poezii adresându-se când lui Maecena, când lui August ca să le mulţumească pentru binefacerile ce au re­ vărsat asupra lui. Tot aci, când Maecena îl sfătueşte să scrie poezie epică, poetul nu promite ci zice că el este făcut pentru producţiuni mai uşoare. Mai târziu se vede în vis compunând • o epopee (III. 3.) şi de aci înnainte se pare că acest gând nu-1 părăseşte de aceia în elegiile sale amestecă mereu Roma, pe August şi triumfurile sale. Tămăduirea de dragostea pentru

Bibfiotero .1 udo*ti^q V R A NJ r r a 101

„Duiliu Zomr'''oc^(j,<

Cynthia sau poate moartea ei, îl întoarce către poema naţională compunând o serie de elegii în care zice «sacra cliesque canam, et congnomina prisca locorum» descriind origina jocurilor, săr­ bătorilor, templelor, cântând pe zeii tutelari ai Romei, pe Tarpeia, Vortumnus, etc. şi având ca punct central victoria de la Acţiuni. De altfel aci se vede imitaţiunea Alexandrinilor căci imitează pe aitia (cauza) a lui Calimach.

In elegie Fibul ne apare ca un naturalist pentru care natura este totul şi o descrie în mod magistral; Properţiu este însă un artist, care se aventurează în descrierea eroilor şi în lumea legendară. O imitaţiune exagerată^ a Alexandrinilor, în special a lui Calimachus şi Philetas, a căror influenţă se părea că în­ cetase în secolul lui August unde nu avea rostul când existau scriitori ca Vergiliu şi Horaţiu, se observă la Properţiu.

De aceia zice Quintilian : «Sunt qui Properţium malint» căci un scriitor care descrie atâta pasiune cu o simţire aşa de pro­ prie şi cu o fantezie aşa de bogată, nu putea să nu placă chiar contimporanilor săi. In privinţa stilului este un novator între­ buinţând figuri şi cuvinte noi de şi nu pare că experimentează o limbă neobicinuită, voind să întrebuinţeze cuvinte puţine pen­ tru gândire bogată. De alt-fel întrebuinţează foarte multe cuvinte greceşti, mai multe de cât Vergiliu, iToraţiu şi Tibui împreună.

Asemenea figurile retorice sunt mai multe şi variate la Pro­ perţiu ca la ori care imitator al Alexandrinilor.

PyfoSiys Oi/odiws GVIss© s’a născut la Sulmo în ţara Pelignilor dintr’o familie de cavaleri la anul 43 (20 Martie) a. Ch. Aşa dar Ovidiu era un copil când Vergiliu şi şi Horaţiu începuseră să compună operile lor. El învăţă după obiceiul timpului la Roma şi fu elevul lui Arellius Fuscus şi al declamatorului Por­ ci us Latro a cărui influenţă se simte şi în operile lui. Totuşi cum ne spune însuşi în notiţele ce ne-a lăsat în «trist ia», era mult mai dispus să facă versuri de cât să se ocupe cu chestiuni de drept compunând suasoria sau controversia. Desăvâr­ şirea studiilor sale o făcu în Atena, unde întreprinse o călătorie.

Conform dorinţei tatălui său încercă să fie judecător, dar ji plăcea să stea mai mult în societatea poeţilor de cât a îm­ pricinaţilor.

De la primele lui poezii, reputaţi unea îi fu făcută şi merse

i

-

102

din succes în succes. Poate că atenţiunea de care se bucură în societatea aleasă nu ar fi fost turburată, dacă August nu l’ar fi exilat fără veste la anul 8 d. Ch. cănd poetul era de 50 ani.

Exilul său tocmai pe ţărmurile mărei Negre ia Tomis (azi Con­ stanţa ?), fără să fie lipsit de drepturile de cetăţenie şi de bu­ nuri pe de o parte, iar pe de alta persistenţa lui August, cu toate, intervenţiunile poetului, au dat naştere la o mulţime de supoziţiuni asupra cauzelor exilului. Poetul nu spune de cât în mod confuz cauzele surghiunului de aceia supoziţiunile sunt în­ drăzneţe şi nu le înşirăm aci. Nici excesele Iuliei, nepoata lui August, nici stilul prea liber din operile lui Ovidiu, nu par să fi fost motive serioase de exil. Poate că un gest pentru o mai mare libertate, un cuvând scăpat contra despotismului ce se întronă, lipsi pe Ovidiu de viaţa ce dusese la Roma. Nearmat cu filosofia vieţei ca Cicerone, trebui să îmbrace haina de doliu şi să plângă aşteptând graţierea în zadar, căci muri la anul 18 Ovidiu fiind un poet care nu aşteaptă inspiraţiunea din eve­ nimente cari să-i atingă viaţa, este foarte bogat şi activitatea sa poetică de peste 40 ani îi dă ocaziunea să compună foarte multe şi variate opere, pe care le vom enumărâ şi analiză în ordine cronologică.

■

.

Amores este cea dintâi operă poetică a lui Ovidiu şi se compunea la început de 5 cărţi, conservate însă sunt numai 3.

Titlul corespunde coprinsului căci aproape toate bucăţile au drept obiect iubirea (afară de elegia asupra morţei lui Tibul şi descrierea unei procesiuni sacre). Dacă Catul, Tibul şi Properţiu au avut eroine pe care să le cânte, nu putea să nu aibă şi Ovidiu şi deci elegiile lui se„gmD£ază_Jn jurul Corinei, o persoană inventată pe care o pune în toate situaţiunile. Astfel poetul scrie un bilet, Corina răspunde, papagalul Corinei moare, Corina călătoreşte, Corina este bolnavă, etc. Poetul nu simte şi pare că voeşte să facă din dragoste nişte subiecte de retorică.

Diferite teme ca: «Iubirea este un serviciu militar» (I. 9) sau: «Banii guvernează şi iubirea» (II. 19) etc., sunt tratate în aceste Amores.

Din toate aceste elegii se vede uşurinţa poetului, care pe un ton declamator, fără introducere de elemente mitologice de-

— io3 —

scrie situaţiuni cari nu se pot traduce, în mare parte însă imi­ tate după poeţii greci ca Philadem din Gadara, mai puţin graţia acestora.

2) Heroides sunt nişte scrisori închipuite de poet că ar fi fost trimise de diferite personagii, cele mai multe legendare.

Origina acestor poeme este tot grecească de şi autorul zice că este «ignotam aliis opus».

Aceste scrisori sunt în număr de 21 între cari putem cită : «scrisoarea Penelopei către Ulise» în care Penelopa îi repro­ şează că nu s’a întors mai repede, că tatăl său o sileşte la o nouă căsătorie, că este înconjurată de pretendenţi, cari mă­ nâncă averea lui Ulise. Asemenea scrisoarea Didonei către Eneas, în care îl roagă să-şi amâne plecarea căci altfel se omoară, sau a Medei către lasou în care îi arată cât sacrificiu a făcut pentru el şi cum este tratată. Mai putem cită scrisoarea lui Paris către Elena, a Ariadnei către Teseu, etc.

De şi Ovidiu spune că opera lui este ceva original şi spu­ nea adevărat, dacă avem în vedere literatura latină, izvorul însă este tot literatura grecească căci poeţii Alexandrini împo­ dobeau producţiunile lor cu astfel de epistole. In adevăr He­ roidele lui Ovidiu ne amintesc întreaga literatură elenică înce­ pând de la Homer până la Apoloni.os din Rodos şi Catul. Apoi şcoalele retorilor obicinuiau să trateze astfel de subiecte şi epi­ stolele lui Ovidiu nu fac de cât să ne amintească «suassoria» retorilor.

De medicamina fadei. Această operă care tratează despre cosmeticuri, şi din care sau conservat 50 distihuri, arată cum trebue să îşi îngrijească cineva frumuseţea şi în special femeile.

Totuşi autorul este convins că frumuseţea caracterului valo­ rează mai mult, de oare ce frumuseţea corpului trece, dar a ca­ racterului rămâne. Autorul consecuent tezei ne dă mai multe reţete pentru conservarea frumuseţei.

Ars amatoria. La greci încă de mult există o literatură di­ dactică a dragostei, ca s’o numim astfel, care dăduse naştere la scrieri cu totul libere. Această literatură fu introdusă de Ovidiu la Roma şi pare că era cea mai indicată să aibă succes.

De altfel această operă nu era de cât Heroidele şi Amores sub o altă formă şi scenele din operile anterioare fură puse în

— 104 —

teorie în ars amatoria. Opera este compusă din 3 cărţi în care se coprinde arătarea mijloacelor prin care se poate face iubit un bărbat, cum poate să dureze dragostea, etc. Deşi opera este tratată după unii cu mult dispreţ, totuşi ea ne zugrăveşte Roma cum era în acele timpuri cu moravurile şi cu apucătu­ rile ei. Multe observaţiuni de ale poetului se pot spune şi as­ tăzi cum de ex. I 99 «Specfatum veniunt, veniunf spectentiir ut ipsae» sau ut ameris, amabilis esto» sau «forma viros neglecta decet». Obscenităţile sunt rare în această operă, dar prin faptul că se propovedueşte iubirea nepermisă şi prin faptul că nu se face apologia vieţei conjugale, şi prin coincidenţa fatală cu epoca când Iulia nepoata lui August fu gonită de la curte, opera poetului deveni suspectă împăratului.

Remedia amoris. Poetul înţelese că opera anterioară produsese critici severe din partea moraliştilor timpului, şi se ho­ tărî să compună o apărare în care arată că «ars amatoria» nu este compusă pentru matroane ci pentru curtezane. Dacă prin opera anterioară a arătat tinerilor drumul cel mai uşor spre iubire, acum le arată modul cum să scape de dragoste, când a devenit prea apăsătoare. Să caute ocupaţiuni şi să fugă de trândăvie, să-şi facă griji, să evite obiectul iubit şi să caute a-i găsi defecte, să facă vânători îndelungate, în fine să uzeze de o mulţime de mijloace, cari însă sunt prea slabe ca să poată fi eficace, căci poetul în multe cazuri uită şi descrie scene ga­ lante. ca în ars amandi.

Poetul văzând că nici cu remedia amoris nu reuşeşte sâîşi refacă reputaţiunea îşi întoarce atenţiunea spre lucruri serioase şi compune opere de ştiinţă ca: fasti şi metamorfose. In adevăr se puteau compune poeme şi elegii ca se explice un fapt sau o apariţiune, o personalitate mitologică, una care se perdea în legende, sau o sărbătoare. De la grecescul aitia=cauza s’a dat naştere literaturei etiologice în care escelau Alexandrinii şi pe cari acum îi imitau Romanii. După ce Properţiu încercase acest gen, Ovidiu este cel care îl continuă şi îl desăvârşeşte com­ punând două opere însemnate: Fasti şi Metamorphosae.

In Fasti Ovidiu.voeşte sa cânte calendarul roman şi avem 6 cărţi deşi trebuia să fie 12, după numărul lunilor, dar opera

a rămas neterminată. Poetul se serveşte de operile astronomi-

— 105 ~

lor şi ale istoricilor şi crede prin aceasta că poate să contribue •la opera începută de August de a regeneră sentimentul reli­ gios şi naţional. El însă nu reuşeşte în opera sa, căci urmând pe Alexandrini cade în afectaţiune şi erudiţiune. Toate personagiile legendare şi patriarhale însă se mişcă şi trăesc ca nişte contimporani ai săi.

Dacă în Faste Ovidiu are multe părţi slabe şi nu face de cât ştiinţă populară în Mctamorfosc însă îşi desăvârşeşte arta sa de poet epic. Lumea legendară atrăgea mult în această epocă, unită cu credinţa în nemurirea sufletului. Ovidiu îşi alege din mitologie acele legende cari se potriveau mai bine la transformaţiunile diferiţilor oameni în animale sau plante. Asemă­ narea între apucăturile oamenilor şi animalelor făcuse ca filo­ sofii vechi, între cari Pitagora, să admită metempsichosa adică trecerea sufletului în animale. Minunata lume a imaginaţiunei greceşti este pentru Ovidiu un isvor nesecat de inspiraţiune pentru a explică lumea şi manifestările ei. Deja Alexandrinii se încercaseră să catologeze şi să clasifice miturile transformându-le în poveşti şi fabule sau introducându-le ca episoade.

In sec. II a. Ch. Nikandros din Colofon, compuse o carte în care oamenii şi eroii erau transformaţi în animale sau plante.

Eratosthenes colecţionase legende despre stele, iar Boios despre păsări.

Ovidiu imitează pe aceştia dar pe un plan mai mare. El începe cu creaţiunea lumei şi colecţionează toate legendele adăogând şi timpul istoric, ajungând astfel până în timpul lui Au­ gust când metamorfozează pe Caesar într’o stea. Mai mult de cât ori care imitează poezia veche grecească şi pe Homer în special, dar nu uită că este poet modern şi multe situaţiuni ne amintesc lumea romană. Zeii Olimpului sunt aranjaţi în cate­ gorii, zeiţele sunt prea fine pentru timpul lor, iar eroii vorbesc oratoria timpului.

In tot cazul nici un poet nu a reuşit să ne dea o panoramă aşa de plăcută a legendelor vechi şi schimbarea continua a ta­ blourilor pare că ne aminteşte nesfârşitele legende orientale din o mie şi una de nopţi. Aci vedem un roman sentimental ca Pyramus şi Tisbe, sau explicarea unui fenomen ca Narcis, sau anecdote asupra eroilor Iason, Teseu, Orfeu, Hercule, etc.

V'

— 106 —

:

*

i

. f !

i 1

Tocmai în cartea XIII trece clin lumea legendară în cea is­ torică, dar aci nu mai are farmecul pe care îl avea între le­ gendele făurite de atâtea secole.

Deşi metamorfozele sunt scrise în exametre totuşi_ nu le putem consideră ca o epopee căci afară de câteva bucăţi epice, cum ar fi lupta Centaurilor cu Lapiţii, găsim bucăţi didactice, cum este partea de la început a metamorfozelor, sau bucăţi elegiace (14. 718. s 9.), sau idile cum este Filemon şi Baucis.

Nu mai puţin găsim monoloage, cum este un imn al lui Bacchus, un panegeric al lui Teseu ,etc. Din toate acestea vedem că Ovidiu este îmbibat de poezia Alexandrină. Zeii şi eroii poe­ tului"* nu sunt de cât oameni din timpul său cu înclinările şi pasiunele lor. Lipsa de spirit religios şi moral îl face să nu poată să se identifice cu spiritul vechi. Totuşi el escelează în descrie­ rea stărilor sufleteşti şi educaţiunea sa retorică îl face ca să nu aibă nici o dificultate în tratarea materialului mitologic. Aceasta şi face ca citirea metamorfozelor să fie plăcută şi să constitue una din operile care au făcut nemurirea poetului.

Mai ’nnainte ca Metamorfozele să fie publicate, Ovidiu avu să sufere o mare lovitură care îl distruse şi ca om şi ca poet.

In anul 90 a. Ch. August, sătul poate de scandalurile ce pro­ vocă cetirea şi interpretarea greşită a scrierilor lui Ovidiu îl goni din Roma şi îl exilă tocmai la Tomis (Constanţa) pe ţăr­ mul mărei Negre. De aci înnainte gluma şi râsul dispar de pe lira lui Ovidiu şi tristeţa, jalea şi rugăciunele neîncetate de iertare, fac obiectul elegiilor lui intitulate Triste şi Pontice.

S’ar părea că nenorocirea şi durerea va face pe Ovidiu ca pe ceilalţi poeţi elegiaci, să scoată accente sincere de melan­ colie. Afară de câteva amintiri asupra catastrofei sale, a des­ părţirii de familie, etc. precum şi descrierea locului unde se află şi a obiceiurilor popoarelor în mijlocul cărora trăia, totul este rece şi artificial. N11 isprăvise încă voiajul şi o carte de elegii era gata. Pe drum pe unde staţiona primea necontenit ştiri din Roma, în care soţia îi istorisea ce se întâmplă, aţâţând şi mai mult dorinţa lui Ovidiu de a se reîntoarce. Când însă Ovidiu ajunse la Tomis atunci văzu el toată greutatea ce îl aşteptâ. Deşi era o colonie grecească din Milet, se vorbea numai

puţin greceşte şi nu se auzea latineşte ci numai limba getă,

— ro7 — aşa că cu drept cuvânt zicea el : «barba rus hic ego suni, qui non intellegor ulii». Un Roman neobicinuit cu clima aspră a Dobrogei, avea să îndure multe şi adăogând şi starea nesigură a acelor locuri periclitate de nâvălirele popoarelor vecine, Ovidiu scrie o elegie de 600 versuri (cartea II) lui August, în care caută să se desvinovăţească de acuzările ce i s’au adus şi cere să fie ertat sau cel puţin să i se schimbe locul de exil cu unul mai aproape de Italia. Această elegie nu avu însă nici un efect, dar Ovidiu nu se oboseşte ci în trei cărţi încă cere graţia lui August povestindu-şi viaţa lui nenorocită, dorind cerul senin al Italiei, Roma cu prietenii săi, cu serbările strălucite, cu poe­ ziile la modă. De altfel plângerile sale sunt fără energie, Ovi­ diu nu ştie de cât să plângă până oboseşte chiar pe cei mai devotaţi prieteni. Orice eveniment petrecut la Roma era motiv de noi scrisori pline de devotament către un prieten numit con­ sul sau către cineva care a repurtat un triumf. Cât priveşte elegiile adresate lui August ele sunt pline de tot felul de lingu­ şiri cari trec orice margini.

In Triste poetul se adresează Ia persoane cărora nu le spune numele, fiind astfel un fel de epistole adresate lumei culte din Roma. In Pontica compusă din 4 cărţi poetul scrie personal la diferiţi prieteni ca să stăruiască pentru el. In anul 13 d.

Ch., Tiberius era triumfător în Panonia şi Ovidiu nu lipseşte să îi facă un panegiric care însă lasă rece pe prinţ. Nici moar­ tea lui August, întâmplată în anul următor, nu aduse graţierea nenorocitului poet.

De şi cântase pe toate coardele gloria lui August, până când şi într’o poemă în limba Getă, Ovidiu nu avu noroc să se întoarcă la Roma, ci muri Ia Tomis în anul 17 d. Ch. unde fu şi înmormântat, deşi ultima lui voinţă fusese să i se ducă cel puţin cenuşa în patrie.

Intre prietenii lui Ovidiu fuseseră şi buni şi răi şi dacă unii îl ajutaseră cu vorba bună şi cu sfatul în exilul său, alţii căutaseră să îi facă chiar neajunsuri, voind să pună mâna pe averea lui. Pe aceşti prieteni de zile bune nu-i iartă poetul ci contra lor se plânge ba chiar compune o poemă, după modelul poetului Alexandrin Callimachus, intitulată Ibis, în care rivalul său este comparat cu această pasăre necurată. In cele 600 de

r — 108 —

f .

! f

i 1

!

îî»

,

«

: ir

versuri ale lui Ovidiu nu se vede cine este acest rival căci poetul îl numeşte mereu cu numele pasărei, promiţând câ îi va da adevăratul nume pe faţa, dacă nu se va astâmpăra. Toate pedepsele mitologice şi istorice sunt invocate să vină asupra ri­ valului său ca să-l distrugă de pe pământ. Timpul când a fost compusă această poemă cade în primii ani ai exilului.

De la Ovidiu mai posedăm un fragment «Despre Peşti» Halieutica în care ne dă un catalog de peşti după locurile unde trăesc şi după apucăturile lor, tratând în acelaş timp şi despre alte animale. Această operă citată de Pliniu cel bătrân, tot în stare fragmentară, pare că aparţine ultimului timp al exilului lui Ovidiu.

Afară de operiie citate mai sus anticitatea ne-a conservat o mulţime de informaţiuni asupra unor opere cari sjiu_perdut.

Cea mai de regretat pare a fi Medea o tragedie asupra căreia criticii ca Tacit şi Quintilian, se exprimau cu elogii. Pe cele­ lalte scrieri perdute, în număr de vre-o opt, nu le mai men­ ţionez.

Sunt însă şi opere care din cauza asemănărei lor cu operiie lui Ovidiu, au fost atribuite lui, cum sunt: «Liber nucis» în care nucul se plânge de soarta nemiloasă care l’a aşezat lângă marginea drumului spre a fi bătut cu pietre de trecători, fără ca cel puţin să lase să se coacă fructele. Tradiţiunea atribue această mică poemă lui Ovidiu, dar stilul şi technica metrică ne arată un poet de mai târziu.

Tot lui Ovidiu s’a atribuit şi «Consolatio aci Liviam» o ele­ gie compusă din 237 distihuri, pentru a consolă pe Livia soţia lui August de moartea lui Drusus în Germania. Din studiile serioase ce sau făcut se vede însă că autorul acestei elegii este un imitator al lui Ovidiu.

Ovidiu nu era un om cu o bază solidă morală încălzit de soarele unui ideal. Totul în el era superficial şi uşor. Viaţa pu­ blică nu-1 atrăgea şi abia gustată o părăsi. Ne având nici un sentiment religios, pentru el zeii sunt o glumă, nepăsător de problemele vieţei şi fără să fie cuprins de sentimentul drago­ stei adevărate, pentru el natura nu are un scop precis ci este o simplă bagatelă. De aceia când nenorocirea îl izbi, îl găsi foarte nepregătit *să o suporte şi îl vedem pierzându-şi capul şi

■

demnitatea omenească.

— 109 —

Aceste împrejurări exterioare ale vicţei lui se oglindesc în poemele sale. La el nu găsim o simţire profundă, nici o gân­ dire care sa înlănţuiască spiritul nostru prin ideile sale înalte. Şi cu toate acestea este un poet minunat, a cărui toată puterea stă în forma şi în uşurinţa cu care compune versurile. Orice împrejurare este descrisă cu multă preciziune. Este vorba de o întâmplare a vieţei lui, apoi ne înlănţueşte cu amănuntele şi . preciziunea descrierei, este vorba să descrie o stare sufletească, apoi se arată cel mai bun cunoscător al sufletului omenesc, căci nu degeaba era unul din cei mai buni elevi eşiţi din mâna retorilor renumiţi ai acestor timpuri. Când era vorba însă de povestiri, rămâne neîntrecut. Cele mai grele situaţiuni, cele mai delicate sentimente, sunt exprimate cu o uşurinţă uimitoare, în exametre curgătoare, aşa că cu drept cuvânt se poate consi­ deră cel mai genial povestitor al Romanilor. Opera sa a fost apreciată în toate timpurile şi va trăi prin toate secolele căci reprezintă genul uşor şi plăcut, caracteristic rasei latine şi care convine tutulor.

Alţi poeţi, cari scriu în acelaşi timp cu Ovidiu şi din cari unii sunt prietenii lui, putem cita: Albinovanus Peclo despre care Seneca (retorul) ne spune că a compus o descriere foarte vie a unei călătorii pe mare. Acest Pedo pare a fi acelaşi cu ofiţerul Pedo care prin anul 16 d. Ch. însoţi pe Germanicus în călătoria sa pe mare, aşa că furtuna ce descrie s’a petrecut în acest voiaj. De la Ovidiu ştim că com­ pusese o epopee mitologică Theseis, iar Marţial îi laudă epi­ gramele. Se pare că compusese şi o epopee astronomică.

Rabirius un prieten al lui Ovidiu tratează un subiect istoric şi anume moartea lui Antonius. Un papirus de 8 pagini des­ coperit la Herculan, coprinzând 67 versuri, cari tratează despre războiul lui Octavian în Egipt şi moartea Cleopatrei ne arata aceiaşi ştofă şi acelaşi poet.

Cornelius Sevenis tot un prieten al lui Ovidiu tratează în «Res romanae», scene din războaele civile, moartea lui Cicero, războaele din Sicilia (între Ocavian şi S. Pompei), etc.

Tot acestui timp aparţine o colecţiune de 80 epigrame «cor­ pus Priapeorum» făcute de diferiţi autori în diferite feluri de versuri, cu un coprins trivial, dar cu o formă frumoasă.

r

I no

-

k

:

i

Pe când Ovidiu se afin. în exil, un invidios începuse să îi conteste valoarea sa poetică. La aceasta răspunde Ovidiu în ultima scrisoare din Pont arătând că el este mort pentru lume şi că în zadar se dau lovituri unui mort, care însă are o repu­ taţie literară bine stabită, trăind în relaţiuni cu poeţii de valoare.

Apoi citează vre'o treizeci de nume de poeţi din timpul său din cari unii nu sunt cunoscuţi de cât din acest catalog al lui Ovidiu. Dacă mai adăogăm încă vre’o zece nume tot de poeţi cunoscuţi din diferite citaţii, vedem ce colosală mişcare literară se află în acest timp la Roma, unde se pare că se con­ centrase tot ce anticitatea avea mai înnalt ca spirit şi ca artă.

Aşa dar vedem că această epocă se destinge prin desvoltarea cea mare ce ia poezia,_ care ajunge o moda la Roma, unde tânăr .şi bătrân, ba chiar femeile compun versuri. Dacă în timtimpul lui Cicerone acesta se simte obligat să facă elogiul poe­ ziei, în cuvântarea sa «Pro Archia poeta», acum această artă este arătată ca o ocupaţiune tot aşa de importantă ca şi acti­ vitatea răsboinică şi cea din forum, singurele convenabile din această epocă.

PROZA

i î>

ii. .

L

! '

Dacă poezia are aşa de mulţi şi de însemnaţi reprezentanţi nu tot astfel se întâmplă cu proza. De oarece poezia în mare parte avusese de scop glorificarea lui August şi a păcei resta­ bilite, se cuvenea ca şi proza să aibă o direcţiune similară glo­ rificând trecutul pe care îl lega cu prezentul plin de fapte im­ portante. Nici celelalte specialităţi nu rămaseră fără representanţi de şi operile lor se perdură de timpuriu. Astfel jurisprudenţa are reprezentanţi însemnaţi în acest timp fiind origina şcoalelor de mai târziu atât de des citate în dreptul roman a Sabinianilor şi Proculianilor. Filologia este studiată şi în acea­ stă epocă şi se pune o bază mai solidă criticei de texte, iar Verrius Flaccus compune un dicţionar. Tot în această epocă înfloreşte Vitruviu care scrie o carte de architectură. Filosofia se nnşcâ foarte, puţin iar ejpcinţa acum când forul trebuia să tacă, devine o ocupaţiune de birou, care ^ratează^ subiecte date asupra unor procese închipuite.

Titus Livius. Taine zicând că istoricul Romei nare istorie;

i

şt­

ir n însemnează că puţine date avem In privinţa vieţei şi activităţei lui Titus Livius. Din cele relatate de criticii de mai târziu, de gramatici şi comentatori ştim că Titus Livius s’a născut în Patavium capitala Veneţiei, un oraş cu totul roman, dar care păstra încă simplitatea vechilor moravuri.

Această calitate a oraşului său se transmite şi istoricului care se distinge prin caldul său patriotism, sentimentele sale religioase în severitatea moravurilor sale. Venind la Roma, frecuentă şcoliie retorilor, unde declamă cu deplin succes şi apoi întreprinse să scrie o istorie monumentală a Romanilor.

Educaţiunea lui Livius era de aşa natură că compuse un tratat de retorică către fiul său şi unul de filosofie, în care cu exemple din istorie, voia să popularizeze problemele filosofice.

Chiar dacă aceste opere s’ar fi conservat nu ar fi scăzut nimic din valoarea monumentalei opere istorice ce scrise şi care coprindea istoria romană de la fondarea oraşului şi până în zilele autorului. Stând în Roma unde putea găsi isvoarele necesare istoriei sale, fu onorat cu prietenia lui August, de şi nu putea să 'uite oarecare simpatie pentru Pompeiani. Nefâcând însă politică nu era considerat periculos. Intre alţi prieteni ai lui găsim şi pe viitorul împărat Claudiu care de la el prinse gustul de a scrie istorie. El muri la anul 17 a. Cli. după ce muncise 30 ani ca să scrie istoria patriei sale.

Titus Livius era numai de 27 ani când începu să scrie opera sa şi la moartea lui August continuă încă, ceia ce ne indică că continuă până la finele vieţei sale. O istorie aşa de volumi­ noasă nu apăru odată ci în serii cum arată şi împărţirea ei care coprindea istoria romană de la fondarea Romei până la moar­ tea lui Drusus (9 a. Ch.), împărţind evenimentele în decade şi pentade, adică grupe de câte 5 sau 10 cărţi. Din cele.. 142 ele cărţi compuse sub titlu «ab urbe condita libjj.» nu ne-a rămas de cât 35 adică de la cartea 1—10 povestind istoria primitivă a Romei până Ja războaele samnite (293 a. Ch.) şi de la cartea 20—45 prevestind al doilea război punic până la cucerirea Ma­ cedoniei de Paul Emiliu. In ultimele timpuri s'a căutat să se găsească ceva din operile perdute şi în adevăr din nişte frag­ mente, din indicaţiuni mai mult sau mai puţin vagi şi din ci­ taţii ne putem face o idee despre ceia ce ce era opera lui Livius.

112

Numai patriotismul îndemnase pe Titus Livius să scrie is­ toria poporului său. Patriotismul său era curat şi dezinteresat ca al unuia ce nu făcea politică şi deci şi scrierile sale sunt senine, eşite din inima unui om ce nu cunoaşte pasiunea urâtă.

Predecesorii săi povestiseră faptele cu pasiune, după cum con­ venea unuia sau altuia şi de aceia şi Titus Livius procedează cu precauţiune în utilizarea lor. Pentru el mărirea neamului său era mai presus de orice şi chiar unele fapte reprobabile pentru caracterul roman, caută să le scuze întru cât săvârşirea lor contribuise la mărirea patriei. Patriotismul său se trans­ formase într’un fel de veneraţiune pentru timpurile trecute, de aceia documentele sunt de puţină importanţă pentru un astfel de artist care nu voeşte să ţină seamă de cât de inima lui şi deci nu utilizarea lor îi era de vreun folos. Preferă însă să aibă de conducător pe un istoric Grec, pe Polibiu, căruia îi este superior prin talentul său .literar.

Crescut departe de corupţiunea Romei, într’o provincie unde înflorea vechea simplitate şi onestitate, Titus Livius era dezo­ rientat într’o societate prea rafinată şi cu puţin simţ moral. De aceia exemplele de vitejie trecută şi de caractere puternice erau necesare în această epocă şi stau de minune în gura lui Titus Livius, mai curat de cât toţi contimporanii săi. El respectă mai mult ca oricare religiunea naţională şi nu se sfieşte să rapor­ teze cu multă naivitate şi prezicerile ce însoţesc multe din evenimentele povestite. Deşi dorinţa lui cea mare era să fie exact şi inparţial, totuşi fanatismul lui pentru faptele mari ale republicii îl rătăciră de la dorinţa lui. De aci contradicţiuni şi confuziuni de tot felul, neexactităţi, omisiuni de evenimente im­ portante şi de date. Astfel cifra năvilor lui Valerius variază de la capitol, ca şi aceia al ajutoarelor trimise lui Magon. Aceste contraziceri par că provin din cauza că Livius utilizând un au­ tor, la un moment îl lasă ca să utilizeză un altul, ale cărui date nu se potrivesc celui dintâi. Nu mai Insistăm că- rare ori se întâmpla ca un istoric să nu fie indulgent faţă cu compatrioţii săi şi nemilos faţă cu inimicul. Nu neagă nici el meritele lui Hanibal, de care Roma a tremurat 20 ani, dar îi atribue un caracter odios ; este un călău care nu cruţă femeile şi copiii, un perfid care nu respectă nici pe zei. Dar Romanii acestor

— H3 —

timpuri grele? Toţi Romanii sunt nişte eroi plini de curaj şi de mândrie naţională, pe care îi scuză chiar când fac fapte reprobabile, căci ele sunt făcute din patriotism. Dacă Titus Livius nu corespunde cerinţelor unui adevărat istoric apoi este un scriitor de frunte, căci opera lui în privinţa artei, este de o adevărată valoare. El este un maestru al cuvântului şi imitând pe Cicerone, poate să dea mişcărilor sale interioare o formă strălu­ cită. Chiar dacă comparăm limba lui Livius cu al lui Cicerone vedem că el a contribuit mult la perfecţionarea ei, căci ce se oferă mai bine pentru aceasta de cât materialul istoric ? Latina lui Titus Livius deci se poate compară cu cele mai frumoase exemple ale clasicismului. începând în prima decadă cu o limbă care se destinge prin coloritul său poetic şi cam arhaic, autorul pare că se perfecţionează din ce în ce ajungând punc­ tul culminant în descrierea dramatică a războaelor punice. Di­ scursurile cari în mare parte sunt inventate, dar unele din ele au şi o bază istorică, au contribuit să lămurească multe din eveni­ mente şi să ne arate psichologia persoanelor în gura cărora erau puse. Nicăeri mai mult de cât în aceste discursuri nu se oglin­ deşte individualitatea personagiilor ce descrie precum şi studiul aprofundat ce autorul făcuse asupra lui Cicerone şi Demostene.

Deşi Livius se sileşte să fie clasic prin escelenţă totuşi se trădează chiar la el un început de decadenţă prin multele expresiuni poetice, cum sunt imitaţiunele după Vergii «Haec ubi dicta dedit», sau cuvinte pompoase ca «attonitus, «ingens», etc.

De aceia chiar în timpul autorului criticii fini îi găseau ceva străin în limbă şi expresie, atribuind’o patriei sale «Polio reprehendit in Liuio Patavinitatem». se exprimă Quintilian.

Opera lui Livius fiind singura care păstra tradiţia romană, a fost foarte apreciată alături de Vergiliu şi deşi vastă, se răs­ pândi în toate părţile. Totuşi din cauza mărimei şi încă a abreviatorilor cari dau prescurtări, o mare parte se perdu încă de timpuriu şi toate încercările de reconstituire în evul mediu, fură zadarnice.

Istoria însă nu se putea desvoltâ sub un guvern de tiranie căci de şi este o ştiinţă de cabinet, totuşi vine des în atingere cu politica şi cum istoricul nu trebue să ascundă nimic sau să spună neadevăruri, adevăratul istoric nu poate fi tolerat de tiS

-

— H4 —

ranie. De aceia dacă Titus Livius, care nu îşi ascunde senti­ mentele sale pentru republicani, a fost tolerat să fie chiar pro­ fesorul unui prinţ, nu tot astfel se întâmplă cu ceilalţi istorici.

Cremutius Codrus este omorât pentru că spusese că Brutus şi Casius au fost cei din urmă Romani, alţii fură exilaţi. De aceia istoricii începură să facă pe placul împăraţilor, lăudând politica imperială şi uneori condamnând timpurile republicane. Istoricii mai conştiincioşi nu se mai ocupă cu istoria romană ci caută subiecte în istoria universală pe care numai incidental o pune în legătură cu istoria patriei, alţii tratează istoria în chip anec­ dotic, scoţând părţile morale.

Pornpeius Trogus este un istoric care scrie tot cam în tim­ pul lui Titus Livius 44 cărţi intitulate «Historiae Philippicae», în care tratează istoria universală având ca punct principal is­ toria lui Filip al Macedoniei. Iustinus, un scriitor din a II-a jumătate a sec. II (după Norden: Die Antike Kunstprosa II2 390 in sec. III), găsind prea mare această istorie face un extras care s'a păstrat. Opera este imitată după scrierea Grecească cu acelaşi nume al Iui Theopomp şi după cum se vede din «prologi» şi din percutarea lui Justin, începea cu istoria po­ poarelor cu care Macedonenii au venit în contact.

Astfel Trogus începe cu Ninus, apoi tratează despre Mezi şi Perşi, Lidieni şi Egipteni, precum şi istoria Grecilor până la 350. In cartea 41 se întoarce la istoria Părţilor pe care o tra­ tează până la August în timpul căruia Romanii îi învinseră. Se impunea ca să atingă şi istoria Romanilor şi de aceia fac. o schiţă până la Tarquinius Priscus după istoria grecească. Mai departe autorul tratează istoria Galilor şi a Spaniolilor pân la supunerea lor de către August. întreaga operă conţine o mul­ ţime de informaţiuni geografice şi etnografice asupra popoare­ lor greceşti şi barbare care au jucat vreun rol în istoria omenirei. Totuşi istoria lui Trogus nu corespunde unei istorii uni­ versale într.1 cât prea intră în amănunte de cronicar fără să facă legătura între fapte. De aceia nu trebue să căutăm de­ scrieri emoţionante sau pitoreşti căci autorul are un singur model: al războaelor descrise, al păcei încheiate şi triumful în­ vingătorului. De altfel faptele sunt exacte şi denotă un bun cer­ cetător, iar stilul clar, elegant şi destul de agreabil dar cu un colorit retoric pronunţat.

— H5 —

La început Trogus deşi utilizat de aproape toţi istoricii, chiar cei mai apreciaţi, nu este menţionat ci tocmai după ce Justinus îl abreviază începe să fie citat alături de istoricii mari ai Romei. De altfel perescutarea lui Justinus devine în evul mediu o carte istorică de predilecţie, foarte citită şi copiată într’o mul­ ţime de exemplare.

Interesul lui August pentru trecut, ale cărui obiceiuri sim­ ple dorea să le întroducă, făcu pe mulţi să lase calea isto­ rică a evenimentelor şi să se ocupe de lucruri curioase din tre­ cut, scriind astfel istoria culturală. Intre aceştia avem pe Fenestella, între 52 a. Ch. şi 19 d. Ch. despre care ştim că a scris o carte pe carte pe care autorii o numesc «annales» şi care se ocupă cu viaţa publică şi privată a Romanilor. In ea găsim notiţe despre zile de sărbătoare şi lucrătoare, despre anul ro­ man, cât a costat Aqua Marcia, din ce ştofă se făceau togele, despre purtarea inelelor de aur, detalii din viaţa lui Terenţiu şi Cicerone şi alte curiozităţi din trecutul poporului roman.

Tot în această categorie de istorici intra şi C. Julius Hyginus care vine ca sclav din Alexandria dar liberat de către August, ajunge pe la 28 a. Ch. director al bibliotecii palatine.

Aci îl vedem că este foarte activ pe toate terenurile. Astfel el compune opere istorice despre faptele oamenilor însemnaţi {de vita rebusque inlustrium virorum), opere mitologice {deproprietatibus deorum şi de penatibus), opere geografice (de situ iirbium Italicarum), opere de agricultură {de agricultura, de opibus) sau comentare asupra poeţilor (al lui Vergiliu). Tot el compuse şi o carte, exempla, plăcută în acele timpuri când nu se mai putea scrie istorie nepărtinitoare, mai cu seamă re­ torilor care îşi luau de aci subiectele lor. Sub numele lui Hyginus s’au conservat şi 277 povestiri mitologice, foarte citite în evul mediu şi înteresante întru cât originalele greceşti s’au perdut. Aci găsim frumoasa legendă imitată de Herder în «Das Kind der Sorge». Frontis (grija) cufundată în gânduri, pe când se juca cu nişte humă făcu o figură. Ea rugă pe Jupiter să-i dea suflet şi astfel se născu omul. Atunci se născu întrebarea a cui să fie creaţiunea, căci Frontis, Pământul şi Jupiter aveau preţenţiuni. Saturn chemat ca arbitru decise’ca Frontis (grija) să aibă pe om cât trăeşte, iar după moarte pământul să aibă oa­ sele, iar Jupiter sufletul.

— n6 — Din operile lui Hyginus se vede că. era un bărbat foarte citit dar nu un cercetător fin care să croiască drumuri noi în ştiinţă. De aceia din operile lui nu se conservă de cât «fabulae» şi o scriere de astronomie în versuri. Aceste scrieri sunt însă contestate de către mulţi cari le atribue unui alt Hyginus.

Q. Caecilius Epirota născut la Tusculum era un libert al lui Atticus prietenul lui Cicero. El dădu lecţiuni Caeciliei fica lui Atticus, mai târziu măritată cu Agripa şi fu foarte prieten cu poetul Cornelius Gallus. După moartea acestuia deschise o scoală unde ţinea prelegeri în cari se comentau şi interpretau poeţii contimporani, mai cu seamă Vergiliu.

M. Verrius Flaccus este unul dintre cei mai iluştri gramatici din timpul lui August. Bibliotecar imperial şi profesoral nepo­ ţilor lui August, Flaccus se ocupă cu filologia şi antichitatea romană. Prenestinii îl onorară cu o statue, drept recunoştinţă fiindcă le îndreptase calendarul, cum se vede pe marmora din piaţa din Preneste care ne-a conservat însemnate fragmente.

El muri în vârstă înnaintată, pe timpul lui Tiberiu.

Ceia ce face gloria lui Flaccus este monumentala sa operă filologică «De verborum sic/nificaţii» în 20 cărţi, în care autorul concentrase cercetări asupra limbii, cultului, dreptului vechi ro­ man, etc., explicând o mulţime de cuvinte şi lucruri cari nu mai erau înţelese de Romanii acelor timpuri. Tocmai mărimea operei a făcut poate să nu se conserve aşa că un gramatic de mai târziu, Pompeius Festus (sec. II), făcu o pefsşcutare după opera^ primitivă din care nu posedăm de cât partea doua (de la cartea 8—16)~ şi aceasta cu foi lipsă şi cu arsuri pe margine (codex Farnesinus in Neapol). La începutul evului mediu se păru că şi abrevierea lui Festus este prea mare şi Pauliis Diaconus, pe timpul lui Caro! cel Mare, făcu o nouă prescur­ tare,'destul de neîndemânatică, care ni sa conservat întreagă. ' Deşi opera lui Flaccus a ajuns prin a treia mână la noi to­ tuşi ne putem face idee de ce însemnată putere de muncă dis­ punea autorul primitiv. Literatura, limba, antichităţile, dreptul şi tot ce priveşte viaţa romană sunt aranjate alfabetic în opera lui Flaccus. De aceia ea este trebuincioasă linguistului ca şi fi­ lologului, arheologului ca şi literatului şi noua ediţiune a lui Lindsay (1913), împlineşte un mare gol.

— i r7 —

Dintre operile perdute ale lui Flaccus se citează «de obscu­ rii Calonjs», ceia ce probează că după secole Catone nu mai eră înţeles ci trebuia să fie explicat. De or/hographia era o operă care se ocupa cu scrierea corectă a limbei latine, căci în acest timp exista mari îndoeli în privinţa modului cum să se scrie cuvintele. Etruscarum rerum libri trată despre Etrusci şi obiceiurile acestui popor, de la care Romanii împrumutaseră atâtea lucruri.

Geografia nu era tocmai cultivată de Romani, totuşi tre­ buinţa de a cunoaşte drumurile şi ţările făcu ca şi această ştiinţă să nu fie neglijată şi probabil că erau hărţi chiar prin hanuri, după cum ne arată următoarea inscripţiune pe tabula de la Antibes : Viator audi, si libet, iri/us veni} tabula est aena quae te cuncta perdocet.

In timpul lui August, prietenul şi ginerile său Agripa com­ puse o hartă «orbis terarrum», destinată să fie pusă în porti­ cul Octaviei, în care se arătau drumurile şi chiar se indicau distanţele. Această hartă se răspândi în multe copii în imperiu şi geografii de mai târziu (Plinius, Strabo) o utilizară. Din acea­ stă hartă derivă aşa numita Tabula Peutingeriană lucrată în sec.

XIII şi ajunsă în posesiunea lui Conrad Peutinger. Această hartă este compusă din 12 fâşii de pergament şi se află în biblioteca din Viena. După această hai tă care indică mai ales drumurile ne putem face idee ce era harta lui Agripa. Dacă Agripa a scris şi vre-un comentariu asupra acestei hărţi este nesigur, totuşi se găsesc citate cari se referă la comentariile lui Agripa.

Agripa ca edil a mai scris asupra modului cum să se aducă apa şi să se distribue. Din câteva citate se vede că Agripa îşi scrisese şi autobiografia, dar nu ni s’a conservat.

Oratoria.

Arta oratorică suferise o lovitură teribilă căci viaţa de for ne mai putând exista în timpul, imperiului, trebui să se mărgi­ nească numai în şcoală care de aci înnainte trebue să fie locul de preparaţiune pentru luptă iar nu câmpul de luptă. De aceia oratorul devine acum declamator, căci pe când oratorul voia să convingă, retorul voeşte să placă şi să aţâţe fantazia şi mintea auditorilor. El ştie că ceia ce spune este numai una-

— n8 —

ginaţie goală cu vorbe căutate şi răsunătoare prin care voeşte să ameţească publicul şi nu este o convingere intimă. De aceia putem zice că între cauzele cari fac să. decadă literatura după August este si ..educaţiunea .retorică ce au toţi scriitorii. Este adevărat că la decadenţa unei literaturi mai contribue şi alte circumstanţe ca : rasa, mediul şi momentul, dar toate acestea Influenţau acum de o potrivă şi decadenţa literaturei se mani­ festă şi merge crescând. Scriitori de toate naţionalităţile innundă Roma şi aduc cu ei modul de a gândi şi a se exprimă.

Mediul de tiranie nu poate favoriza desvoltarea scriitorilor ci din contra înăduşeşte spiritul, care nu se poate desvolţâ şi exprimă de cât în libertate. De aceia cea mai mare parte din scriitori imitează pe predecesorii lor. Limba perde simplitatea şi preciziunea ce căpătase prin scrierile de valoare. Totul de­ vine afectat şi în locul frazei lungi dar precise, ce întâlnim la Cicerone şi Caesar, avem propoziţiunile scurte, inversiunile forţate sau inovaţiunile sinctatice ale lui Tacit, ori stilul obscur al lui Persiu. Când scriitorii vor să devină mai originali Intro­ duc cuvinte greceşti sau arhaisme romane cari ajung la modă.

Educaţiunea în acest timp fiind numai retorică toţi se exer­ cită ca să devină buni declamatori. Obicinuiţi cu subiecte ima­ ginare în aceste şcoli, ei inventează până şi legi şi se cufundă într’o lume cu totul închipuită, care nu corespunde cu realitatea.

Preocupaţi să fie aplaudaţi de un .public ales, ei se silesc să-şi aleagă cele' mai “extraordinare subiecte, să nu vorbească ca toată lumea, să caute'anumite expresiuni, să-şi ascută stilul, să se exprime figurat şi să facă loc larg exagerărilor hiper­ bolice. Tot jucându-se cu minciuna, tinerimea ajunge să nu mai aibă simţul adevărului. Aceasta face pe scriitorii din timpul im­ periului să nu mai aibă simţul realităţei, să exprime sentimente netrăite şi imaginare şi să încânte mai mult prin forma goală şi extraordinarul ce se degajază din scrierile lor, de cât prin na­ tural şi uman. Când întreaga educaţiune este retorică, natural că totul este înfluenţat de ea, până şi înscripţiunile devin nişte declamaţiuni studiate (Ex. Laudationes Turiae et Murdiae).

Cel care ne-a păstrat cele mai multe referinţe asupra orato­ riei din primele timpuri ale imperiului este Luciu? Annaeus Seneca (retorul, tatăl filosofului) 54 a. Ch—38 d. Ch,, născut

— r 19 — dintr’o familie de cavaleri la Cordova în Spania. Dotat cu o memorie extraordinară, (putea să spună 200 versuri şi apoi să le rostească în ordine inversă, sau 2000 de nume proprii memora după ce le citea odată), veni de tânăr la Roma unde # audie pe cei mai însemnaţi retori ai timpului. Către bătrâneţe şi după rugăciunea celor 3 fii ai săi, compuse o colecţiune de chestiunile cele mai importante pe care le tratau retorii însem­ naţi în şcolile lor sub titlul : Oratorum et rhetorum sententiae, divisiones, colores. Părerile retorilor pro şi contra unei ches­ tiuni, împărţirea subiectului în diferite chestiuni şi în fine arta de a face să placă chiar chestiunile cele mai puţin apte de a mişca.

Această operă consistă din 2 părţi: 10 cărţi controversiae adică discuţiuni contraversate asupra chestiunilor de drept, în care se tratau subiecte din istoria veche sau din viaţa contimporană, ba chiar cauze criminale, cu subiecte, personagii, legi, jurisprudenţe fantastice. Aşa de ex. se discuta cauza sclavului pe care stăpânul său îl condamna la moarte prin testament, fiind-că nu-i detese otrava pe care o ceruse, sau a unui om sărac ale cărui albine fuseseră otrăvite de un vecin chiar cu florile din care sugeau, sau : o femee şi un bărbat se jură că atunci când va muri unul să moară şi celalt. Bărbatul se duce departe şi de acolo vine veste femeii că bărbatul a murit. Ea se aruncă într’o prăpastie dar nu moare şi numai se răneşte. Bărbatul se întoarce, dar tatăl femeii îi porunceşte să divorţeze şi fiindcă ea refuză o goneşte. Altă parte erau suasoriae, consistând din monoloage cu subiecte politice sau istorice. De ex.: Alexandru cel Mare se gândeşte dacă să intre sau nu în Babilon fiindcă un ghicitor îi spusese să se păzească (suas 4). Cicerone stă la îndoială, dacă să-şi ardă operile, de oarece Antoniu îi promisese viaţa cu această condiţiune. Acestea nu sunt discursuri ci numai fragmente din discursuri auzite de Seneca şi pe care prodi­ gioasa sa memorie le ţinuse minte. Din nenorocire opera lui Seneca nu ni s’a păstrat întreagă, căci din Suasoriae lipseşte începutul iar din Contraversiae cărţile I. II. VII. IX. X. Avem însă un rezumat din sec. IV, ceia ce probează că era foarte citit.

Cu toate că Seneca ne dă exemple din retorii renumiţi to­ tuşi este un admirator sincer al lui Cicerone, un om de mult bun simţ şi o judecată serioasă. Limba este curată dar se simte

120

1

j

un început de lâncezeală a stilului, cu toate formele arhaice ce întrebuinţează. De altmintrelea bătrânul Seneca mărturiseşte fiilor săi .că îi este ruşine că s’a ocupat cu nişte chestiuni cari i-au desfătat tinereţea, dar cari i se par puţin serioase (controver. X. i).

Alături de Seneca mai putem menţiona ca teoretician pe P. Rutilius Lupus care compuse o scriere asupra figurilor re­ torice (Schemata dianoeos et /e.reos)=Figuri de cugetare şi de vorbe, după retorul grec Gorgias, profesorul fiului lui Cicerone la Atena. Opera nu ni s’a conservat întreagă ci numai figurile de vorbe (schemata lexeos), din care se vede un stil fără vervă şi puţin îngrijit, dar o putem consideră ca cea mai bună tra­ ducere.

Dintre oratorii acestui timp 2 sunt mai principali : T. Labienus şi Cassius Severus, cari deşi trăesc în timpul lui August, pot să ilustreze încă forul prin cuvântările lor.

- T. Labienus din familia nobilă a Labienilor, conservă încă spiritul său de independenţă atunci când tirania începuse. De aceia nu se temu să scrie un pamflet contra lui Bathyllus, fa­ voritul lui Maecenas. Pentru impetuozitatea cu care el vorbea fu numit Rabienus. El compuse şi o istorie scrisă din punct de vedere opoziţionist. Odată pe când o citea în public, trecu peste o mare parte (magnam partem libri convolvisse Sen. contr. 10. 8) zicând : ceia ce eu las, să se citească după moar­ tea mea. Un decret al senatului hotărâ ca opera să fie arsă.

Acest lucru costă foarte mult pe autor care nu voi să supra­ vieţuiască operei sale; se închise în mormântul strămoşilor şi ca un stoic, se lăsă să moară de foame.

Când opera lui Labienus fu arsă, Cassius Severus observă că ar trebui să fie şi el ars de oarece ştie pe din afară operile lui Labienus. Nici Severus nu fu mai bine tratat ci fu exilat în in­ sula Creta unde muri în sărăcie pe stâncile din insula Seriphos.

Cei vechi recunoşteau că Severus face transiţia între_ oratori şi declamatori. El nu părăseşte încă forul şi se ridică chiar con­ tra declamatorilor de aceia Quintilian zice că discursurile lui pot fi citite cu folos. Un bun cunoscător al sufletului omenesc, el atrăgea totdeauna auditorul prin A'ioiciun.ea_ce.. punea în cu­ vântările sale, cari nu sunt lipsite de cuvinte şi expresiuni emoţionante.

A

12L

Colegul şi prietenul Iui Seneca este retorul M. PorciiisLatrOy care deşi era un declamator de frunte totuşi el nu lăsă pe şcolarii săi să declame. Era aşa de învăţat cu declamaţia în şcoală, că fiind la un proces în Spania nu a putut să vor­ bească în for, ci a rugat să fie lăsat să‘pledeze într’o basilică.

El se sinucide la anul 4 d. Ch. Arrellius Fuscus originar din Asia posedă o dicţiune exce­ lentă dar stilul său era cam obscur căci nu prea vorbea bine latineşte ci mai mult greceşte. Excela în contraversiae cum se vede din exemplul următor: Un bogat avea 3 fii pe cari îi go­ neşte şi adoptă pe unicul fiu al unui sărac. El a fost profesor lui Ovidiu.

Quintus Haterius obicinuia şa vorbească nepreparat şi cu un astfel de talent, că uimea pe toţi cu vorba lui curgătoare plină de figuri retorice. De la el avem mai multe suasoriae şi controversiae păstrate în fragmente la Seneca.

L. Cestius Pius era un grec din Smirna de un caracter foarte răutăcios. El critică cu multă vehemenţă pe Cicerone, ceia ce i-a atras o straşnică corecţiune din partea fiului ace­ stuia. De altfel avea mulţi adoratori cari învăţau mai cu plăcere declamaţiunile lui Cestius de cât cuvântările lui Cicero. Seneca observă că la Cestiu, ca la ori-ce grec, sunt numai vorbe um­ flate fără idei. In stilul său uzează de toate mijloacele de înfru­ museţare, dar nu este de cât pentru şcoală nu pentru viaţă.

Alţi retori din acest timp se pot cita : Albucius Silius, lu­ nius Gallio, Iunius Otho, Marullus, etc.

In jurisprudenţă se disting mai cu seamă 2 jurisconsulţi şi anume învăţatul M. Antisiius Labeo un republican convins, care stătu departe de curte şi refuză demnitatea de consul ce i se oferea. El şedea 6 luni la Roma, unde ţinea prelegeri şi profesă avocatura şi 6 luni la moşie, unde se ocupa cu studiile. Operile sale se numără ca la 400. El era partizanul concepţiunei filo­ sofice a dreptului, stabilind legi fixe şi reguli precise.

Rivalul lui Labeo era C. Ateiiis Capito (+22 d. Ch.) un adulator al lui August, a cărui şcoală era pentru tradiţia isto­ rică. Unul era analogist şi altul anomalist ca să mă exprim în termenii timpului aceluia.

0 interesantă operă a acestui timp, de oarece este singura

E 22

I:

păstrată în aceasta specialitate, putem numi «de arohitectura» a lui Vitruvius Pollio. Acest autor după toate probabilităţile a trăit în timpul lui Caesar şi .August cărora le-a construit multe maşini ele război, mai în urmă clădiri şi apeducte. Către sfâr­ şitul vieţei scrise Vitruvius opera sa în io cărţi, după modele greceşti. In cartea I—VII tratează despre clădiri în genere, material, plan, înfrumuseţare, în cartea VIII despre apeducte, în IX despre fabricare de ceasornice, X construcţiuni de maşine. La această operă Vitruvius adăogă şi desenuri şi planuri cari s’au perdut. Deoarece însu-şi Vitruvius spune că nu scrie nici ca gramatic nici ca filosof ci ca architect, limba sa se de­ părtează de limba clasică căci are multe construcţiuni populare.

Expunerea sa este greoaie, în unele părţi obscură, fără, ordine şi claritate.

Speranţa lui Vitruvius că prin opera sa va deveni nemuri­ tor se împlini, căci nu numai în antichitate fu foarte citit, dar în t-mpul renaşterei şi mai târziu foarte studiat. Chiar Goethe, în călătoria sa în Italia, cerceta în fiecare zi manualul lui Vi­ truvius pentra a înţelege monumentele clasice.

Medicina este reprezentată în acele timpuri prin medicul Antonius Musa, care vindecase pe August de o boală de ficat prin tratamentul cu apă rece şi mâncare de lăptuci. Pe numele lui se dau două opere : i) De herba betonica (o plantă) 2) De tuenda ualetudine ad Maecenafem.

FiEosofia. Impulsiunea dată de Cicerone pentru studiile fi­ losofice nu rămase fără rezultat căci deşteaptă interesul pentru asemenea cercetări, aşa că cei mai însemnaţi scriitori ai timpu­ lui au operile lor îmbibate cu filosofie. August chiar scrie « Horlaiiones ad plulosojihiam»..Scriitori speciali în această di­ recţiune nu avem ci numai o şcoală ai cărei conducători, Sextii} tatăl şi fiul, renunţând la orice demnitate politică, deschiseră o şcoală n-inde profesau filosofia stoică. De oarece învăţau în gre­ ceşte, numai oameni din clasa înaltă frecuentau această şcoală, care dispare odată cu întemeetorii ei. Se menţionează o mul­ ţime de discipoli ai acestei şcoale ca: Papirius Fabianus, Cornelius Celsus, Sotion, etc. ale căror opere nu se conservă. Cu ei începe o serie de filosofi stoici, care umple perioada ce ur­ mează după August.

.u.

— 123 —

EPOCA IMPERIALĂ Literatura de la August până Ba Traian.

După epoca de înflorire literară care cuprinde domnia lui August, urmează timpuri mai puţin prielnice cari se pot carac­ teriza după împăraţii sub care se desvoltă, căci nu toţi au ace­ iaşi atenţiune faţă de literatură.

Tiberius (14—37) era un bun orator şi un excelent cuno­ scător al literaturei greceşti şi latineşti, dar cu spiritul său bă­ nuitor care interpreta rău orice gând exprimat mai liber, ur­ mări cu multă cruzime o mulţime de scriitori. Ii plăcea mai mult societatea gramaticilor şi obicinuia să le dea de gândit prin întrebările ce le punea cum de ex. : Ce nume a avut Achile când a fost îmbrăcat ca femee ?, etc.

Caligula (37—41) în nebunia lui, când instituia concursuri de declamaţiuni, când persecuta pe scriitori şi decreta arderea operilor lui Vergiliu, Titus Livius şi Homer.

Claudius (41—54) era un om învăţat dar n’avea nici plan nici ordine. El mări numărul Eterilor alfabetului cu trei dar această inovaţie nu dură după moartea lui. Scrise opere istorice (o istorie a Etruscilor), retorice şi un tratat asupra jocului cu zarul, din care nu ni s’a conservat nimic. In timpul lui litera­ tura se desvoltă în linişte şi avem câteva opere de valoare.

New (54—68) avusese o cultură foarte îngrijită sub condu­ cerea lui Seneca, cel mai însemnat filosof al timpului şi chiar nu era lipsit de talentul poetic. A scris o poemă Twica şi avea de gând să scrie şi o istorie în 400 cărţi. De aceia scriitorii se bucurară de oarecare favoare, până la conjuraţiunea lui Pisone, când Nero condamnă pe câţiva din ei. Vespasian (69—79) de şi era un om dotat cu mult simţ practic, totuşi purta interes culturei şi literaturei. El fu cel dintâi care acordă subvenţii însemnate retorilor şi scriitorilor şi înfiinţa prelegeri publice, iar Ouintilian fu cel dintâi însărcinat cu ele. Fiul său Titus (79—81) nu fu mai puţin bun ca tatăl său. Domitian însă, de şi avea înclinare către poezie, totuşi scriitorii fură persecutaţi şi unii căzură în cea mai josnică linguşire.

In timpul lui Nerua_(96-98) şi Traian (98-117), scriitorii se

— 124 —

bucură de multă libertate. Ambii, oameni de o cultură aleasă, lăsau liberă manifestarea gândirii, de care nu au frică de cât cei ce sunt cu conştiinţa neîmpăcată.

Cu toate aceste neajunsuri, pe cari literatura le întâmpină din partea unor împăraţi, ea devenise ceva necesar în existenţa imperiului. Claudius introduse funcţiunea «a siudiis», ca să fie informat despre mişcarea literară, iar Domiţian «ab epistiilis».

De altfel împăraţii au pe lângă ei scriitori care să-i ajute la în­ cercările lor literare. Nerone a fost condus în cele dintâi în­ cercări literare de către Seneca; de o mână străină erau decre­ tele şi edictele lui Domiţian, iar lui Traian îi compunea cuvân­ tările L. Sura. Chiar femeile nu neglijau instrucţiunea şi unele din ele sunt poete sau chiar oratori. Concursuri poetice sunt în timpul lui Nero şi Domiţian iar bibliotecile se înmulţesc în timpul lui Domiţian şi Traian. Deci vedem că pe când în tim­ pul republicei literatura era puţin considerată de nobilimea romană, în timpul imperiului mai toţi scriitorii sunt din familii nobile şi chiar împăraţii dau tonul.

Direcţiunea literară în aceste timpuri o dau şcolile retorilor căci numai în şcoală se puteau face exerciţii de vorbire asupra unor subiecte închipuite şi această direcţiune are influenţă asupra întregii literaturi din aceste timpuri. Simplitatea nu mai satisface spiritul ci se caută alte mijloace care să producă efect.

Sentinţele scurte, stilul sacadat, gândirea ascunsă şi în fine orice se părea că poate să emoţioneze, sunt semnele caracte­ ristice ale timpului. In zadar oameni cu mult bun simţ ca Quintilian şi Tacit se sileau prin scrierile lor să îndrepteze pe scrii­ tori către clasicism, decadenţa începuse şi nu se mai putea opri, ba chiar Tacit urmează direcţiunea retorică, căci numai aşa putu să placă.

Aproape toate genurile, literare sunt reprezentate în această epocă. Filosofia şi retorica sunt la modă dar nu mai puţin avem reprezentanţi pentru geografie, ştiinţe naturale, agricultura şi gramatica. Poezia decade căci este Influenţată de retorică şi sentimentele ne mai fiind naturale se apelează la mijloace arti­ ficiale (retorica) ca să placă. Drama decade şi ea şi încercările din acest timp sunt mai mult pentru citit de cât pentru repre­

!

zentat. In locul dramei avem mimus si pantomimus. Epopeia i

— 125 —

se desvoltă şi în această epocă, dar reprezentanţii ei sunt numai nişte imitatori ai operilor din timpul lui August. Satira, in­ fluenţată de retorică, nu mai este gluma râzătoare a lui Horaţiu, ci biciul arzător al lui Juvenal. Tot în acest timp se cultivă şi epigrama iar ca gen nou avem fabula.

PROZA

Istoria. Din multele scrieri istorice ale acestor timpuri ni s’a păstrat puţin, totuşi istorici înseninaţi, ale căror opere au ajuns până la noi, nu lipsesc. Cei mai însemnaţi istorici sunt: C. Velleius Paterculiis era ofiţer superior, luând parte la expediţfunile lui Tiberiu în Germania, Panonia şi Dalmaţia iar la anul 15 d. Ch. devine pretor. El scrise o istorie a Romanilor (Historia Romana) dedicată lui Viniciu, consul la 30 d. Ch. In această operă se tratează evenimentele de la căderea Troei până în timpul său în 2 cărţi, cari s’au păstrat cu oare care lipsuri. In această scriere el atinge şi chestiuni de, istorie lite­ rară şi de cultură! pe care nu le atinsese până acum nici un autor. Tratează pe scurt evenimentele până la dărâmarea Carta" ginei şi cu cât se apropie de timpul său le desvoltă mai mult.

El scrie însă fără un un studiu aprofundat, în prima parte imitând pe analişti cu toate greşelile lor, în partea doua căzând în linguşiri josnice faţă de Tiberiu şi Seian. Limba este încă curată dar nu rare ori imitează pe Salustiu în preciziune, în­ trebuinţând aceleaşi expresiuni. Influenţa retorică se manifestă în multele anecdote cu care îşi presară opera şi în multele declamaţiuni şi reflexiuni contra coruperii moravurilor din tim­ pul său.

Contimporanul lui Velleius este Valerius Maximus, care era consul în timpul morţii lui August. Acesta, după exemplul scriitorilor greci, compuse şi culese o colecţiune de sentinţe, anecdote şi întâmplări curioase sub numele de: Factorum et dictorum memorabilium libri IX, dedicată lui Tiberiu (32 d. Ch.).

Cicerone, Titus Livius şi alţi scriitori îi procură materialul îm­ părţit în 2 (relativ Romani şi străini), care sar putea grupa în modul următor: Cartea I fapte referitoare la religiune, II dife­ rite obiceiuri la căsătorie şi viaţă, celelalte cărţi ilustrează di­ ferite virtuţi sau viţiile ce li se opun. Această operă are defec-

--- 126 ---

.

tele epocei în care se produse. Lipsa de simţ istoric, întreru­ pând povestirea cu o mulţime de reflexiuni şi mai cu seamă apostrofe. Expunerea este cântată, artificială, greoaie ceia ce face să devină de multe ori obscur. Greşeli de fapte şi' neîn­ ţelegeri, hiperbole şi metafore fără rost, abundă în opera lui Valerius Maximus. Aceiaşi ljngnsire ca si la Paterculus, cu deo­ sebire că Maximus nu laudă pe Seian, fiindcă acesta căzuse în disgraţie. Din cauza multelor informaţiuni ce ne dă şi din cauză că este o operă de morală scoasă din exemple, această operă a fost citită mai cu seamă în şcoli şi autorii de mai târziu au prescurtat-o. Astfel Iulius Paris pe la 500 şi Ianuarius Nepotianus (la finele sec. VI), ne-au transmis 2 prescurtări.

Oîiintus Curtius Ruftts. a cărui personalitate a fost discu­ tată, este desigur acela pe care Suetonius îl dă ca retor. Tim­ pul în care a scris Rufus a fost iarăşi discutat şi nu sunt mai puţin de 11 împăraţi, începând de la August până la Teodosiu, sub care se presupune că a trăit. Critica riguroasă însă a stabi­ lit că Curtius a trăit în timpul lui Claudius când a şi scris «-Historiae Alexandri Magni». Minunatele fapte ale lui Alexan­ dru cel Mare atrăsesem atenţiunea nu numai a Grecilor, ci şi a Romanilor. Tendinţa romantică se manifestă mai cu seamă la retorii timpului şi un roman plin de aventuri oferea viaţa şi isprăvile eroului macedonean. De altfel Curtius nu este istoric ci un maestru al vorbirii, pentru care un subiect atrăgător era un mijloc ca să-şi facă expunerea plăcută. Toate elementele pentru un roman le posedă istoria lui Alexandru Macedon aşa cum o făcuse imaginaţia înflăcărată a scriitorilor greci, mai cu seamă Clitarh. Lupte teribile, grămezi de morţi, comploturi şi trădări înăbuşite în sânge, sunt scene de predilecţie din istoria lui Curtius. Tot ca_ o caracteristică a romantismului şi a şcoalei retorice, sunt descrierile pitoreşţi ale oraşelor, munţilor, fluvii­ lor. Arborii giganţi ai Indiei, sau deşerturilor nisipoase ale Egiptului, păsările rare, sau turmele de elefanţi şi rinoceri, pre­ cum şi analizele psicliologice sunt proprii romantismului.. Sen­ timentele personagiilor sunt foarte cavalereşti şi Alexandru ca şi Darius se întrec în acte de cavalerism, care dau lucrării apa­ renţa unei epopei medievale.

Daca Titus Livius se distinge prin discursurile pe care per-

:

(

I 5

i

--- J27 —

sonagiile sale le debitează, în Curtius asemenea discursuri sunt chiar esenţialul. Toate personagiile sunt oratori. Alexandru vor­ beşte la orice împrejurare, chiar pe patul de moarte. Darius pe când fuge găseşte momentul să-şi plaseze discursul, Stilul este acela al retorilor, plin de hiperbole, de metafore şi sen­ tinţe scurte, construcţiuni greceşti sau întrebuinţări neobicinuite de cazuri şi timpuri. Limba este încă cea clasică imitând pe Titus Livius dar are urmele latinităţei decadente.

Curtius şi-a scris opera în io cărţi, din care 2 de la început lipsesc, precum şi sfârşitul de la cartea V şi începutul de la a Vl-a. Opera de şi puţin citită în timpul imperiului, în evul me­ diu a fost foarte mult studiată, cum se vede din marele număr de manuscrise în care ni s’a conservat.

Tot ca istorici aparţinând acestei epoci dar ale căror opere s’au perdut, putem cita pe Aulus Cremutius Cordus, care fu acuzat de Seian din cauză că numise pe Cassius cel din urmă roman şi lăudase pe Brutus. Operile lui care tratau despre războaiele civile fură arse iar el muri la 25 d. Ch. Aufidius Bassus ca un epicurean ce era, refuză orice sar­ cină publică şi se ocupă cu scrierile, singurul lucru ce-i permi­ tea sănătatea sa şubredă. Opera sa corespunde cu timpul lui Tiberius şi trată tocmai fapte din istoria contimporană şi mai cu seamă din domnia lui Tiberius, terminându-se cu moartea lui Seian. El era un istoric cu vază şi este citat de istoricii mai noi.

Fabius Rusticus este numit de Tacit cel mai elocuent isto­ ric şi face o descriere a Britaniei, care servi foarte mult lui Tacit. El trăeşte pe timpul lui Claudius şi Nero, descriind şi evenimentele acestor timpuri.

C. Cornelius Tacit.

Toţi istoricii acestei epoci şi chiar ai epocei precedente sunt întrecuţi de către C. Cornelius Tacitus.

Acest istoric, care descrie aşa de amănunţit viaţa altora, ne-a lăsat puţine notiţe despre a sa. Probabil că se născu la Interamna în Umbria între 54 şi 55 d, C. H. Numele său oscila între Caius şi PuBTius (codex mediceus) dar cel dintâi este celadevărat căci ni-1 transmite anticitatea. Venind de timpuriu la Ro-

--- 128 ---

ma, studiă retorica cu M. Aper şi Iulius Secundus dar este ne­ sigur dacă audiâ şi pe Quintilian. In anul 78 se căsători cu fica nemuritorului guvernator al Britaniei, Agricola şi prin influenţa socrului său, care era prieten lui Vespasian, ajunse Quator în 79, edil în 81, iar sub Domiţian ajunge quindecemvir sacris faciundis şi propraetor. Se pare că după această demnitate fu numit lega/us Augusti propraetore căci lipsi din Roma vre’o 4 ani şi tot absent eră când socrul său muri (93). Consulatul, nu-1 putu ajunge de cât sub Nerva, iar sub Traian fu proconsul în Asia şi muri la începutul domniei lui Adrian.

Deşi până la mijlocul vieţii nu se distinse de cât ca retor ale cărui discursuri nu ni s’au păstrat, totuşi acest om aşa de ager la minte, nu putea să nu vadă că oratoria este o artă con­ damnată peirei şi de aceia compuse după moartea lui Domiţian «Dialogus de oratoribus» în care încercă să arate cauzele^decadenţei elocinţei. Această operă din cauză că se deosibeşte de* stilul din celelalte opere şi din cauză că nu s’a găsit împreună în aceleaşi manuscrise cu historiae şi annales s’a atribuit Ja di­ feriţi autori ca : Quintilian, Pliniu cel tânăr şi alţii. Astăzi însă nimeni nu se mai îndoeşte că opera este a lui Tacit, conţinând un dialog care a avut loc pe la 75 d. Ch. când Tacit era tânăr, între M. Aper şi Iulius Secundus, profesorii lui Tacit şi Curiatius Maternus şi Vipstanus Messala, cari discutâaxauzele decadenţei elocinţii romane. Aper laudă eloquenţa timpurilor actuale zicând că nu este inferioară celei trecute şi critică chiar pe Cicerone, Cesar şi Brutus, pe când Messalla laudă pe predecesori arătând decadenţa prezentului. Apoi arată educaţia din acel timp cât de dăunătoare este tinerimei. Această scriere ne arată aceleaşi principii politice, aceleaşi trăsuri caracteristice şi aceiaşi fineţă de observaţiuni ca şi în celelalte opere ale lui Tacit mai puţin amărăciunea şi pesimismul în locul căror găsim graţie şi seni­ nătate.

In anul 98 adică după moartea lui Domiţian, Tacit se achită de o datorie pioasă faţă de memoria socrului său Agricola scriind: «Devita et moribus Julii Agricolae» un fel de biogra­ fie a acestui cetăţean'de “elită al Romei care ocupă mult timp postul de guvernator al Britaniei. Tacit. însă nu intră în amă­ nunte biografice ci se întinde mai mult asupra activităţei lui

—

—

Agricola în Britania, unde nu numai administrează ci şi se luptă cu revoltaţii. Poate că autorul voeşte să facă un elogiu funebru ‘care acum nu se mai pronunţă în for ci se scria. Peroraţiunea finală, unde Tacit crede că socrul său va deveni ne­ muritor, ne îndreptăţeşte să credem aceasta. Nu lipseşte însă nici scopul politic acestei scrieri, căci Tacit se pare că a voit să să îndreptăţească conduita lui Agricola care continuase să ser­ vească şi sub Domiţian, spunând că un om de talent poate servi patria nu numai prin revoltă care duce la peire, ci mai cu seamă prin moderaţiune şi supunere, ba chiar insinuiază că socrul său a fost otrăvit de către Domiţian.

In privinţa stilului, Tacit nu are încă individualitatea sa, ci caută să imiteze pe cei mai însemnaţi prozatori anteriori ca Cicerone şi Salustius. Fiind încă începător, voeşte să copieze pe maeştri, dar obicinuinţa retorică este mai tare de cât voinţa şi abuzează de figuri sintactice şi retorice.

Tot în acelaş timp (98) Tacit compuse «Germania» {De ori­ gine, situ, moribus ac populis Germanorum) sau «De situ Germaniae» o scriere foarte importantă pentru etnografia Germa­ niei şi un tezaur de informaţiuni asupra vieţei şi obiceiurilor acestui popor al naturei. Opera lui Tacit se poate împărţi în: I. Ţara şi rasa, II. Instituţiunile şi moravurile, III. Diferite na­ ţionalităţi. Istoric prevăzător vedea în viitor un mare pericol pentru Romanii corupţi şi degeneraţi în dezvoltarea Germani­ lor cu moravuri curate şi simple. De aceia el pune în relief tot ce este bun la Germani, la cari pare că s’au refugiat toate virtuţile. Poate că era şi o tendinţă romantică la Tacit, sub in­ fluenţa culturei prea rafinate a Romanilor să-şi arunce privirea asupra unui popor simplu şi cu moravuri severe şi să dorească viaţa primitivă şi în mijlocul naturii.

Această operă a lui Tacit de şi nu urmează un plan siste­ matic, de şi autorul nu face transiţiunile necesare de la o idee la alta, totuşi lipsa de ornamente, fraza concisă şi plină de idei, ne anunţă pe acela care va deveni istoricul cel mai însemnat al timpului.

Chiar dacă Tacit ar fi scris numai operile amintite, totuşi ar fi unul din cei mai însemnaţi scriitori ai acestei epoci. Operile ce urmară însă aruncă în umbră pe cele precedente. Germania 9

— 13° — se poate consideră ca un preludiu al istoriei căci, pentru ca Ta­ cit să descrie războaele după malurile Dunărei şi Rinului, tre­ buia să facă cunoscută ţara şi locuitorii acelor ţinuturi. De aceia putem spune că Tacit lucra la Historiae încă de pe la 98 pentru ca să le publice în 107. In această operă autorul po­ vesteşte evenimentele la care azistase el, adică de la moartea lui Nerone_(69) până la moartea lui Domiţian (96). Din cele 14 sau 16 cărţi ce compusese nu ne-a\\!râmas de cât 4 cărţi (numai 2 ani) şi începutul din a 5-a, aşa că a dispărut tocmai partea cea mai interesantă a acestor timpuri. In prima carte Tacit, după ce schiţează în trăsuri largi epoca în care se vor petrece evenimentele ce va descrie, tratează domnia lui Galba şi greu­ tăţile ce acesta întâmpină. Armata proclamă şef pe Otho care merge contra lui Galba şi îl învinge. Nici Otho însă nu este liniştit căci trupele din Germania ridică împărat pe Vitellius.

In cartea II autorul îşi aruncă privirele asupra Orientului unde se găseau 2 generali însemnaţi: Vespasian şi fiul său Titu, care văzând turburările din imperiu, încep să nutrească speranţa de domnie. In adevăr Otho se omoară singur fiind învins de Vitellius. In cartea III sunt descrise luptele între Viteliani şi Flaviani chiar pe stradele Romei şi se termină cu moartea lui Vitellius. In cartea IV se tratează războaiele contra Batavilor şi înfrângerea acestora, iar în cartea V după ce face o descriere a Indiei se opreşte tocmai când se începe asediul Ierusalimului.

Aceste cărţi se numeau historiae nu pentru că ar fi diferite de anale, dar pentru că aşa numiseră predecesorii lui Tacit ca Salustius, Pollio, etc. operele cari tratau evenementele de .pe tim­ pul autorilor.

Analele însă au titlul «ab excessu divi Augusti» după exem­ plu) lui Titus Livius ab urbe condiia povestesc fapte pe care au­ torul nu le văzuse, adică cam de acolo de unde Titus Livius lăsase istoria sa. Această scriere, cea mai perfectă a lui Tacit era compusă din 16 cărţi, expunând domniile lui Tiberiu, Caligula, Claudius şi Nero (anii 14—69). Din această operă măreaţă ni s’a conservat cartea 1—4, începutul cele de a 5-a, VI fără început, toate fiind relative la domnia lui Tiberius. Apoi cărţile 11 şi 12 tratând domnia lui Claudius şi cărţile 13—16 cu domnia lui Neron până la anul 66. Mai toate aceste cărţi se termină cu

— i3i —

evenimente tragice. Astfel cartea II isprăveşte cu moartea lui Arminius, Cartea V probabil cu moartea lui Seian, a IX-a cu uciderea Mesalinei, a XH-a cu moartea lui Claudius, a 14-a cu moartea Octaviei soţia lui Nero şi fiica lui Claudiu şi cartea XV cu înăbuşirea conspiraţiunei lui Pisone, în care mor între alţii profesorul Seneca şi poetul Lucan.

O deosebire între anale şi istorie nu există de cât numai în privinţa materialului ce coprinde. Tacitus consideră istoria ca o operă de morală şi de aceia trebue ca virtuţile să nu fie trecute sub tăcere, dar, nici viţiije să nu fie acoperite. Pentru aceasta însă istoricul trebue să se desbrace de orice pasiune şi să fie «sine ira et studio». Dacă pentru predecesorii săi fusese uşor să scrie istoria Românilor, căci aveau să descrie evenimente mari, cuceriri însemnate, lupte interne agitate în timpuri de li­ bertate, nu tot aceleaşi împrejurări favorabile sunt pentru Tacit.

Afară de amintirile personale, el pune la contribuţiune toate mijloacele de informaţiuni din acele timpuri. El consultă actele oficiale şi gazetele timpului (acta diurna şi acta patrum), me­ moriile lui Carbulon şi ale mamei lui Nerone, fără să neglijeze datele lui Plinius, Messalla şi alţii. Afară de arhivele familiare şi ale prietinilor el citeşte corespondeţe, ba chiar notează anec­ dote auzite de la bătrânii cari văzuseră multe. Toate isvoarele sunt utilizate cu mult discernământ critic şi nu putem presu­ pune că Tacit are în vedere un anumit scop politic. Tacit nu poate fi republicanul revoluţionar, care vede toate în rău şi ar dori dărâmarea imperiului, ci, din contra recunoaşte şi laudă virtutea ori unde o găseşte. Nu este de cât inimicul împăraţi­ lor răi şi nici de cum al monarchiei, căci pentru el această formă de guvernământ este necesară ca să asigure pacea imperiului, ba chiar era o utopie să se sacrifice cineva pentru ideia repu­ blicană. Qualescumqiie tolerare zice Tacit, oricum ar fi să-i suporţi pe tirani. Marele istoric se sileşte ca Tucidide şi Polibiu, să scoată evenimentele din cauzele lor şi numai când nu găseşte acele cauze se adresează întâmplării. Istoria este un in­ strument cu care putem să constatăm schimbările pe care le sufere sufletul omenesc sub presiunea unor anumite împreju­ rări. De aceia având în vedere cauzele, adesea explicaţiunile evenimentelor ocupă mai mult loc ca însăşi evenimentele.

— Î32 —

;

Voind să facă filosofia istoriei el nu recurge, ca predece­ sorii săi, la minuni ci îşi bate joc de cele mai multe ori de ele, considerând istoria .ca un veşnic conflict de interese şi conflicte omeneşti. De aceia el caută motivul celor mai ' mici acţiuni în studiul caracterelor şi este cel mai mare portretist al antichităţei.

Dacă la Cornelius Nepos generalii se aseamănă unii cu alţii, împăraţii lui Tacit au fiecare portretul lor. Tiberius un ipocrit timid, ascuzându-şi cruzimea, dispreţuind domnia, dar neîndurându-se să se desparte de ea, plin de echivocuri, nici odată nu ştii cum să-i vorbeşti ca să nu-1 superi. Claudius este un om slab, condus de femei şi de liberţi, care se ocupă cu stu­ diile sale istorice, şi lasă cele mai însemnate afaceri pentru un • dejun copios. Nerone este un nebun estravagant care doreşte imposibilul {increclebilium cupitor) şi care face din cruzime o distracţie. Dar câte nuanţe nu sunt în aceste portrete!. Fiecare capitol adaugă o nouă trăsătură lui Tiberius, până când ajunge la perfecţiunea tabloului. Nu numai persoanele au portrete stră­ lucite ci şi senatul şi poporul. Ce frumos portret al senatului prosternându-se înaintea lui Tiberiu, care este scârbit de atâta înjosire !. Nici poporul nu mai are spiritul de independenţă din trecut. El devine indiferent şi distrează de lupte politice şi nu reclamă de cât pâine şi jocuri (panem et circenses).

Psichologia mulţimei se poate vedea mai cu seamă în de­ scrierea amănunţită a revoluţiunei legiunilor din Panonia, unde autorul dă dovada de o profundă cunoştinţă a sufletului ome­ nesc. De aceia cu drept cuvânt am putea numi pe Tacit cel mai mare pictor al antichităţei. El este cel mai trist dintre scrii­ torii romani căci durerea timpului îi fusese dascăl şi tocmai de aceia este cel mai profund psiholog şi cel mai adevărat mae­ stru. Filosofia lui nu poate fi cea epicureană ci cea stoică cu morala sa aspră, cu tendinţele sale spre resemnare şi cu lau­ dele ce aduce suicidului.

Stilul lui TaciL.este ceva aparte, ce se găseşte numai la el.

El are un stil nervos, produs de_indignarea şi violenţa cu care autorul vrea^să se exprime. De aceia el n’are răbdare să ob­ serve ordinea normală a cuvintelor şi regularitatea frazei Ciceroniene. Armonia muzicală nu-1 interesează ci efectul dramatic,

— 133 —

de aceia el se serveşte de fraze scurte, care spun mult şi cari fac să reiasă, paezia nu .din armonie ci din dramatismul cuvin­ telor. Trăind în timpul lui Domiţian când libertatea gândirei chiar era interzisă, Tacit devine concis până la obscuritate voind adesea printr’un cuvânt să exprime o situaţiune întreagă.

De aceia îl gândeşti mai mult de cât îl citeşti. A evita ce este obicinuit şi de toate zilele deveniă4 un metod şi Tacit nu se sfieşte să înlăture expresiunile Vechi ca sella curulis şi să zică secies curulis. Expresiunile poetice abundează dând un co­ lorit poetic prozei lui Tacit. In Anale mai cu seamă găsim o mulţime de expresiuni poetice create de el, sau împrumutate de la poeţi, mai cu seamă de la Vergilius. Personificaţiunea obiecte­ lor neînsufleţite, metafore şi alte figuri găsim pretutindenea în opera lui Tacit. Ce dramatic rol are o noapte întunecoasă: noctem minacem et in scelus erupturam (An. I. 28). Ce plastic ca­ racterizează muntele Liban cu vecinica-i zăpadă! «Libanum fidum nivibus (His. V. 6).

Pentru a înţelege şi mai bine pe Tacit trebue să ne dăm seamă ce modele anterioare a avut şi fără multă gândire ne ducem la Salustius, care ca şi Tacit este un pesimist şi un zelos apărător al curăţeniei moravurilor. De şi trăeşte într’un timp când fraza elegantă şi perioadele lungi sunt la modă, totuşi ca 'şi lui Ta­ cit, îi place fraza scurtă şi sentenţioasă pe care Quintilian spune să o evităm în discursuri, dar este foarte potrivită pentru istorie.

De aceia putem zice că Tacit are în vedere şi pe Salustius în stilul operei sale.

Nu mai puţin trebue să ne gândim, pentru a înţelege stilul lui Tacit, la raporturile sale cu retorii timpului. Am văzut care era punctul lui de vedere în Dialogus, dar aceasta era numai teoretic. In practică Tacit fusese retor până către bătrâneţe şi deci nu putea să nu fie Influenţat de retorica timpului. De şi el voia să nu se rupă cu trecutul, totuşi nu putea să nu admită desvoltarea istorică a elocinţei. Comun cu retorii este căutarea cuvintelor şi brevitas (plus significas quam loqueris), şi tot comun cu retorii sunt sentinţele şi antitezele; ba chiar unii găsesc comune unele suasorii cu situaţiuni din Tacit. Putem zice deci că stilul lui Tacit reprezintă unirea a tot ce avea mai bun retorica timpului său cu dicţiunea lui Salustius,

— 134 —

Când Pliniu cel tânăr citi opera lui Tacit crezu că va deveni nemuritoare, dar timpul său nu-i dete destulă atenţiune şi nici scriitorii de mai târziu, cărora le plăceau literatura arhaică. Cât despre creştini îl numeau cel mai mare inventator de minciuni, fiindcă confundase pe evrei cu creştini). Numai acela însă poate să priceapă pe Tacit care a putut să privească în ascunzătorile inimei omeneşti şi aceasta aparţine maturităţei. In tot tim­ pul evului mediu, Tacit fu puţin citit şi manuscrisele deveniră rare. De aceia prima ediţie, de pe la 1469, apără destul de ciuntită. Tocmai târziu entuziasmul pentru Tacit deveni mai viu şi literaţii găsiră în el isvoare de inspiraţiune. Corneille luă din Tacit pe Othon, Racine pe Britanicus, iar Alfieri pe Ottavia (1780). Din ce în ce admiraţia pentru Tacit crescu mai ales în timpul revoluţiunei franceze, căci în el vedea pe democratul şi revoluţionarul. Astăzi însă Tacit e puţin utilizat în literatură, rămânând interesant pentru filologie şi istorie.

Afară de istoricii pe care i-âm menţîon^î^mai sus mai avem în această epocă o mulţime de scriitori de biografii şi memorii între cari putem cită: P. Clodius Thrasea^Peius omorât de Nerone în 66 care compuse o biografie a lui Catone din Utica, C. Fannius scrie biografiile bărbaţilor iluştri condamnaţi sau goniţi de către Nero şi alţii. Dintre scriitorii de jnemorii avem pe Cn. Domitius Carbulo cunoscut, de Ja Tacit, prin memoriile sale~~ăsupra războaielor cu Părţii şi Armenii. L. AntistiusVetus, comandant în Germania, făcu o mulţime de lucrări ufîleşi îşi scrise memoriile asupra activităţei sale. Toţi aceşti scriitori sunt prea subiectivi scoţând în relief numai menteIe~T6r7~De la ei nifne-au rămas de cât citate la autorii cari îi utilizează.

Tot aci se cuvine să vorbim despre cea, mai veche geo­ grafie, scrisă în limba latină de către Pomponius Mela originar din Tingentera în Spania, rudă _cu familia Seneca. El scria pe la 43 (sub Claudius) «de siiu orbis sau Chorographia, un rezu­ mat în 3 cărţi al geografiei pământului. După ce autorul arată părţile pământului, descrie Marea Mediterană cu ţărmul său african şi asiatic. In cartea II trece în Europa începând cu Sciţia şi terminând cu Spania. Apoi descrie insulele şi ţărmurile mărilor ce înconjură Spania şi Galia. Deşi Mela are în vedere isvoare greceşti, el le alege cu critică. înlăturând părţile fabu-

— i35 — loase, însă nu procedează ca un cercetător, căci este mai mult retor. De aceia stilul său este prea împodobit, uneori neclar, perzânău-se în descripţiuni şi amănunţimi asupra oraşelor după ţărmul mărilor ce descrie.

F i I o s of i a.

La îeceputul acestei epoci şcoala filosofică a Sextiilor du­ rează încă şi are mulţi reprezentanţi însemnaţi ca Celsus şi alţii, cari scriu latineşte, pe când Annaeus Cornutus şi C. Musonius Rufus urmând pe marii lor predecesori, scriu în limba greacă.

Sistemul filosofic pe care îl urmează este cel stoic, către care ' înclinau cei mai însemnaţi oameni ai timpului, pentru că numai acest sistem modificat putea corespunde cerinţelor vieţii, le permitea să trăiască cu demnitate şi să moară cu curaj. De oarece stoicii se ţineau departe de orice manifestaţiune monar­ hică şi unii îşi exprimau repulsiunea lor faţă de tiranie, de aceia adepţii doctrinei stoice deveniră bănuiţi politici.. Dar stoi­ cismul nu are numai gloria atâtor exemple de curagiu ci şi onoarea de a fi produs cele mai însemnate opere literare. Stoicismul nu putea insă să împiedice decadenţa literară, precum n’a putut să împedice depravarea morală. Ceia ce a făcut acest sistem filosofic pentru literatură a fost să procure subiecte se­ rioase şi idei sănătoase. Cei mai însemnaţi reprezentanţi ai acestui sistem sunt: L. Annaeus Cornutus, trăeşte pe timpul lui Nerone şi era originar dm Africa. La Roma unde învăţă filosofia, avu o mul­ ţime de şcolari între care cel mai ataşat fu poetul Persius. Lucanus ca şi Silius Italicus obicinuiau să audieze conferenţele lut Cornutus. Nerone îl chemă la curte dar în curând fu exilat şi nu mai ştim nimic despre el. Singura operă conservată de la Cornutus este în greceşte şi tratează despre însemnarea alego­ rică a zeilor. Afară de acestea, Cornutus a scris în latineşte o mulţime de tratate gramaticale şi comentarii asupra autorilor latini, mai cu seamă a lui Vergiliu, dar nu ni sVeonservat nimic.

Lucius Annaeus Seneca este al doilea fiu al retorului pe care l’am studiat mai sus. El se născu câţiva ani (poate 5) înnainte de Ch. la Corduba dar întreaga sa educaţiune şi-o făcu

■

- 136 -

. \ ■

1

:

r.

la Roma. Afară de tatăl său, care îi dete cultura retorică, el avu profesori pe filosofii Sotion, Fabianus şi alţii. O călătorie în Egipt, unde stătu câtva timp la o mătuşe a sa, îi complectă educaţiunea. încă pe timpul lui Caligula când era senator, era să fie condamnat la moarte, dar natura sa debilă care îl arătă ca tuberculos, făcu să fie iertat. Sub Claudiu însă fu exilat în Corsica după insistenţele Mesalinei, de unde tocmai după 8 ani fu chemat de Agripina, ca să-i încredinţeze creşterea fiului ei Nerone. Când Nerone se urcă pe tron, Seneca ajunge consilie­ rul său şi devine consul.

După moartea lui Burrus situaţiunea sa fu zdruncinată, căci şi el era jenant pentru împărat şi în 62 se retrage de la curte ca să trăiască la moşiile sale, dar ura şi bănuiala lui Nerone îl ajunse şi aci. Implicat în conjuraţiunea lui Pisone, după or­ dinul lui Nerone, el se omori singur, tăindu-şi vinele în baie, discutând, după exemplul lui Socrate, până în ultimele momente cu şcolarii şi prietenii săi.

Activitatea literară a lui Seneca este foarte întinsă căci scrise atât în versuri cât şi în proză. Ca să ne facem o idee exactă despre Seneca ne vom ocupa în acelaşi timp atât cu opera lui poetică, cât şi cu scrierile lui în proză. Ca poet se manifestă el ca autor dramatic, compunând nouă tragedii cu subiecte luate din legendele greceşti. Aceste^ tragedii sunt cu atât mai Intere­ sante, cu cât nu avem de la tragicii romani de cât fragmente pe când ale lui Seneca s’au conservat întregi. S’a discutat mult timp dacă aceste tragedii sunt ale lui Seneca căci ele s’au gă­ sit în nişte manuscrise, fără altă indicaţiune de cât că sunt ale lui L. Annaeus Seneca. Comparând tragediile cu alte scrieri ale lui Seneca vedem că cuprind aceleaşi idei, desvoltă aceiaşi fiJosofie şi se găsesc aluziuni destul de transparente la eveni­ mente din timpul lui, aşa că presupunerea lui Sidonius ApollinariSjCum că altul este Seneca tragicul, astăzi nu se mai susţine de nimeni. Tragediile lui Seneca sunt următoarele,:.. 1) Hercu­ les (furens) după Euripide, descrie nebunia lui Hercules care îşi omoară copiii. 2) Troades (Troenile) imitează Hecuba şi Troenile lui Euripide, în care Achile cere ca Polixenia să fie sa­ crificată pe mormântul său, ceia ce se şi întâmplă. 3) Phoenissae (Fenicienile) pare a fi compusă din 2 fragmente, căci pe

— 137 —

când în partea I orbul Oedip părăseşte Theba şi se duce la Citeron spre a ispăşi păcatul cu moartea, în partea II ne găsim la Theba unde Iocasta şi Antigona se silesc să împiedice lupta frăţească dintre Eteocle şi Polinice. 4) Medea tratează după Euripide, cunoscuta legendă după care soţia lui fason din cauza geloziei, omoară pe cei 2 copii ai ei şi trimite o câmaşe otră­ vită Creuzei, aleasa lui Iason. 5) Phaedra tot după Euripide, pune pe scenă dragostea pe care această a doua soţie a lui Teseu o concepe pentru fiul acestuia Hipolit. Ca o altă soţie a ■lui Putifar, ea acuză pe Hipolit înnaintea lui Teseu şi acesta roagă pe Neptun să-l pedepsească, ceia ce se şi întâmplă. Mai în urmă se află adevărul dar este prea târziu. Racine a avut în vedere această piesă când a compus capo-d’opera sa. 6) Oe^ dipus, imitat după opera lui Sofocle, Oedip rege, tratează aceiaşi legendă care se termină cu scoaterea ochilor lui Oedipus şi a morţii soţiei şi mamei sale. 7) Agamemnon, de pe Eschile, ne reprezintă soarta tristă a acestui erou, care după ^ întoarcerea de la Troia, este omorât chiar de mâna soţiei sale/ * 8) Thyestes ne reprezintă grozavul ospăţ în care Atreus omoară pe fii fratelui său Tieste şi-i dă să-i mănânce. Originalul era probabil Sofocle. 9) Hercules (Oeteus) are ca acţiune moartea lui Hercules pe muntele Oeta, după ce îmbrăcase cămaşa otră­ vită de sângele lui Nessus.

Tot pe numele lui Seneca ni s’a transmis şi o tragedie praetexta, adică cu subiect din istoria romană, cu numele de Octavia. Este vorba de nenorocita fică a lui Claudius, care devine soţia lui Nerone. După omorârea fratelui ei Britanicus, ‘soarta Octaviei este hotărâtă căci o nouă pasiune se născuse în inima lui Nerone. Cu toate sfaturile lui Seneca, el alungă pe Octavia din care cauză poporul se revoltă. Dar Nerone înăbuşe ră­ scoala şi ordonă ca Octavia să fie depărtată pe o insulă şi să fie omorâtă. Această piesă este transmisă sub numele lui Se­ neca şi după stil şi idei nu am putea zice că nu este a lui.

Unele aluziuni însă la moartea lui Nerone ne-ar face să cre­ dem că a fost scrisă după moartea acestuia, în tot cazul nu într’o epocă prea depărtată.

Tragediile lui Seneca sunt scrise în gustul timpului ce ca­ racterizează literatura întregii epoci de care ne ocupăm. El nu

1

mt

- 138 -

ne mai arată figurile supraomeneşti ale eroilor legendari în care să ne desvolte toată măreţia sau nestatornicia soartei omeneşti, ci sunt numai nişte umbre sângeroase chemate la o viaţă apa­ rentă, prin băutura fermecată a retoricei declamatoare. Din şcoala declamatorilor, care de cele mai multe ori luau ca su­ biecte conflicte tragice, sunt eşite. aceste piese cari erau nişte motive ca autorul să-şi plaseze principiile filosofiei stoice, prin gura eroilor legendari. De aceia Seneca are preferinţă pentru subiecte care să inspire groază, pentru subiecte brutale şi aci recunoaştem că criticii mai vechi aveau dreptate când compa­ rau pe Seneca cu Lope de Vega şi Corneille. De oarece în timpurile împăraţilor numai mimele se reprezentau, de aceia piesele lui Seneca, cari erau făcute pentru citit, nu ne prezintă verosimilitate şi nici sentimente adevărate, ci contrastele cele mai izbitoare destinate pentru lectură publică, Seneca neglijează armonia pentru- a se consacra amănuntelor antitezelor, metafo­ relor, comparaţiunilor îndrăzneţe, hiperbolelor, jocurilor de cu­ vinte. Cu toate acestea, în concepţiunea personagiilor sale nu este numai extravagantă, căci găsim o forţă oratorică cum rar întâlnim şi o analiză psihologică, care denotă pe moralistul atâtor opere filosofice. De altfel toţi eroii lui Senefca filosofiază. toţi sunt moralişti, până şi copiii au mania de a filosofa. Deşi această tendinţă filosofică o găsim şi la Euripide, elevul mari­ lor filosofi Anaxagora şi Socrate, la Seneca se află într’un grad mult mai mare şi corurile sale sunt adevărate imne filosofice.

Poate că prin aceasta, Seneca voia să mascheze aluziunile po­ litice contimporane şi aproape personale, de care abundă pie­ sele sale. Afară de cuvinte ca : foram, Quirites, fosces, ce nu se potrivesc cu subiectele mitologice luate din greceşte, Seneca dă sfaturi tiranilor să fie calmi şi drepţi, să nu se lase induşi în eroare de linguşitori, etc. In Hercules furens poetul spune că tiranul este cea mai plăcută victimă a lui Jupiter, iar în altă parte zice: «In reyno meo mors impetratur (In regatul meu moartea se obţine (cu rugăminte). Se vede că autorul ieşise deziluzionat de la curtea lui Nero, din care nu pu­ tuse să facă nimic, căci cu amărăciune zice: tiranii se nasc, iar Tieste are atâtea cuvinte de desnădejde ca: Otrava se bea în

cupe de aur, o ştiu din experienţă etc. Aceste aluziunjj^DtjniflQ-

— 139 —

rane fac originalitatea lui Seneca ale. cărui piese erau expresiunea timpului în care trăia.

Operele filosofice. Scrierile în proză ale lui Seneca sunt foarte numeroase şi, de şi unele s’au perdut, cum sunt cuvân­ tările, totuşi, după Cicerone, este autorul de la care ni s’a con­ servat mai mult.

In renumitul manuscris de la Milan ni s’a conservat 9 scrieri în r2 cărţi sub numele de dialogi, de şi numai «de tranquililate animi» ar merită acest nume.

In «de providenţial dedicată lui Lucilius şcolarul său, Se­ neca arată că universul este pus sub o conducere prevăzătoare şi dacă cuiva se întâmplă vre’o neplăcere, aceasta se face cu voinţa zeilor. Suferinţele sunt încercări pentru cei buni. Omul virtos nu are trebuinţă de compătimire, căci el nu poate fi ne­ fericit.

De constantia sapientis tratează paradoxul stoic că pe înţe­ lept nu-1 poate atinge nici nedreptatea nici insulta (nec iniuriam nec contumeliam accipere sapientem) singurul lucru pe care în­ ţeleptul pune preţ, este virtutea, care nu se perde.

De ira în 3 cărţi dedicată fratelui său Novatus, arată că fu­ ria este proprietatea animalelor şi că înţeleptul nu trebue să se înfurie. Lactanţiu imitează această operă pe timpul lui Con­ stantin cel mare.

Ad Marciam de consolatione o frumoasă consolaţiune adre­ sată Marciei, fica lui Cremutius Cordus, pentru perderea fiu­ lui ei.

Ad Gallionem de vita beata ca şi de ira este dedicată fra­ telui său, care aci poartă numele de adopţiune. După Seneca ca şi după Stoici, fericirea vieţii constă în practica virtuţii.

Ad Serenum de otio, în care arată că omul trăind conform naturii, trebue să se ocupe nu numai cu afacerile ci trebue să-şi îndrepte spiritul spre cercetări. Ad Serenum de iranqnilitate animi, tratează despre mijloacele prin care poate cineva ca­ pătă pacea sufletească. In Ad Paulinnm de brevitate vitae voeşte să stabilească că chiar noi ne scurtăm viaţa petrecând o în plăceri în loc s’o petrecem în virtute. Paulinus era moşul său, poate chiar tatăl soţiei lui Seneca.

Ad Polybium de consolatione adresată lui Polibiu, renumitul

"T

— 140 —

r ;

libert al lui Claudius, pe care îl consolează pentru moartea fra­ telui său.

Ad Helviam matrem de consolatione, în care caută să con­ soleze pe mama sa, atunci când este nevoit să plece în exil.

Afară de scrierile coprinse în manuscrisul Milanez, mai avem de la Seneca următoarele scrieri: Ad Neronem Caesarem de clementia, în care ne arată că un stăpânitor trebue să fie blând şi cu cât este mai puternic cu atât să fie mai uman. Linguşirele nu lipsesc la adresa lui Nerone care, la prezentarea unui edict de moarte, ar fi aclamat: «bine ar fi fost să nu fi ştiut să scriu».

De beneficiis l. VIL In această operă Seneca tratează de­ spre binefăcerFărătând felurile lor, precum şi diferitele cazuri de nerecunoştinţa. Scrierea este p]ină*precepte şi observaţiuni pentru viaţă, pe care le ilustrează cu exemple.

Ad Lucilium naturalium quaestionum l. VII în care autorul tratează diferite chestiuni privitoare la natură ca: furtunile, apa, grindina, zăpada, cutremurile de pământ, cometele, etc.

Ad Lucilium epistolarum moralium I. XX, colecţiune de 124 scrisori coprinse în 20 cărţi. De oarece Gellius citează cartea 2i, putem afirma că colecţiunea coprinde cel puţin 21 cărţi din care ultima sa perdut. Luciliu de al cărui suflet vedem că Se­ neca avea atât de multă grije, era guvernator al Siciîiei şi un epicureu entuziast. Acest sistem filosofic nu-1 satisfăcea, însă, de aceia ceru lui Seneca să-i arate calea cea bună. Acesta fu pretextul cu care Seneca scrise cele 124 scrisori, un fel de curs de morală stoică, în nişte disertaţiuni elegante.

Nu mai puţin numeroase sunt scrierile perdute ale lui Se­ neca. El era şi un orator însemnat, totuşi nu ni s’a păstrat nici un discurs de şi autorii~vecliî vbrbesc~~de discursul către senat pentru Plautius Lateranus, ba chiar i se atribue scri­ soarea lui Nerone către-Senat, prin care scuză moartea mame1 sale. Ca istoric mai încercă Seneca să scrie o biografie a pă­ rintelui său (de uita pairis) conservată în câte-va fragmente ale unui palimpsest din Vatican. Ca rezultat^al şederei sale. în_.Egipt, Seneca scrise monografii asupra Indiei şi Egiptului (De situ Indiae \ De situ et sacris Aegyptiorum). Mai posedăm fragmente şi citaţiuni din o mulţime de opere filosofice ca;

— 141 —

Exhortation.es, de immatura morte, de supersiitione, de matrimonio, etc. sau opere de ştiinţă: de motu terrarum, de forma mundi, etc.

O foarte Interesantă scriere este satira contra împăratului Claudiu care, presupune Seneca, s’a transformat după moarte într’un dovleac. {Diui Augusti Âpokolokyntosis). Este o vehe­ mentă satiră contra lui Claudius, fiindcă îl exilase şi o laudă pentru Nero care îşi începea domnia. Din textul rămas nu se vede însă apoteoza Iui Claudius, ci numai căutarea locului unde ar putea fi aşezat.

Caracterul scrierilor lui Seneca. Dacă observăm scrierile lui Seneca vedem că ele se ocupă cu filosofia şi’n special cu' mo­ rala filosofică ; chiar ştiinţa pentru el devine plictisitoare, dacă nu are aplicaţiune morală. La fiecare moment expunerile sale ştiinţifice sunt întrerupte de digresiuni morale. Aşa de exemplu vorbind despre oglinzi autorul se ridică contra luxului, iar când vorbeşte despre vânturi, autorul critică prea multele voiajuri.

Sistemul lui Seneca este cel stoic, fără asprimea ce caracteriza pe primii stoici şi care nu s’ar fi potrivit cu timpul său. Din expunerea sa capeţi impresia că el se împacă cu slăbiciunea omenească. Sistemul stoic este un ideal şi este fericit acela care poate să zică că s’a apropiat de acest ideal şi că devine mai bun din zi în zi. Concepţiunea sa este un dualism împrumutat de la Platon, prin care el stabileşte contrastul între suflet şi corp, considerând corpul ca un loc de pedeapsă al sufletului.

Chiar spiritul are 2 părţi, una raţională şi alta neraţională. Toate teoriile sale filosofice tind la stabilirea principiului cum poate să fie omul fericit. El găseşte că fericirea omului nu poate să existe de cât dacă omul este liber de neajunsurile vieţii. Pentru aceasta trebue însă să ne silim să câştigăm virtutea, care se capătă luptând contra înclinărilor rele. Numai filosofia poate să ne arate cum să ne îngrijim sufletul.

Gustul Romanilor pentru morală se manifestă la Seneca mai mult ca la oricare. Pe când Cicerone predică pentru o filosofie morală activă, susţinând că numai virtosul poate fi folositor statului, Seneca, după ce văzuse ce amară şi plină de pericole este viaţa omului de stat, consideră afacerile publice ca ceva degradator pentru omul înţelept, care trebue sa trăiască în con-

\

— 142 —

7

templaţiune. Părăsiţi_curtea, părăsiţi funcţiunile,_trăiţi pentru voi si în voi repetă el discipolilor săi şi însuşi se laudă că a putut să se izoleze, dar regretă că aceasta s’a întâmplat cam târziu. Seneca recomandă cum că toţi să se exercite spre a de­ veni nesimţitori. Boala, ruina, tortura nu trebue să deranjeze liniştea sufletului ci înţeleptul să primească totul cu surâsul pe buze. De aceia găsim la el pagini splendide asupra dispreţului de moarte şi asupra curagiului pe care cineva trebue să-l aibă în nenorocire ; căci suferinţa, zice el, este o şcoală de încercare şi fără luptă virtutea vestejeşte.

Intre clasele sociale el nu admite deosebire căci toţi suntem membri alte aceluiaşi corp. Toate deosebirile dispar faţă cu ce­ rinţa unei iubiri generale. «Natura îmi porunceşte să fiu folositor aproapelui, ce importă dacă este libert, sclav sau liber?». Ori unde este un om este şi ocaziunea de a face bine, chiar pe cei răi îi învinge binele exercitat cu statornicie. El recomandă oamenilor bunătate faţă de sclavi, căci numai corpul este pro­ prietatea stăpânului, sufletul nu se poate cumpăra. Omul este un lucru sacru pentru om şi deci trebuie dragoste. Citind aceste percepte cine nu se gândeşte la primele timpuri ale cre­ ştinismului, când dragostea formă legătura între toţi membri creştinătăţei ?. De aceia nu este de mirare că s’a pus pe soco­ teala lui Seneca un schimb de scrisori (14 la număr) cu Sf. Apostol Pavel, care ar fi fost atunci în Roma. Părinţii biseri­ ceşti recunoşteau puritatea moralei lui Seneca căci Tertulian îl numeşte: Seneca saepe noster, iar Lactantius: potuit esse uerus clei cultor, si quis illi monstrassent, iar Hieronimus îl pune «in catalogo sanctorum (iustorum), bazându-se pe acele epi­ stole.

Seneca se îngrijea puţin de stilul său, căci, după expresia lui, cuvântul este pentru lucru, iar nu lucrul pentru vorbă. De aceia departe de Cicerone, a cărui frază estetică va dură dealungul secolelor, Seneca se mulţumeşte cu succesul momentului. In propoziţiuni mici, triunchiate, fără legătură, îşi rândueşte auto­ rul idee după idee, unele pline de înţelesuri subtile, pe care adesea mai mult le ghiceşti de cât le înţelegi. Cuvinte popu­ lare, cuvinte noi sau arhaice, el întrebuinţează de toate fără să se uite la provenienţa lor. Aci ne dă o comparaţiune, dincolo

c

"I

— 143 —

o antiteză, mai încolo un proverb, sau un exemplu frumos de­ scris, aşa că Seneca ne ţine înlănţuiţi cu spiritul său inepuiza­ bil. De aceia citind pe Seneca te simţi atras ca şi cum ai citi un autor modern, de şi cam aceleaşi idei sunt desvoltate în toate scrierile lui.

In evul mediu Seneca a fost foarte citit, căci ideile lui aproape creştine, atrăgeau lumea spirituală şi aproape nu gă­ sim bibliotecă să nu-1 posedă. O mulţime de prescurtări se fă­ cură pentru a putea concentra cele mai fine gândiri ale lui Se­ neca şi mai la toţi scriitorii se simte influenţa lor. In timpurile moderne scriitorii însemnaţi ca Diderot, Corneille se Influen­ ţează de la Seneca şi dacă istoricii Germani nu-1 prea fac haz, (Nibuhr, Mommsen) toţi poeţii şi scriitorii .însemnaţi ca Goethe, Lessing şi mai cu seamă Schopenhauer, uzează de scrierile şi sentinţele lui.

C. Plinius Secundus s’a născut la Novumcomum sub domnia lui Tiberiu pe la 23 d. Ch. dintr’o familie bogată. El servi mai întâi ca comandant al cavaleriei din Germania când scrise tratate întinse asupra războaielor între Germani şi Ro­ mani. Mai târziu îl găsim ca proconsul în Spania. In timpul lui Titus comandă flota romană de Misenum, când se întâmplă fai­ moasa erupţiune a Vesuviului (79 d. Ch.) care distruse cetăţile Herculanum şi Pompei. Prin curiozitatea de savant el se duse până în apropiere ca să vadă fenomenul, dar muri sufocat.

Plinius a scris foarte mult şi tot felul de subiecte. El este unul dintre cei mai mari iubitori de lectură din acele timpuri, căci citea pretutindeni. La masă ca şi la baie, în lectică, pe stră­ zile Romei ca şi în trăsura în care călătorea, citea mereu şi nota ce credea că poate să intereseze. Nepotul său găsi în mo­ ştenirea lui Plinius 160 suluri scrise pe ambele pagini, în care se coprindeau extrase din mulţimea de opere pe care le citise în orele sale libere.

Activitatea lui Plinius se întindea în domenii diferite. Astfel ^comp.use. el Î11 Germania «de iaculatione equestri» o operă de ştiinţă militară. 0 introducere în studiul elocinţei (studiosus) în trei cărţi şi o operă de gramatică (dubii sermonis) asupra ca­ zurilor indoielnice în flexiune, utilizată de gramaticii posteriori.

Asemenea scrise o biografie a prietenului său Pompeius Se-

— 144 — cundus şi o istorie a lui Nero în 31 cărţi, cari continua pe Aufidius Bassus (A fine Aufldii Bassi). Nu ni s’a conservat de cât opera sa principală «Naturalis historia», dedicată împăratu­ lui Titus la anul 77. Coprinsul acestei opere este următorul: Cartea I introducere şi dedicaţie lui Titus, precum şi notarea isvoarelor, II Matematică şi fizică, III—VI Geografia, VII An­ tropologie şi fiziologie umană, VIII—XI Zoologie, XII—XIX Bo­ tanica, XX—XXVII Medicamente din regnul vegetal, XXVIII— XXXII Medicamente din regnul animal, XXXIII—XXXVII Mi­ neralogie, din punct de vedere al întrebuinţărei mineralilor în viaţă şi artă. Cu această ocaziune el enumără cam 50 statui de bronz, 100 opere în marmoră şi 32 picturi, cari în timpul său se aflau răspândite în Roma. In această operă difuză găsim peste 20000 lucruri minunate, scoase din peste 2000 volume ale celor 500 autori pe cari i-a citit.

O astfel de scriere, de şi este opera unui amator de ştiinţă şi a unui muncitor conştient, totuşi găsim multă superficialitate şi disproporţie, lucru natural într’o operă în care autorul a lu­ crai până la finele vieţei lui. Voind să dea notiţe interesante de multe ori este lipsit de critică ştiinţifică şi se arată credul faţă de o mulţime de lucruri exagerate.

Stilul lui Plinius este neegal întrebuinţând în introduceri consideraţiuni retorice cu coprins moral, iar în tratarea mate­ riei propriu zisă, se mulţumeşte cu o notare repede. De oarece în descrierea lucrurilor naturale Plinius se referă la aplicarea lor în viaţă, de aceia de multe ori merge prea departe şi pierde legătura cu subiectul adevărat.

Opera lui Plinius a fost foarte citită, prescurtată şi copiată.

Geografia sa, fu utilizată de Solinus şi prin sec. IV se găseşte o Medicina Pliniana. In tot evul mediu historia naturalis este considerată ca operă de ştiinţă şi nu-şi perdu importanţa de cât atunci când ştiinţele naturale intrară într’o nouă metodă de cercetare.

C. Lucinius Mucianus ne este cunoscut de la Tacit ca unul care a luat parte la încurcăturile după moartea lui Nerone, şi a contribuit la urcarea pe tron a lui Vespasian. In timpul cât a stat prin Orient a notat multe lucruri relative la geografie, istorie sau ştiinţe naturale. Tacit ne spune că Mucianus făcuse

— 145 — şi o colecţiune de cuvântări ale oamenilor iluştri, dar nu ni s’a/<" conservat de cât puţine fragmente.

L. Iiuiiiis Modera liis_. Colurneila di n Gades (Spania) fu tribun militar în Cilicia şi Syria şi mai târziu mare proprietar în Ita­ lia. El scrise pe la 62 d. Ch. o operă de agricultură (de re rus­ tica) în 12 cărţi. Aceiaşi ştofă 6 trată Columelîa mai înnainte pe scurt din care ni s’a conservat «de arboribus». Cartea X din de re rustica era scrisă în versuri şi trată despre grădini (de culţii hortoruni) descriind ceia ce Vergiliu lăsase, fără să aibă însă talentul poetului din timpul lui August.

Columelîa îşi întemeia opera sa nu numai pe experienţa pro­ prie, dar şi pe studii întinse. El se plânge că agricultura este ne­ glijată şi deci se compromite siguranţa Romei, ba chiar bunele moravuri. După ce ne arată diferitele meserii cari au şcolile lor pe când agricultura nu are, ne face un tablou de toţi ţăranii mari din trecutul istoriei romane, cum au fost Cincinnatus, Fabricius, Curius Dentatus şi alţii. De altfel Columelîa nu este lipsit de o expunere plăcută şi de gust.

Columelîa citează doi scriitori anteriori Iui, dar cari aparţin aceliaşi epoce: pe lulius Atticus şi lulius Graecinus, cari au scris despre viticultură (Hic (Atticus) de una specie culturae pertinentis ad vites singularem librum edidit.

Un oarecare Apicius favorit al lui -Seian, care mâncase o avere colosală, compuse o carte de bucate cunoscută sub titlul de Apici Caeli de re coquinaria libri X, care ni s’a păstrat.

Opera nu poate însă să fie a lui Apicius, căci găsim mâncări care poartă numele lui, ci poate a lui Caelius, care o dă pe numele lui Apicius.

Scribonius Largus scrise între anul 44—48 când însoţea pe Claudius în Britania o colecţiune de reţete (composilionis medicamentorum), conservată cu multe lipsuri, în care copiază pe mulţi autori greci, dar amestecă şi mijloace sau credinţe po­ pulare. Cele 272 reţete sunt împărţite după părţile corpului, de de la cap până la picioare.

Sex. lulius Froniinus (40—103) compune o operă profesio­ nală în 3 cărţi (stratagemata), un manual de tactică militară, care conţine''totTeîuTde viclenii de care se poate uză în răz­ boi. Teoriile sale asupra războiului conţinute în «de re militari» 10

— 146 — şi utilizate de Vegetius scriitor militar pe la 400 d. Ch. nu ni s a conservat. In timpul când era «curator aquarum» el făcu o descriere a instalaţiunilor de apă din Roma {de aquis urbis Romae). Din cartea sa de agrimensură nu s’a conservat de cât estrase. Limba lui Frontin este clară şi simplă.

Agrimensură era o artă trebuincioasă Romanilor mai cu seamă în timpul imperiului, când era utilizată nu numai pentru scopuri de delimitare de moşii ci şi în viaţa militară, pentru împărţirea teritoriilor. Pentru aceasta existau şcoli proprii unde cunoştinţele tehnice erau unite cu cele juridice. Aceşti agrimensori, numiţi gromatici (după aparatul de ochi) erau destinaţi ca judecători în chestiuni de delimitare sau ca experţi. De aceia acum se naşte o nouă serie de scriitori, jumătate matematici şi jumătate jurişti.

Din acest fel de scriitori, căci avem destui, putem cită pe Hyginus care trăeşte pe timpul lui Traian şi care scrie : De limi/ibus, De condicionibus agrorum, De generibus controuersiarum. Dacă tot ale lui Hyginus sunt operile De munitionibus casirorum sau De limiţjbus constituendis este îndoială.

Balbus, Care trăeşte între Domiţian şi Traian, scrie o operă incompTectâ asupra geometriei şi formelor geometrice. (Expositio et ratio omnium formarum).

Enciclopedia. In acest timp găsim unii scriitori cari se ocupă cu mai multe specialităţi devenind nişte adevăraţi enciclopedişti. De altfel Romanii arătaseră preferinţa pentru ştiinţa enciclopedică şi Cato şl mai cu seamă Varro sunt cei mai în­ semnaţi reprezentanţi.

In timpul lui Tiberiu înfloria A Cornelias Caelsus care com­ puse o operă intitulată «Artes,» din care ni sa conservat numai partea privitoare la medicină (cartea VI—XIII), scrisă într’o limbă corectă şi o ordine sistematică, unde scriitorul se serveşte de autori Greci ca Hipocrates, Asclepiades, etc. Cărţile perdute tratau despre agricultură (I—V), arta militară, retorică, filosofie şi jurisprudenţă.

Gramaticii. Intre gramaticii cei mai însemnaţi ai acestui timp sunt următorii: Q. Remmius Palaemon, fiul unei sclave din Vicenza era un onTSo&l tii talent, dar faimos prin mora­ vurile sale prea uşoare. El deschise o şcoală şi .fu profesorul lui Persius şi Quintilian.

*

— i47 —

In şcoala sa, el luă ca autor de studii pe Vergiliu, după cum grecii aveau pe Homer. Opera sa gramaticală este ars, o gra­ matică latinească, care nu ni s’a conservat de cât în citatele multe ale gramaticilor Charisius şi Diomedes. Palaemon era şi un improvisator renumit şi compunea poesii în metrele cele mai grele, ca să arate talentul său artistic.

Iiilius Modestus un libert al filologului Hyginus scrise quae' stiones confusae, în care se tratau chestiuni de ortografie şi eti­ mologie.

Pomponius Marcellus era un inimic al solecismelor şi se zice că i-a spus lui Tiberiu, care greşise un cuvânt şi voia să rămână aşa: Tu, Caesar, poţi să dai oamenilor cetăţenia, dar nu cuvintelor («Tu enim, Caesar ciuitatem clare potes hominibus, verbis nou potes» (Suet. de gramm. 22).

Q. Asconius Pedianus, trăeşte cam între 3—88 d. Ch. pro­ babil din Padua, îşi consacră studiile mai cu seamă pentru Ver­ giliu şi Cicerone, asupra cărora făcu comentarii destul de bune.

Posedăm comentările a 5 discursuri ale lui Cicerone din care cel mai important este ai lui Pro Milone. Comentariile pentru discursurile contra lui Verres nu sunt însă ale lui Asconius.

Alte opere ale lui Pedianus cum erau: Vita Salusti, liber contra oblrectatores Vergilii, etc. s’au perdut.

M. Valerius Probus. Cel dintâi care trată în mod critic, după metoda Alexandrinului Aristarch, autorii latini fu M. Valerius Probus, născut la Berytos (Beyrut). El înfloreşte în perioada Flavilor şi edită în mod critic pe poeţii latini Terenţiu, Lucreţiu, Vergiliu, Horaţiu, Persiu, prevăzând aceste ediţii cu note explicative. Dintre operile sale gramaticale putem cită: De notis sau de litteris singularibus, care trata despre literile iniţiale, cu care se prescurtează fie numele proprii, fie articolele din legi şi din edicte. Din această operă ni s’ai-bconservat puţine fragmente. Tot pe numele acestui însemnat gramatic ni s’a trans­ mis un comentai* al Georgicei şi Bucolicei precum şi Catholica, care tratează despre declinare şi conjugare. Cât despre Insti­ tuia artium care tratează despre cele 8 părţi de cuvânt, este opera unui alt Probus care trăia prin sec. IV. Meritul lui Pro­ bus este că el atrase interesul asupra literaturei mai vechi, continuând studiile lui Varro şi Flaccus. Tot un produs de mai

,

— 148 —

târziu, în care se presupune că autorul a utilizat chiar «Insti­ tuia artium» este «appenclix Probi» care tratează despre sub­ stantiv, întrebuinţarea cazurilor şi pronunţarea diferitelor cu­ vinte. De la poetul liric Caesius Bassus mort la isbucnirea Vesuviului la 79 d. Ch. amic al lui Persius, avem însemnate res­ turi dintr’o operă «de metris».

Retorica. Cel mai însemnat reprezentant al retoricei în atimpuri este M. Fabius Otuintilianus 35—95 8. Ch., care să trăgea din Calguris pe Ebru in Spania. El veni de timpuriu cu tatăl său, care era retor, la Roma unde ascultă lecţiuni de la cei mai mai mari retori ai timpului, gramaticul Palaemon şi oratorul Domitius Afer. Intorcându-se în Spania el revine la Roma cu Galba, când acesta deveni împărat şi fu cel dintâi care deschise o şcoajă publică de elocinţă, plătit din te­ zaurul statului. El conduse această şcoală 20 ani şi jivCi între alţi şcolari pe Pliniu cel tânăr. Quintilian se distingea şi ca orator judiciar dar nu a publicat de cât o singură cuvântare.

Către anul 90 fu însărcinat de către Domiţian cu creşterea ne­ potului sorei sale Domitilla şi îi dete chiar consulatul.

Prima operă a lui Quintilian «de causis corruptae eloguentiae,» care expune cauzele decadenţei elocinţei romane atât de stră­ lucită cu un secol mai în urmă ş’a perdut. In acelaşi timp Tacit arătă că elocinţă îşi perde locul său în mişcarea culturală şi că trebue să ne îndreptăm atenţiunea spre poezie, pe când Quin­ tilian studiază adânc cauzele decăderei, arătând remediile.

Ca profesor şi pedagog compuse Quintilian opera sa de căpetenie «institulionis oratoriae libri XII» dedicată prietenului său Vitorius Marcellus pentru fiul acestuia Geta. Această operă conţine întreaga educaţiune a oratorului aşa cum o dă expe­ rienţa unui profesor care a practicat 20 ani. In cartea I se tra­ tează educaţiunea elementară, în II cele dintâi elemente ale re­ toricei, în cartea III—VII ne dă esenţialul retoricii, tratând de­ spre, invenţiune şi dispoziţiune. Cartea VIII—XI tratează despre exprimare, memorare, expunere, cu un cuvânt elocuţiunea, iar cartea XII tratează calităţile şi activitatea oratorică. Interesantă este cartea X, în care autorul voind să recomande ce opere li­ terare greceşti şi latineşti trebue să citească un orator, ne face o adevărată istorie literară, făcând aprecierile necesare asupra oratorilor despre cari vorbeşte.

*

149 —

Nici un ora for nu avu un entuziasm ._____mai mare pentru profesiunea lui ca Quintilian. fiindcă şi ca avocat şi ca profesor"” Putuse observă cari aptitudini pot fi utilizate şi desvoltate pen­ tru ca cineva să devină bun orator. Acest lucru era necesar pen­ tru că se facea prea mare abuz de retorică, dar pentru aceasta, trebuia să arate mijloacele de îndreptare şi atunci autorul îşi propune să dea principiile unei bune educaţiuni oratorice. De la început Quintilian crede că talentul fără artă, nu, valorează» de aceia el ia pe tânărul orator încă din leagăn şi îl urmăreşte pas cu pas, ocupându-se cu educaţiunea lui fizică, intelectuală şi morală. Oratorul trebue să fie înarmat cu toate cunoştinţele trebuincioase precum şi cu onestitate şi virtute. In ceia ce pri­ veşte educaţiunea, ea trebue să fie publică pentru ca viitorul orator să se obicinuiască cu societatea şi nu să înveţe în sin­ gurătate o artă pe care o va exercita în mijlocul lumii. Quin­ tilian combate cu energie pedepsele corporale ale elevilor aşa de uzitate atunci la Romani, căci profesorul trebue să fie bun şi răbdător. El trebue mai mult să sfătuiască, de cât să pedep­ sească. Quintilian voeşte ca partea teoretică să fie cât se poate de simplă şi redusă, căci pentru ca cineva să fie orator nu e trebuinţă să ştie atâtea feluri de figuri retorice, sau feluri de argumente. De altfel Quintilian ridiculizează, în mod fin, ciu­ dăţeniile declamatorilor, cari se lasă mai mult după gustul ele­ vilor de cât să-l impue pe al lor. De asemenea el critică exordurile brusce sau pasionate, gustul de lacomisme şi obscuritate precum şi imitaţiunea poeţilor sau confuziunea genurilor care făcea ca poeţii să imiteze pe istorici, iar istoricii pe oratori.

Declamaţiunea fiind ceva artificial şi falş trebu_e,să_o înlăturăm din elocinţa judiciară, unde este nevoie de o examinare serioasă a lucru i ilor reale. în privinţa modelelor pe care tânărul orator trebue să le citească, Quintilian nu recomandă pe contimporanii săi, fiindcă chiar Seneca nu .este autor de citit pentru tineri. Nici autorii arhaici nu sunt de recomandat ci numai de respectat. Adevăraţii clasici pentru el sunt dintre poeţi, Vergilius şi Horatius, dintre prozatori Caesar, Titus Livius şi mai presus de toţi Ci­ cerone, de la care Quintilian ia exemplele sale şi pe că re îl laudă în toate ocaziunile, zicând că progresele unui elev se cu-

— 150 —

nosc după gustul ce are pentru lectura Iui Cicerone. Tratând pe autori din punct de vedere profesional de multe ori el ne­ glijează pe unii care nu pot fi folositori artei oratorice.

De si Ouintijjan se ridică contra retorilor, nici el nu este de cât tot un produs al timpului, căci stilul său este mai aproape de al lui Seneca, de cât de a lui Cicerone. Şi la el găsim me­ tafore căutate, abuz de figuri retorice, comparaţiuni de tot fe­ lul, etc. Cu toate acestea marele cunoscător al lumei romane, Theodor Momsen, zice că manualul de retorică al lui Quintilian este opera cea mai excelentă ce ne-a transmis anticitatea, rezultatul unui gust fin şi a unei judecăţi sigure, simplu în sim­ ţire şi în expunere, plăcut fără să-şi dea silinţă, pentru aceasta, şi în oposiţie conştientă cu literatura la modă în acele vremuri bogată în fraze goale de gândiri.

Lui Quintilian i se mai atribue, fără să fie ale lui, 2 colecţiuni de «declamationes», din care una conţine 19 bucăţi de cu­ vântări de şcoală; cealaltă care conţinea 388, din care ni s’a păstrat 145, sunt numai schiţe de cuvântări.

Alţi oratori ai acestor epoci găsim : Către finele sec. I trăeşte retprul Calpurnius Flacus, din ale cărui declamationes ni s’a conservat 51 extrase.

Jurisconsulţi,. încă pe timpul lui August, existau direcţiuni pentru interpretarea dreptului civil ai căror şefi erau Labeo şi Capito. Discipolii lor continuară pe maeştrii până pe timpul lui Adrian, dar şcolile primiră nume după alţi doi jurişti însemnaţi, ProcuUis şi Sabinus numindu-se Proculiani şi Sabiniani. Negre­ şit că diferenţele ce deosebeau aceste şcoli (unii erau analogişti alţii anomalişti) perdură din acuitatea lor şi făcându-şi conce­ siuni reciproce, ajunseră ca şi gramaticii să recunoască că am­ bele direcţiuni au câte ceva bun.

Dintre ProculiapLputem cită pe M. Cocceius Nerva, bunicul viitorului împărat, care trăeşte pe timpul lui Tiberiu, al cărui credincios era. Din cauza că pierduse orice speranţă despre mântuirea statului se sinucise. Este citat ca un jurist de seamă.

Proculus, după care s’a numit şi şcoala, scrise «Epistulae» în care se coprindeau diferite chestiuni de drept. Pegasus, praefectus urbi sub Vespasian, este cunoscut ca un renumit juris­ consult fără să i se citeze vre’o operă.

— I5I — Dintre Sabiniani avem pe Masuriuş Sabinus pe timpul lui Tiberiu, care compune printre altele o operă de drept civil {Juris civilis libri III) şi una de drept penal (de furtis). Cassius Lonc/inus traeşte pe timpul lui Nerone şi compune o operă de ■drept civil (libri Juris ciuilis). Cu. Arulenus Caelius Sabinus pe timpul lui Vespasian, după al cărui nume se cheamă şcoala, făcu o prelucrare a edictelor Edililor. Despre ceilalţi juriscon­ sulţi necitaţi în Digeste nu mai vorbim, întrucât nu avem de cât rare informaţiuni despre ei.

Poezia.

Retorica pe care Ovidiu o îndroduce în poezie câştigă din [ ce în ce mai mult teren. Deosebirea între poet şi retor nu mai există şi maxima: «ora/or fit poeta nascitur» nu mai găseşte aplicare. Poezia devine o dexteritate, care se poate învăţa în şcoale ca şi retorica şi că regulele retoricei se pot aplica şi poeziei. A compune uşor o poezie sau a improvizâ, este o artă . şi poezia formează şi subiectul declamaţiunilor, aşa că poetul are în vedere publicul care îl va ascultă şi-l va aprecia. Im­ provizarea avea un teren întins, căci Nerone înfiinţă in anul 60 nişte întreceri de poezie şi elocinţă unde poeţii împrovizau atât în latineşte cât şi în greceşte.- Caracterul retoric se imprima tuturor genurilor din această epocă, aşa că avem tragedie re­ torică, epopee retorică şi chiar satiră retorică, rămânând ferite câteva genuri noi ca epigrama şi fabula. De altfel toate genu­ rile poetice din epoca precedentă au reprezentanţi însemnaţi şi în această perioadă cu excepţiunea elegiei, care rămâne apana­ jul secolului lui August şi al lui Caesar.

Claudius Caesar Germanicus (15 a. Ch. 19 d. Ch.) fiul adop­ tiv aT lui Tiberiu, se distingea prin cultura sa superioară. De la el ni se conservă o prelucrare poetică a Alexandrinului Aratus (fainoinena) pe care o dedică lui Tiberiu. Această prelucrare este o operă reuşită, mai bună ca traducerea lui Cicerone, căci autorul, fiind un cunoscător al lucrurilor, introduce modificările ce necesită starea ştiinţei din acele timpuri. Versurile sunt bine construite şi limba plăcută. Din Prognoslica avem numai frag­ mente.

Tot în timpul lui Tiberiu este scrisă Astronomica de un

— i52 —

r

v

oarecare Manilius,. un manual de astrologie în versuri, în 5 cărţi. In cartea I poetul arată că cerul este câmpul de opera­ ţiuni al astrologilor şi deci cunoştinţa lui este necesară. In car­ tea II se descrie cerul, în a III se arată cum se ghiceşte după stele, în a IV şi V se arată influenţa cerului asupra soartei oamenilor.

Manilius este un entuziast care doreşte ca şi Lucreţiu să trateze în versuri chestiuni de care se ocupau savanţii, mai cu seamă că totul a fost cântat pe terenul muzelor. Entuziasmul cu care Manilius tratează un material aşa de arid şi neegalitatea expunerei şi a stilului precum şi energia expresiunelor ne amintesc pe Lucreţiu. La Manilius ca şi la Lucreţiu se detaşează o morală ştiinţifică bazată pe concepţia naturei, nu pe cre­ dinţele religioase. încrederea în raţiune, afirmarea determinis­ mului şi negaţiunea miraculosului, ar face din el un autor mo­ dern, dacă nu ar uza prea mult de astrologie.

In privinţa stilului şi a limbei se pare că autorul este un provincial, unii cred că e African, de oarece ignorează chiar noţiuni elementare de sintaxă. Frazele sunt intortochiate, peri­ oadele aşa de lungi că abia se pot înţelege. Deci Manilius are toate defectele unui om care are spirit şi talent, dar nu cunoaşte limba.

Tot ca poemă ştiinţifică putem menţiona Aetna care cu­ prinde 646 versuri şi a fost atribuită lui Vergiliu. Acum însă s’a stabilit că mica poemă este opera lui Lucilius} prietenul şi şcolarul lui Seneca, care ca guvernator al Siciliei îşi propuse să cânte minunătăţiile acestei insule. Opera este scrisă înnainte de anul 79, căci nu se putea să nu fie menţionata catastrofa acelui an, dar nu mai devreme ca anul 65 căci ar fi trebuit să fie citat de Seneca. Lucilius voeşte să protesteze contra explicaţiunilor mitologice a vulcanilor şi în special al vulcanului Etna.

De aceia voeşte să descrie în colori vii o erupţiune a Etnei, dar autorul pare că nu are nici ştiinţă şi nici nu este stăpân pe limba poetică, pentru ca să facă o operă durabilă. vPe de altă parte publicul era mai dispus pentru morală, pentru idei şi sen­ timente, cari pot conduce sufletul de cât pentru fizică şi astro­ logie.

Phaedrus este originar din Macedonia şi veni de timpuriu

1,

J

— 153 ~

■

la Roma ca sclav uncie fu liberat probabil de August. El este cel care întroduce fabula în literatura romana, traducând în versuri senare fabulele lui Esop din care scoase Ia început 2 cărţi. Din cauza unor aluziuni Ia evenimentele timpului, fu ur­ mărit de Seian, aşa cănu putu scoate celelalte cărţi de cât după moartea lui Tiberiu. El muri foarte bătrân, pe timpul Iui Claudiu sau poate chiar Nerone, lăsând 5 cărţi cari conţin 92 de fabule. Fabulele lui Fedru nu avură atenţiunea ce ar fi meritat, căci ele nu corespondeau gustului timpului, de aceia nici Seneca nu le cunoştea sau nu le da atenţiunea, iar Quintilian nu le găseşte nici un farmec. De şi Fedru traduce pe Esop, totuşi se sileşte să fie original depărtându-se de predecesorul său. Ca o caracteristică a fabulelor sale, Fedru ne laudă scurtimea, căci aceasta este sufletul fabulei cum însuşi zice. Prin aceasta însă face uneori neclare fabulele lui Esop, ba chiar dă dovadă de lipsă de gust când, în loc ca învăţătura morală să reiasă din fabula, rămâne ca o maximă izolată. Putem zice deci că Fedru nu este un geniu ci un lucrător conştiincios, căruia îi lipseşte veselia ce trebue să domnească în fabulă.

Afară de Seneca afe cărui tragedii le-am analizat mai sus, mai socotim ca poet tragic pe P. Pomponius Seciindas, pe care Tacit îl consideră ca un om cu moravuri curate şi ca un spirit de elită. Abia scăpat de furia lui Tiberius, nu putu să-şi repre­ zinte piesele de cât pe timpul lui Claudius.

Piesele sale erau probabil şi pretexte, căci avem indicaţiune despre o piesă întitulată Aeneas. Cât despre «Atreus» şi «ar­ inoram iudicium», paternitatea lui Pomponius este contestatăUna din figurile cele mai însemnate citate în dialogul lui Tacit este Curiatius Maternus, care face apologia poeziei şi o pune înnaintea eiocinţei. Pe timpul lui Nero compusese o tra­ gedie al cărui titlu nu-1 cunoaştem, ştim însă că mai târziu com­ puse Medea şi fhyestes. Afară de acestea scrise chiar piese cu subiect naţional al cărui obiect era Catone şi Domitius (poate Ahenobarbus)./ De la Liman sc menţionează o tragedie neterminată MedeaIntre alte nume mai putem cita pe Scaeuus Memor fratele sa­ tiricului Turnus, Paccius citat lajuvenal, etc.

— 154 — A. Persius Flaccus. i

f

Şaţira avea un teren foarte fecund de desvoltare, dar ni­ meni nu îndrăzni să se hazardeze pe terenul politic sub des­ potismul imperial. De aceia satira acestor timpuri se mărgi­ neşte la subiecte literare sau sociale. Sub apăsarea imperială, ea are un ton plin de amărăciune şi silindu-se să-şi ascundă ideile adevărate.

Cel dintâi representant al genului satirei în această epocă este Au. Persius Flaccus, care se născi-Tla Volaterrae în Etruria în anul -34 d. Ch. Foarte de timpuriu veni la Roma unde luă lecţiuni de la Remmius Palaemon şi de la stoicul Cornutus care avu mare influenţă asupra lui. Printre prietenii săi numără pe ruda sa Thrasea Paetus, pe poeţii Caesus Bassus şi pe Lucanus. Numai_în vârsta de 28 ani Persius muri din cauza unei boli de stomac. De o mare curăţenie de sentimente, de o conduită ireproşabilă era plin de entuziasm pentru doctrina stoică dar nu cunoştea realitatea vieţei, pe care nu cărţile stoicilor o puteau da. Pentru acest suflet curat, de o sensibili­ tate femenină, care nu cunoştea, rău], vjţml trebuia să fie ex­ terminat fără cruţare şi în contra lui se ridică Persius.

De lâ Persius ne-av\rămas 6 satire pe care Cornutus, după ce arse tot ce era rău, le.dete poetului Bassus ca să le publice.

La acest gen literar este împins Persius de citirea lui Lucilius, căci în Satira I găsim aceleaşi idei ca în cartea X de satire a lui Lucilius. Persiu ne face un tablou al stărei în care se află literatura în timpul lui Nero. El ne povesteşte cum scriitorii din timpul său umblau după aplauzele celor inculţi, cărora le plac mai mult figurile retorice de cât expunerea adevărului. Cât de­ spre el, se mulţumeşte să fie aprobat de numărul mic al celor care îl înţeleg. Celelalte satire nu mai au subiecte din viaţă ci din şcoală, căci biciuind viţiurile societăţii din punct de vedere stoic, el nu face de cât conferenţe filosofice în formă poetică.

Astfel în satira II autorul tratează despre rugăciune, arătând că sunt oameni cari cer lucruri absurde zeilor, de şi zeilor nu le place nimic mai mult ca un suflet curat şi ei pot cunoaşte, ori câte semne exterioare de veneraţiune ai face, cât de viţios eşti. Satira III este îndreptată contra lenei şi dezordinelor vieţei,

— 155 —

precum şi contra acelora cărora viţiul le-a întunecat deosebirea întră, bine şi rău. Satira IV discută maxima morală: «Cunoaştete pe tine însuţi». In satira V, după ce Persiu, laudă pe profesorul său Cornutus, pentru că i-a dat principiile filosofiei, arată că libertatea adevărată este numai cea morală. In satira VI poetul ne arată cum trebue să uzeze cineva de bunurile pă­ mânteşti, că nu trebue să fie nici risipitor, nici avar, ci să ţină calea de mijloc.

Satirele lui Persiu găsiră răsunet îndată după apariţia lor.

Lucan zicea că numai Ia Persiu este adevărata poezie iar Quintilian asigură că poetul şi-a câştigat o mare glorie (X. I. 94).

Pe când în evul mediu Persiu este foarte citit şi comentat din cauza moralei lui severe, timpurile moderne sunt lipsite de acest entuziasm, fiindcă nu găs.esc nici idei noi, nici forma stră­ lucită. Autorul este un tânăr, abia eşit după băncile şcoalei, căruia soarta nu a avut timp să-i lase nici o deziluzie, din con­ tra se află într’o situaţiune cu totul prosperă, aşa că nu-i şade bine să se ridice ca un predicator de morală, cu experienţa că­ pătată din cărţi. Exemplele pe cari le tratează sunt cazuri ge­ nerale, pe cari le găseşti în toate timpurile şi pe care le ofereatfx' manualele stoice, aşa că multă originalitate, nu găsim la Persiu nici chiar satira I unde ne schiţează starea literaturei din tim­ pul său, nu este de cât o imitaţiune a lui Luciliu. Adese ori însă se pot admite şi idei banale dacă sunt îmbrăcate într’o formă strălucită, dar şi aci poetul pare că voeşte să chinuiască pe cititor. Conform direcţiune! timpului său, evită expresiunea simplă şi naturală şi caută expresiuni rare, obscure şi intortocliiate, aşa că cititorul are să lupte cu obscurul la fiecare pas.

Poate că şi despotismul care domnea atunci, făcea ca autorii să-şi învălue cât mai mult gândirile, pentru ca nu cumva cei vizaţi să se descopere prea repede printre viţioşii închipuiţi. Cu toate acestea versurile sunt bine alcătuite, pline de idei, sămănând cu nişte enigme la care ne oprim cu plăcere ca să le deslegăm.

Petro/lins Arbiter. Ceia ce lipsea lui Persiu, adică cunoaştereâ lumei şi spiritul, le găsim la Petroniu, care este singu­ rul poet genial al acestui secol de şi opera sa este mai mult în proză de cât în versuri. Este cel dintâi roman de aventuri

rr — 156 -

f

1

In literaturile clasice şi se pot asemăna cu romanul sanscrit «Dagakumaracaritam» (aventurile celor 10 prinţi) clin sec. VI d.

Ch. Chiar dacă am avea numai romanul fără a şti nimic de­ spre autor, totuşi după metrică, limbă, atacurile contra Farsaliei lui Lucan, ne-ar face să nu privim pe autor mai departe de epoca lui Nerone. Autorul deci trebue să fi trăit în timpul lui Nero şi fiindcă ni s’a transmis sub numele de Petroniu, gă­ sim descris la Tacit un personagiu cu acest nume (XVI. 18), despre care spune că ziua dormea şi noaptea se ocupă cu afacerile şi cu plăcerile. Fără să fie risipitor, era de un lux ra­ finat şi după ce avu câteva demnităţi el fu primit în cercurile lui Nerone şi considerat ca un maestru al eleganţei (elegantiae arbiter) căruia se supunea chiar împăratul1). Invidiat de Tigellinus, prefectul pretorienilor, el fu implicat în conjuraţiunea lui Pisone şi se omorî singur.

Romanul satiric al lui Petronius este cea mai minunată apanţiune în literatura epocei imperiale, căci nici o operă nu ne introduce aşa de adânc în viaţa socială a acelei epoci ca acest roman. De oarece nu posedăm de cât fragmente din cartea XV şi XVI, este imposibil să ne facem idee despre totalitatea ro­ manului, care cuprindea 20 cărţi.

Ne vom sili să rezumăm resturile acestui preţios roman, compus după modelul satirelor Menipee din proză şi versuri şi care coprinde un material al cărui erotism nu are paralelă de cât în nuvelele milesiace ale lui Aristide, care fusese tra­ duse de către istoricul Sisenna. Locul unde se petrece acţiunea pare a fi un oraş din Campania care imită viţiile şi nebuniile Capitalei. Fragmentele încep cu o expunere asupra decadenţei elocinţei romane, după care Encolpios şi prietenul său Ascyltos încep să povestească aventurile lor de călătorie într'o limbă po­ pulară, cum rar se găseşte. Ceia ce atrage mai mult în acest roman, numit de cele mai multe on saţiricon,' este cina parve'nitului Trimalchion, unde sunt Invitate personagiile romanului.

Acesta, odinioară sclav, ajunge la o bogăţie colosală, aşa că nu ştie nici câte moşii are. Tot ce este ieftin urăşte, chiar cele mai simple vase sunt clin metal preţios’ şi un'vas de argint pe care îl sparge un servitor este repede măturat afară. La *) Poate că Congnomenul Arbiter sn fie o aluziune la „arbiter elegantiae"

*57 — ospăţ care este însoţit de o muzică continuă, se petrec fapte extraordinare. Falernul de roo de ani curge în pahare, iar bu­ cătarul este un vrăjitor care uimeşte pe toţi. Din ouă de păun ies becaţe fripte, iar în lătratutul câinilor se aduce la masă un mistreţ înconjurat de purcei făcuţi din aluat preparat în câteva minute. Gazda angajează conversaţi unea şi începe să se laude şi să povestească din viaţa lui, căci el ştie să şi cânte, să facă poezii, să declame etc. El posedă o. bibliotecă greacă şi una latină şi are idee de geografie şi mitologie.

Trimalchion are cunoştinţe istorice din cele mai curioase.

Astfel Anibal bate pe Troieni, Diomede şi Ganimede erau fraţii Elenei, etc. Către sfârşitul ospăţului Trimalchion citeşte tes­ tamentul şi pune pe sclavi să-l plângă. 'Se naşte un sgomot aşa de mare că gardiştii intervin crezând că a luat casa foc.

O mulţime alte aventuri se perindează unele după altele în acest roman, din care se desprind tipuri minunate ca acela al poetului Eumolp, care nu poate sta un minut fără să ver­ sifice. De altfel nicăeri un poet n’a fost mai ridiculizat ca în acest roman. Astfel în galeriile de tablouri cântă luarea Troei (parodia operei lui Nero cu acelaşi nume) pe care o vede repre­ zentată, declamă în baie şi la masă, ba chiar într’un naufragiu nu se lasă de versuri.

In Trimalchion vedem pe parvenitul, care se găsea foarte des în acele limpuri, care cu o spoială de cultură 'ce trădă şi mai bine origina sa de jos, nu se lăuda de cât cu bogăţiile lui.

Encolpios şi tovarăşii săi sunt străluciţi reprezentanţi ai corupţiunei şi aventurierilor. Viţiile sociale din acele timpuri şi corupţiunea morală, găsiră în Petroniu un pictor de primul rang, aşa că fără exagerare, am putea zice că întreaga cultură se concentrează aci.

Deşi acest genial humorist al lumei vechi nu este menţio­ nat în timpul lui, totuşi fu luat ca exemplu pentru romanul realist, ba chiar satiricon, fu reprezentat pe scenă la Hanovra în 1702.

Citirea acestui roman făcu pe Sienkiewicz să dea lui Petroniu rolul principal în «Quo Vadis»? unde satiricon este utilizat cu multă inteligenţă. Petroniu este foarte interesant pentru filolo­ gie, căci la el găsim limba de conversaţiune a clasei culte din timpul lui Nerone, precum şi limba populară vorbită în sudul

- 158 -

Italiei, în care se exprimă Trimalchion şi tovarăşii săi.

Poezia Bucolică. De la T. Calpurnius Siculus care scria la începutul domniei lui Nerone avem 7 eclogae, imitate după Teocrit şi Vergiliu, îngrijite ca versificaţie dar exagerate în lingu­ şirile ce adresează lui Nerone. Poate că tot Calpurnius este şi autorul panegiricului lui Pisone (Panegyricus in.Pisonem) com­ pus sub domnia lui Claiufiu, în care este lăudat Pisone, care va fi capul conjuraţiunei contra lui Nerone. Tot acestui timp aparţine cele 2 bucolice ale unui eremit, fiindcă s'au găsit în manuscrisul unui pustnic, în care se celebrează Nerone.

E p o p e a.

Multe încercări epice se făcură după Vergiliu, dar nu cu­ noaştem de cât nume, de şi contimporanii puneau uneori pe aceşti autori alături de Vergiliu, totuşi dm fragmente rămase vedem că erau departe de autorul Eneidei. Gustul se schimbă şi cu el şi epopeia aşa că poezia epică se transformă şi ea ajungând să fie realistă cu Lucan pe când la Vergiliu este idea­ listă.

71/. Aiwaeus Lucamis se născu la Corduba în anul 39 d.

Ch. şi era fiul fratelui lui Seneca. EL veni de timpuriu la Roma unde avu o creştere îngrijită, urmând cursurile de filosofie stoică ale lui Cornutus, lângă care legă strânsă prietenie cu poetul Persius. Ducându-se în Atena să-şi complecteze studiile, fu che­ mat de Nerone, care voia să-l aibă în cercul prietinilor săi. Bun declamator, la 16 ani compuse 2 mici poeme, precum şi dis­ cursuri şi drame, cari avură un mare succes în lecturile pu­ blice. El fu quaestor şi înnainte de vreme chiar. Dotat cu un talent poetic însemnat,. JLucan.xoncepA.planul uneLepopeie care să trateze războiul civil între Caesar şi Pompei şi pe care o intitula Pharsalia în 10 cărţi din care poetul publică 3. Atunci se născu o inimiciţie între împărat şi Lucan, fie că Nero era gelos de talentul poetic al prietenului său, sau din cauza idei­ lor prea liberale exprimate în poemă. Lucan intră în ceata ne­ mulţumiţilor şi luă parte activă la conjuraţiunea lui Pisone.

Descoperit, Lucan spuse numele mai multor conjuraţi, ba chiar divulgă pe mama lui Acilia, dar nu-i folosi la nimic, căci fu

-

159 —

nevoit să se omoarS, Soţia sa Argentaria Polla celebră mult timp după moarte ziua naşterii soţului ei.

Pharsalia coprinde "războiul civil între Caesar şi Pompei, în­ cepând cu caracterizarea acestor 2 eroi şi cu ajungerea lui Cae­ sar la Rubicon şi se termină cu răscoala Egyptului şi asedie­ rea insulei Pharos, utilizând cât mai mult istoria lui Titu Liviu.

Din punct de vedere politic, Pharsalia nu este o operă de opoziune căci primele cânturi sunt pline de laude la adresa lui Nerone. Lucan nici nu voia să ţină socoteală dacă Caesar sau Pompei are dreptul; pentru el războiul civil este detestabil. Din contra în cele dintâi cântări el înclină spre punctul de vedere imperialist şi cu toată simpatia pentru Pompei şi Cato (din Utica) tot Caezar iese în relief. Dela cartea IV, după ruptura lui Nerone, poetul lasă la oparte orice consideraţiune şi lupta în­ tre Caesar şi Pompei, devine lupta între libertate şi tiranie şi tonul contra lui Caesar este din ce în ce mai ridicat. El nu re­ cunoaşte nici un merit lui Caesar, ci, numai păcate, făcân'}du-l responsabil de toate crimele regimului imperial ce urmă după el.

Din contră Pompei este eroul devotat şi dezinteresat, care luptă fiindcă are ordin dela senat şi care este împodobit numai cu sen­ timente nobile. Poema deci pare că nici nu are erou, căci Pom­ pei are prea multe slăbiciuni iar Caesar, care ar putea fi, este urât de poet.

Valoarea poetică a operei nu este tocmai mare, căci este o nefericită alegere în tratarea unui material istoric aşa de aproape de acei cari trăiau şi care făcea ca poetul să pună în versuri un capitol de istorie, scriind o cronică rimată nu o epopee. De aceia compoziţiunea este prozaică, evenimentele sunt expuse cronologic şi în loc să Introducă miraculosul necesar producţiunilor epice, el îl înlocueşte ca un istoric şi retor al timpului, cu oracole, vise, declamaţiuni şi descrieri de tot felul. Filosofia stoică predomneşte în opera lui Lucan, având reprezentant însemnat pe Caton, iar ştiinţa care ne explică fenomene naturale şi chiar supra naturale, pare că ţine şi ea locul miraculosului.

Poate ca originalitaiea lui Lucan stă în faptul că transformă epopeia într’o tribună oratorică şi Quintilian chiar conchide că Lucan este mai mult orator de cât poet. In adevăr Vergiliu nu are nimic de .demonstrat, epopeia lui este impersonala, pe când

r *

\ i — 160 —

Lucan voeşte să probeze măreţia ideii republicane şi deci are trebuinţa de elocinţă. El rupse aşa dar cu tradiţiunea, făcând loc elocinţei şi istoriei prin evitarea miraculosului. In jurul acestei poeme se făcu oarecare sgomot şi Petronius ne-a păstrat in­ dicii în Satiricon unde îi reproşază lipsa de miraculos. Stilul lui Lucan este foarte variat şi alături de frumuseţi necontestate, găsim şi extravaganţe, ce te fac să surâzi, cum sunt multele repetiţiuni, apostrofe către lucruri neînsufleţite, metafore for­ ţate, etc. Toate acestea i s’ar putea ierta dacă ne gândim că Pharsalia este opera unui poet de 26 ani, care nu a avut timpul să-şi revadă lucrarea. Afară de acestea, avântul său patriotic, dragostea de libertate şi expunerea violentă a sentimentelor, face ca opera lui Lucan sa provoace entuziasm şi să fie citită cu plăcere până în timpurile noastre.

Tot din aceste timpuri avem o. traducere a Iliadei lui Homer, de care se simţea necesitate în şcoală unde se citea încă ~ Odisea lui Livius Andronicus tradusă în versuri saturnine. Au­ torul acestei traduceri nu se ştie, căci în evul mediu este re­ dată sub numele lui «Homerus Lat/nus» sau Pindarus Thebanus. Din două acrostihuri care încep şi sfârşesc această tra­ ducere sau mai bine prelucrare, se vede că un «Italicus scripsii», lucru care a făcut să se creadă că ar fi o operă din tine­ reţe a lui Silius Italicus.

77. Catius Silitis Italicus trăeşte între 25—101 d. Cli. fu numit consul de Nerone în anul 68 şi apoi guvernator în Asia Mică. Retras la frumoasele sale moşii din Campania, având un cult deosebit pentru Vergiliu. a cărei zi de naştere o săr­ bătorea cu evlavie la mormântul poetului pe care îl posedă, el începu să scrie. Ajuns bătrân şi consumat de o boală incu­ rabilă,. se lăsă să moară de foame ca un stoic şi prieten al lui Epictet (un stoic grec).

Materia sa epică este luată din istoria Romanilor, căci tratează al doilea război punic în 17 cărţi. Epopeia începe cu lu­ area Saguntului, care în cartea II cade. Tot în cartea II Anibal trece Pirineii şi Alpii şi îşi duce armata în Italia. Lupta dela Traşimen este descrisă în cartea V. Cărţile VIII, IX şi X sunt consacrate bătăliei dela Cannae. In fine întreaga campanie din Italia este descrisă în această epopee, care se termină cu bă­ tălia dela Zama.

} î

!

! *

.1 1

— i6i —

I •

\

Cum vedem poetul urmează în povestire pe Titus Livius căruia î. reproduce chiar discursurile. După cum la Lucan nu avem un ei ou în jurul căruia să graviteze întreaga acţiune, tot asemenea şi la Silius avem numai un şir de evenimente, că­ rora autorul se sileşte să le dea un colorit poetic. Pentru aceasta Italicus ia de model pe Vergiliu şi pe Homer. Aceleaşi procedee ca şi la Vergiliu ; scutul lui Hanihal ne aminteşte pe al lui Enea, moartea Didonii este povestită aproape ca la Vergiliu.

Scipion se duce în infern întocmai ca Enea condus de Sibila.

Dela Homer imitează Silius Italicus despărţirea lui Hanibal de Himilce sau descrierea jocurilor funebre date de Scipione şi foarte bine se exprimă un scriitor, că dacă toţi autorii ar reclama ceia ce le dătoreşte, n’ar rămâne nimic din opera lui Silius.

Pe când la Lucan Zeii' n’au nici un rol, la Silius divinită­ ţile conduc acţiunea. Junona este de partea lui Anibal, ea îl aţâţă contra Romanilor şi îl îmbărbătează la noi fapte, ba chiar ia în­ făţişarea zeului Trasimen. La Cannae tot ea învălue pe Cartagi­ nezi în nori, iar la Zama fereşte pe protejatul ei de atacul lui Scipione. Venera protejează pe Romani în toate acţiunele şi este inspiratoarea lor. Asemenea ceilalţi zei ca: Jupiter, Marş, Minerva, etc. sunt amestecaţi în această luptă.

Aşa dar, nici materia nici compoziţia nu posedă scînteia poeziei, aşa că Silius Italicus este un bun lucrător, dar nu un spirit inventiv (maiore cura qiiam ingenio.Tlînius Ep. III. 7.1) C. Valerius F/accus Setinus Balbus mort pe la 90 d. ch. com­ puse între 70 şi 80 o epopee dedicată lui Vespasian, intitulată Argonautica, care este o imitaţiune liberă după Apollonios din Rodos. Această epopee fără nici un interes naţional, coprindea mai mult de opt cărţi şi jmitează pe Vergiliu ca şi Silius.

O desfăşurare mare de erudiţie, figuri retorice şi abondenţă de declamaţiuni, cari fac expunerea greoaie şi de multe on obscură, sunt caracteristicele acestei opere. Cu toate ace­ stea, găsim la Flaccus mai mult spirit poetic decât la Silius şi mai multă corectitudine in vers. Ultimei cărţi îi lipseşte sfâr­ şitul şi se pare că autorul a lăsat opera neisprăvită.

P. Papinius StaiUis. Neapoliil văzu născând pe Statius căci tatăl său, originar din Velia) deschisese o şcoală şi se ocupa cu poezia. Mai târziu veni la Roma unde se distinsese prin ta-

n

f

162 ---

lentul său de a improviza. El cântă arderea Capitoliului în răz­ boiul civil (69) şi făcu o poemă asupra izbucnirei Vezuviului în 79. Sub ochii tatălui său deveni şi Staţiu poet şi fu onorat cu prietenia lui Domiţian şi a celor mai însemnate personagii ale timpului, a căror favoare o recompensă prin tot felul de lin­ guşiri. Către finele vieţii sale Staţiu se retrase din nou la Neapole.

Opera de căpetenie a lui Statius este Thebais, la care lucră 12 ani şi care este o epopee în 12 cărţi. In ea se descrie lupta fratricidă^ a celor doi fii ai lui Oedip, Eteocle şi Polinice, până Ta moartea lui Creon. Statiu se dă drept admiratorul lui Vergiliu, dar prin multele comparaţiuni, prin pateticul artistic ce întrebuinţează şi prin multele episoade cari fac ca uneori să se piardă chiar legătura, se vede că poetul nu poate scăpa de imitaţiunea lui Seneca. Personagiile din Tebaida sunt foarte vi­ olente ajungând la cruzimi grozave. Tideu moare muşcând din craniul rivalului său, parcă ar fi IJgolino al lui Dante. Eteocle se preface lovit de moarte şi când fratele său Polinice se pleacă ca să-i ia armura, îi înfige cuţitul în piept. Cu toate exagerările şi artificialitatea ce prezintă această poemă, sunt părţi scrise cu un deosebit talent epic, cari pot fi citite cu plăcere.

A două operă epică a lui Statiu este Achilleis; în care voia să scrie viaţa întreagă a lui Achile, dar din care nu ne-a rămas decât 2 cărţi, cea din urmă incomplectă. Un bogat material avea poetul pentru aceasta, de aceia el începe poema dela de­ părtarea lui Paris şi a Elenei dela ţărmurile Spartane. Tetis zăreşte corabia cum pleacă şi prevăzând un mare războiu, se gândeşte cum ar putea să apere pe fiul său Achile. Atunci ea îl ascunde la regele Licomede din insula Scyros, travestit în fată. Urmează descoperirea lui Achile de către Ulise şi pleca­ rea la bătălie. Această epopee este mai ferită de artificiile re­ torice din Thebaida, expusă cu mai multă graţie şi mai mult avânt romantic.

Dacă Staţiu ar fi căutat să trăiască depe urma poeme­ lor epice, ar fi murit de foame dar el ştia să facă poezii de ocaziune care plăceau mult personagiilor din timpul său. Aceste poezii celebrează naşterile, căsătoriile, morţile, papagalii, vilele, băile, etc. împăraţilor şi diferiţilor nobili romani. Aceste poezii, scrise cea mai mare parte în versuri exametre, sunt în număr

— 163 —

de 32> grupate în 5 cărţi şi se numesc Silvae. Ele sunt inspiraţiuni de moment făcute ca să mulţumească protectorilor, sau bucăţi de comandă. Aci se vede că poetul 'era dotat cu o fan­ tezie bogată, un talent foarte pronunţat şi o tehnică strălucită care sta în discordanţă cu coprinsul de puţină importanţă al bucăţilor. In mânuirea versului ca şi în lipsa de sinceritate şi profunzime, Statius imitează pe Ovidiu. Linguşirea nedemnă faţă de Domiţian, strică farmecul ce produc unele din aceste poezii, care ar putea fi cele mai bune producţiuni ale acestei epoci, căci ele poartă adevăratul colorit al ţării.

Pentru noi sunt foarte interesante prin informaţiunile ce ne dau asupra vieţei şi moravurilor din aceste timpuri.

Decîmus lunius luvenalis. Nu este uşor să se reconstru­ iască viaţa lui luvenal de oarece el ne-a lăsat puţine indicaţiuni asupra vieţei lui. Timpul în care trăeşte poetul este cam între 60—T40 şi s’a născut la Aquinum. Este sigur că pe la 90 d.

Ch. el trăia ca declamator în Roma, dar este de necrezut că fiind în vârstă de 80 ani el a fost gonit din Roma, fiindcă imi­ tase pe un actor, şi i se dăduse o comandă într’o provincie de­ părtată (Egyptul). Cum că luvenal cunoştea ţinuturi depărtate ca Egyptul şi Britania, este sigur şi se vede din satire, dar proba­ bil că pe acolo făcuse serviciul militar. In vârsta înaintată se apucă să scrie versuri compunând 16 satire grupate în 5 cărţi din care o parte fură date la lumină în timpul lui Traian după anul 100, iar parte pe timpul lui Adrian după 128.

Satirele lui Juvenal se manifestă prin indignarea contra stricăciunei ce coprindea lumea romană în acele timpuri (difficile est satiram non scribere 1. 30., facit indignatio versum 1. 79.)

Ca şi prietenul său Marţial se destinge prin realismul său pro­ nunţat şi*"prin evitarea subiectelor mitologice. De aceia îi place chiar să parodieze poemele mitologice şi atacă pe Statiu rep­ rezentantul cel mai însemnat al acestui gen, râzând chiar de Eneida, ai căror comentatori sunt nevoiţi să ştie cum se numea doica lui Anchise, sau câte sticle cu vin a dat Enea tovarăşi­ lor săi pe mare. Deci Juvenal va trată în satirele lui pe oa­ meni şi acţiunile lor.

Poate că la nici un scriitor nu este mai necesar să cunoa­ ştem împrejurările vieţii, ca la Juvenal. Până la 40 ani, poate

mmm

— 164 —

şi mai mult el fusese retor şi nu se distinsese de cât prin dis­ cursurile sale, nTcl~vorBă~cle poezie. Dar declamaţia nu-1 mul­ ţumea, de aceia devine inimicul ei fără să se poată sustrage de sub influenţa ^retoricei. Caracterul său nesociabil făcu să nu aibă relaţiuni de cât cu oamenii din clasa de jos, aşa ca în această privinţă se aseamănă cu Plaut. Deci el exprimă ne­ mulţumirile acestor oameni cari, ele şi între ei sunt oameni de talent, nu sunt ajutaţi de către cei de sus. El vede aţâţi scriitori cu mai puţin talent urcând treptele cele mai înalte ale demni­ tăţilor, pe când el este nevoit să-şi cerşească codrul de pâine, să se adăpostească în mansarde, cari ameninţă să cadă şi să-l sdrobească. Cât timp trăise Domiţian, Juvenal nu atacase pe ni­ meni, dar acum după moartea lui, când o eră de libertate se ivi cu o nouă dinastie, se răzbună de toate mizeriile şi înjo­ sirile ce îndurase.

Juvenal ca şi Persius urăşte viţiul şi disperă aproape, că neamul său se va îndreptar. Horaţiu biciuia blând moravurile timpului său, Persiu le critica din punct de vedere al filosofiei stoice, îuvenal vrea să inspire groază asupra prăpastiei în care Roma ameninţă să se prăvălească. De aceia ne zugrăveşte ta­ blourile vieţei de atunci aşa cum se prezintă şi lasă pe cititor să tragă concluziunile. El ne-a lăsat un tablou îngrozitor despre decadenţa timpului său. Risipa nemăsurată a unora, sărăcia şi cerşetoria altora, delatorii cari se înmulţiseră, goana după mo­ şteniri, crimele între soţi, nesiguranţa în mijlocul capitalei, în­ mulţirea străinilor (greci, evrei), cari puneau mâna pe toate în­ treprinderile naţionale şi mai cu seamă viaţa de plâns a multor oameni culţi, erau atâtea subiecte pe care poetul le tratează în satirele lui.

Tonul său violent şi pateticul ce întrebuinţează de multe ori, ne arată că poetul este încă influenţat de retorică. In ultimele lui satire tonuPesfe mai moderat şi tratează subiecte cu carac­ ter general ca: arta militară, educaţiunea, etc., lucru care a făcut să-i se conteste paternitatea ultimelor satire.

Ca scriitor posedă calităţi însemnate. Astfel el pune în scenă cu mult talent personagiile şi ne face un tablou viu despre ceia ce el povesteşte, aşa că unele au devenit clasice, cum este de­ liberarea senatului ca să decidă cum trebue gătit un calcan.

— 165 —

Unele expresiuni sunt pline de înţeles cum de ex. : «sanctissima diuitiarum maiestas». Frazele sunt aranjate cu îngrijire, iar ritmul versurilor sonor aşa că dacă n’ar fi influenţa, retorică care să caute efecte, am avea un poet din cei mai însemnaţi.

Juvenal fu foarte apreciat în vechime, iar în evul mediu era citit şi comentat în şcoli alături cu Vergiliu, Horaţiu şi Terentiu.

Sulpicia. Marţial ne spune despre talentul plin de graţie şi despre iubirea conjugală a Sulpiciei. Bărbatul ei fusese exilat, de Domiţian. Atunci lăsând la o parte poezia lirică, ne spune poeta, compuse o satiră de 70 exametre, în care se plânge de decăderea Romei, de oarece după dispariţiunea vitejiei de odinioară (virtus belii) acum dispare şi înţelepciunea păcii (sapientia pacis) prin gonirea filosofilor, apoi profetizează căderea Iui Domiţian. Totuşi unele particularităţi ale acestei satire ne arată că este o provenienţă târzie. Tot asemenea putem zice despre Tunius, al cărui talent îl laudă Marţial, dar al cărui satiră contra lui Neron este o producţiune modernă.

Epigrama.

Fpigrama este o satiră în mic care n’are trebuinţă de cât de cuvântul potrivirea să fie completă. Romanii cu spiritul lor ascuţit şi muşcător escelară încă de timpuriu în acest gen şi Catul, Calvus, etc., făcură o mulţime de epigrame ascuţite con­ tra contimporanilor lor. Cel care se specializa în acest gen fu însă M. Valerius Mariiaiis, care duse epigrama la cel mai înalt grad de perfecţiune.

Marţial trăeşte între 40—102 d. Cli. şi se născu la Bilbilis în Spania Taraconeză. Pe la 64 veni la Roma unde o du­ cea greu, fiind client al oamenilor mari din acele timpuri, pu­ nând talentul în serviciul lor pentru câţiva bani sau un bun dejun.

E! fu primit la curtea împăraţilor Titu şi Domiţian şi fu chiar tribun. Cu toate că poeziile sale avură mare răsunet, poe­ tul nu putu să agonisească mai nimic aşa că atunci când în 98 voi să se întoarcă la Bilbilis, Plinius îi dete bani de drum. In patrie el fu dăruit de o doamnă cultă, Marcella, cu o moşie aşa că petrecu vacanţa în linişte, de şi cu mare regret pentru Roma părăsită.-

— 166 — Posedăm de la Marţial ca Ia 1200 epigrame grupate în 15 cărţi, din care cea dintâi numită «liber spectaculorurn», conţine epigrame compuse cu ocazia înaugurărei amfiteatrului lui Vespasian. Cele 2 din urmă poartă numele de XeniaJ^cele trimise prietenilor) şi Apophoreta (cadouri de la masă) căci avea în vedere obiceiuT~de a se trimite cadouri la Saturnalii (Crăciun).

Celelalte 11 cărţi sunt compuse între anii 86—98 şi publicate separat, dar intenţiunea autorului era să facă o colecţiune în­ treagă. Ştim de asemenea că cartea X a fost compusă după moartea lui Domiţian, iar cartea XII pe când era în Bilbilis.

Epigramele lui Marţial sunt scrise parte în versuri elegiace, parte în coliambe si falecee. "având ca 'modele pe Ovidiu şi pe Catul. Marţial este cel mai însemnat scriitor de epigrame din câţi s’au văzut si_face parte din puţinul număr de scriitori originali ai Romg.i_js.Lchi.ar. acolo unde face împrumuturi reuşeşte să şi .Ie,.ip_s.usiască aşa de bine, în cât să pară originale. El ne prezintă înnaintea ochilor o întreagă galerie de slăbiciuni ome­ neşti aşa că îl putem consideră ca un mare pictor de mora­ vuri, căci poate nimeni mai bine ca el nu pătrunsese în analiza sufletului omenesc şi nu lasă nici o parte a societăţei romane neatinsă. Aci vedem pe unul care se preface bolnav ca să pri­ mească vinuri şi mâncări bune (II. 40), în altă parte Ctytus îşi ser­ bează de mai multe ori pe an ziua de naştere ca să primească cadouri (VIII. 64). Unul nu-şi cumpără cărţi ci cere cu împru­ mut autorului, ca să nu le mai dea (IV. 72). Medicul Diaulus se face cioclu dar nu e de mirare, zice Marţial, căci el îşi exer­ cită meseria sub altă formă (I. 19). Poetul cere unui prieten bogat o mică sumă cu împrumut, dar acesta îi spune că ar deveni bogat dacă s’ar face avocat. «Te-am rugat să-mi dai bani nu sfaturi, îi răspunde Marţial».

In fine 'sunt zugrăviţi cu trăsături de maestru: tineri fără ruşine, oratori fără talent, avocaţi fără cauze, vânători de ze­ stre, etc. Corn p.ozi ţiu nea, epigramelor este aşa de precisă, aşa de bine. aranjată ,că„ njci .o traducere nu este în stare sa ne re­ dea originalul, mai cu seamă jocurile de cuvinte sunt neimitabile. Pe când în timpul său retorica influenţă poezia, este sin­ gurul care se ţine departe de stilul umflat şi artificial al reto­ ricei, precum şi de tendinţa mitologică care predomină atunci.

Epopeile sunt admirate zicea el, epigramele mele sunt citite.

— 167 —

In general stilul este clar şi uşor şi dificultăţile vin clin aluziunele puţin transparente şi numeroase relative la evenimentele timpului. Limba lui Marţial este clasică şi plină de farme­ cul originalităţii. Câte odată găsim frumoase idile asupra fru­ museţilor naturii şi vieţii câmpeneşti pe care le înlănţueşte prin simţirea şi delicateţea lui.

Două reproşuri s’au făcut lui Marţial : Linguşirea către cei mari şi unele obscurităţi. In privinţa linguşirii nu-i se poate face un reproş de oarece toţi scriitorii, cum am văzut, linguşiau pe cei mari, pentru ca să poată trăi. Cât pentru prea mare liber­ tate în expresiuni, care se poate aplică abia la vre’o 200 de epigrame, se explică prin gustul timpului de atunci, care tre­ buia satisfăcut ca să poţi reuşi. Pentru apreciarea întregii opere am putea zice ceia ce însuşi poetul zicea: «Sunt şi bune, sunt multe .mediocre şi mai multe rele, dar aşa se face o carte».

Epigramele lui Marţial se citeau foarte mult chiar în timpul lui şi ajunseseră până în Britania şi Galia, dar punga lui nu ştia nimic. In timpurile moderne este studiat de filologi şi luat ca model de oricine scrie epigrame. Lessing l’a imitat iar Goethe se înteresa de scrierile lui Marţial. încercări de comedii. In această epocă nu lipsiră încercări de comedii şi un oarecare Catullus scrise Mime intitulate Lanreolus şi Phasma. M. Pomponins Bassuliis care ajunsese la mari demnităţi în patria sa (Aeclanum) traduse câteva piese de Menandru, dar compuse şi originale. Vergihus Romanus trăeşte pe timpul lui Traian, traduce din Menandru şi compune chiar comedii cu caracter satiric.

C. Plinius Caccilius Secundus (62—c. J13). cunoscut sub numele de Pliniu cel tânăr, era nepot de soră şi fiu adoptiv al lui Pliniu naturalistul, numit şi Pliniu cel bătrân. El se născu la Novum Comuni în Italia de Nord.; Era de 18 ani la erupţiurîea Vezuviului din 79^ când unchiul său îşi găsi moartea, iar la 19 ani era deja avocat. El ocupă pe rând diferite demnităţi până ce la anul 100 Traian îl făcu consul, iar între 112—113 guvernator al Bitiniei. Acolo, sau puţin după întoarcere, muri.

Dintre operile lui unele sau perdut, cum sunt încercările poetice care, după cum însuşi spune, se bucurau de oarecare vază. Tot asemenea s’au perdut cuvântările ţinute ca avocat şi pe care le publicase după ce le revăzuse şi le prelucrase. Ni

1

— 168 —

I

! f

s’a conservat însă discursul de mulţumirile către Traian pen­ tru că îi dedese consulatul şi care discurs este cunoscut sub numele de panegi/ricus. Este singurul discurs ce ni s’a conser­ vat după Cicerone şi serveşte ca model pentru cei ce vor să scrie astfel de discursuri. Stilul discursului este umflat şi studiat sub influenţa retoricii. Discursul, lăsând la o parte laudele exage­ rate către împărat, este interesant pentru amănuntele ce ni le dă asupra primilor ani ai domniei lui Traian.

Mai înteresante si mai atrăgătoar_e__sunt. scrisorile (epistulae) din anul 97—109, într’o limbă îngrijită care imită pe al lui Ci­ cerone. Aceste scrisori pe care autorul chiar de la început le destinase publicităţei, sunt adresate la diferiţi prietini între care locul de căpetenie îl are istoricul Tacit. Tocmai din cauză că aceste scrisori erau destinate publicităţii, nu ne produc acea impresiune vie, pe care o încercăm citind scrisorile lui Cicerone, iar forma lor monotonă şi studiată, ne arată că ele nu sunt ex­ presia sentimentelor autorului. Cu toate acestea ele ne oferă un Epocii Plin de infoxm.atiunp asupra ocupaţiunilor literare ale societăţii înalte din acest timp. Din aceste scri­ sori vedem că Pliniu este de un caracter blând, amabil, dori­ tor de a se instrui, înteresându-se de toate şi aspirând sincer după tot ce este bun şi frumos. Sunt înteresante scrisorile 16.

20 din cartea VI, în care se descrie erupţiunea Vezuviului şi moartea unchiului său şi II. 17 V. 6 IX 7. în care îşi descrie domeniile şi vilele lui.

Afară de scrisorile menţionate, ni s’a mai păstrat corespon­ denţa lui Pliniu cu Traian (121 scrisori), cari nu erau destinate pentru pufiicitate şi cari datează din timpul când era guver­ nator al Bitiniei. Ele privesc administraţia .lui Pliniu şi unele conţin şi răspunsul lui Traian. Sunt înteresante scrisorile cari privesc măsurile ce trebuiau să se ia contra creştinilor (No. 96 şi 97) unde se vede că ambii erau animaţi de cele mai bune intenţiuni, dar măsurile sunt nepractice şi puţin eficace.

Literatura latină de la Adrian până la căderea Imperiului.

Cam pe la anul 120 putem zice că literatura latină nujnaL are un centru de desvoltare de şi ea continuă pană târziu în

— 169 —

evul mediu. In aceste timpuri scriitorii mai toţi sunt nişte pro- • vinciali care aduc din provincie modul lor de a seri sau caută să i mi teze pe scriitorii arhaici. împăraţii, afară_de_Adrian,-_nu_ se mai ocupă cu literatiina__căci întinderea imperiu 1 ui le Jua toata activitatea. Este adevărat că Adrian era un om foarte cult, care compunea versuri şi încuraja litglatura, fondând un Athenaeum, unde se făceau diferite cursuri în greceşte şi latiteneşte, iar poeţii aci îşi citeau operile lor. Tot acolo îşi da întâlnire societatea cultă şi elegantă a Romei, iar exemplul ca­ pitalei fu urmat de oraşele de provincie, cari devin centre literare cu • direcţiuni proprii, dar din provincii ne vine o degenerare a limbii provenită din lipsa de cultură adevărată.

In acelaşi timp creştinismul aduce o nouă concepţiune despre lume şi deci un nou fel de exprimare pentru ideile noi. Tre-_ buind să se adreseze poporului autorii acestui timp, încep să se servească de limba populară sau de idiomele provinciilor lor, căci provincialii nu mai vin la Roma ca să facă literatură ci stau în ţara lor. Din Africa ieşiră o serie de scriitori, mai cu seamă creştini, caracterizaţi prin lipsa de logică şi simpli­ tate, printr’un vocabular şi o sintaxă acomodate după propria lor gândire, iar Galia şi în special Lionul erau centrul studiu­ lui retoricii. Literatura Romană fusese o literatură care nu se adresă de cât clasei de sus, oamenilor culţi şi nu avea nici o legătură cu poporul, deci era destinată peirei. Numai un teren mai rămase Romanilor şi anume ştiinţa dreptului, unde ră­ maseră originali şi care fu dusă Ia cel mai înalt grad de desvoltare, aşa că din această perioadă avem pe cei mai însemnaţi . scriitori de drept, prin care ştiinţa aceasta devenea fundamen­ tul desvoltărei dreptului modern.

Lângă literatura profană se desvoltă literatura religioasă creştină, care începând din sec. IV ajunge gradul cel mai înnalt de desvoltare în sec. IV d. Ch. Voi trata foarte pe scurt această parte a literaturei de şi este mai bogată în opere de cât epocile studiate.

C. Suetonius Tranquillus (70—160) este cel mai învăţat scrii­ tor al acestor timpuri, prieten cu Pliniu cel tânăr, avocat pe timpul lui Traian, şi secretar intim {ab epistulis) al lui Adrian, |n urmă însă concediat. El se ilustră pe o mulţime de terenuri

J ■*

1 !

: ■

!

— 170 —

î

1

‘

şi nici un scriitor nu-1 întrece în mulţimea cunoştinţelor şi în preciziunea cu care le expune. Suetoniu scrise ca un al doilea Varro genurile cele mai diferite ca : istorie, cult, ştiinţa limbei, cronologie, etc. Din mulţimea scrierilor sale, unele chiar în greceşte, ni s’a conservat întreagă : De vita Ca.esa.nim, bio­ grafiile celor~i2,Caesarî în 8 cărţi (1—VI Caesar până la Nero, VII Caesarii dintre anii 68—69 şi VIII Flaviu până la Domiţian).

Această operă este compusă în anul 120 este plină de informaţiuni preţioase extrase din numeroasele isvoare ce ca secre­ tar al lui Adrian le avea la îndemână. Autorul arată o tendinţă impersonală, dar nu reuşeşte tot deauna să rămână imparţial, împărţind subiectul după viţii, virtuţi şi obiceiuri, Suetoniu neglijază mersul cronologic al faptelor. Stilul său e simplu, na­ tural şi uşor de înţeles, de aceia a fost foarte citit, iar în evul mediu metodă sa "era luată de inodeT pentru scrierea biografiilor.

S'sTmai conservat opera istorică: de viris illustri'bus împărţită după specialităţi (poeţi, oratori, filsofi, gramatici, retori) din care un capitol de poetis ne dă multe informaţiuni despre Terenţiu, Vergiliu, Horaţiu şi Lucan. O altă operă cu conţinut enciclopedic era Pnalum care trată despre oameni, timpuri, na­ tura lucrurilor, etc.

Din Africa se desvoltă mai întâi retorul Cornelins Fronto (100—175) profesorul lui Marcu Aureliu şi consul în 143. El âvfto corespondenţă întinsă cu M. Aureliu şi prietenii săi, în care nu vede mântuirea literaturii de cât în retorică. In privinţa limbii el admiră de preferinţă pe scriitorii şi autorii mai vechi ca Enius, Calo, etc. Intr’un secol aşa de sărac în spirite înalte, Fronto devine conducătorul unei ..şcoale . care admira trecutul ^i-1 imitau, iar şcolarii lui şe_.n.unieau..Fivntpniani.

Afară de corespondenţa lui ni s’a mai conservat: Deeloqueniia şi De orationibus 2 diz< rtaţiuni, precum şi opere istorice ca : Principia historiae, o introducere la istoria lui Verus, precum şTdeclamaţiunile retorice : Laudes funii et pulueris, Laudes ne-

j

'

glegentiae, etc.

Un înseninat scriitori şi filosof african este şi Apuleius din Madaura (150) cel dintâi care nu iese de cât puţin din provin­ cia lui, trăind în Cartagina. El fu un scriitor fecund şi afară de conferenţele ce ţinea în diferite oraşe, ne-a jjsgt un roman ->

1

— iyi —

intitulat Metamorphoses sau de asino aureo în ii cărţi, unde povesteşte aventurile unui om schimbat în măgar, cu multe poveşti de hoţii şi de vnăjâtorii, a căror scenă este în Tesalia.

Aci găsim frumosul episod al Psihei. Apologia {pro se de magia) în care se apără de acuzaţiunile de magie ce i se aduc. Flo­ rida o antologie din discursurile şi declamaţiunele sale, etc.

Stilul său este un amestec de neologime creiate fără necesitate şi de afectaţiune, dar nu lipsit de graţie şi claritate.

Scriitorii din Galia, cu toate că Celţii avuseseră oarecare cultură, îşi adoptară de timpuriu civilizaţiunea romană şi deveniră chiar păstrători ai tradiţiunei clasice. Aci se desvoltară oratori însemnaţi, panegerişti şi chiar poeţi în oraşe ca Lion, Trier, Bordeaux devin însemnate centre de cultură. Un însem­ nat reprezentant al poeziei în această provincie este D. Magnus Ausonius (310—393) născut la Bordeaux. Că profesor al lui Gratian avu diferite demnităţi şi se ocupă cu retorica şi dreptul. Afară de o cuvântare de mulţumire către Gratian ni s’au conservat 120 epigrame, 20 Idglia şi o poemă Mosella (683 exametre), în care descrie călătoria pe Mosella de la Trier la Bingen. Expunerea este graţioasă şi cu mult sentiment poe­ tic, dar cam plicticoasă din cauza multelor amănunte ce dă.

Creştinismul dete naştere unei literaturi întinse care se deo­ sebea de literatura profană nu numai prin ideile cc expunea ci şi prin forma în care îmbrăcă ideile.

Cea dintâi necesitate pentru creştinii din aceste timpuri, fu de a traduce sfânta scriptură în limba latină şi pentru ca să fie înţeleasă şi să poată avea caracterul de propagandă ea fu tradusă în limba vorbită şi înţeleasă de toţi. Aceste traduceri primitive s’au perdut dar una este mai des menţionată, anume

Itala.

Scriitorii creştini cei mai însemnaţi se desvoltară tot pe te­ ritoriul african şi putem cită: M. Minucius Felix ca. 180 originar din Africa, avocat în Roma, este autorul celei mai vechi scrieri creştine ce ni s’a conservat în limba latină. Octauius este titlul unui dialog scris ca să apere religiunea creştină. Stilul imitează mult pe Cicerone.

Q. Septimias Florens Tertulianus din Cartagina (160—230) este un preot fanatic în credinţa lui, mistic, ascet, şi pasionat,

1

n >

1

I

'

*

I ;

— 172 —

care compuse o mulţime de scrieri de apologetică contra ere­ ticilor sau cu conţinut practic şi din care multe ni s’a conservat.

Thascius Caecilius Ci/prianus, episcop în Cart agi na, mort ca martir în 257, o natură blândă, compuse o mulţime de scrieri apologetice şi 81 scrisori cu coprins religios.

Tot apărător al creştinismului este retorul Aniobiu din Sicca în Numidia care scrie cam pe la 300 o scriere aduersus na/iones importantă pentru cunoaşterea păgânismului şi creştinis­ mului. Cam în acelaşi timp scrie şi L. Caecilius Firmianus Lactantjus, profesorul lui Crispus, fiul lui Constantin cel mare care scrie într’o latinească ce imitează stilul lui Cicerone, Divinae Jnstitutiones în 7 cărţi, o apologie populară în care se serveşte de scriitorii clasici romani. El se mai numeşte şi Ciceronele cre­ ştin. Tot din Africa fu şi Aurelius Augustinus (354—430) epi­ scop la Hippo regius (Bona). Ef scrise o mulţime de opere re­ torice şi dogmatice între care putem cită: De^ ciuilitate clei, confessiones, Disciplinae, etc.

Tocmai din sec. IV începe, şi occiderftul să ia parte la lite­ ratura bisericească, mai cu seamă Gallia şi Spania. JCeL_mai însemnat scriitor şi prelat din Galia este Ambrosius episcopu 1 Mi lan ului (373—397), care scrise o liturgie, imne, scrisori, cu­ vântări, de jzfficiis după Cicerone, etc.

Din Dalmaţia avem pe HierQjiymus_ (331—420) care, după ce şi-a terminat studiile, a trăit mult timp într’o pustie de lângă Eufrat. Era un om foarte învăţat, care căuta să facă folositoare cultura clasică pentru creştinism. El traduse biblia în latineşte (Vulgata) care se utilizează până azi şi o comentă; scrise şi o cronică importantă pentru istoria literaturei. In Spania se născu Aurelius Prudenţius Clemens (348—410) cel mai însemnat poet c[in aceste timpuri. La început avocat, apoi funcţionar înalt şi în urmă călugăr, compuse 14 poeme lirice pentru martirii cre­ ştini (peri stephanon), Kathemerinorij (12 cântece de dimineaţa şi seara) şi apoi Psgchomachia_(Luptaîntre puterile bune şi rele asupra sufletului omului).

Chiar sub împăraţii creştini se mai fac încercări de a re- / învia poezia clasică şi Claudius Claudianus se poaţe consideră j cel din urmă poet roman. Originar din Alexandria vine pe la 395 la Roma, unde este protejat de vandalul Stilicon, ministrul : lui Honorius. El este un admirator al tradiţiunei clasice căci îl'.

I

*

— 173 —

încântă mitologia păgână. Operile lui Claudian sunt pline de linguşiri faţă de cei mari, dar poetul este dotat cu mult simţ artistic şi o vie fantazie. Dintre scrierile lui putem cită: Bellum Gildonicum (după numele unui general maur), De consiliaţii Stilichonis, etc. El întrebuinţează material mitologic în «de raptu Proserpinae» şi Gigantomachia (în mare parte perdută).

Contra creştinismului se fac oarecare încercări literare ca să apere, vechea credinţă şi concepţie despre lume. Intre scrii­ torii acestei direcţiuni se disting Firmicius Maternus care scrise pe la 335 Matheseos, o expunere din punct de vedere al neopla­ tonicilor a credinţei în stele. Este curios că Maternus după ce trecu la creştinism cerea să se distrugă păgănismul în scrierea : De errore profanavum religionum.

O familie întreagă a Simachilor caută să reînvieze păgânismul reeditând autorii clasici şi susţinând pe cât puteau vechea viaţă romană. Dintre aceştia se distinge L. Aurelius Symmaclius consul pe la 391, de la care posedăm 9 discursuri. Era un om foarte învăţat şi stimat chiar de adversarii săi. El stăriu pe lângă Valentinian II, să se restabilească în senat altarul Vic­ toriei, care fuse dat la o parte din ordinul lui Gratian. Acest lucru dete naştere la polemici însemnate cu creştinii, între care se distinse Ambrosiu.

In timpul lui Iulian o nouă speranţă se născu pentru reîn­ vierea păgânismului şi scriitorii se silesc să ajute împăratului.

Istoria se cultivă şi în aceste timpuri, dar mai toţi istoricii se mărginesc să facă prescurtări sau să scrie biografiile împăraţilor.

Intre aceşti aşa numiţii Scriptores historiae Augiistae, între anii 117—118 putem cita: Aelius Spartian us} Iulius Capitolinus, Flavius Vopiscus, etc. Sub Iulian se disting S. Aurelius Victor din Africa care pe la 361 scrie o prescurtare a istoriei de la Auguts la Constantin. Eutropius (363) scrise un Bieviarium ab urbe condita în zece cărţi, un manual uşor de întrebuinţat iar Ammianus Marcelinus (330—400) un partizan al păgânismului până la superstiţie, este continuator al lui Tacit. Ştiinţa dreptului se menţine până în ultimele timpuri ale imperiului roman şi în această epocă sunt cei mai însemnaţi comentatori şi adunături de edicte imperiale şi pretoriane cari aveau putere de lege. Cei mai însemnaţi reprezentanţi sunt: Saiuiiis hilianiis care edită sub Adrian cea dintâi colecţiune

1

— i?4 —

ştiinţifică a edictelor pretoriene (Edictum perpetuam). Colecţiunea întreagă de legi Digesta în 90 de cărţi, Influenţă asupra pla­ nului şi titlului colecţiuneTlui Justinian.

Aemilius Papinianus prefectul pretoriului sub Septimius Severus, este autorul al unor reşponsa (sentinţe) şi guaesiiones (chestiuni). Discipolii lui Papinianus sunt Doniitius Ulpianiis şi Iulius Paulus cari trăesc sub Alexandru Sever şi ale căror opere asupra dreptului civil fură utilizate de Iustinian.

Printre colecţiunile constituţiunilor imperiale care apărură de la Adrian la Deoclitian putem cită : Codex Gregonanus, Co­ dex Hermogenianus către finele domniei lui Constantin, şi Co­ dex Theodosianus care fu în vigoare până la Justinian. In fine sub Iustinian avem Corpus juris colecţiune de legi făcută sub conducerea jurisconsuferui TPHb'onianus. Corpus Juris coprindea codul lui Justinian, Digesta sau pandecte (extrase din dife­ riţi jurişti, 50 cărţi). Acestui corpus se adăugară şi nouellae, decrete de ale lui Justinian. Un asemenea corpus făcea inutile lucrările scriitorilor anteriori, pe care le rezumă, de aceia cele mai multe din ele dispărură.

Afară de jurisprudenţă, filologia şi studiul anticităţilor fură foarte cultivate în această epocă şi împăraţi ca Adrian, Antonin Piui, Marcu Aureliu încurajau pe autori. Dar judecata perduse independenţa ei, de aceia se continuă imitarea şi prescur­ tarea predecesorilor. Acumularea de fapte, de notiţe găsite pe la autori sau auzite, etc. dete naştere la o mulţime de opere de gramatică, de metrică, ortografie, comentarii de autori, etc.

Dintre scriitorii cari se ocupă cu gramatica putem cită: Aulus Gellius este un contimporan al lui Marcu Aureliu şi discipol al lui Corneliu Fronto. El îşi făcu studiile în Atena şi apoi trăi la Roma. In timpul şederei sale la Atena făcu extrase djn operile diferiţilor scriitori şi care le colecţiona numindu-le «Noctes Atticae». Această operă în 20 cărţi ni s’a conser­ vat afară de cartea VIII şi cuprinde diferite capitole asupra v limbei, literaturii, antichităţilor, filosofiei chiar şi ştiinţelor natu­ rale. Fiind un admirator al trecutului depărtat şi al limbei la­ tine arhaice, cunoaştem de la Gelliu o mulţime de amănunte despre oamenii din timpul celui de al doilea război punic. Ast­ fel ne vorbeşte despre inscripţiunile după mormântul lui Plaut, Pacuviu, Neviu, etc. El notează şi discută o mulţime de cuvinte

— *75 — din vechii autori cum sunt: analistul CI. Quadrigarius, poetul Laevius, mimograful Laberius, precum şi din cele 12 table. Forme vechi ca memordi, peposci lângă cele mai noi ca momordi, poposci îi atrag atenţiunea dându-le şi etimologia, negreşit în mod primitiv. Tot de la Gelliu ştim şi astăzi este probat ştiinţificeşte că «petorritum» (un car cu 4 roate) este cuvânt Galic, iar «lancea» este împrumutat de la Spanioli.

Opera lui Gelliu ne dă exemplu de zelul cu care se studia antichităţile în aceste timpuri şi de şi este lipsit de metodă este Interesant pentru informaţiunile ce ne dă şi pe care nu le am putea şti din altă parte. De aceia scrierea lui Gelliu fu mult utilizată de cei vechi ca şi de cei din evul mediu.

Cel care utiliza mai mult pe Gelliu fu Nonius Marcellus, care trăeşte cam pe la 300 d. Ch. şi era originar din Numidia.

El compuse «De Copendiosa doctrina per litieras ad fiiiuni» în care găsim o mulţime de citaţiuni din autori vechi mai cu seamă din dramaturgi. Este interesant pentru noi din cauza informa­ ţi miilor privitoare la gramatica şi antichităţile romane.

Censorinus compuse cu ocazia zilei de naştere a protecto­ rului său Q. Caerellius 238 d. Ch., scrierea «De die natali» în care, într’o limbă retorică, imitând pe Varro şi Suetoniu arată Influenţa stelelor asupra vieţii şi a soartei omului. La urmă tratează despre metrică şi ritmică.

In sec. II Pompeius Festus face un extras din dicţionarul lui Verrius Flaccus, despre care am vorbit mai sus.

La începutul sec. III avem pe Pomponius Porphgrio care Jtn, se£cbmentai^ asupra lui Horaţiu.

Gramatici însemnaţi avem şi în sec. III şi IV între cari putem distinge: C. Marius Victoriims trăia cam pela 350 la Roma, unde mai târziu deveni creştin şi i se ridică o statue. Dela el avem o scriere filosofică: De definitionibus şi una gramaticală: Ars gram mutica, care tratează mai mult metrică.

Tot în acest timp trăeşte Aelius Donatus, care făcu un co­ mentai- asupra lui Terentiu şi altul asupra lui Vergiliu, precum şi o «Ars Donaţi grammatici», foarte utilizată în evul mediu şi de către humanişti.

Charisius şi Diomecles sunt 2 gramatici cari trăesc cam în acelaşi timp şi scriu câte o « Ars grammatica», cel dintâi în 5

P ■

5

- - 176 —

!

' •

I l

r-

!»

M

cărţi, cel de al doilea în 3 cărţi. Ambii se bazează pe scrie­ rile gramaticilor anteriori.

Ambrosius Macrobius Theodosius trăeste cam pela 400 şi fu un personagiu însemnat din acele timpuri, mai târziu se con­ verti la creştinism. El scrise un comentariu asupra cărţii lui Cicerone: Somnium Scipionis, care nu ni s’ar fi conservat dacă nu era comentat de Macrobiu. Pentru fiul său Eustacliius com­ puse «Şaturnalia» în 7 cărţi, un fel de colecţiune ca a lui Geliu pe care îl utilizează foarte des. Această operă se numeşte Saturnalia fiind-că în ea se coprind dialoguri cari au avut loc la serbă­ rile saturnale asupra istoriei, mitologiei, chestiunilor literare şi de gramatică şi mai cu seamă chestiuni referitoare la Vergiliu. Şi această operă este însemnată pentru istoria şi antichităţile romane, căci ea rezumă o mulţime de scrieri cari nu ni s’au conservat.

Marţianus Capelja care trăeşte cam pela 425, se născuse în Madaura în Numida şi fusese guvernator în Cartagina. El este autorul unei opere în 9 cărţi, întitulată în mod alegoric : De nuptiis Philoloqiae et Mercurii. In această operă autorul arată că la nunta lui Mercur vin cele 7 arte liberale şi fiecare îşi des­ făşură înţelepciunea lor (cartea III — IX). Cele 7 arte liberale erau : Gramatica, dialectica, retorica, care forma trivium şi geo­ metria, aritmetica, astronomia şi muzica, care formau quadrivium. Această operă compusă fără gust, prea încărcată şi uneori obscură, fu foarte studiată în şcolile din evul mediu, ca o carte de şcoală.

Priscianus din Oaesarea în Mauretania, cam pe la 500, scrise cea mai însemnată operă de gramatică, latinească : Institutiones cjvammaticae, care fu foarte citită în tot timpul evului mediu şi este considerată ca un însemnat isvor de informaţiuni pentru oricine scrie o gramatică latină. Şi alte genuri se desvoltară către finele imperiului cum este arta militară reprezentată prin Vegetius Renatus care compune Epitoma rei militaris şi o carte de medicină veterinară, filosofia prin Boethius, istoria prin Casiodor, etc.

Literatura latină nu se termină cu căderea imperiului roman ci continuă să existe, dar ea are o altă înfăţişare făcând parte din literatura tr'ry'n se scrie tot latineşte. )

V 9 A m q r \

jvifDuiliu Zomfirescu"

7T

*

Greşeli de tipar mai inr irtante Pag.

••

%y

.. .. .. „ „ „ .. .. .. „ ..

.. ..

O rând. 12 tle sus sa se şteargă ?

11 17 jos In loc de Taran*. alui 15 6 „ sus „ „ „ Pauc .vius 24 17 „jos „ „ alteratiu ni 29 7 „ sus „ „ • orator 31 7 sus după Mimus, punct.

33 17 „ * în Ioc de amestecate 3G 44 45 4G 50 50 63 03 71 75 79 80 83 84 95

0 „ jos „ 5 „ sus

reforma

se „ „ „

citi Tarentului B Pacuvius „ aliteraţii! ni „ autor

a se citi

amestecată formă ieşit rustica lisiod Hieronim „ omorul Iui Clâdiu l'ăcându-se transmise r în

„ „ *

seit y> resstica „ „ 20 „ „ .

Escod „ „ 8 * jos „ „ Heroniit „ „ 12 „ sus „ „ omorul Clodiu „ r 20 „ „ „ „ „ facan-du-sc „ „ 15 „ „ yy yy transmisă yy 1 „ jos „ „ •1Q 17 sus „ .. îi compuse care compuse 11 >* >> caute cânte 3 „jos „ „ •» V contraversate „ 13 „ „ „ controversate 13 „ .. „ separaseră ,, „ separă însă genu it 18 „ sus gennit „ V 12 „jos după Epicureu două puncie 2 sus în loc de Philadem a se citi Pliilodem de după •i V r %y 90 8 18 „ jos „ „ povestind prevestind 5 „ .. „ .. ..

12 După Polio două puncte 12 de sus să sc şteargă „pe carte’’ a se cili ci 0 „ jos în Ioc de Şi Quacsţor Quator 4 ,, SUS ,, ,, v •» 9 .. jos ........adauge „şi după condita de distrează a se citi desinteresează 17 ., devenise dcveniae „ ..

7 .. sus „ 15 „ După publică a sc pune punct ochit ochi a se citi 11 ., .. în loc de autorilor oratorilor .. „ 1 » JOS .. ,} V U

fi

„ „

a „ „ „

. n

yy

n

ff

•I

>; %y V •9

yy

103 104 100 111 113 115 120 128 130 132 » 133 138 140 148 154 158 108 174 v

%f

5 .. sus şterge „şi” 7 .. în loc de 1 „ >• ■>> 9„ jos „

" ..

>•

invitase a se citi' mulţumirile ..

Angli ts

„ r

insultase mulţumire

. August

; !

V I

. V

>

I