Mărășeștii în vechi cărți poștale ilustrate: 1900-1939

AUREL NECULAI

MĂRĂȘEȘTII IN VECHI CĂRȚI POȘTALE ILUSTRATE 1900-1939 Editura ATEC

AUREL NECULAI

MĂRĂȘEȘTII ÎN VECHI CĂRȚI POȘTALE ILUSTRATE 1900-1939

Editura ATEC 2018

COPERTA I: Soldat citind scrisoare în adăpost la Mărășești. Pictură (ulei pe pânză). Autor-Atelier Ion Bărbulescu (B’Arg). Deținător: Muzeul Național de Istorie a României.

COPERTA a-IV-a: Carte poștală ilustrată, datată 1934, reprezentând Gara Mărășești. Colecția autorului.

CONSILIER EDITORIAL: dr. Teodora Fîntînaru

TEHNOREDACTARE: ABC DESIGN – RÂMNICU SĂRAT Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Neculai, Aurel Mărășeștii în vechi cărți poștale ilustrate 1900-1939 / Aurel Neculai; prefață de Teodora Fîntînaru. – Focșani: Editura ATEC, 2018.

Conține bibliografie ISBN 908(498-Mărăşeşti)(084) 94(498-Mărăşeşti)"1900-1939" (084)

[…] Ne învață Mărășeștii, putem trage concluzia limpede. Niciodată nu s-a arătat într-un mod mai evident energia poporului nostru și putința lui de a se adapta la toate formele de viață modernă, ca în aceste zile de complicat război, când armatele imperiului german se frâng de zidul de pe Siret.

Mărășeștii strigă, deci, cu învățătura sâgelui vărsat acolo, strigă în conștiința tuturor oamenilor care vor îndreptarea țării noastre nenorocite. Zilele de glorie ale acestui sat din Moldova trebuie să fie zilele de înaltă pedagogie națională care va îndruma viitorul. (Octavian Goga, marți, 8 august 1917).

(Ocatvian Goga, Ne învață Mărășeștii, Editura Junimea, Iași, 1983, p. 129.)

MULȚUMIRI Mulțumesc Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I, pentru acceptul dat în vederea preluării unor documente din patrimoniul său, pentru ilustrarea acestui album, precum și Muzeului Național de Istorie a României pentru deschiderea de care a dat dovadă, de-a lungul timpului, în vederea folosirii unor surse istorice din bogata sa colecție. Aceleași mulțumiri, pentru Biblioteca Națională a României și pentru Biblioteca Digitală a Bucureștilor. Mulțumesc, de asemenea, Bibliotecii Județene Duiliu Zamfirescu Focșani și Muzeului Vrancei, care mi-au fost mereu alături în activitatea publicistică. Mulțumesc, în mod special, domnului profesor Stănel Ion pentru bogata sursă documentară pe care mi-a oferit-o prin lucrarea sa, Monografia istorică a localității Mărășești. Mulțumesc domnișoarei dr. Teodora Fintinaru pentru sfaturile și ideile pe care mi le-a dat în scrierea acestui album istoric și domnului Gheorghe Panait, care a pus la dispoziția noastră, prin intermediul domnului Mircea Balica, un număr de 10 vechi cărți poștale-Mărășești. Mulțumesc domnului inginer Radu Viorel pentru tehnoredactarea acestei lurări. De asemenea, mulțumesc Primăriei orașului Mărășești, domnului primar Chitic Valerică, pentru sprijinul financiar oferit în vederea publicării acestui album.

1 1

PREFAŢĂ Această carte-album este un fel aparte de a cunoaşte şi omagia istoria oraşului erou Mărăşeşti, de care se leagă glorioasele victorii ale Armatei Române din vara anului 1917.

Rezultat al unei laborioase şi insistente activităţi de cercetare şi identificare a surselor – cărţile poştale rare, ori dificil de procurat –, lucrarea este în egală măsură un elogiu adus miilor de ostaşi căzuţi în luptele de la Mărăşeşti, celor mulţi, din spatele frontului, ori celor care au reconstruit oraşul devenit o ruină după război.

Albumul aceasta, pe de altă parte, nu este doar suma unor imagini de epocă sugestive, despre locuri relevante din Mărăşeşti, peste care războiul a lăsat grele urme, ci, mai curând, în totul său, el este o poveste de istorie, pe care nu o întâlnim nicăieri în altă parte, despre viaţa oraşului înainte şi după război, despre oameni şi personalităţi care şi-au legat numele de oraşul Mărăşeşti, despre monumente şi străzi, clădiri şi statui, pe care autorul ni le prezintă într-un permanent clivaj trecut-prezent, surprinzător pentru cititorul atent.

Până la urmă, viaţa unei astfel de cărţi, palpită nu atât prin conţinutul său – în cazul de faţă unul inedit –, ci, credem, prin modul în care autorul a ştiut să ne ofere povestea nescrisă a Mărăşeştiului, conducându-ne, ca un Cicerone valah, prin locuri pline de surprize şi de adevăruri neştiute de mulţi, ale acestui oraş.

3 3

Cunosc pasiunea profesorului Neculai Aurel pentru istoria oraşului Mărăşeşti, pe care o predă copiilor, de mulţi ani, şi de care este legat profesional şi uman. I-am văzut entuziasmul, uimirea, când a găsit, de exemplu, cărţile poştale cu picturi ale Mărăşeştiului în ruine, semnate de Camelia Achimescu. I-am văzut devotamentul faţă de acest oraş, a cărui istorie – şi nu este prima dată când face acest lucru (amintesc aici de cartea Mărășeștii în fapte și imagni. O istorie în date, scrisă împreună cu profesorul Stănel Ion) –, o reînvie în mintea şi sufletul copiilor. Şi a noastră, a celor cărora ne pasă de trecut şi deopotrivă de viitorul nostru.

Prin cărţile scrise deja, dar şi prin aceasta, autorul dă seamă de lecţia responsabilităţii, a asumării şi cunoaşterii trecutului şi a datoriei de a o lăsa, în spiritul adevărului istoric, celor ce vor veni. Dacă fiecare din noi am încerca să facem la fel, poate că moştenirea tinerei generaţii ar cuprinde, firesc, o carte ca aceasta.

Dr. Teodora Fîntînaru

4

4

GARA MĂRĂȘEȘTI Gara a avut o contribuție importantă la dezvoltarea localității Mărășești la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea, fiind un important nod feroviar. Prima linie de cale ferată la care a afost racordat Mărășeștiul, construită de consorțiul german Stroussberg, a fost inaugurată la 13 septembrie 1872. Este vorba de linia București-BuzăuBrăila-Galați-Tecuci-Mărășești-Roman. Tot atunci a fost inaugurată și prima gară din Mărășești, gara veche, cum este ea amintită în documente. În anii 1879-1881 a fost construită calea ferată Buzău-Focșani-Mărășești care făcea legătura directă între cele doă vechi provincii românești, Țara Românească și Moldova. Aceasta era și prima cale ferată construită în exclusivitte de specialiști români. A fost inaugurată la 30 octombrie 1881, de regele Carol I, care era însoțit de prim-ministrul Ion C. Brătianu și de alți membri ai guvernului. Cu ocazia banchetului de la sfârșitul zilei, care a avut loc în Magazia de Mărfuri a gării din Focșani, s-a decis, în prezența regelui Carol I, înființarea Societății Politehnice Române. La 1 martie 1904, era dată în folosință calea ferată Mărășești-Panciu. Odată cu această din urmă cale ferată, numită și linia vinului, s-a construit și remiza de locomotive Mărășești, care aparținea Societății Anonime Vrancea, care a construit și care a exploatat linia ferată Mărășești - Panciu. Între anii 1907-1908, s-a construit calea ferată îngustă Mărășești-Soveja –Tulnici (pe care circula Mocănița, o locomitivă de mici dimensiuni). Pe această linie ajungeau buștenii pentru fabrica de cherestea Tișița-Mărășești. Gara Mărășești, gara nouă, a fost construită de specialiștii români între anii 1879-1881. Arhitectura inițială a Gării Mărășești, care nu mai seamănă întru totul cu cea a gării de astăzi, era definită de monumentalitate, de un stil arhitectonic ușor-auster, de inspirație prusacă, la care se adăugă fațada care avea ca element decorativ cărămida de Ciurea, celebră pentru calitatea și frumusțea ei, și pe care o întâlnim la 5

5

toate gările mari ale timpului. Pentru valoarea arhitecturală și pentru vechimea ei, gara Mărășești a fost declarată monument istoric. Gara Mărășești, așa cum o putem admira în cărțile poștale din primele decenii ale secolului trecut, era comparabilă, prin frumusețe, cu cea din Râmnicu Sărat, care, din fericire, se păstrează aproape intactă și astăzi. Gara Mărășești a intrat în istorie și ca locul în care s-a desfășurat una dintre cele mai crâncene încleștări în timpul bătăliei de la Mărășești, din vara anului 1917. A fost punctul strategic cel mai disputat, dar și cel mai afectat de bătălie. Distrusă în timpul luptelor, Gara avea să fie refăcută de autoritățile timpului după vechile planuri, ceea ce se poate vedea în cărțile poștale din anii ’30 ai secolului trecut. Tot aici, în pivnițele Gării Mărășești, au fost depuse, penru câteva luni de zile, lăzile cu osemintele eroilor care urmau să fie reînhumați în criptele Mausoleului Mărășești. După cum putem observa în mai toate cărțile poștale, Gara a fost un spațiu foarte animat. În timpurile bune, atunci când în zonă exista fabrica de zahăr și cea de produse chimice, Gara dispunea de servicii publice diverse și era deservită de un personal foarte numeros. În perioada interbelică, pe platforma gării lucrau circa 250 de muncitori. Deși lucrurile nu mai sunt ca altădată, monumentul istoric Gara Mărășești, cu o vechime venerabilă și cu un trecut istoric deosebit, merită din partea trecătorului grăbit din zilele noastre, o clipă de zăbavă a privirii.

6

6

Carte poștală ilustrată, probabil din anul 1904, reprezentând Gara Mărășești [Colecția autorului].

7

Carte poștală ilustrată, datată 5 iunie 1906, reprezentând Gara Mărășești [Colecția autorului].

8

- verso 9

Carte poștală ilustrată reprezentând Gara Mărășești, distrusă în urma bătăliei din anul 1917 [Colecția autorului].

10

Carte poștală ilustrată, datată 23-04-1919, reprezentând Birourile și Magazia Materială a Gării Mărășești [Colecția autorului].

11

Carte poștală ilustrată, datată 1934, reprezentând Gara Mărășești [Colecția autorului].

12

- verso -

13

Carte poștală ilustrată, datată 1934, reprezentând Gara Mărășești. Se poate vedea că refacerea gării distruse s-a făcut după planurile inițiale. Forma de astăzi a gării, datează din anii postbelici [Colecția autorului].

14

- verso 15

Carte poștală ilustrată, anterioară bătăliei din vara anului 1917, reprezentând Gara Mărășești chiar dacă editorul, în mod voit sau nu, a nominalizat-o ca fiind gara Focșani. Interesant este că această carte poștală a circulat în această formă, cel puțin până în anul 1942 [Colecția autorului].

16

FABRICA DE ZAHĂR MĂRĂȘEȘTI Ziarul Epoca, din 17 august 1897, relata despre începerea lucrărilor la fabrica de zahăr din Mărășești: Duminica trecută (10 august 1897 n.n.) s-a pus la Mărăşeşti, cu mare solemnitate, piatra fundamentală a clădirii fabricii de zahăr, proprietatea domnilor G. M. Negroponte&comp. După terminarea serviciului divin, toţi invitaţii, în număr foarte mare, au luat parte la un banchet. Clădirea se ridică aproape de vechea gară, lângă linia Mărăşeşti-Tecuci şi în apropiere de râul Putna. Fabrica, dotată cu tehnologie la zi, comparabilă cu orice fabrică de zahăr din Europa acelui timp, a fost construită în numai un an de zile. Iată cum relata deschiderea fabricii de zahăr ziarul Ecoul Vrancei, din 27 august 1898: La 1 octombrie (1898) Fabrica de zahăr din Mărăşeşti va pune în consumaţie primul zahăr fabricat aici.

Fabrica valorează 2.750.000 de lei, beneficiază de maşini care ca perfecţiune pot rivaliza cu cele mai tari fabrici din lume; toate maşinăriile sunt ultimul cuvânt în materie. Este fondată pe moşia Mărăşeşti, terenul fiind dăruit de Ulise Negropontes, aparţinea unei societăţi anonime pe acţiuni de mai multe milioane, acţiunea de 200 de lei, numărul acţionarilor fiind foarte redus. Principalii acţionari sunt domnul Crisovelonii, bancher, Ulise şi George Negropontes şi Economu Ioanid. Conducerea fabricii se realiza astfel: partea comercială este încredinţată domnului Economu, ginerele domnului Negropontes, un om foarte cult şi foarte competinte în materie, care era şi proprietarul unei mari fabrici în Triest; partea tehnică este încredinţată unui sviţerean (elveţian, n.a.) care a condus mai multe fabrici. Recolta sfeclelor de zahăr, foarte delicate în cultura lor, se produce pe moşiile Mărăşeşti şi vecine. Un hectar poate produce până la 5 vagoane, 270 lei vagonul, care se vând ca pâinea caldă şi plătită numerar. Ţăranii din Mărăşeşti au început cu sfeclă şi spuneau că scapă de sărăcie anul acesta. Ţăranul care munceşte singur poate câştiga la hectar, 500 de lei. Preţul va fi cu câţiva bani mai eftin decât cel austriac şi de două ori mai bun. Fabrica va produce 2.000.000 kg, iar în ţară se consumă 20 de milioane. E tot o picătură în mare.

17

17

.

Majoritatea acțiunilor aparțineau familiei Negropontes prin Jean Ulysse Negropontes, proprietarul moșei Mărășești la acea dată, fiul său, George Ulysse Negropontes, viitorul proprietar al moșiei (1914) și primar al Mărășeștiului în anul 1920, și Hector Economos, ginerele său. Acesta din urmă era căsătorit cu Catina, fiica cea mare a lui Jean Ulyse Negropontes. Hector Economos era conte austriac prin descedența dintr-un membru al familiei, Constantin von Economo baron San Serff (renumit neurolog, care a descoperit circumvoluțiunile creierului și pentru care a primit premiul Nobel pentru medicină).

Fabrica de zahăr a familiei Negropontes producea în principal zahăr, dar și melasă și vacs pentru ghete. În anul 1909, fabrica de zahăr din Mărășești avea 950 de muncitori, din care 700 erau români și 250 erau străini. Fabrica de zahăr, cea de produse chimice, cărămidăriile Negropontes și balastiera, aveau în anul 1909 între 1500-2100 de muncitori și asta la o populație de doar 4500 de locuitori! Din păcate, fabrica zahăr a fost distrusă în timpul bătăliei din vara anului 1917 și nu a mai fost refăcută. Este posibil ca la aceasta să fi contribuit atât lipsa de capital, cât și interesul scăzut al familiei Negropontes a cărei moșie s-a redus în urma reformei agrare din anii 1920-1921, de la 6.158 ha, cât era în anul 1903, la numai 450 ha în anul 1928. În felul acesta, famila Negropontes nu mai controla producția de sfeclă de zahăr. De altfel, castelul fiind și el distrus în timpul luptelor din anul 1917, familia Negropntes s-a mutat la București, pământul fiind arendat. George Ulysse Negropontes, cel care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea orașului Mărășești, avea să se stingă din viață la București, în anul 1945. Nu a mai apucat să sufere umilințele regimului comunist, așa cum s-a întâmplat cu o bună parte a familiei sale. Iar fabrica de zahăr a rămas doar o legendă.

18

18

Carte poștală ilustrată, probabil din anul 1900, reprezentând Fabrica de zahăr Mărășești [Colecția autorului].

19

Carte poștală ilustrată, datată 1909, reprezentând Fabrica de zahăr Mărășești [Colecția autorului].

20

- verso -

21

Carte poștală ilustrată, dinainte de anul 1914, reprezentând Fabrica de zahăr Mărășești [Colecția autoruli].

22

- verso 23

Carte poștală ilustrată, dinainte de anul 1914, reprezentând Fabrica de zahăr Mărășești [Sursa: http://ansichtskarten.schloemp.eu/rumaenien/].

24

Pictură reprezentînd ruinele Fabricii de zahăr din Mărășești, după bătălia din vara anului 1917 [Autor-Atelier: Ion Bărbulescu (B’Arg). Deținător Muzeul Național de Istorie a României, Colecția Marele Război. Tema: În spatele frontului].

25

Carte poștală ilustrată, datată 1913, reprezentând Fabrica de cherestea Tișița, care se afla, nu departe de fabrica de zahăr Mărășești [Colecția autorului].

26

FABRICA DE PRODUSE CHIMICE MARAȘEȘTI Fabrica de produse chimice din Mărășești, una din cele mai longevive fabrici din România, a fos înființată în anul 1899, acționarul majoritar fiind un ungur. Fabrica folosea deșeuri animale din abatoare și tăbăcării și producea clei, grăsime de oase, făină de oase, clei de piele, angajaţii fiind, în anul 1903, în număr de 150-200 de oameni. Trei sferturi dintre lucrători erau bărbaţi şi aveau vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani, în mare majoritate locuitori din Mărăşeşti, dar şi străini veniți din Bulgaria, Austria, Serbia și Turcia. Erau aduși și lucrători din localităţile apropiate: Ciuşlea, Mirceşti, Străoane, Focşani, Odobeşti. Românii erau folosiţi în proporţie de 75% pentru muncile calificate, cum ar fi: benzineri (lucrători la bandă), morari, supraveghetori, fochişti, lăcătuşi. Dumitru Galian, autorul unei monografii în care face o radiografie complexă a Mărășeștiului din anul 1903, observa avantajele pe care le ofereau fabrica de zahăr și cea de produse chimice: Importanţa economică constă în utilizarea unor materii prime produse în ţară şi procurarea de mijloace de trai, prin muncă, unei populaţii numeroase indigene; cea igienică se manifestă, mai cu seamă la fabrica de produse chimice, prin utilizarea şi distrugerea unor materii organice, cum sunt oasele, copitele, unghiile, coarnele, răsătura de piele şi constituind astfel un factor de asanare. Singurul inconvenient, ce prezintă această fabrică, este mirosul neplăcut de substanţe volatile empireumatice, dezvoltat în timpul fabricării […].

2727

Cât despre importanţa culturală a acestor stabilimente industriale, ar fi inutil a releva influenţa educativă a contactului cu o lume mai înaintată în cultura generală şi în specialităţile profesionale. Cererea de braţe de muncă şi mai cu seamă de dexterităţi speciale va crea un curent, în populaţia indigenă, de a îmbrăţişa cariere mai bănoase ca agricultura, care din cauza sărăciei şi a ignoranţei lor, i-a făcut oameni săraci pe un pământ bogat. (Dumitru Galian, Monografia comunei rurale Mărășești după programul Ministerului de Interne din anul 1903, Tipografia Modernă M.T. Dumitrescu, Focșani 1903, p. 17-18). Fabrica de produse chimice a fost distrusă în timpul luptelor din vara anului 1917, dar a fost refăcută după război. În perioada interbelică Fabrica de produse chimice s-a dezvoltat, și-a diversificat producția, devenind una din cele mai importante fabrici din județul Putna. În anii ’40 ai secolului trecut, fabrica de produse chimice Mărășești avea o capacitate de producție de 700-800 de vagoane pe an, într-o campanie de lucru care dura zece luni pe an. Fabrica producea clei de oase și de piele, gelatină industrială și comestibilă, grăsime de oase și de piele, negru animal, îngrășăminte și precipitat de oase. Produsele erau exportate în întreaga lume. Fabrica de produse chimice din Mărășești, înființată în anul 1899, avea să fie desființată, după mai bine de o sută de ani de activitate, de nepriceperea oamenilor, după 1990. A rămas doar o legendă.

28

28

Carte poștală ilustrată, datată 9 martie 1912, reprezentând Fabrica de produse chimice Mărășești [Colecția autorului].

29

Carte poștală ilustrată, datată 1924, reprezentând Fabrica de produse chimice Mărășești [Colecția Gheorghe Panait].

30

Carte poștală ilustrată, perioada interbelică, reprezentând Fabrica de produse chimice și muniție Mărășești [Colecți Gheorghe Panait].

31

Ruinele Fabricii de produse chimice din Mărășești, distrusă în urma bătăliei din anul 1917 [Frontul Mărășești, coligat de 13 numere. Deținător Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu-Focșani.]

32

STRADA CAROL I (ASTĂZI STRADA REPUBLICII) Există o memorie a străzii. Străzile apar, mai şi dispar, au un nume adesea supus schimbărilor conjuncturale, dar, mai ales, sunt afectate de evenimente și de transformările, nu întotdeauna benefice, provocate, inevitabil, de modernitate. Este și cazul Bulevardului Carol I din Mărășești, astăzi Strada Republicii. Există o memorie a străzii. Străzile apar, mai şi dispar, au un nume adesea supus schimbărilor conjuncturale, dar, mai ales, sunt afectate de evenimente și de transformările, nu întotdeauna benefice, provocate, inevitabil, de modernitate. Este și cazul Bulevardului Carol I din Mărășești, astăzi Strada Republicii, dintotdeauna principala arteră a orașului Mărășești.

Puținele, dar importantele imagini de care dispunem, ne ajută să reconstruim, în mare, aspectul Bulevardului Carol I, până la istorica bătălie de la Mărășești din vara anului 1917. Centrul comercial al orașului începea din fața gării și continua până aproape de zona pieței de astăzi. Clădirile comerciale, lipite una de alta, erau construite din cărămidă și aveau două niveluri. Din dreptul Statuii lui Alexandru Ioan Cuza, ridicată în anul 1908 pe locul unde se găsește și astăzi, strada se bifurca : un sens mergea spre gară și altul venea de la gară ocolind părculețul din spatele Statuii lui Cuza.

Această arhitectură a Bulevardului Carol I se păstrează și astăzi. Din 1908, la inițiativa primarului Niță Vasiliu, strada a fost pietruită, s-au construit trotuarele și au fost plantati, de o parte și de alta, tei și salcâmi. Pe partea stângă a Bulevadului Carol I, spre capătul său, pe locul în care se găsește astăzi Parcul Joffre, se ridica frumosul Palat Negropontes, în continuarea căruia, se afla, puțin mai departe, biserica Adormirea Maicii Domnului, unde s-a ales Eroul Necunoscut, la 14 mai, 1923, în care, și astăzi, se oficiază slujbe religioase. În partea opusă bisericii, se găsea atunci vechea Primărie, pe locul căreia s-a ridicat în anii ’20 ai secolului trecut, actuala Primărie.

33 33

Bătălia de la Mărășești avea să lase urme adânci asupra străzii principale a orașului. Atunci au fost distruse gara, centrul comercial, Palatul Negropontes şi parțial biserica Adormirea Maicii Domnului (turnul şi zidurile lovite de proiectile au fost refăcute după 1917).

După bătălia din vara anului 1917, Bulevardul Carol I nu a mai revenit la vechea arhitectură. Au apărut, însă, semnele modernității. Astfel, în 1929 s-a luat iniţiativa construirii unui canal de scurgere de la gară, prin Bulevardul Carol I şi strada Cuza-Vodă, pentru a proteja orașul de inundaţiile foarte frecvente. În 1934 iluminatul public era deja prezent, curentul fiind primit de la fabrica de produse chimice. De-a lungul Bulevardului Carol I, se înşirau Şcoala primară (astăzi Liceul Tehnologic Eremia Grigorescu), Banca Populară, sediul Cooperativei Agricole şi farmacia oraşului. Bulevardul Carol I era şi atunci inima comercială a oraşului. Din cele 47 de unităţi comerciale câte număra în 1934 oraşul Mărăşeşti, 35 se aflau de-a lungul Bulevardului Carol I: 2 restaurante, un hotel (Hotel Păunescu, fost Hotel Negropontes), 2 cafenele, 14 cârciumi, 2 băcănii, 4 frizerii, 4 brutării, o cofetărie, 4 manufacturi şi o farmacie. Ne putem imagina forfota acestei străzi, mult mai accentuată către finalul săptămânii şi de sărbători, mulţimea acelor cafenele, restaurante, băcănii, frizerii şi cofetării, care îşi invitau clienţii prin firme atrăgătoare. Ne putem imagina animaţia străzii făcută de elevii care plecau fericiţi şi zgomotoşi de la cursurile şcolii primare. De curăţenia străzilor se ocupa primăria, iar liniștea era asigurată de poliție, înființată în anul 1931. Memoria Bulevardului Carol I din Mărăşeşti, străbate, ca un ecou, până în zilele noastre, invitându-ne, parcă, să o îmbogăţim cu alte fapte, cu alte întâmplări, pe măsura trecutului său.

34

34

Carte poștală ilustrată, datată 1907, reprezentând Strada Carol I din Mărășești. Este cea mai veche imagine a străzii principale a Mărășeștiului. Se poate observa, în partea stângă a imaginii, biserica Adormirea Maicii Domnului, iar în partea dreaptă, Primăria orașului, rămasă în această formă până la bătălia din anul 1917, când a fost distrusă și reconstruită, în forma care există și astăzi [Colecția autorului].

35

Carte poștală ilustrată, datată 1909, reprezentând Palatul Negropontes din Mărășești.

Palatul a fost cumpărat de Jean Ulysse Negropontes, odată cu moșia Mărășești, de la foștii proprietari ai moșiei, familia Catargiu. [Colecția autorului].

36

Carte poștală ilustrată, puțin înainte de anul 1917, reprezentând Palatul Negropontes [Sursa: vranceaaltfel.ro].

37

Carte poștală ilustrată, datată 26-10-1925, reprezentând ruinele Palatului Negropontes din Mărășești [Colecția autorului].

38

- verso 39

Carte poștală ilustrată, datată 1912, reprezentând centrul Mărășeștiului și Monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza [Colecția autorului].

40

- verso 41

42

29 septembrie 1908. Țărani din Ruginoasa, Neamț, la inaugurarea Monumentului închinat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situat pe Strada Carol I, astăzi Strada Republicii. (Deținător: Primăria Mărășești)

Strada Carol I din Mărășești, la 2 octombrie 1917, purtând încă urmele bătăliei [Fotografie realizată de Serviciul fotografic al armatei, Deținător: Biblioteca Națională a României, Departamentul Colecții speciale].

43

Carte poștală ilustrată, probabil din anul 1924, reprezentând ruinele centrului Mărășeștiului în urma bătăliei din anul 1917 [Colecția autorului].

44

Carte poștală ilustrată, datată 1915, reprezentând Hotelul Negropontes din Mărașești [Colecția Gheorhge Panait].

45

Carte poștală ilustrată, datată 1928, reprezentând Hotelul Păunescu din Mărășești [Colecția Gheorghe Panait].

46

Carte poștală ilustrată, datată 1928, reprezentând Bulevardul Carol I din Mărășești [Colecția Gheorghe Panait].

47

Fotografie tip carte poștală, din anul 1933, înfățișând Bulevardul Carol I din Mărășești [Colecția autorului].

48

-verso 49

Primăria satului Mărășești în anul 1917, distrusă în bătălia din vara aceluiași an [Fotografie aparținând Muzeului Imperial al Războiului din Londra].

50

Carte poștală ilustrată, datată 11 octombrie 1932, reprezentând Primăria orașului Mărășești [Colecția autorului].

51

Carte poștală ilustrată, perioada interbelică, reprezentând Școala de băieți din Mărășești. Pe locul acesteia s-a ridicat Școala primară, actuala clădire a Liceului Tehnologic Eremia Grigorescu, inaugurată în anul 1940. [Colecția autorului].

52

- verso 53

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mărășești după bătălia din vara anului 1917 [Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

54

13 mai 1923, Bulevardul Carol I: cortegiul celor 10 sicrie deplasîndu-se spre biserica Adormirea Maicii Domnului în vederea desfășurării ceremonialului alegerii Eroului Necunoscut [Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

55

56

14 mai 1923, Bulevardul Carol I: ministrul de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, împreună cu Amilcar Săndulescu sosind la biserica Adormirea Maicii Domnului în vederea desfășurării ceremonialului alegerii Eroului Necunoscut.

[Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

14 mai 1923: Cele 10 sicrie sunt așezate pe catafalcul bisericii Adormirea Maicii Domnului [Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

57

14 mai 1923: Conducerea celor nouă sicrie cu eroi necunoscuți spre cimitirul eroilor din Mărășești pentru a fi înhumate [Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

58

14 mai 1923, Bulevardul Carol I: Carul funebru militar, cu Eroul Necunoscut, tras de patru cai, plecînd spre gara Mărășești. în vederea deplasării spre București pentru a fi înhumat în Parcul Carol [Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

59

Sicriul cu Eroul Necunoscut în Gara Mărășești, pregătit pentru plecarea spre București [Fotografie. Deținător Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

60

Fotografie făcută la Mărășșești cu prilejul ceremonialului Eroului Necunoscut. În partea dreaptă se află Mitropolitul Pimen al Moldovei, iar în partea stângă copillul de 12 ani, Amilcar Săndulescu [Deținător: Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I].

61

Fotografie din anul 1943, reprezentând Școala primară din Mărășești, actuala construcție în care se găsește Liceul Tehnologic Eremia Grigorescu [Sursa: Monografia judeţului Putna, materialul a fost colectat şi verificat de A. Gafencu şi prof.

Ion Diaconu, Regatul României, Prefectura Judeţului Putna, Focşani, 1943].

62

CAMELIA ACHIMESCU-PICTORUL MĂRĂȘEȘTIULUI DISTRUS ÎN BĂTĂLI DIN ANUL 1917 Femeile române au jucat un rol foarte important în Războiul pentru Întregirea Națională.

Pe front sau în spatele frontului, femeile au avut bătălia lor. O luptă aprigă, dusă în calitate de surori de caritate, în spitale, unități miltare, sate, școli și gospodării, unde au luptat cu teribilul flagel al molimelor, așa cum a fost tifosul exantematic în Moldova suprapopulată din iarna anului 1917. A fost, apoi, lupta de acasă, din spatele frontului, acolo unde bărbații erau plecați la război, o luptă pentru supraviețuire care nu a fost deloc ușoară. O luptă care a continuat și după război, căci sute de mii de femei au rămas văduve de război. Rapoartele comandanților de unități militare și memoriile timpului recunosc și apreciază rolul pe care surorile de caritate l-au avut în lupta dusă pentru eradicarea tifosului exantematic din Moldova anului 1917. A fost o luptă foarte dură, câștigată cu mari sacrificii. Printre multele mii de femei tinere care au mers la chemarea Reginei Maria, în spitale sau pe front, pentru a îngriji soldații răniți, a fost și Camelia Cornescu Achimescu. Ea este cea care a înființat Asociația Surorilor de Caritate de Război, prima de acest fel din țara noastră. Întreaga activitate a Cameliei Achimescu a fost dedicată scopului caritabil și patriotic, așa cum mărturisea cu legitimă mândrie generalului Bădulescu: Vin în primul rând ca reprezentantă legală a Asociaței Surorilor de Caritate de Război din România, prima asociație cu caracter național-patriotic din țara noastră (…). Mai vin … apoi, ca soră de caritate benevolă în Războiul de Reîntregire, decorată cu Ordinul Regina Maria pentru faptele excepționale (…) și Medalia Crucea Comemorativă de Război. Vin, de asemenea, ca autoarea unei importante lucrări patriotice-plastice (…) care reprezintă Marea 63

63

Epopee a gloriei noastre la Mărășești (...). Apoi am plecat în țară și am ținut o serie de conferințe plastice care au avut ca rezultat clipe de înălțare sufletească pentru toți și toate care au luat parte la aceste conferințe. (Marian Moșneagu; Petre Florea; Cornel Țucă, Armata română: studii și comunicări, Delta Cart Educaţional, 2008, p. 242.)

La terminarea războiului, Camelia Achimescu a mai făcut un lucru, unic în istoria noastră modernă și, în egală măsură, foarte important. Camelia Achimescu a mers la Mărășești, oraș distrus aproape în întregime în timpul luptelor din vara anului 1917, și a pictat tot ceea ce a întâlnit în cale.

De la gara Mărășești și până la podul de la Cosmești, cale de câțiva kilometri, a pictat toate construcțiile importante distruse. A pictat inclusiv podul distrus, de la Cosmești. Unde nu a putut ajunge aparatul de fotografiat, a ajuns Camelia Achimescu. Apoi, cu aceste lucrări plastice patriotice, cum le numește chiar ea, a mers în țară unde a ține conferințe pentru a prezenta oamenilor imaginea orașului Erou, Mărășești. Ulterior, aceste picturi au fost transformate în cărți poștale, dar, ceea este demn de reținut, cele mai multe dintre ele nu au fost folosite, căci oamenii, intuind valoarea lor documentar-artistică, le-au păstrat. Un timp, exemplare din cărțile poștale pictate de Camelia Achimescu s-au păstrat în colecția Bisericii Neamului din Mărășești (Mausoleul). Aceste cărți poștale care cândva se găseau la Mausoleu, păstrează pe ele ștampila Biserica Neamului. În paginile care urmează, prezentăm un număr de cincisprezece căți poștale la originea cărora se găsește această femeie genială, Camelia Cornescu Achimescu.

64

64

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Gării vechi din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

65

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele centrului comercial din fața Gării, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

66

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele unei case din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

67

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele centrului comercial de pe strada Carol I din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

68

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele bisericii din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

69

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele morii Negropontes din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

70

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele fabricii de zahăr din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

71

72

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Uzinei de apă a Fabricii de zahăr din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele bisericii din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

73

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Palatului Negropontes din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

74

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Primăriei și ale Hanului Roșu din Mărășești, în urma luptelor din anul 1917 [Colecția autorului].

75

Carte poștală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând podul de la Cosmești distrus în urma luptelor din vara anului 1917 [Colecția autorului].

76

NE ÎNVAȚĂ MĂRĂȘEȘTII Așa își intitula Octavian Goga articolul, pe care-l scria la doar două zile de la istorica bătălie de la Mărășești (24 iulie-6 august 1917). Războiul este,– nota Octavian Goga – cum s-a mai spus, cea mai sinceră spovedanie a unui popor. Nicăieri ca pe câmpul de luptă nu se dezlănțuiește sufletul unei rase. Bătălia e un examen implacabil pe care-l dă inima și creierul. Impulsurile psihologice și calitățile fizice toate sunt aruncate în balanță acolo sub bătaia tunului […]. Ne învață Mărășeștii, putem trage concluzia limpede. Niciodată nu s-a arătat într-un mod mai evident energia poporului nostru și putința lui de a se adapta la toate formele de viață modernă, ca în aceste zile de complicat război, când armatele imperiului german se frâng de zidul de pe Siret. Mărășeștii strigă, deci, cu învățătura sâgelui vărsat acolo, strigă în conștiința tuturor oamenilor care vor îndreptarea țării noastre nenorocite. Zilele de glorie ale acestui sat din Moldova trebuie să fie zilele de înaltă pedagogie națională care va îndruma viitorul (Octavian Goga, Ne învață Mărășeștii, Editura Junimea, Iași, 1983, p. 128-129). Lecția de înaltă pedagogie moral-patriotică avea să fie îmbrățișată cu toată tăria de generația interbelică. S-a spus, fără nicio urmă de exagerare, că în perioada interbelică Mărăşeştii au fost, fără precedent în istoria modernă naţională, un adevărat Ierusalim al neamului românesc. Mărăşeştii au fost un centru de pelerinaj, un loc de atracţie şi de preocupare a personalităţilor celor mai înalte ale statului din acea vreme, începând cu membrii familiei regale şi continuând cu alţi oameni de seamă ai timpului, şansă unică pentru acest oraş. Cu toţii au contribuit, în limitele impuse de condiţiile grele de după Războiul Întregirii Naţionale, la valorificarea, istorico-morală a victoriei de la Mărăşeşti şi la refacerea acestei localităţi istorice. Stau mărturie numeroasele evenimente și monumentele care au fost dedicate victoriei de la Mărășești.

7777

Dintre evenimente, amintim vizita la Mărășești, la 22 august 1920, a mareșalului Joffre care a decorat, în numele Franței, orașul Erou Mărășești cu decorația franceză, Crucea de Război.

La 6 august 1933, orașul primea din partea regelui Carol al II-lea, prezent la Mausoleu, medalia Virtute Militară. Aici, la Mărășești, în biserica Adormirea Maicii Domnului, a avut loc la 14 mai 1923, ceremonia alegerii Eroului Necunoscut, unul din cele mai înalte simboluri din Războiul pentru Întregirea Națională. La Mărășești s-a ridicat, la inițiativa și cu ajutorul Societății Naționale Ortodoxe a Femeilor Române, Biserica Neamului Românesc (Mausoleul), inugurat la 18 septembrie 1938 în prezența regelui Carol al II-lea. La 20 septembrie 1934, la Tișița, a fost inaugurat, în prezența regelui Carol al II-lea, Monumentul Victorie, realizat de sculptorul Oscar Han la inițiativa și pe banii ziaristului Pamfil Șeicaru. Concomitent cu valorificarea morală a bătăliei de la Mărășești, au fost făcute eforturi pentru reconstrucția orașului Mărășești ale cărui răni de război au rămas deschise mult timp. Orașul Mărășești a fost distrus aproape în totalitate, așa cum se poate vedea și din cărțile poștale pe care le prezentăm. În timpul bătăliei, 4.500 de oameni au fost evacuați și din aceștia s-au mai întors 3.500. Construcții simbolice ale orașului, Palatul Negropontes, biserica Sfântul Gheorghe și Fabrica de zahăr au fost distruse definitiv și nu au mai putut fi refăcute. Toate aceste urme pe care le-a lăsat bătălia de la Mărășești și, mai cu seamă, cei 26.800 de soldați și 610 ofițeri căzuți pentru victorie, au devenit o lecție de istorie, o lecție despre ceea ce înseamnă solidaritatea și demnitatea națională, patriotismul, curajul și spiritul de sacrificiu. Despre toate aceste virtuți ale poporului român, Ne învață Mărășeștii.

78

78

Carte poștală ilustrată care are la bază o fotografie făcută de serviciul fotografic al Armatei a IX-a germane și care înfățișează prezența Kaiserului Wilhelm al II-lea la Cota 1001-Măgura Odobești, unde se găsea punctul de comandă al feldmareșalului Mackensen [Colecția autorului].

79

80

Carte poștală ilustrată care are la bază o fotografie de observație a armatei germane și care surprinde linia frontului, înaintea bătăliei din 24 iulie-6 august 1917. În planul apropiat pot fi observate liniile de sârmă care despart trupele române de cele ale Puterilor Centrale. În planul îndepărtat se poate distinge Palatul Negropontes și biserica Adormirea Maicii Domnului [Colecția autorului].

Carte poștală ilustrată care are la bază o fotografie făcută de Serviciul fotografic al Armatei a IX-a germane și care surprinde tranșeele armatei române de la Mărășești [Colecția autorului].

81

Soldați germani luați prizonieri la Mărășești. Carte poștală ilustrată [Deținător Muzeul Național de Istorie a României].

82

Carte poștală ilustrată din anii ’30 ai secolului trecut care amintește de victoria de la Mărășești [Colecția autorului].

83

Regina Maria pe frontul de la Mărășești [Deținător: de Muzeul Național de Istorie a României].

84

Carte poștală ilustrată care înfățișează proiectul inițial al Bisericii Neamului din Mărășești (Mausoleul), Potrivit acestui proiect, realizat de arhitecții Constantin Pomponiu și George Cristinel, Biserica Neamului avea 45 m înălțime, fapt pentru care necesita costuri peste posibilitățile timpului. De aceea, s-au făcut 11 reproiectări, ajungându-se la forma de astăzi a Mausoleului, care are 22 m înălțime. Din 1924, George Cristinel a rămas singurul architect. [Colecția autorului].

85

Fotografie. Mitropolitul Pimen al Moldovei dă citire Actului de temelie al Bisericii Neamului Mărășești, eveniment care a avut loc la 6 august 1923 [Sursa: Pimen Mitropolitul Moldovei, Mărășești. Locul biruinței cu Biserica Neamului, Tipografia Mănăstirii Neamțului, 1924. Colecția autorului].

86

Fotografie de la mijlocul anilor ’30 ai secolui trecut. Așa arăta Mausoleul la inaugurarea Criptelor, care a avut loc la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria. Lucrările au rămas în acest stadiu până în 1936 când au fost reluate și finalizate în anul 1938.

Mausoleul avea parterul finalizat, aproape identic cu ceea ce vedem astăzi, așa cum se poate observa și în cărțile poștale următoare [Colecția autorului].

87

Carte poștală ilustrată, datată în anul 1925, în care se poate observa Capela Mausoleului cu sarcofagul generalului Eremia Grigorescu [Colecția autorului].

88

Carte poștală ilustrată, datată în anul 1925, care înfățișează Tetrapodul Capelei Mausoleului Mărășești [Colecția autorului].

89

Carte poștală ilustrată, datată 17 august 1925, care înfățișează ușa Altarului Capelei Mausoleului Mărășești [Colecția autorului].

90

- verso -

91

Carte poștală ilustrată, datată în anul 1926, care reprezintă trei generali eroi din Războiul pentru Întregirea Neamului [Colecția autorului].

92

- verso -

93

94

Carte poștală ilustrată, datată 19 august 1924, reprezentând Monumentul lui Gabriel Pruncu.

Fiu al unei familii de negustori armeni din Focșani, tânărul sublocotenent Gabriel Pruncu a căzut eroic în ziua de 6 august 1917, în bătălia de la Mărășești-Răzoare. Monumentul lui Gabriel Pruncu, ridicat din inițiativa familiei sale, a fost amplasat, initial, în cimitirul din Mărășești, alături de cele nouă morminte ale Eroilor Necunoscuți. Este ceea ce vedem în această carte poștală. După 1924, când Gabriel Pruncu a fost înhumat în Mausoleul Mărășești-Culoarul Cavalerilor, monumentul a fost mutat, la inițiativa familiei sale, în fața gării din Mărășești, unde poate fi văzut și astăzi. Este Monument istoric [Colecția autorului].

- verso -

95

96

Fotografie tip carte poștală, datată 1932, reprezentând membri ai Societății Mărășești.

Societatea a luat ființă în anul 1921, având ca președinte de onoare pe generalul Popovici Ion. Din anul 1934, Societatea Mărășești a devenit Frontul Mărășești care a editat și o revistă cu același nume. Societatea, având ca președinte pe colonelul G. Drăgănescu, rănit în bătălia de la Mărășești și decorat de statul francez cu Legiunea de Onoare, s-a implicat activ în reconstrucția orașului Mărășești și în cinstirea memoriei acestuia [Colecția autorului].

- verso 97

98

6 august 1933. Regele Carol al II-lea a fost prezent la Mausoleul din Mărășești. Cu această ocazie, a decorat orașul Mărășești cu Ordinul Virtute Militară [Realitatea ilustrată, 07, nr.341, 10 august 1933. Deținător: Dacoromaniaca-Colecția periodice].

La 20 septembrie 1934, regele Carol al II-lea a fost prezent la inaugurarea Monumentului Victoriei de la Tișița. Monumentul, realizat de sculptorul Oscar Han, a fost ridicat din inițiativa și pe banii marelui ziarist Pamfil Șeicaru. Pentru meritul de a ridica acest monument, Pamfil Șeicaru și Oscar Han au primit, titlul de Cetățean de Onoare al Mărășeștiului [Ilustrațiunea română 06, nr.

40, 26 septembrie 1934, nr.341, 10 august 1933. Deținător: Dacoromaniaca-Colecția periodice].

99

100

Imagine care surprinde prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, la inaugurarea Mausoleului Mărășești. La acest eveniment care a avut loc la 18 septembrie 1938, a participat și o parte a guvernului în frunte cu primministrul Miron Cristea, Patriarhul României [Realitatea ilustrată, 12, nr. 609, 21 septembrie 1938. Deținător: Dacoromaniaca-Colecția periodice].

BIBLIOGRAFIE Lucrări ●Academia Română, Istoria românilor, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, București, 2003. ●Adafini, Mihail, Orașul Panciu în timpul Războiului pentru Întregirea României, Editura A.T.U., Sibiu, Hermannstadt, 2017. ●Bălescu, Valeria, Eroul necunoscut, Editura Militară, București, 2005. ●Cherciu, Cezar, Vrancea şi ţinutul Putnei. Un secol de istorie 1820-1920, Editura Neuron, Focşani, 1995. ●Dimitrescu, I. M., Jertfă şi biruiţă-Note de război, Editura Librăriei Alex. N. Leon et co., Focşani, 1920. ●Dimitrescu, I. M., Ţinutul jertfei. Judeţul Putna de ieri şi de azi, Fără editură, Focşani, 1938. ●Documentar pentru Enciclopedia Gărilor din România, CDCAS 2003, colectiv de elaborare: arhitect Maria Mănesc (responsabil de temă), Elena Brișan (inginer), www.scribd.com/doc/26528393/Enciclopedia-Gărilor-Din-Romania-Full-text ●Galian, Dumitru, Monografia comunei rurale Mărășești după programul Ministerului de Interne din anul 1903, Tipografia Modernă M.T. Dumitrescu, Focșani 1903., ●Ion, Stănel, Monografia istorică a localității Mărășești, Editura Andrew, Focșani, 2007. ●Goga, Octavian, Ne învață Mărășeștii, Editura Junimea, Iași, 1983. ●Monografia judeţului Putna, materialul a fost colectat şi verificat de A. Gafencu şi prof. Ion Diaconu, Regatul României, Prefectura Judeţului Putna, Focşani, 1943.

101

101

●Moșneagu,

Marian; Florea, Petre; Țucă, Cornel, Armata română: studii și comunicări, Delta Cart Educaţional, 2008. ●Neculai, Aurel; Ion, Stănel, Mărășeștii în fapte și imagini. O istorie în date, Editura ATEC, Focșani, 2014. ●Negropontes, Ariana; Ștefănescu, Crisula, Exilul interior. Dan Er. Grigorescu-Negropontes, Editura Vremea, București, 2016. ●Pimen Mitropolitul Moldovei, Mărășești. Locul biruinței cu Biserica Neamului, Tipografia Mânăstirei Neamțului, 1924. ●Muzeul Vrancei, Cronica Vrancei, vol. I, Editura DMPRESS, Focșani, 2000. ●Muzeul Vrancei, Pavel, Lelia; Huțanu, Dumitru; Apostu, Aurora- Emilia; Dumitrescu, Horia, Patrimoniul național construit din județul Vrancea, Editura Pallas, Focșani, 2008.

Periodice ●Epoca, anul III, seria II, nr. 536, duminică 17 august 1897, p. 2. ●Realitatea ilustrată, 07, nr. 341, 10 august 1933. ●Ilustrațiunea română, 06, nr.40, 26 septembrie 1934. ●Realitatea ilustrată (sau Lucrurile așa cum le vedem cu ochii), 12, nr.

102102

609, 21, septembrie 1938.

CUPRINS Mulțumiri..................................................................................................................................1 Prefață...............................................................................................................................……3 Gara Mărășești..........................................................................................................................5 Fabrica de zahăr Mărășești................................................................................................….17 Fabrica de produse chimice Mărășești..............................................................................….27 Strada Carol I (astăzi Strada Republicii) ...............................................................................33 Camelia Achimescu-pictorul Mărășeștiului distrus în bătălia din anul 1917.........................63 Ne învață Mărășeștii...............................................................................................................77 Bibliografie...........................................................................................................................101

103 103

ISBN 978-606-8876-09-2