Milcovia anul I vol 2

<\S te 0“-

\

*:

MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII

&

I

1

A y

\ •f

j

; :1

V

<

j ■

vri

1

1

i

*

1

V,:

/

l

/

>

t

V

i.

i

5».

7

y

»ji

>1 •’/

/ •/j-

1 V/ţ

t

tji

ii

Ji*

/

/;

■T-

'•r

i

r,

yv v?

/

7;<X \ 7/; *

XV

V

w

; ti

7’

7.

y

■. i

\

!>

I

11

.'V

\

•A

I

I V1

?!

Ai' ■). A J

4»

j

;/

V

i •!'

I.

<

i

/

A

H

4

■ i

rf

I

7

i

■)

1

7

1!

[

7<

T

r\

Corespondenţa, privind redacţia şi administraţie revistei, se va trimite d. N. Ai./Răduiescu, profesor secunddr, strada Plagi no Nr. 21, Focşani. : J

\ VirQn pocsan»

ttrt?

V. 4

VOL. 2.

ANUL I, 1930.

MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII Redactor: N. AL. RĂDULESCU

CUPRINSUL:

h

Arbore P. Al.: Călători străini despre Focşani.

Tatulescu George : O aşezare de moşneni.

Gane M. Ion : Primele tipărituri rîmnicene.

Diaconu Ion : Folklor din Rîmnicul-sărat.

Sava V. Aurel: Note istorice asupra moşiei Cîmpurile.

Rădulescu Al. N.: Cutremurele din Moldova de sud. însemnări.

Arbore P. Virgiliu : Cărţi putnene — recenzie, jechianu N : Situaţia economică a Vrancei.

Popescu Vasile: Bibliotecile săteşti din Putna.

*

l

FOCŞANI TIPOGRAFIA „CARTEA PUTNEI1' 1930 i;

O \ M)S.

l-ujpf®nn5

V R A N C F A „Diftifcd Zamfirescu^

I

MILCOVIA

INFORMAŢIUNILE UNOR CĂLĂTORI STRĂINI ŞI ALTE CĂTEVA ÎNSEMNĂRI RĂSLEŢE DESPRE FOCŞANI ŞI VECINĂTĂŢILE LUI în afară de ştirile ce le putem avea din documentele interne despre anumite localităţi şi stări ale ţărilor noastre din trecut, pe baza cărora se poate reconstitui istoria lor, de un interes foarte mare, în acelaş senz, sunt mărturiile diferitor călă­ tori, cari, străbătând în drumeţia lor anumite regiuni ale nea­ mului românesc, ne-au lăsat asupra acestora observaţiuni nespus de preţioase.

Noutatea priveliştilor ce li se înfăţişau poate pentru prima oară, aspectul particular al locuitorilor cu pitorescul portului şi al obiceiurilor, ospitalitatea sau primitivismul caracteristic al vieţii noastre au făcut pe unii dintre aceşti călători să lase în­ semnări cari prin personalismul celor ce le-au făcut au uneori o însemnătate cu mult mai mare decâr. toate statisticele, cifrele sau altfel de informaţiuni stereotipe presărate chiar în documentele sau alte feluri de notiţe interne ale noastre.

De aceia credem că D-l N. Iorga a putut să înfăţişeze o minunată Istorie a Românilor prin călători (Bucureşti 1928—1929, ediţiunea Casei Şcoalelor, 4 volume) unde se găseşte pe lângă informaţiunea bogată sub raportul unor anumite detaliuri şi pi­ torescul unic al vieţii româneşti de la ţară, de ia curtea dom­ nească, ca şi din viaţa boerimii noastre.

Unii din aceşti călători au atins şi regiunea noastră putuneneană ca şi părţile megieşe lăsându-ne unele însemnări ori destul de succinte — ce credem că merită a fi reunite pen-

11S

l\\ \

Al. p. arbore

tru a ne da icoana trecutului acestor părţi de pământ românesc şi prin lumina unor asemenea străini drumeţi.

Marcus Bandini, în cea dintâi jumătate a veacului XVII [Codex Bandinus în An. Ac. române t. XVI (1893—1894) mem. secţiei istorice, Bucureşti 1895], vorbind despre întinderea ţării Moldovii, despărţită la nord de Podolia şi la răsărit de Tartaria prin Nistru sau Tyra, iar la sud spre Bulgaria având ca hotar Dunărea, afirmă că ea se despărţiâ de „Transalpinia" prin râul Focşani. „Ad septentrionem â Podolia, ed ad orientem â Tartaria unus Tyrasus Nester fluvius dividit, versus Meridiem â Bulgaria Danubius disjungit, â Transalpinia Foxan rivulus : versus occidentem maximae Alpes â Transylvania discriminant" (p. 307).

Ce-a voit să înţeleagă prin Focşani este uşor de înţeles : credem că e vorba de râul Milcov pe care însă l-a botezat după numele localităţii Focşani ce se găsia pe marginea lui şi care ne dovedeşte existenţa acestui oraş, ceia ce e sigur, mai cu seamă că Bandinus pomeneşte chiar textual mai departe despre exis­ tenţa lui, atunci când arată că spre sudul Moldovei existau două oraşe şi anume : Galaţi şi Focşani. [„Ad Meridiem, quae jam Princeps possidet sunt, Galacz et Fogşan alia â Turcis occupata, et haec defiectendo versus Transylvaniam et Transalpiniam retinei*4] (p. 308).

Intre oraşele Moldovei autorul nostru aminteşte şi pe „Acsiud" care nu este decât A_judui din ţinutul Putnei, — ală­ turi de „Takucs" (Tecuci), Bârlad şi Vaslui.

Deşi Focşanii sunt vechii Stoeşti, totuşi numele actual tre­ buie să fi început a fi întrebuinţat curent în veacul al XVII de oarece găsim oarecum precizat acest lucru chiar într'un docu­ ment intern din 1686 unde se spune textual: „tîrgul din Foc­ şani şi din Petreşii ce se chiama la urle Stoeştii". [A. Sava: Documente put nene, Focşani 1929 p. 30j.

Că exista întrebuinţat acest nume de Focşani pentru oraşul nostru pe atunci se poate vedea şi din contractul încheiat la 6 Februarie 1644 la Chiprovat, prin care arhiepiscopul catolic al Sofiei îşi întindea jurisdicţiunea iui religioasă asupra Bulgariei şi Munteniei până la râul Milcov, cuprinzând în această împăr­ ţire şi oraşul Focşani, pe când Moldova (până la Şiret) şi Dobrogea (Torni) „cu partea de jos a Dunării, de la râul Isker

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

119

(Osma) care se varsă lângă Nicopol în Dunăre, până la Muntele Em şi Marea Neagră (afară de Filipopol) a rămas în grija arhie­ piscopului de Marcianopoli". [Andrei Veress : Scrisorile misiona­ rului Bandiţii din Moldova în An. Ac. rom, mem. secţ. ist. seria III, t. VI mem. 13, Bucureşti 1926, p. 5—6, după Fermendzin : Acta Bosnae p. 149].

Intr o scrisoare din 18 Noembrie 1644 scrisă la Bacău, Bandini arată că s a precizat greşit că la împărţirea între dieceza de Sofia şi cea de Marcianopolis hotarul este râul Şiret, care se zicea acolo că desparte cele două principate Moldova şi Mun­ tenia, ceia ce este falş „il che e falso, poiche la villa di Focsan e quella che sparte ie doi provincie, essendovi in mezzo di quelli un ponte con le sue porte che si serrano. „Et ii fiume Seret e doi giornate dentro di Moldavia vicino a Bacovia, e cosi nelli Brevi bisogna metter la divisione, che e in mezzo di Focsan, secondo che divide le provincie, perche questo secretario dice si come di questo la chiesa e mal informato, cosi anco sarâ dell'altre cose, essendo contrariissimo in ogni cosa“ [/bidem p. 26].

In altă scrisoare din 10 Decembrie acelaş an se spune că trebuiau trei zile ca să mergi de la Iaşi la Bacău trecând râurile Şiret, Moldova şi Bistriţa; de la Bacău la Focşani se făceau deasemenea alte trei zile. El corectează şi de data aceasta că nu Şiretul desparte Moldova de Muntenia ci oraşul Focşani prin mijlocul căruia curge un mic râuleţ: ...,,ma delta villa Focsan, per mezzo della quale vi passa una picciola iiumana, sparte' e divide li doi regni di Valachia e Moldavia“ {(bideni p, 30j. în legătură cu mişcarea catolică din Principate ni s'au păs­ trat şi unele informaţiuni privitoare la Focşani şi împrejurimile iui.

Vito Pilutio, arhiepiscop de Marcianopolis îotr’o raiaţiune despre starea Valahiei, depe vremea iui per ban Cantaeuzino (1687) spunea: „în Focşani, oraş aşezat deasupra unui râu, jumă­ tate supus Princepelui de Valahia, iar cealaltă 'jumătate aceluia de Moldova, sunt mulţi catolici de diferite naţiuni,1 [Gh. Călinescu: Alclini missionari catolici italieni, în Dipiomatarium italicum, Roma, 1926, I, p. 142}.

Se găseau deasemene catolici şi ia Râmnicul-Sarat şi prin ţinut unde copiii se botezau când ajungeau mari din cauză că le’ lipsea preotul ce se abâtea pe la dânşii doar din când în când.

120

AL. P. ARBORE

[„In Siemnico cittâ nei confini della Seculia, dove il P-re del Monte v’ha habitato un'anno, e ci ha fatto una capelia e si erano ivi congregate piu di 30 famiglie, ed hora sono senza sacerdote. Vi sono anche molte cattolici dispersi per la provincia, che p, lo spatio di sei e sette anni nou vedano. mai sacerdote e periscono in maniera, che il P-re del Monte ha battezzato fangiulK arrivati all'uso di raggione e sono sforzati, p. mancanza di sacerdoţi di ricorrere da scismatici e cosi facilm-te cadano nella scisma." Ibidem p, 142]. între 1709 şi 1714 Erasm Henric Schneider de Weismantel a făcut o călătorie care a atins şi Moldova, dându-ne foarte in­ teresante amănunte asupra regiunii noastre putnene.

In 1712 el atinge Focşanii care atunci era jumătate muntean şi jumătate moldovenesc; partea moldovenească era cea mai mică şi cea mai rea. Ceia ce socoteşte călătorul că trebueşte relevat este belşugul vinului.

Străinii şi călătorii care sosesc aici. dacă dau două parale la o cârciumă pot să bea oricât voiesc. In aceste locuri, e vorba prin urmare de regiunea Putnei, se găseşte atâta sare prin munţi încât ţăranul merge numai in dosul casei, dâ puţin la o parte pământul şi ia atâta sare cât are nevoie. N o poate insă vinde sau transporta mai departe de acolo. [„Foxany, halb wallachisch, und der ar.dere Theil moldauisch : dieser Theil aber ist der geringste und schlechteste: derohalben auch wenig davon zu gedencken, nur das hier der Wein in grossten Ueberfluss v/achsset. Wenn Frembde und Reisende hier ankornmen, so gibt der Marm vor Tag und Nacht vor den Truncken zwey turckische Para, ist l’j.2 Keysser Groschen. und davor mag er trincken so viei er will und kan. Auch gibt es diesser Orthen viei Stein-Saltz-Berge, so dass in unterschiedlichen Orthen inter denen Bergen der Bauer nur hinder sein Hauss an den Berg gehet, die Erde von oben etvas obscharret, una so viel Saltz alss er von Nothen abhauet. Doch darff er es nicht verluhren und verkauffen. Vor sein Hauss gibt er dess Saitzes wegen (?) Para dess Iahres.

Dass Territorium wozu Foxany gehoret wird durch einen Starosten wie Czernihovicez, und der gantze District aber durch Sardar goubernieret, in specie aber hat eine jede Stadt einen Lande ihren Purkalawen". [Revista isnebst ihrem zugehorigen 1Q 9f)1 Lorică, XVI, 1—3 Ianuar—Mart, 1930 p. 19—20],

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

121

,,0 anchetă franceză asupra Principatelor române la înce­ putul veacului al XVIII" ne arată că Moldova la 1714, avea 18 ţinuturi, fiecare cu oraşul său de reşedinţă destul de însemnat între cari, cel din urmă, tocmai la marginea de sud a Ţării se găsea şi acela al Putnei, fără să ni se dea oraşul însemnat al regiunii. [Reviie- historiqae du sud-est europeen 1929 (VI) nr. 1—3 Janvier—marş p. 63—64]. în ziua de 3 Maiu 1725 fratele Giovantii Bossi., călugăr minorit, prefectul sfintelor misiuni şi vicar general de Bacău în­ făţişa într'o scrisoare, adresată de la Iaşi, congregaţiunii De pro­ paganda ficle din Roma, situaţiunea catolicismului din regiunile noastre. El arată greutăţile ce le întâmpină un episcop vizitator ca să cerceteze toate localităţile unde se găsesc catolici; certu­ rile şi intrigile dintre conducători fac peste putinţă ca un misio­ nar să rămână multă vreme pe aici, având a înfrunta uneori adevărate primejdii. Astfel ni se citează cazul unui misionar care ducându-se să viziteze catolicii de la graniţa dinspre Valahia a fost considerat drept spion, „încarcerat într’un loc, numit Focşani“, unde fu foarte rău tratat „desbrăcat până la piele, cerce­ tat cu deamănuntul şi bătut, ba chiar voiau să-l şi schingiuască“.

A putut scăpa de aceste chinuri numai datorită unui turc „găsit din întâmplare şi cunoscut de aşa zisul religios care se interpuse şi avu mai multă milă de dânsul decât acei botezaţi cu puţină greutate". Misionarul se mai plânge de faptul că credincioşii cu multă greutate vin la anumite locuri unde soseşte preotul, fie din cauza greutăţilor de comunicaţie fie din cauza neglijenţei sau nepăsării. Nu puţin contribuie la această stare bisericească puţin, mulţumitoare a credincioşilor din aceste regiuni şi sărăcia căci „cea mai mare parte dintre aceşti bieţi catolici mai cu seamă femeile şi fiii sunt goi şi abia de mai au cămaşa care îi acoperă.

Unde mai stau şi înghesuiţi în hrubele lor subterane numite in limba aceasta bordei. Aici stau în căldură toată iarna care du­ rează cel mult şase luni. Se hrănesc cu meiu măcinat cu anu­ mite morişti de mână, făcut pastă şi copt în mai puţin de o oră ; beau puţină apă şi aşa petrec ei în aceste vremuri, aşa încât ţi-e aproape cu neputinţă să-i aibi nici chiar la liturghie, dacă preotul ar sta pe loc.

Dacă apoi e vreme de vară ei lasă colibele şi se duc la câmp sau chiar la păduri şi păşuni şi nu se mai întorc decât când e vremea de-a bate în retragere".

122

AL. P. ARBORE

Pentru toate aceste motive fratele Bossi socoteşte că în aceste regiuni misiunea preoţilor este tot aşa de grea ca şi a unui vâ­ nător care trebuie să prindă pasărea din sbor şi de aceia se şi explică de ce monseniorul de la Bacău na cam putut să cores­ pundă pe deplin slujbei ce i s'a încredinţat. [Diplomatarium italicum I p. 154—155].

Cu toată mizeria în care trăiau aceşti credincioşi cultul lor era liber putându-şi exercita credinţa aşa după cum voiau, ceia ce se vede dintr'un raport întitulat Grandezza e qualită della missione în care un alt misionar catolic scria congregaţiunii De propaganda fide pe vremea lui Ion Mavrocordat de Stirlik (1745): „Ispravnicii adică Judecătorii principali cari trebuie să judece litigiile care se ivesc au reşedinţa în următoarele oraşe: Suceava, Nemz, Baccovia, Putna, Techucio, Covurlui, Falei, Vasloi, Putna, Oriei, Soroka, Iassi, Dorovoi, Irleu, Carligatura, Romano e Cerneuci. In fiecare din locurile mai sus zise... se îngăduie în siguranţă catolicilor noştri exerciţiul misiunilor fără opunerea schismaticilor*4 [Gh. Călinescu /. c. p. 184—185], După cum se vede misionarul confundă numele ţinutului cu acela al oraşului de reşedinţă cum s'a întâmplat şi pentru localitatea despre care ne ocupăm aici.

Un german din Rusia, Struve, făcând trei drumuri în părţile ţărilor noastre „unul la 1791 până îa Februar 1792 înainte de negocierile de pace din Iaşi. celalt cu ambasada lui Cutuzov venită ca să facă să se confirme această pace şi un al treilea drum cu ambasada rusească ce se întorcea de la Constantinopol" (N. Iorga: Istoria Românilor prin călători, voi II p. 279,), ob­ servă ca Focşanii sunt în aceiaşi stare deplorabilă de oarece războiul cu nehumăratele-i lupte adusese aici ruina „mai ales partea dintre Tecuci şi R.-Sărat**; se aminteşte aici despre plim­ barea la Miera şi Odobeşti, locuri ce-i stârnesc toată admiraţia.

Spre R.-Sărat sărăcia era aşa de mare încât populaţiunea nu poate răspunde ia cererile călătorilor decât cu foarte mare greu­ tate, „La Focşani se înalţă turnurile celor patrusprezece biserici, din cari şase de zid.** — Tecuciul avusese atât de mult de su­ ferit încât nu mai rămăsese decât o sută de case din opt sute. [ Voyage eti Krimee, suivie de la relalion de Vambassade envoyee de Petersburg ă Constantinople en 1793, pnblie par un Russe attache ă cette ambassade, Paris 1802; ed. germana jeutie

CĂLĂTORI

străini despre focşani

123

Gotliâ 1801, (Cf. Arhiva soc. ştiinţifice şi literare, Iaşi III p. 193 şi urm.) ]. în 1817 Wiiliam Mac-Michael „academician în ţara sa şi misionar ştiinţific al universităţii din Oxford" venind din Mos­ cova şi străbătând Moldova cu căruţele ajunge la Tecuciu şi apoi de aici peste Şiretul îngheţat vine la Focşani unde este găzduit la un staroste Ionian „din Zante, arendaş la vie la munte, care ia de lă sudiţii săi zece lei pe an. E nemulţumit de „lenea" celor patru sute de ţărani ai săi". — Călătorul amin­ teşte şi de vinul de la Odobeşti renumit şi care se exporta în Rusia „cu zece parale ocaua". — Focşanii aveau atunci 5000 locuitori, douăzeci şi patru de biserici, iar el era împărţit în două părţi: una moldovenească şi alta muntenească. Călătorul mai vede şi două cete de Turci cari ) făceau de strajă. [N. Iorga: Istoria Rom. prin călători, III p. 84.]. / / După doi ani numai aflăm cu surprindere că populaţiunea oraşului nostru, Focşani, era numai de 1800 locuitori, fără ca să ni se mai spună altăceva mai amănunţit cu privire la el.

[Statistiche Ubersicht aller europăischen Staaten nach ihren neuesten Zustande dargestellt von loscph Marx Freyherrn v.

Lichtenstern. [Mit einer-Karte von Europa. Wien 1819. 2 XII Tabelien. Tabella XI.].

Trecând pe la Focşani în 1820 învăţatul englez recunos­ cut prin cercetările ce le făcuse în Haldeia, Sir Robert Kor Por­ ter, [Trazels in Georgia, Persia, Armenia, cincient Babylonia eic, etc during the years 1817, 1818, 1819 and 1820, II, Londra 1817] este dus „pe largul şes desgheţat" unde ispravnicul mol­ dovean are să-i dea cai pentru a-1 duce la Iaşi unde are să se găsească după trei zile de călătorie „pe drumuri pline de zăpadă".

[N. Iorga /. c. III p. 92]. în ceia ce priveşte comunitatea armenească din Focşani vom avea la 1829 informaţiunile părintelui Minas Păjăjghian care vizi­ tând bisericele armeneşti din Principate pe lângă lămuririle dace în lucrarea sa „Călătorie in Polonia" tipărită Ia Venezzia în 1830, asupra manuscriptelor şi obiectelor istorice văzute în dru­ mul sau, ne relatează şi despre existenţa, la Focşani, a unei icoane vechi la care veneau credincioşii în pelerinaj. [H. D. Sirouni: Note armene în Revista istorică XV (1929) nr. 4—6 p. 131].

O descriere anonimă de călătorie prin Moldova şi Valahia

ţ

124

AL. P. ARBORE

făcută în vara anului 1837 ne arată că populaţiunea Focşanilor era de 4000 locuitori. [Chronik der Reisen. Reise durch die Moldcui and Wallachei im Sommer 1837 in Das Ausland (Stuttgart und Tiibingen 1837 nr. 324 p. 1296].

Contele de Moriolles — [Le voyage eu Moldav/e du conte de Moriolles, Bucureşti 1903, ediţia Nerva Hodoş], vede la Focşani scrânciobul „une grande roue qu'il fallait saisir dans sa rotation et suivre en s'y accrochant** ; femeile fac mare haz de acei cari cad jos pe paie. Călătorul este primit la R.-Sărat de un boier ce fusese crescut la Viena de un emigrat francez. Vor­ bea foarte bine limba franceză şi avea o locuinţă frumoasă, unde străinul nostru a mâncat pilafuri şi alte mâncări turceşti; bea şi cafea. — „în cele şase zile petrecute aici se capătă ştiri asupra casei şi îmbrăcămintei româneşti. — Boierul arată viile sale a căror cultură e judecată ca primitivă de Moriolles, originar din Champagne. Hrana ca mămăligă a ţăranului i se pare a fi neîn­ destulătoare. Grâul, ovăsul sunt ascunse în gropi pe cari, după lipsa de rouă de-asupra, le recunosc îndată, ca şi Turcii la războiu, Cazacii** — [N. Iorga, /. c. III, 144]. — în 1839, Focşanii aveau 2000 de case şi 9000 locuitori „de mai multe naţii**, iar R.-Sărat cuprindea 200 de case cu 2500 lo­ cuitori ; aceste informaţiuni ni le relatează sârbul Vuici care-şi culegea informaţiunile între altele şi după revista rusească Albina nordului din 1841, după ce ei personal străbătuse Ţara româ­ nească, Moldova şi Basarabia. [Ibidem, III, 158].

Pentru începutul veacului XIX Focşanii ca ora? de graniţă între cele două Principate adăposteşte chiar un staroste german, unde-1 găsim numit în August 1819, de Marcu fostul staroste englez in acest oraş, pe bogatul arendaş Dionisie Kephala din Zante.

Conform privilegiilor consulatelor cari puteau creia aşa zişii posluşnici ce erau scutiţi ca să plătească darea către stat Ke­ phala ne informează chiar că „un certain Constantin Brassovan, soi-disant staroste de Prusse** a creiat posluşnici la Focşani.

[Hurmuzachi X, p. LVI-LVII, 95, 153].

Prin mijlocul acestui staroste dela Focşani căpătăm unele informaţiuni interesante în legătură cu mersul evenimentelor din această vreme.

Astfel la 22 Martie 1821 Dionisie Kephala informează pe Kreuchely, reprezentantul Prusiei la Bucureşti până la 1834, că

II I,

i

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

125

declara- (/ la Focşani au sosit eteriştii şi că la Vistierie s'a făcut ţiimea că Moldova este rusească.

La 23 Martie acelaş an ştim că trupele lui Karovic, ce făcea parte din armata lui Ipsilante erau la Focşani.

După ce revoluţiunea grecească cade, acelaş staroste informează pe Kreuchely la 21 Maiu 1822 ca turcii sunt la Foc­ şani şi că s'a dat ordin ca să se vândă averile eteriştilor. [„Hier est arrive l'ordre de Ia Kaimakamie de vendre â l'encan toutes Ies possessions et biens appartenant aux pretres et aux Grecs, / pour une annee. Ici se trouve Selihter-Aga, avec le troupe, qui se comporte tres bien... Hunnuzachi X, 157, 117, 118], Anii după mişcarea revoluţionară grecească se resimt încă de anarhia ce se creiase şi de slăbiciunea autorităţilor adminis­ trative. Astfel se vorbeşte despre focuri în Moldova, hoţii şi alte feluri de excese, după cum reese din scrisoarea lui Kreuchely către von Miltitz din 27 Iulie 1822 : „Le staroste de Fokshan me fit plusieurs rapports sur Ies brigands qui infestaient Ies environs de cette viile et qui â l’approche des Turcs se retiraient dans Ies forets et montagnes. Une vingtaine furent pendus ou decapites â Fokshan..." ...„Dcm allgemeinen Geruchte nach, wăren (?) acht Mann Ianitscharen von ihren Regimentern entwichem und in der Gegend von Fokshan rauben und pliindern sollen..." [Ibidem, 172, 173, 270], Se semnalează deasemenea numeroase treceri de trupe dintr'o’ parte în alta prin Focşani, iar la 14 Decembrie 1823 se instalase carantină la Focşani pentru acei cari vin din diferite părţi şi mai cu searnă dela Galaţi unde şapte case erau conta­ minate de ciumă. [Ibidem, 239, 241, 258].

La 1825 ciuma isbucnise chiar la Focşani, de unde apoi a fost dusă şi la Iaşi [Ibidem, 334].

Anarhia aceasta se resimţea, mult mai cu seama pentru visterie fiindcă încasările nu se mai puteau face. Despre o ase­ menea situaţiune Kreuchely anunţă pe Miltitz că deşi domnul a dat ordonanţă ca şi supuşii francezi ca şi cei turci să plătească anumite dări, deşi ordonanţa este semnată de domn şi întărită cu pecetea-i totuşi nu se poate aplica de oarece Turcii refuză să plătească. Din această pricină şi arendaşii dărilor au încetat să mai achite datoria lor statului în luna lui August pretextând că din moment ce ei nu-şi pot încasa dările prevăzute în tariful

126

AL. P. ARBORE

domnului s , Se găseau în imposibilitate să poată răspunde domniei e cerute, „...dans le seul district de Fokshan le fermier prouve que sa perte monte â 11.000 piastres". ceasta stare financiară mizerabilă a făcut ca domnul să / mai ri ice dările, şi în special acele ale ţăranilor. După ce în­ casase în 1823 prin dări ordinare şi extraordinare ca şi de la vămi suma de 11.930.000 (piaştri) mai avea nevoie de încă •300.000 piaştri pentru a plăti datoriile principatului. Noua riicare apăsând mai cu seamă ţărănimea, aceasta a început să fugă din districtul Focşani spre Moldova, simţindu-se micşorarea populaţiunei ţinutului. ,,Le situation du paysan est telle que deja on a des exemples qu on lui vendit sa seule propriete disponible, c'est-â-dire ses bestiaux, et deja i'emigration a commence, du district de Fokshan vers la Moldavie" [Ibidem 260, 265].

Credem că aici trebuie să fie vorba mai mult despre jude­ ţul R.-Sărat căruia din greşală poate i se zicea şi Judeţul Foc­ şani. Că într’adevă aşa trebuie să fie se vede din chiar studiul lui Kreuchely întitulat Explication des boyars valaques, şi care a fost redactat după însărcinarea specială a lui von Miltiz, curios de obiceiurile ţării prin 1822, în urma numirii lui Grigore Ghica în domnie şi după potolirea revoluţiei; în această lucrare găsim că districtul „Fokshan ou Rimnik“ avea o populaţiune de 7.681 familii din cari 6.883 erau „contribuables" şi 798 „non-contribuabîes". [.Ibidem p. 500].

Dintr un raport al aceluiaş Kreuchely către- von Miltiz din din 26 Septembrie 1824 se vede următoarea situaţiune a populaţiunii Judeţului R.-Sărat: Sate 154; birnici 5.074; postelniceli 24; niamun 60; companişti 179; mazili 70; ruptaşi 7; socotelnici (?) (scutelnici) 560; posluşnici 785; slujitori 253; preoţi de ţară însuraţi 159; diaconi însuraţi 11 ; Ungerans (?) (Ungureni) 291 ; Bulgari SI ; postări (postillons) 127; total 7.681. [Hurmnzachi, X, 295].

Atunci ţinutul Putna ce se megieşă la miază-zi cu hotarul ţării munteneşti, „despre apus Transilvania la Vrancea i despre miază-zi cu raiaua Ibrăilei, la câmp cu ţinuturile ţării, despre miază-noapte Bacăul, Tecuciul la răsărit; are în destul loc de pădure şi puţin câmp ; s’adapă de apele Şiretul i Putna. Producturile ţinutului sunt viile, podgoria Odobeşti anume şi alte pod-

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

127

gorii şi suma vedrelor din care se face mare neguţătorie ; alişverişul locuitorilor, cărăuşie. şi producturile ţinuturilor, lucrul viilor şi din rodurile semănăturilor ovăz, orz şi păpuşoiu ; la ocolul Vrancei, brânzuri, lâna oilor, seul de zalhana". [Material pentru un memoriu asupra ţării Moldovei adunat de Michail Sturza (anul 1823) în Hurmuzachi IV supl. I (1802—1849) p. 9].

In 1825 adresa refugiaţilor moldoveni către împăratul Aus­ triei prin care-1 roagă ca să intervie pentru repatriarea şi pentru garantarea existenţei, religiunii şi averii lor face menţiune despre un mare incendiu la Focşani şi la Galaţi [Ibidem, 83].

Peste vre-o 9—10 ani după aceasta aflăm că judeţul Putna avea cea mai mare populaţiune dintre toate judeţele Moldovii, aşa cum rezultă din repartiţiunea slujitorilor. In Maiu 1834 hotărându-se să fie un călăraş la 114 familii şi un pedestraş la 76 familii erau în acest judeţ 15.683 familii cu 94 călăraşi şi 66 pe­ destraşi; după repartiţiunea din Octombrie 1835 se găseau 15.613 familii cari dădeau un număr de 49 călăraşi calculaţi unul pen­ tru 208 familii şi 39 pedestraşi câte unul pentru 139 familii.

[Hurmuzachi V, supl. I p. 469—470]. în acelaş an 1836 constatăm însă o tendinţă de micşorare a acestei populaţiuni a Judeţului Putna şi în special a oraşului Focşani.

Din cauza secetei şi a scumpirii alimentelor locuitorii din partea moldovenească a oraşului Focşani cât şi din satele vecine fiind siliţi să fie rechiziţionaţi pentru întreţinerea armatei ruseşti din corpul 6, care stătea în această parte pe când oraşul Foc­ şani de la Munteni era neocupat, mulţi din locuitorii din partea moldovenească şi din satele vecine ale oraşului, din Judeţul Putna, au început să-şi părăsească locuinţele şi să fugă în Mun­ tenia nemai putând suporta această situaţiune apăsătoare. Pentru tămăduirea unei asemenea stări de fapt Mihail Sturza arată ba­ ronului Geismar, comandantul corpului al 6-lea rusesc, neajun­ surile acestei situaţiuni rugându-1 ca să mute în partea munte­ nească a oraşului trupele rămânând în cea moldovenească spitalele şi etapele în locurile unde se găseau aşezate în acel moment. [Hurmuzachi X supl. I p. 192 — 193 (Anul 1835 Martie 16).

Grija pe care o arată Mihail Sturza stărilor de aici se vede şi din râvna pe care o depune el în administrarea oraşului şi a judeţului despre care cu satisfacţiune pomeneşte în cuvântul ce-1

%o,0

/'

i

128

AL. P. ARBORE

ţine la deschiderea sesiunii Adunării obşteşti pe anul 1836 ară­ tând că la „Focşani lăcuitorii au lucrat cu însuşi a lor mijloace pardosirea unei uliţe din nou“ iar eforia acestui oraş avea la sfârşitul anului un capital de rezervă de 27.559 (lei); în cuvântul său pe anul 1837 constată că se făcuse un pod pe apa Putnii pe o întindere de 45 stânjeni iar economia oraşului Focşani putea fi la sfârşitul aceluiaşi an de 11.677 lei. [Hurmiizachi V supl. I 536, 537, 625].

Acelaş domn distinge cu rangul de „souldjar" pe Basile Paulini „professeur â l'ecole de Fokchani“ şi pe Paharnicul Assanaky Dan ca ,,spătar“ pe atunci „president du tribunal de Fokchani“, — în lista celor 323 persoane cărora li s'au conferit ran­ guri de boerie în anii 1835 şi 1836. [Ibidem 508].

Vaillant în a sa „La Roumanie ou histoire, langue, litterature orographie slcitistique des Romains, ştie să ne spuie de hanul lui Holghen atunci când aminteşte de Focşani cu prilejul călătoriei sale silite în Moldova, iar Appert în 1854 [Voyage dans Ies Principautes danubiennes, Maienţa 1853) ne informează că la Focşani se numărau 22 de elevi în şcoala de băeţi ce avea un singur profesor.

Când în 1879 un scriitor francez, corespondent la trei mari gazete trecu prin Focşani văzu case albe în mijlocul unor fru­ moase grădini. [Zig-zags en Bulgarie], apud N. lorga /. c. IV, 138].

Dintre toţi călătorii cari au descris regiunea Focşanilor unul ne-a lăsat o întreagă carte din epoca marilor prefaceri sociale şi politice provocate de atmosfera imediat anterioară unirii Princi­ patelor, în care acest ţinut este amănunţit înfăţişat cu observaţii şi caracterizări proprii ceiace ne sileşte să inzistăm în deosebi asupra lui după darea de seamă publicată de D-ra Margareta Ştefănescu în Arhiva din Iaşi, XXXVI (1929) no. 2 p. 130—139, — ediţiunea cehă a cărţii nefiindu-ne deocamdată accesibilă. Este vorba de scrierea în limba cehă a baronului Emanuel Solomon z Friedbergu (Mlirohorsky) »Po Dunaji do Rumunska, pameti na vojensky pobyt iCnizestvi vaiâsskam r 1856 Praha i916 ed. III. [„Pe Dunăre până în România amintiri din timpul şederii mele ca militar în Principatul Vaiahiei în anul 1856“).

Lucrarea cuDrinde amintirile scriitorului în regiunea Focşa­ nilor dela Aprilie" 1856 până la 28 Octombrie acelaş an, cu în­ sărcinarea de cartograf austriac pentru ridicarea harţii acestui Principat.

:

!

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

129

Dela început el pleacă spre Valahia „ţară îndepărtată, semisălbatecă, ţară necultivată, cu oameni barbari, briganzi, răufăcă­ tori şi plină de fiare sălbatece, unde nu-1 aştepta... nimic curat de mâncare, nici casă bine orânduită ci numai insecte scârboase şi ocupaţie multă, executată repede*1.

Trecând peste amănuntele călătoriei şi descrierea regiunii pe unde a călătorit trebuie să observăm că autorul arată că regi­ unea valahă de lângă Milcov era mai săracă, lipsita de gospo­ dărie şi mai murdară decât ţinutul de dincolo de Milcov din Moldova cu gospodării mai frumoase şi case boereşti însă şi cu evrei mai mulţi cari lipseau în partea munteană. „Focşani e centrul regiunii sale de activitate, deaceia căpi­ tanul ceh descrie acest oraş cu bogate amănunţimi. Casele erau mici şi murdare afară de cele boereşti, cari aveau o înfăţişare frumoasă şi erau aşezate în mijlocul unor curţi mari. Pavajul uliţelor era prost şi, pe unde lipsea cu totul, drumeţul — pe jos, călare sau în căruţă — înoată în colb şi glod pe care vân­ tul numai şi soarele îl usucă. Notează mulţimea bisericilor în stil bizantin şi pe unele le schiţează chiar (p. 66—67). Desaprobă obiceiul de a vărui, căci astfel cercetătorul pierde putinţa de-a observa amănuntele arhitectonice. Din cauză că multe clădiri se nimerise să fie acoperite de curând în tablă, autorul trage greşita concluzie că după acestea se poate constata înclinarea locuitorilor pentru tot ce e sclipitor. Se aflau multe magazine de ferărie foarte bine asortate, mulţi ceasornicari care aveau ceasornicele cele mai fine şi mult mai eftine decât la Praga din cauză că se plătea o vamă foarte mică pentru import. „Laudă dulceaţa de zarzăre şi notează chiar modul de pre­ parare. Despre societatea mai bună a oraşului nu se exprimă elogios. Domnişoarele valahe şi moldovence chiar nu înclinau pentru ofiţerii austriaci, mai bine zis cesaro-crăieşti, fiindcă aceştia umblau mult pe jos, contrar obiceiului lor de a umbla numai în trăsură, ori cât* de neînsemnată ar fi fost distanţa (p. 71). îm­ brăcămintea orăşenilor din Focşani nu se deosebea de acea obi­ şnuită european-orăşenească, datorită legăturilor pe cari le aveau procuratorii de aci cu Parizul şi Anglia.

Costum caracteristic mai puteai găsi numai la populaţia sătească din împrejurimi, la boerii şi boieroaicele bătrâne, la ţigani şi jidani.

9

130

AL. P. ARBORE

Boieroaicele mai tinere şi orăşencele erau îmbrăcate foarte e ejînnt şi după modă. Se observa totuşi la ele un fel de negli­ jare a orânduelii şi etichetei. Pe uliţă sau la plimbare, prin praf şi noroi purtau haine grele, de catifea şi mătasă, decoltate tare şi cu mâniei scurte, pe când la sindrofii pretenţioase, unde numai, după tnodil nostru de a privi (sunt vorbele autorului) sunt necesare astfel de haine, veneau îmbrăcate în adevărate robe-de-chambre, ce-i drept foarte bogate şi scumpe, şi încălţate cu papuci. Aveau pălăria după cum se cere, dar mantaua mur­ dară, uzată; haine splendide, ciorapi găuriţi însă; pantalonaşi (?) cu colţurile brodate fin, totuşi ghete scâlciate. Intr'un cuvânt neorânduială în îmbrăcăminte, care denotă lipsa de consecvenţă în gust a doameelor şi domnişoarelor de aici, care au adoptat superficial moda femeilor pariziene. Când trebuia să poarte o pălărie de tul, munteanca o purta pe vârful capului — poate că din cauza cantităţii enorme de păr, negru ca pana corbului.

Când purta europeanca din apusul şi centrul Europei crinolină, românca purta o clădărie enormă de stofă, înfoiată ca un clopot.

Purtau fuste brodate şi bortelite până la genunchi, pe când bu­ nul gust cerea o broderie lată numai d-un lat de mână, Purtau bijuterii veritabile destule dar neasortate, pe degete, umere la piept şi urechi. Echipajele erau aşa de prost alcătuite, încât ar fi îndreptăţit pe un „sportsmann" să zâmbească, ori chiar să râdă cu hohot, văzând un batard înhămat alături de un poney, viziteul numai în cămaşe şi iţari, sau o brişcă trasă de cai foarte mari „ca de la faetonul arhiepiscopului'' struniţi de un viziteu în livre, dar fără mănuşi. Apăreau la paradă în mize­ rabile faietoane hodorogite şi contrariul în situaţii nepotrivite, în Focşani erau otelurile cele mai murdare şi neglijate din tot coprinsul lumii civilizate ; case oribile, intrări murdare, treptele deteriorate; de mirare dacă omul trecând prin curţile acestora, mai totdeauna pline cu căruţi şi săteni, nu se îneca în bălţi şi noroaie în care se scăldau purcei şi bivoli, la un loc.

Odăile pentru călători erau mizere şi de mâncare nu găseai aproape nimic. Numeroşii bărbieri vărsau lighenile cu apă şi să­ pun în mijlocul uliţei. Murdăria dughenilor şi a locuinţelor jidăneşti însă întrece marginile. Descrie înfăţişarea, obiceiurile şi ocupaţiile Evreilor (p. 75—76). Critică temperamentul Românilor: unde lucrează Românii pretutindeni e îenevie şi încetineală. La

i

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

131

nimic pricepere pentru a înainta, făcându-şi sie-şi o oboseală aparentă mai mare. („Am observat aceasta, când ei zidesc o casa; neavând cunoştinţă nici despre roabe, nici despre cărucioare, lu­ crează fără bază; scormonesc în pământ, stropesc cu var... Sunt tocmiţi pentru astfel de lucru Greci, Turci, Ţigani, Bulgari'' — P* 77). Se miră de primitivitatea cu care se lucrează la noi.

Pe străzi era sgomot mare, fiindcă negustorii îşi lăudau în gura mare, cu glas tare, marfa, mai ales alviţarii, aparii, cârpacii, vânzătorii de haine vechi, fierarii, ţiganii, topitorii turci care li­ peau vase vechi, aceştia toţi îşi uniau glasul cu al animalelor care umblau de ici colo în-libertate. Consideră barbar obiceiul de a purta morţii în racle descoperite, plimbându-i pe uliţi până la cimitir (p. 58) precum şi de a-i ţine, tot descoperiţi, dinaintea uşilor sau în faţa porţii (p. 78). în garnizoană, în Focşani, se aflau 2 companii din regimen­ tul de infanterie al arhiducelui Iosef, o companie a regimentului 4 de husari a ducelui Schlik, (a doua companie a acestui regi­ ment se afla la Odobeşti) mai era şi statul major respectiv. Au­ torul notează nuipele comandanţilor şi al acelor ofiţeri de care-şi mai aduce aminte (p. 70). îndată ce-a ajuns la Focşani s’a întâl­ nit aci cu regimentul al 7-lea de hulani al arhiducelui Karl Kudvik, alcătuit în 1851 din 2 regimente de cavalerie, care mergea spre Valahia, venind „din vre-o garnizoană din Moldova, poate dela Iaşi" (p. 78). — “ Lucrarea sa începe la 8 April 1856 şi ţine până la 28 Octombrie 1856. I se încredinţează cu tot protestu-i, raionul cel mai greu de măsurat: o regiune muntoasă dela apus de Focşani (p. 80, 90, 91). Urmează numele unor colegi cartografi şi locali­ tăţile unde lucrau ei. „Locurile pe care le străbate în cursul lucrărilor sale sunt: 1 Koteşti, Kirligele, Dalhauc, Munte Deleanu, Piatra le Fete, Piatra Nikulilor, Faraoanele, Poiana Kiskopojesule, Maîu Rapri, Vîrtiskoi de jos şi din dealu, Brosteni, Kituluşa (notează şi pronun­ ţiile dialectale: Pituluşa, Chituluşa, Fituluşa), Tigoju, Slobozin, Obrezica, Tîrgu Kukuluj, Pinteceşti, Olteni, Broşteni, Vulkăneasa, Andrieşu de sus, muntele Rejuc, Skropuş, Dealu Spoate, Dealu 1 Din lipsa caracterelor tipografice necesare n’am putut păstra oitografia întrebuinţată de autor.

I

i 1

132

AL. P. ARBORE

Cigma, Valea Poreu lakuluj, Poiana la Retura, Tiritu, Valea Neagră, Plaju Bursukuluj, Vervu lakuluj, Vervu Soarbuluj, valea Poreu Soarbuluj, Dealu Sekatury, valea Neagră, Dealu Mueru Korna, Dealulung, Poiana Salcea, pârâul Saratu, valea Poreu Făgetului, Chierestreu, Gura Grbovi, Vervu Alunuluj, Dealu Roşu, Poeana Puekura, Skorus, Rymna, Dumitreşti, Kiozdeni, Modreni, Valea Skjopuluj, Buda, Deduleşti, Babeni, Rymnik, Olareni, Slo­ bozia Koroteni. (vezi p. 83, 84, 89, 101, 103, 112, 115, 118, 119, 123, 124, 125, 133, 145, 147, 149, 150, 154, 155, 169, 173, 174, 177)“.

Urmează o serie de observaţiuni asupra defectelor unei hărţi mai vechi, din vremea lui Iosef al II-lea după care lucrau ei şi care fusese întocmită pe baza hărţii făcută de Ruşi, în timpul când ei au ocupat Principatele române. „Acest ceh a cunoscut viaţa ţăranului român şi o descrie.

Drumurile de ţară erau desfundate ; podurile lipseau şi oamenii treceau apa prin vad. Observă lipsa unor clădiri mai însemnate ; curţi boereşti, monumente sau biserici (din 47 comune, pe câte le-a cunoscut, numai în o treime găseşte biserică) ceia ce-i în­ greuiază lucrarea; negăsind puncte naturale de recunoaştere, tre­ buia să fixeze pari şi stâlpi — cheltuială de timp şi bani. Se miră de micimea caselor ţărăneşti, cele mai multe compuse numai din câte o odaie întunecoasă, unde, ca să scrie sau să citească, tre­ buia să stea în pragul uşii (ferestruicele erau mici, de câte 30 c.m. şi astupate cu membrană de porc). Păreţii erau albi, văruiţi, dar noaptea năvăleau pe ei legioane de ploşniţe (p. 129, 149). „Ţăranul român are hrana şi locuinţa proastă deaceia e slab şi uscat (p. Iii), Se miră totuşi de vigoarea acestuia; şubred după înfăţişare, maturizat şi îmbătrânit iară vreme, e totuşi voinic la lucru ; taie copacul din pădure, ia apoi buşteanul în spate şi-l urcă în grabă pe vârful muntelui, dacă-i trebuie acolo (p. 119). Ţăranii au văzul bun ; băeţii priveau cu ochiul liber, în depăr­ tare semnele trigonometrice, mai repede decât ie putea vedea el cu luneta (p. 121). Relevează frumuseţea costumului naţional al Românilor şi desaprobă obiceiul femeilor de a-şi sufleca, la treabă, catrinţa sau fustele, sus, în brâu (p. 1 i 1). Găseşte comic obiceiul oriental al unor bărbaţi şi băeţi de a-şi rade numai unele părţi ale capului (p. 111). Laudă frumuseţea firească a femeiei, sporită cu a costumului naţional, precum şi hărnicia şi

»

CĂLĂTORI STRĂINI DESPRE FOCŞANI

133

agilitatea ei. (p. 127). Evocă figura unui .bătrân ţăran, asemănător unui patriarh din alte vremuri.

Simplitatea locuitorilor dinspre munte, în izolarea lor iaţă de progresele ştiinţei, îl uimeşte. Ei nu ştiau încă ce-s chibritu­ rile căci păstrau scânteia în cărbunii din vatră, ascunşi sub ce­ nuşă, ori o produceau prin frecarea a două lemne ; n'aveau ideie de ceasornic, măsurând timpul ori distanţele în întindere în port cu intervalele „dintre cele trei mămăligi“ ; nu cunoşteau 1 ] nici măcar regiunile imediat înconjurătoare (p. 137). Ţăranii din regiunea Focşani, ca şi cei din Bănat (el fusese mai înainte, în garnizoană, destul de mult timp, la Temişoara, vezi p. 83), nu cunoşteau îngrăşarea ogoarelor cu gunoaie. Poporul serbează mulţi sfinţi şi ţine numeroase şi îndelungate posturi.

Popii lucrează la câmp ca şi oricare alţi săteni (p. 114). A vizitat mănăstiri şi schituri din partea locului (Dalhauc, Slobozia Koroteni). Călugării trăiau în mare murdărie; erau frumoşi la chip dar inculţi. Călugăriţele cele mai tinere mergeau în vizită sau la petreceri de familie în comunele învecinate ; în mănăstire rămâneau, de obiceiu, numai cele bătrâne (p. 113, 180). Cunoaşte distracţiile poporului; a fost la „zok“ şi „hora“ şi a jucat cu cucoana zapciului (p. 154). Descrie scrânciobul — pe munteneşte „dulap", pe moldoveneşte „skrînzd" — pe care l-a văzut apoi la Praga, întâia oară în anul 1880, în cartierul Vinohrady (p. 110).

Notează gustul poporului pentru rachiu — „rakie" (p. 110), iar­ maroacele foarte simple (p. 154). Descrie culesul viilor, aşa cum se făcea la noi altădată, când, seara ori Duminicele, culegătorii roboteau pe lângă cramă, în vreme ce lăutarii cântau (p. 179). „Laudă calitatea viilor, cantitatea strugurilor (p. 178) deasemenea calitatea şi cantitatea altor fructe (d. ex. cireşele) şi obi­ ceiul patriarhal al folosinţei fără plată, de fructele copacilor, con­ sideraţi de multe ori ca un bun public dar nu în sensul apusului: al Germaniei şi Bohemiei unde tăbliţe indică la fiecare pas, că n ai voie să culegi nici ciuperci, nici fragi, mure, ori coacăze (p. 126). Laudă deasemenea pâinea bună dela Focşani (p. 104) ş mămăliga pe care-o preferă la fiecare masă (p. 104 etc.) pentru care îşi notează chiar modul de preparare.

La fiecare pas, admiră frumuseţile naturii (de ex. p. 152) şi bogăţiile naturale ale ţării (p. 152), dar, tot aşa de des se indig nează de lipsa de civilizaţie şi de confort, pe care le probează

134

i

AL. P. ARBORE

prin exemple de un realism atât de viu, încât nu se pot repro­ duce aici (d, ex. p. 153). 0 desăvârşită lipsă de îngrijirea ani­ malelor, în sensul obişnuit în apus (p. 153). Se miră de obiceiul / de a pune jug oilor, porcilor şi câinilor ca să nu strice ogoarele (p. 152-154). . i .i Descrie cu admiraţie, şi curţile — conacuule boeriior depe acele locuri. La „Kiozdeni" e găzduit la Marghiloman, care ; vorbea şi el şi soţia, frumos franţuzeşte, laudă curtea, gospo­ dăria, traiul bun şi bogăţia de-acolo ; La Slobozia Koroteni, la boerui Slchleanii, găseşte camere aranjate cu gust şi mobile scumpe, veselie şi ospitalitate caracteristică, pe care n o găseşte la un grec Jiri Baldoridi arendaşul moşiei Olăreni (p. 174—179).

Constată că unii boeri erau foarte inculţi; astfel la Modreni găzdueşte la boerui BrăileaiUi cu familie simpatică, căruia i-a ţinut adevărate cursuri de astronomie.

Din observările-i proprii şi din informaţiile primite dela cei cu care a venit în contact capătă cunoştinţe despre alcătuirea socială dela noi în acea vreme (p, 159—163). Pentru orice aspect al vieţii, gândul îl aduce la starea de lucruri din patria sa, stabi­ lind comparaţii; constată că limba neo-greacă era vorbită la noi mai mult de bătrâni, că tinerii şi cei necultivaţi (care erau foarte mulţi la număr) vorbeau româneşte ; limba greacă nu pătrunsese aşa de adânc în massele poporului ca germana la Cehi (p. 93).

Semnalează accentuata antipatie a Românilor faţă de Ruşi (p.

93—94). E surprins că găseşte la dorobanţii valahi puşti de Tuia . (provenienţă rusească) şi săbii Solingen. Laudă pe dorobanţi că sunt chipeşi şi oameni de ispravă. Exerciţiile lor militare însă i-au părut comice, căci ei repetau în cor tactul, până executau comanda (p. 121)“.

Am ţinut să reproducem cât mai exact, după darea de seamă citată, părerile acestui călător şi oaspete străin tocmai din cauza lipsei de superficialitate şi a nepărtinirii judecaţii lui care a înfăţişat cât se poate de amănunţit stările găsite odinioară de el în regiunea noastră. Calităţile ca şi defectele oamenilor sunt arătate în aşa fel, încât ne putem face o ideie destul de clară despre prefacerile adânci ce se săvârşeau în acea vreme la noi unde cultura apuseană îşi disputa terenul cu un trecut în care patriarhalismul, cât şi caracterele orientalismului fanariot erau încă destul de puternice. Şi câte din cusururile şi contrastele noastre de astăzi nu-şi pot găsi lămuririle în această lume, adânc şi repede prefăcută de atunci şi aşa de pitoresc şi autentic înfăţişată de autor?!

AL. P. ARBORE

--

._ —

I

V t

O AŞEZARE DE MOŞNENI: DUMITREŞTI (R.-SĂRAT) „Milcovia" titlu şi simbol totodată, propunându-şi să scru­ teze cu un egal interes, atât ţinutul din stânga, cât şi pe cel din dreapta Milcovului, nu va trebui să surprindă pe nimeni că ne ocupăm aici de o localitate depe valea Râmnicului.

Aici, la hotarul dintre cele două ţări româneşti cari, printr'un capriciu al destinului istoric, s'au disputat veacuri dearândul, au crescut două lumi oarecum diferite 1. Şi pentru a ilustra cât de puţin, atât afirmaţia din text, cât şi pe cea din notă, găsesc că un interes deosebit prezintă subregiunea Dumitreştilor, remarcabilă prin bogăţia ei geografică, etnografică şi social-politică, în trecut.

Intr'o întâlnire interesantă de populaţii venite aici “, fiecare cu temperamente deosebite, cu un graiu şi o fonetică nuanţate tocmai din această cauză şi cu obiceiuri specifice, s'a închegat un ţinut care poate prezintă un interes lămurit pentru cercetări.

Afirmam altădată 3, că lipsa de urme a trecutului privitoare la această regiune, ne împiedică dela studiul său mai precis.

Anul trecut, reluând cercetările mai perseverent, am aflat la locuitorii de aici mai multe documente scrise, acte vechi: zapise, hotarnice, cărţi de danie şi de învoeli, diate, etc. r

1 Să nu se creadă însă, că Milcovul era ca un fel de zid, care să fi făcut imposibil un contact între cei de o parte şi de alta a sa, căci, legături frecvente, măcar de interes, dacă nu şi de rudenie, îi apropiau. ~ Analele Râmnicului an I nr. 8—9, 1924. Din trecutul Dumitreştilor de G. Tatulescu.

3 Ibidem.

a

;

136

GEORGE TATULESCU

Disparate, în mare parte, nu vor fi nici ele suficiente să ne dea o icoană perfectă a acestui trecut, dar îl lasă să se întreză­ rească mai clar.

Prin regiunea Diimitreştilor înţeleg şi trebue să se înţeleagă, atât cele opt sate cari compun această aşezare revărsată pe pla­ iuri şi văi, vechiul „Plaiu" \ denumire păstrată până astăzi de străini, cât şi moşia, ori moşiile aparţinând altădată în devălmăşie locuitorilor de aici.

Principial voiu spune că această regiune se’ntinde din ver­ santul sudic al dealului de deasupra Muceştilof, ce ţineau altă­ dată de Bucla, adică dela Gorunii frumoşi3, punct extrem pe care-1 găsim în toate documentele şi, până’n Milcov.

A. Moşia Dumitreştii-de-sus. După hotarnica întocmită de Alexandru Lambru „hotarriicu", la 1849 Săptev. 26, cea mai complectă din câte s'au făcut pentru moşia moşnenilor Dlimitreştii1 Această denumire de Plaiu poate să fi fost aceea a unei subîmpărţiri administrative cu reşedinţa aici, deşi din unele documente pare să reiasă că, prin această denumire se înţelegea pur şi simplu Dumitreştii. Astăzi „Plaiu" este sinonim cu Dumitreştii. Dăm aci trei fragmente de documente caracteristice: a) O carte de hotărnicie din 1752, Dech. 5, dată de 4 boeri „din lumi­ nată porunca Prea înălţatului nostru Domnu Ion Matei Gbica Vvd." pentru so­ luţionarea unui diferend de proprietate dintre Negoiţă mazilul sin Mihul Căpt.

Proca cu alţii ce sunt „dela Biceştii (sat din Dumitreşti) din Plaiu Sud Slam Râm14. b) O altă carte de hotărnicie din 1781, Mart 8, prin care se face drep­ tate lui Toader Proca, care cumpărase o parte de moşie dela moşnenii Biceşti şi care i-a fost încălcată tot de ei, îl numeşte pe reclamant „Toader Proca din plaiul acestui ţude...". c) Anaforaua din 1784, Iulie 23 (Aurel Sa va Doc. Patncnc voi. I) dată de boierii Barbu Ciorogârleanu şi Manolache Cluceru din porunca lui Mihail Costandin Suţu privitoare la hotărnicirea moşiei Cărblincşti Sud Slam Râmnic. pă cum în perilipsis, după hrisoave domneşti i alte scrisori ce le ară­ tăm mai sus, care sânt mai în urmă decât zapisul cel dres cu ani 90, că arată până'n hotarul plăiaşilor"♦ Aceste din urmă două documente lasă să se vadă că prin Plaiu se înţe­ legeau Dumitreştii.

„»»•

2 Hrisovul din 1784 Dechemvrie 20 al Domnului Mihail Si ţu„Vvd. ade­ verit de divanul Cnezîi Moldavii la 28 Dech. 1828 cuprinzător că, neputând hotărnicii rânduiţi la moşia Cărbuneştii „ci să porocleşte astăzi Andreiaşi sau măsoare de multă silnicie a locului au mărginit-o în semn din gura pârâului lui Andreiaş, de unde dă în apa Milcovului, apucă pă pârâu Andreiaşului în sus, vecinindu-se cu moşia Paharnicului Dumitraşcu Racoviţă şi tae muntele Târâtu în doă pe la Goruni frumoşi..." etc.

|

i

1

!

O AŞEZARE DE MOŞNENI

137

dc-SKSj după documentele timpului aliate şi cu o deosebită grijă, după cum se vede, această moşie avea limitele următoare: „ .. ...Capul moşiei despre Milcov cu Cinarul în puterea înfăţişatelor documenturi vrând a să începe lucrarea, am dat ocol tru­ pului ce i-a stăpânit din vechime de moşineni, puind momâi la toate punturile şi pietrile hotare despărţitoare de către vecinii răzaşi după arătarea moşnenilor, vecinilor răzaşi şi a oamenilor străini înfăţişaţii de moşneni şi ridicând planul alăturat pe lângă aceasta \ l'am găsit învecinându-se cu latura despre apus în lunca (?) dela Gorunii frumoşi, unde este piatra hotarul nr. 19 şi până la piatra din via Viişoarei, nr. 17, cu moşia Chiojdenii-Mari a dumnealui Clucerului Costache Neculescu 2, având drept ho­ tare despărţitoare semnile şi pietrile ca în plan la nr. 33, 32, 23 şi 22 mai desluşit se arată. De aci în sus pe raza dealului până la piatra dela doi goruni, nr. 35, cu moşia Chiojdenii-Mari a Că­ pitanului Grigorie M[a]rghiloman :î; de aci înnainte tot scurgerea apei până la fagul cel mare din slemnea Dealului Roşu cu moşia moşnenilor Guldineşti şi Tronăreşti 4. De aci înnainte tot scur­ gerea Săritoarea a dumnealui Clucerului Costache Neculescu şi pitarul Gheorghe Goboiceanu şi de aci înnainte tot pă slamna pă la Corduna veche, nr. 9, pă la Merişoru, nr. 7—5, pân Po­ iana Gurbănesii în slemnea Gurbănesii, nr. 3 şi drept de coasta până gura pârâului lui Andrei unde dă în Milcov, nr. 1, cu moşia Jitia mănăstirii Râmnecu şi cu moşia Pietrile Fetii 6 a casei răpt.

1 Planul acesta de o deosebită importanţă nu l'am putut obţine până acum, deşi am indicaţii unde se găseşte.

2 Revista Arhivelor — anul 1928 — 1929 nr. 5 din Catagrafia ofici­ ală de toţi boerii Ţării Româneşti La 1829 publicată de Ioan C. Filiti găsim: „Costache Neculescu, născut Buc. 38 ani, sluger al Serdarului Constantin Neculescu, şade în Râmnic, are 4800 stânjeni moşie în 10 trupuri, 56 pogoane vie în trei părţi, o moară cu două roate la Râmnic, o cârciumă şi un loc sterp, ' ipac şi case în Râmnic.

In notă; venit 14000 lei — I se zicea şi „Câţă“ (analele pari. II 311).

După cum se vede la această dată era sluger. Mai târziu i s'a conferit titlul de clucer.

3 Bunicul lui Alexandru Marghiloman.

4 Moşneni din Chiojdeni.

5 Dela cele două pietre cu aceleaşi nume, Vezi Vlahuţă: România Pitorească.

13S

GEORGE TATULESCU

Clucerul Ioan Trăsnea 1; de aci în curmezişu la vale pe apa Milcovului ce este hotar şi între Prinţipate (sic) 2 până la botul pis­ cului ce vine dela vecinii 8, nr. 2, să învecineşte cu moşia mă­ năstirii Miaria 4 din Moldova. De aci în sus până sus în vârful Limbei vecine nr. 29, ci ia în lung până în vârful Gârbovii, nr. 28, cu moşia Andreiaşu sau Titilele a d-lui P[o]stelnicului Costache Plaini G. De aci apucând dealul cum se curge apa până unde se unesc Motnaele, nr. 8 şi pă Motnăi în gios, până drept Stâna lui Pană la gura pârâului Vulturului, nr. 12, cu moşia Platanicu (sic) 7 a mănăstirii Râmnecului şi de aice la vale pe apa Motnăului s cu moşia Lăstuni a moşnenilor Damieni, nr. 18 şi cu moşia Dumitreştii-de-gios a moşnenilor, până la gura Motnăului, nr. 20, de unde aceţi din urmă îngiugându-se cu linia dreaptă prin piatra din muchea dealului, trage drept la piatra dela Go­ runi frumoşi, nr. 19, încheindu-se ocolul moşiei". întinderea moşiei, după acelaşi, este de 1511 stânjeni masă, 10 palme şi 6 degete ; iar lungul moşiei dela Gorunii frumoşi până’n apa Milcovului în linie dreaptă, de 12000 stânjeni.

B. Moşia Dumitreştii-de-jos. In documentul acesta se spune că moşia moşnenilor Dumitreştii-de-sus se învecineşte în partea sa de jos cu moşia moşnenilor Dumitreştii-de-jos. Mai mică mult decât cea dintâi, era mărginită la Răsărit de moşia moşnenilor Biceştii-de-siis, la miază-noapte cu moşia Poeniţa, zisă Peleticu pe vremuri şi moşia Lăstuni a moşnenilor Damieni, iar la miază­ zi cu moşia Muceşti.

1 Revista Arhivelor 1928—1929 Filitti op. cit.: „Nicolae Trăsnea, 52 ani, clucer mare al clucerului Ioan Trăsnea, şade în Bucureşti, mahalaua Mihal-Vodă, văpseaua de verde nr. 1403.

- După cum se vede la 1848, acest nume deja era dat ţărilor româneşti.

3 Vecinii: din Moldova.

4 Mănăstirea Mera dia jud. Putna.

5 Este caracteristică această denumire. ,,Limba vecină" — desigur la început cu înţeles de „neam" dat celor din Moldova de către cei din Munte­ nia. Din acest punct începeau cei de altă limbă, Moldovenii. „Limba vecină" forma desigur hotarul.

0 Plaino.

7 De sigur moşia Peleticului, căci Platanicul nu există.

8 Râuleţ icvorând din versentul opus celui de unde izvorăşte Milcovol, al muntelui Monteoru, Se varsă în râul Râmnic la Dumitreşti.

1

/ â.

/

.

• V; ■!

i

i

i

' 3* .

, . r-i

hi

■

i

A

4

- Sin

■-■

;->w

' <.V;

(ii A

V

' :f4

>

.

- V

s «■■

A

- \f vi‘; V*H--4.

•v

-*4

\

" !'\ 4v_

Si

. V

•V

'

, 1 ‘

— -•'<V\

'

A

,

5

/* .

fr

Vi'fi&f:!

% <£\ V

& |a f/ / .// ->

?

■&P

#1

MA'

^i

'• i

4&

;<

•y.~

•

v? i 5

lr p;; i!

.1115: V.' \ c

'■

A/lO-C

JW'-'

■

i;‘-

V>' '.7.,

.

î

140

GEORGE TATULESCU

Dăm alăturat clişeul planului moşiei la scara „de zece stân­ jeni Şerban Vodâ la trei milimetruri, ridicatu instrumentaliceşte la anulu 1857, Maiu în 21 de Constantin Argintoianu Inginerii şi hotarnicu'*. Din plan se constată că moşia se ntinde între Drumul Dealului unde se’ntâlneşte cu moşia Muceşli şi Gorunii frumoşi, unde se'ntâlneşte cu toate cele trei moşii : Muceşti, Chiojdenii-Mari şi Dumitreştii-de-sus, coboară în apa Râmnicului, ţine ca hotar spre N.V. apa IZlotnălllui până unde se ntâlneşte cu moşia Lăstuni şi deacolo spre Răsărit Drumul Carelor ce-o /\ desparte de moşia Poeniţa. Se vede înspre Răsărit în clişeu o figură albă geometrică: este locui aşa zis a ,,12 înfundeţi , pro­ babil străini, pripăşiţi cine ştie cum, aici.

Moşia astfel delimitată cuprinde şi actualele sate : Duini»treştii-de-jos, Blidarii şi cătunul RoşcaniC. Moşia Biceştii-de-sus. In analoraua boerilor Barbu Ciorogârleanu şi Manolache Cluceru prin care se hotărniceşte moşia Cărbuneşti, anafora amintită într'o notă anterioară ', moşie fostă a lui Constantin Brâncoveanu, se spune că aceasta ajunge până „în vârful Gârbovului pe unde se vecineşte cu moşnenii Biceşti".

A fost într'adevăr moşie domnească ? Boerii au stat la în­ doială. Căci după cum spune analoraua, din declaraţiile unor martori audiaţi de boeri, moşia nu se mai stăpâneşte ca dom­ nească ci „au intrat cu stăpânirea moşnenii din Biceşti i mănă­ stirea Râmnic şi moşnenii Dumitreşti şi o au cuprins-o toată, nenumindu-să nimic moşie domniască..."

La cererea boerilor ca moşnenii să le arate în baza căror titluri stăpânesc moşia, aceştia „ni-au arătat un zapis ot liat 7164 (1656) Aprilie 15, de sânt ani 132 şi dres la veliat, întru care arată că au vândut Frâncu şi cu frate-său Coman ot Gârbovi driaptă ocină a lor de moşie Peleticul i Tinoasa i Ti[ti]la, Ne>culii i Tatului2 ş’altor tovarăşi ai lor ş’arată în zapis şi semnele acestor moşii..." etc.

Dăm aici planul moşiei Peleticu „a Sf. mănăstiri dintr'acest

1 Aurel Sava: Documente putnene I. c Strămoşi de-ai moşnenilor din Dumitreşti, veniţi ei sau părinţii lor din alte părţi după cum îi găsim în diferite documente. Necula, Tatu şi Stan ot Niculeşti (cred (ud. Buzău) şi Tatu ot Bordeştf (zapisul pomenit).

/

142

GEORGE TATULESCU

judeţu (sud Slam Râmnic) Râmniku ardicat triconometriceşte de subiscălitul inginer triconometru şi hotarnic cu diplome Teodor Diamant în anul 1838 Dechemvrie După zapisul de mai sus, pe acest plan, cam indistinct din cauza vechimii lui, moşia cumpărată era cea cuprinsă între Milcov, care formează hotarul spre N.V. şi care se vede trasat printr’o linie sinuoasă mai groasă sub titlu, merge spre E., formând ho­ tarul de N., până'n coada săgeţii ce marchează punctele cardi­ nale, de unde se'ndreaptă spre S. prin linia sinuoasă, lăsând spre N. până'n apa Râmnii, trasată pe lângă „legendă", moşia Cărbiineasca a moşt. Cost. Plaino ; se'ndreaptă apoi uşor spre S.V. şi apoi spre N.V. pe linia sinuoasă, însă, aici hotarul nu mai este linia groasă ci, începând cu latura din dreapta a patru­ laterului mic de deasupra, este trasat printr'o linie neregulată mai uşoară. Aproximativ : cele două împărţiri ale planului Ci) din stânga şi din dreapta de sus, cea din dreapta de jos fiind moşia moşt. Cost. Plaino.

Prin cartea de danie din 7194 (1686) Maiu 11, Ion sin _Tatu ot Nicoleşti, Vasile sin Stan otam, Oprea sin Ninco (sic) 1 şi Titil (sic) 2 ot Boreleşti, aceştia donează moşia lui Condrea Că­ lugărul, fratele lui Popa Fătu, spunând că „hărăzesc moşia lor Peleticu la schitul după Râmna, pe moşia Bordiască zidit de Condrea". Aceştia sunt fiii cumpărătorilor dela 1656.

La anul 7226 (1717) Dechemvrie 27, „Cârstea, feciorul ră­ posatului Popi Fătul", dă la mâna părintelui Nichifor, egumenul mănăstirii Râmnicul, cartea de danie prin care „închină schitişorul ce i-au rămas dela părintele său" acestei mănăstiri.

Acest fel de „închinări" erau frecvente în trecut.

Din înlănţuirea acestor documente se deduce cum la 1784 moşia Peieticul se stăpâneşte de mănăstirea Râmnic şi de moşneni.

Printr’o carte de judecată din anul 7214 (1706) Iulie 15, ispravnicii hotărăsc ca Loghin 3 să stăpânească din moşia Peleticu ce să cumpărase de Popa Fătul dela nişte moşneni, a patra parte care fusese cumpărată dela Tatul ot Bordeşti.

1 Nu poate fi Ninco ci cu siguranţă Neniu tatăl lui Oprea din care se trage neamul Bucureştenilor moşneni din Dumitreştii-de-ţos după cum se va vedea mai departe.

2 Tatul ot Bordeşti.

3 Moşnean din Dumitreşti sau Biceşti.

O AŞEZARE DE MOŞNENI

143

La 1755 Oct. 24 fraţii Mâinea şi Vintilă, nepoţi ai lui Loghin, printr'un zapis dat egumenului Meletie al mănăstirii Râmnicului, recunosc ca mănăstirea să stăpânească trei părţi, iar ei o parte.

Moşnenii au trebuit să ducă un proces îndelungat cu Isac Roset, vel căminar, epitropul dumneaei postelnicesii Ecaterina Şuţu „clironoama răp. Mării Sale beizadiâ Cost. Doculeţ'*, iar, mai ’nainte şi după aceea cu mănăstirea Râmnic. Din această lungă judecată moşnenii Biceştii-de-Sus au rămas cu mai pu­ ţină moşie.

In afară de aceste moşii mai sunt moşiile mai mici, Poeniţa şi Lăstuni, aceasta din urmă aparţinând moşnenilor Damieni (de la Damian).

Din această succintă expunere făcută asupra moşiilor putem trage concluziunea că : moşnenii cari formau satele ce au alcă­ tuit mai târziu comuna Dumitreşti şi altădată vechiul Plaiu, erau o puternică aşezare, caracterizată printr'o mare cuprindere de pământ, asupra căreia aveau o stăpânire veche de sute de ani.

In cele ce urmează vom căuta să stabilim originea acestor moşneni.

Din anaforaua precitată desprindem că, boerii întrebând pe moşnenii Biceşti de când stăpânesc moşia Peleticul aceştia le-au răspuns că: ...,,de moşie domniască nu ştiu, fără numai ştiu că pe aceste semne au stăpânit părinţii lor“, iar moşnenii Dumitreşti la aceiaşi întrebare au răspuns „că ei scrisori n'au, numai cu stăpânire veche ca nişte vechi moşneni**.

Din hotarnica lui Lambru, care vorbeşte despre jalba moş­ nenilor Dumitreştii-de-Sus către Domnul Mihail Const. Şuţul la 1785, Iunie 9, se vede că, la întrebarea ce le-au făcut trei boeri trimişi să cerceteze conflictul dintre ei şi mănăstirea Râmnicu, moşnenii au răspuns că „ei hârtii n'au, decât cer vechea stăpâ­ nire ce au avut din descăli[că]toarcli.

Mai departe tot în această hotarnică se consemnează şi alt răspuns al moşnenilor la împărţirea moşiei după drepturile fie­ cărei stirpe că: ...„venitu moşiei, jumătate s'a luoat de către moş­ neni ce s'au tras din doi moşi mari mumiţi Tărăleşti şi Mămăligeşti şi jumătate de cătră cei ce s'au tras din trei moşi numiţi Bălălăi, Motnău şi Gălescu**. Autenticitatea existenţii acestor bă­ trâni din cari coboară moşnenii Dumitreşti este confirmată atât de alte documente unde se 'ntâlnesc aceste nume, cât şi de faptul că din ei sunt şi astăzi descendenţi cu acelaşi nume.

144

GEORGE TATULESCU

Msim deci, că moşia se stăpânea în devălmăşie şi numai 'enitul il impărţcau după un criteriu stabilit de comun acord.

Se vede şi aici acelaşi „mers pe bătrâni" relevat de D-nul Aurel Sava în studiul introductiv la voi. 1, Documente Puhiene, privitor la Vrancea. Ei vor reuşi şi aici să dea numele lor unui sat. Astfel este satul Motnău, aşezat pe râuleţul cu acest nume.

Descendenţi însă, cu acest nume, trăgându-se din moşul mare Motnău, nu vom găsi. Vor întemeia cătune ca B.Hâlăii Cei curgători din ei îşi vor schimba numele dar îşi vor zice încă multă vreme ,,noi moşnenii Găieşti". Memoria lor va fi păstrată până astăzi: „noi ne tragem" din cinci moşi : Bălălău, Târâlă, Mămăligă, Motnău şi Gălescu" spun cei mai bătrâTii şi mai cu­ noscători. Când au trăit aceştia, nu se ştie.

Constatăm că mai întotdeauna moşnenii declară că „hârtii" sau „scrisori" n'au ; au însă „stăpânire veche". Din acest mod de a-şi justifica drepturile, două lucruri sunt de reţinut: a) con­ vingerea că posesiunea le dă şi proprietatea, constituind totodată titlul doveditor, b) în ceeace priveşte proba : mărturia verbală, dincolo de orice act scris, care ar putea fi falsificat. Ştim că Domnul ţării avea calitatea şi dreptul de dominimn Ciliinens. Cum se explică atunci că moşnenii invocau uzucapiunea şi nu dovada domnească în scris ? Se spune că a existat o ase­ menea dovadă — un uric — scris, după plastica expresie a unui bătrân moşnean de aici, „cu litere de sânge" — probabil fiindcă Domnii obişnuiau să iscălească cu cerneală roşie — dar care se spune că s’a pierdut sau pus pe foc, din ignoranţă sau trădare.

Faptul că din hotarul moşnenilor spre N.V. se'ntindeau moşiile : Chiojdenii-Mari aparţinând lui Grigore Marghiloman şi Cluce­ rului Costache Neculescu, iar altele altor boeri, veniţi din alte părţi; restul munţilor aparţinând statului, ne face să credem că moşnenii au fost primii ocupanţi ai acestor locuri. Ei spun că au „stăpânire veche ca nişte vechi moşneni" şi cer „vechea stăpânire din descălicătoare". Despre care descălicătoare poate îi vorba aici, căci istoria ne-o pomeneşte pe aceea din veacul al 13-lea? Când încă şi astăzi pe Motnău şi'n Dumitreştii-de-Sus

1 Gr. Dănescu în Dicţionirul geografic al Jad. R.-Sărat, 1894 spune că Dumîtreştilor li se zicea la un moment dat ca atare Bălălăi. Cred că este o eroare căci această denumire n'a fost niciodată cunoscută.

O AŞEZARE DE MOŞNENI

145

se vorbeşte că strămoşii lor au fost aduşi pe aceste locuri de Negru-Vodă, ne 'ntrebăm dacă ipoteza că ei sunt primii ocupanţi ai acestor locuri, fie ca străjeri la marginea ţării1 fie spre colo­ nizare, nu este cea adevărată ?

Când în articolul amintit-2 afirmam că Dumitreştii s'au în­ temeiat aproximativ în preajma lui 1700, făceam o eroare.

In toate documentele se vorbeşte de Dumitreşti ca de o aşezare imemorială-: a) Astfel în zapisul Frâncului şi ai fratelui său Coman dela 1656 unul dintre cumpărători este Tatu ot Bordeşti din care se trage un neam numeros până astăzi. Ei cumpărau ia acea dată o moşie din afara celei pe care erau aşezaţi din vremuri trecute. b) In „dieata" lui „uncheaş Ion Bucureşteanu" la 1762 Mai 18 slujeşte ca martoră şi „baba Ioana" din Dumitreştii-de-Sus de ani 125, cu privire la un eveniment din vremea Ducăi-Voevod.

Iu documentele din veacul al 18-lea vom găsi neamuri cobo­ râtoare din cele cinci tulpini viguroase, personificate iniţial prin cei cinci moşi mari, fără însă vre-o legătură de nume. Se pare că numele nu este o suficientă dovadă, sau în orice caz nu este singura dovadă, a originii cuiva.

Am spus că din Bălălău sunt descendenţi cu acest nume.

Din Târâlă deasemenea. Găsim un Târâlă în anaforaua boerilor din 1784 precitatăŢca moşnean din Dumitreşti. Tot aici şi'n diata amintită mai sus a lui uncheaş Ion Bucureşteanu găsim pe un Negoiţă Mămăligă. Curgători din acest moş sunt şi astăzi. Din Gălescu, cu acest nume nu vom găsi urmaşi dar, în zapisul din 24 Aprilie 1800, prin care Ion Ţâr, Ionică Ţâr, Bucur Ţâr, re­ cunosc moşnenilor din Dumitreştii-de-jos, uncheaş Calotă, Ion Creţul, Gheorghe Lungul, Ion Vânătoru şi Ion Tudoroiu, dreptul de a stăpâni nesupăraţi deavalma cu ei în moşie, pe aceştia din urmă, cei d'ntâi îi numesc Găieşti ...„la mâna sus numiţilor Gă­ ieşti". Din Motnău am spus iarăşi că nu sunt descendenţi cu acest nume.

Neamuri mai numeroase de moşneni mai recente vom găsi; astfel: Stănileştii, Bucureştenii, Roşcoleşti sau Roşcani, Ţâruleşti, Lungeşti, Calotă, etc.

1 Vezi: „Limba vecină" — hotarul dintre Ţara Rom. şi Moldova — ar avea un sens în această ipoteză.

2 Analele Râmnicului, op. cit,

to

r.

146

GEORGE TATULESCU

Stănileştii se trag din Tatu ot Bordeşti, pe care autorul spiţei ce dăm aici îl numeşte „al treilea Moşu care se numeşte Tatu de Bordeşti". Spiţa este întocmită pela 1850.

Tatu ot Bordeşti a avut doi fii: Cârstea şi Stănild.

I j

I

i

L

I. Din Cârstea sunt: Radu, Stanu, Vlad şi Negoiţă.

1. Din Radu: Neculaiu, Movilă şi Simion.

A) Din Neculaiu : Maria şi Ilina, a) Din Ilina : Ilie şi Măriuţa.

B) Din Simion: Stanca, mama lui Mihaiu Stănilă şi Radu Stănilă.

2. Din Stan : Manolache, Toader, bărbatul Soficăi şi Vasile.

A) Din Manolache : Stana şi Toaderu, a) Din Toaderu : Constandinu Boştină şi Radu Stănilă.

B) Din Vasile : Ioana lui Mânu, b) Din Ioana : Măriuţa, nevasta lui Toma.

3. Din Vlad sunt: Andronache, Stanu, Radu şi Iordache A) Din Andronache : Manolache, Dinu şi Enache.

B) Din Stanu : Ionu, tata lui Ştefănache, Stanu, tata lui Logofătu Anghel şi Frăţilă.

C) Din Radu (Roşea): Mircea şi Ionu.

D) Din Iordache : Toaderu, Lazăr şi Frăţilă.

4. Din Negoiţă: Pavelu, Mihalcea, Stoica şi Ştefanu.

A) Din Pavela: Radu Bâtcă.

B) Din Mihalcea: Mihălcica şi Mihaiu.

C) Din Stoica : Costandinu, Negoiţă, Dumitru şi Ionu.

D) Din Ştefanu : Vasile şi Ioana.

II. Din Stănilă sunt: Mâinea, Negoiţă şi Stanu.

1. Din Mâinea: Mihaiu, Radu, Negoiţă şi Nastasia.

A) Din Mihaiu : Radu, a) Din Radu: Tache.

2. Din Negoiţă: Lupulu şi Pavelu.

A) Din Lupulu : Mafteiu.

B) Din Pavelu: Vasile Gheorghiţă.

3. Din Stanu: Anca şi nevasta lui Ion Blidaru şi Grigori.

A) Din Grigori: Gheorghe şi Pavelu.

B) Din Anca : Costache Bălălău.

C) Din nevasta lui Ion Blidaru: Radu şi Vasile.

O AŞEZARE DE MOŞNENI

147

Aici se încheie spiţa care cuprinde şase generaţii.

Pe cei din generaţia a 4-a îi găsim într'un zapis dela 1797 Febr. 2, ce-şi dau unii altora sub numele de Roşcoleşti, Stănileşti şi Ţâruleşti; iar pe cei din ultima şi anume pe Gh. Stănilă, Pavel, Tache Stănilă şi feciori de-ai lor ca Ilie Gh. Stănilă, Răduţă şi Gheorghiţă Stănilă îi găsim într'un vechilet din 1858 Maiu 19.

Bucureştenii se trag din Neniul aşa cum se spune în diata lui unchiaş Ion Bucuriştean la 1762.

Din Neniul sunt: Toader, Ghica, Voicil, Ştefan şi Oprea.

Din Oprea — după mărturia lui Kostandin Proca la 2 Martie 1800, s’a născut Ionii Bucuroşie[a]n. Martorul pomeneşte şi de un alt fecior al Nenului anume Tatu. Poate să fie o eroare.

Acest Ion Bucureşteanu este cel cu diata dela 1762. Are un nepot Ion Bucureşteanu care la 1793 s'a dus la divan să se plângă că Pitarul Neculaiu Dediulescu 1 nu-1 lasă să-şi stăpâ­ nească moşia.

La 1815 Mart. 28 moşnenii Lungeşti „toţi de obşte din Biceşti“ îi dau lui Ion Bucureşteanu, ca unuia care fusese la divan, mandatul de a se judeca în numele lor, făcându-1 frate de moşie2 cu ei în moşia Biceasca şi Proculeasca, pentru osteneala ce-şi dă.

Ion Bucureşteanu a avui un . fiu sau nepot, Stoica Bucureşteanul, iar acesta fiu pe Ion care semnează „Ion sin răposat Stoica Bucureştianu" (zapisul de împrumut al acestuia către dum­ nealui neguţitorul Arghirie, din 1849 Oct. 9).

Găsim din neamul Bucureştianu apoi, pe un Gheorghe Bucureştianu (cartea de judecată dată de judecătoria jud. Rîmnicului-sărat, din 1856, Oct. 23, într'o pricină dintre acesta şi paharnicul Zamfirache Sihleanu); pe Vasile Bucureştianu (zapisul din 1857, Aprilie 12); şi pe Ionu Bucureştian, Rad Bucureştian, Grigore Bucureştian (vechiletul din 1858 Maiu 19).

Un Scarlat Bucureştianu, pe care-1 găsim în multe docu­ mente ale timpului, deşi semnează uneori cu acest nume, era

1 Boernaş din R.-Sarat. In catagrafia de la 1829 op. cit. găsim din des­ cendenţii acestuia pe un Pavalache Dedulescu Stolnic, pe Anastasie Dedulescu serdar şi pe Iordache Dedulescu, căminar.

2 Foarte interesantă această instituţie din vechiul drept românesc „frăţie de moşie" conferind drepturi egale celui admis. Trebuia însă consimţământul tuturor obştenifor.

148

GEORGE TATULESCU

numai ginere al lui Ion Bucureştianu, aşa cum reiese dîntr’un zapis dela 1824 Maiu 13 şi dintr'o carte de judecată din 1808 Mart 25 contrasemnată de „Iordachi Curt paharnic".

Pentru celelalte ramuri, din lipsă de date, nu putem recon­ stitui spiţa neamului. Intr’un zapis din 1824 Oct. 26 dat de Ion sin Manea Blidarul la mâna lui Dumitru Jugănarul găsim că: Ion se trage din Manca, Manea din Stoica Blidarul, acesta din Dragomir Blidar, Dragomir Blidar din Radu Măcelarul, acesta din Moşii şi Moşu din Bodea descăiicâtor 1.

Pe toţi aceşti moşneni din deosebite ramuri îi găsirn în ac­ tele timpului când alături în apărarea drepturilor lor de moşie, când ca adversari şi nu odată numai, îi găsim la divan. Aceste nesfârşite procese au durat până înaintea războiului mondial, cu Grigore şi Alexandru Marghiloman pentru partea de moşie din Dealul Roşu şi cu Orlenii pentru câteva sute de hectare din moşia Cărbuneştii. Deasemenea moşnenii din Biceşti, cari în afară de procesele amintite cu domnia şi mănăstirea Râmnic, s'au ju­ decat cu boerii Niculescu, lucru dovedit cu prisosinţă prin mul­ ţimea chitanţelor de contribuţiune la susţinerea proceselor în faţa instanţelor.

Pentru precizarea trecutului satelor noastre moşneneşti va trebui întotdeauna să se urmărească firul spiţelor de neam. Se poate întâmpla ca un neam să dispară, să degenereze, ori să n'aibă descendenţi în linie bărbătească. Este un proces firesc.

Se mai poate întâmpla să-şi schimbe numele pentru a se indivi­ dualiza mai bine, lucru foarte frecvent în trecut. De pildă această spiţă coborâtoare din Tatu ot Bordeşti: s'a împărţit în Stănileşti, Roşcari şi Roşcoleşti, Mihalcea şi Mihălcica — nume rămase şi foarte răspândite. Astfel într'un zapis din 1800 Sept.

17 se spune: „Adică eu Ilie dat-am adiverinţa mea la mâna vă­ rului mieu Mihaiu Stănilă, precum să s[ă] ştie că i-am dat ade­ verinţă ca să fie volnic pă partia mea de moşie a moşului meu Necolaiu Roşea şi al moş Simion Roşea, etc." Zapisul din 1797 Febr. 2 : „Noi moşneni Roşcoleştii i Stănăleştii i Ţâruleştii..."

Acelaşi fenomen şi'n Biceştii-de-sus : în „încredinţarea" dela 1 Această spiţă cuprinzând 7 generaţii anterioare lui 1800, dedu­ cem că cei ce au „descălecat" aici sunt cel puţin dela jumătatea vea­ cului al 16-lea. Cei cinci moşi mari însă, trebue să fie mai dinainte aici, căci aveau o mai bună şi mai întinsă aşezare.

I

O AŞEZARE DE MOŞNENI

l4â

1815 Mart 28 dată lui Ion Bucureşteanu sunt semnaţi sub numele de moşnenii Lungeşti (dela Lungul) următorii: Ion sin Ca­ lotă, Toader braţ ego, Lupul sin Creţul, Câr[s]tea zet Ion Calotă, Ion sin Ion Creţul, Enache sin Gheorghe Lungu, Dămiean şi Vasile sin Gheorghe Lungu.

In zapisul dela 1800, Aprilie 24 sub numele de moşnenii Găieşti (dela moşul Gălescu) semnează: uncheaş Calotă, Ion Creţul, Gheorghe Lungul, Ion Vânătoru, Ion Tudoroiu.

In zapisul dela 1806 Iuli 20 se zice: „Noi moşnenii Găieşti din Biceşti" şi semnează : Ion Calotă, Gheorghe Lungul, Ion Creţul, Pavăl Neguţu, Dămiean, Scărlatu Bucureşteanu, Ioan Vasilică, Neagul sin Tănase, Ion sin Calotă, Enache „cu frat meu".

In două documente: 1752 şi 1781, găsim doi martori: Ion sin Galii i Gheorghe sin Galii. Să fie oare urmaşi din moşul Gă­ lescu prin transformarea numelui ? Un întreg cătun se chiamă Găloeştii. Ei au venit din Dumitreştii-de-sus în Biceştii-de-jos unde au format în scurtă vreme cătunul acesta. Pare-se că această evadare dintr'un pământ într'altul le-a dat o vigoare nouă.

Idee care concordă perfect cu realitatea în evoluţia colectivităţilor.

Afirmam \ după spusa oamenilor de aici, că Dumitreştii îşi trag numele dela un oarecere Dumitru Borcan, venit din Lopâtciri, depe Slănicul Buzăului, de unde moşia în parte s'a numit şi Dumitreasca până la 1864, iar descendenţii lui, Dumitreşti, sau ai lui Dumitru, ori din Dumitru.

Intr'un zapis din 1824, Maiu 13 găsim pe un Dumitru Borcan care împreună cu fraţii săi, Sandu Borcan, Ion Borcan, Gheorghe Borcan şi Neculaiu Borcan vând moşnenilor Stănileşti, Roşcoleşti şi Ţâruleşti, moşia lor, din a patra parte Peleticu.

Numele Borcan nu mai este astăzi. Se mai găsesc din acest neam în acte până pe la 1859.

In orice caz, nu se poate susţine că Dumitreştii îşi au denumirea dela acest Dumitru Borcan pentru consideraţiunile : 1. Că acest Borcan îşi avea el şi fraţii lui moşia în aceea numită Peleticu, deasupra Dumitreştilor şi deci departe de centru, leagănul vieţii de aici; 2. Pentrucă Dumitreştii îşi aveau deja stabilit numele cu mult mai înainte.

Analele Râmnicului, op. cil.

1

150

George tatulescu

Nici vre-un ascendent al acestui Borcan cu acelaşi nume nu poate fi autorul. Căci mai curând şi-ar putea trage numele dela un Dumitresc autentic din care neam găsim pe un „uncheaş Stan D.umiţresc de ani 90“ martor în diata lui Ion Bucureşteanu dela J^762 Maiu î87~ŞT~tot în acest document se vorbeşte de „parte noastră de moşie din Dumitreşti-de-jos“, ceeace denotă că însăşi denumirile de Dumitreştii-de-sus şi Dumitreştii-de-jos erau foarte vechi.

'— (

ar

Denumirile satelor_jîiceştii-de-sus şi de jos nu ne spun nimic prin ele înşile. Circulă, referitoare la originea acestor denu^ miri, anecdota următoare: când, nu se ştie, într’o vară pe vre­ mea cositului, în poenile moşiei, s'a iscat între moşneni o ceartă care a degenerat în bătae. Şi fiind tocmai la căratul fânului, cum toţi erau veniţi cu carele şi aveau bice pentru mânat boii, bătaia s'a făcut cu bicele. Se pare că a fost aşa de înverşunată, încât a rămas de pomină, iar moşiei i s’a zis deatunci moşia bătăii cu bicele, deci Biceasca — denumire păstrată până astăzi şi împru­ mutată şi satelor.

In această moşie, a fost multă vreme vârâtă o moşie mai mică numită „Proculeasca“ de c.ca 200 stânjeni de moşie apar­ ţinând fraţilor Proca, Procuieştii cum li se spune în unele docu­ mente, sau şi Proceşti în altele. Se spune că erau originari din Ardeal.

Găsim dintre aceştia pe Mihul Căpt. Proca care pare să fi trăit pe la 1700. Acesta are trei fii: Negoiţă Mazilul \ Necula şi Toader 3. Toader (fost vătaf de Plaiu) are două fete : Smaranda şi Ilina ; Necula deasemenea două : Chiţa şi Marica. Mai găsim pe un Costandin Proca ’5 şi alţi descendenţi : „Manolachi i Gligore i Scarlat i Ene Procuieştii". Ei au vândut moşia moş!

1 Ia cartea de judecată a 4 boeri dela Divan din 1752 Dech. 5 ale căror nume sunt în parte indescifrabile : B. biv-vel-ban. K. vel vornic Z. vel-ban Ş.

Văc(ă)r(escu) vel-logofăt — «dată din lumioată porunca Prea înălţatului nostru Domn Ion Matei Gbica Vvd».

2 In cartea de judecată din 1781 Mart. 8 dată la Dîvan în judecata cu 'Toderică Unchieşu i a Lupului Prundar i Ion Unchiaşu Lungul cu cetaşii lot* 3 In adeverinţa din 1808 Martie 2»

M

O AŞEZARE DE MOŞNENI

151

nenilor Lungeşti prin zapisul din 1806, Iuli 20 1. Printre stră­ moşii moşnenilor de aici din Biceşti se citează foarte des numele lui Loghin moşneanul 2 Pare să fi fost un om foarte cuprins şi vajnic în apărarea drepturilor sale de moşie.

Studiind ramurile de moşneni mai importante, pe cât ne-a îngăduit insuficienţa documentelor, vom căuta să vedem diferi­ tele origini ale populaţiei de aici.

Admiţând că primii locuitori, strămoşi ai celor de astăzi, sunt cei cinci moşi mari din vremuri imemoriale, evident relativ, peste autohtoni au venit şi străini cari s'au amestecat cu aceştia dând cu timpul populaţia atât de interesantă ca aspect etnic, de aici.

Aceşti străini au venit din trei părţi: Slănicul Buzăului, Ardeal şi Vrancea.

1. Depe Slănicul Buzăului. S'a produs o adevărată migraţiune. Sate ca Muceştii şi în parte Buda, aşezate tot pe valea Râmnicului, sunt întemeiate de aceştia. Mulţi veniţi din Mâinzăleşti, jud. Buzău, poartă numele satului lor de origine : Mânzală, Mânzălescu, Mânzăluş. Încă o dovadă este satul limitrof Chiojdeni, care până la recenta reformă administrativă da numele unei comune, ai cărui locuitori sunt originari din Chiojd (Buzău).

Dar pe când satele acestea sunt opera aproape exclusivă a lor, deoarece în aceste locuri au găsit doar aşezări sporadice, la Du-

1 In zapisul din 1806 Iuli 20. In acest zapis găsim aplicaţia dreptului de „protimisis** — dreptul pe care-1 aveau rudele şi vecinii de a cumpăra ei înnaintea altora proprietatea ce se vindea. Numai după ce erau întrebaţi aceştia, dacă vor sau nu să se „protimisească**, era liber vânzătorul să vândă altuia străin, ori nu, după cum înţelegeau sau nu să se prevaleze de acest drept: „...care această moşii o vândusem lui logofătul Ştefan Sameşu şi protiniisindll-SC aceşti moşneni ce sânt mai sus arătaţi, n'au îngăduit a se lăsă pe logofăt Ştefan ca să o ia dumnealui moşii şi au răspuns dumnealor toţi bani...4* 5 a) Cartea de jud. a lui Donea Căpitanul din 1706 Iulie 15. împărţeala moşiei Peleticu : o parte Loghin moşneanul şi Popa Fătul trei părţi. b) Actul de danie c.ca anul 1760 al lui Tudorache Căpitan cu soţia sa Stanca prin care donează partea acesteia după soţul cel dintâi, vătaf Neagul care o avea danie dela „Lovin** în moşia Peleticului, mănăstirii Râmnic. Acea­ stă parte era de „jumătate dă moş**, cealaltă „jumătate dă moş** rămânând ne­ poţilor lui Loghin. Aici se vede cum moşia era împărţită pe „moşi** şi aşa se stăpânea de urmaşi. In cartea de alegere dela 1755 Oct. 4 chiar se spune că mănăstirea Râmnic stăpânea trei „moşi**, iar nepoţii lui Loghin un .moş.

152

GEORGE TATULESCU

mitreşti, unde au întâlnit o organizaţie străveche, s'au pierdut în massa moşnenilor, unii mai păstrându-şi numele ce le arată originea.

Această migraţiune se datoreşte aceluiaşi proces de transhumanţă relevat de D-l Aurel Sava în Documente Piitnene 1, în legătură cu originea satului Vâlcani din Vrancea.

Este în deobşte cunoscut că aşezămintele omeneşti se fac de obiceiu la confluenţa sau pe malul apelor. Pentrucă aici vor găsi întotdeauna un loc mai larg şi trecere.

Logic şi sigur este că aici, la confluenţa râurilor Râmnic şi

l :

Schitul Vărzăreşti.

n

Desen de Const. Iacob.

. Moţnău, s'au aşezat primii locuitori ai Dumitreştilor, veniţi, mai mult decât probabil, tot din vestul ţării. Conjectură bazată pe observarea limbii, portului, dansurilor şi obiceiurilor.

2, Din Ardeal: Probabil din ţinutul Trei-Scalinelor, Cin­ cului, Braşovului. Aşezaţi de predilecţie în Biceştii-de-sus, sat mai nou.

Consideraţiuni: din vremurile cele mai vechi, valea Râmni­ cului, continuată cu văile Bâscelor din Buzău pentru ciobanii din 1 A. Sava op. cit. = Studiul introductiv p. XVIII. Această migraţiune are o direcţie N.E. deducând după capetele expansiunii teritoriale a celor migraţi.

O AŞEZARE DE MOŞNENI

153

Covasna — centru ciobănesc — sau peste munţii Purul şi Motiicorul pentru alţii, au constituit cel mai bun drum pentru pere­ grinajul oierilor din Ardeal spre câmpia dunăreană şi bălţile Dunării l. Era cel mai bun, fiindcă era cel mai scurt şi cu locuri bune pentru păşunat, popasuri bine chibzuite de natură. Mulţi s'au stabilit aici. Deaceea, toţi cei din regiunea muntoasă a jud.

R.-Sărat vor fi numiţi „mocani", deşi ocupaţia lor principală de astăzi este aceea a fasonării lemnului. Ori, „mocani" erau cei din Ardeal. Fraţii Proca chiar, se spune că erau din Ardeal.

Bătrânii înşişi mărturisesc că bunicii lor erau din Ardeal.

3. Din Vrancea : In hotarnica lui Lambru se vorbeşte despre o mărturie scrisă din 1846, Iulie 6 2, a lui „Stoica Spulber, om ca de ani 80, Tudor Cargiochiu (poate dela Carşocheşti — Spulber din Vrancea) ca de ani 70, Ion Spulber ca de ani 60, priotul Feodor şi Costandin Moţoiu, ca de ani 70, adeverită cu peceţia satului Spulberu şi de privighetorul de Vrancea la nr. 289 let.

846, Iunie 9, în cuprinderea că ei fiind cu şederea în satul Spulberu şi ţiind cu arindă 15 ani cocul (sic) moşie Dumitreştide-sus luat dela moşneni mai din ’nainte". Aceasta ne dovedeşte cel puţin o frecvenţă de relaţiuni. De aici şi până la stabilire nu e decât un pas, care deja era făcut. Astfel unele familii ca Gheba sunt venite dela Ghebari din Vrancea 8, Bâtcă, deasemenea, mai dinainte vreme. Un Apostu Bâtcă a venit din Vrancea şi s’a aşezat în cătunul Strâmba, satul Poeniţa, acum cinci generaţii, deci cam pela 1800.

Toate aceste elemente cu origini diferite, unindu-se şi cu alte elemente eterogene s’au contopit într'o mare măsură în de­ cursul vremii, cu predominanţa însă, puternică, a elementului muntenesc. încheind, cred că toate satele şi moşiile Dumitreştilor au constituit la început o unitate, care cu vremea s'a frânt în mai multe bucăţi căpătând diferitele denumiri despre cari am vorbit.

Deduc[iune care se bazează pe observarea diferitelor aşezări ale urmaşilor celor cinci moşi mari, cari aşezări corespund aproape exact moşiilor şi satelor studiate.

GEORGE TATULESCU. 1 Grai şi suflet, IV, „Păstoritul in Vranceatt de Ion Dxaconu.

5 Aurel Sava op. cit. p. XVIII. 3 Aurel Sava op. cit. p. XIX.

PRIMELE TIPĂRITURI RÂMNICENE (1875—1885) Aşezat între oraşe cu tradiţie culturală mai veche, SlamRâmnicul dă târziu semne de activitate tipografică.

După cercetările mele, prima tipăritură râmniceană nu se ridică mai sus de anul 1875, pe când Biizăul ne dă prima tipă­ ritură încă dela 1691 („Pravoslavnica mărturisire" traducere de Radu Greceanul J), Brăila la 1838 („Cuvîntîi la sănţirea Sf. Nicolae din Brăila" de I. Penescu 2) şi Focşanii în anul unirii 1859 („Protocolele comisiunii centrale" pe 1859—60, sesiunea I, ediţie oficială 8).

De primele tipărituri râmnicene este legat numele Eufrositiei C. Hommoriceann, care dă la lumină în 1875 următoarea carte aflată în Biblioteca Academiei Române : 1. Conoscinţe industriali. Typographia P. Th. Pecetescu, 1875, 18x 12 cm., [4 foi] -}- 192 + VI pg. — Cartea cuprinde ca­ pitole despre fiecare industrie în parte şi note biografice a ma­ rilor inventatori.

Exemplarul Academiei are pe verso-ul foaiei de titlu iscă­ litura autoarei, iar pe a patra foaie (albă) următorul autograf: „Domnului Ion M. Minescu spre suvenire, Autorea. 3 Iuniu 1875. Râmnicul-Sărat",

*) Vezi monumentala „Bibliografie românească veche" de Ion Biana şi iVerva Hodoş, tom. I, p. 321.

-) Cartea se află în Biblioteca Academiei.

3) Vezi Dimitrie Iarcu, „Bibliografia chronologică română", ed. II, *873, p. 87.

: -

PRIMELE TIPĂRITURI RÂMNICENE

155

In toamna aceluiaş an, Eufrosina Hommoriceanu scoate cea dintâi revistă râmniceană „Aurora". Am găsit numerele 1—4 din această publicaţie la Biblioteca Comunală din Brăila (nr. 683), iar nr. 5 la Academia Română (P. II. 1114). Iată indicaţiile bi­ bliografice ale primului număr : 2. Aurora. Apare la 3/15 ale fiecărei luni. Redactoare Eufrosina C. Hommoricenu. Râmnicu-Sarat, Imprimeria P. Th. Pecetescu, 31x24 cm., 16 pagini, Anul I, nr. 1: 3/15 Octom­ brie 1875.

Dela Ianuarie 1876, redactoarea, nemulţumită de serviciile tipografiei Pecetescu 1), imprimă revista la Buzău, scoţând nr.

4 şi 5 în „Noua Typographia Română Al. Georgescu" 2).

Revista are scop cultural-naţional. In cele cinci numere (nu cred să fi apărut mai multe) găsim numeroase articole de cultură şi literatură, cu specială atenţie asupra feminismului. Mai sânt multe chestiuni de economie domestică. Găsim articole despre d-na Neker „muma d-nei de Stael" (pe care o numeşte „o stea între stele"), despre Michelangelo, Milton şi Camoens, Maria Gaetana Agnesi şi Clotilda Tambroni, Leonardo da Vinci, Olivier de Serres („părintele agriculturii franceze"), etc. „Foiţa Aurorei" dă o traducere din Laurenfiu Alderam despre viaţa şi opera lui Ugo Foscolo (nr. 2 şi 3) şi un „curs de economie casnică tradus după „d-na Eugeni Hippeau“ (nr. 4 şi 5).

Autoarea mai publică opt poezii originale care dovedesc o simţire delicată, deşi nu prezintă interes estetic.

Cele optzeci de pagini tipărite sânt scrise aproape în între­ gime de redactoare. Alţi colaboratori sânt: Gr. M. Jipescu din Bucureşti a cărui scrisoare de urare către noua revistă e publi­ cată în nr. 3, împreună cu o „Cercetare asupra fetelor popo­ rului nostru ţăran"; Ecciterinci S. Janti din Buzău care iscăleşte în acelaş număr un „Imn pentru principile Carol", dând prilejul d-nei Maria Flehtenmacher din Bucureşti să protesteze printr'o i) Despre tipografia Pecetescu găsim câteva date în Gr. Cre(.u, „Tipo­ grafiile din România dela 1801 până astăzi", Bucureşti 1910: s'a înfiinţat la 14 Decembrie 1874 (p. 25); Pecetescu aduce în anul 1880 sau în cel următor o maşină „nr. 221 Kaiser 1880" (p. 30).

-) Vezi şi articolul meu „Cea mai veche revistă râmniceană" în „Analele Rîmnicului" Martie—Aprilie 1924, p. 123.

156

ION M. GANE

lungă scrisoare, publicată în nr. următor, cum că imnul este al acesteia, fiind chiar publicat într'o broşură de poezii a sa din 1871. D-ra Janti s’a desvinovăţit zicând că a învăţat poezia pe de rost în şcoală, dar nu-i ştia autorul!

Zece ani mai târziu, redactoarea „Aurorii" tipăreşte la Râmnic 2) două studii sociale: 3. Căsătoria. Scriere premiată cu premiul I-iu la concur­ sul literaturii deschis la Gherla de ziarul „Amicul Familiei" la 18/30 Iunie 1883. Revăzută şi mai adăogată de autoarea. Rîmniculîi-Sărat, Tip. P. Th. Pecetescu, 1885, 19x 12, 5 cm., 80 pg.

Studiul are un motto din Balzac: „Le mariage est la vie dans la vie".

4. Femeea. Scriere premiată... etc., (ca mai sus), 76 p.

Cartea are următorul motto din Eugene Pelletan: „L'avenir n'aura vaincu le passe que le jour ou il aura mis la femme de son cote. Jusqu’alors il ne merite pas la Victoire".

Aceste două cărţi sânt apărute sub numele de Eufrosina Al. Stoenescu, deoarece, la 1885, autoarea erâ măritată cu că­ pitanul activ Alexandru Stoenescu din regimentul 9 dorobanţi

i

R.-Sărat. ...Cum vedem, o întreagă activitate tipografică, pentru care râmnicenii trebue să fie recunoscători acestei frumoase femei.

Dealtfel, Eufrosina Hommoriceanu a rămas ca una dintre femini­ stele române de frunte. Câteva date biografice ne dă d-na Elena Dr. Bogdan în cartea sa „Feminismul" (Timişoara, 1926): s’a născut la Vălenii-de-Munte (Prahova) în anul 1853 ca fiică a lui Constantin Hommoriceanu. A fost profesoară la „Azilul Elena Doamna" din Bucureşti. Erâ poliglotă: cunoşteâ limbile franceză, italiană, germană, engleză şi română. A fost ziaristă italiană şi o scriitoare de merit. Specialistă în problemele sociale, le-a tra­ tat cu competenţă, în reviste şi ziare bucureştene. (Păcat însă că Elena Dr. Bogdan îi stâlceşte numele, zicându-i: Eufrozinea Ho marigeana /).

Scriitoarea Argentina D. C. Monteoru, în volumul său „Zâmbete şi lacrimi" (Bucureşti, 1919) vorbeşte despre o familie

*) La Bucureşti, a mai tipărit în 1872 volumul „Femeia şi edllcnl(illnea,• (apuci Iarcu, 1873, p. XX).

■

PRIMELE TIPĂRITURI RÂMNICENE Hommoriceanu dela Buzău (p. 107): desigur că feministei noastre.

157

.

este familia

In răstimpul dela Februarie 1876 (când a dispărut „Aurora") până la 1885 (când au apărut cele două studii sociale), s'au mai tipărit şi alte publicaţii. Aşâ, tot în anul 1876, apar două gazete : 5. * Justiţia. Martie—? 1876. Odată pe săptămână. (Nu e la Academie. Vezi: „Vocea Covurluiului", Galaţi, 18 Martie 1876).

6. Gazeta oficială, foaie de publicaţii a judeţului R.-Sărat.

Octombrie 1876 — 2 Decembrie 1890; Bucureşti 4 Dec. 1899 — 7 Oct. 1904 şi apoi Focşani 6 Ian. 1905 — continuă sub titlul „Monitorul judeţului R.-Sărat".

Peste cinci ani mai apare un ziar : 7. * Salvarea, ziar al intereselor locale. Februarie — Iulie 1881. Două pe săptămână. (Nu e la Academie. Vezi: HodoşIonescu, op. cit., p. 646).

Anul 1882 dă la iveală două cărţi şi două ziare : 8. * Râmnicul. Martie 1882 — Martie 1883. Două pe săp­ tămână. (Nu e la Academie. Vezi: Hodoş-Ionescu, op. cit., p. 536).

9. Curierul Rîmnicului. Iulie 1882— 11 Iulie 1885. Două pe săptămână. Tip. ziarului „Curierul Râmnicului", 42x27.

10. Datculescu (C- C.). Tratat de horticultură. Florile.

Ediţiune împodobit! cu 115 gravuri intercalate în text. Proprie­ tatea şi editura autorului, Tip. P. Th. Pecetescu, 1882, 23x 14 cm., XI -f- 333 p.

11. Nicolescu (Constantin C.). Monahismul fată cu difatiiaţiuniie ziarului „Desceptarea“ sau Restabilirea Adevă­ rului historic şi Tradiţiunei Bisericei. Tip. Petru Th. Pecete­ scu, 1882, 18 x 12 cm., 13 p.

Acelaş C. C. Nicolescu publică peste un an o altă broşură pravoslavnică : 12. Un respuns Orthodoxului, ziar oficios al Metropoliei. Tip. P. Th. Pecetescu, 1883, 20,5 x 13 cm., X p. -}- 1 filă+ 15 p.

Iar harnicul autor al preţiosului tratat de horticultă din 1882, scoate, după doi ani, cea mai însemnată revistă râmniceană şi totodată, apreciată publicaţie culturală. E vorba de cunoscuta:

• ION M. GANE

158

13. Gazeta Săteanului, foaia cunoscutelor trebuincioase poporului. Director, proprietar şi fondator C. C. Datcu eseu.

R.-Sărat, Tip. Gazetei Săteanului, 5 Fevr. 1884 — 20 Nov. 1897; Bucureşti 5 Dec. 1897 — 20 April 1898. Iarăşi R.-Sărat 5 Mai 5 Oct. 1898 şi însfârşit Bucureşti 20 Oct. 1898 — 20 Ian. 1904.

De două ori pe lună, 29 x 20 cm. Anul 10 lei.

Revista, pe lângă utilitatea ce a prezentat-o atunci, fiind redactată pe înţelesul sătenilor şi răspândită în toată ţara, po­ sedă în colecţiile ei o sumedenie de informaţii privitoare la viaţa judeţului Râmnic, de care va trebui să se ţină seama în istoria culturală a acestei frânturi de ţară. La gazeta aceasta au colaborat şi scriitorii noştri de seamă ]).

In acelaş an mai apare ziarul: 14. * Resistenţ?. Aug.—Oct. 1884. Două pe săptămână.

Redactor: Câţă Niculescu. (Nu e la Academie. Vezi: HodoşIonescu, p. 554).

In anul următor 1885, afară de cele două studii al EufrOsinei Hommoriceanu (descrise la nr. 3 şi 4), mai apar o broşură anonimă şi două ziare: 15. Socialiştii sau un nou gen de corupţie de „un Monarchist". Tip. „Gazetei Săteanului*', 1885,23x14.5, VI — 95 p.

16. Râmnicu-Sărat, ziar liberal. 11 Fevr. 1885 — 14 Dec. 1886. Odată pe săptămână. Sub direcţiunea unui comitet. Tip. P. Th. Pecetescu, Fol., 6 (48 x 32).

17. Gazeta de Rîmnic. Foaie de publicaţiuni administra­ tive a judeţului R.-Sărat, tratând şi despre agricultură, comerciu şi industrie. R.-Sărat 12 Aug. 1885 — 2 Dec. 1899, apoi Bucu­ reşti 4 Dec. 1899 — 7 Oct. 1904.

Dela 1885 încoace, tipăriturile se înmulţesc, datorită activi­ tăţii tipografiilor mai vechi: P. Th. Pecetescu şi „Gazetei Sătea­ nului", precum şi celor mai nouă: „Traian", „Naţională*4 (Ioan Spânu), B. Davidescu, Leon Svorene, A. Posmantir, „Poporul" (Iorgu Constantiniu), „Lumina" (N. Chiriţescu) şi „Naţionala" (proprietar K. K. Brăescu). ¥

¥

Despre cărţile râmnicene nu s'a mai scris nimic. In ce pri') Vezi: Însemnarea mea „Gazeta Săteanului" în „Analele Rîmnicului" Maiu 1924, p. 138 şi (Gheorghiu) „Un răspuns. (Amintiri despre C. C. Datculescu şi Al. Vlahuţă") în „Machina", Febr. — Mart. 1925, pag. 94_95.

y

PRIMELE TIPĂRITURI RÂMNICENE

159

veşte revistele şi ziarele, 37 dintre ele, apărute dela 1875 până la 1906, sânt bibliografiate în „Publicaţiunile periodice române­ şti" de Nerza Hodoş şi Al. Sădi lor eseu, cu o introducere de Ion Biarui. Tom. I. (catalog alfabetic), Bucureşti, 1913.

In ziarul „Râmnicul-Sărat" din 15 Martie 1926, am tipărit şi eu o »listă a publicaţiilor râmnicene", în care am descris 73 reviste şi ziare, dintre care 34 aflătoare în catalogul sus menţio­ nat, 1 publicaţie din 1904 nemenţionată în acel catalog, iar restut de 38 reviste şi ziare sânt cele apărute dela 1907 până la 1926.

Nu avem aşâ dar un ,,istoric al presei râmnicene" care să ne înfăţişeze o icoană sintetică a mişcării tipografice locale, aşa cum se află pentru alte oraşe. Un râmnicean, sacrificând puţină muncă şi puţin timp, ar puteâ să dee la lumină o astfel de operă care ar Ji trebuit să existe mai de mult!

ION M, GANE.

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT Nedîndu-se folklorului pînă acum cincisprezece ani adevă­ rată atenţie, publicîndu-se ca atare prea multă (şi fără metodă) poesie populară din unele ţinuturi şi de loc din altele, se ex­ plică de ce judeţul Rîmnicului-sărat este încă intact sub acest aspect. Căci folklorul — ca oricare altă disciplină ştiinţifică — nu tfebue să fie la îndămîna tuturor. Dacă uneori şi copiii de clasa a IlI-a primară au putut fi colaboratori la unele publicaţii remarcabile de folklor 1 ; sau dacă alteori — din prea mult zel — s'a ajuns la publicarea de motive scatologice 2, astăzi metoda se cunoaşte: folkloristul este cercetătorul bine iniţiat în întreaga producţie populară a unui neam şi poate publica numai ce ajută studiului.

Rîmnicul-sărat trebue să ocupe un loc de frunte în discuţia folklorului romînesc. Situat geograficeşte aproape de unghiul unde Carpaţii cotesc spre nord — ca o firească prelungire a plaiu­ rilor ce se desprind din munţii Vrancei şi în imediat contact cu Ardealul — judeţul presintă. apreciabile posibilităţi de transhumanţă: este punctul de tăiere a păsurilor păstoreşti ce duc din Ardeal în munţii Buzăului, Rîmnicului şi Vrancei (se cunoaşte rostul transhumanţei în formaţia poesiei populare). Plaiurile vrăncene dese ori au fost păsuri păstoreşte din spre Ardeal, după cum şi acelea care leagă Vrancea cu Rîmnicul 8; ele dovedesc temeinice legături etnice: Vrâncenii se stabiliau adesea în Rîm1 Tudor Pamfile, II, 28. * Gr. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, 460 «De mititel mă'nsurai», 888 «Fa leliţă schimbăreaţă».

3 Grai şi suflet, IV, 257—310: Pâstoritul în Vrancea.

i

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

16f

nicul-sărat, venind aici, întîi pentru păşunat la timp de secetă, apoi stabilindu-se prin căsătorii l. Un studiu etnografic va trebui deci să dovedească măsura posibilităţilor de trecere în trecut, a turmelor din Ardeal în Rîmnic şi de aici în Vrancea, sau invers 2.

Căci migraţiile păstoreşti din Ardeal în Rîmnic au fost dese şi puternice : aşezările mocăneşti din Breţcu, Covasna etc., în co­ munele Bogza, Căiata, Gugeşti, Sihlea, Voetinul — din Rîmnic — ţin pînă astăzi n. Aceştia veniau de multe ori cu Vrâncenii păstori 4, fiind clăcaşi pe moşiile boiereşti, plătind patentă (Mconţ“) şi muncind un număr de zile anual (astăzi aşezările acestea să­ teşti presintă oarecum diferenţieri etnice : Mocanii locuesc o parte a satului, au portul deosebit de al localnicilor şi-şi păstrează poesia populară, destul de bogată în doine şi mai ales în stri­ gături de joc). Deci nu e greu de bănuit cît de frecventat a fost ţinutul Rîmnicului de migraţiile păstoreşti (din Ardeal şi Vrancea) care se îndreptau — firesc — spre cîmpia Bărăganului, pentru Dobrogea. Fără îndoeală că aceste fapte vor trebui desprinse, avîndu-se în vedere şi regiunea Buzăului. Pentru Vrancea va fi suficientă o singură dovadă.

Similitudinea temelor folklorice din ţinutul vrăncean şi Rîmnicul-sărat este o evidenţă imediată pentru cine cunoaşte cît de puţin poesia populară a celor două ţinuturi. 0 strigătură de joc din Vrancea : Hai la /.ioc cari puteţ, Cari nu, nu vă prindeţ, Cî-s flăcăi dim mulţi sati Şî zioacî cari cum poati este ca şi în Rîmnicul-sărat G. Sau alta :

1 Onomasticul Vrănceanu este întîlnit des în satele mocăneşti şi de cîmpie din Rîmnicu>-sărat, de altfel ca şi în cele dela munte. Dese ori şi Rîmniceni dela Neculele vin în satele vrăncene de pe valea Zăbalei şi se căsătoresc aici.

2 Se ştie cum păstoritul a fost un factor esenţial în creaţia şi transferarea temelor folklorice şi cum folklorul păstoresc este eminamente primitiv şi cu o valoare estetică superioară celui de astăzi.

3 Grai şi suflet, III, JOI. < Ibid., J02. s v. text. DCCXCVIII, voi. II din colecţia noastră inedită Ţinutul Vrancei. c Grai şi suflet, III, 299.

U

ION DIACONII

162 Cît oi h'i şoi mai trăi, .F,atî mari n'oi iubi; Mai g'ini o nevestea, Cî- ştii ce-i dragostea 1.

e întocmai ca în Vrancea 2. Asemenea apropieri arată un contact viu între Vrânceni şi Rîmniceni, dovedit şi de documentele care vorbesc uneori despre „Mocanii birnici dela Ţinutul Putnei care au venit „din Ţara-Rumăniască u a ; sau de cîte un Ion Lepădatu, venit „încoace (în Rîmnic) dela Vrancea" Prin urmare, contin­ genţele folklorice dintre Rîmnicul-sărat şi celelalte ţinuturi ve­ cine sînt apreciabile ; păcat că sunt acum un minus pentru representarea sufletului romînesc în poesia populară rîmniceană.

Cele cîteva motive populare publicate pînă astăzi, nu socotesc mult pentru cercetările strict folklorice, ca şi pentru cele dialectologice. Publică întîiu texte folklorice — valabile din punctul de vedere amintit — revista Grai şi suflat iar în Graiul nostru se dau in transcriere dialectologicâ texte vorbite din cîteva

1 Ibid., 309.

- Ţinutul Vrancei, text. DXXXII. Tot aşa se dovedesc temele din Grai şi suflet, III, 130, 31J. 3 Iorga, Documentele familiei Callimachi, II, 104. ‘ Document din 3 Iulie 1806 — colecţia Inedită Aurel V. Sava. Scbltul Valea-neagră din Vrancea este clădit de Vrânceni şl călugări dela schitul Poianamărului din Rîmnicul-sărat (Aurel V. Sava, Documente putnene, I, 144, J 45), iar un călugăr, Legera (ibid., 179), se gîndeşte Ia un alt schit pe Dealul To(anul (Sava presupune că ar putea fi un discipol de al cărturarului Palsle Vellclcovschl dela Polana-mărulul: ibid., XIX). In pomelnicele schitului Polanamărulul găsim dese ori pe Nerejenl {ibid., XIX). In 1846 Spulberenll dove­ desc că au ţinut 15 ani, în arendă, moşia DumItreştII-de-sus din Rîmnicul-sărat {ibid., XIX).

5 An. Iii, 101-133, 297—344: 111 — 114, 118, 325 (motive din satul Bogsa), 124 (din Căiata), 130 (din Gugeşti), 299 (din Vintlllasca), 304—305 (din jitia), 309 (din Dealul-sărel). Materialul este în majoritate liric, pe lîngă textele cu convorbiri, ori strigăturile de joc, bine representate în satele mocăneşti. Mio!iţa. (124, 297, 306, 312, 313) este Interesantă : apare, pe lîngă mama cioba­ nului, fata frumoasă care trebue să afle că acel ucis s’a însurat cu soarele etc. lot aici se publică şi balada Ciuta (104), excelentă reallsare epică, după cum şi o variantă a baladei Glieorghilaş (333). Trebuesc semnalate şl descînlecele (316-320, 326, 327), ca şi temele curat păstoreşti (332), comune şl celorlalte regiuni folklorice. i

163

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

sate 1 Restul folklorului, publicat atît în colecţiile Pr. 1. Bălăşel2, T. Pamfile :t, G. Dem. Teodorescu \ cît şi în periodicele : Analele Rimaicuini Doina (i, Gliilaşul7, Ion Creiti'ăs, Revista critică şi literară °f Şezătoarea10 şi Dumineca poporului11 repreşintă numai latura estetică, fără nici o valoare însă în discuţiile dia­ lectologie. Păcat că o revistă, cum e Gazeta Săteanului, a pu­ blicat, pe lîngă inutilităţi rimate la birou 12, folklor din alte regiuni romîneşti in, fără să se fi gîndit la bogăţia folklorică a judeţului.

O judecată prudentă despre folklorul pomenit va fi cu pu­ tinţă : ceea ce se poate îngădui acum este o simplă apreţiere asupra celor cîteva teme lirice şi epice cunoscute, cu toate că, puţine.

Stagnarea creatoare a poesiei populare se observă astăzi pe toată întinderea judeţului, un resultat, de sigur, al avalanşei tîrgului şi civilisaţiei. In satele de podgorie (Budeşti, Urecheşti etc.) modernisarea vieţei nu înlîrzie de loc: radio este irecvent

1 Candrea, Densusiami, Sperantia, Graiul nostru, Bucureşti, 1908, I, 265—297, (texte din satele Balta-albă, Costienii-mari, Grădiştea, Racoiţeni şi Slobozia-Galbeni).

2 Versuri populare romine, Craiova 1919, voi. I, cartea I, 27—29 (un colind), 31, 37, 41—48 (texte din Bălăceanu), 81 (Vasilca —din Bălăceanu); voi. II, cartea I, 12 (jocuri), 15—16, 19 (texte din Bălăceanu), 43, 48 (jocuri de cuvinte), 54 (ghicitori — din Bălăceanu), 57—58, 61, 63 — 64, 67, 71, 75, 77—78, 80, 84, 86, 89, 92, 93 ; voi. II, cartea III, 34 (motive lirice din Bălă­ ceanu), 34, 35, 78.

3 Cinlece de (ară, 102, 155 (motive lirice din Fopeşti), 198, 215, 233, 264—265 (motive lirice de streinătate, dragoste, haiducie şi inimă albastră). ‘ Pocsii populare romine, Bucureşti, 1885, 24, 83, 14 i (două colinde şi un pluguşor din Bogza), 588 a Golea haiducul», 602 «Bolboceann haiducul».

604 «Bolea-a (balade din Bogza).

5 An. I, 9, 120, 139 (teme lirice din Neculele). c An. II, n-rul 1, p. 24 (motiv liric din Dediuleşti).

7 An. I, n-rul 1, p. 23 (un descîntec din Urecheşti). s An. VI(, 60 (teme lirice din Bisoca). n An. IV, 154 (ghicitori din Budeşti); V, 119 (descîntece din Dolhăşti).

10 An. XI, 203—253 (texte lirice din Bogza, Dediuleşti şi Lacul-lui-Baban).

11 An. III, n-rele 22, 23 (motive lirice din Rubla).

12 An. I, 233; IV, 33; V, 12, 46, 151; 323; VII, 68, 77 ; VIII, 136, 234; 295 ; IX, 10, 23, 56, 167.

13 An. V, 29 (motive din Moldova nordică), 125 ; VIII, 319 (din Moldova), 373, 374; IX, 127, 141 (din Moldova), 192, 197, 198, 275, 305, 306, 328, 329.

mm

ION DIACONI)

164

şi dese ori găseşti saloane moderne de dans (în Urecheşti etc.)

Folklorul aici şi-a grăbit dispariţia. Ca oriunde, satele de munte (Bisoca, Jitia, Neculele etc.), ferite de invasia tîrgurilor, sînt mai fertile în folklor; celelalte oferă totuşi o poesie, uneori plată prin adăogiri lăutăreşti, iar alteori, nici una. De aceea se observă uşor, în întreg folklorul cunoscut, două straturi: unul, de o re­ lativă vechime, se păstrează — chiar la cîmpie — prin bătrînii feriţi de contagiunea tîrgurilor 1 ; celălalt — deşi interesant prin plastica imaginelor şi visiune poetică — totuşi alterat de roman­ ţele tîrgurilor 2. Atunci cînd un motiv indică elemente folklorice vechi, este totuşi deviat şi daptat după motive recente n.

Identitatea temelor folklorice este un fenomen general şi aici 4: chiar dacă un motiv are o circulaţie redusă ”, totuşi iden­ titatea lui apare. Procesul substituirei, ori cel ar intervertirei folklorice, rămîne de discutat atunci cînd o cercetare metodică va scoate la lumină poesia populară caracteristică a ţinutului.

Sub aspectul estetic, folklorul poetic rîmnicean este de o valoare evidentă. Motivele haiduceşti dovedesc visiunea poetică de aiurea : Hătu-ţi legia, codru des, Că mie mi s'a ales Că din tine n'am să ies ; C'am intrat de mic copil Ş'acum sunt mai mult bătrîn ; Am intrat făr de mustaţă Ş'acum sunt cu barba groasă, Nu m'or mai cunoaşte-acasă (i. ori: Undi-âuz pă cer tunînd, Jos la poale fulgerînd, Apa pă izvor venind, Frunza'n codru răpăind, 1 5 3 4 6 6

Cf. text. XV, XX, XXVI, XXVII, XXIX, XXXIII. Cf. text. VII, XVIII, XXXVI. Cf. text. XIV cu XV. Cf* text‘ H» IV, V, XII. XIII, XVIII, XX, XXVI, XXVII, XXXVIII. Cf. text. XXIX. T. Pamffle, /. c., 264—265.

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

165

Mă fac broască pă pămînt, Şi nu mai ştiu undi sînt l.

Cîntecele de streinătate închid o resonanţă sufletească puternică : Foaie verde mătustat, Spune, maic’adevărat, Cînd ieram micşor băiat, Cum naiba m'ai blăstămat, Ca să n'am noroc în sat, Nici în sat, nici în vecini, Decît numai prin străini 2 ; iar cele de dragoste dovedesc jocul afectiv exteriorisat printr’un complex de imagini, variat 3. Elementele plastice de poetisare într’adevăr sînt multiple şi uneori îmbinarea lor oferă o minu­ nată dramatisare 4.

Apropierele temelor ce vor urma, cu cele similare din co­ lecţiile existente, arată că acestea şi-au păstrat de multe ori visiunea primitivă, adăogiri ulterioare fiind imposibile prin faptul isolării indivizilor iJ. Fenomenul acesta se observă mai ales la ba1 Grai şi suflet. III, 305.

2 T. Pamfile, /. C., 215» 3 CI» text. XII, XIV, XXVIII, XXIX, XXX, XXXII, XXXVI, XXXVII, XXXVIII, XXXIX. ‘ Cf. text. XII, XIV, XXIX, XXXII, XXXVIII. 5 Cf. text. XXIX, cu G. Dem. Teodorescu, /. c., 303 «Mă miram, puică miram». Apropieri de acestea cred că pun în discuţie problema metodei com­ parative în cercetările folklorice. lntr'adevăr, în orice studiu, dacă este vorba de filiaţia vre-unui motiv, se apropie întotdeauna variantele, deci se caută evoluţia motivului în timp. Este aici o greşală de metodă. De sigur, în vlcaţa motivelor spaţiul rămîne adesea acelaşi. Timpul este însă variabil şi are altă semnificaţie, cînd se studiază genesa unei teme populare, spre a se vedea prefacerile, natural este să se urmărească motivul de cînd apare pînă în momentul ultim al sur­ prinderii lui undeva. Dar trebue sa se urmărească sincronic: să se ia tema de acolo unde se găseşte publicată iutii şi să se apropie de variantele ei din toate colecţiile şi periodicele posibile, însă într'un timp limitat. Astfel, se va urmări în cursul unui an vieaţa unui motiv pe toată întinderea geografică a unui neam şi în felul acesta, succesiv. Prefacerile în timp sînt tocmai forme succesive pe care le suferă o temă poetică, amplificîndu-se sau fragmentîndu-se. Reconsti­ tuirea lor înseamnă deci evoluţia poetică a motivului, aşa după cum dintr’un os se poate reconstitui o speţă animală într'o eră geologică.

166

•ION DIACONU

Iade, greu de alterat din causa structurii epice şi a melodiei. Atît cele publicate *, cît şi acelea pe care le am inedite (Cîntecul lui Corbea, Cîntecul lui Gheorghilaş, Cîntecul lui Tanislav etc.) sînt minunate realisări epice.

Sub aspectul formal, trebue ştiut că întreg folklorul cunoscut este bogat în imagini, cum am spus. Motivele care arată influenţa melodiei de mahala, sau a lăutarului inspirat şi de patefon, sînt sterile în imagini şi de multe ori apropieri hibride de versuri, fără nici o urmă de poesie 3.

Sub aspectul dialectologie, graiul folklorului cules de mine presintă fenomene fonetice cunoscute, generale în tot ţinutul rîmnicean :{. Labialele uneori se palatalisează, alteori se păstrează : P > K’ k’icior, k’eli (în Budeşti), paralel cu: pierdere (Budeşti), pier (text. XII), petrili (text. XXXVIII) \B>g’: faguri di-aia alg’i, scrog'iali (Budeşti), înălg'esc (text. XXXIII), sau se păstrează; bini (text. I, XIX, XXI, XXVII;; F> li : h’erăstău, h’ii-su (Bu­ deşti) ; ori rămîne nealterat: fii (text. XIII, XXXI); V >• h : huipi (Budeşti) sau nu se alterează : vini (text. I, XV, XXXIII); M^> n’: pili n’ii (în Budeşti), n’i-o port (text. XVI) sau se păs­ trează : miere, doui mii (Budeşti), mi-a plăcut (text. XXV), miram (text. XXIX); J sa păstrat : joa:ă (Budeşti, Cioraşti, Goleşti etc.), joc (text. XL) sau sa alterat, trecînd la z : vAudec etc. ; G -)- i, uneori a trecut la g’i Arz’işu (text. XXXIII), alteori a rămas ne­ alterat : fugit (text. II); C s'a păstrat: lisuci (text. XII), Zice (text. XXII), cer (text. XXV), face (text. XXVII); sau s'a alterat: s’eva (Budeşti); / iniţial > ie: iera (text. XXIX).

Textele culese au trimiteri la colecţiile şi periodicele cu folklor, avute la îndemînă. Asemenea trimiteri arată circulaţia geografică a unui motiv, lucru de trebuinţă cînd e vorba să se vadă rostul unui ţinut în creaţia folklorică a unui neam. Vor fo­ losi neaparat atlaselor folklorice care vor trebui întocmite. Căci e necesar să se sfîrşească odată cu revenirile la teme prea pu­ blicate şi să se înceapă despoierea materialului util interpretărilor.

1 Grai şi suflet, III, *04, 124, 297, 306, 312, 313, 333; G. Dcm. Teodorescu» l. c., 588, 602, 604.

2 Cf. text. VII, IX. 3 P. semnele întrebuin{ate în transcriere, cf. Densusianu, Graiul di i Tura Haţegului, Bucureşti, J 915, 87.

167

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT I

i

Foicicî di trii spici, Ferici, Doamni, ferici, Di omu cu ibomnici, Cî pria mulţi griji duci : 5. Pin si duci pin la toati, Treci noaptia jumătati; Pini vini şî la rnini, Mi-1 apuci ziua bini.

Jitia — Ion T. Clincescu. 39.

II 2 Undi zic : „mă duc, mă duc", Mîndrili si strîng buluc Şî mă'ntriabî: un mă duc ? leu li spui: «la Cîmpulung, 5. Sî-mi aleg di-un cal porumb, Lung în trup şî scurt în gît, Sî-mi sporiascî la fugit". Şî mă'ntriabî: vin desiarî ? leu li spui: „nici mîne siarî", 10. leii plîng di sî omoarî. acelaşi.

1 Pr. T. Bălăşel, Versuri populare romîne, voi, II, cartea II. 108 ; Ciauşanu, Fir a, Popescu, Texte Jolklorice din Rimnicu-Vilcea, 14, 61. G. Cardaş, Cintece poporane moldoveneşti, 97; Gr. Tocilescu, Materia/uri folk.loristi.ee, I, 266, 267, 268 (din Roşiorii-de-vede), 827 (din Muscel — pentru început) ; Ion Creangă, VI, 124 (din Vîlcea); VIII, 216 (din Dolj).

2 Tit Bud, Cintece populare din Maramureş, J8; Candrea, Densusianu, . Sperantia, Graiul nostru, 1,201, (din Ialomiţa); M. Canianu, Poesii populare, 233,, 229; Ciauşanu, Fira, Popescu, /. c., \ 2 ; P. Ciorogariu, Cintece din popor, 125 (din Argeş) ; N. Georgescu-Tistu, Folklor din judeţul Buzău, 45 ; T. Pamfile, Cintece de tară, 233, 267 ; El. Niculiţă-Voronca, Datinele şi credin­ ţele poporului romin, 723 ; El. Sevastos, Cintece moldoveneşti, 285, 315 I Analele Dobrogei, VII, 136 (din Dobrogea); Tloarea Darurilor, II, 158 (din Dobrogea); Grai şi suflet, III, 299 (din R.-sărat, Vintiliasca), 368 (din Pra­ hova) ; Ion Creangă, III, 219 ; VI, 120 (din Suceava) ; XIII, 26 (din Ialomiţa) ; Neamul rominesc pentrupopor, I, 40; VII, 176 (din Vrancea); Ţara Oltului, IV, 358.

ION DIACONI/

168 III 1 Leii,-a dracului mai ieşti: Nici nu rîz, nici nu zîmbeşti, Numai cu oki ti uiţ, Şî-m pari ci mă săruţ.

5. Da cin ti-e uita măi bini, M'ai oftica, vai di mini, Di n'oi mai fi om pi lumi. acelaşi.

IV 2 Uiţi neică; dar nu-i neică ; Cî, dac'ar fi neicuţa, L-ar cunoaşti dăicuţa : Pă nekezu murgului, 5. Pă suitu frîului, Pă floaria mintianului. acelaşi.

V * Cini-a lăsat oftatu, Iartî-i, Doamni, păcatu.

1 Ciauşanu, Fira, Fopescu, l. c., 20, 43; Gh. Fira, Cintece şi hore, 23; Grai şi suflet, III, 130 (din Gogeşti, R.-sărat; mo tivul e exact) ; Neamul rom. p. popor, IV, 590.

2 I. Bibicescu, Poesii populare din Transilvania, 226; Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 64 ; I. N. Iarnifc şi A. Bîrseanu, Doine şi strigaturi din Ai deal, 34, 96; S. FI. Marian, Hore şi chiuituri din Bucovina, 39; S. C. Mîndrescu, Literatură şi obiceiuri poporane din comuna Ripa-dc-jos, Comitatul MureşTurda (Transilvania), 63; I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi v'orelc, 123; C. Rădulescu-Codin, Literatură, trad1ţii şi obiceiuri din Corbii-Muşcelulir, 13; G. Dem. Teodorescu, Poesii populare rominr, 320; Tocilescu, l. c., 316 (din Ardeal) ; Albina (Viena), n-rele 30—137 ; Doina, IT, 24 ; Foaia poporului (Sibiu), VIII, 217, 505; III, 211; Neamul rom. p. popor, IV, 14; Şezătoarea, XIV, 164.

3 Iarnifc şi Bîrseanu, /. c„ 219 ; Pamfile, /. c., 238 ; G. Dem. Teodorescu, /. c.. 276, 277,; Convorbiri literare, X, 213 (de peste Olt, publicate de Alecsandri şi comunicate de Gr. Alexandrescu) ; Foaia poporului, IV, 53 ; Ion Creangă, IV, 367 ;

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

169

Omu, dacî n'ar ofta, S'ar aprindi ş’ar crăpa.

5. Omu, dacî măi oftiazî, Capu i sî uşuriazî. acelaşi.

VI 1 Frunzuliţî ş'un dudău, Uiti-o, bat-o Dumnezău, Cum catî la mini rău, Parei n'am iubit-o ieu !

5. Am iubit-o ş’am lăsat-o, C’am dovedit-o cu altu; Ci, dacî n'o dovidiam, Nici acuma n'o lăsam. acelaşi. *VII 3

i

i

Mărioarî, pentru tini Vin giandarmi dupî mini: Doi mă'ntriabî, doi mă liagî, Doi la’nkisoari mă bagi; 5. Doi dă cu bastoanili, Sî-m răpui zîlili, Sî-m rămîi mîndrili, oi pungi cărărui. Ş'o vria bunu Dumnezeu, 10. Ş’oi vini la locu meu, Odatî, cum ieram ieu. acelaşi.

1 Grai şi suflet, III, 116 (din Bogza, R.-sărat; motivul se găseşte exact şi în Vrancea).

5 Pr. I. Bîrlea, Cintece poporane din Maramureş, II, 60; Pamfile, l. c.> 254 (în acelaşi sens); Al. Ţiplea, Poesii populare din Maramureş. 67; Ghiluşul, II, n-rele 5—6, p. 20; Ion Creanga, VI, 219 (din Sebeş).

ION DIACONU

170 •

VIII 1 Doar sî mor, sî nu te fac Sî stai toatî zîua'm prag, Cu aţa băgatî’n ac, Şî s'aştepţ pă cin ţi-i drag ! acelaşi.

IX 2 .

Iubii feti şi nevesti: O sutî şi paisprezeci; Ş'o fatî di potropop, Sî-mi ştia inima la loc. acelaşi.

X 3 Di-aş fi gros cit um buriu Şi cu barba pin la brîu, Di dragusti tot mă ţiu. acelaşi.

XI 1 Mîndra neiki, tu ierai Cari ti făgăduiai Cîci pi altu nu mai iei ?

Dar asiarî, la fîntînî, 5. Ti prinsei cu trei di mînî:

Bibicescu, l. c., 50; I. Corbu, Doina, 111; Gazeta Transilvaniei> LV» n-rol 82.

- Sevastos» l. c., 91—92; G. Dem. Teodorescu, l. c., 315 (motivul e exact); Tocilescu, /. c„ 267; Grai şi suflet, III, 112 (din R.-sărat, Bogza ; motivul e exaet).

3 Pamfile, /. c., 317 (din Suceava); Ion Creangă, I, 56 (din Suceava); VI, 313 (din Tutova; ambele motive sînt exacte)* 4 Ciorogariu, /. c., 57; Pamfile, /. c., 145; Tocilescu, l. c., 314 (din Gor( — motivul e exact), 1351 (din Neam(); Arhivele Olteniei, VW, 321 (din Banat); Neamul rom. p. popor, VI, 111 (din Vrancea — motivul e exact); Şezătoarea, IX» 62 (din Suceava) ; VII, 44 (din Ialomiţa — motivul e exact).

171

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT Unu-ţ ţînia cobiliţa, Unu-ţ săruta guriţa, Făceai necaz lui neicuţa ! acelaşi.

XII 1 I

Pi vali, ţaţo, pi vali, C'a îăcut mazîria Iloari Şî fasolia păstăioari.

Tu pi dial şî ieu pi vali, 5. Sî pui dragustia la caii.

Cî dragustia-i lucru mari : Nu-ţ dă stări la culcări, Nici odihni la mîncari ; Ti usuci dipă picioari, 10. Ca um muc di luminări, Şî rămîni feştila, Aşa-mi ardi inima. acelaşi.

XIII 2 Foicicî ş'o sipicî, A dracului: noaptia micî, Ziua pi şosia m'apucî Vinin dila ibomnicî, 5. Ci-i frumoasî: pici, pici, La inimî mâ dispicî.

Di frumoasî, nu-i sî fii: Parcî-i scrisî pi hîrtii, 1 I. Buzdugan, Cintece din Basarabia, 91 ; Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 46 (pentru sfîrşit); Pamfile, 1. c., 127 (din Covurlui) ; Tocilescu, /. c., 1101 (din Argeş — pentru început) ; Ion Creangă, VI; 157 (din Vîlcea — pentru început) ; VII, 123 (din Romanaţi — pentru început); VIII, 338 (pentru început); Şeză­ toarea, XXX, 38 (din Bucureşti — pentru început).

- Candrea, Densusianu, Sperantia, /. c., 292 (din Putna) ; Sevastos, /. c., 244; Tocilescu, l. c., 1405, 1379 ; Al. Vasiliu, Cintccc, arături şi bocete dcale poporului, 151, 161; Grai şi suflet, UI, 309 (din R.-sărat); Ion Creangă, I, 20 (din Bucovina); UI, 153 (p. vers. 9—12); IV, 56; Vili, 309; IX, 12; XIII, 12 (din Ialomiţa).

ION DIACONU

172 Săruta-i-aş guriţa 10. Şî ia mii mustaţa, Mult mi-a săcat inima Şî miia şî multora ! acelaşi.

XIV 1 Tot pi plai, pi plai mă duc Şi cu murgu priponit, La umbriţa unui nuc.

C'aşa-i viaţa di voinic : 5. Sî trăiascî necăjit, Necăjit şî amărît, Cu purcelu'n dăsagi fript, Vinu'm ploscî s’a trezit, Pîinia i s'a mucezit. acelaşi.

XV 2 Frunzuliţî di năhut, Rău am fost horînduit: Ca sî mor nivăcuit, Şî nisătul dă iubit; 5. Sî umblu pă cîmp năluc, P'un cal negru, mohorît, Cu dăsagii pă oblînc, Şî'n dăsagi cum purcel fript, Şî’n ploscî: vin hărănit, 10. înting în sari şî mănînc, Şî mă’nkin la duhu sfînt, Sî mă duc pă cîmp năluc, Ca um puişor dă lup.

Slobozia-Ciorăşti — Costachi Turca, 71.

1 Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 59.

- Pamfile, l. c., 209 (pentru început).

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT XVI

173

i

Inimioarî, ca la mini, Nu măi da, Doamni, pi lumi; Distul cî mi-ai dat-o mii, Sî n'i-o port pă pălării : 5. Baţi vîntu, mi-o adii, Mi-aduci mirosu mii.

Jitia — Ion T. Clincescu, 59.

XVII 2 Cîn îm vini toati'n gînd, Mă leagăn ca frunza'n crîng Şî ca iarba pă pămînt.

De ci nu m'aş legăna, 5. Daci n'am pă niminia, Sî-m dia apî cu cana, Sî-m răcoresc inima ?

Inima şî arsura, La pustiia, mult îi ria ! acelaşi.

XVIII 3 Nu crediam, nu socotiam C’a avia doru sfîrşît Şî dragustili urît.

Trec pă drum, pă Ungă tini, 5. Lumia mă pricepi bini C'o să am ceva cu tini.

1 Georgescu-Tistu, /. c., 59; Bibicescu, /. c„ 2U 2 Ciauşanu, Fira, Popescu, /. c., 45, 46.

3 Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 69, U9; Pamfile, Cintece de (ară, 200; Cintece bătrineşti, doine, mustraturi şi blesteme, 65 (pentru vers. 5—10); Rădulescu-Codin, Corbii-Muşcelului, 16 ; Sevastos, l. c., 132 (pentru început); Tocîlescu, /. c848 (pentru sfîrşît); Gazeta Săteanului (R.-sărat), IX, J97; Grai şi suflet, III, 309 (din R.-sărat, Dealul-sării — pentru sfîrşît) ; Ion Creangă, VI, 249 (din Dol( — pentru sfîrşît) ; VIII, 310 (în acelaşi sens, pentru vers. 5—13), 333 (pentru vers. 4—J3); Şezătoarea, I, J42 (în ace*aşi sens); III, 58 (din Su­ ceava — pentru început) ; VIII» 125 (din Gor( — pentru sfîrşît).

174

ION DIACONU Lasî, lumia sî vorbiascî, A mia mîndrî sî trăiascî.

Zici lumia cît o zici, 10. Dragustia sî nu mi-o strici.

Lasî, lumia sî vorbiascî: Lumia zici, lumia taci, leu iubesc pi cari-mi placi. acelaşi.

XIX Foi verdi mărăcini, Tre pă drum, mă uit la tini, Lumia mă pricepi bini C’o să am ceva cu tini.

5, Uiţi tuia retezatî, Undi ne iubiam di fatî; Uiţi şî dialu cu via, Undi iubiam pi Maria.

Jitia — Constantin Lăptucă, 28.

XX 1 Frunzuliţî iarbî grasî, Cini iubeşti şî lasî, Puni-1, Doamni, la pediapsî: Sî-ş facî pediapsa'n casî 5. Cu mărăcini la feriastî; . Mărăcinii sî'nfloriascî, Oasîli sî-i putreziascî.

Slobozia-Ciorăşti — Costachi Turca, 77.

1 Bîrlea, /. c„ ||, JOJ ; Buzdugan, /. c., II, 38 ; Canianu, /. c., 20 ; Bibiccscu, /. c., 20, 46; Cardaş, /. c., 98; Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 18, 26» 43, 118; Hodoş, l. c.t 124; Iarnik şi Bîrseanu, /. c., 281 ; V. Onişor, Doine şi strigături din Ardeal, I, 77; Pamfile, Cintece bătrincşti, doine, mustraturi şi blesteme, 115, 152; Pop-Reteganul, l. c„ 146, J57 ; Rădulescu-Codin, CorbiiMuşceluliv, 39; Sevastos, /. c., 73; V. Vîrcol, Graiul din Vîlcea, 50; Tocilescu, /. c., 243, 766, 1089 (din Argeş — pentru început), 1412; Analele Rimniculir, I, 139 (din R*-sărat — Neculele); Foaia Poporului (Sibiu), VI, 267; Gazeta poporului (Sibiu), VI» 267; Gazeta Transilvaniei, LIV» n-rul 44; Ghiluşul, ||, n-rele 3—4, p. 27; ion Creanga, IV, 119 (din Fălciu); VI, 313 (din Tutova); VIII, 158 (din Ilfov); IX, 89; XIV, 15, 94; Neamul rom. p. popor, VI, 672; Tribuna poporului (Arad), I, 494.

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

175

XXI Cin nu ştii dragustia, Dumnezeu sî nu i-o dia.

Cini iubeşti şi taci, Nici dracu n'ari ce-i faci.

5. Cini iubeşti şi spuni, Dă-1, Doamni, piste ruşini.

Cini iubeşti şi ţini, Ţine-1, Doamni, bini'n lumi : Trăiascî cu mîndra bini, 10. Cum a trăit şî cu mini.

Jitia — Ion T. Cliticescu, 39.

XXII 1 Din trii mîndri una-m zici: „Ci-ai făcut banii, voinici" ? „I-am băut, sî nu sî strici".

Astăzi biau şi mîini biau, 5. Mă mir bani di undi iau. leu cu coasî nu cosăsc, Cu toporu nu cioplesc, Cu barda nu bărduiesc, Bani îm pungî tot găsăsc, 10. Din cîrciumî nu lipsăsc. „Hai, veri, sî trăim bini, Cî nu ştim moartia cîn vini". „Dă-ti, murguli, pă laty Şî mă scoati pă uscaty.

15. La mîndra dîn podu laty.

Sî biau vin pă rămăşagu". „Scoati, leii, vin sî biau, Ci buni părali-ţ dau". aceiaşi.

1 Bălăşel, /. C., voi. ||, c. II, 86; Ciauşanu, Fira, Popescu, /. c„ 122; Pamfile, Cwtcce de (ara, 270 ; G. Dem. Teodorescu, l. c., 306, 313 ; Todlescu, /. c., 375 (din Bucureşti); 1117 (din Argeş — pentru început); Grai şi sufle!, Ill> 124 (din R.-sarat — Căiata); Traian (Bucureşti), I, J74 (din M-{ii Rodnei).

ION DIACONU 176 XXIII 1 Osîndi-ti-ar şî ti-ar baţi Perioara di-astî noapti, Cari ţi-o puniam la coasti, Perioara di bumbac 5. Cari ţi-o puniam la cap, Tu spunei cî nu-s pi plac. acelaşi.

XXIV 2 Frunzuliţî măr mustos, Putregai putregăios, Ci stai, neicî, mînios ?

Putregai, aprindi-te, 5. Neicî, dizmînie-te ! acelaşi.

XXV 3 Cîti steli sîn pă cer, Toati pîn la zîuî pier : Numa luna şî c'o ştia Ştii di patima mia.

5, Patima ci-o pătimesc Nu-i dila Dumnezeu, Singur mi-am făcut-o ieu ; Singur ieu cu mîna mia, Cî mi-a plăcut dragustia.

SIobozia-Ciorăşti — Costachi Turcut 77.

1 Buzdugan, /. c., I, 113; G. Dem. 1 eodorescu, /. c., 279 ; Tocilescu, /. c., 311 (din Gor{), 847 (din Turnu-Severin) ; G. Weigand, Die Dialekte (Ier Bukowina tind Bessarabicns, 75 ; fon Creangă. VII, 121 (din Iaşi) ; Şezătoarea, XIV, 159 (motivul e exact).

2 Tocilescu, /. c., 817 (din Bucureşti), 941 (din Ardeal—motivul e exact).

3 Canianu, /. c., 52; Eminescu, Literatură populară, I, 45; Pamfile, Cintece de ţară, 179; Cintcce bătrineşti, 142; S. Rusu, Scînteuţe, 41; Sevastos, /. c„ 115; Tocilescu, /. c„ |, 774, 1101 (din Teleorman); Ion Creangă, VIII, 186; Neamul rom. p. popor, V, 192 (din Ardeal).

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

171

XXVI 1 Frunzuliţî izmî criaţî, Ciaţî, ciaţî, neguriaţî, Ia-ti mai di diminiaţî Di pă lungu drumului, 5. Di pă pana stufului, Di pă coama murgului. acelaşi.

XXVII 2 Frunzî verdi ca lipanu, Di trei ori potcovii calu, Sî sui la puicuţa dialu ; Di trei ori mi-1 potcovii, 5. La puicuţa nu şuii.

Nu ie vina calului, Nici a potcovarului, Şî i-a curerarului : Cureraru făcia biciu, 10. Şî cu biciu bătian calu, Şî suian la puica dialu. acelaşi.

XXVIII Ş'am zis : „verdi grîu mărunt", Puiculiţî de demult, Nu căta cî ti-an urit; 1 Buzdugan, l. c„ I, 115, 148, 197; Cardaş, l. c, 94; Ciauşanu, Fira, Popescu, /. c., 92; Ion Creanga, V, 24 (din Dorohoi), 156 (din Putna—Răcoasa).

2 Bălăşel, II, cartea II, 78 (din R.-sărat); Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 13; Georgescu-Tistu, l. c., 72, Fira, l. c., 42 ; Hodoş, /. c„ 47 ; Marian, Hore şl chiuituri din Bucovina, 95; Pamfile, Cintece de {ară, 110, 113; Cintccc bătrinejti, 80, 109 ; Tocilescu, /. c„ I, 225 (din Vîlcea), 226 (din Gorj), 751, 1109 (din Argeş), 1351 (din Basarabia), 1367 (strigături) ; Contemporanul, V, 25; Foaia poporului (Sibiu), I, 145; Floarea Darurilor, II, 331 (din Mehedinţi); Gazeta Ţăranilor (Argeş), VIII, n-rul 9 ; Ion Creangă, Iv, 19, 59; Neamul rom. p. popor, IV, 578; Poporul rom in, (B.-Pesta), I, n-rul 15 (din Ardeal); Şezătoarea, I, 141 (din Prahova), 238; XIII, 49; XXXIV, 19 (din Argeş); Tudor Par/ifile, I, 73 (din Gorj şi Dolj).

12

ION DIACONU

178 Ti-an urît douî, trii zile, 5. Şî-s cu gîndu tot la tine. acelaşi.

XXIX 1 Frunzuliţî maghiran, Mă miram, puici, miram, Mă miram di ci slăbiam : Di mîncari, tot mîncam ; 5. Băutura, n'o lipsiam ; Mă miram di ci slăbiam, Di ci tinereţi-aviam.

Tinereţi ca la mini Nu iera la altu'n lumi.

10. Tinereţi ci-am avut, Li-am pierdut pin iarbî verdi.

Cătai iarba cîti-un fir, Şî-n găsii di-un trandafir, Sî-1 băgai la leica'n sin, 15. Sî-i măi triacî di leşin. acelaşi.

XXX Fă leliţî, fă suratî, Ţ'aş da mitî, ţ'aş da plaţi, Ţ'aş da boii dă la roatî Şi căruţa dă sup şatrî, 5. Si ti măi apuc odatî. acelaşi.

XXXI 2 Leii,-a dracului si fii, Si n'ai parti di copii, Nis'i di bărbatu de'ntîi!

Un ţ-an spus, n'ai vru si vii : 1 G. Dem. Teodorescu, l. c., 303.

2 Tocilescu, /. c., I, 302 (din T eleorman), 850 (din Vlaşca) ; Ion Creangă.

IV, 90.

FOLKLOR DIN RÂMN1CUL-SĂRAT

170

5. La ţarcu cu bălării, Undi-a fost dragustia'ntîi.

Urecheşti — Vlad Stan. 44.

XXXII 1 Fă leliţî, fă cutări, Ceia cu dragustia mari; Şî ţi-an spus, leicî,. sî-m vii La ţarcu dim bălării, 5- Undi-a fost dragustia'ntăi.

Oar n'ai vrut, oar n'ai putut, Oar di bărbat t-ei temut.

Soro, bărbăţelu tău Ologi-l-ar Dumnezău !

10. Da, di cit sî-1 ologiascî, Oki din cap sî-i plesniascî; Cî olog şadi la foc, Şi vedi pin casî tot.

Slobozia- Ciorăşti — Costachi Turcii, 77, XXXIII 2 Frunzuliţî salbî moali, Cit îi Arz'işu di mari, Haz ca Săbărelu n'ari: Săbărelu-i mititel, 5. S'a'ncuibat dragustia'n iei.

Săbărelu-i cu dulciaţî: Vini iarna şî nu'nghiaţî.

Săbărel cu cotituri, 10. Dragusti cu lovituri, Junghiuri pi la'nkeituri!

Dar-ar Dumnezău di-o ploai, Sî-m vii SăbaruL mari, 1 Ciauşami, Fira, Popescv, /. c., J23, (sfîrfitul e exact).

2 Ciauşami, Fira, Popescu, /. c., 58; Fira,. /. c„ 34; Famfile, Cintece bătrineşti, 94, 95; Cintece de iară. 97 (p. vers. 9—13); G. JDem. Teodorescu, /. c., 304, 305; Ion Creangă, W, 23; Şezătoarea, V, 93 (din Teleorman) XIV.

ION DIACONU

180 Sî ia puntia dâ la vali, 15. Să vai, Săvărencili Cum înălg’esc pînzîli, Şî sî văd armurili, Mă prindi frigurili! acelaşi.

XXXIV Asculta[î-mă-ţ pă mini: Nici odatî nu i-e binî Sî iubeşti pă lîngi tini, Căci cini ti vedi, ti spuni, 5. Şi te dă pişti ruşini.

Iubeşti mai dipărtat, Că ie lucru-adivărat; Nici popa nu-ţ dă păcat Pentr'um pic dă sărutat.

Popeşti — Radu SioÎMn, (>./

XXXV 2 — Frunzî verdi mărăcini, Lnsă-ti, neicî, di mini, Mă prăpădesc, vai de mini!

— Da cum dracu si mă las, 5. Ci ai casa dă doi paş : Da doi paş ş’o păşiturî, Diskiz uşa, dau dl tini, Tremuri carnia pă mini Cu'ntr'un copil dă cinci zili. acelaşi.

1 Alecsandri, Poesii populare ale Rominilor, 358.

5 Tocilescu, L c., I, 30J (din Teleorman) ; Ion Creangă, II, 54 (din Putna—Ivănceşti); IV, 185; Şezătoarea, I, 29l (din Vîlcea); voi. XIV, 165.

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT

181

XXXVI 1 — Hei, drăguţi, ia măi stăi, Sl-ţ sărut obraji tăi; Obraji tăi rumiori, Ca doi crini, ca doi bujori.

5. — Ba zău. neicî, mi mi tiamî Ci tu mă muşti dă sprincianî, Şî-m cunoaşti semnile Flăcăi şi fetile. acelaşi.

XXXVII Dari-ar Dumnezău si dia Sî'mpliniascî pofta mia : Si mă rog dă sfînta luni, Sî-m dia pe puicuţa'm mini; 5. Si mă rog dă sfîntu soari, Sî-m dia pe puicuţa'n caii, S'o lipesc di ţîţîşoarî, Mă prăpădesc, frăţîoari! acelaşi.

XXXVIII 2 — Frunzuliţî ş'o negări, leu ţi-an spus, ţaţo, di-asiarî, Di-asiarî, di-alaltasiarî, Sî-n scoţ şaua din cămări 5. Ş'o perniţî pestricioarî, S'o aştern pă prisp'afarî, Si nu baţi vînt de vâri, De vârî, de primăvarî, S.-i dai neicî gurişoarî. .10. — N'am putut să-ţ ies afarî, Sî-ţ dia ţaţa gurişoarî, 1 Ciaoşanu, Fira, Popescu, l. C., 30 (în acelaşi sens).

- Ibid., 36; Candrea, Densosiano, Speranlia, l. c, I, 70 (în acelaşi sens); Pamfile, Cinteze de (are, 142 (în acelaşi sens).

ION DIACONI)

182 C'a vinit hîrciog, spîrciog Şî Va discălţat pa foc : Usucî og’elili, 15. Usca-sar ca lemnili Şî ca toati petrili, Mi-a stricat dragustili!

Daci vrei sî ai folos, Sî vii, neicî, pa din dos, 20. C’am o poartî di rogoz, Cum pui mina, cădi jos ; Sî mă săruţ cu folos, Sî ţ ţii-o iunî dă zili Pîn'ăi veni pă la mini. acelaşi.

XXXIX Mîndruliţî, ochii tăi Cum sî fac sî fii-ai mei ? leu nimica nu-ţ mai iau, Dăla mine sî-ţ mai dau : 5. 0 sutî cinzeci dă lei, Dobînda ochilor tăi.

Dinţii tăi: mărunt şî rari; Limba'n gurî: chilimbar, Şî ochii: portocalii, 10. Şî buzili: naranjii. acelaşi.

XL Cuculeţ pasăre sură, Dă ci-m cînţ pă bătătură, Te schimbi şi pă arătură ?

Pica-[i-ar limba dîn gură !

1 Buzdugan, l. c., II, 55 (în-acelaşi sens); Ciauşanu, Fira, Popescu, l. c., 45, 74 (pentru sfîrşit); Ciorogariu, /. c.. 63; Corbu, /. C.. 53; Pamfile, Cwtrce. de (ani, 115 (în acelaşi sens), 122; Cintece bătrineşti, 76; G. Dem. Teodor&scu, /. C., 302 (pentru sfîrşit); Grai şi suflet, III, 128 (din R.-sărat).

183

FOLKLOR DIN RAMNICUL-SĂRAT 5. Ci tot zbori şi cloncăneşti ?

Or pă mini mi jeleşti, Or dă mini tu-ţ baţ joc ?

Rămîneri-ai fări cioc, Şî ţi-ar cădia un<jhile, 10. Sî n'agaţ cu dînsele ! ac 'la i.

XLI

î

Hai salcîm, salcîm de vârî, Pentru tini, fa llianî, S'a uscat iarba’m poianî.

Hai, mîndro, ca sî cosîm, 5. Amîndoi sî ni iubim.

Cînd iera fînu di coasî, Şidiam amîndoi în casî; Cînd iera finu porcoi, Ni sărutam amîndoi.

Urce!ieşti — Vinci Stan, li.

ION DIACONU

1 Cardaj, /. C.,‘lil ; Ccibu, I. c., Să 5 Marian, /. c., 40, 119 } Pâriifîl^» Clntece do (ară, 97, 187; Sevastos, /. r, 193; Ion Creangă. III, 19 (din Neamţ), 22. IV, 58. VII, 119 (din Muscel). IX, 1St (din Bucovina); Neamul rom. p. popor, V, 623 (din Ccvu.Iui).

II. NOTE ISTORICE ASUPRA MOŞIEI CÂMPURILE (urmare) Asanache Dan, proprietarul moşiei Câmpurile, a fost p fi­ gură de seamă a boerimei putnene. Fără să aibă o ascendenţă ilustră \ el străluceşte atât prin bogăţia sa, care-1 ajută să cum­ pere moşii 2 şi să împrumute bani ", cât şi prin inteligenţa sa, graţie căreia capătă nenumărate însărcinări, unele mai importante decât altele.

Era medelnicer în 1810, Ianuarie 28 şi în 1812, Septemvrie 5; îl vedem înălţat la rangul de paharnic încă din 1814, Iunie 15 ‘, rang pe care îl întâlnesc purtat de el pentru ultima oară 1 Asanache Dan era fiul lui Vasilache Dan, negustorul din Odcbeşti, văr cu Vasile Alevra. V. 1785, Ghenarie 24, zapisul prin care Vasilc Dan face da­ nie lui Hassanache 3 pământuri din moşia Cecanii în D. F. Caian : Istoricul oraşului Focşatr, p. 260 ; ibidern în anexe, p. 58.

2 în anii 1816 şi 1817 cumpărături în moşiile Ireşti, Serbeşti, Cucueţi (Arh. St. Iaşi. Tr. 856, op. 91-1, dos. 18) : 12 pământuri în moşiile Căpoteşti şi Cofeşti, — astăzi Boloteşti, — pe care le cumpără cu 30.000 lei dela Costache Buzdugan, bunicul regretatului Gh. Buzdugan, spre a le revinde cu aceiaşi sumă lui Ion Zălaru (Arh. St. Iaşi. Tr. 864, op. I 983, dos. 20, f. 2) : 10 pogoane de vie dela Ţifeşti, cumpărate tot dela Costache Buzdugan (ibidern).

3 Locuitorii Vrancei spre a cumpăra părţile ce aveau în Vrancea cămi­ narul Gheorghe Lipan şi spătarul Iorgu Lipan, se împrumută dela spătarul Asanacfae Dan cu suma de 4550 lei (V. actul din 1845, Martie 22 în A. Sava, Documente Putnene, voi. II, ce va apărea în curând). Jn 1823, într'o {albă ce face domnului Moldovei, paharnicul Asanache Dan scrie; «Mai înnainte cu 13 ani socotind că având eu numai bani potu în oriei întâmplări a rămâni sărac, m'am statornicit ca aceia ce voi agonisi să dau pe moşii» (Condica moşiei Câm­ purile, f.73). _ 1 ibidern, f. 14.

MOŞIA CÂMPURILE

185

la 1834, Iulie 14 l. La 1835, Iulie 5 este spatar 2, titlu pe care îl purta încă la 1845, Martie 22 n. Moare cu rangul de postelnic.

Ocupă câtva timp demnitatea de staroste al ţinutului Putnei'1.

Când la începutul anului 1832, se fac cele dintâi numiri în magistratura moldovenească, — căci deabia cu Regulamentul or­ ganic se poate vorbi în principate de o putere judecătorească constituită — el este numit la 10 Ianuarie 1832 de către Sfatul Administrativ al Moldovei asesor la judecătoria ţinutului Putnei.

Nu ştim din ce motive, nu acceptă această funcţiune, căci pe ziua de 30 Ianuarie, fără ca el să se fi prezentat la serviciu, Sfatul Administrativ numeşte în locul său pe paharnicul Cons­ tantin Elefteriu 5.

In curând este din nou numit în magistratură şi ocupă cu intermitenţe, în cursul anilor 1832—1839 postul de preşedinte al judecătoriei ţinutului Putnii In Decemvrie 1832, împreună cu Săndulache Stamatin, pre­ şedintele întemeietor al aceleiaşi judecătorii, este delegat al Mol­ dovei în comisia mixtă moldo-valahâ, ce se întruneşte la Focşani, după dispoziţiile date de generalul Kiseleff, în, vederea întocmirei unei convenţiuni vamale între ţările surori ‘.

Ceva mai târziu, tot el, împreună cu Gheorghe Pruncul sunt orânduiţi din partea Moldovei într'o comisiune analogă, să ia în discuţie propunerea munteană de a se modifica convenţi-s unea vamală dintre principate. Intre altele se cerea libertatea pentru locuitorii din cele două părţi ale Focşanilor de a cum­ păra fără plată de vamă cele strict necesare precum şi scutirea de vamă pentru vinurile de Vârteşcoi şi Faraoane, pe deoparte şi a celui de Odobeşti, pedealta, cu ocazia transportărei lui peste hotar s.

Se va înţelege deci fără multă greutate că un om ca Asa1 Document inedit în colecţia mea.

• - Condica moşiei Câmpurile, no. 61, f. 167.

3 D. Caian, op. cit., p. 118.

1 Documente inedite în colecţia mea.

5 Arh. St. Iaşi. Tr. 272. op. 297, dos. 44. c După documente inedite din colecţia mea.

7 Ioan C. Filittf, Domniile române sub regulamentul organic, pp.

194 şi 195.

8 ibidem. pp. 374, 375.

186

AUREL V. SAVA

nache Dan, imediat ce a dobândit toate drepturile lui Dima Pârcălabul, a căutat să le facă respectate de către răzeşi şi să-şi aleagă partea cuvenită din moşie, s'o deosibească din întreg trupul moşiei Câmpuri şi, apoi, treptat, să şi-o mărească prin noi cumpărături şi schimburi.

Prima încercare. de alegere a moşiei boiereşti, făcută de Asanache Dan este hotărnicia din 1812 Iuli 1, hotarnic fiind banul Gavrilă Iamandi L Este însă de remarcat că în această ocazie apare ca proprietar al Câmpurilor, în virtutea unui pretins schimb cu Dan, fostul mare logofăt Costandin Balş. Bănuesc că schimbul a fost simulat. Marele logofăt, având mai mare trecere la divan, răzeşii aveau mai puţine posibilităţi de a se judeca cu „boierul".

Divanul cnejiei Moldaviei sub prezidenţia mitropolitului Gavriil întăreşte această hotărnicie la 1812, Septemvrie 15 După ce se constată că moşia merge pe 4 bătrâni, fiecare m isurând 2290 de stânjeni, se recunoaşte boerului Constandin Balş dreptul la 593 stânjeni, 3 palme în bătrânul Lata 2290 stânjeni în bătrânul Bogdan, 990 stânjeni, o palmă în bătrânul Straoa şi 1286 stânjeni, 3 palme în bătrânul Itul.

In afară de moşia de: mai sus s’a împărţit şi vătaştina sa­ tului, Asanache Dan luând 3090 de stânjeni din totalul de 3540.

De reţinut că vătaştina se împarte numai pe trei din cei patru bătrâni, partea bătrânului Lata fiind aleasă încă din anul 1776 de Luţă, vornicul de poartă n.

Această hotărnicie nu rămâne însă definitivă. O serie în­ treagă de jălbi se îndreaptă către domnie şi o nouă serie de cercetări au loc. In condica moşiei Câmpurilor sunt transcrise o serie nesfârşită de documente.

Răzeşii plângându-se la 6 Aprilie 1813 împotriva hotărâturei făcute de către spătarul Gavrilă Iamandi, domnul rândueşte pe aga Costache Conachi să facă o nouă cercetare. Mărturia sa este cu totul diferită de aceia a spătarului Iamandi: „adică undi d. spatar face acest hotar de moşii Câmpurili un trup dc moşii 1 Condica moşiei Câmpurile, no. 5 fila 4.

5 ibidem, no. 6, fila 11 verso.

8 A. Sava, Documente Pătrime, J, no. 156, p. 105.

l .

MOŞIA CÂMPURILE

187

şi imparii pe patru bătrâni", „dumnialui aga, dinpotrivă, face acest trup de moşii în trii părţi, numindu-li fieşticari hotar cu osăbiti numi: Răcoasa, Verdea şi Câmpurile". Această contrazi-' cere este tranşată de divan prin anaforaua sa din 1814, Iunie 5, care după o largă motivare, ajunge la concluzia că sunt in rea­ litate trei trupuri Verdea, Răcoasa şi Câmpurile, din care atât paharnicul cât şi răzeşii „să-şi tragă atât baştina, cât şi cumpă­ răturile vechi şi noi". Vechilul paharnicului declarându-se nemul­ ţumit, divanul supune socotinţa sa aprecierei domneşti La 1815, Dechemvrie 20 paharnicul Dan face şi el o jalbă către domn prin care cere „fiindcă încă nesfârşite sânt pricinile asupra moşiei, ci eu trag şi fiindcă eu am găsit de iznoavă do­ vezi, sau răzeşii să fie sorociţi la 10 a lui Ghenar să vii la divan să ne înfăţoşăm, sau să mi să de luminată carte gospod către d. aga Costache Conachi de cercetare la faţa locului asupra dove­ zilor ce am găsit" 2. In urma acestei jălbi, la 1816, Ianuarie 7 domnul rândueşte pe aga Costachi Conachi să facă o nouă cer­ cetare n, dar întrucât vornicul Costache Conachi este reţinut şi nu poate face cercetarea cu care a fost însărcinat, paharnicul face o nouă jalbă la 12 Martie 1817 prin care cere ca aga Co­ nachi să fie înlocuit prin serdarul Manolache Radovici 4, iapt pe care domnul Scarlat Alexandru Calimah prin cartea sa din 13 Martie 1817, către Manolache Radovici biv vel serdar, îl în­ cuviinţează 5.

Mărturia serdarului Radovici, cu data de 16 Aprilie 1817, îmbrăţişează după o minuţioasă cercetare făcută la faţa locului părerea că satele Verdea, Câmpurile, Răcoasa şi Mărăştii, care s’ar fi numind şi Drăgoteştii, fac un singur trup de moşie. „Din aceste dovezi", spune serdarul, „să vedi că din învechimi au fost tot un trup de moşii, curgând toţi răzăşii acestor trupuri de moşii tot din acei patru bătrâni" şi prin aşezările lor „din vremi în vremi li s’au urmat stăpânirea cu deosebire unii de alţii, luând numi de a lor stăpânire depe numili văilor şi a pârailor, iar cu niamul nu sânt deosăbiţi până în zioa de astăzi, luându-şi răzăşii 1 2 3 S 5

Condica moşiei Câmpurile, no. 7, f. 14. ibidem, no. 8, f. 19. ibidem, no. 8, f. 19. ibidem, no. 9, f. 20.

188

AUREL V.SAVA

din numiţii bătrâni drepţi părţili lor precum merg hotarăle, ne­ putând a lua un bătrân mai mult decât altul, având a-şi stăpâni fieşticari răzăş partea sa deplin, ce li să va alegi undi le sânt aşăzările“ 1.

Divanul sub prezidenţia mitropolitului Veniamin Costachi, cercetând prin anaforaua din 1817, Iulie 28, toate mărturiile ce se făcuseră până atunci de toţi boierii rânduiţi în acest scop, după ce rezumă diversele acte înfăţişate de către părţile litigante, încheie că toate cele patru sate sunt trupuri deosebite de moşie; că, în consecinţă, paharnicul Asanache Dan nu are să tragă nici o parte de moşie din Verdea, iar din Răcoasa are de luat numai cumpărăturile, dar nici o baştină. In ce priveşte Câmpurile, di­ vanul constatând că bătrânul Lata a fost împărţit încă din 1776, hotăreşte să se împartă moşia rămasă neîmpărţită pe trei bătrâni.

Se recunoaşte că Asanache Dan are baştină jumătate din bă­ trânul Bogdan şi se dispune ca după ce se va face alegerea baştinilor după spiţele de neam, să se determine şi întinderea cumpărăturilor ce are Asanache Dan în fiecare din cei trei bă­ trâni, ca şi întinderile de pământ respective să fie alipite trun­ chiului de moşie boierească 2.

La 1817, Iulie 30, domnul Scarlat Alexandru Calimah rândueşte pe Iordache Catargiu, biv vel vornic să aducă la îndeplinire hotărârea divanului a. In acelaş scop, la 4 August acelaş an, mi­ tropolitul Veniamin Costache dă şi o carte de blestem '.

Vornicul Iordache Catargiu prin mărturia sa din 1817, Septemvrie 15 constată şi ei, în prim loc că bătrânul Lata este deja împărţit şi că a rămas să se împartă pe ceilalţi trei bătrâni 6000 de fălci — un prisos este lăsat de comun acord răzeşilor. — Se atribue paharnicului Asanache Dan 3896, 64 fălci, iar răzeşilor 2103, 16 fălci. In partea paharnicului sunt înglobate şi 1053, 60 fălci, cumpărate de el dela răzeşi printr'un zapis de vânzare cu data de 1816, Decemvrie 14.

Cât priveşte modul cum s’a făcut împărţirea, mărturia cu­ prinde amănunte deosebit de importante : „Am vrut după cu-

1 ; 3 1

ibidern, ibidern, ibidern, ibidern,

no. no. no. no.

10, 13, 14, J5,

f. f. f. f.

21.

35.

46 verso.

47 verso.

4 MOŞIA CÂMPURILE

189

prindirea cărţii de giudecată şi a luminaţii porunci gospod a diosăbi câmpul, pădurea, săliştea şi locul de hrană, ca din toate cu analogii potrivită să să dei părţili dumisali pah. Asănachi, apărându-să siliştile răzăşilor, precum însuş au făgăduit înnainte cinstitului divan, dar la aceasta n'au stătut chip, căci nu eşti dila olaltă pădure sau fânaţ, ci pintri păduri să află poeni de fân, locuri de arat, iar siliştea cuprinde curmezişul acestii moşii, pe vale Şuşăţii dila o margini până la alta şi spre a apăra şi siliştili răzăşilor, cât şi a da părţile dumisale paharnicului cu analoghii din tot locul nu să poate, cuprinzând aceşti răzăşi mult loc cu siliştile şi dar ca sî rămâi ei dioparti şi dumnealui pahar­ nicul iarâş dioparti făr' să intri în silişti, i-am diosăbit bucata de loc, ce pâr' acum s'au numit vătaştină şi parte de a stânga si­ liştii cătră răsărit drept 'din gura pârâului Vânătorului, undi cădi în Cremineţu şi linii în coastili moşiei Răcoasii, precum prin hartă s’au însămnat, înplinindu-să cu aceasta doî bucăţi de loc suma fălcilor ce s’au dat dumisale pah. Asanachi Danii această moşii, rămâind răzăşii a stăpâni siliştea întriagă pe valea Şuşăţii şi dila sat spre răsărit pâr’ în linii şi iarăş dila sat cătră apus pâră în hotarul Vezăuţului. Pentrucă di s’ar fi făcut analogii locului, ne­ apărat pah. trebuea să ei ce mai multă parti şi din silişti şi pentrucă pe locul den vătaştină bez acel vândut de răzăşi la 816 sânt poeni de fân aii lor, am găcât cu cale ca dumnealui pah. să nu-i scoată niciodată dintr’însili, ci să le stăpânească ei, avându-le pentru hrana vitilor lor şi să dei dijmă, cum şi pentru da­ niile şi vânzări, ce s’au făcut de cătră unii din răzăşi la mănăs­ tiri şi alţii pe bucăţi de loc şi pogoani, toţi acei stăpâni să-ş tragă părţili dila neamul acelui ce au vândut sau au dat danii, după cuprinderea scrisorilor, ce vor fi având" L La 18 Decemvrie 1817, domnul Scarlat Alexandru Calimah întăreşte hotărnicia aceasta a vornicului Iordache Catargiu 2.

Cu acest hrisov alegerea moşiei boiereşti din devălmăşia Câmpurilor părea a se fi terminat. După cât însă s’a putut ob­ serva din hotarnica vornicului Catargiu, răzeşilor le rămânea foarte puţină moşie, atât de puţină încât nu multă vreme după aceia „cad cu multă rugăminte" la paharnicul Dan ca să le vânză 1 ibidem, no. 16, f. 54.

2 ibidem, no. J8, f. 59—69.

190

AUREL V. SAVA

parte din moşia boierească. Paharnicul consimte şi prin zapisul cu data de 5 Martie 1818 le vine „bucata de loc ce pâră acum s'au numit vătaştină, în tot cuprinsul ei şi altă bucată de loc din gura pârâului Vânătoriu şi linii in coasteli Răcoasii, parte despre răsărit pâră în opcina Dealului Mare". Preţul vânzărei este de trei mii de galbeni olandeji, „în vadea de trii ani, fără nici o dobândă*', îndatorindu-se răzeşii „chizăşi răspunzători spre plata acestor bani, unul pentru altul", obligaţiune care în dreptul mo­ dern s'ar socoti solidară L Evident că prin această cumpărare răzeşii recunoşteau im­ plicit dreptul de proprietate al paharnicului întemeiat pe hrisovul domnesc din 18 Decemvrie 1817. Totuşi un oarecare Toma Anastasiu împreună cu alţi răzeşi se plâng din nou lui Vodă, cerând redeschiderea judecăţei. încercarea rămâne însă fără rezultat. In adevăr, la 26 Martie 1820 prin cartea marei logofeţii semnată de Dinii trie Sturza, vel logofăt se respinge cererea acestor răzeşi pe consideraţiunea că procesul s'a judecat definitiv prin hrisovul domnesc din 1817, întărit de însăşi răzeşii prin cumpărătura fă­ cută la 1818 2.

Prin cumpărare, răzeşii îşi măreau moşia, dar contractau o datorie destul de grea pentru puterea lor de plată. In adevăr, din cele ce vor urma, se va vedea că paharnicul Dan, ca să pună mâna pe moşia răzeşilor nu putea începe mai bine decât vânzându-le el, din moşia sa, însă pe credit! încă înainte de scadenţă, la 21 Fevruarie 1821 sulgerul Gheorghe Chicoş scrie preoţilor Lupuşor şi Soare, vornicului Ioan Rotilă şi „cătră toţi fruntaşii şi răzăşii ot Câmpuri" că pa­ harnicul Asanache Dan a trimis dela Iaşi o poliţă, prin care-i cere lui sulgerului să plătească cu banii datoraţi de răzeşi 25.000 de lei „unui neguţătoriu sudit Surguş, ci mergi la Ţarigrad".

La această scrisoare, două zile mai târziu, răzeşii răspund că sunt în căutare de bani şi să-i aştepte cu răspunsul încă câtva timp a.

Trec încă doi ani şi răzeşii de Câmpuri tot nu plătesc preţul.

Paharnicul îi reclamă din nou domnului la 18 Martie 1823. După

1 ibideir, no. 19, f, 70.

■ ibidem, no. 20, f. 71 verso.

8 ibidem, no. 21, f. 72.

MOŞIA CÂMPURILE

191

ce îşi plânge viaţa pe care a dus-o de când a început să cum­ pere moşii în Câmpuri, arată că înduplecat de rugăminţile răze­ şilor le-a vândut moşia şi că răzeşii încă înainte de împlinirea termenului de plată au pornit din nou jalbă către domnul Mihail Suţul Voevod, cu care ocazie a avut loc o nouă înfăţişare la divan, însă divanul prin cartea din 1820 a respins cererea răze­ şilor. „După aceasta încă neînplinindu-să vadeaua de trii ani s'au mai înprumutat răzăşii cu 6425 lei dela mini, puindu-mi amanet din părţile lor partea unui bătrân şi cu vadea de 18 luni. N'arn

Casă din Andreiaş.

Pictură de Const. Iacob.

tăcut la înpliniri de trii ani a ceri banii mei, după însuş făgă­ duinţa răzăşilor ; eşti înscris din partea lor că se vor sili a plăti după poliţa ci li-am tras, cari toate aceste li-au oprit supt tăceri pornirea revuluţii". Când să aştepte plata, spune paharnicul, „de­ odată mă văd tras de răzăşi supt feliuri de închipuiri, aceştia fiind de acei ce unii au slujit la stăpâni, alţii au fost păzitori la vite şi alţii ne vârstnici, cari din nou mă întriabă cu ci am luoat moşiea sau cu ci le ceiu 3000 galbeni şi alţi osăbiţi bani" ].

1 ibidem, no. 22, f. 73.

AUREL V. SAVA

102

Domnul apreciind că „starea răzăşilor nu eşti de a pute plăti o sumă atâta de mare“, porunceşte marelui logofăt să rân­ duiască un boier, care să deosebească stăpânirea moşiei după hrisovul din 1817 al domnului Calimah şi să stabilească şi ve­ nitul ce au câştigat răzeşii pe timpul cât au ţinut ei moşia. De asemeni, atât pentru venit cât şi pentru restul datoriilor să le fixeze un termen de plată L Ca urmare rezoluţiei domneşti, marele logofăt Catargiu rân­ duieşte la 27 Martie 1823 pe aga Toader Buhuş şi pe inginerul Franţ Chinei ca „mai întâiu să facă cercare pe hartă fălcilor osebite paharnicului de i s'au dat de cătră boeriul hotarnic în­ tocmai după cum în hotarnică să arată, sau este vre-o osebire, precum şi fălcile rămasă răzăşilor iarăş să să măsoare, ca să să vadă de sint întocmai" şi să se confrunte cu scrisorile paharni­ cului, pentruca nu cumva să se fi asuprit răzăşii la împărţire Franţ Chinei răspunde marei logofeţii la 2 Aprilie 1823: „am măsurat tot trupul moşiei Câmpurile cât eşti pe hartă osăbit Câmpurenilor, afară din bătrânul Lata şi au eşit 6099 fălci, care osăbind partea răzăşilor până în linii au vinit 2153, rămâind partea osăbită a dumisale paharnicului Asanachi Dan 3946 fălci, precum şi partea bătrânului Straoa din vătaştină măsurându-să au vinit 1069 fălci, ce sint întrati în suma de sus a dumisale pa­ harnicului" 3.

Tot în aceiaşi zi aga Toader Buhuş întocmeşte mărturia sa de cercetarea ce a făcut odată cu inginerul Chinei. El constată că suprafaţa totală a moşiei este de 6099 fălci şi că surplusul de 99 fălci, peste cele 6000 împărţite de vornicul Costache Conachi, nu s a lăsat în întregime răzeşilor, după cum se spune în mărturia vornicului, ci sa împărţit 50 răzeşilor şi 49 paharni­ cului. După o nouă cercetare a scrisorilor moşiei găseşte că vornicul Costache Conachi a atribuit lui Asanache Dan 796 de fălci mai mult decât i se cuvenea 4.

Prin anaforaua divanului domnesc din 4 Aprilie 1823 se judeca concomitent plângerea răzeşilor pentru împresurarea ce

1 2 3 1

ibidem, ibidem, ibidem, ibidem,

no. no. no. no.

22, 23, 24, 25,

f. f. f. f.

74 verso şi 75.

75 verso şl 76.

76 verso.

77—8J.

MOŞIA CÂMPURILE

193

li s'a făcut prin hotărnicia dela 1817 a vornicului Catargi, cu plângerea paharnicului Dan pentru cei 3000 de galbeni plus 6425 de lei, ce i se datorau de răzeşi, pentru a căreia rezolvare domnul dăduse poruncă să se ia înapoi moşia dela răzeşi. Faţă însă de plângerea de împresurare, divanul ia din nou în cerce­ tare scrisorile moşiei, constată, între altele că răzeşii, îndemnaţi în special de neamul Burgeştilor, se bizuesc mai ales pe hotarnica lui Luţă, vornicul de poartă, hotarnică, care nu este înte­ meiată pe adevăr şi îşi dă socotinţa că pricina este terminată definitiv prin hotărîrile anterioare, confirmate şi prin zapisul de învoială al răzeşilor. In ce priveşte restituirea moşiei pentru înplinirea datoriei, divanul ia de temeiu hotarnica făcută de aga Toader Buhuş, adăogînd totuşi, că nu împărtăşeşte părerea acestuia cum că vornicul Conachi ar fi dat paharnicului Dan mai mult pământ decât i se cuvenea. Divanul nu admite decât o scă­ dere de 36 de fălci şi 36 de prăjini în folosul răzeşilor întrucât se dovedeşte că un pământ cumpărat de Dima Pârcălabul dela Simion Leurdă a fost răscumpărat mai târziu de către răzeşi L Domnul Ioan Sandu Sturza, prin hrisovul său cu data de 17 Aprilie 1823, constată că moşia răzeşilor nu a fost încălcată de paharnic ; că întrucât răzeşii nu pot plăti datoria, — lucru pe care ei singuri îl recunosc, — să restitue moşia. Le admite to­ tuşi răzeşilor cererea de a răscumpăra, cu voia paharnicului, un pământ pe care ei îl vânduseră în 1816 cu 6000 de lei. In schimbul consimţământului său, paharnicul pretinde însă, ca spre curmarea tuturor viitoarelor neînţelegeri, să i se deosebească deoparte părţile pe care „le leapădă răzăşii". Domnul, hotărînd desfiinţarea vânzărei din 1818, întăreşte, în consecinţă, stăpâ­ nirea paharnicului pe cele 2031 de fălci, după cum, desfiinţând şi vânzarea din 1816, întăreşte şi pe răzeşi să stăpânească iarăşi cele 1069 de fălci vândute de ei în 1816. Răzeşii rămân însă obligaţi să plătească preţul vânzărei, plus venitul moşiei ce cum­ păraseră dela Asanache Dan cu dobânda cuvenită, jumătate la Ispas şi jumătate la Sf. Dumitru şi fiindcă paharnicul a pretins ca la vadele să i se dea banii'deplin, iar nu rânduri, rânduri, domnul îl alege ca să primească banii dela răzeşi, pe spătarul

1 ibidem, no. 26, filele 81 v. — 85.

13

1 94

AUREL V. SA VA

Săndulache Stamatin, căruia ii şi dă poruncă în acest sens . Razeşii vor intra în stăpânirea pământurilor după plata banilor, iar de nu vor putea plăti, să rămâie pentru totdeauna decăzuţi din cererea lor de răscumpărare. Se cercetează apoi chestiunea celoi 6425 de lei, pe care îi datorau răzeşii paharnicului cu un zapis din 14 Iulie 1820. Răzeşii pretind să dea banii fără dobândă, în­ trucât ar fi vorba de datorii pentru băutură, la orândatori, dar divanul stabilind că banii s'au luat cu împrumut pentru diver­ sele lor trebuinţi, — după cum dovedeşte paharnicul cu alte în­ scrisuri dela răzeşi, — îi obligă să-i plătească cu dobânda lor în termen de un an de zile. Hrisovul încheie că, pentru a da pentru totdeauna sfârşit pricinii, „poroncim şi dumitali vel logofăt ca toati scrisorile, ce vor fi învăluitoare, să să ia dela amândoi părţili şi să să rumpă, rânduindu-să şi hotarnic la starea locului, să pui hotară pe liniile după hartă" 2.

La 19 Aprilie 1823, Catargiu, marele logofăt, porunceşte in­ ginerului Franţ Chinei să execute hrisovul domnesc şi să-i aleagă paharnicului pe hartă, la locul numit vătaştină, 2031 de fălci de moşie „din capătul despre Soveja şi către miază-zi pintre Cremmcţu şi hotarul Caşînului, pâr' unde să vor plini şi să să dispartă cu linii", „şi apoi dintr'această linii tot spre miază-zi să să mai dei 1069 fălci şi i'ar să să dispartă cu linii" în vederea răscumpărărei lor de către răzeşi, iar în jumătatea de bătrân din bătrânul lui Bogdan, în hliza de jos, care urmează să se dea pa­ harnicului Dan să nu facă nici o lucrare Inginerul răspunde în aceiaşi zi că a executat pe hartă lu­ crarea ce i s'a cerut L Cu executarea pe teren este însărcinat boerul putnean Ştefan Brânză, biv vel serdar '. Acesta, pe lângă sarcina de a determina pe teren bucăţile de 2031 şi de 1069 de fălci, este în­ sărcinat să aleagă şi părţile Dimei Pârcălabul dintr’o hliză a bă­ trânului Bogdan, lângă hotarul Răcoasei, asupra căreia are pre-

1 * n ‘ 3 n îlJ,

ibidem, no. 29, f. 86 verso. i'jldcm, no. 26, f. 81 v. — 85; i'Sîderm no. 27, f. 85 v. iî'c’e.r, no. 28, f. 86.

Ginerile căpitanului Manolache Avram. V. A. Savâ, î'oţuiivnlc l>ulno. 198.

MOŞIA CÂMPURILE

.

195

tenţii şi mănăstirea Bogdana, căreia Dima ii făcuse danie în această bucată. Tot el este însărcinat să stabilească şi venitul celor 2031 de fălci pe timpul cât le-au stăpânit răzeşii şi, even­ tual, să împartă, de i se va cere, şi moşia răzăşească între ră­ zeşi, potrivit spiţelor de neam '.

Serdarul Ştefan Brânză face hotarnica în 1824, însă după cum afirmă chiar el într'o a doua mărturie din 13 Septemvrie 1828, prima hotarnica a fost furată de cineva. Deaceia în a doua mărturie reproduce după notele ce avea, datele hotarnice în le­ gătură numai cu hliza din jos a bătrânului Bogdan, de lângă satul Răcoasa.

Această hliză are măsurată pe hartă, 718 fălci, iar curme­ zişul ei, pe pământ are o lungime de 1674 stânjeni proşti. „Să începi din pârâul Mânăstioarei, ci eşti hotar Răcoasei şi în sus până în dreptu unii scursuri, ci eşti în muchia Dialului Stavăr".

Din total se scad 168 de fălci „dăniile mănăstirilor Vizantea şi Răchitoasa şi s'au împărţit pe patru bătrâni: Drăguţul, Irimir.a, Lupşi şi stolnicul Vasilac/ie 3, câte 137,40 fălci de bătrân".

I se atribue paharnicului 302 fălci şi 40 de prăjini, în cari se cuprind întregi, părţile stolnicului Vasilache şi a Drăguţului cum şi de două ori câte 13 fălci şi 60 de prăjini, părţi din Lupşî, vândute lui Dima Pârcălabul din Burleşti n şi de Ştefana 4.

Neamul Gogoilor ia 166 de fălci, 53 de prăjini şi 8 stânjeni, ceiace reprezintă o jumătate din partea lui Lupşî şi 97 fălci, 73 de prăjini, „ce li se cuvini a stăpâni în partea de sus în ceelaltă hliză a lui Bogdan şi s’au strâns din gios la un loc, undi li eşti lăcuinţa".

Restul de 80 de fălci, 66 prăjini şi 16 stânjeni se împart aproape egal între curgătorii din Irimiea, pe deoparte, şi trei neamuri curgătoare din Lupşî, dealtăparte.

Partea mânăstirei Bogdana este cuprinsă în jartea determi-

1 Condica moşiei Câmpurile, no. 30, f. 87.

■ Aceşti patru bătrâni, sunt cele patru stirpe curgătoare din bătrânul Bog­ dan. Bcgdan în raport cu aceşti patru urmează a fi socotit «bătrân mare». V. stu­ diul nostru introductiv în Dccumcnte Ptltiicnr, J, pp. XXIII şi XXIV. 3 A. Sava, loc. cit., n-rele 54, 70, 74. * ibidem, no. 77.

106

AUREL V. SAVÂ

nată paharnicului Asanache Dan şi urmează a se deosebi mai târziu l.

Pare a urma o perioadă de oarecare linişte. Răzeşii încep să se gândească la gospodărirea moşiei lor. La 1823, Noemvrie 30, ei fac o nouă jalbă domniei, prin care cer să li se rânduiască postelnicul Mihalache Racoviţă, starostele de Putna, ca să le îm­ partă, între ei, moşia ce s’a hotărît că li se cuvine lor şi să le dea „şi ţidule pre curmarea a tot feliul de pricini întri noi“, ce­ rere pe care domnul o încuviinţează ".

Mihalache Racoviţă se achită de însărcinarea ce i s’a dat prin hotarnica împărţitoare din 1824, Iunie 15.

El începe prin a constata că potrivit hotarnicei din 1817 a vornicului Iordache Catargiu răzeşilor li se cuvine 2103 fălci şi 16 prăjini; că în urma judecăţei dela 1823 s’a atribuit paharnicului Asanache Dan 3100 de fălci în partea de sus a moşiei „pintre moşîea Caşînului şi Soveja, coborîndu-să în jos până în Pârâul Babii", cum şi partea din hliza de jos a bătrânului Bog­ dan, judecată ce a fost adusă la îndeplinire pe teren de către serdarul Ştefan Brânză ; că între Pârâul Babei şi partea boie­ rească din hliza de sus rămâne o bucată de moşie răzăşească de 2281 de fălci şi 12 prăjini, din care se cuvine să ia mănăstirile 283 de fălci şi 40 de prăjini şi anume: 128 mănăstirea Vizantia, 7 în silişte, mănăstirea Soveja, 17,40 preotul Lupuşor cu ai săi, luate cu schimb dela mănăstirea Mera şi 131 de fălci „hliza pe lângă hliza din gios a lui Bogdan, a mănăstirei Soveja".

Toată moşia Câmpurilor ar avea deci: 2281 fălci, partea răzeşilor cu daniile mănăstireşti, 3100 fălci, moşia paharnicului Asanache Dan şi 718 fălci» hliza din jos a bătrânului Bogdan, împărţită de Brânză.

6099 fălci.

După cererea răzeşilor, postelnicul Racoviţă lasă la o parte cele 283 de fălci, 40 de prăjini ale mănăstirilor — egumenii greci erau fugiţi din cauza revoluţiei greceşti — şi constată că mai ră­ mâne de împărţit la răzeşi 1997 fălci, 52 de prăjini şi 16 palme.

1 Condica moşiei Câmpurile, no. 32, f. 89.

2 ibidem, no. 31, f. 38.

;

MOŞIA CÂMPURILE

197

Extragem în linii generale datele împărţirei: .

Fălci

Prăjini

293

60

neamul din Irimia. Curmezişul din gura Cremineţului, unde se varsă în Şuşiţa, până în drumul din silişte, ce s'a făcut înaintea dughenii preotului Soare şi lungul din hotarul Vizăuţului spre răsărit până în linia, ce este curmeziş, pe dealul Babei, hotar către moşia paharnicului Dan.

58

60

partea a trei neamuri din Ionaşc Meşteru, cu lun­ gimea din hotarul Vizăuţului şi către răsărit alăture cu linia de pe pârâul Babei, până în Arşiţa Turcului, în Dealul Mare.

72

72

partea a trei neamuri din Leurdă, alăturea, pe din . jos de hliza anterioară, măsurată pe drumul de prin silişte 51 de stânjeni domneşti, până în capul Po­ dului lui Brichiş \ din jos, în malul pârâului în colţul ogrăzii lui Toader Mironică. Aceiaşi lungime.

380

44

din care 247,17 partea Bodească şi 33,26 partea lui Grigore Onea, fratele Tudorei Onoai. Curme­ zişul din Podul lui Brichiş în jos până din dosul casei lui Ioniţă Pleş, iar lungul către Vizăuţ până în hotarul Vizantiei şi către răsărit că şi celelalte hlize. Curmezişul 250 de stânjeni.

303

19

partea Antimii. 222 stânjeni curmezişul. începându-se din movila din dosul casei lui Ior.iţă Pleş şi în jos pe drumul de prin silişte până în colţul din jos al ogrăzii lui Coman Puiu, unde s'a făcut mo­ vilă de către drumul mare şi în lung despre Vi­ zăuţ până în dania Vizantiei şi spre răsărit loveşte în coastele Răcoasei.

388

71

partea lui Simion bez 17 fălci dania mănăstirei Mera, aflată în stăpânirea preotului Lupuşor cu ai săi. Curmezişul, pe drumul mare de prin silişte mă­ soară 350 stânjeni din movila dela Coman Puiu şi

V. la 1692 nepoţii lui Brichiş. A. Snva, loc. c't., no. 76, p. 52.

AUREL V. SAVA

198 Fălci

Prăjini în jos până în colţul ogrăzii lui Neculaiu Şchiopu şi drept în costişe, într'o stâncă mare de piatră, unde s a săpat litera L. Lungimea ca şi a celor­ lalte hlize.

129

50

partea lui Dorofte şi Stan. Curmezişul pe drumul mare de prin silişte 122 stânjeni domneşti, începându-se din stânca pomenită mai sus şi până în ţarina Rătundului 1 şi în lung din hotarul Vezăuţului şi către răsărit până în coastele Răcoasei.

111

8

partea lui Melinte din bătrânul Itul. Curmezişul 118 stânjeni începându-se din movila pusă în ţa­ rina Rătundului şi până în altă movilă, ce s'a făcut tot în ţarina Rătundului, lângă drum şi în lung ca şi hliza de alăturea.

83

26

partea Ţâpească bez o parte ce calcă pe această hliză din 7 fălci ale mănăstirei Soveja. Curmezişul 102 stânjeni din cea de a doua movilă din ţarina Rătundului şi până în movila ce s'a făcut lângă drum în ţarina de pe cele 7 fălci ale mănăstirei Soveja, iar lungimea către apus până în dania Vizantiei şi spre răsărit până în coastele Răcoasei.

113

62

moşia logofătului Toma Anastasiu, răscumpărături din bătrânii Straoa şi Itul bez o parte din cele 7 fălci ale mănăstirei Soveja. Curmezişul 150 stânjeni domneşti, iar în lung către apus până în daniile Vizantiei, iar spre răsărit tot până în coastele Ră­ coasei. Prin silişte ţine din movila pusă pe fălcile mănăstirei Soveja până în colţul ogrăzii lui Bu­ ruiană.

40

partea lui Marian, prin cătunul Rotileştilor. Curme­ zişul 110 stânjeni până în movila din jos de Grigore Iftimie, care desparte hliza aceasta de 131 de fălci, pe care le are mănăstirea Soveja pe lângă din jos a bătrânului Bogdan.

Răzeşii se declară mulţumiţi cu această împărţire şi hotarnicul le dă şi ţidule la mână de dreptul ce are fiecare 2, (va urma) AUREL V. SAVA 1 V. Ştefan Rătundul postelnic, ginerile 1 oi Dima Pârcălabul. A. Sava, loc. cit., no. 102, p. 66.

■ Condica Câmpurilor, no. 53, f. 90—93.

CUTREMURELE DE PĂMÎNT DIN MOLDOVA DE SUD Se admite în general, că ţinutul sudic al Moldovei este o regiune seismică, deşi pînă astăzi n'a apărut un studiu special care să adune tot materialul ce priveşte regiunea, şi să tragă concluziile necesare.

De multe ori, cutremurele au sguduit destul de puternic regiunea aceasta, înspăimîntînd pe locuitori, rar însă. s'au produs stricăciuni mai mari, sau victime.

Sînt unele localităţi însemnate prin cutremure locale şi o clasificare a acestora nu se făcuse pînă acuma. Se ştie că Romînia este o ţară peneseismicâ, cu cutremure rare şi necatastro­ fale ; nu trebue să uităm însă că uneori au atins şi gr. IX de intensitate după scara Rossi-Forel şi că făcînd parte din cîmpul seismic al lanţului alpino-himulaian \ fiind în legătură cu axe de seismicitate recunoscute, ne-am putea aştepta la cutremure puternice şi de lungă durată.

Am socotit că e necesar, ca pentru regiunea de cea mai mare seismicitate din ţară, să adun materialul informativ împrăş­ tiat prin diferite publicaţii, pentru a putea alătura concluziile cercetărilor geologice cu rezultatul observaţiilor scit mice, determinînd în felul acesta axele în jurul cărora se produc cutremure în sudul Moldovei şi estul Munteniei.

Materialul pe care l-am folosit îl datorăm în cea mai marc parte răposatului academician St. Hepites, fost director al „Insti1 Vest Arrfcenius, Râspind 'ren timpurilor stişmicc -- a pud I. Sîmio. ncscu, tratai de Geologi0, p. 146.

200

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

tutului meteorologic central" care, în urma unei călătorii în apus introduce aparate seismografice moderne pentru acel timp, intră în relaţii cu institutele similare din Europa şi dă instrucţiuni în vederea acestui fel de observaţii tuturor conducătorilor staţiu­ nilor meteorologice de toate gradele, din ţară. Relaţiile, pe care reuşesc în cîtva timp să le dea aceştia, sînt cît se poate de in­ teresante, iar stabilirea gradului de intensitate după scara RossiForel le devine familiară.

Pentru perioada dinaintea începerii acestor observaţiuni, St. Hepites publică în anul 1893 o statistică a vechilor cutremure, descriindu-le după ştirile din gazetele şi revistele timpului L Istoricul V. A. Urechia menţionează deasemenea în 1894, cîteva cutremure înregistrate în „Ciasloave" vechi, pentru pe­ rioada 1790—1817 3.

Mai tîrziu, în 1901, Gr. Ştefănescu face o statistică a cu­ tremurelor amintite de istorici şi cronicari pe o perioadă de 1391 de anii].

Publicaţiile lui Gr. Ştefănescu şi V. A. Urechia nu le-am utilizat, deoarece macroseismele nu sînt localizate şi deci nu putem şti care a fost rolul acestor cutremure în Moldova de sud.

Am folosit însă Registrul cutremurelor de pa mint publicat anual de St. Hepites în Analele Institutului meteorologic între 1894 şi 1900 ; apoi, de acelaşi, Alateriale pentru sismograjia Rominiei — publicate de Academie 4. Pentru 1901—1907, cutremu­ rele sînt înregistrate şi în B letiriul lunar al Inst. meteorologic.

Din anul 1908 apare publicaţia Biletiiuil lunar al Obser­ vatorului astronomic şi meteorologic din Rominia. editat de N. Coculescu — noul director.

Observaţii seismice se fac pînă în august — 1916, după care urmează perioada războiului cînd nu sa mai publicat acest bu1 St. Hepites, Registrul cutremurelor depârnînt in Rominia, 1839-1890 în Analele Inst. Meteorologic voi. VI (1890), Bucureşti, 1893. ? Analele Academiei romîne. Seria II, t. XVII, 1894—95. n Gr. Ştefănescu. Cutremurele de pămint in Rominia. ir timp de 1391 d?i* amd 455 pină la 1S74‘ Analele Academiei rominc. Seria II, tomul XXIV, 1901 — 1902, Mem. secţ. ştiinţifice. fQn, ^4 Analele. Ac. rominc, seria II, secb 1901, 1902, 1903, 1904, 1905 şi 1906. Deasemem pentru anii (893 şi 1891 se găsesc trecute seismele anilor respectivi în această publicaţie.

Bibliot®''n )udet»onâ

VRANCPA ..Duifiu Zamfirescu"

N. AL. RĂDULESCU

. 201

letin. Reapare în anul 1921 sub direcţia d. Enric Otetelişanu, căruia îi mulţumesc călduros pe această cale de bunăvoinţa ce mi-a arătat punîndu-mi la dispoziţie cîteva buletine din anii mai vechi.

Buletinul apare ca organ separat al lust. meteorologic cen­ tral, dar din nefericire, după 1924 nu s'au mai publicat obser­ vaţii seismice, deoarece aparatele necesare au trecut la Obser­ vatorul astronomic, fără ca acesta să publice ceva în legătură cu cutremurele. Acestea sînt isvoarele statistice ale presentului studiu.

1802. Dintre cutremurele mai vechi e de mare însemnătate cel produs în 1802 cînd s'a dărîmat turnul Colţei din Bucureşti.

Suprafaţa cuprinsă de această macroseismă este foarte întinsă, deoarece sguduiturile au fost simţite în tot vechiul regat, în Transilvania, la Varşovia, la Petrograd, la Moscova şi la Varna.

Rezultă că hipocentrul a fost la mare adîncime în litosferă, — pentru a se produce pe o arie atît de întinsă. Intîmplat în „Vinerea-mare“ bănuim că a fost destul de violent şi în Moldova de sud, deoarece epicentrul pare a fi fost în Ţara Bîrsei, în Transilvania 1.

1838. Formidabilul cutremur întîmplat în acest an a avut din fericire un cercetător la faţa locului, specialist pe acea vreme, anume Dr. Gustav Schuller.

Raportul lui a fost publicat într'o broşură tipărită în anul 1838 în limbile franceză, romînă şi germană, iar textul era în­ soţit de nişte schiţe pe care le redăm şi noi (vezi figura 1).

Acest raport a fost reprodus în Buletinul Soc. Geografice Romîne 2, în romîneşte.

Cît de important a părut acest raport se poate vedea din faptul că în anul următor (Bulet. an. IV, Semestrul II) Societatea geografică l-a republicat în limba franceză, însoţindu-1 şi cu schi­ ţele pe care nu le avusese la prima reproducere.

Regretăm că nu putem reda, din lipsă de spaţiu, plas­ tica descriere a consilierului de mine Gustav Schuller.

1 Veci: Matfa. M. Drăghiceanti, Les tremblements de terre de la Rotimanie et des pays environnants, Buc. 1896, p. 45.

5 L. c. anul III, 1882, p. 90—112.

202

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

•' Cutremurul acesta din 1838 a fost resimţit pe o mare su­ prafaţă. El a cuprins Transilvania şi Basarabia (pe lingă vechiul regat) şi a fost remarcat în N. pînă la Lemberg iar a . pînă a Sevastopol. După cum se vede din descrierea consilierului de mine Schiiller, regiunea cea mai sbuciumată de cutremur a fost în lungul cursului inferior al Şiretului. Trebue să menţionăm că regiunea dela N. (Moldova) na putut fi cercetată, deoarece con­ silierul fusese trimis de „vornicia din lăuntru a Munteniei. Bănuim că efectele cutremurului au fost tot aşa de mari şi aici ca şi în R.-sărat şi Buzău, aşa că — bazaţi pe anumite observaţii ce vor urma — putem considera ca axă. epicentrală cursul infe­ rior al Şiretului, unde intensitatea cutremurului, după efectele lui socotind-o, trebue să fi atins cel puţin gr. IX după scara Rossi-Forel.

Intre 1838 şi 1871 nu mai avem relaţii despre mişcările se­ ismice din Moldova de sud. Probabil că nu a avut loc nici o sguduire prea puternică — altfel ar fi fost păstrată tradiţia ei cel puţin. — Urmăm cu statistica mişcărilor seismice, statistică alcătuită după bibliografia menţionată la începutul acestui articol.

1871. La 2 noembrie, la Tecuci „pela 15 h. 20 minute, s'a ivit un cutremur care dură un minut cu atâta forţă, încît de era puţin mai mare, ar fi dărîmat toate clădirile cele mai mari ale oraşului. Cutremurul s’a terminat printr’o scuturătură măruntă, ţinînd 2 minute. Sub faza întîia a fost o urlătură sgomotoasă, încît nu se alegea de al unor trăsuri care ar fi mers cu greutăţi mari şi cu iuţeală egală cu a unor baterii de tunuri în fugă. In unele case s'au dărîmat sobe şi cuptoare. Faza întîia a fost între N. şi S; iar cea de a doua, mai uşoară, între E. şi V.“ („Romînul“, dela 24 octombrie 1871, st. v.).

1878. La 14 octombrie, la Brăila, sa simţit la 3 h. 20 m. un cutremur avînd o intensitate de gr. IV, după scara Rossi-Forel.

In acelaşi an, la 11 decembrie — 7 h. 3 m., Brăila a fost sguduită de un cutremur slab.

1879. La 22 iulie s a cutremurat pămîntul la Brăila, la 14 h. 7 m.

1880. In acest an au fost trei cutremure avînd o intensi­ tate de gr. II sau III, resimţite la Brăila la 14 ianuarie _ 13 h.

22 m., la 23 ianuarie — .23 h. şi la 20 martie — 2 h. 55 m.

Tot în acest an la 25 decembrie a fost un cutremur mai

I

* JU

sîn 6 ♦

<5 T5

£.

*8

es

d -2

% 00 co co

I

-S

\

TJ

V

*3

I J

a

N-

w

2 o tJ

8

£

* e u

bţ Un

a a

X

£

I § $

-5

§

l S

3

1

204

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

puternic, înregistrat la Brăila, Galaţi şi Focşani. După nieri 1anul Bucureşti, cutremurul a avut loc la 4 h. 44 m. La Brăi a a avut intensitatea de gr. IV, fiind două sguduituri, cu o durată de 11 secunde şi cu direcţia E-V. La Galaţi, unele edificii mai ales şcoala de meserii — au avut oarecare stricăciuni.

1885. Sau simţit la Galaţi cinci slabe cutremure, înregis­ trate la 15 februarie — 11 h. 55 m., la 1 mai 3 h. 15 m., la 5 octombrie — 4 h. 30 m., la 13 noembrie 20 h. 30 m. şi la 30 Decembrie — 12 h. 40 m.

1886. Au avut loc 2 cutremure de mică intensitate la Ga­ laţi la 22 februarie — 15 h. 40 m., şi la 23 august 13 h. 25 m.

1888. S'a cutremurat la Galaţi pămîntul, în două rînduri, la 4 februarie — 2 h. 10 m. şi la 19 august — 6 h. 55 m. Aceste mişcări seismice au fost de gr. II sau III. 1890. „O sguduitură foarte mare de pămînt s a simţit la Brăila şi în vecinătate (27 iunie — 2 h. 20 m.). Direcţia proba­ bilă N-S. Sguduitură a fost precedată şi însoţită de o uruitură de tunet. Durata 3—4 secunde". (Astronomie, An. IX. p. 312).

1892, In anul acesta s’a produs un cutremur puternic în întreaga Moldovă de sud, cuprinzînd şi Dobrogea. Aria acestui fenomen care a avut loc la 14 octombrie se poate vedea pe harta lui Math. M. Drăghiceanu pe care o reproducem alăturat (vezi fig. 2). Deoarece cutremurul s’a simţit şi în Oltenia, Tran­ silvania şi Bulgaria, autorul 1 îl numeşte „le seisme des grandes failles : la faille du Danube, la faille limite des Carpathes, et la faille cotoyant de la Mer Noire". Epicentrul îl stabileşte în jurul lacului Sinoe.

In lungul acestor falii cutremurul a fost în adevăr mai pu­ ternic. Aşa s’au petrecut lucrurile la Salina, TaLcca şi Isaccea.

Oraşele Brăila şi Galaţi au fost sguduite mai cu violenţă. Staţi­ unile meteorologice dela Focşani, Odobeşti, Vidra-Putna şi Rsărat raportează că aici cutremurul a fost mai slab, compunîndu-se din mai multe sguduituri. Durata între 2 secunde (Galaţi) şi 30 secunde (Odobeşti). Direcţia în general a fost dela N. la S. 1893. La 16 ianuarie — 4 h. 20 m. a avut loc la R -sărat un cutremur local, care a durat o secundă, a avut direcţia E-V 1 Math. M. Drăghiceanu: Les tremblements de terre de la Rcumanic et des pays environnants.

i

205

N. AL. RĂDULESCU

şi a fost compus dintr'o singură sguduitură de gr. III după scara Rossi-Forel.

Mai însemnat a fost cutremurul dela 17 august care s'a simţit in Muntenia — fără Oltenia — în Moldova, Ţara Birsei şi Basarabia de Sad. A avut gradul de intensitate VII şi direcţia NV. - SE. Aria lui de întindere se vede în harta lui M. Drăghiceanu, menţionată mai sus.

Fig» 2. Cutremurele de pămînt din J892, 1893 şi 1894. (după M. Drăgbiceanu).

La 10 septembrie s'a produs un cutremur al cărui epicentru a fost la Drdguşani (Covurlui). Direcţia primă a cutremurului a fost N-S, iar mişcările ondulatorii care au urmat au avut o di­ recţie dela E. la V. Intensitatea a fost de gr. VIII la Drăguşani, scădea apoi de gr. VII la Tecuci, de gr. VI în deltă, pentru din ce în ce în restul ţării.

1894. In acest an au avut loc cinci cutremure Locale: la 3

206

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

martie la Gohor (Tecuci); la 11 martie la Piscii (Covurlui); la 18 martie 1a Focşani / la 24 martie la Chiojdeni (R.-săraţ) şi la 31 octombrie la Brăila şi Galaţi. Toate au fost de mică intensi­ tate, afară de cel dela Focşani apreciat a fi fost ceva mai pu­ ternic (gr. IV).

Mişcările seismice care au ocupat suprafeţe mai întinse au fost următoarele : La 19 februarie — 6 h. 49 m. vechiul regat a fost sguduit de un cutremur de mică intensitate. Au fost mai multe sguduituri care s'au simţit în toate oraşele din Moldova de sud. Punc­ tele extreme ale fenomenului au fost Vaslui, Bucureşti şi Constanţa.

Cutremurul dela 1 martie — 5 h. 27 m. a fost cuprins între jud. Iaşi şi Ialomiţa (fără Dobrogea). întreaga Moldovă de sud a fost bîntuită de acest cutremur. La Focşani au fost trei sguduituri la mici intervale ; cîteva ziduri slabe s'au crăpat iar la ca­ zarma de geniu a căzut o parte din tencuială.

Aria cutremurului dela 4 martie — 8 h. 30 m. e limitată de judeţele Botoşani, Ilfov şi Constanţa. Sguduiturile au fost simţite la toate staţiunile meteorologice din regiunea pe care o studiem.

Cutremurul dela 17 martie îl putem trece printre cele lo­ cale căci a fost observat la Odo b eşti, Focşani, Tecuci, Urăguşeni, Bereşti şi Piscii; suprafaţa ocupată este tocmai Moldova de sud.

La Focşani a avut intensitatea de gr. IV după scara Rossi-Forel.

De mare însemnătate este însă cutremurul dela 31 august — 2 h. 20 m., fenomen care s'a simţit în întreg vechiul regat. A fost cel mai puternic cutremur care a bîntuit la noi dela 1838 J. Pare să fi avut două epicentre: unul la Galaţi şi altui la Buzău.

Aici intensitatea a atins gr. VIII, iar la R.-sărat, Focşani, Tecuci, Adjud} Corbu şi Nămoloasa a fost de gr. VII. Direcţia a fost N-S şi E. NE — V. SV. Interesantă e relaţia corespondentului R. Macovei, dela staţia meteorologică Nereju (Putna). El spune : n " .au fost trei sguduituri, ultima mai puternică... S'a observat mişcarea apei în bălţi şi lacuri făcînd valuri, mişcarea copacilor, s'au deschis uşi şi ferestre, clopotele au sunat şi în fine s'a crăpat lipitura pela unele case.

1 Vezi Math. M. Drăghiceanu, op. cit., p. 58.

N. AL. RĂDULE5CU

207

Se pare a fi avut un oarecare efect asupra isvoarelor, căci pe muntele Răiuţ, un isvor care aproape secase din pricina se­ cetei, deodată în urma cutremurului a început a spori, apa curgînd cu abundenţă. Asemenea şi apa din rîul Zăbala s'a observat că ar fi sporit. Ca privire generală se poate conchide că cutremurul la Focşani s'a simţit mult mai tare decît la munte. La Nereju in­ tensitatea a fost de gr. VII“.

Deasemenea corespondentul N. Bobinca, dela R.-sărcit, arată că pe valea Rtmnei s'au produs numeroase alunecări de strate cu prilejul cutremurului. In harta lui M. Drăghiceanu e redată suprafaţa cuprinsă de această macroseismă.

1895. Remarcăm patru cutremure locale : 10 martie — 4 h. în Bereşti (Covurlui) ; 16 mai — 20 h.

5 m. la Focşani şi Odobeşti (durata 2 sec.; direcţia E-V ; inten­ sitatea gr. III); 23 septembrie la Tudor-Viaclimirescu (Tecuci); 26 noembrie la Nereju (Putna).

Dintre macroseismele observate pe o suprafaţă mai mare avem: la 5 februarie — 3 h. 4 m. s’a simţit un cutremur în partea centrală a ţării între jud. Ilfov şi Vaslui. La Focşani a fost o sguduitură slabă, dela S. la N., care a durat 2 secunde.

Epicentrul a fost aici (gr. VII), în restul ţării intensitatea fiind de gr. II. La 19 noembrie — 9 h. 44 m., Muntenia centrală a fost sguduită de un cutremur de gr. III, cu direcţia S. SE spre N. NV. In Moldova de sud ondulaţiile au avut intensitatea de gr. II după scara Rossi-Forel. Judeţele mărginaşe ale cutremurului au fost Vaslui şi Muscel.

Cam aceeaşi suprafaţă a fost sguduită şi la 27 decembrie — 6 h. 30 m. (între Vaslui şi Vîlcea). Epicentrul cutremurului pare a fi tot în Moldova de sud, intensitatea maximă fiind la Galaţi (gr. IV). La Focşani şi Nămoloasa macroseisma a fost de gr. III. 1896. Au fost patru cutremure locale : 24 martie — 9 h. 59 m. la Vilcănea^a (R.-sărat); 13 iunie — 22 h. 38 m. la Tecuci şi Vaslui (gr. II); 19 iulie la Galaţi (gr. III) şi la 7 decembrie — 4 h. 52 m. la Buzău şi Galaţi.

Cutremurul dela 12 martie — 1 h. s'a simţit în toată ţara, afară de Moldova de nord; în cea de sud a fost remarcat de toate staţiunile meteorologice. S'a compus din două sau trei sgu-

208

CUTREA4URELE DIN MOLDOVA DE SUD

duituri succesive, a căror intensitate a fost in mijlociu egala cu gr, IV. Intensitatea maximă în Covurlui şi Tutova (gr. VIII), unde s'au produs şi alunecări de strate. La Focşani cutremurul a fost '

de gr. V—VI. . .

La 17 septembrie — 24 h. judeţele Covurlui, Tecuci şi Tu­ tova au fost sguduite de un cutremur cu epicentrul laBîrlad (gr. V).

La 24 noembrie — 20 h. 50 m. s a produs o macroseismă simţită în Muntenia şi Moldova centrală, cu epicentrul în jud.

Tutova (gr. III).

1897. In acest an sau înregistrat două cutremure locale : primul a avut loc la Tudor- Vladimirescu (Tecuci) în ziua. de 23 februarie — 4 h. 36 m. (gr. III) şi al doilea la Avrâmeşti (Tu­ tova) în ziua de 11 decembrie — 21 h.

Macroseismă din 6 martie — 6 h. 8 m. pare a fi avut epi­ centrul în judeţul Tecuci, unde intensitatea a atins gr. IV şi V după scara Rossi-Forel; suprafaţa ei a cuprins şi judeţele R.-sărat, Putna, Brăila şi Covurlui cu o intensitate mai redusă (gr. III).

La 20 iulie — 9 h. 20 m. s'a produs un cutremur avînd limită judeţele Vlaşca-Dîmbo Aţa spre V. şi Tutova spre N. A fost simţit şi în Dobrogea şi a avut în general o intensitate de gr. III. O suprafaţă ceva mai redusă a avut cutremurul din 7 au­ gust — 17 h. 55 m., de gr. II şi III, care a cuprins judeţele Brăila, Covurlui Putna, Tecuci şi Vaslui.

Cel din urmă cutremur mai întins a avut loc la 24 septem­ brie — 16 h. 26 m., cu epicentrul în Ialomiţa (gr. IV), resimţit în jud. Brăila, Buzău, Putna, Tutova şi Ilfov.

1898. S'a observat în ziua de 14 noembrie — 1 h. 44 m. o macroseismă semnalată în Buzău, Covurlui, Tutova şi Putna, cu epicentrul în Tutova (gr. IV).

Restul, au fost cutremure locale: la 19 august — 11 h. 6 m. la Brăila (gr. II); la 17 decembrie în Tecuci şi Tutova (gr. II) şi la 29 decembrie în Tutova (gr. IV).

1899. Remarcăm un singur cutremur local care a avut loc în comuna Tudor-Vladimirescu (Tecuci) la 13 noembrie — Oh. 26, cu o intensitate de gr. II. Au avut loc şi trei macroseisme mai întinse : prima la 12 ianuarie 3 h. 47 m. (gr. III) cu epicentrul probabil în Tutova, cuprinzînd şi jud. Fălciu, Covurlui, Brăila şi Dobrogea de N.

'

N. AL. RÂDULESCU

20$

A doua s’a simţit la 6 august — 8 h. 21 m. avînd ca limită jud.

Ilfov şi Vaslui. Au fost două sau trei sguduituri cu o durată to­ tală pînă la 5 secunde. Intensitatea a variat între II şi IU grade.

Cea din urmă macroseismă a fost observată la 20 decembrie 21 h. 28 m., în partea sud-estică a vechiului regat (Ilfov Dobrogea şi Moldova de sud toată). Intensitatea în general de gr.

III, maximă la Avrăm.eşti-TulQ'Vdi (gr. V).

1900. Se observă două cutremure locale semnificative care au avut loc la Avrâmeşti-Tutova : primul la 3 ianuarie — 4 h.

48 m. (gr. II) cu direcţia NE-SW ; al doilea la 31 ianuarie — 11 h. cu intensitatea de gr. VIII şi direcţia V-E cînd s’au produs crăpături verticale locuinţelor din sat iar clopotul şcoalei a sunat singur. Cutremurul fiind produs pe o rază scurtă, însemnează că hîpocenlrul a fost foarte apropiat de suprafaţă.

La 14 ianuarie — 11 h. 53 m. a avut loc un cutremur mai întins între jud. Vlaşca şi Dîmboviţa pe deoparte, Covurlui şi Putna de alta. Intensitatea maximă s’a produs la Galaţi (gr. V).

La 16 Octombrie — 2 h. 54 m. s’a simţit o macroseismă între jud. Ilfov-Prahova şi Vaslui-Pâlc iu. Epicentrul a fost la Vălenii de Munte. (gr. V). In Moldova de sud (Focşani) el a avut intensitatea egală gr. III. 1901. A avut Ioc un cutremur local la Focşani, la 4 iunie — 4 h. 5 m. cînd s’au simţit două sguduituri slabe pe o durată de 5 secunde, cu direcţia S-N. şi de intensitatea gr III. Aceste sguduituri par a se fi simţit şi la Odobeşti.

In Bulgaria a fost epicentrul unui puternic cutremur (31 martie — 9 h. 12 m.) care s’a simţit în toată Romînia afară de Dorohoi. In Dobrogea a atins gr. VIII după scara Rossi-Forel.

Cutremurul a fost destul de lung şi a produs oarecari stricăciuni — fără victime omeneşti însă.

La 23 septembrie — 8 h. 11 m. cutremur în Moldova de sud şi Muntenia. Au fost două sguduituri laterale, durata 10—15 sec., epicentrul fiind la Focşani (gr. V).

Cutremurul dela 15 noembrie — 5 h. 30 m. a avut epi­ centrul la Galaţi (gr. V) şi a cuprins jud. Brăila şi Tulcea. Au fost două sguduituri dela E la V, durata fiind de 4—5 secunde.

1902. Cinci macroseisme au sguduit în acest an Moldova de sud şi toate au avut o suprafaţă mai întinsă deşi nu au fost violente : la 10 ianuarie — 8 h. 5 m. — cutremur slab în jud.

14

210

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

Covurlui, Tecuci, Tutova, Vaslui şi Fălciu, cu epicentrul la Oancea pe Prut (gr. III).

La 11 martie — 10 h. 14 m. cutremurul a fost mai întins (Muntenia fără Oltenia, Moldova de mijloc şi de sud şi Dobrogea) şi a avut în jud. Brăila, Covurlui şi Tutova intensitatea egală cu gr. VI. w In ziua de 25 iunie — 1 h. 3 m., în jud. R.-sărat, Putna şi Tutova au fost 2—3 sguduituri dela V la E (gr. III), cu epicentrul între Focşani şi BirIad. In ziua de 15 iulie — 9 h. 50 m. cutremurul a cuprins jud.

Covurlui, Fălciu, Tecuci şi Putna, avînd epicentrul probabil la Oancea pe Prut, cu intensitatea egală cu gr. II sau III, durata 1—2 secunde şi direcţia V-E. Cel din. urmă cutremur a fost la 23 decembrie 6 h. 11 sec., observat la Panciu şi 8/ăila (int. gr. III).

1903. In comuna Tiidor-Vladimircscu-Tecuci a fost un cu­ tremur local (gr. IV) la 23 februarie.

Acestuia i-au urmat două macroseisme cu o arie mai în­ tinsă: prima (8 iunie) cuprinzînd ţinutul între jud. Olt la V şi Roman, Fălciu şi Vaslui, la N. pare a fi avut epicentrul în Brăila şi Ialomiţa. A doua (13 septembrie — 10 h. 13 m.) s'a produs între jud. Dolj-Vilcea la V şi Iaşi la N. Au fost două sguduituri succesive de gr. V şi VI. Epicentrul pare a fi fost la Focşa.i (gr. VII).

1904. Macroseisme locale s'au produs în jud. Tecuci şi Tutova (10 mai) şi la Focşani (21 iulie), ambele avînd intensitatea de gr. II. La 6 februarie — 4 h. 49 m. a avut loc un cutremur între jud. Olt şi Botoşani-Neamţ. Epicentrul a fost în jud. Tutova (gr. VI).

La 22 mai între jud. Ilfov şi Tutova a fost observat un cutremur de gr. III—IV. Macroseisma din 6 iunie —■ 4 h. 25 pare a fi avut epicen­ trul în Ialomiţa (gr. V). Mişcări verticale sau produs şi în Ilfov, Constanţa, R.-sărat, Brăila şi Putna.

Mai neînsemnate au fost cutremurele dela 8 iulie — 11 h.

8 m. (între Ilfov şi Iaşi; gr. II—III) şi cel dela 24 septembrie (cu­ prinzînd jud. Bîrlad, Tecuci şi Covurlui; gr. II).

1905. Sguduituri locale remarcăm la 11 iunie — 14 h. 20 m., la Cud. Ib/-Covurlui (gr. IV) şi la 26 noembrie — 9 h. 10 m. la Tecuci (gr. II).

N. AL. RĂDULESCU

ăll

La 15 octombrie — 18 h, 2 m, o macroseismă a sguduit ţi­ nutul între jud. Ilfov şi Vasluf cu o intensitate egală gr. II sau III. Cutremurul dela 8 noembrie — 5 h. 4 m. a avut epicentrul în Tecuci şi Til t-ova (gr. V) şi s'a resimţit în Covurlui, Vaslui şi Constanţa. , 1906. In- jud. Tutova au avut la 11-ianuarie — 2 h. 10 m. şi 8 februarie — 2 h. 35 m. două cutremure locale (gr. II sau III).

La 16 octombrie s'a produs o macroseismă de gr. IV—V în jud. Tulcea, Brăila, Covurlui, Tecuci, Vaslui şi laşi.

Cu epicentrul la Avrâmeşti-Tutova. (gr. VI) s'a produs cu­ tremurul din 17 octombrie — 24 h., care în jud. Tulcea şi Te­ cuci a avut intensitatea egală gr. III. 1907. Observăm două cutremure locale, primul la Birlad, de gr. II, (4 februarie — 3 h. 15 m.) şi al doilea la ChiojdeniR.-sărat, (gr. VI) care a avut loc la 24 noembrie — 2 h. 31 m., cu o durată de 5 — 10 secunde şi care a produs mici stricăciuni.

La 5 noembrie — 22 h. 40 m., s'a produs o macroseismă cu direcţia SV-NE, resimţită pînă la Bucureşti, Moldova de mijloc şi Dobrogea. In judeţele Puliia, Covurlui, Tutova şi Ialomiţa in­ tensitatea a atins gr. IV sau V după scara Rossi-Forel.

1908. Cutremurul dela 18 septembrie — 20 h. 40 m. a fost local şi s'a produs la Avrămeşti-Tutova (direcţia NV-SE, durata 5 sec,, int. gr. II).

In ziua de 13 martie — 2 h. 40 m. s'au produs una sau două sguduituri, dela V. la E. sau dela NV. la SE., cu epicen­ trul la Galaţi (gr. VI). S'a simţit în Moldova de sud şi Dobrogea de nord.

De mai mică importanţă este macroseismă dela 24 martie cu epicentrul în laşi (gr. IV) simţit şi în Tutova şi Tecuci (gr. III).

La 6 octombrie — 11 h. 41 m. a avut loc un cutremur ge­ neral în Romînia, care s'a simţit şi în Galiţia, Bucovina, Transil­ vania, Basarabia, Bulgaria şi Serbia şi a cărui direcţie a fost dela NV, spre SE. Cetind harta 1 alcătuită, se observă că axa acestui cutremur este linia de fractură Nereju- Insula Şerpilor, iar epicentrul între Galaţi şi Brăila. Nu s'au semnalat distrugeri ci s'au produs cră1 Vezi Buletinul lunar al Observatorului astronomic şi meteorologic din Romînia, publicat de N, Coculescu, 1908, p. 133.

CUTREMURELE

din moldova de sud

212

subteran. In ju . ym după scara Rossi-Forel. şi Tutova, intensitatea a atins gr.

P A .. * sau produs trei cutremure in Moldova 1909. In acest an 9 h. 24 m. — cutremur în jud. Covurliii de sud : la 24 iunie Tutova, gr. IV) ; la 30 august — 7 h. şi Tutova (epicentrul în jud. Ialomiţa, Covurliii, Buzău şi R.-sărat 58 m. — cutremur în sec., int. gr. III) şi la 28 octombrie — 18 (direcţia V-E, durata 2 resimţit între Romanaţi. şi Roman (epih. 59 m. — cutremur centrul în jud. Prahova şi Buzău, gr. IV).

1910. Sau înregistrat trei cutremure locale: 2 martie — 3 h. 30 m. la Stânişeşti şi Zorleni (gr. III, direcţia V-E); 2 april — Oh. 15 m. la Avuimeşti - Tutova (gr. II, direcţia V-E) şi 23 iunie la Bîrlad (gr. III, direcţia S-N).

O suprafaţă mai întinsă a avut cutremurul dela 5 iunie. — 14 h., care a cuprins jud. Covurliii, Tutova şi Roman. Epicen­ trul a fost în Covurliii (Bereşti gr. III, Cudalbi gr. III) unde s'au simţit două sguduituri dela NV. la SE. pe o durată de 4 secunde.

1911. Nu s'au semnalat mişcări seismice.

1912. Pentru studiul de faţă, anul acesta este de o extremă importanţă: cutremurul dela 25. mai — 20 h. 3 m. prin felul de a se manifesta, prin suprafaţa şi prin epicentrul lui, aduce o lu­ mină în plus în cercetările seismologice, iar prin efectele sale a rămas adine întipărit în mintea locuitorilor din ţinutul nostru.

Aria cutremurului a cuprins ţinutul dela E de Olt, toată Moldova şi Dobrogea. Cutremurul s'a manifestat prin mai multe mişcări, care au fost mai întîi verticale, apoi ondulatorii. El a fost precedat de un huruit subteran şi avut direcţia NV-SE. Cutremurul a atins „gr. VIII în mai toate localităţile din jumătatea de * răsărit a jud. Putna şi R.-sărat şi gr. IX la Focşani.

Epicentrul pare chiar a fi în împrejurimea oraşului Focşani, căci aici a fost spaimă generală şi s'au produs stricăciunile cele mai mari; astfel s’au produs crăpături însemnate în ziduri şi tavane, dârîmîndu-se unele din ele; au căzut coşuri, iar unele sobe s’au prăbuşit. La Focşani, Odobeşti, Vidra şi Fitioneşti în deosebi, n'a rămas aproape o clădire, unele chiar şi dintr’acele _ Ju mai solide sau de curînd construite, care să nu fi suferit stricăciuni şi

N. AL. RĂDULESCU

213

cîteva dintre clădirile vechi ameninţă să se dărîme"1. (Vezi fig. 3), Stricăciunile au fost apoi mărite de alte două cutremure care sau simţit în Moldova de sud, de tăria V—VII, la 22 h.

15 m. şi la 23 h. 15 m.

Un al patrulea cutremur a avut loc dimineaţa (26 mai—2 h.) în jud. Put na, Covurlui, Vaslui, Fălciu şi Tulcea.

A treia zi (27 mai) la Focşani şi Vidra (Putna) au mai fost două sguduituri, la 7 h. 15 m. şi la 11 h. (gr. II sau III).

Fig. 3. Harta cutremurului de pâmînt din 1912 (după Bulet. Obs. astron. şi meteorologic, 1912).

La 7 iunie — 3 h. 58 m. au fost mai multe legănări dela SV la NE, sau dela V la E în Moldova (fără Botoşani şi Dorohoi) şi Muntenia centrală. Epicentrul nu a fost bine pronunţat, probabil la Vaslui (gr. VIII). Durata a fost de 15 secunde aproximativ.

La Focşani urmează apoi tf'Cf cutremure locale : pr*mu^ 20 iunie — 13 h. 20 m. cu direcţia V-E, durata 4—7 sec. şi in1 După Bulet. lunar al Obs. astr. şl met. din Romin/r, 1912, p. 23.

.214

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

tensitatea UI, care a fost resimţit şi la Odobeşti (gr. II) ; al_ doilea la 25 iunie — 17 h. 37 m. (două mişcări laterale, direcţia NV. SE., durata 2 secunde, int. gr. III) şi al treilea la 12 octombrie — 16 h. (două tremurături, direcţia NV-SE., durata 2 secunde, int. gr. II sau UI) care s'a înregistrat şi la Odobeşti şi Panciu.

Un alt cutremur, tot local, a fost observat la Homocea (Tecuci) Ia 12 iulie — 4 h, 55 m. (gr. V).

1913. La II martie — 5 h. 40 m. au fost una sau două sguduituri puternice, în jud. R.- sărat} Putna şi Covurlui. Intensitatea a variat între gr. IV — VI. direcţia a fost dela V. la E., durata 3 secunde, iar epicentrul la Pechea (Covurlui).

Un cutremur cu epicentrul în Fălciu are loc la 14 martie — 5 h. 40 m., cu direcţia NE-SV., durata 2—5 secunde şi mişcări verticale.

Aria cutremurului a fost cuprinsă între jud. Vlaşca şi Ro­ man, iar intensitatea a variat între gr. II şi VI. La 9 iunie are loc un cutremur pe valea Milcovullii (7 h.

40 m.) înregistrat la Focşani, Vilcăneasa (R.-sărat), Odobeşti şi Mărăşeşti, unde pare a fi fost epicentrul (gr. IV).

Un mare cutremur s’a produs la 14 iunie — 11 h. 34 m. al cărui epicentru a fost în Bulgaria şi s’a resimţit în toată Mun­ tenia, Dobrogea şi Moldova de sud ’.

Cutremurul acesta, produs pe falia Dunării, a atins în jud. din sudul Munteniei o intensitate de gr. VI şi VII 2.

Pentru regiunea care ne interesează cutremurul s’a simţit de gr. II, III şi IV, fiind mai puternic spre cursul inferior al Şi­ retului. In Moldova, limita de nord a cutremurului a fost linia Nereju, Vidra, Panciu, Nicoreşti şi Bălăbăneşti.

La 24 iulie — 0 h. 3 m. a avut loc un cutremur în centrul Munteniei, în Dobrogea şi în Moldova de sud. Au fost una sau două mişcări verticale, intensitatea fiind de gr. III şi IV. Cutremure locale au fost la Tecuci şi Drâguşeni (30 iulie 0 h. 30 m.) cu direcţia SV-NE. şi int. gr. II şi la Mc roşeşti (24 august 12 h. 12 m.) cînd s’au produs trei sguduituri pre1 Veci harta cutremurului în Balet, lunar al Obs. astr. şi met. din Romiaia, 1913, p. 33. , ■ DrăgUcean“! c,ltre">"rile de pămint: cutremurai dela 1 Iunie 1913. Buc., 1913.

N. M • RĂDULESCU

215

cedate de sgomot. Prima mişcare a fost verticală, restul ondula­ torii. Direcţia N-S, durata 2 sec., intensitatea gr. III. 1914. Un cutremur local s'a produs la Birlad în ziua de 17 mai — 16 h. 33 m. avînd o ondulaţie de o durată de o se­ cundă şi intensitatea de gr. III. La 1 iulie — 3 h. s'a resimţit din Ilfov pînă în 7utova şi Coviirlui un cutremur a cărui intensitate a variat între gr. II şi IV. Destul de puternic la Focşani, Nămoloasa şi Galaţi (gr. III) pare a fi avut epicentrul la Glodeanu-Siliştea sau la Corbii.

In ziua de 31 iulie — 18 h. 24 m. a avut loc o macroseismă între jud. Roman, Vaslui, Fălciu şi Vlaşca — inclusiv Dobrogea. Epicentrul a fost în Tutova [Avnlmeşti gr. VI), unde cu­ tremurul a avut două smuncituri durata liind de 11 secunde.

A fost remarcat la toate staţiunile meteorologice din Moldova de sud cu intensitatea egală cu gr. III, scara Rossi-Forel.

La 26 august — 17 h. 9 m. s'a cutremurat pămintul în jud.

Putna, Brăila şi Tutova cu o intensitate de gr. III. Au fost una sau două sguduituri cu direcţia V sau NV. şi a durat 2—3 sec.

Destul de însemnat este însă cutremurul dela 26 octombrie — 4 h. 59 m. a cărui suprafaţă e mărginită de jud. Teleorman şi Pra­ hova la V., Iaşi şi Neamţ la N. şi cu;rinde şi Dobrogea estică L Durata totală a fost de 4—5 secunde, cu direcţia E-V sau NE.-SV., producîndu-se mai multe sguduituri cu pauze între ele.

Intensitatea a variat între gr. II şi VI fiind maximă în Buzău şi linia de sud a Prutului, (gr. VI). La R.-sărat a fost de gr. IV, la Focşani gr. III, pentru a scădea din ce în ce spre Vrancea (Nereju gr. II).

1915. Un singur cutremur s'a observat la 11 decembrie — 17 h. 55 m. în jud. Iaşi, Vaslui Birlad, Tecuci, Coviirlui Brăila, R.-sărat, Ialomiţa şi Ilfov. Au fost mişcări verticale şi ondula­ torii cu direcţia NE-SV, produse de 2 sguduituri precedate de un sgomot puternic (gr. III).

1916. Din pricina războiului s'au făcut observaţii numai in primele şase luni. Au fost cutremure dese şi puternice în Oltenia şi. partea vestică a Munteniei numai.

La 7 iulie — 13 h. 40 m. s’a produs un cutremur în 77/1 Vezi harta publicată în Balet, lunar al Ols. astr. şl met. din Rominia, \916, p. 82.

216

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE S(JD

tova, Tecuci şi Coviirlui cu epicentrul probabil în jud. Tecuci.

1929. Cel din urmă cutremur, înregistrat în mod ştiinţific, este cel care a avut loc la 1 noembrie în acest an, la 8 h. 58 m.; observatorului astronomic i sau stricat aparatele ^ din pri­ cina violenţei cutremurului', după primele diagrame s a stabilit că epicentrul a fost la 180 km. cu direcţia N. NE. spre S. SW. Macroseisrna a durat 46 de secunde şi a fost însoţită de sgomote subterane. „Spre N. cutremurul sa simţit pînă în regiunea Iaşi — Kişinău — Dubăşari. In Muntenia şi Dobrogea sguduiturile s’au simţit pretutindeni, descrescînd însă în intensitate pe mă­ sură ce ne apropiem de Olt. In Transilvania s au semnalat la Braşov şi Sita Buzăului. In Bulgaria la S. de Sofia" L Epicentrul cutremurului pare a fi în judeţul Buzău.

Reproducem şi o hartă a cutremurului 2 (vezi fig. 4). pentru a se vedea aria macroseismei, deşi autorul ei comite greşala de pune epicentrul în Vrancea, cînd realitatea este alta.

Dealtfel comentariile hărţei care o întovărăşesc în articolul citat în notă, arată pe autor ca pe un diletant, insuficient informat.

Cutremurul acesta nu a putut ajunge gradul X de intensitate, ci cel mult gr. VIII, comparînd cu macroseisrna din 25 mai 1912, care a fost mult mai violentă şi totuşi nu a atins decît gr. IX după scara Rossi-Forel.. Această presupunere este confirmată şi de observatorii staţiunilor meteorologice.

Din materialul statistic de mai sus, se vede că Moldova de sud este un important centru seismic; aici a fost epicentrul unui impresionant număr de cutremure — deşi nu catastrofale.

Prima hartă care urmează, (vezi fig. 5) reprezintă centrele mai puternic sguduite în intervalul de timp 1802—1929, bazîndu-se cartografierea pe numărul de cutremure înregistrate întro localitate (numărul este reprezentat în mod grafic prin nişte cercuri negre).

Se observă că cel mai mare număr de cutremure l-a avut oraşul Galaţi, după care urmează apoi Focşani, Brăiia, Bîrlad 1 ?_Upă C* A* D* Bnlctinld Llinar al institutului meteorologic central,

April 1930.

- După L. Florin, Chroniquc scientifique în L’independancc roumainr, lb nov., 1929.

N. AL. RĂDULESCU

217

Tecuci (aceste două oraşe au avut un număr egal de cutremure), R.-sârat, etc.

Se vede aici o puternică axă seismică între Nereju şi Ga­ laţi, avînd spre depresiunea Vrancei un mic număr de cutremure, iar spre Galaţi un număr din ce în ce mai mare.

Lucrul acesta nu e de mică însemnătate, deoarece el a iscat o interesantă discuţie între doi mari savanţi francezi care s'au ocupat de pămîntul nostru : d. Em. cit Martonne afirmase 1 că axa seismică a ţărei este linia Galaţi-Buzău ; renumitul seismolog E. de Montessus de Ballore însă socoteşte linia Bucureşti — Ki-

Fig. 4. Aria cutremurului dela I noembrie X929 (după L. Florin). şinău ca fiind axa în jurul căreia se produc cutremurele 2. Acesta din urmă găseşte două centre instabile : Bucureşti şi Chişinău.

Ca centre secundare remarcă Bîrladul, Focşanii, T.-Vladimirescu şi Avrămeşti.

E. de Montessus de Ballore pune cutremurele dela noi în legătură cu desechilibrul provocat de Marea-neagră cînd s'a pră1 Em. de Martonne Sur Ies mouvements du sol et la formation des valees en Valachie: C. R. Ac. Sc. Paris, J90J, t. I, p. J X40. " E. de Montessus de Ballore. La Roumanie et la Bessarabie sismiques ; Analele Inst. meteorologic 1901, pp. B 57 — B 78.

218

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

buşit, remarcînd paralelismul între axa Bucureşti—Kişinău şi izobata de 100 m. a Mărei-Negre.

Cutremurele Dobrogei sar datora centrului seismic dela Balcic, munţii Dobrogei fiind stabili graţie marei lor vechimi.

In studiul său adaugă şi trei hărţi în care se vede că oraşele Iaşi, Kişinău şi Bucureşti au avut între 1471-1902 (perioada studiată de M. de Bollore) mult mai multe cutremure decît cele­ lalte oraşe. Conclude că linia Bucureşti—Kişinău e axa seismică.

Prima greşală a lui E. de Montessus de Ballmore este că nu a folosit o hartă geologică, hartă care să-i arate tectonica ţărei noastre. A doua greşală este că dă mare importanţă cutre­ murelor între 1471 — 1892 cînd nu s au făcut la noi observaţii ştiinţifice seismologice. Isvoarele pe care le-a folosit seismologul au avut date numai din oraşele mari ale (orei, căci desigur că un cronicar nu se putea interesa de vre-un sătuc, care totuşi putea să fi fost epicentrul unui cutremur. E de remarcat că M. de Ballore prevede acest lucru şi argumentează anticipat, totuşi de dragul concluziei nu a renunţat la hărţi.

In anul următor Em. de Martontie publică un articol tot în Analele Inst. Meteorologic în care combate studiul compatriotului său spunînd că linia seismică a ţărei este axa Focşani—Galaţi, care este în raport cu o linie fizică foarte desluşită. Pentru con­ vingere, geograful francez suprapune hărţii lui M. de Ballore o hartă sumară geologică, pentru ca să se vadă că axa seismică este tocmai la graniţa între „platoul terţiar moldovenesc" cu „cîmpia diluvială" a Munteniei.

In intervalul de timp 1902—1929, s'au produs macroseisme foarte importante care au confirmat, în parte, părerea d. Em. de Martonne. In adevăr axa Nereju—Galaţi, rămîne indiscutabil ca axa seismică cea mai importantă a ţărei.

Pentru a lămuri chestiunea, am alcătuit o altă hartă luînd de bază nu numărul cutremurelor, ci gradul de intensitate după scara Rossi-Forel pe care l-am utilizat de coeficient care sa dea adevărata valoare fiecărui cutremur. Deoarece nu este mare deo­ sebire între aceste două hărţi nu am mai reprodus-o, mai ales

Les trcmblements de terre de la Roumanie ct leur rapport avcc Ies Itgnes directnces de la Gejgraphle pliysique ; Analele Inst. meteorologic, tom.

XVIII, Partea 2, 1902.

N. AL. RĂDULE5CU

219

că trebue să ţinem seamă şi de faptul că numai oraşele mai mari au putut da relaţii despre mişcările seismice, pe cînd unele sate nu au avut observatori calificaţi.

Am recurs atunci la alcătuirea unei hărţi (vezi fig. 6) în funcţie de numărul epicentrelor calificate ca atare indiscutabil, în intervalul 1893—1929.

Se vede din hartă că cele mai multe cutremure au avut epicentrul în Focşani, după care urmează imediat BirIadul apoi Galaţii. Se observă o inversiune : în Galaţi au fost mai multe

Fig. 5. Harta cutremurelor din Moldova de sud (în funcjie de numărul macroseismelor).

cutremure ca număr, dar în Focşani a fost epicentrul mai multor macroseisme decît în Galaţi.

0 a doua observaţie este că Bîrladul împreună cu Avrămeştii, prin numărul epicentrelor, prin intensitatea cutremurelor — mai ales a celor locale — formează un centru seismic impor­ tant, dar deosebit de axa seismică centrală pe care am pome­ nit-o. De altfel acest lucru se explică şi prin studiile de tectonică, după cum se va vedea mai jos.

In adevăr, după Focşani — foarte bogat în cutremure lo­ cale — , urmează imediat Avrămeşti (Tutova), Bîrlad, Tecuci şi Tudor-Vladimirescu, cu un impresionant număr de astfel de cu-

220

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

tremure deci care au hipocentrul cît mai aproape de suprafaţa litosferei.

Pe partea sudică a axei, numărul cutremurelor locale este mai redus, ca şi numărul epicentrelor dealtfel, observate la sta­ ţiile Chiojeleni şi Corbii (jud. R.-sărat) şi R.-sărai şi Brăila.

Partea nordică a axei (depresiunea moldo-basarabeană) este mult mai sguduită şi bogată în cutremure locale, după cum re­ marcă şi d. G. Vilsan în Cimpia romtnă.

Cauza cutremurelor este îndeobşte cunoscută. La noi nu se poate vorbi despre cutremure vulcanice 1 după cum credea consilierul de mine Schuller în 1838. Munţii noştri vulcanici, aproape complet stinşi, sînt o dovadă vie de contrariul, iar faptul că multe din cutremure au avut o arie foarte întinsă arată că alta e origina (ariile cutremurelor vulcanice au o suprafaiă mai mică în general decît cele tectonice).

Cutremure de prăbuşire avem însă (multe din cele locale).

Astfel la Chiojdeni (R.-sărat), unde sînt alunecări de strate, ca şi în Vrancea (cutremurele locale dela Nereju) unde se găsesc sub pămînt depozite salifere erodate, ne-ar îndritui să credem, că unele din aceste cutremure au fost de prăbuşire.

Adevărata pricină însă a mişcărilor seismice ne-o arată tec­ tonica regiunei. Din acest punct de vedere 2 despărţim Moldova în platoul Moldovei şi depresiunea moldo-basarabeană, separate prin falia Trotuşului (Tg.-Ocna—Bîrlad—Prut). Aceasta din urmă se desparte de cîmpia Dunării prin falia Focşani — Galaţi — Insula Şerpilor.

Un studiu mai nou, datorit d. Ştefan I. Mateescu 8 ne arată însă foarte amănunţit liniile de fractură, transversale, care năs­ cute aici la cotul carpatic sînt astăzi axe seismice. După harta alcătuită de d-sa 4, şi cea a d. I. Popescu-Voiteşti am trasat în 1 Conte de Montessus de Ballore în La Geologie sismologique, Paris 1924, p. 7, împarte cutremurele în glyptogenice (subdi vizate în epirogenice şi tectonice) şi în cutremure dinamice externe (subdivizate în vulcanice şi de pră­ buşire). Pentru a simplifica, vorbim la cele glyptogenice, numai de cutremurele tectonice, în cazul nostru neputîndu -le deosebi cu certitudine de cele epirogenice. e I. Popescu-Voiteşti: Elemente de Geologie ; Cluf, 1924; pp. 386—390.

3 Cercetări geologice, in partea externă a curbura sudestice. a Carpaţilor romini; Anuarul Inst. Geologic al Romîniei, voi-. XII, 1927. * ibidem, p. 277.

I

221

N. AL. RĂDULESCU

harta noastră taliile, pentruca să se vadă legătura între ele şi centrele seismice.

Avem falia Troluşnliii care se continuă spre Birlad unde sînt centrele seismice, Bîrlad şi Avrămeşti.

Urmează falia Zăbalei care se continuă cu cea stabilită mai înainte de L. Mrazec şi W. Teisseyre în „Esquisse tectoniqac de la Roumanie", ce trece pela Focşani — Nămoloasa — Galaţi — Tulcea — Insula Şerpilor, cea mai veche şi mai însemnată falie de aici, judecind după efectele sale.

Fig. 6. Harta cutremurelorMin Moldova de sud (în funcţie de numărul rpicentrelor produse într'o localitate) I. Falia Trotuşului II. Falia Zăbala—Nămoloasa—Galaţi

III. Falia Şelăriile—Valea Rîmnicului IV. Falia Buzăului

Aici dealungul acestei linii de ruptură au fost puternice cu­ tremure resimţite în Focşani şi Galaţi în atîtea rînduri. Putem afirma că este ccl mai mare centru seismic al tarei.

A treia falie este Şelăriile- Valea Rîmnicului, care pare a fi continuarea liniei de fractură din Dobrogea, Peceneaga-Cameu a \ Şi în lungul acestei falii se produc cutremure (Chiojdeni, R.-sărat, Corbu), dar de mai mică însemnătate.

1 ibidem, p. 295.

222

CUTREMURELE DIN MOLDOVA DE SUD

Cea din urmă, falia Buzămr, sa manifestat prin cutremurul destul de violent care a avut loc în ziua de 1 noembric 1929 şi care a avut epicentrul în lungul acestei fracturi.

Ca să ne dăm seama de rolul pe care îl au aceste linii de dislocaţie în producerea cutremurelor citez o parte din raportul cu prilejul cutred. G. Macovei făcut către Institutul geologic murului din 1912 (12/25 mai): ...„ întreaga serie de cutremure care a început la 12/25 mai, cît şi cele care au avut loc în trecut în această regiune, sînt de natură tectonică. Ele se datoresc exclusiv jocului liniei de dislocaţie ce separă horstul dobrogean de depresiunea moldo-basarabeană. Pe această linie au loc din cînd în cînd, în profunzime şi dealungul ei, tasări a marginei depresiunei, care provoacă o rup­ tură de echilibru. Această ruptură de echilibru s'a manifestat la suprafaţă în cazul prezent prin prima izbitură verticală dela ora 20 h. — 3 m. Celelalte oscilaţiuni se datoresc revenirii la starea de echilibru întrerupt prin prima ruptură".

Ar însemna ca să avem deobiceiu aceeaşi intensitate a cu­ tremurelor care se produc aici. Mai există însă şi deosebirea de rocă, cutremurul răspîndindu-se deosebit după caz. Astfel — după d. G. Macovei — oraşele Focşani şi Mărăşeşti au mai mult de suferit în urma cutremurelor, pentrucă au un subsol mobi, for­ mat din pietrişurile cărate de Şiret, Putna, Şuşiţa şi Milcov, în acest nod hidrografic.

O ultimă observaţie : d. Em. de Martonne 2 arată că de­ presiunile mari, sînt tocmai lîngă centrele de seismicitate. Ştim că cele două centre sînt în Oltenia şi Moldova de sud, iar de­ presiunile respective sînt Tg.-Jiu şi Vrancea.

Ca o completare a observaţiei, trebue arătat că depresiunea Tg.-Jiu este mai bîntuită de cutremure decît depresiunea Vrancei.

Ca exemplu putem da cutremurele din 1916, totuşi nici aici nu găsim, ca şi în Vrancea, epicentre în depresiune. In Vrancea, toate cutremurele care începînd dela Odobeşti spre E, aveau o mare intensitate, nu trec în general de gr. III după scara Rossi1 G. Macovei, Raport, Anuarul Inst. Geologic, voi. VI, 1912, p.

xxin-xxiv.

5 Em. de Martonne Lc-s trcmblements de te/re de la Românie et leur rapport avec Ies lignes directrices dela Geographie physique: Analele Inst. meteorologic tom. XVIII, Partea Il-a, 1902.

N. AL. RĂDULESCU

223

Forel. Facem abstracţie de unele cutremure locale, datorite de­ pozitelor salifere erodate. Ar fi interesant de cercetat, dacă în depresiunea Tg.-Jiului cutremurele tectonice au intensitate mare, şi dacă putem stabili aici epicsntre.

In concluzie, putem admite deci, că cele patru falii trans­ versale care brăzdează Moldova de sud şi Muntenia de est sunt axe seismice în jurul cărora se produc cutremure uneori destul de puternice. Dintre acestea, axa Nereju — Insula Şerpilor este de cea mai mare însemnătate, deoarece aici s'au produs cutre­ murele cele mai violente. Iar ţinutul oraşului Focşani cu împre­ jurimile, formează regiunea epicentrală cea mai puternică din toate cele studiate mai sus.

Concluzia aceasta am căpătat-o în urma observării macroseismelor; ce facem însă cu microseismele ?

In Japonia — ţară seismică de prim ordin :— există 1500 de staţiuni pentru astfel de observaţii. Ar trebui deci ca aici la Focşani, să se întemeieze o astfel de staţiune, să fie înzestrată cu aparate moderne, pentru a se putea prevedea pe cît posibil cutremurele şi pentru a se putea studia din acest punct de ve­ dere, regiunea cea mai sguduită din ţară.

N. AL. RĂDULESCU

CĂRŢI PUTNENE. Documente Putnene I, Vrancea, Odobeşti-Câmpuri, publicate cu un studiu introductiv despre Vrancea de Aurel V. Sava, judecător. Prefaţă de d. profesor N. Iorga. Tipografia „Cartea Putnei“, Focşani, 1929.

XLI -p 223 pag. -f 2 facsimile.

Literatura noastră documentară se îmbogăţeşte în ultimul timp în chip simţitor, printr'o serie de publicaţii preţioase ce strîng materialul informativ cu caracter istorico-juridic regional, uşurînd sarcina istoricului de sinteză a le folosi şi a scrie critic şi obiectiv istoria ţinutului respectiv, care n'ar fi fost posibilă pînă acuma, datorită crizei unor asemeni lucrări preliminare.

Dar dacă această constatare ne poate bucura într'un grad aşa de mare, apoi faptul că oameni cu totul în afară de preocu­ pări istorice, vin să ne dea o mînă de ajutor într'un chip atît de serios, după ce mai întîiu au învins toate dificultăţile inerente unor astfel de preocupări, ne poate îndreptăţi să afirmăm că nu numai o diplomă de specialitate desemnează specialistul, ci bună­ voinţa fiecăruia unită cu priceperea şi dragostea pioasă de tre­ cutul nostru sbuciumat, sunt cele mai bune chezăşii de seriozi­ tate şi garanţie pentru adevăr.

Una dintre aceste figuri ce şi-a pus puterea de muncă în serviciul desţelinărîi ogorului vrîncean în care se ascund atîtea reminiscenţe juridice şi istorice, este a d. Aurel V. Sava, care începînd lectura hrisoavelor prăfuite de prin arhiva tribunalului ca divertisment, a ajuns astăzi să fie unul dintre cei mai buni cunoscători ai regiunii, a materialului şi tehnicii documentare locale.

Prefaţiată de d. profesor N. Iorga, lucrarea d. Aurel V. Sava este caracterizată ca fiind o culegere de o mare bogăţie documentară, iar autorul caută a rezolvi chestiuni vrîncene esen­ ţiale, ca aceia a întinderii acestei formaţii ţărăneşti, de cel mai mare folos pentru studierea tuturor fundaţiilor de autonomie ţă­ rănească în evul mediu şi răsăritean şi apusean, fixînd cu o mi­ găloasă apropiere a documentelor, hotarele Vrancei. Şi cu această ocazie, d. Iorga conchide cu o privire de an­ samblu asupra regiunii, cînd spune că „Vrancea însemnează partea romînească păstrată, cu vechile ei amintiri slavone, în au­ tonomia ei ancestrală. Popas, întîiu, pentru ciobanii trecători, a devenit sălaş pentru ciobanii aşezaţi“.

Autorul pornind dela nevoia de a soluţiona într'un proces problema supravieţuirii aşa numitului obiceiu al pămîntului în Vrancea, în raport cu legislaţia modernă, ne-a dat într'un ele­ gant volum, un serios studiu introductiv asupra Vrancei pe care-1

225 vonl rezuma mai jos şi un număr de 226 documente, urmate de un indice general al numirilor proprii, lucrurilor şi cuvintelor locale.

Studiul introductiv conţine mai multe capitole, sau mai bine zis mai multe sugestii interesante, menite să lămurească cu materialul de pînă acuma diferite aspecte vrîncene. Una dintre spi­ noasele chestiuni pe cari d. judecător Sava a avut fericita inspi­ raţie să o atace, sprijinit pe o bogată lectură documentară, este aceia a unei delimitări a Vrancei. Pe bază de informaţii precise, autorul nu se mulţumeşte cu hotarele statornicite de B. P. Haşdeu în Istoria Critică, ci caută să le fixeze din nou. Dela început anunţă că nici odată Vrancea n'a trecut peste valea Şuşiţei spre nord şi bazîndu-se pe un ispisoc ai M-rii Soveja din 17 noemvrie 1646, contestă afirmaţia din inscripţia lui Matei Basarab că Soveja ar fi făcut parte din Vrancea. Cît priveşte chestiunea dacă Odobeştii au făcut vre-o dată trup comun cu Vrancea, au­ torul înclină să admită ca posibilă ipoteza că hotarul Odobeştilor a făcut cîndva trup comun cu Vrancea. Ceiace însă se stabileşte sigur este faptul că Vrancea nu se învecina cu Ţara Romînească decît în regiunea munţilor.

Numai în timpul vistiernicului Roset Roznovanul s'a în­ globat Vrancei şi regiunea satelor Şindilarii de sus şi de jos, cari vor figura din această epocă în unele procese în calitate de vrînceni. Aurel V. Sava emite ipoteza că Vrancea s’ar fi întins mult mai la vale, vrîncenii avînd din moşi strămoşi vii în regiunea Odobeştilor, Ţifeştilor şi Codru Sîrbilor. Hotarul dinspre Transil­ vania ne este bine cunoscut din hrisovul lui Grigore Ghica din 10 Ianuarie 1736, precum şi dintr’o hotărnicie din 1792 şi un plan geografic din 1836.

Cît priveşte problema populaţiei vrîncene, de unde au va­ riat descălecătorii Vrancei, autorul declară că în stadiul actual al cercetărilor nu se poate preciza nimic sigur, aceasta rămînînd o chestiune deschisă, lăsată mai mult în sarcina toponimiei. Pro­ babil că primile populaţii aşezate au fost păstorii, cari au venit din părţile Ardealului, trecînd direct peste munţi între veacurile XII—XIII. Pe lingă această populaţie străveche, în veacul XVIII s'a întîmplat probabil o revărsare de populaţie din Ardeal, de­ oarece atit în 1735 cît şi în 1756 s’a simţit nevoia fixării hota­ rului dinspre Ţara Ungurească, Aşezările de oameni străini în Vrancea nu erau primite cu simpatie de localnici, cari îi alungă „stricîndu-le casele", „zicîndu-le să se ducă la Munteni" şi „luîndu-le scrisorile ce au avut din mînă" Această regiune vrînceană constitue din timpurile cele mai vechi în întregul ei o moşie, deaceia în actele vechi locuitorii nu-şi arată satul în care locuesc, amintind regiunea cu numele de Vrancea ca un titlu inseparabil şi generic. Satele vrîncene nu sunt decît aşezările unora dintre „neamurile curgătorii aceluiaş bătrîn mare, sau sunt alcătuite prin întrunirea curgătorilor din 15

226 mai mulţi bătrâni". Autorul sprijinit pe o bogată documentare conchide că „toate satele vrîncene converg^ către o unitate teri­ torială Vrancea, către o unitate genealogica: batrinu pe care a umblat, la origină, întreaga Vrance", şi că nu numai locuitorii unui sat sunt neamuri, ci chiar satele intre ele se înrudesc^ Pro­ prietatea vrinceană era comună, a tuturor şi a nimănui. Dm această cauză, cit timp nu începuseră sa se aleaga părţile fiecărui răzeş, oricare dintre ei era într'o proporţie mai mare sau mai mică, stăpîn asupra întregului hotar. Deaceia nici un drept îndiviz nu putea fi vîndut pînă cînd nu erau întrebaţi toţi răzeşii, bucurîndu-se cei mai apropiaţi de dreptul de protimisis atît în materie de vînzare cît şi de zălogire. Dacă terenurile cultivabile au ajuns a fi divizate mai tîrziu, munţii au continuat a fi pro­ prietatea colectivă a satelor, atît din cauză că nu se simţia ne­ voia unei diviziuni într’o epocă cînd bogăţia lemnului nu era prea mult preţuita şi mijloacele tehnice de exploatare lipseau, cît şi din faptul că turmele obştii păşteau pe proprietatea aceleiaşi obştii.

Din cauza trecerii timpului şi pierdeiii spiţelor genealogice, munţii încetară de a mai fi proprietatea indiviză a locuitorilor, pentru a deveni proprietatea colectivă a satului, care susţinea toate obligaţiile fiscale. In concluzie autorul afirmă că „în veacul XIX ca proprietar al munţilor, nu există decît o singură obşte a Vrancei care-şi repartizează munţii ei satelor, nu în plină pro­ prietate, ci numai spre folosinţă" şi că „dreptul vrîncean păstrat dealungul vremurilor şi cristalizat în formulele aşa zisului obicei al pămîntului din Vrancea, nu este un drept de proprietate in­ dividuală, ci un simplu drept de uz într’o proprietate colectivă".

Dar ceiace dovedeşte şi mai mult că munţii nu erau o pro­ prietate în indiviziune, în care fiecare obştean să-şi aibă matematiceşte determinată partea după spiţa niamului, este şi dreptul vrîncenilor de a-şi face „secături" şi „curături" în pădurile nes­ trăbătute ale munţilor obştii şi chiar în codrii din interiorul Vrancii, micşorînd numai prin faptul muncii individuale şi fără învoirea expresă a obştii, averea devălmaşe.

Iar ceiace apare şi mai important, prin acest sistem al se­ căturilor s’au intercalat bătrînii noilor proprietăţi individuale ob­ ţinute prin secături, între bătrînii originari, schimbîndu-se astfel şi aspectul codevălmăşiei vrîncene şi dînd apoi naştere unei noui fel de proprietate, proprietatea embalicară, care prilejuia străi­ nilor aşezarea în Vrancea.

In ceiace priveşte autonomia Vrancei, autorul cu drept cuvînt afirma că această situaţie nu este specifică numai Vrancei, ci este ceva comun pentru toate obştiile răzăşeşti cari duceau o viaţă autonomă în epoca creierei celor două principate şi cari pe cale paşnică au consimţit să intre sub oblăduirea domnească, în ur ; m::a .u^or .garanţii sau privilegii de independenţă acordate de domni. Desigur că Vrancea a putut rezista mai multă vreme a-

227 cestei abdicări, datorită aşezării sale geografice, „locurilor tari1' ce le ocupa şi „bărbăţii locuitorilor ei". Această provincie a fost condusă de un vornic, ce se găsea subordonat hatmanului şi staroştilor de Putna, avînd sub a sa ascultare „panţirii şi toţi lăcuitorii vrînceni". La început atribuţiile vornicului sunt mai mult de supraveghere a graniţei, iar către sfirşitul veacului XVIII îndepli­ neşte şi atribuţiile judecătoreşti, delegat uneori de starostele Vrancei. La rîndul lui, vornicul deleagă cu cercetări la faţa lo­ cului unii răzeşi mai pricepuţi, printre cari figurează nemesnicul şi care are datoria de a răspunde vornicului birui domnesc, strîns cu ajutorul vătămanilor. Acest sistem administrativ durează pînă la Regulamentul Organic, care schimbă dacă nu sistemul de or­ ganizare, cel puţin denumirea dregătorilor. Din această subordo­ nare locală, Vrancea îşi pierde mult din însemnătatea autonomiei, iar puterea dregătorilor săteşti este tot mai micşorată în faţa trimişilor domneşti. Dacă pe lîngă acest fapt se mai adaugă şi zidirea mănăstirilor Vizantea, Soveja şi Mira în imediata apro­ piere a Vrancei, înzestrate unele cu forţa de domni cu moşii vrîncene, se poate vedea şi mai bine dece la începutul veacului XIX „nu mai rămăsese din autonomia străveche decît forma in­ ternă de organizare a colectivităţei săteşti şi a colectivităţei întregei Vrănci". A trebuit ca datorită samovolniciei din anul 1801 a lui Constantin Al. Ipsilante, care ceda ca dintr'o proprietate domniască întreg ocolul Vrancei vistiernicului Iordache Roset Roznovanu, să se siringă rîndul tuturor vrîncenilor cit mai mult şi să porniască marele proces „al desrobirei Vrancei". Acest proces determină la începutul veacului XIX creierea din nou a puternicii vieţi colective din trecut, imprimîndu-i organizarea de mult dispărută şi forma proprietăţii colective cu totul aparte.

Iată în scurte cuvinte interesantele sugestii cu cari d. A. Sava precedează materialul viu documentar, ascuns pînă acuma ochilor noştri şi menit să arunce o rază de lumină asupra isto­ riei şi dreptului romînesc în general, vrîncean în special.

Analizînd acum documentele prezentate într'o formă atît de îngrijită, constatăm că acestea se prezintă aşezate în mod crono­ logic, rezumate corect şi suficie :t, adnotate şi întovărăşite de un bogat material critic şi informativ privitor la originea lor, pro­ prietatea în cari se găsesc, precum şi celelalte amănunte necesare identificării originalului.

Transcrierea s'a făcut foarte corect, ţinîndu-se întotdeauna seama de ortografia originalului, fapt ce l-am putut controla „de visu“, deoarece multe din originalele publicate ni-au căzut în mînă cu diverse ocazii; iar identificarea localităţilor şi per­ soanelor menţionate în acte a fost bine şi precis făcută.

Cele mai vechi documente ce ni se prezintă, sunt două re-

*

228 geste din 1443 şi 1445, date de $tefan, ^1 lui Alexandru cel Bun. In primul este vorba de întărirea proprietăţii lui Vlaşin Creţăscul pe moşiile lui din Caşin, iar în cel de al doilea^ se darueşte boerului Uana Urecli şi tot niamului său, in pammtul Moldo vii, satili pi Putna. Asupra celui de al doilea d.Sava ridica intemeeate obiecţii, mai ales cînd este yor^J ije ^na jf 7' Extrem de important este doc. Nr. 27, din 20 Oct. 1657, dat de Vasile Lupu din Ţarigrad, unde se găsea în surghiun şi prin care cedează lui Gh. Ştefan drepturile sale^ asupra munţilor Zboinei şi Clăbuciului, pe care acesta din urmă le cumpărase pentru cti­ toria sa dela Caşin. Important atît pentru actul creştinesc pe care-1 face, cît şi prin frumuseţea stilistică şi resemnarea sufle­ tească ce se citeşte printre rîndurile documentului. Spre ilustrarea acestei afirmaţii dăm pasajul de mai jos, în care se poate citi şi vedea adînca înţelegere a domnului mazîlit, faţă de nimicinicia lucrurilor pămînteşti: „Io Vasile Voevod, ce am fost din mila lui Dumnezeu domn ţării Moldoviei, mare este Dumnezeu şi minunate lucrurile lui, cu a cărui putere toate cîte sunt făcute şi zidite, cu tocmeala lor în tot momentul de ceas ca o nemică a se petrece poate şi cinstile şi măriile pămînteşti acum a le da şi a le milui, precum a le şi luoa şi a muta pre om din cinste în voe îi este aceasta, pre unii măreşte, pre alţii şărbeaşte i noaî tîmplîndu-să din voe svenţiei sale a ne schimba din cinste ce am făcut, din domnul ţărei Moldovei şi a veni la acest loc, cum mai mult să fie lăudat numele svenţiei sale din veci în veci, etc.“ Foarte important apare doc. Nr. 62, din 3 Maiu 1688, dat de Constantin Cantemir ctitorul M-rii Mira, care se remarcă printr'un limbaj hotărît şi s?ver cu care invită pe locuitorii megiaşi cu proprietăţile M-rii să-şi vînză moşiile pe preţ bun, — aproape un fel de expropiere forţată, — căci „videţi voi, că cu domnia me nu-ţi pute ţine moşie să fiţi răzăşi" ; act urmat de o serie de vînzări făcute domnului Const. Cantemir, care la rîndu-i le cedează mănăstirii, ca cele confirmate în doc. publicate sub Nr. 63 şi 64 din volum.

Demn de semnalat este doc. Nr. 65, din 22 Avgust 1688, în care se găsesc înseraţi toţi boerii Moldovii din acea vreme, printre cari remarcăm fraţii Costin şi Racoviţă, boerii Tudosă Dubău, Ionaşcu Balşe, Vasile Damiian şi alţii.

Mult interes evocă nota regestului trecut sub Nr. 79, din 17 Ianuarie 1693, în care se aduce o serie de noui informaţii asupra familii Costineştilor, identificînd-o a fi originară din Cîmpuri-Putna. „Legătura lui Miron Costin cu Putna e mai veche decît epoca cînd acesta era staroste în acest ţinut".

Extrem de interesantă este apoi spiţa genealogică ce pre­ sează cartea lui Mihail Racoviţă trecută sub Nr. 95, din 2 Dechemvrie 1717, prin care se fixează obîrşia fostului înalt Re-

229 ^enţ al Romîniei, Gh. Buzdugan şi care â mai fost publicată într un număr din „Adevărul", cu ocazia morţii înaltului Regent, de d. judecător Aurel Sava.

Pentru exemplificarea proprietăţii colective şi a sarcinilor ce decurg din acest drept, semnalăm hrisovul trecut sub Nr. 161, din 1777, prin care Constantin D. Moruzi, dă dreptul unor lo­ cuitori din Bîrseşti să se folosească de munţii devălmaşi, chiar dacă nu se cisluescu cu ceilalţi vrînceni la banii vistieriei.

Iarăşi demn de relevat este actul de danie Nr. 179, din 9 Februarie 1789, prin care sătenii din Tulnici donează un trup de moşie schitului Lepşa „pentru sufletele noastre şi pentru a părinţilor noştri".

Din documentele înserate în partea Il-a, semnalăm protestul vistiernicului Iordache Roset Roznovanu dela Nr. 216, din Fevruarie 1813, adresat divanului domnesc, prin care cearcă să pro­ beze că Vrancea a fost domnească şi că donaţia făcută lui de Constantin Ipsilante este dreaptă. Apoi anaforaua divanului Nr. 217, din 1 Martie 1813, în pricina dintre obştea vrîncenilor şi boerul Iordache Roset Roznovanu, hrisovul lui Scarlat Al. Calimah trecut sub Nr. 223, din Dechemvrie 1814, prin care dă cîştig de cauză vrîncenilor în procesul lor cu vistiernicul, întărindu-le stăpînirea pe tot ocolul Vrancei şi însfîrşit anaforaua obşteştii Adunări a Mloldovii pentru felul proprietăţii în ţară din învechime şi’n special pentru direcţia juridică a pămîntului, tre­ cută sub Nr. 225, din Ghenarie 1817, prin care se fixează ca­ racterul de autonomie al Vrăncii şi se întăreşte judecata domni-, torului Scarlat Al. Calimah.

Din toate aceste documente se observă cum vrîncenii convinşi de propria lor cauză dreaptă, nu au şovăit un moment şi. deşi deposedaţi prin viclenie de înscrisurile ce statorniceau veşnica lor proprietate asupra Vrancii, au mers pînă la înaltul Divan, unde cu documentele ce le mai rămăsese au făcut să triumfe dreptul.

Odată cu acest proces, se soluţiona şi chestiunea atît de spinoasă a unei autonomii vrîncene, diminuată în parte prin li­ bera hotărîre a populaţiei faţă de nevoile domniei, însă garan­ tată de aceasta prin diverse privilegii. încălcarea acestei autonomii şi nesocotirea drepturilor locale consfinţite de vechii domni, prin transformarea acestei proprie­ tăţi codevălmaşe într'o proprietate domnească, a condus nu numai la o revendicare de drepturi reale, dar şi la refacerea autorităţii pe care această Obşte a jucat-o în trecutul nostru.

Deaceia ne grăbim a recomanda călduros publicului această minunată lucrare, bogată în sugestii atît de revelatorii şi pre­ ţioasă în informaţiuni istorice şi juridice de fond şi procedură, atît de neaşteptate.

ViRGiLUJ P. ARBORE

CRONICA ECONOMICA SITUAŢIA ECONOMICĂ A VRANCEI _ Consideraţiuni generale — Privit din toate punctele de vedere, Ţinutul vrancenesc prezintă un caracter specific local unde lipsa de contact cu cele­ lalte aşezări româneşti a dat naştere in mod firesc la situaţium ce se deosibesc în mare măsură de alte regiuni chiar din imediată apropiere. , i Starea economică a regiunei, în trecut nu a urmat o cale regulată de progres, iar necesităţile vieţii cât şi mijloacele de pioducţiune au fost şi sunt reduse la strictul necesar, omul marginindu-şi activitatea la atât cât îi trebuia pentru nevoile curente, fără a se ocupa de constituirea unor rezerve, care să-i asigure un trai mai deosebit, cum şi putinţa de îmbunătăţire a gospodăriei.

Pentru o mai bună înţelegere a stărilor actuale, socotim necesar a face o scurtă privire asupra trecutului economic al acestui ţinut, urmărind desvoltarea lui în scurgerea vremei.

Această populaţie neaoş românească, locuind meleagurile Vrancei din cele mai vechi timpuri, s’a ocupat pe lângă păstorit şi cu cultura pământului. Şi una şi alta, sunt limitate la nevoile familiei şi numai într'o mică măsură servesc la schimbul în na­ tură, pentru a-şi apropia diferite bunuri ce nu i le oferă pro­ dusele locale.

Poenile bogate din golurile de munte au favorizat într'o largă măsură creşterea vitelor, în s;ecial al oilor, animalul care îi producea băştinaşului vrăncean, cele necesare atât pentru hrană — brânză, lapte şi carne, — cât şi pentru îmbrăcămintea sumară făcută din lână şi piei.

Totodată au brăzdat în mod primitiv poenile şi luminişu­ rile din apropierea satelor, semănând secara şi meiul, iar mai târziu, porumbul, grâul, cânepa şi inul.

Industria casnică şi-a creat-o în acelaşi timp, gospodina lu­ crând cele de trebuinţă pentru îmbrăcămintea întregei familii.

Răsboiul de ţesut, în forma şi construcţia ce şi-a păstral-o până astăzi, piua pentru făcutul cioarecilor şi ilarilor, precum şi drâsta pentru cergi, procoviţe şi sarici, arată o industrie casnică mai desvoltata.

Caracterul proprietăţii vrânceneşti a fost la început colectiv pentru întreaga comunitate vrâncenească, având fiecare obştean drept de folosinţă, atât la păşune, cât şi la loc de cultură, acolo unde se aşeza. Mai târziu proprietatea rămânând tot colectivă, S a . ,1j:at , comunitatea unui sat. iar în timpurile moderne, se prezmta smb două aspecte : locurile de casă, de arătură, (curătunte) şi far.eţe'e se divizează pe bătrâni şi intră în proprietate in­ dividuala; iar munţii cu pădurile şi locurile de păşune, rămân în foram colectiva, repartizate pe obştii săteşti, membrii obştici

r

231 având dreptul de folosinţă, fără limită sau restricţiuni; proprie­ tara fondului rămânând obştea, iar nu obşteanul. în această stare de lucruri fără prea multă cheltuială de energie, săteanul vrăncean reuşea să-şi îndestuleze gospodăria cu toate cele de trebuinţă pentru el şi familia lui, ducând o viaţă de familie netulburată, în bună înţelegere şi frăţietate şi călăuzit de un profund sentiment religios.

In lumina acestor sumare constatări ale trecutului economic din ţ:nutul Vrăncei, vom schiţa starea actuală de lucruri din punctul de vedere ce ne-am propus.

Din capul locului trebue să recunoaştem că starea economică a sătenilor din Vrancea, este mult mai rea decât cea din trecut.

Pe măsură ce nevoile s'au mărit, mijloacele de producţiune s'au micşorat. Terenurile de cultură, pe lângă că s'au împuţinat prin fărâmiţarea datorită îmulţirei populaţiei, dar au fost şi sărăcite, ajunse aproape improductive, din pricina torenţilor care au ruinat coastele dealurilor, în urma despăduririi nemiloase.

Climatul umed, cu ploi regulate, specific regiunilor împădu­ rite, ca o consecinţă a despăduririlor, s’a schimbat într'un climat secetos, ne mai oferind condiţiunile prielnice din trecut pentru buna vegetaţie a fâneţelor şi păşunelor, a culturilor agricole şi pomilor fructiferi.

Albinăritul, care în trecut era un mijloc de venit preţios, astăzi este aproape părăsit şi numai pe ici pe colo, se mai vede câte o prisacă cu stupi primitivi, ce mai aduce aminte de timpu­ rile de altă dată, când era în floare această frumoasă îndeletnicire.

Vitele sunt degenerate din cauza muncilor excesive la care sunt supuse şi a proastei îngrijiri. Caii frumoşi, care înainte vreme făceau fala vrâncenilor, astăzi au pierit aproape cu totul mai găsindu-se doar în câteva sate ca, Nerej şi Paltin, aşa zişii „şoimi“ de odinioară. Viile ce aveau vrâncenii în regiunele de podgorii, in urma flagelului filoxerii au fost părăsite, pământu­ rile vândute, proprietarii lor ne mai având mijloace de replantare.

Cu toate acestea însă, bogăţiile naturale ale regiunii încă mai oferă posibilitatea unor venituri pentru băştinaşi.

Bogăţiile cele mai de seamă ale ţinutului sunt întinsele pă­ duri de molid, brad şi fag, aparţinând obştiilor din Vrancea, stă­ pânite în devălmăşie cu drept nelimitat de folosiţiţă.

In trecut, acestei mari bogăţii nu i s'a dat nici o importanţă ; ba mai mult, locuitorii prin dare de foc şi aşa zisele secături, căutau să facă cât mai mult loc de păşune, distrugând pădurea.

Faptul că pentru vrânceni pădurea nu prezenta nici o valoare şi nici perspective de valorificare, a uşurat foarte mult acţiunea de achiziţionare a unor societăţi forestiere, care au reuşit să cumpere pe preţuri derizorii cea mai mare parte din pădurile vrănceneşti. Dacă cel puţin instalaţiile de exploatare s'ar fi făcut

232 oferit Drin aceasta o posibilitate de muncă şi de în Vrancea, ar fi oient -prin . tribuind ja îmbunătăţirea stării utilizare a braţelor disponibile, materbtcândOCntoile"'au înmuiat ?i posibilităţile altor venituri , . , * . . fnăcufn restrânsă, cu mijloace rudimentare şUnToCndibu'ninneeconomice, sătenii, individual sau întovărăşiţi, au construit herăstrae de apă, mai întâi pentru trebuinţele gos­ podăreşti, iar mai pe urmă şi pentru comei ciahzare. Dar nici această nouă îndeletnicire nu prezintă un mijloc de progres eco­ nomic, decât doar un plasament de munca prost îetnbuit şi îâtă do oo • __ Depărtarea prea mare de centrele comerciale Odobeşti sau Focşani şi mai ales lipsa căilor de comunicaţie, fac ca preţul de cost a lucrului valorificat, să fie aşa de ridicat, meat nici vorba nu poate fi de un câştig faţă de preţurile cu care se vând obiş­ nuit produsele forestiere. 0 socoteală sumară dovedeşte cu pri­ sosinţă aceasta: pentru a tăia, fasona, transporta şi vinde un metru cub de cherestea, unui om cu doi boi îi trebue în medie 15 zile de lucru, în care intră şi transportul la oraş pe o dis­ tanţă de circa 180 km. dus şi întors. Este lesne de văzut ce câştig poate realiza acest om vânzând cu 800 sau 1000 lei me­ trul cub de cherestea, chiar dacă nu mai punem la socoteală faptul că după un drum de 180 km. vitele de muncă fiind isto­ vite, au nevoe de un repaos de cel puţin câteva zile, pentruca apoi să ia dela capăt calvarul.

Una din piedicele cele mai mari în desvoltarea economică a regiunei, o constitue lipsa, sau mai bine zis inexistenţa căilor de comunicaţie în acest ţinut. O lipsă de interes condamnabilă din partea gospodăriei publice, a făcut ca un ţinut frumos şi în­ zestrat de Dumnezeu cu destule bogăţii naturale, să rămână cel mai înapoiat din punct de vedere economic. Afară de o şosea ce intră pe valea Putnei pe la Vidra, Bârseşti, Tulnici făcută din stăruinţa fostului prefect Nicolaide, nu mai sunt decât drumuri naturale pe albia râurilor şi pâraelor. In urma celor mai mici ploi aceste drumuri devin complet impracticabile.

Nu mai e nevoe de nici o demonstraţie pentru a dovedi că în asemenea condiţiuni de transport, nu poate fi vorba de o îmbunătăţire a stării economice a vrăncenilpr.

Dacă aruncăm 0 privire şi asupra celorlalţi factori ajutători ..... ai valormcarei muncii, nu găsim nici aici o stare mai bună. Ne­ voia creditului de producţie nu este simţită decât pentru cumpărarea vitelor de muncă. Credite pentru îmbunătăţirea şi perfec­ ţionarea procedeelor de muncă şi exploatare in vederea unei marin a producţie, nu se cer, fiindcă o producţie mai mare decat cea actuala, nu se poate valorifica din lipsa mijloacelor de transport şi a cailor de comunicaţie. Nevoia creditului se resimte numai pentru consum şi in cazuri accidentale (moarte, nuntă, caz

233 grav de boală, etc.). Asociaţiunele sunt limitate la câteva cazuri, mai mult de ajutor reciproc decât pentru diviziunea muncii.

Cooperaţia de producţie, singura cale potriviră pentru va­ lorificarea raţională a muncii şi produselor locale, nu prinde ră­ dăcină. încercările stăruitoare făcute în această direcţiune n’au dat rezultatele aşteptate.

Evident că aceste constatări triste nu sunt de natură a împiedeca cercetarea şi găsirea mijloacelor cele mai potrivite, pentru ridicarea economică a locuitorilor din acest ţinut.

In numerele viitoare vom schiţa o serie de soluţiuni care vor tinde la găsirea celor mai potrivite mijloace pentru a contribui într'o măsură cât mai largă la îmbunătăţirea stărilor locale, ast­ fel ca o regiune înzestrată cu destule bogăţii naturale, să-şi câş­ tige locul de cinste pe care-1 merită.

Aplicarea principiilor cooperatiste va fi singura măsură eficace şi de aceasta ne vom ocupa în mod deosebit.

N. JECHIANU

r

CULTURA POPORULUI BIBLIOTECILE SĂTEŞTI DIN PUTNA . rezervă, a calităţilor romîneşti şi pe multe căi Satul este privit astăzi ca o nivel cît mai înalt, din toate punctele de vedere. se încearcă ridicarea lui la un Pînă acuma desvoltarea sufletească şi materială a satului s'a făcut la voia întîmplării; în viitor va trebui canalizată de oameni pricepuţi şi de aceea e nevoe să se ia seama pentru a nu-1 îndrepta spre un drum greşit.

Este foarte interesant de ştiut care e numărul analfabejilor dm Romînxa şi o vom face şi noi pentru ţinutul Milcoviei, în numărul ^ următor.w Procentul acesta este de domeniul legendei şi nimeni nu-i în măsură sa cunoască realitatea.

Chiar dacă numărul ştiutorilor de carte a crescut, acesta nu este suficient pentru a considera că ne aflăm la un nivel cultural mai înalt. E nevoe de un îndemn pentru a face pe săteni să cetiască ; altfel cartea pe care de silă de nevoe au înmagazinat-o, este un capital pierdut. De aceea şi oficialitatea şi iniţiativa privată s'au străduit să întemeeze biblioteci populare, destul de bogat înzestrate, înaintea răsboiului (1915), în judeţul Putna erau 80 de şcoli primare care aveau 12 biblioteci săteşti, înzestrate cu 1170 de volume.

După răsboiu (1920-1930) numărul şcolilor a crescut la 185, cărora le găsim afiliate 130 de biblioteci populare. Casa Şcoalclor a înfiinţat o sută de biblioteci, restul se datoresc iniţiativei Cercului studenţesc putnean, Ugii cul­ turale, Institutului (ie Soc'ologie (biblioteca din Nerej), şi unor particulari.

Fiecare bibliotecă are între 150—800 volume; toate bibliotecile săteşti împreună au aproximativ 50.000 de volume.

Rezultatele au fost însă sub aşteptări. Bibliotecile au cărţile netăiate.

Anual se cetesc cam zece mii de volume (din 50,000) numai şi aceasta acolo unde conducătorul bibliotecei a fost mai stăruitor.

Dela Casa Şcoalelor s'au trimis cărţi nepotrivite cu gustul şi nevoile să­ teanului. Shakespeare tradus, lucrările unor versificatori de-ai noştri, Emile al lui Rousseau, sînt cărţi sortite să rămînă veşnic necercetate.

Se constată lipsa unor periodice populare ; ţăranul vrea noutăţi pe care biblioteca nu i le poate da, deoarece dela înfiinţare nu s'a mai adus un singur op. Cei care le-au înfiinţat nu s'au mai gîndit sa controleze bunul mers al lor şi nu s'a încercat stimularea prin nici o cale.

Cel din urmă vinovat este «conducătorul» — preot sau învăţător (există însă multe excepţii onorabile). Nu reuşeşte iarna, cînd sătenii n'au ce face, sâ-i atragă Ia cetit. Mulţi dintre ei au înstrăinat cărţile şi nu mai au nici inventar.

Propunerea noastră este să se înceapă o propagandă vie din partea tuturor : Casa Şcoalelor să aboneze la periodice populare aceste biblioteci şi sa nu mai trimeată decît cărţi potrivite sătenilor; să se facă un control anual conducăto­ rilor de biblioteci şi să se dea premii celor care se prezintă mai bine ; biblioteca să fie la şcoală, unde e mai mult loc, şi ca ajutor de bibliotecar să fie numit un elev mai mare dela cursul complimentar — el e mai aproape de firea sătenilor ; să se deprindă elevii dela cursul complimentar cu lecturi particulare uşoare ; în sfîrşit să se împrumute cărţile acasă cetitorilor.

Fara îndoială că aceste propuneri nu sînt suficiente. Experienţa va arăta şi alte mijloace, pentru a nu lăsa pe puţinii ştiutori de carte să redevină analfabeţi.

VASILE POPESCU

ÎNSEMNĂRI NECROLOG. La începutul lunei septembrie s'a stins actorul pensionâf Aristide Demetriad, în Bucureşti — oraşul în care a cunoscut gloria şi pe care l-a subjugat cu talentul lui. Născut aiurea, Milcovia şi-l revendică pcntrucă şi-a petrecut copilăria în Dumitreşti (R.-sărat); sufletul lui s'a asemănat cu al orcărui moşnean depe valea Rîmnicului. Chipul blînd, vorba domoală, ochii visători toate acestea l-au făcut să fie iubit de sătenii din Dumitreşti pe care obişnuia să-i vadă adeseaori. Se mîndrea totdeauna cînd putea spune cuiva că e din Dumitreşti şi cînd sosia în sat, ţăranii îl înconjurau cu dragoste.

Acuma interpretul neobosit al lui Hamlet, nemîngîiatul Ruy-Blas sau blajinul Vlaicu-Vodă doarme sub ţărînă. In urmă au rămas dealurile golaşe ale Dumitrcştilor depe vîrful cărora acum cincizeci de ani un băetan cu părul bălai visa cu ochii la cer. Apa Rîmnicului a rămas doar să susure mai departe cînt de mîngîere pentru cel dispărut. Iar noi vom păstra adînc întipărită în inimă, amintirea actorului Aristide Demetriad.

ANALELE BRĂILEI. Anul I, nr. J—6. Revista aceasta are norocul să aibă un redactor inimos — d. ing. Gh. T. Marinescu — care să lupte cu ofi­ cialitatea şi cu indiferenţa publicului. Primul articol — Schiţă de program entunu are alt defect decît că desvălue entuziasmul prea mare al autorului ziasm care s'a ciocnit nu după puţin timp cu mari greutăţi.

Materialul pe zare-1 prezintă revista este foarte interesant şi aduce contri­ buţii nouă, mai ales în ce priveşte unele chestiuni practice ce privesc portul Brăila.

Volumul al doilea a apărut ca număr festiv, cu prilejul împlinirii a o sută de ani dela eliberarea cetăţei de sub 'î urci. Tipărit în condiţii tehnice su­ perioare primului număr — nu e totuşi Ia înălţimea posibilităţilor unui oraş mare ca Brăila, care-şi serba cel mai mare eveniment din vieaţă şi care a irosit mulţi bani pe un fast inutil cu acest prilej.

Raiaua de altă dată — înfloritorul port dinaintea răsboiului vegetează as­ tăzi. E un lucru care întristează pe orice bun Romîn şi cu atît mai mult pe noi ca vecini, cu legături economice cu Brăila. Ne bucură aceste trei volume apă­ rute din Analele Brăilei pentrucă ştim că legăturile dintre Brăila şi ţinutul Milcoviei au fost şi sînt destul de vii pe toate tărîmurile. Şi astăzi se cîntă în Vrancea şi pe dealurile Rîmnicului cîntecul Chitei Chiralina I Şi am fi bucuroşi ca aceste relaţii să le vedem însemnate în studii se­ rioase, de care să ţie seamă cercetătorii viitori. îndemnam din toată inima pe cetitorii Milcovici să urmăriască şi-i asigurăm că vor folosi, această publicaţie.

UN STUDIU CAPITAL pentru ţinutul Rîmnicului şi Putnei a apărut în volumul XII al Anuarului Inst. Geologic al Rominiei (£927). £1 este da­ torit d. Dr. Ştefan J. Matecscu, profesor la Şcoala Politehnică din Timişoara, care timp de 13 ani a cercetat regiunea noastră. Studiul acesta este intitulat „Cercetări geologice in partea, externă a curbulg| sudestice a Carpaţ lor rom ini4' şi e destul de voluminos (257 pp.).

Celelalte regiuni ale ţârei se bucuraseră de speciale cercetări geologice, pentrucă sau atrăseseră prin bogăţiile lor miniere, sau erau nişte regiuni bine individualizatc, deci mai uşor de cercetat. Aici la cotul carpatic este o structură

236 mişcări tectonice vechi, cu o sfâtigrafie comgeologlcă deosebită, rezultanta unor pileaţi sl cu frumoase probleme de morfologie.

Spre deosebire de alte studii similare, lucrarea d. Şt. Mateescu are un capitol desvoltat privitor la tcctcnica regiune!, punct central pe care se bazeaza restul cercetărilor şi de aceea putem spune că studiul acesta este. complet. tt Cele cinci capitole ale lucrării tratează: a) morfologia regiunii; b) consti­ tuţia geologică ; c) tectonica ; d) geologia economică şi e) concluziuni generale.

Pentru prima dată găsim precis arătate liniile tectonice transversale ca şi cele longitudinale, linii care explică foarte bine axele de seismicitate pe care le-am găsit noi.

Dacă am avea de imputat ceva, ar fi determinarea unităţilor morfologice dela începutul lucrării (p. 70) care sînt altele decît cele cu care eram obişnuiţi pînă acuma.

Capitolul IV, al geologiei economice, ne arată multele bogăţii ale Rîmnicului: materiale de carieră, cărbuni de pămînt, sare, petrol şi gaz natural, sulf, pirite şi isvoare minerale. Judeţul acesta mai bogat decît îl credeam, a avut ne­ norocul să nu fie exploatat deloc. Fie ca lucrarea d. Şt. Mateescu să dea un îndemn localnicilor pentru punerea în valoare a acestor bogăţii.

Studiul este întovărăşit de o admirabilă hartă geologică, \ schiţă tectonică, 2 planşe cu profile, 37 profile în text şi J tablou sinoptic. Stilul sobru de om de ştiinţă nu prezintă lucrarea într'o formă aridă totuşi; ea se poate ceti cu plă­ ceri de oameni care nu sînt de specialitate chiar.

In excursiile noastre depe valea Rîmnicului, localnicii ne-au vorbit de au­ torul acestei mari lucrări, ca de un om modest care a ştiut să-şi atragă simpatia lor. Poate şi acestui lucru se datorează buna primire pe care i-a făcul-o «har­ nica şi ospitaliera populaţie locală» cum o numeşte d-sa în Introducere.

Dacă din punct de vedere ştiinţific lucrarea este o realizare definitivă şi completă apoi nici din alt punct de vedere nu-i mai prejos : ea vine să atragă atenţia «exploatatorilor şi experţilor» pentru îmbunătăţirea stării economice a re­ giunii. Şi pentru acest luciu noi şi localnicii trebue să-i fim recunoscători — ca o modestă răsplată pentru uriaşa muncă închisă în paginile acestui studiu.

MUZEUL REGfONAL al Putnei trebue să ia fiinţă în cel mai scurt timp. începutul dela «Liceul Unirea» a făcut să se adune suficient material fo­ tografic (există o sală întreagă cu tablouri mărite — din Vrancea mai ales), modele de ţesături şi obiecte casnice ţărăneşti.

S'a făcut apel la toţi învăţătorii judeţului, ei au posibilitatea de a afla lucruri rare, demne să se veşnicească într'un muzeu. Au răspuns însă prea pu­ ţini... Intr'un muzeu etnografic trebue să se găsiască unelte vechi agricole, instru­ mente păstoreşti, obiecte care să concretizeze superstiţiile, monede vechi, cusături alese, crestături în lemn, ouă încondeiate, în sfîrşit tot ce reprezintă munca, sufletul şi arta locuitorilor din ţinutul nostru. nu ne poate ajuta. Facem din nou aPe^ către toţi oamenii . Oficialitatea , bum din sate şi oraşe, către cei cu rîvnă şi dragoste de trecut să nu uite datoria de a ajuta la înzestrarea muzeului. Aşteptăm 1

Biblioteca lude* nrt r) V R A M C

C A

v ..Duiliu Zamfî rescu"

N. AL. R. *

\

1 * •

.

'

>i

M i.

1- '

A

\'

v I

'..•i

V

• ■■ ■V/f-

i'i -

\ .1

'V I r

CĂRŢI ŞI REVISTE PRICITE LA REDACŢIE : Ă

/

r ANALELE BANATULUI, anul III,' nr. l,,2.' V i.

ANALELE BRĂILEI, anul I, nr; 1, 2—3, 4— I’' ARHIVELE OLTENIEI, anul IX,' nr. 47—48, 49—50. : CODRUL COSMINULUI, anul 1929-30, vot Vi/ ' , I DARUL VREMII', anul I, nr. 1, 2, 3; 4—5, 6-^-7/: -' ţ : I ,‘il ,\i FRĂMlNTĂRI DIDACTICE, anul VL iiui)' • 1 '^81 ■ k ' REVISTA ARHIVELOR, anul 1928-29; nr; 5. , ŞCOALA- SECUNDARĂ, anul I, nr. 3—:4, ■ ŞOVEJA; anul II r . nr. 1—2, 3—4,’ 5—6.; 1 ŢARA BÎRSEI, anul ŢI, nr. 3, 4, 5, 6. i .'<•/ BRĂILA VECHE — . extras — de Ing. G. T. Maijmeşcli; DOCUMENTE. PRIVITOARE LA BRĂILA,, .voi. I, .de Ing. Gh. ’. . '■ ' T. Marinescu. ‘ ; 1 • JOCURI ROMÎNEŞTI NECUNOSCUTE, de G. T. Niculescu-Varone.

PĂSTORITUL ÎN VRANCEĂ, de Ion Diacon n. 'i PAULO UCELLO, de Giov.anm Pascoli — traducere' —: de PŢ.kŢ \ \\ Consţantinescu. M PROBLEME HIDROGRAFICE ÎN' BAŞINUL INFERIOR AL ŞIRETULUI — extras , 7- de Nicolâ'e I. Antonovici. ( PORTUL GLUGII ÎN. NORDUL JUD. BUZĂU, extras1 — de ; Victor Dumitriu.

TABLOU SINOPTICO-SINCRONIC AL ISTORIEI LITERATURII ROMÎNH (SEC. XVI), de Const. Radu.

V ŢINUTUL VRANCEI, de Ion Diaconu. ŢARĂ VRANCEI, de Simion Hîrnea (Biblioteca Comoara Vrancei).

:

I

!

>

J

<

-

’,

, •

_'

(..

•J/ >■

i

\

: , >.

;;

•

■

■

:

j

,

I.

V ■

■

• ţ

I

j, J' » Ţ t(

ii},:

vŢ-VC'.f.vP ,/

l •• li.,

iţi

th

rl‘ V •'

'I

i

Ş.Â

I

j, ,. I

'■V

î

t

•y

iM

!

(

■/ ■■■

'

v

/.:/

mit*

\

i

; I

1-

; a t

Al ‘I

I

i

!

i

i

t

i

<\ ■ i !

PREŢUL LEI 80*