Milcovia anul IV vol 1_2 by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

MILCOVIA

REVISTA REGIONALĂ DE STUDII i

! | li

Ufrt ■V • OCîŞ I

i I

\ te

ANUL IV, VOL- 1-2*

FOCŞANI TIP. «CARTEA PUTNEI» 1933

■

Corespondenţa privind redacţia şi administraţia revistei, se va trimite d-Iui N. Al. Rădulescu, profesor secundar, liceul „Unirea" din Focşani.

1 i

'-Dc>a ^rjp/ S>i ^0-y^nAx.lux' <^stes?i f/ e.

Vf Tcji/

udo 1/CX-^CL

f CLCec^yta

UY)ei' f»~ieteri £ u ectt i si Yuu^lre r ujoha^ P) ’

uot”

1935

’hzţsx^t)iVcl

MILCOVIA REVISTĂ REGIONALĂ DE STUDII

LA_Jlj>iSl

REDACTOR: N. AL. RĂDULESCU

w **uS AfvîS

??o»sS1,o*"

v: .:.

6“

fcfe':

■

1933 ANUL IV, VOL. 1-2

01. KDB. CUPRINSUL: îorgu Iordan: Emil Coliu: Aurel V. Sava: Virgiliu P. Arbore: Petre Iosif: Ion Diaconu: I. Romanoai: N. AI. Rădulescu: ^-George Tatulescu : N. Al. Rădulescu:

Toponimie putneană. O nouă descoperire în domeniul ceramicei pictate din Moldova-de-jos. Moşia Cîmpuri. însemnări culese de pe marginea cărţilor bisericeşti, din oraşul Focşani. Invăţămîntul primar din judeţul Putna. Folklor din Rîmnicul-Sărat. Date focşănene asupra hotarului şi unirii. — Anexă. Obiceiuri vrănceneşti — Stîlkii. Mănăstirea Poiana Mărului de Bănică Popescu — recenzie. însemnări.

Biblioteca

„Duiliu Zamfirescu"

MILCOVIA

• :

TOPONIMIE PUTNEANĂ 1 Ţin să previn încă dela început pe cetitor că articolul de faţă nu însemnează o reluare a discuţiei pe care unul din cola boratorii MiLcoviei, Al. P. Arbore, a făcut-o, supt acelaş titlu, în voi. I al acestei reviste. Este drept că în ultimele pagini voiu arăta, pe scurt, ce cred eu însumi despre cîteva numiri explicate acolo: ca în orice domeniu, şi în toponimie, ar trebui să spun mai ales în toponimie, părerile variază adesea dela un cerce tător la altul, fără să se poată hotărî totdeauna, cu deplină sigu ranţă, cine are dreptate. Punctul mieu de plecare îl constituie lectura, recunosc cam superficială, ă Documentelor putnene pu blicate de Aurel V. Sa va. Ca deobiceiu în asemenea împreju rări, m'am interesat cu deosebire de numele proprii, pe care autorul colecţiei, conform unui procedeu aproape generalizat as tăzi, le-a grupat într'o listă alfabetică, la sfîrşitul fiecărui volum, cu indicarea paginilor unde se găsesc. Astfel sarcina filologului, care, dintr'o colecţie ca aceasta, nu poate studia decit partea onomastică, este enorm uşurată: o simplă răsfoire a indicelui ajunge pentru a se informa asupra numelor de locuri şi de per soane în discuţie. Se înţelege că n'am luat în consideraţie toate toponimi. cele existente în cele două volume de Documente putnene. Pentru

1 în ce priveşte ortografia cuvintelor slave citate dealungul acestui articol,, ara fost silit, din cauză că tipografia nu dispune de caracterele consacrate, să întrebuinţez, în general, literele alfabetului nostru, iar cînd nfa fost posibil să procedez aşa, am utilizat alte semne, şi anume: j pentru i consonantic, u pen tru litera numită marele ier, l pentru micul ier, etc.

IORGU IORDAN

asta, presupunînd că lucrul ar fi posibil,' ar trebui o carte întreagă, şi încă foarte voluminoasă. De aceia m'am limitat la primul vo lum, alegînd din el numai acele nume de locuri care mi s'au părut mai interesante sau mai uşor de explicat. Cîteodată am studiat şi numiri care, ce-i dreptul, sint pomenite în documentele noastre, dar nu aparţin nomenclaturii putnene. Astfel titlul arti colului mieu trebuie luat cu aproximaţie.

Arşifa: apare de mai multe ori, la singular şi la plural (Arşiţi), singur sau împreună cu vreun determinativ. Acest nume topic, foarte răspîndit în toată ţara, mai ales în judeţele de munte moldoveneşti şi bucovinene, este, la origine, după cum se ştie, un substantiv comun, care continuă să existe şi astăzi prin unele regiuni cu acelaş sens ca în toponimie, adică ' laz, runc, curătură’, mai explicit ' loc odată păduros, ai cărui copaci au fost distruşi, prin ardere, spre a fi apoi utilizat ca păşune sau teren arabil'. Amănunte asupra acestui nume (şi a celor înrudite cu el, precum Arsa, Arsura, etc.) poate găsi cetitorul în studiul mieu Bezeichnungen fiir ’Rodeland' iu der rumătiischen Topouomastlk din Zeitschrift fiir Ortsnanienforschiing IV (1928), pag. 56 urm. Acum vreau să insist asupra unor lucruri nerelevate acolo. In unele documente putnene acest cuvînt apare ca substantiv comun, ba încă, ceiace-i şi mai interesant, dupăce este întrebu inţat ca nume apelativ, îl regăsim imediat supt formă de nume propriu sau, cel puţin, pe cale de a deveni astfel (acest ultim fapt are mare importanţă, fiindcă ne arată cum poate ajunge nume topic un cuvînt obişnuit). Iată cîteva pasaje : „vinde o ar şiţă, ci să chiamă Arşiţile Jîpienilor11 (pag. 76, nr. 115); „o ar şiţă, care se chiamă Arşiţa Lungă11 (pag. 82, nr. 125); „vînzînd lui Ştefan Tafşulă Arşiţa, s'au sculat..." (pag. 87, nr. 137: aici nici nu putem spune sigur, dacă avem a face cu subst. arşiţă sau cu un nume propriu, întrucît cuvîntul nostru se pretează şi la o interpretare şi la cealaltă; mi se pare mai probabilă însă a doua ipoteză, deoarece, fiind vorba de o anumită arşiţă, pe care o cunoaşte toată lumea şi deaceia autorii documentului n'au simţit nevoia s'o definească mai de aproape, se îndeplinesc con diţiile necesare pentruca un nume apelativ să devie nume pro-

TOPONIMIE PUTNEANĂ

priu) 1. Tot aşa de interesante sînt listele de proprietate dela pag. 158, unde constatăm acelaş proces de transformare a unui cuvînt obişnuit în toponimic; de exemplu: „Ilii Cojocariu [are 10 prăjini] în Arşiţ" (adică 10 prăjini într'o regiune care constă din arşiţi sau se numeşte Arşiţi, întocmai cum am spune „10 prăjini în Cîmpuri, în Năruja, în Vidra"). Cf. tot acolo: ,,...în Blăni 2, în Tăitură, la Plop" ş. a. Dovadă că această interpretare este justă, avem chipul de a se exprima al autorului documentului nostru, în aceiaş listă (tot pag. 158): „Gheorghiţă Bucă [are 60 prăjini], Arşiţi11, „Soari [are 10 prăjini], A*rşiţi, Slatcnă* (aici a fost necesară o precizare a locului unde se află acele Arşiţi, întocmai ca astăzi, cînd, după un nume de sat, adăugăm numele judeţului, al plăşii sau al co munei din căre face parte). Acest fenomen îl observăm şi la celelalte substantive comune pe ce cale de a deveni nume topice. Pe aceiaş pagină găsim cînd „Tănasăi Hîrşu, Plop", cînd „Toader Costen, 1 a Plop", cînd „Luca Borhană, î n Tăietură", cînd ,,Vasile Apostică, Tăitură" 8. 1 Exact la fel se predată situaţia în documentele noastre cu subst. curmă tură, deplldă, care apare şl ca nume propriu şi ca nume comun. - Acest termin, judecind după întrebuinţarea Iul sintactică, pare că se află în condiţii Identice cu Arşiţă, etc., adică un nume apelativ pe cale să devie (poate chiar devenit) nume propriu. Interesant este înţelesul pe care l-a avut (ori îl mal are încă) acest cuvînt. Printre sensurile subst. blană notate în dicţionare (’ piele de animal cu păr pe ea \ * seîndură r, etc.), nlciunul nu se potriveşte în toponimie, căci nu văd ce asămănare ar exista între un teren oarecare şi unul din obiectele în discuţie, pentruca primul să se numească la fel cu acesta din urmă. In schimb, limbile slave prezintă, pentru cuvîntul cores punzător romînesculul blană, un sens foarte la locul lu 1 în toponimie: Fr. M 1 k 1 o s 1 c h , Dic Bildung der slavischen Personen- uvd Ortsnamen, Heldelberg 1927, pag. 225, nr. 15 Înregistrează diverse toponimice slave, la baza cărora stă blana, cu înţelesul de * păşune comuna, (cf. ceh. blana * ager compascuus r). Este mal mult decît probabil că rom. blană a însemnat odată, poate mal însemnează şl astăzi, aceiaş lucru ca ceh. blana; altfel n'avem cum să ne explicăm existenţa Iul (in) Blăni din documentele putnene şl a n. top. Blană (munte în Dîmboviţa şl pichet de graniţă în Oltenia, pe Dunăre). Mal ales muntele se pretează minunat la această Interpretare, fiindcă, precum se ştie, pro prietăţile colective au fost mal răspîndite şl s'au păstrat mal ales în regiunile muntoase. 3 La pag. 158 cuvîntul nostru apare odată astfel: ,,Arşiţa Cfclatra". Au torul colecţiei a pus (?) după cl ; de fapt Chiatra este un determinativ pelîngă Arşiţa, pentru a-1 deosebi de alte ' arşiţi ’ (cf. tot acolo, mal jos, „Arşiţi, Sla tenă‘S „Chetrlclca la del“ ş. a.).

iORGU IORDAN

Am pomenit mai sus, printre sinonimele toponimice ale lui Arşiţă, pe Arsura. Dicţionarul Academiei I, 1, pag. 271, col. 1 citează (din Ţara Haţegului) arsuri „în pădure, locuri devastate prin foc", deci ’ curătură ’ (cu păstrarea amintirii despre mijlo cul prin care se ' curăţă' o pădure spre a deveni izlaz sau loc de arătură). Un sens şi mai apropiat de cel care ne interesează în toponimie pare a avea subst. arsură prin Gorj (cf. spusele lui I. C o n e a în Buletinul Societăţii Regale Romine de Geografie XLIX [1930], pag. 268). Amintirea chipului cum s'a ajuns la dobîndirea unei curături numite arsură, probabil se mai conservă pe ici, pe colo, cînd e vorba de numele unor sate. Dr. N. Lup u , vorbind în Dimineaţa dela 2 Ianuarie 1933, pag. 8, col. 5 despre satul său natal (Arsura, jud. Fălciu), spune la un moment dat: ,,Pe atunci ţinuturile acestea erau pădure, şi, ca să-şi facă bătă tură, oamenii au dat foc codrului secular (deunde numele Arsura)". Birseşti, sat din Vrancea, des menţionat în documentele noastre. Marele Dicţionar Geografic îi transcrie numele supt forma Birseşti, pe care o găsim şi la alte nume de sate; deasemenea întîlnim varianta cu i la mai multe localităţi din Vechiul Regat (situate toate în Oltenia şi Muntenia, şi aproape numai în regiuni muntoase). Sufixul -eşti ne spune că avem a face, la origine, cu un nume personal (format dela numele primului locui tor al satului sau dela acela al proprietarului moşiei). In acest sens vorbesc şi explicaţiile date de Marele Dicţionar Geografic la discuţia despre satul Birseşti din judeţul Vîlcea. Tot într'acolo ne duc n. top. Bărsoiul (sat în Argeş) şi Birsoiul (deal în Olt), cu sufixul lor - oiu, care presupune deasemenea un nume perso nal la bază. Dealtminteri avem şi astăzi familii romîneşti Birsescu, răspîndite, se pare, mai cu samă prin Muntenia. Cit despre tema acestui nume personal, ea nu poate fi decît birs-, pe care 0 regăsim în subst. birsâ ’ etancon, soupeau (de charrue) ’, foarte mult discutat în timpul din urmă, între altele, din cauza cele brului toponimic Ţara Birsei (cf. N. Drăganu, Dacoromania 1 [1920-21], pag. 141 urm., N. Jokl, Linguistiscfi-kulturhistorische Untersuchungen aus dem Bereiche des Albanisihen, Berlin-Leipzig 1923, pag. 140 urm. şi O. Densusianu, Grai şi suflet I [1923-4], pag. 142). Să fi fost (ori să mai fie) întrebuinţat acest cuvînt ca nume de persoană ? Puţin probabil, deşi nu im posibil. Tema birs- pare că există şi în Birsil (numele unui sol-

TOPONIMIE PUTNEANĂ

dat din regt. 25 infanterie, Vasluiu, în vremea războiului): înfăţi şarea acestuia se potriveşte (din pricina lui - u) mult mai bine cu un nume personal, şi dela el se va fi format toponimicul Birse şti. (Curios este numai faptul că în toponimie el apare mai des decît în antroponimie). Dar avem oare în Birsu aceiaş temă ca în birsă? Nu cred. Cum trebuie atunci explicat Birsu ? In două feluri: sau îl considerăm drept o variantă a lui Birzu care ne întîmpină ca nume de persoană şi în toponimicul Birzeşti (Dîm boviţa, Mehedinţi, Muşcel, Vasluiu, Vîlcea) şi provine din slav. bruzu ' iute', sau vedem în el o refacere din birsau ' cioban din Ţara Bîrsei pe care unii Romîni îl vor fi socotit derivat dela un Birsu. Dealtfel însuş n. top. Birseşti ar putea cîteodată sta pentru Birsani: sufixele-eşti şi -ani (- eni), diferite ca origine, iar la început şi ca însemnare, au ajuns destul de timpuriu să se confunde (cf. lorgu Iordan, Rumănische Toponomastik, BonnLeipzig 1924-6, pag. 48 urm. şi 265) şi apoi să se specializeze oarecum pe provincii (-eşti, cu sing. -eseu, mai ales în Munte nia, -ani, -eni, cu sing. -(e)anu, mai ales în Moldova)2. In spri jinul acestei din urmă ipoteze pare a vorbi şi faptul că, cu ex cepţia localităţii putnene, toate celelalte, numite Birseşti, se găsesc în Muntenia. Boziul (pag. 100, nr. 146) este identic cu Bozul, care apare în aceiaş document şi în cel imediat următor (dela pag. 101). Va rianta cu / dovedeşte că subst. boz, care se află la baza acestui nume, a sunat bozia şi prin Moldova (nu numai în Muntenia, cum ar rezulta din informaţiile Dicţionarului Academiei I, 1, pag. 634, col. 1, care se întemeiază pe răspunsurile la chestionarul lui Hasdeu; se pare totuş, potrivit aceloraşi indicaţii, că în comuna Jorăşti din Covurluiu se zice ori se zicea cu 50-60 ani în urmă bozia). Toponimia actuală se conformează, în general, acestei 1 Pentru posibilitatea înlocuirii lui z prin s, cf. birzac * ţînţar * birsac (Dicţionarul Academiei 1, I, pag. 503, col. I). 2 Să se compare spusele lui V. Alecsandri, Istoria unui gălbui (volumul Proza, ed. Minerva 1910, pag. 48): „...una din acele fiinţi a cărora nume se sfîrşeşte în -eseu, cînd se află în Moldova, şi în -eaflll, cînd merg la Valahia“, unde situaţia se prezintă invers, pentrucă-i vorba de un pungaş, care are interesul să nu fie descoperit şi deaceia îşi anină la nume tocmai sufixul mai puţin obişnuit în provincia respectivă.

IORGU IORDAN

stări de lucruri: numele de locuri munteneşti au forma cu i (Boziill şi diminutivul Boziorul), cele moldoveneşti forma fără L In schimb, derivatul Bozieni, foarte des în Moldova, apare totdeauna cu i, ceiace probează că, pe vremea cînd s'a creat acest nume, substantivul nostru avea şi în dialectul moldovenesc forma boziu. Cf. şi Bozia, Boziana, Bozianca (toate în Moldova). Sau tema acestor toponimice este alta, şi adică un nume personal? Să se vadă listele date de Miklosich, op. cit., pag. 131 urm., s v. bogu şi pag. 134 urm., s. v. blid- (mai cu samă aceasta din urmă). Marele Dicţionar Geografic dă numele celor două localităţi putnene astfel: Boza „pîrău pe teritoriul comunei Valea Sării“ şi Bozul (Muntele-) ,,trup de pădure, pe teritoriul comunei Năruja*'. Caşi/i: deşi aparţine la toponimia judeţului Bacău, numele acesta poate fi foarte bine discutat aici, nu numai pentrucă-1 gă sim deseori pomenit în documentele lui A. V. S a v a, ci şi pentru alt motiv. Despre satul Caşin spune Marele Dicţionar Geografic că s'a format cu locuitori originari în mare parte din Rucăr şi Dragoslave, aşadar la fel cu Soveja. Este drept însă că primii n’au venit să construiască o mînăstire, deşi acest nume îl poartă într’adevăr şi mînăstirea, mai celebră decît satul, ci ca păstori, care s'au stabilit apoi definitiv acolo. Sînt în jud. Bacău mai multe locuri care se chiamă Caşin : un sat, o mînăstire, o apă ş. a, Judecind după ceiace se întîmplă deobiceiu, trebuie să admitem că acest nume topic a fost dat la început pîrăului, care, ca orice produs natural, are, în general, o existenţă mai veche, independentă de oameni şi de aşezările lor, şi numai după aceia s'au numit tot aşa satul, mînăstirea, etc. Să se compare alte to ponimice asămănătoare, depildâ Buzău (rîul şi oraşul), Tecucin (pîrăul, mic şi neînsemnat, a căpătat ulterior numele 1 ecucei, ca să nu se confunde cu oraşul, mult mai cunoscut dela o vreme), Vasluiu (la care s'a petrecut un fenomen analog cu cel arătat la Tecuciu) ş. a. In ce priveşte etimonul acestui nume, toate aparenţele plt* dează pentru o origine slavă. In limbile Slavilor vecini cu no1 (Ruşi, Ruteni. Bulgari şi Sîrbi) există cuvîntul kaşa, cu însem narea ' terciu, coleaşă (făcută din urluială) ’ (în ruseşte şi numa1 ' urluială, crupe'). Dela acest substantiv s'a derivat un adjectiv kaşen, pe care-1 găsim în bulgăreşte întocmai aşa. Să se compare

TOPONIMIE PUTNEANĂ

şi rus. Kaşin (numele unui filolog, colaborator, între altele, la Zeitschrift fur slavische Philologie). Din punctul de vedere al sunetelor şi al formării cuvintelor etimologia propusă aici nu pre zintă nicio dificultate. In privinţa înţelesului, trebuie să ne gîndim pedeoparte la aspectul apei sau al terenului peunde curge pîrăul Caşinului, aspect care poate sămăna cu al terciului de crupe ori cu crupele înseşi, pedealta la unele sensuri secundare ale slav. kaşa, depildă ' murdărie, amestecătură (de felurite lucruri)', pre cum şi la faptul că rus. kdşka, derivat dela kaşa, este sinonim cu acesta, dar mai serveşte şi ca nume a diverse plante. Spre a încheia, trebuie să adaug amănuntul că un cuvînt perfect identic cu slav. kaşa există şi în ungureşte: kdsa * meiu, terciu de meiu ', care este, probabil, un împrumut din slavoneşte. In orice caz E. Berneker, Slavisches etymologisches WOrterbuch I, Heidelberg 1913, pag. 493 explică pe slav. kaşa dintr'un radical indoeuropean. Chiojdeni (pag. 117): sat în jud. R.-Sărat, care, după ară tările Marelui Dicţionar Geografic, constă din două părţi, Chiojdenii mari şi Chiojdenii mici. Se numeşte astfel, fiindcă primii lui locuitori au venit din satul Chiojdul (Buzău). La acest lucru m'am gîndit şi eu din capul locului, bazat pe constatarea pe care o face oricine studiază toponimia romînească: cînd avem un to ponimic în - eni, a cărui temă există şi ea ca nume de localitate, originea celui dintăiu trebuie pusă în legătură directă ca cel de-al doilea. Marele Dicţionar Geografic confirmă această bă nuială, întrucît spune că satul Chiojdeni a fost înfiinţat de oameni veniţi din Bisca Chiojdului (sau Chiojdul din Bisca), jud. Buzău. Ciotileşti (pag. 109, nr. 162): derivat cu sufixul patronimic -eseu, supt forma lui de plural, dela numele personal (poreclă la origine) Ciotilă, pe care, e drept, nu-1 găsesc în colecţia mea, altfel destul de bogată, dar îl putem presupune ca existent, dacă luăm în consideraţie marele număr de nume personale în -ilă, discutate de G. Pas cu, Sufixele romineştij Bucureşti 1916, pag. 328 urm. (au la bază teme verbale, dar şi substantivale, aşa că Ciotilă provine dela ciot). Clăbuciiil: apare de mai multe ori, ca nume de munte, alături de Zboina (tot munte). Este evident că-i vorba de n, top.

IORGU IORDAN

Clăbiicnl, înregistrat şi de Marele Dicţionar Geografic în două rînduri (odată pentru jud. Putna, a doua oară pentru Bacău). Cum se explică terminaţia - uciii în loc de - ne ? Dacă etimonul subst. clăbuc, care nu-i tocmai sigur, ar avea - cl, am bănui că varianta din documentele noastre este cea mai veche, deci mai apropiată de original, iar forma actuală a substantivului s'ar datori analogiei, ca în cazul lui colac <C slav. kolacl (din plur. rom. colaci s’a refăcut un singular nou colac, care era cu atît mai necesar, cu cît vechiul singular risca să se confunde cu plu ralul J) sau al lui copac, pentru arhaicul şi dialectalul copaciu (cu aceiaş observaţie ca la cuvîntul precedent). Dar se pare că nu tot aşa s’au petrecut lucrurile cu subst. clăbuc, care trebuie să se fi terminat din capul locului în -c. Explicaţia avem s'o căutăm aiurea. Pentru toponimicul Ciubucul din jud. Bacău Marele Dic ţionar Geografic notează varianta Călăbocl, spunîndu-ne că acest munte se află situat pe vechia graniţă romîno-ungurească şi ca în 1888 s'a rectificat frontiera, care mai înainte trecea „prin pi ciorul Calabucs-Alya“. Din aceste lămuriri se vede uşor că forma secundară a numelui nostru, Călăboci, este ungurească, identică (deşi întrucîtva romînizată) cu Kalablics. Dar dicţionarele ungu reşti care-mi stau la dispoziţie nu notează niciun cuvînt kala blics ori măcar asămănător cu acesta, deunde urmează că n. top* ung. Kalabucs nu-i altceva decît rom. Clăbucul, împrumutat supt forma pluralului sau supt vechia lui înfăţişare, pe care o găsim în documentele lui Sava, Clâbuciul, daca o socotim pe aceasta drept primitivă şi originar romînească. S'ar mai putea explica varianta în - cili şi altfel: Ungurii au împrumutat din cele mai vechi timpuri n. top. rom. Clăbucul (supt forma-i de plural sau, mai degrabă, cu prefacerea lui c în ci după analogia numelui de apă Călbucelul din aceiaş regiune), iar mai apoi Romînii din partea locului, influenţaţi în limba, ca şi în viaţa lor zilnică de Ungurii vecini, au reluat dela aceştia vechiul lor nume, cu modi ficarea fonetică respectivă. Cît despre redarea rom. clă - prin ung. kala este cunoscut faptul că Ungurii nu pot pronunţa 1 Vechia formă de singular colaci, pe care n'o găsim în dicţionare (ceiace ar proba că ori n’a existat niciodată. în romîneşte ori a fost foarte de timpuriu înlocuită prin analogicul colac) apare ca nume personal în documentele noas tre : la pag. 59, nr. 90 figurează martorul Ion Colaci.

)

TOPONIMIE PUTNEANĂ

două consoane una după alta, şi deaceia se produce între ele epenteza unei vocale identice ori asămănătoare cu cea imediat următoare (cf., depildă, szer[e]da 'Miercuri' < slav. sreda, palacsinta < rom. plăcintă ş. a.). Insfîşit ar mai fi o posibilitate de explicare a lui - cili din Clăbaciul, şi anume să se fi format în însăş limba Romînilor de prin acele locuri un singular nou, clăbnciu. (existent, deci, la un moment dat în vorbirea de toate zilele), după analogia plur. clăbuci (fenomen tocmai opus Celui arătat mai sus la colac şi copac), ceiace s'ar justifica suficient prin faptul că acest substantiv se întrebuinţează mai des la plu ral decît la singular. Dar această ipoteză mi se pare mai puţin probabilă. Dorobeţi (pag 156: „părîu Dorobeţilor", „la Dorobeţi", „în Dorobeţească", acesta din urmă, derivat patronimic dela cel dintăiu, cu însemnarea ’ moşia sau proprietatea Dorobeţilor'). Dacă luăm în consideraţie alît forma de plural a acestei numiri, cît şi derivatul în - cască (femeninul lui - eseu, plur. - eşti), trebuie să admitem că avem a face, cel puţin la origine, cu un nume personal, nu cu unul topic, Intr'adevăr, dela nume de locuri nu se formează niciodată derivate în - esc(u) (afară, bine înţeles, de cazul cînd la baza numelui topic se află un nume personal, depildă Găvănescil alături de Găvăneşti, sat în Buzău), ci numai în -ean(il), cu care se arată în romîneşte originea locală a unei fiinţe sau a unui lucru. Etimologia numelui nostru pare a fi ru sească, cum ne spune, între altele, repetarea lui o în primele două silabe. Berneker, op. cit., pag. 211, s. v. dorbu, notează un v. rus. ndorobi ' oală', rus. dial. udoroba ' oală rea', apoi diverse cuvinte ruteneşti, înrudite cu acestea şi avînd deasemenea un sens apropiat. O astfel de numire se potriveşte, din punct de vedere semantic, şi cu o persoană (ca poreclă, fireşte: la Tecuciu am cunoscut în copilărie o familie Ulcică), şi cu un pîrău (forma albiei, a malului sau, în general, a terenului peunde curge). In ce priveşte partea formală, li- a putut uşor cădea, fiind socotit articol nehotărît (se ştie că înaintea celor mai multe substantive care încep cu o consoană un sună u puţin nazalizat), iar - eţi este pluralul suf. - ete, cu care se derivă diminutive şi alte feluri de substantive (cf. Pascu, op. cit., pag. 36 urm.). Că o apă, mai cu samă cînd n'are mare importanţă, din cauză.

-* ir.-'

IORGU IORDAN

că interesează un număr redus de oameni, poate căpăta numele unei persoane, dovedeşte, de exemplu, Drăguţoai dela pag. 180, nr. 221 din documentele noastre sau pîrăul Isariei dela pag. 89. Fintina (de mai multe ori cu un determinativ după el) me rită să fie relevat, pentrucă are totdeauna, sau aproape, vechiul sens de izvor ', adică ' fîntînă naturală ’, cum găsim numeroase asemenea izvoare mai ales în regiunile muntoase, cu o cruce ori alt semn distinctiv lingă ele. Că însemnarea este aceia pe care o citează Dicţionarul Academiei II, pag. 46 numai din texte vechi romîneşti, — Hasdeu n'a făcut decît să reînvie terminul, dîndu-i înţelesul de ' sursă ' (istorică sau de altă natură), fără însă a izbuti să-l impuie —, probează un nume ca PirăuL Fintinii (pag. 43). Deasemenea trebuie amintit diminutivul Fintîniţa (pag. 132, nr. 192), pe care Dicţionarul Academiei îl găseşte (des dealtminteri) numai în literatura populară. Goceşti (pag. 78, nr. 121): sufixul acestui nume, fără im portanţă deosebită, ne indică o origine patronimică. In colecţia mea de nume personale găsesc un Gociu (comunicat din Huşi, Războieni-N3amţu şi din regt. 5 infanterie, jud. Vlaşca). Atît terminaţia (-cili), cît şi răspîndirea lui geografică (mai cu samă oraşul Huşi şi judeţul Vlaşca) ne arată pănăla evidenţă că-i vorba de o numire bulgărească. G. Weigand, Die bulgarischen Rufnamen, ihre Hcrkunjt, Kurzungenund Neiibildungen în XXVI-XXIX Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprac/ie zu Leipzig) citează, la pag. 123, printre alte variante ale numelui de botez bulgăresc, care corespunde grecescului Georgios, şi pe Gocio, care-i prototipul romînescului Gociu. Fliga Porcului (pag. 107, nr. 159): prima parte a acestui toponimic, singura care interesează, este, cred, identică cu subst. hcgău ' escarpement, ravine', iar pe acesta Dicţionarul Acade miei II, pag. 339, col. 2 îl derivă din ung. hâgo '(drum pe) povîrniş de munte '. Sensul se potriveşte, mai ales cu al etimonului unguresc, căci documentul spune merge muchia Spumi... şi să suie în Hîga Porcului". Cum se explică varianta higă (ne existentă în Dicţionarul Academiei) faţă de hagdu ? Pe acesta din urmă Dicţ. Acad. îl dă ca un element specific ardelenesc, propriu, deci, unei regiuni unde cunoaşterea limbii ungureşti este

TOPONIMIE PUTNEANĂ

curentă; deaceia cuvîntul romînesc a căpătat forma cea mai apropiată de a prototipului unguresc (cf. bădăran < badaro, heleşten < halasto ş. a.). La noi, în Vechiul Regat, limba ungu rească n a putut exercita o influenţă tot aşa de viguroasă ca în Ardeal, astfel că ung. hâgd a luat o înfăţişare mai conformă cu spiritul limbii noastre. Un exemplu analog ne oferă turc. okâ, care în Muntenia sună ocd, articulat ocaua, plur. ocale, iar în Moldova ocă, art. oca, plur. ocit sau neologismul deca} pe care la Tecuciu oamenii îl pronunţă de că, plur. deci. Dicţionarul Aca demiei II, pag. 395 notează un ho agă ' fosse pleine d'eau', care este evident acelaş cu hîgâ, şi ca sens şi ca formă (nu-i nevoie» deci, să ne gîndim la o derivare din hogaş, ci, cel mult, la o influenţă analogică a acestuia, care a ajutat să se prefacă L în o, apoi în oa). Hăulişca (pag. 84, nr. 129: „pîrîu Hăulişcăi"). După înfăţi şare, acest nume pare a fi un diminutiv în -işcă, sufix care serveşte aproape excluziv la formarea diminutivelor cf. P a s c u , op. cil, pag. 249). Primitivul lui este subst. haulă 'casă goală, casă mare şi goală, căsoaie mare şi proastă' (Dicţionarul Aca demiei II, pag. 381, col. 2). Şi ca înţeles această explicaţie satis face: forma de genetiv (Hăulişcăi) ne face să ne gîndim la un nume de sat, vreau să spun că ' pîrăul Hăulişcăi' însemnează ’ pîrăul care trece prin sau pelîngă satul Hăulişca ori aparţine acestuia'. Intr'adevăr Marele Dicţionar Geografic înregistrează numele de sat Hăulişca 1 din judeţul Putna (cu varianta Hăuleşti). Ca nume de aşezare omenească se potriveşte minunat haulă, cu diminutivul lui hăulişca: 'locul unde este ori a fost o casă mare şi goală, o casă pustie ’. Cît despre originea acestui cuvînt, Dicţionarul Academici nu spune nimic, ceiace însemnează că-1 consideră obscur. Fără să pot lămuri mai de aproape chestia, notez totuş că M. Sadoveanu, Nunta domniţei Ruxanda, pag. 73, întrebuinţează o expresie foarte apropiată şi ca sunete şi ca sens de aceasta: „Era un cucoş pe care-1 agonisise Filip 1 Un pîrău numit astfel nu găsim. In schimb, acelaş dicţionar notează pe Hălllita, curs de apă, tot în Putna (oe teritoriul comunei Crucea de jos) şi pe Hăuleşti, vîlcea cu apă în Prahova („trecînd pelîngă locuinţele Hăuleştilor" : din această lămurire înţelegem că Hăuleşti este forma plural-că a unui nume personal, cum dovedeşte, dealtfel, şi sufixul - eşti).

5lte

IORGU IORDAN

intr un a u l tătăresc". Deunde a luat marele nostru povestitor acest termin, nu ştiu (poate din cronicile moldoveneşti, deşi, în acest caz, ar fi curioasă lipsa lui din Dicţionarul Academiei). Deasemenea nu-i pot arăta etimonul. După toate probabilităţile avem a face cu un element oriental, cum rezultă şi din spusele lui I, P awlowsky, Russisch-deutsches WOrterbuch, ed. III, Riga 1900, pag. 23, col. 2: aulu ' (fast bei allen asiatischen Volkern Russlands und bei den meisten Kaukasiern !) das Dorf, Gehoft, Gezelt (der Nomaden) '. Fără voie ne amintim de arom. avlie curte', răspîndit şi în alte limbi din Peninsula Balcanică. Ar mai fi, pentru numele nostru topic, încă o posibilitate de a-i explica, şi anume dela verbul a hăuli ' a chiui, a urla ’ (cf. Dicţionarul Academiei II, pag. 381, col. 2). Dar se opun dificulţăţi de derivare : cu suf. - işcă nu se formează decît diminu tive şi, mai rar, nomina instrumenti, evident numai dela sub stantive, nu şi dela verbe. Această origine (dela a hanii) se potriveşte pentru numele de pîrău prahovean, citat în nota 1 dela pagina precedentă, Mâulita (cf. V. Bogrea, Daco româ nia. III [1923], pag. 451), nu însă pentru Hăulişca, nici pentru

Hăuleşti. Insfîrşit haulă însuş, pe care Dicţionarul Academiei l-a găsit numai în Revista critică-literară (scoasă, între 1893 şi 1897, de Aron Densuşianu), ar putea fi un postverbal dela a hanii: o casă mare şi goală produce un huet teribil, din cauza vîntului care suflă, în toată voia, prin ea, tot aşa cum face să răsune, puternic şi impresionant, vorbele cuiva. Hrejde: apare de trei ori în documentele noastre. Pare a fi slav, după aspectu-i fonetic. Berneker, op. cit., pag. 355» s. v. grozdu, notează rus.-slav. bisericesc grezdno ’ Weintraube, Traube, Biischel' şi rut. dial. hrezen 'Traube'. Şi ca înţeles şi ca sunete s'ar potrivi aceste cuvinte slave cu toponimicul putnean. Oarecare greutăţi prezintă jd pentru zdt dar avem în ro-

1 Dela aceştia îl.va fi cunoscut C. Stere, care în voi. IV al romanului său In preajma revoluţiei, pag. 266 scrie (despre un Caucazian): „Fusese deportat în Siberia, împreună cu un frate de cruce din acelaş a u 1 cu el..." (Aici se vede clar că înţelesul este ' sat % pecînd în pasaful reprodus din Sadoveanu ar putea fi vorba şi de * locuinţă *.)

K '

TOPONIMIE PUTNEANĂ

mîneşte cazuri de prefacere a lui z în j, nu numai înaintea unui if unde fenomenul e obişnuit (- CZ sună la plural - eji, n. pers. Zipa are o variantă veche Zipa, etc.), ci şi în alte condiţii, depildă munt. Joiţica < Zoiţica, jugvrav < zugrav ş. a. Ipoteşti: patru documente, înrudite prin conţinut, întrucît vorbesc despre aceleaşi lucruri, menţionează acest nume de sat tecucean (nu putnean!), care, judecind după informaţiile Marelui Dicţionar Geografic, a încetat de a mai exista astăzi (găsim în schimb un pîrău Ipoteşti în apropierea comunei Ţepu). Acelaş nume îl poartă satul botoşănean, unde şi-a petrecut copilăria Mihail Eminescu, şi un sat din jud. Olt. La baza lui stă n. pers. Ipate (cf. pag. 12, document nr. 21), care ne întîmpină şi ca toponimic (Ipatele, sat şi pîrău în Vasluiu). Dintr’un mai vechiu Ipăteşii, care n'a trăit, poate, nicio clipă în limba noastră, a rezultat Ipoteşti, prin transformarea lui ă în o} din cauza lui p precedent, consoană labială (â devine o şi fără influenţa vreunui sunet vecin, deoarece, din punctul de vedere al locului de articulaţie, aceste două vocale romîneşti sînt identice). Ireşti: sat care există şi astăzi. In Marele Dicţionar Geo grafic nu mai dăm peste acest nume nicăiri aiurea în Vechiul Regat. Găsim numai unul foarte apropiat, format dela aceiaş temă, Ireasca (sat şi deal în Tecuciu). Amîndouă ne arata, prin su fixele lor, că sînt derivate dela un nume personal. M i k 1 o s i c h , op. cit., pag. 115 discută s.w.Jaru (=vbulg. jaru ' austerus, severus, amarus') diverse numiri slave, care provin toate dela tema jar -. Cred că au fost, poate mai sînt încă, pela noi oameni pe care să-i cheme laru, cum dovedesc pedeoparte n. top. Iarul (pîrău în Bacău), pedealta numele de sate Ireşti şi Ireasca notate mai sus. Dela laru am avut întăiu *lereşti, conform regulei fo netice romîneşti, care preface pe a neaccentuat în ă, iar pe acesta în e, cînd e precedat de / (cf. Ieşean <C Iaşi), şi pe urmă Ireşti (e neaccentuat se schimbă uşor în /; dacă Ieşean n’a de venit *Işean, asta din cauză că a fost împiedecat de primitivul Iaşi, ceiace la Ireşti şi Ireasca nu s’a putut întîmpla, odată ce s'a pierdut primitivul laru sau, cel puţin, conştiinţa legăturii eti mologice cu acesta). Aceiaş temă jar - o găsim în n. pers. Iarca

iORGU IORDAN

(Buzău), Iarcu1 şi larovici (soldat regt. 38 infanterie din timpul războiului). Să se compare apoi la.roslav, răspîndit la unele po poare slave, din care, potrivit obiceiului de a se scurta numele personale compuse (cf. depildă Dragii <g Dragomir sau Dragoslav, Mirea, cu diminutivul Mircea «< Miro slav, Stan <g Stanislav ş. a.), sa putut forma laru (aşa că nu a cesta din urmă, ci laro slav ar fi mai vechiu). Asămănător în multe privinţi cu Ireşti este Iteşli, înregis trat de Sava la indice, dar nu ca toponimic, ci ca nume de fa milie, desemnînd pe toţi descendenţii unui Itul. Le găsim însă, pe amîndouă acestea, şi în nomenclatura geografică a Romîniei: un sat din Bacău se chiamă Iteşli (liesti, cu s. din Marele Dic ţionar Geografic, este evident greşaîă de tipar), şi în jud. Buzău două moşii Itul. Deasemenea am în colecţia mea numele de fa milie Itu (Fălciu - Fălciu şi Crasna - Gorj). Weigand, loc. cil., pag. 124, s. v. Joanis, înşiră numeroase forme hipocoristice dela acest nume; printre ele se află şi lio (cf. şi Itko), prototipul rom. Itu, care este, aşadar, de origine bulgărească. Păcat că Weigand se mulţămeşte a da lista, fără nicio explicaţie, care, în cazul nostru special, ar fi fost absolut necesară, întrucît dela luau pănăla llo distanţa e cam mare. Probabil că Itko, din care a ieşit Ito, este o variantă a lui Ifko (notat tot acolo): dela Ivan s'a format un diminutiv Ifko (cu v > / din cauza lui k următor), iar acesta s'a prefăcut în Itko (printr'un fel de asimilaţie a lui / la k). Indiferent dacă presupunerea mea este justă sau nu, faptul că Bulgarii au n. pers. Ito ajunge pentru a ne lămuri existenţa rom. Itu. Leurgioara (pag. 58, nr. 87): diminutiv dela leurdă, nume de plantă (Allium ursinum). Pe acesta din urmă îl găsim şi ca nume topic, în Putna (v. pag. 24, nr. 36 şi pag. 26, nr. 39) şi, mai ales supt forma de derivate, pretutindeni în Vechiul Regat. Diminutivul prezintă un interes cu atît mai mare, cu cit dicţio narele nu-1 înregistrează. Pentru transformarea lui di. în gf (leurdă + - io ară > leurgioara), cf. grătnăgioară < grămadă, livegioară < livadă ş. a. i Cf. D. I arciif autorul unei Enciclopedii populare, citat de N. Georgescu-Tistu, Bibliografia literară romină, Bucureşti 1932, pag. 46 urm., 55 urm.

TOPONIMIE PUTNEANĂ

ÎS

Măriceii lui Lateş (pag. 110, nr. 165 şi pag. 111, nr. 167): acea stă numire are importanţă lingvistică prin aceia că subst. muticei . munte mic apare ca masculin, aşa cum sînt numeroase deri vate cu acelaş sufix, pecînd în vorbirea actuală, acolo unde acest cuvînt se mai întrebuinţează, precum şi în toponimie, el apar ţine mai degrabă la categoria eterogenelor. T i k t i n , op. cit., pag. 1021, col. 1 spune că pluralul corect este muticei, pentru care şi găseşte un citat la autorul bucovinean I. G. Sbiera. Curios.mi se pare totuş că acelaş Tiktin dă la pag. 1025, col. 1, pentru subst. muşcel, care-i perfect sinonim şi derivat dela munte cu acelaş sufix -icel, drept singură formă de plural pe muşcele1. Muscocii („pîrăul Muscocii1', pag. 133, nr. 193). Cred că-i nume personal la origine, cum arată legătura de cuvinte redată în paranteză. Muscocii are aspect de genetiv, prinurmare la no minativ am avea Muscocea. Suf. - ocea există în romîneşte, mai exact spus avern - O cili pentru masculin şi - oace pentru femenin (v, Pascu, op. cit., pag. 339-340). Aceste două din urmă ne întîmpină la cuvinte obişnuite, pecînd primul la nume proprii (cf. Ciotrocea, poreclă dată celui care tîrîie ciubotele, prea mari sau prea grele pentru puterile lui, Homocea, toponimic tecu cean : chiar dacă în aceste exemple n'avem a face cu sufixul -ocea, el este simţit ca atare, ceiace pentru formaţii nouă ajunge; întîlnim acelaş grup fonetic în Cocea, Norocea ş. a.). Tema lui Muscocea pare a fi muscă: numele de familie Musca este foarte răspîndit prin judeţele Tecuciu şi Tutova. Aşadar, în total, este vorba, la origine, de o poreclă. Bănuiala mea că ne găsim, dintru început, în faţa unui nume de om o confirmă n. pers. Muscovce (pag. 57, nr. 86), cu varianta Moscovcii (pag. 67, nr. 104), de care am luat cunoştinţă dupăce scrisesem cele de mai sus (deşi, la indice, acest nume stă ime diat după Muscocea). In ce priveşte sunetele, nu văd niciun ob1 G. Pascu, cp. cit., pag. 153 stabileşte regula că substantivale în -el sînt masculine, cînd numesc fiinţe, şi eterogene, cînd numesc lucruri. In gene ral această regulă este exactă (mai cu samă în ce priveşte prima ei parte); de fapt constatăm abateri, depildă, ca să citez numai cîteva din exemplele date de Pascu însuş, cercel, clopoţel, fuşcel, etc., care, deşi nume de lucruri, fac plura lul în - ei. — Cf. Munceii inşiraţis toponimic ardelenesc, citat de N. Drăganu, Toponimie şi istorie, Cluj 1928, pag. 145.

10RGU IORDAN

stacol contra identificării lui Muscovce (Moscovcii se explică prin schimbarea lui o neaccentuat în u şi prin stîngăcia scribului în redarea sunetului final, care, . pronunţat i, deoarece e neaccentuat devine tot aşa de uşor /, precum o neaccentuat se trans°rmă în ll, a fost transcris ii: cazuri de acestea sînt nenumă rate, şi în documentele noastre şi in altele): v s'a pronunţat U (cf. Cernăuţi din rutenescul Cernovtsi) şi apoi a fost absorbit de o precedent, cu care-i atît de înrudit foneticeşte (la Cernăuţi şi alte toponimice în - ăllţi, u s'a păstrat şi pentrucă ă nu putea să-l înghită şi pentrucă există în romîneşte suf. - uţ, cu care a fost asimilată terminaţia -uţi, dovadă trecerea accentului depe ă pe U, căci -uţ este accentuat în romîneşte), iar - e a devenit - sa (ca toate numele în - e şi ca atîtea cuvinte terminate la fel: anume anumea, deabinele deabinelea, etc.). Dar şi argu mente de fapt pledează pentru o identificare a lui Muscocea cu Muscovce Din documentele citate se vede foarte limpede că ne găsim pretutindeni în aceiaş regiune, în regiunea unde au trăit Muscovce şi descendenţii lui (doc. nr. 86 prezintă pe Mihai Muscovce, martor din Năruja, iar nr. 104 vorbeşte de un Gheorglie Moscovcii, ca proprietar al unei părţi din moşia „dela Răiuţ", pîrău care curge pe teritoriul comunei Miera ; pîrăul Muscocii, pomenit în doc. nr. 193, se găseşte în apropiere de Vîrful Hîjmei, adică nu departe de satul Şindrilari de jos, care, împreună cu altele, formează comuna Miera). Avem, aşadar, un nume personal, format cu suf. slav - ovce, care, în unele documente, este păstrat ca atare (atunci cînd întreaga formaţie îndeplineşte rolul unui nume personal), iar în altele s'a adaptat la spiritul limbii noastre (cînd funcţionează ca toponimic). Se pune acum chestia dacă tema lui este într adevăr muscă ori un cuvînt slav, ca şi sufixul însuş. Mai probabilă este ipoteza ultimă: Weigand, loc. c/i., pag. 128, s. v. Moisis în registrează forma diminutivală Mosko (cunoscută şi la noi, ca MOSCU, printre Bulgari, dar şi printre Evrei). Păţeşticunoscutul sat din apropierea Odobeştilor . Sufixul - eşti arată că tema trebuie să fie un nume personal. In colecţia mea am găsit două nume care ar putea foarte bine sta la baza 1 Avem şi în (ud. Argeş o localitate cu acest nume.

TOPONIMIE PUTNEANĂ

toponimicului nostru: Paţa (Mînzaţi-Tutova; cf. şi Paţica, sol dat în fostul batalion 1 de vînători) şi Peţa (soldat, batal. 6 vînători). Pe acesta din urmă . îl cunosc şi dela Buzău, ca nume de femeie însă, şi-l cred de origine bulgărească 1,< deoarece posesoa rea lui trăieşte în mahalaua aşa zisă sîrbească (de fapt locuitorii băştinaşi ai acesteia sînt veniţi din Bulgaria). Atît din Paţa, cît şi din Peţa poate ieşi Păţeşti. La W e i g a n d, loc. cit., găsim numeroase nume personale bulgăreşti, pe care deasemenea le putem lua în consideraţie pentru discuţia de faţă. Cele mai in teresante dintre toate mi se par Petjo, în care autorul vede un diminutiv al lui Petăr (pag. 129, s. v. Petrus), şi Pcitjo, di minutiv dela Paskal (pag. 129, s. v. Paschalis) sau de verbal dela patja ' a suferi' (pag. 147). Prefacerea lui e in ă la Pct(Petjo) n'are nimic curios, mai ales că însuş rom. Petru sună prin diverse regiuni Patru, iar t > ţ înaintea lui -eşti, deşi rar, se întîlneşte şi la alte cuvinte (cf. depildă argnţcsc < argat, ar năuţesc <Z Amăut ş. a., notate de P a s c u, op. cit., pag. 65 urm.). Care din ipotezele emise este mai verosimilă ? Greu de hotărît, cum înţelege oricine, într'un domeniu ca acesta. Păuleşti: pomenit de nenumărate ori în documentele noas tre. Ceiace mă face să discut acest nume este forma Paul în loc de Pavel sau Pavăl: pecînd ultimele două variante sînt po pulare şi vechi romîneşti, prima aparţine la importaţiile recente, pe cît se pare. Spre a explica n. top. Păuleşti (existent şi în Prahova), apoi pe Păuleasa (Argeş, Teleorman), Păuleasca (Argeş, Muşcel), P.îuleni (Iaşi) şi PJ.ulici2 (Dolj), trebuie să admitem pre facerea lui v în u la n. pers. Pavel j mai exact la variantele lui străine, depildă bulg. PavLo (cf. numele de familie rominesc Pavlu), notat de Weigand, loc. cit., pag. 129. Pelelicul (pag. 116): aşa se chiamă o moşie din jud. R.-Sărat, 1 Pcate ud derivat dela Petka = rom. Paraschiva (W e i g a n 6 > loc, c't., pag. 156, § 67 nu-1 notează, dar din temi Pct- s'a putut forma un diminu tiv cu suf. -'ţa neaccentuat, deci Pctiţa, care, prin căderea lui i, a devenit * Petţc, apoi Peţa. ■ Despre acesta Marele Dicţionar Geografic spune «vechiul, nume al satului Scăieşti», prinurmare nu poate fi vorba de o formaţie recentă. 3 Este interesant că dela această formă n'avem rnciun nume topic în -eşti (găsim numai derivatele Păuâloaia, în Romanaţî, şi Pâvălbiul, în Olt).

IORGU IORDAN

In Mirele Dicţionar Geografic găsim un sat, un deal, un pîrău şi o moşie, care poartă, toate, acest nume. Ca deobiceiu, trebuie să presupunem şi aici că, din capul locului, a fost numit astfel fie dealul, fie pîrăul, adică accidentele solului, a căror existenţă este anterioară aşezărilor omeneşti. Iar dintre amîridouă, proba bil apa şi-a căpătat mai întăiu numele, fiindcă, curgînd prin mai multe sate, avea nevoie de o denumire, supt care să fie cunoscută de toţi oamenii din partea locului, ceiace la un deal nu-i absolut necesar. Dacă aşa stau lucrurile, atunci etimologia numelui de pîrău Peleticiil ar putea fi bulg. plilăk ’ peu profond, bas, gueable ’, care, din punct de vedere semantic, se potriveşte minunat cu natura unui rîu mic, sărac in apă şi, deci, uşor de trecut. Cf. la Miklosich, op. cit., pag. 298, s. v. plitua to ponimicul croat Plitvitsa („pîrău, lac, sat“, adaugă autorul)Pentru partea finală a rom. Peleticiil, să se compare n. slov. plitek, cu aceiaş însemnare, citat de Miklosich. Chiar şi fără asta nu-i greu să ne explicăm terminaţia numelui romînesc: bulg -ăk a fost asimilat sufixului -ic, atit de răspic iit în limba noas tră (mai cu samă ca diminutiv!). Mai dificilă este explicarea părţii dela început: plit - devenit pelet -, şi asta din cauza epentezei primului e (căci ai doilea rezultă foarte bine din i neac centuat, adică rămas neaccentuat în romîneşte, dupăce termina ţia s’a transformat în -ic), pentru care nu găsesc exemple analoage în romîneşte (A. Philippide, Originea Porniriilor 11 nu vor beşte de acest fenomen nici la e, pag. 36 urm., nici la /, pag. 110 urm.). Trebuie să ne gîndim ori la influenţa exercitată de vreun alt cuvînt, care începe cu peteori la un fonetism unguresc (în limba ungară piei- ar deveni pelet- 2). Petic (pag. 126, nr. 182): în nota 2 autorul colecţiei de documente spune că-i vorba de un „pîrău care se varsă în Ză bala, în comuna Năruja“. Mirele Dicţionar Geografic îl meni Miklosich, Ety.ri: tOgisches WOrterbuch der slavischen Spracheii, pag. 253, col. 1. s. v. plytukii notează un bulg. plitek. aşadar prefacerea fonetica suferită de toponimicul romînesc o întîlnim deja în limba-i de origine* 5 Tiktin, op. cit., pag. JJ43, Col. 1 înregistrează (după F. Dame, încercare de terminologie poporană romină) un peletic (fără indicarea accen tului), pe care-1 traduce prin ' Pinsel zum Verzieren von Topfwaren'. Dar nu văd ce legătură poate fi între acest substanţa şi numele nostru topic.

TOPONIMIE PUTNEANĂ

ţionează s. v. Năruja (unde-1 redă greşit Petic) şi s. v. Zăbala (de astădată supt forma corectă Peticul). Acest nume apare şi în jud. Gorj (un cătun al comunei Bumbeşti se chiamă Piticul: este evident că avem a face cu o variantă a aceluiaş cuvînt, căci e neaccentuat alternează în mod obişnuit cu i neaccentuat), apoi, ca derivat, în jud. Iaşi, unde un deal depe teritoriul comunei Rădiul Mitropoliei se numeşte Piţcani (din Pitica ni «< pitic + -ani a ieşit Piţcani, prin căderea lui i neaccentuat). Etimologia pare a fi ung. pece 'semn de hotar', al cărui plural sună pecelt; numele nostru a însemnat, deci, la origine 'hotare' sau 'hota rele Din punct de vedere formal lucrurile se prezintă în perfectă regulă, iar ca înţeles e destul să amintesc faptul că numeroase locuri (sate, pîraie, dealuri, etc.) în Romînia poartă numele Hotarul sau Hotarele / deasemenea găsim derivatul Hoţărani, care, ca formaţie, corespunde lui Piţcani. încă un argu ment în sprijinul explicaţiei mele: despre dealul Piţcani se spune (în Mirele Dicţionar Geografic) că-i situat „la hotarul de sud al satului Moineşti, comuna Rădiul Mitropoliei**. Pomşăşti (pag. 24, nr. 36) : nume de sat, care lipseşte în Marele Dicţionar Geografic. Este format cu sufixul patronimic -eşti (devenit -ă}ti din cauza lui ş precedent; cf. mold. şăsî <; şase, tuşăsc <C tuşesc, etc.) dela un nume personal Pomşa, potrivit celer constatate şi în alte cazuri asămanătoare. Ce poate fi acest Pomşa ? Suf. -şa există în romîneşte excluziv la nume de persoană, depildă Bocşa, Capşa, Tomşa ş, a. (v. Pascu, op. cit., pag. 278). Deoarece printre aceste derivate cele mai multe au la bază substantive comune, luate din vorbirea obiş nuită, putem presupune că dela pom ori, mai degrabă, dela îe° meninul poamă s'a format o poreclă (numeroase numiri în -şa sînt porecle, la origine) Pomşa. Că pom sau poamă poate ajunge nume de om, dovedeşte toponimicul Copăceşti (sate în Mehe dinţi şi Putna), care-i evident derivat dela numele personal Copac(i)u, cum arată sufixul. Cf. Arbore. Răiuţul: nume de munte şi de pîrău, des pomenit în do cumentele noast:e. II găsim şi în Marele DUţionar Geografic. Este un diminutiv dela raia, existent şi în toponimie. L-am dis. cutat, din punctul de vedere al sensului, în Rumănische . Toponomastik, pag. 217 şi 279. La explicaţiile date acolo pot adăuga

lORGU IORDAN'

acum încă una. In Zeitschrift fiir Ortsncimeiifprschung III (1927), pag. 75 Jos. Schnetz, recensînd o lucrare de toponimie ger mană, se ocupă mai amănunţit de numele Pafţres (cu variante mii vechi Paris şi Pareis), pe care-l consideră identic cu Pa radis. Apoi spune: „Numele se explică prin aceia că regiunea este fertilă, cum mă asigură D-l Primar Hofmann din Pahres ’. Iar în nota depe aceiaş pagină aflăm că o cîmpie din provincia Hessen se chiaml Im Paradies „din cauza soarelui de dimineaţă şi a pămîntului roditor". Să se compare rom. raiul pe pă mânt, despre o regiune frumoasă şi îmbielşugată. Şomuzul: la indice, precum şi la pag. 192, în textul unui document, găsim ŞoinriZUl. Trebuie să fie o greşală a celui care a scris actul sau a copistului. Căci e vorba de pîrăul Şomuz (jud. Baia), cum rezultă din indicaţiile cuprinse în document, precum şi din Marele Dicţionar Geografic, care înregistrează de trei ori acest nume (totdeauna aparţinînd unor ape). Deşi studiul mieu are de obiect toponimie putneană, cred că mă pot opri asupra acestui nume, cu atît mai mult cu cît mi se pare clară etimologia lui. Tema este slav. şum-, existent în v. bulg., bulg., rus., rut., etc., la verbe şi substantive, cu sensul de ' zgo mot, murmur, vîjîit' (în spscial despre apele curgătoare), ceiace se potriveşte foarte bine în cazul de faţă l. Finala -uz pare a fi un sufix. Pa seu, op. cit., pag. 378 notează pe arom. n’icuz, format dela n’ic, alături de alte cuvinte, macedo - sau dacoromîne, derivate cu sufixul de origine albaneză - ăz (variante aromîneşti -ÎZ şi -UZ, dacoromînească -ezj. La noi în Dacia se pare că nu există forma - ilZ) cel puţin Puseu nu dă nieiun exemplu de acest soiu. Probabil că sufixul nu-i productiv, adică a încetat de a 1 Cf. Durăitoarea, Durănl. Govora, ş. 2., toate nume de ape şi sino nime cu al nostru. O bogată colecţie de termini (unii existenţi şi în toponimie) pentru noţiunea aceasta dă V. Bogrea, Dacoromania III (1923), pag. 449 urm. Se pot adăuga la cele citate acolo toponimicele Cerbătoarea. (Botoşani), adică Fierbătoarea, Duretul (Buzău), Fierbea (Vîlcea), Giigiitoarea (Botoşani: alt nume pentru Cerbătoarea deja notat), Murmurâloarea şi Murătoarea (Buzău s cel de-al doilea rezultat prin baplologie din primul). Este drept că exemplele discutate de Bogrea semnează r cascadă % pecînd eu mă refer şi la alte înţelesuri, înrudite, de altfel, 1 .te de aproape cu acesta. Miklosicb* Slav. Pers. -und Ortsnamen, pag. 328, s. v. şuma citează toponimicele slave nslov, Şumriik, sîrb» ŞuniQ, Şuhiitsa, rut. Şumytia ş. a.

TOPONIMIE PUTNEANA

mai servi, supt acest aspect, la crearea de cuvinte nouă (ca şi -ăz însuş, varianta principală). Altădată însă -uz trebuie să fi fost viu, căci îl găsim, depildă, în n. pers. Cocuz (un fost profe sor ieşean se numea astfel), unde tema pare a fi lat. coccum, în formula hlirdliz-blirduz din cimilitura fedeleşului (hlirduz-burduz, pe laiţă pus) ş. a. G. Pascu, Despre cimilituri I, Iaşi 1909, pag. 242 explică această izolare din hurduc-burduf, cu termina ţiile schimbate în -us spre a satisface cerinţele rimei (cf. pus dela sfîrşitul versului al doilea) şi cu transformarea ulterioară a lui -us în -uz (prin analogia substantivelor de felul lui harbuz topuz, etc.). Cred că aceste modificări fonetice şi morfologice (în sensul larg al cuvîntului) au fost provocate nu numai de nevoia simetriei, ci şi de altceva: judecind după citatele pe care le face Pascu din Alecsandri, hlird'iz-burduz se întrebuinţează şi pentru a imita zgomotul produs de o căruţă pe un drum pr^si, mii precis izbiturile la care sînt supuşi oamenii într’o asemenea că ruţă. Dicţionarul Academiei II, pag. 421,'col. 2, s. v. hurduca glosează pe hurduc-burduc, variantă a' lui hurduz-burduz, prin ' rostogolindu-se sau clătinîndu-se cu larmă mare’. Am impresia că -uz redă zgomotul mai bine decît -uc, din cauza lui z, care-i mult mai expresiv decît c (c e o explozivă, arată, deci, un zgomot scurt, care se termină repede şi definitiv, fără nicio prelungire, pecînd z e spirantă, un sunet care durează şi poate fi emis la infinit, întrucît, pentru pronunţarea iui, organele vo cale nu se închid, ci numai se apropie). In orice caz zgomotul unei ape este imitat perfect de bine prin finala -uz : u ca un fel de notă fundamentală, care se aude mereu (cf. muget, Urlet, V'iet, zumzet), iar z ca o notă secundară, care acompaniază pe cea dintăiu. Dacă s’ar cerceta cu băgare de samă lexicul limbii noastre, s'ar constata că -uz este mult mai răspîndit decît pare. In unele împrejurări poate fi simţit ca adevărat sufix, de exemplu în cobuz, care, din punctul de vedere ai stărilor lingvistice actuale, este o variantă a lui cobză, deşi ca origine (în romîneşte) aceste cuvinte diferă unui de altull. 1 Ulterior găsesc în Cercetări istorice V-VII (1929-31), pag. 72 varianta Şti/mtz a numelui de pîrău discutat pănă aici: aşadar într'o vreme fonetismul lui era şi mai apropiat de al eţimonului slav (tema şutii-);

51/^

IORGU IORDAN

Titila (pag. 116): după Matele Dicţionar Geografic, se numeşte astfel un vîrf al muntelui Monteorul. Tot ca nume de munte apare în judeţele R.-Sărat şi Buzău (despre ultimul se spune că „are ramificaţia TUitele"). Deasemenea merită să fie amintit faptul că muntele situat în R.-Sărat se mai chiamă şi Chitila (tot aşa satul dela poalele lui). Acest din urmă amănunt înlesneşte explicarea numelui nostru. In bulgăreşte găsim subst. kitilo ' parare; ajustement', din care a putut foarte bine ieşi rom . Chitită. Miklosich, Die slav. Personen- und Ortsnameu, pag. 273, s. v. kyta citează trei nume topice sîrbeşti (Kita, Kitka şi Kitog), derivate dela kita ' sertum, Strauss şi aparţinîud primele două unor munţi, cel de-al treilea unei păduri. Sufixul romînesc -Hă serveşte, între altele, să formeze diminu tive (cf. P a s c u , Sufixele romineşti, pag. 328 urm.); deaceia putem presupune că Chitila s'a derivat cu -ilă dela tema slavă kit-} citată mai sus, ori, mult mai probabil, a rezultat din bulg. kitilo. In sprijinul acestei etimologii vine, din punct de vedere semantic, existenţa celor trei toponimice sîrbeşti, toate (sau aproape toate) nume de munţi, la fel, deci, cu rom. Titila. Cum s'a ajuns dela Chitila la Titila ? Modificarea lui cili în ti este obiş nuită în anumite ţinuturi dacoromîneşti, cu deosebire prin nordvesţul Transilvaniei, dar şi aiurea (v. G. Weigand, Linguisiischer Atlas des dacorumănischen Sprachgebieles, Leipzig 1909, hărţile nr. 4, 12, 28, 36 şi 61, unde nise arată reflexele populare ale subst. cheie, adică ale grupului che-, dar chi- merge împreună cu che-, apoi A. P h i I i p p i d e , Originea Rominilor II, pag. 175-6). Chiar dacă regiunea care ne interesează pe noi aici (Putna—R.-Sărat—Buzău) nu face parte din aria chi >* ti, sîntem îndreptăţiţi să admitem că această prefacere fonetică a avut Ioc la numele noastre în mod sporadic, foarte probabil supt acţiu nea unei influenţe străine (ungureşti, cum cred că s’a întîmplat în Transilvania). Poziţia geografică a munţilor Titila vorbeşte în favoarea acestei ipoteze. Ne putem deasemenea gîndi la o asimilaţie : chi - ti > ti - ti. Forma originară a numelui Chitila se păstrează pînă as tăzi în judeţul Ilfov (sat şi staţie de cale ferată), fie pentrucă avem a face cu o numire mai nouă, fie din cauza contactului aproape permanent cu limba bulgară (se ştie că Ilfovul are încă

TOPONIMIE PUTNEANĂ

numeroase localităţi cu populaţie nu numai de origine, ci şi de limbă bulgărească) Tot în documentele noastre (pag. 96 şi 97, nr. 139) se po meneşte numele TitiLca cea înaltă. Cred că acest Titilca este un derivat dela Titîlay cu care samănă atît de bine, şi ca sunete şi ca întrebuinţare (e vorba tot de un munte). Sufixul -că for mează, între altele, diminutive (cf. P a s c u , op. cit, pag. 227). Tojanul (pag. 76, nr. 115, pag. 82, nr. 125 şi pag. 179): nume de deal şi de pîrău, iar astăzi, după Marele Dicţionar Geografic, nume de sat. Nu-i cunosc originea, nici măcar n'o bănuiesc, dar interesează, cred, faptul că în copilărie am cunos cut un proprietar din Buciumeni-Tecuciu, Ungur de felul lui, căruia oamenii îi ziceau Ţiljan. (Mai tîrziu am putut constata că şi oficial numele lui de familie era acesta, deşi impresia mea fusese alta: mi se părea că-i vorba de un nume de botez sau de o poreclă, căci ţăranii deobiceiu pe acestea la întrebuinţează, nu pe cel de familie). Aşadar, după toate probabilităţile, în Tojanul avem a face cu un nume personal de origine ungurească, devenit apoi toponimic. Ţifeşti (şi Ţifeşti, cum se spune în graiul popular din partea locului): cunoscutul sat din vecinătatea Panciului. Sufixul -eşti ne arată că tema este un nume personal, Ţîfll sau Ţcfu. Găsim un toponimic Ţiful (sat şi pîrău în jud. Fălciu), a cărui etimologie n'o cunosc, iar Ţefu (din care Ţefeşti, pe urmă Ţi feşti, cu e neaccentuat devenit i) ar putea fi subst. ţefy variantă a lui ţeft = steajer ' parul din mijlocul ariei ’, notată de T i k t i n , op. cit., pag. 1572, col. 2. In indicele dela sfîrşitul volumului descopăr n. pers. Ţîfe, care în documente (pag. 13) apare supt forma Ţăfe~. Acest nume este, fără nicio îndoială, primitivul toponimicului Ţifeşti. Dacă lăsăm la o parte suf. -e (in vorbirea 1 Tema slavă kit- sta şi la baza rom. a chiti ra împodobi, a aranfa, a potrivi % care, după Dicţionarul Academiei 1,2, pag. 387, col. 2 urm., trebuie despăr[it de a chiti * a ochi, a ţinti * (ibidem, pag. 389, col. J-2). Dela acesta din urmă s'a format n. pers. (poreclă) Chitită, existent, depildă, în Harap Alb al lui I. Creangă, care a putut deveni apoi nume topic. Dar nu se potriveşte atît de biae, în ce priveşte sensul, ca kit-iiâ propus mai înainte. 2 Deosebirea între aceste două variante trebuie să fie numai ortografică» nu şi lingvistică.

IORGU IORDAN

curentă -ea), care apare foarte des la numele personale romîneşti, rămîne Ţif-, adică articulat Ţtful sau Ţiful, citat aici mai sus. Acest ţif trăieşte în graiul popular din jud. Neamţu: la Agapia am auzit eu însumi, notîndu-mi-1 imediat, subst. (lf cu însemnarea un soiu de papură, mai mică şi mai subţire decit cea obişnuită, şi care creşte tot prin locuri mlăştinoase Vită/ieşti (pag. 46, nr. 66 şi 67): sat pe care-î înregistrează şi Marele Dicţionar Geografic, supt numele de Vităneşti de jos (fără să pot alirma cu toată siguranţa dăcă-i unul' şi acelaş cu cel din documente). Şi în alte judeţe (Olt, Vlaşca) găsim sate numite astfel, iar în jud. Ilfov se află localitatea VitanuL, care stă la baza lui Vităneşti. Vitan este, la origine, nume personal. Mi>;losich, op. cit., pag. 40-41 şi 137-8 înşiră numeroase patronimice, resp. toponimice formate dela acest nume ori chiar identice cu el, iar W ei gând, XX VI-XXIX Jahresbericht..., pag. 135 derivă pe bulg.. Vitan dela Vito mir, pe care deasemenea îl întîlnim în toponimia romîneascâ supt forma Vitomireşti (jud. Argeş). Printre diminutivele citate de Weigand vedem şi pe Vişo, din care a ieşit (prin aceleaşi mijloace lingvistice ca Vitan din Vito, prescurtare a lui Vitomir) rom. Vişan, exis tent în toponimie (Vişani — R.-Sărat, Vişanul—Buzău şi Iaşi). Vizantea : des pomenit în documentele noastre (mînăstirea, schitul, satul). Marele Dicţionar Geografic notează mai multe locuri numite astfel : satul, mînăstirea, un pîrău ş. a. Pentru ex plicarea acestui toponimic se prezintă mai multe posibilităţi. I s'a putut zice m î n ă s t i r i i Vizantea în amintirea Constantinopolului (se ştie că acest oraş se chiamă în diverse limbi slave» depildă în bulgăreşte, Vizdniija, nume care apare, dealtfel, şi in romîneşte : cf. — citez absolut la întîmpiare Revista, istorică, română I [1931], pag. 271 şi Adevărul Literar şi artistic dela 24 Noembrie 1929, pag. 2, col. 1 [Damian Stănoiuj). O aseme nea numire pentru o mînăstire romînească este foarte firească dacă ne gîndim Ja rolul pe care l-a jucat altădată Constantinopolul în viaţa religioasă a ortodoxilor, deci şi a Romînilor. In cazul cînd această ipoteză se adevereşte, trebuie să admitem că satul, apa, etc. şi-au căpătat numele dela mînăstire, ceiace iarăş mi se pare posibil : existenţa unui aşezămînt sfînt, întemeiat de un voievod (Ieremia Movilă), prezintă o aşa de mare importanţă,

i i

TOPONIMIE PUTNEANĂ

în cît poate face ca numele mînăstirii să se extindă asupra sa tului şi pîrăului. In ce priveşte satul, pledează, cred, pentru acest punct de vedere faptul că avem o Vizante mănăstirească (adică un sat care a aparţinut mînăstirii şi s'a întemeiat, prinurmare, odată siu imediat după ea) şi o Vizante răzăşească. Altă posibilitate de explicare ar fi. următoarea. In aceiaş regiune cu Vizantea se află două pîraie: Vizauful mare şi Vizăuţul mic. Dacă analizăm acest nume, aşa cum ne cere deriva rea romînească, obţinem suf. -âuţfi), foarte des în toponimie, şi tema viz-, pe care am găsi-o şi la numele Vizantea. Această temă există în ungureşte ca unitate lexicală independentă şi în semnează ' apă Pentru a numi un pîrău, nu se poate întrebu inţa un cuvînt mai bun decît acesta, în special dacă nu pierdem din vedere că multe fluvii, rîuri, etc. sînt numite 'apa' pur şi simplu. (Se ştie că, deobiceiu, pîrăul care trece printr'un sat este pentru locuitorii acestuia 'pîrăul' şi atîta tot; n'are nevoie de un nume propriu zis.) Ar fi, deci, o legătură etimologică între Viză iţnl şi Vizantea. Este greu de explicat însă partea finală a ambelor toponimice. Dacă -au((i) se întîlneşte, după cum am spus chiar acum, foarte des în toponimie, originea lui slavă (rutenească) prezintă un obstacol greu de învins : la un radical unguresc nu se poate alipi un sufix slav, care n'a servit nici odată în romîneşte ca element productiv, ci a venit numai îm preună cu substantivele respective din limba lui de origine Am avea dreptul să presupunem cel mult că partea dela urmă a numelui unguresc (viz -}- ceva ce nu pot preciza mai de aproape) a fost modificată în romîneşte prin analogia sui. -nuţi, care exista şi în Putna (cf. depildă n. top. Zăbranţi), confundîndu-se apoi cu el. Cît despre Vizantea, dificultatea pare şi mai mare : nu numai că lipseşte un sufix asămănător, dar nu găsim în limba • noastră nici măcar cîteva cuvinte a căror terminaţie să samene foneticeşte cu a n. top. Vizantea. Şi aici trebuie să admitem că, la început, numele îri discuţie a avut altă înfăţişare, care apoi, 1 Cf. totuş toponimicele Cacou.1, Corbova ş. a. (v. lorgu Iordan, Rumănische Toponomastlk, pag. 182 urm.), care sînt derivate cu un sufix slav, neproductiv în romîneşte, dela teme latineşti. Situaţia nu este însă aici exact aceiaş: Romînii şi Slavii au convieţuit vreme îndelungată în Dacia, astfel că asemenea produse lingvistice hibride sînt mai mult sau mai puţin fireşti,

•

26 IORGU IORDAN pe cale analogică, sa transformat aşa cum o cunoaştem astăzi, Să se .compare, depildă, ung, viz-OntO ’ Wassergussdin care n'a fost prea greu să rezulte rom. Vizantea. ^Insfârşit a treia ipoteză mi-o sugerează (dar numai pentru Vizauful) Miklosich, op. cit., pag. 341, unde, s. v. vizu, găsim n* l°P* ceh. Vyzovtf.se, care, din punctul de vedere al sune telor, şi al formării cuvintelor, corespunde perfect de bine rom. Vizăuful. La baza lui se află tema viz-} existentă şi în ruteneşte, de exemplu, şi însemnînd ' accipenser huso'. Obiecţia că în Vrancea nu există.., moruni se poate aduce şi contra explicaţiei pe care o dă Miklosich toponimicului ceh citat mai sus. Se ştie însă că în toponimia romînească figurează numele unor animale care n'au trăit niciodată pela noi, depildă Lăunele (Argeş, Olt), explicat de mine în Rumânische Topononiastik, pag. 141, 274 şi 282 din lat. leonem (explicaţie confirmată prin existenţa în veacul XVII a subst. lăun ' leu ’; cf. Dacoromania.IV [1924-6], pag. 116, 426-7). Zâbrăufi: este numele cunoscutului pîrău din jud. Putna, pre# cum şi al unui masiv muntos din Bacău, la graniţa cu Putna. Dar, lucru curios şi totodată interesant, găsim un Zăbrdilfil (la pag. 13 a documentelor noastre) ca nume personal. Nu trebuie să ne mirăm de această constatare. Marg. Ştefănescu, Elementele ruseşti-rutetie clin limba romînească şi vechimea lor, Iaşi 1925, pag. 81 urm. înşiră foarte multe nume proprii în -ăufi, printre care unele sînt personale. Iar eu însumi am arătat în Arhiva XXX (1923), pag. 107 că majoritatea toponimicelor romîneşti în -ăufi au la bază nume de oameni. Astfel sufixul acesta joacă oarecum rolul lui -eşti, pe care, supt forma de plural, îl găsim în nomenclatura geografică, supt forma de singular, in ancroponimie. Cît despre tema din Zâbrăufi, cred că trebuie să ne gindim la o variantă slavă a v. bulg. zoubn, din care a ieşit rom. zimbru (cu varianta mai nouă zimbru). Miklosich, op. cit., pag. 343 dă o bogată listă de nume topice ruteneşti, la care apare mereu tema zubr-, precum Zubrja, Zubra, Zabryk, etc. Dela acest zubr- sa putut forma un *zubrovtsi, care a dat naş• tere romînescului .Zubrâufi (prin fazele Zâbrăufi şi Zobrăufi: u neaccentuat > o şi o neaccentuat > ă, fenomene curente în romîneşte).

TOPONIMIE PUTNEANĂ

EXCURS. Am anunţat, la începutul acestui articol, că mă voiu ocupa şi de unele din toponimicele putnene discutate de Alex. P. Arbore în Milcovia I, pag. 5 urm. şi pentru care cred că sînt posibile explicaţii mai juste. Arămoasa (Loc. cit., pag. 10) nu poate fi „un derivat fe minin dela onomasticul Aramă", pentrucă suf -os nu serveşte niciodată la formarea unor asemenea nume (v. P a s c u, op. cit., pag. 70 urm.). Femininul numelui personal Aramă ar face Arămeasa .sau Arâmoaia, eventual (mai „modern") Arămeasca. BiLieşti (pag. 12) este format dela Bilăi, nume vechiu ro mânesc (cu variantele Bilăe, Bilae). A sunat întăiu Bilăeşti, apoi, supt influenţa lui / din silaba precedentă şi a lui c următor, ă a devenit e, după aceia /. Un toponimic foarte asămănător cu acesta, în ce priveşte formaţia, este Golăeşti (sat, jud. Iaşi), dela Golie (în Cercetări istorice I [1926], pag. 323 urm. Golia, nu mele trădătorului lui Ion Vodă cel Cumplit, este scris regulat Golie, iar la pag. 411 se discută chestia acestor două variante). Ambele nume sînt formate dela adjective (slav. bel - ’ alb ' şi rom. gol, de origine tot slavă). Boloteşti şi Boloteaica (pag. 13). nu pot avea la bază pe rus. boloto, din cauza sufixelor (-eşti este masculinul plural, iar -easca femininul singular al lui •eseu, care se întrebuinţează excluziv la formarea de patronimice). Deaceia tema acestor to ponimice trebuie să fie tot un nume personal sau un cuvînt apt de a deveni astfel. Este drept că rom. baltă se întîlncşte în an troponimic, aşa că şi rus. boloto = baltă ar fi putut funcţiona ca nume personal. Dar faţă de această ipoteză avem rea1 i t a t e a existenţei n. pers. Balotă, din care s'a format foarte bine n. top. Boloteşti (prin fazele intermediare Baloteşti $i Băloteşti). Aşadar Boloteşti însemnează 'urmaşii lui Balotă ' (bneaz» întemeitorul satului sau alt personaj important din partea lo cului), la fel cu Albeşti ' descendenţii lui Albii ’, Copoteşti des cendenţii lui Capotă ’ (interesează pentru discuţia noastră amănun tul că satul ca acest nume face parte chiar din comuna Boloteşti), Negreşti descendenţii lui Negru ş. a. Iar Boloteasca, fiind numele unei păduri care aparţine satului Boloteşti, arată lămurit aceiaş origine. Cf. Boloteasa, nume topic în Vîlcea, iarăş feminin dela Ba lotă (la fel cu câpitdneasă < căpitan, lâptăreasă < lăptar, etc.).

IORGU IORDAN

Blidîiu (pag. 13-14) se explică mult mai firesc din subst. budăiu decît din slav buci ’vigilare', cu însemnarea atit de com plicată ' (Măgura la) colibele de pază Iar budăiu n are numai sensul ' Butterfass' (acesta este răspîndit excluziv în Transilvania), ci şi pe acela de 'fîntînă puţin adîncă, din care se scoate apa direct cu cofa sau căldarea ': în cătunul Sîrbi (comuna Nicoreşti), jud. Tecuciu, fiind terenul înalt şi pietros, nu se pot săpa fîntîni decît la adîncimi enorme; deaceia oamenii preferă să aducă apă ca cobiliţa dela nişte budăie, care se găsesc în vale, cam la 1 km. depărtare spre apus, aproape de tîrg, peunde curge un pîrău, astfel că se pot face fîntîni cu cea mai mare uşurinţă la 1-2 m. adîncime. M’gura la budăiu, citat de Arbore, însemnează, prinurmare, ' măgura de lîngă budăiu ', ' măgura în apropierea căreia se află un budăiu’, etc. (şi astfel se distinge de celelalte mă guri vecine). Buneului (Muntele — , pag. 14) este acelaş cu Buneiului, cum se poate lesne vedea din compararea documentului dela pag. 167 cu cel dela pag. 75 (de fapt unul şi acelaş act, transcris de două ori)'. Cred că forma corectă a toponimicului nostru este Buneiul, care reprezintă, în fond, un nume personal, derivat cu suf. -eiu dela adj. bun. Cf. Ciuleiu < ciul, Negrciu < negru, Ştirbeiu < ştirb, etc. (v. Pa seu, op. cit, pag. 311). Din bu nel n’are cum să iasă buneiu, aşa că nu poate fi vorba de ,,o formă prescurtată dela bunelul0. Bure ioai a (pag. 14) se explică mult mai bine dintr'un n. pers. Burcea (îl am în colecţia mea, comunicat din Negreşti — Vasluiu, apoi din regt. 30, 44 şi 80 infanterie; derivat dela subst. burcă) şi însemnează nevasta lui Burcea. Să se compare Gazriloaia ’ nevasta lui Gavrilă ’, Iacoboaia ' nevasta lui lacob ' ş. a. Ar mai fi şi altă explicaţie : Bircioaia a putut rezulta din Buricioaia (cu i neaccentuat căzut), şi acesta n. pers. feminin, format dela mase. Biric, deci ’ nevasta lui Buric ’ (pe care deasemenea îl găsesc în colecţia mea). Dealtfel Burcioaia iese tot aşade uşor şi din n. pers. B.ircă, Burciu, Buricea (toate existente în Vechiul Regat; nu mai arăt unde, ca să nu lungesc discuţia). Căpătau (pag. 15) ar putea fi mai degrabă acelaş cu subst. căpitan, care, cum rezultă din Dicţionarul Academ'ei I, 2, pag. 106-7, există în limba noastră încă din sec. XVII. Deşi o vari antă căpătau nu găsim îq numeroasele citate făcute acolo, avem

TOPONIMIE PUTiNEANÂ

■ 2§

dreptul să presupunem că, mai ales la început, cînd cuvîntul deabia intrase în romîneşte şi era, deci, simţit ca străin, a fost influenţat analogic sau prin etimologie populară de alt cuvânt vechiu şi s'a prefăcut astfel în căpătau. Dar şi fără influenţa analogiei se poate explica această variantă : / neaccentuat a de venit e, iar acesta â din pricina lui p precedent. Să se compare şi capudan-paşa = căpitan-paşa. In orice caz derivarea capăt -f-a/i mi se pare artificială şi nu se potriveşte cu funcţiunile suf. -an (v. Pas cu, op. cit., pag. 291 urm.). . ChiUmeţea (pag. 17): numele unui pîrău, pomenit de cîteva ori în documentele noastre. Marele Dicţionar Geografic înre gistrează forma Chilimeticul („pîrău ce udă comuna Tichirişul, plasa Vrancea"), care-i un diminutiv dela Chil/metea. Originea acestui toponimic trebue căutată în ung. kelem * vad, locul peunde o apă poate fi trecută cu piciorul Terminaţia -ete este identică astăzi cu sufixul diminutivul -ete, graţie analogiei. De fapt numirea ungurească trebuie să fi fost la început kelemet, acuzativul lui kelem, sau ketemed, cu sufixul toponomastic un guresc -d: -et sau -e i (ultimul pronunţat tot et, din cauză că d> fiind final, şi-a pierdut fonicitatea) a fost confundat cu sufixul romînesc -ete, aşa de asămănător din punctul de vedere al su netelor. Acest lucru s’a putut petrece cu atît mai uşor, cu cît chiar sufixul romînesc colectiv -et a devenit cîteodată -ete, de_ pildă Schinelea (n. top. în Vasluiu) pentru SpinetuL (derivai dela spin). Aceiaş temă (ung. kelerji) pare a avea şi Chitimeni (munte în jud. Baia). Dimpotrivă Chitimenţi (jud. Muşcel) se explică mai bine, aşa cum propune Arbore, după O. L i e b h a r t, BalkanArcfiiv III (1927), pag. 40, nr. 197, din ung. Kelemen 'Clement' -}tel(e)k-e ’ loc1. Cît despre Chitimiile (Vîîcea), a-cărui temă amin teşte de Chitimetea, trebuie să ne gîndim la altă explicaţie : Dic ţionarul Academiei I, 2, pag. 355, col. 1-2 notează subst. chilimie ’rancher, corne, eperon (de charrette)', răspîndit în unele judeţe olteneşti (nu se află şi Vîlcea printre ele, dar acest fapt se poate datora unei simple întîmplări). Pentru a termina dis cuţia merită să adaug amănuntul că în graiul popular din Bu covina şi Nordul Moldovei există cuvîntul chelemet (cu varian tele ch: li/net şi -ăt), care însemnează ' relaţie, prietenie ; afaceri’, 1 Poate că sînfem şi mai aproape de adevăr, dacă admitem la baca aces* toi toponimic n. pers. Clement, contaminat co ong. Kelemen.

âd

Î6RGU IORDAN •

jar m izolarea a face chelemel CU cineva are sensul de ’ vorbă' [v. Dicţionarul Academici I, 2, pag. 325, col. 1). Deşi formal şi c iar semantic (pentru acest din urmă element cf. Govora, pîraie în Romanaţi şi Vilcea, la baza căruia se află tema slavă govora vorbi ) substantivul nostru ar fi putut da naştere numelui topic putnean Chilimetea, factorul geografic ne opreşte să accep tăm această ipoteză. Colţa (pag. 18) este varianta moldovenească a n. pers. Colţea (cf. numele cunoscutului spital din Bucureşti) şi derivă dela colţ, aşa că are, la origine, înţelesul de ' om cu colţii (= dinţii canini) mari' (v. Iorgu Iordan, Arhiva XXXII [1925]. pag. 68). Pentru valoarea sufixului -c(a), care apare numai la nume de oameni, să se compare Pas cu, op. cil., pag. 299 urm. Cremitieţul (pag. 18) ne-a venit, cred, direct, supt această formă din slavoneşte, nu s'a derivat pe teren romînesc. Cf. Mik 1 o s i c h , op. cit.} pag. 270, care notează, între altele, n. top. croat. Kremenets şi rut. Krenienets, perfect identice cu al nostru. Drăguşani (pag. 20) este într’adevăr format dela Drâguş (poate, însă, mai degrabă dela Dragoş, care, fiind numele înte meietorului legendar al Moldovei, se va fi bucurat de mare pres tigiu), dar acesta, la rîndul lui, nu vine dela slav. drag 1 [sic], deşi-1 are la bază, ci dela n. pers. slav. Dragomir sau Dragoslav, din care au rezultat formele hipocoristice Drago ş. a. Weigand, loc cit., pag. 133, 150 desparte şi el, fără să înţeleg pentruce, pe Dragomir, Dragoslav, ele. de Drago, Dragoş, Draguş, etc. Hijma (pag. 22) trebuie să fie acelaş cu subst. haşmă ’ echalotte; civette' (v. Dicţionarul Academiei II, pag. 375, col. 2, unde' se citează un mare număr de variante ale acestui cuvînt). Este just că d > i face dificultăţi, dar să nu exagerăm importanţa elementului fonetic la un cuvînt aşa de izolat şi, ju decind după numeroasele lui forme, pe cale să dispară. Cf. şi H jmul (munte în jud. Bacău). Oleşeşli şi Oleşească (pag. 28) sînt de pus în legătură cu slav. Oleşniisa, toponimic ceh, citat în Zeitschrift Jur Ortsnameuforschung V (1929), pag. 1J3 şi pe care-1 are şi Miklosich, op. Cit., pag. 290 s. v. oUha, unde găsim şi alte numiri apropiate de ale noastre, precum Oleş, Oleşka, etc., fireşte tot slave. La baza lor stă ol iha, care în diverse limbi slave însemnează ’ alnus, Erle\

TOPONIMIE PUTNEANÂ

ăi

Păstrăva (Arbore, loc. cit., pag. 29 îl redă supt forma Pcistrava, pecînd la A. V. S a v a, op. cit., voi. I apare odată, pag. 23, nr. 34, Păitrava, a doua oară, pag. 134, nr. 196, Păstrăva): cred că varianta mai corectă este cea cu doi â şi trebuie accentuată pe prima silabă, deoarece provine, evident, dela subst. păstrăv. Acest nume prezintă interes din cauza fina lei -a. Toponimia noastră conţine foarte multe nume de animale terminate în ci. M’am ocupat de ele în RumănLche Toponomastik, pag. 142 urm., interpretîndu-le ca feminine dela masculinele corespungătoare, aşa cum făcuse înaintea mea O. Densuşianu, A'iuarul Seminarului de istoria limbii şi literaturii romine, Bucureşti 1898, pag. 2 urm. In Dacoromania VI (1929-30), pag. 530 urm. S. Puşcariu combate acest punct de vedere şi identifică terminaţia -a cu sufixul toponimic -a. Părerea lin gvistului clujan trebuie admisă numai pentru unele cazuri, căci Lupa, depildă, nu poate fi altceva decît lat. lupa, păstrat pănă astăzi în istrom. lupă; la fel Ursa << lat. ursa, cum dovedeşte macedo - şi meglenorom. ursă ' ursoaică'. Ce ne împiedică sa presupunem, cu toată probabilitatea, că astfel de substantive au fost moştenite şi în dacoromîna, unde, pe vremea cînd ele mai existau în vorbirea zilnică, au devenit nume topice? Păst ava de mai sus cred că trebuie explicat în modul propus de Puş cariu : un feminin dela păstrăv nu se justifică din punctul de vedere al ’ lucrurilor ’, adică al realităţii. Şecani (pag. 31): Şiscani de astăzi nu poate continua pe vechiul Şecani. Se împotriveşte fonetica istorică a limbii noastre. Zboina (pag. 38-9) este v. bulg. izboina ' excretum ’ (v. Fr. Miklosich, Lex:cm palaeoslovenico-graeco-latinum, pag. 239, col. 2), aşadar ' creştere, ridicătură, înălţime ’, sens care se po triveşte minunat de bine pentru numirea unui munte ori a unui vîrf de munte. Dispariţia lui i- este un fenqmen destul de obiş nuit; îl întîlnim, depildă, la n. top. Zvoriştea şi Zvorsca (amindouă în jud. Dorohoiu), care au la bază subst. izvor (sînt for mate, adică, dela prototipul slav al acestui cuvînt romînesc). Varianta cu /- a primului nume se găseşte în documente (v. Iorgu Iordan, Rumănische Toponomastik, pag. 130). Să se compare apoi a zvori ' a se împrăştia, a se risipi', notat de Şt. Paşca, Glosar dialectal (Memoriile Academiei Romîne, secţia literară, ser. III, tom. IV, mem. 3), Bucureşti 1928, pag. 62, col, 2 şi care-i, evident, acelaş cu a izvorî. Căderea lui -/ se dato-

16RGU IORDAN

reşte, în cazuri de acestea, foneticii sintactice: aşezate după un cuvînt terminat în /, Izbo/na, Izvoriştea îşi pierd vocala iniţială, care se confundă cu -/ al elementului sintactic precedent, ca şi cum ar aparţinea acestuia; deaceia /- este lăsat la o parte chiar atunci cînd cuvintele în discuţie trebuiesc spuse singure ori se află la începutul propoziţiei. înrudit cu Zboina pare a fi n. top. Bo'uuşoara . (la A. V. Sa va, loc. cit., pag. 101, nr. 147: „tot apa părîului pîră în vîrful Boinîşoari1'),- pe care-1 discută şi explică just Arbore, loc. cit., pag. 39. Din dicţionarele etimologice slave ale lui Miklosich şi Berneker nu se poate vedea lămurit, dacă aceste două toponimice au într'adevăr aceiaş origine etimologică. Boinişoara se prezintă ca un diminutiv dela Bcina, pe care nu-l găsim în toponomia noastră (cf. totuş Botniţa, pîrău în jud. Vasluiu, foarte probabil el însuş o formaţie diminutivală dela aceiaş primitiv ’), dar care va fi existat peundeva, poate chiar tot prin Vrancea. La baza acestui nume stă slav. boj 'luptă', deunde şi rom. râzboiu). Berneker, op. cit., pag. 68 înregis trează diverse cuvinte slave, printre care destule cu suf.-/J0, supt această formă său supt forma -nik. Prinurmare, în ce priveşte derivarea, etimologia propusă aici pare satisfăcătoare. Dar şi ca înţeles ea poate fi admisă. In toponomia romînească dăm des peste numele Boiştea, la origine identic cu subst. boişte (v. Dicţionarul Academiei I, 1, pag. 603, col. 2), care provine din aceiaş radical slav boj. Dar înrudirea lui Boinîşoara, de fapt a primitivului aces tuia, Boina, cu Zboina ar putea fi şi mai strînsă. Vreau să spun că n'ar fi imposibil ca Boina să fi ieşit din Zboina, prin pier derea lui Z, graţie tot foneticii sintactice. In acest caz fenomenul lingvistic produs la numele nostru ar fi tocmai opus aceluia la care se gîndeşte Arbore, cînd scrie (pag. 39): „Din aceste cu vinte [bojna, etc./ printr'o proteză a lui s sau z s'a putut a^ junge la formele romîneşti discutate aici, adică Sboina, Zboinaa. Indiferent însă de orice alte consideraţii, o asemenea proteză e?te inadmisibilă în romîneşte. IORGU IORDAN 1 Dicţionarul Academiei I, I, pag. 603, col. 2 citează, din vechia limbă romînească, subst. botniţă 1 loc de luptă % care, împreuuă cu boinic ’ luptător, războinic' (tot vechiu, dar şi actual, în Bucovina), probează că odinioară tema slavă boj‘ era bine reprezentată în romîneşte şi a putut, deci, să dea naştere unor toponimice*

O NOUĂ DESCOPERIRE IN DOMENIUL CERAMICEI PICTATE DIN MOLDOVA DE JOS. Regiunea Milcoviei nu ne-a dat până acum nimic mai de seamă pentru timpurile de dinaintea istoriei, când în loc de iz voarele scrise vorbeşte piatra sau metalul. Cele câteva descope riri izolate şi întâmplătoare făcute în diferite puncte ale regiunei \ nu prezintă nimic caracteristic şi reuşesc doar să constitue dovada, că aceste ţinuturi atât de bine înzestrate de natură au fost şi ele locuite — după cum erâ şi firesc — din cele mai îndepărtate vremuri. O singură excepţie ieşind din linia acestei mediocrităţi continui o formau încă din 1927, Bonţeştii (R.-Sărat). Staţiune aparţinând cercului de civilizaţie eneolitică cu ceramică pictată 2, ca probe — prin caracterul celor găsite — că viaţa nu fusese aici cu nimic mai prejos, nici ca năzuinţi de confort, nici ca în demânare şi simţ artistic, decât aceia ce se desfăşura în aceiaşi vreme, în cele mai însemnate staţiuni ale Daciei preistorice. Şi iată că acum o nouă descoperire, de o covârşitoare importanţă, vine ca o strălucită confirmare a celei dela Bonţeşti şi în acelaş

1 Pe harta arheologică a Muzeului National din Bucureşti sunt notate următoarele puncte: Domneşti, Odcbeşti, Faraoane, Cârlige, Focşani, Slobozia, Hânguleşti ca «staţiuni incerte» şi Bonţeşte ca «staţiune certă ». - Săpăturile dela Bonţeşti — efectuate în 1927 de către regretatul V. Pârvan — vor fi publicate în curând în Dacia III şi IV de D-l VI. Dumitrescu. Fără a cunoaşte concluziile d-sale, şi numai după materialele aflătoare la Muz. Naţ. de Ant. credem că putem afirma, că cel puţin stratul Cucuteni A e bine reprezentat la Bonţeşti.

EMIL COLIU

timp ca o răscumpărare pentru această prea îndelungată tăcere a Pământului, de care de altfel numai noi suntem vinovaţi. Este vorba de un vas pictat de o formă curioasă, cu totul aparte, mulţumită căreia piesa noastră constitue desigur una dintre cele mai interesante descoperiri din domeniul ceramicei pictate dela noi şi chiar din toată Europa Sud-Estică. Obiectul a fost găsit pe teritoriul comunei Domneşti-sat (Jud. Putna *) la punctul numit aşa de sugestiv Cetăţllid, situat la o mică distanţă de albia Şiretului2. Viitoare cercetări pe teren vor arăta dacă avem a face cu o descoperire izolată sau dacă dimpotrivă, e vorba de o întreagă staţiune. Să trecem acum la o analiză mai amănunţită a piesei care ne preocupă. Forma. De mărime mijlocie 3. Vasul nostru prezintă o si luetă zveltă 4, care se apropie întrucâtva de aceia a amforei cla sice. Ceiace ne izbeşte încă dela început este turtirea laterală a vasului — mai pronunţată în partea superioară a lui, abia vizi bilă în cea inferioară — turtire, care face ca o secţiune trans versală în vas, să aibă forma unei elipse şi nu acea a unui cerc. Partea superioară a „amforei" noastre — gâtul — a cărei lărgime descreşte treptat dar abia simţit pe măsură ce ne ridi căm mai sus, se termină printr'o buză verticală, care face unghiu cu pereţii gâtului. De pe această buză, şi anume din punctele care ar corespunde cu capetele axei mari a gurii vasului, por nesc cele două tortiţe ale „amforei" ce coboară vertical pentru a se termina cu 2—3 cm. mai jos pe gât. Aceste tortiţe sunt organice, făcute din pasta însăşi a vasului prin strângerea între degete a lutului încă moale şi prin găurirea orizontală a excres1 Vasul a aparţinut D-lul P. Iov, învăţător în comuna Domneşti, care în Iunie 1932 l-a donat Muzeului etnografic al Liceului «Unirea» din Focşani, unde se află azi şl unde l-am cercetat şl noi. In această ordine de idei, ne facem o plăcută datorie mulţumind călduros d-lui Prof. Al. P. Arbore, directorul Liceului şl d-lul Prof. N. Al Rădulescu, directorul Muzeului, pentru solicitudinea ce ne-au acordat-o, îngaduindu-ne studierea şl fotografierea piesei. 2 Domneşti sunt trecuţi ca staţiune Incertă pe harta arheologică a Muze ului Naţional de Antichităţi cf. mal sus p. 1 nota 1. 3 Dimensiuni: înălţime 29,5 cm. Dlam, maxim 16 cm, Dlam. gurii: 9 cm. 4 Cf. flg. U

' V•

Fig. 1.

CONTRIBUŢII LA PREISTORIA MILCOVIE1

cenţelor verticale astfel formate. Partea inferioară — pântecul — se strâmtează mult mai repede şi se termină în piciorul rotund, care serveşte de suport vasului. Cele două părţi componente gât şi pântec sunt separate prin două adâncituri organice. începând dela extremităţile late rale ale vasului, aceste adâncituri coboară arcuindu-se, pentru a se uni într’o singură linie mediană şi verticală ce se termină în piciorul-suport b Aceste linii dedesubtul cărora pântecul vasului iese puternic în relief se repetă identic şi pe partea de dindă răt a „amforei" dându-i aspectul ciudat de care pomeneam la începutul acestor rânduri. Rostul lor nu poate fi decât unul singur: acela de a pune în evidenţă caracterul antropomorfic al vasului. Căci de bună seamă avem a face cu un vas antropomorf. Un cât de sumar examen al piesei ne dovedeşte că în această privinţă nu poate fi vorba de nici o îndoială, lntr’adevăr ima gina corpului omenesc se poate recunoaşte cu uşurinţă în vasul nostru. Gâtul acestuia cu forma lui aproape cilindrică, cu turtirea laterală, cu cele două tortiţe reprezintă în mod destul de sugestiv partea superioară a trupului omenesc cu braţele aduse pe şolduri. Dimpotrivă, pântecul vasului cu umflarea exagerată a părţii sale superioare, cu liniile interioare ce indică coapsele şi picioarele, corespunde părţii inferioare a corpului. Ansamblul este destul de reuşit şi piesa sugerează ideea corpului omenesc tot aşa — ba chiar mai bine — decât unele din figurinele din civilizaţia cu cermică pictată care reprintă numai o parte a corpului omenesc — bustul — şi într'o tratare sumară şi stângace. De notat la piesa noastră caracteristica exagerare a şoldu rilor, care, ca şi steatopygia idolilor propriu zişi, e indiciul si gur al sexului femenin şi simbolul fecundităţii. Această trăsătură dă „figurinei" noastre un aspect aparte, care ne face să ne gândim — desigur fără nici o intenţie de legătură — la unele baso-reliefuri din Apus, datând din epoca pietrii cioplite, care reprezintă cu aceleaşi forme moi exagerate şi prea realiste pe marea divinitate femenină paleolitică 2. Forme analoage cu aceia a vasului nostru, găsim in vasele 1 Cf. fig. I. 2 Cf. L, Capitan La Prehistoire, Payot, Paris J 931. PI. V şi VI.

EMIL COLIU

bitroncconice cu picior şi buză dreaptă aparţinând păturei mai vechi — A — dela Cucuteni1; fără de torţe, scunde şi largi în pântec, de un aspect general prea greoiu ele sunt însă departe de a avea zvelteţa de amforă clasică a vasului nostru. Pe de altă parte, analogiile nu privesc şi caracterele antropomorfice, care nu-s de găsit nici la aceste vase dela Cucuteni şi nici la altele, provenind din alte staţiuni cu ceramică pictată dela noi“. Credem deci a putea afirma că cel puţin pentru regiunea Daciei, piesa noastră constitue până acum nu „unicum". Dar după cât se pare, o formă cu caractere analoage nu e de găsit nici în celelalte regiuni ale civilizaţiei cu ceramică pictată 3. _ Exemplarul nostru devine deci cu atât mai semnificativ şi valoarea ce o dobândeşte cu atât mai mare. Tehnica. In contrast cu forma, tehnica vasului nostru e departe de a fi mulţumitoare. De o culoare roşiatică, uşor că rămizie, argila lui conţine granulaţiuni şi impurităţi care-i mic şorează coeziunea. Arderea e incompletă şi din această cauză pasta nu are mai de loc rezonanţă. Această insuficienţă de ar dere — defect ce lasă pasta fără apărare împotriva umidităţii — i-ar fi fost fatală vasului, dacă n'ar fi intervenit rezistenţe păturii de calcar depusă în cursul vremii şi care l-a protejat cum nu se putea mai bine 4. Ornamentarea. Suprafaţa vasului a fost acoperită cu un strat de culoare roşie-aprinsă, din care abia au mai rămas ici colo câteva urme. După cât se pare a existat şi lustruire. Mo-

1 Cf. H. Schmidt Cucuteni in der oberen Moldau, Rumănien, Berlin u. Leipzig, W. de Gruyter, 1932. PI. VI, fig. 3 şi pl, 7, fig. 2. 2 Cf. Fr. Saszlo Les typcs de tfases peints d’Arâtţd (Izrosd) în Dacia I p. 1-27 unde se citează ca vase plastice din ceramica pictată dela noi doar două fragmente de problematice «Gesichtsvaser» dela Aririşd şî câteva vase Zoomorfe dela Cucuteni, Petreni şi Schipeniţ. 3 Cf. I. Andriesescu. Contribuţie la Dacia înainte de Romani, Iaşi 1912 p. 98 şi 199, unde nu e de găsit nimic asemănător, deşi se trece amănunţit în revistă mai tot materialul aflător atunci în Europa sud-estică. Consultat recent de noi asupra acestei chestiuni, Prof. Andrieş eseu ne-a confirmat ca nu cunoaşte o piesă analoagă în civilizaţia cu ceramică pictată atât în subcercul ei nordic, «tripolţan» cât şi în cel sudic «thesalian». 4 In acest timp, această rezistenţă a păturii de calcar a împiedecat cură ţirea completă a vasului şi-a avariat pictura.

CONTRIBUŢII LA PREISTORIA MILCOVIEI

tivele sunt pictate cu o culoare unică negru-mat, care trece uneori în brun închis. In ce priveşte compunerea acestor motive, artistul a ţinut seamă de faptul că ele erau menite a orna o formă mixtă ce era în acelaş timp şi vas şi figurină. De aceia o parte din ele, deservind ipoteza de figurină a piesei, iau forma unui simplu sistem de linii drepte, care la drept vorbind nici nu alcătuesc adevărate „motive" ci se mărginesc la a sublinia şi pune în evidenţă liniile „sculpturale" ale „figurinei". Dimpotrivă, având a decora părţile vasului cu o curbură mai pronunţată, artistul a recurs la repertoriul ornamental obişnuit al ceramicei pictate, întrebuinţând motive a căror caracteristică e predominanţa linieŢ curbe. De aici deosebirea între ornamentarea celor două părţi componente ale vasului gât şi pântec, deosebire ce trebue pri vită ca o intenţie de cât mai perfectă adaptare a decorului la formă şi care în orice caz denotă existenţa unui deosebit simţ artistic la meşterul nostru. De o parte şi de alta a planului vertical ce trece prin torţile vasului, decorul gâtului se desfăşură cu trăsături identice* La baza gâtului, trei linii (una în dreapta, două în stânga) merg paralel cu cele două curbe organice ce indică coapsele figurineil. Rostul lor este de a sublinia şi a pune mai bine în evidenţă aceste curbe organice. Deasupra lor, o serie de linii drepte urcă oblic, întretăindu-se două câte două pentru a forma o serie de unghiuri, ce intră unele în altele 2. Cu cât ne apropiem de gura vasului, cu atât deschizătura unghiurilor se strâmtează, iar liniile se curbează uşor, în jurul torţilor. Ele nu se opresc însă — cum ar fi fost mai firesc — la uşuoara gâtuitură ce separă gâtul va sului de buza de deasupra iui, ci se prelungesc şi pe aceasta din urmă. O ornamentare analoagă ca principiu cu aceasta ce aco peră gâtul amforei noastre, regăsim pe capul unei figurine din Cucuteni B, prezintată de H. Schmidt3. Aici însă ea apare mult simplificată şi bine înţeles adoptate formei în speţă, luând as1 Fig. 3. 2 Fig. 3 şi 4. 3 H. Sdimidt, op. cit. pl 34, f'g. U

EMIL COLIU

pectul a două grupe de unghiuri ce se opun la vârfl. Cât des pre liniile curbe ce subliniază formele coapselor, le regăsim formei „sculpturale" pe trase cu aceiaşi intenţie de reliefare altă figurină aparţinând substratului superior de civilizaţie dela Cucuteni2. In ce priveşte pântecul vasului, ornamentarea lui oferă o anomalie pe cât de ciudată, pe atât de supărătoare. Intr adevăr, întreaga lui jumătate din stânga, cuprinsă între adânciturile verticale ce indică despărţirea picioarelor figurinei, este pictată cu o culoare unică de fond, un negru-mat. Aşa că numai cealaltă jumătate — aceia din dreapta — oferă ca şi gâtul, pictură în negru mat pe fondul roşu aprins Rezultatul e un violent con trast între cele două jumătăţi şi în acelaş timp o disemitrie extrem de păgubitoare. pentru efectul artistic, ce ni-1 produce obiectul. Decorul pântecului e alcătuit numai din linii curbe, dar din curbe de cea mai smplă esenţă, care nu sunt grupate într’un sistem, ci se printă independente unele de altele. Avem mai întâiu curba în formă de „S“, ce revine de două ori, ocupând toată lărgimea zonei de decor a pântecului'3. înrudită cu un motiv destul de cunoscut în repertoriul ornamental al ceramicei pictate, spirala în formă de „S‘‘ 4, această linie se găseşte pe vasul nostru în forma ei cea mai elementară. Alt motiv ce apare în decorul pântecului este triunghiul cu o latură curbă. El se află aşezat în centrul părţii superioare a pântecului, linia torţii împărţindu-1 în două părţi egale. Obişnuit 1 Analogii şi mai frapante mergând până la identitate, găsim în decorul incizat al câtorva idoli din Cucuteni A, decor care nu diferă cu nimic de cel al gâtului piesei noastre. H. Schmidt op. cit. pl. 31, fig. 2, şi pl. 32, fig. 1. 2 Acesta e singurul dintre idolii dela Cucuteni şi de aiurea din Europa sud-estică, ce se apropie întrucâtva ca formă şi caracteristici de piesa noastră : ca figurină e goală în interior, are formă bitroncconică, prezintă umflarea exagerată a şoldurilor, linii organice curbe pentru ridicarea coapselor şi picioarelor şi decor în care linia predominantă e curba. Cf. H. Schmidt op. cit. pl. 34 fig. 5 a şi 5 b. 3 Cf. fig. 3 şi 4. * Cf. H. Schmidt op. cit. pl. 15 fig. 4, 8, 10, motivul spiralei în «S» pe vase din stratul B şi pl. 2 fig. 1, 2r pl. 3, pl. 7, fig. 1, acelaş motiv pe vasp ţlin stratul A,

(•

! :

CONTRIBUŢII LA PREISTORIA MILCOVIEI

în decorul vaselor pictate propriu zise, el apare acolo asociat mai întotdeauna cu cercul sau spirala unică ], lucru care pare să se întâmple şi la noi; într’adevăr la dreapta lui, în faţa şi para lel cu latura sa cea curbă se zăresc urmele unei curbe verticale, care nu poate fi altceva decât un cerc 2. In sfârşit în partea de jos a pântecului avem două „crochet“-e 3, aşezate în sens invers unul faţă de celălalt şi într'o pozi ţie oblică, paralelă cu direcţia generală a curbelor în formă de ,,S“. Afară de aceste linii, mai există alte câteva, a căror formă e greu de descifrat în întregime din cauza stării vasului. In orice caz, ele nu prezintă nimic deosebit. Din cele arătate până aici, se vede că decorul pântecului conţine motive mai complexe decât cele ce împodobesc gâtul „amforei" noastre, motive, care de data aceasta sunt luate din repertoriul picturii de vase. Aceste motive nu sunt însă dispuse în sisteme alcătuind benzi ca în ceramica pictată, ci sunt tratate tot conform tehnicei decorative a idolilor, adică independent unul de altul. Dacă artistul a făcut un pas înainte, înlocuind pe pântecul vasului motivele rectilinii cu cele curbilinii, mult mai adequate formei, el n'a ştiut sau n'a dorit să-l facă şi pe al doilea, adaptând pentru motive evoluate, technica decorativă corespunzătoare pentru a obţine astfel, un mai puternic efect artistic. Trebue să recunoaştem însă că o atare inovaţie ar fi constituit o greşală, creind un violent contrast intre ornamen tările celor două părţi componente ale vasului. Ea ar fi însemtotodată distrugerea unităţii stilistice a decorului, pe care men ţinerea în linia aceleiaşi tehnici decorative a salvat-o. Indiferent dacă artistul nostru a fost conştient de însemnă tatea păstrării unităţii de stil pentru efectul artistic al decorului, sau dacă dimpotrivă el a procedat aşa numai cu scopul de a pune mai bine în relief caracterul de figurină al vasului, această calitate a decorului — unitatea stilistică — nu rămâne mai puţin o realitate. 1 Cf. materialele dela Rădăşeni, Fedeleşeni, ((ud. Roman) din colecţia Muzeului Naţional de Antichităţi (încă nepublicate). 2 Cf. fig. 4. 3 «Crochet» provenind din turtirea spiralei, cf. la H. Schmidt op. cit. pl. 9, fig. U Ale noastre nu par a avea o astfel de provenienţă.

EMIL COLIU

Privind acum ornamentarea piesei noastre în ansamblul său, trebue să recunoaştem superioritatea ei atât ca motive, cât şi ca execuţie faţă de decoraţia figurinelor obişnuite din civili^aţiă'en'e'olilică cu ceramică pictată. Pe idolii pictaţi den Lucuteni motivele cele mai obişnuite sunt liniile orizontale, oblice sau în cruce1; numai rareori apare linia"curbă care însă în nici un caz nu se ridică până la înălţimea motivelor ce le găsim pe partea infe rioară a „figurinei1* noastre. Cât despre execuţie, idolii cucutenieni prezintă linii uneori cu trăsătura nesigură şi moale, alteori cu trăsătura mult prea lată şi greoaie faţă de dimensiunile reduse ale piesei 2. Nu acelaş lucru s’ar putea spune despre de corul figurinei noastre : li niile lui prezintă regulari tate şi siguranţă în trăseturi, calităţi ce câştigă în valoare dacă ţinem seama de proporţiile destul de mari ale vasului, de îngustimea şi svelteţa liniilor, cum şi de faptul că ele sunt trase pe o suprafaţă curbă, întot deauna mai greu de pictat decât una plană. Datarea. Pentru a solu ţiona problema datării ne . vom servi de informaţiile ce ni le oferă staţiunea cea mai bogată, în idoli, dela noi, Cucutenii. La Cucuteni idoliii ornaţi cu inciziuni aparţin stratului mai vechiu de civilizaţie A, pe când cei pictaţi sunt exclusiv 1 H. Schmidt op. cit. pl. 34 şi 35, 2 H, Schmidt loc. cit,

CONTRIBUŢII LA PREISTORIA MILCOVIEi

din statul mai nou. B L Iată deci că dintr'o dată obţinem o clarificare a situaţiei în timp a piesei noastre : ea trebue consi derată ca aparţinând păturii B dela Cucuteni care după cum se ştie se datează cu întâia jumătate a mileniului al II-lea înainte de Christos, cu prelungiri ce merg până în cea de a doua jumătate. O datare mai precisă nu este posibilă. Ea ar putea rezulta nu mai dintr’o amănunţită analiză stilistică a decorului, cum şi din compararea lui cu grupele stilis tice stabilite pentru ceramica cucuteniană de către H. Schmidt2, grupe, dintre care unele sunt datate precis:î. Ori este cu ne putinţă a încerca să atribuim vre uneia din aceste grupe decorul vasului nostru, care atât ca teh nică cât şi ca stil aparţine ornamenticei figurinelor. Final cil idei generale. Dacă în ipostaza de vas piesa noastră nu oferă nimic nou ca formă, iar ca ornamentare este întrecută cu mult de multe din exemplarele ceramicei pictate, considerată în adevărata ei ipostază — aceia de idol — ea prezintă o deplină originalitate din mai toate punc tele de vedere. Incontestabile sunt în primul rând ingeniozi tatea şi noutatea ideii de a pro fita de forma bitroncconică a unui vas, pentruca modificându-1 prin adăugirea câtorva linii ajută toare, să se ajungă la reprezentarea plastică a corpului omenesc. 1 I. Andrieşescu op. cit. p. 100-101, şi H. Schmidt op. cit. p. 64—65. 2 Op. cit: ?. 3l şi 199. 3 Cf. H. Schmidt op. cit. p. 96, unde se arată că grupele stilistice şi «S» trebuesc datate cu secolul al 15-lea în. de Cristos.

EMIL COLIU

Arătam şi mai sus ca ansamblul astfel obţinut este mai reuşit şi mai sugestiv decât cel realizat de figurinele propriu zise din civilizaţia cu ceramică pictată. Dacă la această consta tare mai adăugăm şi faptul că nu cunoaştem o altă realizare asemănătoare în cercul acestei civilizaţii, îndrăsneala de concepţie a artistului nostru apare ca şi mai evidentă. Cât despre decor, fără a fi complet original în ceiace pri veşte motivele ornamentale, e nou prin ideea adaptării lor per fecte la formă şi prin îngrijirea deosebită a execuţiei. In acelaş timp, prin analogiile ce prezintă cu ornamentarea idolilor din ci vilizaţia cu ceramică pictată, el îngădue înglobarea piesei noastre în numărul acestor idoli şi anume printre exemplarele lor cele mai de frunte, întâetate, pe care noutatea formei sale o îndrep tăţeşte pe deplin. Ne mai rămâne acum de răspuns la o întrebare pe care nu am clarificat-o până acum. Este oare figurina noastră reali zarea plastică a unei idei mai înalte, corespunde ea unui alt sentiment în afară de cel artistic, are ea în sfârşit un sens religios ? Cred că la această întrebare se poate răspunde afirmativ. Am văzut ci exagerarea şoldurilor trebue interpretată ca un indiciu sigur al sexului femenin şi simbol ai fecundităţii. Ca marea ma joritate a idolilor cunoscuţi până acum, figurina noastră ar reprezenta deci pe marea divinitate feminină, zeiţă a rodirii şi maternităţii, pe care locuitorii acestor ţinuturi o vor fi adorat şi ei, încă din cele mai îndepărtate timpuri. EMIL COLIU

IV. NOTE ISTORICE ASUPRA MOŞIEI CÂMPURILE

(urmare şi sfârşit) Am arătat în fragmentul precedent al studiului de faţă că, exact, acum o sută de ani, după multe sbuciumări: procese de pământ şi răfueli băneşti, s'a ajuns să se hotărnicească pe deo parte întinderea moşiei boereşti a Câmpurilor stăpânită de pa harnicul Asanache Dan, iar pe de alta moş’a răzăşească. Am văzut cu această ocazie cum în 1831 răzeşii şi-au împărţit între ei moşia strămoşească. Actul de împărţire merită singur o ana liză mai amănunţită. In adevăr, caracteristic este faptul că nor mele de împărţire sunt, ca să zic aşa, legiferate ad-hoc de către adunarea obştească a răzeşilor din Câmpuri. O creaţiune cu to tul originală: nu se iau în seamă spiţele de neam, fiindcă tradi ţiile geneologice nu s’au păstrat, ci înlăturându-se criteriul drep tului de moştenire în averea obştească se adoptă acela ai liberei dispoziţiuni al colectivităţei. Colectivitatea, acest ignorat subiect de drepturi al vechei noastre vieţi juridice, organizează, creiază sau înfrânge drepturile individuale pe care le protejează o legiuire abstractă, deci iluzorie şi inaplicabilă. Câmpurenii se împart pe cinci categorii sociale fixe : fruntaş întăi, fruntaş al doilea, mij locaş întâi, mijlocaş al doilea şi codaş. Odată determinată cate goria socială „pre stare, pre cheltuelile făcute şi pi vreme pirdutâ umblându întru ale moşiei", se fixează dreptul individului la pământ în raport cu „starea de oameni" în care a fost încadrat. Mărturisesc sincer că din toate actele care mi-au trecut prin mână, actul care, ca jurist, m'a impresionat mai mult, a fost 1 Vezi Milcovia, anul I, voi. 1 şi 2 şi anul II, voi. 2,

AUREL V. SAVA

actul de împărţire al câmpurenilor şi aceasta cu atât mai mult cu cât el repeta, pe alt plan, fenomenul împărţirei munţilor Vrancei după criterii locale, legiferate ad-hoc în adunarea tuturor satelor împreună stăpânitoare. Ceiace se întâmplă după 1831 interesează mai puţin. Stu diul de faţă se va încheia cu pomenirea fidelă a izvoarelor pe care mi le pune la dispoziţie Condica moşiei Câmpurilor. Cel mai nou dintre ele este dela finele anului 1843. Depărtarea ma terială în care mă aflu astăzi de Focşani şi de judeţul Putna mă silesc să las altora sarcina de a completa notele de faţă cu date mai apropiate zilelor noastre. In 1830, Septemvrie 15, răzeşii de Câmpuri se plâng Comi siei a IlI-a reveduitoare că Gugoii care-şi au aleasă partea lor deoparte se întind şi stăpânesc mai mult L Petiţia este trimisă starostilor de Putna. La 830 Dechemvrie 30 vornicul Jurge, sta roste de Putna rândueşte pe Ioniţă Copcea să cerceteze el această pricină2. Rânduitul, la 831 Ghenarie 13, face mărturie de cercetare prin care se arată că răzeşii de Câmpuri nu au dovezi; că Gugoii au, dar nu vor să le arăte zicând că „ei din cât au apucat a stăpâni nu vor da", atunci hotarnicul cerând scrisori paharnicului Asanache Dan „fiindcă de a răzeşilor câmpureni o parti de moşii să află închisă în hotarul dumisale“, acesta înfăţişează hotărnicia din 1817, Septemvrie 5 a vornicului Iordache Catargiu „şi să lămureşti curată partea lor undi le eşti lăcuinţa 250 fălci pe trii zapisă răscumpărate dela Dima Pârcă labul, jumătate di parte din Lupşă ce o ari a lor di baştină şi din cumpărături dila Tudosii Lupşă". Din aceasta scăzându-să analogul de o treime din vânzarea pe care au făcut-o toţi ră zeşii de Câmpuri lui Asanache Dan în 1816, Dechemvrie 14, rămâne partea lor de 166 fălcii, 53 prăjini şi 8 palme, care deosebindu-se de serdarui Ştefan Brânză în 1823, a rămas izolată o funie de 41 fălci, 20 prăjini a răzeşilor câmpureni, lângă satul Gugoilor. Pe aceasta deosebind-o, Ioniţă Copcea spune : „pentrucă acolo este moşiea tare scurtată cu nişte dănii au venit la o fălcii 4 stânjani, care pe 41 fălci, 20 prăjini să fac 165 stânjani în curmeziş, am măsurat din hotarul dumisale paharnicului 1 Condica moşiei Câmpurile, nr. 51, f, 152, - Ibidem, nr. 52, f. X52 verso.

MO$!A CÂMPURI

Asanache la vale spre Gugoi şi s'au împlinit suma stânjinilor în drum drept casa lui Ştefan Dan şi Vasili Dan mai la vale întri aceşti două casă şi întri două sălcii mari, undi eşti şi un puţ la colţu gardului lui Vasili şi Ştefan Dan la un vişăn tânăr s'au făcut şi groapă curmezişul, iar lungul din vişin drept pişti apa Şuşăţii, din dăniile Vizantii şi din vişin la dial drept prin cătu nul Gugoiul spre soare răsare pân în hotarul Mărăştilor şi s'au dat în stăpânire câmpurenilor...L La 18, Septemvrie 1830 mandatarii rezeşilor, ca să sfâr şească şi cu pretenţiile casei decedatului logofăt Toma Anasiasiu deosebesc din câmpul moşiei 113 fălci „în capul moşiei despre Caşin şi Soveja, unde se numeşte Poiana Ţăpii", bucata de pă mânt pe care apoi, la 54 August 1831, Maria văduva lui Anastasiu o vinde tot paharnicului Asanache Dan cu trei mii trei sute nouăzeci de lei 2. La 26 Septemvrie 1831 paharnicul Asanache Dan restitue răzeşilor de Câmpuri aceste 113 fălci cum şi alte nouă pogoane şi cincisprezece prăjini dela răzeşi pe de-a dreapta Merioarei din cele douăzeci şi două rămase obşteşti la împărţirea din 1830, luând în schimb 80 de fălci, 60 de prăjini şi 16 palme din care trei zeci şi nouă de fălci patru zeci şi şase prăjini şi şaisprezece palme în hliza lui Bogdan până în hotarul din jos a părţii mânăstirei Bogdana şi de acolo în jos spre Gogoi patruzecişiuna de fălci, douăzeci de prăjini arătate în mărturia lui loniţă Copcean. Dar îşi ia asupra sa sarcina de a da din partea lui pământul cuvenit prin danie mănăstirilor Bogdana şi Răchitoasa. La 21 Noemvrie 1831 răzeşii vând iarăşi paharnicului Dan codrul ce le rămăsese din Merioara în sus 390 de fălcii cu câte două zeci de lei falcia. Actul cuprinde un tablou cu indicarea câtimei vândute de fiecare răzeş în parte 4. La 1833, Ghenar 16 Dan ia cu schimb dela mănăstirea Bog dana din ţinutul Bacăului, părţile ce avea mănăstirea în moşia Câmpuri şi anume „părţili unii Aniţa Bârlădeniţa, fata Drăguţului, cumpărate di săvârşitul întru pomenire Theodosie mitropolitul". 1 3 4

Ibidem, Ibidem, Ibidem, Ibidem,

nr. 53, f. 153. n-rele 54—56, f. J54 — J57* nr. 57, f. 158. nr. 58, f. J 59 v.

AUREL V. SAVA

In schimb dă mânăstirei 12 pământuri în hotarul Burduşeştilor, ală turi cu altă moşie a sfintei mănăstiri, pe Zăbrăuţ, pământuri pe care le cumpărase prin mezat dela aga Alecu Balş în 1832, Martie 11 . Ca să scape şi de eventualitatea unui proces cu mânăstirea Răchitoasa care, după spusa egumenului avea „o mică îm părtăşire de pământ în moşiea Câmpurile, numai cu nişte zapisă tari vechi, pe părţi ce vor alegi dănuitorilor, care nu să ştii cini sunt şi ce înpărtăşire li se cuvine**. Asanache Dan cumpără şi dă mânăstirei Răchitoasa în schimbul drepturilor ei în Câm puri 20 de stânjeni de moşie în Băneşti, ţinutul Tecuciului dela Catrina, fata lui Vasilache Marghiolu 2. In epoca procesivă a punerei în aplicare a Regulamentului organic mai toate procesele se redeschid. Gogoii cer dela paharnicul Dan 50 fălci în Dealul Mun teanul şi cele 41 de fălci despărţite de Ioniţă Copcea pe baza vechilor lor documente :{, la 30 Ianuarie 1833 perd însă proce sul la judecătoria ţinutului Putnei4; la 2 aprilie 1837 Divanul ape lativ al Ţârei de jos le respinge apelul °, iar domnul Mihail Grigore Sturza prin hrisovul său din 10 Iunie 1838 confirmă soluţiunea(!. O încercare a răzeşilor de Câmpuri de a redeschide pro cesul împărţirei bătrânului Bogdan în conformitate cu vechia hotărnicie a vornicului Costache Conachi este respinsă de piano de judecătoria ţinutului, la 11 Ianuarie 1836 care declară stinse orice pretenţii reciproce anterioare învoelei intervenite între boer şi răzeşi 7. Hotărîrea menţinută şi de Divanul Apelativ este confirmată de Domn prin hrisovul său din 5 Noemvrie 1836s. In acelaş fel se înlătură şi prelenţiunile răzeşilor Bobiceşti prin hotărîrea judecătoriei ţinutale din 14 ghenarie 1836u şi hrisovul din 2 Decembrie 1836 10. 1 Ibidem, n-rele 59 şi 60, f. 165. - Ibidem, nr. 61, f. J 67. 3 V. A. V. Sava, Documente Patnene I, n-rele 30, 52, 72, 132, 133. * Condica Câmpurilor, doc. nr. 62, f. 168. 5 Ibidem, doc. nr. 68, f. 189. 0 Ibidem, doc. nr. 69, f. 196; m. 78, f. 213 v. * Ibidem, nr. 63, f. 173. 3 Ibidem, nr. 66, f. 179 verso. 9 Ibidem, nr. 64, f. 173. 10 Ibidem, nr. 67, f. 187.

MOŞIA CÂMPURI

Răzeşii curgători din Lata, numiţi Rotileştii poartă şi ei cu paharnicul Asanache Dan un proces pentru alegerea părţei lor de moşie. După o cercetare locală din 1833, luni 13 a cămina rului Iancu Sihleanu î, ambele părţi litigante dau mulţumire pe jurnalul giudecătoriei ţinutului Putnei, jurnal cu data de 1834 Mart 62, care se aduce la îndeplinire de paharnicul Iordache Milu la 1835 August 358. Iată hotarele moşiei curgătorilor din Lata : „măsurând capătul bătrânului Lata despre apus pe poteca Vizantiei, începându din Curmătura Sovejiei, cătră miazăzi până undi s'au plinit 790 stângeni şi acolo în opcină s'au făcut mo vilă şi în doi măstacijni] mari boori, cari movilă slujaşti din col ţul dispărţitoriu bătrânului Lata di ceelantă moşii a Câmpurenilor şi di moşiea mănăstirii Vizantiei şi purcegând drept cătră răsărit, fiind pravăţul liniei la gura pârâului Vânătoriului s'au coborît prin pădure şi într'o poeniţă sau mai făcut o movilă" şi de aci prin pădure „până în pârâu Sărat undi s'au găsit un lac supt păduri di cătră apus şi mergându tot spre răsărit în mijlo cul şăsului pârâului Sarat au făcut movilă" şi „înnainte supt costişă într'un cireş mare s'au făcut bour şi apucând pi pădure până în dial, diasupra în potica dialului lui Istrati au făcut două movili chiar diasupra şi di acolo tot cătră răsărit pi coasta dia lului lui Istrate, ci di cătră miază noapte pe şăs, în gropili di fânaţ s'au mai făcut doă movili şi tot înainte pişti un pisc cu mâstăcăneş şi agiungând în zarea unui pisc ci să coboară cătră miazinoapte din dialul lui Istrale s'au făcut movili şi di acolo cătră zarea ce mai înnaltă a Suşăţii în sus s’au mai făcut doă movile, chiar diasupra despre zare o movilă şi chiar în zare ace mai de pe urmă movilă făcând, di la movilă până la movilă şi îndestuli boori prin copaci, această linii slujind prin gura părâului Cremineţului, drept în gura pârâului Vânătoriului, la o piatră vechi, ci eşti hotar în grădina unui Chiriac Rusul". Vom vedea însă mai jos că bătrânul Lata se cuvenea fa,miliei Şendrea. In sfârşit prin învoiala ain 1835, Maiu 25 se pune copăt şi procesului dintre răzeşii de Mărăşti şi paharnicul Asanache 1 Ibidcm, nr. 72, f. 20 U 5 Ibidcm, nr. 73, f. 203. 3 Ibidem, nr. 74, f. 203.

AUREL V. SAVA

Dan 1 fixându-se între ambele proprietăţi următoarea delimitare: „purcegând despărţirea între aceşti hotară dila locul ci să chiarnă Arşiţa Turcii cătră miazizi, culme dealului pe drum, până în vârfului Ţurcanului şi de acolo tot la vale pe drum până intri doă scursuri, ce purceg despre răsărit dila drumul arătat şi să coboară în Draci, intri cari scursuri eşti un pisc înnalt, ce purcedi iarăşi din drum cătră Draci, în dipărtari dila Ţurcanul în gios ca doă şuti stânjîni măsuraţi pi hartă. Acest pisc va fi hotar despărţiturei cătră miazăzi a noastră răzazilor di Mărăşti, iară cătră miază noapte a moşiei Câmpurili. Şi aşa din Ţurcanul drumul pân[ă] la pisc şi zarea piscului cum să coboară în pâ râul Dracii va fi dispărţire de hotar şi de acolo în gios tot cursul părâului Dracii până în gura Părâului cu Brazii, ramâindu malul Părâului Dracii despre apus în partea dumisale paharni cului Asanache şi malul părâului despre răsărit în partea noas tră, iară din gura Părîului cu Brazii cătră răsărit pâră la obârşiea lui şi din obârşiea lui linii la coada părâului Mănăstioarii şi tot pi acest părâu până undi cade în Suşâţa, iar din Suşiţa cătră apus linii în zarea Vezăuţului, după vechea stăpânire'*. Ultimul episod al luptei pentru drept dusă în răzăşia câmpureană este acela al procesului purtat de sărdarul, mai târziu comisul Mihalache Şendrea pentru o jumătate din bătrânul Lata. Tatăl său, căpitanul State Şendrea, fixat în Basarabia, „supus rosienesc" perduse stăpânirea pământului. Ca să şi-l scoată fă cuse vechil tocmai pe Asanache Dan. Acesta în loc să răspundă încrederei ce se pusese în el, se apucă să ticluiască diverse acte de vânzare şi răscumpărare în complicitate cu răzeşii, în aşa fel încât Şendrea să rămâe păgubaş de moşie. Mihalache Şendrea, unicul fiu al căpitanului reuşeşte după multe strădanii să obţină câştig de cauză la divanul domnesc şi apoi hrisovul domnesc din 2 Octomvrie 1840, prin care î se recunoaşte dreptul asupra 1/£3 din bătrânul Lata, cealaltă jumătate făcând parte din cumpărătura străveche a voevodului Matei Basarab pentru mănăstirea Soveja. Hrisovul are cuvinte grele pentru vechilul boer. In sfârşit în 1841, Dechemvrie 212, probabil în urma morţei 1 loidem, n-rele 70 şi 71, ff. 198 verso, 199 verso ; nr. 76, f. 212 v. nr. 77, f. 213. 3 Ibidem, n-rele 83—86, ff. 225 verso şi urm.

MOŞIA CÂMPURI

tatălui său, comisul Mihalache Şendrea îşi vinde jumătatea de bătrân (moşia Rotileşti) tot lui Asanache Dan, care capătă apoi la 1843 ghena şi hrisov întăritor de stăpânire. Cu aceasta, moşia boerească a Câmpurilor se închegase în formă definitivă în stăpânirea lui Asanache Dan, după aproape o jumătate de veac de procese. Condica Câmpurilor nu are mai departe decât foi albe. Ră mâne ca altă trudă sa complecteze rândurile acestea. Bănuesc însă că moşia a trecut apoi zestre asupra gine relui lui Asanache Dan. Fiica acestuia Marghioala, logodită mai întâi, de ar fi să credem spusele Arhondologiei paharnicului Sion, cu spătarul Gavril Stamatin, se căsătoreşte apoi cu Ştefan Dăscălescu. Suni îngropaţi toţi trei în gropniţa familiei din biserica Sf. Mina din Bahne, la Focşani. Pe lespedea de marmoră sunt scrise următoarele date : Asanache Dan născut la 10 Mai 17..., mort Ia 20 Mai 1838 1. Ştefan Dăscălescu născut la 20 Iulie 1800, mort la 20 Dec. 1878. Maria Dăscălescu, născută Dan născută la 10 Aprilie 1805, moartă la 13 Ian. 1851. A. V. SAVA

1 Data luată din Calan, Istoricul Focşanilor, p. 118 este desigur greşit citită. Probabil data adevărată este 1857,

însemnări culese de pe marginea CĂRŢILOR BISERICEŞTI DIN ORAŞUL FOCŞANI 1 (urmare şi sfârşit)

Nr. 42 1844 August 14. Pag. 4—12: „Acest minei grecescu l-au dat chir Teodorachi Kiţi Nedelcu bisericii sfîntului Nicolai nou, mitoh a sfintei ipiscopii Buzeu, ca să fie spre pome nire a lui şi a tot niamul lui, prin mine Nicolai priot“. 1844, Agust 14. (însemnare găsită pe un minei grecesc a lunii lui Septemvrie din 1804, ce aparţine bisericii Sf. Nicolai din Focşani), Nr. 43

1845, Septemvrie 9. Pag. 742: „Ştiut să fii că la leat 1845 Sept[em]vrii 9 zili, Duminică au vinetu Măriea Sa Vodă Gheorghi Dimitrie Bibescu Vv, la Focşani şi s'au cununalu 2 cu a doao soţii3 şi naşul i-au fostu Mihailu Sturza Vv, 1 Vezi Milcovia, a. II, v. 2, pp. 237—247 şi a. III, v. 1—2, pp. 53—66. 2 Filitti C. Ioan: Domniile romîne sub Regulamentul Organic, Buc. Socec, 1915 pag. 338. 3 Mariţica Văcărescu, ibid.

însemnări din cărţile bisericeşti

domnul dela Moldavia şi cununiia au citilu arhiereu Casarii l. Preotul Gheorghie, amu scrisu. (înseninare aflată pe an ciaslov tipărit la Braşov in 1835, şl care aparţine bisericii sf. Nicolae. Tăbăcari din Focşani). Nr. 44 Ultima pagină: „La anul 1845 Septembrie 9, Dom nitorul din Bucureşti s'a cununat aici în Focşani, lăsîndu-şi femeea sa legitimă şi a luat altă îemee şi numele acelui Domnitor este Gheorghe Dumitru Bibescu şi naşul de cununie au fost Domnitorul Moldavie* din Iaşi Mihail Sturza, făcîndu-se această cununie cu o solemnitate de nemai văzut şi auzit2. Eu subscrisu cred că această cununie s'a făcut aici în Focşani, numai spre o strînsă legătură între Moldavia şi Valahia, avînd drept hotar Focşanii. (ss) Indescifrabil. (însemnare in limba armeană, aflată pe o carte anume liaismavurc, tipărită in 1834 la Constantinopol, şi care aparţine bisericii armeneşti din Focşani, cu hramul Sfintei Marii). Nr. 45 Focşaniul adăposteşte şi astăzi ca şi’n trecutul în depărtat credincioşi de religiune romano-catolică. Actuala biserică parohială există probabil din 1836. Cînd va fi început să fiinţeze această parohie catolică în Focşani, nu putem preciza în actuala stare a cercetărilor. Este însă sigur, că actualul local de rugă ciune s'a sfinţit în 1847. Iată ce găsim însemnat la pag. 4 din registrul parohial intitulat: „Protocollo della chiesa parocchiale di Focşani, Anno 1842“. „In Nomine Domini in memoriam perpetuam“ „Anno Domini 1846 Illustrissimus ac Reverendis„simus Dominus Dominus Episcopus Paulus Sardi die 1 Chesarie al Buzăului, ibid. pag. 339. - Curierul Romînesc din 14 Sept. 1845; doc. Hurmuzaki XVII, doc. or. 1002, 1003, 1004 pag. 1066, doc. nr. 1007, 1008, 1009 pag. 1070—1073.

VIRGILIU P. ARBORE „29 lunii hoc est in Festo SS: Petri et Pauli Apos„tolorum iundamentum pro Nova Ecclesia benedixit „Adstantibus Patribus Administratoribus, Patre Cosma „Funtak et Patre Administratore Calugerensi Nicolao „Virani. Die 2-a Iulii fundamentum Ecclesiae inceptum „est primo fodere, Ecclesiaque propriis Episcopalibus „fuit sumptibus, et e mendicatione Patris Administra„toris est aedificata, pecunia a Domino Sebastiano „Caicagno Syndico data manipulataque, socordia et „invigilantia laboreque plurimo manibus propriis Pa„tris Administratoris, per annum hoc est a 1846-0 a „2-a Iulii Ecclesia incepta, 1847-0 die 28-a in vigilia „SS: Petri et Pauli terminata in Maiori Ara pro pri„mis Vesperis jam omnes candelae accensae erant, „interim ob circumstantias graviores Illustrissimus ac „Reverendissimus ter aestimia dignus Charus omnibus „Dominus Episcopus Paulus Sardi Vizitator Apostoli„cus ad hoc tempus venire ad benedicendum Eccle„siam non potuit, sed distulit gratiose pro festo Dato „eodem anno hoc est 1847-o qui et 8-a Septembris „cum maxima pompa Ecclesiam novam benedixit. In traducere românească acest document ar suna astfel : Nu numele Domnului, spre veşnică amintire. In anul Domnului 1846 Prea Ilustrul şi Prea Cu cernicul Domn Domn Episcop Paulus Sardi în ziua de 29 Iunie adecă în Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a binecuvântat fundamentul pentru noua bi serică, fiind de faţă Părinţii Administratori, Părintele Cosma Funtak şi Părintele Administrator de Călugara Neculai Virani. In ziua de 2 Iulie s’a început mai întăiu a se săpa fundamentul Bisericii, iar Biserica a fost clădită cu cheltuielile proprii episcopale şi cu cerşitul Părintelui Administrator, cu bani daţi şi manipulaţi de către Domnul Sebastiano Caicagno Epitrop, cu grija şi priveghierea şi foarte multă muncă cu mâinile proprii din partea Părintelui Administrator timp de un an, adecă Biserica fiind începută dela

însemnări din cărţile bisericeşti

1846, 2 Iulie. In 1847, în ziua de 28, în ajunul Sfin ţilor Petru şi Pavel a fost terminată. Pentru Vecernia de ajun erau de-acum aprinse la altarul mare toate lumânările. Intr'aceea pentru împrejurări mai grave, Prea Ilustrul şi Prea Cucernicul, de trei ori vrednic de stimă, Scump tuturora, Domnul Domn Episcop Paulus Sardi, Vizitator Apostolic, nu a putut veni pentru această dată să binecuvânteze Biserica, dar a amânat cu graţiozitaîe pentru o anumită sărbătoare din acelaş an adecă 1847, care a şi binecuvântat cu foarte mare pompă noua Biserică la 8 Septemvrie. Nr. 46 Iată şi o listă a primilor binefăcători ai nouii bi serici, găsită în acelaş registru, pag. 9—11. „Benefactores hujus Ecclesiae Novae. Ab 1847. ,,l-o. Dominus Clarissimus Valentinus de Milbacher „Eques et Bojar, Ordinarius Physicus Oppidi Fokschan, „Nosocomii et Circuli, dono dignatus est dare unum „calicem ex puro Argento Vienna aductum a 24 Au,,reis Imperialibus Constantem suo nomine insculpto. ,,2. Dominus Spectabilis Stephanus Oravetz librum ,,Missale Romanum, unam Naviculain et aspersorium „vulgo platins. ,,3. Dominus Joannes Draschil duo Candelabra ,,quae in choro sunt ferrea quae venire debent supra „Aram majorem, uxor ejus Casulam manipulum et „Stolam Novam ex Serico şutam, ad Aras laterales „Candelabra duo nigra superius in aurata, duo pulvi„naria ad lateralem aram, aequalia casulae. „Domina Josepha Rubiesek Obstetrix vidua dono „dedit ante Aram majorem tegumentum altaris optime „elaboratum, et ad aras minores duas, et candelabra „2-o. Oleum pro integro Anno. „5. Dominus Popovich Aremoenus G. r. u dono „dedit Ecclesiae îmaginem trium ragum in lamine pict am. „6-o. Admodum Reverendus Pater Phyllipus Nicola „Parochus Gallaciensis dono dignatus est dare 14 „Stationes pro Ecclesia Fokschiniansi.

VIRGILIU P. ARBORE ,,7-o. Dominus Glarissimus Skrob Physicus ordina„rius oppidi Tekuts dono dedit in h : D : Mariae „Virginis unam auream Cuculam. „8. Dominus Michael Major Dono dedit ad late„ralem aram Jesu Christi unum Tabernaculum. „9. Domina Felisai uxor Domini Suhanek dono ,,dedit mappam superiorem in majori ara inferiorem „uxor Domini Schuster. „10. Princeps Morus jussit facere SS. Petrum et „Paulum pro ara majori. „11. Jn lateralibus aris imagines Jesu Christi et „Beatissimae Mariae Virginis ex collecta populi Foc„sanensis jussu Reverendissimi Episcopi Romae factae „sunt 5 aureos constant. Şi lista merge înainte. In locul din urmă la nr. 17 găsim următoarele : „17. Illustrissimus Domnus Episcopus Antonius de „Stefano dono dedit Ecclesiae unam casulam rubram „et pixides pro Oleo Sacro. Să dăm şi în româneşte cuprinsul celor de mai sus : „Binefăcătorii acestei Biserici Noui. Dela 1847. „1. Prea luminatul Domn Valentin de Milbacher. „Cavaler şi Boier, Fizician (poate farmacist) obişnuit „(poate oficial) al oraşului Focşani, al Spitalului şi al „Circumscripţiei (poate al Judeţului) a binevoit să dea „ca danie un potir din argint curat adus dela Viena „costând 24 galbeni împărăteşti, cu numele lui sculptat. „2. Stimatul Domn Ştefan Oravetz plătind — după „vorba poporului — cartea Misalul Roman, o coră„biuţă (pentru tămâie) şi un stropitor. „3. Domnul Ioan Draschil două sfeşnice de fier „cari sunt în cor cari trebuie să vină pe altarul mare ; „soţia lui un ornat, un manipol şi o stolă nouă croită „din mătase, la altarele laterale două sfeşnice negre „aurite pe deasupra, două pernuţe la altarul lateral, „egale cu un ornat. „4. Doamna Iosefa Rubiesek moaşă, văduvă, a dat „ca danie înaintea altarului mare învelitoare de altar

însemnări din cărţile bisericeşti

„foarte bine lucrată şi la cele două altare mai mici „şi sfeşnice două. Untdelem pe anul întreg. „5. Domnul Popovici armean (G. r. u = greco„unit?) a dat ca danie Bisericii icoana celor treierai „pictată pe lemn (sau metal). „6. Prea Cucernicul Părinte Filip Nicola, Paroh de „Galaţi, a bine să dea ca danie 14 staţiuni (pentru „Calea Crucii") pentru Biserica din Focşani. „7. Prea luminatul Domn Skrob Farmacist oficial dat ca danie în cinstea Prea „(?) al oraşului Tecuci „Sfintei Fecioare Maria un pluvial (?) de aur. „8. Domnul Mihai Major a dat ca danie 1a altarul „lateral al lui Isus Hristos un chivot. „9. Doamna Felisai soţia Domnului Suhanek a dat „ca danie faţa de deasupra la altarul mare, cea de „desupt soţia domnului Schuster. „10. Principele Morus (Moruzi ?) a comandat să se „facă Sfinţii Pentru şi Pavel pentru altarul mare. „11. La altarele laterale icoanele lui Isus Hristos şi „a Prea Sfintei Fecioare Maria s'au făcut la Roma „din colecta poporului focşănean, la comanda Prea „Sfinţitului Episcop. Costă 5 galbeni. „17. Prea Ilustrul Domn Episcop Anton de Ste„fano a dat ca danie Bisericii un ornat roş şi trei va„sişoare pentru sfântul Mir. Nr. 47 1847, Iulii 8. „Să se ştie de când au venit lăcustele în Moldova la anul 1847, Ia Iulie 8", (ss) Ştefan Dascălu dela biserica Precista, (însemnare aflată pe un minei din 1805, ce apar/ ne bisericii Precista din Focşani). Nr. 48 1850-1870. Pag. 1 : „Şi aceasta este una din cărţile jos iscă litului". 1850 Ghenarie (ss) Triandaf iconomu

VIRGILIU P. ARBORE

(însemnare după o Didahie, tipărită in zilele mitropolitului Veniamin, la Iaşi in IS37, ce aparţine bisericii Domnească din Focşani). Ibid pe un Prohod din 1846, pe un Prolog din 1855 şi pe Cîntâri din 1870. Nr. 49 1853, Iunie 24. „Pag. 97: „Să să ştie când au venit moscalii la le[a]t 1853 Iunie 24“. (ss) Iconom Nicolae Antonie. (însemnare aflată pe un liturghier din 1845, ce aparţine bi sericii Sf. Nicolae Stroe din Focşani). Nr. 50 1854, Marti 29. „Să să ştie de cîndu au ars Focşanii la Munteni şi au arsu tot tîrgu, uleţa ce Mare şi mahalele toate şi patru beserici şi cloponeţa la sfîntul Ioan, în 4 ciasuri". 1854, Marti 29. (ss) Neculai Crîngu am scris. (însemnare aflată pe cartea; a Minunile Fecioarii Marian, care aparţine bisericii Sf. Nicolae- Tăbăcari din Focşani). Nr. 51 Pag. 334: „Să să ştie de cînd au ars Focşanii la Munteni dela hotar pînă aîară la anul 1854 Marti 29“. (ss) Iconom Neculai Antoni. (însemnare aflată pe un minei al lunii Octombrie, ce aparţine bisericii Sf. Dumitru din Bahne, oraşul Focşani). Nr. 52 1854, Avgustu 20. Pag. 280: „Ştiut să fii că la leatul 1852 au vinitu Ruşii în Ţara Valahiia cîndu au avutu războiu cu Turcu peşti Dunări la Silistra cetate şi nu au luatu

(SI

ÎNSEMNĂRI DIN CĂRŢILE BISERICEŞTi

ce s'au înnapoiatu în Rusiia la leatul 1854 Avgustu 20. Vineri au eşitu din Valahia1'. (ss) Preotul Gheorghi. (Însemnare aflată pe un claslov tipărit la Braşov in 1835 şi care aparţine bisericii Sf. Nlcolai Tăbăcari din Focşani). Nr. 53 1854, Octomvrie 2. „Să se ştii de cănd au venit nemţii în Odobeşti". 1854 Octomvre 2. (însemnare aflată pe un minei, ce aparţine bisericii Precista din Focşani). Nr. 54 1857, Maiu 18. Pag. 1 : „Acest penticostar s'au dăruit bisericii cu hramul Sft. Ierarh Nicolae din Focşani partea Valahiei de către sfinţia sa părintele Gherasim Arhiman drit şi stareţ sfintei mănăstiri Neamţului ca să fie neînstrăinată dela acea biserică". 1857 Maiu 18. Am scris eu Alexandru. (însemnare aflată pe un penticostar din 1835 ce aparţine Capelei Sf. împăraţi din Focşani). Nr. 55 1859, Mai 25. Pag. 1 : „Această psaltire adusă de la mănăstirea Niamţul pri osârdie me, Petre iconomu, pentru sfinţii Apostoli din Focşani". 1859 Mai 25. (însemnare aflată pe o psaltire tipărită la Niamţ în domnia lui Ioan Sandu Stuna la 1821, ce aparţine bisericii Sf. Apos toli din Focşani). Nr. 56 1860, Martie 10. „Să să ştie de cîndu s'au săvîrşitu priotu Ştefan

VIRGILIU P. ARBORE

Luca la anul 1860, luna lui Martie 10, întru Sîmbătă sară dă boala luncoară (sic !). (însemnare aflată pe coperta Slujbei Sfintelor tipărită la Buzău in 1853 in timpul domnului Barbu D. Ştirbei şi care aparţine biscricei Domneasca din Focşani)... Nr. 57 1864, Februarie 8. „în steinţă de cându s’au pristăvit preotu Ştefanu Leocă în anul 1864 luna Fievruarii în optu zile, zioa Vineri noaptea la şasă ceasuri dinu noapte. Deci deti boală de unu duşmanu dă dălacu ce l-au fă'cutu la princeană ochi stingi şi s'au astupatu în gîtu şi după ce s’au ivitu duşmanu di dălacu în douăzeci şi patru de ceasuri atît uu zăbovi tu şi s'au frşitu. Această carte este cumpărată de răposatul preotu". 1864. Fevruariii în 8 zile. (Însemnare aflată pe un octoih, ce aparţine bisericii Sf. Nicolai-Tăbăcari din Focşani). Nr. 58 1866, Maiu 4. „Acestu moleftelnecu s'au dat besericei sfîntului Neculai den măhalao Tabacarilor de soţîea răposatului Gheorghe Opreşan de care s'au scutit de ocă de undelemn ce ave să-l de beserecei la un sărendaru". 1866, Maiu 4. (ss) H. N. Crăngu am scris şi ipitrop. (însemnare aflată pe un molitvenic ce aparţine bisericii Sf. Spiridon din Focşani). Nr. 59 1866, Iulie 13. „Să se ştie de cînd au fost holera a treia de au murit oamenii în toate părţile. (ss) Ion Bazgan sachelar. (Însemnare aflată pe coperta unui molitvenic tipărit la Bra şov iu 1811 şi care aparţine părintelui Bazgan din Focşani).

ÎNSEMNĂRI

din cărţile bisericeşti

Nr. 60 1S67, Fevruarie 26. Pag. 344: S'au întunecat soarele şi s'au văzut şi 2 stele pe cer“. (însemnare aflată pe un liturghicr din IS37 tipărit la Buzău, in zilele lui Alex. D. Ghica şi care aparţine bisericii Domnea scă, din Focşani). Nr. 61

1870. Pag. 4 : „Cu nedreptate este a zice că s'au stricat veacul, pentru că veacul nu s'au stricat ci s'au stricat oamenii veacului acestuia". (ss) Kiriac Ioachim Frunzescul, iconomu. Nr. 62 Pag. 4: „Trei lucruri sunt cu greu a să cunoaşte; calea vulturului întru înălţime, cărarea şarpelui pe piatră, calea copilului întru nebunia sa. Trei lucruri gonesc pe om din casă: cea întiiu, pi cătură, fumul şi muerea rea". Nr. 63 Pag. 5: „Această liturghie este a bisericii Dom neasca din Focşani şi s'au legat anume la 1870 Oct. 25". (ss) Iconom Kiriac Frunzescu (însemnări aflate pe un leturgliier tipărit in 1837, la Buzău, in zilele lui Alex. D. Ghica şi care aparţine bisericii Dom neasca din Focşani). Nr. 64 1870, Noemvrie 7. Pag. 1: „Socrat filosoful neîncetat mustra pre uce nicii săi, zicîndu-le ca să să caute totdeauna în oglindă, ca cei frumoşi văzîndu-şi frumuseţile chipului lor, să să ferească, ca să nu le necinstească cu fap tele cele de ruşine, iar cei sluţi văzîndu-şi grozăvia chipului lor să să silească, ca să să, înfrumuseţeză cu podoabele învăţăturilor".

VÎRGILIU P. ARBORE

Nr. 65 1870, Iulie în 10. Pag. 1 : „Să înmormîntează preotu Triandaî Benea Ia biserica Domnească din Focşani". (însemnări aflate pe un L'turghier tipărit la Buzău, in zilele lui Alex. D. Ghica in 1837, ce aparţine bisericii Domneasca din Focşani). Nr. 66 1870 (?). Pag. 2: „Pentru luarea Brăilei. La 1828 Aprilie, generalul [?] \ purcede cu un corp de ruşi deadrept la Bucureşti de a prinde pe Grigore Ghica, însă acesta trecuse la Braşov cu cei mai însemnaţi boeri, în 18 Maiu generariul [?], intră în Bucureşti şi aşază acolo, un gubernu central al Prinţipatelor, iar gene rariul Voinov purcede cu oştirea sa spre Prut în giusu spre a apucă Galaţii, iar marele duce Mihail Pavlovici la 20 Maiu şi dă ordin spre luarea Brăilîi, dar după aciasta să întoarce in Roşia, iar marele duce Mihail Pavlovici în 25 Iunie au luat Brăila, însă perde 12900 de oameni, iar Turcii cit mai rămăsese trec Dunărea, iar marele general Paşkieviţ purcese şi intră în [rupt] 2, însă la 14 Dechemvrie să supune Calafatul lui spre ernat". (însemnare nedatată, însă după grafic pare a fi identică cu altele ce se găsesc în Liturghierul din 1837 a bisericii Dom neasca din Focşani şi care sunt din 1870). Nr. 67 1872, Ianuarie 11 Pe coperta ultimă: „Astîzi la anul 1872 Ianuarie 11, s'au cutremurat pămîntul pe la orele 4 din noapte şi spre ţinere de minte am scris. (ss) Vasile Andriescu din comuna Plăineşli. (însemnare aflată pe un catavasier din 1816 ce aparţine Ca pelei sf. împăraţi din Focşani). VÎRGILIU P. ARBORE

1 Indiscifrabfl în original. 2 Rupt în original.

învăţământul primar din jud. putna Poporul care are mai multe şcoli şi mai bine concluse este mai civilizat şi mai puternic. Interesele superioare ale unei ţări impun deci, o politică şcolară şi culturală cinstită şi rodnică, susţinută de toţi bunii cetăţeni şi bazată pe o cunoaştere continuă şi amănunţită a stării învăţământului de toate gradele, dar mai ales a acelui primar, care este temeiul culturii într'o ţară democrată şi a cărei stare indică nivelul de progres la care s’a ajuns. Orice anchetă, orice studiu pus în slujba cunoaşterii stării învăţământului, când se reazimă pe date statistice mai ales, contribue la organizarea şi promovarea învăţământului, dă o îndru mare sigură politicii şcolare şi culturale bazând-o pe realităţi şi spulberă totodată unele păreri greşite, ce plutesc în jurul şcoalei. întotdeauna datele statistice sunt cele mai convingătoare. Ele pun în locul dibuelilor siguranţa cifrelor şi din asocierea, compararea şi aprofundarea lor se pot desprinde — după pute rea fiecăruia — nebănuit de multe concluzii. In spiritul acestor consideraţiuni, urmărind şi prelucrând cu deosebită atenţie şi exactitate, toate datele statistice2 ale învăţământului primar din jud. Putna — dela 1920 şi până astăzi — privitor la numărul şcoalelor, al posturilor şi învăţă torilor, la mişcarea populaţiei şcolare, cum şi întregul mers al învăţământului, am desprins următoarele: 1 După date statistice. 2 Datele statistice sunt scoase din arhiva revigoratului şcolar respectiv. Cele mai multe sunt luate după statele de plată ale învăţătorilor, ele fiind riguros exacte.

PETRE IOSIF

1. Numărul şcoalelor şl al posturilor. Urmărind numărul şcoalelor şi al posturilor în funcţiune în acest judeţ dela 1920 şi până azi — constatăm : JţJOJ OJ pojsod ujp ye JCJ3D

bujoj

(O CO

LO O CO

CO LO

00 in

co co

o ’S

a !.mjsod

'5> co rt Vh O

1, TIO

i.inisod 11 na

rt c

ijnjsod - no lsod l no

P Uh

al e

v° *o ’n

o c

.2 C

3 <2 l*

O O

în

oi m

ianisod 8 no i.misod u L no 3 Ţjllîsod ' i) CO «rt

03 •X

2-p •r-.

P P

‘^f!i «—> -ţj

CO Ol

VO Ol

O-'

co in

O X

I ■ST

X P X

rt C/> o o Pip CO

-T—*

vO rt

X P

o" o

P^ o

rt o

o oo _LQ_

vO CC

0> XI CC X

<y>

o 3

CC' £3

O [—• 03 03 CO O-

-2

o »■

in o Ol

o X

co co

IO 03

>0 .

'r-H

:P x c rt

1 no

— rt

21 *3

t «rt% a ,S

•S- a

CO 03

00 03

l.Tll|S0d| ' j: no

X co

I I

unit-od r- na 3s"d

-1

Oî

r-*

I I I

i.i nisod 1/ no

’-S.

unison c; no

£ E

■J 03

unţşdtl

*o ’2

ie;ox X) .P

vO vO

00 X

Ol O)

co CO

o o

Învăţământul

primar in

PUTNA

Cercetând acest tablou, observăm că în anul şcolar 19321933 — adică în prezent — se găsesc în funcţiune în Putna, 184 şcoli primare şi 12 grădini de copii. Şcolile primare se găsesc răspândite astfel: 4 şcoli de băeţi şi 5 de fete, adică 9 şcoli în Focşani, câte una de băeţi şi una de fete în târgurile Odobeşti, Panciu, Mărăşeşti şi Adjud, şi în satele Păuneşti şi Jariştea ; se mai găsssc două şcoli mixte în satul Pănceşti, iar restul de 161 şcoli se găsesc în încă 161 de sate din cele 235 sate cât are în tatal judeţul Putna. După numărul posturilor ce funcţionează la o şcoală, găsim : 58 şcoli primare cu 1 post 58 posturi. 2 „ = 124 62 20 60 ti d „ „ 4 „ = 100 25 S 10 50 4 24 u 6 ,, 2 M 7 „ 14 3 24 f» 8 „ In total sunt: 184 şcoli primare cu 454 ,, în func ţiune şi tot atâţia învăţători. M

Cele 12 grădini de copii, cu un număr total de 26 posturi, se găsesc răspândite astfel: 4 în oraşul Focşani, câte una în târgurile Odobeşti, Panciu, Mărăşeşti şi Adjud, iar restul în satele Vizantea, Jariştea, Păuneşti şi Câmpineanca. In total, se găsesc în funcţiune 196 şcoli în 169 localităţi, cu 480 posturi şi tot atâţia învăţători în funcţiune. Urmărind felul cum variază numărul şcoalelor din Putna între anii 1920-1932, constatăm că numărul lor creşte simţitor între anii 1920-1925, iar dela 1925 marchează neînsemnate oscilaţiuni. Dela cele 158 şcoli cât se găsesc în total în Putna în 1920, numărul lor se ridică în 1925 la 193 şcoli, înregistrând un spor de aproape ]/i* ln 1930 se ridică abia la 205 şcoli (189 şcoli primare -}- 16 grădini de copii) iar în 1932-1933 coboară la 196 şcoli. Comparând anual numărul localităţilor în care se află şcoli, cu numărul şcolilor 'existente în judeţ şi al posturilor ce se gă sesc la o şcoală, constatăm că în cele mai multe sate, se află câte o şcoală cu 1 post sau mult 2, Satele care au şcoli cu câte

PETRE IO&IF

3, 4, 5, 6 posturi abia reprezintă Vj din numărul total al satelor cu şcoli şi numărul posturilor din ele este în raport direct cu mulţimea popuîaţiunii şcolare. In ce priveşte localurile în care funcţionează şcolile din Putna, în anul şcolar 1932-1933 găsim următoarea situaţie : 147 şcoli primare şi 1 gr, copii au localuri proprii, iar restul de 37 şcoli primare şi 11 gr. de copii neavând localuri proprii, func ţionează în localuri închiriate. In prezent se găsesc în construcţie 9 localuri de şcoli primare, a căror construire stagnează însă. Multe din localurile şi gospodăriile şcolilor primare din Putna au fost distruse de războiu. Majoritatea localurilor proprii ale şcolilor dela sate sunt făcute din bârne, în anii de după războiu. Şcolile din oraşe au aproape toate localuri proprii construite din cărămidă. 2. Personalul didactic. In anul şcolar 1932-1933 funcţio nează în jud, Putna, următorul personal didactic, verificat după statele de salar:

Titlul şi gradul cu care funcţionează

In oraşul Focşani

In judeţul Putna

La şcolile j ”o primare | ^ »rt

-Q

3Cfl

o j «

La şcolile'-o primare

La şcolile *o primare ^ Q. i

-=~=iita

,—i

r®

-£ E &S I a & i3 h

ffl

(nH

I gr- II

10 22

Definitivi

15 57 54

î grl

Totalul general fn oraş şi ţudeţ

d | So u CO

U< H

_2 H

29 25 12

114 58 63

8 129

13 26

H Provizori

Suplinitori Total

130 117 7 254 130 118 12 260 3

66 223 180 11 414 242 212 26 480

Cetind acest tablou găsim că în oraşul Focşani sunt 19 bărbaţi şi 32 femei la învăţământul primar; iar la grădinile de copii 15 conducătoare: adică în total sunt 66 învăţători. In ju-

învăţământul primar in putNa

deţ găsim 223 bărbaţi -f* 180 femei = 403 învăţători la învăţă mântul primar şi 11 conducătoare la grădina de copii: adică 414 învăţători în total. In oraş şi judeţ funcţionează în total 242 480 învăţători şi tot atâtea posturi. bărbaţi + 238 femei Pentru o şi mai bună orientare asupra progresului ce se realizează în timp, în ce priveşte numărul şi pregătirea corpului didactic cum şi asupra varierii numărului de posturi, iată încă câteva date edificatoare : a) Numărul posturilor în funcţiune în judeţul Putna (sate şi oraşe) cuprinzând grădinile de copii şi învăţământul primar — între 1920 şi 1931 — se prezintă astfel: Posturile care funcţionează în Putna, certificate prin statele de salar La învăţământul ■C ££ La grădina primar 3.2 s de copii gr— propriu zis

In anii şcolari

a> c,a u

3GJ *o

V-<

âj-S-

c/>

r—<

«.Sg

3°.s

a u

3 iP

1920 1921

236

311

319

1925 1926

345

395

415

1930 1931

402

52 /

454

480

b) Numărul corpului didactic în funcţiune în aceste pos turi, la gr. de copii şi învăţământul primar, grupaţi pe sexe, pe grade şi titlurile cu care funcţionează — titulari şi suplinitori se prezintă astfel;

PETRE IOSIF

aipupip ihţndjoo jopjquiaiu \n pjauajî pţox

O'-

o co

LO CO

io" O' co

Of o

a oo

PJ°I ■ţiuţidns

o T3

.+2

« s 3 PJH » C0* *—«

a 3 T3 L0

<ri

• jH

*3 6

►4

'mj3Q 22.

-2 53

£ a

a .2 o

Ol O co 00

Ol Ol

o co

LO O'

c—

Ol Ol

o CM

o co

•o

txc ri

-i

•uţpa

3II 'JQ

o rjo

v£>

ţnţUBUIBjBAUJ

3 a u

3 03

3 5Cu 3

*2.

I I

nd 3

rt co* O

o P4

3 -g

rd 3

*s ci

u" O

=L o

3 o

•S c

2. o CO

CO oi

</>-

ri®q-*sg ;3

ţauia^j

.2.

1*1 °I 3

3 -g

.g 3I-.

•ţiuiidng

3 3 -d 2

Ol io

•ZIAOJJ

JS *5>

W°L

o o

LO rl* LO

Ol p*

O io

IBI°i

•o

•o r»

? rjo

II ,J0

LO"

CO CO

'ZIAOJJ

co o

e 3 21 "3 -2 *>a £ 3

lB*°I

Ol c

o Ol CM o c>

LO Ivi» CM Ol

o o

o CO O'

învăţământul primar in putna

Urmărind în deaproape datele concentrate în aceste două tablouri, constatăm că în prima perioadă dela 1920 —1925, nu mărul posturilor şi al învăţătorilor creşte dela 319 la 415, realizându-se un spor de 96 învăţători, ceace revine câte 19 învă ţători anual, sau o creştere de 30.09°/0 faţă de numărul învă ţătorilor din 1920. In perioada dela 1925-1930, numărul învăţătorilor creşte încă cu 66, revenind anual câte 13 învăţători, iar dela 19301933, numărul învăţătorilor stagnează, cu toate că populaţia şcolară indicată de recensământ sporeşte, iar numărul înv. exis tenţi în fiecare an este cu mult mai mic decât acel cerut de numărul copiilor în vârstă de şcoală In ce priveşte suplinitorii, observăm că cu cât ne apropiem de anul 1932-1933, numărul lor scade. De unde în 1920 găsim 152 suplinitori, în 1925 găsim 180 suplinitori, în 1930 găsim numai 62 suplinitori, iar în 1932-1933 găsim abia 5 suplinitori la 480 învăţători, revenind un procent de 1 °/0Inlocuirea suplinitorilor, cu învăţători titulari, cu o pregătire specială, înseamnă un vădit progres, pentru şcoala primară din Putna. Observând repartizarea învăţătorilor din judeţ pe grade, constatăm că în prezent, aproape 80°/0 din numărul lor, îl for mează tineretul (provizori şi definitivi). Deci majoritatea actuală a corpului didactic din Putna posedă suflul şi avântul tinereţii; în schimb le lipseşte experienţa vieţii şi deaceia mulţi din ei au nevoie de îndrumările şi sprijinul camaraderesc al organelor de control şi al colegilor mai bătrâni, atât din sate dar mai ales din oraşe. Urmărind repartizarea corpului didactic pe sexe, observăm că dela 1920-1925, numărul femeilor este din ce în ce mai mare ca al bărbaţilor; apropiindu-ne de 1932-1933, observăm că nu mărul bărbaţilor ajunge pe al femeilor, depăşindu-1 chiar. Retribuţia învăţătorilor. In ce priveşte plata salariilor întregului corp didactic primar din Putna, desprindem urmă toarea situaţie;

PETRE I0S1F

g. :S £ 03

S'a plătit anual tuturor înv. din Putna, circa: In oraşul Focşani

In judeţ

1920 1921

Totalul ge neral anual oraş şl judeţ

2369012

*8 ^

Cî 3

v- 15

«J d 3 U

d 3 -£• -j. □ >rt

,S 4)

§ :i

* 8

■§ £

<u 15

•15 *o

7426

U -O u d ** 3

.15 ~

c t>

22 ^

rS t> 3 O

S o

22 a M

•o fc»

8 5

-w *«

.15 w

<rj

U 3

618

175

209

1925 1926

1771674 12204252

1930 1931

5952528 17575596 23528124 48915 4076 1213 1471

1932 1933

3738084 13235640

13975927 33675 2806 975 1196

16973724 35361 2946 795

Pe 1920-1921 ; învăţătorilor rurali revine în medie, 5299 lei anual şi 441 lei lunar. In 1930-1931, 344 învăţători primesc între 2800—3200 lei lunar, iar 72 învăţători primesc între 4000—9500 lei lunar. In 1932-1933, s’a luat de bază la culegerea datelor, salarul din Ianuarie 1933. Costul anual al unui elev frecvent şi a unuia promovat, stă în funcţie de frecvenţă; cu cât frecvenţa va fi mai bună, va costa mai puţin. Urmărind retribuţia învăţătorilor, observăm că majoritatea lor sunt retribuiţi sub minimum de existenţă. 3. Mişcarea populaţiei şcolare. Potrivit legii învăţământului în vigoare, populaţia şcolară o constitue elevii în vârstă de şcoală, între 5-18 ani, constatată prin recensământul făcut anual de fiecare circumscripţie şcolară (o circ. şc. cuprinde o gr. copii, o şc. primară de băeţi şi o şc. prim. de fete).

învăţământul primar in putna

Elevii între 5-7 ani sunt obligaţi a urma la gr. de copii, elevii între 7-16 ani împliniţi sunt obligaţi a urma învăţământul primar propriu zis — cu cele 7 clase complecte (dacă dela 4 clase, nu pleacă la vre-o şcoală secundară); iar elevii între 1618 ani sunt obligaţi a urma la cursul de adulţi — îie că nu au cursul primar făcut complect, ori au rămas neînscrişi în şcoală. Să urmărim acum mişcarea acestei populaţiuni şcolare din jud. Putna, supusă obligativităţii, potrivit legii învăţământului primar. a) Elevii in vârstă de şcoală. După datele culese din re censământul anului 1932 centralizate de revizoratul şcolar res pectiv, pe întregul judeţ şi ancheta întreprinsă anul acesta în urma ord. Minist. Instr., populaţia în vârstă de şcoală, pe anul şc. 1932-1933, este următoărea : Specificarea după vârsta obligatorie

In oraşul Focşani

Totalul general din oraş şi judeţ

Băeţi 1 Fete Total Băeţi | Fete Ţotal Băeţi Fete Total

Intre : 5-7 ani

378

7-16 ani

1830 1735 3565

16-18 ani

120

Total :

In judeţul Putna

315

119

693 4436 4565 9001 4814 4880 9694

239

2328 2169 4497

13614 14385 27999 15444 16120 31564

1077 999 2076 1197 1118 2315 19127 19949 39076 21455 22118 43573

Din examinarea acestui tablou rezultă că : In oraşul Focşani sunt 2328 băeţi + 2169 fete = 4497 elevi în vârstă de şcoală. In judeţ sunt 19127 băeţi + 19949 fete = 39076 elevi in vârstă de şcoală. Iar în întregul judeţ sunt 21445 băeţi + 22118 fete 43573 elevi în vârstă de şcoală în 1932-1933. Urmărind populaţia şcolară în vârstă de şcoală între 19201932, constatăm:

PETRE IOSIF

In anul şc. 1920-1921 In anul şc. 1925-1926 In anul şc. î 930-1931 N-rul elevilor în vârstă de şc. după recens. anului 1920 (între 7-18 ani) este:

N-rul elevilor în vârstă de şc. după recens. anului 1925 (între 5-18 ani)este:

N-rul elevilor în vârstă de şc. după recens. anului 1930 (între 5-18 ani) este:

s. d! .«* Băeţi Fete Total *2 Băeţi 1 Fete Total c Băeţi Fete Total ■SI I Vh

P ce:

8952 7152 16104 s 14872'14265 29133

15601 15195 30796

i G -o u

3 a o

d o

d cd

2000 2073 4073 -£ 4082 3640 7722 3537 3529 6796 O p p\\

10952 9225 20177 o 18954 17905 36859 H

19138 18454 37592

Din datele de mai sus rezultă că numărul elevilor în vârstă de şcoală este în continuă creştere. Mai înceată în unii ani, cu salturi pronunţate în alţii. De pildă: în 1920, era în Putna 20177 elevi în vârstă de şcoală. Până în 1925, populaţia şcolară sporeşte cu - încă 16682 elevi; iar dela 1925 până la 1930 sporeşte cu 733 elevi. Dela 1930 până la 1932 mai sporeşte încă cu 5981 elevi. Raportată la °/0 creşterea progresează astfel: 82n/„ — 2°/0 — 16°/0. Creşterea uimitoare de 82 '/o din prima perioadă, se datoreşte şi faptului că populaţia şcolară dintre 5—7 ani, este recensată riguros abia din 1925. Această creştere a populaţiei în vârstă de şcoală, justifică necesitatea şi indică câtimea măririi numărului de posturi, de învăţători şi de şcoli. Trebue de notat însă faptul, că nu toţi elevii în vârstă de şcoală au norocul să fie înscrişi. Din pricina lipsei de locuri şi insuficienţii de posturi, mulţi din ei rămân să mărească numărul analfabeţilor. b) Elevii înscrişi in şcoală, în anul şcolar 1932-1933, în jud. Putna, sunt:

învăţământul primar in putna 2-

.S s s

In oraşul Focşani

In judeţul Putna

e£

La grad. de copii (5-7 ani)

I II III s ° IV V O VI n J VII vO

i/>

Total

Băeţi j tete

Total Băeţi

204 216

420

1 262 545 | 245 512 291 522 | 217 504 153 153 30 30 — i 18 j 18 1272!1432 2704 1 283 267 231 287

320

Fete

286

Totalul geaeral al elevilor înscrişi în şc. din oraş şi judeţ

Total Băeţi

606

3837 3967 7804 2817 2455 5272 2387 1 2050 4437 1992 | 1693 3685 1405 1191 2596 398j 400__ 798 137 | 103 | 240 13293*12145 25438

524

Fete | Total

502

1026

8349 5784 4959 4189 2749 828 258 14565 13577 28142 4120 3084 2618 2279 1405 398 137

4229 2700 2341 1910 1344 430 121

Rezumând datele acestui tablou constatăm : La "răciina de copii In oraşul Focşani sunt 204 băeţi + 216 lete — 420 elevi inse. 606 „ In judeţ ,, 320 „ + 286 ,, Total înscrişi: 524 „ + 502 , = 1026 „ La învăţământul primar In oraşul Focşani sunt 1068 băeţi + 1216 fete — 2284 elv. In judeţ ii 12973 „ + 11859 „ -- 24832 „ Total înscrişi: 14041 „ + 13075 „ = 27116 „ Dacă raportăm numărul elevilor înscrişi în şcoală în 19321933, la numărul învăţătorilor în funcţiune în acest an (480) revin de fiecare învăţător câte : La grădina de copii In oraşul Focşani sunt 28 elevi, de conducătoare. In judeţ 55 11 1> Pe întregul jud. revin: 39 „ „ 11 La învăţământul primar In oraşul Focşani 45 elevi, de învăţător. In judeţ 61 ii 11 ii Pe întregul judeţ revin: 59 „ ,, ii

PETRE IOSIF

Diferenţa de 6763 elevi dintre numărul înscrişilor şi acei al elevilor în vârstă de şcoală dela 7—16 ani, o formează elevii neapţi din cauza infirmităţilor, acei retraşi înainte de a termina şcoala, acei care au făcut numai 4 clase primare şi se găsesc la o şcoală secundară, o meserie sau chiar acasă fără sa continuie cursul supraprimar (cl. V, VI, VII), cum şi acei rămaşi neînscrişi din lipsă de locuri. Diferenţa de 8633 elevi intre 5—7 ani dintre numărul în scrişilor şi a acelor în vârstă de şcoală, la gr. de copii, au rămas neînscrişi din lipsă de şcoli. In oraşul Focşani sunt înscrişi toţi elevii în vârstă de şcoală. In afară de elevii înscrişi la şcolile de stat, care se cuprind în datele statisticei de mai sus, o parte dintre elevii în vârstă de şcoală din Focşani sunt înscrişi la şcolile particulare cu drept de publicitate ale comunităţii evreeşti şi anume: 162 elevi la şcoala primară particulară de băeţi, 110 eleve la şc. prim. fete şi circa 80 elevi la grădina de copii particulară. De asemeni, mai sunt înscrişi un număr oarecare de copii şi la Orfelinatul de copii din Focşani, care are o şc. primară cu 3 posturi şi funcţionează în localul său propriu, împreună cu institutul de surdo-muţi. Pentru o mai complectă edificare, să urmărim şi elevii înscrişi în şcoală între anii 1920-1932: Nomăru 1

*3 In anii şcolari

B 5. »« c

Rural

La grădina de copii _ .

elevilor

înscrişi

La învăţământul primar

Totalul general al elevilor înscrişi

-,j—

Băeţi, Fete Total

43 31, j 1920 Urban 128 110] 1921 Total 1711 1411 Rural 88 99 1 1925 Urban 252j 299| 1926 Total 3401398, Rural 295j 2171 1930 Urban 395; 418; 1931 Total 690|635[

74 238 312 187 551 738 512 813 1325

Băeţi

9357 19621 11319] 7861 |

Fete

Total

5653 15010 1985[3947 7638j18957 6137113998

Băeţi

Fete j Total

9400j 5684 115084

2090| 20951 4185 11490 7779 119269 7949 [ 6236[14185 1635 [ 1539] 3174 1887] 1838[ 3625 94961 7676117172 98361 8074117910 10166j 9244! 19410 1046lj 9461 119922 1991 j 1920, 3911 2386 | 2338 j 4724 12157j 11164;2332l|fT2847| 11799 24646

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PftlMAR IN PUÎNA

Din datele acestui tablou constatăm: Plecând dela 1920 numărul elevilor înscrişi scade treptat ajungând în 1925 la 17910 elevi înscrişi, ceace reprezintă un minus de 1359 elevi faţă de înscrişii din 1920. Dela 1925, nu mărul elevilor înscrişi creşte treptat înregistrând în 1930-1931, un număr de 24646 elevi înscrişi. In acest an se observă un spor de 5377 elevi înscrişi faţă de 1920 şi un spor de 6737 elevi înscrişi faţă de 1925. In 1932-1933 numărul elevilor înscrişi se urcă la 28142, înregistrând faţă de 1925 un plus de 10232 elevi, iar faţă de 1930 un plus de 3495 elevi. Observăm că dela 1925 şi până la 1932 numărul elevilor este într'o continuă creştere, fiind o in dicaţie preţioasă în ce priveşte numărul de şcoli şi posturi, re clamat de necesităţile învăţământului primar. c) Frecventarea elevilor. Dintre elevii înscrişi în şcoală între 1932-1933 frecventează următorii: sS. S 5 2

In oraşul Focşani

Fete

Total

426

409

835

182,198 380

244

211 ! 455

258

2127 2858 5985 3385 3104 6489

244 219 ! 463

2417

214

261 475

2088 1738 3826 2302 1999 4301

IV 278

192 470

1712 1362 3074 1990 1554 3544

555

475

1030

555 I 515

134

131

265

134

143 I1 277

54 1 108

Băeţi

Fete j Total

La grăd. de copii (5-7 ani)

«S

Totalul elevilor frecvenţi din oraş şi judeţ

Băeţi

Bâeţi

In judeţul Putna

III

Fete | Total

246 | 504

! 4719 1839 4256 266112058 .

-J3

rL o ns

)

■E

£ VI

1 12

! 13

1-4

VII

Total

1070

■

1176 1181 2357 10331 8655 18986 11507 9836 21343

i>EÎRE IOSIF Adică frecventează : La grădina de copii 182 băeţi 4- 198 fete = 380 elevi. In oraşul Focşani + 211 ,1 = 455 „ 244 In judeţ + 409 ,, = 835 M Total frec. în oraş şi jud. 426 „ La învăţământul primar 994 băeţi + 983 fete = 1977 elevi In oraşul Focşani 10087 „ +8444,, = 18531 „ In judeţ Total frec. în oraş, jud. 11081 „ + 9427 „ = 20508 „

Raportând elevii frecvenţi în 1932-1933, la numărul elevilor înscrişi în acelaşi an, găsim următoarea situaţie : La grădina de copii în Focşani sunt: 90°/0 frecvenţi. In judeţ „ 75°/0 In întregul judeţ: 7l°/0 La învăţământul primar In Focşani sunt: 86°/0 frecvenţi, din cei înscrişi. In judeţ 74^/q ,, ,, ,, ,, In întregul judeţ: 75°/0 Raportând elevii frecvenţi, în 1932-1933 la numărul învăţă torilor în funcţiune în acest an, revin de învăţător câte : La grădina de copii In Focşani 25 elevi frecvenţi, de conducătoare. In judeţ 41 In întregul jud. 32 „ La învăţământul primar In Focşani 38 elevi frecvenţi, de învăţător. In judeţ 46 In întregul jud. 45 ,, Din cei 43572 elevi în vârstă de şcoală în 1932-1933, sunt înscrişi numai 28142 elevi şi frecventează numai 21343 elevi. Frecventarea elevilor între anii 1920-1932 se prezintă astfel:

Învăţământul primar in pUtnă Numărul elevilor frec v^ e n_ţ ij

:a '§

rt 'o c °c/> ^

f c > «

rî

Rural

1920 1921

Urban Total Rural

1925 19^6

Urban Total

Rural

1930 19.51

Urban Total

La grădina de copii

La învăţământul primar

Totalul general al elevilor frecvenţi

Băeţij Fetei Total

Băeţi j Fete J Total

Băeţi | Fete j Total

_30_j _26 105 j104 135 jl 30 72 1 66 225 j253 297 |319

1 | 1 j

56 209 265 138 478 616

|6825 [3201 | i 00U61 6S55 11617 11593 [3210 1722 8i42 |4794j 13236 8577 6467 14733 111200 6539 (l 108 |l400 12508 ' 1333 17575 j6133 [137081 7872

13227 110082 11697 [3419 |4924 113501 |4799 111338 [1653 | 2986 [6452 114324

235 1165 | 400 7999 [7009 115008 8234 |7174 115408 366 [384 1 750 1563 j 1660 13223 1929 |2044 | 3973 601 j549 | 115019562 |8669 11823ljj 10163j9218 [19381

Dacă urmărim frecvenţa elevilor — ajutaţi şi de acest ta blou — constatăm că în genere ea se găseşte ca număr într'o permanentă creştere: dela 13501 elevi frecvenţi în 1920, ea se urcă în 1925 la 14324 elevi, în 1930 ajunge la 19381 elevi, iar în 1932 găsim o frecvenţă de 21343 elevi, Dacă raportăm insă cifrele acestea la numărul elevilor înscrişi şi la al acelor în vârstă de şcoală din anii respectivi constatăm : Cât reprezintă frecvenţa la sută din In anii 1920 1921

1925 1926

1930 1921

1932 1922

Numărul elevilor înscrişi în şcoli

Numărul elevilor în vârstă de şcoală

70°/o

66°/0

80%

38°/0

78%

51°/0

75%

48°/0

13ETRE IOSlF

Observăm deci că mai ales în ultimii ani frecvenţi se află în descreştere. Una din cauze e şi aceia că învăţătorii nu întâlnesc nici un sprijin în aplicarea obligativităţi; iar de multe ori, sunt chiar zădărniciţi, O constatare îmbucurătoare este aceia că numărul ce reprezintă frecventarea fetelor, este într o perma nentă creştere, tinzând să-l ajungă pe al băeţilor. d. Promovarea elevilor. întrucât adevăratul progres al şcolii îl indică promovarea elevilor, iată câteva date şi din acest punct de vedere : Numărul elevilor promovaţi la sfârşitul anului şcolar, la şcolile primare In anii şcolari

In învăţământul rural

Băeţi

rete

Total

In învăţământul urban

Băeţi

Fete

Totalul general al promov. din Putna

Total Băeţi

Fete

Total

1920 1921

5616 2524 8140 1410 1452 2862 7026 3976 11002

1925 1926

5081|3717 8798 1114 1207 2321 619514924 11119

1930 1931

6522 5656 12178 1472 1476 2948 7994 7132 15126

In 1920-1921 au promovat 83°/0 din numărul elevilor frec venţi în acest an, revenind câte 35 elevi de învăţător. In 19251926 au promovat 81 °/0 din numărul elevilor fregvenţi în acest an, revenind câte 28 elevi de învăţător. In 1930-1931 au promovat 82°/0 din numărul elevilor frecvenţi în acest an, revenind câte 33 elevi de învăţător. 4. Următorul tablou rezumativ şi comparativ asupra numărului şcolilor, al posturilor şi al învăţătorilor, cum şi asupra mişcării populaţiunii şcoalelor primare şi gr. de copii din jud* Putna (sate şi oraşe) ne dă o situaţie precisă a învăţământului din acest judeţ între anii 1920-1932.

iNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR IN PUTNÂ «oo —■ s- c 2 «15

: os josps

b obs J03S3J3 B

3 o a

CM O O

£ i.i

11+?

: no ţoZB3s b nes ţnosajo v

E* C O

2 Js a

CN in

î!« «2 »«J T ~

>« £ ■E»l

*7“

|2~

CM , 00

: 03 J02B3S B OBS J03S333 B . T>

4- co 1

, CO

4_ oo T on

CM CN LT)

co t*» m co

co co

CM : 03 ţOÎBOS B OBS 1O3S330 B

<£>

iO CO

O ^ u «

O CO

00 LO

Cfl- K

co : 03 ţOSBOS B OBS JCJ3S3J3 B

o “f O

ON LO

io I CO

"si •î*

ON O CM

£*?-

CM vO

Z »-S +

l 03 JOSB3S B OBS JO3S3J0 B

-"I? c > B.Ş•

«3-jc-

O in 00

£ wo

♦

■2 » . o

<*>

-C ON

o OO os co

CM co CO oo c>

a w

CM o>

CM O'

IO CM CO

o o Ol

c/>

5. Din cercetarea, compararea şi adâncirea datelor concen trate în acest studiu, se mai pol scoate încă multe concluzii. Insă acei care se încumetă să facă aprecieri asupra rezultatelor învăţământului, trebue să mai ţină seamă de încă o sumă de

PETRE IOSIF

date şi circumstanţe, ce trebuiesc luate negreşit în considerare. In primul rând trebue să se ţină seamă că activitatea în văţătorului nu se mărgineşte numai asupra copiilor supuşi legii obligativităţii, ci se îndreaptă şi în afară de şcoală asupra săte nilor, învăţătorul fiind principalul factor de îndrumare şi pro gres în toate senzurile într'un sat. Apoi, pe umerii învăţătorului se reazimă şi gospodăria şcolii. De multe ori, găsirea mijloacelor băneşti necesare întreţinerii materiale a şcolii, îl chinuie şi-l istoveşte mai mult decât însăşi întreaga sa activitate. învăţăto rul întâmpină de pretutindeni numai piedici. Luptă cu ignoranţa, cu lipsa de sprijin din partea conducătorilor, iar în ultimii ani, este chinuit şi de amărăciunile sale personale provenite din umilirile morale şi materiale ce i se aduc. Printre alte multe consideraţiuni mai trebue să se aibă în vedere că şcoala primară pentru -a putea propăşi cu adevărat are nevoie de : Un număr de şcoli şi posturi proporţional cu numărul populaţiei şcolare. Localuri suficiente, încăpătoare, ftigienice şi înzestrate cu materialul didactic şi materialul necesar. învăţători bine pregătiţi, cu dragoste de meserie şi bine plătiţi. 0 frecvenţă regulată. îmbunătăţirea stării materiale a şcoalelor. Şi mai presus de toate, are nevoie de multă înţelegere şi bunăvoinţă din partea conducătorilor şi a opiniei publice. PETRE IOSIF

FOLKLOR DIN RÎMNICUL-SĂRAT In ansamblul folklorului poetic rîmnicean — atît de variat şi bogat — colindele sînt nu mai puţin interesante. Acest ţinut al Rîmnicului-sărat — loc splendid de prefacere folklorică — are şi obiceiuri dintre cele mai specifice neamului nostru. Iar în le gătură cu dînsele, motivele respective folldorice sînt aici exce lent închegate. Iată, drept exemplu, colindele — în drum de dis pariţie, spre pildă, în Vrancea — care sînt într'o abundenţă unică. In cercetările noastre le-am întilnit mai ales la cîmpie. Colinde „de bătrîni", „de preot", vde fată mare", „de flăcău“, „de tineri căsătoriţi" etc., sînt interesante nu numai prin semnificaţia lor etnică, dar şi prin forma lor care poate preocupa pe cercetător : dialog, structură sintactică arhaică, lexic, imagini — această în treagă variaţie de formă este comună colindelor acestora. Dăm mai jos — din atîtea colinde culese — unul „di bătrîni", exem plificator în sensul indicat de noi. Dinăintia cestor curţi, Cestor curţi, cestor domnii, Ci-a stătut di mi-a crescut ? Crescut-a de nouî-ş meri: Nouî-ş meri dintr’o tulpini, Ca nouî fraţ buni di-o mumî, Sus, în vîrf la nouî-ş meri Arde-ş nouî luminări; Susu-mi arde, josu-mi pică, Picătura ci-a picat Faptu-mi-s'a, ruptu-mi-sa,

Ion

84 Faptu-mi-s'a trii pîrai: Un pîrîu cu dalbu vin, Al’ pîriu cu sfîntu mir, Ş’al’ pîriu cu apî reci. Mai pă vali, pă pîriu Să scălda şi Dumnezeu : Să scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într' al' văjmînt sî priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia Şî la masî cî-n trecia. Mai pe vali, pe pîriu Să scălda şi Moş Crăciun : Să scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într’ al* văjmînt să priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia, Şi la masî cî-n trecia. Mai pe vali, pe pîrîu Se scălda şi Sfînt Ion: Se scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într’ al’ văjmînt să priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia, Şi la masî cî-n trecia. Mai pe vali, pe pîrîu Se scălda tot sfinţ di-ai lor: Se scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într’ al' văjmînt să priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia, Şi la masî cî-n trecia. Mai pe vali, pe pîrîu Se scălda şi cest domn bun, Cest domn bun, bătrîn... Se scălda, se iordănia, Cu bun mir sî miruia, într' al' vejmînt să priminia, Cruci driaptî cî-ş făcia,

diaconu

FOLKLOR DIN RÂMNICUL-SĂRAT Şi la masî cî-n trecia. Dumnezeu cî-1 întrebări: — Cui, domn bun, te potriveşti ? Mii, oare lui Ioan, Oar lu bătrînu Crăciun, Oar tuturor sfinţilor; — Nu mă, Doamni, ’mpotrivesc Nis'i ţii, nis'i lu Ioan, Niş lu bătrînu Crăciun, Niş tuturor sfinţilor, Fost-am tînăr ş'am putut: Fapt-am, Doamni, ş’am mai fapt, Fapt-am casî lîngî drum. Fapt-am, Doamni, ş’am mai fapt: Fapt-am mesi peste drum. Fapt-am, Doamni, ş'am mai fapt: Fapt-am puţuri la .cîmpii. Fupt-am, Doamni, ş'am mai fapt: Fapt-am cruci pe la respînteni. Fapt-am, Doamni, ş’am mai fapt: Fapt-am poduri la tini greii. Cu casa di lîngă drum Incălzit-am friguroşî; Auzit-am bogdaprosti, Dar mai multi-s mulţumiţi. Cu masa de peste drum, Sâturat-au flămînzoşi ; Auzit-am bogdaprosti, Dar mai multi-s mulţumiţi. Cu puţuri dila cîmpii, Adăpat-au secetoşi; Auzit-am bogdaprosti, Dar mai multi-s mulţumiţi. Cu crucia dila respinteni, Indreptat-au rătăciţi; Auzit-am bogdaprosti, Dar mai multi-s mulţumiţi, Cu poduri dila tini greii, Sî triacî cari pă ieli,

ION DIACONU încărcaţi şî dişărti; Sî triacî şî bun şî rău, Sî triacî şî Dumnezeu". Atunş Dumnezeu grăiarî: „Tu astia cî li-ai făcut, Na-ţ toiag de judecată, Intri' n rai nijudecat, Tres'i la masî nikemat, Bia paharu hlorat Şî dă drepţi la dreptati Şî strîng'i, la a lor parti. Tu acolu le-i găsi: Găseşti bagdaprosteli - iară ; Le găseşti îmbobociţi, Mulţumitili ’nfloriti. Icia, Doamni, cest domn bun, Cest domn bun, bătrîn... Cu-a lui dalbă bătrîoarî Iei să-n fii sănătoşi, Cu-ai lor fii, cu-ai lor nepoţ Şi cu noi di-a rin' cu toţ. Noi, cu buna vremia 'n casî, Mari, boieri, cu dumniavoastrî. Og’ileştî — Dumitru Ilii, <ÎS. Ion DIACONU

DATE FOCŞĂNENE ASUPRA HOTARULUI ŞI UNIRII 1 ANEXĂ. 1. 1804 Aprilie 10. Carte domnească prin care se invoeşte să se aducă apă la Focşanii-Moldoveni dela Pituluşa, din Ţara românească. Milostiiu Bojiiu Noi Constandin Alexandru Ipsilant Voevod Gospodar zemle Vlahscoe fiind măria sa preluminatul fratili nostru Alexandru Moruzi Voevod, domn ţării Moldo vii, văzând lipsa ce au de apă lăcuitorii domnii sale din Focşanii Moldavii, au hotărât să li aducă trebuincioasa apă şi să dischidă cişmeli în Focşani di acolo. Dar fiindcă în părţili locului dincolo în Moldova nu s’au găsit apă, poftit-a pi domnia me să biniboim a da voe şi slobozenii, cu cheltuiala domnii săli să aducă apili ci să găsesc dincoaci în pământul ţării Moldovii noastre la Pituloasa, lăsându-să însă ia izvor apă cât a fi trebuincioasă şi de ajuns pentru trebuinţa lăcuitorilor celor di prin pregiur şi dăndu-să parte dintr'această apă şi la Focşanii ţării noastre pentru trebuinţa oraşului, dupăci să va aduci la Focşanii Mol davii, cari aceste fiind di folos la amândoă părţili ca să adepi cei însătoşaţi ca o faptă creştinească şi faciri di bini vrednică di pominiri la cari să cuvini fiişticari a să arăta fiişticărue cu osârdie, am binivoit domnie me di am priimit şi ni-am învoit la pofta şi la cerire domnii săli şi am dat voi pi diosăbit porunca noastră cari am triimis cătră ispravnicii noştri di Focşani să 1 Vezi Milcovia anul II, voi» I, 1931, p. 153.

I. ROMANOAI

aibă slobozănii orânduiţii fratilui nostru, ca cu cheltuiala Moldavii să aducă apa ce trebuincioasă de la numitul loc Pitulusa lăsând insă acolo la izvor cât va li trebuincios pentru trebuinţă lăcuitorilor Focşanilor noştri, precum mai sus sau zis. Drept aceia dar, spre a fi în toată vremea ştiut că s au dat di cătră noi această slobozănii la o faciri di bini ca aciasta, şi pentru ca să să păzască şi să să urmeze nistrămutat ca o pricinuitoari di folos la amândoâ părţili şi foarti iubitoari di oamini, am dat a noastră domnească cârti spre întăriri, de a urma precum mai sus s'au zis. Vel logofăt procit.

1804 Aprilie 10.

Poslăduindu-să fiind întocmai cu orighinalul s'au încerdinţat. Academia Română manuscr. 95 f. 149 v. (copie). 2. 1834, Iunie 22. Comandirul graniţei raportează Magistralului oraşului Focşani că a descoperit, în afară de drumurile de trecere, alte locuri tainice, cu punţi peste hotar. Comandirul graniţii Focşani No. 24 Anul 1834 Iunie 22

Primit Iunie 22

Cinstitului Maghistrat al oraşului Focşani. Osebit de locurile ce-mi sunt cunoscute într'acest oraş pentru comunicaţia părţii aceştia cu a Moldavii, am găsit şi alte câteva locuri tainice cu punţi peste hotar, uneltitoare de pagubă stăpânirii. Aceasta fiind neîngăduită de buna orânduială şi de straşnicile poruncilor ce-mi sunt date, cu cinste poftesc pe cinstitul Maghistrat să pue straşnicile ce-i în datorie către toţi hălăduitori orăşani, ca nimini pă viitor să nu mai îndrăznească prin asemenea locuri tainice să mai treacă, dăstule fiindu-le ce lelalte treceri câte sunt slobode prin a mea ştiinţă la trebuinţele lor şi mai cu osebire să străşnicească pă şăzători lângă marginea hotarului, a rădica punţile ce au pă hotar pentru în parte-le vâclene speculaţii, şi fieşcare să-şi facă îngrădiş curţilor ce să

DATE FOCŞĂNENE

89.

mărgineşte pă hotar, ca prin aceasta să nu mai rămâie mijloc nici lor în parte nici altora a mai păgubi stăpânirea. Căci eu împlinindu-mi datoria acum, de voi dovedi neînplinită cererea mea şi voi găsi pă vreunul trecut pă la locurile acelea, să ştie cu hotărâre că pretenţia dreptului strejuirii de hotar, voi face chiar către acela ce va fi vecin, fără să poată avea cea mai mică îndreptare. De primirea aceştia şi de punerea la cale ce să va face, poftesc pă cinstitul Maghistrat să-mi întoarcă răspuns. Comandirul grăniţii Focşani (ss) Praporcic Giurgianu Arhivele Statului, Adm. Noi, dos. Nr. 18/1831 (roş), 3. 1834, Iulie 14. Eforia oraşului Focşani-Moldoveni se plânge că s'a oprit apa pe gârla-hotar. Eforia oraşului Focşani No. dl7 1834, Iulie 14 Cătră cinstitul magistrat al învecinatului Focşani sub Slam Râmnic. Soldatul rânduit înadins şi de cătră această eforie şi de către Dumnealui citapnoiu nacialnic a păzi la părăul Milcovului de unde să sloboade apă pe hotarul şi gârlili curgătoare prin acest oraş, astăzi viind la eforie, au făcut arătare că însuşi dum neata boerule prezident, mergând cu câţi-va oameni, ai oprit apa ce curgea pe aceşti gârli, abătându-o pi la moara ci o ai cu apropieri de Milcov, ştiind aceasta cum gârlile stau şi să usucă fără apă. Deci fiindcă această apă este nu numai pentru trebuinţa acestii părţi, ci diopotrivă şi pentru acele părţi a învecinatului oraş, privind la săcita ci astăzi este şi mai ales că cu apa ci curgi pi hotar să adapă şi grădina înpărătească cari neaparat ceri trebuinţa a avea apă pi dânsa, eforia după datorie, cu cinsti ceri lămurită ştiinţă a i să da întru aceasta, dacă cu adivărat s'au abătut apa de către dumnealui boerul prezident şi

I. ROMANOAI

totodată să binevoiască cinstitul maghistrat a puni în lucrări ca fără întârziere a slobozi apa pi hotar ca să nu să întâmpli vreo primejdie Dumnezeu ferească. (ss) polcovnic Petre (ss) Ioan Vasiliu

(ss) Gheorghe (ss) Hagi Caloi Săcritar (ss) Niţă Lascar

Arhivele Statului, Adm. Noi, dos. Nr. 4968/1833 (roş). 4. 1834, Iulie 6Muntenii tnvinuesc pe Moldoveni că au abătut apa Milcovului, lăsându-i in suferinţă. Prezidentul Maghistratului Oraşului Focşanii Valahiei Anul 1834 Iulie 16 No. 231 Către cinstita eforie a părţii Focşanilor Moldo vii. La întrebarea ce face cinstita eforie prin otnoşănia cu No. 617 în pricina apei Milcovului ce au fost poprit de cătră cins tita eforie şi sa slobozit de curge pă hotar şi pă gârlile oraşu lui părţii aceia, acum zice eforia că acea apă s'ar fi poprit de mine abătându-i cursul ei pă la moara mea ce o am cu apro piere de Milcov. Asupra căria pricini cu cinste să răspunde că cine va fi dat priroforie cinstitei eforii, cu greşală le-au dat fără să ştie fiinţa adevărului, căci nici însumi am mers nici vreun alt om al meu am fost trimis să abată apa precum zice cinstita eforie» fără de cât ştiinţă am că apa să înparte din sus de Odobeşti în drept Pituluşa, adică jumătate şi îşi are cursul ei pă lângă Odobeşti până dă pă hotar şi să scoboară în jos până în Mân dreşti şi ceilantă jumătate de apă ş’avea cursul ei în jos pă matca Milcovului până dă în satu-Răstoaca şi cu ea îşi întâm pina trebuinţa satele ce sânt aşezătoare pă malul Milcovului, de să adapă atât ei cât şi dobitoacele lor, iar părţii aceştii este deosăbită gârla precum zice cinstita eforie nu cunoaşte a fi mai mult de cât un hotar. Ci satele pă malul Milcovului ştiu că au dat jalbă la cinstita ocârmuire că mor de sete atât ei cât şi do~

DATE FOCŞĂNENE

bitoacile lor din pricină că li s'au luat de către moldoveni şi aceilantă jumătate de apă cuvenită părţii aceştia, şi nu s'au urmat după vechiul obicei să dea pâ hotar numai jumătate, ci au dat-o toată, rămâind Milcovul sec. Aşa şi această ocârmuire după a lor jalbă, au fost slobozit porunca către dumnealui suptocârmuitorul plăşii Marginea de sus să cerceteze şi dacă va fi cu adevărat a lor reclamaţie, din câtă apă să află pă Milcov să să poprească jumătate să curgă pă matca lui ca să nu cerce şi ei lipsă şi să le moară dobitoacile de sete şi aceilantă jumătate să curgă pă hotar. Apoi cum o fi urmat dumnealui suptocârmuitor nu poci şti. Prezidentul maghistratului (ss) Constandin Chesat Arhivele Statului Adm, Noi, dos. Nr. 4968/833 (roş).

5. 1836, Aprilie 21. Scriitoria vămilor cere desluşiri in privinţa negoţului de vile dintre Moldova şi Muntenia. Cinstitei vistierii scriitoria vămilor. Vameşul schelii Focşani prin raport cu Mo. 30 înştiinţează aceştii scriitorii că d. comandir al graniţii de acolo pentru câţi miei vor trece în Moldova pentru trebuinţa casapilor, ar fi având poruncă ca să înplinească câte parale treizeci de fieşcare, apoi privind la art. 6 din actul convenţii, vedem că măcelarii ora şelor Focşani, Brăila, Galaţi, Odobeşti, Vârtişcoiu şi Nomoloasa sânt slobode a cumpăra în Prinţipatul învecinat prin ştirea ocârmuirilor judeţelor şi sfaturilor orăşeneşti pe fieşcare an pen tru măcelăriile acestor oraşe 850 vite mari şi 16.000 miei cu plata exportaţii legiuită. Pentru care scriitoria plecat roagă pă cinstita vistierie să binevoiască a o desluşi, dacă mieii pentru care d. comandir are poruncă să înplinească câte parale 30 de unul sânt tot din pomenita sumă a vitelor mici de mai sus, sau deosebită sumă; căci de va fi din suma de 16.000 coprinsă în art. 6, socotim că să cuvine a să lua plata exportaţii pentru

I. ROMANOAI

dânşii în folos scriitoria, înpărtăşindu-se la aceasta. Şi cu cinste răspuns. Petre Serafim dragoman. 1836 Aprilie 21 Nr. 400 Arhivele Statului, Secretariatul Statului, adm. Nr. 948/1836. 6. 1840, Maiu 24. Eforia Moldovei este invitată de Magistralul oraşului Focşanii-Valahiei pentru a chibzui asupra destupărei hotarului. Magistratul oraşului Focşanii-Valahiei. No. 80. Anul 1840 Maiu 24 Cinstitei Eforii părţei Moldoviei. Din alăturatele două copii îndestulându-se Cinstita Eforie, prelarg pentru chibzuirea ce i s’au făcut de acest Magistrat asupra destupării hotarului, cu cinste să pofteşte ca Duminică la 26 ale următorului Maiu, să binevoiască a veni în Mînăstirea Sft. Ioan, spre a să chibzui într'o unire cele de cuviinţă asupra aceştei lucrări, pentru care este încredinţat Magistratul că şi Cinstita Eforie au primit hîrtie dela Cinstita Stărostie a acelui ţinut întru aceasta. Prezident, A. Mărgăritescu.

Mărgărit Dimitriu

Arhiva oraşului Focşani, 21/1849. 7. 1840, August 3. Magistratul din Focşani cere Eforiei Focşanilor Moldovei, să se adune la mănăstirea Sft. Ioan, pentru a discuta săparea ho tarului. Magistratul oraşului Focşani. No. 125. 1840 Avgust 3. Cinstitei Eforii Oraşului Moldaviei. Potrivit adresului Cinstitei Ocîrmuiri cu No. 6530 ce au primit Magistratu şi după înţălegere ce-au avut cu Cinstita Stă rostie a ţinutului Putnei şi au hotărît ca săparea hotarului să să

DATE FOCŞĂNENE

înceapă la 15 ale următorului Avgust, aducînd amîndouă părţile cîte 200 salahori, grăbeşte Magistratu a da aceasta şi în cunoş tinţa Cinstitei Eforii, poftindu-se ca mîine Duminică la 12 ceasuri turceşti după eşîrea din Sfînta Letrughie, să ne adunăm cu toţi la Mînăstirea Sfîntului Ioan de aici, să să pue la cale acea hohotărîtă cum să împărţască hotarul, şî în ce chip să să sape şî de unde să să facă începere, va binevoi Cinstita Eforie a împăr tăşi pe Magistrat cu cinstitu răspuns de să uneşte întru aceasta. p. Prezident Mărgărit Dimilriu. Arhiva oraşului Focşani, 21/1840. 8. 1840, Octomvrie 21. Raport privitor la trecerea vitelor din Moldova în Mun tenia la iernatic şi primăvara la păşune. Anul 1840 luna Octombrie 21 No. 19. Cu căzutul respect, priimind porunca cinstitului departa ment de supt No. 1830, am văzut coprinzătoarele şi voi fi ur mător. Către aceasta nu lipsesc a face cunoscut cinstitului de partament că dorobanţul ce mi să dă de la cinstita ocârmuire, stârneşte numai în paza uliţii mari la vamă iar pe la acelelalte drumuri şi poteci de prin oraş şi mahalalile, de la luarea doro banţilor nu ştiu nimic ce să urmează despre care altă priroforie mai pe larg nu pociu da cinstitului departament, decât în pres curtarea cuvintelor, mă mărginesc. Intru aceasta am rugat ca înţelegăndu-să cu locul conpetent să i să scrie dumnealui comandirului acestui punct (de va în cuviinţa însă), ca într’o unire de o potrivă să să pue toţi aceşti dorobanţi şi supt a mea ascultare spre a-i avea de ajutor la vremi de trebuinţă spre săvârşirea însărcinărilor puse asupră-mi fără de zmăcinare, adică la înfieratul cirezilor de vite ce trec acum din Moldova în Valahia la ernatic şi primăvara la păşune şi altele, prin porunca cinstitului departament priimită încă din 30 ale trecutului Avgust No. . . însoţită cu o condică supt li tera 1. No. 364 văzut poruncind ca să înscriu într'însa vitele ce trec din Moldova în Valahia la păşune în sume mari pe mai multă vreme cu bileturi; şi fiindcă pomenita condică coprinde

j. ROM ANO AI

trecerea din toate zilele m'am oprit de a urma cele poruncite şi adaog a mă ruga de atrimite condica privitoare la asemenea modă, fiind trebuincioasă. Arhivele Statului, Ostăşeşti, dos. 93/40 f. 47. 9. 1841, Decembrie. Departamentul vistieriei, trimite cinovnicului schelii Foc şani o condică pentru înscrierea vitelor ce treceau cil plugurile la arături, dintr’o parte in alta. Departamentul vistieriei Cinovnicului schelii Focşani. Potrivit cu regulile întocmite şi însemnate prin a vistieriei cu No. 124 din anul următor, cerând trebuinţa ca şi pe anul viitor 1842 să fie pusă asupra dumitale o asemenea însărcinare cu înscrierea vitelor Moldovenilor ce pe temeiul art. 5 din actul convenţii vin într'acest principat cu plugurile la arături, să tri mite dumitale o condică prenumărată, şnurită şi pecetluită, în cari să înscrii nişte asemenea vite, cu îndatorire ca pe fieştecare lună regulat, să trimiţi la vistierie listă, iar la sfârşitul anului să întorci şi condica iscălită de dumneata, atât acum la sfârşitul lui Decembrie anul 1841, pe cea trimisă cu a visterii supt No* 124 cât şi la sfârşitul lui Decembrie 1842 pe cea trimisă cu această poruncă. Şeful departamentului, (ss) Chirescu M, Darvari Anul 1841, luna Decembrie Secsia III No. 2250 Arhivele Statului, Ostăşeşti, dos. 111/1841 f. 2. 10. 1841, Decembrie 5. Departamentul visteriei trimite Cinovnicului Focşani o condică pentru controlul celor ce trec la măcinat dintr’o parte in cealaltă. Departamentul vistierii Cinovnicului schelii Focşani. Pentru înscrierea numelor lăcuitorilor acestui prinţipat şi a sumelor lor de producte ce pe temeiul articulului 13 din actul

DATE FOCŞĂNENE

convenţii să duc spre măciniş la morile din Moldavia şi iarăşi să întorc, să trimite dumitale această condică supt No. 11 litera 1., şnuruită şi pecetluită şi ţi să scrie că având în vedere arti colul al 5-lea tot din convenţie să îngrijeşti ca nici să nu aducă din Moldavia sumă mai mare decât cea cu care s'au dus, nici să lase acolo vreo sumă din aceia cu care s'au dus, fără voia dată; în care condică vei însemna forma din cea trimisă dumi tale cu No. 112 litera 1. şi după care condică în sfârşitul îiecăria luni să trimiţi listă, iar acum deodată cu intrarea anului nou să întorci pomenita condică ce au urmat pe acest an trimisă cu porunca supt No. 128. Şeful departamentului (ss) Chirescu (ss) M. Darvari 1841 Decembrie 5 No. 2290 Arhivele Statului, Ostăşeşti, dos. 108/1841 f. 2, 11. 1841, Mai 23. Ambele eforii hotărăsc a se măsura, hotarul dela obârşia lui şi până la halta Mândreşti. JURNAL. Anul 1841 Mai 23 zile, astăzi adunându-se mădulările Efo riei âmbelor părţi, în presustfia Eforii oraşului Focşanii Molda vii, s'au luat în trataţie curăţirea gârlei hotarului şi din obser vaţiile delelor amândurora posturilor, s'au văzut că la măsura rea gârlei hotarului în anul trecut, s'au scăpat din vedere a face măsurarea hotarului chiar dela obârşia lui şi până la gură, unde dă în balta Mândreştilor, pentru care într'o glăsuire s’au hătărit ca din amândouă părţile să se rânduiască de iznoavă a să mă sura gârla hotarului chiar dela obârşia lui şi până la gura unde dă în balta Mândreştilor, după care apoi cunoscându-se soma stânjenilor ce cuprinde această gârlă, să va cere o adevărată ştiinţă dela cişmigii âmbelor părţi, câţi stânjeni, şi la ce locuri urmează a se săpa gârla hotarului după cumpănă, căci a se săpa numai în întinderea oraşului, după urmarea din anii trecuţi şi fără cumpănă ca să aibă apa repejune în scurgere, negreşit că

romanOai

va urma precum până acum în toţi anii nevoie de curăţit şi pe lângă aceasta apoi se va mărgini şi iezăturile ce până acum s au obişnuit a avea pe gârlă grădinarii şi cărămidarii, precum şi deasemenea aruncă pe ele gunoaie şi alte mârşăvii, cu care se astupă şi se împiedică mârşava scurgere, asemenea se va pune în lucrare de a se tăia şi toate umblătorile clădite pe gârlă cu care măsură să nădăjduieşte că în viitorime avându-şi apa slo boda scurgere, nu va mai fi de trebuinţă a se săpa gârla la 2, 3 ani precum până acum a urmat, pentru care s au încheiat acest jur nal ca în urmarea lui să şi să puie în lucrare de amândouă păr ţile, împlinirea celor mai sus prescrise împărtăşindu-se de a lui copie şi Magistratului părţei Ţărei Româneşti, spre cea din parte-i înainte lucrare. Urmează iscăliturile mădulărilor âmbelor Eforii, pentru întocmai, Secretar Luca Arhiva oraşului Focşani, dos. 21/1840. 12. 1842, Februarie 20. Adresa referitoare la materia cancelariei schelei Focşanilor Munteni in localul schelii Focşanilor-Moldoveni. Departamentul vistierii. Cinovnicului schelii Focşani, Scriitoria vămilor prin raportul cu No. 105, au cerut de la departament ca să-i acordeze dreptu a căuta treaba vămii acelui punct, în canţelaria schelii Focşanilor Moldavii, şi tot cu acei oameni, pentru iconomia ei şi alte înlesniri ce are. Departa mentul cu aceasta întreabă pe dumneata, dacă acordându-i drep tul cerut, înpiedică vre una din lucrările dumitale sau supără vreun interes al statului acestuia, ca pe acel temei să facă cu viincioasa punere la cale. Şeful departamentului (ss) Chirescu Anul 1842 Luna Februarie 30 No. 461 Secsia III.

(ss) M. Darvari

Arhivele Statului, Ostăşeşti, dos. 107/1S41 f. 23.

DATE FOCŞĂNENE 13. 1842, Februarie 23 No. 17. Către vistierie.

La porunca cinstitei vistierii cu No. 461, întru ceiace să atinge de cererea ce au făcut scriitoria vămilor ca să i să dea drept a căta treaba vămii acestui punct în canţilaria vămii Foc şanilor Moldavii şi tot cu acei oameni, pentru iconomia sa, răspunz plecat că însărcinarea ce priveşte asupră-mi, nu poate avea nici o înpiedecare şi supărare dintr'aceasta, decât numai cinstita vistierie dacă suferă şi primeşte ca eu să mă îndeletni cesc peste hotar în prinţipat străin, de vreme ce însărcinarea să înclinează şi urmează în toată vremea a mă afla în canţilaria vămii, iar pe de altă parte, strejuirea graniţii urmându-să tot de cei din prinţipatul Moldavii, este de crezut că rămâind numai în despoziţia acelora, va slăbi cu desăvârşire îngrijirea greniţii părţii Valahii socolindu-să slobodă, poate să-şi însuşească drepturi şi din acelea ce să popresc şi să ating de enteresurile stăpânirii acestui stat. Cu toate aceste, că vama acestui punct cu vama Moldovii nu să desparte una de alta mai mult de cât hotarul, ce cinstita vistierie va face întru aceasta punere la cale, oricum va judeca şi potrivit cu împrejurarea pricinii aceştia. Arhivele Statutui, Ostăşeşti, dos. 107/1841. f> 24, 14. 1850 Iunîe 18. Sfaturile celor două oraşe hotărăsc săparea, desluparca şi curăţirea hotarului despărţitor. JURNAL. După cele de mai înainte mijlocite înţelegeri între Mădulările Eforii Oraşului Focşani a părţii Moldovii cu Mădulările Magistratului părţii Valahii, pentru chipul cu care ar trebui să se distupe cu săpătură şanţul hotarului dispărţitcr, de aceste două Prinţipate, care s'au prelungit pără acum pentru mai multe impregiurări împiedecătoare astăzi la 18 Iunie a curgătorului an 1850, adunându-se în cinstita Presudsfie a Magistratului Oraşului Focşani părţii Valahiei am luat în deiznoavă privinţă, următoa rele de mai înainte lucrări în pricina distupării hotarului acesta, având in vedere şi dorinţa Naeealsfilor din amândouă Prinţipa-

I. ROMANOAI

turile ci să rosteşte prin mai multe eczăcutive porunci, sau chib zuit întru o unire, ca saparea şi distuparea hotarului să să în ceapă de la obârşia lui şi până în balta Mândreştilor, unde el se mistueşte şi pentru ca să i să dee o mai bună direcţie a curgerii apei fără împiedecare (pricină pentru care el cearcă jăluire de mâlituri şi astupare) să să pue în datorire suegiilor din ambele părţi, ca în a lor înţelegere să cumpănească şi să povăţuiască pe lucrători în ci câtime de adâncime şi lărgime ar trebui să să sape pe toată a lui întindere şi apoi să se păşească cu începerea lucrării supt privigherea şi îngrijirea înadinşii rînduiţi din partea ambelor părţi care prin a lor stăruinţă şi cu agiutor executiv să povăţuiască şi să siliească, adică acel din partea Moldovei pe Moldoveni a-şi săpa în giumătate partea lor până la mijlocul gârlii hotarului şi nămolul ce se va scoate să-l pue pe malul împrejmuit de ei spre, înălţare, asemenea şi acel din partea Valahiei va sili pe Români ca să-şi sape giumatate di hotar, şi iarăşi nămolul ce-1 vor scoate să-l pue pe malul acei părţi, bine înţelegându-se că adâncimea şi lărgimea însemnată de suelgii are să să distupe în gimatate de către locuitorii ambelor părţi pe toată întinderea lui şi pentru ca în viitor să să păzască nevătămat şi curgerea apei şi ferirea lui despre mâlituri sau hotărât ca toate împrejmuirele de grajduri, plimbători şi garduri cu care proprietarii locuitorilor se vor dovedi că au împresurat malurile hotarului despre amândouă părţile să să pue în lucrare ca să se retragă neîntârziat, lăsând malul hotarului slobod, şi nebântuit şi prin deobştie publicaţie să fie mărginiţi proprietarii locurilor de aşi mai însuşi drept ca să mai împresoare în viito rime malurile numitului hotar, cu ameninţare că ori care va urma în protiva acestor legiuiri, pe lângă dărâmarea acei împresurări va fi şi ştrefuit după încuviinţarea Nacealsfilor, tot odată să să mărginească pa tabacari şi grădinari de a nu cuteza să mai facă iezături în lumina apei hotarului pentru interesantele lor trebuinţi, căci cu acele iezături zăticnesc curgerea apei, să mâleşte făcuta săpătură, zădărnicinduse lucrarea, iar de le va face trebuinţa a se împărtăşi din apa acestui hotar aşa precum şi acestea sânt nişte obiecte trebuitoare şi pentru înlesnirea oraşului, li să încuviinţază drept ca pe jghiaburile ci-şi vor înfi inţa luând apă cu cofa din hotar, să se înlesnească întru o dare, grădinarie nefiindu-le ertat a face nici cum iezături pe gârle şi

DATE FOC'.ŞĂNENE

spre a se păzi cu deplinătate măsura curăţănii şi neîmpreunarea acestui hotar se va pune îngrijire ca să privigheze cardoneşii ce sânt aşezaţi pe la ponturile de pe malul hotarului din partea amânduror prinţipaturilor, care vor fi datori la vre o nesupu nere sau abatere din aceste legiuiri din partea proprietarilor aşezaţi cu locuinţa pe malurile hotarului, acei ce sânt în partea Moldovei a face cunoscut Eforii din partea Moldovei şi acei ce sânt în partea Valahii va face cunoscut Magistratului părţii aceia, spre â se lua măsurile cuvenite, iar începerea lucrării a distupăr’i hotarului sau încuviinţat a fi de la 5 ale viitoare luni Iulie negreşit şi pentru ca aceasta conglăsuire sau săvârşit prin unirea Mâdulărilor Eforii din partea Moldavii şi a Magistratului din partea Valahii sau încheet acest jurnal care să încredinţează cu a noastre iscălituri spre aşi avea întocmai urmare, de pe care jurnal scoţânduse 2 copii una se va trimite Stărostii Putnii şi alta Ocârmuirei Judeţului Slam-Râmnicu, ca să mijlocească adu narea şi executarisârea celor însărcinaţi cu distuparea acestui hotar, de a păşi în lucrare la ziua însemnată de 5 Iulie. Prezidentul Eforii Moldavii, nediscifrabil. Mădulările Eforii Moldovii, Gheorghe Hagi Petcu. Enache Teodoru. Prezidentul Magistratului Valahii, Mărgărit Dimilriu, Iorgu Costescu, Iani Belea. Arhiva oraşului Focşani, dos. 4, voi. 11, 1850. 15. 1850, Iunie 29. Domnitorul Munteniei nu admite înfiinţarea unui zid în marginea oraşului dinspre Moldova; cere să se adâncească, şi să se lărgească şanţul despărţitor. Cârmuirea Judeţului Râmnicu Sarat No. 8919, 1850 Iunie 29 Cinstitului Magistrat Oraşului Focşani. Cu prilejul venirei într’acest oraş a Măriei-Saie Prea înăl ţatului nostru Domn supt însemnatul prin Raport a cerut pune rea la cale a Măriei-Sale pentru înfiinţarea unui zid în marginea Oraşului despre Moldavia pentru precurmarea ori căreia strecu-

î. ROMANOAI

100

rări nepravilnice peste hotar, la care precum se vede coprinzând în porunca Cinstitului Departament din Lăuntru No. 1986, MăriaSa a şi dat următoarea rezoluţie: „că în loc de zid să să adâncească şi să se lărgească şanţul „dispărţitor prin înţelegere şi conlucrare cu Moldavia şi „pe alocurea sa se aşeze în întinderea şanţului, paznici „regulaţi". Spre îndeplinirea căreia să pohteşte Cinstitul Magistrat a chibzui şi a încunoştiinţa Cârmuirea şi din partei care anume mijloace mai lesnicioase s'ar putea întrebuinţa pentru aducerea la îndeplinire acelor cuprinse în luminata Măriei-Sale rezoluţie, dânduse o asemenea părere cât mai neîntârziat. Cârmuitor, (nediscifrabil) Arhiva oraşului Focşani, dos. 4, voi. II, 1850. 16. 1851, Iunie 26. Ambele sfaturi ale oraşelor discută măsurile de luat peri'destuparea hotarului desprăţitor. JURNAL. Anul 1851 Iunie 26: în Presupţia Sfatului Oraşului Focşanii Prinţipatul Moldovei, pe lângă Mădulările sale, întruninduse şi jos iscăliţii Mădulările Magistratului Focşaniului Prinţipatului Valahii supt prezidenţia âmbilor Ispravnicii a ţinuturilor înveci nate, Putnii şî Slam-Râmnicu, sau luat în observaţii şi disbaterile planul dat de D-lui Inginerul Harţei şi proiectele închipuite şi împărtăşite Cârmuirea Judeţului Slam-Rămnicu de departa mentul din Lăuntru al Valahii pe lângă porunca sub Nr. 3618 din I-a următoarei luni Iunie, în ceia ce se atinge pentru distuparea şanţului hotar, dispărţitor Prinţipatelor şi căptuşirea lui cu brazde şi la cele proectate de D-lui Inginerul, Mădulările Sfatului Focşanilor Moldavii, în toate s’au unit a se urma în tocmai, afară numai la două puncturi şi anume: I în punctul cuprins la litera A. din proectul D-sale Arhitectului, ce zice de a se îmbrăca cu brazde un asemenea şanţ în lăuntru şi pe maluri nu sau putut la aceasta uni, pentru că se socoate o muncă zădarnică şi fără temeinicie, în privire că mai de multe ori a-

;

L - --

Bi'Wîofeco

DATE FOCŞĂNENE

lud V R a \] C r a »*Du///u zOmf|.L01 ,r

ceasta gârlă rămăind din pricina secetei fără apă, prin uscăciune se pot dărănia şi cu atâta mai mult dă prilej de iznoavă nărnolirea chiar cu acel.aşi brazde, dovadă fiind că apa în ea fiind trasă din părăul Milcovului, la vreme secetoasă, ehiar şi Milcovul rămâne sec şi fără cât de puţină apă, iar propunerea de a se face cu ghijduri şi tăraşi se leapădă cu totul fiind o lucrare foarte cu înpovărare şi cu o simţitoare cheltuială pentru orăşenii amânduror părţilor şi al doilea la art. 5 din desluşirea D-sale Aritectului, că adică să se îndatorească a se retrage proprietarii pe unde este locul strâmt cu binalele lor, iarăşi nu s’au putut uni pentru că, în partea Moldovii pe malul hotarului sunt mai multe clădiri de zidiri şi care vine cu struncin şi paguba a mai multor proprietari, decât socotinţa Mădulărilor Sfatului, urmează că acolo să se întindă pe atât lărgimea şanţului pe cât poziţia va sta şi dar încheinduse 2 asemenea jurnaiuri, pentru amândouă autorităţile, se vor împărtăşi în copie respectivelor Departamenturi ca să dea deslegare de se îmbunătăţeşte asemenea socotinţă, ca în urmarea să se şi pue în lucrare, mijlocinduse ca o ase menea lucrare să fie executaţi pentru mai bună asemănare, cu planul şi pe faţa pământuiui de ( ) Arhitecţi dispre ambele părţi de unde din partea Magistraturilor se vor însărcina şi câte un Mădular pentru mai regulată aducere întru împlinire a proeclelor disbălute şi sfinţite în unire de toate Mădulările până la desăvârşirea acestei lucrări, care se va face în giumătate de partea Valahiei şi giumătate de partea Moldavii. Mădulările Sfatului Oraşului Focşani, Prinţipatul Moldavii. Prezident, Scărlat Bontiş Căminar, Dumitru Gheorghiu Sluger, Iiagi Teodoru Sluger. Mădulările Magistratului Focşani, Prinţipatul Valahii. Prezident Mărgăritescu, I. Costescu, Zaharia Ionescu, Ioniţă Făgărăşanu. Supt Prezidenţia joşilor iscăliţi sau încheet acest jurnal. Stamatin Agă, A. Borănescu Arhiva oraşului Focşani, dos. 48/1851.

I. ROMANOAI

102

17. 1851, August 25. Domnitorul Barbu Ştirbei aprobă instalarea şcoalei in localul vămei. Cârmuirea Judeţului Slam-Râmnic Cinstitei Eforii a Scoalelor In vizitaţia făcută acestui judeţ de Măria sa prea înălţatul nostru Domn în luna curgătoare, luând în cunoştinţă că şcoala comunală încă nu s'au deschis din pricina lipsei de încăperi, a binevoit a porunci ca să să ia ia această ocupaţie încăperile de vamă ce are statul făcute în acest oraş Focşani. In îndeplinirea aceştii înaltei porunci, cârmuirea prin maghistratul oraşului, a întocmit listă de obiectele şi reparaţiile ce sânt trebuincioase neaparat ca să să facă la acele încăperi spre a fi primitoare de a să forma şcoala, care s'a supus la cunoş tinţa cinstitului Departament din năuntru odată cu aceasta spre punerea la cale de a să răspunde costul de lei 2493 par. 10 al reparaţii, de unde va găsi de cuviinţă căci casa Maghistratului acestui oraş să află cu totul în lipsă de fonduri. Totodată însă să face cu cinste încunoştiinţare şi cinstitei Eforii. Cârmuitor, A. Borănescu No. 11479 1851 Avgust 25 Arhivele Statului, Min. Instr., dos. 2016.1851 f. 27. 18. 1852, Februarie 27. Cârmuirea Jud. R.-Sărat cere Magistratului de Focşani să strângă bani pentru reparaţii la şcoala dela vamă. Cârmuirea Judeţului Remnicu Sarat No. 2623 1852 Febr. 27

Masa I

Cinstitului Magistrat Oraşului Focşani. Să împărtăşeşte Cinstitului Magistrat pe lângă aceasta, în copie, porunca Cinstitului Departament din Lăuntru cu No. 591, din a căria cuprinde văzînd buna voinţă a Măriei Sale Pre înăl ţatul nostru Domn, de a dărui Casele ce erau de Vamă pentru

DATE FOCŞĂNENE

103

şcoală, să pofteşte, ca să puie şi din parte-i cuvinita silinţă în strîngirea banilor după subscripţia făcută şi să stăruiţi cu tot dinadinsul a să înfiinţa acele reparaţii, căci acum nu remâni alt de cât ca cinstitul Magistrat să pue toată silinţa ca unul ce este organul tuturor trebuinţelor orăşeneşti în această interesantă trebuinţă ce este în folosul publicului. Cârmuitor, Borănescu Arhiva oraşului Focşani, dos. 39/1852. 19. 1852, Mai 24Raportul Inspectorului munţilor privitor la pichetele de graniţă din Focşani. Cârmuirea Judeţului Remnicu Sarat No. 6264 1852 Maiu 24 Cinstitului Magistrat Oraşului Focşani. Să înpărtăşeşte Cinstitului Magistrat pe lîngă aeeasta în copie raportul d. Inspectorului Cordonului Munţilor cu No. 101 către Cinstitul Ştab al Oştirei, dinpreună cu lista pentru muta rea unor picheturi, care şi la Cârmuire sau primit cu porunca Cinstitei Visterii No. 45S8 şi i să cere a da Cărmuirei toată des luşirea dacă prin mutarea acelor picheturi şi deschiderea drumu rilor însămnate de comunicaţie, să poate vătăma întregimea pazei Cordonului. Cărmuitor, Borănescu Copie depe raportul Inspectorului Munţilor, cu No. 101, 2 Maiu 1852. La revizia ce am făcut Punctului Focşani mi-au înfăţişat Komandirul porunca Ştabului No. 372, răspuns la raportul său No. 186, în pricina săpării hotarului, pentru stricarea unor picheturi şi mutarea lor, dupe care mergînd suptiscălitul în revizia picheturilor din raionu oraşului Focşani, pe marginea hotarului, am găsit că cu prileju săpării hotarului, urmează a se strica picheturile ce în dos se însemnează şi a le muta pe alte locuri de neaparată trebuinţă, dar pentru că în raionul oraşului 3 drumuri

I. ROMANOAI

104

de slobod! comunicaţie cu trăsuri ce au fost hotărâte sunt câte treile numai intr'o parte a oraşului, unde populaţia este mai mică şi în cia mai mare parte de oraş despre amîndouă părţile Prinţipatelor, populaţia locuitorilor este mai mare nu este nici un drum de comunicaţie cu trăsuri şi cu prilejul săpării hota rului închizînduse şi mica comunicaţie ce aveau până acum, suptiscălitul chear în fiinţa şi a d-lui Cărmuitor respectiv au văzut neapăratele trebuinţi ale locuitorilor din amendouă părţile ora şului, că urmează a se mai deschide 2 drumuri prinţipale pen tru comunicaţie cu trăsuri, unul la pichetul cu No. 44 de la Dumitru Potop şi altul la pichetul No. 48 de la Kotul bumba cului şi a se închide unu din acele 3 ce au fost, din vechime, cel de la pichetul cu No 51 de la podu lui Atanasie nefiind trebuincios. Aceasta supunînduse le cunoştinţa Ştabului şi găsinduse de cuviinţă, rog a porunci cele de cuviinţă Comandirului Punctului Focşani. (iscăl) Maior Burelea

conform cu originalul

însemnare de picheturile ce urmează a se strica şi a se aşeza la alte locuri, cu prilejul săpării hotarului din Oraşul Focşani. Pichetul cu No. 42 deia Biserica Jâlăboiul, săpânduse ho tarul, să se mute dinaintea cârciumii lui Milea Tăbăcaru, cu faţa spre hotar. Pichetul cu No. 43, săpânduse hotarul, să se repareze tot într’acel loc. Pichetul cu No. 44, de la Dumitru Potop, săpânduse hota rul, să se mute în Grădina lui Macsim Armianu, peste drum de cel vechiu, cu gura spre hotar, tot la acel număr, este de neaparată trebuinţă a să deschide drum de comunicaţie cu trăsuri. Pichetul No. 45, de la Panaitescu, săpânduse hotarul, să se mute în Grădina Marghioalei Kesătoai în potriva celui vechiu, cu faţă spre hotar. Pichetul No. 47 de la Sfântu Ioan, să strică şi să mută peste drum lîngâ colţul zidului Mânăstirei Sfăntu Ioan, despre hotar. Pichetul supt No. 50 de la Măcroiu, fiind cu depărtare de hotar, să se mute lîngâ hotar, pe locul răposatului Mihalache Dâmboviceanu. Pichetul No. 48 de la Cotul Bumbacului, să se mute la

DATE FOCŞĂNENE

105

hotar, pe locul lui Tudorache Zosescu, unde este de neaparată trebuinţă a se deschide drumul comunicaţii cu trăsuri. (iscăl) Maior Burelea Comandiru Punctului Focşani No. 226 1852 Iunie 4 Cinstitului Magistrat al Oraşului Focşani. La adresul cu No. 256, cu cinste să răspunde că Cinstitul Magistrat, după săparea hotarului, va porunci tuturor propritarilor, ca, când îşi va închide locurile, să se lase din marginea şanţului în lăuntru jumătate stânjin, care să fie drum pe margi nea hotarului, pentru vizitaţia picheturilor şi a patrulelor, iar unde va întimpina, Cinstitul Magistrat, pichet lîngă hotar, va laşa asupra subtiscălitului această sarcină, ca cu facerile din nou să se tragă înnăuntru pănă va remănea drum hotărât şi spre mai bună desluşire vrînd a cunoaşte Cinstitul Magistrat şi acele picheturi care sănt a să strămuta din loc şi a se face din nou, să arată cu număru ce sa pus din nou pe la picheturi du e noua organizaţie, adică No. 42 Biserica Jâlăboiului, 43 Kojoaca, 44 Dumitru Potop, 45 Panaitescu, 47 Sfăntu Ioan, 48 Kotu Bum bacului şi 50 Măcroiu. Prapo (ru) cik G. Lusescu Arhiva oraşului Focşani, dos. 14/1852. Voi. I. 20. 1852, Iulie. Lista proprietarilor depe marginea hotarului. No. 569 1852 Iulie La Poliţie. După lista de măsurătoarea făcută de Dumnealui Candidaţii Apostu Ion de suma slănjinilor, ce are fiecare proprietar ce sânt cu locuinţa pe marginea hotarului în cuprinsul acestui Oraş, adică din casa lui Stan Tecucianu ci-i lângă Satu Orbeni şi până în casa Dumisale Sărdarului Iorgu Copcia, de unde să dispărţeşte Satu Bahnele, să împărtăşeşte Onoratei Poliţii pe lângă

I. ROMANOAI

106

aceasta în copie şi i se face poftire ca potrivit poruncii ce are şi de-a dreptul întru aceasta de la Onorata Stărostie să pue grabnic în lucrare deşteptarea proprietarilor cuprinşi în ea, ca la ziua începerii lucrării cu săparea hotarului să fie gata a să pune în lucrare fără cea mai mică zăticnire. LISTA De măsurătoarea totimei întinderii hotarului de prin ' Târg cu arătarea propietarilor vecini şi distănţiile ce are fiecare. Stânjeni Palme 24 5 21 10 5 7 20 4 8 19 21 10 20 15 9 24 17 10 54 15 37 9 6 6 7 4 8 10 65 11 10 22

1/2 1/2

Numele şi porecla fiecăruia Stan Tecucianu Gheorghe Covrig Preotu Dumitru Apostu Ciubotaru Gheorghe Ciubotaru Ion Prescură Dumitru Duminică Preotu Radu Ion Prescură Mărgărit Dârdală Dumitru Nicolae, el la Munteni şade Nică Racoviţă Ion Racoviţă Dumitru Racoviţă Gheorghe Zugravu Hagi Neculai Călin Constantin Jărăşteanu Toader Boghea Toader Peceti Hagi Neculai Călin Petrea Ciubotaru Hagi Neculai Călin Costea Vicol Nastase Nistor Tache Nistor Nastase Blid Ion Bontea Gheorghe Zăt Dinu Gârleanu Milea Racoviţă Vasile Nastase Văduva lui Neculai Crângu Văduva Chiţa Bondaliciu

DATE FOCŞĂNENE

Stânjeni Palme 19 7

1/2

45 10 20

17 17 12 6 20

15 25 7 9 56

1/2 1/2

10 • 14 22 37 35

19 15 23 37

24 34 24 5 9

10 34 20

17 28 35

21 21 18 21 12 6 5 3

1/2

107

Numele şi porecla fiecăruia Iordache Musteţă Zoia Tabacaru Sava Sân Miron Văduva Maria Popson Vasile Crângu Liţa Bondalici Focşa Tabacaru Ivanciu Calciu Tudor Neculau Dumitru a Mărioarei Iordache a Dimiei Biserica Ovidenia din Tabacari Preotu Gheorghe Melinte Ion Marin Arditu Preotul Sava a naţiei de Armeni Maxim Matos Hagica Maria lui Matos Agop Codreanu Sarchis Baroncea Paharnicul Garabet Caramlău Grigore Popovici Zăt Hagi Toderaş Misir Margos Ciomag Loc sterp ce să zice a lui Pompic Agop Popovici Bărbier Doctorul Milbahăr Neculai Zăt Hagi Todoraşcu Văduva Marghioala Vărnav Văduva Ileana Zaharia Preotu Tanase Necula Ilinca Dărica Mănăstirea Precista Garabet Murat Mogârdici Zangoci Hagi Ivan Calciu Serdarul Ghiţă Sfanţ Slugerul Hristea Teodoru Agapitos Grecu Hanu Ros propietaua D-lui Hagi Nicola Biserica Sfântu Dumitru Pavel Tureatcă Froim Fulticineanu Leibu Fulticineanu Avram Frâncu

I. R0MAN0A1

108

Stânjeni Palme 5 10 28 16 4 5 12 114 11 10 27 7 2 4 5 4 3 15 13 13 20 67 36 51 54 14 10 14 15 56 15 4 9 14 20 52 14 87 12 43 24 48

1/2

Numele şi Porecla fiecăruia Serdarul G. Burlan Epitropia Casei Iu*. Manolache Croitoru Cucoana Marghioala Vidraşcu Comisul Ion Zaiaru Costache Bârbieru Comisul Pascal Vidraşcu Spijăria Sf. Ghiorghe

G. Ignat

1/2 1/2 1/2

1/2 1/2

1/2

Văduva Smaranda Falcă Dumitru Testel Mungiu Casa răposatului Clucer Nistor Dinu Neculai Picior Gros Jidovu de alăturea Toma Teodoru Panaite Botezatu Iordache Ghiorghiu Vasile Burlacu Casa Sfatului Orăşenesc Beciul D-lui Spatar Gavrilă Stamatin, închiriet lui Toader Bogasieru Constantin Antimir Comisu G. Ianole Casa răposatului Iancu Sihleanu Căminaru Alecu Popson Spătarul Ştefan Dăscălescu Fotin Chiriac Mendel Tabacaru Răposatul Dănilă Bacalu G. Giuvara Tij Casa lui Dănilă Bacalu Văduva Ileana Mărgărit Stoian Sârbu Grădinar Dobre Nechifor G. Panaite Văduva lui Vasile Căldăraru Iftimie Dulgheru Anton Stoian Biserica Nemţească Paharnicu Constantin Sâroiu Iar casa lui Dănilă Bacalu G. Prăjăscu Mărioara Stâmboae Chiriaş Hagi Iordache Golişteanu

. .

DATE FOCŞĂNENE

Stânjeni Palme 24 13 44

i/2

Numele şi porecla fiecăruia Marghioala Ghiculeasa Prapurcicu Iancu Milu Serdaru Iorgu Copcea

2414 Adică 2414 stânjeni peste tot au eşit la măsurătoare 1852 Maiu 31. Pentru întocmai, Apostol Ioan Arhiva oraşului Focşani, dos. 4/1350, voi. I. 21. 1859, Ianuarie 31. Adresă către administratorul de Slam-Râmnic, pentru a se îngriji de caii de poştă necesari călătoriei Domnului Alexandru ioan / Cuza-Vodâ, dela laşi la Bucureşti. Domnule Administrator, In urma celor ce s’au scris dumitale prin depeşa telegrafică de supt No. . . ., după ştiinţele primite până acum, înălţimea Sa Domnul Stăpânitor al Prinţipatelor Unite Moldova şi Valahia, este a veni cu o suită de zece trăsuri în numărul cărora intră şi acele două ale deputaţilor, d-1 Năsturel Hărăscu, C. Cornescu şi d-I Colonel Ieronim, ce s’au pornit de aici spre a primi la Focşani şi a însoţi pe înălţimea Sa în tot cursul călătoriei, până in capi tală, suptînsemnatul după înţelegerea luată atât cu Derectorul poştei române, cât şî d'adreptul cu domnul antreprenor de poştă de la drumul Focşani, au aranjat a se afla prin fiecare poştă dela Focşani până în Buzău câte un număr de una sută douăzeci cai. Domnule Administrator, suptînsemnatul, comunicându-vă toate acestea, vă scriu ca să îngrijiţi ca după trecerea înălţimii Sale şi a suitei, oricâte din trăsuri vor mai rămânea acolo cu persoane din acelea ce s'au trimis de aici la Iaşi sau şi alte persoane, să se pornească după menzilur’ce (?) ce vor fi având, treptat aşa încât numărul regulat al cailor de poştă ce figurează prin fiecare poştă după contract, să nu fie siliţi a face olace mai multe decât acelea prevăzute prin condiţiile poştale. In sfârşit subtşcrisul, sunt bine convins Domnule Administrator că veţi

1. ROMANOAl

i 10

aprecia şi însuşi dumneavoastră importanta împrejurării de faţă şi te vei sili a nu da prilej la nici o întârziere care ar putea fi pricină de vreo nemulţumire. 1859 Ianuarie 31 No. 401 D-lui Administrator de Slam-Râmnic. Arhivele Statului, Adm. Noi, dos. Nr. 1192/1859 (roş). 22. 1859, Martie 5Chelluelile făcute de oraşul Focşani cu primirea Domnito rului Alexandru /. Cuza. Principatele Unite Domnule Administrator, La raportul 1 D-voastră cu No. 1766 să răspunde că deşi cheltuielile însemnate în lista alăturată pe lângă dânsul urmate din casa municipalităţii locale, cu ocazia venirei Măriei Sale prin ţului stăpânitor prin acel oraş, să vădu în tot foarte mari în com paraţie cu puterea acei case şi nici o altă municipalitate nu a făcut asemenea cheltuieli în cifră aşa de mare. Cu toate astea subînsemnatul cât pentru cheltuială ce s'a făcut cu luminăţia cu ulcele, păcură şi altile relative la aceasta, aprobează trecerea lor între cheltuielile quasi municipale iar suma de Iei Nr. 2817 pen tru felinare şi artifiţii nu se poate încuviinţa de a privi pe sar cina fondurilor muncipale căci urma ca să fi putut face aceasta să aibă municipalitatea osebit ordin din partea acestui departament. p. ministru din lăuntru al ţării româneşti, Văleanu 1859 Mart 5 No. 1849 secţia I masa II

p. Şeful secţiei V. Gânescu

D-lui Administrator Districtului RâmnicuLSărat, Arhiva oraşului Focşani, dos. 45; 1859, f. 57. 1 Excertă din copia adresei.

DATE FOCŞĂNENE

111

23. 1859, Noembrie 23. Unificarea municipalităţilor din oraşul Focşani. D. Cogălniceanu, ca raportoru alu comitetului insărcinatu cu elaborarea proiectului de lege relativu la unificarea autorităţiloru din oraşulu Focşani, dă citire atât acestui proieclu câtu şi budge tului, care sunt în următoarea cuprindere: Proiectu de lege. „Considerându că întru câtu oraşulu Focşani este menitu de a fi reşidenţia Comisiunii Centrale, a înaltei Curţi de Justiţie şi' de Cassaţiune, şi a altoru autorităţi comune PrincipateloruUnite, este de trebuinţă a se reforma şi a se unifica şi autorită ţile locale din acestu oraşu, care în starea de dualitatea actuală, nu numai împedică desvoltarea întereseloru şi bunei stării a orăşeniloru, dar îngreuiază şi chiar relaţiunile corpurilor comune Principateloru-Unite ci mai susu citatele autorităţi locale, se legiuesc : 1. In privinţa poliţienească şi municipală Focşani contenescu de a mai fi despărţitu în parte a Ţerei Româneşti şi în parte a Moldaviei; Focşani devine unu oraşu communu Princi pateloru-Unite. 2. Focşani in viitoru nu va mai avea de câtu o singură poliţiă şi o singură municipalitate. 3. Poliţia din Focşani va fi încredinţată unui singuru func ţionam, carele în ierarchia administrativă va avea acelaşi gradu ca şi prefecţii de districte, şi va purta titlulu de prefectu de poliţiă alu oraşului Focşani; 4. Prefectulu de poliţiă alu oraşului Focşani, va fi rânduita ' de către domnulu. In câtu timpu administraţiunea superioară a Principateloru-Unite va fi despărţită, elu va fi rânduitu succesivu odată după presentaţiunea Ministrului din năuntru din Iaşi, şi altă dată după aceea a Ministrului din năuntru din Bucuresci. Cerându-se de către unu Ministeriu destituirea prefectului de poliţiă, înlocuirea sa se va face de către celu-l-altu Ministeriu. 5. Prefectulu de poliţiă din oraşulu Focşani va atârna di recta de Ministeriele din Iaşi şi din Bucuresci, şi va corespunde cu ele pentru aducerea în îndeplinire a respectiveloru loru or dine şi cereri.

112

I. ftOMANOAi

6. Prefecţii districtelor de Râmnicu-Săratu şi de Putna nu voru mai avea în viitoru asupra Focşaniloru altă jurisdicţiune, de câtu aceea privitoare la strângerea dăriloru Statului de pe respectivele părţi ale oraşului, şi aceasta respectivii casieri dis trictuali rânduiţi de Ministeriile de finanţe din Iaşi şi din Bucuresci. 7. Prefectulu de poliţia alu oraşului Focşani va avea o cancelăriă compusă de un directoru, doui capi de masă, patru scri itori, unu arhivaru şi unu registratorii. Oraşulu va fi împărţitu in trei comisariaturi de poliţiă, şi a nume unu comisariatu pentru partea din Focşanii Ţerei Românesci şi doue comisariaturi pentru partea din Focşanii Moldaviei. Numirea de către Domnu a directorului şi a comisariloru de po liţiă se va face după presentaţiunea aceluia-şi Ministeriu, carele va fi presentatu Domnului de prefectulu de poliţiă. Cei-l-alţi am ploiaţi se voru rândui de către prefectura de poliţiă, încunosciinţăndu şi pe Ministeriele din năuntru. 8. Puterea înarmată normală trebuitoare poliţiei din Focşani, i se va da de către ambele prefecturi de Râmnicu-Săratu şi de Putna, în numârulu şi în modulu ce se va otărâ de către ambele Ministerie ale affaceriloru interne din Iaşi şi din Bucuresci. 9. Lefile prefectului de poliţiă din Focşani, a cancellarieî Sale, precum şi alte cheltueli a acestei poliţ’i după alăturatulu budgetu, se voru răspunde de către ambele fiscuri ale Principateloru-Unite, şi anume o a treia parte de către vistieria din Bucuresci şi două treimi de către vistieria din Iaşi. Lefile cornmisariateloru de poliţiă se voru răspunde din fondurile munici palităţii locale. 10. Municipalităţile din Focşani întrunindu-se în una sin gură, aceasta până la promulgarea nouei legi municipale, se va compune din cinci membri, şi a nume: unu presidentu, doui supleanţi (candidaţi). Alegerea acestora se va face de fiă-care l-iu Noembre de către alegătorii astăzi îndrituiţi prin legile actualu esistente, în unulu şi în celu-1-altu Principatu. Ei vor intra în funcţiuni la l-iu Ianuarie, întărirea loru se va face odată de către Ministeriulu Interioru din Iaşi şi cea-1altă dată de către Ministeriulu Interioru din Bucuresci. La casu de suspendare provisoriă a unuia sau mai mulţi din membrii municipalităţii din Focşani, înlocuirea provisoriă

Date

focşănene

113

până-la noua alegere, se va face în conformitate cu art. 4 din această legiuire. 11. îndată după întrunirea municipalităţii din Focşani, corpulu alegătoriloru va fi convocatu pentru ca să chibzuiască unificarea şi sporirea venituriloru oraşului, şi va redige unu budgetu cerutu de noua reorganisaţiune a oraşului. Acestu bugetu se va suppune prin ambele Ministerie approbării corpurilor legiuitoare şi sancţionării Domnului. 12. Până la unificarea veniturilor Focşaniloru, municipali tatea va urma a avea şi a strânge veniturile actuale ale ambeloru municipalităţi desfiinţate. 13. Cercetarea annuolă â cheltueleloru municipalităţii se va face succesivu, unu anu de către unu Ministeriu şi o Adunare şi unu altu anu de către celu-1-altu Ministeriu şi Adunare, şi aceasta întru câtu administraţiunea şi legislaţiunea PrincipateloruUnite voru fi despărţite. 14. Municipalitatea singură va rândui pre amploiaţii cancellariei sale şi pre cei-l-alţi funcţionari municipali. 15 Şcoalele primare din Focşani voru urma a atârna de respectivele loru autorităţi superioare astăzi esistente. 16. In celu mai scurtu timpu se voru înfiinţa în Focşani un gimnasiu (collegiu) şi o şcoală de fete. Fondurile pentru între ţinerea acestoru institute se voru răspunde, o treime de către Ministeriulu instrucţiunii publice din Bucuresci, şi două treimi de către celu-1-altu Ministeriu din Iaşi. Organizarea şi cele-l-alte amănunte privitoare la aceste instituţiuni se voru regula prin împreună înţellegere de către ambele Ministerie de instrucţiune publică. 17. Amânunţimele privitoare la aplicaţiunea acestei legiuiri se voru lămuri prin reglemente administrative, urmate după o prealabilă înţellegere a ambeloru Ministerie din Principatele-Unite şi promulgate prin ordonanţă Domnească. Subscrişii: Cogălniceanu Mălinesco A. Grigoriu AC. Rom. Protocoalele Corn. Centrale Focşani, şed. 23 N'oV. 1859.

1. ROMANOAl

1U 24. 1862, Ianuarie 3i.

Referatul Ministrului de Râsboi in privinţa desfiinţarei graniţei. No. 725 1862 Ianuarie 31 REFERAT. Graniţa între România de dincolo şi dincoace de Milcov ecsistă încă, compuindu-se de 8 oficeri, 1 secretam, 1 subsecretaru, 666 grăniceri şi 24 rezerve. Cea mai principală îndatorire a acestui cordonu în privinţa veniturilor fiscului, era a nu îngădui, a se trece sare dintr’o parte într'alta. Aceasta după adresa Ministerului Finanţial No. 1280 de la 25 ale corentei, Vau desfiinţat cu ocazia administrării salinelor de către guvern. Subscrisulu dar din motivulu altei adrese a Ministerului Finanţii cu No- 1507 din 29 ale corentei, prin care îmi face în trebarea de când încetează funcţionarea grănicerilor din comune le dupe linia în chestie, spre a regula rolurile şi tablourile de constatarea contribuabililor mă refer la Onor Consiliu spre a delibera cele de cuviinţă, adăogând că opinia mea este că această graniţă este de prisos a mai exista între ambele Principate, unite deja, iar ofiţerii vor sta surnumerariu până la deschidere de vacanţe, spre a intra în complect. Ministru de Resbel Colonel (nesemnat) Arhivele Statului, Adm. Noi, No. 109/1862. 25. 1862, Martie 30Locuitorii oraşului Focşani-munteni adreseasă o jalbă Dom nitorului, nemulţumiţi de mutarea reşedinţa Prefldurei distric tului R. Sărat dela Focşani lă Râmnicu-Sărat. Focşani 1862 Martie 30. Prea înălţate Doamne, Deciziunea ce a luat Guvernul Măriei Tale întru permuta rea residenţiei Prefecturei districtului Râmnicul Sărat de la Foc-

DATE FOCŞĂNENb

115

şani la târgul Râmnic credeţi Măria Ta, ne fu una din- cele mai simţite lovituri, căci prin aceasta lăsăm ca acest oraş ce prin fatalitate fu despărţit in capitale districtuale a două Principate, nu încetase, cu toate pedecele şi obstaculele timpilor a prospera. Astăzi când speranţa noastră era mai multu unu faptu în realitate, vedemu că pe o parte se usurpă acelu dreptu pe care chiar convenţiunea ni-lu da, adică de a crea cele mai înalte cor puri ale Statului, Comisiunea Centrală şi. Curtea de Casaţie şi la care din puntu de vedere naţional, basăndu-ne pre patriotica Măriei Male proclamaţiune de la 11 Decembrie 1861, renunţarăum cu bucurie. Astăzi când cu mic cu mare aşteptămu atât pentru interesul în parte al oraşului cât şi în genere a finanţe lor Statului, esenţia de voinţă a unui Stătu, în locu de a se con topi acestu oraşu şi ambe-districte (Râmnicu-Sărat şi Putna) într'unul, singurul mijlocu de prosperare pentru elu, dispărând orice urmă de desunire, astăzi când acestu oraşu pentru sacri ficiul ce a fâcutu, aşteaptă de la înaltul Guvernu pre lângă con topirea oraşelor şi a districtelor într’unul singuru şi unu guvernământu sau prefectură generală, ne vedem răpiţi de toate aceste drepturi şi sacrificaţi. De aceia, Măria Ta, din adâncul ânimilor cerem ca să luaţi in consideraţiune această plângere a noastră şi a face ca să se contopească ambele oraşe şi districte intr'un singuru oraşu şi districtu; să ni se drept recompensă celor sacrificate, prefectura generală ce este a se înfiinţa în portul Galaţii, carele şi fără aceia are toată perspectiva de a prospera, şi in fine a se ridica santinelele de pe inima României, care ne recheamă în totu inomentulu, trista suvenire de separatismu şi oroare la care fură espuse aceste două ţări surori. (Urmează semnăturile a 158 orăşeni). Arhivele statului, Min. de Interne, Dos. Nr. 259/1862. 26. 1862, Aprilie 10. Oraşul R. Sărat mulţumeşte pentru mutarea reşedinţei Jupeţului. Râmnicul Sărat Primit Martie 30 29/3 1862 Staţia Bucureşti No. 4272/54 Depeşă telegrafică. 150 vorbe. Prezentată la R. Sărat în 10/4 1862, 2 ore 15 m. după , amiază.

116

romanoai

Sosită la Bucureşti in 10/4 1862, 4 ore 30 m. după amiază. Domnului Barbu Catargiu preşedintele Consiliului de Miniştri al României Bucureşti. comunicat prin PrefecDin ordinul Dumneavoastră No tura Municipalităţii oraşului nostru Râmnicu Sărat, văzând dis poziţiile ce aţi luat împreună cu tot complectul Miniştrilor încât s'a şi realizat mutarea autorităţilor acestui district din oraşul Focşani în Râmnic, care este in centru districtului, şi a avut acest drept din vechime, tot oraşul împreună cu Municipalitatea, vine prin. aceasta a vă declara recunoştinţă pentru patriotica D-vs. faptă, despre care în tot timpul funcţiunilor D-vs. aţi dat atâtea dovezi. Veţi cunoaşte că Municipalitatea a închiriat încăperi pen tru Prefectură, Tribunal şi Poliţie, cu preluri mult mai modeste, în folosul fiscului, decât cele ce se plătesc astăzi în Focşani. Gheorghiţă Lupescu Al. Mărgăritescu C. Leonida G. Economu Iorgu Popescu St. Minovici F. Volf M. Tomulescu Al. Popescu Hr. Stănescu Dragomirescu C. Cassasi Ghiţă Lupan I. Penescu Urmează 150 iscălituri. Cuvintele „urmează 150 de iscălituri" fac parte din textul telegramei. Arhivele Statului Min. Interne Dos 259/862. 27. 1862, Maiu 9. Focşănenii se plâng că li s'au luat autoritafile din oraş. 9 Maiu 1862 Prea înălţate Doamne, Trecerea Inălţimei Voastre prin oraşul Focşani este pururea salutată de către orăşanicu.o vie bucurie. Bucuria noastră, acum este cu atât mai mare, că de la înălţimea voastră acum mai mult decât ori şi când sperăm alinarea durerilor oraşului nostru. Prea înălţate Doamne, oraşului Focşanii este într'o poziţie cu totul critică, cu totul anormală,

date focşănene

117

raşul nostru nu este nici sub regimul unirei definitive, sautată de noi ca şi de toată ţara ca realizarea speranţelor secuare ale naţiei Române, nu este nici sub regimul convenţiei, nu este nici sub regimul regulamentului. Din toate regimele, Focşanii au păstrat numai relele şi au perdut toate bunurile. Sub reglement, Focşanii ca oraş de margine având două prefecturi, două tribunale, două autorităţi grăniţare, era un centru de o mare mişcare comercială. Convenţia a venit de a sporit aceste autorităţi, făcând din oraşul nostru rezidenţa Comisiei Centrale a Curţii de casaţiune şi a tutulor autorităţilor comune ambelor Principate. Centralizarea guvernului în Bucureşti, ne-a ridicat toate aceste avantage, fără ca până acum să fi dobândit un singur macar din acele foloase pe care le-am aşteptat şi încă suntem siguri ca le vom avea dela unire. Aşa Prefectura şi Tribunalul Judeţului Slam. Râmnic s’au strămutat în Râmnicul-Sărat, Comi sia Centrală s’a desfiinţat şi Curtea de Casaţie s'a aşezat în Bu cureşti, iar relele separatismului cu toată proclamarea unirei, Focşanii tot le-au păstrat, aşa cât avem două graniţe, două mu nicipalităţi, două poliţii. Toate aceste înbinate autorităţi nu ne aduc decât zadarnice cheltueli pentru obştia oraşului, îngreueri şi stavile în comerciu şi în comunicaţie şi struncină mai ales cre dinţa noastră în unirea patriei noastre, care cel puţin pentru oraşul nostru există numai cu numele. Ministerul Inălţimei Voastre a declarat în adunare că au dat ordine pentru râdicarea grănicerilor de pe desfiinţatul otaru d'intre Principate şi înălţimea Voastră cu proprii Voştri ochi puteţi vedea că otaru tot este şi că se păzeşte de grăniceri. Ministerul Inălţimei Voastre a declarat în Adunare-că au dat ordine pentru întrunirea municipalităţilor din Focşani şi chiar în zilele acestea se fac alegeri pentru despărţitele municipalităţi. Prea înălţate Doamne, înălţimea Voastră sunteţi reprezen tantul şi fundatorul unirei. Dela înălţimea Voastră noi dar, solicităm realizarea unirei şi pentru oraşul nostru. Toţi domnii şi ai Moldovei şi ai Ţării-Româneşti au onorat cu o deosebită protecţie oraşul nostru. Bisericile, cişmelele, canalurile ezistente, dovedesc aceasta. Această-şi bunăvoinţă pentru oraşul nostru o aşteptăm cu atât mai mult, dela Inăţimea Voastră, domn şi al Moldovei şi al Valachiei, domn al României,

I. ROMANOAl

118

Plecat dar rugăm pre înălţimea Voastră ca în organizarea administrativă şi judecătorească a Principatelor-Unite, să nu uitaţi şi pre oraşul nostru, acest oraş care a avut un frumos trecut şi care numai dela înălţimea Voastră aşteaptă un frumos viitor. O zicem aceasta cu atâta mai multă tărie cu cât încrederea noastră în bunăvoinţa Inălţimei Voastre, este mai mare în ini mile noastre, şi o zicem aceasta cu atâta mai mult că în toate proectele de reforme prezezentate Adunării, şi pentru drumuri de fier şi pentru aşezarea centrurilor de administraţii şi a Curţilor judecătoreşti, Focşanii este trecut cu vederea. Credem Prea înălţate Doamne, că va fi de ajuns numai a aşterne la poalele tronului Inălţimei Voastre, durerile unui cre dincios oraş, spre a-şi dobândi îndreptare, şi în asemenea cre dinţă şi suntem- şi vom fi deapururea ai Inălţimei Voastre. Intru tot plecaţi supuşi Gheorghe Burlan Spiru Ath. Calloiu Ioan Cureleanu Georgi Nicolau Costache Ardeleanu Hagi Pavăl Dumitru Neculai Curelea Costache Lascăr Costandin Gheorghiu V. Tuduri I. Măneschu Ioan Gheorghiu Theodor Mandra Iane Belu Manuc Ovanes N. C. Teodoru G. Panatiea Gheorghe Ilii D. Zamfirescu Hagi D. Iovan Ioan Vasiliu Margos Ciomac V. Burlan Boos Caspar Iacov Pompic Andrei Nicolau Arhivele Statului, Min. Int. div. adm. Dos. Nr. 259/1862.

28." 1862. Ministerul de Interne comunică Ministerului de Răsboi că se poate desfiinţa graniţa. Domnule Ministru, Singura înprejurare care au făcut până acum de acest Ministeriu, a nu se pronunţa categoric în privinţa procedării cătră Semnătură Indescifrabilă.

119

DATE FOCŞĂNENE

rădicarea grăniceriloru de la Milcov, au fost îngrijirea dacă antreprinorii tiutiunului turcesc şi a cărţilor de joc din partea Mol dovei, nu ar avea cumva cuvinte de pretenţii asupra guvernului. După corespondenţa ţinută cu Ministeriul ce derijaţi şi acel de Finanse, luând acum încredinţare prin raportul sub No. 7595 a Directorului acestui Ministeriu pentru Departamentul Moldovei, cum că prin contractele numiţilor antreprinori nu eczistă nici o condiţie care se angajeze pe guvern la vreo despăgubire din casa Statului şi că chiar şi municipalitatea de Iaşii a caria sintu acele contracte, este asigurată de a nu o privi vreo pretenţie prin aceia că la facerea contracteloru au prevăzut în ele condiţiea că antreprenorii sintu datori a-şi păzi ei însuşi antrepriza cu oameni loru pe a loru contă; am onoare a vă face cunoscut Domnule! Ministru, că din partea acestui Ministeriu nu mai eczistă nici un caz înpedecătoriu cătră procedarea la luoarea despoziţiei pentru ridicarea numiţiloru grăniceri dela Milcov. Primiţi Domnule Ministru, încredinţarea preaosebitei mele consideraţii. Ministru (ss) Catargiu Şeful secţiei (ss) C. Brăescu D-sale D-lui Ministru de Resbel. Arhivele Statului, Administrative Noi. No. 109/1862. 29. 1862, Maiu 16. Jurnalul consiliului de miniştri pentru desfiinţarea graniţei. Ziurnalu, Astăzi la 16 Maiu, anulu 1862 în seanţa Consiliului Miniş trilor din România, prezentându-se referatulu D-lui Ministru de Rasbelu cu No. 3010 în privinţa desfiinţări graniţi ce ecsistă încă între România de dincolo şi dincoace de Milcovu, Consiliulu considerându motivele arătate în referatu, Considerând că ambele ţări prin a lor unire n’ar mai avea trebuinţă de asemenea cordonu, a căruia ecsistenţă nu aduce altu de .câtu cheltueli Statului, Decide ca străjuitori de dincolo şi dincoace de Milcovy să

I. ROMANOAI

120

se desfiinţeze, iar oficierilor ce cu această desfiinţare ramânu sur nu merariu, să li să libereze leafa şi diurna ce o primescu până vor intra în complectu la alte corpuri, sau chiar la corpul graniţei ce ecsistă despre alte otare. Acest ziurnalu se va aduce la îndeplinire de D-l Ministru de Resbelu după ce va prîimi înalta aprobare. Arsachi C. Brăiloiu (ss) Catargi. B. Belu D. Corne Col. I. Ghica Teodor Ghica Arhivele Statului Adm. Noi, Nr. 109/1862. 30. 1862, Maiu 23. Ministerul de Răsboi telegrafiază comandamentului punc tului Focşani să desfiinţeze graniţa. 1862 Maiu 23 La Focşani No. 3230 Coomandirului punctului Focşani, răspuns, la No. 110. Graniţa s'au desfiinţat; oamenii merg la casele lor dupăce mai întăi li se va popri obectele guvernului şi armătura. Având leafa până la 21 ale corentei, canţelaria punctului se va trimite cu armătura convoiu de dorobanţi. Comunică şi locotenentului Milu. Arhivele Statului, Administrative Noi, No. 109/1862. 31. 1862, Iunie 14. Telegrama locot. de graniţă Millu prin care anunţă Minis terul de Râsboiu că s’a desfiinţat frontiera. Staţia Bucureşti No. 32655/1080 No. 59 Depeşă telegrafică, 40 vorbe Prezentată la Focşani în 14/6 1862,10 ore 25 m. dimineaţa. Sosită la Bucureşti în 24/6 1862, 3 ore 25 m. seara.

DATE FOCŞĂNENE

121

Domnului Ministru de Resbellu Bucureşti. Conform ordiniloru d-vs., frontiera Focşani Moldovii s'au desfiinţat, păzitorii s'au eliberat, armătura şi actele cancelarii s'au triimes prin d-lui căpitanul Puică, Raportul în asemenea-caz, va sosi prin poştă. Locotenentul Millu Arhivele Statului, Administrative Noi, No. 109/1862. 32. 1862, Iulie 6. Decretul unirii celor două municipalităţi.

t J

Alexandru Ioan I, Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională. Domn al Principatelor-Unite. La toţi de faţă şi viitori, sănătate ; Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul de Intru, sub nr. 3160 deia 6 Iulie curgător; Văzând jurnalul Consiliul Nostru de Miniştri dela 29 Iunie d. u. relativ la unirea Municipalităţilor din Focşani; Am decretat şi decretăm ce urmează : Art. 1. Jurnalul Consiliului Nostru de Miniştri dela 29 Iuniu sus menţionat, este aprobat de Noi. Art. 2. Nu va mai fi pe viitor decât o singură municipali tate pentru ambele părţi al oraşului Focşani. Art. 3. Până la definitiva unificare a legilor fiecare din cele două părţi ale oraşului Focşani va proceda la alegerea membrilor municipali potrivit cu regulamentele lor astăzi în fiinţă adică dincoa de Milcov prin deputaţii de suburbii; iar dincolo de Milcov prin obştea alegătorilor direcţi. Art. 4. Termenile funcţionării membrilor Municipali în fiinţă espirând pentru cei de dincoa de Milcov la finele lui Iuniu d. u. iar pentru cei de dincolo de Milcov la finele lui Decembre-viitor vor continua şi cei de dincoaci a funcţiona cu cei de dincolo până la Decembrie şi se va face o singură alegere generală pen tru municipalitatea unită. Art. 5. Municipalitatea unită a oraşului Focşani se va ocupa îndată a regula deosebitele chestiuni de interes local şi va su-

I. ROMANOAI;

122

pune chibzuirele sale Ministerului din Intru spre cele legiuite din parte-i; Art. 6. şi cel din urmă- Ministru Nostru Secretar de Stat la Departamentul din Intru este însărcinat cu aducerea la înde plinire a acestui decret. Dat în Bucureşti la 6 Iuliu anul 1862. Alexandru Ioan Ministru Secretar de Stat Ia Departamentul din Intru, N. Creţulescu No. 476 Monitorul Oficial No. 143/1862.

I. ROMANOAI

OBICEIURI VRÂNCENEŞTI. STÎLKII. Cimitirele din Vrancea şi din regiunile vecine, influenţate de locuitorii acestei depresiuni, prezintă un aspect destul de neo bişnuit : în loc de cruci, mormintele au cîte un semn de piatră. Dacă priveşti un asemenea cimitir, mai ales după ce s’a cosit fînul din curtea bisericei, văzîndu-1 presărat cu pietre de dife rite mărimi şi forme, ai impresia că te afli într'un cimitir turcesc h E de remarcat că în Vrancea, cultul morţilor — cel puţin sub aspectul îngrijirii mormintelor, lasă de dorit. Bălăriile cresc în voe, acoperind toate mormintele, cari foarte rar sunt împodobite de mîna omului cu flori. Aşa că, în timpul dinainteâ cosirii e nevoe de oarecare bunăvoinţă pentru a putea cerceta pietrele de care vorbim. In regiune, bolovanii aceştia indicatori de morminte poartă diferite numiri. Mai frecvent sunt numiţi stilki (Negrileşti, Tulnici, Păuleşti, Paltin); numirile de ketroili sau sămn se întîinesc mai rar (Reghiu). Linia întreruptă din harta alăturată (vezi figura 1) ne arată graniţa acestui obiceiu. Centrele subliniate reprezintă cimitire mai bogate în stilki, unde tradiţia a fost respectată în deosebi. O privire atentă a hărţii ne face să tragem concluzia că fenomenul este mai puternic reprezentat în Vrancea — după cum ne dovedesc numirile subliniate. Obiceiul se găseşte şi în afară de Vrancea, atît la Nord pe valea Şuşiţei cît şi la sud, în partea superioară a văii Rîmnicului. *) Compară figura 2 cu cimitirul turcesc din volumul Rnmănien de Kurt Hielscher, Leipzig, 19Ş3, p. 14?t

124

N. AL RĂDULESCU

Cimitirele vrînceneşti care au mai mulţi stîlki sunt cele din : NegriIeştiy Coza, PJuleşti, Văsui, Paltin, Spulber, Vîlcan şi Re ghin. Satele pomenite aici, fiind geograficeşte mai izolate, au pă strat mai puternic acest obiceiu. Cele care sunt la răscruce de drumuri, cum sunt Birseştii şi Ndruja, l-au pierdut aproape. Stilkii se pun pe morminte, absolut neciopliţi; li se păstrea ză forma pe care au avut-o cînd au fost culeşi din albia rîului. Se aleg de preferinţă pietre prismatice şi se înfig vertical spre partea de răsărit a mormîntului. (Vezi fig. 2). Rar de tot se observă pe stilld unele însemnări. Astfel lâ cimi £ov«,a * tirul din Coza se găsesc săpate cîteva cruci, pe unul din stîlki. (Vezi fig. 3). La cimitirul din Ciuruc am găsit un stîlp care are însemnări cirilice, foarte greu de descifrat L Pe părţile laterale se găsesc să pate două cruci mici. (Vezi fig. 4). In alt cimitir (Vîlcan) sunt \\ i^ecuJL \ nişte semne de morminte pe care '\ le-am putea numi începuturi de cruci. In adevăr, crucea e făcută din Fig. 1. piatră, din două braţe, unul ori zontal şi altul vertical, dar acesta din urmă nu trece de braţul orizontal în sus. Obiceiul s'a întins cu timpul şi în ţinuturile vecine. Pe va lea Suşiţei, care nu face parte din Vrancea, fenomenul se găse şte puternic reprezentat la cimitirul din Ciuruc (comuna CîmpuriJ' La^ Răcoasa sunt numai 2—3 stîlki, de origină îndoelnică. Pe valea Milcovului influenţa a fost mai redusă. La Poeniţa Şi Vulcăneasa se.găsesc foarte puţine pietre, în cimitirele respective. Pe valea Rîmnicului, se găsesc în număr redus la Necule, Jitia şi Biceştii de Sus 2, număr care scade pe măsură ce ne depărtăm de Vrancea. *) Piesa se găseşte în muzeul etnografic dela Focşani. 2) Pentru yalea Rîmnicului, informaţiile le deţinem dela d. G. Tatulescu,

125

OBICEIURI VRĂNCENEŞTl

Astăzi, în toate cimitirele menţionate în aceste rînduri, cru cile de lemn au luat locul stilkilor bătrîneşti. Numai în cîteva, stilkii predomină; în rest sunt în minoritate. Uneori, crucea şi cu stîlpul se întîlnesc pe acelaşi mormînt. Şi se întîmplă ca vre mea să distrugă lemnul crucii, iar stîlpul rămîne mai departe, semn credincios al celui dispărut. Explicaţia acestui obiceiu, variază la localnici -după sexul şi imaginaţia celui interogat. Ceea ce este curios, e faptul că sunt foarte puţine tradiţii privitoare la Slilp. Familia mortului pune pe mormînt pietroiul, în ziua înmormîntării, sau peste cîteva zile

şi atit Nici un alt obiceiu nu se leagă de punerea stilpului. O femee din Tainici ne-a spus că stilkii se pun pentrucă se pă strează mai bine decît crucile de lemn. Un obiceiu localnic cere ca pe timp de secetă, fetele mari de 12—13 ani (Ij „care-s cu dreptate" se duc seara într'amurg, fără să ştie nimeni şi scot cîteva cruci, pe care le duc la pîrîu şi le aşează în mijlocul apei, ca să treacă apa peste ele. In chipul acesta ploaia vine iar. După ploae fetele se duc, tot seara, pe ascuns şi pun crucile la loc. Multe din ele se pierd, iar altele se rătăcesc şi de aceea semnul e de preferat. Toţi cei întrebaţi nu au putut da o lămurire în privinţa obiceiului. Un băfrîn din Păuleşti ne-a spus că „aşa a fost pro•

6BiCElUftl VRÂMCEhJEŞfl

126

stimea în vechime, pUrtCa bolovani in loc de cruce, ca la Turci". Stiipul nu este decît un „sămn“ pe care-1 pune familia pe mormint ea să-l recunoască. Un alt bătrîn din Reghin a spus că oamenii săraci pun ketroiu în loc de .cruce. Dacă se înlesnesc mai pe urmă şi nu uită, pun şi crucea lingă stîlp. Se vede aşa dar că lămuririle pe care ni le dau localnicii sunt unele puerile iar altele pe departe de a explica obiceiul.

• l .

■4

V’

■

4? Fig. 3. — Stîlp cu cruci săpate. Cimitirul din Coza-Vrancea.

Fig. 4. — Stîlp cu cruci. Cimitirul din Ciuruc.

Cercetând singura colecţie de folklor vrăncean pe care o avem î am constatat că nicăeri, în nici un motiv popular nu se pomeneşte ceva despre sltlki. Demn de relevat este faptul că în cele 90 de variante ale Mioriţei, care după toate probabUităţile este de origină vrânceană2, unde ne-am fi aşteptat să găsim vre-un element doveditor în problema ce ne interesează, nu e vorba de stiiki de piatră, dar nici de cruci, decît într'o singură variantă: Dacă m'a omorî i«T7î:Fluiru şi-l pui la cap ; Flueraş di fag Sî-ni cînti cu drag Şi’o cruci 1a cap... f

(varianta LX) 3

!) Ion D i a c'6 n u Ţinutul Vrancei. Bucureşti, 1930. s) Ion Di aco nu, op. cit., p. GV. s) Ion Dfaconu» op. cit., p, 106.

OBICEIURI VRÂNCENE$T1

127

Pretutindeni în toate variantele, ciobanul vrăncean, care avea să fie sacrificat, cere să i se pună la cap fluerul sau buciumul. E şi acesta un „sămn“ de mormânt, mai mult sau mai puţin păgîn, care însă nu ar fi exclus, crucea, dacă punerea ei pe mormînt, ar fi fost în vechime, un obiceiu vrăncenesc. Faptul că într’o singură variantă a Mioriţei, din cele nouăzeci publicate, e vorba despre punerea crucii, lîngă fluer, pe mormîntul ciobanului răpus, e o dovadă — credem — că obiceiul acesta e relativ de curînd introdus în Vrancea. 3 Nici documentele istorice nu pomenesc mai mult în ;lV această privinţă. Cercetarea celor trei volume de docu< mente vrăncene i*, apărute pînă în prezent, nu ne e___ Wgm videnţiază nici un document în care să | fie pomenit, « pe departe măcar, obiceiul %ejŞ

% Fenomenul a mai fost întilnit şi de alţi cercetători în acest domeniu şi se pare că are o ane de raspîndire foarte mare, dar nicăeri nu Fig. 5. - Stîlp. Cimitirul din Coza-Vrancea. a fost atît de bine păstrat, i, ca în Vrancea. S. FI. Marian 2 spune că obiceiul punerii stilpului, în Ioc de cruce, se găseşte în unele părţi ale Transilvaniei. El crede că această datină e foarte veche şi că a fost, în trecut, mult mai răspîndită. Obiceiul pietrelor mormîntale, care acopereau cavourile domneşti sau ale marilor dregători, derivă — după S. FI. Marian — • din acest obiceiu popular.

J) C. D. Constantiaescu şi H. StahI, Documente vrăn cene, voi. I. Aurel V . Sa va, Documente putnene, voi. I şi voi. 11. ■) înmormântarea la Rornini, Buc. 1892, p. 334.

128

N. AL. RĂDULESCU '

Th. Burada a găsit şi în Bucovina şi în Moldova obiceiul ca oamenii mai bogaţi să pue pe mormînt o piatră, culcată sau în picioare, avînd săpată pe ea soarele şi luna. In Vrancea nu se găsesc astfel de reprezentări. Se pare că la Coza (v. fig. 3) razele crucilor gravate pe piatră sunt o reprezentare stilizată a soarelui. Stîlpii de piatră, care se pun pe morminte, nu trcbuesc confundaţi cu „stîlpii“ care se cetesc la capul mortului, înţelegindu-se prin stîlpi, evangheliştii3.

O concluzie precisă nu putem trage în urma celor arătate mai sus. Cînd vom avea o hartă a fenomenului, pe jţntreaga ţară, vom vedea dacă bănuelile noastre de astăzi se confirmă. Faptul că. obiceiul acesta pare a se găsi în mai toate provinciile ţării şi mai ales curioasa datină din Moldova de a săpa pe piatră soarele, ne duc cu gîndul la Daci. Se ştie că pe monedele lor, care erau o imitaţie imperfectă a monedelor macedonene, era reprezentat soarele 3, faţă de care Dacii aveau un cult4. Trebue ca acest obiceiu să-l fi avut şi Dacii, deoarece mai toate popoa rele obişnuesc să însemne mormintele. Şi piatra este cel mai la îndemînă semn. Faptul că Dacii aveau obiceiul să ar^ă cada vrele, nu exclude — credem — ipoteza noastră, deoarece chiar urnele puteau fi îngropate şi aveau nevoe de un semn. Existenţa fenomenului în mai multe părţi ale Daciei şi reprezentarea soarelui, care era un cult dac, ne fac să punem ipoteza că obiceiul punerii pietrelor pe morminte ar fi de origină dacă. Totuşi, obiceiul sa pierdut încetul cu încetul şi sa păstrat numai în regiunile ferite şi izolate, din punct de vedere geografic. !) Dativele poporului romin la inmonnintări. Iaşi 1882, p. 14J. 2)S. FI. Marian, op. cit. p. 223. *) Vezi P. P. Panaltcscu, Istoria Rominilor, p. 27. v . Pâr V a n în începuturile vieţii romane la gurile Dunării. Boc. 1923, spune că în Dobrogea se găsesc multe locuri de închinare pentru Zeul Soare (p. 168) şi că sub influenţa orientului găsim Ia noi cultul lui Mithras (Soarele Nebirut), în secolul al IMea d. Hr. (p. 167).

OBICEIURI VRĂNCENEŞTI

129

In Vrancea, pe lîngă faptul că depresiunea fiind izolată a putut păstra nealterat obiceiul, se pare că o altă îm prejurare istorică a întărit datina. Sunt indicii că aici, la cotul carpatic, conveţuirea Cumanilor cu Romînii a făcut ca aceştia din urmă să fie influenţaţi de primii. Cumanii, care erau numeroşi, erau împărţiţi în Cumania Albă, cuprinsă între Nipru şi Ural şi Cumania Neagră, între Nipru, Dunăre şi CarpaţiA. Prădăciunile lor, cele mai numeroase în Transilvania, le făceau mai ales prin trecătorile Munteniei dela cotul Carpaţilor. Aşa se explică zidirea de către Teutoni a celor cinci castre de apărare împotriva Cumanilor 2. Cumanii au avut cu Romînii un contact îndelungat. Din nomazi, au devenit sedentari şi s'au contopit —în parte — cu strămoşii noştri0. Centrul Cumaniei Negre se pare că a fost Moldova-de-sud 4. Fără îndoială că episcopatul cuman al Milcoviei ” nu şi-ar fi avut reşedinţa pe malul Milcovului, dacă nu ar ii fost aici un fel de centru, de unde să radieze credinţa cea nouă pentru Cumani. Tot aici, în Moldova-de-sud se găsesc cele mai multe urme cumane în toponimie0: Bîrlad, Tecuciu, Berheci, Covurlui, Galaţi, etc., sunt o dovadă asupra influenţei cumane în limba noastră. In onomastică se vede deasemeni influenţa acestui popor. Numele de Coman este des menţionat în documentele Vrancei şi îl găsim şi la mulţi din locuitorii de astăzi. Influenţa Cumanilor a fost mult mai adîncă: din punct de vedere militar şi economic se pare că am împrumutat multe practice dela dînşii; ba chiar şi întemeerea voevodatului lui Basarabă ar datora ceva Cumanilor ‘. ') V. Ioan Ferenj, Cumanii şi Episcopiile lor, p. 60. ■) V. Iosif Şchiopul, Contribuţii la Istoria Transilvaniei în sec. XII şi XIII, Cluţ, i 932, p. 23. n) V. Alex. Philippide, Originea Romiailor, Iaşi, 1932, voi. II, p. 358. 4) N. Iorga cred2 că statul cuman avea centrul «pela Cîmptilung». V. Imperiul Cumanilor şi domnia lui Băsărabd, An. Acad. rom, 1928, p. 5. s) V. Ioan Ferenj, op. cit., p. 67. «) V. Alex. Philippide, op. cit., pp. 362-376. -') V. N . Iorga, op. cit., p. 7.

130

N. AL. RĂDULESCU

Văzînd bogăţia influenţelor cumane, fără îndoială că aici în Moldova-de-sud şi mai ales în Vrancea lingă episcopia Milcoviei, în centrul Cumaniei Negre, influenţele acestor năvălitori au fost mult mai puternice. Bănuim că obicei ul punerii pie trelor pe morminte, Vrîncenii l-au luat şi de la Cumani. Ei trebue să-l fi avut, căci fac parte din grupa popoarelor vechi turceşti 1 ; cînd au venit la noi erau de religie mahomedană 2 şi ca toţi mahomedanii, desigur că şi ei îşi în semnau mormintele cu pietre. Creştinarea lor s'a făcut anevoe, cu dese reîntoarceri la le gea lui Mahomed 3; în orice caz, dacă au primit creştinismul au păstrat desigur şi multe forme păgîne, printre care şi obiceiul studiat de noi pe care l-au transmis Romînilor cu care conveţuiau. Aceştia l-au primit foarte uşor, mai ales că probabil îl mo şteniseră dela Daci. Obiceiul a dispărut în regiunile de circulaţie intensă; în Vrancea s'a păstrat însă, datorită izolării. Şi a sosit, se pare, clipa cînd datina aceasta piere şi din Vrancea. N. AL. RĂDULESCU

') Alexandru PhMippide, Op. cit., p. 350 şf 352. -) Alexandro Phflippfde, Op. cit., p. 35S. 3) G c 2 a K u u n, Codex Ciimanicus, LXXVIII, apud. A 1 e x * P h 111 p p {d e , Op. cit. 358.

LUCRĂRI PRIVITOARE LA LOCURI DIN MILCOVIA. Popescu Bănică: Mănăstirea Poiana Mărului, Facult. de Teologie, Chişinău 1933 (teză de licenţă), 67 pagini dacti lografiate. împărţire : Cap. I, p. 2-5 inel.: Introducere. Cuprinde con sideraţii geografice asupra aşezării mănăstirii şi un clişeu („privire generală"). Cap, II, p. 6-14 inel. împărţit în paragrafe : A : descrierea arhitectonică a bisericii vechi, B : descrierea bisericii noui, C : tipul bis. noui, D: tipul bis. vechi. Două clişee reprezentând planurile celor două biserici la scara 1 :200. Cap. III, p. 15-21 inel. : Sculptura. împărţit în paragrafe : a: bis. veche, b : bis. nouă. Patru clişee reprezentând ansamblul exterior al fiecărei biserici şi catapetesmele respective. Cap. IV, p. 22r28 inel.: Pictura. împărţire : a: bis. veche, b : bis. nouă. Un clişeu reprezentând două icoane din biserica nouă. Cap. V, p. 29-34 încl.: Arte minore şi diverse, a : odoarele, b : cărţile rituale, c : clopotniţa. Un clişeu reprezentând odoarele. Cap. VI, p. 35-50 inel. : Istoricul mănăstirii. Patru clişee reprezentând: fig. 10, o cruce de piatră ruinată pe locul unde a fost prima biserică din 1464 ce a ars în 1771, fig. 11 ; partea de jos a celor şase documente referitoare la averea mănăstirii; fig. 12, partea de sus a aceloraşi documente, purtând sigilii cu stema Ţării-Româneşti, semnături de mână şi figuri din Noul Testament; fig. Î3, atelierul de covoare dela mănăstire. Anexe, p. 51-64 inel. cuprinzând: I, o copie de pe Isvodul prin care Nicolae Dudescul dărueşţe Schitului Poiana Mărului, moşia Grabicina, jud. Buzău; II, un inventar al averii mănăstirii din anul 1798 semnat de Dumitru Ban şi Costache Filipescu, vel-vornic; III, o scrisoare din 1819, Aug. 22, semnată de Leonte Lastangoglu cu privire la o pricină a Schitului pentru o moară; IV, o citaţie din 1836 prin care Chir Elisei, arhimandritul şi stareţul Schitului, este chemat ca pârât de epitropul Ion Mateescu în faţa judecătoriei Slam-Râmniculiii, la Focşani; V, un pomelnic din 1851 al ctitorilor voevodali,

132

OEORGE TATULESCU

P. 65: Bibliografie. P. 66: Curriculum vitae. P. 67: tabla de materie. Deasupra liniei şerpuitoare şi albită de sarea masivelor din apropiere a Râmnicului, cu largă rază de lumină deschisă pe Măgura, veselul Toporaş şi întunecata Piatră a Neculelor, în dulcea pantă adumbrită a dealului Bisocii, se ascunde nebănuită mănăstirea Poiana Mărului, ajunsă astăzi doar un schit. Ferită din drumul împădurit ce duce dela Jitia la Bisoca, in poiana unde siluete trufaşe de brazi se iau la întrecere cu fagii, prin fâneaţa plină de miresme crude ce o nconjoară, pe turle şi pereţi, din răsărit până’ntr’apus se joacă dulce, soarele, ieşit din coama Dealului Roşu. Iar dela poarta cu gânj de curpen sălbatec şi până’n livada de meri, vişini şi pruni din cealaltă parte a schitului, o linişte duioasă domneşte, fără tresăriri de trecut neguros (pe care l-a cunoscut) sau de viitor nesigur, ca o pace mereu prezentă şi adânc odihnitoare. Cu un trecut de viaţă monahală şi culturală uitat de mult» stăruind însă prin vitregia vremurilor din mila creştinească a unui norod sărac, fără reproş, Poiana Mărului a lăsat întotdeauna în inimile rarilor şi singuraticilor pelerini o amintire neuitată. Lucrarea D-lui Bănică Popescu vine să reabiliteze printr'o muncă tinerească o vinovată* indiferenţă a multor cărturari din cei ce au trecut cândva pe aici, lăsându-şi ori ba, numele în registrul vizitatorilor schitului. Şi este cu atât mai merituoasa, cu cât nu reprezintă decât prea puţin prelucrarea unui material pregătit de alţii şi nu e nici întortochiarea unor date culese de ici şi de colo, ci, e o muncă personală şi la faţa locului. Căci e mai merituos să faci un lucru din material brut, decât să te dai la pretinse savante discuţii dialecticale cari, de cele mai multe ori, în loc să lămurească adevărul, mai rău îl încurcă. Am descris mai sus împărţirea lucrării, pe care bunăvoinţa unui prieten mi-a pus-o la îndemână, cu tendinţa numai de a arăta metoda de lucru. Căci nimic bun nu se poate face fără • o disciplină a ceeace trebue spus şi făcut. Clişeele, de o tehnică ireproşabilă reuşesc în chip admirabil să ilustreze textul şi tot odată sunt un preţios corolar al expunerii. Păcat că anexele documentare sunt prea reduse ca număr. De o valoare deosebită este documentul inventar de averea mănăstirii din anul 1798, care ne arată bogăţia de odoare, cărţi, icoane, pe cari le-a po sedat şi eari, împreună cu cele adunate în urmă, s au irosit în patru vânturi. _ Se spune că, fără nici o aprobare şi fără vre-o dovadă, mulţi sau trezit colecţionari de artă veche bisericească, iar ră-

LUCRĂRI PRIVITOARE LA LOCURI DIN M1LCOVIA

133

posatul (şi ca istoric!) Tocilescu ar fi încărcat vre-o două, trei care din odoarele şi icoanele mănăstirii, ducându-le, Dumnezeu ştie unde. Autorului tezei, care s'a interesat la muzeul din Bu cureşti de soarta acestor odoare, i s'a dat doar răspunsul vag că „au luat drumul spre Moscova" odată cu tezaurul bănesc al ţării, în vremea războiului. Fără a fi cunoscut şi articolul prietenului nostru Aurel Sava din „Milcovia" an 2 voi I. „Contribuţii la cunoaşterea bi sericii vrâncene", autorul susţine după alte isvoare, ca şi prietenul nostru, că mănăstirea Poiana Mărului a jucat un rol deosebit în viaţa noastră religioasă prin activitatea, mai ales a acelui vestit stareţ Vasile, de origine rus, traducător de cărţi bisericeşti şi monahiceşti şi inspirator de lucrări de artă. Aminteşte totodată că mănăstirea a adăpostit o vreme pe celebrul călugăr Paisie, dela care se trage numele unei întregi mişcări monahiceşti din Moldova, care s'a transmis şi în Valahia. Schitul, după date conjecturate, s.'ar fi întemeiat la 1464 când s'a ridicat şi prima bi serică ce a ars în 1771, Aprilie 14, fapt înregistrat în hrisovul lui xAlexandru Constantin Moruz din anul 1793, Mai, 29, aflat la Arhivele Statului din Bucureşti, Din această biserică n'au rămas decât ruini şi o cruce din piatră pe care se mai poate descifra cifra „46“. La 1781 s'a ridicat „biserica veche- cu hramul Naşterea Maicii Domnului, în formă de cruce cu braţele puţin proeminente. Biserica este şi astăzi şi, după inscripţia din pragul intrării, s'a construit cu truda „blagocestivului Teodosie I (stareţul mănăstirii din acea vreme. Nota red) şi cu ajutorul blagocestivilor şi de Dumnezeu dăruiţi creştini". La 1810, Mai, 17 se pune temelia bisericii noui, în care se face slujba în prezent, şi care, după inscripţia în limba slavonă de deasupra uşilor de intrare, s'a construit „în zilele împăratului Rusiei Alexandru Pavlovici" cu blagoslovenia Episcopului de Buzău Constandie, cu stăruinţa stareţului Teodosie al II-lea şi „cu ajutorul pravoslavnicilor creştini s'a isprăvit şi sfinţit în anul 1812, Septembrie în 8 zile". Era singura mănăstire stavropighie din Episcopia Buzăului, nu depindea adică, nici de episcopie, nici de mitropolie, iar mănăstirea Ciolanul din jud. Buzău şi schi tul Valea-Neagră din Vrancea au fost construite de călugării dela Poiana-Mărului. In acelaşi timp schiturile Dălhăuţi, Rogoz, Trestieni şi Găvanul erau metoacele sale. Tot călugării de aici au construit o biserică la locul numit si astăzi „Poiana Ruşilor" dela Rogoz, care azi nu mai este şi o biserică la Valea Fântânei în jud. Buzău, unde mănăstirea avea moşie. In timpul mişcării Paisiene, Mănăstirea Poiana Mărului, fiind una din mănăstirile cu sobor, a avut un rol însemnat. Autorul combate părerea că la Poiana Mărului a fost un centru specific rusesc şi spune, că deşi în lista cărţilor din in-

134

george tatulescu

ventarul din 1798 se cuprind şi cărţi ruseşti, ele nu se întrebuinţau, iar din cei 66 de monahi, numai câţi-va erau ruşi. Aminteşte că în timpul Zaverei, Mănăstirea Poiana Maru ui fiind loc de refugiu, a fost prădată de oşti şi că a fost locul unui măcel îngrozitor între o trupă turcească şi revoluţionari. Descriind amănunţit cele două biserici, autorul caută să stabilească şi tipul lor. In ceeace priveşte biserica veche nu-i găseşte asemănare în ţară cu vre-o altă biserică din lemn (am bele biserici sunt din lemn cu acoperiş de şindrilă şi temelia din piatră) ci, comparând-o cu bisericile din piatră sau zid, îi găseşte asemănare cu bisericile : Sf. Gheorghe din Hârlău, Răşcani, Vechiul Sobor şi buna vestire din Chişinău. 0 situiază printre cele moldoveneşti din epoca decadenţei sec. XVIII-lea, cu arcadă în loc de perete între nartex şi naos, având şi ceva specific artei bisericeşti din Valahia, de ex. rozetele cari sunt fixate la ,,brâu“. Biserica nouă, având un plan treflat, aminteşte influenţa artei dela Athos trecută prin Serbia în Principate şi aparţine tipului sec. XVIII-lea, având ca element specific bisericilor din Muntenia încă dela finele sec. XVI-lea, brâul exterior. Ca decoraţie exterioară a bisericii vechi nu se remarcă decât brâul şi capetele grinzilor ieşite de sub streaşină, purtând figuri geometrice sculptate cu măestrie, operă probabil a unui meşter ţăran din jur. Ca decoraţie interioară se remarcă în de osebi catapeteasma şi uşile împărăteşti, acestea foarte frumoase ; totodată capiteurile coloanelor dintre icoane şi coloanele de deasupra icoanelor din rândul întâiu. Găseşte în lucru asemăna rea cu decoraţia iconostaselor moldoveneşti din ultima epocă. La biserica nouă se remarcă un brâu simplu şi nişte tăieturi de fierăstrău în capetele grinzilor de sub streaşină. Dar pe cât de simplu este exteriorul, pe atât de bogat este interiorul în ceeace priveşte sculptura. Lemnul este în întregime sculptat în frunze de viţă ajurate, atât în nartex, cât şi la strănile din naos şi la candelabrul din bolta naosului. De semnalat încă, sculptura sobră a jilţului arhieresc şi rozetele tuturor strănilor. Catapeteasma este o lucrare de artă în care diferitele ornamentaţii dau un ansamblu ce atrage admiraţia. In privinţa picturii, biserica veche a fost mult văduvită de vreme şi de diverşi co.ecţionari. Dintr'o bucată rămasă se deduce că la un moment dat naosul ar fi fost căptuşit cu o pânză im pregnată pe care erau pictaţi diverşi sfinţi şi scene din viaţa Mântuitorului. Catapeteasma este pictată r-upă regulele „Erminei* — manualul picturii athonite atribuit lui Dionisie de Fuma — şi cuprinde între altele, scene din Noul Testament, cele 12 praznice împărăteşti, Sf-ta Năframă şi Cina cea de taină etc. Cina cea de taină pare a fi o copie din iconografia bizantină, iar icoanele

LUCRĂRI PRIVITOARE LA LOCURI DIN MILCOVIA

135

Mântuitorului şi Maicii Domnului par a fi de origine rusească ori lipovenească. Biserica nouă este mult mai bogată în pictură şi are multe icoane dela sfârşitul veacului al XVlll-lea. In altar se află o icoană pictată pe pânză, împărţită în două tablouri prin arcade bilobate purtând o inscripţie în ruseşte, ca şi alte icoane, Altele două poartă semnătura zugravului Atanasie dela Ploeşti, de pe la jumătatea veacului al XlX-lea. Ca odoare, în biserica nouă cu hramul „Dumineca tuturor sfinţilor" se află un chivot pe Sf-ta masă, din argint încrustat cu figuri de email, două potire de argint etc., o evanghelie le gată în piele şi ornată cu argint, un epitaf vechiu ţesut din fir şi mătase albastră şi un şir de candele de argint, unele purtând data 1792. Cărţile rituale sunt româneşti şi ruseşti, dintre cari cea mai veche este o evanghelie tipărită la Mitropolia Ungro-Vlahiei în zilele lui Constantin Basarab Voevod, mitropolit fiind Con stantin Teodosie la 1693. Nu are nici începutul, nici sfârşitul. Clopotniţa are două clopote mari şi două mici cari datează respectiv din anii 1774. 1778 şi 1779, în acel timp stareţ fiind Matei. Clopotul cel mai mare are pe el chipul Maicii Domnului cu pruncul în braţe, puţin reliefat, iar marginea are ornamente florale ajurate. Din inventarul mănăstirii aflat se vede că aceasta era foarte bogată, având vii, moşii, mori în judeţele R.-Sărat şi Buzău, precum şi o casă în Bucureşti. Odată cu secularizarea averilor s’au luat toate bunurile acestei mănăstiri cu.un trecut atât de glorios, lăsându-i-se doar 4 pogoane de loc, împrejur. Viaţa mo nahicească, din această cauză, s'a tot redus dela cei peste 60 de monahi câţi erau pela 1800, ia unul, care, murind şi acela în 1926, a rămas doi ani părăsită. Astăzi schitul tinde să-şi cre eze o nouă viaţă prin aşezarea aici a patru maici şi opt surori cari au întemeiat un atelier de covoare. O nouă viaţă la care-i dă dreptul atât trecutul, cât şi frumuseţea nebănuită a locurilor din jur. Lucrarea D-lui Popescu dovedeşte multă sârguinţă, dragoste de adevăr şi înţelegere a unor lucruri de cari mulţi sunt străini. Şi credem că, dacă ar fi avut la îndemână un material informativ care i-a lipsit şi pe care l-a căutat fără a-1 putea găsi, ar fi dat la iveală o lucrare şi mai complectă. GEORGE TATULESCU

Bîbfrote C-O

/ud O*

r-> ^

V R A IV C r 4 ..Duifiu Zorr*;-~c

r-n'f

136

însemnări. REVISTELE REGIONALE sunt în agonie. Avusesem pentru un moment iluzia unei înfloriri ştiinţifice, în multe centre de provincie ale ţârei, unde cîţiva oameni capabili de sacrificii. începuseră să dea Ia lumină reviste care împli neau toate exigenţele de formă. Ele aduceau însă ceva mult mai important: un fond pur ştiinţific, cu studii de specialitate, care interesau regiunea respectivă. Se reabilitase în acest chip provincia, renumită — pînă la apariţia revistelor regionale de studii — prin publicaţii minore, cu versuri suburbane şi proza preistorică. Nădăjduiam că vom avea cîţiva ani de muncă intensă, în care se va aduna pe tot cuprinsul ţării materialul ştiinţific de amănunt, pe care aveau să-l folosiască la timpul oportun, oamenii de sinteză. Realizările prime au fost peste aşteptările tuturor. Publicaţiile enumerate mai jos au atins o epocă destrălucire, pe care nu o mai putem prevedea de aici înainte. t)in toate ascunzi şurile apăreau zapisele şi suretele, necercetate de nimeni încă. N'au lipsit stu diile geografice şi etnografice, descoperirile preistorice şi mai cu seamă cule gerile de folfclor, riguros ştiinţific făcute, ca o contrapondere faţă de toţi nepre gătiţii care simt imper'oasa nevoe de a deveni folklorişti şi care publică în toate fiţuicele de popularizare motive folklorice, pe care le «întocmesc» ei. S'a întîmplat însă evenimentul neprezăvut: pe măsură ce publicaţiile regionale îşi ridicau nivelul ştiinţific, numărul cetitorilor scădea. Redactorii au trebuit să cerşească pe la autorităţi sprijinul material, care se acordă foarte rar şi cu nebănuite dificultăţi. Revistele regionale şi-au restrjns tirajul, au renunţat la clişee, au rărit apoi numărul. volumelor dintr'un an, pînă când cele mai greu lovite au încetat apariţia. Milcovia e în al doilea an de criză. Apare şi de data aceasta cu mare întîrzfere şi într'un singur volum. Şi nu putem să nu facem loc între; aceste rînduri unor chinuitoare întrebări pe care ni le punem : anul viitor va mai apărea revista aceasta care publică studii privind două judeţe? Vom putea tipări interesantele studii pe care colaboratorii noştri ni le-au trimis sau le au în pregătire? Va mai putea apărea Milcovia? ANALELE D0BR0GE1 au fost prima revistă regională de studii, din Româ nia. Au apărut doisprezece ani sub conducerea d-lui C. Brătescu profesor dela Uni versitatea din Cernăuţi. La activul acestei reviste este memorabilul volum din anul al IX-lea (1928) intitulat Dobrogea — cinci zeci de ani de vieaţă romineaseă — tipărit cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei, în opt sute de pagini mari — o podoabă de material şi technică. De doi ani această-publicaţie se sbate în criză, reuşind să apară recent într'un volum mai mic ca de obiceiu, re prezentând anii XIII şi XIV. Semnează studii d d: Prof. I. P. Voiteşti (I. Mangalia situaţia sa geologică şi originea isvoarelor sale sulfuroase şi 2. Consideraţiuni geologice asupra evoluţiei quaternare a Basarabiei meridio nale); S f 1 v i o F erri (Pentru un „ Traianeiun" la Bucureşti) ; Radu Vulpe (Despre propunerea d. Ferri cu privire la. reliefele dela Adamclisi)', R. I. Călinescu (Staţiunea zoologică marină ,,Regele Fcrdinand“ dela Agigea) ; loan Georgescu (Din. trecutul romines c al Dobrogei) ; Valerian Petrescu (Urme turceşti in Cadrilatei) ; Lucian Predescu

137 (Viaţa şi opera lui P. Cerna).. D. Dan Iiie s c u semnează interesante recenzii. E locul să ne exprimăm părerea de rău că decana revistelor regionale nu> a mai putut apărea în- condiţii normale doi ani. Din toată activitatea felurită a Dobrogenilor, colecţia acestor Anale rămîne pentru posteritate, ca un punct luminos de participare efectivă a Romînilor dintre Dunăre şi Mare, la sporirea patrimoniului de cultură al ţărei. ARHIVELE OLTENIEI fondate de Dr. Ch. Laugier şi conduse astăzi de d. prof. C. D. Fortunescu apar de doisprezece ani în Craiova. Am primit la redacţie ultimul număr pe trimestrul Sept.-Dec. 1933, nr. 69-70, din anul al Xll. Dacă facem un bilanţ cantitativ, fără îndoială că el este extrem . de favorabil pentru revista olteană şi pentru conducătorul ei. Se pare că la în ceput împrejurările au ajutat mult apariţia în bune condiţiuni a acestei publicaţii. In adevăr : Arhivele Olteniei apar într'un oraş mare, cu tradiţie cultu rală, au un cadru de activitate într'un ţinut mai întins (întreaga Oltenie) şi :.u norocul să fie editate într'un centru tipografic de mîna întîi. Dar nu cantitatea interesează, ci calitatea, însuşire pe care Arhivele Ol teniei o au cu prisosinţă. Sumarul ultimului număr este : G. Ţiţeica — La centenarul Liceului aCarol In. C. D. Fortunescu — Un vechiu dascăl craiovean : G. M. Fontanin. I. Minea — Citeva vămi vechi oltene. N. Gh. Dinculescu — Craiova cetate. M. Teodorian-Carada — Uniţii în Oltenia. Filip Horovits — începuturile stăpinirii in Dacia. Const.'D. Ionescu — Pe culmea din stingă Cernei. C. N. Mateescu — Uu misionar rornin din sec. XVII in servi ciul bisericei romano-catolice. G . Simonis - Din trecutul muzical al Craiovei. Ilie Chiriţă — Boerii Brincoveni. Se găsesc apoi obişnuitele contribuţiuni privitoare Ia : Oltenia istorică, Oltenia literarăi-artist:câ şi Oltenia culturală. O sumă de note, comunicări şi recenzii împlinesc armonic acest număr. Facem însă o rezervă în privinţa producţiei beletristice având convingerea că nu are ce căuta într'o revistă de studii; mai ales cind unele din versuri sau poeme în proză fie franţuzeşti fie romîneşti nu sunt de un nivel superior artistic. Socotim de asemeni că prea multele npte polemice din ultima vreme nu sunt o inspiraţie fericită şi că dăunează ansamblului. Aceste rezerve nu întunecă cu nimic munca atît de trudnică şi de fru moasă a cărturarului dela Craiova care conduce Arhivele Olteniei. ŢARA BÎRSEI, revista de studii dela Braşov, a împlinit cinci ani de fe cundă apariţie. !n fiecare an au apărut cîte şase volume — afară de primul an. Din acest punct de vedere, se pare că publicaţia braşoveană e mai favorizată de împrejurări decît tovarăşele ei din alte părţi ale ţărei. Condusă de prof. Ax. Banciu, Ţara Birsei are în fiecare număr două părţi: una ştiinţifică şi alta literară. De la început ne exprimăm neîncrederea pentru cea de a doua parte. In pro vincie nu se găsesc atîtea talente literare care să-ţi permită o apariţie regulată a unei reviste de literatură. De aceea socotim că revistele de studii ar trebui să

138 renunţe la asemenea balast — punctul vulnerabil al publicaţiilor regionale. ExemPetra-Petresc^ plificăm cu «satira cu lacrimi de sînge» a d-lui Hori întitulată Cu lin dinte de mamut in gură, din ultimul număr, (anul V, nr. 6,Noemb.-Dec. >933, p. 545). Cu totul altfel se prezintă partea ştiinţifică. Citam remarcabilul sumar al volumului ultim: A. A. Mureşe.anu. — Documentele procesului Memorandului. Carpi -M. G 6 11 n e r — 0 deputaţiune romină la generalul PuchnerGh. Bariţiu — Despre începuturile «carierii» sale dramatice şi primele reprezentaţii teatrale. în romîneşte la Blaj şi Braşov. Ax. B ♦ — Scrisori vechi. Dr. St. Stinghe — Deşteaptă-te Rornine, in forma lui originală. Th. Tartier-Ludu — Cronica comunei Prejmei'. Din studiile publicate în numerele trecute din Ţara Birsei, remarcăm studiile d-lui N. Orghidan, despre Regiunea Braşovului şi celelalte studii privitoare la morfologia depresiunii Ţara Bîrsei. Numai cine ştie migala cu care se fac asemenea cercetări, poate aprecia valoarea articolelor d. N. Orghidan. E demn de remarcat şi studiul — discutabil de altfel — dar interesant al d-lui A. A. Mureşeanu despre Iluzia «.dacică». Ţara Birsei, este cea mai bună revistă din Ardeal, în genul ei. Şi ţinem să nu fie luată în nume de rău părerea noastră, exprimată în rîndurile de mai sus, de a se renunţa la partea literară — ceea ce va fi un incontestabil cîştig pentru revistă. • ARHIVELE BASARABIEI au apărut cinci ani cu o regularitate de cea sornic, fapt ce se datoreşte pe deoparte sprijinului moral al p. s. episcop V isarion al Hotinului, iar pe de alta conducerii d-lor T . G . B u 1 a t şi C. N. Tomescu. Revista se ocupă în special cu studii istorice şi geo grafice. In primele fascicole revista a publicat mai mult documente istorice, de mare importanţă nu numai pentru Basarabia, ci şi pentru alte părţi ale ţării. Ultimile fascicole arată o înmulţire a colaboratorilor şi o mai mare va riaţie a articolelor publicate. Tabla de materii a celui din urmă număr pe care l-am primit (AnulV, nr. 4, Oct.-Dec. 1933) e următoarea : T. G . B u 1 a t - - Din istoricul transhumantei romineşti in Basarabia. Constanţa Dimitriu — Citeva obiecte preistorice găsite in Basarabia. Petru Stefănucă -— Pentru un muzeu etnografic al Basarabiei. Gh. Bezveconnîi — Boeni Sturdza şi Basarabia. Const. N. Tomescu — Diferite ştiri din Arhiva Consiliului eparh ial- Chişinău. T . G . B u 1 a t — Varia documenta. T. Porulciuc •- Lexiconul termenilor entopici in L. romină in Basarabia. Remarcăm în acest număr nDocumentele Mănăstirii Văratee» publicate de d-nul T . G . B u 1 a t, extrem de interesante, găsite printr'o întîmplare fericită. E suficient să menţionăm documentul inedit din 15 Martie 7005 (1497), pentru a vedea ce importanţă prezintă descoperirea d-lui 1 . G . B u 1 a t.

139 Arhivele Basarabiei mai au o calitate pe care noi o apreciem în deo sebi : nu publică beletristică... ANALELE BRĂILEI ne-au trimis prima fascicolă a anului V (IanuarieMartie 1933) prin Iunie 1933. De atunci n'am mai primit nici o fascicolă. Şi ne-ar părea bine dacă ar fi poşta vinovată de acest fapt şi nu greutăţile mate riale în care se sbat vecinii noştri deia Brăila. Analele Brăilei sunt o revistă de studii în înţelesul adevărat al cuvân tului şi apar fără beletristică — o calitate remarcabilă pentru noi. Sumarul ultimului număr e mai variat ca de oblceiu. Iată-1: N. lor ga — Cină, cum şi de ce s'a luat Brăila de Turci? N. Iorga — De la Brăila la Mecin pe Dunărea îngheţată. Mih. Popescu - Ştiri despre Brăila veche in Arhivele vienezeN. C. Istrati — Cărţi streine vechi despre Brăila. I. Vîrtosu — loan Slâtineanu şi loan Penescu. I. M.Gane — C. Sandu-Aldea (vieaţa şi opera lui). I. Vasilescu-Valţean — Elevul Panait Cernu (amintiri). G. Mihăilescu — Aşezările omeneşti din raiaua Brăilei la 1828 in comparaţie cu cele depe harta austriacă dela 1790. Ing. G. T. Marinescu - Studiul oraşului şi ţinutului Brăila. Revista aceasta e în ascensiune din toate punctele de vedere. Variaţia studiilor şi a colaboratorilor, clişeele care au început a fi folosite şi care sunt foarte necesare şi îmbunătăţirile technice care i-au fost aduse merită toate bu nele aprecieri. FAT-FRUMOS, revista d-lui Leca Morariu, deşi apare la Suceava, cu un caracter regionalist, se deosebeşte de toate revistele regionale pe care le-am înşirat în însemnările de faţă. E o revistă mai mult literară, de frumoasă ţi nută, în care sunt presărate studii şi pagini bucovinene- Culegerile de texte istroromîne ale directorului revistei, specialist în materie, eztind cad iul regional al publicaţiei interesînd o mai mare pătură de cetitori. In cursul anului 1932 Făt-Frumos a scos cîteva fascicole reuşite, închi nate Iui Ciprian Porumbescu, Simion Florea Marian, Artur Gorovei, etc.. aducând contribuţiuni biografice inedite, foarte importante» Cel din urmă număr primit de noi a fost nr. 1 al anului VIII (Ianuarie Februarie, >933). De atunci, sau n'a mai apărut revista, sau n'am primit-o noi* Bănuim că prima presupunere e mai aproape de adevăr, ţudecînd după ultima fascicolă, care era cam firavă ca volum, faţă de celelalte cu care ne obişnuise Făt-Frumos. Ar fi păcat să dispară şi această publicaţie I DOCUMENTE RAZAŞEŞTI, revistă regională de acte vechi, mărturii tra diţionale şi relicve istorice, apare la Bîrlad sub conducerea d-lui Virgiî Caraivan. Publică numai documente, fără comentarii. Au apărut pînă acum opt numere a 16 pagini. Socotim munca şi cheltuiala directorului acestei publicaţii mai presus de toată lauda. Bîrladul s'a bucurat într'o vreme de studii numeroase, care s'au do vedit în urmă a fi însă prea romantice. Deaceea, documentele acestea, care sunt îngrifit publicate şi se pare că şi corect transcrise, reabilitează un ţinut care nu prea are multe documente publicate. Păcat că fascicolele fiind prea mici se pol pierde; trebue să luăm însă în seamă şi greutăţile materiale pe care în acest chip, directorul le suportă în rate...

•v_

Ultima fascicolă (anul I,fnr,jB, Ianuarie .1934) publică douăsprezece do~ cumente, zapise, cărţi domneşti, foi de zestre, dintre care.cel .mai vechiu e-zapisul din 20 Dec. 167.9.' . „ . REVISTA ISTORICA ROMÎNĂ apare la Bucureşti sub conducerea unui comitet format din dd: G . B r .11 i>a „n p , G M . C a n t a c-u zi no, N . Cartofan, C. C. Giures p„u > S;„ L a m b r; i n o , ,P • P . P a n a i t.escu şi Al. Rosetţi —- nume îndeajuns de, cunoscute ele singure fiind o chezăşie a seriozităţii revistei. E o publicaţie occidentală, în sensul ade vărat al cuvîntului. Cînd a apărut îp 1.931 a; foşt-.o revelaţie — deşi pentru un grup restrîns de oameni de carte, care credeau că. ştiinţa istoriei este monopo lizată în România, apariţia aceasta'a fost puţin' supărătoare... Revista iştorică română intră în. al patrulea an de vieaţă şi vor urma credem încă mulţi alţii, căci se pare că e pusă pe vieaţă .lungă, conducătorii ei fiind tineri şi energici. Revista aceasta a adus cîteva inovaţii .pe care le subli niem. Are rubrici ordonate pe materii, -în care se semnalează în chip metodic cărţile şi articolele de revista mai însemnate privitoare la istoria noastră. In această ordine de idei am avut satisfacţia de a vedea revista Milcovia.şi cola boratorii ei pomeniţi adesea în însemnările Revistei istorice romine. Colabo rează şi o sumă de istorici streini, dînd.u-şe aştfel o atenţie deosebită legături lor şi schimbului de influenţe cu vecinii noştri. Aşa avem studiul Sur Les SOlirces 411 Code Callimaque datorat d-Iui G. D, Triantaphyllopoulosf profesor de Drept civil la Universitatea din Atena (voi. J, pp... 32-49,-MCMXXI); s'a publicat apoi studiul Relaţiile lui Mihail Czajhowski-Sady/i Paşa cu Ro mânii ded. Stanisla. v Lukasik din Cracovia ,.,(v,ol. II, pp.. 232—261, MCMXXXIl); extrem de interesante sunt ştirile culese de istoricul ceh I o s e f Macurek după isvoare necunoscute, din bibliotecile oraşelor Praga şi Leipzig pe care ni le dă în studiul Michal der. tapfere und die BOhmisch-SchleSisc/un Stănde am evde des 16 Jii. (voi. II pp. 346—353, MCMXX1I). Revista a publicat studii în Limbile : romînă, franceză şi germană şi va publica — după cum ne arată Cuvintul introductiv — şi în italiană şi engleză. Toate articolele scrise în Limba romînă sunt însoţite de rezumate în una din aceste limbi streine. Remarcăm în această revistă, critica onestă dar competentă care se face lucrărilor de istorie care apar. E un îndreptar necesar oricărui profesor secundar, care în chipul acesta e la cUrent cu ,toate noutăţile ştiinţifice, mai ales cînd e vorba de studii care au fost scrise în limbi inaccesibile nouă Românilor. Ultima fascicolă pe. care am primit-o la redacţie (voi. III, fasc. II-IH, M.CMXXXIII) poate face cinste oricărei publicaţii din apus. Regretăm că din lipsă de spaţiu nu putem reproduce interesantul -sumat, al revistei. Bogăţia de .clişee, variaţia studiilor şi mulţimea informaţiilor critice fac ca acestă din urmă fascicolă să fie cea mai bine, închegată dintre toate cele apărute. Ştim că Revista istorică ror.iină are un tiraj mic, de numai cinci sute exemplare, din.care o. bună parte rămîn ,neplasate, Oare în ţara noastră, cu patru universităţi, cu aproape o mie de profesori de istoriei să nu. se cetiască nici cea mai bună revistă de istorie pe care p avem ? -N. AL. RADULESCU Bib/iofprr.

VRA N C r

J^Duiliv Zamfi rescu"

---- --

\ \

* ■

! y

•ii

PREŢUL LEI 50,