Milcovia anul III vol 1_2

]

UL

\ !

*

MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII

REDACTOR: N. AL. RĂDULESCU

a

i

I

0^

l'poeşM'5'1 ti *

1 \ *rvL

;

Xr\

<$/ -7

: -

r

i

; 3EGION.M •’

Di

.

tfM/

i 4

1932 ANUL III, VOLa 1-2*

/

A

\

V

T> b (hii-%' luW^

M ^\

01, AUG. 2019

CUPRINSUL:

Marin Simionescu-Rîmniceanu: La comemorarea a zece ani dela moartea lui Duiliu Zamfirescu. fon Pillat:

Poezia lui Duiliu Zamfirescu.

Ion Diaconu:

Duiliu Zamfirescu - marginalii -

Pimen Constantinescu:

Opera lui Duiliu Zamfirescu - bibliografie -

Virgiliu P. Arbore:

însemnări culese de pe mar­ ginea cărţilor bisericeşti, din oraşul Focşani.

lo.i M. Gane:

Alte tipografii rîmnicene.

Mihail Popescu:

Contribuţiuni la istoricul Şcoalelor publice din FocşaniiMoldoveni şi Munteni.

N. AI. Rădulescu:

Călăuza oraşului Focşani.

George Tatulescu:

Cărţi privitoare la Putna: Aurel Sava, Documente Putnene, voi. II, - recenzie -

AI. P. Arbore:

Recenzii.

!

;

Număr închinat memoriei poetului, născut pe plaiurile ,.Milcoviei“, DUILIU ZAMFIRESCUj dela moartea căruia s’au împlinit zece ani.

' V

I

i

; /

!

i

i

LA COMEMORAREA A ZECE ANI DE LA MOARTEA LUI DUILIU ZAMFIRESCU, IN NUMELE ACADEMIEI ROMÂNE Nu e adevărat că pe acela, de care ai fost aproape în viaţă, îl poţi, pentru ceilalţi cel mai bine evoca.

Intimilor le lipseşte distanţa necesară rezumării reciproce.

Intimii, din atenţie pentru manifestările fiecărei clipe, nu pot să-şi mai cuprindă conturul întreg.

Că în amănunte o personalitate apare mai amplă, poate să fie adevărat; în schimb însă, tocmai insistarea asupra amănun­ telor scumpe distramă orice încercare de portret. ...Mai înainte de toate însă ţină-se seama că, în asemenea împrejurări, ca acele ce ne întrunesc aici, trecând vorba prin inimă ea se îneacă... fiindcă în inimă, de-i bucurie, de-i întristare, sălăşlueşte totdeauna un început de plâns.

Iau astfel aici cuvântul nu în numele meu personal, ci ca delegat al Academiei Române, 1a comemorarea a zece ani de la moartea mult regretatului ei coleg Duiliu Zamfirescu, comemo­ rare pe care intelectualitatea oraşului Focşani şi a judeţului Putna a crezut, cu drept cuvânt, că o datoreşte aceluia care a fost cel mai ales vlăstar al unui ţinut desemnat de soartă: ca prin predare să înceapă opera unificărei naţionale, iar prin re­ zistenţă să o desăvârşească în România tuturor Românilor de azi.

Invitând Academia Română la această solemnitate, înseamnă că din multipla şi fecunda activitate a lui Duiliu Zamfirescu, ini­ ţiatorii acestei comemorări au înţeles să dea şi aici întăetate acelei activităţi care a consacrat podul, de altfel aşa precum i-o va da pentru totdeauna şi oricare istorie a străduinţelor spiri­ tului românesc.

r 1

Marin

simionescu-rânmceanu

Ca şi Alecsandri şi Duiliu Zamfirescu; a avut cuvânt numai pentru ce e senin în alcătuirea sufletului românesc. Ambii aduşi de împrejurări să trăiască multă vreme între străini, au schimbat jindul de ţară ce-i rodea, în imn de admiraţie pentru tot ce-i specific naţiei noastre.

In ei, prin ei, românimea jubilează !

In ei, prin ei, descoperim perpetuu tot ce poate fi mai bun în noi !

Fericit e deci neamul în stare să nască exemplare, în care bucuria de viaţă poate culmina în aşa măsură, încât ajunge sa se reverse într’o fermecare generală, deschizând în sufletul fie­ căruia un colţişor de raiu.

Pe când însă Alecsandri şi-a dăruit sufletul şi gândul prin improvizare, Duiliu Zamfirescu a pretins exteriorităţii sale o perfecţiune de cristal.

De altfel, desăvârşirea, pentru Duiliu Zamfirescu, n'a fost o străduinţă, ci... o dotare!.

Se vede că şi construcţia sa sufletească era o reuşită a naturii, de aceiaş perfecţiune ca aceia a chipului său şi a întregii sale înfăţişări exterioare.

Duiliu Zamfirescu ajungea să facă un început de bine în jurul său, prin simpla frumuseţe a făpturei sale !

Triumfa viaţa într'însul aşa de armonios, încât ce a trăit trebuia să se transforme în poeziePrin aerul acela de permanentă tinereţe, parcă şi trupul său îndrăznea să pretindă înveşnicirea !

In dosul însă acelei aluri eroice şi a unei concepţii ţinută imuabil sub specia eternităţii, a trăit în realitate un suflet de copil. Şi tocmai cum le e dat copiilor pe care îi ajunge harul, a avut şi Duiliu Zamfirescu clarviziune, previziune în poezia sa.

Astfel, cu mult înainte ca Unirea cu Ardealul să ajungă a putea fi tradusă în fapt, el o realizase în „Comăneştenii" săi — ca să slujească drept simbol — pe cale sufletească.

Cu obârşia la hotarul dintre cele două vechi principate ro­ mâneşti şi urmărind ca'n extas Ardealul, în vremea când de dincoace prea puţini abea dacă îl ştiau, Duiliu Zamfirescu a descoperit astfeL în sine Latinitatea ca fond al naturei noastre naţionale şi astfel a insistat să demonstreze printr'o limbă roma-

3

COMEMORAREA LUI DUlLIU ZAMFlRESCU

3

nească de o sonoritate specială, substratul pur latin al însuşi, gândului românesc.

Iar dacă versul său se deschide în vocale, de parcă ar fi rostit în grai italian, apoi poemul său Mirifă dovedeşte că inten­ ţia sa n'a fost să contrafacâ în româneşte pe Petrarca vreodată, ci să continue în forma cultă balada „Mioriţei*, de care a trăit legat ca de un catechism. Şi acum, drept încheiere, să mi se îngădue a recunoaşte, ca omagiu pentru iniţiatorii acestea comemorări, că e o adevă­ rată reconfortare morală, ca’n vremurile acestea de cumplită de­ primare, faţă de împrejurări pe care nu numai nouă ni le dato­ răm ; zic, e o adevărată reconfortare a afla, că se găsesc între noi suflete, care, prin glorificarea unei figuri apolonice ca aceia a regretatului Duiliu Zamfirescu, cearcă să ridice din nou altar, unicei năzuinţi care justifică viaţa, anume aceia care mână spre frumosul veşnic, spre perfecţiune!

MARIN SIMIONESCU-RÂMNICEANU membru corespondent al Academiei Române

;

I

POEZIA LUI DUILIU ZAMFIRESCU — CUVINTE ROSTITE Poeţii au un scraniu privilegiu: prin faptul poate că în tot timpul vieţii lor trăesc cu sufletul în Olympul zeilor — moartea care nu cruţă pe nimeni, peste dânşii n'are putere. Ea care mistue toate trupurile şi care nivelează în aceeaş groapă toate ambi­ ţiile, toate patimile, toate mărimile şi deşertăciunile omeneşti, se opreşte neputincioasă, dă înapoi ruşinată, înfrântă de câteva coaie de hârtie acoperite cu misterioasele rune ale cântecului inspirat.

Dacă marii împăraţi, regii glorioşi, căpitanii biruitori, oa­ menii de Stat, înţelepţii făuritori ai destinelor unui popor, dă­ tătorii de legi şi descoperitorii tainelor naturii, inventatorii de noui posibilităţi mecanice sau exploratorii de domenii necunoscute până la ei, se bucură de nemurire: nemurirea lor pur logică, neavând nimic emoţional la bază de cât amintirea faptelor care se şterg, rămâne nominală.

Descoperirea ştiinţifică — impersonală şi valabilă pretutin­ deni şi pentru toţi — nu păstrează de cât ca o etichetă numele acelui care i-a dat viaţă cu creerul dar nu şi cu sufletul său.

Nu e acelaş lucru cu poezia, această taină în care palpită viaţa cea mai personală a omului, esenţa insă-şi a fiinţei sale, extractul cel mai de preţ al sufletului său. Odată dispărut poetul, opera care rămâne îi evoacă sufletul la nesfârşit în şirul dece­ niilor şi veacurilor care vin — aşa cum bunăoară două oglinzi aşezate una în faţa celeilalte înmulţesc la infinit în spaţiu trupul ce le-ar străbate apele îngheţate.

Astfel după moarte, singurii dintre muritori, poeţii trăesc mai departe. Şi de câte ori le deschidem volumele de versuri, figura lor de peste vreme se materializează în noi înşi-nc, obli-

POEZIA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

I

i

l

5

gându-ne pe noi — cititorii de azi — să le redăm viaţă şi să trăim acuma cu sufletul lor de altădată.

Dacă Goethe a murit în 1832 trupeşte, viaţa lui senti­ mentală continuă şi astăzi. Shakespeare supravieţueşte în „Hamlet“ nu numai printr'un paradox logic, ci real cu toată puterea sen­ timentului şi a pasiunei. Pe când marele Florentin, de câte ori ii redeschidem Divina Comedie, îi transformă pe toţi cititorii în sbor de umbre inconsistente, ca să nu mai rămână de cât cu profilul său etern: Dante.

Aceste câteva rânduri îmi vin răsleţe în minte, astăzi când aşi dori să evoc figura şi poezia lui Duiliu Zamfirescu.

O fac, cum am făcut-o în altă parte acum câtva timp, cu o reală emoţiune — de altă natură dar de aceeaşi intensitate. Am resimţit această emoţie din clipa când dorind să-mi împrospătez versurile poetului, i-am redeschis volumele şi cu ele Duiliu Zam­ firescu, aşa cum l-am cunoscut, a retrăit în faţa-mi cu veşnica lui tinereţe care îl păstra verde ca bradul, chiar sub neaua vremii.

Era un om de o mare prestanţă şi fizică şi morală. Un român chipeş, voinic şi frumos „o podoabă de om", nalt, bine legat, cu o privire hotărâtă, energică şi totuşi bună şi visă­ toare. Ceva bărbătesc şi verde. Aristocrat, dar neavând nimic din decadenţa aceea obosită care se leagă de obşte de odraslele vlăguite a neamurilor prea istovite. Cu multă autoritate în vorbă şi în cuvânt. Dar glasul său era extrem de plăcut, pe cât îi era conversaţia de fermecătoare. Avea o dulceaţă în graiul său, energic totuşi. Întruchipa fericit la hotarul acela dintre Moldova şi Ţara Românească, unde lângă Odobeşti, la Vârtejcoi îşi avea via părintească de care îl lega adâncul dor răzăşesc de moşie — întruchipa fuziunea fericită a două tulpini din acelaş neam.

Unia visătoarei blândeţe moldoveneşti, imaginaţiei aceleia vii cu dor de poezie ce ne-a dat şi pe Alecsandri şi pe Eminescu, energia, claritatea latină, realitatea, viaţa sprintenă a sufletului muntenesc.

Vorbiam odată undeva despre Macedonski şi evocam cu pietate dar şi poate cu un uşor zâmbet, nu de ironie dar de duioşie, figura aceea bizară de prinţ boem şi decadent, sim­ bolist şi estet — care păstra cea mai înaltă inspiraţie şi poezia cea mai pură sub aspectul deconcertant al poetului cu cravată „lavalieră" şi plete lungi — a bardului cu pălărie prea largă în borduri şi cu inele împodobite cu pietre preţioase prea mari ca

6

ION PILLAT

să nu fie suspecte. Toată partea aceea „fin de siecle şi „Closerie des Lilas“ — de cenaclu puţin tenebros, de cafenea literară cu consumaţie materială foarte puţină, dar cu o imensă ab>orbare de versuri şi de aforisme înghiţite în fumul acru şi dens al ţigărilor proaste. Toată această latură verlainiană, de nomadism nocturn. Paradoxele şi farsele enorme. Tot spiritul acela de atelier din „Montmartre" sau „Montparnasse“ dar şi o oare care simplitate „bon enfaat" au lipsit total lui Duiliu Zamfirescu.

Acest om clasic în versul său — şi-a păstrat în viaţă ca şi în artă toga spirituală întotdeauna. A urât ceea-ce chema dânsul pitoresc: „ţigăniaj noastră literară".

Duiliu Zamfirescu, a avut ţinută în literatură ca şi în mo­ rală, în diplomaţie ca şi în politică. Era destul să-l fi văzut ca mine prezidând cenaclul Convorbirilor Literare, sau pe yachtul Comisiei Dunărene, „Carolus Primus", aşezat la capătul mesei familiale în timpul unei excursii pe Dunăre şi la Constanţa, sau la biuroul său ministerial de la Externe, sau prezidând Camera pe Dealul Mitropoliei — ca sa-ţi poţi da seama ce înseamnă autoritate şi prestanţă, cuvinte atât de uitate de generaţiile de azi.

Această ţinută, această prestanţă, această autoritate îl făceau pe Duiliu Zamfirescu să combată „poporanismul" „Vieţii Româ­ neşti" revistei de la Iaşi, ca vulgar, inestetic şi lăbărţat.

Duiliu Zamfirescu (şi aici în opoziţie cu un poet ca Macedonski) şi-a integrat viaţa armonic — chiar dacă şi-a păstrat aristocratic versul perfect neîntinat de mulţime — în rosturile vremei şi a ţării sale. A ocupat cu demnitate toate demnităţile pe care ţara putea să le dăruiască unui om întreg : a fost Mi­ nistru Plenipotenţiar, apoi Ministru al Afacerilor Străine şi Pre­ şedintele Camerei Deputaţilor din România Mare. Dar pe noi aici ne interesează singur omul şi poetul. Despre prozator, des­ pre fundatorul romanului modern — acea admirabilă „Viaţă la ţară" despre interesantul şi puternicul dramaturg al „Poezia Depărtării" nu vom vorbi astăzi. înainte însă de a trece la studiul poeziei lui Duiliu Zamfirescu, aşi vrea într o frază să-mi reamintesc trei viziuni despre poet : Una de mult — la Paris. Duiliu Zamfirescu în picioare, cu profilul sau sculptural „a contre jour“, cu o mână rezimată pe pian, citindu-mi cu felul său incomparabil de a recita versul, poezia „Anzio despre care voi reveni, pe când fiul său Alexandru îl acompania, improvizând cu talent mare muzical, în surdină,

• POEZIA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

7

Alta — a doua — în timpul războiului, la Iaşi. Venisem să-i arăt versuri de ale mele, discutasem poezie şi poetul convalescent de o grea boală, încă slab, îmi citeşte — mi-aduc aminte până şi timbrul glasului său cald: „Un trandafir a înflorit...11, acea admirabilă decantare sufletească. In umbră şi în mine găseam pe-atunci — eram tânăr şi tinereţei îi place de obicei complicaţia — poezia prea simplă... Azi fac „mea culpa". a In fine a treia viziune. Puţin timp înainte de moarte, câteva luni numai. Poetul locuia, fiind în trecere la Bucureşti, la Hotel Boulevard. Era dimineaţa şi îmbrăcându-se — nu ştiu în urma cărei discuţiuni cu prilejul unui nou volum de versuri — îmi desveli, într'o definiţie luminoasă şi sculpturală ca un bloc de Păros, evocând arta divină a versului etern.

Puţin timp mai târziu trebuia să odihnească şi poetul pe dealul putnean, alături de părintele pe care îl îngropase aevea şi îl cântase — reintrând în marele ritm natural — în versuri nemuritoare : Pe cărăruia ce se urcă La ţintirimul de la schit Sra dus boerul să se culce Cu faţa către răsărit, Iar noi i-am pus un măr alături, Ca’n boarea caldei primăvere Din nins de flori să-i adiece Speranţa de reînviere.

Că doară noi, aşa cum trecem, Prin trista asta întocmire, Avem un sâmbure de suflet Şi licăriri de nemurire. Şi-atuncea, unde merge, Doamne, Alcătuirea asta toată, Şi muntele turnat din humă Şi sufletul ce mi-a fost tată ?

(Către Domnul)

S'au împlinit anul acesta, în luna Mai, 10 ani de la moartea lui Duiliu Zamfirescu, 50 de ani de la publicarea în 1882 a întâiului său volum de versuri şi de proză: Fără Titlu, Intoar-

8

ION PILLAT

cerea vremei ne dă astfel un prilej binevenit, în perspectiva mai dreaptă a timpului, desbăraţi de contingenţele zilei, să recitim o poezie, pe care activitatea fecundă de îomancier şi de dramaturg a autorului ei a cam adumbrit-o în ochii con temporanilor. Poate şi faptul că, epuizate de mult, nici Alte Onzonturi (1894), nici Imnuri Păgâne (1897), nicii Poezii Nouă (1899) şi nici în urmă Pe Marea Neagră (1919) nu se mai gă­ sesc de ani de zile în librărie, explică fără s o scuze igno­ ranţa aproape totală a noilor generaţii faţă de o operă poetică» după mine una din cele mai însemnate, ca tendinţă, isvor şi realizare, din toată literatura română.

Afară de bucăţile: „Barza" şi „Sosesc" citate în toate antologiile şi manualele şcolare, reuşite, dar care nu poartă pe­ cetea caracteristică artei adevărate a poetului, îndrăsnesc sa afirm că poezia lui Duiliu Zamfirescu a ajuns azi un tărâm necunoscut chiar, pentru publicul acela restrâns, cititor de versuri româneşti.

E păcat pentru memoria poetului — e şi mai păcat pentru vir­ tutea pe care o astfel de poezie o poate dărui mişcării noastre literare, atât de haotică şi de desorientată.

Recitind acum în urmă versurile lui Duiliu Zamfirescu, acel echilibru minunat, acea armonie între canonul estetic şi realiza­ rea artistică, adică unitatea lor de stil, e poate lucrul care m'a impresionat mai mult. E în orice caz un semn autentic de înaltă poezie. învăţământul ei se cuvine păstrat cu sfinţenie şi a-1 pierde ar fi o sărăcire inutilă a tezaurului nostru sufletesc.

De aceea toţi cei care ştiu ca mine că puţin timp înainte de a muri autorul îşi strânsese spre a le publica la „Cultura Naţională" într'o singură carte, versurile apărute în cele patru volume din timpul vieţii (cu simţ de autocritică alungase ca in­ ferioare ,,Harpista" şi poeziile de tinereţe din Fără Titlu), vor regreta că de zece ani nici editorii, nici măcar familia sau prietenii n'au găsit cu cale să îndeplinească ultima voinţă a poetului şi să-i ridice acest monument mai trainic ca orice bronz comemorativ.

In literatura unui neam sunt două moduri de a-şi valorifica locul pentru un poet. El poate fi însemnat prin influenţele ce polarizează, prin modelele ce hotăreşte, prin şcoala pe care o întemeiază — adică prin latura lui de politică şi de istorie lite­ rară. Sau poate să rămână prin savoarea însă-şi, prin virtutea aceea misterioasă, pe care versul său o păstrează în ciuda vremii şi a generaţiilor de cititori cari n'ajung să-i epuizeze parfumul.

POEZIA LUI DUIL1U ZAMFIRESCU

i

9

Unii poeţi — puţini dar poate cei mai mari — reuşesc să unească influenţa politică a operei lor cu virtutea ei estetică (Alecsandri, Eminescu). Cei mai mulţi însă trebue sa aleagă. Un Bolintineanu sau un v^lahuţă atârnă greu încă — şi pe dreptate — în cumpăna istoriei noastre literare; dar plăcerea estetică a poe­ ziei lor a dispărut pentru generaţia de azi. Din potrivă, un poet ca Anghel păstrează intactă această plăcere, deşi din punct de vedere pur istoric literar el n'a avut aceeaş însemnătate.

Dacă în proză (mă gândesc la răsunetul în literatura noastră a unor romane ca „Viaţa la ţară“, „Tănase Scatiu" sau „In Război") Duiliu Zafirescu a marcat şi pe planul istoriei literare foarte mult — nimeni nu poate contesta că poezia lui trăeşte mai ales prin calităţile sale de ordin estetic ce ne încântă şi azi. Ca poet, faţă de versurile contimporanilor, precum şi faţă de tendinţele poeziei actuale, a fost şi rămâne un izolat, mai sin­ gur parcă de a se găsi la o răspântie de curente şi de influenţe pe care a ştiut să le asimileze fără să li se supună.

E locul aici să situăm această poezie, spre a-i putea Înţe­ lege noutatea dar şi autentica tradiţie naţională.

Poezia lui Duiliu Zamfirescu se aşează la o încrucişare de drumuri, tot atât de departe de romantismul eminescian ca şi de simbolismul lui Macedonski, deşi stilul său închiegat din ver­ sul amândurora, nu seamănă însă cu niciunul. Ea stă la o răs­ pântie între inspiraţia lui Horaţiu (şi mai ales a elegiacilor latini: Catul, Tibul şi Properţiu) şi muza palidă a lui Leopardi, între optimismul antic şi pesimismul modern.

La o cruce de drumuri: unul vine de pe dealurile Putnei, cu munţii Vrancei încondeiaţi în zare, păstrând încă ecoul ver­ sului doinit din frunză de codru, celalt coboară — în lumina or­ bitoare şi uscată a cerului sudic — de pe Acropole şi de pe Palatin.

Această împletire, unică în literatura română, a inspiraţiei şi a simţimânMlui clasic adevărat, cu glasul autentic al pămân­ tului strămoşesc, , a dat un rod bogat, a înfiripat un cântec ce nu se va stinge uşor, căci trăeşte în rezonanţe sufleteşti adânci.

Poezia lui Duiliu Zamfirescu străbate astfel, biruitor, printre două ameninţări tot una de mari — Charybda şi Scylla a unei atari încercări —: între pericolul poeziei clasicizante, false şi pedante, căci e lipsită de realitatea vieţii, şi între primejdia poe­ ziei poporaniste, greoaie şi vulgare, fiind-că nu e înaripată de

ION PILLAT

10

un ideal superior de cultură. In acest echilibru perfect recunoaş­ tem poate însuşirea de căpetenie — unitatea de stil şi annonia poeziei sale.

Dar să luăm două exemple tipice de ce am înaintat mai : unul Culcate-s romăniţe ne va arăta cât de organic a ştiut sus să împământenească idila greacă a lui Teocrit, cât de natural a reuşit poetul nostru să regăsească acea atmosferă de tinereţe păgână a lumii şi totuşi să ne dea — deşi transpus pe pământul Heladei — un pastel atât de românesc. Să admirăm cu câtă artă el ne descrie, schiţând-o numai prin câteva trăsături, o scenă care, puţin apăsată, ar fi putut lesne deveni trivială şi chiar scabroasă. Aşa cum este legată de frumuseţea rodnică a Naturii, ea păstrează nevinovăţia trupurilor armonioase de pe friza Parthenonului şi a zeilor. înşi-şi.

Uşor se mişcă tânăra fecioară, Purtându-şi trupul drept ca o făclie ; Cu amforele vine de la vie Şi vinde must, ca'n v.emi de-odinioară.

Copilă albă, vina ta să fie De te-o'ntâlni Polibus bună oară : Cum mâinîle-ţi sunt prinse de ulcioară O să-ţi sărute bengbiul din bărbie.

Dar ea zâmbeşte. Colţurile gurei S'ascund hoţiş în gingaşe gropiţe, Iar ochii vineţi iau coloarea murei. Şi iată'1 el, încununat de viţe, Că-i sare'n drum. Pe pajiştea pădurei, In urma lor, culcaters romăniţe.

Fără să vreau, când recitesc sonetul, o amforă — văzută la muzeul de antichităţi din Atena — îmi stăruie în minte. Revăd gestul săltat al Satyrului „încununat de viţe“ şi Nymfa surprinsă şi sperioasă „purtându-şi trupul drept ca o făclie“. Dar în acelaş timp mai văd o fată sprintenă şi sveltă, în portul frumos al ţării mele, prinsă voinic de flăcăul şăgalnic ce o pândea. Şi nu mai ştiu dacă imaginea vie a îngheţat nemuritoare în marmură, sau dacă piatra săpata se încălzeşte de fiorul vieţii.

Eternă minune a artei adevărate... Şi acum să citim împreună, tot din volumul „Alte Orizon­ turi , sonetul Anienul, spre a vedea cum a reuşit poetul să învie

POEZIA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

11

într un peisaj italian de azi, cu luna „patetică şi îndurerată" a lui Leopardi şi cu fiorul atât de trist al „Angelusului" din clo­ potul creştin, deodată Laţiul antic cu vechiul pârău „plin de umbre şi lumine" şi cu seninătatea măslinului din vremiie lui Numa, care-şi aruncă peste timp, in aceeaş apă curgătoare şi veşnică totuşi, în semn de cunună, florile tot plăpânde.

Prin munţi străvechi se lasă către vale Pârâul plin de umbre şi lumine, Ducând cu el legendele sabine Pe-a timpului neisprăvită cale.

Din când in când păgânele ruine îşi spun poveşti pe malurile sale ; Sub poduri vechi, tiarele papale Ascund un semn din vremiie creştine.

Iar tu, ce-aşterni pe malu-i verde bruma, Patetică şi 'ndurerată lună, II mai cunoşti aşa cum e acuma ?

Când Angeltis clopotniţele sună, Un vechiu măslin din vremiie lui Numa Din flori ce cad îi face o cunună.

In poezia precedentă, poetul suprapune două imagini: ima­ ginea satyrului şi a nymfei antice şi imaginea flăcăului şi a ţă­ răncuţei de azi — pe acelaş fond sentimental. Aici, el dimpo­ trivă, adaogă două sentimente: unui vechiu păgân, altul nou creştin — dar pe o singură imagine sensorială a naturii italiene.

Din pildele citate, caracterul dublu şi totuşi unitar, prin armonie şi echilibru firesc, al unei asemeni poezii se adeverează deplin. Poezia lui Duiliu Zamfirescu e o apă cristalină hrănită de două isvoare : unul îi vine din Munţii Sabini, când nu co­ boară de pe Parnes, c elalt se naşte din culmi carpatine.

Filonul clasic e cu mult cel mai important; se cuvine deci să-l studiem întâi. Dacă în toate literaturile mari europene, de la Renaştere încoace, antichitatea greco-latină a jucat pentru desvoltarea şi înflorirea lor un rol de frunte — lucrurile din nefericire nu s'au petrecut la fel cu literatura română. Ţara noastră, în deosebire de Apusul catolic, n'a avut Renaştere şi Evul-Mediu orientai la noi s'a prelungit până pe la 1821 şi chiar 1330. Am trecut direct, fără tranziţie, de la stilul chirilic al că­ lugărilor şi de la limba arhaica a cronicarilor — la preocupările

im

12

iON PILLAT

literaturilor romantice din Apus: de la Varlaam şi Neculce, la Byron şi Lamartine, prin intermediarul lui Eliad. Am sărit astfel, catastrofal, trei secole de cultură greco-latină şi am pierdut posi­ bilitatea de a avea în acest răstimp o perioadă clasică româna, aşa cum şi-au avut fie-care din literaturile apusene, epoca lor de stiălucire. Căci parodia de imitaţie a poeţilor neo-anacreontici greci dela începutul secolului trecut şi sfârşitul secolului al XVTlI-lea, de către Văcăreşlii şi Conachi — nu poate fi luată în conside­ raţie, spre a infirma aceste constatări.

Că înainte de Duiliu Zamfirescu, găsim la poeţii noştri mai vechi influenţe clasice greco-latine, nimeni nu o contestă. Că unii din aceşti poeţi fie prin atitudinea generală a inspiraţiei lor, cum e cazul lui Alecsandri, fie prin adoptarea unui metru anu­ mit, cum s'a întâmplat cu Eminescu, au ajuns câte odată la un stil clasic — e iarăş lucru stabilit. Dar nici caracterul virgilian al „Pastelurilor1* şi nici metrul antic al Odei eminesciane, nu ne îndreptăţesc să tragem concluzii pripite. Importanţa de precursor a lui Duiliu Zamfirescu în aceasta privinţă rămâne deci întreagă.

In toată poezia română nu-i putem alătura de cât „Noaptea de Mai". Dar ceea ce Macedonski a reuşit admirabil — dar într'o singură poemă din „Excelsior" — poezia din „Alte Orizonturi" o desăvârşeşte pe planul unui întreg volum, urmat de alte trei cărţi de versuri, urmărind acelaş ideal de împământenire a muze­ lor greco-latine.

Fiind că pomenesc aici numele lui Macedonski nu e inutil să notăm că Duiliu Zamfirescu a debutat în 1880, la „Literatorul" şi că poezia lui, cu toată înrâurirea de mai târziu a lui. Eminescu şi Leopardi, a păstrat până la sfârşit un caracter bărbătesc, ceva stoic şi biruitor, în care ne place să recunoaştem pe lângă apor­ tul clasic, pecetea artei din „Avatar".

Dar pe când versul lui Macedonski, filtrat de „simbolism", aduce în subtilitatea muzicei sale bogată în aliteraţii şi asonanţe interioare, chiar în motivele cele mai pure („Noaptea de Mai") şi mai ales în inspiraţia mai turbure din „Avatar" din „Nerone" sau din „Faunul", o atmosferă de decadenţă care o face soră cu poezia alexandrină — versul lui Duiliu Zamfirescu rămâne legat de epoca curat clasică, atât prin formă cât şi prin tendinţele la care aspiră.

POEZIA LUI DUILIU 2AMF1RESCU

ii

Această poezie este deci de doua ori clasică: prin nos­ talgia sa adâncă după idealul de artă şi de viaţă pe care Helada antică l-a întrupat în Pathenon.

Tu, ca toate, Dar în forma Tu eşti toată Scrisă într'un

eşti în lume din substanţă pieritoare, ta de astăzi pieritor nu e nimic ; poezia omenirei gânditoare bloc de albă marmură de Pentelic.

Şi când razele din lună limpezi curg pe a ta frunte In imensa, infinita linişte de orient, Din tre'ut şi pân'la tine se întinde ca o punte, Peste care tot trecutul se coboară în prezent.

Citez acest măreţ fragment din Pe Acropole static şi tăcut, ca să-i alătur, ca o complectare, viziunea dinamică vioaie scăl­ dată de data aceasta în lumina solară, a Atenei lui Pericles din Către Cleobul.

Peste tot viaţă, temple, cânturi şi filozofie, Corpuri splendide la forme, minţi senine, râzătoare.

Sub un cer deapururi tânăr, noaptea plin de poezie Ziua inundat de soare.

Acestui vis de aur poetul îi opune „squâlida realitate" unde trebue să trăiască „în capitala Isauriei latine" Şi să am in Ioc de Platon, de profesor pe Arunu...

>

Dar poezia lui Duiliu Zamfirescu mai este clasică prin în să-şi caracterele ei proprii. Simplă şi nobilă, ea se echilibrează firesc în eleganţa versului tot atât de plastic pe cât e de muzi­ cal. Senină şi stoică, sănătoasă şi sensuală — are toate însuşirile artei păgâne ale unui Horaţiu.

Acelaş dor de perfecţie formală, aceeaşi nostalgie după frumosul veşnic şi aceeaşi triste ţa, uşor zâmbitoare, faţă de iubita ce te uită şi de timpul care fuge mereu. E morala păgâna a dragostei şi a clipei ce trec amândouă.

Pescar cu luntrea văpsită'n verde Anină-ţî pânza sus de catarg; Vântul ne-a bate, şî ne vom pierde Spre larg, spre larg.

Fată cu sânul ars de căldură, Rămâi nebună, aşa cum eşti, Şi ia*ţf chitara, zi lung din gură

Că mă iubeşti.

ION PlLLÂT

14 Ce-atâta trudă ş’atâtca gânduri Pe învechitul disc de pământ, Când mai la urmă tot patru scânduri îţi ştiu de rând !

Rămas în lume dintr’o poveste, Anrio, marea-ţi m’a luminat: Toată morala vieţii este Un sărutat.

(Ancio)

Ce departe e această poezie de dragoste dc chinul ,,dure­ ros de dulce" al lui Eminescu !

Lipsită de orice fior romantic, de orice auto-analiză creş­ tină, ea se dcsvoltă pe ritmul naturii şi armonia ei sănătoasă este insăşi armonia dumnezeiască a trupului omenesc : ...fn iubirea pământească numai Zeii vechi sunt mari.

Vin pe pajiştea pădurii unde ramuri de verbină Odora-vor pentru tine imnul lor către lumină ; Vin cu umerile goale şi cu braţele deschise, Să începem o iubire fără spasmuri, fără vise.

Sânul tău va fi atuncea leagănul voinicei rase Ce va da copii puternici, dolofani cu pulpe grase, Tineri luptători în Stadiu, călcători de mii de miile Şi hopliţii vremei noastre pentru alte Thermopyle.

(Nu mai plânge)

Acelaş sentiment l-am văzut şi în: „Culcate’s romăniţe". E inspiraţia, o repet, a elegiacilor latini — cu o notă de ştrengărie şăgalnică („Jos la Trivoli") sau de o păgână sensualitatc („Nimfa tânără Leuco“).

Clasicismul lui Duiliu Zamfirescu e mediteranean. Dacă Alecsandri a iubit Mediterana cu un decor albastru în faţa căreia, călător străin şi-a cântat dragostea şi dorul, pentru Duiliu Zam­ firescu ea face parte organic din însă-şi structura greco-latină a inspiraţiei sale. E poate singurul poet al nostru adevărat sudic, cu suflet mai mult italic de cât elin.

Bradul, umbrela şi-o 'ntinde pe muchea arsei coline ; Mierla şăgalnică ţipă prin groase fufe de lauri.

Braţe vânfoase întind Apenninii căfre cetate.

Roma din vale priveşte pe gânduri coamele ninse.

Soarele moare prelung în adâncul mărilor Tusce.

.

j\

POEZIA LUI DUII.IU ZAMFÎRESCU

15

Versurile acestea admirabil de evocatoare a priveliştei me­ ridionale, dintr'o poezie intitulată: De la villa Tusculând, cu subtitlul : „dactili şi trochei", mai sunt interesante şi prin reali­ zarea unor forme antice în versificarea română.

Din punct de vedere formal, nu cunosc la noi alt poet mai desăvârşit artist al cuvântului şi al ritmului. A încercat şi ritmuri şi combinaţii de strofe şi metre noui — unele extrem de reuşite. Citez pe lângă metrul de mai sus: ...De-abia dacă floarea pustiului, Ginestra, cu galbene ramuri, Mişcând pe a clipelor aripă, Uşor adia pentru tine ; De-abia dacă luna patetică, Plutind pe de*a"supra pădurii, Venea din trecut să te mângâe, O, tânăr cu palida frunte !

(Versuri heterometre albe — Lui Leopardi).

Cicero, vechiule stâlp al acestor clasice locuri, Scoală din pulberea vremilor. Uite : colo, pe valea Tibrului, urmele Romei antice tremură încă.

Toate sunt încă şi asi în fiinţă. Timpul şi forma Par că se schimbă.

(De la villa Tusculana).

i

i

;

J

Un studiu, care nu-şi are locul aici în această sumară ca­ racterizare a poetului, despre estetica versului şi a vocabula­ rului său, ar aduce, sunt sigur, mult material nou la lumină. Din punctul de vedere al poeziei pure, bunăoară, Duiliu Zamfirescu e unul din poeţii noştri cei mai bogaţi.

Iar în ce priveşte estetica limbei sale poetice şi întrebuin­ ţarea fericită, în dozarea lor armonioasă, a neologismelor şi a cuvintelor arhaice Duiliu Zamfirescu ar putea sta pildă de urmat şi pentru generaţia de azi.

Ar fi cazul aici să pomenim şi de latura patriotică a ins­ piraţiei sale — să arătăm cum poetul a ştiut, fără retorism bom­ bastic, fără şovinism ieftin, fără tot balastul ruginit al genului bolintinian, să ne dea un mare poem epic românesc („Miriţă"), sau să ne redea într’o atmosferă sufletească de o rară discreţie, dar de o adâncă intensitate, fie evocarea unui întreg ţinut eri glorios, apoi înstrăinat („Bucovina"), fie turburătoarea rechiemare a lui Bălcescu „din somnul adormiţilor în Domnul" („Flori de Paşte").

16

ION PILLAT

De nu m'aşi teme că abuzez de citate, aşi reproduce în­ treagă această poezie şi pentru nota atât de mişcător omenească ce cuprinde şi pentru pastelul atât însorit al primăverii siciliane ce ne înfăţişează. Marea artă aici a lui Duiliu Zamfirescu a reuşi se ne dea cel mai curat sentiment de pietate şi de iubire faţă de Ţara noastră, indirect — aşi spune, întrebuinţând o expresie franceză, prin „ricochet". Evocarea lui Bălcescu, simbolul însuşi al patriotismului incarnat, e făcută cu atât mai emoţionantă prin faptul că poetul îi caută groapa pierdută tocmai printre florile primăverii exuberante.

Bălcescu, mort şi de negăsit nicăeri, evocă la Palermo ca pretutindeni, patria română depărtată dar vie, cu tot trecutul ei de amintiri; primăvara pururi prezentă, prin contrast, adân­ ceşte absenţa morţii şi o face tragică printre mormintele acestea cu nume străine ce nu ne interesează şi numai cu numele lipsă al celui pe care îl căutăm : Dimineaţa ideală Râde'n floarea de migdală.

Tinereţea stă în cale, întrupată Intrfo fată Cu un coş de portocale* Vin, BalccsCule, din somnul Adormiţilor în Domnul, Să vezi firea cum renaşte : Totul cerc Mângâerc Pentru florile de Paşte.

FOCŞANI d

Unde eşti, în care floare Clipa ta nemuritoare Şi-a luat fiinţă noua ?

Care plantă Elegantă Poartă sufletu-ţi în rouă ?

Căutând i rmele tale, IVTa.n oprit în Monrcalc.

— De sub vechile morminte Se ridică Plin de frică Clinul, floarea cea cuminte.

(Flori de Paşte).

; /

17

POEZIA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

Ar fi o greşalâ însă a nu vedea în Duiliu Zamfirescu de cât pe poetul clasic: în poezia lui subsistă neaoşa, viguroasă, elementară şi prezentă pururi — o vână de inspiraţie rustică şi românească, cum sunt cântecul ,,Pe sub umbrele de frasin** Iulie" „Barza" (Alte Orizonturi), «Turturica" (Poezii nouă), „Primăvara" (Pe Marea Neagră).

Ce separă totuşi o astfel de inspiraţie de aceea a poeţilor ardeleni: Coşbuc, Iosif şi Goga — e lipsa ei totală de preocu­ pări sociale. Ca şi a lui Alecsandri, şi pe acelaş tărâm estetic, poezia lui Duiliu Zamfirescu e boerească precum îi e şi proza (Viaţa la ţară). Cu Alecsandri, deşi la un grad mai mic, mai are comun şi admiraţia faţă de poezia populară autentică şi adaptarea reuşită a ritmului popular in propria lui poezie, ca în minunatul cântec: i

11

Mărgărînt, mărgăritar, Ce te scuturi în pahar, Pe măsuţa dragei mele Intre lacrimi şi inele, Caută de'ntînercşte, Tremură şt înfloreşte.

Că poate mireasma ta Sufletu-i va turbură, Te-o privi şi ţi-o câmbi, Florile ţi-o mirosi...

Dar atuncea alb cum eşti, Veci să nu îngălbeneşti.

(Mărgărînt).

Sau ca în „Oltul" din poemul M/riţă.

Isvoarele şi caracterele poeziei lui Duiliu Zamfirescu, aşa cum le-am înfăţişat pe scurt, ne permit în concluzie să-i pătrun­ dem învăţătura şi să înţelegem astfel mai bine atitudinea poe* tului faţă de arta sa. Dar să auzim pe autor însu-şi: „Frumosul — scrie el într'un studiu despre metafizica cuvintelor — este singurul adevăr necesar, după cum este şi cea mai înaltă formă a moralităţii. întruchiparea lui însă, este legată de un principiu de autonomie individuală, care nu admite concesiuni mulţimei 2

18

ION PILLAT

sau inspiraţii de la ea". Duiliu Zamfirescu spusese în poezia „Către Diana“ : O Diana! tu, ce pururi fost-ai rece şi senină, Mintea mea, căutătoare, numai ţie ţi se'ncbină.

Tu de patimele lumii eşti atâta de departe !...

Nici nu poate înţelege Vulgul, nobila ta lege : A fi rece şi frumoasă : simbolul eternei arte I

Filozofiei păgâne a clipei ce fuge, poeziei păgâne şi sensuale a dragostei ce trece — poetul îi opune astfel, biruitor, stoicismul antic al sufletului său modern.

«Cu forţa primei năzuinţi Străbaţi în timpii viitori, O Phenix fără de părinţi Şi fără de coborâtori».

Dar îi mai opune şi credinţa mântuitoare în frumos şi într’o poezie veşnic vi?, căci înfloreşte ca şi crinul de pe Pa­ latin mereu „Cu rădăcinile’n pământ Şi florile în ideal".

ION PILLAT

DUILIU ZAMFIRESCU MARGINALII — la împlinirea celor zece ani de la moartea scriitorului.

Figură cardinală în literatura romînească, Duiliu Zamfirescu este şi o semnificaţie etnică: s'a născut în Rîmnicul-sărat şi a trăit în Focşani, deci pe locurile „Milcoviei", cum se numeşte această regiune după cercetătorii ei recenţi; aici unde s'au pe­ trecut suprapuneri îndelungi de vieaţă păstorească şi s'au desfă­ şurat puternice crise de prefacere istorică. Nu este de loc sur­ prinzător că pe acolo unde s'a ivit minunata „Mioriţă", a trăit şi cei care ne-a dat întîia şi serioasă alcătuire narativă cultă a literaturii noastre. Locurile de îndelungă şi continuă frec­ venţă istorică se dovedesc întotdeauna fertile în energii creatoare.

Lucrul este ştiut.

Scriitorii nu trebue priviţi după moarte din nici un fel de efect de optică şi nici de către necrologii ambulanţi. Una sau alta poartă — ni se pare — un fel de uitare complesentă; sau dacă nu, o înţelegere insuficientă. Dogmatismul apoi oferă jude­ căţi parţiale; istoricismul sufocă înţelegerea simplă. Mai degrabă se cuvine o apreţiere resultată din interferenţa operii cu on:ul-sciitor.

Sub acest unghiu vom privi, în treacăt, pe Duiliu Zamfirescu.

In 1883 el era de 25 de ani cînd îşi publica poemele din Fără titlu. Era —- să nu se uite — în vremea cînd Maiorescu de:retase la Junimea pe Eminescu. Macedonski — rivalul aces­ tuia — îi primise colaborarea la Literatorul său şi tînărul, entusiasmat, publicase şi un roman (în 1884), Fi fata i ieţii, care însă fusese lacerat de Dobrogeanu-Gherea (în „Pesimistul dela Soleni") şi primit rece chiar de Academie. Dar colaborarea la Convorbiri literare — începută în 1884, sub redacţia lui Iacob Negruzzi şi

20

ion diaconu

continuată apoi sub Ioan Bogdan (din 1902) şi d. Simion Mehe­ dinţi (din 1907) — precum şi numirea poetului în diplomaţie (în 1885) fură puncte de pornire pentru drumul său literar. Creaţia în prosă şi cea poetică de acum încep. Peregrinările meseriei diplomatice pe la Roma, Athena ori Bruxelles îi îmbogăţiră şi-i precisară conţinutul poetic. Zamfirescu se formează.

Trăeşte în timp de prefacere adîncă estetică a literaturii romineşti. Debutează pe cînd Eminescu îşi desăvîrşia creaţia şi publică mai ales după moartea pionului, cînd urmaşii acestuia erau nişte simpli composanţi. O astfel de perioadă este de temut chiar pentru talentele proeminente, căci o personalitate de hotar le poate ademeni şi devia. Zamfirescu încă nu s'a putut feri de nepotismul eminescian; cel puţin în parte. Atins, fatal, de psihosa marelui înna;ntaş, a eminescianizat şi el, ca întreaga generaţie de poeţi de după 1890, fie împrumutînd atmosfera poetică (poesia „Fugind de tine" aduce aminte de „Mai am un singur dor", „Către'Cleobul" de „Epigonii", după cum „Nu mai plînge" suggerează ritmul şi fondul din „înger şi demon"; tot aşa pare să fie şi bucata „Phenix", sau: „Drintre trestii", „Ce-a fost", „Mai“, „Pribegii"), fie imitînd pe de-a-intregul epica eminesciană, ca fond (v. „Fiica haosului") şi elemente formale (rime: haos-repaos etc.). Dar poetul nostru a şi depăşit pe Eminescu.

Ritmul lui sufletesc se cerea potrivit mai degrabă aiurea : în locurile clasicismului eiino-roman. „Salamina", „Megara", „Co­ rint", „Eleusis", „Minerva", „Phenix*', „Apollo" sînt de multe ori materialul lexical poetic al său. Era de altfel pe urmele pre­ decesorului Asachi — pentru' noi — şi în acord intim cu atmos­ fera poesiei parnasiene francese. Căci fără îndoială că exotismul clasic elino-roman îi fusese inoculat poetului şi de Leconte de Lisle (el însu-şi un adept al canonului horaţian, ca şi Zamfirescu), pe lingă arheologismul ori geografismui abundent al acestuiaEste drept că Duiliu Zamfirescu nu are energetismul psihic al poetului frances; şi nu este nici un cerebral. La el se găseşte mai degrabă un acord senin între valenţa sufletească şi cealaltă: forma-de expresie poetică. Stările lui sufleteşti niciodată nu sînt clocotitoare. Chiar cînd e agitat, se inhibează, rămînînd olimpian.

Duiliu Zamfirescu nu cunoaşte decît în treacăt mistica romanti­ cilor. Şi prin ăsta el este un clasic. Sobrietatea clasicilor e tocmai această cumpănă între fondul sufletesc şi ' mijlocul de expresie.

i

-

Schitul Recea—din Rîmnicul-sărat Gravură în lemn de DIMITRIU-MCOREŞTI

:

DUILIU ZAMFIRESCU

23

Insă se cuvine să privim lucrurile mai amănunţit, spre a clarifica şcoala literară potrivită poetului. Şi pentrucă întiia poesie publicată de el, în 1883, este din 1879 (,,Levante şi Calavryti", în Fără titlu) şi are evidente resonanţe romantice, se vede uşor că de aici trebue socotită origina evoluţiei poetice a lui Duiliu Zamfirescu.

Romantismul a însemnat pentru poesia europeană a vea­ cului trecut o bogată paletă de teme lirice: infinitul, imensitatea şi veşnicia Cosmosului, chinul îndoelii filosofice, dragostea plato­ nică, spiritualismul creştin_catolic, dragostea religioasă a naturii, ori contemplaţia pură a naturii impasibile, iată cîte atitudini spi­ rituale s'au răsfrint în lirica primei jumătăţi a veacului ai XlX-lea.

Natura şi umanitatea sînt astfel cei doi poli între care se mişcă această poesie. Deşi uneori ea vrea să îmbrace haină epică, încercind să evoce istoria umanităţii întregi, siabatută şi condusă de dreptate („Legenda veacurilor"), totuşi nu putem vedea aici decît derogări dela catehismul romanticilor care rămîn totdeauna claustraţi în eul lor. Esenţa poesiei acesteia este mereu dispersiunea sufletului poetului în largul naturii şi în infinitul univer­ sului. Egotismul acesta romantic suferă şi de un crud misticism religios: prin poesia aceasta — cum bine s'a spus — străbat adesea dogma greoae a catolicului Francois d'Assis, imnul liturgic cu aroma de tămîe, tainicul clar-obscurului de vitraliu din domu­ rile evului-mediu. Romanticul este şi un catolic iremediabil.

La Duiliu Zamfirescu nu este nimic din patosul romantic, din harţa unora cu vieaţa, cu natura, cu divinitatea; nimica, iarăşi din teatralismul altora, uneori supărător (Byron şi Leopardi, Lamartine şi Hugo). Poetul nostru are — să zicem — idiosincrasie pentru tot ce vrea să fie emfasâ, ori exagerare a eului, în poesie.

Dacă uneori compunerile de tinereţe aduc aminte de inspiraţia largă a odei romantice (cînd cîntă pe Byron, în „Levante şi Calavryti"), ori de retorica lamartiniană, gîndul său însă îi duce — chiar de pe acum — spre Helada cu cerul senin, privind astfel de la romantici, se pare, numai uşoare accente lirice care aduc aminte de poesia ruinelor, a lui Volney, ori de zădărnicia lucru­ rilor omeneşti — tema „fortuna labilis", venită în literaturile moderne de la Horaţiu şi întreaga antichitate. Acestea însă sînt simple popasuri în evoluţia poesiei zamfiresciene. Nici bucăţile „Desgust“ şi „La bal mascat1* — care amintesc de Musset (v.

24

ION DIACONU

„Rolla" şi „L'espoir en Dieu“) — cu revolta cunoscută a aces­ tuia în contra contrastului vieţii şi a alcătuirii nedrepte sociale — nu sînt de luat în samă cînd e vorba de înţeles creaţia de mai tîrziu.

Inspiraţia lui Duiliu Zamfirescu nu se îndreaptă nici către Sully-Prudhomme, poetul-filosof — „apostolul acţiunii", cum a fost numit printr o caracterisare fericită. Continuator al roman­ ticilor, poetul frances era firesc să se îndoiască şi el, să fie deci melancolic. Dar îndoiala aceasta nu pleacă de la contemplaţia care duce spre melancolia romantismului; .are o origine ştiinţifică : pleacă din reflecţia filosofică. La Sully-Prudhomme e o vivisecţiune sufletească pe un cu totul alt plan : introspecţia psihologică îi serveşte la distingerea nuanţelor subtile sufleteşti, însă nu cu intenţia de a le etala sub ochii lectorului, de a le impune, de a şi le cânta, ci pentru ca poetizîndu-le, să le poată apropia mai mult de înţelegere. Prudhomme e apologul ştiinţei moderne care a făcut pe om stăpînul naturii şi din el un erou deosebit de cel de pînă acum: „eroul modern" prin care ştiinţa va îmbunătăţi nu numai confortul vieţii materiale, ci chiar va crea în om nuanţe sufleteşti şi virtuţi nouă". Dubiul acesta filosofic al lui Prudhomme — adică năzuinţa de progres ştiinţific, împiedicată, poate, de lipsa de perseverare a omului — a creat acea „melan­ colie darvinistă", originară, de sigur, în „răul veacului" romantic.

Pe Duiliu Zamfirescu asemenea lupte de ideologie nu-1 pre­ ocupă în poesie. Ele sînt total opuse spiritului său. Nu ştiinţa va crea în umanitate o stare apolinică, ci realisarea frumosului, prin artă,1 Iată breviarul său poetic.

Nici decadentismul simboliştilor francesi contemporani nu-1 îmbie. Vaguitatea voită de ei în orice poesie, musicalitatea drept ţel al artei poetice, starea de difusă tensiune sufletească, jumă­ tăţile de reverie, catolicismul maladiv verlenian — toate acestea repugnă spiritului de desăvîrşită pondere a lui Duiliu Zamfirescu.

El vrea lumină şi linişte sufletească în inspiraţia poetică.

Rămâne însă un poet în care am înclina să vedem un pre­ cursor adevărat al poetului nostru. In slujba poesiei el punea de odată: geografia, istoria, epigrafia, arheologia şi chiar antropo­ logia. Obosit de plînsorile romanticilor, nu văzu în natura im­ pasibilă a lui Vigny decît un joc de forţe mecanice, iar în om, p creatură ca oricare alta, mînaţă însă de ilusia jindului de mai

1

DUILIU ZAMFIRESCU

25

bine. Pesimist, el se refugie „în contemplaţie", înţelegînd natura pe laturea ei plastică şi descoperind în istoria popoarelor o „es­ tetică a trecutului": frumuseţea sufletului acestora, cristalizată în instituţii. Hugo întocmise istoria morală a umanităţii; Leconte de Lisle o alcătui pe cea pitorească. In poemele lui „antice", „barbare" şi „tragice" se mişcă astfel sufletul popoarelor de la Vedele indiene la mitologia sumbră a nordicilor; de la ataraxia Orientului budist, pînâ la furtuna războinică a neamurilor ger­ manice (de aici şi atmosfera continuă de exotism din poemele sale). Dintre aceste popoare însă a fost unul privilegiat prin nu ştiu de ce voinţă a destinului. De la apariţia lui în istorie nu a fost chinuit de nici un fel de vedenie de-a religiunilor aspre care cer întotdeauna sacrificarea vieţii acesteia pentru pregătirea unei perfecţiuni de apoi. Neliniştea vieţii viitoare a fost înlocuită de acest popor prin satisfacţia plăcerii estetice : admirarea şi realisarea frumosului, aici, pe pămînt. In atmosfera cristalină a penin­ sulei heladice, dantelată de valurile Mării egeice azurii, poporul binecuvîntat — „amant al vieţii şi al frumosului" — a tăiat în piatră şi a cioplit în marmoră gindul lui creator : arta plastică.

Grecii — căci aceştia sînt — au fost pentru Leconte de Lisle neamul ales pentru zămislirea frumosului pe pămînt. Şi admira­ ţia lui pentru ei se încheagă în versuri, întotdeauna entusiaste.

Sufletul lui Duiliu Zamfirescu s'a putut regăsi — bănuim aici ca la el acasă, primenindu-şi adînc inspiraţia, fără însă să cadă în servilism poetic, ori să se sature cu vorbe sonore. Simpa­ tia lui Duiliu Zamfirescu pentru Grecia şi Roma antică şi problema lexicului său poetic (care la Leconte de Lisle era erudiţia unui lexicograf şi un imens dicţionar de toponimie) nu pot exclude, în nici un cas, o cunoaştere aproximativă a parnasianismului frances şi, cel puţin, simpatlsarea manierii şcoalei acesteia literare — prin Leconte de Lisle. Poetul nostru este astfel un parnasian autentic. Nu numai prin fondul poesiilor sale, ci şi prin perfecţiunea formei pe care a voit-o întotdeauna.

Dacă s'ar adăoga la acestea şi influenţa lui Byron şi Schelly, a romantismului italian (Leopardi şi Carducci), a clasicismului latin (Properţiu, Catul, Tibul dar mai cu seamă Horaţiu), ori a „Stan­ ţelor" lui Jean Moreas, credem că bilanţul poesiei care a format pe Duiliu Zamfirescu este complet. De sigur că nu trebue negii-

26

ION DIACONU

jată aici nici influenţa literaturii eline • se pot intîlni în poesia sa elemente care amintesc de idila lui leocrit.

Dar să continuăm a-1 privi pe poet în cadrul poesiei romîneşti, contemporană lui. Exotismul — alît al lui Eminescu, cît şi al celorlalţi poeţi contemporani — este amplificat de Duiliu Zamfirescu care vrea de multe ori atmosfera tainică a baladeş­ tilor germani — a lui Uhland, ori Schiller (cităm astfel nume înrudite poetului nostru; v. poesia „Urseolo"). Elementele de atmosferă exotică se integrează de cîteva ori în poesia lui Zam­ firescu alăturea de bucăţi de perfectă reminiscenţă r opulară (v. „Barza"), în care poţi descoperi, prizărit, cîte vre-un poet actual (d. Topîrceanu, de pildă, ni se pare un urmaş al lui Duiliu Zamfirescu). Şi î.i legătură cu aceasta să nu se uite ceva: ca şi toţi liricii mari ai veacului trecut, Zamfirescu a admis fondul popular în preocupările lui estetice ; ici*colo se întîlnesc imagini ori rit­ mul, ori atmosfera populară corespunzătoare (v. „Pe sub umbrele de frasin", „Mărgărint", „Turturica", şi mai ales „Oltul" din Miriţă). Influenţa această merge, une locuri, mînă în mînă cu alta — aceea a elementelor de mitologie populară autohtonă care se îmbină, capricios, cu nimfele şi tritonii antichităţii (v. „Atunci", sau: „In parcul de Gerizano"). Lipsa lui Duiliu Zamfirescu —pe această latură — este poate aceasta: de a nu fi răscolit îndea­ juns aici, că să adapteze fondul nostru popular de credinţe, nu­ anţe sufleteşti şi elemente potrivite de formă — la o technică poetică superioară pe care ştim cum o stăpînea. Alţii depăşiseră, exagerînd, acestea. Ii va fi dat unuia din cei mai autentici şi înzestraţi discipoli ai săi — Ion Pillat — să îmbine cele două isvoare de poesie într'o frumoasă realisare. Bănuim că Duiliu Zamfirescu nu e perseverat pe acest drum din teama de a nu fi socotit că face cumva vre-un fel de „poporanism" eftin. Sfor­ ţarea lui a fost să ocolească mereu preocupările sociale în artă. Şi totuşi... în cîteva rînduri de un tesism social uşor nu s'a putut feri (v. „Barza" şi „Bucovină").

Lirismul zamfirescian se dovedeşte inovator pentru lirica romînească. Cel puţin în privinţa fondului poetic. Rămaşi la vadul inspiraţiei eminesciane, am fi fost văduviţi de variate teme lirice. Pendularea sufletului poetului nostru între nota elegiacă clasică (horaţiana, mai mult) şi a parnasianismului amintit cu

DUILIU ZAMFIRESCU

27

peisagiul mediteranian, ori cadrul medieval şi autohtonisarea acestuia din urma de cîfceva ori — alăturea de ce este al noslru (v. „Domniţa mezină"), iată inovaţie suficientă! Aici să nu se uite încă încercările de baladă exotică şi nici minunat de contu­ ratele sonete („La villa Aldobrandini", „Anienul", „Culcate-s romăniţe", „La lună", „Sonet"), de sigur un alt ecou al parna­ sianismului frances, representat, aici, prin Jose-Maria de Heredia.

Este aproape acelaş procedeu din „Trofeele" acestuia în sonetele amintite, chiar dacă uneori ele pot aduce aminte de cele carduciene (v. „Boul"). Noi — între Eminescu şi Mihail Codreanu, maestrul sonetului romînesc — avem mediană pe Duiliu Zamfirescu.

Repetăm că isvorul său poetic este mai mult întrepătrun­ derea naturii noastre romîneşti cu peisagiul exotic — mai cu samă cel mediteranian — şi în bună parte şi ideea că vieaţa e perenă şi că trebue înţeleasă în sensul unei bucurii estetice : să te complaci adică admirînd frumosul, transpus în opera de artă.

De la acest principiu hegelian al frumosului în sine pleacă este­ tica literară a lui Duiliu Zamfirescu, enunţată — cum vom vedea — şi în prefeţele primelor romane.

Se spune că poetul nostru ar fi admis etica lui Horaţiu. Se poate, dar sînt diferenţe. Modernul Valah cerea vieţii o înţelegere. o participare înaltă a ei la nevoia omului de a trăi; o partici­ pare estetică. Străbunicul său antic cerea cu totul altceva : bu­ curii conviviale ; iar din ce-i putea oferi natura, nu fiorul ne­ mărginirii, nici splendoarea frumuseţelor de peisagiu. Ca un ade­ vărat hedonist, Horaţiu nici că putea dori alt lucru de la vieaţă decât chefăluiala vre-unui simposion şi nu reculegerea mistică pr'n idee şi frumos, în singurătate intelectuală. De altfel nici odată Latinii nu au avut „sentimentul naturii" complex, ca noi mo­ dernii. Ceea ce simţiau ei în faţa oricărui aspect de natură, se putea traduce deajuns prin clasicul „amoenus" — „plăcut" — şi nu prin variatele nuanţe adjectivale din limbile moderne. „Clasicismul" ori „romantismul" lui Duiliu Zamfirescu sînt idoli rămaşi încă printre noi dela dogmatismul estetic al veacului al XlX-lea. Nihil novis... Emile Deschanel, vorbind despre tea­ trul lui Racine, îşi nota admirabilul paradox: „Les classiques d’aujourd'hui sont les romantiqiies de la veille et les romantiques d'aujourd'hui sont les clasiques du lendemain". Mă întreb dacă istoricul literar frances a dorit să înţeleagi aici numai decreta-

2S

ION DIACONU

rea unui scriitor drept clasic după ce fusese mai intiiu revoluţionar, sau şi faptul că... nu sînt genuri literare : elementare clasificări livreşti necesare minţilor şcolăreşti. Credem mai degrabă de admis posiţia a doua.

E drept că despre un „clasicism" poate fi vorba la Duiliu Zamfirescu, însă acesta este sui generis: s'ar putea spune anume că în romanele sale scriitorul e prea Logic. Şi în adevăr, nimic nu este neprevăzut la Duiliu Zamfirescu. Totul e arhitectural cons­ truit. Imaginaţia nu-i poate aproape nicăeri servi: toate întîmplările personagiilor sale sînt trăite', iar nu de fel căutate şi găsite. Astfel că de aici pleacă toată similitudinea psihologiei aces­ tora: au acelaş volum sufletesc, de la apariţie pînă la pagina ultimă a ori cărui roman. Am zice că sînt siamezi, cum s ar înfăţişa o grupă de soldaţi pregătiţi de paradă : aceeaşi uniformă, aceeaşi vigoare a corpului, acelaş ritm de mişcare. La Duiliu Zamfirescu dacă un personagiu are la început trăsături sufleteşti negative, va continua să trăiască aşa în toată povestea; dacă — din contra — apare generos, ori senin, să fim convinşi că nu se vor ivi de loc împrejurări să-l prefacă.

Clasicismul lui Duiliu Zamfirescu în poesie nu trebue sta­ bilit decît din faptul că mitologia antică i-a procurat un mănunchiu de nume proprii; iar cadrul geografic mediteranian,. o atmosferă de voioşie a sufletului. Şi, încă, şi din permanenta visiune clară a inspiraţiei, unită cu starea continuă de echilibru sufletesc. Iar între el şi romantici, din acest punct de vedere, este o deosebire esenţială — şi aici să ni se îngădue o imagine — : ca între un vultur plutind, majestos, în cristalul cerului, pîndindu-şi prada fragedă şi după răpire, savurîndu-şi-o, sus, pe piscul unei stînci semeţe de granit — şi un corb care ciocîrteşte ane­ voie, jos, într’un stîrv aflat în cine ştie ce văgăună fioroasă.

Dar şi epica lui Duiliu Zamfirescu este un punctam sciliens pentru noi. încercările anterioare de epicisare — de la Filimon pînă la dînsul — sînt conturări palide, fără nici o legătură aproape cu ce avea să ne dea în „ciclul Comăneştenilor" Duiliu Zamfi­ rescu. Cu seria aceasta de romane poetul actualisa la noi — oarecum — formula ciclică de roman din „Les Rougon-Macquart“ al lui Zola. Dar se şi deosebia. Şi iată de ce.

Naturalismul frances, ieşit din positivismul lui Taine, îşi trăia pe la 1890 amurgul: sub ochii maestrului-critic tînărul

DUILIU ZAMFlRESCU

20

Paul Bourget presentă într'o zi Discipolul, în care ridica în faţa naturalismului brutal problema responsabilităţii sociale a creato­ rului. Taine însu-şi rămase nedumirit: în locul copierii infinitesimale a realităţii, în roman, se presentă acum, pe cîteva sute de pagini, o analisă migăloasă a sulletului şi numai a unui perso. nagiu: eroul. O adevărată microscopie psihologică, piatra unghiu­ lară a romanului frances de la Bourget pînă la Proust. Succesiunea romanelor noului şef de şcoală fu conformă cu începutul, de unde plecară mai toţi romancierii de după 1880.

Duiliu Zamîirescu adoptă romanul ciclic, însă îi conveni mai degrabă formula tolstoistă a genului: alegerea unei acţiuni în care să se preumble întregul omenesc desfăşurat într'un frag­ ment de timp oarecare. Nu numai vieaţa interlopă a proletarilor manuali (ca la Zola) şi nici reducerea jocului sufletesc la ce i putea oferi sufletul unui singur personagiu (ca la Bourget). Ro­ mancierul nostru ştia că omul-simbol — ori cît de meticuloasă ar fi psihologisarea într'un roman — nu poate condensa, inte­ gral, în el vieaţa multiplă, mai ales cind aceasta se manifestă social. Şi apoi isolarea unei psihologii de restul vieţii şi strati­ ficarea ei într'o povestire, prin ajutorul unei acţiuni schematice — şi prin asta minoră — însamnă anularea realităţii însă-şi. De aici nevoia de a complica acţiunea oarecum, care la Bourget, prin detailarea analisei eroului, stagna supărător. Dilema era categorică. Zamfirescu o văzuse limpede. Şi cînd publică Vieaţa la ţară şi Tănase Scatiu, îşi precisă dintru început punctul de vedere corespunzător. Cerea el anume pentru orice roman „in­ trigă", dar... lăsată „la o parte". Paradox aparent. In adevăr, „intrigă propriu zisă“ se poate cere genului respectiv; şi ea însamnă doar „o ţesătură pregătită de fapte îndelungate'* (pre­ faţa de la Vieaţa /a ţara). Dar aceasta „nu e cu putinţă într'o lume ca a noastră". Psihologia „în această ţară tînără şi iertă­ toare (prefaţa de la Tănase Scatiu) e încă rudimentară. Netrecută prin filiera unei evoluţii istorice lungi (cultură şi civilisaţie), ea nu poate ohri material psihic complex care să angreneze „intriga" bogată. Şi este explicabil de ce. Noi Romînii sîntem la începutul sincronisării elementelor noastre de cultură proprie cu Apusul, încă analfabetişti. In veacul trecut europenismul se prăvălise năvalnic peste capul nostru şi făcusem împrumuturi. Bune, rele, le făcusem. Dar oricărui împrumut îi trebue uneori... conversiune,

30

ION DIACOnU

adică timp de asimilare, de personalisare a elementelor sufleteşti adoptate. Duiliu Zamfirescu denunţă crisa aceea sufletească fără înconjur: din „pulberea de idei ce o aruncă internaţionalismul modern peste toată Europa", ne-am pomenic pe la noi, în această „Belgie a Orientului", cu ce ne trebuia mai apoi. Imitînd, am avut, de pildă, şi reviste şi ziare literare, dar „mediocre" i n indiscrete" şi „cu o lipsă de cuviinţă ce ajunge animalitatea". Se confecţionase aici şi literatură ţărănească; dar ţărănismul şi „haiducimea" ori doinăreala din fie ce pagină nu constitue singure de loc materialul necesar în literatură. Căci chiar de-ar mănui un scriitor de talent numai materialul acesta, el nu oferă de fel probleme complexe su­ fleteşti. Şi sînt dovezi, continuă să argumenteze Duiliu Zamfirescu.

Caragiale, spre pildă, cînd a vrut să aprofundeze tipul unui de­ generat, l-a împrumutat de Ia ,.in Căci Rcmirii nu au bogăţie de tipuri: de la eul rustic la aspectele complexe psihice, fie ele chiar caşuri de patologie. Romînii, „chiar cei ce pretind că sunt foarte adinei în tîlcurile lor“, sînt „şireţi" şi... „numai la suprafaţă". Şireţi dar nu şi subtili! Bănueşte ori cine conclusia poetului: la noi „nu e nici de cum nevoie de a avea drame franceze, romane franceze (sici)... spre a \ ărea civilizaţi" (de adăugat: cu astfel de material uman la îndemînă). Şi, mai departe parafrazând pe poet, îi putem completa breviarul eştetic: frumo­ sul determină orice literatură. Şi literatura sînt viaţa şi natura, plecate din realitate în sufletul creatorului şi de aici proectate în artă. Artistul este un catalisator prin care fenomenalitatea se poate integra sub formă de „representaţiune" şi apoi reda din sufletul lui în creaţii artistice felurite. Dar literatura este ceva mai mult: un plus ce trebue să cuprindă creaţiuni în care spe­ cificul sufletesc să fie mereu evident; să închidă adică ceea ce are caracteristic o colectivitate etnică oarecare. Romanul romîr.esc, astfel, va cuprinde „creaţiuni fundamental romîneşti, care însă să împrumute din specia eternităţii adevărul sufletesc şi simplitatea clasică". „Firul conducător al celor cinci lucrări" — romanele sale — voia el să fie o epopee a Romînismului : „Voiam să întorc dragostea Romînilor către pămîntul lor din valea Dunării şi cu ei să iau Ardealul", zice în prefaţa ediţiei a IV-a, a întîiului roman din ciclu. Acum ni se lămureşte bine temelia ciclului de roman ăl lui Duiliu Zamfirescu: etnicul romîneje specific sînt baciul Micu, patriarhala Saşa cu boierii Milescu

DU1LIU ZAMFIRESCU

31

şi Mihai Comăneşteanu (iată „adevărul sufletesc“); iar „simplitatea clasică": acţiunea simplificată şi schematismul psihologic al eroilor.

Romines'.ul eroilor lui Zamfirescu se poate astfel urmări la toate personagiile sale : sînt psihologii de pe aici, văzute inte­ grai şi redate concis, fără ca autorul lor să ie fi rătăcit prin labirintul analiştilor francesi. Ficţiune literară la Duiliu Zamfi­ rescu nu se găseşte. Este vieaţa găsită de dînsul în lumea mare> luată de mină, ca pe un copil supus şi aşezată cuminte în po­ vestire, cum aşează o fată de ţară strae împăturite pentru' zile de sărbătoare. Omul, văzut de Duiliu Zamfirescu, este simplificat, ca în dramaturgia lui Racine: o axiomă care păşeşte.

o

Literatul Duiliu Zamfirescu a fost variat. Fără să mai po~ menim traducerile din literatura italiană şi francesă, ori conside­ raţiile lui estetice arătate Academiei romîne, încă rămîn răsleţite prin Convorbiri literare şi Literatorul poesii, comedii şi încer­ cări de romane, neadunate în volum. Poate şi le-ar fi adunat sirgur, pentrucl nu se părea că acum zece ani, într’o zi de mai, se ra sfîrşi la Aăînăstirea Agapia,. Era încă viguros. Prietenii îl ştiau cu g.nd de muncă. Literatul aristocrat care spusese în 1911 Academiei în faţă (într'o comunicare: „Metafisica cuvintelor în estitiea literară**) că „frumosul este singurul adevăr** şi că realisarea lui în arta cere „autonomia individuală care nu admite concesiuni mulţimii sau inspiraţii de la ea“, se părea că va con­ tinua încă şi d'spute c’itice, ca aceea contra poporanismului (despre care chiar vorbise). Dar pe neaşteptate i se curmă activitatea.

Fusese o sensibilitate deosebită. Trimis la Roma — cum altădată Ovidiu venise de acolo aia— stihuise şi el „Tristele** Iui, dar petrecut de resemnarea stoica a lui Horaţiu, în faţa p;efice.-ii nesfîrşite a vieţii în Cosmos. Representase ani de zile ţara la citeva legaţii, ajunsese ministru de externe şi prezidase şi Adunările Camerii, ori fusese vice-preşedintele Academiei romîne.

In orice om , la urma urmelor, e şi ceva din burghezul de oricînd: se ocupa atent şi de treburile casnice, de viile lui del i Odobeşti şi Faraoane, şi de preşedinţia Sindicatului podger nesc din Odobeşti, de care era mulţumit — se zice. Treburile politice nu-1 prea sîcîiau — era preşedintele partidului averescan din

33

ION DtACONU

J

Putna — căci prietenii îl înconjurau oricînd cu simpatia lor, uşurîndu-i munca.

Ii păstrez o amintire de şcolar. Eram în clasa a VUI-a la liceul „Unirea" din Focşani, cînd s’a aşezat aici o placă de co­ memorare pentru elevii liceului, morţi în Războiul-cel-mare. Lume destulă şi invitaţii streine. Oficialitatea strangulase asistenţa des­ tulă vreme, ca de obicei. Nu vorbise nimeni, să încălzească.

Intr'un moment ni se recomandă, nouă elevilor, atenţie: vorbea Duiliu Zamfirescu. O voce limpede şi sonoră rostea, cadenţat, id:i — poate scrise pe hîrtie. Peste putinţă să-l pot vedea.

Mă trudisem. Ii auzii însă destul vorbele din urmă. Mi-au izbit ciudat sufletul: „Şi am o singură dorinţă: după moartea mea să-mi scrieţi şi mie numele aici". Cei care l-au văzut atunci, spun că ar fi lăcrimat. Cred. Poetul avea dreptate : vorbea atunci elevul de demult al liceului „Unirea", Duiliu Zamfirescu. L-am căutat la plecare, să-l văd. Cu o siluetă sveltă, de o armonie clasică în mişcare — aristocraţie înnăscută — faţa senină şi pri­ virea de o agerime deosebită, pardesiul subsuoară şi mersul cronometrisat, poetul se desprinse din mulţime şi plecă, zîmbind cuiva apropiat. Tot aşa l-am întîlnit într'o zi şi pe o stradă.

Parcă lebăda îşi cîntase cîntecul: la cîtăva vreme i se stinse vieaţa. Noi elevii i-am purtat întotdeauna amintirea, cînd a fost chip.

Despre numele lui nu ştiu dacă a fost scris la locul care-1 făcuse să lăcrimeze când vorbise odată despre vitejii Romînilor...

Ion DIACOiNU

I

I

I

I

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU — BIBLIOGRAFIE -

i

La 3 iunie, 1932, s'au împlinit zece ani dela moartea poe­ tului şi prozatorului Duiliu Zamfirescu. In afară de unele articole ocazionale şi de comemorarea din 23 oct. c. dela cimitirul Sudic şi dela teatrul „Maior Pastia" din Focşani, nu s'a făcut nici un progres real pentru o mai justă cunoaştere a vieţii şi opere poetului. Acesta, deşi născut în preajma Unirii Principatelor, în ciuda tuturor laudelor ce i s'au adus de vre-o patru - cinci de­ cenii încoace, nu a fost încă studiat temeinic de nimeni: aşa că, lucru pe cît de trist, pe atit de normal în juna noastră litera­ tură, cetitorii nu cunosc nici o monografie asupra vieţii sau asupra variatelor sale opere şi nici măcar editorul care să-i fi editat întreaga producţie. Şi se găsesc prin urmare literalii noş­ tri aşa de stăini de Duiliu Zamfirescu, încît mulţi îl proclamă prozator pentru că nu-i cunosc poeziile, iar alţii scriu cu gravi­ tate şi ignoranţă: poet, „care ar trebui să fie mai bine cunoscut şi apreciat'*, frază banală ce dintr'un obiceiu care a făcut ravagii, ii obligă pe mulţi să cînte dintr'o strună pe care nici n'o cunosc în fond şi nici nu sunt în stare să o cunoască.

Starea aceasta, jignitoare pentru literele romîne, ar fi pînă ’ la un punct, explicabilă, pentru versurile' poetului: ediţiile celor şase volume cu versuri au rămas toate „princeps" şi sunt de o penibilă raritate, nu numai la librării, dar chiar în multe din bibliotecile noastre cu pretenţii.

In chipul acesta, mulţi autori de manuale, adică profesori de limba romînă sau critici şi istorici literari * prin definiţie, nu ştiu nici măcar titlurile exacte ale operelor lui Duiliu Zamfirescu; ba- s’a ajuns pînă acolo, incit un oarecare autor, pentru cursul 3

PIMEN CONSTANTiNESCU

34

superior liceal, a scris că Duiliu Zamfirescu cel mai italienesc şi mediteranian poet al nostru — ar fi cîntat în versurile sale nici mai mult nici mai puţin decît „frumuseţile Mării-Negre . Şi nu numai versurile; dar şi proza s a bucurat de perle de acest soiu în apreciere şi cunoaştere. 0 pildă surprinzătoare şi maliţioasă — fiindcă este în realitate o cursă în care cad toţi analfabsţii noştri care se erijează în cunoscători ai unor opere pe care nu le cunosc nici măcar ca... obiect de mobilat rafturi de bibliotecă, — ne oferă romanul „Lydda" care e trecut de hărnicuţii noştri filosofi „cercetători" ca volum de „nuvele romane".

Se înţelege uşor în acest caz cît sunt de cunoscute broşu­ rile sale de critică literară sau filozofică, aşa de luminoase penînţelegerea operelor beletistice ale autorului sau a curentului vremii.

In privinţa bibliografiilor anterioare, a fost destul ca unele greşeli, făcute de unul, să fie copiate de aproape toţi ceilalţi, care au scris mai pe urmă, necunoscînd opere din consultare proprie. Iar cît despre traducerile sale din cei doi mari poeţi italieni din sec. XIX, Giacomo Leopardi (1798—1837) şi Gigone Carducci (1835—1907) — despre care Zamfirescu a afirmat, în polemica sa cu „Viaţa Romînească“ din 1909, că i-a tradus aproape în întregime, nu se ştie aproape nimic. De aceea apare aici acest umil, dar primordial şi elementar capitol de monogra­ fie, în care să fie cuprinse toate sau aproape toate scrierile au­ torului— b ş .rare care poate da un ansamblu semnificativ de titluri, grupate după conţinut şi graţie căruia se vede uşor, şi în ce măsură, autorul nostru s a ocupat şi de romane şi nuvele, şi de poezii şi piese de teatru, şi de critică, literară sau filozofică.

Această bibliografie are cîteva mici lacune, care n’ar influ­ enţa însă mult asupra totului, şi care sunt datorită întîi faptului ' că fişele au fost făcute aproape numai în bibliotecă proprie şi în al doilea rînd, soartei inerente acestor lucrări, de cenuşăreasă a literaturii.

Poezii. a) in volume: 1. Fără titlu. Poeme şi nuvele. Bucureşti, tip. St. Mihalescu, 1883, pp. 206. (Poeziile ocupă primele 60 pp. şi sunt următoa­ rele 22: Marnei; Levante şi Calavrita; La Missolonghi (datată :

i

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

35

1879, iunie); Harpista; Desgust (aug. ’80); Juan (Lui Duiiiu l[oanin]); Djali (aug. '80); Cîinele nizamului; Alina-Linda (Dom­ nişoarei Florica Sion); La bal mascat; Nebuna din Heraşti, Opt rînduri (cu două subtitluri: Eu; GînduL); Dorinţa (d?c. '81); Nella (Cîntec de mare); Un trandafir (oct. ’ 81); Rozele de iarnă (după Arnoult); Luna lui maiu (Lui Barbu P.); Dedicaţie (ne­ poatei mele Maria Gretchen Simionescu-Rîmniceanu); Pe o pa­ gină de muzică; Te-am întrebat; Salbele; Intr'un album; Ghici?).

2. Alte orizonturi. Buc., Carol Miiller, 1894, pp. 70 (Cu­ prinde următoarele 41 de poezii: Fugind de tot... (Bruxelles, '94); Amurg (Athena, ’92); Sărmanul vultur; La lună (Athena *92); S'aud...; Versuri heterometre; Pe Acropole ; Dela villa Tusculana (Dactili şi trohei) ; Sonet către Aspasia lui Leopardi ; La lună (sonet); La villa Aldobrandini (sonet); Anienul (sonet); Boul (sonet datat: Frascati, '89); Sonet, doamnei E. P...; Culcate-s romaniţe (sonet, Athena, '92); Castel Tusano (Castellammare, aug. ’89); Jos la Tivoli (Sorrento, 24 aug. '89); Urseolo (Sorrento, ’89); Nimfa tinără Lenco ; San Marc; Anzio; Ofelia; Strofe, doamnei C. (Albano, '89); Ca un mănunchiu de ramuri; Plecată cu capul; Adio (Athena, ’92); Un cîntec. Alt cîntec ; Curgea Şiretul liniştit; Doamnei X; Corsarul; In tăcerea din odaie; Plouă; Vara; Lunile: Ianuarie; Maiu; Iulie; August; Barza; Liniştea; Au mai fost).

3. Imnuri păgîne. Poezii nouă. Buc., C. Miiller, 1897, pp.

72 (Sunt 27 de poezii: Preludiu; Fiica haosului; Către Cleobul; Printre trestii; Către Diana; Phenix; In zadar (Veneţia, '92); Versuri heterometre albe, lui Leopardi; E mort poetul (sonet); La o fîntînă (Roma); De ce te-am iubit?; Nu mai plînge ; Iarna, pe Dunăre ; Sihastrul (sonet); Ce-a fost; Pribegii; Acum ; Gethsemani ; Pe mare; Sărutînd-o unda blondă (Lido); Cîad singură stai; Legendă ; Cîntecul Thargeliei; Scherzo ; Către Donna Maria (sonet); Unui copil; Noapte bună).

4. Poezii nouă. Buc., Carol Gobl, 1899, pp. 54 (Broşura — datată: Frascati, 1899 — conţine 20 poezii: Bucovină; Flu­ ture ; La un model; Buzescu; Turturică ; Flori de Paşte la Palermo ; Adio Napoli; Cind luna bate'n mare; Luceafăr ; Sosesc (Tivoli, iulie ’98); La mormîntul lui Shelley (Tivoli, ’98); Invec­ tivă; Lună; O noapte'n pădure (Tivoli, aug. ’98); Domniţa mezină

36

PIMEN CONSTANTINESCU •

(Roma, *98); Sufletul; Că poate-atunci; Donjuan; Palinodie; Un cărturar).

5. Miriţă- Poem eroic (Cetit în şedinţa Academiei Romîne din 7 maiu, 1910). Buc., An. Ac. Rom., Mem. Secţ. Lit. XXXII, 1909_1910; id. Buc. Sfetea, 1919, pp. 56 (reprodus din voi.

Pe Marea Neagra, pp. 49—99). Cuprinde două părţi în 19 capi­ tole : partea I; I. Solia / II. Domniţa; III. Trimise Domnul; IV. Plouă ; V. Oltul; VI. Cînd falduri de aur ; VII. Marghita ; VIII. Prinţii; IX ; partea II: Lupta ; X. Tabăra maghiară ; XI; XII; XIII... Tabăra romînă; XIV. Bănui; XVI; XVII; XVIII; XIX. . Mormîntul).

6. Pe Marea Neagră. Poezii. 1899—1918.Buc., C. Sfetea, 1919, pp. 116 (Conţine 26 de poezii şi un poem eroic: Pe malul mării; Copila din codru; Atunci?... (Odesa). Un trandafir sa scuturat; In amurg (Odesa); Adio; Unei copile la Schit (Iaşi); Cald e soarele; Mărgărint; S'a dus ; Lumină senină (Iaşi); In parcul dela Genzano ; Pe lacul de Nemi (In parcul dela Stînca); Malvina (La un portret al lui Romney: Lady Hamilton; datată* Iaşi); Strofe stinghere ; La Orşova; Cîntec ; Lena (Roma) ; Unei copile; Timpul zboară; Primăvară (Roma); Fuge (sonet); Crinul (Roma) ; Miriţă; Copilul; Către Domnul; Lumină nouă / Dom­ niţa Albă; Maiestăţii Sale Reginei Elisabeta / La 70 de ani).

7 I

b) in reviste : în total 28 de poeme şi poezii.

1. In Literatorul, revista lui Alex. Macedonsky, — In a* I (1880): Levante şi Calavrita, pp. 50—53; ///an, 98 — 103; Dedi­ caţie (Mamei mele), 133; /Drpista, 177—80; Pe o pagină de muzică, 252; Salbele, 265; Te-am întrebat, 269 ; A/ebuna din Herăşti 289-91; D/ali, 394—95; Desgust, 417—18. In a. II (1881): In albumul d-nei E. D., p. 611 ; La bal mascat, 632 — 33 ; /fazele de iarnă (după Arnould), 811 ; Opt rînduri, 814; Meila, 42; Pe albumul d-rei Florica Sion, 58; C/inele nizamului, 146; Nn trandafir, 253; O/asul unui bătrîn, 328; Dorinţa 380. In a.

III (1882): El şi ea, pp. 37—38 ; //7/provizaţie (nepoatei mele Maria Gretchen, ian. 82), 63; P/e cînd (febr. *82), 74—75 ; D/na lui Maiu (febr. '82, Buc.), 83; /1/ina-Linda (în aprilie '82), 257 63. In a. VI (1885), cînd se chema Revista literară: A . io, p. 277; Fantasio, 307 şi 338; l/tfriaţii pe o temă veche, 339—40*

JB

4

I

r

I

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

37

2. In ziarul Romînia liberă, la 15 ian, 1884 ; Cronică rimată.

3. In Convorbiri literare, revista „Junimii", în răstimp de patruzeci de ani, s’au publicat următoarele 77 de poezii şi po­ eme: a. XVIII (1884—85): Iarna, p. 123; Fum, 290; XIX (1885—86): Clara (d-rei Mas- M. W.), 1074—75; XX (1886—87): O suflet, 886; XXII (1888—89): Sonet, 4; Lunile: Ianuarie, 90; Februarie, 91—92; Martie, 92—93; Aprilie, 93; Maiu, 94 ; Iunie, 95—96; Cind mă gîndesc, 291 ; Au mai fost, 460; Sonet (d-nei E. P.), 463—64; San Marc, 464; Nimfa tînără Leuco, 632—33; Strofe (d-nei C...), 633—34; a. XXIII (1889—90): Dela villa Tusculana, 182; Plecată cu capul, 364; In tăcerea din odaie, 365; a. XXIV (1890—91): Boul, 145; Anzio, 146; Iulie, 259; August, 260; Barza, 570; Urseolo, 1082—84; Castel Fusano, 1084; Anienul, 1085; Plouă, 1086; a. XXVI (1892—93): Vera, 84; Ofelia, 498; La lună, 498; La villa Aldobrandini, 500; a.

XXVII (1893): Pe Acropole, 60—62; Curgea Şiretul liniştit, 62; Culcate-s romaniţe, 97 ; Noapte bună, 906—907; Adio, 908 ; Cîntec, 1004; a. XXVIII (1894): La lună, 178; Sărmanul vultur, 729 ; a. XXIX (1895): Pe mare, 392 — 93; Către Cleobul, 783—87; a. XXX (1896): Preludiu, A 58; Către Diana, A 59; Lui Leopardi, B 291 ; La o fîntînă, B. 237 ; In zadar, B 252; Printre trestii, B 271 ; a. XXXIII (1899) : Adio Napoli, 1056; Palinodie, 1057; Flori de Paşte, la Pelermo, 1058, Luceafăr, 1059; Seară de toamnă, 1061 ; a. XXXIV (1900): La Orşova, 625; a. XXXVI (1902): Cîntec, 481 ; Lena, 482 ; Unei copile, 769 ; Timpul zboară, 770; Primăvara, 771 ; a. XXXIX (1905): Fuge, 712; Crinul 713; a. XLIV (1910): Fragmente, A. 140—54; Miriţă, poem eroic, B. 274—92; B 421—30; a. XLVII (1913): Primăvara, 1073—75J M. Sale Reg. Elisabeta, la 70 de ani, 1196—1202; a. LII (1920): Dona Clara, 17 — 19; a. LV (1923): Grenada, 440 ; Sevilla, 533; Dona Esmeralda Leal, 643.

4. Literatură şi artă romînă, în revista d-lui N. Petraşcu, sau publicat opt poezii şi poeme: a. I (1896 97): Fiica hao­ sului, pp. 139—150; In ruine, 655—59; 11(1897—98): Domniţa mezină, 32—33; Sufletul, 201 ; Că poate-atunci..., 202; O noapte'n pădure, 605—608; Sosesc, 609 610; a. III (1898 99): La mormântul lui Shelley, 151—52.

5. In revista Luceafărul din Sibiu s’au publicat două poe­ zii: La lună (In Hvade miros de tei..., Roma, 1903), în III, 6

PIMEN CONSTANTINESCU

38

(15 mart. 1904), p. 131, şi Lacul Trasimen (Roma, 1905), în V, 1/1 ian. 1906), p. 7.

6. In revista Viaţa romîneiscă dela Iaşi, în primul număr de după războiu, s'a publicat.* Ce-a mai fost?... (XII, 1 din mart. 1920, pp. 11 —12). c) poezii traduse: 1. Din Giacomo Leopardi (1797—1837): în Conv. lit.t XXIV (1890—91), pp. 1087 — 1090: Seara zilei de sărbătoare; Către lună; Către sine însuşi; Infinitul (traduceri semnate, din grija corectorului, d. I. A. Rădulescu-Podgoreanu, cu iniţialele D. Z.); în a. XXVI (1892-93): Către Silvia, pp. 1034-36, şi Cîntecul de noapte al unui păstor rătăcitor din Asia1, pp.

1035—40 (acestea două neişcălite, dar identificate cu ajutorul scrisorilor către Iacob Negruzz, redactorul revistei) 3.

Din aceste traduceri, trei au fost reproduse în revista d-lui prof. Ramiro Ortiz, Roma, în numărul dedicat lui Leopardi: Cîntecul de noapte al unui păstor rătăcitor din Asia, 5 — 6; Către Silvia, 6—7; Seara zilei de sărbătoare, 10 (IV, 11 —12 din nov.-dec.

1924). Tot atunci, în extrasul ce a format nr. 1 din colecţia „Călăuze culturale" (Buc., tip. Reforma socială, 1925, pp. 52), au apărut numai două din ele : Seara zilei de sărbătoare, la pp. 18—19 şi Cîntecul de noapte al unui păstor rătăcitor din Asia, pp. 22—26.

2. Din Giosu6 Carducci (1835—1907): în Conv. lit. XXVII (1893), pp. 68—69: „Fantazia"; în Ateneul român, — revista prietenului său, diplomatul Trandafir G. Djuvara, a. I (1894), pp.

201—214, oda „La izvoarele Clitumno 3. d) Poezii reproduse in antologii, reviste, manuale: Poezii alese (cu o prefaţă de Mihail Dragomirescu !). Buc., Casa Şcoalelor, 1922, pp: XIII—96, 1 facsimil, 1 portret. (Con1 La sera d:l di di festa ; Alia luna; A se stesso; L’infinito ; Â Silvia fi Canto natturno di un pastore errante dell’Asia, din nemuritorul volum Cauţi.

2 Cfr. I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş, Studii şi documente literare. Voi. I: Junimea Buc., tip. Bucovina, 1931, p. 66, 108,'111* 3 Fantasia, din Odi barbare, libro secondo (1882); Al/e fonti del Cli­ tumno. din Odi barbare, libro primo (1877). * Şi o bibliografie a volumelor, neexactă şi necomplectă.

! :

OPERA LUI DUÎLÎU ZAMFlRESCU

30

ţine 25 de poezii şi fragmente din „Miriţă" : Pasteluri şî idile: Ianuarie; Barza; Vara; Amurg; Anienul; La o fîntînă; Culcate-s romaniţe; Jos la Tivoli. — Ode şi cintece: Pe Acropole; Către Cleobul; La Orşova; Primăvară; Fluture; Malvina. — Meditaţii: August; Palinodie; Cînd luna bate'n mare; Crinul; Timpul zboară. — Balade: Domniţa mezină; Urseolo ; Maiu; Domniţa; Buzescu; Gethsemani. — Miriţă: Solia; Trimise Domnul; Plouă; Oltul; Cînd falduri de aur; Marghita; Prinţii; Lupta; Banul; Mormîntul).

In revista lunară Căminul din Focşani, în numărul dedicat lui Duiliu Zamfirescu, la zece ani dela moartea poetului, au fost reproduse 22 de poezii: Harpista; Pe Acropole; Jos la Tivoti • Anienul; La villa Aldobrandini; Amurg; Culcate-s romaniţe; Urseolo; Maiu; Un cîntec; Alt cîntec; Barza; Vara; Ianuarie; Acum; Phenix; La o fîntînă; Sosesc; Domniţa mezină; Palino­ die; Flori de Paşte la Palermo; Bucovină (VIII, 7—8 din iul.—aug. 1932, pp. 2—4).

1. A'ig'ist, în I. Manliu, Antologie rornină. B. Besia. Buc., Gobl, 1891, pp. 220—21.

2. 3. 4. D:n alt veac; Cîntec; Adio, în Parnasul român.

Culegere de poezii. Braşov, Alexi, 1892, pp. 354—356.

5. dinele nizamului, în A- Stenerman, Antologie. Iaşi, Şaraga, 1893, pp. 121—23.

6. La o fintînâ, în 1. Manliu, Carte de cetire p. usul ci. V şi VI sec. voi. III. Buc., Gobl 1897, pp. 402—403.

7. Barza, în I. Manliu, Carte de cetire p. usul cl. I şi II. Buc- Socec, 1809, pp. 325—26.

8. Ianuarie, în Adamescu-Dragomirescu, Literatură şi stil, cl. IV gimn. Buc., Steinberg, 1903, pp. 185—186.

9. Că poate-atunci... în P. V- Hane?, Carte completă p. cl. VII. Buc., Libr. naţională, 1907, pp. 246—47.

10. Curgea Şiretul liniştii (în cap. Toamna şi amintirea"), în I. Pillat, Antologia toamnei, Buc., Viaţa rom., 1921, pp. 180—190.

11. Plouă (în cap. „Toamna şi iubirea"), în 1. Pillat, op. cit., pp. 174—175.

12. Crinul, în rev. Flacăra, VII, 24 din 16 iunie 1922, pp, 374.

13, Gethsemani, în P. V. Haneş, Carte completă p. cl. VII. Buc., Libr. naţ., 1907, pp. 244—45, şi C. de L. rom. cl. VII sec. ed. VI. Buc, V. rom., 1922, pp. 366—367.

!

46

PlMEN CONSTANTINESCU

14. Un trandafir s’a scuturat, în rev. gălăţeană Licăriri II, 6—7 din iun.—iul. 1923, p. 153. ’ 15. Maiu şi Flori ile Paşte la Palermo, în Adevărul lit şi art, V, 177, din 27 aprilie 1924, p. 1 (Flori de Paşte la Pu­ ternic reprodusă de asemeni în Gîndirea, II, 6, din oct. 1922 pp. 17 —18, în art. „Cîteva însemnări tîrzii“ de Pamfil Şeicarii) 16. Pe Acropole, în Ad.-Drag., Man. de L. rom. cl. VII sec. Buc., Socec, 1929, pp. 152—153, şi în Burnea-PapadopolPop, C. de L. rom. cl. VII lic. Buc., Cult. rom., 1929, p. 259.

17. Ce-a fost, în Ion Pillat, op. cit'., pp. 117 (în cap< „Păsări şi frunze călătoare"); în P- V. Haneş. man. cit., ed.

1907, pp. 243; ed. 1922, pp. 365—66 şi în Const. Damianovici, C. de L. rom. cl. V lic., Buc., Ciornei, 1929, pp. 71—72.

18. Palinodie, în Burnea-Papadopol Pop, C. de L. rom. cl. V lic. Buc., Cult. rom. 1929, p. 66 (la cap. „Meditaţia"); în G. Marinescu, Ut. rom. cl. VII sec. Buc., Ancora, 1920, pp.

199—200, şi.în Ad.-Drag.-Russu, Lit. rom. Buc., alese şi carac­ terizări. Partea I, voi. I. Buc., C. rom., 1929, pp. 383—84.

19. Sosesc, în P. V. Haneş, Carte completă p. cl. VII, cit., pp. 245—246; Ad.-Drag., Man. de L. rom. cl. VII. Buc, Socec, 1921, pp. 423—24; în Ad.-Drag.-Russu, op. cit., pp. 374—75; în Cheia! u-Struţeanu, C. de L. rom. cl. V. ed. II Buc., C. rom., 1930, pp. 31—32 (cap. „Elegia"), şi în Bujor-Ilioasa, C. de L. rom., cl. VII sec., ed. II. Buc., Ciornei, 1931, pp. 413 —14; ibid; p, şc. normală (1931 ]), pp. 427—28.

20. Vara, în Ad.-Drag., Man. dc; L. rom. cl. III sec., ed.

V. Buc., Socec, 1920, pp. 18 — 18; ib'.d., ed. nouă, 1929, pp.

54—55; Ad.-Drag.-Russu, Ut. rom. cil,, p. 384; C. Botez, L. rom. cl. V. ed. II. Buc., C. Rom; 1930, p. 67 (în ed. I, p. 61); Burnea-Papadopol-Pop, op. cit., cl. VII, p. 294; C. Damianovici, op. cit. cl, V, p. 106; M. Galiţă, C. de L. rom., cl. II sec.

Buc., Suru, 1930, p. 12); G. Marinescu, Lit. rom. cit., p. 199; P. V. Harieş, man. cit. cl. VII, ed. 1907, p. 242; ed. 1922, pp.

364—64; Bujor şi ilioasa, C. de L. rom. cl. V. Buc, Ciornei, 1930, pp. 30—31 (cap. „Pastelul"); P. V. Haneş, L. rom. cl. II sec. ed. XIII. Buc., Ciornei, 1929, pp. 85—86.

1 In unele manuale e întitulată de către d. M. DragofliirescU— şi nu în toate ale d-sale — cu nepermisă fi nevinovată îndrăzneală, Graurii.

I

;

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU 41

Piese de teatru. a) originale:

tauri' In

i. o’SS

»'

to-

»,%~212-

în Conv. lit., XLVI, 3 (martie 1912), pp. 241-51.

3. Lumină nouă, Comedie in trei acte, în Conv. lit., XLVI, 4, 5, 6 (april, maiu, iunie 1912) ^ pp. 363—83; 525-43 (Actul III, sc. VIII, repr. in Flacăra, I, 23 (24 martie 1912), pp. 180—81.

4. Poezia depărtării, Dramă in patru acte (jucată pentru prima oara pe scena Teatrului Naţional din Buc. la 25 ian. 1913)/ în Conv. lit., XLVII, 3, 4, 5, 6 (martie, april, maiu şi iunie 1913), pp. 225—40, 359-73, 470-80, 569-76 (Actul III, sc. VI, în Flacăra I, 48 (15 sept. 1912), p. 379, cu potretul aut. pe co­ pertă şi cu o notiţă la p, 384).

5. Voichiţa, Comedie in trei acte, în Conv. lit., XLVIII, 5, 6, 7—8 (maiu, iunie, iul-aug. 1914), pp. 475—88, 620—40 şi 693-703. b) traduceri: 1, Ernani, de Victor Hugo. Dramă în 5 acte, trad. în versuri (a apărut numai actul I, în Literatorul, III, 6 (1882), pp. 331—350).

Romane.

1. In faţa vieţii. Buc, St. Mihalescu, 1884, pp. 208.

2. Un drum greşit, în Conv. l/t., XXII, 8, 9, 10 (nov., dec. 1888 şi ian. 1889), pp. 641—69, 752 -84 şi 858—74 (76 pp. de revistă, formatul „Convorbirilor").

3. Lume nouă şi lume veche. Buc., ed. C. Miiller, 1895.

Intîi în Conv. lit., XXV, 1-9 (din april pînă în dec. 1892), pp.

3_19, 111-132, 232-46, 300-14, 411-22, 512-25, 552-74, 672-80, 739—59 (140 pp. de revistă).

4. Viaţa la ţară (primul roman din seria Comăneştenilor).

Ed. I, cu o prefaţă: Buc., Miiller, 1898, pp., 285 (Bibi. p. t., n.

162—164). Ed. IV (miile 38—44) , cu o a doua prefaţă: 1914.

Ed V (conţine pref. la ed. IV şi V): Buc. Cultura naţională, 214. Ed. VI, B. p. t., f. a. (PP- 251)1922, pp.

42

PlMEN CONSTANTINESCU

Romanul fu publicat întîi în Conv. Ut., XXVIII şi XXIX (1894 şi 1895), p. 133, 305, 390, 449, 560, 661; 30, 151, 233, 329 şi 486.

5. Tănase Scatiu (voi. II din ciclul Comăneştenilor). Ed. I: Buc., Alcalay, 1907, pp. IV—144 (Bibi. p. t., 259—260). Ed. III, 1916. Ed. IV: Buc., Cult. naţ., 1923, pp. 156. Ed. V, B. p. t., 1924. Ed. VI, f. a., pp. VI—154.

Publicat în Co/iv. lit.y XXIX, II, 12 şi XXX, 1, 2 (nov., dec. 1895 şi ian., febr. 1896), p. 975, 1089; 23; 167.

6. In războîu (al treilea din istoria Comăneştenilor) Ed. I : Buc., Clemenţa, 1902. Ed. II. Buc., Alcalay, 1907, în B. p. t., 326—327. Ediţia actuală din B. p. t. are prefeţele ediţiilor I şi II (pp. 240). întîi în Conv. Ut., XXXI şi XXXII, 10, 11, 12 şi 1, 2, 3, 4 (oct, nov. dec. 1897 şi ian., febr., mart. 1898), p. 883,. 978, 1100 şi 56, 165, 261, 36).

I

!

7. îndreptări (al patrulea din familia Comăneştenilor). Buc. Alcalay, 1908, pp. 168 (B. p. t., 424—425). Id., ed. II: f. a. întîi în revista d-lui Nicolaie Petraşcu, Literatură şi artă romtnă, V şi VI (1901 şi 1902), cu un potret h. t. al autorului, pp. 677—699; 11—29; 113—122; 171—182; 254—260; 409 — 419 (70 pp. de revistă).

8. Anna sau Ceeace nu se poate (al V-lea şi ultimul din povestea Comăneştenilor): Buc., Alcalay, 1911, pp. 152. Id., în B. p. t., 1010—1011 (f. a., dar 1916), pp. 184. întîi în Conv. l/t., XL (1906), p. 254, 601, 821 şi XLIV (1910), B. 509, 646, 754, 866, 971, 1099.

9. Lydda. Scrisori romane (roman filozofic) Buc., Alcalay, 1911, pp. 248, în B. p. t., 678-679.

i

Intii în Conv. litXXXII (1898), p. 865, 1009, 1105; XXXIII (1899), p. 33, 158; XXXIV (1900), p. 10; XXXVII (1903), p. 881, 977, 1110; XXXVIII (1904), p. 49, 129, 240; XLI (1907), p. 657, 769 L 1 Ar fi fost de dorit să pot transcrie cu mai multă precizie anii diverselor edijii din romanele Comăneştenilor, precum şi tirajul la care s’a ajuns pînâ acum, dar editura Alcalay n'a binevoit să răspundă la cererea ce i s'a făcut în acest sens*

!

li

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRF.SCU

43

Pagini antologice: Din Viaţa la ţară: fragm. din cap. III (cu rez. pe capitole 1912, pp. 237—240; id.), în P. V. Haneş, C. de Z. rom. ci. V. ed. II. Buc., Librăria naţion., L. rom. ci. IV sec.

Buc,, Ciornei, 1929, pp. 264—63; fragm. din cap. III, în Gh. Nedioglu, L. rom. cl. VII, ed. II, Buc., C. rom., 1930, pp. 289— 93; fragm. din cap. V (cu rezum, pe cap ) în Gabrieîa Leonardescu, Man. de L. rom., cl. IV norm. Buc., Alcalay, 1924, *pp.

135 — 43; Cap. VIII (încadrat de rez. romanului), în BurneaPapadopol-Pop, C. dc L. rom. cl. VII lic. Buc., Cult. rom. 1929, pp. 296—306; fragm. din cap. X (întitulat: „Pe drum, noaptea"), în M. Carp, Citire, Comp., Gram., cl. II sec. Iaşi, V. rom.

1929, pp. 118—120, cap. XI (cu rez. rom.), in Chelaru şi Struţeanu, C. de L. rom. cl. IV, ed. I Buc., C. rom. 1929, pp.

280—86, fragm. din XI, în rev. gălăţeană Licăriri, II, 6—7 (iun. iul. 1923), pp. 155—58; fragm. din cap. III, IV, V, VI, IX, XI, XII, XIV, XVIII, în C. Damianovici, C. de L. rom. cl.

IV lic. Buc., Ciornei, 1930, pp. 326—46.

Din Tă.iase Scatiu: fragm. în N. Dunăreanu şi Liviu Marian, Prozatorii noştri, Crestomaţie. I. Chişinău, Glasul ţării, 1921, pp. 102—114; sfîrşitul cap. XII (finalul romanului), în Gh. Nedioglu, Ist. Ut. rom. cl. VII lic., ed. II. Buc-, C. rom. 1930, pp. 294—98.

Din In răsboiu: Cap. II, în Ad. Drag., Man. de L. rom. cl. VII sec. Buc., Socec, 1921, pp. 424—434 şi în ed. nouă din 1929, pp. 153 — 161; în Ad, Dr., Russu, Lit. rom. cit., pp.

375—383; Cap. VIII, în Bujor şi Ilioasa, C. dt L. rom. cl. VII sec. ed. II. Buc., Ciornei, 1931, pp. 414—420 (în ed. p. şc. norm., din 1931, pp. 428—434); cap. XVIII (întit. „Moartea lui Comăneşteanu“), în Caracostea şi Forţu, Curs de L. rom. cl. IV sec. Buc-, Alcalay, 1929, pp. 196—205; frag. din cap. IX, XVI, XVII şi XVIII, în G. Marinescu, Lit. rom. cit., pp. 200—227 ; cap. XVII („Atacul4'), în Papadopol şi Pop, C. de L. rom. cl.

IV sec. Buc., Cult. rom., 1929, pp. 265 — 273.

Din îndreptări: „Slujba din Poiană", în Gh. Nedioglu, Ist. lit. rom. cit., pp. 299—301.

PIMEN CONSTANTINESCU

44 Novele, schiţe, amintiri.

a) In volume: 1. Fără titlu. Poeme şi nuvele. Buc., St. Mihalescu, 1883.

(Conţine 15 compoziţii în proză: Pe Argeş, (d-lui G. IonescuGion), 63—71 ; Baba oarba, 71—76; Monăstirea Dealului (d-lui St. Mincu), 76—80; Amintiri din vremuri. Pagine din viaţa lui Depărăţeanu (d-nei E. D; datat: 1879, oct.), 80—127; Din Dobrogea. Scene şi portrete; 127 —137; Zadarnic, 137—144; Blaue Donau (I. Gretchen. II. Valsul: datat: 1879 dec.), 147 —157; Arhivarul. Portret (d-lui Gr. W.), 157 —161 ; Jeana, 161 —169; Pentru totdeauna (In amintirea prietenului meu Petre o’Economu), 169—179; Maria, 179 — 188; Singurătatea (d-lui Ion Mincu), 188—192; Patrie şi poezie, 192—197; Orfanele. Fragment, 197—200; Unde de vară. Cugetări, 200—206).

2. Nuvele. Buc., Socec, 1888, pp. 342. (Conţine 6 nuvele : [Prefaţă], 3—9; Noapte bună, 9—49; Locotenentul Sterie (închi­ nată fratelui meu Alexandru), 49—81; Conu Alecu Zăgănescu, 81—123; Străbunii noştri (novelă istorică din anul 104 după Crist, în patru cărţi: I. Pădurea Bersovia; II. Muntele Kogeonului; III. Grădina palatului Zarmis-Edonului; IV. Cele de apoi), 187—281 ; Spre mare (amicului meu Tr. G. Djuvara), 281—343). .

3. Novele romane- Frica. Buc., Miiller, 1895, pp. 96 (B. p. t., 13, cu o prefaţă a editorului şi cu portretul lui Duiliu Zamfirescu). Cuprinde 4 compoziţii: Alessio (scrisă la Roma în 1889 şi dedicată Donnei Bianca d. G.), 5—37; Singurătate, 37— 55; O vînătoare de vulpi în Campania romană, 55—67 ; Frica, 67—96 (au apărut diferite ediţii).

4. Furfanţo. (Trei novele). Buc., Alcalay, 1911, pp. 80 (B. p. t., 680). Conţine: Furfanţo, 3—27; Spre Coteşti, 29—51 ; Petrică^datată Roma, 1901), 55—80.

Jb O muză. Buc., Cult. naţională, 1923 pp. 115. Conţine 7 amintiri şi schiţe: John James. Amintiri din Cariera diplomatică, 7—27; O partidă în trei. John James contra Mormonilor 31—53 ; O muză. Amintiri din cariera diplomatică, 57—75; Buşcă, 77—80; La Buduiu, 83—90; O curcă romanţioasă 93 107; Un puiu şi un cărăbuş, 111 —114. b) In reviste şi ziare: 1. In Literatorul, a. I (1880): Cea din urmă noapte a lui Weber, 156—157; Cele două surori, 261—263; Către Natalia

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

45

Nina. Scrisoarea I, 324—326; Scrisoarea II, 343 -346; în anul II (1881): Cum a iubit Depărăţeanu, 570 — 574.

2. In Romînia liberă, ziarul profesorului D. A. Laurian, apărut între 1877 — 1889: Deputatul (20 ian. 1881); La şose (23 ian. '81); Din Dobrogea (26 iul. '81); Cugetări (4 dec. 81); Singurătate (17 ian. 1882); Un amor în munţi (26 iun. '82 şi urm.); Reflexiunile unui uşier dela Cameră (13 iul. '82); O sărutare (20 aug. ’82); Zadarnic (24 sept. '82); Baba oarba (1872); Jeana (23 ian. 1883).

3. In Convorbiri literare au apărut 18 schiţe şi nuvele: XIX (1885—86): Noapte bună, 805—818; XX (1886—87): Loco­ tenentul Sterie, 36—60; Spre mare, 744—771 ; XXI (1887—88): Conu Alecu Zăgănescu, 24—42; Subprefectul, 385—413; Stră­ bunii noştri, 870—900; 937—951; XXIII (1889—90): Alessio, 526—547; XXIV (1890 — 91): Singurătate, 369 urm.; XXV (1891 — 92): O vinătoare de vulpe în Campania romană, 1029—1035; XXXIV (1900): Furfanţo, 945 urm; XXXVIII (1904): Spre Coteşti, 647 urm.; XXXIX (1905): Petrică, 1 urm.; XLIII (1909): Un puiu şi un cărăbuş, 256—259; Buşcă, 915—918; XLIV (1910): La sorţi, B 137—140; XLV (1911): La Budui, 1206 —1211; XLVI (1912): O curcă romanţioasă, 11 —16 şi 128—134; LI (1919): O muză, 689—701.

4. In revista mensuală Ateneul romîn, a prietenului său Trandafir G. Djuvara : In carantină, schiţă, I (1894), pp. 201—214.

5. In Literatură şi artă romînă, revista prietenului său Nicolaie Petraşcu: în anul I (1896—97) : Cu bilet circular (schiţă), 28—36; Badea Cîrţan la Roma (schiţă), 543—557.

Pagini antologice: 1 O vinătoare romană (fragm.), în A. Steuerman, Cresto­ maţie. Iaşi, Şaraga, 1893, pp. 211—213; Buşea, în revista âăptămînală Flacăra, VII, 24 (16 iunie 1922), pp. 373-374; Un puni şi lin cărăbuş, în Caracostea şi Forţu, Curs de L. rom. ci. I sec. Buc., Alcalay, 1929, pp. 84—86; Frica în C. Damianovici, Carte de L. rom. cl. IV lic. Buc., Ciornei, 1930, pp. 307—326.

1 Din ceeace s*a reprodus în diferitele manuale de curs primar nu figu­ rează nimic în aceste fişe.

46

PIMEN CONSTANTINESCU

Articole, note, impresii, critice, polemici, rapoarte aca­ demice, scrisori.

In Analele Academiei Romîne, Memoriile Secţiunii Lite­ rare, detaşate şi ca broşuri: 1. Poporanismul în literatură. Discurs rostit la 16 maiu 1909, răspuns de Titu Maiorescu. Buc., Gobl, 1909, pp. 57 (Ac. Rom., Disc. de recepţiune, XXXIII).

2. Metafizica cuvintelor şi estetica literară (Comunicare ţinută la Academie, la 13 maiu 1911). Buc., ed. Ac. 1911 (An. Âc. Rom., XXXIII S. lit., 1910-11).

3. Sufletul războaielor în trecut şi în prezent (Comunicare făcută în 7 nov. 1914, la Ac. Rom.) Buc., ed. Ac., 1915 (An. Ac. Rom., XXXVII, Lit. 1914—1915).

4. Bosforul şi Dardanelele faţă de interesele romîneşti (Comunicare făcută la Ac. la 13 martie 1915). Buc., ed. Acad.

Rom. 1915 (An. Ac. Rom. XXXVII lit., 1914—15).

5. Visătorul de vise (Comunicare făcută la Ac. Rom. în 26 maiu 1915)...

6. Cîteva cuvinte critice (Comunicare făcută la Ac. Rom. la 17 maiu 1916). Buc., ed. Ac., 1916 (An. Ac. Rom., XXXVIII Lit., 1915-1916)!

In Analele Academiei Romîne, Partea administrativă şi dezbaterile: Tomul XXXI (seria II), 1908—1809: Despre copierea ra­ poartelor Consulilor din fostele Principate (2 maiu 1909), p. 107; Despre înlesnirile în excursiune făcute de d. min. al Lucr. Publ., V. G. Morţun (5 maiu 1909), p. 110; Despre activitatea lui I. A. Basarabescu (25 maiu), p. 182; Legenda funigeilor, Cometa, Caleidoscopul lui A. Mirea (raport p. premiare, în 22 maiu, pp.

265—269; G. Becescu-Silvan, Valea Albă, roman (rap. p. pre­ miare), pp. 345—347.

Tomul XXXII, 1909—1910: Despre scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, de T. T. Burada (15 nov. 1909), p. 75; Despre poemul „Miriţă" (7 maiu 1910), pp. 158 — 160; Despre absentarea d-lui Kalinderu dela şedinţe (8 maiu 1910), pp.

162 163; Omagii d-lui Anghel Saligny pentru conducerea lu­ crărilor Academiei, ca preşedinte (25 maiu 1910), p. 256.

Tomul XXXIII, 1910 —1911: Despre portretele membrilor răposaţi; Despre scrisorile domniţelor şi doamnelor romîne către

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

47

patriarhul Hrisant (26 nov. 1910), pp. 40—41 ; Pentru completa­ rea art. 15 din reg. premiilor (19 maiu 1911) pp. 159—160; Radu D. Rosetti, La capătul pămîntului. Note de călătorie (ra­ port academic), p. 254; C. A. Leautey, La langue franţaise, ci. l, II, III, IV, pp. 264-265.

Tomul XXXIV, 191 1 —1912: Despre activitatea lui Pompiliu Eliade (25 maiu 1912), pp. 135—136; Panait Cerna, Poezii, pp.

190—193; Cincinat Pavelescu, Poezii, pp. 214—217.

Tomul XXXV, 1912—1913: Scrisoarea cavalerului de Genz (în legătură cu „Pandurul** de Bucura Dumbravă; 29 mart. 1912), pp, 59—60; George Murnu, Iliada, traducerea cînturilor XIII şi XIV (raport pentru marele premiu Năsturel), pp. 303—315.

Tomul XXXVI, (1913—1914: Ion Al.-George, Aquile (rapor la 24 ian. 1914), pp. 238—242; George Pavelescu, Dimitrie Boiintineanu şi opera sa, p. 317.

Tomul XXXVII, 1914 — 1915: Propunerea aşezării bustului regelui Carol I în sala de şedinţe a Acad. (3 oct. 1914), pp.

34—35; Despre activitatea şi lucrările D-lui Tzigara Samurcaş, pp. 199—200; Ion Dragoslav, Povestea trăznetului; Poveşti de Crăciun, pp. 234—35.

Tomul XXXVIII, 1915—1916: Regina Elisabeta, pp. 60—61 >' Condoleanţe pentru încetarea din viaţă a lui Nicu Gane, p. 73' Despre activitatea literară a d-lui G. Coşbuc (17 maiu 1916), p.

175; I. C. Visarion, Nevestele lui Moş Dorogan, pp. 336—339.

Tomul XXXIX, 1916—1919: Despre scrisorile d-lui I. Al. Brătescu-Voineşti (1918), p. 130; Despre manuscriptele slave luate de Bulgari, pp. 284—289; Demostene Botez, Munţii (raport ac. în 1919), p. 442; Dr. Marcel Niţescu, Selecţia fermenţilor romîneşti (rap. ac. 1919), pp. 45—553.

In ziarul Romînia liberă, între 1880 şi 1884: Din viaţa lui I. Strauss (13 dec. 1880); Poezii de Alex. Macedonsky (24 dec. *80); Poeziile lui Scrob (7 mart. 1882); Patrie şi poezie ' 28 mart. ’82) ; Omenirea privită din punct de vedere al curselor (16 ian. *83); U scurt răposat; Banchetul lui Alecsandri (1 april ’84); „Prea tîrziu" de St. Vellescu (19 ian. ’84); Palabras (cronici săptămînale, semnate Don Padil: aug., sept. 1882; ian.

1888 ; april 1884).

In Convorbiri literare: XXII (1888): Scrisori din Italia (I-a descrie Veneţia şi e datată: Roma, 20 maiu ’88; a Il-a

48

PIMEN CONSTANTINESCU

descrie Napoli, Sorrento ele. şi e datată ; Roma, 8 sept., şi a IlI-a descrie Pompei, datată : Roma, 9 sept.; sunt iscălite x, y, z 1), pp. 581—599; XXVI (1892): Leon Tolstoi. Studiu (necomplect), pp. 273—287; 358-370; 435-448; 557—569; XLI (1907): Prefaţă, pp. 133—135 ; XLII (1908): Leon Tolstoi, 113—115; XLIII (1909): O piatră’n baltă 599—606 ; Nicanor şi Comp., 735—742; Ultim cuvint, 982; Poporanismul in literatură (dis­ cursul de recepţie, tipărit întîi de Ac. Rom.), 1084—1095 şi 1202—1210, XLVI (191*2): La monumentul lui C. Negri (inau­ gurat în Galaţi), 721—724; XLVIII (1914): Eminescu (art. come­ morativ, la 25 de ani dela moartea poetului), 581—582; A murit regele, (necrolog la moartea lui Carol I), hors-texte la nr. 9 ; XLIV (1915): Roma, după John James, 861—868; L (1916): Literatura viitorului, 11 —-18; Carmen Sylva (necrolog), 121 — 122; Unor prieteni tineri (în legătură cu poezia modernistă), 373—383; LIV (1922); Scrisoare (în legătură cu „Lydda“ ; datată: via Condotti, 61, Roma, april, 1905), 557.

In Revista idealistă a lui Mihail G. Holban, N. Vaschide şi Aurel Alecsandrescu-Dorna (a. III, tom. III, nr. 7, din 1 sept.

1903): Literatura romînească şi scriitorii transilvăneni.

In revista Luceafărul: Scrisori romane (datate : Roma, 1/14 maiu 1905 şi 2/15 iulie 1905), în anul IV, nr. 15—16 şi 17 (1 aug. şi 1 sept. 1905), pp. 297—299 şi 333—336.

In revista Ramuri din Craiova, a. IV, nr. 24 (15 dec. 1909), p. 889 şi urm.: Manasse.

In Flacăra, revista d-lui C. Banu: O scrisoore, I, 8 (10 dec. 1911), p. 64; Doliul literaturii (Discurs rostit la Ac. Romîn ziua de 19 febr. 1916, în numele lit. rom.), V, 20 (27 febr.

1916), p. 227; Scrisoare (în legătură cu alegerea sa ca preşe­ dinte al S. S. R., în timp ce dînsul se afla la Galaţi), V, 38 (2 iulie 1916), p. 451.

• Scrisori (dintre anii 1888—1908) către lacob C. Negruzzi, publicate de dd. I. E. Torouţiu şi Gh. Cardaş în Studii şi Documente literare, voi. I: Junimea. Scrisori din anii 1867—1915 către I. C. Negruzzi. Buc., „Bucovina1', 1931, pp. 53—117 (Con­ ţine 40 de scrisori din străinătate şi una din Bucureşti, adnotate).

1 Parte din aceste scrieri sunt reproduse de destinatar, d. N. Pctraşcu> în volumul de amintiri: Duiliii Zamfircscu. Buc., Cult. na{. 1929, pp. 52—80,

OPERA LUI DUILIU ZAMFIRESCU

49

Cîteva traduceri în limbi străine.

i

i

I. In limba franceză : 1. Temps de guerre (In războia), în revista Literatură şi artă romină, IV (1900), pp. 359—370; fragment din romanul ce s'a tipărit la editorul Ollendorff din Paris.

2. Spre CoIeşti (Vers Cotcshti, traduit par M. me Charlier^, în colecţia „Les milles nouvelles nouvelles", revue mensuelle pour tous (Paris, La renaissance du livre, Edouard Mignot editeur), no. 18 (juillet, 1911), pp. 65—80 (cu o notă biografică, la p. 64).

2. La vie ă la champagne (Viaţa la ţară), en franţais par N. A. I., în La revue roumaine, recueil bimensuel, Bucarest, anii IV şi V, tomurile VI şi VII din 1915.

II. In limba italiană (în 1932): 1. Viaţa la ţară, traducere şi introducere de doamna ASilvestri-Giorgi.

2. O muză, tr. de Gian Carlo Zucchelli in ziarul Corriere padano (tot acolo a publicat şi d. prof. Clatidiu Isopescu, dela univ. din Roma, un articol comemorînd zece ani dela moartea poetului).

III. In limba germană: 1. Gethsemane şi Villa Tusculana, ubersetzt von dr. Albert Flachs în voi. Romănischer Lyrik (1740—1900). Anthologie.

Bukarest, Cartea Romînească, f. a., pp. 224 — 226.

2. Die Secte der Kriege ei/ist und jetzt (sufletul războaielor in trecut şi in prezent). Bukarest, 1924.

IV. In limba engleză: 1, Sasha (Viaţa la ţară). Traducere de d-na Lucie Birg., cu introducere de d. Emanoil Bucuţă ?) Londra, 1926.

V. In limba rusă: Tănaie Scatiu (cap. XI), în antologia d-lor N. Dunăreanu şi L. Marian, Romînskaia proza. Kişinev, Glasul ţării, 1921, pp. 164—175 (trad. e făcută de Teod. Bîrki).

VI. In limba greacă: 2. Baba-oarba, în rev. Evlomiak din Atena, în 1890 (trad. însoţită de o schiţă biografică).

PUYVEN CONSŢANŢINESQU

'

:

'

r

'■

t ■*

‘a

f -/

r

I -isâ l*Bl«

'

, *'* "1

[

v

'T' .■(

1

H-,

1

V

La fântână — Soveja.

Gravură în lemn

de DIMITRIU-NICOREŞTI

/0S3 !

ÎNSEMNĂRI CULESE DE PE MARGINEA CĂRŢILOR BISERICEŞTI DIN ORAŞUL FOCŞANI. »

-

■--*>

l

(VEACUL AL XIX-LEA).

Intr'un articol anterior \ cercetam pe scurt importanţa no­ telor marginale făcute în veacul al XVIII-lea pe cărţile bisericeşti din oraşul Focşani şi relevam preţioasele informaţiuni strecurate de oameni modeşti şi anonimi, cari s'ar putea culege din aceste adnotări.

Astăzi complectăm această chestiune, prezentînd 67 de note marginale făcute în decursul veacului al XlX-lea, din cari se des­ prinde aceeaşi grijă a zilei de mîine şi aceeaşi năzuinţă de mai bine.

Intr'adevăr, lipsind pecetea oficialităţii şi dînd frîu liber cuvîntului ce nu cunoaşte ordin, nici mistificare de persoane şi fapte, aceste mărturii desbrăcate de autoritatea de cancelarie vorbesc simplu şi deschis, dela suflet, la suflet şi dela om, la om, Cronicari obiectivi, prezenţi la întîmplarea evenimentelor notate, adnotatorii noştri înseamnă cu conştiinciozitate după munca de peste zi, seara la lumina tainică a opaiţului, cele mai de seamă fapte petrecute şi cele mai puternice impresii simţite» pe marginea cărţilor sfinte cari le-au întărit sufletele în clipele şovăelnice ale vieţii.

1 Virgllfu P. Arbore, însemnări culese de pe marginea cărţilor bise­ riceşti din oraşul Focşani, (Veacul al XVIII-lea). Milcovia, II, nr. 2, pp» 237—247.

)

54

VlRGILlU P. ARBORE

Aceiaşi martori, în momente de adîncă mulţumire sau în clipe de depresiuni sufleteşti, lasă sa se furişeze aprecieri privi­ toare la viaţă şi la sensul acesteia, dînd la iveală acel etern omenesc, pe care secolele nu-1 pot şterge şi pe care taina nu-1 poate mistifica. Iată-i vorbind cu groază de teribilele cutremure cari au sguduit regiunea noastră mai ales în veacul al XlX-lea, în anii 1802, 1808, 1829, 1830, 1832, 1838, 1872, întărind şi pe această cale constatările ştiiţifice cari au demonstrat că oraşul Focşani şi regiunea „Milcoviei", se găsesc aşezate pe un centru seismic.

Superstiţioşi din cauza lipsei de orientare temeinică ştiinţi­ fică, pun în legătură molimile ce au bîntuit asupra oamenilor şi vitelor cu petele şi eclipsele solare din anii 1805 şi 1867.

Martori oculari la perderea celor mai mulţi din jurul lor, autorii noştri arată dezastrul pe care l-a produs în regiune ciuma, în anul 1829 cînd .s’au prăpădit mulţime de oameni", holera din anul 1831 şi 1866 „cind au murit oamenii in toate păr(ilea şi invazia lăcustelor din anul 1847, cînd au fost distruse ogoa­ rele locuitorilor pe mari întinderi. Minunaţi de nestatornicia firii, martorii curioşi înseamnă „ca să se ştie când au căzut iarnă la ispas in tuna lui Aprilie in 30 zile, la anul dela Mri&tos H36 şi s'au stricat toate ale pămintului, cit şi codru s’au inegrii, precum şi că .in anul 1840 Ghenarie 25 a tunat, fulgerat şi s'a arătat curcubeu ca’n luna lui AJaiu", pentru ca posteritatea să vadă şi să cunoască cît sunt de mari încercările Domnului asupra supuşilor lui. Ertarea greşalelor lor şi mîntuirea sufletului fiind problema de căpetenie ce a preocupat pe strămoşii cari au trăit pe plaiurile acestea, iată-i încercînd să se apropie de Dumnezeu prin donaţii de cărţi sfinte către biserici, pe cari le-au cumpărat cu bani scumpi .ca să le fie lor şi întregului neam drept pomeană spre ertarea păcalelo a.

Mai departe, urmărind aceste însemnări, se poate observa ce valoare reprezenta cartea pentru lumea satelor noastre la în­ ceputul veacului al XlX-lea şi cum era împărţită între diverşii moştenitori odată cu cealaltă avere (vezi nota nr. 6, din anul 1808). Aceste „isvoare de apă vie“ cari sunt cărţile, au circulat de pe un plaiu pe altul, fără să ţină cont de graniţele geogra­ fice şi politice, urzind în taină acea unitate spirituală, care premergea pe cea politică. Nota nr. 9, din 1816, a mitropolitului

ÎNSEMNĂRI

din cărţile bisericeşti

33

Gavriil al Chişinăului, aflată pe un molitvenic eşit din tiparniţele acelei provincii răpită de către Rusia la 1812, conţine dedicaţia acestei tipărituri către arhimandritul Varlaam deia mănăstirea Dobrovăţ.

Din actele bisericeşti şi însemnările marginale publicate mai jos, cunoaştem actul de fundaţiune a bisericei romano-catolice din Focşani, precum şi numele unora dintre donatori, cari prin largitudinea lor au împodobit acest sfînt locaş, mult mai vechi decît data fundaţiunei, pe care ne-o relevă aceste note.

Martorii contimporani descriu apoi în puţine cuvinte atmos­ fera de sinceră bucurie şi veselie pe care a înregistrat-o oraşul nostru cu ocazia nunţii lui Gh. Bibescu domnul Munteniei, cu Mariţica Văcărescu, la 9/21 Septemvrie 1845, la care a luat parte ca naş şi domnul Moldovei, Mihail Sturza. Ba mai mult, o ad­ notare din 9 Septemvrie 1845 făcută în limba armenească pe o carte intitulată „Haismavurc“, ce se păstrează la biserica armeană din oraş, termină cu constatarea »că această cununie s’a făcut aici in Focşani, numai spre o strinsă legătură intre Moldova şi Valahia, ovină drept hotar Focşanii".

Luptele turcilor cu volintirii în anul 1817, arderea Focşaniului de către zavergiii lui Ipsilante la 15 Maiu 1821, pe cînd se îndreptau spre Bucureşti, trecerea ruşilor prin oraşul nostru spre cetatea Brăilei în 1828 şi 1853, ocuparea Odobeştiului de către austriaci cu ocazia răsboiului Crimeei în 1854, sunt tot atîtea evenimente, pe cari le semnalează cu îndemînare adnota­ torii noştri, lăsîndu-le urmaşilor drept mărturie a trecutului nos­ tru sbuciumat şi a nenorocirilor pe cari aceştia le-au suportat cu multă resemnare.

Dacă pe lingă acest fel de ştiri, mai adăugăm şi altele mai mărunte cu privire la viaţa lor intimă, putem observa cît de în­ semnate sunt aceste note informative pentru o mai bună cunoaş­ tere a vieţii noastre locale în trecut, a oamenilor cari au muncit şi au pătimit spre a ne lăsa ceeace noi folosim cu mai multă sau mai puţină înţelegere şi a întîmplărilor de ordin fizic şi cosmic p 2 care regiunea noastră le-a suportat.

Graniţă despărţitoare între fraţi, regiunea noastră a avut mereu în faţă problema unităţii politice pe care o doriau toţi lo­ cuitorii ca fiind o necesitate firească între fii aceiaşi naţii care se înţelegeau de minune şi care însemnau aceste năzuinţi în

‘“i

i

VlRGlLlU P. ARBORE

56

scurtele lor constatări pe marginea cărţilor bisericeşti, pe cari le aveau lingă ei drept cărţi de căpătîi şi îndreptare sufleteşti. *

* *

Nr. 1 1802.

Pag. 91 : „Să se ştie de căndu s'a cutremurat pămintul" 1.

Leat 1802. (însemnare aflată pc o cazanie, căreia lips'ndu-i primile foi nu se poate data şi care aparţine biscricei Don ci din Focşani).

Nr. 2 Pag. 562: „Să se ştie pe cîndu s’a cutremuratu pămîntul în zioa de cuvioasa Paraschiva, Marţi pe amiază în luna lui Octomvrie 14, leat 1802“. (însemnare aflată pe un ciaslov, ce aparFne bisericii Jelaboiu din Focşani).

Nr. 3 Copertă : „S'au mai cutremurat asemene ca atunce (1738)".

Oc. 14, 1802. (însemnare aflată pe o psaltire ce aparţine bisericii Sf. Spiridon din Focşani).

Nr. 4

1802, Octomvrie 14.

Pag. 91 : „Să se pomenească de căndu cutremur cel mare căndu au căzut zidurefle] bisericii Jălăboiului şi alte ziduri.

1 N. Al. Rădulescu: Cutremurele de pămînt din Moldova de Sud, Mi/covia, I, 2, pp. 199—223. St. Hepites: Registrul cutremurelor de pămînt în Rominie, 1839—1900, în Analele Inst. Meteorologic voi. VI, Buc. 1893.

Gr. Ştefănescu : Cutremurele de pămînt in Rominia. în timp de 1391 de ani dela anul 455 pînă la 1874, An. Ac. Rom. Seria II, tomul XXIV, 1901 —1902, Mem. Secţ. Ştiinţifice. Math. M. Drăghiceanu: ies trcmblemcnts de torre de la Roumanie ct des pays environnants, Buc. 1896, p. 45. Dr. Gustav Schiiller: Buletinul Soc. Geografice Rornine, anul III, 1882, pp. 90—112.

i

ÎNSEMNĂRI

din

CĂRŢILE *

bisericeşti

)

57

Vele tul 18[0]2 Octomvrie 14, era domn Ţării Rumîneşti Costandin Ipsilante voevod. (ss) Logofăt Ion sin pop[a] Iane ot Focşani. (însemnări aflate pe un octoih al bisericii Jălăboiu din Focşani).

Nr. 5 1805.

Pag. 11 : „In ziua de 3 sfinţi în ceriu au pierit sorile dinamizi în diseară şi vara a fost boală de vite peste tot pâmintul şi in ţara Moldovei şi ţara Munte­ nească şi încă tot în vara bolii s'au aprins Bucureştii şi au ars 3 zile şi au ars pămîntul şi au dat dela Vi­ nerea mare şi au ţinut pînă la Blagoveştene, în 3 zile au mai trecut şi am scris eu.

1805. (ss) Preotul Radu (Însemnare aflată p? cartea manus :ris « Minunile Născătoarei de Damnez eu a, scrisă de llarion ot sch'tu Vrancii in 1785 No cmvric 3, cu cheltuiala lui Manolachi Avram din Odobcşt:).

Nr. 6 1808, Maiu 3.

Pag. 32: i, Un rînd de cărţi iaste a celui mai micu, că celui mai mare iamu lui de cărţi şi de vie, poiană de fînu plasa Milcovului; să nu despartă cărţile să fie la cel mai mic,

iui Grigoraş datu partea pe lei 13, în de o biserică

Las cu blestemu eu popa Barbu.

1808, Maiu 3. (însemnare aflată pe un penticostal• din 1783, ce apart'ne bisericii Sf. Gheorghe Sudic din Focşatv).

Nr, 7 1 SOS, Octomvrie.

Pag. 10 : „Să se ştie de căndu s'au cutremurat pă­ mîntul în luna lui Octomvrie în ziua de Vineri mari, leat 1808. (însemnare aflată pe cartea manuscris «Minunile Născătoarei de Dumnezeu», scrisă de llarion ot schitu Vrancii in 1785 Noem• vrie S, cu cheltuiala lui Manolachi Avram din Odobeşti).

VlRGlLIU P. ARBORE

5â Nr. 8 După 1811.

„Vinul bun şi muerea frumoasă, aceste sînt două otrăvi dulci cari bagă pre om în rîpa piei zării". (însemnare anonimă găsită pe coperta unui molitvenic ti­ părit la Braşov in ÎS11 şi care aparţine părintelui Bazgan dir Focşani).

Nr. 9 1816, Aprilie 12.

Pe pagina prefeţei: „Prea cuvioşiei sale Varlaam arhimandrit mănăstirei Dobrovăţul cu arhierească blagoslovenie". (ss) Gavril Mitropolitului Kişinăului şi Hotinului.

Kişinău 1816, Aprilie 12 zile. (însemnarea Mitropolitului Gavril aflată pe un moliftevnic tipărit la Chişinău în 7523 (1815}, dăruit lui Varlaav.i dela Dobrovăţ şi care se găseşte la biserica Precista din. Focşani).

Nr. 10

1816, Octomvrie 30 zile.

Pag. 6: „Această sfînta carte ci să numeşte ivanghelie ce cuprinde într' însă toate ivangheliele întru un anu s’au cumpărat din tîrgul Focşani dela dum­ nealui Ioniţă Luşcar în talere în număr (?) adică în cinzăci şi cinci de lei bani gata, care bani i-am tat (sic!) cu preotul Iftimie Hăpău zet Gheorghie Izmană ajutorîndu-mă şi socrul mieu cu zece lei şi Radul zece, i ca să se pominească cine a sluji pe dînsa or la ce biserică, iar ispitindu-să cineva din preoţi sau din oa­ meni să o tăgăduiască s'au s'o fure să fie supt nicaz (?) la care am luat şi sfîrşit şi s’au pus velet dela Hs, ani 1816 Octomvri 30 zile". (ss) Iftimie preot ot Răstoaca.

Iar acum mi-au dat satul 30 lei ca să fie ocină bi­ sericii Răstoacăi sfîntului Nicolai.

(Ins minare aflată pe o evanghelie tipărită la Sibii in anul 1806, ce aparţ'ne bisericii Sf. Nicclae din Tăbăcari, oraşul Focşani).

Însemnări

din cărţile bisericeşti

&

Nr. 11 1820. „Să să ştii di cîndu s'au bătut Turcii cu volintirii în Duminica Orbilor, sînt de atunci trei ani.

1820. (însemnare aflata pe un triod ce apar(.ine bisericii Sf. Spiridon din Focşani).

Nr. 12 1821, Mai 15. „Să se ştie velet de căndu au dat volinterii greci toc şi au arsu pănă în pămînt tot. Duminică drept zioa şi la vreme fiind sorile la amiază-zi şi n'am putut stinge.

Velet 1821, Mai 15 zile, au arsu şi am scris eu Anghel priot ca să s[ă] ţii minte". (însemnare aflată pe un molituenic ce apar(Ine bisericii Sf. Spiridon din Focşani).

Nr. 13 1821.

Pag. 96—97 : „Această sfîntă carte s'au găsitu căn[d] s'au ars Fo[k]şăni di vo[lin]tiri 1821 zăle 15 şi o dau şi eu la sfânta biserică. (ss) Costandin Petre căpitanu Mazilu. Şi şoţia me Safta ca să [să] pomene[a]scă şi [pe] noi. (însemnare aflată pc Mineiul lunii August din 1801 tipărit in zilele împăratului Francis: /, care aparţine bisericii Sf. Gheorghe Nordic din Focşani).

Nr. 14 1821, Okt. 10.

Pag. 1 : „Acest mineiu din luna aceasta, l-am cum­ părat noi prioţii care mai în urmă să vor vide şi is­ căliturile şi l-am dăruit şi noi mai marilor voivozi • unde ni-au lăsat şi noi slujitori şi i-am dat pe dînsul 6 iei; or cari l-ar muta de aici la altă biserică, iar l-ar tăgădui să ţie neertat de mai- marii voivozi.

1821, Okt. 10. (ss) Toma preot (ss) Ştefanache preot (însemnare aflată pe un minei al lunii lui Martir, tipărit in. zilele lui Ipsilante Voevod la 1806 şi care aparţine bisericii Sf. Samoil din Focşani).

VIRGILIU P. ARBORg

60 Nr. 15

1825, Oct. 26. „Acest octoih s'au cumpărat împreună cu alte cărţi prin mine, din porunca Marii Sale Ioan Sandul Sturza Vvd, pentru mînăstirea Mira“. (ss) Stamate postelnicu.

1825, Oct. 26. (însemnare găsită pe octoihul aflat in mînăstirea Mira, din anul 1811, tipărit la Bnda in vremea împăratului Francisc I şi a episcopului Ştefan Stratimirovici din Karloveţ).

Nr. 16 1828, Maia 3.

Pag. 25: „La acest leat [1]828 Maiu 3 în ziua de Ispas au venit Krăiţă ghinirar cu mai multe sute că­ lăreţi şi au trecut la Brăila". (însemnare aflată pe un penticostar din 1783, ce apar (inc bisericii Sf. Gheorghe sudic din Focşani), Nr. 17 1828, Maiu 14.

Pe copertă: „Să se ştie de cînd au venit muscalii în Moldova". 1828 Maiu 14.1 (ss) Vasile Mănescu, dascăl ot Precisla. (însemnare aflată pe un mineiu a.1 lunii Octombrie, tipării in IS05, la Bnda, ce aparţine bisericii Precista' din Focşani).

Nr. 18 1828, Iunie 12.

Pag. 175: „La 1828 Iunie 12, s'au luat Brăila de la Turci" 2. (ss) Kiriac preo'u (însemnare aflată pe. un Ulnrghicr tipărit tu Buzău in. 1810 in timpul Domnului Alexandru Ghica, ce aparţine bis cricei Domneasca din Focşan •).

1 Doc. Hurmuzaki, voi. XVII, pag. 61—65, doc. Nr. LXIX şi următoarele.

2 In doc. Hurmuzaki, voi. XVIJ, pag. 77, doc. Nr. Cil se indică data de 17 Iunie 1328, în loc de 12 Iunie 1828, cum înseamnă preotul Kiriac. De­ sigur că însemnarea datei de mai sus se datoreşte faptului că întejirea atacului ■ asupra. Brăilei a avut loc de la 12—-17 Iunie 1828, conf. doc. Hurmuzaki voi» XVII Nr. CVI, pag. 80 şi că probabil în mintea preotului, această ofensivă a fost confundată cu însăşi căderea Brăilei,

însemnări din cărţile bisericeşti

61

Nr. 19 1829, Marti 26.

Pag. 96: „Să să ştii de cînd au dat ciuma ce mare la oraş Focşani de s’au prăpădit mulţime de oameni la 1829, Marti 26". (ss) Preot Neculai Sachelaru am scris (Preoţit la 1822, Septemvrie 25). (însemnare aflată pe un claslov, ce aparţine bisericii Sf. Nicolae- Tăbăcari, din oraşul Focşani).

Nr. 20 1829, Noemvrie 12.

Pag. ultimă: „însemnare de căndu s'au cutremurat pămîntul cit era la miezul nopţii la zece ciasuri şi mă aflam la Ibrăila".

1829, Noemvrie 12. (însemnare aflată pe o psaltire din 1815, ce aparţine bisericii Sf. Ion Botezătorul din Focşani).

Nr. 21.

183 [lipsă], Aprilie 2.

Pag. ultimă : „La leat 183 [lipsă] Ap[rilie] 2, s’au cutremurat pămîntu tare în ziua de Vinerea Mare şi au crăpat şi pămîntul". (ss) Matache Gherghescu (însemnare aflată pe o psaltire ce aparţine bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Focşani).

Nr. 22.

1830, Noemvrie 29. „Să să ştii de cînd s’au dus spiţeriul de la mănăs­ tirea Precistei din Focşani ce şade la Laţcar în gazdă".

1830, Noemvrie 29. (însemnare aflată pe un minei din 1805 ce aparţine bisericii Precista din Focşani).

Nr. 23.

1831, Noemvrie 16. „Această filadă în care se cuprinde slujba cuvioa­ sei Paraschivei, am dăruiţ-p sfintei bisărici ce se nu-

• VIRGILIU P. ARBORE

62

mcşte Domneasca din Focşani, unde să prăznueşte hramul ouvioasei Paraschivei, eu cel mai gios iscălit, spre pomenirea mea".

1831 Noem[vrie] 16. (ss) Sachelarie Ioan Frunzescul din Iaşi. (însemnare aflată pe cartea «Slujba Sf. Paraschivei» in limba greacă, ce aparţine bisericei Domnească clin Focşani).

Nr. 24.

Pag. 1 : „Să ştie de cănd au fost holera în oraşul Focşanilor de au murit mulţime de norod şi au murit şi cucoana Iconomiţa a părintelui iconomul Apostul la Mera".

1831, Iulie 24. (ss) Vasile dascăl. (însemnare aflată pe un minei din 1805, ce aparţine bisericii Precista din Focşani).

Nr. 25.

1831, Dechemvrie 12.

Pag. 1, 94, 378 : „Să să ştie că acestu tomn este a lui Petrache sin popa Marinu ot satu Vadu Şăicii şi cine să va ispiti să-l fure, Dumnezeu să nu-1 ajute, afurisit să fie".

1831 Dek[em]v[rie] 12 zile.

Nr. 26.

Pag. 360 : „Acest tomn este scos după greceşte de părintele Macarie dela mitropolie, pă limba romînească". (însemnări aflate pe o Antologiile, tom. II, tipărită la Bu­ cureşti în 1827 în zilele lui Grigore D. Ghica Vvd. ce aparţine bisericii Domneasca din Foeşaiv).

Nr. 27.

1831. „La 1831 au fost holera în toată Moldova". (însemnare aflată pe un Liturghiei- tipărit la Buzău, in 1840 in timpul Domnului Alexandru Ghica, ce aparţine bisericii Domneasca din Focşani).

însemnări din cărţile bisericeşti 1832, Aprilie 22.

63

• Nr. 28.

Pag. ultimă: „însemnare de căndu s’au cutremurat pămîntul Miercuri dimineaţă la zece ceasuri şi jumă­ tate în ziua de Sfîntu [rupt ]"... 1832 Aprilie 22. Şi am scris eu Matache Gherghescu (însemnare aflată pe o psaltire din 1SI5 ce aparţ'ne bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Focşwi).

Nr. 29.

1833, Noemvrie.

Pag. 53: „Această carte anume pisaltire sau dat de dumnealui Asanache Tabacaru împreună cu soţia sa Ioana la biserica Sfţ. Voivozi, l-au dat de danie".

1833 Noemvrie. (însemnare aflată pe o psaltire care nu are dată şi care apar(Ine bisericii Sf. Voivozi din Tăbacari, oraşul Focşani).

Nr. 30.

1834, Martie 14.

Pag. 1 : „Aceste dumnezeeşti douăsprezece minee, s'au cumpărat prin mine, protopopul plăşii Focşani, Nicolae, cu galbeni împărăteşti treisprezece, banii ră­ posatului Ion Brutarul, carele au murit de ciumă, pe seama bisericii cu hramul Sfîntului ierarh Nicolae, metohul Sfintei episcopii Buzău, dela care sfîntă bi­ serică, pentru a numitului veşnică pomenire, supt blestem să nu aibă nimeni voe a le înstrăina şi spre încredinţare am adeverit cu iscălitura".

1834 Martie 14. (ss) Nicolae protopop (ss) Costandin iscăl. (însemnare găsită pe mineiul lunii Septembrie, tipărit sub Mitropolitul Veniamin la Neamţ in 1S3I şi care aparţine bise­ ricii Sf. Nicolae vechi din Focşani).

Nr. 31.

1836, Aprilie 30.

Pag. 1 : „Să să ştie de cîndu au căzut ernă la Ispas în luna lui Aprilie În 39 4? zile, la anul dela Hristos

VIRGILIU P. ARBORE

64

1836 şi s'au stricat toate ale pămîntului, cit şi codru s'au înegrit". (ss) Teodor priot (însemnare aflată pe Mineiul lunii lui Decemvrie, tipărit la Buda la 1806, in timpul lui Francisc I împăratul Austriei şi care aparţine bisericii Sfintuia i Samuil din Focşan).

Nr. 32.

1836, Aprilie 15.

Pag. ultimă: „Ştiut să fie că la 1836 Aprilie 15 m'am hirotonisit preot la biserica aceasta cu hramul Adormirea Precistei, eu mai jos iscălitul şi am însem­ nat în această carte ci să numeşte Mineiul pe luna lui Ghenarie ca să fie spre ştiinţă1'.

1836 Aprilie 15 . (ss) Ilie Burgă (însemnare aflată pe Mineiul lunii Ianuarie, tipărit la Buda in 1805 şi care aparţine bisericii Precista din Focşani).

Nr. 33.

1837, Iulie 16.

Pag. 63 : Acestu osniiglasnikii l-am cumpărat întru un sfanţu de la Ştefan Cazacu de Agiudu vechi".

1837 Iulie 16. (însemnare aflată pe un acioili căruia ii lipseşte pagina intiia şi nu se poate data, a bisericii Sf. G/ieorg/ie nordic din Focşani).

Nr. 34.

1838, Ianuarie 11.

Pag. 1 : „La leat 1838 Ghenarie 11, Marţi spre Miercuri în zăoa de sfîntu Fiodosâ, s’au cutremurat pămîntul foarte tari îneît n'au mai pomenitu nimenea de aşa cutremur mare cît s’au făcut toate [indescifrabil]. (ss) Matache Gherghescu (însemnare aflată pe o psaltire din ISlo ce aparţine bise­ ricii Sf. Ion Botezătorul din Focşani).

însemnări din cărţile bisericeşti

65

Nr. 35.

1838, Ianuarie 11.

Pag. 439 : „Să să ştie de cînd s’au cutremurat pămîntul, la veleat 1838, Ghenarie 11". (ss) Indiscifrabil (însemnare aflată pe o psaltire a bisericii Sf. Mina din Focşani).

Nr. 36.

1838, Iunie 11.

Pag. 155 : „Să să ştie de cîndu s'au cutremurat pămîntul".

In Leat 1838, luna Iunie 11 în ziua de sfîrşit.

Nr. 37.

Pag. 156 : „Atît s’au' cutremurat cît toate bisăricele li s'au strămutat şi hoarnile au plesnit şi sobile s'au stricat şi zidurile au căzut". (însemnări aflate pe un Evhologlon din 1808 in zilele Ţa­ rului Âlex. Pavlovici a Rusiei şi care aparţine bisericii Sf. Ion din Focşani).

Nr. 38.

1840, Ianuarie 1.

Pag. 412 : „Fiind Domn Ţării Rumîneşli Alexandru Dumitru Ghica Vvd, după a Mării Sale bună voinţă m'au cinstit cu rangul de la anul 1830 Ghenarie pitariu". (ss) Nicolae Verulescu (însemnare aflată pe un ciaslov, ce aparţine bisericii Sf. Ion din Focşani).

Nr. 39.

1840, Ianuarie 25.

Pag. 99 : „Anul 1840 Ghenarie 25 zile, la 10 c?asuri şi jumătate era; au tunat şi au fulgerat, s'au arătat şi curcubeu ca cum ar fi fost vara în Maiu şi spre ştiinţă am iscălit". (ss) Kiriak Sachelarie 5

VIRGILIU P. ARBORE

66

(înseninare aflată pe un liturghier tipărit sub împăratul Alex. Pavlovici şi a mitropolitului Gavril la Chişinău, in 1815, luna August, ce aparţine bisericii Sf. Apostoli din Focşani).

Nr. 40. „Anul 1840, Ghenarii în 25 sfîntul Grigorii, despre apus, ridieîndu-se nori mari cu ploaie şi au curs pia­ tră mare cu ploaie şi fulger".

f

(ss) Ilie Burgă preot (însemnare aflată pe un miner al lunii Noembric, ce apar­ ţine bisericii Precista din Focşani, tipărit la Buda in 1S05).

Nr. 41.

1840, (?) lonie 10.

Pag. 90 : „Această ohtoicu fiindu foarte rău disle: gat şi s'au milostivit D. H. Iordachi Lupu şi mi l-au dat de i l-am legat precum să vede spre a d-sale po­ menire veşnică".

1840 (?) Ionie 10. (ss) Alexandru sin Gheorghe popa Florescu (însemnare aflată pe un octoih publicat in timpul mitropo­ litului Grigoric, care aparţine bisericii Sf. Gheorghe nordic din Focşani).

(Va urma) VIRGILIU P. ARBORE

i

La ghilit pînză — R.-sărat.

Gravură în lemn

de DIMITRIU-NICOREŞTI

ALTE TIPOGRAFII RÂMNICENE In „Milccvia" voi II, nr. 1, am arătat istoricul şi activitatea primelor patru tipografii din oraşul R.-Sărat. Continui acum cu tipografiile care urmează, în ordinea cronologică a înfiinţării lor: I. TIP. AVRAM P0SMANT1R Tipografia Avram Posmantir s'a înfiinţat în 1892 \ probabil în alt oraş. A fost mutată la Râmnic după 1896, fiindcă Gr. Dă~ nescil arată, în „Dicţionarul" său, că în acest an exista numai o tipografie în Râmnic şi aceasta era fără îndoială a „Gazetei Să­ teanului" 2. In orice caz, în 1899 erâ stabilită în Râmnic a.

A avut instalaţie cu motor electricitate şi a executat lucrări de o acurateţă deosebită şi cu caractere de litere alese. In Au­ gust 1908, tipografia se mută în localul său propriu 4.

In 1919 s'a mutat la Bucureşti, formând tipografia „Unirea" (str. Apelor Minerale nr. 16—18).

Avram Posmantir s’a născut la R.-Sărat în anul 1867.

A fost şi librar. A murit ia Bucureşti în 1930.

Tipografia a imprimat 10 cărţi şi 13 periodice în 238 numere:

a) Cărfi: 1. Statutele Societăţei Culturale „Lumina" înfiinţată de clerul din judeţul Râmnicu-Sarat 1903, 16 x 10 cm., 16 pag.

2. Statutele Societăţei de împrumut şi Păstrare „Principatele-Unite" din comuna Boldu, plasa Grădiştea cu Rîmnicu-de-Jos judeţul R.-Sarat. 1903, 17 x 11 cm., 16 pag.

1 Lumina, R.-Sărat, 23 Sept. 1912, I, 3, pag. 4.

5 Or. Dăneseu, Dicţionarul geografic al {ud. R.-Sărat, Buc. 1896, pag. 240. * Lumina Adevărului, R.-Sărat, J, 19, 18 April 1899 (articolul «O dare de seamă» de G. D.). < Principii politice şi literare, R.-Sărat, 1 Sept. 1908, I, 2*

iOM M. (jAne

96

3. Statutele băncei populare „Albina" din comuna Jideni judeţul Rimnicu-Sărat. 1904, 16 x 10 cm., 27 pag. -+- [8 foi].

4. Bistriţeanu (I. C.). Poporul român in prezent şi viilor.

Conferinţă publică ţinută în Amfiteatrul Gimnaziului „V. Boerescu" în ziua de 13 Ianuarie 1908. 1908, 22 x 14 cm., 29 pag.

5. Poteceanu (N.). Memoriu anexat la formularul anchetei Comerţului interior al României. 1909, 23 x 16 cm., 9 pag.

6. Negrescu (Dr. Valerian Gh.). Oboseala nervoasa. Con­ ferinţă ţinută la societatea „V. Alecsandri" din R.-Sărat, în Ia.nuarie 1910. 1910, 16 x 12 cm., 48 pag.

7. Niţescu (Filip Gh.). Locotenentul. Roman din timpul răz­ boiului pentru independenţă 1877—1878. 1912, 20 x 13 cm., 368 pag. l.

8. N. Poteceanu şi Antrepriza Cantinelor, Făbricei de Cherestea şi Pădurilor Grimm & Dorffel din comuna Chiojdeni, judeţul R.-Sărat,.sau cum ştiu unii din streini să respecte obliga­ ţiunile în ţara românească. 1913, 19 x 13 cm., 40 pag.

9. lonescu (Locotenent Constantin St.) Faptă şi Răsplată.

Piesă militară în 4 acte. 1914, 17 x 12 cm», 46 pag. t 10. Mărculescu (Gh.). Ce limbă ai vorbit Dacii,.. 1919, 17 x 12 cm , 14 pag. (Biblioteca „Dacia-Traiană" nr. 2). b) Periodice: 11. Renaşterea. Ziar naţional-liberal. 9 Ian. 1900— 14 Ian. 1901; 19 Sept. 1902 — 1 Dec. 1905; 15 Dec. 1905 — 26 Oct. 1906 şi 22 Nov. 1906 — 18 Aug. 1907. (I. 1-45; II, 46; III, 1-24; IV, 1-13; V, 1-2; 4-5; VI, 1-14; 15; VII, 1-8). [110 n-re].

12. Reforma. Ziar bilunar al Societăţii tutulor meseriaşilor Români „Principele Carol". 14 April-25 Maiu 1902. 33 x 24 cm.

Sub conducerea comitetului diriginte. (I, 1-3). [3 n-re], 13. Viitorul. Organ al partidului conservator din judeţul R.-Sărat. 9 Febr. 1903 — 17 Iunie 1904. Bilunar. 48 x 33 cm.

(I, 1-23; II, 24-25). [25 n-re].

14. Sărutarea. Revistă umoristică—săptămânală. 14 Aprilie 1905. 42 x 27 cm. Directori: Mitică şi Maximin. (I, 1). [1 nr.].

15. Munca. Ziar naţional-liberal. 22 Sept. — 15 Oct. 1905.

1 Datele bibliografice luate după exemplarul meu, xlăruit Academiei Ro­ mane care nu poseda această lucrare.

ALTE

tipografii ramnicenE

ii

Bilunar. 48 x 33 cm. Sub direcţiunea d-lor; G. A. Antonescu, Al. Nica, G. Const. Cernat, I. Coşereanu, N. Gâlcă. (I, -13). [3 n-re].

16. Libertatea. Ziar naţional-liberal. 23 Oct. 1905—11 Mart.

1907. Săptămânal. 48 x 33 cm. Sub direcţia comitetului executiv al partidului. Prim-redactor: Virgil Al. Popescu. (I, 1-10; II, 1134; III, 35-42). [42 n-re].

17. Rîmnicul. 7 Oct. — 26 Nov. 1906. (I, 1-7). Săptămânal.

48 x 33 cm. Sub direcţia unui comitet. Redactor politic: Const.

C. Braiesku. [7 n-re].

18. Săteanul. Ziar a! intereselor ţărăneşti. Număr special.

25 Martie 1907. 24 x 18 cm. [1 nr.]

19. Principii Politice şi Literare. Publicaţiune periodică scrisă de Paul I. Nicolescu. 15 Iulie — 1 Sept. 1908. (I, 1-2).

Bilunar. 29 x 20 cm. [2 n-re].

20. Expunerea Situaţiei Judeţului Râmnicu-Sărat. Pe anul 1908 (Art. 100 din Legea Judeţeană) de Const. Hiescu prefectul Judeţului. Prezentată consiliului general în sesiunea ordinară dela 15 Oct. 1908. 1908, 23 x 16 cm., 85 pag. + 4 anexe. (Prefectura Judeţului Râmnicu-Sărat). — Idem pe anul 1909, 95 pag. -+• 4 anexe. [2 n-re].

21. Semnalul. Organ conservator. 6 Ian. 1910, 2 Ian. 1911-6 Febr. 1911 şi 13 Febr.— 22 Febr. 1911 (I, 1-7; 11,51-56; 58-60), 48 x 32. Săptămânal. Sub conducerea unui comitet. Director po­ litic; Const. C. Braiesku. (şi supliment la nr. 20, an. 1(11 Apr. 1910): Banca Creditul Râmnicean din R.-Sărat. Act constitutiv şi statute, 1 foaie). [16 n-re].

10 Martie 1913. (I, 3-18).

22. Lumina. 23 Sept. 1912 Săptămânal, Sub conducerea unui comitet. [18 n-re].

23. îndrumarea. Ziar naţional-liberal. 19 Ian. — 13 Mart.

1914. (1, 1-8). 48 x 32 cm. Săptămânal. [8 n-re].

II. TIP. NAŢIONALĂ 10AN SPÂNU Nu cunosc data înfiinţării şi nici a dispariţiei. A existat in anii 1899 — 1901 b Tipăreşte în 1899: Munteanu-Râmnic (D.). Societăţi de lectură alipite şcoalelor secundare. Editura proprie. 19 x 14 cm. 58 pag. + tabela X.a \ Iulie 1901 e pomenită ca fttnţîad de ziarul Luptătorul/R.-Sltti, I, 2.

ION M. GANE

12

cuprinsului. — (Capitolul „Societatea din R.-Sărat“ (pag. 29-48) cuprinde date amănunţite despre înfiinţarea şi activitatea din pri­ mul an de existenţă al acestei societăţi).

III. NOUA TIPOGRAFIE „TRAIAN* S a înfiinţat în 1900, ca societate cooperativă pentru librărie şi tipografie, având capital în acţiuni 20.000 lei l, A avut o maşină cilindrică şi altă maşină format mic şi o mare cantitate de caractere de litere.

A tipărit 2 periodice în 19 numere: 1. Renaşterea. Ziar naţional-liberal. 21 Ian.— 11 Oct. 1901.

(II, 1 — 18). [18 n-re] 3.

2. Opinia Publică. Ziar săptămânal. Focşani. 3 Fevr. 1902.

(I, 1). 48 x 33. [1 nrj.

IV. TIP. „MODERNA" B. DAVIDESCU S’a înfiinţat înainte de 1902 şi s’a desfiinţat după 1907.

Singurele tipărituri găsite sânt 2 broşuri şi 1 periodic în 53 numere : a) GTrţt: 1. Statutele Societăţei de economie şi ajutor „Dumitresci" din comuna Dumitresci jud. R.-Sărat. 1902, 18 x 12 cm., 12 pag[10 foi].

2. Statutele Băncei populare „Farul Ţârănimei" care lu­ crează cu casa centrală. Comuna Câineni, jud. R.-Sărat. 1907, 20 -f- 13 cm., 32 pag. -f- [6 foi]. b) Periodice: 3. Luptătorul. Ziar conservator. Dec. 1902 (II, 23) —3 Nov, 1906 (VI, 1). [53 n-re]. * ; • * ❖ O altă tipografie a fost plănuită în 1899, dar nu s’a mai înfiinţat. Aceasta era să fie tipografia ziarului „Uimim Adevă­ rului", după cum ne spune un pasagiu din articolul ,,0 dare de seamă" de G. D. [ George Dancovici], publicat în ziarul ,,Lumina Adevărului" din 18 April 1899 (an. I, nr. 19).

ION M. G ANE 1 Renaşterea, R.-Sărat, 21 Ian. 1901.

5 Celelalte numere s'au tipărit în alte părji.

CONTRlBUŢIUNt LA ISTORICUL ŞCOALELOR PUBLICE DIN FOCŞANII-MOLDOVENI ŞI MUNTENI 1 ANEXĂ.

Nr. 2.

Publicaţia inspectoratului şcoalei începătoare din târgul Focşanii-Moldovei, privitoare la anunţarea începutului şcoalei.

PUBLICAŢIE. Inspectoratul şcoalei începătoare din Târgul Focşani.

După publicaţia cinstitei Epitropii a şcoalelor începătoare din Principatul Moldovei din 5 Septembrie 1832 Nr. 3 să aduce la cunoştinţa obştească cum că şcoala începătoare din oraşul Focşani, care s'au aşezat aice pentru tinerimea întru sporul în­ văţăturilor se va deschide de la sf. Demitrie, adică de la 26 Octombrie a. an înainte în casele răposatului neguţător Raşcu, pe uliţa poştei, lângă biserica cu hramul Preacuvioasei Paraschivei [care se numeşte şi biserica Domnească] în megieşimea Dumnealui Comisului Costache Dăscălescu.

Drept aceia fieşcare părinte sau epitrop, care doreşte a vedea pre fii săi bine crescuţi, cu învăţătură luminaţi şi cu vecinică avere înzestraţi să nu pregete de a trimite tinerimea la şcoală unde fără nici o plată va putea câştiga cunoştinţe înce­ pătoare, ce sânt folositoare şi neapărat trebuincioase pentru fieştecare patriot şi hristiac adevărat şi spre a fi trecuţi în isvodul şcoalei să să înfăţişeze mai înainte.

Nr. 1.

15 Octombrie 1832.

Focşani

(ss) Inspectorul Şcolilor, Stamatin Spătar

1 Vai studiul din ,>Milcovi(l‘' anul II, voi. I, pp. 108—124, Uade s*â publicat şi documentul nr. 1 din anexă.

MlH. FOPESCU

74 Nr. 3.

Raportul profesorului, şc. începătoare din Focşanii-Moldovei privitor la masurile luate pentru început cursurile.

Către cinstita Epitropie a învăţăturilor publice în Principa­ tul Moldaviei.

După porunca cinstitei Epitropii din 17 Sept. anului curgătoriu 1832 Nr. 52 prezentată la 19 Sept. a. an. mam pornit în 21 Sept. la postul rânduit din oraşul Focşani, ajungând la ţânta postului meu la 27 Sept. a. an, mai întâiu m'am înfăţoşat ins­ pectorului Dumisali Spătar Sandulachi Stamatin cu recomandaţia cinstitei Epitropii, după aceia şi judecătorilor acelei poliţii, de cari am fost cunoscut de împlinitoriu profesoriei de acolo şi cu bucurie primit. La 28 acelei luni am împărtăşit pre Dumnealui inspectoru cu publicaţiile cinstiei Epitropii spre împărţirea prin ţinut cu 1 Exemplar ai instrucţiilor al întâilor cunoştinţe al Ca­ tehismului şi cu o copie după foia aici alăturată, de pe care Dumnealui fără pregetare scoţând copie au expediat-o către sfatul muniţipal aceluiaş oraş poftindu-1 cu cinste că să pue acel sfat cum mai îngrabă în lucrare tot cuprinsul din acea copie, care lucrare au luat sfârşit la 15 Oct. a. an prin urmarea poruncei cinstitului departament al pricinilor din lăuntru prestablisită la 1 Oct. a. an sfatului Muniţipal, prin mezat la cei cu preţul cel mai jos de 600 lei pentru gătirea mobililor însemnate în pome­ nita alăturată aicea foae de sub Nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, pentru că numai aceste mobile încap în cea mai mare odae din acele în­ chiriate de tagma neguţătorească pentru şcoala începătoare de aici fiind acea odae numai de 2 stânjini pătraţi şi aceste mobile vor fi gata tocmai peste 15 zile pentru că aicea este mare lipsă de stoleri, fiind în tot oraşul numai un stoler asemenea lipsă este şi de lemnul potrivit pentru aşa lucru din pricina spitalurilor şi edifiţiilor pentru trupele rosieneşti din care pricină şi casele şcoalei acum se gătesc de meremetisit neputând afla în tot oraşul nici mai bune nici mai mari case pentru şcoală.

Din pomenitele case nu este cu putinţă a deschide nici şcoala până la sfârşitul acestei luni şi nu după metodul lui Lancaster ci după celalt metod a cărui manuscript este adeverid de cinstita Epitropie, acum de odată până se va zidi anume o casă întru acel scopus după făgăduinţa boerilor de aicea care aşteaptă şi dela epitropie un agiutor la zisa zidire,

!

i

ISTORICUL ŞCOALELOR DlN FOCŞA^i

'75

întârzierea urmată până acum şi până la sfârşitul lui Octomvre a o împlini mă voi sili prin neobosită a mea osteneală întru folosul patriei întru cinstea Epitropiei, întru mulţumirea părinţilor şi întru creşterea morală şi literară a copiilor.

Drept aciea înfăţoşez cinstitei Epitropii acest raport rămâ­ nând cu supunere rugăminte ca să binevoiascâ a trimite deslegare decu vreme la sfatul muniţipal de aicea pentru lemne şi lumânări trebuitoare la această şcoală începătoare, ca să nu fie împiedecat cursul învâţăturei şi prin lipsă de acelea.

Nr.. 1.

17 Oct. 1832.

Focşani

(ss) K. Paulovici împlinit profesoriu

Nr. 4.

Foaia mobililor trebuitoare la şcoala începătoare din ţinutul Focşani ce au a se face din partea sfatului Muniţipal din acest oraş.

3

*o

NUMIREA MOBILILOR

§

a

Z

z

1

1

2

2

3

12

4

2

5

Tablă de lemn cu privazuri la trei margeni, 6 palme lungă şi 4 lată vopsită cu culorile naţionale în 2 dungi paralele având în mijloc în câmp alb cu negru înscris: Şcoala începătoare.Care tablă are să fie ţântuită afară în vederea tuturor.

Icoane câte de o palmă domnească patrată, fiind zugrăvit pe una chipul Mareei Domnului, iar pre alta prea Cuvioasa Paraschiva.

2

Scaune de lemn câte 12 şuhuri în lung iar în- lat după cum este scândura, după forma celor din clasul normal din Iaşi.

Table de lemn cu dinţi pe Ia margine, având lungul 8 şi în lat 5, palme, vopsite cu negru de oloiu, având şi picioare, după cum se va arăta pruba.

Măsuţe de lemn cu saltaruiile lor, după pruba ce se va da.

6

1

Clopoţel de schijă ca de o litră greu în forma celor bisericeşti.

7

2

8

8

Catedre de lemn de o aşa mărime încât să poată pe dânsele pomeniţelfc mesuţe cu scaunile lor avea loc.

Cercuri de jier deschise în forma luner nouă după pruba celor dela şcoala din laşi, care se va pune înnainte.

insinuare, lemnul să fie sănătos, înainte, foarte bine uscat, bine încheiat şi potrivit cu pruba dată.

• Nr. 1.

1832 Octombr 17.

Focşani

Min.

76

popescu

Nr. 5.

Raportul spătarului Stamatin prin care arată că primeşte însărcinarea dată de a inspecta sc. publică.

Către cinstita Episcopie a învăţăturilor publice din Prinţipatul Moldaviei.

Spătar Sandu Stamatin Cărţile cinstitei Epitropii am primit şi am înţeles cele cu­ prinse asupra însărcinărei pusă asupra mea cu inspectoria şcoalelor din târgul Focşani, şi adevărul arăt eu fiind supt însărci­ nări deosebite slujbe care mă împovărează mult cam peste pu­ tinţă îmi era şi aceasta, dar având plecările sufletului a sluji patriei mele tot odată şi poruncilor mai marilor mei, am primit şi această însărcinare şi mă îndeletnicesc întru toate .acele să alcătuesc fiinţă şcoalei şi încă lipsa de bani ce are acum casa muniţipaţului am scos şi am dat dela mine câteva sute de lei spre meremetisirea casei şi aducerea ei în stare unde să poată sluji trebuinţei şi mai s'a gătit, nevoia mai multă urmează până s'au găsit în partea locului un stoleriu bun neamţ care să poată face după planul dat mesele, scaunele şi alte lucruri din lemn la care acum lucrează. Publicaţia s’au împărţit prin târgurile ţi­ nutului spre înştiinţarea tuturor dar şi prin cuvânt însuşi eu am vorbit cu unii şi alţii făcându-le însemnare ca să dee copiii la la învăţătură şi până acum nimeni nu au făcut începutul pricini obicinuite la începerea din nou. Să alăturează şi înscrisul dum­ nealui profesorului ce mi l'au dat a să trimite.

Nr. 5.

1832 Oct. 23;

(ss) Stamatin Spătar Nr. 6.

Raportul spătarului Stamatin prin care arată măsurile luate pentru începerea cursurilor la şc. publică.

Către cinstita Epitropie a învăţăturilor publice din princi­ patul Moldaviei. l Am primit şi acel de sup Nr. 85 înscrisul cinstitei Epitropii şi înţelegând cele cuprinse . cu cinste răspund adeverind acele cuprinse în înştiinţarea din 23 Octomvre, am. făcut cunoscut că din parte-mi se urmează tot aceea ce iaşte putincios a se aduce îndeplinătate fiinţei şcoalei din târgul Focşani ca să poată urma

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

77

cursul-învăţăturei şi îndată ce se va desăvârşi oi da ştiinţă. Pu­ blicaţii din parte-mi am adaos a se mai face pentru- de isnoavă începerea spre adunarea de copii, dar încă n'au început a se aduna.

Alăturez şi acest raport al domnului profesor sub său Nr. 2. (ss) Stamatin Spătar Nr. 6.

1832 Oct. 26.

Nr. 7.

Raportul profetot ului şc- încep, din oraşul Focşanii-Mol­ dovei prin care arată greutăţile ce întâmpină la deschiderea şc. şi cere voe să primească elevi din Focşanii-Munteni.

Către cinstita Epitropie a învăţăturilor publice din prinţipatul Moldaviei.

Pe lângă raportul către cinstita Epitropie din 17 Oct. a. c.

Nr. 1 şi după porunca cinstitei Direcţii Şcoalelor Naţionale din 18 Oct. primită la 23 Oct. a. a. mai adaog cu spunere şi această înştiinţare cum că numai după publicaţia cinstitei Epitropii din 5 Sept. a. a. cu Nr. 3 care s'au citit în multe rânduri pela toate bisericile şi localurile publice a poliţiei Focşani în fiinţa adunate obşteştei noblese şi lipindu-le pe la locuri publice ci şi după publicaţie din partea dumnealui inspectorul acelei şcoale începă­ toare după formularul aici alăturat care asemenea în fiinţa adu­ natului public şi a nobilului în atâtea rânduri s’au făcut cunoscut pe la biserici şi localuri publice nu s’au adunat până acum nici un copil spre a fi scris în catalogul şcolastic de aici care neînfăţoşare este după zisa târgoveţilor (orăşenii) de aicea din pri­ cina împrăştierei copiilor pe ia vii spre culegerea lor iar după culegerea viilor vor începe a se aduna asemenea împărţind ho­ tarul între prinţipatul Moldaviei şi a Valachiei oraşul Focşani drept prin mijloc în două părţi aşa în cât celălalt prinţipat nu este numai print'un pârâu se înţelege că nu sunt un trup şi vrând orăşenii de acolo neavând înfiinţată şcoale publică a face pe copii ei părtaşi măsurilor însemnate pe temeiul organicescului regulament pentru sporiul învăţăturilor prin aşezarea şcoalei ţinutale de aici să poată a se adăpa de învăţăturile acestei şcoale şau ba-

MIH. POPESCU

78

După care cu toată supunerea rog pre cinstita Epitropie ca să binevoiască a-mi da deslegare întru acesta. (ss) K. Paulovici împlinit profesor

Nr. 2.

1832 Oct. 25.

Focşani Nr. 8.

Raportul profesorului dela şc. iticep. din Focşani prin care arată greutatea ce întâmpină cu strângerea elevilor şi. cere mă­ suri de constrângere din partea autorităţilor.

Către cinstita Epitropie a Şcoalelor din prinţipatul Moldaviei.

Cum au intrat numai sunetul publicaţiei cinstitei Epitropii din 5‘Sept. 1832 Nr. 3 atingătoare de înfiinţarea şcoalelor pu­ blice întru o ureche a publicului din acest oraş aşa au ieşit pe cealaltă afară, nedeschizându-i nimeni poarta drumului spre lăuntru inimei, asemene soartă au avut a doua şi a treia publicaţie din partea cinstitului inspectorat al şcoalei începătoare de aici* după formularul alăturat în raportul către cinstita Epitropie din 25 Oct. 1832 Nr. 8 punând întâiul termin al deschiderei şcoalei începătoare de aici la Sf. Dumitrie, al doilea la 1 Noemvrie a. a. şi tot n'au înfăţişat până astăzi încă nici un patriot vre un copil al său spre a-1 face părtaş folosurilor legiuite prin organicescul aşezământ în această patrie ba încă au adaos unii şi alţii a-mi pune înainte întrebări oare acei copii care vor urma cursul acestor învăţături nu vor fi siliţi a purta mai în urmă şi arme, adică oare nu-i vor preface în ostaş împotriva cărora aducându-le dovezi încredinţate că nu va fi aceasta vreodinioară mi-au mai dat a înţelege cum că mai întăi ar voi a-şi adăpa tinerimea cu limbi străine mai vârtos cu limba grecească la care asemenea ani răspuns însă către urechi fără de auz am vorbit. Drept aceea înştiiţez pe cinstita Epitropie cu supunere rugând'o cu umilinţă ca să binevoiască a mijloci slobozirea unei porunci spre îndato­ rirea părinţilor de-a trimite tinerimea la şcoala naţională fiind acum şi mobilele trebuitoare pentru clasul elementar gata şi vremea fără vre-o întrebuinţare trecând.

Nr. 3. • 1832 Noemvrie 4.

Focşani

(ss) K. Paulovici împlinit profesor

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

79

Nr/9| Raportul profesorului şc. din Focşani-Moldovei prin care. arată că mobilierul şcoalei este gata, dar nu are decât 8 elevi, cu care va începe cursurile spre a atrage şi pe al(ii. . Către cinstita Direcţie a şcoalelor Naţionale din princi­ patul Moldaviei.

Fiind mobilile pentru clasul elementar gata fiind şi odaea pentru paradosirea clasului aceluiaşi repărată fiind şi numărul copiilor adunaţi de 8 şi văzând că vremea curge în zadar la care până acum am privit cu neplăcută simţire iar nefiind cu putinţă a începe prefacerea câmpului neroditor in roditor am fost silit să înot întru acea neplăcere dar acum neputând mai mult a privi la acea întârziere viindu-mi şi 8 copiii am socotit să încep dela 28 a. 1. paradosirea numai la acei 8 copiii,, fără de-a servi încă ceremonia cuvenită, la deschiderea şcoalei, cari servire am hotărît să fie la 6 Decembrie a. a. până când poate se vor mai aduna copiii, ca să am cu cine împlini după cuviinţă datoria acelei ceremonii şi ca să vadă şi creştini şi patrioţii de aicea cum au început a curge măsurile acestui ram, pentrucă neamul acesta are foarte bună potrivire cu oile, carile văzând preuna numai către o parte că merge îi urmează toate, iar din potrivă nemişcându-se una toate stau în loc, care pre îndeplinire nu este de mirare, de vreame că nimenea până astăzi o asemeni introducere nu au văzut, n’au auzit, ba nici măcar au visat, mai vârtos întru aceste părţi, deci pot avea vre'o idee sau să arate vre'o râvnă, mai ales aduce boerii şi judecătorii aceştii poliţii care ca o lumină ar trebui să lumineze celorlalţi prin a lor râvnă şi exemplu fiind mai idialişti şi diştepţi, trec cu nebăgare de seamă nu numai introducerea acestui folos ci şi ostenitoarea îngrijire pentru alte măsuri ba şi vorba de un aşa veşnic bun nu ascult, apoi ceilalţi se vor sili mai mult judecând pre un fo­ lositor bun de rău care o fac numai din nepricepere, însă cu toate aceste fiind numai favoristoare împrejurărilor politiceşti, se va preface încet aceasta curizime în coptură. Asemenea spre înălţarea măcar cu un grad mai mult decât va fi silinţa şi cu­ rajul copiilor întru sporul învăţăturei şi un asemene grad a în­ josi nesilinţa şi ne încurajarea lor întru scăderea acelei înzestrări, am socotit de cuviinţă a fi pe lângă împărţirea unor potrivit

MIH. POPESCU

80

havalerii după vrednicie a informa şi alt mod invitătoriu şi din împreună cu ei călători spre ţintă, către care s'au pornit adică să se binevoiască a tipări fiind cu putinţă şi aflând de cuviinţă şi cinstitul meu ordiniariat alăturate aici formulare prin litogra­ fie cele de sub litera a şi b, câte iJ2 coală iar cele de sub litera v şi e câte 1j4 coală hârtie, împodobindu-le şi cu niscai flori simple litograficeşti prin jurul scrisului pre care-le primindu-1 eu să le aşez pe la locul lor aici în şcoală aşijdere fac cu su­ punere aducere aminte cum că la pornirea mea din Iaşi am primit numai 50 exemplare a întâilor cunoştinţe în comisioane, iar nu 100 din cari încă n'am vândut niciuna. Iarăşi rog, pentru un deslegătoriu răspuns să primesc tineri departe femeiască la şcoală sau ba, că unii boeri de aici ne-au adus 2 copile, una de 8 şi alta de 6 ani, pre care le-am primit numai ca să fie mai mulţi, însă eu le voiu pune deosebit să şeadă nu între băeţi, cum şi pentru duhovnic să se binevoiască a pune la cale, bise­ rica de aicea care este mai aproape de şcoală este foarte neîn­ căpătoare, având şi mare adunare de norod, aşa încât pentru copiii puţin loc rămâne, drept care cu supunere aştept deslegare punând şi la cale cu neadormire celor cu putinţă, să vorbeşte aicea de curânda sosire a Excelenţei sale Domnului Plenipotent şi General Kiseleff. (ss) C. Paulovici împlinit profesor 1832 Noembrie 23, Focşani Nr. 10.

Raportul profesorului şc. publice din Focşanii-Moldovei, prin care' anunţă deschiderea oficială a şcoalei.

Către cinstita Epitropie a Şcoalelor Naţionale din Princi­ patul Moldavie.

Cum au început în 30;Noemvrie a. a. aurora dinspre Ost a se ivi, zorile umbra nopţii a goni, stelele depre albastrul fir­ mament ca scânteele încep a se stânge, strălucitoarele raze ale împăratului zilei pre pământ a se frânge şi pe fie care pămân­ tean al strânge către împlinirea datoriei sale celor zilnice, nici pre cruda tinerime scrise în foaia şcoalei începătoarei de aici, o au lăsat mai mult să se desfăteze cu visurile dinrdneţei ci o au răpit din braţele lui morîeu (somnului), după care gătită cu ne-

!

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

i !

81

răbdare aşteaptă timpul hotărît pentru începutul solemnităţei întru deschiderea şcoalei spre cari au fost pregătită din ziua trecută, care oră după ce au sosit au început toţi tinerii care cum urmează aici în alăturata foaie însemnaţi ca albinele dela câmp seara, a se aduna la şcoală eu cele mai repede păsuri, de unde au mers toţi în şir câte 2 sub povăţuirea mea şi a dum­ nealui inspectorului după datul semnului de începerea sfintei leturghii la biserica „Cuvioasei Paraschiva" ce se zice şi Dom­ nească, acolo aşezându-se în rând după putinţă, din cauza îmbulzirei nărodului au stătut cu cucernicie şi evlavie au ascultat sfânta leturghie după care finită în aceeaşi orânduială au mers îndărăt la şcoală, mergând în urma lor boerii şi neguţătorii câţi au fost adunaţi la acea biserică, cum şi preoţii acelei biserici, cari toţi ajungând la şcoală, copiii stând prin scaune şi privitorii prin jurul lor aştepta finitul sfinţirei apei şi a casei ce se face de către preoţi, cari după ce au făcut sfârşitul prin stropirea apei sfinţitei prin toate odăile şcoalei au mai îngăduit până ce am rostit un mic cuvânt, cuprinzător : mulţumire către binefăcă­ tori, între care numărând pre toţi adăugătorii acestui ram, după a căruia finit, dumnealui inspectorul n'au cruţat organul graiului său a aţâţa râvna adunaţilor, pentru aşa folositoare-măsuri cari cu făgăduinţă a fi protigiuitori acelei introducere, s'au depărtat fiecare la ale sale iar eu râmâind cu şcolarii în şcoală şi pregătindu-i către chemarea lor am început a împărţi între ei sămânţa cunoştinţelor începătoare după metodul a cărui manuscript este adevărit de către cinstita Epitropie, ne fiind odăiile încăpătoare pentru metodul lui Lancaster, a cărui lipsă mă făgăduesc a îm­ plini prin a mea neadormire întru folosul patriei, mulţumirea părinţilor, cinstea epitropiei şi creşterea morală şi literară a copiiilor, mai vârtos văzând că acum dintru întăi începe să­ mânţa a da nădejde de fructe, numai dacă nu ar cădea la timp coacerei vremei vreunei ger sau brumă sau să nu se ridice vreun vifor sau grindină să o strice şi aşa să-i împedice drumul spre ţinta care sau pornit, drept aceea cu supunere, înfăţişez cinsti­ tei epitropii acest raport şi cum că mobilile pentru clasul ele­ mentar numai sânt gata adăugând şi umilita rugăminte pentru punerea la cale a duhovnicului cum şi pentru o deslegare povăţuitoare pentru biserică, fiind cea mai aproape de şcoală, foarte neîncăpătoare, a^a că încât copiii nu au loc de adunat de nerod,

MIH. POPESCU

82

cum şi pentru tinerii de parte femeiască se primesc la şcoală, ori ba, câ un boer mi-au adus copile una de 8 şi alta de 6 ani pe care le-am primit pentru sporirea numărului, pre care le-am pus să şeadă deosibit nu între băeţi până la primirea unei deslegări.

C. Paulovici împlinit profesor

Nr. 4.

1832 Decembrie 2 Focşani Nr. 11.

Raportul profesorului şc. publ. din Focş.-Mold. prin care an inţă primirea generalului Klsseleff la Focşani precum şi ser­ barea zilei onomastice a Ţarului.

Către cinstita direcţie a Şcoalelor Naţionale din principatul Moldaviei.

Auzul de venirea excelenţei sale domnul împuternicit ge­ neral Lt. de Kisseleff atât au pătruns inimele tuturor orăşenilor din această poliţie încât de necontenite şi numeroase şiruri era acoperită nu numai uliţa târgului ci şi tot drumul până la râul Milcov sâmbătă în 3 şi duminică în 4 Dec. pe lângă care seara până târziu se şi ilumina toată poliţia întru întâmpinarea exce­ lenţei sale aşteptându-1 afară de acestea şi cu masalali gata de aprins care cu nerăbdare aşteptare au răsplătit-o tocmai luni seara în 5 Dec. la 5 şi jumătate ceasuri evropieneşti sosirea excelenţei sale pre carele înconjurat deoparte de trupele roşiene aici aflătoare de altă parte de straja pământească a Valachiei dincoace de mădulârile judecătoreşti dincolo de boerimea amândoor Prinţipaturi înainte mergând slujitorii cu masalali aprinse în triumf l'au dus acompaniat ca o familie de părintele său de multă vreme nevăzut în casele unui boer spătos Vasile spre găzduire unde asemenea era aprinse intru iluminare vase cu păcură la care împrejurare a fieşcărui inimă saltă de bucurie că va îmbrăţoşa pre excelenţa sa măcar până mercuri în 7 Dec. însă îndată li s'au prefăcut afectul la toţi văzând că numai cum li-au schimbat caii l'au şi înghiţit lăuntru trăsuri acoperit cu lumina masalaliilor aprinse răpindu-1 din naintea ochilor specta­ torilor şi din cuprinsul oraşului ca cum ar fi fost un vis.

Marţi dimineaţa la 6 Dec. cum au început împăratul zilei pe albastrul firmamentului a se înălţa’s'au adunat mai întăi toate trupele roşiene aici aflătgare Ja vin loc şi de acolo în şir a mers

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

83

în urma muzicanţilor care înainte mergând îşi împlinea datoria sa către instrumenturi, până la biserică numită a Robescului de unde ieşind după ascultarea sfintei Leturghii şi înălţarea de ru£i către cel nevăzut pentru îndelungata viaţă şi întreagă sănătate a Stăpânitorului nostru şi a toată Roşia, s'au aşezat înaintea acelei biserici şi în şir şi după glasnica de trei ori rostire ca dintr’o gură „ura" s'au dus depărtându-se până la quartirurile sale* iar ofiţerimea şi toată boerimea s'au înşirat spre quartirea maiorului care pre toţi i-au primit cu obicinuita cuviinţă, seara aceleaşi zile au fost toată poliţia din acest Prinţipat şi din cel al Valachie iluminat. Drept care nu preget cu supunere a înş­ tiinţa despre aceasta şi pre cinstitul meu ordinariat cu adăogire după datorie a binevoi cum mai în grabă a mijloci punere la cale rânduirea unui duhovnic la această şcoală începătoare cum şi o deslegare cui se cuvine a cumpăra burete şi cridă pentru şcoală, mie sau altui cuiva, că eu am cheltuit până astăzi vre-o 30 lei pentru cumpărarea unor lipse la case dar nu la şcoală, (ss) K. Paulovici împlinit profesor

1932 Dec. 9 Focşani Nr. 12.

Raportul spătarului Stamatin prin care anunţă deschiderea şc. publice precum şi numărul elevilor.

Către cinstita Epitropie a învăţăturile publice din princi­ patul Moldaviei.

Spătarul Sandu Stamatin inspector al începătoarelor şcoale din Focşani. După găsirea şi meremetisirea de către municipalul orăşenesc a casei hărăzite pentru şcoala începătoare din acest oraş au început a se aduna şi ccp'i şi dela 24 a trecutei luni Noembrie şi până astăzi Dec. 16 s'au întregit numărul de 30 şcolari de care se alăturează foae pre anume arătătoare spre a cunoscut cinstitei epitropii că şi paradosirea au luat începere pe formele metodului aceluia a căruia manuscript se ailă deaverit de cinstita Epitropie la împlinitoriul profesor de aici şi fiindcă s'au făcut înştiinţări obşteşti trebue să se adune de acum înainte îndestui copii spre a se lumina cu învăţătură după pu­ nere la cale, ce prin îngrijire patriotică şi părintească s'au hă­ răzit în de obşti. (ss) Stamatin Spătar Nr. 8.

JŞ32 Dec. 16.

T

S4

M1H. POP ESC U

-> Nr. 13.

FOAIA

.Şcolarilor adunaţi la şcoala începătoare din poliţia Focşani.

Numele familiilor şi a

Starea

şcolarilor

părinţilor

-2IA

U

<rt

" 3 < h

<u

> s

Dimitriu Gheorghe Popescul Teodor Teodorescul Cosiacfce Cuişor Mihalache Milu loan Angonachi Vanghele Vidraşcu Vasile Vidraşcu Catinca Vidraşcu Sofia Ştefănescu Vasile Botezat Anastasie Grecu Alexandru !)

Ionaşcu Nicolae Ionaşcu loan Adam Pantazi Bulică Dumitrie Păstăvaru Cristea Butcarui Mihalache Butcarui Nicolae Nuţu Vasile Ianco Nicolae Ianco loan Ianco Crăciun Curilă loan Curilă Costachi Matasariu Ştefan Manole Gheorghe Boiu Trifan Boiu Gheorghe Gbiţă loan

Duhovnic Preot Orăşan Comisar Paharnic Neguţător Paharnic 3?

3?

Orăşan Neguţător Orăşan Arnăut 3?

O.ăşan 33

Neguţător

11 M 11 „

6 8 6 12 10 7 10

«l)

J3

Putnei

*3

ti

Tecuciu Putnei ' >5

3-3

?!

n o

3?

3?

3

33

-3

V

3’

■3 *J

3’

3?

3’

33

„ „ „ „

3?

10 33

8 „ 9 ,3 9 ,3

8 „ 12 „

al

5’

33

2 7 7 7 9 9 13 13 13 13 14 14 16 16 16

r» -s

-!

!?

11 „ 10. „ 8 „

g

4-**

27

?!

3?

Orfan

33

U

3»

10 12 13 12

?!

Q

G

7 „

7 3,

Orfan Neguţător

M O <33

c

â

8 tt

11 33

33

G M

„ »» „ „ 28 „ „ 1 Dec.

•3 3?

>f3

11 ani 24 N-brie Focşani 12 „ •?

Tecuciu 11 „ 25 Focşani 10 ft 26

33

'î

hi

c

t/v

2 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

o

bl

?’

33

3’

3?

?3

3’

33

?!

33

33

3?

3?

3?

•5

r 33

)?

3’

33

•9

*) Până la Nr. 12 sunt primii elevi cu care s'au început cursţirile»

fl

1

Istoricul

şcoalelor din focşani

85

Nr. 14.

Raportul profesorului şc. publ. din Focş.-Mold. prin care arată greutăţile ce întâmpină pentru mersul şcoalei.

Către cinstita Epitropie a şcoalelor Naţionale din prinţipatul Moldaviei.

Patrioţii din acest teritorii^ (loc) nu arată nici o râvnă la învăţătura folositoarei măsuri pentru sporul învăţăturilor publice prin organicescul aşezământ nici din partea clericească (duhov­ nicească) nici civilă adica: nici diaconii nici preoţii nici iconomii nici dregătorii nici boerii nici clasul cel mai jos al poporului, diaconii şi preoţii nu arătă nici o râvnă numai că nu-şi trimit copii lor la şcoală care ei mai întăi ar trebui să facă spre înce­ pere şi îndemnare ca văzând ceilalţi să le urmeze lor dar ei şi atâtea publicaţii întru acestea împărţite spre a le citi în multe rânduri prin biserici le-au citit câte odată numai şi s'au mântuit, ba încă duhovnicii aceşti au cutezat a defăima o aşa fel de introducere prin următoarea sentinţă: Lege nouă în sat vechi, pentrucă am pus la cale ca fieşcare şcolar să se mărturisească la duhovnicul poporului său şi să se comunice şi spre dovadă să ia ţâdulă nefiind încă rânduit duhovnic şcolastic însă numai aici duhovnicii au urmat aceasta cu bunăvninţă a căror ţâdulă le înfăţişazâ raportul de sub Nr. 7 către cinstita Epitropie iar ceilalţi duhovnici la cari s'au mai mărturisit şcolarii n’au voit a da ţâdulă zicând pe lângă sentinţa de sus pomenită : lege rtouă în sat vechi că măcar pre o Sfinţia Sa părintele Mitropolitul 'să vie nu vor da ţidule că ei aşe bătrâni fiind încă iiici odată ţidulă de mărturisire din care lămurit se vede nerâvna nesupunere şi neîndepliniri. Asemenea şi părintele Iconom de aicea cele ce i'au intrat prin o ureche prin alta au ieşit neîndemnând pe cineva nici pomenind cuiva ceva. Intru nimic mai mult se silesc şi dre­ gătorii din această poliţie precum dumnealui inspectorul a fost numai odată la şcoală de când mă aflu eu aici rânduit însă şi de acasă mai nici un ajutor nu dă fiind om greoi fiind împre­ surat cu bălrâneţe şi cu toate atributurile ei cum şi cu multe alte sarcini ca un prezident de judecătorie ce este arătând şi râvnă puţină pentru şcoală.

Muniţipalul pe lângă altele nici cele neaparat trebuitoare precum lemnele de foc şi altele nu dă la timpul cuviincios şi de

8â

MIH. POf’ESCU

prisos ci ne trebuesc de 10 ori să umblu cerând până ce pri­ mesc un car au două de lemne cumpărate din târg şi pe lângă aceasta nişte lemne fără spor fiind subţiri aşa încât nici în loc de pari la o îngrăditură nu pot sluji şi de aşa fel de lemne până astăzi am primit numai 10 care de-o mijlocie încărcătură, iar acum s’au făcut la casa sfatului muniţipal un nou proect pentru lemnele trebuitoare spre încălzirea odăilor şcoalei adică: părinţii copiilor să dea la şcoală şi lemne trebuitoare pentru foc, care proect încă nu s'a publicarisit, iar de se va publicarisi, apoi nici un şcolar nu voi avea, de vreme ce acum, când nu cere nimeni nici un ban, cu greu vin la şcoală, dar atunci nici atât nu vor veni, şi mai bună dovadă de nebăgare de seamă din partea mu­ nicipalului este, că făcând sobă la. şcoală n'au căutat să fie şi astupătoare pentru a căruia cumpărare am umbat în toate zilele şi în zadar este până şi în ceasul de acum, cum şi casele sunt foarte friguroase aşa încât trebuesc multe lemne spre a lor încăl­ zire, ba nici se arată cineva să vadă de este vre'o şcoală ori ba ?!

Din boeri unii zic că tot sunt boeri deşi n’au învăţat mai mult decât a cetir a seri şi ceva a socoti. Neguţători adaug că ei n'au trebuinţă de alte învăţături de cât numai de puţină în­ semnare cu condeiul şi de socoteală. Clasul cel mai jos încă nu. tace, ei zice că are teamă de oaste adică zice, că toţi acei ce vor învăţa în aceste şcoale publice vor fi siliţi în urmă a fi ostaşi, iar eu aducându-le dovezi cum că aceasta nu va fi vre’o . dată, arătându-1 dinpreună cu toată silinţa pre lângă acestea şi folosul acestor introduse învăţături în speţial, la care uni din neguţători lămurit ne-au răspuns, că în timpul de acum nimeni nu cată de învăţătură ci numai de interes, ba dacă ar fi şcoală grecească au franţeză apoi s'ar mai induplica.

Drept care cu supunere arăt cinstitei Epitropii după instrucţiile date la înplinitorii profesori şcoalelor începătoare din acest principat secţia a VH-ea art. 25 ca să binevoiască au cu mai aspru chip a aduce la cunoştinţă pre ceşti patrioţi, ce nu vor a înţelege şi a cunoaşte obşteasca şi părinteasca îngrijire pentru a lor vecinie, bun, au prin alt mod potrivit cu socotinţa îngrijirei, că de vor urma tot aşa, apoi puţin spor se arată în viitorime, mai vârtos când eu singur am privit şi privesc în toate Duminicile şi sărbătorile şi în alte zile a săptămânei, cum se adună copii şi băeţii de toată starea, au la uliţă au pe la

ISTORICUL

şcoalelor

6in

focşani'

87

fântâni cu ciomege (boate) şi ţin calea pe care de trece vre'un jdov îl bat până îl în cruntă, au îi sparge capul, au alt ceva simţitor îi fac, asemeni fac şi cu alţi oameni mai proşti, cum şi celor ce duc caii au alte vite la adăpat şi părinţii lor şi alţi mai mari şi mai bătrâni stau de lăture privind şi râzând fac haz de cruzimea lor şi a copiilor lor din care uşor se poate judeca viitorul haracter a unor tineri aşa crescuţi. Aşijderea şi şcoalele cele privatnice să se mijlocească a se părăsi măcar o parte că sunt prea numeroase în această poliţie cum şi entimia adecă: căte un sorcovăţ şi mai puţin de băet pe lună pentru învăţarea ciaslovului şi a psaltiriei. (ss) K. Paulovici Nr. 8.

1832 Decembrie 31.

Focşani.

Dosar 71 | 11.38. | 1832.

Nr. 15.

Raportul proj. şc. publ. din Foc.-Mold. prin care anunţă micimea sălilor de curs precum şi greutatea ce întâmpină din pridna gârlei ce se revarsă.

Către cinstita Eforie a şcoalelor naţionale în prinţipatul Moldaviei.

Pe lângă altele mai adag cu supunere şi aceasta cum că odăile din casele cele hărăzite pentru şcoala naţională din acea­ stă poliţie sunt neîncăpătoare aşa încât acum pe lângă lipsa metodului lui Lancaster nici aceşti care sunt 46 copii nu au loc de şezut comod iar adunându-se încă 10 sau 20 apoi nici decum nu încap. Asemenea şi poziţia acestor case nu este îndemânatecă pentru şcoală aflându-se mai jos decât alte edificii aşa încât la fieşce timp ploios vara au la topirea omătului primăvara trebue să fie înecată de apa unei gârle (pârâu) ce se află curgător pe lângă şcoală care ca Nilul în Egipet revarsă aşa încât nimene poate nici intra nici eşi într’alt chip de cât numai cu o luntre, trăsură au călare. Despre care m'am încredinţat însuşi la 7 a. 1. că necontenita ploae dela 4 a. 1. dimineaţa şi până spre 7 a. 1. la miezul nopţei însoţită şi cu apa din omătul topit parte de căldură parte de ploae au pricinuit o aşa revărsare acea gârlă până la 7. a. 1. dimineaţa încât toată mahalaua se părea a fi în mijlocul unui ocean iar la casele şcoalei sau suit apa până la o

Miri. popescU

88

jumătate prispă adică ca de o jumătate cot umplându-se şi o pivniţă acolea sub odăile paradosului aflătoare de apa cea revărsată care apă din giurul şcoalei nu poate curând a se scurge acum fiind pământul îngheţat iar vara neavând cloaca de scurs din care cauză copii nu pot veni la şcoală până atunci până nu se va scurge cu totul care poate în o săptămână sau poate şi mai mult dar şi scurgându-se tot rămâne umezeală şi evaporaţie prin jurul caselor şi prin singure case din care umezeală şi eva­ poraţie însoţite cu aburul copiilor din clasă poate aduce boală sau altă stricăciune între copii, iar umezeala păreţilor rămasă din apa din afară şi din csa din pivniţă poate pricinui risipirea acelei pivniţe de cărămidă nu bine arsă pe lângă care şi odaia paradosului de asupra acelei pivniţi aflătoare în greuiată de 46 sau mai mulţi copii fără îndoială ar pătimi, tot piedici ni se'nfăţişează aicea când una când alta fiind.

Drept care cu supunere fac rugăminte ca să se binevoiască ceva mai timpuriu a se pune la cale întâmpinarea fieşcărei pie­ dici ce s'ar ivi pentru şcoală ca să fiu odată în pace rămânând în linişte ca să poată sămânţa prinde rădăcini. (ss) K. Paulovici împlinit profesor

Nr. 11 1833 Februarie 8 Focşani Nr. 17.

Rapoflui prof. şc. publ. din Focşani prin care antinfă nu­ mărul şc. particulare din acist oraş.

Către cinstita Epitropie a şcoalelor naţionale publice în Principatul Moldaviei.

Observând că numărul şcolarilor dela această şcoală în loc din zi în zi să sporească din zi în zi scade vederat aşa, încât ne mai putând eu aceasta aK privi cu nebăgare de seamă mai vârtos văzând că numărul şcolarilor după cum s'au adunat este de 80 iar de faţă sunt cu mare greu 50 ducându-se cialalţi pe la dascăli particularnici, am socotit a face o catagrafie acelor dascăli cari îmi sunt cunoscuţi însemnând şi numărul de şcolari pe la fieşcare în speţiâl, din care am aflat, că numărul total a şcolarilor particularnici în foia aici alăturată somarisiţi de cinci ori covârşeşte pe acel al şcoalei publice, afară de acei pre cari

69

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

! v

eu nu'i ştiu, care număr de copii a şcoalelor particularnice se înmulţeşte necontenit foarte, pentrucă toţi părinţii trimit ai lor copii mai întăiu şi mai cu bucurie la acele şcoli decât la aceasta publică, ba încă şi de la această şcoală îi iau şi îi duc pe la cele particularnice, pentrucă aici dascăli în tot chipul caută a desgusta pre toţi de la această şcoală silindu-se a le întemeia ideia, că, care va învăţa la şc. pub. va fi fără îndoială ostaş, cum şi uni din acei dascăli mi-au spus în faţă cu un semn de defăimare că auzind ei de informarea şc. pub. se îngrijeau că vor rămâne fără copii şi nu ştiau ce să înceapă iară ei acum mai mulţi copii au de învăţat după îndatorirea acestor publice învăţături de cât mai înainte din a cărora pricină nici unul se arată în tot ţinutul acesta care ar fi înfăţoşat cât de puţină râvnă pentru şcoală sau învăţătură, nici cu fapta nici cu cuvântul, ci mai vârtos privesc la această şcoală ca la un giug apăsătoriu şi rănitoriu grumazului lor.

Drept care eu cu toată supunerea propuind aceste toate cinstitei Epitropii satisfac datoriilor mele cu toată osârdia. (ss) C. Paulovici Nr. 31.

1833 Maiu 24 Nr. 18.

CATAGRAFIA Particularnicilor dascăli de copii din oraşul Focşani, cu numărul copiilor în general.

o

Numirea fieşcărui dascăl

Nr. copiilor adunaţi la fieşcare

Locuinţele lor

2 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

n 12 13

Dascălu „ ,t ,, ,t „ t, ,, ,, „ „ ,,

„

lângă bis. sf. Dumitru Gheorghe în mahalaua boerească.

Mateiu lângă bis. Stroia Stoica la biserica boerească Gheorghe lângă bis. sf. Gheorghe Alexandru Kriste tt tt tt Domnească Nicolaiu tt sf. Dumitru Constantin Constantin Grosu tt tt tt Ivan Sârbu ,t Proorocul Samoil Tanasie tt tt Ungureanu tt tt tt în Tăbăcari Vasil« Suma

Nr. 31.

Focşani, 1833. Mai 24.

20 20 25 12 15 18 20 50 25 15 8 14 13 255 de copii

(ss) C. Paulovici

MIH. POPESCU

90 Nr. 19.

Raportul prof. şc. publ. din Focş.-Mold. prin care arată greutăţile ce întâmpină pentru progresul învâţâturei.

Către cinstita Epitropie a învăţăturilor publice în Principa­ tul Moldaviei.

Cu toată supunerea aduc întru ştiinţa cinstitei Epitropii cum că şcoala publică ţinutală din poliţia Focşani simpte mari înpedicări în învăţătura copiilor din lipsa următoarelor lucruri: 1. Casele închiriate pentru şcoala aceasta pe lângă neîncăperea odăilor de parados se află şi înprimejdie de dărâmare cu totul.

2. Numărul şcolarilor particularinici nu să înpuţinează ci din potrivă sporeşte din zi în zi.

3. Lemnele trebuitoare spre încălzirea odăilor şcoalei nu fce dau de către Eforia oraşului în vreme cuviincioasă în timpul iernei.

4. Reperaţia mobililor şcoalei şi de altor acareturi a şcoalei nu vroeşte Eforia oraşului a face fără dezlegarea înalt cinstitului departament.

Drept care cu toată supunerea fac repetuită rugăminte ca să binevoiască cinstita Epitropie a pune la cale fără pregetare îndeplinirea lipsei mai sus numitelor lucruri ca să înceteze înpedicările făcute învăţăturei copiilor, până acum urmate. (ss) C. Paulovici Nr. 46.

1834 August 30.

Focşani Nr. 20.

Raportul postelnicului lord. Pruncul prin care arată că primeşte însărcinarea de inspector.

Către cinstita Epitropie a învăţăturile publice din Princi­ patul Moldaviei.

Postelnic Iordache Pruncul.

Adresa cinstitei Epitropii cu Nr. 184 prin care mă însăr­ cinează cinstita Epitropie de agiutor la inspecţia începerii zidirii di şcoală ce ar avea a să face aicia în Focşani spre urmarea învăţăturilor publice.

Cu toată cinstea şi supunerea am primit şi plecat răspund

Casă din Vrancea Aquarellă de D. CERDĂCESCU

' I

!

!

I

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

93

că tot acea ce s'ar atârna de a mea putinţă şi ar cere trebuinţă de agiutoriul meu făgăduesc a nu cruţa ori ce silinţă şi osârdie.

1932 Decembrie 1.

Focşani

(ss) Iordache Pruncul Postelnic.

Nr. 21.

Raportul lui Axiale prin care arată situaţia şc. din Focşani.

DACLAD. Jos iscălitul cu supunere aduc la cunoştinţa cinstitei Epitropii arătarea profesorului şcoalei din Focşani că în urmarea revărsărei apelor din vara trecută, acea şcoală mutată provizo­ riu într'un han, tot acolo urmează până acuma şi pentrucă atât nepotrivirea localului cât şi a încăperei aduce mare sminteală şi inpedică învăţăturile, apoi să roagă a să înlesni o altă casă po­ trivită cu însuşimea unei şcoli.

Nr. 8.

Iaşi, 8 Noembr. 1838.

(ss) Axinte.

Nr. 22.

Raportul postelnicului Pruncul prin care arată licitaţia ţinută pentru clădirea şcoalei publice din Focşani.

Cinstitei Epitropii a Şcoalelor publice din Principatul Moldaviei.

STAROSTIA PUTNEI RAPORT. Zidirea casei de şcoală ce urmează a să face în acest oraş, după deslegarea cinstitului Departament prin porunca cu Nr. 13146 scoţându-se prin mezat a să da în otcup, la strigarea I-ia, ce astăzi s'au făcut în presutvia acestei starostii au eşit cel mai de jos preţ la 950 galbeni, cu care s'au arătat ohamnic D: pitar Vasile Pătraşcu.

Pentru care de datorie socotindu-se cu supunere a aduce şi la cunoştinţa cinstitei Epitropii. Preţul ce au eşit la I-ia stri­ gare, adică începutul de la 1500 galbeni în jos, cu care preţ l'au fost cerut D: paharnic Dumitrachi Vidraşcu, şi după prima strigare s’au scoborât până la 950 galbeni, să nădăjdueşte că până la harasiruri se va putea găsi muşteriu şi mai cu jos preţ după silinţa ce se întrebuinţează din partea starostiei.

Nr. 6812 1838 Iulie 25,

(ss) Pruncul poştei.

MIH. POPESC U

94

Nr. 23.

Situaţia banilor încasaţi şi cheltuiţi pentru şcoala publică din Focşani.

3

«03

»J

-O i .v, O W

3

3 w-

"S-2-1 3^ Cl) o ^

3

•V/D « 0) c

u 3 *Î2 « OQ

5000 5000 4000 8710

5000 5000 4000 450

1000 100 100 150 200 1843

700

« 'S. (U g

>«

li

Socoteala şcolei publice de banii ce au fost închi­ puiţi şi hărăziţi ca să se dea pentru facerea acestei binale» Cum s'au strâns aceşti bani şi cum s'au cheltuit.

PQ 3

8260

1643

300 100 100 150 200 200

26103 16993

9010

hărăziţi de prea înălţatul Domn. daţi dela eforia oraşului Focşani, daţi de răposata spătăreasă Eleni Rasu. hărăziţi de obştea târgului Focşani după isvodul din 1834 iscălit de evreii acestui oraş. hărăziţi de egumenul M-tirei Mera. 700 daţi de Elena Pastia» Polcovnic Diţă Langa.

Paharnic Costachi Leondari.

Postelnic Costachi Catargi. hărăziţi şi daţi în urmă de neguţătorii acestui oraş dubă osebit izvod.

16993 luaţi de mine precum să arată şi daţi pre­ cum în ţos să arată... însă.

11025 în 315 galbeni daţi antreprenorului şcoalei câştul I-iu după contract precum âdeverează Dumnealui.

2260 daţi D. paharnic Costache Elefterie pentru locul pe care s'au clădit şcoala acăruia documenturi sunt încă la mine inpreună cu adeve­ rinţa de plata banilor.

3308 daţi iarăşi antreprenorului în socoteala câştului II-lea cu osebite adeverinţe ce sunt la mine bez alţi bani ce i s'au mai dat din partea mea spre înplinirea facerii acestei clădiri cu osebite săneturi a D. antreprenorului după care urmează a-mi plăti D-lui mie cu alor dobândă.

16993 Tablă de câţi bani au luat D. antreprenorul şi cât i să cuvină să mai ia.

22050 au avut să ia în 630 galbeni după contract.

14333 au luat dela mine precum în sus se arată.

7717 rămâne să mai ea D. antreprenorul spre în­ deplinirea sumei tocmite după contract.

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI Nr. 24.

95

.

Raportul poştei. Pruncul prin care arată situaţia, clădirei nonei şcoli publice din Focşani.

Către cinstita Epitropie învăţăturilor publice în Principatul Moldaviei.

Comitetul de Inspecţie al Şcoalei din Focşani.

RAPORT. Asupra celor cuprinse prin porunca cu Nr. 13 spr răspuns cu toată supunerea să aduce la ştiinţa cinstitei Epitropii, că gătirea casei pentru şcoala publică din acest oraş până la 10 mult 15 a viitoarei luni Octombrie va lua sfârşit când să vor putea muta în ele şi mobilile şcoalei şi elevi spre a urma cursul învă­ ţăturii. întârziere au urmat de nu s'au putut găti mai de timpu­ riu din pricină că nu s'au dat D : antreprenorului toţi bani după contract, aflându-să şi până acum o sumă încurcată de Dmnealor Epitropi cari nu o slobod sub propunere că ar fi întrebuinţat-o în oare care meremeturi, ce nici s'au văzut nici s'au întrebuinţat în lucrarea şcoalei. Pentru care acest comitet cu tot respectul roagă pe cinstţta Epitropie că dacă va socoti să comandaricească în nadins ce o veni aici, carele să caute şi socoteala cu bani Epitropiei şi pentru cei primiţi de Dumnealor şi să primească şi casele de la D : Antreprenorul ca să nu fie acest comitet în grea răspundere. (ss) Pruncul postelnic, Nr. 4.

1840 Sept. 6. (ss) Iordache paharnic.

Focşani Rezoluţie 1840 Sept. 30 zile. Să să scrie pedeoparte De­ partamentului din lăuntru ca să însărcineze pă D. ispravnicul acelui ţinut de a face lămurită cercetare despre banii cheltuiţi de D: spătar Asanache Dan şi să vadă dacă şi însuşi binaua ridicată pentru şcoală este făcută întocmai după planul trimis de Epitropie, iar pentru D. Comitetul de inspecţie se va face cu­ noscut aceasta.

Nr. 25.

Raportul Comit, de Insp. al şcoalei publice din Focşani prin care se iere cercetarea gestiunii fondului pentru clădirea şcoalei publice.

Către cinstita Epitropie a învăţăturilor publice.

Comitetul de inspecţie al Şcoalei publice din Focşani,

1

96

MIH. POPESCU

Deşi comitetul acesta prin raportul cu Nr. 4 au încredinţat pe cinstita Epitropie că casele menite pentru şcoala publică din acest oraş să vor găti până la 15 a trimistrului Octombrie. Dar aşa precum tot prin acel raport s'au adus la cunoştinţa cinstitei Epitropii pricina pentru care ele nu s'au putut găti mai timpuriu şi pentru că tot din acea pricină (poate că şi din a Antreprinorului nesilinţă) nici până acum nu s’au gătit precum să va încre­ dinţa cinstita Epitropie din alăturatul răspuns în copia Antre­ prenorului ce au dat otnoşeniei acestui Comitet carele şi înscris şi în multe rânduri şi verbal n’au făcut silinţă ca să gătească casele. Şi fiindcă banii ce are a mai lua Antreprenorul precum s'a mai înconştiinţat cinstita Epitropie sunt de însuşi strângătorul lor întrebuinţaţi în cumpărare de materialuri pentru şcoală încă de pe la 1835 pe care iarăşi acela le-au resipit prin vânzări cu folos încă şi trecând vreme multă acum pricinueşte ai da în loc să-i răspunză cu dobândă şi folosuL ce au eşit din vânzarea ace­ stor materialuri.

Cinstita Epitropie este rugată să bine voiască a mijloci prin locul competent a să răspunde arătaţii bani: de la cine vor fi ţinuţi ca să nu mai aibă asemenea cuvinte Antreprenorul şi tot odată a să indatori şi pe Antreprenor să le gătească mai curând că vremea s'au răcit iarna s'au apropiat a sosi şi urmează nea­ părat trebuinţa a să muta şcoala de unde acum să găseşte într'o încăpere potrivită cu N-rul şcolarilor.

Asemenea binevoiascâ cinstita Epitropie precum şi ^u Nr. 4 s'au făcut rugăminte să comandarisească un înadins cinovnic al ei, să vie să cerceteze aşezarea şi bunătatea caselor acestora de sunt după plan şi contract şi să le şi primească de la Antre­ prenor ca nu cumva comitetul să fie în vre’o răspundere.

Nr. 10.

1840 Noembrie 11.

Focşani

(ss) Iordache paharnic.

Rezoluţia. Să scrie departamentului din lăuntru ca să orânduiască un înadins cenovnic spre a cerceta şi a lămuri banii hărăziţi pentru această şcoală ce se află la D : spătar Asanachi Dan, asemenea a lua pe seamă, şcoala zidită de la Antreprenor şi să vadă dacă este făcută întocmai după plan şi contract de care apoi va raportui Epitropiei. f840 Noembrie %\.

(ss) Cost. Şuţu,

ISTORICUL ŞCOALELOR DIN FOCŞANI

97

Nr. 26.

Raportul antreprenorului, şcolar Bontaş privitor la situaţia nonei clădiri a şcoalei publice.

Către cinstitul comitet de inspecţie al şcoalei publice din Focşani.

Jos semnatul antreprenor al şcoalei publice din oraş cu cinste răspunde la adnoşenia cu Nr. 2 şi 5 că lucrarea în săvâr­ şirea acestei zidiri n'au contenit şi până în 10 zile negreşit în tot se va găti. Atât numai este plecat cinstitul comitet ca să binevdiască a stărui către locut cuvenit a mi se răspunde 100 galbeni ce am a mai lua din coprinderea contractului de vreme ce nu mi s'au răspuns şi i-am întrebuinţat din avutul meu. In privinţa casei rămâi a găti zidirea nesăvârşită luând această stimă a câştului al doilea, ce era anume să răspundă odată la punerea ferestrelor mi s’au dat para cu câte para dar apoi din acea sumă mă găsii răbdător şi până astăzi de însemnata sumă a galbenilor, bine înţelegându-se că această întâmplare a jos iscălitului a fost în privirea ca să nu râmâe această zidire aducătoare de folosul tinerime! în nesăvârşire pentru lipsa banilor la vadelele contrac­ se da de urmare acestei tului încheeat pentru care mă rog sume. (ss) Căminar Scarlat Bontaş.

Noemvrie 6. (va urma)

MIH. POPESCU

7

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI. Călăuza unui oraş foloseşte călătorului străin pe care in­ teresele sau gustul de plimbare l-ar îndruma pe acolo ; dar o asemenea lucrare interesează în aceeaşi măsură şi pe localnici* Oricît ai cunoaşte oraşul în care locueşti, răinîn totuşi cartiere pe care întîmplarea a făcut să nu le poţi cerceta. Şi chiar dacă ai colindat toate colţurile oraşului, nu poţi afirma că-1 cunoşti sub toate aspectele şi din toate punctele de vedere.

Pînă acuma oraşele mai mici nu s’au bucurat de atenţiunea alcătuirii unei călăuze, din pricina lipsei interesului comercial pe care îl prezintă o asemenea lucrare. începutul făcut cu Focşani, sper să fie de bun augur; nu va trece multă vreme şi vom vedea că şi alte oraşe de aceeaşi categorie se vor îmbogăţi cu astfel de călăuze !

Ca efect imediat al acestor ghiduri desvoltate vom avea interesul turistic, care va face ca în oraşele acestea mici să se abată mai mulţi călători ca pînă acuma.

Mai cu seamă pentru aceştia am alcătuit această călăuză, care inlăturînd balastul din monografii, vrea să dea cetitorului mai mult decît poate da un ghid.

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ.

Oraşul Focşani este aşezat la „vadul moldo-muntean“, la poalele Subcarpaţilor, care au aici cele mai mari înălţimi din ţară culminînd la N-V. oraşului cu Măgura Odobeştilor (1001 m.), înăl­ ţime deopotrivă de interesantă şi frumoasă. Privind o hartă la 0 scară mică, distingem în împrejurimile oraşului tr$i trepte;

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI »

99

j

spre V. Subcarpaţii, la mijloc o cîmpie netedă, în mijlocul căreia e aşeşat oraşul şi spre E. joasa luncă a Şiretului — nodul hi­ drografic care atrage toate apele, ferind aşezările din cîmpie de nundaţii.

Ca orice oraş de şes, Focşanii nu au poziţii pitoreşti, dar

Fig. 1. Focşani —vedere generală (spre N.). clişeu N. Rădulescu

au norocul de a avea împrejurimi frumoase care să atragă pe turişti. In adevăr, spre apus călătorul care a admirat din tren linia gingaşă a dealurilor, dacă s’ar încumeta în călătorie pe o

'

■

'

"

v-:: •j I!

MS

2 C

S*SSi

56*

m

Fig. 2. Foc >ani — vedere generală (N. E.). clişeu N. Rădulescu

rază de 15 Km. ar putea admira podgoria cu satele ei mari şi bogate, şi ar vizita schiturile Tcirniţa, Scinteia, Buluc sau frujnpasa roţnăştiţ-e Mira, toate aflătoare în jurul Măgurei Qdobeşti;

4 .

N. AL. RĂDULESCU

100

iar dacă sar osteni să urce Măgura pînă în vîrful ei, i sar deschide ochilor o rară perspectivă : spre apus Vrancea mărgi­ nită de crenelurile munţilor, iar spre răsărit cîmpia Dunării, în­ tinsă şi netedă ca şi marea care o acoperea altădată. Şi în ţi-

Fig. 3. Focşani — vedere generală (spre E.). clişeu N. Rădulescu

# nutul Rîmnicului, pe aceeaşi rază, se pot vizita schiturile Coteşti, Dălhăuţi. şi Vărzâreşii, ascunse prin pădurile de fag. Aceasta, cu atît mai mult, cu' cît oraşul Focşani — deşi capitala judeţului

Fig. 4. Focşani - vedere generală (spre S.). clişeu N. Rădulescu

Putna are sub influenţa lui economică o treime, din jud. R.-Sărat, fiindcă e aşezat chiar la hotarul dintre aceste două judeţe, la trei km. N. de rîul Milcov. Mai e de remarcat faptul că oraşul

I aiBUOTEW

np'.ŢRÂlk

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI : REGIONAL* PUŢNAj^ Focşani se află la vechea graniţă dintre cele două foste voevodate, Moldova şi Muntenia, ceea ce ne explică ambele influenţe, care fac ca oraşul Focşani să fie caracteristic din acest punct de vedere.

Oraşul nu are variaţiuni de teren. Altitudinea este între 55-65 m. deasupra nivelului mărei, panta fiind foarte domoală, dinspre V. spre E. Ca accidente de teren avem pîrîiaşul Cacaina din N. Oraşului, colector al multor murdării şi un alt curs de apă — astăzi complet astupat în oraş, (se poate urmări însă pe hartă) care forma pînă la 1859 hotarul dintre Moldova şi Mun- ' tenia. Ambele ar putea fi socotite ca văi părăsite succesiv de

Fig. 5. Focşani — vedere generală (spre V.) clişeu N. Rădulescu

Milcov, din pricina multelor sguduiri geologice ale faliei Nereju, Focşani, Nămoloasa, Insula-Şerpilor.

Din cercetările recente şe dovedeşte că împrejurimile ora­ şului Focşani formează cel mai puternic centru seismic al ţării.

Din timpuri foarte vechi s'au produs aici o serie de cutremure cum a fost cel din 1838 — care au îngrozit populaţia. Pe cărţile bisericeşti din oraş se găsesc foarte multe însemnări pri­ vitoare la cutremure. Totuşi nici odată acestea nu au trecut de gr. IX după scara Rossi-Forel, ceea ce arată că au produs nu­ mai stricăciuni, fără să fie catastrofale.

Climatul este continental, de nuanţă excesivă. Următoarele date, calculate de noi pe timp de şase ani (1900-1905), după observaţiunile Institutului meteorologic, ne confirmă acest lucru,

/fw

102

N. AL. RĂDULESCU

Temperatura medie, anuală este de 9,9° C. Socotind pe anotimpuri avem următoarele medii : Primăvara 9,5° C. 21,2° C. Vara Toamna 10,4 C. Iarna — 1,6° C. Pentru a da o idee şi mai exactă de variaţia temperaturii dăm mediile lunare :

Fig. 6. Biserica Sf. loan — Catedrala oraşului. clişeu N. Rădulescu

I. F. M, A. M.I. I. A. S. O. N. D. — 4,3 0,2 3,49,6 15,6 20,1 22,0 21,6 16,311,0 3,9—0,9 Temperatura cea mai ridicată — pentru perioada intrată în calcul — a fost de 38°,3 C. (August, 1905). Iernile sunt foarte reci, termometrul scoborîndu-se şi sub — 20° C. Vintui dominant este Crivăţul, deşi se simte şi Austrul adesea. Primul aduce oscădere bruscă de temperatură şi îm­ piedică circulaţia, iarna,cu troianele de zăpadă pe care ie de-

«

CĂLĂUZA ORAŞULUI. FOCŞANI

• 103

pune. Drumul Crivăţului e înlesnit şi de faptul că aici, între Măgura Odobeşti şi M-ţii Dobrogei, el găseşte şesul ca un jghiab care-i permite să se scurgă spre Bărăgan.

Ploile cad într o cantitate medie de 514 m. m., în cursul unui an, perioada cea mai ploioasă fiind lunile Mai, Iunie, Iulie.

August şi Septembrie sunt luni secetoare, căutate de turişti şi excursionişti.

Din punct de vedere biogeografic oraşul se află în ante­ stepă. Altădată, în locul oraşului a fost pădure, ca în mai toată

Fig. 7. Banca Naţională. clişeu I. Braun

ţara noastră. Documentele vechi pomenesc despre pădurile din jurul oraşului din care şi astăzi se găsesc cîteva petece izolate: CringuL Petreşti (loc căutat de Focşăneni în deosebi vara), pă­ durea dela Casa Apelor, pe lingă care trece „drumul luminilor1' — o dovadă că altă dată a fost aici un luminiş de pădure, pădurea B'jgana, pădurea Urseşti, etc. Din loc în loc se văd pe cîmp —1 în jurul oraşului — stejari bătrîni, care de sigur că nu au crescut izolaţi, ci sunt martori care au fost cruţaţi, atunci cînd a fost secată pădurea.

Despădurirea a ajutat la înaintarea stepei, cu seceta prelun­ gită şi cu arşiţa excesivă din timpul verei şi gerurile aspre ale iernei.

M.' AL RĂDULESCU

(04

In general, oraşul are o aşezare geografică bună, cu posi­ bilităţi de desvoltare în viitor, într'o regiune sănătoasă, încit nu se făcea o greşală dacă se alegeau Focşanii drept capitală a Ţării, aşa cum a fost vorba în atîtea rînduri.

Fig. 8. Liceul Unirea. clişeu F. Koroschetz

Fig. 9. Şcoala Comercială de băeţi clişeu I. Braun

TRECUTUL ORAŞULUI. Oraşul Focşani, ca mai toate oraşele de şes, este o for­ maţie nouă. Naşterea sa se datoreşte unor împrejurări istorice pe care le vom arăta îndată.

E pomenit pentru întîia oară că exista la 1572, după cum

CĂLĂUZĂ ORAŞULUI FOCŞANI

105

reiese dintr un document al lui Alexandru-Voevod al Munteniei, care purtase cu Ion-Vodă-cel-Cumplit lupte crîncene, în jurul oraşului.

Se ştie că Domnii Moldovei au avut mereu aţintiţi och:'i spre ţinutul Putnei, care era un teritoriu în litigiu între Mun­ teni şi Moldoveni. In 1482 Ştefan-cel-Mare anexează acest ţinut pentru totdeauna şi trasează un hotar care să despartă cele două voevodate. Documentele vremii nu pomenesc nimic de Focşani, ceea ce înseamnă că în acel timp oraşul nu exista.

Fig. 10. Aspect dm grădina publică. c’işei: N. Rădulescu

Era insă atunci un drum mare care parcurgea valea Şire­ tului, trecea pela Focşanii de astăzi şi se îndrepta spre R.-Sârat, Amindouă voevodatele au întemeiat la graniţă, pe acest drum zis al lui Ro tompan, vămi.

Pentru serviciul d* vamă s’au adus aici desigur paznici şi slujbaşi dintre care unii au fost împroprietăriţi. Dealungul dru­ mului erau cîteva sate: Sîrbi sau Brăinleşti (pomenit încă depe vremea liţi Ştefan-cel-Mare), Scăeşti (secolul XVII), Orbeai (Str. Tăbăcari de azi) Mnnceleni (Bahnele de azi) şi probabil un sat al familiei Focşa (în Muntenia) care a şi dat numele oraşului de mai tîrziu.

Ca şi Sibiul sau Braşovul care s’au desvoltat fiind la gra­ niţă, în dreptul trecătorilor, aşa s’a născut şi oraşul Focşani, ca

N. AL. RÂDULESCU

(Of)

o staţiune de graniţă, la vadul de trecere de aici, satele pome­ nite mai sus desvoltîndu-se mereu graţie vămii, autorităţilor, con­ trabandelor şi călătorilor, care vrînd-nevrînd trebuiau să poposiască aici. Unindu-se între ele cu timpul, aceste sate au dat naştere la două tîrguşoare: Focşanii-Moldovei şi Focşanii-Munteni.

Creşterea oraşului s'a făcut foarte încet, datorită veşnicilor lupte dintre Munteni şi Moldoveni care au urmat după moartea Iui Ştefan-cel-mare, pentru ţinutul Putnei. Abea pela începutul veacului al XVII, pe vremea lui Vasile Lupu, acest sat mare e pomenit ca tîrg. Oraşele acestea s'au desvoltat separat, s'au în-

i

Fig. 11. Mausoleul eroilor.

clişeu M. Rădulescu fluenţat reciproc, trecerea dela Munteni la Moldoveni şi invers, făcîndu-sa cu uşurinţă. In 1862 Domnitorul Alexandru I. Cuza a decretat unirea celor două tîrguri, ceea ce a inspirat şi stema oraşului: două femei care-şi dau mîna. Totodată reşedinţa ju­ deţului R.-Sărat s'a mutat din Focşanii-munteni, unde fusese pînâ atunci, la R.-Sărat.

In desvoltarea sa oraşul a fost împiedecat de desele prădăciuni ale Tătarilor, care nu se mulţumiau numai cu prada, ci mai dădeau şi foc oraşului. Se pomenesc năvălirile din 1636, 1758, 1759 etc.

Alteori oraşul a fost incendiat şi de mîini creştine : astfel la 1653 Vasile Lupu arde Focşanii-munteni; la 1821 Eteriştii

CĂLÂUZA ORAŞULUI FOCŞANI

107

conduşi de \asile Caravia, în drum dela Iaşi la Bucureşti ard şi pradă oraşul, puntruca după cîteva luni cneazul Gh. CantacuzinoDeleanu, care scăpase din măcelul dela Tîrgovişte, cu 300 de zavergii, să ardă iar Focşanii. Ba pe timpul ocupaţiei ruseşti din 1854 a ars şi mînăstirea Sf. Ioan chiar. Ţinutul Putnei s a bucurat de conducători luminaţi. Pomenim pe i/îiron Costin şi lou Neculce care au avut dregătoria de sta­ roste de Putna şi care au locuit la Focşani, probabil, în acel timp.

Uneori oraşul a fost loc de refugiu pentru domnii pribegi.

Aici a găsit adăpost Constantin Cantemir în 1687 şi tot aici s'a refugiat în 1807 Constantin Ipsilante, fiind urmărit de Turci. Tot aici s'a celebrat nunta lui Gheorghe Bibescu, Domnul Munteniei, cu Mariţa Văcărescu, naş fiind Mihai Sturdza, Domnul Moldovei.

Nunta s’a celebrat la mănăstirea Sf. Ioan (1845) oraşul tot fiind în sărbătoare.

Au fost şi călători celebri, care mergînd prin ţările noastre, au trecut prin oraşul Focşani, şi care în memoriile lor de călătorie ne dau informaţiuni preţioase despre oraş. Astfel avem pe Marcus Bandiţii, Arhidiaconul Paul de Alep nepotul şi însoţitorul Patriarhului de Antiohia Macarîe, Hrizant, patriarhul Ierusalimului, Anatole de Demidoff—casă nu pomenesc decît pe cei mai însemnaţi.

Dintre bătăliile date aici, remarcăm pe cea din vara anului 1789 între Ruşi şi Austriaci pe deoparte şi Turci (cu ajutor romînesc) pe de alta. Ruşii erau comandaţi de Suvarow şi Austriacii de Prinţul de Coburg. După o crîncenă rezistenţă în inte­ riorul Mănăstirei Profetul Samuel, Turcii se retrag. Oraşul e prefăcut cu acest prilej aproape într'o ruină.

Cu prilejul Unirii principatelor, Focşanii joacă un rol de seamă. Aici se întîlnesc in taină unioniştii munteni cu cei mol­ doveni. Cîtva timp a fost vorba ca oraşul să devină capitala ţării.

La 1859 se instalează în oraş Comisia Centrală (care a lucrat în-localul Arestului şi al Cercului militar de azi) cu scopul de a unifica legile ţării, conform conferinţei dela Paris. La 1862 Comisia Centrală se desfiinţează şi oraşul începe să-şi mai piardă din prestigiu.

De numele acestui oraş se leagă şi un eveniment dureros: e vorba de încheierea armistiţiului între Romîni şi Puterile cen­ trale, premergător păcii dela Buftea. Semnarea armistiţiului s'a făcut în casele familiei Apostoleanu.

Biserica Stamatineşti.

Gravură în lemn

de DIMITRIU-NICOREŞTI

1

•/

u.-

: >. • . .

.*i ;

;

J

I

■r'

AY

Jpifei , s

[•

iAM“ '--- ~ ■4

r~ Strada Coteşti.

Gravură în lemn de DIMITRIU-NICOREŞTI

N. AL. RĂDULESCU

110 ÎNFĂŢIŞAREA

actuală a oraşului.

Suprafaţa oraşului este de 607 hectare —fără să socotim islazurile şi comunele suburbane — avînd un perimetru de 10308 metri — după planul ridicat de Ing. P. E. Radovici.

Focşanii au o reţea complicată de străzi, lucru explicabil dacă ţinem seama că oraşul s'a format prin alipirea mai multor sate. Din această pricină călătorul se orientează cu oarecare greutate. Răul acesta nu se va remedia decît atunci cînd oraşul va avea un plan de sistematizare.

In Focşani sunt 204 străzi cu o lungime totală de 74 km.

Cele principale sunt pavate cu piatră cubică (2950 m); străzile secundare sunt pavate cu piatră de rîu (22.644 m) sau şoseluite cu pietriş (43.370 m). Suprafaţa ocupată de străzi este de 13,30 hectare.

Curăţenia oraşului se face cu greu, deoarece oraşul nu are pantă naturală; canalizarea s’a făcut în anul 1912 şi numai în unele părţi ale oraşului (10.661 m.). Canalul colector merge dela bariera Brăilei, şi se varsă în Milcov, avînd diametrul interior de 2 m.

In oraş se poate intra pe mai multe bariere, dintre care mai însemnate sunt bariera Bucureşti şi Mărăşeşti, la capetele căiei Cuza-Vodă, care nu e altceva decît parcursul şoselei naţio­ nale prin oraş. Celelalte bariere sunt: bariera Brăilei de unde începe şoseaua judeţeană Focşani-Brăila, bariera Galaţi la şo­ seaua judeţeană Focşani-Galaţi, bariera Amorţiţii, bariera Vtăti­ cii — foarte frecventată —, bariera Floreşti, bariera Odobeşti, bariera Coteşti şi bariera Corbu.

O vedere generală a oraşului se poate obţine cu mare greutate, deoarece nu există nici o înălţime de pe care să se poată privi oraşul. Vederile din lucrarea noastră sunt luate din turnul foişorului de foc.

Oraşul e împărţit în patru părţi de strada „Mare a Unirii." care străbate oraşul dela N. la S. şi de Bulevardul Lascăr Catargiu care se continuă cu Str. I. C. Brătianu, dela V. la E. Apoi sunt o sumă de străzi radiare, care merg la barierele amintite mai sus: Coteşti, Odobeşti,, Galaţi şi Brăilei. O altă stradă fru­ moasă care trebue remarcată este Bulevardul P. P. Carp cu o viguroasă plantaţie de castani. La capătul de V. al acestui bule­ vard se află Primăria i^r la cel E, Tribunalul. Alte clădiri

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI

111

impunătoare sunt Palatul administrativ, Banca naţională şi mai ales frumosul teatru comunal „Maior G. Pastia", toate aflate pe Str. I. C. Brătianu. Liceul „Unirea“ de băeţi, Liceul de fete, Şcoala comerciala, Şcoala profesională şi Institutul de surdo-muţi se bucură de clădiri mari şi moderne. O clădire importantă, dar din nefericire neterminată, este „Ateneul Popular1', donaţia Maio­ rului Gh. Pastia.

Fig. 13. Monumentul „Semn de hotar". clişeu F. Koroschetz

Pentru alimente oraşul are 2 mari pieţe : piaţa Moldovei şi piaţa Munteni. O piaţă încăpătoare, care are nevoe de mai multă solicitudine e piaţa Finariei (Ştirbey-Vodă); spre V., lingă bariera Vrancei e Oborul de vite, cai şi cereale, unde se face tîrg săptămînal, în fiecare Miercuri. . a .

Grădina publică şe află aproape de centrul oraşului, in piaţa

112

N. AL. RĂDULESCU

Munteni. E fosta grădină a Mînăstirii Sf. Ioan, azi catedrala oraşului, şi deşi e mică în suprafaţă, e admirabil îngrijită. Mai sunt şi cîteva squar-uri noi, care dau oraşului un aspect mai vesel. Se găsesc: pe străzile Coteşti şi Ghergheasa, în faţa Tri­ bunalului, în faţa Spitalului Profetul Samuel şi în jurul bustului lui N. Săveanu.

In general oraşul are o vegetaţie foarte bogată, grădinile particulare fiind bine îngrijite şi împodobite, mai ales cu trandafiri.

Vara însă se simte lipsa apei. Oraşul se alimentează cu apă de isvor: dela Babele, sub poalele Măgurei Odobeşti (dis­ tanţa 25 km., debit 6500 m. c. în 24 ore) şi dela Mieru (distanţa 4 km., debit 1500 m. c.). Vara debitul scade şi grădinile suferă cele dintîi efectul lipsei acesteia.

Se găsesc în Focşani 3 băi: baia Frăţia, Aslan şi baia garnizoanei. Nu au confortul necesar ceea ce ar explica — par­ ţial — lipsa clientelei. Pentru timpul verei ar trebui să se ame­ najeze între satele Jorăşti şi Mirceşti o plajă pe unul din ban­ curile de nisip existente pe Putna, făcîndu-se drumul cu autobuze de cursă.

In Focşani se găsesc mai multe cimitire : cimitirul Nordic (A. B. 3) cu alte doul despărţituri: cimitirul catolic şi militar; cimitirul sudic (K. L. 3); cimitirul Sf. Mina împreună cu cimiti­ rul german (E. 12); cimitirul Sf. Dumitru (F. 13), cimitirul armean (G. 1); cimitirul eroilor (M. 10) unde se află şi mansoleul (N. 10) şi cimitirul evreesc aflat pe şoseaua Focşani-Tecuci.

Cartierele mai însemnate ale oraşului sunt: Vilcele (S. V.), Tăbăcari (V.), Cartierul C. F. R. (V.) şi Bahnele (E.). Acestea au o populaţie foate numeroasă iar locuitorii au în cea mai mare parte ocupaţiuni agricole.

Oraşul Focşani are şi mai multe comune suburbane care se află însă la prea mari distanţe de oraş şi în administraţia cărora oraşul nu se amestecă de loc. * Acestea sunt: FloreştiSlobozia (distanţa 9, 5 km, 697 locuitori) Clmpineanca (distanţa 2, 5 km., 1601 locuitori); Miudreşli-munteni (distanţa 4 km., 653 locuitori); Mindreşti-Moldova (distanţa 4 km., 259 locuitori) Petreşti (distanţa 3, 2 km., 475 locuitori) şi Vinători (distanţa 5 km., 609 locuitori).

Aceste comune suburbane sunt strîns legate de oraş din punct de vedere economic, Altfel, sunt izolate şi nu au nimic

-

i.

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI

113

deosebit de celelalte sate. Şi nu prevedem pentru oraş o desvoltare aşa de mare, incit să şi le alipească de fapt, nu formal cum sunt astăzi.

POPULAŢIA. Oraşul Focşani a crescut foarte încet, după cum se poate vedea şi din cifrele de mai jos, date de unii călători care au trecut pe la noi: In 1802—1803 Htigas Ingigian găseşte 6—7000 de locuitori dintre care 200 de Armeni.

In 1817 William Mac-Michael din Oxford găseşte 5000 de locuitori.

In 1837 o descriere germană anonimă ne dă 4000 (!) de locuitori.

In 1839 Contele de Moriolles găseşte 9000 de locuitori şi 2000 de case.

In 1859 /. Io nescu dela Brad găseşte 9752 de suflete dintre care 1472 Evrei (statistica 1868).

In 1899, recensămîntul dă 23.601 locuitori.

Recensămîntul din 1912 a găsit 25.066 locuitori dintre care 13.860 bărbaţi şi 11.206 femei, locuind 3914 case.

Datele cele mai noi sunt ale recensămîntului din 1930, care arată că în Focşani există 28.505 locuitori, fiind 6297 capi de familie. Socotind însă şi comunele sub-urbane, numărul total se ridică la 32.799 locuitori, făcînd din Focşani al treilea oraş al Moldovei, după Iaşi şi Galaţi.

Referindu-ne la suprafaţa oraşului — fără comunele sub­ urbane — găsim că oraşul Focşani, are o densitate de 469 lo­ cuitori pe km2.

Sporul de populaţie este foarte mic însă, diferenţa între naş­ teri şi decese fiind neînsemnată. Următoarele date ne pot edifica : Născuţi:

Morţi:

Diferenţa:

95 521 616 Anul 1930 110 504 614 „ 1931 102 537 639 • „ 1932 Rezultă deci că în fiecare an populaţia oraşului se măreşte

CU o sută de suflete — în medie.

114

N. AL. RĂDULESCU

Pentru anul 1932, biroul populaţiei are trecuţi în registrele sale 3133 Evrei şi următorii minoritari: Ruşi (7), Turci (7), Ger­ mani (3), Iugo-Slavi (70), Ceho-Slovaci (12), Albanezi (30), Ar­ meni (87), Unguri (8), Bulgari (40), Austriaci (15), Persiani (9), Polonezi (18), Italieni (37), Greci (110).

Populaţia romînească este în mare majoritate (89n/0), streinii — inclusiv Evreii — fiind numai ll°/0.

CULTUL. Majoritatea populaţiei oraşului Focşani (88°/0) e de religie creştină-ortodoxă ; mozaicii, vin al doilea la număr (10°/o); restul sunt arieni, catolici, mahomedani etc. (total 2°/0).

Faţă de nevoile religioase, oraşul are prea multe biserici.

De aceea unele din ele s’au dărîmat, altele sunt închise, şi ma­ joritatea nu sunt îngrijite în bune condiţiuni.

Cea mai veche biserică .este Catedrala oraşului, biserica Sj. Ioan, zidită la 1661 de Grigorie Ghica al Munteniei, lucru ce se vede şi din frumoasa inscripţie dela intrare, care spune : „Acest sfint Locaş fiind zidit la Leat 1661 de către cel intru lericită amintire Domn Grigorie Gheorghe Ghica ; a fost înfrumuseţat acum de către ceL in fiinţă naciatnic prea o sfin­ ţitul Episcopul Troados Chiriu Timoftei Tesalonul, în cea mîntuitoare pentru Principatul Ţării Romîneşti, epocă a prea bu­ nului şi adevăratului urmaş ctitorul numit Prea înaltul Domn şi stăpînitor Alexandru Dimitrie Ghica Voevod, la anul niîntuitor 1840“.

In vechime, a fost mînăstire de călugări, avea moşii întinse, vii, locuri în oraş, parte dăruite, parte cumpărate. Avea ziduri, chilii, o grădină mare, dar a ars la 1854, după care mănăstirea nu s'a mai refăcut.

Tot atit de importantă, ca vechime, este biserica Domnească, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, care a fost făcută mai întîi din lemn, de Dafina, Doamna lui Eustratie Dabija, între anii 16651670. Nu are inscripţie. A ars de mai multe ori. La 1785 Iancul Razul, biv vel spătar a refăcut-o din piatră. Are picturi interesante şi mai ales odoare de argint artistic lucrate.

Biserica Sf. Neculai-Vechi (Str. S-lt. Botescu, în plan nr.

67) a fost tot mînăstire. La început a fost făcută din lemn şi e refăcută din piatră între 1700-1720, de Căpitanul de cazaci, Ştefu,

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI

115

Din biserica Sf. Neculai-Nou (Str, Umbrei, în plan nr. 64) a rămas astăzi numai o ruină. A fost în vechime mînăstire de călugări şi e ridicată din lemn între 1680-90 de popa Arsenie.

Arzînd la începutul veacului al XVIlI-lea, a fost refăcută din

L-~

Fig. 14. Monumentul independenţei. clişeu I. Braun

zid do Const. Năsturel biv vel paharnic. Chipul lui se vede pe peretele dinspre' apus, alături de cel al lui Nicolae Mavrocordat.

Biserica Ovhfenia din Tăbâcari — fostă probabil mănasa fost zidită la sfîrşitul veacului XVII (în plan nr. 54).

tire —

116

N. AL. RĂDULESGU

Biserica Sf. Dirnitrie a fost mănăstire închinată M-rei Agapia. A fost zidită de marele şetrar Vicol la 1700-1705 (Strada Asanache, în plan nr. 60).

0 clădire solidă are biserica Precista, ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat al Moldovei, zidită la începutul veacului al XVIII-lea.

Bine îngrijită, este bogată în odoare şi lucruri de artă. (Strada Precista, în plan nr. 55).

De mai mică însemnătate sunt: biserica Sf. Voevozi din Tăbăcari (în plan nr. 69) zidită la 1744—46 de Căpitanul Ah hai Cart, împreună cu preotul Pavel şi Avram Tăbăcarul, pe locul lui Ioniţă Zugravu; biserica Jelaboi zidită între 1760 —1770 de ciauşul Ioniţă Jălăbolu (în plan nr. 52); biserica Ouidenia din Armeni (în plan nr. 53) zidită la 1789, fostă metoh al Mănăstirii Vizantea; biserica Săpunarii, zidită la sfîrşitul veacului al XVIII (în plan nr. 57); biserica Sj. Neculai-Tabacari (în plan nr. 66),. zidită la finele veacului al XVIII; biserica Sf. Gheorghe-Vîlcele, capela cimitirului sudic (în plan nr. 62), zidită, probabil, în vea­ cul al XVIII; biserica Sf. Spiridon (în plan nr. 68) zidită la în­ ceputul veacului al XIX; biserica Sf. Nicolae-Stroe (în pian nr.

65) zidită la începutul veacului al XIX; biserica Sf. GheorgheOcol (în plan nr. 61), zidită tot la începutul veacului al XIX ; biserica Sf. Apostoli (în plan nr. 58) zidită între anii 1850 —1871 şi biserica Sf. Mina, zidită de Postelnicul Asanache Dan la 1820 — probabil.

De mare însemnătate istorică este biserica Proorocul Samael (în plan nr. 56), care a fost făcută la început din lemn şi apoi din piatră, de Const. Cehan Racoviţă, la 1756, pe un loc dăruit de I. Zugravu. Fostă mănăstire a fost asediată şi a avut de suferit în urma luptelor de mai tîrziu dintre Ruşi şi ,Turci.

Biserica Done, a fost zidită între 1694—1714 de vistierni­ cul Done pe timpul lui Constantin Basarab. A fost refăcută după focul din 1854. E frumoasă, încăpătoare şi e aşezată pe un dîmb care-i dă posibilitatea să domine strada (în plan nr. 51).

Impresionantă e ruina bisericii Stamatineşti, care a fost ridicată de banul Toma Stamatin la sfîrşitul veacului al XVIII plan nr. 70).

In oraş e şi o capelă militară, fosta biserică Robescu, zi­ dită^ de Costache Robescu în 1815.

Armenii au două biserici: una în str. Coteşti (în plan nr,

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI

117

74), zidită la începutul veacului al XVIII şi alta pe Str. I Brătianu (în plan nr. 73), ridicată la sfîrşitul aceluiaş veac. Mai au şi o capelă la cimitir.

Catolicii au o biserică, zidită la 1846 (în plan nr. 76).

Mozaicii au un templu (în plan nr. 78) care e zidit la 1895, pe locul unui vechiu templu ridicat la 1827, care a fost dărîmat de cutremur. Mai au şi alte trei mici sinagoge.

INVĂŢĂMÎNTUL. Odată cu aplicarea Regulamentului-Organic se introduce în Focşani şi învăţămîntul de stat. Pînă în 1832, erau în oraş mai mulţi dascăli de mănăstiri, care se ocupau în acelaşi timp şi cu predarea scrisului şi cetitului, celor care rîvneau să ajungă das­ căli sau preoţi. Şcoala nr. 2 de băeţi, care şi-a serbat de curînd centenarul, e cea dintîi şcoală primară din oraş.

Astăzi avem în Focşani: 4 şcoli primare de băeţi, 4 şcoli primare de fete, 1 şcoală complimentară de fete, 4 grădini de copii.

La şcolile acestea sunt înscrişi 2704 copii (dintre care 420 la grădini), dar numai 2361 elevi fracventează regulat. Învăţămîntul e predat de 42 învăţătoare şi 21 învăţători (în total 63).

Tot de învăţămîntul primar mai ţin : şcoala primară (cu 3 posturi) dela orfelinatul de pe lingă „Institutul de surdo-muţi’1, şcoala primară israelită (particulară, cu drept de publicitate) şi o grădină de copii, israelită.

Cea mai veche şcoală secundară din oraş este Liceul Unirea, de băeţi. întemeiat în 1866 ca Gimnaziu, se desvoltă din ce în ce şi e transformat la 1885 în liceu. Şcoală cu renume, are elevi străluciţi (Duiliu Zamfirescu, S. Mehedinţi etc.), în timp ce profesorii sunt în fruntea mişcărilor culturale ale oraşului. Lo­ calul, spaţios şi impunător, are săli de clasă după ultimul con­ fort, un laborator bogat, un interesant muzeu de Şt.-Naturale un muzeu etnografic în care se oglindeşte vieaţa ţinutului, cine­ matograf etc. . ..... Liceul,-fiind, dublu, are 26 de catedre, cu 22 de profesori

118

N. AL. RĂDULESCU

titulari, iar restul suplinitori şi e frecventat de 537 alevi (anul şcolar 1932-1933). Are internat propriu, cu peste 50 de elevi.

Aici s'a desfăşurat şi o bogată activitate extra-şcolară din care enumerăm: revistele Propăşirea şi Revista Noastră (publicaţii ale elevilor), Societatea literară „Gr. Alexandrescu" (veche de 35 de ani) şi excursiile în Italia şi Franţa (în nr. de 7).

Fig. 15. Statuia Iui N. Filipescu clişeu I, Braun

Liceul de fete, întemeiat în 1920, are 350 de eleve cu 16 profesoare titulare şi 6 suplinitoare. In momentul cînd scriem aceste rînduri, Liceul de fete îşi clădeşte o impozantă clădire proprie. Odată cu înfiinţarea acestui Liceu, au dispărut pensioanele particulare din oraş, care din unele puncte de vedere lăsau de dorit.

Ca şcoale profesionale avem „Şcoala Comercială Elemen­ tară şi Superioară" de băeţi, şi „Şcoala profesională de fete".

.

CĂLĂUZA ORA$ULUi FOCŞANÎ

119

Prima a luat fiinţă în 1921, ca Şcoală Comercială elementară, şi fund susţinuta de Camera de Comerţ şi-a făcut local propriu în 1926, cind a început să funcţioneze şi „Şcoala Superioară de comerţ Are 238 elevi (105 la cursul elementar şi 133 la cursul superior) cu 9 profesori titulari şi 7 suplinitori. Din nefericire Şcoala Comercială superioară e extrabugetară, fiindcă a fost scoasă din bugetul statului, deşi e imperios necesară oraşului.

De altfel au mai fost desfiinţate încă două şcoli, şcoala normală de băeţi şi şcoala comercială elementară de fete.

Mai sunt „Institutul de surdo-muţi“ şi „Şcoal a inferioară de arte şi meserii“.

•< V.*

rw ...'•

„

„ A-9~-....... -------------------- :•

C

•,v ~

*■

f'XSAl

SteJI

s

-■a-'

Fig. 16. Cazarma Pompierilor clişeu N. Rădulescu

ORAŞUL CULTURAL. Societăţi culturale. In Focşani au fost multe societăţi culturale, care au avut o activitate pe acest tărîm. Multe din ele au dispărut, dar cele care au rămas lucrează intens — făcînd din acest punct de vedere oraşului un renume.

Secţia locală a Ligii Culturale este cea mai veche societate culturală din oraş. E întemeiată în 1891, tocmai anul înfiinţării acestei societăţi la Bucureşti. Primul preşedinte a fost profesorul D F Caian, o figură foarte cunoscuta a oraşului. Secţia desfaşoară astăzi o propagandă vie prin şezători săptămînale, prin

120

N. AL. RÂDULESCU

ajutoare date studenţilor, prin ajutorul dat unei comune din săcuime să se naţionalizeze etc.

Societatea Căminul, întemeiată imediat după războiu, a des­ făşurat o vie activitate întemeind o bibliotecă, făcînd propagandă cinematografică şi editînd gazeta lunară „Căminul", care apare şi astăzi.

In oraş mai există societatea muzicală „Cîntarea Putnei" şi societatea „Hora Unirii" — întemeiată cu scopul de a face cu­ noscute dansurile romîneşti. . . Muzeul. De cîţiva ani sa pus — la liceul Unirea — bazele unui muzeu etnografic, unde să se adune obiectele pe cale de

Fig. 17. Cazarma Rgt. 10 Infanterte clişeu N. Rădulescu

pierzanie, care arată obiceiurile, sufletul şi arta Putnenilor. Mu­ zeul — în curs de formaţie — se află instalat la etajul locuinţei directorului liceului, cuprinzînd două săli cu o colecţie de foto­ grafii din Vrancea, o colecţie de ouă încondeiate, crestături în lemn, hrisoave vechi, monede, icoane vechi, cusături, etc.

Teatrul. Oraşul Focşani a avut norocul să aibă ca cetăţean pe actorul Ioan Lupescu, care sacrificîndu-şi averea a clădit în 1873, lîngă Catedrala oraşului, un teatru ce-i purta numele. In acest timp era o trupă perpetuă, care juca la teatrul Lupescu.

Acest teatru fiind dărîmat, în 1913 s'a clădit actualul teatru, foarte încăpător, lucrat după cerinţele moderne. Teatrul Comu­ nal s'a ridicat cu ajutorul bănesc al Mnorului G/i. Pastia? Tot

i

'

CĂLĂUZA ORAŞULUI FOCŞANI

121

acestui donator se datorează şi Ateneul din piaţa Munteni neisprăvit încă — unde se vor instala muzeul judeţului, societăţile culturale şi unde vor avea loc conferinţele de popularizare.

Biblioteca publică a oraşului a fost întemeiată în 1911 şi are astăzi 8391 volume. Fiind cercetată de un numeros public şi mai ales de tineret, ea corespunde unei adevărate nevoi a oraşului.

Monumente. In Focşani se găsesc puţine monumente. In afară de monumentul „independenţei" (în plan nr. 110) se găsesc cîte-va statui politice, toate de o valoare artistică discutabilă : statuia lui N. Filipeseu (in plan nr. 112), statuia lui N. Săveanu (în plan nr. 113) şi bustul lui Gh. Apostoleanu (în plan nr. 114).

Demn de văzut este bustul lui Petre Liciţi, aflător în gră­ dina teatrului „Maior Gh. Pastia", turnat în bronz de sculptorul Mateescu. Aşezat discret sub brazii din grădină, bustul e un meritat omagiu pe care Focşănenii l-au adus marelui actor'.

Monumentul „Semn de hotar", ridicat în 1931, e remar­ cabil atît prin simbol cît şi prin valoarea lui artistică, datorită autorilor : sculptorul I. Jalea şi arhitectul I. Berindey.

Presa. In Focşani apar mai multe publicaţiuni. Le vom enumera : Milcovia revistă regională de studii.

Frămintâri didactice, revista „Asociaţiei Învăţătorilor".

Căminul, gazetă lunară a Societăţii „Căminul". Şcoala Putnei, gazetă lunară, a „Fed. Corpului Didactic".

Ghiocei, revista Şcoalei primare nr. 3.

Gindul Vrancei Viitorul Putnei gazete politice.

Tribuna Putnei Glasul Putnei Informatorul, gazetă de informaţiuni.

Sentinela, gazetă de informaţiuni.

INDUSTRIA ŞI COMERŢUL. embrionară. Numele unor are o industrie străziScari,'OlarL'Dogârie etc.) arata ca din timpuri vechi erau

feluriţi breslaşi îngrămădiţi în cîte un cart.er.

Se găsesc astăzi în oraş următoarele :

Industrii de ci l-a,.

1 Atelier de perii de pălării de dame 1

4 Giuvaergii 1 Instalaţie de apă şi canal

1

N. AL. RĂDULESCU

122 2 2 6 7 6 1

Băi de aburi Blănării Cofetării Cojocării Depozite de petrol Fabrică de luminări

7 12 7 2 8 3 3 4 1 22 4 7 4 2 3 7 5 3 1 1 3

Industrii de cl. Il-a.

Ateliere mecanice de fierărie de caretaşerie, rotărie şi fierărie „ rotârie „ dogărie ,, caretăşărie „ vulcanizare Garaje de automobile Atelier geamantane Brutării Bragagerii Covrigării Darace de scărmănat lină

Industrii de cl. Ul-a.

Ateliere de tuburi de ciment Cazangerii Deposite de cherestea „ piei brute », vin „ rachiu Distilerie Depozite mari de petrol

6 4 1 6 4

Restaurante Şuncării şi cîrnaţării Strungărie în lemn Tipografii Tapiţerii

7 3 7 1 3 1 3 8 2 3 13 26 2 1 1 1 2 2 1 1 8

Depozite lemne de foc Fabrici de bomboane „ ape gazoase „ champagne „ tricotage Fabrică de ghiaţă artificială Lăcătuşerii Potcovării Petrării şi ateliere de monum.

Spălătorii chimice Tinichigerii Tîmplării Turnătorii de fontă şi bronz Tocilărie.

Fabrică de spirt de vin „ teracotă şi faianţă Făbrici de săpun „ şi luminări Fabrică de ţiglă şi tub. de cim.

Piuă şi darac Tăbăcării.

Industrii de cl. IV-a.

5 Ateliere de oale de pămînt 9 Laramidarn 2 Făbrici de var.

COMERŢUL. In Focşani au fost negustori celebri, în mare parte armeni, ale căror chipuri, cu pitoreştile costume ale epocei, se pot ve-

CĂLĂUZĂ ORAŞULUI FOCŞANI

-

123

dea la Camera de Comerţ. Majoritatea oamenilor bogaţi din oraş sunt urmaşii modeştilor negustori ai veacului trecut.

In vechime comerţul s'a desvoltat graţie faptului că oraşul era la graniţă. Paza mică dinainte de unire, lăsa libertatea unei întinse contrabande.

Dintre zilele săptămînii, Miercuri e ziua cea mai favorabilă comerţului, deoarece e zi „de tîrg“, cind vin ţăranii din tot ju­ deţul să-şi vîndă produsele.

La Focşani nu este iarmaroc. încercarea de acum cîţiva ani a autorităţilor, de a întemeea un astfel de tîrg anual, a dat greş, confirmîndu-se astfel credinţa că în mod artificial nu se poate face un tîrg anual.

Cea mai mare parte din negustori sunt Evrei, Romînii sunt în număr foarte mic.

Comerţul bancar a luat după războiu o mare desvoltare.

Din cîteva bănci dinainte de războiu, s'au făcut pînă în .1927, 15 astfel de instituţii. Cum era şi fatal, o parte din ele au dat faliment, iar celelalte suferă consecinţele actualei crize, N. AL. RĂDULESCU

jSi. Â. — Mulţumesc pe aceasta cale d-lor.: Petre losif institutor, Ar­ hitect J. KOrner, Inginer O. Con stuntIn eseu şi în special d-lui I. Romanotv, se­ cretarul Primăriei Focşani, pentru preţioasele informaţiuni pe care mi le-au dat în scopul alcătuirii acestei modeste călăuze.

i 24

INDICATORUL STRĂZILOR. 1. Agriculturei C 3, 4.

2. Alexandru Lahovari (fostă Săpunaru) F 8.

3. Alexandru Plagino (fostă Ştirbey-Vodă) I J 8.

4. Albinei J 5.

5. Amorţitu A 5, 6.

6. Antrepozite F G H 1, 2.

7. Arcului I 5.

8. Arion C 6, 7.

9. Arhitect Ioan Mincu (fostă Fânăriei) H 1 8.

10. Asanache F G 10, 11, 11.

11. Aviator Ioan C. Muntenescu (fostă Speranţei) H I 4.

12. Balta Asanache E F 11.

13. Bahne G 11.

14. Bateriei E I 4, 5.

15. Basarabiei D E 3, 3.

16. Bibescu-Vodă I J 8.

17. Birjari D E 10, 18. Biserica Donie H 8, 9.

19. Biserica Jelaboiu J 5.

20. Biserica Sf. Apostoli C 5.

21. Brăilei H 8, 9, 10, 11.

22. Bulevardul Carol IHIJ K 8, 9.

23. Bulevardul Lascar Catargiu (fost Bulev. Gărei) G H 3, 4, 5.

24. Bulevar. Mihail Sturza-Vodă (fosta Calea Gârlei) B C 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.

25. Eulevardul Petru P. Carp (fost Bulev. Şcoalelor) F G 8.

26. Calea Cuza-Vodă B C D E F G H 8, 9.

27. Canalul Halei E F 5.

28. Caramzulea K 5, 6, 7, 8.

29 Călieni C. D 2, 3, 4, 5.

30. Căpitan Corneliu Stoenescu (fostă Călugărilor) J 8, 9.

31. Căpitan Cracalia K 8,9.

32. Căpitan Neculai Florescu (fostă Neptun) C D 6.

33. Cărămidarilor J K 3, 4 34* Cărăuşilor DE 10, 11, 12,

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

Cazărmilor J K 6.

Câmpul Amorţitu 0 4, 5.

Câmpului K 7, 8.

Cetatea Crăciuna K 4.

Chesat G H 7.

Cimitirul Catolic F G 10.

Colonel Genuneanu Diamandi (fostă Amzei) F 6.

Cometa J 7, 8.

Comisia Centrală C D 8, 9.

Constantin Brâncoveanu(fostă Antrepozite şi fostă Fund.

Gărei) E F G 2, 3.

Constantin D. Şuţu (fostă Botescu) H 7.

Constantin Racoviţă Voevod (fostă Lunei şi Luminei) C D 6.

Coteşti H I J K 5, 6, 7.

Cotul Oancei G H 0, 10.

Cotul Câmpului Amorţitu O A 4, 5.

Crângu I 5, 6.

Credinţei I 6.

Crivăţ B C 6.

Dimitrie Nicolaide (fostă Ga­ laţi) D 10, 11, 12.

Dimitrie Sturdza (fostă Mărculeşti) G H I J 9.

Diviziei J 8, 9.

Doctor Fr. Kremnitzer (fostă Cotu Bumbacului) F 7, 8.

Doi Nuci H 4.

Dogăriei D E 4, 5, 6.

Dorobanţi F 4.

Dorului E 6.

Duiliu Zamfirescu (fostă Spi­ talul Judeţian) E 9, 10, 11, 12, Dulapului I 4, 5.

Dulgheri C D 6.

Dreaptă D E 5.

Elefteriu D E 2, 3.

Fluture E F 4.

Fundătura Băiei D 6, 7.

Fundătura Beceanu H 8.

Fundătura Clopotari G 7,

125 70. Fundătura Cotul Câmpului 102. Locot. Ene Negoiţa (fostă Amorţitu O A 4, 5.

Călăraşilor) H I 10.

71. Fundătura Doctor Telemac 103. Locot. Ioan Marosin (fostă (fostă Zânelor) G H 9,10Renaşterei) E 6,7.

72. Fundătura Floreşti K J 2. 104. Locot. N8culai P. Dumitriu 73. Fundătura Gemeni G 6. (fostă Casa Apelor) D 3,4, 5.

74. Fundătura Ghica Vodă F 12. 105. Locot. Virgil Tomescu (fostă Sf. Voevozi) H I 3, 4.

75. Fundătura Grădinari B 6.

76. Fundătura Olari J 4.

106. Maior Alexandru V. Ro77. Fundătura Ovidenia din Armano (fostă Veche) H 7. menime G 6. 107. Maior Constantin V. Pope78. Fundătura Paraipan G H 7. seu (fostă Sf. Ioan) H 8.

79. Fundătura Sinagogei (fostă 108. Maior Constantin Sava (fostă Neculai Stroe) D E7, 8. strada Nouă) F G 6, 7.

80. Fundătura Vasile Chilian 109. Maior Doctor Anton Tutoveanu (fostă Toamnei) H I 4. (fostă Croitorilor) C 6.

81. General Zamfir Gheorghiu 110. Maior Doctor Virgil Balan (fostă Zorilor) K 5, 6, 7, 8, 9. (fostă Sf. Gheorghe) D E 5, 6.

82. Ghica Vodă F 11,12.

111. Maior Gheorghe Pastia Cap 83. Gheorghe Apostoleanu (fostă Bun (fostă Pastieşti) I 6.

Rozalie) D E 8, 9. 112. Maior Şonţu E 8,9.

84. Gheorghe Corbu J 4.

113. Maior Teodor G. Mureşeanu 85. Ghergheasa HI J 6,7,8. (fostă Botez) H I 9, 10.

86. Grdinari B C 5, 6, 7.

114. Mare a Unirei (o parte fostă 87. Gregoriană G 4, 5.

Oborului) B C D E F G H 88. Griviţei E 5, 6.

5, 6, 7, 8.

89. Grigore Bălănescu (fostă Is- 115. Magazia Gărei E 2, 3, 4. raelită) D E F 6, 7. 116. Maidanului B C 7.

90. Ion I. C. Brătianu (fostă Găre) 117. Măcelari H 10, 11.

E F G 5,6, 7,8. 118. Mălureni I J 9, 10, 11.

91. Ion Roată K 4, 5.

119. Mihail Kogălniceanu (fostă 92. Iordache Călcâi (fost Gramei) Liceului) F G 8.

G H 9 10, 11, 12. 120. Milcov (fostă Sf. Gheorghe 93. Intrarea în Piaţa ŞtirbeySudic).K L 2.

Vodă I J 8, 9. 121. Militari J K 8.

122. Miron Costin (fostă Nopţei) 94. însurăţei H 12, 13.

E F 7.

95. Jelaboiu I J 5, 6.

123.

Mitropolitul Varlaam (fostă 96. Legumelor C 12.

Viitorului) E F 4, 5, 6.

97. Liniştei F 6.

98. Locot. Colonel I. Balan (fostă 124, Mititelu E 7.

Artelor) E F 7, 8. 125. Muncei I 5.

99. Locot. Alexandru Rozei (fostă 126. Muncitori C D E 3, 4, 5.

Frumoasă) E 5. 117. Neculai Săveanu (fostă Curţii de Apel) E F 9.

100. Locot. Dumitru Tzanu (fostă Bazenul) F 7,8. 128. Nemerniţa D E 12.

10L Locot. Dumitru Vasiliu (fostă 129. Oborul de Vite O A 4, 5.

Foişorului) I 5,6. 130. Odobeşti C D E 2, 3, 4.

r

126 131.

132.

133.

134.

135.

136.

137.

138.

139.

Olarilor J K 4, 5.

171. Stradela Hagiu I 7.

Orbeni (fostă Butnari) H 3, 4. 172. Stradela Intrarea Diviziei J 9.

Orfanilor B 5, 6.

173. Stradela Mercur H 7.

Ovidenia din Armenime G 6. 174. Stradela Progresul E 7.

Ovidenia din Tabacari H I 5. 175. Stradela Sf. Dumitru F 7.

176. Stradela Virtutea E 6.

Pescăria Veche D E 6.

177. Sublocot. Alexandru Gr. IoPerjoiu F 4,5,6. nescu (fostă Roşiori) F G3,4.

Pia Brătianu B C D 4, 5.

Piaţa Moldovei (fostă înde- 178. Sublocot. Botescu (fostă Sf. pendenţei) E F 6,7.

Neculai Vechiu)Hl6, 7 140. Piaţa Munteni (fostă Liber- 179. Sublocot. Gabriel Pruncu (fostă Florilor) F G 5, 6. tăţei) G H 7, 8.

180. Sublocot. Gh. D. Madgearu 141. Piaţa Stirbey Vodă J 8. (f-tă Emancipaţi) HIJ 6, 7, 8.

142. Pielarilor I J 4, 5.

181. Sublocot. Gheorghe Gh. Po­ 143. Pichet I 3,4. top (fost Potop) H 5, 6, 7.

144. Plevnei H I 9.

182. Sublocot. Ioan P. Tatulescu 145. Plopi A 5. (fostă Florilor) E F 4, 5.

146. Podgoriu Amorţitu O 4.

183. Sublocot. Neculai I. Tănăse147. Poligonului I 11. seu (fostă Cismarilor) H 3, 4.

148. Postelnicu G H 6.

184. Sublocot. Vasile Tigoianu 149. Poşta Veche F G 3, 4. (fostă Cucului) D 4, 5.

150. Profesor Dimitrie F. Caian (fostă Păcei) H 4, 5. 185. Ştefan cel Mare (fostă Ha151. Prof. Univ. Neculai Iorga E 8. nâmoglu) G5,6,7.

152. Profesor Universitar Petre 186. Şoseaua Floreşti G H 1,2.

Mihăileanu (fostă Concor- 187. Tabacari G HIJ K 3, 4, 5. dia) F G 6, 7. 188. Tapiţeri E 7.

153. Prof. Univ. Ştefan Longine- 189. Transilvaniei K 3, 4, 5. seu (fostă Sf.Spiridon) HI J 3. 190. Trecăt. Arestului C D 7, 8, 9.

191. Trecătoarea Cacaina C 3.

154. Profetul Samol C D 6, 7.

192. Trecătoarea Spătaru I. Razu 155. Precista F G 7.

F 7 (fostă Fundătura Dom­ 156. Primăverei F 6.

157. Pruncu D 7,8. nească şi Trec. Pieţei) 158. Puţu Gherasim D E 4, 5.

193. Tunelului F 5.

159. Raionului I J 10, 11.

194. Umbrei (fostă Sf. Neculai 160. Regina Elisabeta B C D 4, 5.

Nou) H 7, 8.

161. Robescu (fostă Fundătura 195. Vasile Th. Chilian (fostă Robescu) I 8.

Croitorilor) B C 6.

162. Salcâmi C D 5.

196. Vâlcele K 2, 3, 4, 5.

163. Săgeţi A B 5.

197. Vânători B 6.

164. Sf. Dumitru F G 7.

198 Verde G H 12, 13.

165. Sf. Mina Eli. 199. Vergula F 4, 5, 6.

166. Sf. Neculai Tabacari I 4.

200. Vestei I J 4, 5.

167. Stamatineşti E 9.

201. Viilor O A B 5, 6.

168. Stăeşti O A 4.

202. Vlad Ţepeş H I J K 1 169. Stupilor J 4,5.

203. Voinov D E 7.

170, Stradela Caramzulea K 5, 6. 204. Vrancei A B 4,

INSTITUŢII J. 2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

IU 12.

13.

14.

15.

16.

47.

18.

19.

20.

21.

22.

22.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

Palatul Administrativ Primăria oraşului Palatul de Justiţie Chestura de Poliţie Poştă—Telegraf—Telefon Arestul Central Camera de Comerţ şi Industrie Spitalul Focşani Spitalul Profetul Samoil Spitalul Israelit Ambulatorul Policlinic Azilul Comunal şi Ambulatorul de maladii sociale.

Leagănul Comunal de copii «Doctor M. Câmpeanu».

Liceul de Băeţi «Unirea» Internatul Liceului de Băeţi Liceul de Fete Internatul Liceului de Fete Şcoala Comercială Elementară şi Superioară. Şcoala Profesională de Fete Gr. I Şcoala inferioară de Meserii Orfelinatul de Fete «Olga M. Sturza» Institutul de Surdo-Muţi Căminul de Ucenici Şcoala primară de Băeţi Nr. I Şcoala primară de Băeţi Nr. 2 Şcoala primară de Băeţi Nr. 3 Şcoala primară de Băeţi Nr. 4 Şcoala primară de Fete Nr. 1 Şcoala primară de Fete Nr. 2 Şcoala primară de Fete Nr. 4 Grădina de Copii Nr. 1 Şcoala primară Israelită de Fete Şcoala primară Israelită de Băeţi Ateneul Popular «Maior Gh. Pastia» Teatrul Comunal «Maior Gh. Fastia» Catedrala Capela Militară Biserica Domnească Biserica Donie Biserica Jelaboiu Biserica Ovidenia din Armenime Biserica Ovidenia din Tabacari Biserica Precista Biserica Profetul Samoil Biserica Săpunaru Biserica Sfinţii Apostoli

59. Biserica Sf. Dumitru 60. Biserica Sf. Dumitru-Bahne 61. Biserica Sf. Gheorghe (Nordic) 62. Biserica Sf. Gheorghe (Sudic/ 63. Biserica Sf. Mina } 64. Biserica Sf. Neculai (N0u) 65. Biserica Sf. Neculai (Stroe) 66. Biserica Sf. Neculai (Tabacari) 67. Biserica Sf. Neculai (Vechiu) 68. Biserica Sf. Spiridon 69. Biserica Sf. Voevozi 70. Biserica Stamatineşti 71. Biserica Cimitirul Nordic 72. Mausoleul Eroilor Putneni 73. Biserica Armenească-Moldova 74. Biserica Armenească-Munteni 75. Biserica Catolică 76. Biserica Catolică 77. Biserica din Cimitirul Armean 78. Templul Coral 79. Templul mic 80. Sinagoga Birjarilor 81. Sinagoga Croitorilor 82. Sinagoga Ahaiverei 83. Baia Frăţia 84. Baia Aslan 85. Fabrica de gfaiaţă 86. Serviciul Salubrităţei 87. Abatorul Comunal 88. Hala de Carne cu Frigorifer ^9. Oficiul de Cântărire 90. Cantonul din Bariera Vrancei 91. Percepţia din Oborul de Vite.

92. Casa din Cimitirul Nordic 9.5. Casa din Cimitirul Sudic 94. Cercul de Recrutare 95. Inspectoratul şi Legiunea de Jand.

96. Cazarma de Pompieri 97. Comandamentul Diviziei Vl-a 98. Batalionul 5 Administrativ 99. Divizionul 5 Artilerie Călărcaţa 100. Regimentul 11 Artilerie 101. Regimentul 16 Obuziere J02. Regimentul 5 Artilerie 103. Regimentul 5 Pioneri 104. Regimentul 10 Infanterie 105. Spitalul Militar al Diviziei Vl-a 106. Cercul Militar al ofiţerilor 107. Cercul Militar al subofiţerilor 108. Baia Garnizoanei 109. Manutanţa Garnizoanei 110. Monumentul Independenţei ■lll. Monumentul Semn de Hotar 112. Statuia N. Filipescu 113. Statuia N. Săveanu 114. Bustul Gh. Apostoleams 115. Bustul Petre Liciu 116. Gara Focşani 117. Magazia Garei 118. Antrepozite particulare

IZ

li

0

TOCŞAMK !T

{3ADOV1CI

C.i .i'.Jţin? Cj Tt

.1 •:

A

iîw

||jCirf.erulC«Brm;.'or

irt

;n < riXtXB [

12-

13

9

r 127

LUCRĂRI CONSULTATE: Istoricul Oraşului Focşani, de D. F. Caian.

Milcovia, anul I — II. însemnări cu prioire la oraşul Focşani, de L M. Dimitrescu.

Documente Putnene, voi. I — II de Aurel Sava.

Documente Vrâncene, voi. I, de C. D. Constantinescu şi H. Stahl.

Agricultura română in Judeciul Putna, de I. Ionescu dela Brad.

Clujul, de Victor Lazăr.

CĂRŢI PRIVITOARE LA PUTNA. DOCUMENTE PUTNENE II, Vrancea, Ireşti-Câmpurî, publi­ cate cu un studiu introductiv despre proprietatea colectivă vrânceană de Aurel V. Sava, preşedinte de Tribunal. Prefaţa autorului. Publicată cu ajutorul Fundaţiunii Ferdinand I. Tipografia Băncei centrale cooperative, Chişinău 1931.

XVL 4- 256 pag. cu un indice alfabetic.

Credincios şi consecvent făgăduelii făcute în primul volum de documente putnene, autorul, deşi plecat din mediul îmbietor la cercetarea documentelor aflate aici al ţinutului Putnei, face totuşi să apară în cetatea Chişinăului acest de al 2-lea volum, menit să arunce o lumină tot mai clară asupra trecutului acestui ţinut şi în deosebi a acestei originale părţi care se cheamă Vrancea.

Cu o metodă mereu cizelată de virtuoz cercetător, autorul păşeşte singur în destrămarea unui trecut nebulos, ţesând apoi din firele desprinse din negura timpului o viaţă care a fost şi care se leagă de cea de azi, zvârlind ideea unui îndreptar de viitor. începând cu Prefaţa, care nu-i. decât o nouă promisiune pentru viitoarele volume de documente putnene şi o mulţumire celor ce i-au înlesnit apariţia acestui volum, autorul trece la un destul de cuprinzător studiu despre „Proprietatea colectivă vrân­ ceană", idee îmbrăţişată încă din studiul ce preceda primul volum de documente putnene.

Susţinând că Vrancea, acest ţinut de margine, la hotarul dintre trei ţări: Moldova, la care cu timpul s'a înglobat, ŢaraRomânească şi Ardealul, a avut această formă de proprietate din cele mai vechi timpuri cunoscute cât de cât, autorul face la început o^ introducere de drept comparat, trecând prin alambicul scrutării în timp toate formele de proprietate colectivă din cele mai vechi vremuri şi societăţi organizate până în timpul de faţă,

CĂRŢI PRIVITOARE LA PUTNA

)

129

aturand ideea originii acestei forme de proprietate în Vrancea, ca derivând din forma de proprietate colectivă romană sau bizantina, cu care are de sigur asemănare, crede că este de origine traca, daca se admite existenţa aplicării acestei idei îna­ inte la epoca romană, ori slavă.

Sezisând conflictul dintre ideea proprietăţii colective şi cea individuala sub cele două ale sale forme: indiviză şi determinată, accentuiaza faptul că, în lupta pentru dreptul lor de neoşie, Vrân­ cenii au izbândit numai datorită existenţei şi susţinerii acestei forme de proprietate colectivă.

Deşi în cuprinsul hotarelor, Vrancea, urmând calea evo­ luţiei normale a transformării proprietăţii, a avut din cele mai vechi timpuri o proprietate individuală şi anume una răzăşească mergând pt' bătrâni (elementul originar al întemeierii aşezărilor omeneşti vrâncene, de conducere şi de determinare al proprie­ tăţii) sau chiar exclusivă asupra secăturilor făcute „cu toporul din codru mereu“, codrii, şi munţii rămân in proprietatea colec­ tivă spre folosinţa intregii obşti.

Din legătura cu pământul a rezultat şi o viaţă colectivă specifică a Vrancei. Înseşi sarcinile erau suportate de toţi în mod solidar şi înseşi — lucru foarte caracteristic şi de luat în seamă pentru valorificarea cooperativă a produselor unei regi­ uni — produsele se vindeau prin „neguţătorul VranceiIn fe­ lul acesta autorul întrevede o viaţă colectivă manifestată nu nu­ mai în ceeace priveşte proprietatea, ci şi în alte instituţii.

Prin pierderea privilegiilor politice ale Vrancei ca unitate, viaţa colectivă cu timpul se integrează aproape în aceleaşi forme în obştiile săteşti, în sate, în aceeaşi caracteristică structură.

Cu vremea şi satele-şi pierd privilegiile politice (dreptul de a-şi alege dregătorii şi judecătorii). Obştea Vrancei rămâne însă pentru proprietatea pământului, cu un rol considerabil, de proporţii istorice pentru această regiune, în cele două mai mari procese pe cari a trebuit să le poarte timp de decenii: 1. cu marele vistiernic Iordache Ruset Rosnovanu (proces pe^ care D-l Sa va îl numeşte procesul desrobirii din boieresc al vrâncenilor) şi 2. cu boierii Lipan. Autorul situiază conflictul de drept în procesul cu Rosnovanu în concepţia care stă la baza proprietăţii devălmaşe indivizie, că domnul ţării avânţi dominium eminens al pământului întregii ţări, orice stăpânire de pământ nu poate fi justificată decât printr'o danie domnească, faţă în faţă cu ideea concretizată a proprietăţii colective vrâncene anterioare înteme­ ierii principatului Moldovei. Prima formă baza susţinerii vistier­ nicului Rosnovanu, cealaltă a obştenilor.

Amintind că fazele acestui proces au fost discutate în pri­ mul volum, autorul trece la jalonarea fazelor procesului cu bo­ ierii Lipan, proces care durează dela 1801 până la 1845 când, prin contribuţia bănească solidară a tuturor obştenilor din Vran-

130

■

GEORGE TATULESCU

cea se închee o transacţie între Vrânceni şi Lipăneşti, aceştia din urmă renunţând la pretenţiunile lor în Vrancea.

Analizând evoluţia mai departe a proprietăţii vrâncene şi referindu-se la proprietatea codrilor interiori (spre deosebire de a munţilor) spune că aceştia suferă şi ea aceeaşi transformare : din dreptul de a fi folosiţi de întreaga obşte a Vrancei, codrii aceştia ajung a fi folosiţi de sate şi mai târziu, urmând princi­ piul evoluţiei către individualizare, se împart între răzeşi de obiceiu pe spiţe de neam. ^ Munţii însă rămân în afară de orice idee de stăpânire, fie indiviză, fie exclusivă (fapt ce concordă logic situaţiei reale, căci fiind la mari depărtări de sate şi fiind folosiţi aproape numai pentru păşunat, nimeni n'avea putinţa şi nici interesul unei stă­ pâniri individualei. Dar şi aici a intervenit împărţirea pe sate.

Prima împărţire este cea constatată în actul din 1755, August, 13. Titularul dreptului este satul. Ca criteriu de împărţeală s a luat totalul birului. A doua împărţire s'a făcut la 1777 Febr., 1, când are loc o „gheneralnică hotărâtură asupra tuturor moşiilor din Vrancea*1. Din diversele împărţiri ale munţilor se deduce caracterul de provizorat al acestor împărţiri. După sfârşirea pro­ cesului cu Rosnovanu se face o nouă împărţire a munţilor, tot pe sate, însă în proporţie cu suma de contribuţie la susţinerea acestui proces. Ultima împărţire are loc prin „învoiala** din 1840, Iunie 25. Autorul stabileşte astfel că din pune de vedere al pro­ prietăţii, cu această împărţeală a munţilor pe sate, încetează unitatea obştei Vrancei.

De pe la 1850 începe să-şi facă loc ideea de proprietate indiviză în munte, ideea care a adus la acapararea de către so­ cietăţile anonime forestiere a o parte din munţi.

Cu introducerea legiuirilor moderne viaţa colectivă a Vran­ cei se disolvă. însăşi proprietatea colectivă a munţilor este ameninţată în fundamentul ei. Ideea de proprietate colectivă ca şi forma ei concretă rezistă. Autorul îşi manifestă însă amără­ ciunea constatând cât de uşor, cât de indiferent s’a trecut de legiuitorul român modern peste tot ceeace constituise funda­ mentul rezistenţei la atacurile date altădată de boierii hrăpăreţi şi în vremea de uriaşele meduze, societăţile anonime, tratând proprietatea vrânceneaacă veche în formele ei nezdruncinate de oameni, cu măsura principiului individualist al proprietăţii.

Autorul ţine la sfârşitul studiului său să precizeze şi drep­ tul obştenilor în munte- Ei n’au un drept de coproprietate ci, numai un drept de folosinţă şi acesta numai pe timpul vieţii, nefiind transmisibil. Acest drept este formulat quasi-sacramental în formula obştenilor: „Vrânceanul se naşte şi moare cu dreptul s^u“. — „Cum bogatul şi săracul, cum copilul şi bătrânul**.

Criticând şi jurisprudenţa instanţelor noastre judecătoreşti care a oscilat între cele două extreme: a dreptului modern,

CĂRŢI PRIVITOARE LA PUTNA

131

înscris în legiuirile noui şi a aplicării integrale a obiceiului pă­ mântului, autorul crede că e rolul viitoarei jurisprudenţe să arate drumul legiuitorului viitor în alcătuirea textelor pozitive cu pri­ vire la proprietatea vrânceană.

Acest studiu premergător, succint, rezumat, marchează un progres de metodă şi de adâncire a problemei vrâncene dintr'un întreit punct de vedere: politic, juridic şi economic. El invederează un spirit critic de frumoasă ţinută, în care disciplina juri­ dică se îmbină armonios cu străduinţa şi corectitudinea cercetării izvoarelor.

Trecând la partea documentară, autorul redă 199 de do­ cumente începând cu un regest de copie de pe un ispisoc domnesc din 1520, April 24 — dată pe care autorul în nota critică respectivă o găseşte eronată şi-i stabileşte o altă dată, mai re­ centă — şi sfârşind cu un contract din 1857, Sept. 1, prin care obştea Vrancei se obligă să plătească o îndemnizare polcovni­ cului Ioniţă Şerban dacă va fi ales deputat în Divanul ad-hoc.

Cea mai mare parte sunt referitoare la diversele litigii ce au avut loc între Vrânceni şi cei ce au pretins drepturi în moşia lor sau le-au încălcat drepturile, între satele Vrăncii şi mănăs­ tirile ţinutului, dintre satele vrânceneşti pentru stăpânirea mun­ ţilor în urma procesului cu Rosnovanu şi cele dintre sate şi unii obşteni care, în baza contribuţiei lor mai mari în susţinerea pro­ ceselor, pretindeau mai multe drepturi de stăpânire.

Transcrise cu grijă de specialist şi căutând în greoaia de multe ori ortografie şi în stilul anevoios ai scribilor improvizaţi din vremuri duse, sensul pur şi critic al cuprinsului, documen­ tele sunt adnotate comparativ şi cu isvoare de o bogăţie rară.

Desprindem din mulţimea lor câteva : 1. Isvodul de bătrâni al satului Spineşti din c.ca 1700 în care găsim instituţia „bătrânilor" şi a „vătavului" Vrancei: „Ivanu, ficioru vătavului din Spineşti, din cei şepute bătrâni, au mersu şi au luoatu fata vătavului dinu Bârâsăşti şi l-au pusu socru-său bătretiu mare în loculu lui“. Document în care se relevă dreptul suveran al vătavului satului de a-şi desemna succesorul.

2. Iiotarnica neoşiei Soveja din 7241 (1733) în care se arată hotarul de nord al Vrancei şi dreptul la sare al Tulnicenilor.

3. Mărturia lui Şăndrea, biv-vel-pitar şi Ştefan Popăscul, vornic de poartă, rânduiţi de Domnul Matei Ghica pentru împăr­ ţirea munţilor între satele vrâncene, când : ...,,neputându-să mă­ sura munţii nici într’un chip, fiind locuri grele, am socotit veni­ tul munţilor pe an,...“ am socotit şi au cuprins 240 lei venitul tuturor munţilor acestora şi am căutat şi birul satelor câţi bani dau la sfert şi au cuprins 645 lei şi li-am împărţit munţii cu preţul lor ...„şi am făcut parte satelor, căruia cât i sau venit pe banii lor"... Sezisând caracterul limbii de atunci autorul sem­ nalează sensul cuvintelor cu specificul lor ca în acea învoială

132

GEORGE TATULESCU

dintre fiii babei Velica, din 1772, Aprilie 14, pentru stăpânirea moşiei „părinţascâ" ...„iar pe Toaderu s'au dat cu toată parte la Nereju şi în deal Năruja 4 fălci deosebit blănile de arat, care s’au arufnjeat pe patru fraţi11...

4. Cartea domnească din 1783, Mai, prin care se numeşte Ion Avram, vornic de Vrancea, document de toată importanţa căci lămureşte în cuprinsul lui atribuţiunile vornicului de Vrancea.

5. Regestul de pe cartea domnească din 1803, Dech. 23 care ...„rândueşte ca vornicul de Vrancea, care să schimbă in fiecare an, să se aleagă de hatman cu Iordache Roset vistiernical, stă­ pânul Vrancei şi să i se dea la havaetul hătmăniei 750 lei pe an.

6. Cercetarea făcută de Manolache Dimachi, vel-vornic şi Alexandru, sulger, din 1806, Noembrie 22, în care sunt consem­ nate răspunsurile la interogator ale pârâtului Hristodor, „vornic de Vrancea" ...,,ca din vechime este obicnuit la ocolii Vrancii a fi numai un neguţătoriu,t... căruia loeuitorii Vrancei să nu fie volnicii să vândă marfă la alţi neguţitori streini, decât numai la neguţătoriul Vrăncei, cu preţu mai giosu decât să vinde orice marfă afară din Vrance".

7. Fără veleat (c.ca 1808). Listă de locuitorii birnici fugiţi în Valahia din diferite sate ale ocolului Vrancea — ţinutul Putnei, cu osebire în ţinutul R.-Sărat — (găsită în Arhivele Statului Chişinău, Arhiva Senatorială).

8. Anaforaua divanului Moldovei din 1812, Sept. 15, prin care se întăreşte hotărnicia moşiei Câmpurile, făcute de către banul Gavrilă Iamandi şi semnată de însuşi mitropolitul Gavriil.

9. Hotărnicia moşiei Bădiuleşti din 1815, Mart 25, moşie ce-şi trage numele dela chiar „moşul“ Ion Badiul, în care avem încă o rară speţă de probă în stabilirea hotarelor în caz de în­ călcări, prin aşa zisul jurământ „cii brazda în capu. Acest do­ cument merită a fi relevat pentru aceea că el fixează şi carac­ terul a două forme de proprietate : a) exclusivă şi b) de frăţie (devălmaşe).

10. Ţidula satelor Vidra şi Căliman pentru muntele şi frunza ce li s'au cuvenit la împărţire, potrivit cheltuelilor ce au făcut în procesul cu vistiernicul Iordache Roset Rosnovanu — din 1817, Iulie 6. (Autorul ne spune că au fost patrusprezece ase­ menea ţiduli — adică pentru fiecare sat din Vrancea câte una).

11. Isvod din 1827, Maiu 14, de banii birului datoraţi de vrânceni pe un sfert de trei luni şi porunca stărostiei către vornicul în răsură (15 parale la leu) pe sate.

12. Porunca dela Stărostia Putnei din 1828, luni 1, către vornicul de Vrancea căruia-i ordonă ca să judece pricina dintre satele Nereju, Paltin şi Colacu pentru muntele Furu „în cuprin­ derea vechiului obiceiii"... „ce urmează acolo în Vrance".

13. Zapis din 1832, Iunie 5, din care se vede că mai mulţi răzeşi din satul Ireştii-de-Sus sunt de origine Vrânceni,

CĂRŢI PRIVITOARE LA PLJfNA 1833 Iulie 15, copie de pe jaloba căminarului Gheorghe Lipan către Divan prin care acesta începe procesul cu vrâncenii.

15. 1837, Maiu 30. Mărturia pe care o dau satele Năruja şi Păuleşti, Nistoreştilor şi Găinarilor „după vechiul obiceiu a răzaşilor vrânceni" pentru facerea şi stăpânirea secăturilor.

16. Jalba din 1839, Aprilie 4, făcută de Economul Şerban în pricina cu neamul vâlcanilor în care arată că aceştia sunt veniţi dela Ţara Românească. Se aminteşte că sunt „bezncănari" ai satului Năruja.

17. Copie de pe o nouă învoială intervenită în 1840, Iunie 25, între toate satele vrâncene în pricina împărţirii munţilor.

18. Porunca „Logofătului dreptăţii" Ştefan Catargiu către judecătoria ţinutului Putnei în pricina împărţirii munţilor între sate, din 1843, Iuli 2.

19. 1844, Februar 16. Jalba către judecătoria ţinutului a obştei răzeşilor din Vidra prin care cer împărţirea vadurilor de moară.

20. învoiala din 1845, Mart 22, dintre boierii Lipan şi obştea tuturor locuitorilor Vrăncei.

21. 1849, Avgust 14. Raport al privighetorului de Vrancea către Stărostia Putnei în pricina transporturilor de sare dela ocnă la Galaţi de locuitorii satelor Găurile şi Purcei, în care se spune că „sânt indatoriţi lăcuitori a duci sare dela Ocnă la Galaţi".

22. 1853, Octomvrie 1. Hrisovul Domnului Grigore Alexan­ dru Ghica prin- care întăreşte Vrâncenilor dreptul lor vechiu de a-şi scoate sare pentru trebuinţele lor casnice ...însă că înlesnire ce li să dă să nu le slujească nici cum pentru spiculaţie (sic)".

23. 1855, Februarie 23. învoială între lncuitorii răzeşi din Câliman şi cei din Ireştii-de-sub-măgură pentru stăpânirea capă­ tului despre miază-zi a hntarului lor. Şi anume că „...măcar deşi până acum răzăşii di Ireşti n au avut nici o stăpânire cu noi, însă acum cu această învoială, i-am priimit şi pe ei şi i-am făcut îndiopotrivă părtaşi cu noi la tot folosul acelui munteAceastă învoială cuprinde o stipulaţie pe care însuşi d-1 Sava o remarcă şi anume: „un foarte interesant drept de protimisis stipulat pe cale contractuală în favoarea unei colectivităţi" — astfel: „Rugând totodată şi pe cinstita giudecătorie prin osăbită jalubă di^ au în­ credinţat-o după jormâ, cu adăogire că oricând ar voi să vânză unuia dintre noi, Călimanii vor fi învoiţi a cumpăra dintre nea­ murile din răzăşii di Ireşti. Asăminea vom fi şi noi slobozi a cumpăra cându ar vinde din ceilanţi lăcuitori di Ireşti şi fără să o înstrăinăm către alţi feţă străine pren vânzări".

Acestea sunt câteva din documentele atât de interesante publicate în acest volum. Rânduite de astădată cu şi mai multă îngrijire, simpla citire a acestor documente te conduce singura

GEORGE TATULESCU

134

prin labirintul unei ample vieţi juridice cu nuanţe specifice pe cari transcriitorul lor le-a relevat în studiul introductiv.

Opera pe care o îndeplineşte d-1 Sava poartă pecetia unei adânci iubiri de trecutul regiunii acesteia atât de caracteristice.

Operele de permanenţă nu-şi reazemă viaţa decât în pasiunea cu care au fost create. Să ştii să faci dintr’un lucru mort ceva viabil, nu interesează pentru câţi oameni, ci numai cine sunt aceşti oameni, modeşti de multe ori în aspiraţiunile lor, este un lucru de marcă. A căuta să extragi şi să traduci din nişte simple şi greoae rânduri un sens logic, din care să întocmeşti o viaţă multiplă ca aspect individual şi colectiv, este şi mai mult. Iată de ce credem că opera d-lui Sava este ceva definitiv.

Peste sentimentalismul dulceag al celor ce s'au crezut cu­ noscători ai sufletului ţăranului nostru, o austeră dar iubitoare cercetare a unui trecut de viaţă românească duce mai sigur la recunoaşterea unei puternice realităţi a vieţii noastre ţărăneşti, singura, sau aproape singura calitate în viaţa şi etnicul poporului român.

GEORGE TATULESCU

Pagina : 128 129 129 129 129

ERRATA [pentru această recenzie].

Rîndul': se va ceti: în loc de : 8 5 8 13 36

singur sigur la de neoşie moşie al ale indivizie indivize 129 40 formă forma 130 5 aceştia aceasta 130 24 pune punct 131 36 neoşiei moşiei 132 17 volnicii volnici 133 2 ' vrâncenii Vrâncenii 133 7 vâlcanilor Vâlcanilor 133 8 bezncănari bezmănari 133 28 Incuitorii locuitorii 133 30 hntarului hotarului 134 17 calitate realitate La p. 130 * rîndul 37, se adaugă după «vremea» cuvântul «noastră».

La p. 132, rîndul 41, se adaugă după «vornicul», următoarele : «de Vrancea pentru împlinirea birului şi dreptul vornicului».

j

RECENZII. I°an C. Filitti: Frământările politice şi sociale in Princi­ palele române de la 1821 la 1828. pg. 189. Bucureşti 1932 (Aşezamântul cultural Ion C. Brătianu).

Epoca dintre 1821 şi 1828, de la răscoala lui Tudor Vladimirescu şi până în preajma tratatului de la Adrianopol, însem­ nează cea dintâi trezire şi acţionare conştientă a poporului ro­ mânesc faţă de un întreg trecut de suferinţă. Această mişcare naţional-românească a lui Tudor, derivată oarecum din mişcarea eteriei greceşti a lui Alexandru Ipsilante, va aduce după ea între altele numirea domnilor pământeni, dar mai cu seamă încercările şi silinţ.ele unei părţi din boerime pentru schimbările sociale im­ puse de ritmul vremii. „Mai toată boerimea se pronunţase pen­ tru desfiinţarea veniturilor slujbelor, dar numai unii boeri răsleţi. ca un Barbu Văcârescu, sau un Iordache Roznovanu, ceruseră desfiinţarea scutelnicilor şi tot Roznovanu propusese ca toată lumea, fără deosebire de clasă, să fie supusă la impozitul perso­ nal. La soluţia mai radicală însă, a desfiinţării totale a privilegiiior, prea puţini boeri se gândiau. Dinicu Golescu a fost una din aceste onorabile excepţii'* (pg. 173). „Cât priveşte principatele române, ale căror aspiraţiuni se loviau nu numai de interesele turceşti dar şi de ambiţiile orien­ tale ale Rusiei şi Austriei, ele nu făcură deocamdată, decât un pas important în calea neatârnării. Odată cu modificarea rapor­ turilor lor de veacuri cu Turcia, prin tratatul de la Adrianopol, deveneau cu putinţă şi reformele serioase interne pe cari le introdusese Regulamentul organic" (pg. 179).

Ca totdeauna d-1 I. C. Filitti dovedeşte o complectă stăpâ­ nire a izvoarelor şi a amănuntului, din care reuşeşte să scoată concluziuni într'adevăr convingătoare.

N. Georgescu-Tistu: Ion C. Brătianu. Acte şi cuvântări voi. IV (1 Maiu 1878—30 Aprilie 1879). Aşezământul cultural Ion C. Brătianu. (Bucureşti 1932. Cartea românească 409 pg.).

Volumul acesta îndeplineşte o pioasă datorie de recunoş­ tinţă. faţă de menirea tuturor încercărilor de consolidare a tână­ rului Principat care a putut să se strecoare în mod dibaciu faţa de pericolul rusesc ce devenia din ce în ce mai ameninţător după războiul victorios din 1877 şi a putut să treacă în mod „onorabil" pe lângă complicata chestiune a orientului discutată în congresul de la Berlin din 1878.

Documentele coprinse în acest volum lămuresc şi mai bine personalitatea lui Ion C. Brătianu în care „acelaşi respect de

i 36

P. AL. ARBORfi

adevăr şi simţ al măsurii se adăugau loialităţii luptătorului poli­ tic, făcându-1 să recunoască meritele adversarului, pe care le proclama de la tribuna Parlamentului".

Este o faptă bună şi culturală în acelaş timp aceia pe care o face acest aşezământ publicând documentele vremii menite să lămurească şi mai bine această epocă din istoria României contimporane. * N. Corivan: Din activitatea emigranţilor români in apus (1853—1857). Scrisori şi memorii (pg. 170). (Aşezământul cultural Ion C. Brătianu) Bucureşti 1931.

Afară de anumite publicaţiuni de documente ce privesc mai cu seamă anul* 1848, această epocă eroică nu s’a bucurat mai amănunţit de o studiere conformă cu însemnătatea ei în istoria contemporană a Românilor.

Aşezământul cultural Ion C. Brătianu caută să suplinească într'o oarecare măsură această lipsă.

Studiul domnului N. Corivan ne înfăţişează rolul emigran­ ţilor dela 1848 cu activitatea lor politică în afara graniţelor na­ ţionale pentru a atrage atenţia cercurilor diplomatice internaţio­ nale asupra situaţiunii Principatelor dunărene, atmosfera ce s’a încercat să se creieze printr'o serie de memorii anonime sau ale străinilor faţă de diplomaţia europeană, activitatea neîntreruptă a acestor emigranţi în legătură cu chestiunea Principatelor pusă de tratatul dela Paris, rolul şi activitatea lui Dimitrie Brătianu în epoca conferinţei din Paris (1856) şi ideile generale coprinse în toate aceste memorii faţă de împrejurările politice atunci în curs.

Ideia cardinală a întregei propagande făcută prin aceste memorii era aceia ce privea problema unirii Principatelor, unire prezentată sub cele două aspecte : a legalităţii şi a oportunităţii.

Ei căutau să arate care era situaţiunea evenimentelor şi rolul Principatelor în aceste complicaţiuni, prezentându-se în acelaş timp şi soluţiunile ce trebuiau să învingă grelele obstacole ale intereselor tuturor Puterilor amestecate în această politică orien­ tală a Europei.

Aceste soluţiuni căutau să stabilească mai cu seamă o stare de echilibru în conflictul ce eventual îl putea creia din moment în moment situaţiunea politică a acestor ţinuturi europene.

Memoriile desbăteau încă chestiunea prinţului străin, auto­ nomia, retragerea trupelor de ocupaţiune, felul cum ar fi trebuit organizate Principatele şi mai cu seamă revocarea firmanului prin care se oprea intrarea emigranţilor în ţară.

Urmează de la pg. 89—170 o serie de anexe documentare, ia.r în afară de acestea, încă şapte planşe fotografice după unele din aceste documente.

| aiSLIOTECA CE*T?*ftU j I regional v put^a

AL. P. ARBORE

Cârfi şi reviste primite la redacţie:

v

I ...

AZI, revistă lunară de literatură, critică şi artă, anul II, nr. 1, 2.

ARHIVELE OLTENIEI, anul XI, nr. 59—60, Ian—April, 1932.

ARHIVELE BASARABIEI, anul IV, nr. 1, 3, 4.

BULETINUL SOCIETĂŢII REGALE ROMÂNE DE GEOGRA­ FIE. Tomul L 1931.

ERA NOUĂ, organ al Asociaţiei învăţătorilor din Judeţul Trei^caune, anul I, nr. 3.

FĂT-FRUMOS, anul VII, nr. 1-2, 3-4.

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE, anul, VIII, nr. 9—10.

ION MAIORbSCU, revista elevilor liceului Carol I, Craiova.

REVISTA ISTORICĂ ROMÂNĂ, anul II, nr. 1, 2—3, 4.

REVISTA INSTITUT. SOCIAL BANAT-CRIŞANA, anull, nr. 1.

TINERIMEA CREŞTINĂ, revistă de educaţie religioasă, anul IL ŢARA BÂRSEI, anul IV, nr. 6.

URBANISMUL, monitor al Uniunii Oraşelor din Romînia, anul IX, nr. 3—4, 5-6, 7-S, 9—10.

DOCUMENTE PUTNENE, voi. II, de Aurel V. Sava.

OLTENIŢA, monografie de Alexandru I. Mărculescu.

PRIMELE MANUALE DE GEOGRAFIE IN ŞCOALA ROM­ NEASCĂ de Marin Popescu-Spineni.

ACŢIUNEA ŞI FORMĂ SAPEI ROTARY IN ROCILE FORMA­ ŢIUNILOR DE PETROL DIN ROMÂNIA, de Inginer Ion Bazgan.

IMPORTANŢA GEOLOGIEI ŞI AGROGEOLOGIEI IN ÎNVĂ­ ŢĂMÂNTUL AGRICOL, de Dr. Ştefan Mateescu.

STUDIUL SOLURILOR DIN NORDVESTUL TRANSILVANIEI de Dr. Ştefan Mateescu.

RELAŢIUNI ASUPRA CERCETĂRILOR GEOLOGICE, FĂCUTE IN JUD. PUTNA ŞI R.-SĂRAT IN VARA ANULUI 1923, de Dr. Ştefan Mateescu.

STRUCTURA GEOLOGICĂ A CULMEI RĂCKITAŞULUI de Dr, Ştefan Mateescu.

STRUCTURA GEOLOGICĂ A FLIŞULUI DIN VALEA PUTNEI de Dr. Ştefan Mateescu.

j

l

: :

m

PREŢUL LEI 60.. /j

v

\

s