Milcovia anul I vol 1

I V

<?■-. V

.

' " :

V .

1

am-

ANUL I. — VOL. 1.

"■

• .

.........

i

>

• X\

-. A' i

.

>*

m

07

' J.

■■

i’v'

j

*f

. r «1/

V.\'r

\

•'<

•H- v‘w' \•

1

I v

t

1

;;

>.v •

J

\

1‘

V;\

V

;'

;(■!

•x

..1

y..

s

V 1.

■

m

A.

I*

'■I

: ' ;•/

}>

V

i •

I

r

■>/(i

1'

L

\ '/

V-N V •i

■i,

■ •( .A'. [

\

1

■

■ v ,•

, •V

.

x >;

(M.

•'1

\

1 , .ţt

\.y

r

!

1, JS'

h ! r

I

f

r

U‘.

V. 1

■

I

r

V|'. .1

)■

.\

r

vf'f

.fi

• fV<

i

\

*

v )i

I

j '

• I;

l

1J ■’! A

T

v

■■■ • I

••

:i

• /.

1.1

{

V 4:

> ,.-;y

V I

î

*.

. • .4.

1 \ y >• LV

■H'

1

■

i

■m

■

?•

t !

fi

*

,

;;

/V

1

Vi

V

ţi >'

J

’

i

•• v\.i

‘/•.si

4

•'■V

V I

;

■Si

A'

i

v

•! :\

tiC,

AVXv i :

y

. ■

!

1~

1

v:

(•; ;•

;

: v; : .

Corespondenţa, privind redacţia şi administraţia revistei, se va trimite d. N. Al. Rădulescu, profesor secundar, strada Plagino 25, Focşani.

'X

\

.x

t

1.

>

1

1 -1

(

[/;

•v !

.y

:r

V

I

7 j

./ .*

j •, V

(.

J

T

i

\ 'j

r

i

i

I

1

1

t

i

1

Ti

/

/

i

;

P

/ * ţi

v

1/

»‘y.

A

1

71,

■1

1

■

I

m r

;

■

*>’

\

’h s'

a

1

ANUL I, 1930.

VOL. 1.

MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII Redactor: N. AL. RÂDULESCU

CUPRINSUL: Soveja : O socoteală pentru tineri.

Arbore P. AL: Toponimie putneanâ.

Sava V. Aurel: Note istorice asupra moşiei Cîmpurile.

Condica bisericii din Herăstrău.

Rădulescu Teodor Ing.: Focşanii; Date asupra oraşului în legă­ tură cu planul de amenajare.

Diaconu Ion : Aspecte din lolfclorul vrăncean, O variantă a Mioriţei.

Rădulescu Al. N. : Clima Moldovei de Sud. însemnări.

Tatulescu George : Documente rîmnicene» Popescu Vasile : Podgoriile putnene.

Focşani Tipografia «Cartea Putnei» J 930

O i Wffi. ^

.^0-eC c

V R A N c.. A

' •'/ id »

MiLCOVIA

«

'

!

O SOCOTEALĂ PENTRU TINERI. Câţiva cărturari din noua generaţie au pus la cale o publi­ caţie culturală în vechiul ţinut al Putnei. 3'a ridicat însă o în­ trebare : Se poate oare o activitate de seamă într'un colţ de provincie ?

Credem că se poate. Şi cultura, ca şi civilizaţia unui popor, trebue să se razeme în chip normal pe munca tuturor celor capabili de creaţie. Aşa e pretutindeni în ţările bine întocmite. In Anglia de pildă, sufletul naţiunii nu se manifestă numai în Londra ori în alte oraşe mari, ci se simte tot atât de viu — ba uneori şi mai viu — la Oxford şi la Cambridge. Dar nici acolo nu se isprăvesc manifestările caracteristice ale poporului britanic. După răsboiu, cea mai pu­ ternică personalitate a învăţământului lucra la Oundle. De acolo a pornit mişcarea de reformă a lui Sanderson, care a primenit atmosfera tuturor şcoalelor secundare din Anglia.

In Franţa, tot aşa. Parisul, e drept că atrage la sine multe din puterile cele mai de s6amă, dar nici restul ţării nu rămâne amorţit. Până ieri — alaltăieri, trăia într'un sătişor din Provence naturalistul Fabre, un fel de Omer al vietăţilor mărunte. 0 viaţă întreagă, până la adânci bătrâneţe, el a scris studii minu­ nate de entomologie, ascultând grierii şi urmărind furnicile sau alte gângănii într'o grădină de câţiva stânjeni.

De Germania nici nu mai vorbim, Geognosia s'a născut în târguşorul dela Freiberg. Kant a stat toată viaţa lui în colţul dela Konigsberg, Goethe şi-a legat anii cei mai rodnici de Weimar.

Prin iniţiativa lui, Jena, neînsemnatul târg al unui principat cu totul neînsemnat, ajunsese un focar de ştiinţă şi artă (Schiller,

2

SOVEJA

Fichte, Herder, Humboldt...). Şi nici azi, Berlinul nu-i în toate privirile fruntea Germaniei culturale. De umilitul Marburg se leagă renumele unei „Şcoale" filozofice ; Bayreuth e vestit prin muzică; Dresda prin muzee, etc. etc. Şi aşa e peste tot, unde viaţa unui popor se desvoltă în chip normal. Iar unele semne ne dau dreptul să nădăjduim că tot aşa va fi şi la noi. Când se găseşte omul, (ori şi de unde — chiar şi din Nazaret) — pot porni lucruri mari. Răposatul botanist Porcius Florian, în Năsăudul lui, ajunsese o celebritate euro­ peană, deşi s’a ocupat toată viaţa numai cu flora din Transilvania.

(Pentru genul Hyeracium, el era arbitru). Intr’un cot al Moldovei, folclorul român a avut doi mari reprezentanţi: pe Marian şi pe Gorovei (unui preot, altul magistrat). La Deva, un modest învă­ ţător ajunge naturalist atât de preţuit, în cât e chemat pe lângă universitatea din Cluj! Intr’un sat din Dobrogea, un alt învăţător organizează unul dintre cele mai de seamă muzee regionale. Tot aşa în Severin, Galaţi, Sighet, Câmpina, Fălticeni şi chiar în co­ mune rurale (Brebu şi Voineasa, etc.) oameni spornici la suflet au creeat din nimic muzee, biblioteci, asociaţii culturale, etc. Dar şi mai semnificative pentru timpurile din urmă sânt unele publi­ caţii care dovedesc o muncă de un caracter cultural mai puţin improvizat. Analele Dobrogei, Arhivele Olteniei, Analele Basara­ biei, Analele Brăilei (ca să cităm numai pe cele de caracter mai ştiinţific) sânt un semn pipăit că în toate ţinuturile româneşti numărul oamenilor de cultură a sporit, iar iniţiativele lor sânt din ce în ce mai puternice.

Socotim aşa dar că şi planul pornit din vechiul oraş al Unirii va fi încununat de izbândă. A organiza un muzeu etno­ grafic, când ai în apropiere un ţinut arhaic ca al Vrancei, e posibil. A întreprinde cercetări originale şi a le publica într’o revistă de caracter ştiinţific e o muncă de mare preţ cultural, mai ales când trecutul se destramă atât de repede, întunecând pentru totdeauna înţelegerea unor probleme de mare însemnă­ tate ’). Tot aşa, studiul limbei şi al folklorului vrăncean va ră*) Pe lângă culegerea grabnică a materialului, mai trebuie împlinită o condiţie care n'a fost realizată până acum. Ca să ştii de pildă ce e gluga. nu e destul să atârni o glugă în cuiul sau în dulapul unui muzeu, ci să-i faci şi monografia acestui obiect; să stabileşti întâi pe hartă răspândirea lui, notând toate variantele şi conturându-le în spaţiu ; apoi să urmăreşti înrudirea sau lipsa

O SOCOTEALĂ PENTRU TINERI

3

mânea ca un document de valoare permanentă. In sfârşit, răsco­ lirea documentelor istorice, risipite încă în mânile particularilor sau prin dulapurile autorităţilor publice, unde se macină pe în­ cetul, precum şi lămurirea unor chestiuni de antropologie, antropogeografie şi geografie fizică la genunchiul Carpaţilor, unde e „cotul cutremurelor1' şi unde a fost de atâtea ori „colţul furtu­ nilor", vor fi o contribuţie interesantă nu numai pentru judeţul Putnei, ci şi pentru lămurirea unor chestiuni ce privesc părţi mai întinse din pământul şi poporul românesc.

Iar, pentru toate aceste sarcini, se găsesc din fericire la faţa locului o sumă de puteri nouă, deplin verificate.

Dealtfel, nici în trecut judeţul Putnei n’a stat cu totul în umbră. Fiind margină de ţară, ţinutul unde s’a născut Ştefan Vodă s'a legat de multe evenimente politice, pe care cronicele le-au notat. Acuma vre-o două sute de ani, prin meleagurile noastre a trăit şi a scris Miron Costin. Tot cam pe atunci nu­ mele Putnei a fost legat de Dabija şi Cantsmireşti. In veacul din urmă, când cu Unirea lui Cuza şi moş Ion Roată dela Câmpuri, de numele Focşanilor s'a legat deseori numele lui Kogălniceanu şi altor bărbaţi ai vremei. Intr'un sat din apropiere (la Făurei), Nicolae Şuţu, ministrul lui Mihalache Sturza, a scris cea mai bună istorie contemporană, pentru epoca dinainte de Unire, cu care începe firul istoriei critice a lui Maiorescu. In alt sat (Soveja), Alecu Ruso, prietenul lui Alecsandri, a cules Mioriţa, mărgări­ tarul întregei poezii populare a Românilor, născut lângă acel tripiex confimiim (moldovean, vrăncean şi ungurean), aşa de bine de înrudire cu hainele vecinilor, după cum găseşti ori nu vre-o formă de tran­ ziţie. Abia după această muncă prealabilă, te poţi încumeta să hotărăşti, dacă ai în faţă o creaţie autohtonă, sau un împrumut. Iar în caşul din urmă, trebue să dibueşti şi calea pe care s'a făcut împrumutarea. In sfârşit, obiectul nu e de­ plin cunoscut nici cu atât. El trebue urmărit în toate muncile necesare pentru modelarea lui, ţinând seama şi de latura sufletească a celui care îl face, apoi şi de întrebuinţarea lui.—Eresurile legate de alcătuirea unei unelte ori de mânu­ irea ei în timpul muncii, sânt absolut indispensabile, pentru a-i putea da locuţ cuvenit în civilizaţia şi cultura poporului respectiv.

Abia, după ce va fi gata seria monografiilor, prin controlul reciproc al rezultatelor, vom avea destul material comparativ, pentru a păşi la o descriere etnografică a întregului nostru popor.

4

SOVEJA

localizat în baladă. Tot din Focşani a ieşit apoi Mincu, renova­ torul stilului arhitectonic românesc şi tot acolo s’a născut ele­ gantul literat Duiliu Zamfirescu, destinat a ne înfăţişa sub forma artei războiul neatârnării şi nobila figură a lui Şonţu, întruparea cea mai deplină a gloriei militare dela Plevna.

N'a fost deci pustiu şi fără nume oraşul Unirii nici înainte de alipirea Principatelor, nici de atunci încoace1). Prin urmare, concentrarea de azi a atâtor tineri cărturari din toate părţile ţării, punând la un loc temperamente deosebite, pregătiri ştiinţi­ fice variate, dar preocupări culturale comune, sântem încredinţaţi va fi începutul unei epoce de nouă înflorire.

Aşa va fi. Şi trebuie să fie, dacă tineretul din partea lo­ cului şi cei ce se simt legaţi de Putna, pe lângă amintirea trecu­ tului, vor mai ţinea socoteală şi de un fapt unic ca însemnătate în toată istoria neamului: De pământul putnean se leagă amintirea zilei celei mai glo­ rioase din viaţa poporului român. In lunca Şiretului, între malul înalt dela Cosmeşti şi dealul dela Răzoare şi Muncel, am stat frunte la frunte cu cel mai puternic năvălitor, dintre toţi, câţi au călcat pământul nostru, dela Dariu al lui Histaspe şi până azi.

Rovine şi Călugăreni, Racova şi Răsboeni s’au adunat în câmpul dela Mărăşeşti.

Prin urmare „trecutul obligă", întocmai ca şi nobleţă, fiindcă este el însuşi un temeiu de mare înălţare sufletească.

Cei care împărtăşesc acest fel de a vedea, să păşască deci grabnic la muncă. Iar noi, martorii zilelor de cumpănă, când am văzut şi lipsurile oamenilor şi virtuţile străvechi ale poporului, nu putem da tineretului decât un sfat: să muncească cu ochii spre viitor. Cele mai bune ceasuri din viaţă sânt cele închinate neamului din care te-ai născut.—E singurul fel practic de a ajuta progresul omenirii.

SOVEJA.

x) Soarta a voit ca «nul dintre cei trei regenţi, Gheorghe Buzdugan, să fie tot un focşănean.

TOPONIMIE PUTNEANĂ.

După cum pentru cercetarea trecutului unui ţinut şi a unui popor suntem siliţi să recurgem, în lipsa informaţiunilor scrise, la toate lămuririle ce se pot scoate din resturile arheologice eşite la iveală din răscolirea pământului acela,—astfel de mărturii fiind decizive mai ales pentru caracterizarea extensiunii culturilor popu­ lare primitive, — deasemenea tot un fel de urme arheologice ne­ materiale, purtate şi transmise prin viu graiu, din generaţiune în generaţiune, sunt numirile toponomastice şi onomastice.

Elemente de cea mai puternică şi mai sfântă tradiţiune, nu­ mirile diferitelor accidente ale terenului precum şi acelea cari se dau diferitelor persoane, ele sunt rămăşiţe străvechi ce desleaga uneori problemele cele mai întunecate, pentru lămurirea cărora istoria n'ar putea să proecteze asupra lor nici o rază de lumină.

Numirile toponomastice şi onomastice păstrează de cele mai multe ori reminiscenţe istorice foarte îndepărtate ; alteori ele ne înfăţişează cuvinte sau forme ale acestora ce nu se mai între­ buinţează în limbă ; în special pentru limba noastră acestea sunt extrem de importante, fiindcă putem să aflăm în acest mod cam care era aspectul limbii «române în veacurile anterioare celui al XVI-lea, de când numai datează la noi cele dintăiu începuturi ale scrisului românesc. [0. Densusianu : Urme vechi de limbă in toponimia românească în Studii de filologie română, Bucureşti 1898, pg. 1].

Cu drept cuvânt se poate zice că toponomastica este istoria nescrisă a unui popor ea fiind arhiva în care s'au păstrat eve­ nimentele, mai mult sau mai puţin îndepărtate, din trecutul unui neam şi cari au reuşit să exercite o oarecare influenţă deosebită asupra sufletului aceluia. Orice moment din viaţa unui popor : istoric, social, politic, psihic, îşi găseşte expresiune în toponimie.

6

AL. P. ARBORE

„Indem man die Ortsnamen studiert, bekommt man, freilich nicht immer neue oder sehr wichtige, aber in allen Făllen durch die Eigentiimlichkeit ihrer Herkunft interessante Nachrichten iiber die Beziehungen der Rumănen zu {remden Volkern, iiber Eigentumsverhâltnisse, iiber sozialpolitische Institutionen der Vergangenheit, iiber Glauben und Sitten : kurz iiber das ganze Kulturelle Leben des rumănischen Volkes". [I. Iordan: Rumănische Toponomastik, Bonn und Leipzig 1924, I pg. 3].

O minunată sintetizare a tuturor problemelor ce le ridică şi le indică cercetarea numelor de localităţi este aceia a lui W. von Humboldt, cuprinsă în următoarea afirmaţiune lapidară: „Durch die Ortsnamen, die ăltesten und dauerndsten Denkmăler, erzăhlt eine lăngst vergangene Nation gleichsam selbst ihre eigenen Schicksale, und es frăgt sich nur, ob ihre Stimme uns noch verstăndlich bleibt".

Dacă importanţa lămurirei acestor urme ale trecutului este aşa de mare pentru orice popor, cu atât mai importante sunt asemenea resturi pentru neamul românesc a cărui dezvoltare isto­ rică medievală este încă plină de mister. Când orice alte informaţiuni istorice lipsesc, şi în multe privinţe suntem siliţi să plutim încă în nesiguranţa tuturor felurilor de ipoteze, este ab­ solut indispensabil ca să se procedeze la clarificarea toponomastică şi onomastică a fiecărei regiuni, fiindcă acesta este un material autentic, care, oricât de alterat ar fi ajuns până la noi, mai păstrează într'însul încă resturi de autenticitate primitivă.

In toponimie se reflectează şi tot felul de înrâuriri exerci­ tate în cursul vremii asupra noastră.

Un mare număr din elementele onomastice şi toponimice sunt de origină slavă, al căror înţeles se poate uşor descurca, pe baza studiilor lui Fr. Miklosich, rămase clasice şi până astăzi; unele din ele rămân însă adevărate probleme-enigme, pentru lă­ murirea cărora trebuiesc pornite sistematice studii de amănunt, pe baza cărui material informativ se va proceda la o clarifi­ care a lor. „Ajutorul, întru deslegarea lor, trebuie căutat în documen­ tele istorice. Acestea oferă adesea forma arhaică, primordială sau măcar una intermediară, care denunţă originea. Mai mult: fără ele, etimologiile cele mai plauzibile în aparenţă pot fi, de fapt, falşe şi, din contra, cu ele, cele mai neverosimile se pot dovedi

:

TOPONIMIE PUTNEANĂ

7

juste**. [V. Bogrea: Câteva considera (Alini asupra toponimiei ro­ mâneşti în Dacoromania I (1921) pg. 211].

Deaceia şi noi, de câte ori ne-a stat în putinţă, am căutat să folosim şi anumite citate din documentele, publicate până acum, ale ţinutului putnean.

Ca pretutindeni aiurea, foarte multe din numirile topice ne descriu forma şi aşezarea localităţii respective, aspectul exterior al locului, anumite vecinătăţi caracteristice, aşezarea locului după cele patru puncte cardinale, după înălţime sau după situaţiunea acelei localităţi în raport cu altele învecinate, etc.

Dacă se încearcă să se caracterizeze din punct de vedere toponimic anumite regiuni ale teritoriului românesc se observă un lucru capital: sunt unele regiuni cu majoritatea localităţilor formate dela anumite numiri de persoane cu terminaţiunile : — eşti, — eni, — ean} — uţi,.— ăi, etc., ceiace ne arată că în aceste locuri avem de-aface cu aşezări omeneşti mai târzii, formate prin stabilirea unor înlemeetori de sate, ale căror nume s’au dat apoi tuturor celor ce descindeau dintr'înşii, ca urmaşi ai lor: Bârseşti, Negrileşti, Spineşti, Păuleşti, Carşocheşti, Stroeşti, etc., Broşteni, Dragosloveni, Rucăreni, etc., Rădăuţi, Filipăuţi, etc., Bădărăi, etc., — după cum sunt şi altele unde se păstrează anumite numiri date după anumite caracteristice ale terenului sau după altfel de consideraţiuni. In acest caz numirile ascund în ele amintiri foarte îndepărtate în legătură cu trecutul acelui ţinut, desvăluindu-ne şi anumite aspecte în legătură cu unii din cei mai vechi locuitori ai unor asemenea locuri. In această pri­ vinţă numirile de ape ca râuri, lacuri, etc., sunt din cele mai caracteristice. „Eine der wichtigsten Quellen fur die Erforschung der ehemaligen Besiedelung eines Landes sind die Flussnamen, die mehr noch als die Ortsnamen die ferne Vergangenheit uberliefern, da sie stabiler sind, wăhrend die Ortsnamen mit jeder neuen Welle eine Unmenge neuer Namen zeigen, hingegen alte oft spurlos verschwinden**. [G. Weigand în Iahresbericht... XXVI — XXIX [Leipzig 1921] pg. 70].

Unul dintre aceste ţinuturi de osebită şi particulară înfăţi­ şare toponomastică şi onomastică dovedind o originală viaţă populară este Vrancea, caracteristică nu numai printr'o desvoltare particulară, în înţelesul local al vieţei săteşti, ca puţine alte

8

AL. P. ARBORE

regiuni la noi, spre exemplu : Chigheciul dela Prut, Câmpulungul bucovinean, Câmpulungul muscelean, Valea Teleajunului şi Chiojdurile Buzăului ci şi prinţr'o nomenclatură geografică specială, de origină slavă în general. [N. Iorga: Vrancea şi Vrâncenii [Bucureşti 1921] pg. 21], Căci in afară de tot romantismul acela poetic legat de acest ţinut pitoresc ce-a făcut odinioară atâta vâlvă prin ceia ce-au reuşit să strecoare în literatură unii din scriitorii noştri de seamă „Vrancea înseamnă însă partea românească păstrată cu vechile ei amintiri slavone, în autonomia ei ancestrală. Popas, întâiu pentru ciobanii trecători, a devenit sălaş pentru ciobanii aşezaţi".

[N. Iorga în prefaţa lucrării: A. Sava: Documente putnene, Foc­ şani 1929] pg. IV].'

Lămurirea unor din cele mai caracteristice nume toponomastice ale ţinutului întreg din care face parte şi Vrancea, am încercat s’o facem în sumarele însemnări ce urmează mai jos, cu slabele mijloace de informaţiune ce ne-au putut sta la îndemână într’un târg de provincie, cum sunt mai toate dela noi din ţară, lipsite de biblioteci şi de informaţiunile necesare cari privesc în rândul întăiu chiar regiunea însăşi în mijlocul căruia se află ase­ menea oraşe.

Ne-am bucura totuşi dacă o asemenea încercare ar stârni interesul necesar pentru asemenea probleme măcar în adunarea şi coordonarea unui material aşa de preţios, din partea orişicui, care ar putea să slujească ca punct de plecare pentru atare studii ştiinţifice viitoare de cea mai mare însemnătate.

Ajud, târg şi staţiune de cale ferată în jud. Putna, situate în gura luncii Trotuşului pe şesul Şiretului.

Ajudul-vechiu, sat, aşezat pe malul drept al Şiretului la 3 Klm. de târgul Ajud de astăzi.

Se pronunţă în graiul local Ajud şi Agiud.

Agiudul propriu zis este cel vechili, care a scăpătat din ce în ce mai mult dela 1794, când locuitorii de aici s’au strămutat dela malul Şiretului mai în interior acolo unde este azi Agiudulnou, îngroziţi de'revărsările mari şi dese ale Şiretului.

Cea mai veche însemnare despre Agiud se întâlneşte în convenţiunea comercială din 1433, April 9, între Ilieş, domnul Moldovei şi Saşii din Transilvania, sub forma Egyd-halma [Haşdeu :

/

TOPONIMIE PUTNEANĂ

I

9

Etymologicum magnum Romaniae, col. 513]. La început oraşul a fost o colonie ungurească înfiripată pe această vale a Trotuşului. N. Iorga : [Istoria poporului românesc I, Buc. 1922 pg. 21], compară această formă ungurească cu alte nume similare din Transilvania ca Năsăud, Şamşud, pe când G. Weigand [Iahresbericht XV pg. 151] îl aseamănă cu forma Aiud, care este un nume tot unguresc.

A fost un însemnat centru comercial de-alungul drumului ce străbătea valea Şiretului. [I. Nistor : Die auswărtigen Handelsbeziehungen der Moldau im XIV, XV and XVI Iahrhundert.

Gotha 1911 pg. 136, 165—166].

Se găseşte pomenit pentru anii 1460, 1494 la I. Bogdan : Documentele lui Ştefan cel Mare II pg. 38, 274, 279.

Haşdeu pune numele în legătură cu ungurescul Egyd-halma (Movila lui Agiud), în care Egyd nu este decât forma ungurească a numelui „Aegidius" „un nume greco-latin care în veacul de mijloc se obicinuia mult în Ungaria".

I. Iordan [Rumănische 7oponomastik I, pg. 72] cearcă să-l pună în apropiere cu numele Jude, conducător de sat, pentru care pomeneşte şi alte numiri topice româneşti ca Balta G iudelui (Iaşi), Balta Judelui (Romanaţi), etc., ceiace ne-ar arăta întrebuin­ ţarea unora din funcţiunile şi titlurile vechi in toponimie.

Alba, cel mai mare afluent al Şuşiţei, ce izvorăşte din dea­ lurile Mărăştilor, corn. Răcoasa. Este un termen care se între­ buinţează ca un epitet foarte des în nomenclatura topografică, în opoziţie cu atâtea alte numiri de negru. Este cuvânt de origină latină : albuş. Numele topic este o formă femenină.

Se pomeneşte într'un document din 1499, Noembrie 26, dat fn Hârlău, de Ştefan cel Mare şi de o selişte Alba : „Ştefan con­ firmă comisului llea seliştea Alba pe Putna „unde a fost Miclăuş Catina“, cumpărată cu 100 zloţi tătăreşti dela Ivul, fiul Voicăi, nepotul stolnicului Bogdan, care o stăpânise mai înainte", — lo­ calitate pe care I. Bogdan o presupune a fi fost pe acest pârâiaş Alba. [Documentele lui Ştefan cel Mare II 159, 161].

Alghianu, pârău format în munţii comunei Poiana şi care se varsă în Putna ; deasemenea, cu acelaş nume, mai e o loca­ litate sărată pe Dealul-Poenii în comuna Spineşti.

Localitatea se găseşte pomenită la anul 1443, Iunie 20 [Aurel Sava : Documente putnenc, Focşani 1929 pg. 1]. Este o

10

AL. P. ARBORE

derivaţiune cu terminaţiunea — ian (u) dela alb, albianii. [I. Iordan: R. Toponomastik II, 125, 133].

Angheleşti, comună rurală în spre nordul judeţului, lângă Ajud. Se numeşte aşa, poate, dela stăpânul acestui sat, care era paharnicul Angliei, [I, Iordan R. Toponomastik I, 51]. Mai cu­ rând însă e de admis că numele vine dela un bătrân Anghel, întemeetorul satului, ca pretutindeni pe teritoriul românesc, unde numirile terminate în-eşti, arată pe urmaşii bătrânului, înteme­ ietor de sat.

Arămoasa, pârău format pe teritoriul comunei Pufeşti şi care se varsă în Şiret. I. Iordan [R. Toponomastik II, 177] de­ rivă cuvântul dela aramă, metal. Ar putea fi un derivat femenin dela onomasticul Arama.

Arsâpu (la); localitate la Bârseşti. [A. Sava /. c. pg. 160].

Arva, pârău format pe teritoriul comunei Mera, trece pe lângă cat. Căpătanu şi se varsă în Milcov.

Cihac [II, 723] pune cuvântul acesta în legătură cu maghiarul »ârva“ pe care-1 traduce prin „orphelin, isole", lămurindu-şi ast­ fel presupunerea : „La plupart de vignobles etant sur Ies collines, ceux dans la plaine se trouvent isoles".

Plecând dela senzul acestei vorbe, lămurite de P. S. Aurelian în Ţara noastră pg. 133, unde se spune că „viile dela poale sau dela şes, harvele după cum le zice în Prahova se pot cumpăra şi cu 300 lei pogonul" şi punând în legătură numele acesta cu acela de Arva, dat unor râuri, Haşdeu [Et.ym. magnum II col.

1779^—1780], sprijinindu-se pe un text din Varrone (De re rust.) unde se spune textual „majores noştri ex arvo aeque magno, sed male consito, et minus multum et minus bonum faciebant vinum et frumentum", — crede că derivă din latinul arvuni şi arva în­ semnând o câmpie „care poate fi lucrată încât să producă, fie grâu fie vin“.

Termenul arve însemnând un pământ vinicol, diferit de vigne-viie, se găseşte şi întrun text francez din 1326, ceiace arată că vorba latină arvuni şi arva a trecut în domeniul romanic.

Dicţionarul limbii române tom. II, 374 îl dă acest termen de origină necunoscută.

Bahna, Bahnele mahala a oraşului Focşani. (Se întâlneşte numele şi în onomastică: Bahnă, banditul care îngrozise Vrancea şi judeţele vecine din Ardeal).

oF

TOPONIMIE PUTNEANĂ

11

însemnează: mlaştină, mocirlă, smârc, băltoacă.

Este un cuvânt slav. Dicţionarul limbii române I, 426 îl derivă din ruteanul bahno. Margareta Ştefănescu [Elementele ruseşti-rutene in limba românească şi vechimea lor, Iaşi 1922, pg.

38], dă ca etymon al cuvântului pe rusescul bagno unde s’a în­ tâmplat prefacerea lui g în h, pentru a avea forma bahno. [Cf. I. Iordan R. T. I, 19], Bătineşti sat între valea Ţifeşti şi râul Şiret, la 15 Klm. de Focşani.

Numele satului vine de bunăseamă dela întemeietorul, bă­ trânul lui, care este un Batiu/ un asemenea nume se găseşte stăpânind trei sate pe Putna la anul 1423. [R. Rosetti: Pământul, sătenii şi stăpânii in Moldova pg. 163, nota 1].

Un document din 1497, Martie 14, dat de Ştefan cel Mare „confirmă lui Micul Măcău din Suceava, jumătate din satul Călimăneşti pe Putna „la vad" partea de sus cumpărată cu 70 zloţi tătăreşti dela Ion Batin din Suceava, nepotul lui Batin, care îl stăpânise în puterea unui privilegiu dela Alexandru cel Bun".

[I. Bogdan : Doc. lui Ştefan ccl Mure II, 108]. [Cf. Ibidem I, 137 pentru anul 1469 Oct. 13].

In Brăhăşeşti (Tecuciu) trăeşte şi astăzi o familie cu numele de Batin [I. Iordan .* R. T, I. 51].

Etymonul trebuie să fie slav şi anume înrudit cu tema bătu — Kntittel (ciomag, măciucă, ghioagă), găsindu-se în slovenică chiar forma bâlina „Priigel, Stock". [E. Berneker: Slavisches etymologisches Worterbuch, I Heidelberg 1908 — 1913, pg. 46].

Dela rădăcina bat, se găseşte în cech. - boh. batin [Fr. Miklosich: Die Bildung der Personennamen im Slavischen pg. 13 No. 6].

Bâlca, pârâiaş pe teritoriul comunei Bâlca şi Coţofeneşti, ce izvorăşte din Gropile Budăului şi se varsă în Trotuş ; deasemenea numirea unui sat pe malurile pârâului cu acelaş nume, situat în nord-vestul judeţului la 18 Klm. de Ajud.

Se mai găsesc numiri de persoane înrudite cu acest nume ca Bălco, Bâlcu, Bilca [I. Bogdan : Doc. lui Ştefan cel Mare II, 507, 508] precum şi numiri de localităţi ca Balcani, Balcauţi, Bâlciul, Bâlcoae [Ibidem II, 546]. însemnează: bolotău, smârc. Haşdeu [Etym. magnum, 3014] dă şi înţelesul de văgăună dar într’o regiune muntoasă sau pă-

12

AL. P. ARBORE

duroasă. Inrudindu-1 cu ruteanul baLka, el îl socoteşte ca un îm­ prumut făcut chiar în această limbă din graiurile turanice, de unde vine şi numele Balfzan, bdikcuilyki ce însemnează în aceste limbi „munte" şi „chaîne de montagnes escarpes" — (Bărbier de Meynard). El găseşte chiar că forma bâucă, pronunţat beucă ce însemnează în Muscel „o adâncătură strâmtă între dealuri acoperite cu păduri", — este aceiaşi temă ca şi bâlcă. Dicţionarul Acad. române I. 453 socoteşte că pentru lămurirea etymonului „ne-am putea gândi la tuplina slavă bălIz — cfr. Berneker SI. Wb. 117 — care se găseşte în verbe cu senzul de „a urui" şi în sub­ stantive cu senzul de „adâncime, vârtej, d. ex.: în polon, belk „Strudel, Tiefe", In cazul acesta bâte ar fi însemnat „vârtej" „ochiu" într'un lac şi numai prin extensiune „lacul însuşi şi n'ar fi imposibil ca şi bâlcă „ulcior" să fie acelaş cuvânt".

[Cf. Marg. Ştefănescu : Eleni, nis.-rutene, 82].

Deasemenea bilkci (ruseşte), ruteana bilka (veveriţa). [E. Ber­ neker Si. Etym, Wb. 56.]

Bilieşti, sat la 12 Klm. nord de Focşani.

Numele satului vine desigur dela un întemeietor Bile, nume ce se întâlneşte de câteva ori în documentele vrâncene. Astfel înt'un document din 8 Iunie 1688 un a Bilei vinde mânăstirei Mera, pământ. [A. Sava: Documente putnene pg. 38,-31]. [Cfr. C. D. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl: Documente vrăncsne Buc. 1929, I, 4]. Numiri înrudite de persoane ca Bila, (Bilăi ?), Bilova, precum şi de localităţi ca Bilăuţi, Bilava, BiLavoill se găsesc în documentele moldoveneşti. [I. Bogdan : Doc. lui Ştefan cel Mare II, 508, 548].

Numele este de origină slavă şi e înrudit cu tema slavă Belu — lucidus, albuş. [Fr. Miklosich: Die Bildung der slavischen Personennamen în Denkschriften d. k. Akademie in Wien voi. X (1860) No. 27 pg. 252—253].

In ruseşte bila însemnează albeţ, mâzgă (adică măduva albă a unei plante), de unde poate să fi pătruns cuvântul sub forma bile ; dela această rădăcină derivă şi numele de persoană Bcliş [E. Berneker SI. Ei. Wb. pg. 55 56].

Bogoe. într'un document din anul 1747 unde se dă mărturia lui „Vasile Lupu Cojocariu la mâna lui Toader Chihanu pentru alegerea moşiei acestuia, în Nereju mic“, — se întâlneşte „din Zăbala pâră la stâlpu lui Bogoe". [A. şi această expresie Sava: l. c. pg. 78].

TOPONIMIE PUTNEANĂ

13

Numele este slavicul bogn. — deus. Un derivat din această rădăcină bogoje se întâlneşte în Monumenta scrbica, Vindobonnae 1858 apud Fr. Miklosich : Die Bildung der Slav. Pcrsonennamen Pg* 247].

Boloteşti sat la 18 Klm. de Focşani.

Boloteasca, pădure.

Satul Boloteşti pe Putna, cu loc de moară, apare într'un do­ cument din 1572. [Haşdeu: Arhiva istorică I, pg. 111].

Etymonul acestor cuvinte e rus. boloto „Sumpf, Sumpfwiese“ [E. Berneker : SI. Et. Wb. I, 70].

Derivatele din cuvântul rusesc se găsesc mai mult în jud.

Soroca, Bălţi, Iaşi şi Putna, pe când în celelalte judeţe se găsesc corespondente din limbile sudslave sub forma blato, baltă : Balteni, Bălteanu, etc. [M. Ştefănescu: Eleni, rus.-rutene pg. 17].

I. Iordan [/?. T. I, 51, II, 125] caută sa explice numele de per­ soană Balotă, din Bală-fotă.

Borşani, comună rurală, alături de Bâlca; trup de pădure.

Borşarul, pârău în Jud. Putna.

Cuvântul întrebuinţat în toponimie şi onomastică este de origine rusească : borstsu; sub această formă apare ca un îm­ prumut şi în limba bulgară. Cf. plsl: briistu. [Fr. Miklosich : Die slavischen Elemente ini Rumunischui, Wien 1860].

Cuvântul e mai frecvent în toponimia Moldovei şi în limba de toate zilele de aici, pe când în Muntenia avem vorba ciorbă.

Se întâlneşte des şi în onomastică, în Moldova : Borş. [M. Şte­ fănescu : Eleni, ruseşfi-ruiene, 34], Bosnii, (poenile); într'un surct din 1688 August 21 se întâlneşte: „şi 12 fălci de poiană la Năruja, carile s'au luat dela Petre, ce se cheamă la Poenile Bosnei în dial şi moşie dela Petreşti şi dela Focşani ce şi Ursăi Moţocesei îi sânt cumpărături...“ [A. Sava : /. c. pg. 41 ; 182].

Bucur, localitate în Putna. [I. Iordan R. T. II, pg. 224].

Cuvântul este de origină albaneză : bucur — frumos ; bllkuru = pulcher. [Fr. Miklosich: Die B/ldung d. sl. Personennamen No. 23 pg. 252; O Densusianu: Urme vechi de limbă pg. 6—8].

In Putna se mai găseşte şi localitatea: Comoara lui Bucur [I. Iordan: R. T. I, 88].

Budăiu, (Măgur la); într'un doc. din 1757, April 29 prin

14

AL. P. ARBORE

care preotul Mafteiu din Spineşti arată cum sa clădit schitul de x-i . aeaA. ea^r^ Se £asesc următoarele: „Tij am mai dat doo a ^r-i1 ^ur Rudăiu, ce se chiam parte Ciorneeştilor, cum aratja] şi Zapis\ - [A. Sava: L. c. pg. 145].

Să fie în legătură cu vechiul slavic: blid, —■ vigilare (a veghea) [Fr. Miklosich : Die Blid. d. SI. Pers. pg. 251] din care a recitat apoi sl. budci, Bude, Hiitte (colibă) în ruseşte, „Gebăude, Bauwerk“ [E. Berneker, /. c. pg. 96], de* unde localităţi ca Buda în Prahova, Budeşti în R.-Sărat, etc. ?

Din aceeaşi temă avem în cech-boh. budov [Fr. Miklosich: Dij Bild. der Ortsnomen aus Person. im Slav. pg. 18, No. 30], care ne-ar înlesni esplicaţiunea unor forme slave ce ne duc către cea românească cu sufixul — ăiu.

Toponimicul nostru ar însemna poate : Măgura la colibele de pază ? H. Tiktin, R. D. Wrb. 234 îl pune în legătură cu ung. bodon[y], bbdonfy/, (Tonnchen), care ar fi putut da în rom. budăiu, budăii (Butterfass).

Burca, sat ce aparţine de comuna Vidra; în trecut se numea Ireştii de sub Măgură.

Numele vine dela cuvântul rusesc burcă, ce însemnează o haină ţărănească ca un fel de ţundră. [Dicţionarul Academiei I, 696].

Burcioaia sat la vărsarea râului Troluş în Şiret, 3 Klm. de târgul Ajud.

Să fie un derivat femenin dela ungurescul burcoj, burcos ce însemnează „stufos, miţos“ ?

Buneului (munte). Se pomeneşte într'un document din 20 Ianuarie 1736 în fundul Vrancei. [A. Sava: Documente putnene pg. 75].

O formă curioasă dela vo/ja bun, în senz de bunic ? Poate să fie o formă prescurtată dela bunelul în espresia muntele bunelului.

Caciului (fundu); localitate la Bârseşti. [A. Sava, /. c. pg. 155].

Căliman ; sat ce aparţine de comuna Vidra.

Călimăneşti; cătun aparţinând comunei Pădureni, ce s a înfiinţat pe la anul 1750 de fostul proprietar Călimănescu.

Călimăneşti; pârâiaş pe teritoriul comunei Pădureni, şi care se varsă în Şiret.

Forma dintâi, care e numele satului din comuna Vidra, din

n

!■

TOPONIMIE PUTNEANĂ

is

Vrancea, se găseşte pomenită la anul 1445, August 8, într un document prin care se dă lui Uana Urecli şi tot neamului său „în pământ Moldavvii satili pi Putna anume unde eşti Stan Hărţăgan, unde-i casa lui Milcov şi Andreeş pi din sus di Orlandanii şi di Câliman“ [A. Sava l- c. pg. 1], Cuvântul este o derivaţie din tema slavă: Kala — niger (negru), —în forme ca KciUtmm, Kalimanic, Kalimunici, Calimanus [Fr. Miklosich : Dic Bildung dcr slavis:hen Personennamcn No. 160 pg. 280].

Câmpuri, sat în Putna, aproape de Soveja. Localitatea este interesantă şi prin aceia că într'o asemenea regiune muntoasă avem o numire ca aceasta care arată un fel de vale, o regiune întinsă, ca în cazul Câmpulungului din Muscel sau a celui din Bucovina.

Sat vechiu cu o populaţie ce arată numiri onomastice extrem de interesante, care merită un studiu amănunţit.

Numele este latin: Campus.

Căpătanul localitate la nord de Odobeşti, pe stânga Milcovului.

Numele vine dela un proprietar al acestui loc, cu acelaşi nume. In actul de vânzare a Odobeştenilor şi a locuitorilor din Grozăşti, din 8 Iunie, 1688, către Constantin Vodă Cantemir, a locurilor de pe Milcov, dela gura Arvei până la gura Reghiului se întâlneşte şi numele unui Ion Căpătau care vinde „35 fălci pol“ ; actul e iscălit chiar de Ion Căpătau cel bătrân. [A. Sava: /. C. 38]. Intr'un act din 1686 (Aprilie?) se face menţiune despre Ioniţă Căpătan vornicul de Vrancea şi Ioan Căpătan de Odobeşti.

[A. Sava : /. c. pg. 31].

Este o formaţiune alcătuită din substantivul Capăt (lat, capita, capete) după care s'a refăcut forma de mai sus,----- (- an sufix slav, ca într'o mulţime de alte formaţiuni similare. [Vezi G. Pascu: Sufixele româneşti Bucureşti 1916 pg. 291—294], Căpoteşti (Copoteşti) sat aparţinând comunei Boloteşti.

Derivă dela un nume de persoană, format din Cap-1--- otă.

[I. Iordan : R. T. I, 52].

Cârligata, pârău şi deal între Soveja şi Tulnici.

Derivat din cârlig, cuvânt de origină necunoscută.

Cllicera, cătun în comuna Crucea de sus, plasa Zăbrăuţi: deal înalt între Crucea de sus şi Străoani.

16

ÂL. P. ARBORE

Acest nume propriu ce însemnează „deal", mai ales „deal înalt" ,,vârf de deal“ „munte" este atât de frecvent, afară de ănat, în care afară de un loc—două, îl găsim înlocuit cu Tâlva sau Tilva, cum se găseşte însemnat pe hărţile austriace şi a lui Meruţiu, încât nu este aproape nici un judeţ muntos locuit de Români unde să nu se găsească sub una din formele : Ticera, Ticera, Ts’isera, Chicera, Chicerea, Cicera, Chiciora, Ts’is’ora, Chicioara, Chiciura, Clucerul şi Chicerna.

Chiciorea se găseşte ca nume de familie din Năruja [Vezi A. Sava : /. c. pg. 186 notă].

N. Drăganu, după ce face anumite consideraţii asupra cu­ vintelor Tâmpa, chicera şi mal spune că „nu e exclus că sufixul (la început cuvânt independent) — ră (cf. Tempora, Chic-e-râ, Mâg-u-ră), ne indică tocmai această origină tracică ori ilirică.

Deşi O. Densusianu [Graiul din Ţara Haţegului, 58] soco­ teşte că el trebuie pus în legătură cu formele slavice derivând din tema Kic (Kik-) : obulg. Kyciti (refl.) sârb Kicetise, Kiceljati se, rus. K’iciti sja, rut. Kiciti sja „a se îngâmfa", — N. Dră­ ganu crede că forma românească derivă din cele albaneze K'ihel’e f. „Gipfel" şi Kikel" m. „Spitzgipfel von Bergen, Băumen und Gebăude" date de G. Meyer în al său A. Et. Wb. p. 226, apropiindu-le sârb Kika „Zopf" ori rom. fi clăii, ţucluiu ciclău „Gipfel". „Formele sârbeşti cu r (Kicer şi Kiceri) se explică uşor ad­ miţând că ele pot să vină dela poporul la care / străvechiu şi / velar, şi poate uneori şi / albanez, trecea în r şi la care cu­ vântul chicera, chicer are întrebuinţarea cea mai largă, — poporul peste care s’a aşezat cei sârbesc şi care le-a lăsat Muntenegre­ nilor Durmitor şi le-a dat Rutenilor Măgura, Mur celui, Tâmpa, Kicera, etc." adică dela poporul românesc, care le-a luat la rândul său din limba albaneză.

Forma Chicera a pătruns la Ruteni tot dela Români, cum a arătat Haşdeu [Cuvinte din bătrâni I, 283—284].

(N. Drăganu: Din vechea noastră toponimie în Dacoro-

mania I, 117—129).

Cuvântul atestat documentar din 1500 (Ioan Neculce III, 45) se pare că a existat şi ca apelativ în româneşte. Dela Români a pătruns şi la Bulgari unde însemnează „pădure măruntă, vârf de munte". (V. Bogrea : Studii de semantică în Dacoromania III (1923), 460 nota 38).

TOPONIMIE PUTNEANĂ

17

Chilău, parte din satul Odobeşti ce-a aparţinut bătrânului Chilău, după cum rezultă dintr'un document din 28 Iuli 1732, unde se spune textual: „din siliştea satului din Chilău" [A. Sava : Doc. putnene, 68], Este compus din slavicul Chilă -j- sufixul ăa. Cuvântul chilă însemnează la început în slavă „testicule, coiu, boaşe" [H. Tiktin : Rum.-deuts.WOrterbuch pg. 339], ceiace arată că vorba compusă cu suf. — ău ar fi putut însemna „boşorogul".

Chiliile, pârâiaş pe teritoriul comunei Păuleşti, şi care se varsă în Putna.

Numele poate este în legătură cu niscaiva chilii călugăreşti ce-ar fi existat odinioară pe acolo, dacă ne gândim şi la locali­ tatea Fundul chiliilor, atestată încă în acest judeţ. [I. Iordan: R. Toponomastik I, 83].

Chilimeticul, pârâu ce udă comuna Tichiriş-Vrancea, afluent al Putnei.

Chilimetea pârâu la Ruget. [A. Sava /. c. 41, 97].

Groapa Chilimeti, dincolo de Chilimetea [Ibidem, 112].

Probabil ca să fie forma ungurească: Kelementelke. Et.: magy. P. N. (Z. 469) + tel (e) k-e „Klemensort" (Locul sfântului Clement). [Otto Liebhart: Die Ortsnamen des Seklergebietes in Siebenbiirgen în Balkan-Archiv. III, pg. 40, No. 197].

Poate să fie o reminiscenţă foarte interesantă din vremea episcopatului cumanic, în aceste regiuni.

Ciorna sat în jud. Putna, însemnat în M. Canianu şi A. Candrea: Dicţ. parţial ai jud. Putna. Nu se găseşte în Mareie dicţionar geografic.

Cuvântul este rusescul ciorn care însemnează, negru, şi căruia-i corespunde în limbile sudslavice cern} cu acelaş înţeles, după cum se vede din o mulţime de alte nume toponimice: Cerna, Cerneţul, Cernavoda, etc. [M. Ştefănescu: Eleni, rus.-rutene, 59—60].

Clăbuciul, munte şi loc de branişte lângă Zboina şi Soveja.

[A. Sava l. c. 17].

Clăbucul, pârâiaş ce izvorăşte de sub coasta muntelui cu acelaş nume şi se varsă în Lepşa ; se numeşte aşa probabil din cauza spumelor ce le face în cursul său [I. Iordan : R. T. II, 154], Etymon. sârbescul Klobuk — beşică de apă (Wasserblase).

Ciuşlea sat pe malul drept al Şiretului; pădure şi moşie.

2

18

al.

p. Arbore

Numele poate ca stă în legătură cu termenul alcătuit din substantivul duş, si. cubil, clipii, un fel de bufniţă de baltă „Sumpfeule" [H. Ttiktin, R. D. Wrb. 366], cu sufixul — lea, sau Ici cu care se formează anumite substantive în vechea slavă.

[Pentru sufix să se vadă Fr. Miklosich : Die Bildung der Nomitia im Altslovenischen, 164].

Clucerul este nume după boerul ce-a avut probabil vre-o stăpânire pe acolo.

Clucerul era acela ce se îngrijea de bucătăria domnească.

Numele localităţii ne arată funcţiuni şi titluri mai vechi întrebuin­ ţate în toponimie.

Cuvântul este slavicul vechiu: Kljucari [H. Tiktin : R. D. Wrb. 378].

Colţa. Intr'un document din 20 Martie 1691 se găsesc ur­ mătoarele în legătură cu o astfel de localitate : „din gios de seliştea satului ce se chiamă Colţa", care se găsea probabil prin apropierea satului Voloşcani şi a văii numită în documente „Rre".

[A. Sava /. c. 49].

Satul se va fi numit dela un întemeietor sau bătrân Colţa.

(Cf. Coifea numele spitalului din Bucureşti). Etymologia cuvân­ tului este necunoscută. (H. Tiktin : R. D. Wrb. 393).

Cornăţelu comună şi pârău, în lunca Trotuşului, la 12 Klm. de Ajud.

Este un derivat din lat.: cornii, cu sufixul — el [H. Tiktin, /. c. 417 ; I. A. Candrea şi O. Densusianu: Dicţ. etim. al limbii române. (Elementele latine) fascicula II, 62].

Cornet, derivat , din lat. cornetum, „lieu plante de cornuillers". [I. Iordan : R. T. II, 154].

Crimîneţul sau Cremineţul, pârău ce izvorăşte din munţii Sovejii şi care după ce udă comunele Soveja şi Câmpurile, merge de se varsă în Şuşiţa, mai în sus de Câmpurile de jos.

Se găseşte pomenit într’un document din 1555 [A. Sava

/. c5].

Este substantivul slav Kremenă „silex", piatră de cremene, la care sa adăugat sufixul — eţ, ca şi în alt substantiv de ori­ gină slavă, ca de ex.: Cămineţ, din vsl. kameniti = „lapillus", şi care la noi însemnează bolovanul lungueţ de piatră pus pe vatra sobei de lângă coş (horn) şi pe care se pun lemnele ce ard, cu un capăt. [G. Pascu: Sufixele româneşti, 321].

TOPONIMIE PUTNEANĂ

19

Pârâul ar însemna într’o traducere românească aproxima­ tivă : Pietrosul.

Coza, pârău, sat şi doi munţi pe teritoriul comunei Păuleşti.

Numele este slavicul Koza, capră, chevre, Ziege. [E. Berneker: SI. Etym. Wrb. I, 595; Fr. Miklosich : Die Slavischen Nămeţi aus Appellativen II, No. 253].

In legătură cu această rădăcină se mai găsesc ca nume to­ ponimice o mulţime de nume ca Cozla, Cozietii, Coziia, etc.

Pentru numele de Cozla este foarte lămuritor următorul pasaj care-i arată întrebuinţarea pentru desemnarea unor înălţimi: „Cozles seu tumuli, vulgo Mogili dicti, altissimi et maximi et frequentissimi maximorum et cruentissorum, ut plurimi asserunt, ac verisimile rationique consonum videtur, quondam certissima signa, seu illustrium virorum sepultura conspiciuntur" [Broniovius Descriptio Tartariae in Scriptores rernm Hungaricarum I, 818, apud V. Bogrea în Dacoromania I, 215—216].

Cucova pârău şi sat.

I. Iordan [/?. T. II, 185), derivă numele dela substantivul de origină latină cuc (pasăre) cu sufixul slav — ova.

V. Bogrea: [Dacoromania III, 425 notele 79 şi 40 dela pg.

460] îl pune în legătură cu turcismul clica „căciulă înaltă şi ţu­ guiată pe care Sultanul o dăruia Domnului la urcarea pe tron" (Şăineanu: Influenţa orientală II, 147), Cuca, „un joc copilăresc" (Viciu pg. 38) şi cucuie — solanum tuberosum (Ibidem). — Mr. ducă „bulgăre şi căpăţină de pământ; vârf de munte" [Dalametra] care nu lipseşte în toponimie.

Forma Cucuiova este numele unei movile pe malul Trotuşului, în hotarul Căvăranului bănăţean şi vine evident din Cucuiu care este cucullus latin.

Dorobeţilor, pârău; Dorobeţiasca, pământ; ambele la Bârseşti. [A. Sava 1. c. pg. 156].

Dracea albă, pârâiaş pe teritoriul comunei Răcoasa.

Dracea mare şi Dracea mică, pârâiaşe pe teritoriul co­ munei Câmpurile.

Numele provine din slavicul draciă, dracia, dracije (Dornstrauch) spin, şi nu din cuvântul drac (Teufel) cum pare a crede I. Iordan [R. T. I, 88). Vezi H. Tiktin : R. D. Wrb. 569 şi Fr. Miklosich: Die sl. Ortsnamen aus Apellativen I, 83—84; II, No. 84 : draciă = saliunca poliurus australis ; dracia.

20

AL. P. ARBORE

Ca înţeles trebuie să fie ceva asemănător în toponimie cu numirile Târnava, Târn, ce derivă deasemenea dintr'un slav: trunu (spin).

Drăguşani, sat. In legătură cu înfiinţarea lui circulă printre locuitori tradiţia că ar îi fost întemeiat de un luptător a lui Ştefan cel Mare, numit Dragoş, care i-ar fi dat lui ca şi tovară­ şilor săi Orbii şi Scurţii, ţinuturi în Putna. Aceştia din urmă sunt întemeietorii satelor Orbeţii şi Scurta. De bună seamă că numele Drăguşanilor vine dela un Drăguş întemeietor sau bătrân al sa­ tului, arătând pe aceia cari se scoboară din el. Etimologia este slavicul: dragii, însemnând scump, canişt de unde vin şi toate numirile onomastice : Draga, Dragul, Dragna, Dragan, Dragomir, Dragomira, Dragana, Dragoslav, Drazna; — dintre aceste unele ca Drăganu, pârâiaş în comuna Paltinu, Dragomira, pârâiaş pe teritoriul comunei Soveja şi Drago sloveni, cătun aparţinând de Soveja, — se găsesc, cum se vede în toponimia ţinutului putnean.

Numele Drâghiş se întâlneşte într'un doc. vrâncean din 1757 April 29 [A. Sava /. c. 145]. [Fr. Miklosich : Die Bildung der slavischeu Personennamen., Wien 1860 pg. 272].

Ezărelul gârlă ce vine din balta Răduleşti şi se varsă în pârâiaşul Dimaciu.

Este slavicul: ezero (bulg.), (sârb) jezero din plsl. iezero.

In toponimia românească întâlnim foarte multe forme cores­ punzătoare sud-slave. .

Farkaşa, nume de sat.

Etimologia cuvântului este ungur, farkas — lup (Wolf), pro­ babil după numele întemeietorului ce se va fi numit aşa, sau poate chiar după numele animalului sălbatec. [G. Weigand: Die Ursprutig der siidkarpatischeu Flussnamen in Rumănien in Iahresbericht XXVI — XXIX (1921), pg. 85].

Făurei, sat.

Numele vine dela un Faur (lat. fabet-fabruni).

Pe lângă numele obişnuite de persoane ce poartă această numire curentă se întâlneşte chiar într’un document din 25 De­ cembrie 1612 un Mihul Fauru, ce cumpără din moşia Muncelul, partea lui Lupu. [A. Sava, /. c. pg. 8].

Fitioneşti, sat pe valea Zăbrăuţului. întemeietorul acestui sat este desigur boerul Fetion, din timpul lui Ştefan cel Mare, care se găseşte pomenit în documen-

l

TOPONIMIE PUTNEANĂ

21

tele dintre anii 1458 — 1460. (I. Bogdan: Doc. lui Ştefan cel Mare I, 383).

Focşeneşti. Intr'un document din 2 Octombrie 1460 Ştefan cel Mare confirmă lui Morariu şi lui Petre Roşcanu între altele şi „jumătate din Focşeneşti, cumpărată dela fiii lui Balea“. I. Bogdan {Doc. lui Ştefan cel Mare I, 40) se exprimă textual: „Am extras dinlr'însul ce mi s’a părut mai puţin suspect, schim­ bând pe „Balin“ în Balea (orig. prob. sinove Balini) şi pe Focăneşti în Focşeneşti, un sat Focăneşti neexistând astăzi nicăeri în Moldova şi nefiind dovedit nici prin vre-un document vechiu; am avea astfel una din cele mai vechi pomeniri ale Focşeneştilor din Jud. Putna“. .<»„ cu ocazia hotărniciei ce s’a făcut tuturor proprietăţilor din oraşul Focşani, partea Muntenească între cei trei moşi sau bătrâni se găseşte unul Focşenesc...11 [D. F. Caian: Istoricul ora­ şului Focşani, pg. 30].

Furul munte ce aparţinea la 1869, împreună cu Lapoşui de jos, satelor Nereju, Spulberu şi Paltinul [I. Ionescu : Agricul­ tura română din Judeţul Putna, Bucureşti 1869 pg. 25].

Este o denumire toponimică, de o vechime mare, deoarece ea ne atestă o formă veche de limbă românească, care astăzi nu se mai întrebuinţează în dialectul daco-român, dar care se întrebuinţâ odinioară, după cum arată textele vechi: „Prin ferestri vor intra ca furii" (Biblia 1688) apud H. Tiktin R• D. Wrb. 655.

Etimologia cuvântului este latină: fur,-is (hoţ).

La muntele Furul se împreunau „hotarele plaiului de Mol­ dova cu plaiul Râmnicului"* (Bulet. com. istorice a României voi. VI, pg. 55).

Gârla morilor.

Gârlele.

Etimologia cuvântului este bulg : garlo „gâtlej, vărsarea unui râu" (G. Weigand: Ursprung... in Ihrb. XXVI — XXIX, pg. 91).

Ghergheleul (munte).

An act din 1584 April 18, pomeneşte de un loc pustiu „între Vrancea şi între Şuşiţa pe amândouă Vizăuţele din mun­ tele Ghergheleului, până în dealul Şuşiţei cât este loc domnesc".

(A. Sava l. c. pg. 7).

Ghirodie, pârâu sub Răchitaş, menţionat în actul de cum­ părătură a locului mănăstirii Soveja de către M. Basarab pe care

22 AL. P. ARBORE îl întăreşte V. Lupul la Noembrie 1646. (A. Sava l. c. pg. 13) Glămoiu şi GHmici, două nume de localităţi pe Tichiriş.

(A. Sava l. c. pg. 54 nota 1}_ Goceşti. Se găseşte într'un document ca localitate în Vrancea: nŞi cinci (prăjini) la Poduri totu a lui şi să numesc Goceşti".

[A. Sava /. c. pg. 78].

Gogoiul, cătun în Judeţul Putna, comuna Răcoasa, plasa Zăbrauţi. In trecut se numea Tămăşeşti.

Intr un document din 1555 se găseşte „s’au mai găsit un zapis la niamu Gugoilor, din Hat 7063, carili scrii că Toîana, fata Sâmzienii nepoata Laţii au vândut lui Gugoiu o parti în Lunca Largă..." (A. Sava L c. pg. 5).

Se întâlneşte un nume de persoană Gogoi într'un act din 1661 Febr. 18 prin care se vinde acestui Gogoi o parte din satul Câmpuri (Ibidem pg. 22). „Chirana Gogoiasa ot Câmpuri". (Doc. 1687 Fevr. 3, la A. Sava l. c. pg. 32).

Să fie oare această vorbă în legătură cu bulg. Gogo, „George" ? (H. Tiktin R. D. Wrb. 690).

Gornetul.

Cuvântul provine din gorunet. Etim. e poate din gabalanus — lat. gabalus (H. Tiktin: R. D. Wrb. 693).

O formă foarte apropiată din cea românească este gorun, goren din tema slavică gor = incendium, apud Fr. Miklosich : Die Bildiing (ier slavischen Personennamen pg. 264.

Greşul, pârâiaş pe teritoriul comunei Tulnici; izvorăşte din locul numit Piatra scrisă, vârful Macradeului şi se varsă în Putna.

Munte pe valea Putnei.

Să fie un substantiv postverbal din „a greşi ‘ din paleosl. greşiţi sau o derivaţie din lat*agrestius, care cu mici variante e răspândit pe întreg teritoriul roman, însemnând, în ultimul caz, cârcei, ca în exemplul „Nu iaste mai bun greşulu lui Efraim de cât culesul lui Aviezer? ..(Biblia (1688) 179 W3) lDicţionarul

Academiei, 305).

Hâjma ; „o parte din moşie ce se numeşte Hâjma dm ho­ tarul Milcovu" pomenită într’un document din 3 Oct. 1726. (A. Sava /. c. 66)» .. c . .

Hrejdii (fundul) pe teritoriul Păuleştilor. (A. Sava /. . pg111, 140).

TOPONIMIE PUTNEANĂ

23

Jorăşti, sat.

Numele este în legătură cu un întemeietor Jora.

Un Toader Jora era mare staroste de Tecuciu în anul 1529.

(R. Rosetti: Pământul, sătenii şi stăpânii in Moldova pg. 238 nota 6).

Jîpienilor (arşiţele) din pârâul Tojanului (Doc, 1736 Dec. 20) A. Sava /. c. pg. 76.

Jariştea, sat.

Schitul Lepşa.

Desen de Const» Iacob*

Numele este din/vechiul bulgăresc Zaristâ dela zară (Brand, foc). Există şi forma jerişte.

Lăcăuţului (muntele), depe unde se începe râul Zăbala. (Vezi şi doc. din 20 Ghenarie 1736 apud A. Sava /. c, 75).

Lapoşu, pârâiaş pe teritoriul comunei Nereju ; munte în comuna Nereju.

Se întâlneşte~muntele Lapăşul „din sus din Vrancea dila ţinutul Putnii", într'un doc. din 1735, Ghenar 20. (A. Sava /. c.

73). Etim. este slavicul Lbulg.: lopusa, lopucha (Klette), scaiu, scăete şi brustur (petasites officinalis). [E. Berneker: Etim, slav.

24 AL. P. ARBORE

Zfattoenl's3-84,ikn°Noh an" Slmt8Chen 0rtsBamen aUS AP~ m,in0;LTP?a’ CătUn.în corauna Tulnici; pârâu pe teritoriul coT i u nicl* ce izvorăşte din Poiana Vrancii, se uneşte cu Lepşuleţul şi se varsă în Putna sub muntele Macradeu.

Lepşuleţu, pârâiaş pe teritoriul comunei Tulnici , ce izvoraşte din lacul Vulturului de sub Sboina Neagră şi se varsă în Lepşa.

Etim. este slavicul lepă, bulg. lep: „schon, pulcher, joii, beau“, si. Lep, lepsi, ns. lepy, lepsy, plb. lepse.

Ar însemna prin urmare Frumoasa, Frumosul. Dealtminteri se găseşte încă în Putna şi Muntele Frumoasele, cărui nume avem corespondentul slav Lepşa. (E. Berneker : 1. c. pg. 711 — 712; Fr. Miklosich: Die Bildung der slavischen Personennamen No. 206 pg. 285; Fr. Miklosich: Die slavischen Ortsnamen aus Appellativen II No. 302).

Leurdii, localitate pomenită într'un document dela 1678 Maiu 18 (A. Sava /. c. pg. 24).

Numele localităţii este dat după planta leurdă, usturoiul ursului (alium ursinum) plantă erbacee bulboasă din familia liliacee (Z. C. Panţu: Plantele cunoscute de poporul român ediţia II, Bucureşti 1929 pg. 150).

Origina cuvântului este necunoscută. (H. Tiktin : 1. c. 907).

Sunt unele numiri toponimice derivate dela acest cuvânt, pe teritoriul românesc: Leorda, Leurdeni, etc.

Leurgioară. Intrun document din 9 August 1704 se spune : „care moşie se află în Leurgioară care şi el sî tragi din moşiile Vrănci“. (A. Sava l. c. pg. 58).

Lunca cătun în comuna Năruja, situat pe râul Zăbala.

Prelunca, localitate în Putna citată la I. Iordan (R. T. II, 131, 216), formată din luncă cu prefixul slav. pre.

Etim. este slavă ; Ksl: lanka (laka, laka = palus ; luka = pratum pone flumen.

In româneşte însemnează vale acoperită cu pădure şi aşela malul râului (H. Tiktin : R. D. Wrb. 931) cf. Fr. Miklozată sich : Die slavischen Ortstuuncu aus Appellativen II, No. 298.

In privinţa numirilor topice româneşti formate din această rădăcină slavă se pot observa următoarele : numai în Bucovina, Moldova şi Transilvania numele de localităţi se formează dela

1

TOPONIMIE PUTNEANĂ

25

rădăcina luc — ce este de origină rusească, pe când cuvintele româneşti formate din temele sud-slave linie (lok) sunt mult mai numeroase şi mai răspândite laolaltă în Muntenia, Moldova, Bu­ covina şi Transilvania.

In Basarabia nu se găseşte această numire „poate fiindcă acest ţinut sărac în ape curgătoare n'are 'aşa de multe lunci".

(M. Stefănescu : /. c. pg. 70).

Macradiul, poziţie culminantă în comuna Tulnici.

Etim. este slav şi anume vechiul bulgăresc mokru = humidus, mokrediva = humidus. (Fr. Miklosich : Die si. Ortsnamen aus Appellatizen II No. 355; cf. I. Iordan: R. 7. I, 41).

Prin urmare numele muntelui ar însemna în româneşte: umedul.

O mare asemănare între toponimia Vrancei şi între aceia a unor regiuni din Serbia se vede din următorul pasaj din Zaconicul lui Duşan, la B. P. Haşdeu [Arhiva istorică a României pg. 102]... „de au într'o parte până la grădina jupânului, până la Crucea Marujei, până la Macridolu (Valea umedă), până la râul Istoc şi în susul râului pe unde ese din V’ranine - pianine (Munţii corbului) “.

Malf arău, pârâu la Câmpuri. Numire astăzi cunoscută numai bătrânilor, „...să începi din gios de bisărica Câmpurilor, mai sus de pârâu „Malfarăului“ [A. Sava: Doc. put. I. pg. 89. Hotărnicia din 1766 Maiu 24. Ibidem pg. 90].

Mera, comună, mănăstire, pădure, munte, moşie.

Merioara, pârâiaş format pe teritoriul comunei Câmpurile şi care se varsă în Şuşiţa.

I. Iordan derivă acest nume dela bulgarul: mera „pâturage“ = pajişte de păscut [R. Toponomastik II, 211).

Alilcov, râu ce izvorăşte din muntele Nereju şi se varsă în Putna lângă satul Răstoaca, Milcovelul, pârâiaş, cu izvoarele în înălţimele de lângă Mera, vărsându-se în Milcov.

Numirea aceasta se mai întâlneşte în R.-Sărat, Olt, Tulcea, Argeş.

Etimologia cuvântului este slav. milu = misericors.

In anumite exemple citate de Fr. Miklosich, din diferite limbi slave, se întâlnesc chiar formele: milko, miljko, miljkovic, miljkovac [Die Bildung der slavischen Personennamen No, 220

26

AL. P. ARBORE

pg. 288 289]. In 1. polonă se găseşte forma milkov, în croată nulekovo selo, în cech.-boh.: milkov. [Fr. Miklosich : Die Bilaung der Ortsnamen aus Personennamen im Slavischen No. 192 pg. 45].

In forma noastră românească numele vine probabil dela enumirea unei persoane Milko — iubit, plăcut, intim, drag, gratios. (Cf. G. Weigand : Die Ursprung... in Iahrb. XXVI - XXIX Pg- 83).

Monteoru, pârâiaş pe teritoriul comunei Nereju; izvorăşte din muntele cu acest nume şi se varsă în Zăbala.

Monteoru, munte, proprietatea răzăşilor din comuna Nereju, situat la hotarul Vrancii, spre Judeţul R.-Sărat.

Intrun hrisov din 1804, Dec. 20 prin care Domnul Moruzzi întăreşte hotărnicia moşiei Mera se spune : „Muntior, unde se întâlnesc trei hotară, adică a Mănăstirii Mera, a Vrancii şi a Ţării Româneşti". [A. Sava: /. c. pg. XIII].

Este o formaţiune din diminutivul muntişorul,— miintiorul—, monteoru din latinul: mons, — tis. Tot de aici vine şi forma Mlintişoarele, derivată dela muntişor, care se găseşte deasemenea în Putna [cf. I. Iordan : R. T. I, pg. 16, II, 122, 140, 170 ; V. Bogrea în Dacoromania III pg. 452 nota 36].

Moşinoâiele, pădure şi schit pe teritoriul comunei Fitioneşti.

Etimologia cuvântului este discutată. I. A. Candrea şi Ov. Densuşianu derivă forma dintr’un element latin : musaraneus,— um „musaraigne" devenit *musârînu, de unde prin amestecul su­ fixului — onu,*mUsăronu; de o parte prin asimilarea vocalelor, de altă parte prin influenţa cuvintelor mişuna, muşina (v. tnişină) forma normală sa alterat în diverse moduri, dând naştere nu­ meroaselor variante citate mai sus. [Dicţionarul etimologic al limbii române (el. latine) fasc. IV pg. 174—175].

H. Tiktin (R. D. Wrb. pg. 996) consideră că formele româneşti vin din slav. mesiti, mesati (mischen) = a amesteca.

Muncelul, sat aparţinând comunei Străoanii de SUS. Se găseşte pomenit „Muncelul di pi Zăbrăuţi" într’un îspisoc dela Bogdan Voevod din 19 Februarie 1508 [A. Sava Origina vorbei este latină : monticellus, um,- munticel,- muntcei-muticei. [Cf. V. Bogrea în Dacoromania III, 452 şi I. A.

TOPONIMIE PUTNEANĂ

27

Candrea şi O. Densuşianu : L. c. fasc. IV, 177 ; H. Tiktin : l. c. pg. 1021].

Muşa, munte în plasa Vrancea, proprietatea răzăşilor co­ munei Poiana. „Plaiul Laposiulu merge în Sboina şi de acolo în Musia“ [I. Ionescu: Agricultura română in Judeţul Putna pg. 27].

Muşiatu, munte ce aparţine la satele Poiana şi Bodeştii [Ibidem pg. 25]. „Un om bucur însemna un om frumos, iar numele de Bucur, Bucura a fost dat la început acelora ce se distingeau prin fru­ museţea lor. încetul cu încetul, semnificaţia primitivă a cuvân­ tului s'a pierdut şi numele propriu sa răspândit atât de mult încât ideia de frumuseţe cu care era asociat mai înainte a dis­ părut cu desăvârşire.

Aceiaşi soartă a avut-o şi numele Muşat. Ştiu că în macedo şi istro-română muşat însemnează „frumos". La nordul Du­ nării cuvântul acesta apare cu deosebire ca nume propriu şi se poate foarte bine ca el să se fi introdus în daco-română tot de la sud. Ca şi Bucur, numele de Muşat a fost dat mai întâiu per­ soanelor frumoase, până când forma adjectivală a dispărut în unele regiuni, păstrându-se însă în numele câtorva familii şi loca­ lităţi". [O Densuşianu: Urme vechi de limbă in toponimia românească, pg. 8—9].

H. Tiktin [R. D. Wrb. 1024] traduce pe muşat cu „schon", derivându-1 ca o prescurtare din frumuşa’t (compară a infrumoşa, — frimşa) ca mumos, tno’s, Frâncu l.c. din frumo’s.

Muscocii (pârâul); dela Muscovce. [A. Sava l. c. pg. 133].

Năneşti, sat. întemeietorul trebuie să fi fost un oarecare Nan. Un Nan cruceru se întâlneşte la 1508 într'un document de la Bogdan Voevod „în carile să cuprinde că o Drăgălina, fata Nastasîi, nepoată lui Nan cruceru, au vândut tot sat Muncelul di pi Zăbrăuţii, ci l-au avut după drept uricul moşi-său lui Nan cruceru, lui Dragomir Munceleanu..." (apud A. Sava /. c. pg. 4—5).

Năruja, sat şi pârâu.

G. Weigand derivă cuvântul dintr'un cuvânt bulgăresc pe care nu-1 indică ci-i dă numai traducerea germană „herrichten, schmiicken", etwa „Schmiickdorf“, — ceia ce-ar însemna Frumoasa.

(Ursprung der sudkarpathischen Flussnamen in Rumănien in Iahrb. XXVI—XXIX pg. 83).

28

AL. P. ARBORE

Ar putea fi vre-o legătură între cuvântul românesc şi sla­ vicul vechiu Ncirusil — subrufus (roussâtre, rougeâtre) [Fr. Miklosich: Die Bilei. ci. si. Personeanamen pg. 295 No. 245] ?

Nereju, pârâiaş pe teritoriul com. Negrileşti, ce izvorăşte, din Poiana ascunsă şi se varsă în pârâiaşul Deju.

Nereju mic, pârâiaş format în munţii comunei Nereju; se varsă în Zăbala.

Nereju, sat.

G. Weigand socoteşte că numele acestea stau în legătură cu klr. nerez (gier sălbatec, mistreţ) [Ursprimg in Iahresbericht XXVI — XXIX pg. 83].

M. Ştefănescu (Eleni, riiseşti-riitene pg. 5) dă pentru forma românească Ncrejci pe bulg. nereaza.

Odobeşti, comună urbană, renumită prin podgoriile sale.

Numele vine dela un descălecător de sat: Odo bă. Intr'adevăr într'o hotarnică din 1840, Ghenar 20, din coleeţiunea de documente inedite a D-lui Judecător A. Sava se spune cum bă­ trânul Odobă, unul din cei patru bătrâni ai Odobeştilor, se îm­ parte în patru şi anume : Tebe, Odobă, Gherman şi Oleşasca.

Dela acelaş nume, Odobă, vine şi localitatea Odobasca, din Judeţul R.-Sărat.

Oleşeştr, cătun, pendinte de comuna Ţifeşti [Dicţ.geografic al Rom. IV, 561].

Oleşască : „hliza oleşască, din jos de gura Răiuţului", se găseşte într'un document din 1687 Dec. 5 [A. Sava /. c. pg. 35], Numele vine dela onomasticul: Oleşasca, cum se vede dintr’o hotarnică din 29 Ghenar 1840, în care bătrânul Odobă, unul din cei patru bătrâni ai Odobeştilor se împarte în patru şi anume : Tebe, Odobă, Gherman şi Oleşasca [Coleeţiunea de doc. inedite a D-lui Judecător A. Sava].

Paiuşele, munte în Vrancea.

Este pluralul diminutivului păinş, păiş din paiu ce derivă din latinul: palea-am (I. A. Candrea şi Ov. Densuşianu: L c. pg. 197). La H. Tiktin (/. c. pg. 1108} se găseşte şi înţelesul de pipirig (Schmiele) dat cuvântului păiuş.

Părosul, cătun ce ţine de Tichiriş.

Secătura Părosului.

Numele vine dela pâr, (copac)-f sufixul os, după părerea lui I. Iordan (i. c, II pg. 181).

TOPONIMIE PUTNEANĂ

2$

Pastrava. Se arată într'un document din 1673 Iuli 3 „pre­ cum au ales lor dreaptă ocină şi moşii ci au ei pre Vezăuţu mic şi pi Păstrcivci şi au arătat şi zapis dela Petru Vvd. şi di întăritură dela Radu Vvd.“ (A. Sava /. c. pg. 23).

Numele este dat după peştele, păstrăvul, ce se prinde în apele de munţi.

Etim. este slav. pistru (bunt, pestriţ).

Interesantă este forma femenină păstrată în acest toponimic.

PeţîC, pârâu ce se varsă în Zabala la Năruja. (E foarte sărat). Doc. 1792, Maiu 18. (A. Sava /. C. pg. 126).

Piatra oii. într'un doc. din 5 Februarie 1714 se spune: „până supt Muntior şi până la Piatra oii" (A. Sava /. c. pg. 61).

Pianina. Documentul din 17 Noembrie 1646, după ce în­ şiră pe toţi acei cari vânduseră locul pentru înfiinţarea mănăstirii Soveja lui M. Basarab continuă: „i-au vândut a lor dreaptă ocină şi moşie ce au avut şi ei a patra parte dintr’acelaş sat Soveja tot bătrânul lui Vădurele până la pârâul Ghirodie, supt Răchitaş şi în alte ape Pioa, cari curgeau dela Pioa şi pe lungul pân ia Pianina (?) domniască, ce se numeşte Zboina“. (A. Sava l. c. pg. 13).

Dacă lectura documentului este corectă atunci am avea forma slavă pianina care nu este decât o răstălmăcire slavonă a cuvântului alpina (cf. Fr. Miklosich: Die sLavischen Ortsnamen aus AppelLativen II, No. 440).

Poruşăşti, sat pomenit într’un document din 1678 Maiu 18 (A. Sava l. c. pg. 24).

Prahuda sat în Judeţul Putna.

G. Weigand derivă cuvântul dela tema prali = Staub, de unde ar veni şi Prahova reka „der staubige, wohl feinsandige Fluss“ {Ursprung... in Iahrb. XXVI—XXIX pg. 80. Cf. Margareta Ştefănescu: /. c. pg. 92 nota 1).

Putna, numele râului şi Judeţului.

G. Weigand derivă numele din Klr.: puteri ce însemnează: înzestrat cu drum (mit Weg versehen) (Ursprung... in Iahrb.

XXVI—XXIX, 83). In altă parte Weigand pomeneşte pentru lă­ murirea cuvântului putăna aşa cum se găseşte în documente şi putnyj „kundig, erfahren" (Die Namen der rumânii cheu Judeţe im Altreich în Balkan-Arhiv IV, 1928, pg. 173).

Marg. Ştefănescu (Eleni. rus.-rutene, 5) crede că pentru

3b

AL. P. ARBORE

explicarea numelui Putna, trebuieşte pornit dela etim. sârb. put = voie, (drum, cale).

Oricum ar fi, origina toponimicului românesc <este slavonul păţi = via, întâlnindu-se în unele limbi slave forma ca puteri, puţin, putnik şi putilo (în legătură cu acest din urmă nume cf. toponimicul românesc Putilo). (Fr. Miklosich : Die Bildung der slavischen Personennamen No. 315 pg, 303—304).

Răchitaşul, numele unui deal de lângă Soveja.

Diminutiv din Ksl. rakyta (şerb. rakita) = salcie.

Răcoasa, sat pe malul Şuşiţei la 17 klm. de Panciu.

Nu poate să fie nici o legătură cu vorba rece cum crede G. Weigand (Iahrb. XIX—XX, 133), ci mai degrabă derivă dela vorba rac (slavicul /'£/£&)+sufixul-fltfsa. Se mai întâlneşte o baltă în Judeţul Fălciu numită Răcosul, renumit prin bogăţia lui în raci. (I. Iordan R. T. II, 181).

Răstoaca, sat pe malul stâng al râului Milcov, acolo unde el se varsă în Putna, aproape de vărsarea râului Râmna în Putna, care se face mai la sud.

Cuvântul însemnează în româneşte „abaterea unui râu, în urma căruia rămâne loc uscat”. In macedo-română însemnează arostoacă, gura staulului şi aristoacâ, locul pe unde ies oile ca să fie mulse, sau locul unde se mulg ele.

Vorba este de origină slavă: rus : rastoku „despărţitură” rastoka} rozstok (a) „locul unde se desparte sau se unesc două râuri”, ceiace corespunde în totul cu poziţia actuală a satului nostru din Putna.

(I. Iordan, R. T. I, 31, II, 217 ; cf. H. Tiktin : R. D. Wrb. 1306).

Reghiu, pârâiaş şi sat ce aparţine de comuna Mera.

Rugetul sat ce aparţine comunei Tichiriş. însemnează „mărăciniş de mure, de zmeură” (Dornstrauchbusch besonders vom Brombeer, Himbeer) H. Tiktin l. c. 1343.

Intr’un regest din 20 Maiu 1661 se găseşte : „Zapisul di la Tudosăi Rugeţeanu cu soţia sa prin care vindi preotului Stan din Căliman un pământ la Ruget, pe din gios di pom şi bolo­ van” (A. Sava, /. c. pg. 22).

Cuvântul este un derivat din latinul rubus „Brombeerstrauch” (H. Tiktin /. c. 1343).

I. Iordan (R. T. II. 155) îl derivă din rubetlim, lieu couvert de ronces.

TOPONMErPUTNEANĂ

31

Sascut, târguşor în nordul Judeţului Putna.

Numele este o rămăşiţă a amintirii rosturilor ce le-au putut avea în trecut acest popor ai Saşilor în regiunea noastră; zicem în trecut fiindcă a doua parte a cuvântului, — cat, este vorba ungurească însemnând, fântână, ceiace ne arată că toponimicul nostru provine dintr'o vreme când înrâurirea ungurească era pu­ ternică în aceste părţi.

Prin urmare Sascut, însemnează: fântâna Sasului.

(Cf. I. Iordan : R. T. I, 104).

Săcheru (la), loc în satul Bârseşti. (Act. din 1808, fevruar) A. Sava, /. c. 154. Şecani. lntr'un document din 1494 „Ştefan confirmă lui Ivanco, su­ rorilor sale Neagşa, Anuşca şi Anasia şi nepoatei sale de frate Sora, fata Marincăi jumătatea din sus a satului Şecani „din sus de Ajud“, cumpărată dela Şerban şi dela Brânduşa, nepoata lui Jurj Şecanul, cu 60 zloţi tătăreşti'*. (I. Bogdan: Doc. lui Ştefan cel Mare II, 28).

Numele vine, cum se vede, dela întemeietor. Şiscanii de lângă Ajud să fie continuarea Şecanilor de odinioară ?

Soveja, sat, mănăstire, pădure, moşie Numele este slavic, din tema : asl. nsl. şerb. sova = noctua (bufniţă).

In sârbă se găseşte şi forma : sovovo. In klr. se întâlneşte numele unui râu: sovyca. In sârbeasca nouă forma soje din sovje are genetivul sojego ce-ar putea printr’un fenomen de metateziă şi de transformarea lui g în v să ne apropie de forma românească. (Fr. Miklosich : Die Bildung der slav. Personennamen II, No. 604).

In afară de localitatea putneană cu acest nume se mai gă­ seşte şi un afluent pe dreapta al Bârladului numit Soveja. Deasemenea în Bucovina un afluent al Prutului se chiamâ: Sovifa (G. Weigand : Ursprung... in Iahrb. XXVI — XXIX pg. 89 — 90).

Localitatea Soveja din Putna se găseşte pomenită la 1646 Noembrie 17 în actul de întărire a cumpărăturii făcută de M. Basarab dela oamenii de acolo pentru mănăstirea ce-avea s'o zidească. (A. Sava /. c. pg. 12).

Steiu, pârâiaş pe teritoriul comunei Tulnici; izvorăşte din locul numit Tiva - Golaşu, şi se varsă în Putna.

32

AL P. ARBORE

Stărmin. Numele se pomeneşte într'un document din 8 Iulie 1769: „Până în zarea Vâscului pe supt Stărmin, la dial, pân desupra Şipotelor şi noao încă ne este moşie bătrân[ă]...“ (A. Sava l- c• Pg. 149).

Cuvântul este slavonul : straniu = declivis, (pantă, povârniş) (Fr. Miklosich : Die slav. Ortsnamen aus Appellativen II, No. 634).

Străoanii de jos; Străoanii de sus. Sate.

Străuleşti — neam de oameni, comuna Câmpuri. (Doc. 1646 Noembrie 17 A. Sava /. c. pg. 13).

Doc. 1687 Iunie 9 „giumatati de funii, dintr’a opta funii a Străuleştilor" (Ibidem pg. 33).

— 1687 Iunie 19 : „driapta ocină din sat din Câmpuri care este din bătrânul Străuleştilor, din parte moşului lor Melinte din a opta parti cu tot vinitul locului cu poeni, săpături cu câmpu, cu păduri, cu silişte şi di pişti tot locul pi undi se va alege parte, strămoşului lor Straoa, dipi Şuşiţa din hotar în hotar" (Ibidem 33 — 34).

— Anul 1555 (regest): „S'au mai găsit un zapis la niamu Gugoilor din liat 7063 carili scrii că Tofana, fata Sâmzienii, nepoata Laţii, au vândut lui Gugoiu o parte în Lunca largă şi măcar că şi aceasta vine în cuprinsul celor trei bătrâni Itul şi Bogdan şi după hotărîtura lui Antohi Luţa vornic de poartă, trebuie să de tot pist Cremineţ" (Ibidem pg. 5).

— In doc. din 1646 Noembrie 17 se găseşte numele Neagul Straoa (Ibidem 13); deasemenea la 1647 Febr. 18 se în­ tâlneşte Straoa (Ibidem 16), iar la 1684, Sept. 20 se face menţiune într'un document de bătrânul Straoa (Ibidem 27). Se gă­ seşte şi forma Straia (femenin ?) numele unui pârâu între Tulnici şi Soveja. (Actul din 1767 April. Ibidem 95).

In legătură cu acest nume se găseşte şi Străoaia, pădure în comuna Voineşti, Judeţul Iaşi.

Să fie toate acestea din slavicul straiul = terror ?

(Fr. Miklosich: Die Bildung der slav. Personennamen No. 373; Die Bildung der Ortsnamen aus Personennamen im Slavischen No. 299 pg. 61).

Suraia, comună.

TOPONIMIE PUTNEANĂ

33

Este un nume format din onomasticul masculin Suru + su­ fixul femenin oaia.

Intr’adevăr în I. Ionescu: Agricultura română din Judeţul Putna (Buc. 1869 pg. 61, 437 — 438) se găseşte această locali­ tate numită cu forma: Suroae. „Foarte răspândite sunt numele formate cu sufixul — oae, oaia, care în limba vorbită de astăzi a fose înlocuit în cea mai mare parte cu oaică11 (0. Densuşianu : Urme vechi de limbă pg. 4—6).

In acest senz se găsesc forme ca Arido aia (Vâlcea); Ceauşoaia (Buzău), Corboaia (Neamţ), Drăcoaia (Bacău), Epuroaia (Mehedinţi), Lupoa'.a (Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt, Dolj, etc.), Turcoaia; Ursoaia; Viilturoaia (Botoşani); Zâmbroaia, etc. Şuşiţa, pârâu format în muntele Ciăbucul, în sus de mă­ năstirea Soveja, udă plasa Zăbrăuţi şi parte din plasa Bilieşti şi se varsă în Şiret la sud de Mărăşeşti.

Etym. este vechiul slav : sulta ~ siccus (uscat); nsl. şerb.

Slih u. s. w. „Sus/ca als Bachname ist der im Sommer austrocknende Bach torrens". [Fr. Miklosich : Oie slav. Ortsnamen aus Appellativen II, No. 640].

Numele vine deci din slav. suh -f- ica [cf. G. Weigand : Ursprung... in Iahrb. XXVI — XXIX pg. 73].

Un nume identic se întâlneşte şi în Serbia, căci iată ce se găseşte în zaconicul lui Duşan, la B. P. Haşdeu [Arhiva istorică I—UI pg. 103] : .şi peste câmpu până la Şuşiţa şi peste Şuşiţa dreptu pe câmpu spre gaură şi spre stejarul celu mare şi di acollo curmezişu la munte până la lutulu Dracei şi drept spre trecătoarea de sus a Şuşiţei".

Taucâi (din parte), moşie din Câmpuri. Doc. 1687 Oct. 20 [A. Sava /. c. 34]. din funiile Taucăi (Doc. 1690, Dec. 20) Ibidem 47. .bătrânul Taucăi (Doc. 1691 Noembrie 8) Ibidem 51.

Târjăului (viile). Doc. 1646 Noembrie 17) A. Sava, /. c. pg. 14—15.

Tarniţa. Schit mic de călugări la poalele muntelui Măgura, comuna Găgeşti.

Cuvântul este de origină slavă şi anume :: tovamica „Saumsattel" (cf. şerb. tarnice pl. „Lastwagen") ce însemnează şea de pus pe cal, măgar ; covată. [H. Tiktin : l, c. pg. 1565].

H"

11 ••• II ••

3

u

AL P. ARBORE

Tivitău pârâu la Tulnici. Intr'un doc. din 1789 Febr. 9 se spune „ce i-au dat Radului la Tivitău preste pârâu..." [A. Sava, *• c. pg. 124, 134].

Tisei (fundul), moşie. [Doc. 1746 April 15; 1787 April 8] A. Sava I. c. 77, 121.

Tişiţa (mare şi mică): pâraie în Vrancea.

Titila, vârful Măgurei Odobeştilor, însemnat cu înălţimea 1001 m. şi muntele înalt de 1372 m. de unde izvorăsc Lapoşele.

Tobâlei (a) (Doc. 1688 Febr. 10) A. Sava: l. c. 76.

Tojanului, pârâu, deal mare şi cătun ce aparţine de co­ muna Spulberu [Doc. 1736 Dec. 20] A. Sava /. c. 76.

Tulnici, sat aproape de poalele muntelui cu acelaş nume.

Este şi un instrument de muzică obişnuit la Românii din Munţii apuseni ai Ardealului.

Origina cuvântului este probabil slavicul tulu [H. Tiktin : /. c. 1660] (cf. toi — placatio apud Fr. Miklosich : Die Bildung cier slav. Personennamen No. 400).

Vâlcanu, cătun aparţinând de comuna Paltinu.

Cuvântul este de origină slavă şi anume : vulku = lupus, de. unde derivă şi alte forme toponimice şi onomastice ca: vlukati, vlkan, vlkaşiti [Fr. Miklosich : Die Bildung der slav. Personennamen No. 43].

Intr'un document din 1702, April 15 se arată precis cum un Neculai Vâlcan şi cu feciorii săi veniţi din Ţara-Românească, se învoiesc cu răzeşii din satul Năruja să-şi facă bordeie pe moşia acestora [A. Sava: Doc. putnene, 57].

Desigur că dela acest întemeietor de sat îşi trage numele localitatea de astăzi.

Văsuiu, sat în Vrancea, aşezat pe pârâul cu acelaş nume.

G. Weigand: [Ursprung... Iahrb. XXVI — XXIX, 83, 99] crede că acest cuvânt este de origină cumanică.

Fiindcă vorba aceasta se întâlneşte şi în numele de sărbă­ toare ca Sânvăsîiu şi în nume topice ca Fruntea lui Văsiiu (Pra­ hova) credem că forma toponimică nu este decât numele popular a onomasticului Vasile [I. Iordan : R. T. II, 124 125, 222].

In Vrancea se găseşte într'un document expresia „secătura lui Văsuiu“ ceiace arată că este vorba de o persoană numită cu acest nume. [A. Sava l. c. pg. 33].

Deasemenea D-l Judecător A. Sava îmi comunică că într'un

TOPONIMIE PUTNEANĂ

'35

act autentic No. 413 din 20 Februarie 1891, al tribunalului Putna se găsesc indicaţi între megieşii locului ce. se vinde : „la mezăzi cu Văssuiu Vlaicu...“ Următoarele versuri populare ne întăresc şi mai mult în această părere : „Pusei pânza, Când da frunza Şi-o ţesuiu La Sânvăsuiu Şi-mi păru Că mă grăbii".

Trecerea lui î în u, în silaba ultimă s'a întâmplat probabil prin asimilaţie cu terminaţiunea iu.

Vizantea, comună şi mănăstire.

Vizăuţul, pârâu dela Vizantea spre Răchitaş.

Se întâlneşte şi în doc. dela 1612 Martie 9 şi 1613 April 25. [A. Sava: /. c. pg. 8—8].

Voloşcanii, sat şi pădure în comuna Vidra.

Pe când în Muntenia avem cuvântul VLaşca (Vlaska) care nu este altăceva decât numele slav ce denumia ţara Vlahilor sau a Românilor, în Moldova aceiaşi expresie pare a se înfăţişa sub forma» Voloşcani, care are ca origine cuvântul rus Voloh = Vlah. (cf. numele de familie rutean Voloşciuc). [N. Iorga : Brodnicii şi Românii în An. Ac. rom. mem. secţ, istorice seria III tom. VIII No. 6 pg. 4; M. Ştefănescu: Elem. ruseşti-rutene pg.

23 : I. Iordan: R. T. I, 109].

Voloşcanii, se numesc după un întemeietor Voloşca, ai cărui cinci fii: Buluş, Baciul, Oancea, Lală şi Damian se găsesc în­ semnaţi în josul suretuiui din 7054 (1546), Septembrie, dela Petru Vodă, publicat la Gh. Ghibănescu: Surate şi izvoode XXI pg. 91.

Intr'o hotarnică a moşiei Voloşcani cu data de 1834, Iulie 1 se spune : „şi partea lui Lupu Voloşca se împarte pe şase adică pe aceşti: Mânuţa, femeia iui Vasile Dumbravă, Damian, Baciu, Buluş, Ilie, Macovei Vătăman; însă Macovei nu este fecioru lui Lupu Voloşca, dar ar fi stătut în nişte giudecăţi pentru tot trupul de moşie şi arată că i-ar fi dând şi lui parte întocmai în nişte giudecăţi întocmai ca şi celorlalţi feciori".

In dosarul tribunalului Putna, de constituire a obştiei Vo­ loşcani se mai pomenesc numărul bătrânilor din Voloşca, anume:

36

AL. P. ARBORĂ

Cămărzan, Damiian, Vătăman, Dumbravă, Berbece, Parincu. [A. Sava l. c. pg. .150 nota 1], Satul Voloşcani s'a format pe a treia parte a satului Con­ teşti ce-a fost cumpărată de Lupu Voloşca.

Vrancea, numele ţinutului întreg muntos din Putna, cu­ prins între Şuşiţa şi Zabala.

Origina cuvântului a dat naştere la multă discuţiune.

Haşdeu crede că poate fi pus cuvântul în legătură cu san­ scritul Vrana (munte). N. Iorga, îi derivă dela Vrană, gaură de butoiu, (Spundloch) apropiindu-1 de italianul Lovrana. [Bull. de Vinstimt de VEurope sud-orientale X, 116] după care şi S. Mehedinţi afirmă că „în realitate, tocmai forma concava, adică depresiunea saliferă, închisă între Carpaţii de gresie şi lanţul Sub-Carpaţilor (Richitaş, Măgura) dă acestui ţinut adevăratul său caracter de groapă sau iranâ, nume repetat şi cu alte vrane din alte ţinuturi cu forma la fel. Localnicii înţeleg prin „groapă de fân“ un loc de cosire relativ neted şi înconjurat de înălţimi".

[Cadrul antropogeografic (observări relative la Ardeal) în Tran­ silvania, Bănatul, Crişana, Maramureşul 1918 — 1929 Bucureşti 1929 voi. I pg. 589 nota 1].

V, Motogna se gândeşte la slav. vran\ik (unde vran=bran strâmtoare, uşă ca şi în bron, rădăcina cuvântului Brednici.

Marg. Ştefănescu explică numele ţinutului nostru din plsl. şi sârb. Vrana cu înţelesul de cioară şi cu sufixele — cea (de origină bulgară) — cetii, — cioaia, — eşti, ca în Vrancea, Vrân­ ceni, (Bacău), Vrâncioaia, Vrăneşti (Bălţi), având în partea de sus a Moldovei corespunzătoare din rusescul Voro na, corb, ce variază după . sufixe — eţ (Voroneţ) — cova, — oviţa,' toate ca înţeles stau în legătură cu subst. corb, cioară. „Pentru Vrancea poate că trebuie să ne gândim la obiceiul ce-1 aveau Bulgarii dela Bizantini, dela care-şi luau cultura, de a numi prin negru, ţările mai depărtate, mai puţin cunoscute, sau la un obiceiu al tuturor popoarelor turanice de a distinge poziţiunea dominantă sau centrul, cu epitetul de alb. Ţara su­ pusă se numea neagră, spre deosebire de ţara proprie sau do­ minantă, albă. [B. P. Haşdeu: Etym. Magnum Romanice t. V introd. pg. XLVIII]. Vrancea, Vrânceni, Vrăneşti, tocmai repre­ zintă acele regiuni mai îndepărtate de centrul dominant bulgăresc dela sudul Dunării. [M. Ştefănescu: L c. pg. 32 — 33]. I.

TOPONIMIE PUTNEANĂ

37

Iordan [/?. T. II 222] presupune că toponimicul Vrancea este nume de persoană cu sufixul — cea ca în Ioancea, Mihâlcea sau ca în valce „louveteau", puiu de lup diminutivul dela valku} ce S2 întrebuinţează deasemenea ca nume de persoană.

Intr'adevăr în I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Alare II, 200 nota 1 şi pg. 201, se găseşte : „un sat unde a fost curtea lui Petru Vrana" ; în voi. II, pg. 544 I. Bogdan caută să lămurească

38

< AL. P. ARBORE

cuvântul vrana — cioară ?, făcând o asemănare cu numirea cu­ rentă de Ciprăşti.

Intr'un document din 1800 Aprilie 6 se găseşte expresia „Vrancea Horingească" [A. Sava, l. c. pg. 136]. Aici, Horingească este în loc de Horincească, dela vechiul bulg.: gora = munte, al cărui corespondent în ruteană este : hora [E. Berneker : /. c. pg. 328 — 329] de unde vin diferitele numiri de localităţi ca horin, cech-boh ; horenice, cech-boh ; etc. [Fr. Miklosich: Die Bildung der Ortsnamen ans Personennamen im Slăvise hen No. 77, pg. 27], de unde horincea = regiune de munţi, de dealuri (cf.

Horincea în Covurlui). Prin urmare Vrancea Horingească, ar în­ semna Vrancea muntoasă, deluroasă.

Pentru Peninsula balcanică se găseşte o formă identică, in Zaconicul lui Duşan [Haşdeu, Arhiva istorică III pg. 94: „...dela Svercecu până la Vrania — stiena (Piatra Corbului) şi dela Vrania—stiena până la Gradisce (Cetăţuia), etc." şi la pg. 102: Vranine ii»* .până la râul Istoc şi în susul râului pe unde ese din pianine (Munţii Corbului)".

Zăbala, pârâu ce izvorăşte din Carpaţi, muntele Faţa Arişoaiei deasupra satului Nereju şi se varsă în Putna la satul Prisaca.

Cuvântul este vechiul slav : săbăilea = lauten wiirde (a mur­ mura, a face zgomot) [Fr. Miklosich : Die Bildung der Nomina im Altslovenischen, No. 21 pg. 164].

G. Weigand îl pune în legătură cu ruteanul zabalakati = a vorbi multe nimicuri, a face zgomot, — în care se găseşte tema slavică = bala (strigare, tipet) [Ursprung in... Iahresbericht XXVI - XXIX pg. 83].

Prin urmare numele râului ar veni dela zgomotul ce-1 face cursul năvalnic al apelor lui.

Otto Liebhart în Balkan-Archiv III pg. 80 No. 451, căută să derive ungurescul Zabola, românescul Zăbala din slav. Zobadto = frenum, zaum (frâu); ni se pare cu totul forţată şi im­ posibilă mai ales din punct de vedere semantic această temă pentru lămurirea numelui pârâului, cu acest nume, din Vrancea.

Zăbrăuţi, plasă, pădure, pârâu.

Terminaţiunea ar fi slavicul — ovee transformat în liţi.

Zboina neagră.

Zboina frumoasă. Munţi în Vrancea. Cel dintâi pe teri­ toriul comunei Soveja; cel de al doilea se află în apropiere de izvoarele Zăbalei,

TOPONIMIE PUTNEANĂ

39

Dacă forma atestată în A. Sava: Documente putnene I pg.

101, — unde se găseşte un vârf de munte Boinişoara — este adevărată în scriere şi transcriere, atunci am găsi un mijloc de lămurire pentru etimologia celor doi munţi din Putna.

Cuvântul toponimic ar putea veni din tema slavă : boj — pugna, bellum, cum se găseşte în Fr. Miklosich : [Die Bildurig der slavischen Personennamen pg. 248] sau din rădăcina boja „Mord“ (moarte, asasinat) [E. Berneker: Etym. sl. Wrb. I, 68].

In Fr. Miklosich, /. c. pg. 248 No. 12 se găsesc. exemple date ca bojna, bojin, înrudite ca temă cu bojan, bojana, întrebuinţate ca onomastice; deasemenea în E. Berneker, /. c. pg. 68 se gă-seşte cuvântul bojna „Krieg".

Din aceste cuvinte printr'o proteză a lui s sau z s'a putut ajunge la formele româneşti discutate aici adică : Sboi.ua, Zboina.

Numele românesc se găseşte pomenit de timpuriu; astfel într'un document din 1614 Iulie 2. [A. Sava, 1. c. pg. 9].

Zeica, deal în Judeţul Putna. într'un document de-al lui Ştefan cel Mare din 27 Febr.

1494 se spune între altele despre un „Luca fiul Zeaicului" şi despre „privilegiile ce le-au avut Luca tatăl ei Zeaică".

Pe lângă localitatea din Putna se mai găsesc şi altele : sa­ tele Zeicoiu (Zăicoiu) în Judeţul Dolj şi Zeiceşti (Zăiceşti) în Ju­ deţul Botoşani [Frunzescu, pg. 534; Marele dicţionar geografic V pg. 783, 789].

In măsura în care se va proceda la o publicare ştiinţifică a documentelor putnene rămase ascunse încă — mai ales în Vrancea, — se vor putea găsi forme interesante şi intermediare toponimice din punct de vedere linguistic ce-ar putea să ajute la dibuirea senzului multor nume devenite neînţelese.

Este indispensabilă deasemenea o adunare pe teren a tu­ turor numirilor de acest fel, pentru a le scăpa de uitarea ce se întinde asupra unora din ele, a căror amintire se mai păstrează deabia în şovăelnica aducere aminte a bătrânilor.

Orice activitate ştiinţifică s’ar desfăşura în acest pitoresc şi interesant colţ de ţară nu trebuie să se uite niciodată toponimia şi onomastica, singurele păstrătoare încă de rămăşiţe vii ale trecutului.

AL* P* ARBORE 1929. XI. 30, Profesor, Liceul Unirea, Focşani,

NOTE ISTORICE ASUPRA MOŞIEI CÂMPURILE

1

O veche organizare răzăşească din ţinutul Putnei este aceia a Câmpurilor. Ea se întindea, până aproape de jumătatea vea­ cului ai XVII-lea, pe o întindere de pământ mult mai mare decât astăzi. Răzeşii de Câmpuri stăpâneau — cu excepţia munţilor domneşti 2 — tot colţul nord-vestic al ţinutului, cuprins între Ţara-Ungurească, Vrancea, moşia Vizăuţului, Străoanii şi ţinutul Bacăului.

Răzeşii, stăpânitori ai acestui teritoriu, pe care se aflau aşezate şi constituite satele Soveja, Câmpuri, Răcoasa şi Verdea, descind din autori comuni şi anume din cei patru bătrâni, pe care se împarte moşia Câmpuri: Itul, Bogdan, Strana şi Lata sau Ungureanul 8, toţi aceşti patru la rândul lor, curgători din Petru Rugină 4, bătrânul. împărţiţi în patru „seminţii" ei îşi stă­ pânesc în devălmăşie pământul, organizaţi probabil într'o colec­ tivitate cu caracter, mai mult sau mai puţin, familial, caracter derivând din legătura de rudenie, din conştiinţa ascendenţei comune.

La 1646, Matei Basarab, domnul Ţărei Româneşti cumpără dela cele patru seminţii din Câmpuri satul Soveja pentru a-1

1 Pentru acest studiu am folosit, pe lângă documentele publicate în vo­ lumul meu Documente Putnene, voi. I, Condica moşiei Câmpurile, pe care cu deosebită bunăvoinţă mi-a încredinţat-o d-1 Alexandru Zissu, proprietar al acestei moşii.

- A. Sava, Op. cit., no. 22, p. 16.

3 ibidern, n-le 5, 21, 23, 138 ; pp. 5, 12, 13, 16, 88—94. i ibidern, n-le 21, 23, 217; pp. 12, 13, 16, 171.

5 ibidern, no. 21, pp* 12, 13.

I

MOŞIA CÂMPURILE

41

face danie mânăstirei nou zidite de către el 1. Probabil nici unul din răzeşii de Câmpuri n'au rămas clăcaşi pe moşia mănăsti­ rească. Deaceia Soveja este colonizată cu oameni din Ţara Ro­ mânească. Satele Rucărenii şi Dragoslovenii sunt şi astăzi amin­ tirea vie a acestor colonizări.

Teritoriul rămas răzeşilor de Câmpuri se întinde curmeziş, după arătarea unei hotarnice din 1726, Maiu 5, pe valea Şuşiţei, „începând din Fântâna Oei în sus pâră în pârâul Boului, undi eşti hotarul mânăstirei Soveja" 2.

Lungul moşiei se întinde după o altă hotarnică din 1745 „din zarea Dealului Mare, până în hotarul Vizăuţului, pe opcină".

Curmezişul moşiei avea după măsurătoarea din 1726 o lun­ gime de 10.692 de stânjeni, după cea din 1745 numai 9160 de stânjeni 8.

O nouă hotărnicie din 1766, Maiu 4, publicată de mine în extenso4, dă pentru curmezişul moşiei „de bătrân câţi 81 funii; făcut-am funie de 33 stânjăni şi stânjenul de 8 palmi", ceiace confirmă în totul hotărnicia din 1726.

Separarea pe bătrâni duce la creiere de noi sate. Răcoşenii şi Verzenii sunt curgători numai din Straoa şi din Itul °.

La începutul veacului al XlX-lea era neînţelegere asupra chestiunei de a şti dacă moşia Câmpurile alcătuieşte, încă, un singur trup cu Verdea şi Răcoasa. Divanul domnesc prin anaforaua din 1814, Iunie 15 cristalizează astfel nepotrivirea ce există în această privinţă între doi hotărnici şi anume între spătarul

1 Melhisedec, Cronica Romanului. I, pp. 259—267.

2 Condica moşiei Câmpurile, no. 5, fila 4.

3 ibidem, no. 5, fila 4.

4 Documente Putnene, I» no. 138, p. 88.

6 Condica moşiei Câmpurile, no. 5, fila 7 : «s'au măsurat hiba Ilului până în Fântâna Oei, iarăş în sumă de 1440 stânfini, fiind întocmai la mărime ca şi hiba Straoi, pi cari, amândoî aceste hlbi, eşti satul Răcoasa şi cătunul Verdi şi stăpânesc într'însili unii din lăcuitorii răcoşani şi verzeni şi să înpartu cu Câmpurenii».

Totuşi, în aceiaşi condică, no. 13, fila 36 se spune : «să să stăpâniască trii trupuri întregi de moşii, anumi Câmpurili, Răcoasa şi Verde în toate sămnile şi hotarîli lor, adică Câmpurili şi Răcoasa, precum din învecfcimi s'au stă­ pânit de răzăşii, ce să trag din acei patru bătrâni Itul, Bogdan, Lata şi Straoa, iar Verde să să stăpâniască de răzăşii, ce se trag din bătrânul Giurgea, după scrisorii.

42

AUREL V. SAVA

Gavriiă Iamandi şi între aga Costachi Conachi: „Adică undi dumnealui spătarul faci acest hotar de moşie Câmpurile un trup de moşii şi împărţi pe patru bătrâni anumi Straoa i Bogdan i Lata şi Itul, după dovezile ce s'au văzut, dumnialui aga, dinprotivă, face acest trup de moşii în trei părţi, numindu-li fiişti cari hotar cu osăbiti numi: Răcoasa, Verdea şi Câmpurili" l.

Divanul domnesc, chemat să se pronunţe, hotăreşte că toate cele trei trupuri constituiau un singur hotar, al Câmpurilor 2.

Identitatea de bătrâni este un indiciu sigur că toate cele trei hotare au alcătuit, pe vremuri, un singur trup. Imediata apropiere a satelor Străoanii de acest întins hotar al Câmpurilor ne face să bănuim chiar, că şi aceste sate sunt o roire a Câm­ purilor şi anume a curgătorilor din Straoa CâmpureanuL Ipoteza aceasta, întemeiată pe identitatea de nume şi pe vecinătatea celor două moşii, trebuie însă verificată şi documentar, lucru ce vom încerca a face mai târziu. încă o dovadă că Răcoasa făcea parte din acelaşi trup cu Câmpurile rezultă din mai multe zapise de vânzare în care se vinde moşie din Câmpuri şi Răcoasa, din hotar în hotar a.

Apare deci şi aci, ca şi în Vrancea, fenomenul satelor în­ rudite între ele şi „umblând" pe bătrâni comuni, care se subdivid şi apoi se desfac în hotare noi 4. împotriva unei păreri, care trebuie cu desăvârşire înlătu­ rată, Câmpurile n’au făcut niciodată parte din Vrancea. Am arătat şi în altă parte temeiurile pe care îmi întemeiez această afirmaţiune °.

In actele Câmpurenilor, aceia dintre răzeşi, originari din

1 ibidem, no. 7, fila 14.

2 ibidem, no. 7, fila 18.

3 Documente Putnene, I, n-le 48, 54, 68, 73; pp. 29, 33, 47, 51. Măr­ turia vornicului Izlatii Roşcan : iîo. 132, p. 85. Deasemenea hotărnicia lui Antohi Luţă, vornicul de poartă şi Stan Cristea Bulucbaşa în care se spune; «această moşie din început au umblat pe patru bătrâni anumi Bogdan, Straoa, Itul, Lata şi pi aceşti patru bătrâni să înparte toată moşia lor, începându-să din sus, adică din pârâu Boului şi de acolo purcedi în gios pe apa Suşifei, curmezişul mo şiei şi până în Fântâna Oei, ci este dila Răcoasa din gios» : no. 138, p. 88 şi 92.

4 ibidem în Studiul introductiv, p. XXIII. 5 ibidem în Studiul introductiv, p. VIII şi IXt

MOŞIA CÂMPURILE

43

Vrancea şi veniţi probabil, după femei ca „zestraşi" îşi păstrează numele de Negrea ot Vrancea 1 sau Grigorie Onea ot Vrancea2.

Necesitatea de a determina pe unii din răzeşii de Câmpuri prin denumirea „ot Vrancea“ nu s'ar putea explica în cazul când acest hotar ar face parte şi el din hotarele vrăncene.

Dar în afară de aceste consideraţiuni, Câmpurenii nu fac parte din devălmăşia cea mare a Vrancei. Este astăzi lucru cu­ noscut că satele vrăncene au stăpânit în devălmăşie munţii, chiar după deosebirea hotarelor săteşti din unitatea teritorială primi­ tivă a Vrancei 8. Dacă ar fi fost Vrânceni, Câmpurenii ar fi avut şi ei drept la munţii Vrancei şi în secolul al XlX-lea, când a avut loc împărţirea, ar fi pretins şi ei partea lor. Ori o ase­ menea pretenţiune nu s'a formulat niciodată. Dovadă că nu erau răzeşi de Vrancea.

Dealtfel între Vrancea şi Câmpuri a existat încă în veacul al XVI-lea, bariera unui loc pustiu, ca atare socotit loc domnesc.

Este vorba de porţiunea de teren, pe care o dăruieşte Petru Vodă starostelui de Putna Boştiog sau Broştioc, teren pe care astăzi se ridică mănăstirea Vizantia 4.

Existenţa unui loc pustiu, domnesc în mijlocul hotarului Vrancei este cu totul inexplicabilă şi nu poate fi admisă. Vrancea, dar, nu a trecui niciodată Suşiţa. Şi aceste consideraţiuni, în afară de două documente citate de noi, în care se vorbeşte de Curmătura Sovejiei şi de Ghergheleu ca de două puncte „unde se hotărăşte Vrancea“ °.

Vechimea aşezărei nu se poate preciza. In orice caz Câm­ purile datează cel puţin dela începutul secolului al XV-lea.

Primul stăpânitor al Câmpurilor a fost un oarecare Petru Rugină G. Un nume vechi românesc. Către sud-est, tot în judeţul Putna, în apropiere de apa Trotuşului ne aminteşte de un Ru­ gină satul Rugineştii, care a făcut cândva parte din întinsa moşie a Domneştilor.

Se pare că a existat odată un uric vechi al moşiei Câmpu1 3 4 5 0

ibidem, n-le 21 şi 21.7, pp. 13, 175. ibidem, no. 56, p. 33. ibidem în Studiul introductiv. PP. XXIX—XXXI. ibidem. n-le 9, 18, 143, 211; pp. 7, 11, 99, 149. ibidem, n-le 9, 21; pp. 7, 12. ibidem, no. 23, p. 16.

44

AUREL V. SAVA

nle, dar din nefericire încă dela începutul secolului al XVIII-lea se spunea despre el că sa pierdut L Din acest Petru Rugină se trag cei patru bătrâni ai moşiei âmpuri şi anume Straoa, Itul, Bogdan şi Necoară Laşcu zis şi Ungureanul, care mai târziu s'a numit Lata 3.

Bogdan pare a fi trăit în prima jumătate a secolului al XVI-lea căci s a judecat alăturea cu curgătorii lui Straoa, predecedat, în faţa fraţilor Ilieş şi Ştefăniţă-Vodă 3.

Straoa a avut, după cum rezultă din împărţelile răzeşilor, opt feciori şi anume: Antemia, Melinte, Sămion, tatăl cu nume neştiut al fraţilor Stan şi Dorofte, Buluş Leurdă, Ţîpe, Petre Bode şi încă unul neştiut 4.

Itul se împarte pe cinci părţi. Una din acestea este cunos­ cută a fi aparţinut Zavastiei, fata Zamfirei, ce-au fost fata Itului 5.

Din bătrânul Lata încă din secolul al XVI-lea încep să se vânză bucăţi însemnate. Astfel în 1555 de către Tofana, fata Simzienii, nepoata Latei se vinde lui Gugoi G o parte de moşie în Lunca Largă.

Cu ocazia înzestrărei mânăstirei Soveja de către domnul Matei Basarab, în 1647, Fevruarie 14, Mihoci paharnicul şi 1 Anaforaoa divanului domnesc din 1814, lunii 15: Condica moşiei Câmpuri, fila 15: «s'au zis dar şi vechilului să arăţi vre-un hrisov precum el ceri dila răzăşi şi spre dovadă ni-au arătat o cârti din 7214 (1706), Maiu 27 dila domnul Antioh Voevodu, scriind starostilor de Putna după faluba răzăşilor de Câmpuri că li s'au înstrăinat uricul, ce-au avut pe hotarul Câmpurilor şi l-au aflat la un Toderaşco, ficior lui Andriiu Balş şi să poronceşti să cercetezi şi să le scoată uricul, vrând a dovidi cu aceasta, vechilul, că au fost uricu vechiu pe acest hotar Câmpurili şi s'au perdut, dar ţidulili hotarnicilor arătaţi ar fi îndes­ tulă dovadă pentru întregime hotarului Câmpurilor».

5 Documente Putnene, I, n-le 5, 21, 23, 138, 217; pp. 5, 12, 13, 16, 88-94, 171.

3 ibidem, no. 78, pp. 53, 199.

4 Condica moşiei Câmpurile, no. 16, fila 49.

5 In ce priveşte ştirile despre curgătorii din Itul, ele sunt contradictorii.

In altă parte (no. 16, fila 50 verso) se spune că: «s'au împărţit şi al Il-le bă­ trân Itul şi pentrucă în zapisile de vânzările cătră Dfma Pârcălabul nu să arată pi câte părţi s'âu împărţit Itul din vechiu precum arată pentru Straoa şi altă luminări neavând, am urmat cu împărţire pe 6 deopotrivă părţi întocma precum răzăşii ni-au arătat, anume pe Simion, Melinte, Antimiea, Bode, Stan cu fratisău Dorofte şi Leurdă».

0 Documente Putnene, I, no. 5, p. 5.

MOŞIA CÂMPURILE

4$

Toader Lata, cu alte seminţii ale lor, toţi nepoţi Giurgei postel­ nicul, de sigur şi acesta curgător din bătrânul Lata, vând iui Matei Basarab circa 1080 de stânjeni din acest bătrân, din gura Cremineţului în sus până în pârâul Boului 1.

Un alt curgător din Lata a fost Simion Lata, a căruia parte de moşie, cumpărată dela el de către Rucsanda, fata lui Deli Gheorghi, giupâneasa lui Ionaşco, ce-au fost logofăt, este apoi dăruită de aceasta tot mânăstirei Soveja 2.

Din acest bătrân rămâne răzăşească partea unui oarecare Toma Grumezea, împărţită mai târziu în patru părţi între urmaşii săi n şi anume : a) partea lui Ştefan Rotilă 4, b) a lui Ion Onea, c) a lui Istrati, numită şi partea Dadurcească şi d) a Aftiniei din care se trage neamul Puieştilor.

Răzeşii, curgători din Lata, au ajuns să se numească Rotileştv, nume pe care l-a căpătat unul din cătunele Câmpurilor.

Dintre Rotileşti, probabil, s’a ridicat şi vestitul moş Ion Roata, deputatul ţăranilor din Divanul Ad-hoc.

Din neamul lui Lata s’a ridicat şi o familie boierească.

Vedem astfel pe un Iancu Lata, vornic de poartă, strănepot ai lui Toader Lata cerând în 7205 (1696), Noemvrie 4 ° dom­ nului Antioh Cantemir să i se aleagă părţile de moşie din Câm­ puri. In acelaşi sens şi dela acelaşi domn mai există o carte din 7213 (1705), Iulie 2 6.

Iancu Lata, vornicul de poartă are un fecior pe Ioniţă Iancu şi o fată căsătorită cu Toader Armaşu, feciorul lui Ion Şetrariul.

In 1758 vedem atât pe feciorul lui Ioniţă Iancul, anume Toader Iancu cât şi pe Toader Armaşu, cerând domniei să-i îm­ puternicească în stăpânirea moşiilor Câmpuri din ţinutul Putnei şi Hănţeşti, Argeaua de sub mal, Bucureştii, Ipoteştii, Dingani şi Bara din ţinutul Tecuciului 7.

O fată a lui Toderaşc Iancul, care probabil este unul şi acelaş cu Toader Iancul, feciorul iui Ioniţă Iancul se căsătoreşte 1 2 3 4 5 0 7

lăl i nHKii

ibidem, no. 22, p. 16.

Condica moşiei Câmpurile, no. 5, fila 5. ibidem, no. 5, fila 5.

Documente Putnene, I, no. 60, p. 36. ibidem, no. 82, p. 55. ibidem, no. 88, p. 58. ibidem, n-le 130, i31; pp. 84—85.

46

AUREL V. SAVA

cu State Şendrea \ tatăl serdarului Mihalache Şendrea, care în epoca Regulamentului Organic se judecă pentru moşia Câmpurile.

Bogdan pare a fi avut patru copii şi anume pe Drăguţul, pe Irimia, pe Lupşă şi pe lonaşcu Meşterul2. Dintre aceştia Drăguţul Bogdan, fost vornic şi staroste de Putna are şi el la rândul lui trei copii şi anume pe Bârlădeanul, tatăl lui Vasile Bârlădeanul 8, probabil neam cu Solotnon Bârlădeanul, marele logofăt, pe Stanca, bunica lui Leu din Ţigăneşti, feciorul Irimiei vătaful de hânsari 1 şi, în sfârşit, pe un al treilea, ascendent al postelnicului Alexandru Costin, fratele lui Miron Costinf cro­ nicarul 5.

Dintre răzeşi, neamul Gogoilor se trage din Bogdan. Neam foarte vechi, am văzut că exista încă din veacul al XVI-lea, ei alcătuiesc până astăzi un sat purtând numele lor. Conştiinţa originei lor o au foarte vie până la jumătatea secolului trecut G. Este . greu de precizat câte generaţii trecuseră dela Petru Rugină, cel dintâi proprietar al Câmpurilor, până în epoca zidirei mânăstirei Soveja. Fapt este că în 1646 când Matei Basarab cumpără dela răzeşi satul Soveja spre a-1 dărui mânăstirei, stră­ nepoţii lui Petru Rugină figurează în zapisul de vânzare împăr­ ţiţi în patru cete, după cei patru bătrâni 7.

Din proprietatea familială a primelor generaţii scoborîtoare

1 ibldem, no. î94 nota, p. 133.

2 ibldem, no. 138, p. 92.

3 ibidem, n-le 21, 36, 138; pp. 12, 24, 93.

4 ibidem, n-le 38, 138; pp. 26, 93.

5 ibldem, no. 79, pp. 53, 54.

0 V. Condica moşiei Câmpurile, fila 217 verso: «Schimbul cu răzăşii Gogoi pentru partea ce s'au luat dela ei despre Mărăşti».

«1840, Avgust 26. Noi răzăşii Gogoi, ce ne tragim din bătrânul Bogdan din moşiea Câmpurile dela ţinutul Putnii, încredinţăm prin acest zapis spre a fi ştiut că neamul nostru aflându-să ales la o parte din toată ceialantă moşie şi strâns la un loc, unde ne este lăcuinţa cu una sută şi optzăci fălci şi treizăci şi patru prăjini... şi osăbit mai având noi patru şuti şi cinci stânjini proşti alăturea cu hliza lui Bogdan, pe din gios, ce să numesc funie din Lata...»

Semnează zapisul: Androni Gogoi, Ion a Ilincăi, Ştefan Dan, Ion sin Nistor Gogoi, Toma Dascălu, Neculai Perdea, Gavril Porumb, Vasile Gogoi, Mafteiu Hristiean, Toma Răcman, Costandin Dan, Pavăl Dan, Stan Cioară, Ion sin Ion Costachi, Ion sin Vasile Potop, Ion Boboc, Ştefan Gogoi şi Costandin preotu ot Gogoi.

• Documente Putnene, I, no. 21, pp. 12—14.

■L_

MOŞIA CÂMPURILE

47

din Rugină, ia naştere proprietatea răzăşească. Răzăşia presu­ pune deci, neapărat, trecerea câtorva generaţiuni, fiindcă su­ biectul dreptului de proprietate răzăşească nu poate fi decât o colectivitate mai întinsă decât familia: seminţia curgătorilor dintr'un ascendent comun.

La începutul secolului al XVII-lea stăpânirea devălmaşe a moşiei Câmpurile este un fapt neîndoelnic. Partea indiviză a fie­ cărui răzeş este determinată abstract potrivit spiţelor de neam.

Câtă vreme numărul răzeşilor era mic, nevoile personale ale fie­ căruia puteau fi satisfăcute chiar în această formă de proprietate devălmaşe. Mai târziu, şi datorită poate faptului că unii din ră­ zeşi ocupă dregătorii, care necesitau venituri mai mari, se iveşte tendinţa de a se creia în sânul proprietăţei răzăşeşti, o proprie­ tate boierească întemeiată pe un drept de răzăşie băştinaşe, la care să se adaoge prin cumpărături cât mai multe din părţile celorlalţi răzeşi. Odată obţinut acest rezultat urmează, în mod firesc, deslipirea la o parte a moşiei boiereşti, de moşia ră­ zăşească.

Acelâş fenomen se întâmplă şi în Câmpuri.

Baştina răzăşească, care serveşte de temeiu acestei alcătuiri este partea ce avea în devălmăşia Câmpureană un oarecare Vasilache Stolnicul L Moşia boierească se înjgheabă, aci, între anii 1679 — 1700 de către Dima Pârcălabul de Focşani2 care ocupă din când în când şi demnitatea de staroste de Putna. Acesta se face răzeş de Câmpuri prin căsătoria sa cu fata lui Vasilache Stolnicul, care după cum am spus, avea baştină în Câmpuri şi anume în bătrânul lui Bogdan n.

Dobândirea părţilor răzăşeşti de către Dima Pârcălabul se face prin foarte variate mijloace. In afară de numeroase cumpă-

1 ibidem, no. 138, p. 92, cf. N. Iorga, St. şi doc., VII, p. 316, no. 10.

2 N. Iorga, St. şi doc, VII, p. 322, n-le 24 şi 27; Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise Voi. IV, Partea I-a p. 220, Voi. IV, Partea Il-a, pp. 93, 105, 116, 129, 134, 154, 155. D. F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, 1906, doc. no. 5, pp. 16, 19—21 şi 27; A. Sava, Documente Putnene, I, n-le 30, 37—39, 41—58, 60, 61, 64, 68, 70, 72-77, 79, 84, 110, 138 ; pp. 22, 25—29, 31—34, 36, 42, 47, 49—53, 56, 72, 77, 87, 91—93, 199, 200.

3 Documente Putnene,. I, no. 110, p. 72.

..za

48

AUREL V. SAVA

râturi, în afară de danii 1 sunt mijloace de dobândire a proprieţaţei, care caracterizează o epocă şi deaceia găsesc util să le enumăr.

Sunt trei zapise în care apare cuvântul de tâlhărie. Aceste tâlhării reale sau înscenate, erau foarte fructoase pentru proprie­ tarul moşiei respective, care se putea folosi de acest prilej, pentru a pune mâna pe moşia răzăşului acuzat de tâlhărie, sub pretext de a se despăgubi. Astfel, pentrucă răzăşul, fiind tâlhariu i-a furat o vacă şi au trecut în Ţara-Unguriască, Dima Pârcă­ labul sileşte pe nevasta tâlharului să-i vânză partea ei de moşie 2.

Altădată, pârcălabul, ca să scape din temniţă, pe vreme de foa­ mete, pe doi tâlhari, plăteşte gloaba în locul acestora, dar, în schimb le ia moşia8. In sfârşit, pentrucă doi răzeşi cărora Dima le împrumutase două săneţe, ca să se ducă la vânat, s’au apucat de tâlhării şi au pierdut un săneţ, pârcălabul le ia partea lor de moşie 4.

Alte părţi răzăşeşti de moşie se iau de Dima Pârcălabul dela răzăşii ce-i erau datori, fie pentru şindilă nelucrată, dar pentru care răzeşul primise banii fie pentru fânul datorit de răzeş G, fie pentru plată de dajdii, pe care răzeşul nu le putuse plăti 7, fie pentru ca să plătească „jacul grecilor" de care se făcuseră vinovaţi în zilele lui Ştefan Voevod \ Chirco BlănariuI fratele lui Dima, fiind creditorul postel­ nicului Alexandru Costin, „de pe nişti blăni de sobol, când au fost cămăraş la Ilieş Voevod » o cu cartea domnului Constantin Cantemir, Dima Pârcălabul capătă învoirea de a propri partea ce Costin avea în Câmpuri de pe moşul său Drăguţul ]0.

Dima Pârcălabul moare curând după 1700. încă în viaţă fiind, în 1698, el cere să i se hotărnicească cumpărăturile. Ho-

1 2 3 4 6 0 7 8 9 10

ibidern, n-le 37, 42; pp. 25, 27. ibidern, no. 50, p. 32. ibidern, no. 84, p. 56. ibidern, no. 60, p. 36. ibidern, no. 54, p. 33. ibidern, no. 61, p. 36. ibidern, no. 74, p. 51. ibidern, no. 57, p. 34. ibidern, no. 79, pp. 53, 54, 199.

Drăgoţwl Bogdan, fost staroste de Putna. Ibidern, no. 36, p. 24.

moşia câmpurile

4f)

tărnicia din acest an, făcută de Gheorghe Strezescul, vornic de poartă şi de Pătrăşcan căpitanul, despre care nu avem decât foarte sumare informaţiuni \ nu reuşeşte să pună capăt de­ vălmăşiei.

Dima Pârcălabul lasă în urma sa trei copii şi anume pe Miron Dima, cel mai cunoscut dintre vornicii de Vrancea, pe Aniţa, soţia postelnicului Ştefan Rătundul şi pe Safta 3, soţia lui Toderaşco mazilul. Miron şi Aniţa îşi împart moştenirea în Aprilie 1729 8. Despre stăpânirea exercitată de Aniţa în Câm­ puri lipseşte orice fel de informaţiune. Partea ei, deabia în 1811, după cum voi arăta mai jos, se uneşte celeilalte părţi prin cum­ părare. Safta însă nu a posedat pământ în Câmpuri.

Miron Dima încearcă sub domnul Mihai Racoviţă să-şi aleagă moşia, baştină şi cumpărături. Răzeşii însă „n'au stătut faţă, ce cu toţii au fugit şi nu s’au putut îndrepta moşia, ca să să aliagă" şi hotărnicia n'a putut avea loc In 1734, Miron Dima se plânge din nou domnului Con­ stantin Mavrocordat că un Ilie dela Câmpuri şi cu alţi oameni de acolo îi împresoară moşia de cumpărătură; că a pus să se măsoare moşia şi că după ce s'a măsurat, ca să rămâie „lucru fără di nici o judecată" au fugit. Tot acel llie, pentru ca să poată răşlui din chiar baştină se dă, pe nedrept, neam cu el, Miron Dima. Domnul rândueşte spre cercetare pe starostele de Putna, spătarul Costache Razul 5.

Acesta, în acelaş an, cercetând, stabileşte că baştina lui Miron Dima este jumătate din bătrânul lui Bogdan şi că Ilie, care se pretinde neam cu Dima, n'ar fi decât fiul unei slujnice. Sta-

1 ibidem, no» 138, p. 92.

- Safta nu are moşie în Câmpuri. Tatăl său îi dă 2estre la căsătoria ei cu Toderaşco mazilul, cumpărăturile ce avea în moşia Coţofăneştilor. (V. Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, Voi. IV, P. II, pp. 116, 129). Are un copil pe Dumitraşco Sevastos, alăturea de care, după moartea soţului său, vinde moşia Coţofăneştilor, doctorului ungur Ferate, medicul lui Mihai Racoviţă Vvod. (ibidem, p. 136). Dumitraşco are la rându-i doi feciori şi anume pe Toderaşco Sevastos, — căsătorit cu Paraschiva, fata lui Gavril Burchi, din care se naşte tot un Toderaşco Sevastos—, şi pe Tacul Sevastos (ibidem, p. 144).

3 ibidem, no. 102, p. 66.

4 ibidem, no. 106, p. 67.

6 ibidem, no. 109, p. 71.

4

;

i

I

i

50

AUREL V. SAVA

bileşte deasemenea şi cumpărăturile lui Dima Pârcălabul din bă­ trânul lui Bogdan 1.

In 1742, carte domnească dela Constantin Neculai Voevod către aga Dumitraşcu, ispravnicul ţinutului Putnii şi către clucerul Stamatin Adam, după jalba lui Miron Dima. Acesta are baştină „giumătate di bătrân în partea de sus şi giumătate de bătrân în partea de gios, di bătrânul lui Bogdan (pentrucă acel bătrân era împărţit în două locuri şi pentru aceia au zis şi din sus şi din gios), osăbit de cumpărături dela părintele său Dima Pârcălabul.

Domnul rândueşte ca să se cerceteze tulburarea ce se aduce stăpânirei lui Miron Dima de către Bodeşti, feciorii lui Ilie 2.

Miron Dima moare între 1744—1747.

Nu cunosc decât o singură fiică a tui Miron Dima, pe Maria, soţia medelnicerului Pascal Tudori. Din căsătoria ei rezultă trei copii şi anume Gheorghe Tudori, Niculae Tudori şi Catrina 8, Aceasta din urmă, căsătorindu-se cu stolnicul Ioan Catargiu, în 1761, în câşlegile de iarnă, capătă prin foaia de zestre din 7269 (1760) Decemvrie 7, dela tatăl său medelnicerul Pascal Tu­ dori, între altele „moşia dela Câmpuri" şi vii la Odobeşti 4.

Este de remarcat că tatăl singur, dă zestre din averea mamei, aceasta fiind încă în viaţă.

Stolnicul Ioan Catargiu este feciorul lui Pătraşco Catargiu, pitarul şi al unei fete a vistiernicului Neniul. Are nouă fraţi şi surori şi anume pe Dinul, vistiernic, pe postelnicul Toma Catargiul căsătorit cu Nastasiica, pe Nicola jicnicerul, pe Smaranda, pe Costin Catargiu logofătul, căsătorit cu Elena Cost. Costachi 1 ibidem, no. ÎJO, p. 72* 2 ibidem, no. 118, p. 76.

3 Condica moşiei Câmpurile, doc. no. 3, fila 1 verso: «că Dima Pârcă­ labul au avut ficior pi Miron Dima şi dintr’însul medelnicereasa Mariea, soţiea medelnicerului Pascal Tudori, iar din medelnicereasa Mariea răpusatul soţul meu Gheorghi Tudori şi răposata Ecaterina». (Zapisul din 1815, Octomvrie, al Nastasiei, soţia lui Gheorghe Tudori). Cf. Gh. Ghibănescu, Surele şi Izvoade IX, p. 286. Data Măriei din 1777 Avgust 6. Domnia sa schimbă însă numele familiei Tudori în acela de Pascal. Cei doi copii ai Măriei se numesc în reali­ tate Gheorghe Tudori şi Niculai Tudori, iar nu Gheorghe şi Niculai Pascal.

Faptul că în zapisul citat din condica Câmpurilor nu se mai face nici-o pome­ nire despre Niculae Tudori îndritueşte presupunerea că acesta a murit mai de mult, fără descendenţi.

1 Gh. Ghibănescu, Surpie şi Izvoade, IX, p. 276.

•:

i

■ : î

51

moşia câmpurile

logofătul, pe Safta şi pe Aniţa căsătorită cu vornicul Niculae Hrisoverghi, pe Maria căsătorită cu Toader Costachi şi pe Ancuţa căsătorită cu şetrarul Aslan L II vedem pe stolnicul Ioan Catargiu căutând să stăvilească încălcările răzeşilor prin alegerea părţei boiereşti pe care Miron Dima, cât a trăit n’a reuşit s’o desăvârşească.

Cu două cărţi domneşti, una din 1765, Mai 7 2 şi alta din 1766, Fevruarie 22 3, domnul Grigore Ghica porunceşte staros­ telui de Putna, paharnicul Grigoraş Leon, să aleagă moşia stolni­ cului Catargiu.

La 1766, Mai 24, în sfârşit, Antohi Luţă, vornicul de poartă şi cu Stan Cristea Bulucbaşa, mazil orânduit de paharnicul Gri­ goraş Leon, starostele, fac hotărnicia moşiei Câmpurile şi aleg partea ce se cuvenea lui Ioan Catargiu, baştină şi cumpărătură de pe Dima Pârcălabul 4.

Nu mult timp după aceasta, înainte de 1770, după o căs­ nicie de 7-8 ani stolnicul Ion Catargiu moare şi este înmor­ mântat la mănăstirea Neamţului 5.

Văduvă, Ecaterina în calitate de mamă a copiilor Petrachi şi Niculae Catargiu, are o sumedenie de procese cu cumnatul ei spătarul Costin Catargiu 6. In cele din urmă, celor doi copii ai stolnicului Ioan li se dă moşia Cobâlele dela Soroca, 1/2 din Cocorani la Botoşani, Pârliţii la Putna, 8 pogoane de vie la 0dobeşti, loc de case în Iaşi şi 2 fete de ţigan 7.

După ce îşi vede căpătuiţi cei doi copii ai săi, pe Petrache şi pe Niculai, „Catargieştii dela Soroca*', - sau poate chiar mai înnainte—, Ecaterina se căsătoreşte cu un Milu din care căsătorie are alţi trei copii între care pe Enacache Milu frate cu Matei Milu 8.

1 Gh. Ghibănescu, Arburele genealogic al Catargieşlilor.

5 A. Sava, Documente Putnene, I, no. 134, p. 86.

3 ibidem, no. 136, pp. 86, 87.

4 ibidem, no. 138, pp. 87, 94.

5 Gb. Ghibănescu, op. cit., p. 293, 294 nota.

0 ibidem, p. 291, 294, 295, 298.

7 ibidem, p. 298 : Anaforaua din 1781, Mart. 15 a divanului, buiurdisită de Vodă. «şi răposata stolniceasă Ecaterina, cari cu bărbatul întâiu au născut pre Neculaiu şi Petrachi, Catargieşti ot Soroca şi^ci^băr^^^^ţ^n-l&^pe nepotul

Ju

Ouiliu —.

—^—•* ' •

ir,i \

i;

n !

t '

i

î,

!!

i:

$2

AUREL V. SAVA

Moare înainte de 1800.

Moşia Câmpurile este probabil stăpânită de Caterina, până la moartea ei. După aceia este lăsată, pare-se, în părăsire. Acest lucru rezultă dintr’un regest din 1803, Octomvrie 13, care ne dă ştiri despre feciorul ei paharnicul Nicolae Catargiu : „Un răvaş din 1803, Octomvrie 13 ...prin care răvaş scriindu căminarul Iordachi Bucşănesc, fiind starosti la Putna cătră şătrarul Pascal Străzescul şi Sandu Zălariul, vornic de Vrancea, ci era rânduiţi să aliagă părţili din moşie Câmpurile a dumisale paharnicului Nicolaiu Catargiu, fiiul stolnicului Ioan Catargiu, carili fiindcă nu pute să ste acolo multă vremi, fiind cu şădere depărtat la ţinut Sorocâi", la Cobâla, „şi cu alegire pute să să facă întârzieri şi vre ca si-şi lasă vichil la ace alegiri, dar voind ca deodată să miargă şi singur cu rânduiţii, macar pentru o vi­ cieri, li-au scris să lasă alţi trebi şi să miargă să vadă şi pi urmă să va face hotărîtura 1.

Cu toată dragostea ce arăta paharnicul Niculae Catargiu pentru moşia străbunului Dima Pârcălabul, din cauza depărtărei este nevoit să renunţe la ea.

După ce probabil încă înainte de 1803 Octomvrie 13, cei cinci copii ai Ecaterinei Tudori îşi împărţiseră moştenirea ce le rămăsese dela mama lor, în 1807 Septemvrie 21 Niculae Catargiu face schimb cu fraţii săi Enacache şi Mateiu Milo cărora în schimbul viilor dela Odobeşti, zestrea mamei sale dela bunicul său medelnicerul Pascal Tudori, le dă moşia dela Câmpuri2.

Enăcachi Milu cu al ţi doi fraţi ai săi, divreme că maica nepotului Enăcachi au fost driaptă sor cu soţul meu, nici o dreptati n'ar fi putut a mă dipărta pi mini şi fiei mei de a nu ne ceri moştenire de pi soţul meu, dar pentrucă moşie au trecut la una din fiicile meii Rucsanda, soţie ginerilui Asanache Dan...» Condica moşiei Câmpurile, no. 3, fila 2 (Zapisul din 1815 Octomvrie al Nastasiei, soţia lui Gheorgbe Tudori).

1 Condica moşiei Câmpurile, no. 13, fila 40.

2 ibidem. no. J, fila 1 : «precum să să ştii că rămâind clironomii dila maica noastră viile dila Odobeşti frăţini-meu Enăcacbi Milu i Măteiu Milu cum şi mii iarăş mi-au rămas clironomii tot dila maica noastră părţili di moşie Câmpurile, baştină şi cumpărături, după cum arată hotarnica şi scrisorile, deci m'am învoit cu d. frati-meu Enăcachi Mfîu cu bună voe şi priimire me şi am făcut drept scbimbu cu moşiea me Câmpurili, părţile ce am baştină şr cumparături cu parte de vii, ce ari frati-meu Enăcachi Milu cu frati-său Mateiu Milu la Odobeşti»,

MOŞIA CÂMPURILE

53

Enacache Milu nu stăpâneşte mult timp moşia, căci un medelnicer Asanache Dan, care ia în căsătorie pe Ruxanda, fata lui Gheorghe Tudori, fratele Caterinei Catargiu, face la rândul său în 1810 Iunie 26, schimb cu Enacache Milu, dela care ia moşia Câmpuri, în locul unei mori cu două roate şi a şase pă­ mânturi în gârla cea din jos a Putnei, în moşia Făureii.

Schimbul pare avantajos pentru Asanache Dan. Explicaţia este foarte simplă. Copiii lui Gheorghe Tudori, fratele Caterinei Catargiu, trecând cu vederea că pentru averea dela bunica lor, Maria Tudori aceasta lăsase diata din 1777, Avgust 6 \ se sim­ ţeau îndrituiţi să pretindă şi ei parte în moşia Câmpuri şi pro­ babil, pentru a evita eventuale procese, Enacache Milu a con­ simţit la schimb.

Ruxanda, soţia lui Asanache Dan nu era însă singurul copil al lui Gheorghe Tudori. Fraţii ei însă şi anume medelnicerul Ilie Tudori, Neculai Tudori, Grigoraş Tudori, sora ei Zmaranda şi chiar mama lor Nastasia, cumnata Caterinei Catargiu renunţă la eventualele lor drepturi asupra moşiei Câmpuri în favoarea Marghioalei Dan fiica Ruxandei care murise şi în fa­ voarea medelnicerului Asanache Dan. Renunţarea se face prin înscrisul din 1815, Octomvrie 14 2.

Din Dima Pârcălabul descindeau însă două ramuri. Tudorieştii, Catargieştii şi Mileştii coborau din Miron Dima, feciorul Dimei Pârcălabul. Acesta însă avusese, după cum am spus mal sus şi o fată pe Aniţa, căsătorită cu postelnicul Ştefan Rătundul. încă din 1729, Aprilie 23 amândoi fraţii Miron şi Aniţa îşi împărţiseră averea ce le rămăsese dela Dima Pârcălabul, Aniţa luându-şi şi ea partea ei din Câmpuri 8.

După aproape un veac, această avere a Aniţei se întru­ neşte iarăş laolaltă cu partea lui Miron Dima. In 1811, Avgust 7 medelnicerul Asanache Dan o cumpără dela Toader Hoge 1 din Panciu şi dela soţia acestuia Ilinca, fata lui Andreiu Rătundu, 1 Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, IX, p. 286.

2 Condica moşiei Câmpurile, no. 2, fila I verso şi 2.

5 Documente Putnene, I, no. 102, p. 66.

1 V. despre Toader Hoge, o jalbă din 1833, Aprilie 28 a lui Grigori sin Sămion a Catrinei din Crucea de (os către judecătoria ţinutului Putnei.

Arhivele Statului Iaşi. Tr. 130, op. 147, dosar 105, fila 1. In acelaş dosar la fila 4. Toader Hoge iscăleşte ca martor un zapis din 1823, Avgust 26.

54

AUREL V. SAVA

feciorul lui Ştefan Rătundu, soţul Aniţei 1. Vânzătorul Toader Hoge mărturiseşte prin zapis că i-a fost cu neputinţă să facă acte de stăpânire asupra moşiei2. Odată cu zapisul vânzătorul îi dă cumpărătorului şi şapte zapise vechi de cumpărătură ale lui Dima Pârcălabul dela diverşi răzeşi din Câmpuri 3.

In acest chip, la începutul secolului al XlX-lea moşia lui Dima Pârcălabul, se află întrunită din nou întreagă, în mânile medeinicerului Asanache Dan. (va urma).

Aurel V. Sava Judecător.

1 ibidem, no. 102 nota, p. 66 şi spiţa genealogică dela p. 87.

2 Condica moşiei Câmpurile, no. 4, fila 3 : «şi pentrucă această parti df moşii au fost pişti putinţa me a o stăpâni din pricină că nu m'am aflat trăitoriu acolo şi răvăşii mei din zi în zi au împresurat-o şi nedându-mi mâna a cheltui cu hotărnici ca să o dizbat, di a me bună voi şi cu voe soţii mele am vândut-o drept una mii lei».

3 Sunt publicate in Documente Putnene, I, n-le 37, 39, 41, 42, 47, 61, 74» pp. 25, 26, 27, 291 36, 51t

FOCŞANII. DATE ASUPRA ORAŞULUI IN LEGĂTURĂ CU PLANUL DE AMENAJARE. I. Sifuafia geografica, climatologică şi scurt istoric.

Oraşul Focşani, capitală de judeţ, cu o populaţie de 26.000 locuitori \ este aşezat în câmpie, la poalele dealurilor de sub Carpaţi în apropiere de râul Milcov şi face parte din seria ora­ şelor de popas, pentru o zi de călătorie din vremea când nu exista cale ferată. Este cel mai mare oraş din basinul Şiretului din Moldova, făcând excepţie de Galaţi, care are o situaţie spe­ cială ca port la Dunăre. Numai Bârladul are o populaţie aproape egală.

Regiunea unde este situat oraşul Focşani, mai are câteva centre populate : Odobeştii la 12 Klm. cu 6000 locuitori, Mărăşeştii la 20 Km. cu 5000 locuitori, Panciu la 30 Km. cu 3000 locuitori. Capitalele de judeţ învecinate sunt la 25 de Km. (Tecuciu cu 15.000 locuitori) şi la 40 Km. (R.-Sărat cu 15.000 lo­ cuitori) ; Bacăul cu 19.000 locuitori este mult mai depărtat (la 105 Km.). Până la Bucureşti sunt 200 Km., iar până la porturile Brăila şi Galaţi circa 80 Km. Din punctul de vedere al distanţelor până la centrele de populaţie din apropiere, oraşul este indicat să se desvolte mai departe ca un centru al regiunei sale, nefiind ameninţat de con­ curenţa vre-unui oraş vecin prea apropiat.

1 In anul 1925 avea 25.454 locuitori. Veci «Anuarul Statistic al Româ­ niei», 1926, editat de Ministerul Industriei şl Comerţului.

56

TEODOR RĂDULESCU

Faţă de judeţul Putna, Focşanii sunt aşezaţi la limita din­ spre sud, ceeace are de efect că o bună parte din satele înve­ cinate din judeţul R.-Sărat gravitează spre Focşani.

Satele învecinate cu oraşul se găsesc la distanţe de 3—4 kilometri şi mai mult şi sunt despărţite de oraş şi între ele prin întinse terenuri agricole şi islazuri, însă spre partea de apus, în­ cepând dela gară, prin satele Vâlcelele, Gugeşti şi satele de pe valea Milcovului dela Câmpineanca la Odobeşti, aglomeraţiunile se continuă aproape neîntrerupt. Aici valea Milcovului, începând dela Odobeşti şi terminând cu Focşanii, este populată cu sate, care se continuă unele pe altele fără întrerupere şi sunt deser­ vite de calea ferată Focşani-Odobeşti.

Spre nord-est şi sudul oraşului sunt sate de câmp şi relativ rare ; spre apus lanţul de sate de pe valea Milcovului se con­ tinuă dela Odobeşti spre nord cu Jariştea, Boloteşti, etc. şi cu o altă ramură dela Odobeşti spre sud, pe poalele dealurilor, cu comunele Vârteşcoi, Dălhăuţ, Cârlige, Coteşti, Budeşti, Urecheşti, Popeşti, Dragosloveni, care formează o aglomeraţiune compactă în vecinătatea oraşului, la distanţă de 10—20 Km. Aceasta este regiunea podgoriilor de lângă Focşani.

La apus de podgorii se înalţă munţii cu pădurile din care s’au exploatat mare parte : o zonă îngustă de stejar, mai sus una mai largă de fag şi apoi brădetul din munţii Vrancei.

Câmpia din jurul Focşanilor nu prezintă nimic deosebit de cât câteva păduri mici: Crângul la nord-est, Urseştii şi Baganaua la sud. „Crângu" are rol de parc exterior, foarte apreciat de Focşăneni. La vre-o opt kilometri spre răsărit, este balta Mândreşti din care se scoate şi ceva peşte şi apoi râul Putna cu o vastă regiune inundabilă până în Şiret.

Suprafaţa ocupată de oraş este de circa 600 hectare.

Oraşul este complet şes, la altitudinea de 60 m. deasupra nivelului Mărei Negre, cu o pantă foarte uşoară de 1 : 250— 1 : 300 dela W. NW spre E. SE. Latitudinea: 45 0 42’, longitudinea: 26° 13' Greenwich. Se găseşte aproape pe acelaş paralel cu Veneţia şi Bordeaux, fără însă a avea acelaş climat. Nimic nu stă în calea crivăţului; iernele sunt tot aşa de friguroase şi verele de călduroase ca şi în restul câmpiei Munteniei şi sudul Moldovei şi Basarabiei. Foc­ şanii sunt doar situaţi pe un teren de avant-stepă la marginea

r

I

FOCŞANII

\

57

stepei din răsăritul Munteniei (Bărăganul) continuată cu Bugeacul din sudul Basarabiei.

Temperatura medie pe seria de ani dela 1887 la 1910, a fost de peste 10 grade; dela 1925 la 1927, media a fost sub 10 grade, fără a deduce de aici că climatul începe să se schimbe Temperatura medie este cu circa un grad mai scăzută decât a Bucureştilor şi sud-estului ţărei şi cu circa un grad mai ridicată decât în Transilvania, Moldova şi nordul Basarabiei.

Ploile şi zăpezile dau o cantitate medie de 500 mm. pe an, cam cu 100 mm. mai mult decât în sud-estul ţărei şi cu 100—200 mm. mai puţin decât în podişul Transilvaniei.

Solul pe care se găseşte oraşul este de formaţie quaternară şi acoperit cu un strat de cernoziom degradat. Se afirmă că în adâncimi ar fi o mare falie, ceeace ar explica cutremurele, care aici sunt mai dese şi mai puternice decât în alte regiuni.

Din cauza lor casele ar trebui construite mai cu îngrijire în ce priveşte soliditatea.

Apele subterane sunt neutilizabile pentru băut.

Este interesant faptul că în 1697 Constantin Basarab, domnul Munteniei, a adus în Focşanii-Munteni apă de izvor pe scocuri, cale de două ceasuri dela Faraoane, fiindcă apa din oraş „era sărată şi rea, nu numai cea curgătoare (?) ci şi puţurile de făcea, tot aşa era 1“.

Mai târziu, în 1804, Constantin Alexandru Ipsilante, domnul Munteniei, a încuviinţat să se aducă apă la cişmelele din Focşanii-Moldovei dela izvoarele din Pituloasa din ţara Românească» azi Pituluşa în sus de Odobeşti 2.

Instalaţiile de atunci s'au distrus, însă probabil că au fost cele mai vechi din oraşele noastre. Numai Silistra a mai avut o instalaţie de alimentare cu apă, veche de 200 ani 3.

Despre trecutul oraşului nu se ştiu prea multe. Credem că a luat naştere ca o staţiune de graniţă, atât pentru pază cât şi pentru controlul transporturilor, deoparte şi de alta a hotarului

1 Dimitrie Caian, Istoricul oraşului Focşani, 1 ipografia Diaconescu Focşant 1906.

2 Ibidem.

3 C» Sfinţescu, Edilitatea Oraşelor şi Satelor din România Mare, Bucu­ reşti Tipografia Lupta, 1921»

58

TEODOR RĂDULESCU

dintre Moldova şi Ţara românească. Graniţa îl despărţea în două părţi, care aveau administraţie separată. Ca rămăşiţă din acele timpuri au rămas cele două pieţe : „Moldova" şi „Muntenia" l.

Locuitorii oraşului trăiau din meşteşuguri (tăbăcari, cojocari, olari, etc.) şi-şi făceau casele pe terenuri embaticare din moşiile mănăstirilor şi celor câţiva mari proprietari, astfel că străzile ce s au deschis pe vremuri sunt strâmbe şi întortochiate, după ho­ tarele dintre moşii şi bunul plac al celor ce împărţeau locurile de case.

De pe urma vechilor mănăstiri au rămas bisericele Sf. Ioan în piaţa „Munteni", biserica Domnească, în piaţa „Moldovei" şi biserica şi spitalul Profetul Samuil.

Dintre evenimentele mai recente, influenţă mai importantă asupra desvoltării oraşului, au avut construcţia căei ferate Bucu­ reşti—Paşcani şi construcţia forturilor, care au făcut din Focşani un centru militar cu un mare număr de regimente.

II. Populafia şi siiuafia economicăr In anul 1915, Focşanii aveau 25.454 locuitori. De atunci nu s’a mai făcut o numărătoare serioasă: recensământul din 1927 pare să fi dat în toată ţara rezultate imposibile, astfel că Mi­ nisterul de Interne nu l-a mai publicat. Pe la 1900, avea o popu­ laţie de numai 17.039 locuitori din care 4259 mozaici (un sfert) şi un număr neînsemnat de streini 2.

Fapt este că oraşul nu stagnează ci e în continuă creştere, atât ca populaţie, cât şi ca întindere.

Creşterea oraşului în ultimii cincizeci de ani a mers paralel I cu dezvoltarea generală a ţării, însă a fost favorizată în mod special de podgoriile din împrejurimi şi de faptul că este un centru militar.

Suprafaţa cultivată cu vie în judeţul Putna este de 18.204 hectare 8 şi nu e întrecută decât de trei judeţe (din Basarabia: 1 Denumirile oficiale de piaţa «Independenţei» şi piaţa «Libertăţei» deşi datează de zeci de ani» sunt ignorate de public» 2 Marele Dicţionar Geografic al României» 1900.

3 L'Agriculture en Roumanie. Album Statistique, Ministere de l'Agricultures» 1929»

r U

FOCŞANII

59

Lăpuşna, Tighina şi Cetatea Albă) unde însă viile nu sunt altoite decât în mică proporţie şi dau un vin de calitate inferioară celui din Putna. Regiunea viilor din Putna reprezintă peste 12°/0 din suprafaţa viilor altoite din ţară şi 5°/0 din suprafaţa totală a viilor din România.

Podgoriile au contribuit la ridicarea oraşului atât direct prin I comerţul cu vinuri, cât mai ales indirect prin faptul că regiunea | de vii are o capacitate de cumpărare mai mare şi îşi acoperă trebuinţele prin intermediul Focşanilor.

Oraşul este centru de schimb între produsele agricole ale regiunei de şes, cu produsele de lemnărie şi altele ale regiunei muntoase, cu produsele regiunei viilor şi cu produsele aduse din alte regiuni ale ţărei sau din străinătate; el prosperă sau decade odată cu exploatările agricole, viticole şi silvice din regiune.

Judeţul Putna are 178.000 hectare de păduri \ adică mai mult de jumătate din suprafaţa sa. (Suprafaţa judeţului este 334.700 hectare). Oraşul însă nu profită decât puţin de pe urma acestei bogăţii.

Exploatările agricole din jurul oraşului sunt în aceiaşi stare de inferioritate ca şi în restul vechiului regat şi sperăm într'o îmbunătăţire treptată, care însă nu va putea fi decât foarte înceată.

Industria existentă este cu totul neînsemnată. Singura in­ dustrie de oarecare importanţă, moara Tatovici, a dispărut în urma unui incendiu. A dispărut deasemenea şi o mare tipografie care avea un motor Diesel de 132 h.p. Există o fabrică de sobe de teracote, un atelier de tricotaje, ceva instalaţii pentru indus­ tria pielăriei, câteva ateliere mecanice şi de fierărie, un atelier de tuburi şi de ţiglă de ciment şi nimic altceva. Tăbăcăriile, blă­ năriile, olăriile din vechime au dat înapoi cu totul. Toată in­ dustria din Focşani are vre-o 80 cai putere. Singura instalaţie de forţă mai importantă este Uzina Electrică cu 775 cai putere, care procură 570 K.W. curent continuu de 220 volţi, pentru iluminat.

Organizarea comercială este ceva mai avansată. In Focşani şi în judeţ sunt 16 bănci cu un capital de 98.000.000 din care patru au un capital de peste 5 milioane fără însă să poată sa1 L'Agriculture en Roumanie, Album Statistique al Ministerului de Agricultură fi Domenii, 1929.

60

TEODOR RĂDULESCU

tisface nevoile de credit şi numai cu dobânzi ridicate. Mult prea multe bănci faţă de capitalul de care dispun : un efect al lipsei de capital. In privinţa capitalului total al băncilor, judeţul Putna nu e întrecut decât de cinci judeţe mai bogate din vechiul regat; Ilfov, Prahova, Brăila, Iaşi şi Dolj.

O importantă sursă de venituri pentru o parte din popu­ laţia oraşului este produsă de armata destul de numeroasă, care are garnizoana în oraş şi în măsură mai redusă, de şcoli: liceul de băeţi, liceul de fete, şcolile comerciale, şcoala normală, şcolile profesionale, şcoale de surdo-muţi, etc.

Bugetul oraşului era în anul 1926 de 26.078.252 lei, mai mare decât al tuturor oraşelor din Moldova, afară de Iaşi şi Galaţi. In anul 1920 avea un buget de 2.740.000 şi datorii de 5.300.000. Acum douăzeci şi nouă de ani în 1900, avea un buget de 325.145 lei aur \ In definitiv izvoarele de venituri ale populaţiei sunt puţine. \ Oraşul nu produce mai nimic, căci industria este ca şi inexisI tentă. Comerţul este şi rămâne şi în viitor, redus la schimburile / de produse între regiunile de munte, deal şi câmp din apropiere, I la aprovizionarea cu articole de import sau din alte părţi ale ţării şi la comerţul cu vinuri şi cereale. Un comerţ în mare, nu se poate dezvolta la Focşani, pentrucă nu e nici centru industrial, nici port, nici nod de mari căi de comunicaţii. Veniturile pe care ' le are dela armată şi în parte dela şcoli, sunt venituri scoase din bugetul ţărei şi nu există perspective de a fi mărite ; în ori­ ce caz, nu de aici se pot aştepta vremuri mai bune pentru oraş. înainte de exproprierea agricolă, existau marii proprietari, care cheltuiau în oraş o bună parte din veniturile a zeci de mii de hectare ; azi au dispărut.

Viitorul Focşanilor, atât timp cât nu au o industrie, este în complectă dependenţă de viitorul regiunei înconjurătoare pe în­ tindere de 30—40 kilometri de jur împrejur.

Tot ce poate mări producţia regiunei, este în acelaş timp şi în avantajul oraşului. Tot ce poate activa şi uşura schimbul de produse în regiune, foloseşte şi oraşului. Dar mai ales activi­ tatea direct productivă prin înfiinţarea de industrii cu materiale

i Marele Dicţionar Geografic al României 1900.

■

ti

FOCŞANII

61

prime din regiune şi cu debuşeuri în alte regiuni ale ţărei sau în străinătate, aceasta poate să aducă oraşul la înflorire, nu într’o zi, nici într'un an, dar într’o generaţie-două.

III. Edificii publice, pieţe, sirâzi şi lucrări ediliiare.

In afară de cazărmi şi alte clădiri militare, de biserici şi de şcoli primare, oraşul are un local de primărie, tribunal, prefec­ tură, liceu de băeţi, liceu de fete, şcoală normală (în localul fost al Orfelinatului, clădit pe un loc care înainte era grădina numită Paradis), şcoală comercială, teatru, ateneu, (ultimele două clădite din iniţiativa şi în cea mai mare parte din banii regretatului Maior Pastia, care şi-a cheltuit averea pentru Focşăneni).

Sunt două pieţe de alimente : una la „Munteni" care are importanţă comercială mai redusă, însă fiind situată lângă pri­ mărie, catedrală, grădină publică şi ateneu, serveşte şi ca piaţă de serbări şi defilare ; a doua piaţă, „Moldova", este mai mare şi e principala piaţă de alimente. Amândouă au hale publice, construite prin 1891 dintr'un împrumut.

Mai este în partea de nord a oraşului un obor, unde în fiecare Miercuri este târg de vite, cereale şi lemnărie adusă din munţii Vrancei, iar în partea de sud a oraşului este o mare piaţă rotundă, în formă regulată unde se vând în zile de târg, cereale şi nutreţ pentru vite : piaţa Fânăriei.

Grădina publică are o suprafaţă de circa 11/2 hectare şi e situată la piaţa „Munteni" lângă biserica Sf. Ioan şi în faţa Primăriei.

Reţeaua de străzi după cum am mai arătat, este neregulată, ca şi la Bucureşti şi ca în cea mai mare parte din oraşele ţărei.

Există o arteră principală cu direcţia nord-sud, în continuarea şoselei naţionale, care vine dela Bucureşti: din cartierul cazărmilor până în dreptul pieţei Munteni, merge în linie dreaptă sub denumirea B-dul Carol I şi are o lărgime apreciabilă, apoi se continuă cu strada Mare-a-Unirei care are un traseu cu multe coturi şi o lărgime insuficientă, prin centrul oraşului până la spitalul Profetul Samuil, formând strada principală.

Această stradă are deoparte şi de alta case lipite unele de altele şi cu un singur etaj în cea mai mare parte : este centrul comercial.

62

TEODOR RĂDULESCU

Dela spitalul Profetul Samuii strada se continuă spre nord prin strada Oborului, până în canalul Căcaina unde se termină în Calea Gârlei, care are direcţia est-vest. Circulaţia cea mai mare însă nu se face prin strada Oborului, ci dela spital, face un cot brusc prin strada Dogării şi un al doilea cot iarăşi brusc (ambele foarte supărătoare) prin strada Elisabeta până la Oborul de Vite în care debuşează şoseaua Odobeşti şi şoseaua Vrancei.

Intre Profetul Samuii şi Oborul de vite, trebue găsit un remediu pentru îmbunătăţirea circulaţiei.

O a doua arteră principală însă mai puţin însemnată, are direcţia est-vest, în continuarea şoselei care vine dela Galaţi, Suraia şi se continuă prin străzile Stamatineşti, Centrală şi bu­ levardul Gărei până la gară, unde se termină.

Intersecţia acestor două artere principale (strada Mare-aUnirei şi strada Centrală) este periculoasă pentru circulaţie că în acest punct ambele străzi sunt înguste şi vehiculele, care se încrucişează nu se văd unele pe altele decât când s'au apropiat de sunt gata să se ciocnească. Aici, în centrul oraşului, trebue studiată o piaţă la care să se aibă în vedere atât gruparea cu piaţa „Moldova" şi cu biserica Domnească cât şi asigurarea circulaţiei.

Alte artere de circulaţie sunt în prelungirea şoselelor care leagă oraşul cu împrejurimile : a) Calea Cuza-Vodă vine dela nord în prelungirea şoselei naţionale dela Roman, Bacău, Mărăşeşti unite înainte de intrarea în oraş cu şoseaua Tecuci-Ciuşlea-Focşani, (deci o şosea de mare circulaţie interesând ţara) şi traversează oraşul în direcţia nordsud pe la est de strada Mare-a-Unirei având un traseu format din linii frânte şi o lărgime acceptabilă până în bulevardul Carol I unde se termină şi se uneşte cu şoseaua naţională care vine dela Bucureşti.

Calea Cuza-Vodă are deoparte şi alta construcţii în formă de vile înconjurate cu grădini şi e locuită de populaţia mai bine situată a oraşului. b) Strada Brăilei, în continuarea şoselei dela Brăila, Latinul, Măicăneşti, Mândreşti intră în oraş pe la sud-est şi se continuă spre vest până în Calea Cuza-Vodă aproape de intersecţia cu bulevardul Carol. c) Calea Coteşti, care e prelungirea şoselei ce vine dela

FOC$ANII

63

Coteşti intră în oraş pe la sud, se continuă cu strada Sf. Nicolae vechi, traversează strada Mare-a-Unirei şi se uneşte cu B-dul Şcoalelor (un bulevard larg, plantat cu castani) până în Calea Cuza-Vodă.

La 200 m. după intrarea în oraş, Calea Coteşti se ramifică cu strada Ghergheasa, care se termină în strada Mare-a-Unirei la începutul Căei Cuza-Vodă. d) Strada Tăbăcari, care intră în oraş la sud-vest la inter­ secţia cu calea ferată a şoselei ce vine dela Vârteşcoi, Câmpineanca, Vâlcelele, are direcţia spre nord-est şi un traseu cotit şi se termină în bulevardul Gărei. e) Calea Odobeşti, care e prelungirea şoselei ce vine dela Odobeşti intră în oraş pe la nord-vest după ce traversează calea ferată, merge în spre sud-est, se uneşte cu strada ce vine dela magazia gărei, se continuă cu străzile Viitorul şi Primăverei şi se termină în piaţa „Moldova". Acestea ar fi principalele străzi radiale de legătură a oraşului cu împrejurimile.

Mai există la sudul oraşului o stradă inelară, de periferie din strada Vâlcelelor prin străzile Zorilor şi Raionului până în şoseaua Brăilei şi o alta la nord tot inelară de periferie, dealungul canalului Căcaina, numită Calea Gârlei, care începe dela şoseaua Odobeşti şi se termină în Calea Cuza-Vodă.

Celelalte străzi ale oraşului sunt de interes mai mult local.

In general, reţeaua de străzi a oraşului are nevoie de înbunătăţiri, nu atâta pentrucă cele mai multe străzi sunt strâmbe şi în unele părţi prea înguste, ci pentrucă circulaţia, mai ales aceea a căruţelor în zilele de târg, produce dificultăţi atât ora­ şului cât şi ţăranilor care vin să-şi desfacă produsele sau să se aprovizioneze şi pentrucă înmulţirea automobilelor creiază ne­ cesităţi nouă.

Majoritatea străzilor vor rămânea cum sunt, însă vor trebui multe corecturi locale şi se vor deschide câteva artere nouă pen­ tru ameliorarea legăturilor cu regiunea înconjurătoare şi cu noile cartiere de împroprietăriţi şi deservirea mai practică a punctelor de atracţie a circulaţiei cum sunt pieţele, oborul de vite, gara, etc.

Din prima privire pe planul oraşului, apare de exemplu ne­ cesară o bună legătură cu ocolul de vite a şoselelor care intră în oraş, prin sud şi est, fără a trece prin strada Mare-a-Unirei; o altă lipsă care se vede imediat, este a unei bune legături a nor-

64

TEODOR RĂDULESCU

dului şi sudului oraşului cu gara şi cu magazia de mărfuri. în­ dreptările şi completările de adus reţelei de circulaţie însă nu se pot considera şi soluţiona separat ci trebue studiat un plan de ansamblu, care să aibă în vedere şi celelalte necesităţi pre­ zente şi viitoare. Acesta este planul de amenajare sau de siste­ matizare, de care vom vorbi mai jos.

In privinţa lucrărilor edilitare Focşanii sunt mai avansaţi decât multe oraşe din vechiul regat şi chiar din Transilvania.

Oricare ar fi luptele politice locale, trebue recunoscut că Focşanii au avut primari pricepuţi şi buni gospodari, nu atât pentrucă au făcut cele câteva bulevarde a căror podoabă de castani impresionează plăcut pe orice străin de localitate şi nici pentru grădina publică — destui de frumoasă —• ci mai ales pentrucă s'au îngrijit înaintea celor mai multe oraşe, înaintea capitalei chiar, de alimentarea cu apă, de care depinde sănătatea şi averea locuitorilor. înainte de aducerea apei din Babele (Găgeşti) şi alte izvoare prin conducte de fontă după proectele inginerilor St. Gheorghiu şi C. Mironescu din 1890, (lucrare care pare să fi costat peste 1.000.000 lei sumă enormă pe vremea aceia), bântuiau incendiile şi epidemiile de tifos. Conductele de după război au întregit ce s'a făcut atunci şi astfel s'a terminat calamitatea lipsei de apă de care vorbesc cronicile.

Canalizarea apelor de scurgere, începută înainte de război se continuă şi oraşul va trebui să găsească mijloacele necesare pentru completarea reţelei de canale, căci îndesirea populaţiei fără canalizare periclitează higiena publică.

Luminatul electric s’a făcut în 1912 şi a costat circa 750.000 lei. Uzina e situată în centrul oraşului şi procură curent de 220 volţi.

Tot aşa, înaintea altor oraşe, Focşanii au clădit halele din piaţa Moldovei la 1891 dintr'un împrumut de 100.000 lei şi hala din piaţa Munteni.

Strada Mare-a-Unirei, strada Centrală, o parte din B-dul Gărei au fost printre cele dintâi străzi din Focşani care sau pavat cu piatră de granit, iar trotuarele cu plăci de bazalt.

O particularitate a trotuarelor este că sunt mult prea înalte faţă de restul străzii, chiar dacă s'ar motiva înălţimea mare a trotuarelor prin nevoia de a asigura scurgerea apelor fără cana-

FOCŞANII

65

lizare subterană, aceasta rămâne totuşi un defect, care trebuie remediat la prima ocazie.

In anul 1920, din lungimea totală de 64 km. a străzilor din oraş, 20 kilometri de străzi erau pavate cu piatră de granit şi 8 kilometri cu piatră bolovani.

Intre timp s'au mai pavat încă mai mulţi kilometri de lun­ gime de stradă, fără să se termine pavajul întregului oraş. *

❖

*

Am arătat în expunerea de mai sus ceva despre trecutul oraşului şi ceva despre prezent. Ce ne rezervă, viitorul ?

Este clar că nicăeri în lume nu există oraş perfect.

Toate au defecte şi lipsuri şi dacă ne-am imagina că printr'o minune locuitorii vreunui oraş ar fi în situaţia de a şi-l re­ clădi astăzi, ei nu ar dori să-l facă la fel, oricare şi oriunde ar fi acel oraş.

Toate oraşele sunt puse în faţa unor situaţii nouă şi au de făcut mari şi urgente lucrări şi instalaţii edilitare, de trans­ formări şi adaptări.

Oraşele mondiale din apus ca Berlinul, Parisul, Londra, New-York, care au fiecare o populaţie mai mare decât a tuturor oraşelor din România la un loc, au de luptat cu dificultăţi enorme cauzate de congestionarea circulaţiei, de prea marea densitate de populaţie mereu în creştere, etc.

Prefacerile şi transformările din acele oraşe pentru a face faţă noilor nevoi (nu numai de circulaţie) sunt proporţional tot aşa de costisitoare pentru bugetele lor comunale ca şi la ora­ şele din ţara noastră pentru satisfacerea nevoilor lor respective care sunt, bineînţeles, cu totul altele.

Oraşele de pretutindeni sunt într'o continuă prefacere.

Satisfacerea unor cerinţe atrage după sine alte necesităţi într'un tempo din ce în ce mai repede. Aceasta e viaţa oraşelor ca şi a oamenilor.

Când un oraş nu mai are nimic de făcut, dă dovadă de lipsă de progres, de stagnare, de moarte.

Prin urmare să nu ne speriem că oraşul are atâtea nevoi de satisfăcut.

Este normal să fie multe de făcut.

5

66

TEODOR RĂDULESCU

Esenţialul este să avem voinţa de a îndrepta şi să ne punem la muncă. Insă de unde începem ?

Refacerea oraşelor şi înzestrarea cu instalaţiile necesare nu se poate face fără a avea de bază un plan de amenajare bine chibzuit. Sunt destul de cunoscute neajunsurile ce se ivesc când se lucrează fără plan, nu numai în ce priveşte oraşele, dar chiar la lucrările cele mai simple, cum ar fi o casă, o şosea, un pod, o cale ferată.

Ce este un plan de amenajare, sau de sistematizare ?

Este un plan al oraşului în care se arată cum urmează să se desvolte în viitor, într'un timp de 20 — 40 ani.

El se bazează pe planul topografic al oraşului cu situaţia actuală şi pe studiul adâncit al localităţii din toate punctele de vedere : geografic, istoric, demografic, economic, etc.

Nu trebuie confundat planul de amenajare, care este un proect, cu planul topografic, care este o ridicare a stării actuale a oraşului, cu străzile şi clădirile astfel cum se găsesc ele astăzi.

Planul topografic ne arată ce este, planul de sistematizare arată ce vrem să fie.

Distingem deci două feluri de planuri ale oraşelor : 1. Planuri topografice care arată situaţia existentă.

2. Planuri de sistematizare sau de amenajare, care arată în ansamblu cum urmează să se desvolte oraşul în viitor. Deta­ liile desvoitătoare ale planului de sistematizare formează ceeace numim planul de alinieri.

Planul topografic este documentul cel mai important care stă la baza planului de sistematizare. El trebue să conţină în afară de detaliile planimetrice şi relieful terenului exprimat prin cote de nivelment sau curbe de nivel, astfel ca să se poată vedea toate pantele terenului. Oraşele care nu-1 au completat la zi, cum este şi oraşul nostru şi-l pot completa singure. Dacă nu-1 au de loc, sau este aşa de vechi, încât completările ar fi prea multe, atunci cea mai bună soluţie este de a însărcina specialişti în afară cu întocmirea lui. Nici Bucureştiul, care are serviciile technice cele mai puţin rău organizate din toate oraşele ţării, nu şi-a făcut singur planul topografic. Acum treizeci şi cinci de ani l-a făcut prin Institutul Geografic al Armatei, iar acum doi ani şi l-a făcut prin metoda fotografierii din avion, printr'o companie franceză.

FOCŞANII

I

61

Avem în ţară buni topografi, care pot face ridicări de pla­ nuri de oraşe, iar armata a organizat recent un serviciu special pentru ridicări prin fotografiere din avion, astfel că se pot face şi în ţară astfel de planuri.

Planul de sistematizare este mai dificil. Aici lucrul nu merge în mod mecanic ca la planul topografic. Sistematizarea este o lucrare de concepţie unde fiecare chestiune trebue pro­ fund studiată din toate punctele de vedere. Soluţiile nestudiate îndeajuns pot să se prezinte foarte bine pe hârtie, însă ori nu sunt aplicabile, ceeace ar fi defectul lor cel mai mic, ori, dacă se pot aplica, aduc comunei cheltueli în disproporţie cu avanta­ jele, sau înrăutăţesc situaţia în loc s'o îmbunătăţească.

Este foarte simplu de rezolvat pe hârtie problema circula­ ţiei, lărgind toate străzile pe plan şi adăogând câteva bulevarde nouă este foarte uşor de stabilit zona de extensiune şi de îm­ părţit oraşul în zone de construcţii, trăgând pe plan câteva linii; dar acesta nu e plan de sistematizare.

Esenţialul este ca acest pian să fie astfel întocmit încât cu un minimum de cheltueli pe care populaţia respectivă să le poată suporta fără greutate, să se transforme oraşul în câteva decenii într'unul modern, care să satisfacă toate cerinţele actuale şi cele ce se vor ivi în acest timp. Transformările să nu fie arbi­ trare, ci numai dacă prezintă avantaje economice sau higienice, sau estetice, sau sociale, etc. şi numai dacă avantajele sunt în raport cu sumele învestite.

Latura economică a planului de sistematizare este cea mai însemnată. Urbanistul care va face planul va trebui să arate co­ munei şi mijloacele de realizare a planului, modul de repartiţie a cheltuelilor asupra locuitorilor, care lucrări de interes general cad în sarcina finanţelor comunei, care lucrări de interes local cad în sarcina unor grupe de locuitori, care sunt mijloacele le­ gale de a finanţa executarea planului şi aşa mai departe.

A face un plan numai pentru a-1 aşeza în ramă aurită în sala principala a primăriei, este o cheltuială fără rost. Planul nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru a ne pune în măsură să realizăm ceva.

Deci, pentru desvoltarea armonică a oraşului Focşani, pro­ punem să se completeze numai decât planul topografic şi să se întocmească şi planul de sistematizare potrivit nevoilor şi posi-

(A

TEODOR RÂDULESCli

bilităţilor locale. E nevoe ca să nu se mai facă nici o deschidere de stradă, nici o construcţie mai mare, până ce nu se aduce la îndeplinire acest desiderat; altminteri comuna s'ar obliga la enorme cheltueli viitoare, cu exproprierile. — lucru ce s'ar putea preveni depe acum. Şi am fi foarte bucuroşi dacă inginerul urbanist care va în­ tocmi planul de sistematizare, ar lua în seamă desideratele de mai sus, pentruca planul să fie în adevăr aplicabil.

A găsi măsura justă, aceasta este arta urbaniştilor. Şi a preîntâmpina nu numai nevoile de azi ci şi pe cele ale zilei de mâine, aceasta e arta conducătorilor oraşelor.

Teodor Rădulescu Inginer.

ASPECTE DIN FOLKLORUL VRĂNCEAN1 Cîteva consideraţiuni asupra literaturii populare din Vrancea vor avea scopul să preciseze însemnătatea ţinutului, în ansamblul celorlalte regiuni ale neamului, din acest punct de vedere. Toate vor fi însă dovedite temeinic de materialul folkloric inedit care nădăjduim să fie publicat în curînd. Pe cît se va putea, citatele vor fi aduse.

Vorbind despre folklorul pomenit, ar trebui să repetăm şi noi adevărul destul de cunoscut că literatura populară a unui neam e însăşi vocea lui sufletească şi ca atare în ea se oglin­ deşte tot complexul sufletului său. Observaţia e valabilă pentru orice regiune folklorică, deci şi pentru Vrancea. In cadrul acestei scurte priviri nu vom încerca dovedirea comunităţii sau diferen­ ţierii sufletului vrăncenesc de psihologia neamului nostru, pe basă de folklor, ci vom face numai cîteva observaţiuni de ansamblu» rămînînd ca în urma studiilor de folklor comparat şi de estetică populară să se releveze nuanţele sufleteşti caracteristice. Credem şi noi că nu orice gen de poesie populară pătrunde într'o re­ giune. Nu, pătrunde doina de jale sau cintecul de haiducie, după cum convin sau nu structurii sufletului indivizilor. Poesia popu­ lară dintr'o regiune oarecare este reflexul sufletesc al ei şi într'un timp dat corespunde stadiului sufletesc actual. Este iar adevărat că dacă folklorul a două regiuni se aseamănă, trebue Fragment dfntr'un studiu ce va apărea în curînd.

I

70

ION DIACONU

să vedem aici identităţi de psihologie. Studiile însă care urmăresc asemenea probleme cer deplina cunoaştere folklorică a întregului domeniu de creaţie populară a unui neam, lucru care în starea de astăzi a cercetărilor noastre în acest sens — este aproape imposibil, regiuni întregi — destul de caracteristice dealtfel — aşteptînd să fie cercetate urgent sat de sat şi individ de individ de oameni cu răbdare şi cu pregătire ştiinţifică, Orăşenizarea satelor noastre prin contactul cu tîrgul şi mahalaua 1 este un proces rapid acum şi în Vrancea a pătruns pe toate rîpele. Lucrurile pe care le culeg astăzi unii folklorişti sînt plati­ tudini cobzăreşti, semnul unei degenerări puternice a creaţiei populare. Ele trebuesc deosebite de ce e autentic popular. Aceasta se poate face însă numai de oameni cu o cultură folklorică, nu de orice învăţător, cum se crede unanim. Cercetările folklorice, metodic făcute, trebue să folosească dialectologului, etnografului, psihologului, istoricului în măsura în care servesc estetului. Deci, în prinderea şi selectarea materialului se cere metodă, căci nu orice vers disparat, spus de cutare ţăran bine dispus, e document folkloric. E perfect exact că numai acela care a trăit într'o regiune poate strânge cu succes folklor ; fiind familiarisat cu oamenii, nu va pierde timpul să cîştige încredere. Şi învăţătorul e nimerit aici. Dar dacă se putea face din el un cercetător minunat în direcţia aceasta, nu s’a făcut nimic. La şco alele normale trebuia reservat un trimestru la ultima clasă în care profesorul de limba romînă să fi fost obligat să iniţieze pe viitorii învăţători în metodele de cercetare folklorică. S ar fi făcut minuni. Nimeni însă nu s'a gîndit la timp. Şi doar un Tesaur al poesiei noastre populare, pe ţinuturi, trebuia, în acest sens, început de cîteva decenii. Din Vrancea s'ar fi salvat astfel mai multe lucruri caracteristice de cum s'au salvat. Astăzi cel ce scrie aici a făcut ce s'a mai putut.

Cineva, familiarisat cu colecţiile şi periodicele în care s'a publicat ici colo literatură populară romînească, străbătînd pe jos orice sat din Vrancea şi auzind folklor dela cineva, bagă de samă un lucru surprinzător : motivele epice sînt mai puţine ca cele lirice, iar acestea sînt în acord cu ce putem şti din restul

i

N.

Georgescu-Tistu, Folklor din Judeţul Buzău, Bucureşti, 1928, 5.

FOLKLORUL VRĂNCEAN

71

domeniului folkloric romînesc. Nuanţe găsim, teme caracteristice nouă însă nu întotdeauna.

Speţele de poesie lirică răspîndite în tot ţinutul sînt în primul rînd doinele de haiducie, apoi cîntecele în care intervine cucul, doinele de străinătate, ctntecele de dragoste şi cele de dor, doinele de jale („di inimî albaştri") şi în sfîrşit ctntecele ostăşeşti care — recente în tot domeniul nostru folkloric — sînt slab representate şi aici. Cele mai frecvente. teme lirice sînt însă ctnte­ cele de haiducie şi doinele „de inimă albastră". Sînt cîntate la orice ocasie: la horă, nunţi, cumetrii, botezuri, şezători, la coasă, etc. Cele de dragoste, cîntecele de lume1 sînt cîntate mai ales de flăcăi pe la şezători, cei bătrîni ferindu-se de ele, căci sînt „pen­ tru oameni stricaţi de dragoste şi pentru tineri".

Considerînd doinele haiduceşti din punct de vedere al originei, constatăm că în majoritatea lor se cîntă Oltul: Oltule, cîne turbat, Ce vii mare, tulburat, Cu plăgbil amestecat, Cu plăghlf şl cu butuci, Cu căpestre de cal murgi; Ori la munte te-a plouat, Ori malul s'a dărîmat?

(Herăstăa, — Gh. Predoi, 32), indiciu sigur că ele sînt venite în Vrancea din Oltenia şi Mun­ tenia, dealtfel ca în toate celelalte regiuni. Radiaţia lor puternică se constată uşor în toate satele.

Analogii între poesia aceasta haiducească şi cea păsto­ rească în general nu găsim aici. E curios cum o populaţie ca acea din Vrancea care are păstoritul drept una din ocupaţiile sale principale, nu are deloc poesie păstorească lirică. In toată re­ giunea numai în cîteva sate am putut culege ecouri slabe: Dragi îmi sînt oiţele, Dar mal dragi fetiţele, etc.

(Tulnici — Neculai Stanciu, 45) Plugăria deasemenea a avut puţină resonanţă şi e în legă-

ION DIACONU

72

tură numai cu haiducia, iar motive în care starea noastră socială din trecut să aibă un oarecare ecou, găsim rar : Toată vara eu muncesc Pe ogorul boieresc, etc* (Vidra — Pr. fon Popescu, 58)

ori & f Inclnge-te, 11 cî» lat, C'a picat ghlrarli'n sat, etc.

(Păuleşti — Măriuţa Cuca, 70) Uşor se constată că doinele haiduceşti sînt de multe ori de o realisare estetică superioară faţă de ce cunoaştem de aiurea : Frunzuliţă ş'un surduc, De cînd maica m'a făcut Aveam semne de haiduc.

Tata, mama tot mă'ntrebă Ce munculiţă mi-e dragă ?

«Nici o muncă nu-1 uşoara Ca vara la umbruşoară».

Tata m'a trimis la plug, F...-1 în c.. meşteşug, Nu ştiu boli să-l înfug: Eu i'nfug cu coadele, El mă'mpung cu coarnele Ca să-ml verse maţele, Parcă-s de-a'ndaratele; Nişte vite chinuite

Şl bucate risipite.

M'a trimis tata la sapă, F../n c.. că tare-1 lată, Mi-a mîncat puterea toată ; Sapa-1 lată, coada-1 lungă, Mă loveşte peste burtă, Nu mal vezi parale'n pungă.

M'a 'nvăţat tata la coasă, F../n c.. că nu-i tăioasă. Şl trăsei de-o brazdă, două, Trăsei trei la căpătă!, Rupse! coasa din călcâi Şi'n Iarbă c'o azvîrlii Şl plecai pe drum la vale, Intrai în pădurea mare.

(Năruja — I. Găl&ţanu, 35)

sau: Foae verde Ilillac, Mare sat şl eu nu'ncap, Mă mir ce dracul le fac.

De ciudă, de mare foc Ml-apucal drumul la Olt ; Cînd la Olt, Oltul vărsat, Mă călam la ce-am. plecat, Tu-1 mama cui m'a mînat.

(Păuleşti — Măriuţa' Cuca, 70) -

FOLKLORUL VRĂNCEAN

73

Din punct de vedere al transformării poesiei lirice în Vrancea, sînt interesante constatări de relevat. Găsim de multe ori inversiuni de genuri literare. Exemplu avem o chiuitură care într’un sat e din genul didactic iar într'altul e lirică : Bate, Doamne, pe mîndra Cum bate. vîntul frunza : Şl pe spate şt pe dos Pînfce-t doborî-o (os.

(Păuleşti — Ion Cherciu, 18) Găsim şi caşuri inverse : folklorul liric din Vrancea aiurea e satiric. Legea aceasta a inversiunii folklorice e generală dealtfel

Coborînd spre Andreiaşi.

Colecţia Cercului studenţesc putnean.

în tot cuprinsul nostru folkloric şi e interesant să o urmărim mai departe.

De multe ori unele motive lirice din Vrancea sînt aiurea colinde, iar alteori un motiv liric propriu zis de aici, e bocet în Muntenia. Nu rare ori găsim motive lirice perfect asemenea ca

ION DIACONU

74

temă şi imagine poetică pe întreg domeniul nostru folkloric.

Alteori găsim poesii comune tuturor regiunilor ţării, acest fapt dovedind via circulaţie a lor, basată — fireşte pe preferinţe psihice. Temele acestea — dealtfel mai mult erotice — sînt de multe ori mai reaiisate : De trei ori potcovii calul — Potcoava şl Icusarul, Caiaua şî gologanul — Ca să urc la mîndra dealul.

Urcai dealul jumătate, Căzu potcoavele toate.

Dar nu-1 vina calului Şl-i a potcovarului.

D«-r nu-1 vina nici a Iul

Şl-I vina mîndruţel mele C'a pus casa'n dealuri grele, Nu mă pot sul la ele Nici călare, nici pe fos, Cum e lucrul mal cludos* Dar nu-1 vina nici a el Şl e vina toafa mea Că mă duc mereu la ea : Sara şl dimineaţa.

(Păuleşti — I. Cherciu, 50) sau: Drum pe deal şl drum pe vale, Drum pe la poarta matale.

N'am eu cui da trei parale Să-mi tae plopul din vale Şi salcia din cărare, Să-ml fac o poiană mare, Să-mi văz puica pe cărare ; Decînd puica n'a venit, Cărarea s'a părăsit.

(Păuleşti — Măr inia Cuca, 70)

sau: Trage, cioară, din vioară, Că ml-e puica bălăloară; Şl mal trage şl-mi ghiceşte Codrul de ce'ngălbeneşte : De bătaia vîntulul, De dorul volnicului, De nechezul murgului. (aceeaşi) sau: Şl Iar verde mărăcine, Mînă, Gheorghe, boli bine, Nu te mai uita la mine ;

Ochii mei îs mititel, îs negri şl frumuşel Şl te lasă fără boi; Nici cu car cu bol nu eşti, Nici cu mine nu trăeştl.

(Năruja — Toader Gălă(.anu, 35) ori: Foae verde arţăraş, Măi băiete, băieţaş, Ne-am Iubit de copilaşi Şl-acum te duci şl mă laşi.

Băiete, nu ţl-e păcat?

M'al Iubit şl m'al lăsat Cu trupşoru ’mpovăraf, Sufleţelul în păcat» Eu, nlcî, te-ol blestema: Să te-ajungă mila mea; Să te ţie, nlcă'n pat Din arat pînăfn carat, Din culesul cînepil, Pînă'n ruptul cămeşii. Şl mal rău te-ol blestema : Să te'nsorl de nouă ori Şl să ţfl nouă muieri Şl să faci nouă feciori. Şl Iar verde lămîlţă,

55=*=

»■**»•***•

FOLKLORUL VRĂNCEAN Cea de-a zecea o fetiţă Să te poarte pe uliţă; Să te plimbi din uşă ’n uşă, Să vii şi la uşa mea Că şi eu ţi-oi da ceva: V'o cojiţă de mălai Uscată de nouă ani, Aruncată pe sub vatră De cînd maica era fată.

Nici pe-acefa nu ţi-oi da Pînă nu te-oi întreba : «Ţi-am fost dragă eu, sau ba ?»

Si mai rău te-oi blestema: Să treci prin pădurea deasă, Lupii 'nainte să-ţi iasă, Calul să se poticnească, Drept în gît să te trîntească, Mîna stîngă să ţi-o irîngă Si pe dreapta să ţi-o rupă; Vederile să-ţi orbească, Picioarele să-ţi dogească; Să tragi ţolul cu piciorul, Periniţa, cu guriţa, Să te-adăpi cu linguriţa; Cînd ai da să ieşi afară, Să te ,ntoarcă răul iară Că prea te-am iubit cu jale, Neică, ca o fată mare* Şi iar verde bob năut, Fir-ai a dracului şfn pămînt, Te-am iubit, nu pot să uit Pînă m'a băga'n pămînt Si mi-a suna scîndura, Popa cu cădelniţa; Unul pune şi-altul ia De-mi rătează inima, C'aşa ne-a mers dragostea.

(Năruja—Maria Stan Panţuş, 18)

75 ori: Şapte mii de franci în pungă La dofturi să nu-ţi ajungă : Cînd ţi-o fi, badeo, mai bine, Şapte dofturi lîngă tine; Cînd ţi-o fi, badeo, mai rău, Zece popi la capul tău, Din cărţi mereu să-ţi cetească, Nimic să nu-ţi folosească, Mai rău să te zăpăcească.

(Spineşti — Simion Ţintea, 25)

ori: Foai verdi ş'un dudău, Cine-a zis «dorule, dor», Trăieşte'n lume uşor.

Eu am două doruri grele : Dorul meu ş'al mîndrei mele.

(Soveja-Rucăreni — Ion S. Burghez, 46)

sau: Foai verde ş'o crăiasă, Mîndro, de dragustea noastră A răsărit flori pe coastă : Flori frumoase, flori ca tine, Flori ca dragostea din mine. Ş'am fost Vineri pe la ele S'am văzut că-s viorele.

Haideţi, mîndro, amîndoi Să le strîngem pentru noi, Să nu le strîngă altul, Că-i mai mare păcatul» (acelaşi)

Destul de interesante sînt şi „cîntecele de inimă albastră“ : Cine-i străinei pe lume ?

Numai mierla din pădure.

Da nici ea nu-i singurea Mai are de-o păsărea : Pe-o neagră privighetoare, Cîntă noaptea pe răcoare Si-mi deşteapPo trecătoare.

Cfne-i singurel ca mine ?

Numai mierla din pădure.

Dar nici ea n'u-i singurea Mai are de-o păsărea î Ia, pe-un cuc cam surişor, Cîntă dimineaţa'n zori Si deşteaptă călători* (Păuleşti — Măriufa Cuca, 70)

ION DIACONU

76

Motivele lirice erotice sînt depline ca realisare iar uneori specifice Vrancei:, Hai salcîm, salcîm de vara, De vară de primăvară, Dorul mîndrei mă omoară» Pentru, tine, fa Ileana, Sra uscat iarba'n poiană, Păpuşoii 'n buruiană Şi doi copaci în corhană.

Bată-1 focu de iubit, Păpuşoi noi n'am. prăşit, Fîn de boinoin'am cosit, etc.

Săraci dragostele mele, Cum stau ; braţuri de nuele.

Dare-ar Dumnezeu cu ploae, Nuelele să se moae Şi la’vîrf să odrăslească, Dragostea să se'nnoiască.

(Năru}a — Sirotiţa Colăcioiu, 18)

(Păuleşti — Măriuţa Săcăluş, 24)

estetică,

Motivele lirice contaminate sînt dese, uneori găsind într o poesie contaminare de motive deosebite. Interesant este că pen­ tru unele găsim corespondente numai în Ardeal şi rar în cele­ lalte ţinuturi.

Apropierile acestea folklorice sînt destul de suggestive: bă­ nuim că numai pe cale de transhumanţă s’au răspîndit motive din Ardeal în Vrancea şi invers. Acestea vor fi avut la origine aspect păstoresc, dar, cu timpul, se vor fi transfigurat; altele însă — aduse recent — au păstrat caracterul lor de noutate.

Fără să încercăm să explicăm trecutul prin ce vedem astăzi, în tot caşul şi acum păstorii cîntă din fluier şi din gură, pe lîngă Mioriţa şi cîntece de dragoste. Astfel se vede că drumurile păs­ torilor sînt şi drumuri de radiaţie folklorică l.

Din populaţia Vrancei, Sovejenii sînt oarecum isolaţi prin origina lor streină. Ca aspect folkloric Soveja diferă de restul Vrancei, apropiindu-se mai mult de Muntenia. Comunele curat vrăncene, aproape de Soveja (Negrileşti), au împrumutat din folklorul ei. De cîteva ori Soveja se apropie de Muscel, locul originar : Foae aliorului, La gura priporului Este gazda dorului. Şi trăsei la dor în gazdă, Doru-mi puse să mănînc: O felioară de pîne Şi vr'o două, trei măsline, Să mănînc, să mai rămînă.

Strînge masa, nu mănînc; Adu-mi’calul sa mă duc; Să mă duc de p'aici loc, Că e loc făr*-de noroc.

Dacă nu-i noroc şi nu-i Cu mîna nu poţi să-l pui; Dacă nu-i noroc şi parte, Degiaba te scoli de noapte.

(Rucăreni ~ Simeon Moşii, 61) 1 Ov. Densusianu, Vieaţa păstorească, I, 67.

foLklorul vrăncean

71

Ca ultim aspect al poesiei lirice din Vrancea, interesant de ştiut este că unele cîntece haiduceşti de aici sînt fragmente de balade, cu diferite interpolări lirice. Exemplu, un cîntec haidu-

Baciu vrăncean.

Colecta Ion Diaconii*

cesc din Tulnici e un fragment din balada Cintecul lui laticu Jianu. Pe altul din Nereju îl găsim într’o variantă a aceleeaşi balade. In sfîrşit, un alt cîntec de haiducie din Spineşti e un frag-

7â

ION DIACONU

ment din balada Ion. Evident că aceste cîntece lirice au fost la început integrate în motive epice care au circulat pe toată întin­ derea ţinutului, dar încetul cu încetul s^au fragmentat, rămînînd astfel isolate. Spre a ne încredinţa, să ne întrebăm care e starea actuală a producţiilor epice din Vrancea ?

Folklorul epic propriu zis e aici inexistent ca originalitate creatoare. Toate temele epice sînt radiaţii folklorice din cuprinsul domeniului daco-romîn, nici un eveniment local nefiind cristalisat în poesie. Dovada o avem în zilele noastre: moartea unui bandit a născut o hibriditate epică locală, Cintecul lui Bahna, fără nicj o valoare estetică.

Baladele cunoscute: Cintecul lui Gheorghilaş, Mihu copilul, Legenda Curţii de Argeş, Cintecul Soarelui sînt uneori păstrate fidel, aşa cum le cunoaştem din colecţiile celelalte; altele însă sînt desagregate (Cintecul Oltului, Cintec de haiduci, Nicu hai­ ducul, Cintecul lui Dragoş) şi cristalisate — cum am văzut — fie în cîntece haiduceşti, fie că s'au contaminat sau interpolat părţi din ele cu teme lirice existente.

Găsim cu toate aceste balade de o autentică vechime (Meş­ terul Manole, Mihu copilul, Cintecul gerului, Cintecul lui Gheor­ ghilaş, Cintecul lui Corbea, Ghiţă Cătănuţă, Cintecul Soarelui, Cintecul lui Tănislav) păstrate fidel şi uneori întrecînd ca realisare estetică variantele cunoscute.

Fenomenul desagregării folklorului epic sau cel al dispari­ ţiei lui progresive ne indică oarecum în Vrancea caracterul etnic al ţinutului: Vrănceanul e mai înclinat spre poesia lirică decît spre cea epică. Din acest punct de vedere Vrancea — ca şi cele­ lalte ţinuturi romîneşti — nu iese din caracteristica etnică a nea­ murilor latine, lipsite de imaginaţia epică, predisposiţia geniului celtic, şi înclinate spre lirism ].

Dar ce represintă Mioriţa pentru folklorul din Vrancea ?

Răspundem dela început că nu în poesia lirică şi nici în baladă trebue să căutăm originalitatea creaţiei folklorice a ţinutului, ci în M'oriţa, Aceasta este poesia păstorească, prin excelenţă, de aici. Au fost cîndva vremuri bune cînd de-a-lungul cărărilor de plai astupate astăzi de terasamentul funicularelor streine se cînta

Raffaele Corso, IL Folklore, Roma, J924, 92—94.

FOLKLORUL VRĂNCEAN fi

79

numai „Cîntecul Mioarei'1. Bătrînii spun acum că pe vremuri „numai popa din biserică nu cînta Mioriţa".

Basîndu-ne pe dinamita folklorică a motivului — înţelegînd prin aceasta vitalitatea circulaţiei unui motiv oarecare în popor — afirmăm că nicăeri în trecut, ca şi astăzi, nu a trăit mai puternic Mioriţa ca aici. Ştiind că din tot domeniul romînesc nu sînt publicate pînă în present mai mult de 40 variante de care cri­ tica să poată ţine sama în studierea motivului, iar din Vrancea fiind un număr de 90 variante (selectate din noianul celor multe inutile), iată un argument favorabil în susţinerea tesei noastre.

Credem că unde circulă motivul popular mai mult, acolo trebue localisat. Psihologia creatorului anonim e diferită de a celui de birou: poetul-multiplu uită poesia în mapă după ce o face ; cel popular o memorisează, îi este dragă, o s^une şi altora la horă şi la şezători, se simte mîndru cînd o cîntă cutare fată-frumoasă sau un flăcău prieten. Inconştient massa poporului păstrează pu­ ternic ceeace s'a plăsmuit în sînul ei.

Despre circulaţia geografică a folklorului vrăncean se con­ stată că satele de pe valea Putnei superioare, a Zăbalei şi a Nărujei au folklorul cel mai caracteristic (Nerej, Năruja, Spulber, Paltin, Păuleşti, Spineşti, Văsui). Din contra, satele din apropierea tîrgurilor sînt sărace în folklor (Găuri, Vidra). Referitor la creaţia folklorică de astăzi băgăm de samă că e săracă, aproape sterilă şi plină de influenţe orăşeneşti (Găuri, Valea Sărei, Vidra).

Ca realisare estetică, poetisarea e interesantă. Găsim în poesia lirică imagini expresive prin subtilitatea lor, comparaţii scurte şi pregnante : O poiană mare, Inimioar'amară ; Luncuşoară deasă, Inimioară arsă.

(Nereju — Săndulache Creta, 53)

Codrul — şi aici ca şi aiurea — e frate cu omul dela munte : «Si iar verde mărăcine Codrule, frunză subţire, Lasă-mă să trec prin tine Să stau {os la umbra ta, Să mă umbresc cu mîndra».

«Ba, frate, nu te-oi lăsa, Că ţi-'e mîndra tinerea, etc.»

(Spineşti — S. Jirda, 25) -

sau: Mă rog, codri dumitale, Ca la un frate mai mare: Lasă-mă la umbra ta, Să mă umbresc cu mîndra» (Nereju — Toader AlbineJ 37)

âo

ÎON DIACONU

iar poetisarea omului e destul de caracteristică: într'un motiv din Colacu (comun şi celorlalte regiuni romîneşti) este admirabil conturată neliniştea idilică a unei fete care, departe de iubitul ei, se munceşte cu gîndul să găsească vre-un mijloc să-l aducă acasă : Măi bădiţă Gfaiţă, Ia mai zi-i din frunză ; Cum ziceai, ziceai, Inima-mi rupeai.

Ia mai zi odată, De mi-o rupe toată.

Nu ştiu cum aş face Să-I aduc încoace,... etc.

(Colacu — Maria Cristian, 22) Unele motive lirice — limitate ca circulaţie şi aiurea — prin formele lexicale arhaice indică un fond poetic vechiu : Bate, vinti, nu prea bate, Bate nu-mi prea bate tare, Că mă obori din picioare ; Şi-mi trage, vinti, mai lin, Că mi-s voinicel strein» Păuleşti — Măriuţa Cuca, 70) sau: Inimă tălcîzî, Cînii să te'ntinză ; Cînii şi cloncanii; C'aşa vor duşmanii.

(Nereju — Radu Macovei, 62) sau: La vîrf de măgură Ceaţă şi negură, Nu se mai răzbună Cîte-o săptămînă, Să fac voia bună Cu mîndra 'mpreună. (acelaşi) In ceeace priveşte restul folklorului (strigături, colinde, pluguşorul, descîntece, etc.), Vrancea ne oferă — în raport cu cele­ lalte ţinuturi — aceeaşi unitate folklorică. Pluguşoriil în general

!

■

i

:

FOLKLORUL VRĂNCEAN

81

e mai caracteristic faţă de celelalte producţii asemănătoare în legătură cu obiceiurile. Credinţele şi obiceiurile — elemente folklorice foarte variate şi frecvente în tot ţinutul — au aceeaşi perfectă unitate, dealtfel ca şi proverbele. Constatăm însă cu nes­ pus regret apusul basmelor în Vrancea : rar cînd mai găseşti pe cineva care să mai ştie vre-o „poveste". Unele dintre ele sînt in­ teresante, putîndu-se urmări la noi filiaţia unor motive de basm caracteristic. Amintim numai Cintecul lebegioarei (din Nereju) care atestă în Vrancea o urmă vagă a legendei lui Lohengrin.

Culegerea basmelor de aici trebue luată în serios imediat.

In afară de interesul pur estetic, folklorul amintit poate aduce temeinice contribuţii în lămurirea unor probleme de folklor general. Vom releva numai două posibilităţi.

S'a pus, nu de mult, întrebarea legitimă dacă genul epic e creaţia bărbatului sau a femeii \ răspunzîndu-se că baladele cele mai multe se pot culege dela femei. Caşul e invers pentru Vran­ cea. In cele 19 sate ale ţinutului eu am cercetat pentru alcă­ tuirea unei colecţii de folklor — timp de şase ani de zile — 1603 indivizi care aveau reputaţie că „ştiu cîntece". Nu-i mai pun la număr pe acei fără renume, cercetaţi de mine spre a constata dacă într'adevăr nu ştiu folklor. Cu aceşti 1603 indivizi am stabilit o statistică destul de concludentă. Din ei mi-au spus lucruri de valoare numai 226, iar restul pînă la 1603, bagatelisa.

Aceşti 226 au vîrsta dela 12 — 110 ani. Să reţinem că folklorul epic realisat l-am cules numai dela bătrîni, găsind o singură fe­ meie în Nereju care să-mi cinte cîteva balade întregi, celelalte ştiind fragmente. Din contra, poesiile lirice le-am putut culege mai mult dela fete şi femei, iar Mioriţa e un motiv generai: am putut-o auzi dela o fetiţă analfabetă de 12 ani pînă la un bătrîn de 110 ani. In general 70°/0 din cîntăreţii populari din Vrancea sînt bărbaţi. Indivizii dela 40 ani în sus sînt favorabili doinelor de haiducie, cîntecelor de inimă albastră şi baladelor ; tinerii şi femeile pînă la 40 ani preferă cîntecele de dragoste.

Evident că admitem şi noi ca şi autorul articolului citat 3 că în creaţiile epice contribue mai mult bărbaţii : E explicabil de ce. Eposul cere virtuositate, energie, eliminarea pasiunilor 1 Grai şi suflet, II, 264.

2 /. c.f 266.

6

■

•.

i

'

1 j!

I!

i

82

ION DIACONU

personale, deci obiectivarea lor, calităţi improprii structurii psihice a femeii. Noi răspundem categoric că niciodată un poet-femeie nu a putut creea imaginile atroce din Ghiţă Cătănuţă, sau concretisa în versuri hotărîrea eroică din Legenda lai Mano le. In epocele clasice literare poesia de virtuositate epică începe cu Homer cel orb, Milton, Dante, Hugo sau Goethe. Lipsind aceştia, avem pe Sapho.

Dar mediul creator al poesiei populare să fie pentru băr­ baţi „petrecerea cu muzica" sau numai stîna, iar pentru femei şezătorile de iarnă, cum s'a spus ?

Aici s'ar mai putea adăoga, hora, bîlciul, circumstanţele vieţei (armata, pasiunea, moartea cuiva intim, etc). Dar „petre­ cerea cu muzica" sau „stîna" sînt mediu comunicativ prin excelenţă, creator exclusiv însă nu. Şezătoarea e pe drept revista literară sau cenaclul poporului. Deci la şezătoare mai degrabă se admiră cutare cîntec, se povesteşte cutare „poveste", dar nu se crează. Cine a frecventat şezătorile îşi dă uşor sama că aşa este.

Dar poesia populară e oare improvisaţie sau elaborare lentă ? Da, şi nu. Da, — în primul cas — pentru că de multe ori la şezători flăcăii improvisează numai versuri satirice — strigă­ turi. Sînt însă întotdeauna contaminări (am zice mai potrivit apropieri] de versuri memorate şi nu fac modă decît într'o seară de şezătoare. Pe urmă sînt uitate. Versurile lirice însă se alcătuesc în clipele de sbucium sufletesc dar şi de linişte, de isolare.

Aici poetul cult merge mînă în mînă cu cel popular ; amîndoi sînt nişte hipersensibili: au nevoie cel puţin de o ciocnire a sufletului, dar au nevoie apoi de isolare totală în momentul plăsmuirei. Nu, — tot pentru primul cas — pentru că se poate vedea uşor cum unele motive lirice sînt existente pe un cîmp mare folkloric, uneori la extreme etnice considerabile şi cu toate acestea sînt motive perfect asemenea ca fond şi imagine poetică.

Circulaţia generală a unui motiv popular dovedeşte tocmai ela­ borarea şi răspîndirea lui lentă. Sînt într'adevăr unele poesii populare care se transmit parcă pe cale de suggestie colectivă.

Nu de puţine ori am întîlnit printre Vrânceni tipuri care, auzind un cîntec de dragoste dela mine, rămîneau îneîntaţi şi se rugau să-l repet, nelăsîndu-se pînă nu-1 învăţau. (Era nevoie mai întot­ deauna de a doua repetiţie şi motivul era prins aproape exact).

FOLKLORUL VRĂNCEAN

83

Dar — repetăm — acestea sînt mai ales cîntecele de dragoste.

Rămîne însă im punct evident: există un motiv prim — motivul central, rudimentar — care răspîndindu-se, suferă în timp şi spa­ ţiu truncheri sau ampliiicări: e poetisat sau prosaisat şi uneori trivialisat. Aceasta e elaborarea lentă. Şi elaborarea înseamnă întotdeauna alterare, negativă sau positivă. Iată metamorfosa folklorică.

Dar acesta e caşul elementului liric popular. Poesia epică însă nu e alterabilă în genul celei lirice, pentrucă e în funcţie mai mult de melodie. Pentru fiecare cîntec bătrînesc există „ghersu" lui, pe cînd motivele lirice se cîntă deseori, mai multe, pe o melodie uniformă şi rareori unul pe mai multe melodii. Sînt mai multe melodii lirice — se ştie — decît epice (şi e explicabil de ce), dar prin acest fapt chiar vedem necesitatea adaptării mai multor motive lirice la o singură melodie. Sînt cîteva teme fun­ damentale epice în literatura noastră populară şi cîteva melodii adecvate lor, pe cînd, notaţi varietatea temelor lirice ! Poporul e monocord în muzica lui: nu poate crea melodii variate, dar adaptează vorbe nouă la melodii vechi. Caşul Mioriţei e conclu­ dent. Balada are un fond vechi şi ca musică, nu numai ca va­ loare estetică. Există însă numai cîteva variante muzicale ale -motivului. Sînt doar broderii de sunete, niciodată însă diferen­ ţieri de temă musicală. Puneţi doi ciobani — unul din Transil­ vania, altul din Moldova — să v'o cînte şi veţi rămînea convinşi.

Iată de ce poesia populară e mai mult elaborare decît improvisare.

Să discutăm în lumina folklorului din Vrancea o prorocire unanimă. Se repetă necontenit că folklorul va pieri. Toate colec­ ţiile recente constată încetenirea creaţiei populare şi se crede că esenţiala causă ar fi orăşenizarea satelor, Constatarea e dreaptă (deşi parţială) iar prezicerea întemeiată.

Uniformisarea puternică în obiceiuri, port, limbă şi folklor prin contactul cu oraşele e un proces energic după război şi e activ întîi pe tărîmul portului, în al doilea rînd al limb ei, acestea fiind o imediată posibilitate imitativă. Cine a trăit ani de zile printre ţărani, ştie că aşa este. Dar poetul-tirgoveţ nu are timpul şi nici ocasia să-şi împrăştie poesia plată — auzită dela lăutarii de bodegi — printre cei dela ţară, care de multe ori vin pentru cîteva ore la tîrg să cumpere „un sac di păpuşoi“. Bătrînii de altfel sînt improprii împrumutului folkloric prin faptul descreşterii

S4

ION DIACONU

memoriei şi prin simpatia faţă de ce autentic al lor. Aşa dar oraşele schimbă satele nu prin bătrîni ci întotdeauna prin cei tineri. Romanţele de tavernă, de exemplu — ca şi motivele populare deplasate — sînt aduse la ţară, mai ales astăzi, de cei veniţi dela armată căci aceştia sînt „primblaţ pin lumi . Dar nu prind de loc în lumea bătrînilor.

Inir'adevăr armata e un factor de circulaţie folklorică, mo­ tivele populare transmiţîndu-se prin militari dela un capăt la altul al ţării. Armata e acum ce a fost în evul mediu romînesc păstoritul. Şi e un mediu creator de multe ori: aici se realisează adevărate frumuseţi lirice. Conclusia : nici oraşele şi nici armata nu produc cu adevărat dispariţia folklorului.

Dar se mai crede că buna stare materială e o condiţie a dispariţiei folklorului. Eu cred că nu întotdeauna. Sărăcia de multe ori e poesie numai pentru poetul cult; pentru cel popular accentele de desnădejde sau de resemnare senină ţîşnesc însă din depărtarea de fraţi şi surori, ingratitudinea iubitei, dorul de părinţi, dragostea de natură. Un eveniment mic, iată un cîntec de jale. Cînd a fost dealtfel poporul nostru cumplit de sărac ? Şi doar are poesie populară, slavă Domnului!

Adevărata câusă insă a dispariţiei folklorului stă altundeva: în interesul care se pune în propagarea culturei la ţară (vot uni­ versal, învăţămînt primar, perspective multiple de vieaţă, toate la un loc = magia unei vieţi de oraş).

Europenisarea e socotită necesară şi pentru cei de jos. Dar printre aceştia sînt poezii ciobani şi cintăreţii ţărani. Modernisarea lor înseamnă suprimarea a ceeace e mai specific în vieaţa lor de toate zilele. Febra omului modern zgudue astăzi în voie pe tăranii-poeţi. Cutare tînăr de 25 ani nu mai cîntă la un pahar cu vin doina de jale, ci se ceartă cu preotul sau învăţătorul sa­ tului, fiindcă „face politică". Seara, venit „dela deal", abia are timpul „să îmbuce" ceva, căci se ocupă cu „ce mai face partidul" şi ceteşte cutare ziar de clică. Politica a surghiunit poesia sa­ telor. Nu e duşman mai mare ai folklorului ca desvoltarea sta­ tului modern. Hotărît, în măsura în care ţăranul va fi absorbit de visiunea unei vieţi civilisatoare, va uita şi va renunţa, vrîndnevrînd, la ce e a lui, împrumutînd. Ţăranul a început să ţopăe în jocul modei. Iar moda nu e deloc creaţie. Şi nicăeri nu pă­ trunde mai de-a-curmezişul ca la ţară.

FOLKLORUL VRĂNCEAN

85

Aici învăţămîntul îşi are rolul său. Cine ştie carte nu mai este poet popular. Cu cît învăţămîntul se va extinde, *cu atît va dispărea folklorul. Ignoranţa e mama poesiei. Lucrurile neinter­ pretate sau întrebate dela distanţă fac din om un poet sincer; înţelegerea lor, din contra, un abusiv şi un detractor. Ca să aveţi poeţi populari, lăsaţi omul codrului neînvăţat. Cîteva buchi cunoscute din abecedar îl vor face în proprii lui ochi un om „cu ştiinţă de carte" şi în locul „cîntecelor din vechi" va şti poesii de manuale şi discursurile candidaţilor politici. Faceţi o

Drîstă din Nereţu.

Colecţia Cercului studenţesc putnean.

experienţă: într'o regiune isolată nu vorbiţi un cuvînt despre cele cinci continente sau despre pămîntul care se învlrteşte în jurul soarelui. Lăsaţi pe oamenii aceştia să creadă că lumea se întinde dela dealul unde se pare că răsare soarele şi pînă la culmea fumurie spre care merge „să se culce" ; sau că pămîntul e pînă la zarea prinsă în ochii săi; sau că luna e mîncată de „zvîrcolaci" şi veţi vedea că poesia populară va trăi. Şcoala în­ toarce pe om pe dos. E drept că de multe ori îl întoarce în bine, dar îi suprimă poesia sinceră, Şi mai ales, la o parte cu

86 .

ION DIACONU

civilisaţia! Lăsaţi pe cioban în vîrful muntelui, cu cămaşa de cîlţi, unsă cu unt topit cu omag şi stirigoaie, Aşa îi şade bine şi e poet mare, frate cu Shakespeare, Dacă îi veţi aduce cooperative şi-i veţi vinde aici „chibricî",. îl veţi denatura, dezadaptîndu-L Pentru obrazul lui crăpat de vînturile aspre, nu-i nevoie de săpun, ci de zarul de oi cu care se spală în zorii zilei. Pentru urechile lui de om masiv nu trebue acordul de radio ; lăsaţi-i cavalul şi daţi-i un fluier bun. Aici doarme cîntecul străbunilor şi aici odih­ neşte taina musicei străvechi din Mioriţa. Civilisaţia şi avanta­ jele culturii pervertesc pe ciobanaUcintăreţ. Pentru a păstra unele comori e nevoie de sclavi. întunericul uneori e un avantaj ne­ cesar şi nu fără dreptate s'a spus că dacă Homer ar fi văzut, nu am avea Iliada aşa cum este.

Nu e vorba de vre-un paradox. Acesta e adevărul. Cele mai mediocre motive de poesie populară le-am auzit dela Vrân­ ceni cu cîteva clase primare. Aceleaşi motive auzite însă dela alţii de aceeaşi etate, sau mai tineri, sau mai bătrîni, dar analfabeţi, sînt modele definitive de poesie populară.

Nu trebue să ne mire deci prezicerea dispariţiei folklorului. , Acesta e adevărul. In ceasul în care educaţia masselor va fi un gînd atins, folklorul îşi va fi trăit clipa de-apoi. Deci, cît este timpul, trebue cules. Timpurile cer lacom integrarea tuturor oa­ menilor în acelaşi ritm de vieaţă. Se pare că altfel nu se poate, căci — isolîndu-se — individul se amputează singur. Şi cum timpurile sînt grăbite, omul-simplu va fi înghiţit în curînd.

Deci trebue cules repede folklorul. Dar pentru aceasta să se găsească oameni pregătiţi şi de sacrificiu.

Ion Diaconu Profesor.

CLIMA MOLDOVEI DE SUD. In ultimul timp au apărut mai multe studii regionale de climatologie. Dobrogea a fost cea dinţii care s'a bucurat de acest privilegiu, deoarece prezenta o diferenţiere evidentă faţă de restul ţării, avînd un caracter mediteraneu accentuat. Astfel avem stu­ diile d. Prof. C. Brătescu \ precum şi cel ai dd. E. Otetelişanu şi C. A. Disescu 2. Alte provincii asupra cărora s'au făcut studii speciale de climatologie sînt Oltenia 8 şi Basarabia4.

Se vede din aceste lucrări că fiecare regiune politică din ţara noastră, dacă este un ţinut natural distinct, este în acelaşi timp şi o regiune climatologică deosebită.

Regiunea de -care ne ocupăm noi — Moldova de Sud — nu este o „unitate" geografică sau morfologică, ci e un ţinut de bruscă transiţie, aici la cotul Carpaţilor, între podişul Moldovei şi şesul Dunării. Şi cum relieful influenţează în bună parte mersul climei, înseamnă că şi din acest punct de vedere Moldova de Sud va fi un ţinut de trecere dela o unitate climatologică la alta.

Pentru lămurirea chestiunii ne vom referi şi la regiunile încon­ jurătoare, adică la Moldova de mijloc, Basarabia, Dobrogea şi Muntenia de Est. Orografia. Privind o hartă cu relieful acestui ţinut obser­ văm în partea de apus şirul munţilor Carpaţi. Generalizînd nu-

1 Clima Dobrogei, în Analele Dobrogei, .anul IX, voi* I* 2 Climat de la Dobrogea et du littoral dela Mer Noire, Bucarest, 1928.

3 T* Sprinceană: Climatologia Olteniei, în Buletinul Inst. Meteoro­ logic, 1927.

1 C* Donciu: Contribuţiuni la Climatologia Basarabiei. Analele Acade­ miei romîne, seria III, tom VI, mem. 6,

N. AL. RĂDULESCU

88

mirile, avem dela N. spre S.: munţii Oituzului, munţii Vrancei şi munţii Buzăului, cu înălţimi care variază între 1500 şi 1800 m.

Munţii aceştia sînt formaţi din mai multe şiruri de culmi paralele, iar pădurile de brad şi fag îi acoperă în bună parte.

Intre păsurile Oituz şi Buzău nu mai există nici o trecătoare accesibilă, lucru foarte important, deoarece din această pricină, regiunea nu va simţi influenţe climatologice dinspre Transilvania şi nici nu va influenţa.

Spre E. dealurile subcarpatice fac transiţia între munte şi şes. In ţinutul Bacăului ele se desfăşură pînă în lunca Şiretului, în schimb au o altitudine mică. In judeţul Putna dealurile se în­ gustează, lipindu-se de munţi, dar au o înălţime apreciabilă, de exemplu: Măgura Odobeşti (1001 m.) şi Răiuţul (967 m.) Ca formă, dealurile sînt tot paralele cu munţii şi merg descrescînd — în înălţime — spre şes.

Intre munţi şi dealuri, depresiunile se înşiră ca mărgelele şi, privite de pe o înălţime par a forma un uluc 1. Dela N. spre S. remarcăm următoarele depresiuni: Comăneşti, Tg. Ocna, Caşin, Vrancea şi Jitia — Vrancea fiind cea mai mare, mai bine indi­ vidualizată şi conservată.

Podişul Moldovei — cuprins între Şiret şi Prut — are o înclinare dela N.W. către S.E, iar înălţimile lui variază între 200 şi 500 m. Regiunea cea mai înaltă este în N. judeţului Tecuci, iar legătura cu podişul basarabean se face pe nesimţite, încît nici nu bănueşti, de departe, valea Prutului. Rezultă că vînturile din Bugeac se pot scurge în voe prin partea de S. a Moldovei spre centrul şesului Dunării, deoarece spre N., înălţimile mai sus amintite ţin ca un fel de stavilă, Spre şesul Rîmnicului, podişul Moldovei se termină brusc, cu o diferenţă de altitudine de aproximativ 80 m.

Intre podiş şi şes este un important nod hidrografic, care dă prilej Şiretului să aibă o luncă foarte largă. Cu lunca putem spune că trecem la şesul Dunării —■ ultima formă de relief pe care trebue să o pomenim în aceste consideraţii introductive.

Cunoaşterea sumară a formelor geografice este necesară, pentru a putea înţelege mersul temperaturii, al vînturilor şi al ploilor, căci fără îndoială că va fi o oarecare deosebire între clima depresiunilor şi cea a luncii Şiretului, de exemplu.

■ Ye?ţ s. Mehedinţi, Romînia pg. 77*

89

CLIMA MOLDOVEI DE SUD

Datele necesare le-am luat din Buletinul Institutului Me­ teorologic, bazate pe observaţii făcute într'o perioadă de 32 de ani (1891—1915 şi 1921—1927), la 30 de staţiuni de al patrulea ordin şi la 5 de al doilea ordin.

Temperatura.

\

Orice hartă s'ar alcătui, pentruca să se arate temperatura medie a unui ţinut mai restrîns, are şanse să fie neconformă cu realitatea, deoarece staţiunile meteorologice de ordinul II sînt prea rare, sau în unele părţi nu există.

Pentru regiunea noastră, măsurătorile s'au făcut (după anul 1921, iar în timpul răsboiului de loc) la cinci staţiuni şi anume : la R.-Sărat, Brăila, Drăguşeni, Tecuci şi Galaţi.

Se vede aşa dar că pentru şes avem patru staţiuni, iar pentru dealuri şi podiş două staţiuni; depresiunile n'au nici una, munţii la fel. Pentru depresiuni ar trebui pornite cercetări spe­ ciale privitoare la temperatură şi nici decum făcute deduceri — cum se obişnueşte — din datele culese la formele de relief vecine. Din aceste staţiuni, singura care are date complete, în perioada 1921—1928, este cea dela Drăguşeni (în regiunea de podiş], Observaţiile celorlalte staţiuni sînt inutilizabile, fiind fă­ cute cu intermitenţă.

Pentru a vedea diferenţa de temperatură, între podişul Mol­ dovei şi partea de E. a Munteniei, vom lua comparativ datele observaţiilor dela Drăguşeni şi R.-Sărat. Observaţiile pentru R.-Sărat sînt-pe o perioadă de zece ani, între 1898 şi 1907, de­ oarece între 1915—1928, la această staţiune nu există măsură­ tori complete decît pentru un an. Recunoaştem că ar fi trebuit comparaţia făcută pe mediile de temperatură ale aceloraşi ani, socotim însă că eroarea nu e prea mare, perioadele fiind relativ însemnate (una de zece ani, alta de opt ani). Avem următorul tablou care ne arată Temperatura în C°.

STAŢIUNILE:

I.

F.

M.

A.

M.

I.

I.

A.

s. o.

N.

D.

R.-Sărat

-2,4 0,6

Drăguşeni

-1,9 -2,3 4,8 10,1 15,9 18,2 21,7 20,1 16,0 10,7 5,8 -2,3

3,3 10,0 16,2 19,8 22,1 21,9 16,8 11,4 4,7 -2,0

90

N. AL. RĂDULESCU

Din tabloul de mai sus se pot trage următoarele concluzii: In interiorul podişului Moldovei, luna cea mai călduroasă (iulie) nu atinge 22°, pe cînd la R.-Sărat — deşi staţiunea e la o înălţime apreciabilă (127 m.) — media lunii iulie trece de 22° graţie faptului că regiunea este cu cîteva minute de latitudine mai la sud şi că primeşte influenţa şesului Dunării, încins de arşiţă în luna lui „Cuptor". Celelalte luni de vară (iunie şi au­ gust) au deasemenea o medie de temperatură, superioară Drăguşenilor.

Luna cea mai friguroasă (ianuarie) arată *2°, 4 la R.-Sărat şi -1°, 9 la Drăguşeni. Decembrie şi februarie însă sînt cu o tempe­ ratură mult scăzută la Drăguşeni faţă de R.-Sărat. Acest lucru este explicabil dacă socotim că în general iernile anilor 1921—28 au fost mult mai grele decît cele dintre 1898 — 1907 (cînd avem observaţii pentru R.-Sărat). In orice caz, este caracteristic faptul că pentru februarie găsim la Drăguşeni media de -2°, 3, arătînd o înăsprie a iernei spre sfîrşitul ei.

Pentru aceleaşi perioade de timp, vom avea următoarele medii de temperatură, pe anotimpuri:

STAŢIUNILE:

Iarna

Primăvara

Vara

Toamna

R.-Sărat

-1,3

9,8

21,3

10,9

Drăguşeni

-2,1

10,3

20,0

10,8

Din datele de mai sus se observă că deşi mediile tuturor anotimpurilor sînt inferioare la Drăguşeni faţă de R.-Sărat, pri­ măvara face excepţie cu o temperatură medie de 10°, 3 — dife­ renţa fiind de 0°, 5. Trecerea dela ultima luna de iarnă (februarie, - 2°, 3) se face brusc spre primăvară, diferenţa fiind de 7°, 1 — cifră remarcabilă. La R.-Sărat, diferenţa este de numai 4°. In orice caz, media lunii februarie aici (numai 0°, 6) fiind ridicată faţă de Drăguşeni, ne face să-i suspectăm exactitatea.

Mediile toamnei, arătînd o diferenţă de numai 0°, 1, dove­ desc că în acest anotimp nu avem schimbări de temperatură prea mari, dela un capăt la celălalt al regiunii pe care o studiem.

CLIMA MOLDOVEI DE SUD

91

Institutul Meteorologic are o hartă cu izoterme, care arată temperatura medie anuală a Romîniei. Pentru Moldova de Sud, remarcăm izoterma de 10°, 5 care tae în două judeţul Covurlui şi trece apoi pe lingă marginea dintre judeţele Brăila şi R.-Sărat.

Este aşa dar o curbă aproximativ paralelă cu cotul pe care-1 face Dunărea Ia Galaţi (Brăila cu 10°, 9 şi Galaţii cu 10°, 7 au cele mai ridicate temperaturi medii anuale, graţie influenţei climatologice a Dobrogei).

Paralelă cu această primă izotermă este şi cea de 10°, care trece pela V. oraşului R.-Sărat, pela E. de Focşani, desparte în două judeţul Tecuci şi se apropie de graniţa dintre Tutova şi Covurlui, pentru a se continua în Basarabia.

Celelalte izoterme pierd paralelismul cu cea de 10°, 5, ceea ce înseamnă că influenţa dobrogeană nu se mai simte de loc. In adevăr, izotermele de 9°, 8° şi 7° merg paralel cu şirul Carpaţilor regiunea depresionară fiind între 8° şi 9°. Pe munţi, tempe­ ratura medie anuală este de 6°.

Harta izotermelor ne dă o idee clară de mersul tempera­ turii. Nu am redat-o aici însă, deoarece nu poate fi perfect exactă, căci staţiunile de al doilea ordin sînt foarte rare, iar ob­ servaţiile neregulat făcute.

Pentru regiunea depresionară cel puţin, avem convingerea că izotermele de 8° şi 9° care o grăniţuesc, nu reprezintă reali­ tatea. Bazăm aceste observaţii pe vegetaţie, căci ştim că planta este termometrul înregistrator cel mai bun.

Cauzatorul scăderii temperaturii este Crivăţul, care aduce frigul anticiclonului siberian. Spre depresiunile enumerate în in­ troducere, Crivăţul are două porţi: valea Milcovului şi valea Putnei. Prima, cu caracter de tinereţă, avînd cotituri multe, nu prea lasă vîntul să pătrundă; Putna însă, mult mai deschisă, opune prea puţină rezistenţă.

Regiuni mai închise, ferite de vînt, şi deci cu o tempera­ tură mai dulce, avem pe valea Milcovelului (afluent al Milcovului care desparte Măgura Odobeşti în două: deoparte Titila, de cealaltă Răiuţul) şi mai cu seamă valea Reghiorului.

Cătunul Răiuţul, aşezat pe un vechiu nivel, este ferit spre N şi N. E, de cîteva înălţimi, care-i ţin adăpost. Găsim cătina pînă la 580 m. altitudine (cătina, dealtfel, este o plantă care se

92

N. AL. RĂDULESCU

găseşte din abundenţă în toată Vrancea), viţa de vie şi piersicul se ridică pînă la 600 m., iar nucul şi măceşul şi mai sus.

Dar acestea sînt plante mediteranee şi nu ar putea trăi la o astfel de altitudine, dacă iernile n'ar fi mai blînde.

Pricina, este Măgura Odobeşti, masiv întins care stă ca un perete în calea vînturilor de N. şi E. Şi desigur că în zona depresionară vor mai fi fiind şi alte văi ferite de Crivăţ, asemănă­ toare celei descrise de noi.

Este necesar deci, pentru a cunoaşte adevărata tempera­ tură medie, să se facă o staţiune de al H-lea ordin în Vrancea.

Pînă atunci ne putem satisface curiozitatea, luînd temperatura izvoarelor adăpostite, apa de isvor avînd în general temperatura medie anuală a ţinutului.

Vînturile.

De pbiceiu în studiile de climatologie, vînturile sînt lăsate pe al doilea plan, şi pe nedrept, căci au o mare influenţă asupra mersului climei. Ele sînt rezultanta variaţiei temperaturii, şi au tendinţa de a o uniformiza în toată atmosfera. Şi apoi ploile de­ pind în cel mai înalt grad de vînturi.

In ţara noastră, ca şi în toată Europa, este un fenomen asemănător musonilor 1 : vara avem pe continentul Eurasiei un centru de minimă presiune. în timp ce în regiunea insulelor Azore există un anticiclon. Deasupra golfului Persic este însă o pu­ ternică arie ciclonală care atrage aerul pornit dinspre Azore, De aceea vara se simt mai mult vinturile de W. Iarna lucrul se inversează. Siberia este stâpînita de un anti­ ciclon al cărui aer rece vine cu iuţeală să umple golul făcut de ciclonul mediteraneu. Pentru noi vom avea vînturi de N, N-E şi E* In perioada 1921—1928, observaţiile privitoare la frecvenţa vînturilor şi la intensitatea lor, pentru regiunea noastră nu sînt complete decît la staţia Drăguşeni. Aşezarea ei în partea de mijloc a regiunii pe care o studiem, ne îndritueşte să afirmăm că

i E. Otetelif anu: Un fenomen analog musonilor în Europa. Buletinul Institutului Meteorologic, April 1923.

Clima

moldovei de sud

93

rezultatele de aici pot fi socotite valabile pentru întreaga Mol­ dovă de Sud. Frecvenţa vînturilor în procente este următoarea :

N. 24,4

N-E.

7,4

E. • 2,4

S-E. 4,2

S.

S.-W.

11,8

5,1

W. 3.0

N.-W. Calm 9.6

31.3

Din datele de mai sus, remarcăm că procentul de 31, 3°/0, care arată timpul calm, este destul de mare faţă de alte ţinuturi mai stăpînite de vinturi.

Direcţia cea mai frecventă este N. (24,4°/0) şi în general din partea Crivăţului avem 34,2°/0, iar dinspre S. şi S,-W numai 16,9°/0. Rezultă de aici că vîntul predominant este Crivăţul, vînturile de S. fiind într'o foarte mică proporţie. înspre R.-Sărat şi Buzău, Crivăţul se simte mai mult cu di­ recţia E, N-E, din pricina curburei Carpaţilor ; pe cînd la Drăguşeni, mai mult dinspre N. şi N-E, staţia fiind în răsăritul Mol­ dovei, unde vîntul nu întîlneşte nici un obstacol care să-i schimbe direcţia.

Crivăţul, venind dinspre N. uneori cu o viteză de 25 m.1 pe secundă, se despică în două în dreptul înălţimilor Dobrogei, scurgîndu-se cu putere deasupra Deltei Dunării pe o parte, iar pe de alta îşi schimbă direcţia spre W. şi SW., prin vadul strimt dintre Măgura Odobeşti şi Munţii Dobrogei, spre largul şes al Dunării. Acest vînt scade brusc temperatura şi este foarte simţit pe văile afluente Şiretului, care brăzdează podişul Moldovei, de­ oarece aerul rece se scurge de pe podiş în şes prin aceste văi.

Caracteristică este numirea de „pîrîul Gerului", care are direcţia N-S. (exact cea a Crivăţului). Pîrîul porneşte chiar din apropierea Drăguşenilor — staţia meteorologică despre care am vorbit mai sus. Şi cum aici se simt în medie 31,3°/0 vinturile

1 Vezi în «Clima Dobrogei», caşul dela Sullna, citat de d. C. Brătescu* cînd aparatul înregistrator a fost distrus de vlolen{a vîntulul. Analele Dobrogei, anul IX voi. I.

94

N. AL. RĂDULESCU

dinspre N. vînturi geroase — poporul a botezat destul de plastic această vale, numind-o „pîrîul Gerului11.

O călătorie pe dealuri, în aceeaşi zi cînd Crivăţul suflă cu putere la şes, poate dovedi că intensitatea vuitului este mult scă­ zută. Iar în depresiune, curenţii de aer se simt şi mai rar. Spre Vrancea, de exemplu, Măgura Odobeşti ţine piept Crivăţului fe­ rind cîteva văi, unde se adăposteşte o vegetaţie deosebită, după cum am arătat la mersul temperaturii.

In ulucul depresionar se simte uneori un vînt cu direcţia N-S, evidenţiat de negurile care se scurg în aceeaşi direcţie. Re­ marcăm, mai cu seamă vara, brizele de munte care fac regulat schimb de aer între munte şi depresiune, îmbracînd dimineaţa în ceaţă vîrfurile mai înalte şi aducînd seara un miros puternic de răşină. De altfel aceste vînturi sînt obişnuite în toate văile car­ patice. In rezumat : a) Moldova de Sud este sub influenţa vînturilor de N. şi N-E. b) Vînturile de S. şi S.-W. se simt foarte puţin, procentul scăzînd mereu pe măsură ce înaintăm în podişul Moldovei. c) Zona depresionară are un regim al vînturilor mai atenuat.

Ploile.

Pentru staţiunea Drăguşeni, umiditatea absolută anuală (pe­ rioada 1921—1928) este 7,4 iar cea relativă 69. Deoarece astfel de observaţii avem numai într'un singur loc, ne abţinem de a trage concluzii.

In Moldova de Sud, staţiunile pluviometrice sînt ceva mai abundente însă decît cele de al doilea ordin. Am folosit pe cele care au date complete în perioada 1891—1915 şi care sînt pen­ tru regiunea muntoasă în număr de 7, pentru cea deluroasă 12 şi pentru şes 10. Deşi ar trebui o staţie meteorologică pentru 100 km, după cum cer tratatele de Meteorologie, totuşi sînt destul de elocvente concluziile pe care ni le dau aceste 29 de staţiuni.

Am alcătuit următorul tablou, cu scopul de a arăta care sînt în m.m. mediile lunare de precipitaţiuni atmosferice căzute în pe­ rioada de timp 1891—1915 (25 de ani) separat pentru fiecare formă de relief, munte, deal, cîmpie şi întrunit pentru întreaga Moldovă de Sud.

CLIMA MOLDOVEI DE SUD

95

Apa căzută în m.m.

Mijlocii lunare din perioada 1891—1915. .2 u,

.2

STAŢIUNILE:

233 c

3

A

2

JD O)

u.

X)

a 3

£

.2 O.

<

n

£

3

Reg. munţilor 32,5 27,4 41,3 57,8 98,7 116,4

•Si

W 3 3

<

E

a>

a

<u

<S)

-O

E

o a O

<2 Jq E

<u O

z

•Q

E

O)

<u Q

86,8 57,7 53,2 45,9 35,7 30,7

Reg. dealurilor 31,1 24,7 35,8 48,9 73,5 83,1 63,8 47,3 43,2 40,4 35.6 30.2 Reg. de cîmpie 33,2 23,9 34,2 42,3 58,0 66,7 50,4 42,4 39.3 39,0 30,2 32,2 întreaga 32.3 25,3 37,1 49,7 76,7 88,7 67,0 49,1 45,2 41,7 33,8 31,0 Moldovă de Sud

Din cifrele tabloului de mai sus putem trage cîteva con­ cluzii foarte interesante şi anume : a) Pentru aceeaşi lună, cantitatea de apă creşte dinspre şes înspre munte, cu un apreciabil număr de milimetri. Explicaţia este simplă şi valabilă pentru toată ţara : dela nivelul mării, pînă la altitudinea de 700 m. cantitatea de ploae creşte continuu. Intre 700 şi 900 m. descreşte, pentruca apoi să crească din nou l. Fac excepţie însă lunile decembrie şi ianuarie, cînd regiunea de cîmpie întrece în cantitatea de apă primită, chiar regiunea munţilor. b) Cu cît luna este mai secetoasă, cu atît — proporţional — diferenţele între munte şi şes sînt mai mici; în lunile ploioase, acestea însă sînt foarte accentuate. c) Cantitatea de ploae pe care o primeşte regiunea delu­ roasă se apropie de media întregului ţinut, fiind numai cu foarte puţin inferioară acesteia. d) Media cea mai mică din întreaga Moldovă de Sud o are luna februarie, în regiunea de cîmp (23,9 m.m.); media cea mai

î

E. Otetelişanu : Clima Romîniei. Buletinul Inst* Meteorologic, I92J»

v

*

N. AL. RĂDULESCU

•»

96

mare o are luna iunie îiî regiunea muntoasă (116,4 m.m.). De altfel acestea sînt hifiile extreme, pentru întregul ţinut. e) Ploaia căzută ne face să împărţim anul în : 1. O perioadă secetoasă cuprinzînd lunile noembrie, de­ cembrie, ianuarie şi februarie.

2. O perioadă ploioasă în lunile mai, iunie şi iulie.

3. Lunile martie şi april pe deoparte, august, septembrie şi octombrie pe dealta, formează două perioade semiploioase.

Perioadele acestea sînt foarte interesante, ele privind de aproape agricultura noastră. Pentru a evidenţia şi mai mult acest lucru e nevoie să examinăm următorul tablou cu Mijlociile anotimpuale şi anuale din perioada 1891 STAŢIUNILE: Reg. munţlor

Iarna

t-

1915.

Primă­ vara

Vara

Toamna

Anul

100.6

197.8

260.9

124 8

694.1

Reg. dealurilor

86.0

158.2

194.2

1192

557.6

Reg. de cîmpie

89.3

134.5

159.5

108.5

491.8

Întreaga Moldovă de Sud

91.9

133 5

204.8

120.8

581.1

Se vede de aici că iarna este anotimpul cel mai secetos, în timp ce vara abundă în precipitaţii atmosferice. Lucrul acesta se datorează „musonului“ remarcat de d, E. Otetelişanu, despre care am vorbit la vînturi.

Intr'adevăr, anticiclonul siberian, trimite iarna masse de aer, lipsite de vapori de apă; pe cînd vara vîntul de W. — dinspre Atlantic — vine încărcat de aburi. Mai observăm că toamna primeşte o cantitate de apă superioară celei căzute primăvara.

In regiunea de şes diferenţa aceasta este de 19.2 m.m. iar în re­ giunea de munte de 34.2 m.m. ceeace este destul de însemnat.

In medie, întreaga Moldovă de Sud primeşte o cantitate de 581.1 m.m., care ar fi prea suficientă semănăturilor noastre, dacă n'am avea însă dela an la an diferenţe considerabile, ce dau o mare nesiguranţă în agricultură.

te

N. AL. RADULESCU

Pentru a da o idee mai limpede de mersul precipitaţiilor, alcătuit „Harta Ploilor din Moldova de Sud“. am Un drum care ar părea curios îi face izohieta de 500 m.m.

Ea pleacă dela confluenţa Buzăului cu Slimnicul, tae Şiretul aproape de confluenţa cu Bîrladul şi închide într’o curbă gîtuită podişul Moldovei dintre Bîrlad şi Prut. Apoi coboară paralel cu Bîrladul pînă aproape de Tecuciu, pentru a se urca în urmă spre N. aproximativ paralel cu Şiretul. Fîşiia de 400—500 m.m. a hărţei noastre se racordează cu cea care reprezintă aceeaşi cantitate, din harta alcătuită de C. Donciu în Contribiiţiuni La Climatologia Basarabieil.

Izohieta de 600 m.m. urmează însă un drum paralel cu munţii, coincidînd cu graniţa dintre dealuri şi şes.

Curba de 700 m.m. are cam acelaşi drum şi nu este la mare depărtare de cea de 600 m.m. Intre ele rămîne o făşie re­ lativ îngustă.

Cea mai mare cantitate de apă (între 800—1000 m.m. anual) o primeşte însă Valea superioară a Rîmnicului, în jurul staţiei Chiojdeni din R.-Sărat. In medie (1891—1915) pluviometrul acestei staţiuni înregistrează 964 m.m. ceeace este enorm faţă de regi­ unea din jur.

In anul 1901 la 24 iunie au căzut în Chiojdeni, în 24 ore, 179 m.m. de ploae, am putea spune că e o cifră fantastică pen­ tru Romînia.

In medie luna cea mai ploioasă (iunie) primeşte 185 m.m. de ploae. Totdeauna mediile lunare ale acestei staţiuni, care are altitudinea de 160 m.m., sunt superioare celor ale staţiilor mete­ orologice de munte.

Abundenţa aceasta este însă ceva local, în legătură — pro­ babil — cu mişcările de aer ce se produc aici la cotul Carpaţilor pe deoparte şi cu schimbările curenţilor dintre şes şi de­ presiunea Vrancei, Valea Rîmnicului fiind loc de trecere.

Din pricina abundenţei de ploi se produc în această re­ giune o sumedenie de alunecări de strate (mai contribue însă la acest fenomen şi origina rocelor ca şi stratificaţie). întreaga depresiune vrânceană primeşte însă o cantitate 1 Analele Academiei romîne. Memoriile Secţiei Ştiinţifice* Seria III, Tom. VI.

99

CLIMA MOLDOVEI DE SUD

apreciabilă de ploae : 7—800 m.m. anual. Ca rezultat avem o reţea hidrografică bogată şi deoarece văile au caracter de tinereţă, pe timpul lunilor ploioase vin cu furie şi rup toate podu­ rile. De altfel chiar morfologia actuală a Vrancei arată că. deşi geologiceşte, destul de tînără, depresiunea aceasta evoluiază foarte repede, eroziunea lucrînd intens, mai ales că şi rocele nu-s de duritate mare.

E îndeobşte cunoscut că se observă astăzi o scădere a can­ tităţilor de ploae şi că în ultima vreme anii au fost foarte secetoşi compromiţînd agricultura.

Un tablou comparativ între datele căpătate de staţiunile pluviometrice pentru perioada 1891 —1915 şi 1921—1927 este numai decît necesar. Iată-1 : STAŢIUNILE:

1891-1915

1921—1923 1925-1927

Diferenţa în m.m.

Reg. munţilor

694

641

53

Reg. dealurilor

557

507

50

Reg. de cîmpie

491

417

74

întreaga Moldovă de Sud

581

522

59

Se vede aşa dar, că în ultimii opt ani, în Moldova de Sud cantitatea de ploae căzută este mult mai mică decît media că­ pătată în perioada 1891 —1915. In mijlociu această diferenţă este de 59 m.m. în minus, ceeace ar reprezenta lO°/0. Dar mai inte­ resant este că această diferenţă se măreşte în regiunea de cîmp unde găsim că astăzi plouă cu 74 m.m. mai puţin în cursul unui an. Ori, tocmai aici se simte mai mare nevoe de ploae decît în altă parte. S'a căutat a se explica acest fenomen prin efectele despăduririi exagerate şi pe bună dreptate. Dar mai este un lucru pe care rii-I relevează d. C. Donciu în articolul * Variaţiunea seculară a ploilor“ publicat în buletinul Institutului Meteorologic din 1926. Dînsul confirmă perioadele lui Bruckner — „care stu­ diind variaţiunea ploilor din secolul XIX prin metode statistice,

100

N. AL. RAÎ3ULESCU

şi extinzînd apoi cercetările pînă către anul 1000, a găsit că în tot acest interval clima Europei occidentale a suferit oscilaţiuni cu o durată mijlocie cuprinsă între 30 şi 35 ani. Fiecare din aceste perioade se împărţia în două faze între 15 şi 17 ani, alter­ native de ani reci şi umezi şi de ani calzi şi secetoşi". D. Donciu a cercetat pentru Bucureşti aceste perioade în ultimii două sute de ani şi a găsit că teoria e valabilă şi pentru Europa orien­ tală. Acest meteorolog a găsit şi pentru Basarabia acelaşi lucru în lucrarea Contribuţiiini la Climatologia Basarabiei — citată şi mai sus. In ultima perioadă faza secetoasă a fost cea cuprinsă între anii 1894—1910 iar cea ploioasă între 1910—1927. Se pre­ vede deci ca între anii 1928—1945, să se producă ani extrem de secetoşi.

Fără îndoială că sînt şi oarecari excepţii dela această re­ gulă, excepţii admise chiar de autor. Astfel dacă ne referim la Moldova de Sud, remarcăm că anii 1921 —1927, deşi fac parte din perioada ploioasă, au o mijlocie de precipitaţii, inferioară perioadei secetoase 1891—1915. Pentru această regiune ar trebui construit însă un grafic special, ca să se vadă dacă Moldova de Sud face excepţie dela această regulă — ceeace ar fi anormal — sau nu.

Climatologia este astăzi o , ştiinţă indispensabilă. Fiecare re­ giune prezintă ceva deosebit de restul ţării şi e bine ca acest ceva să fie evidenţiat. Din nenorocire staţiunile meteorologice sînt rare şi multe din fenomenele atmosferice ne scapă.

Propun ca pentru Vrancea cel puţin, Institutul Meteorologic — cu toate greutăţile mari cu care luptă — să organizeze o sta­ ţiune de pbseryaţie, de ordinul II, s'o înzestreze cu aparatele ne­ cesare, pentruca ţinutul de care vorbim să nu rămînă ca o re­ giune „neexplorată". Numai atunci se va alcătui un studiu perfect cu date sigure şi complete, pentruca aceste cîteva pagini alcătuite cu trudă, din lipsa de date, să constitue un început de bun augur.

N. Al. Rădulescu Profesor.

VR AMC.E A Zam lire*0

CONDICA BISERICII DIN HERĂSTRĂU/’ însemnări particulare ale preotului toader tataru.

Dăm mai jos cîteva pagini din însemnările preotului Toader Tătaru, pe care le socotim interesante prin observaţiile meteoro­ logice şi datele istorice şi economice ce le conţin. Transcrierea cu litere latine o datorăm d-lui judecător Aurel V. Sava.

1. La anul 1848 vara s'au întîmplatu o moarte m.... oa­ meni însă di holeră cît au murit în toate tr... şi în Transilvanie în gubernatul Ardealului.

2. Tot în anul acesta 1848 au bâtutu Ruşii pi Găvertin ungarii ... care l-au şi pribegitu dila palatul său. Şi tot atunce au isbucnitu oştea Rusii şi pi aice pi la (rupt) şi au făcut la vipădure în urma loru cari la nire loru din Transilvanie şi Plaiul Lapuşului undi să hotărăşti Lapăşul cu Mişina au îngropat Ruşii [bajlercă cu praf de puşcă şi dîndu-i foc cu fitil atâta s'au strămutat pămîntul di au svîrlit în sus şi pădure din rădăcini, cîte au fostu prin pre[jur] pi acolo. Şi au făcut şi un bohnitu încîtu s'au auzit cale de 6 ceasuri la drumu. Au şezutu atunce Ruşi la noi în ţară dila 1848 şi pîră la 1854.

3. La anul 1860 s'au pornitu impositul, fonciaru cu dare pi viniturile pămîntului, la suta de lei 4 lei, diosăbit puse şi pa­ tenti pi acareturi, precum la fiecare proprietariu tot cu asemenea chibzuinţă, la o sută de lei patru. Şi au mersu aceasta aşa pîră la anul 1877 şi de acolo s’au rădicat la o sută de lei, şase lei, cum şi astăzi la 1875 Mart 12, 4. La anul 1862 din ploile urmate şi din sloata omăţiloru, s’au pornitu a se dărăpăna cele mai mulţi [projpietăţi încît s'au stricat di tot ba la pornire loru (au) strămutat şi cele mai mulţi case, cari această stră[m]utare de pămînt au urmat necurmatu pîră la an 1866 şi atunce s’au mai contenitu puţinu.

5. Anul 1866 au urmat moarte în toate părţile în ţara aceasta di holeră încîtu (nu-i) pute îngropa. Iară în această cotună n'au murit mai mulţi dedt în 2 săptămîni ca 32 oameni şi fimei dar bolnavii au fostu mai mulţi de 120 de oameni. La acestu anu nu s'au făcutu nici bucăţile di hrana oamenilor şi tot în acestu an au întunecat soarele di la amiază ca 2 ceasuri, în_s[ăp]tămîna

albă, Joi/ .

/ . ;»c :.cb ANC \\

cV'cT'

A

li

/:■

102 6. Iar la anul 1867 di la începire sa, au fostu lipsă din pricina anului 1865 şi mai; ales din 1866 pînă s'au făcutu pine şi au tras oamenii nevoe foarte mari di foame încît pi aice pi la noi au mîncat numai urzici fierte citi o stămînă întreagă, cu toată casa hospodariului şi undi găse cîte 3 sau 4 okă di păpuşoiu, apoi ciocanii cari să sdrumica grăunţili, li fărma cu muchea to­ porului şi aşa pîne şase părţi coceani şi una grăunţe şi măcina la moară şi făce măligă şi o mînca aşa. Şi acestea a urmat numai pînă în toamna anului acest 1867. Iară toamna atunce s'au făcut toate bucatili buni şi au scăpat şi oaminii di la lipsă. In această vară să vinde o pereche boi cu 2 galbeni şi cu acei 2 galbeni lua 6 băniţi mălai omul şi aducea acasă la copii. Tot în acest an au fostu lipsă şi la fînu din pricina anului 1866 că n'au roditu nimicu, nici fînu, nici pîni di hrană.

7. La anul 1873 n'au căzutu omătu di felu şi au fostu timpulu ca vara pîn la 17 Ghenar 1874 în cari vitile aici la noi n’au mîncat strînsură piră atunce di felu, di cîtu la cîmpu s'au păşunat şi la* munţii noştri vrănceneşti.

8. La anul 1874, anul acesta au fost bunu pentru toate.

9. La anul 1875 şi acesta an au fostu tot bunu dară tîrzîu la roduri anume fragi, smeură n'au dat nimic, ci numai di poftă.

Asemenea şi din celilalti poame : meri, peri, nimic; iar perjile distuli pi aice la noi şi erna au dat mari geru di la ziua Crucei mai în urmă cu vre-o 6 zile şi au ţinut potrivit, dară dila luna lui Fevruarie, s'au luat omătul şi s'au şi încălzit potrivit. Şi la Duminica Paştilor care au fost la 3 Aprilie am avut frunză prin pomi.

10. In anul 1876 dela 1 Fev. s'au pornit spre bine nicurmat căldură şi secetă pîră la 3 Aprilie, care atunce am avut Paştile.

In' zioă Paştilor am avut frunză verde prin copaci şi flori pila pomi. Şi toatî stămîna luminată vremi frumoasă. Iar la 23 Aprilie am avut fragi copţi în zioă de sfînt Gheorghe. In iarna anului 1875 către 76 am avut o mare nevoe de fînu la vite pîră ce a devenit di da oameni pă un stînjen fîn de clae, de şase stînjen, 111 lei vechi şi auoru (?) era şi 80 lei şi 90 lei şi mai josu, 2 galbeni 74 lei vechi; iară tot în anul acesta 1876 la 7 mai la amiazi în diseară au pornitu un viscol mare cu ninsoare, cu omătul şi noapte spre 8 Mai au şi îngheţat buruenile şi ger cumplitu încă, ci nu puteam a sta la slujba bisericii di sărbătorea

ll

103 Sf. Apostol Ion Bogoslovon ; şi au ţinut omăt toată zioă şi frig mare în zioă di optu şi pîră la 10 au ţinut frig şi s'au pricinuit o mari păgubire în toate fructurile roditoare şi păpuşoi au de­ gerat pîră în pămîntul şi la arbori niroditori le-au picat frunzile, ba s au şi smintitu şi grengile la copaci, celi mai tinere di s'au uscatu.

La 1876 Septemvrie 1 pi la toacă s'au pornit o vijilie mare di vîntu şi au bătutu toată noapte spre 2 Sepvr. încît n'am mai pomenit aşa vîntu mare încît au rupt cei mai însemnaţi pomi di tot neamul, asemine şi clăi de fînu şi iaraşi (?) ca şi din zidiri case, bolţile, dila Dumnezeu pentru pacatile noastre.

La 1876 la 7 Octomvrie au ninsu di era o palmă omătu şi pîră la 14 s’au şi luat omătu şi au mai ţinut bine amestecat cu frigu pîră la 19 Octomvrie, Marţi noapte spre Mercuri şi la miezul nopţii spre Mercuri s'au pornit întîi ploae şi apoi nin­ soare şi au ţinut ninsoare cu încetul pîră la 23 Octomvrie. S'au făcut omătul la genunchi şi moali vremi şi di acol[o] cînd să mai face bini cîti doaă zili, cînd iarăşi rău ploi, ninsori, vijălii, vînturi pîră la Fevruarie 8 şi 9 şi pîră la 12___ iar di acol[o] s'au pornit furtună mar[e] şi geru şi omătu pîră la 28 şi la 1 Marţii să afla omătul di o palmă şi mai bine şi geru şi frig cam cu vîntu pă dealuri la noi. Iară vara au fostu asemine, cu vînturi şi cam frig, dară roditoare toamna la strînsura pînii. S'au început pă ploae dila Noemvrii în 9 şi au ţinut aşa pîră la 23 Noemvrie şi de acol[o] s'au pornit cam cu geru amestecat cu căldură, fără omăt. Iară la 9 Dichemvrie s'au pornit a ningi omăt pîră s'au pus di 2 palmi şi au stătut la 10 Dechemvrie, iar la 11 Dumi­ nică geru mari. Tot în anu acesta 1877, în luna lui Mai, au pornit împăratul rusăscu cu războiu, uniţi cu Romînii, cu bătăi asupra înpărăţii turceşti şi au ţinut bătălie toată vara pîră la 6 Dichemvrii şi atunce s'au lăsat vacanţie.

11. In anul 1877—1878 Ţara noastră Romînia au fostu în răzbelu în alienţie cu Rusie în Ţara Turcească, cari i-au şi biruitu pe Turci şi le-au şi răchit mai mulţi bucăţi pămînt, în cari cu acestu răsbelu i-au slăbit foarti rău pi Hoţomani atunce, în cît numai ave nici o putere şi dintr'ace bătălie au cîştigat şi Romînie libirtate de sineşi, că pîră atunce să afla în stăpînire Tur­ cilor şi au mai cîştigat şi piste Dunăre o parti di ţară în Boligrad, ca 7, 8 districte şi Basarabia le-au luat-o Ruşii înnapoi.

104 12. In anul 1879 au fostu linişti în Ţara noastră.

13. Asemenea şi la 1880—81. La anul 1881 dila luna Nov. s au pornit săcită fără omăt sau ploi sau vînt. Iară dela luna Ghenarie 1882 şi pîr primăvara, au fostu săcită că nici ploae sau omăt, decît din luna numită Ghenarie 1882 şi Fev. şi Martie.

Pi lingă că au fostu săcită dară au urmat şi batae vîntului nicurmat aceste trei luni, însă la putere vîntu, încît s'au făcut şi cele mai multe stricăciuni. In anul 1880—81 pine albă n'au urmat, dară păpuşoi di mijloc, iară vinurile tot asemine pi unile locuri mai multu pi unile mai puţinu, mai multu nimică. Vadra di vinu 4 fra. şi acela acru din causă că poama n'au fostu coaptă din . pricina ploilor urmate necurmat. In 1881 toată vara mai ales la vreme semănăturilor şi la praşilă cari din ace causă au rămas şi păpuşoii necopţi.

La anul 1882 primavara luna Aprilie 1, 2, 3, 4 aceste patru zile dila Mera divali spre Focşani, iară diacolo la dinspre munte pi la noi au ninsu nicurmat aceli 4 zile pîră au pus omătul di 6 palmi proaste. Şi fînul di vite nu se găse nicăieri şi acelu omăt au ţînut pîră aproape de sfîrşitul lunii lui Aprilie şi despre pri­ măvară numai ploi au fostu nicurmat, care nici sămănătura n’am putut a o face la vreme. Dar cea mai întîi sămănătură au fostu bună şi ce sămănată pe urmă din pricina ploilor, pila 25 Mai, au rămas crudişoară.

n ’j

DOCUMENTE RÎMNICENE. I.

7207 [1698], Noemvrie.

Cartea de hotărnicie a 12 boeri pentru moşia dela Urecheşti a lui Constandin Comisul şi a lui Grigoraşco postelnicul, nepoţii lui Radu Vărzaru Armaşul, ctitorul manăstirei Vărzăreşth Noi 12 boeri cărei sîntem luoaţi pre răvăşite Domnului Nostru Io Costandin Voevod de dumnealui Costandin Comisul şi de dumnealui Grigaraşco post., feciorii lui Costandin păh[arnicul], nepoţi Radului, ce-au fost armaş mare, ca să hotârîm moşia dumn[e]lor ce au la Urecheşti ds către moşneni de acolo şi să o alegim şi să punem pietri pre cărţi şi pre zapise, Deci noi, după

f

l

105 porunca Mării Sale, ne-am strîns toţi la un loc împreună [•. ♦ loc liber ] la portar şi am chemat pre toţi moşnenii de faţă şi .. [1.1.] dumnealor toate zapisele şi hrisoavele şi le-am cetit toate pre rînd [1. 1.] aflat drepte cumpărători ale dumnealor pre cărţi şi pre hrisoave stînjini 1727. Deci văzînd moşnenii că rămîn ei cu moşie puţină au căzut ei toţi cu mare rugăminte la dumnealui Costandin Comisul şi la dumnealui Grigoraşco post» şi ne-am rugat şi noi dumnealor ca să le mai erte cevaş din moşie şi dum[nea]lor pen­ tru rugăciunea lor şi pentru voia noastră le-au ertat stînjeni 727 şi le-au mai ertat toată partea lui Gheorghie, care o au fost cum­ părat moşul dum[nea]lor Radul Armaşul cu zapis dela mina lui Gheorghie şi cu hrisovul lui Matei Vodă drept 50... iar moşnenii văzînd că le-au făcut dum[nea]lor atîta bine de le-au ertat atîta moşie, ei încă de bună voia lor s'au voit de i-au lăsat pă dum[nea]lor de le-am ales moşia dum[nea]lor despre hotarul Coteştilor.

Insă şi din cătro le este minăstirea dum[nea] lor care este zidită de moşul dum[nea]Lor Radul ArmaşulJ, precum şi Măria Sa Vodă ne porunceşte ca să le dăm moşia dum[nea]lor dintr'acolo.

Iar pentru vii afla pre acest hotar al dumnealor, aşa am ales cu sufletile noastre şi am judecat ca să-şi ţii cineş şi viile şi cu loc. nu să nu fie volnici Iar cine ar vrea din moşneni să vînză mîna dum[nea]lor, vor întreba pe dumnealor precum au făcut, numai să fie volnici ei dintre dînşii, iar altul strein să nu încapă făr de ştirea dum[nea]lor. Iar pentru locul caselor ce au dumnealor aşa voit dumnealor cu moşnenii şi şi grădină de pomi ce au s'au aşezat şi aşa am judecat şi noi, dum[nea]lor să-şi ţie locul caselor şi 3 nuci în sileşte şi cu aceia să-şi ţie moşnenii viile cu locui cu bună pace şi am tras moşia pă trei locuri după obiceiu şi o am împietrit cu bolovani, cărbuni în capul din jos despre Voidin piatra cea vechi stînjini 1200 pînă în ceşti din hotarul iar stînjini 1200 şi la mijlocul moşii din matca Cărce bolov na bînţa (sau bîzţa) s'au pus bolovan şi în capul , rat cu sufletile iar stînjini 1200 pentru că aşa, scrisoare a noastră la mîna dumnealor noastre. Drept aceia ca de acum înnainte să-şi stăpînească această moşie care o am ♦ ♦ ♦

• ♦ ♦

♦ ♦ ♦ ♦

♦«♦

• ♦ ♦ ♦

♦ ♦ ♦

♦ ♦ ♦ ♦

4 ♦ ♦ ♦

1 Zidită de Radu Vărzaru vel armaş al lui Matei Basarab în 1644, de unde şi numele mînăstirii Vărzăreşti.

106 împietrit# Aceasta scriem şi pentru credinţa ne-am pus iscăliturile care am ştiut carte, iar care nfam şteut carte ne-am [pus numile şi degitile] ca să să crează.

Noemvrii 4, leat 7207# Ene Hagi pit. Robe câp. cel bătrîn az. Nacul păh* de Coteşti.

Ghidul iuz* Dumitru, Dumitraşco păh, Stănislay ot Coteşti Pălătuşa* Verso.

Copie de muşiea Vărzăreştii*

Colecţia d-lui P. Niculescu —- Focşani.

NOTĂ. In documentul de faţă se văd semnaţi mai mulţi boieri, cari nu sunt decît boieri din împrejurimi. Printre ei figu­ rează şi un Robe căpitan, ascendent desigur al familiilor Robescu din R.-Sărat şi Focşani.

Mulţimea documentelor privitoare la locuri din judeţul R.-Sărat ce se află la Focşani se explică prin faptul că multe familii boereşti, de obiceiu de boerie mică, locuiau în FocşaniiMunteni care ţineau de judeţul R.-Sărat şi cari aveau proprie­ tăţi în regiunea Coteştilor.

II. 1748, Iunie 5.

Scrisoarea unui paharnic Constantin către un comis, ispravnic al Marginei, referitoare la dijmuite moşiei dela Maluri şi la vân­ zarea moşiilor Codreştii, Malurile şi Epureasca* Cinstite, iubite şi al meu ca un frat[e] dum[neata] biv vel comis, ispravnic Marginii* Dumitale rog şi dorescu dela milostiv Dumnezeu ca să-ţi dăruiască mult[ă] şi fericit[ă] sănătate* Alt mă rog dumitali pentru cest uncheş Vrabie că, având şi el puţintea moşiie la Maluri, anţărţu n'au dijmuit-o nimin[i]; nici eu nu mi-am dijmuit moşiia, nici el ci, au dijmuit-o alţii* Ci, mă rog ca să-i înplineşti dumniata dila acei ce o va fi dijmuit. Iar an eu am vândut Co­ dreştii 2000 de stâj. şi Malurile 500 şi Epureasca, drept ti* 72 şi eu mie-am vândut part[ea] moşîiii mele, iar nu

107 am vândut a altora ci, ei să-şi caute înnaint[ea] dumitali cu aciia aceast[ă]« Şi iar mila lui Dumnezeu sâ fiie pu[ru]rea cu dum[neata]. luni 5 din let 7256.

Al dumitale ca un bun frat[e] Costandin Paharnicu.

Colecţia d-lui I. Robescu — Focşani.

III. 1786, Iulie 7.

Carte domnească dela domnul Nicolae Petru Mavrogheni prin care recunoaşte calitatea de mazil a lui Avram Streinul din sud 1 Slam Rîmnic.

Mstiiu. bijiu Ion Nic[o]laie Petru Mavrogheni Vvd. i gspodar davat gspvmi. Dat-am cartea Domnii Mele lui Avram Strein, boerinaş[u]lui mazîl din sud Slam Rîmnic ca să-i fie priveleghiu, spre a fi cunoscut de mazîl şi purtîndu-şi dajdiea sa cea orînduitâ la vistierie să fie înpărtăşît de milile, ce din veichime are această brea[slă] de a scuti drepte bucatele lui de dijmărit şi de vinărici, pe care toate acestea încredinţîndu-ne şi din cărţile altor fraţi Domnii ce-1 adiverează a fi neam de mazil, cum şi din catastişile visterii, i-am scris acest priveleghiu şi Domniea Mea, prin care să fie cunoscut de mazil şi înpărtăşît mai sus ziselor milelor Domnii Mele. Tolco pisah gvmid.

1786 Iuli 7.

P. G. Ion Nicolai Petru Mavrogheni Vvd. Semnătură indescifrabilă.

Vel logofăt.

Colecţia d-lui P. Niculescu — Focşani.

Transcrise de GEORGE TATULESCU Magistrat.

i Sud = fudeţ.

FOLKLOR. O variantă a MIORIŢEI. Varianta presentă va fi o întregire a materialului — destul de bogat — aflător sub tipar. Ambele sînt culese dela acelaşi individ, la un interval de doi ani. Ce ne-a făcut să o publicăm a fost numai metoda de a urmări in timp şi la un individ, evoluţia aceluiaşi motiv. Metoda aceasta de anchetă folklorică este interesantă. Ea constă în a prinde întîi un oarecare motiv dela un individ cu o memorie puternică şi în a vedea apoi la a doua* a treia — şi chiar la mai multe reluări — diferenţierile: suprimările:şi adăogările, in­ terpolările şi chiar variaţiile morfologice şi sintactice. Resultatele sînt surprinzătoare. Se constată uşor că oricît de puternică ar fi in­ tensitatea şi oricît de larg cîmpul memoriei la un poet popular, un motiv se preface. In acest sens fiecare ţăran care horeşte sau povesteşte e poet, adâogind mereu la motivul receptat. Prelucrarea aceasta continuă a unui motiv (nu dela individ la individ, ci la acelaşi) nu a fost luată niciodată în serios în cercetările folklorîce.

Din care causă studiile despre psihologia creatorilor populari, suferă.

Ele vor fi un punct de întrebare încurînd, că;i folklorul — din cause anumite — dispare treptat.

Se vede deci că rolul folkloristului este altul decît de a cu­ lege odată şi pentru totdeauna literatură populară dintPun loc.

Revenirile sînt necesare: ele conclud unele probleme interesante.

Cînticu nioari l.

Frunzî ş'un susai, Pi pis'ior di plai, Pi gurî di rai Mi sî coboarî Di trii s'iobănei Cu trii turmi di oi: Unu-i Săs'elian,

Unu-i Moldovian, Unu-i Ungurian.

As'eia s'a vorbit, As'el Săs'elian Cu-as'el Ungurian, Ca sî mi-1 omoari Pi-as'el Moldovian;

1 Pe cît vom putea, vom reda varianta în graiul localnicilor: s* = sunetul intermediar între c şi 5; n* = gn francez ; g* = glii, representînd pe b alterat; pi? = p palatalisat ; k = chi ',}?■=. ehi, representînd pe p palatalisat; = sunetul intermediar între j şi z.

IM Ari oi mai mulţi: Mulţi şî cărunţi, Da-s măi mulţi s'iuti; Cai niînvăţaţ Şî cîni ca bărbaţ.

Ii mi s'a vorbit Ca sî sî coboari Colia 'ntr'o vîls'ia, Răpuin viaţa.

Dar o mioriţî lai, Lai, bucălai, Ia cî nri-a rămas Tot pi urmî, urmi ; Ia bofma zg*era, In oi nu amesteca, Moldovianu cî zîs'ia : — Mioriţî lai, Lai, bucălai, Di tril zîli 'ncoas’i Gura nu-ţ măi tas'i; Lupk'i ti-ar mînca, Furu ti-ar fura».

Mioara cî-m zîs'ia: • — Stăpîni, siăpîni, Nu mă blăstăma, Cî nu-i vina mia; Cî ii sra vorg*it Di doi s'iobănei, As'el Săs'elian Şî cu Ungurianu, Ca sî n'i ti omoari, Cî ai oi măi mulţi, Mulţi şî cărunţi, Da-s măi mulţi s'iuti; Cai niînvăţat, Galbini niskimbaţ

Şî cîni ca barbaţ; Sî n'i ti îngroapi Tot în dosu stînii Uni zac toţ cîni.

Moldovianu s'i-m zîs'ia ?

Din oki lăcrăma, Di la inimî ofta, Din gurî-m zîs'ia; — Mioriţî lai, Ai fost năzdrăvani: Dumnezău ţ-a dat, Di păgîni mă scak'i.

Ii n'i sfa vorbit Şî s'a sfătuit Ca sî mă omoari.

Di mfa omorî, Da tu ca sî-i spui Ca sî nu mă'ngroapi Tot în dosu stînii Uni-m zac toţ cîni ; Şî sî mă'ngroapi în z'iocu n'eflor îm bătaia oilor ; Oili s'or strînzi, Pi mini m'or plînz'i, Cu lăcrîn'i di sînz'i. Şî mămuca mia Pi mini m'ar afla, Voi ca sî-i spuniţ Cî ieu c’am avut In loc di lăutari Tot brazî s'ii mari; As'eli păsăreli, Douî rînduneli, Fii surorili meii.

Tulnici — Culai Stanciu, 52.

Ion Diaconu.

STATISTICA. PODGORIILE PUTNENE. Centrele viticole din {ud. Putna sînt următoarele : Adfud, Rugineşti, Păuneşti, Angheleşti, Mănăstioara, Moviliţa, Diocheţi, Străoane, Crucea de sus, Crucea de {os, Mărăşeştr, Panciu, Clipiceşti, Găgeşti, Ţifeşti, Vărsătura, Jareştea, Odobeşti, Virteşcoiu şi Păţeşti.

Ca altitudine, aceste localităţi sînt cuprinse între curbele de nivel de 200 m. şi de 380 m. Se mai întind plantaţie însă şi pe valea Milcovului şi a Putnei, spre regiunea muntoasă, totuşi mai sus de 580 de m. (Răiuţul) nu găsim vii. Spre şes însă, cultura viţei de vie s'a coborît mult sub limita inferioară de 200 m.

Jud. Putna are următoarele suprafeţe plantate cu vii: 10.856,72 Ha. Viţă americană altoită ♦ . . ♦ 2.310,83 Ha. Viţă indigenă nealtoită * . ♦ ♦ 899,91 Ha. Producători direcţi ♦ ♦ • . ♦ 12,00 Ha. Viţă americană pentru port-altoi .

Total . 14.079,46 Ha. Cele mai bogate centre sînt Crucea de {os (cu 1700 ha.), Jariştea (cu 1160 ha.) şi Odobeşti (cu 1029 ha.).

Plantaţii nouă, cu vii fără rod adică, avem 367 ha. dintre care numai 98 ha. sînt altoite, iar restul de 269 ha. nealtoite. Numai în Crucea de {os sînt 238 ha. de vie indigenă fără rod.

Producţia variază însă foarte mult dela an la an. Următoarele date vor convinge mai uşor: In anul 1920 s'au produs * 1924 »

1925 1928 1929

. 4.000.000 dai. . 6.457.000 » . 8.049.000 » , 11.200.000 » . 6.705.100 »

Cel mai producător centru .este Jareştea, cu 800.000 dai. anual în medie* In ceeace priveşte culoarea, 12°/0 din cantitatea totală sînt vinuri negre.

Datele noastre sînt luate dela Prefectură şi dela Camera de Agricultură a Judeţului Putna. Statistica publicată de ministerul de industrie în 1926 dă a. ceeaşi cifră ca noi. In albumul statistic «L'agriculture en Roumanie» se dă însă pentru suprafaţa viilor din Putna cifra de 18.204 ha.

In cazul acesta Putna nu ar fi întrecută decît de (udeţele Lăpuşna, Tighina şi Cetatea albă unde însă viile nu sînt altoite decît în mică proporţie şi dau un vin de calitate inferioară celui din {udeţul nostru. Regiunea viilor din Putna ar reprezenta astfel peste 12°/0 din suprafaţa viilor altoite din ţară şi 5°/0 din suprafaţa totală a viilor din Romînia.

Oricare ar fi însă suprafaţa, e de notat că valoarea vinului ce se produce aici anual este de aproximativ un miliard de Iei. VAS (LE POPESCU Profesor.

ÎNSEMNÂRI. MILCOVIA a pornit la drum lără «cuvînt înainte» şi nu cu făgădueli, ci cu realisări, modeste bine înţeles, graţie greutăţilor tipografice, lipsei de biblio­ teci ştiinţifice şi cadrului restrîns al revistei. Recomandarea — mai mult decît elogioasă — pe care ne-o face d. Profesor Simion Mehedinţi în articolul O soco­ teală pentru tineri ne obligă şi mai mult ca munca începută să-şi ducă firul cît mai departe în timp. Pentru bunele îndemnuri şi pentru dragostea ce «omul dela munte» o poartă ţinutului pe care vrem să-l scoatem la lumină cu studiile pe care le vom publica, îi rămînem recunoscători.

Sîntem în epoca în care descentralizarea administrativă dă drept de vieaţă tuturor regiunilor naturale ale ţărei noastre. Precursorii acestor inovaţii au fost cărturarii din Constanţa, Craiova, Brăila, Cbişinău sau Braşov, care căutînd să înalţe în ochii tuturor regiunile unde soarta i-a hărăzit să trăiască, pe care le-au cunoscut mai bine şi le-au îndrăgit, au scos reviste regionale de studii, cu scop bine definit, făcînd în felul acesta o descentralizare culturală.

Rezultatul a fost dublu: pe deoparte s'au dat la iveală lucruri valoroase pentru ştiinţă, far pe dealta s'a ridicat nivelul intelectual al acestor oraşe de provincie.

Pe această cărare ne mînăm şi noi acum paşii. Ne propunem să studiem din toate punctele de vedere ţinutul Milcoviei, adică al Putnei şi Rîmnicului.

Incidental, nu ne vom feri nici de regiunile vecine, pentru a arăta influenţele.

Era o nevoe simţită să ne întovărăşim în acest scop, deoarece colţul nostru de ţară unde se întîlnesc hotarele Moldovei, Transilvaniei şi Munteniei, a rămas în urmă cu cercetările, ca un loc sterp, fără de trecut, fără de interes pentru nimeni. Şi cum convingerea noastră este că pămîntul Milcoviei ascunde frumuseţi nebănuite, vrem să dăm la o parte ceaţa deasă a necunoaşterii care întunecă o geană de lumină caldă — istoria ţinutului nostru. Poate sîntem prea idealişti — lucru socotit în deobşte ca o naivitate — dar dacă tăeţi foile acestei reviste veţi vedea că ele sînt scrise de profesori şi magistraţi, oameni idealişti şi prin meseria lor. Nu ne încredem totuşi prea mult în succesul nostru. Fiecare număr de revistă (doua sau trei pe an) înseamnă pentru noi o apreciabilă pagubă bă­ nească. Am fi însă mîngîiaţi dacă aceasta ar fi însă împlinită cu un cît de mic cîştig moral. Căci aceasta ne este ţinta.

Pentru a nu fi escluzivişti, făgăduim să publicăm bucuros în Milcovia articole scrise şi de alţi scriitori pe care nu-i cunoaştem, mai cu seamă rîmniceni, dar care ne ştiu aprecia ţinutul.

Rămînem recunoscători prietenilor care mai înainte de a apărea, ne-au urat drum bun, iar celor care îi vor urma, le mulţumim mai dinainte...

CONFERINŢĂ. In luna Octombrie, d. Profesor universitar Simion Mehedinţi a ţinut o conferinţă în sala de solemnităţi a liceului Unirea din Foc* şani. Subiectul tratat a fost «Linii de orientare in cercetarea poporului nostru» subiect provocat de iniţiativa cîtorva intelectuali locali de a întemeia un muzeu regional pe lîngă liceu. D*sa a lămurit întîi termenii de cultură şi civilizaţie

112 prin fapte concrete, vorbind despre îmbrăcămintea curioasa, dar bine adaptata ta mediu a Eschimoşilor/ despre locuinţa lor — iglu —, despre uneltele lor arcul, ila, caiacul, etc... şi despre hrana lor, arătînd că poporul acesta considerat in­ ferior este la culmea civilizaţiei, numind civilizaţie totalitatea meşteşugurilor şi uneltelor cu care omul se adaptează mediului «fizic». In schimb cultura este formată de produsele cu care omul se pune de acord cu mediul «social».

In paralelă, conferenţiarul arată cultura înaltă, pe care o posedă ciobanul nostru, în latura ştiinţifică (vaccinarea oilor cunoscută de veacuri, cunoaşterea proprietăţilor plantelor etc.), literară (Mioriţa) şi morală (dispreţul filozofic în faţa morţii, duelul cavaleresc cu trei beţe al ciobanilor, etc.).

Cultura şi civilizaţia trecutului dispar însă foarte repede. Este de datoria noastră să adunăm tot ce se poate pe acest tărîm, alcătuind un muzeu regional. încheind conferenţiarul spune că dacă s'ar alcătui colecţia etnografică a ţinutului Putnei, ar considera timpul venirii în oraşul nostru, ca formînd clipele cele mai însemnate din cariera sa profesorală. Şi ca să arate că cele spuse de D-sa au pornit din inimă, peste cîteva zile a donat muzeului, suma de cincizeci de mii de lei, ca un nucleu în ţuru căruia să se adune şi alte donaţii. Din sala arhiplină care l-a ascultat, va arăta cineva că sămînţa aruncată n'a căzut pe piatră stearpă?

N. AL. R.

ERATA ŞI ADDENDA. pg. 8, rîndul 2 se va ceti Teleajenului în loc de Teleaţunului. pg. II, rîndul 29 se va ceti comunelor în loc de comunei, pg. 16, rîndul 22 după cuvântul sârb se va pune (sârb.), arătîndu-se pre­ scurtare. pg. 19, rîndul 27 — 28 în locul cuvîntului Trotuşului trebuieşte citit

Timişului. pg. 23, rîndul 9 în locul formei Zaristă tr ebuieşte pus * Zaristă. pg. 28, în legătură cu forma Nereţu, din Vrancea, s'ar mai putea adăuga şi forma asemănătoare Nirajul, numele unui rîu din părţile Sacueşti ale Ardealului. pg. 31, rîndul 27—28 trebueşte cetit metateză în loc de metateziă. pg. 32, rîndul 24 trebueşte astfel reconstituit... «în cuprinsul celor trei bătrîni Straoa, Itul şi Bogdan...»

Neputîndu-se procura caracterele grafice necesare, imprimat lucrarea, am fost siliţi să adoptăm următoarea nete speciale ca cele din limba albaneză sau slavă : albanezul e a fost redat cu e.

Slavicul ior a fost redat prin ă sau u. n şi T slavic, înmuiat s'au înlocuit prin n. şi C cu semnul diacritic deasupra s'a înlocuit prin

în aşezămîntul unde s'a reprezentare a unor su­

1. ci.

*

fV .. Cc (V

V K A WCi A

)

I

/ !

, -\ ■I l ’

'( 1

/

I

j

)

\

y

,i

i

i

Iv

| I

)

i

V

ţ

BIBLIOGRAFIE : I

AUREL V. SAVA: Documente putnene. Voi. I. Vrancea - Odobeşti - Cîmpuri.

AL. P. ARBORE : Datorii etnografice ale prezentului.

Conferinţă. .

C. D. CONSTANTINESCU-MIRCEŞXI şi H. H. STAHL: Documente vrâncene. Voi. I. / AL. P. ARBORE: Informaţiuni etnografice şi mişcări de populaţiune în Basarabia sudică şi Dobrogea.

ANALELE DOBROGEI. Anul X, 1929.

•t

\

I

/ , ’

7 -

/

i

f j

/ i

v.

A

.

japM ■ ■

.

, ¥'

■

Vv'v:-’ 7

' ": ’ ';¥ ■■

■ tâM ¥ ,]

' JJ ■ ’ ' %'■J. J

isiliiiii isitt® •vr-; '' m

111

'

■

.

\

i

5>îfK ® s

¥^i* - -

1

uz

M

H

;iii- V-V;.

A :

■<;

■

mm?,

v -V

- ■

8 :

iî

/■

A

î;

-

Imşmms' w:

■,

'• y

; a .v

■:-.■■■;;;

\

■■■■

••V.* .

-

■

■?i ■ .

;

-

.

,

V1

'

: >:>.

■ ¥

.:

li j

-

i-V <

/•y

■ 1

I.

■

. : ¥wpîi>s

■*' \

: V

> A‘V- ,;r-:

•

1'

■-'/

■ - • --SV:viv® #•■ '/JJ'J®

•*î .:

PREŢUL LEI 70.

»««■

■

'''

' ■

v■

:

t ¥ m&4 -

M

./ J‘

■

■:

-'>7 ir/ • .■ ■

i¥¥¥|:

;

.«

ir

SI

f

■

-

X;

. &

•j:

■-

. / •-

&

'

I

X

V

M

h ■

A

V

:i

4

m&mm ■ is s#-: :

t

>

,-i'i \V‘ V

i

t

'