Monografia județului Putna, Focșani, 1943 by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

fe« -

v:.

K;;. \4 ■

x4:,tm

-Tt-------

■

■ >

) •

HEPPK'::^ ,■

t £ *

MONOGRAFIA

/ ; :

) !• 1

ii i

) [ W;-' -

l A

;

■i

.. ■ii i

JUDEŢULUI PUTNA

--■y J

)

’ ri

/l ’

i? O c $ a / -

10 4 3

' ( I

. V

OVW6-70®

•

Jmmm■ .

■

f‘V:v: ;

§>

v ţ

■

{

-v

' :~1

IJL

____ •___ ! FGr;o documentaiT]

✓

'6onsiJera|iunS

ŞcopolilSce

Judeţul Putna se află situat în sudul Moldovei, în regiunea dintre munţii Vrancei şi cotul Dunării la Galaţi, fiind cuprins între 24° şi 25°, 16 long. E. şi 45°, 36‘ şi 46°, 12‘ lat. N. Această regiune este una dintre cele mai caracteristice şi importanie pentru viaţa Statului român. In adevăr, cine priveşte harta României este isbit de faptul că aici îşi dă întâlnire un foarte important mănunchi de ape. In nodul hidro grafic dela Galaţi îşi dau întîlnire : Prutul ce vine dinspre M. N , după ce a străbătut întreg podişul moldovenesc, Şiretul, acest Nil al Moldovei, care culege apa tuturor râurilor şi pâraelor ce vin depe laturea externă a Carpaţilor Orientali, ba şi o bună parte din apele Munteniei, precum şi Du nărea care înainte de a-şi fi deschis drumul dela Porţile-de-Fier, curgea mai pe la Nord, pe sub Carpaţi. Acest mare nod hidrografic, acest important vad al apelor, a atras după sine şi un important şleau al drumurilor prin care, din adâncul vre mii, s'au scurs oameni şi mărfuri. Fenicienii şi Grecii, care în expansiunea lor pătrunseseră şi în Ma rea Neagră, aveau cea mai firească legătură cu ţinuturile bogate de din colo de cotul Carpaţilor prin valea de jos a Şiretului; iar pe vremea Ro manilor pe valea Trotuşului suia un mare drum care lega Dunărea cu Da cia Carpatică. t Prin partea de Nord a judeţului Putna, se găsesc şi azi urme dintr'un aşa numit val al lui Traian, ce pornea din cotul Capaţilor, mergea dealungul părţii de jos a Şiretului, tăia valea Prutului şi răspundea tocmai in malul Nistrului.

Acest val arată cât de important li se părea Romanilor locul. Un şir întreg apoi de evenimente istorice adevereşte şi mai mult con statarea scoasă în evidenţă de d. profesor S. Mehedinţi, fiu al Putnei, că vadul moldo-muntean, dintre pintenul Carpaţilor şi cotul Dunării, este re giunea cea mai însemnată pentru viaţa Statului român. In epoca năvăliri~îor~ Hoardele barbare s’au scurs prin această strungă până în epoca mo dernă. Basarabii au tins mereu să stăpânească bazinul de jos al Şiretului până în limanuri şi până în M-ţii Vrancei. Dintr'o necesitate — am zice azi geopolitică — Ştefan-cel-Mare a purtat lupte cu domnii Ţării- Româ5

^pLrOThc^

FOCŞANI *j

neşti, pentru a avea Bugeacul cu Chilia ,i Şiretul de jos cu linia Milcovului. Din acelaşi determinism geografic ce veşnic l-a exercitat aceasta re giune a ieşit planul lui Iancu Corvin de a cuceri Chilia si hotarîrea Tur cilor apoi de a controla această regiune, prin creerea raialelor Chilia şi Brăila. Şi tot făptura locului explică de ce tocmai aici, în 1916, a fost oprită înaintarea armatelor duşmane. Numai dacă ţinem sama de toate acestea putem să înţelegem de ce hotarul dintre Moldova şi Muntenia, adică limita de Sud a Jud. Putna, azi fixată pe apa Milcovului, a suferit mai multe modificări decât oricare dintre liniile de fruntarii dela noi din ţară. Aşezare, întindere, margini Forma Judeţului Putna e aceea a unui poligon octogonal neregulat, ou latura cea mai lungă fixată pe nul Şiret pe toată lungimea cât udă pă mântul acestui judeţ, prezentînd cea mai mare lungime dela Nord spre Sud-Est şi cea mai mare lăţime dela vârful Clăbuc până la 8 Km. Sud de satul Blehani, urmind direcţia N-V, S-E. Judeţul Putna se învecinează la Nord cu jud. Bacău ; la Vest, cu jud, Trei-Scaune şi Buzău ; la Sud, cu jud. R.-Sărat; iar la Est, cu jud. Tecuci cu următoarele limite : la Nord se desparte de jud. Bacău printr'un hotar convenţional ce pleacă din apa Şiretului direct spre Vest, pela Nord de satele Parava şi Teiuş, pe o distanţă de 10 Km., după care porneşte direct spre Sud până la Nord de satul Borşani, se îndreaptă apoi spre Sud-Vest până la 5 Km. Nord de satul Câmpurile, de unde porneşte spre Vest, cu mici sinuozităţi până în vârful Clăbuc, hotarul mergând în această direcţie pe cumpăna apelor care desparte bazinul Trotuşului de bazinul Şuşiţei. Dela muntele Clăbuc hotarul se îndreaptă spre Sud, Sud-Vest, mergând pe valea Lepşei, apoi pe valea Putnei până la isvoarele acesteia , continuând până în apropiere de vârful Lăcăuţul, iar de aici îndreptându-se spre Sud-Est, dela izvoarele Zăbalei şi până la confluenţa acesteia cu pâ râul Gorul, unde se termină vecinătatea cu jud. Trei Scaune şi de unde jncepe vecinătatea cu jud. Buzău. Limita continţgţ mai departe direcţia SudVest pe la poalele dinspre vest a munţilor Giurgiu, Muşa, pînă în vârful Furul, de unde începe vecinătatea cu jud. R.-Sărat şi continuă spre răsărit până în dreptul târgului Odobeşti, îndreptându-se apoi spre Sud-Est spre apa Milcovului, trecând pe la trei km. sud de Focşani, continuând până în apa Şiretului, până la 8 km. sud de satul Blehani. La răsărit, limita judeţului o formează râul Şiret, pe toată întinderea. Suprafaţa Jud. Putna este de 3.34*.7UQ_Jia1.

Relieful Privit din şesul Dunării sau de pe culmea Carpaţilor, pămâniul Jud. Putna se prezintă panoramic în formă de amfiteatru. De pe culmea munţi1 L'Agriculture ea Roumaole, Album Statlstlque (Ministerul de Agriculturi $1 Domenii), 1929.

6 ..

lor, vederea răzbate spre Răsărit, până departe în zare ; iar de pe şesul Dunării spre apus, se opreşte pe Măgura Odobeşti, căreia se alătură spre Nord dealurile Panciului, iar spre Sud dealurile Râmnicului. Deoparte şi de alta a Măgurei Odobeşti, se deschid văile Milcovului şi Putnei, cele două „porţi" care duc spre Vrancea. Topicul „Putna" înseamnă în limba slavă „cu drum", sau „cu cărare1*, ceea ce confirmă că din timpuri străvechi valea Putnei a folosit de potecă Vrâncenilor, pe care nevoile îi duceau către şes. Pătrunzând pe una din aceste porţi, avem surprinderea de a da brusc peste un ţinut care poartă caracterele tipice ale unei depresiuni: Vrancea, topic care în limba slavă înseamnă „groapă". Acest uluc al Vrancei este închis spre Apus de zidul munţilor Vrancei, formă cu care se termină în această parte relieful Jud. Putna. Pe pământul Jud. Putna observăm deci patru regiuni de relief bine distincte : a) Regiunea muntoasă ; bj Depresiunea Vrancei, cunoscută sub numele de Ţara Vrancei; c) Dealurile subcarpatice ; d) Regiunea şesului, ce se pierde în lunca vastă a Şiretului de jos.

Munţii Limitele regiunii muntoase ce aparţine de Jud. Putna sunt spre Vest o linie ce merge pe culmile munţilor şi coincide cu hotarul spre jud. TreiScaune şi Buzău ; iar către depresiune sunt marcate de o linie care pornind din Nordul Judeţului, coboară spre Sud, trecând pela poalele dinspre Ră sărit ale vârfurilor Sboina-Neagră, Coza şi Lapoşul. Satele mărginaşe aşe zate pe această limită sunt: Soveja, Tulnici, Coza, Ploştina şi Ţipău. Trecerea dela munţi la depresiune se face printr'o ruptură de pantă, destul de accentuată. Munţii Vrancei, numiţi de Prof. I. Simionescu „Munţii îndoiturii car patice", fac parte din şirul Carpaţilor Orientali, cu înălţimea mijlocie între 1200-1600 m. şi se prezintă ca un nod orografic în vârful Gorul (1785 m.), cel mai înalt vârf din munţii Vrancei, din care se resfiră spre răsărit în judeţul nostru mai multe culmi. Dela'Nord către Sud, găsim următoarele : Sboina-Neagră (1385 m.), Macradeu (1137 m.), Tisarul-Mare (1265 m.), Coza (1633 m.), Condratul (1491 m.), Vârful Seciului (1520 m.), Pietrosul (1658 m.), Muntele-Verde (1499 m.), Vârful Sburăturii (1587 m.), Arişoaia (1517 m.), Păeşelele (1530 m.), Sboina-Frumoasă (1660 m.)t Lapoşul (1372 m.), Muşa-Mare (1498 m.), FurulMare (1417 m.), şi Monteorul (1354 m.). Din înşirarea de mai sus, se observă că înălţimile munţilor Vrancei merg crescând dela Nord spre Sud, cele mai mici sunt între Caşin şi Putna; mijlocii între văile Putnei şi afluentul ei Năruja şi cele mai mari, către S-V. In general munţii Vrancei prezintă în părţile înalte numeroase „plaiuri". In adevăr, cercetătorii care s’au ocupat cu Vrancea au găsit în munţii Vrancei mai multe platforme de eroziune, vechi stadii de maturitate, care în urma înălţărilor succesive suportate de întregul lanţ muntos, au fost a-

tacate de agenţii externi, lăsându-ne nişte niveluri netede, numite de localnici „plaiuri**. f J , v Din punct de vedere antropogeografic» aceste constatări trebue să ne atragă atenţia, căci spinările lor folosesc drept poteci pentru păstori şi dru meţii care sunt nevoiţi să circule pe înălţimi, din pricina lipsei de păsuri, aici, la cotul carpatic. Plaiurile cele mai înalte corespund zonei cu. păşuni alpine (1600 m.), numite' „goluri" (exemplu : golul Cozei). De aceea stânele cele mai înalte se află aici la zona de contact a pădurei cu zona alpină. Şi pe plaiurile mijlocii se găsesc stâne ; dar aici a trebuit să intervină de cele mai multe ori mâna omului, pentru a creea prin despăduriri golul absolut necesar aşezărilor păstoreşti. Munţii Vrancei sunt munţi masivi, pe care apele n’au reuşit să-i ferestruiască, ceea ce face ca dela pasul Oituz până la pasul Buzăului să nu se găsească nici o trecătoarea utilizabilă. Are versantul transilvan mai dulce, spre deosebire de cel estic de obiceiu mai abrupt; iar rocile sunt din ce în ce mai tinere, cu cât ne dep lasăm dela Vest spre Est. Roca dominantă care alcătuieşte munţii Vrancei e gresia. In compoziţia acestor munţi intră conglomerate verzi şi într’o mai mică măsură marne. Ele opun eroziunii o rezistenţă mijlocie, evidenţiată prin formele tinere pe care le au văile aici, cum avem, de exemplu, la fru moasa cascadă a Putnei, „Săritoarea", la repezişurile numite „La căldări" ale Zăbalei, sau văile cu pereţii abrupţi şi înalţi de zeci de metri, în formă de „canoD11, ca Tişiţa, locuri de atracţie pentru excursioniştii încercaţi. Pe valea superioară a Putnei se află o gresie micacee alcătuită din bancuri încrustate cu strate groase de marne nisipoase şi cu conglomerate verzi.

Ea se prezintă astfel: e grosolană, galbu'e-murdară pe suprafaţa alte rată ?i vânătă-albăstruie pe spărtura proaspătă. Elementele care o constituiesc sunt : cuarţul, fragmente de şisturi cristaline, mica albă şi uneori feldspat. Numuliţu mari, cari se găsesc uneori, o determină ca eocenă. Sboina, Macradeul, Lăcăuţul sunt alcătuiţi din această rocă, care de altfel constitue şi creasta înaltă a Carpaţilor Orientali pe distanţa între Buzău şi Trotuş. Această gresie este erodată cu uşurinţă din pricina intercalării stratelor de marne, care fiind spălate de apele curgătoare sau de şiroaie, fac să se piardă suportul gresiei ce cade sub formă de stânci mai mult sau mai puţin prismatice, lăsând coastele să facă impresia unor cetăţi ruinate. 0 altă rocă interesantă care se găseşte mult răspândită în munţii Vrancei sunt conglomerate verzi, constituite mai cu seamă din roce verzi, de tip dobrogean, cimentate bine cu argilă silicioasă, neagră şi nisip brun, negricios. Stratele acestea au în valea Putnei o grosime de 70-80 m. Formează vârful Streiului şi o parte din Tisaru. De altfel, pe valea inferioară a Putnei şi. pe Milcov se găsesc azi în patul lor mari cantităţi de bolovani verzi care nu sunt altceva decât bucăţi din acest conglomerat supus eroziunii actuale.

In partea de vest a muntelui Coza, Ia confluenţa celor doua Tişiţe, In muntele Tisaru-Mic şi în Valea Lepşei, deasupra conglomeratelor, se găsesc şisturi argiloase negre cu o grosime de peste 300 m. cu intercalaţii de gresii dure, verzui şi conglomerate. In unele locuri, Putna superioară are o vale largă care alternează cu regiuni de îngustime, care nu sunt datorite captărilor, ci constituţiei rocilor : şisturi grezoase, gipsuri şi argile cu sărătură, depozite ale unor golfuri ale întâiului mediteran din interiorul Flişului, care au fost strivite între cutele acestuia, în miocenul superior, când Flişul a fost recutat. In partea de sud a munţilor Vrancei pe plaiul Monteorului şi pe versântul estic al muntelui Furul-Mare găsim şi aici conglomerate verzi, gre sie cu multă mică, marne grezoase, ca şi pe valea superioară a Putnei. In concluzie, se constată că munţii Vrancei sunt formaţi din ultimele două zone ale Flişului, mediană şi marginală. Ei aparţin sistemului paleogen şi anume : zona mediană seriei eocene şi. cea marginală seriei oligocene.

Depresiunea Vrancei Este a doua formă distinctă de relief, pe care o întâlnim în judeţul Putna. Ea face parte din ulucul subcarpatic, fiind închisă la apus de munţii Vrancei, la răsărit de dealurile subcarpatice, cu Măgura Odobeştilor, cel mai periferic şi mai înalt; la nord se întinde până Ia curmătura Soveja, peste care trece cumpăna apelor dintre Şuşiţa şi Putna, iar la sud până în pârâul Zăbala şi satul Nereju, având ca dimensiuni circa 35 m. în lun gime şi 5-15 m. lăţime. Această depresiune a Vrancei propriu-zisă se continuă la nord, la noi în judeţ, dincolo de curmătura Soveja, prin depresiunea Soveja - Crimineţ, în mijlocul căreia se află frumosul sat Soveja, staţiune climaterică. Vrancea propriu-zisă e alcătuită din punct de vedere petrografic din marne vinete gălbui, gresii, gipsuri şi sărături. Aşa se şi explică bogăţia Vrancei în puternice masive de sare şi în isvoare sărate care le pun în evidenţă. Unele din aceste masive de sare apar chiar la suprafaţă. Vrâncenii se bucură şi astăzi de privelegiul de a scoate şi folosi sarea pentru nevoile gospodăreşti, cu abatere dela legea monopolurilor şi ca o amintire a libertăţilor de care s'au bucurat până în timpuri apropiate. Asemenea masive se găsesc la Valea-Sării, la Fărcaşa, ceea ce face ca pâraiele Reghiorul şi Reghiul să fie sărate; altele sunt la Andriaşul-de-jos şi Andriaşul-de-sus. In legătură cu constituţia geologică a depresiunii Vrancei trebuesc semnalate zăcămintele de cărbuni şi gazele naturale de lângă Andriaş la „focul viu“ şi chiar a petrolului care în unele locuri iese singur la supra faţă, după cum o dovedesc numirile ca ; Valea Păcurei, afluent al Vizăuţului. Rocile din care este alcătuită depresiunea Vrancei sunt foarte uşor erodate, din care cauză această groapă a Vrancei a fost scobită într'un timp relativ scurt. Tot în legătură cu constituţia geologică a Vrancei trebuesc puse şi

alunecările de teren mai des întâlnite în partea de răsărit a depresiunii şi care împiedică construirea şi durabilitatea şoselelor.

Zona subcarpatică A treia formă de relief în ordinea succesiunii, o alcătue dealurile care fac parte din dealurile peiicarpatice, separate de eroziunea apelor curgătoare în două şiruri de dealuri: Subcarpaţii interni şi Subcarpaţii externi. Subcarpaţii interni sunt alcătuiţi din următoarele înălţimi dela Nord la Sud: Râchitaşul-Mare (927), Răchitaşul-Mic (896), Dealul Teiuş (827), Vârful Răiuţ (967 m.), Dealul Tojan şi Fetigu. Intre Subcarpaţii exteroi trebue menţionat în primul rând Măgura Odobeşti (1001 m.), cel mai înalt deal subcarpatic din întreapa ţară, care se întinde din apa Milcovului până în apa Putnei şi care apare privirii călă torului cu aspecte cu totul diferite după locul de unde e privită : din Odobeşti, dela Vidra, Găgeşti sau deia Mera, pe valea Milcovului. La nord de Măgura, dincolo de apa Putnei până în Şuşiţa, se întin de dealul cu vârful Momâia (625 m.), iar la nord de Şuşiţa, Dealul-Mare (707 m.). Altitudinea maximă de 1001 m. ce o atinge în Măgura Odobeşti dea lurile subcarpatice se datoreşte strângerii acestei regiuni în cleştele for mat de cotul Carpaţilor şi masivul dobrogean. Subcarpaţii externi se termină brusc în cîmpie, cu o denivelare de cca. 400-500 ro.

Ei închid vederii călătorului ce vine dinspre cîmpie, ţara Vrancei şimunţii. Din punct de vedere petrografic, pe vârful Teiuş se află marna şi gipsul, precum şi tuful dacitic, de coloare verde rar albicios, în general cu bobul fin şi dispus in straturi subţiri care în alternanţă cu gresii sau mar ne ajung între 2-5 m. grosime, sau formează bancuri groase, care cu gre^ siile silicioase ce-1 însoţesc ajung până la o grosime de 20*40 m. In partea de răsărit a dealurilor interne subcarpatice se găsesc dis puse în straturi aproape verticale, având la bază marne cenuşii, cu plăci înguste de gresie, iar în partea superioară nisipuri şi multe bancuri de gresie rezistentă. Putna şi Milcovul la trecerea lor printre gresiile acestea de vârstă sarmatică îşi strâmtează mult văile, iar malurile drepte dau impresia unor ziduri de cetate, ca la Scruntar pe valea Milcovului şi la răsărit de satul Prisaca, pe valea Putnei, oferind călătorului locuri de un pitoresc deosebiL Subcarpaţii externi sunt de vârstă şi mai nouă, fiind acoperiţi cu strate foarte groase de pietrişuri levantine. De pe Măgura Odobeştilor înspre toate punctele cardinale se în dreaptă văi torenţiale, pe care se scurg bolovani rotunjiţi alcătuiţi din gresie, de mărimi ce ajung cu diametrul până la 25 cm.. Aşa se explică şi frecvenţa topicului „Pietroasa". Aceste prundişuri în grosime de 700 m. ce le găsim pe Măgura Odo beştilor la înălţimea de 1000 m. dovedesc că aci au avut loc mişcări tec

tonice considerabile. 10

Intre Subcarpaţii interni şi externi se cuprinde un al doilea uluc depresionar, intracolinar, în care se află cuibărite satele : Câmpuri, Vizantea, Găuri.

Câmpia A patra formă de relief din judeţul Putna in ordinea succesivă dela Vest spre Est, care ocupă însă o mai mică porţiune, este Câmpia. La linia de contact care deosebeşte net dealurile de câmpie se gă sesc aşezate cele mai multe şi mai bogate din aşezările omeneşti ale jude ţului Putna. E frumoasa regiune a podgoriilor. Spre răsărit câmpia este limitată la fel de distinct de larga luncă a Şiretului, care trebueşte considerată de asemenea ca o formă aparte de re lief. Spre nord câmpia se îngustează, strâmtorată fiind pe deoparte de dealurile subcarpatice, iar de cealaltă parte de marginea de Sud a podi şului Moldovei. Spre sud, ea se continuă, lărgindu-se, în jud. Râmnicul-Sărat. Această porţiune de câmpie a judeţului face parte din marea unitate naturală — Câmpia Română. Ceea ce e vrednic de remarcat la această porţiune din Câmpia Româ nă, aparţinătoare judeţului Putna, e faptul că aci ne aflăm în ţinutul cel mai jos al acestei vaste unităţi morfologice (altitudine 40-60 m.), ţinut care capătă un aspect depresionar prin vecinătatea imediată a dealurilor şi a marginei de sud a Podişului Moldovenesc, care se termină în valea asi metrică a Şiretului, cu înălţimi de 60-70 m. Aşa se şi explică faptul că în judeţul Putna se găseşte un foarte im portant nod hidrografic, format dintr'un mănunchi de ape care udă peste */s din Moldova şi */4 din Muntenia. In adevăr Şiretul, care în cursul său superior şi mijlociu e destul de repede, dela Mărăşeşti îşi încetineşte foarte mult cursul, lunca sa având o extenziune de peste 30 km., adică o lărgime, pe care nu o are nicăieri nici chiar lunca Dunării. In judeţul Putna, Şiretul părăseşte braţe, lăsând locuri în formă de potcoavă şi mlaştini acoperite de păpuriş. Aceasta, de oarece cursul inferior al Şiretului, dela Mărăşeşti, coincide cu axa de cea mai mare adâncime a Câmpiei Române, adică cu vestita linie de falie Focşani-Nămoloasa-Galaţi-Tuicea. De această linie tectonică se leagă de altfel şi mulţimea cutremurilor, care fac din judeţul Putna o regiune cu o seismicitate atât de notorie.

Seismicitatea Judefului Putna In adevăr, în munţii Vrancei există un punct seismic dintre cele mai caracteristice şi interesante. Există aici un focar de cutremure adânci care, prin persistenţa şi izolarea sa nu-şi găseşte pereche pe toată faţa pămîntului decît într'un alt punct similar din munţii Hindu-Kush, în Afganistan. Cutremurele din Vrancea mai au o caracteristică importantă, anume 11

î ! '

aceea că atunci cînd sunt puternice — ceea ce se întâmplă de cîte ori pe se~ col — se fac simţite până la depărtări extrem de mari, mai cu samă spre N. E. • Cutremurul cel mare dela 10 Noembrie 1940 a fost simţit până din colo de Moscova şi Leningrad, până prin Caucazia şi Asia-Mică şi până departe în Sud-Vestul Bulgariei. Lanţul munţilor Carpaţi, dimpotrivă, pare a se comporta ca un fel de amortizor, sau un ecran care slăbeşte considerabil intensităţile macroseismice ale acestor cutremure. Cutremurul dela 10 Noembrie a fost ÎDsă înregistrat în toată lumea, adică nu a fost seismograf pe suprafaţa pământului care să nu fi primit o cît de mică veste despre nenorocirea ce s’a abătut asupra unei părţi din ţara noastră. In cuprinsul ariei de intensitate maximă, cutremurele puternice din Vrancea au în unele puncte răsleţe o putere mai mare. La 10 Noembrie 1940, la Panciu, Petreşti (Putna), etc., cutremurul a avut gradul de inten sitate 10, la Bucureşti 9, la Braşov 8. Toate marile cutremure din trecutul ţării noastre au prezentat aproa pe aceleaşi caracteristice, adică aceeaşi mare întindere a ariei de intensi tăţi maxime şi aceleaşi neregularităţi in distribuţia intensităţilor în cuprin sul acestei arii ; toate au acelaşi punct de origine, situat la mare adâncime în subsolul Vrancei. Cităm câteva din cutremurele mai importante: 8 Noembrie 1620, 9 August 1679, 12 Iunie 1701, 13 Maiu 1738, 11 Iunie 1738, 6 Aprilie 1790, 29 Ianuarie 1838, 17 August 1893, 31 August 1894, Mai 1912, 1 Noembrie 1929, 13 Iulie 1938, 22 Octombrie 1940, 8 Noembrie 1940, 10 Noembrie 1940. Cutremurile din Vrancea au fost şi sunt urmărite cu mult interes de cei mai vestiţi seismologi din lume. In anii din urmă, odată cu perfecţio narea aparatelor de înregistrare, seismografele, sau făcut cercetări şi deter minări ale poziţiei epicentrelor cutremurilor din Vrancea de marii seismologi din America—Gutenberg şi C.F. Richter—de seimologii din Anglia, Australia, etc. Numai noi, care trăim într’o ţară cu atât de caracteristică seismicitate, Vrancea fiind unicul focar de cutremure adânci din Europa, nu aveam în funcţiune decât nişte aparate vechi dinainte de răsboiul mondial. Până astăzi, în interval de 8 ani, au fost înregistrate peste 80 cutremure mai puternice sau mai slabe, având toate epicentrul în Vrancea, caracterizate prin coordonatele geografice 45°, 9‘, latitudine Nord şi 26°,6‘, logitudine est Greenwich şi adâncimea între 100-200 km. în subsolul Vrancei. In timpul cutremurului mare dela 10 Noembrie 1940, au fost văzute şi în regiunea noastră felurite fenomene luminoase. Din ancheta făcută reiese că nu se poate contesta realitatea fenome nului. El sa produs sub diferite înfăţişări: iluminări ale cerului, totale sau parţiale, ale solului, scântei mari şi mici, globuri, fâşii luminoase de coloraţiuni diverse care s’au produs în diferite locuri. In 87°/0 din cazuri manifestările luminoase au fost văzute în direcţii cu totul deosebite de aceea a epicentrului, de cele mai multe ori chiar in

direcţii opuse.

Serviciul Seismologie al României a instalat în anul 1942 aparate seismografice în oraşul Focşani, urmînd ca în curând o staţie seismologică asemănătoare să ia fiinţă şi în Vrancea, anume Ia Nereju* Poziţiile geografice ale epicenirelor şi adâncimile câtorva cutremure din Vrancea

1929/XI/l Autorităţi

-j . ip . ^

-ra I

1924/111/29

. *

•ao

«?z §W

—3

Oxford

46,0 26,1

Jeffreys

45,9 26,8 184

1935/IX/5 do «2 -J

I—

45,7 26,8 163 1940/X/22

1940/XI/10

45,9 26,6

Gutenberg & Richter

45,8 26,5 150 45,8 26,5 150

150 45,9 26,6 150

Saint Lcuis

150

Pittsburg

150

Wellington

150

45,8 26,6 122

150

Demetrescu

45,9 26,6 115

•a

150 45,7 26,7 150

Bureau International

Petrescu

§W

■o

15,9 26,6 198 1940/VI/24

•ci

§w ii

Gutenberg & 45,9 26,5 160 45,8 26,5 150 45,8 26,7 Richter Demetrescu

1938/VII/13

45,9 26,6 140

Date climatologice cu privire la Judeţul Putna 1 Judeţul Putna nu este o „unitate* morfologică, o regiune naturală geografică, ci e aici la curbura Carpaţilor, un ţinut de tranziţii, de contact, unde se întâlnesc trei din marile forme de relief ale ţării: Podişul Moldovenesc cu Câmpia Română şi cu munţii Carpaţi. Cunoaşterea sumară a formelor de relief este necesară pentru a putea *) N, Al. Rădulescu: Date climatologice-cu privire la Moldova de Sud, în revista „Mllcovia", voi. I, anul I (1930).

■

înţelege mersul temperaturii, al vânturilor şi al ploilor, căci fără îndoială una va fi clima în partea muntoasă a judeţului, alta clima din ţara Vrancei .şi alta clima dealurilor şi a şesului. Pentru a prinde caracteristica climatologică a fiecărei regiuni de re lief, desigur trebue să facem apel la datele meteorologice. Dar din neno rocire aceste date ne lipsesc, căci în jud. Putna nu se găseşte nici o sta ţiune meteorologică principală, iar cele secundare sunt încă prea rare şi de dată recentă. Depresiunea Vrancei şi munţii n'au nici una. Deaceia suntem siliţi să recurgem la datele meteorologice culese pentru regiunile vecine. In general vorbind, jud. Putna are un climat temperat, cu variaţii mari ■dela iarnă la vară — caracteristica întregii ţări. Temperatura In harta cu izoterme, care arată temperatura medie anuală a Româ niei, întocmită de Institutul Meteorologic Central, pela Est de Focşani trece izoterma de 10°, care trece de asemeni pela Vest de Rm.-Sărat şi apoi spre Nord prin mijlocul Jud. Tecuci, se apropie dc hotarul dintre Tutova şi Covurlui, spre a se continua în Basarabia. Celelalte izoterme de 9°, 8° şi 7°, pierd paralelismul cu cea de 10° şi merg paralel cu şirul Carpaţilor, ca probă că până la izoterma de 10° se simte influenţa climatului dobrogean. In depresiunea Vrancei, temperatura medie anuală trebuie să fie mai ridicată decât cea dată de 8° - 9° pe harta Institutului Meteorologic, deoa rece în depresiune chiar până la altitudinea de 600 m., găsim plante mediteranee, cari n’ar putea trăi la o astfel de înălţime, dacă iernile n'ar fi mai blânde, de ex.: cătina, viţa de vie, piersicul, iar nucul şi măceşul cresc chiar şi mai sus. In interiorul depresiunii liliacul înfloreşte cu 7-11 zile > mai devreme decât la capetele ei. Astfel în timp ce la Soveja şi Jitia în florirea s'a produs la 11 Mai, la Năruja faptul se produsese la 3 Mai şi la Nistoreşti la 1 Mai a anului 1930. Depresiunea joacă deci rol de adăpost pentru plantele care o popu lează şi le permite o vegetaţie mai timpurie. Crivăţul e oprit de înălţimile mari ale Subcarpaţilor externi şi interni şi nu pătrunde decât pe poarta

cea mare a Putnei, îngăduind Vrancei să aibă o iarnă ferită de curenţii năprasnici din şesul Focşanilor. Aşa se explică vegetaţia luxuriantă de pe şesul Răiufului — topic care singur arată situaţia de rai pe care o are această creastă. Regiuni mai închise, ferite de vânt şi deci cu o temperatură mai dulce, avem pe valea Milcovelului — afluent al Milcovuluî, care desparte Măgura Odobeşti în două: deoparte Titila, de cealaltă Răiuţul — şi mai cu samă valea Reghiorului. Pe munţi temperatura medie anuală este de 6°. In timp ce în şes la Focşani în anul 1930, liliacul a înflorit la 24 Aprilie, în regiunea muntoasă la Pleşu, fenomenul s’a petrecut abia la 16 Mai. Aceste localităţi aflându-se la aceiaşi latitudine, singură diferenţa de altitudine, circa 850 m., a deter minat o întârziere de 22 zile la înflorirea acestei plante, Pentru a vedea mersui temperatu'rei în fiecare lună a anului şi pe 14

anotimpuri, în jud. Putna putem compara — aşa cum se obişnueşte — datele observaţiilor dela două staţiuni din imediata apropiere a judeţului Putna şi anume : dela Drăguşeni şi R.-Sărat. Observaţiunile dela Rm. Sărat sunt pe o perioadă de 10 ani, între 1898 şi 1937, iar pentru Drăguşeni pentru perioada 1921 — 1928.

C ca

Staţiunile

-s

a J3

.22 3

»—i

•ci

R.-Sărat

2,4

0,6

3,3

10,0 16,2 19,3 22,1 21,9 16,8 11,4 4,7

2,0

Drăguşeni

1,9

2,3

4,8 10,1 15,9 18,2 21,7 20,1 16,0 10,7 5,8

2,3

Pentru aceiaşi perioadă de timp, avem următoarele medii de tempe ratură pe anotimpuri:

Staţiunile

Iarna

Primăvara

Vara

Toamna

R.-Sărat

1,3

9,8

21,3

10,9

Drăguşeni

2,1

10,3

20,0

10,8

Vânturile In perioada 1921-1928, şi la intensitatea lor pentru şeni, care are date complete Frecvenţa vânturilor în

observaţiile privitoare la frecvenţa vânturilor Jud. Putna sunt luate după staţiunea Drăgu pentru această perioadă : procente este următoarea:

N.E.

S.E.

24,4

7,4

2,4

4,2. 11,8

S.W.

W. N.W. Calm

5,1

3,0

9,6

3!,3

Din datele de mai sus se constată că procentul de 31,3°/0 caie arată timpul calm, este destul de mare faţă de alte ţinuturi mai stăpânite de vânturi. Direcţia cea mai frecventă este N. (24, 4°/0) şi în general din partea Crivăţului avem 34,2°/0, iar dinspre S. şi S.W. numai 16f9°/0. Rezultă de aici că vântul predominant este Crivăţul, vânturile de S. fiind într'o foarte mică proporţie. Acest vânt de S. şi S.E. nu este altul decât Austrul, care se interferează deasupra Jud. Putna cu Crivăţul. înspre Rm.-Sărat şi Buzău, Crivăţul se simte mai mult cu direcţia E. şi N.E., din pricina curburii Carpaţilor; pe când la Drăguşeni mai mult dinspre N. şi N.E., staţia fiind în Răsăritul Moldovei, unde vântul nu în tâlneşte nici un obstacol, care să-i schimbe direcţia. 15

Crivăţul venind dinspre N., uneori cu viteză de 25 m. pe secundă, se despică în două în dreptul înălţimilor DobrOgei, scurgându-se cu putere deasupra Deltei Dunării pe o parte, iar pe de alta îşi schimbă direcţia spre V. şi S. V., prin vadul strâmt dintre Măgura Odobeşti şi M-ţii Do brogei, spre largul şes al Dunării. Acest vânt scade brusc temperatura şi este foarte simţit pe văile afluente Şiretului* care brăzdează podişul Mol dovei, deoarece aerul rece se scurge de pe podiş în şes prin aceste văi. O călătorie pe dealuri, în aceiaşi zi când Crivăţul suflă cu putere la şes, poate dovedi că intensitatea vântului este mult scăzută. Iar în depre siune, curenţii de aer se simt şi mai rar. Spre Vrancea, de exemplu, Mă gura Odobeşti ţine piept Crivăţului, ferind câteva văi, unde se adăposteşte o vegetaţie deosebită, după cum am arătat la mersul temperaturii. In ţara Vrancei se simte uneori un vânt cu direcţia N.S. evidenţiat de negurile care se scurg în aceiaşi direcţie. Ţara Vrancei are şi ea un „Vânt Mare' care suflă dinspre S.V. pre cum şi un alt vânt local, care se simte uneori vara, puternic şi rece, numit „Ciolanul". Porţile prin care pătrund vânturile în Vrancea sunt Putna şi Milcovul. Prima cu caracter de maturitate, cu versantele depărtate, permite Cri văţului să intre adânc în depresiune. Milcovul. tânăr, cu valea îngustă nu îngăduie acest lucru şi de aceia In lungul lui găsim regiunile cele mai adăpostite (Milcovel, Răiuţ). Deasupra pe podurile Vrancei curenţii de aer Nord Sud se simt cu putere, de aceea nici aşezări omeneşti nu găsim pe terasa înaltă, ci mai mult pe cele medii şi inferioare. Brizele de munte fac deasemenea regulat schimb de aer între munte şi depresiune, îmbrăcînd în ceaţă, dimineaţa, vârfurile mai înalte şi aducând seara un miros puternic de răşină. Munţii Vrancei fiind formaţi din mai multe şiruri de culmi paralele, iar peste ei nefiind nici o trecătoare accesibilă, Jud. Putna nu primeşte nici o influenţă climatologică din Transilvania şi nici nu o influenţează. In rezumat: 1. Jud. Putna este sub influenţa vânturilor de N. şi N. E. 2. Vânturile de S. şi S.V. se simt foarte puţin, procentul scăzând p e măsură ce înaintăm spre N. Estul judeţului.

-1

Ploile

In medie, întreaga Moldovă de S. primeşte o cantitate de 581,1 mm., care ar fi suficientă semănăturilor, dacă n'ar fi dela an la an diferenţe prea mari, ce dau o mare nesiguranţă în agricultură. Precipitaţii anuale sub 400 mm. nu se găsesc. Ploi de 600 m, m. anual cad la limita dintre deal şi şes; peste 700 mm. cad în regiunea dealurilor, a Vrancei şi a munţilor. In întreaga regiune vrânceană cade o cantitate apreciabilă de ploaie: 7-800 mm. anual. Din pricina abondenţei de ploi se produc în această regiune o sumedenie de alunecări de strate şi o reţea hidrografică bogată

cu văi tinere, cari în timpul lunilor ploioase se umplu cu ape, ce vin cu furie şi strică drumurile şi podurile. De altfel ploile în Vrancea sunt mai mult burniţoase — „vlog“ mo- • cănesc, care durează uneori săptămâni întregi, mai ales toamna : ploile to renţiale sunt rare şi cad doar vara. Precipitaţiile sub formă de zăpezi trebuesc deasemeni menţionate în Vrancea, căci ele influenţează aşezările omeneşti. Acestea fiind aşezate mai ales pe văi, sunt acoperite cu nămeţi în timp ce deasupra pe poduri şi terase, zăpada e spulberată ; din cauza aceasta, în timpul iernelor grele gospodarii nu se văd zile întregi unii cu alţii. De altfel chiar morfologia Vrancei arată că, deşi geologiceşte destul de tânără, depresiunea aceasta evoluiază foarte repede, eroziunea lucrând intens, niai ales că şi rocele sunt de mică duritate. Pentru a se vedea cari sunt în mm. mediile lunare de precipitaţiuni atmosferice se dă mai jos, un tablou întocmit pe o perioadă de 25 ani (1891-1915) în care se dau pentru fiecare formă de relief: munte, deal, câm pie, pe întreaga Moldovă de Sud şi deci şi pentru Jud. Putna, precipita ţiile medii lunare.

Ape căzute în mm. Mijlocii lunare din perioada 1891-1915 Staţiunile Regiunea munţilor Regiunea dealurilor Regiunea de câmpie

întreaga Moldovă

de Sud

i -s *s js u,

'ac

a o

32,5 27,4 41,3 57,8 98,7 116,4 86,8 57,7 53,2 45,9 35,7 30,7 31,1 24,7 35,8 48,9 73,5 83,1 63,8 47,3 43,2 40,4 35,6 30,2

33,2 23,9 34,2 42,3 58,0 66,7 50,4 42,4 39,3 39,0 30,2 32,2 32,3 25.3 37.1 49.7 76.7 88,7 67.0 49,1 45.2 41,7 33,8 31,0

Din cifrele tabloului de mai sus putem trage câteva concluzii foarte interesante şi anume : a) Pentru aceiaşi lună, cantitatea de apă creşte dinspre şes spre munte, cu un apreciabil număr de mm. Explicaţia este simplă şi valabilă pentru toată ţara : dela nivelul mării, până la altitudinea de 700 m. cantitatea de ploaie creşte continuu. Intre 700 m. şi 900 m. descreşte, pentruca apoi să crească din nou. Fac excepţie însă lunile Decembrie şi Ianuarie, când re giunea de câmpie întrece în cantitate de apă primită chiar regiunea munţilor. b) Cu cât luna este mai secetoasă cu atât —* proporţional — diferen ţele între munte şi şes sunt mai mici; în lunile ploioase aceste însă sunt foarte accentuate. c) Cantitatea de ploaie pe care o primeşte regiunea deluroasa se apropie de media întregului ţinut, fiind numai cu foarte puţin inferioară acesteia. 17

d) Media cea mai mică din întreaga Moldovă de Sud o are luna Fe bruarie, în regiunea de câmp 23,9 mm. Media cea mai mare o are luna Iunie, în reginea muntoasă (116,4 mm,). Dealtfel acestea sunt lunile ex treme pentru întregul ţinut. e) Ploaia căzută ne face să împărţim anul în : 1) o perioadă sece toasă, cuprinzând lunile Noembrie, Decembrie, Ianuarie şi Februarie ; 2) o perioadă ploioasă cuprinzând lunile Mai, Iunie şi Iulie; 3) lunile Martie şi Aprilie, pe deoparte, August, Septembrie şi Octombrie pe de alta, formează două perioade semi-ploioase. Perioadele acestea sunt foarte interesante, ele privind de aproape agricultura noastră. Pentru a evidenţia şi mai mult acest lucru, e necesar să se examineze următorul tablou :

Mijlociile anolimpua/e şi anuale din perioada 1891-1915 Staţiunile

Iarna

Primăvara

Vara

Toamna

Anual

Regiunea munţilor

100,6

197,8

260,9

134,8

694,1

Regiunea dealurilor

86,0

158,2

194,2

119,2

557,6

Regiunea de câmpie

89,3

134,5

1.59,5

108,5

491,8

Întreaga Moldovă de Sud

91,9

163,5

204,8

120,8

581,1

Se vede de aici că iarna este anotimpul cel mai secetos, în timp ce vara abundă în precipitaţiuni atmosferice.

Apele Judeţul Putna fiind mai mult muntos şi deluros cu precipitaţii atmos ferice abundente, este împânzit de o bogată reţea de ape curgătoare. Toate isvorese din regiunea muntoasă sau deluroasă, curg dela Vest spre Est şi aparţin bazinului inferior al Şiretului. Aceste ape au cursul re pede, torenţial, rod viguros şi' au dat naştere la multe fenomene de captare. Aceste caractere sunt datorate pantei accentuate, constituţiei pietrografipe, dar mai ales despăduririlor nechibzuite, ce au dus la sălbătăclrea apelor. Cea mai importantă apă, care udă judeţul Putna este porţiunea din cursul inferior al Şiretului, ce ţine dela Nord de satul Parava şi până la Sud de satul Blehani. Intrând în acest judeţ, în cea mai joasă parte a Câmpiei Române, Şiretul îşi lărgeşte mult albia, curge domol, despărţindu-se în multe braţe şi cuprinzând la mijloc ostroave şi formând o luncă foarte largă desvoltată numai pe partea dreaptă,

Lărgimea considerabilă a luncii Şiretului şi disimetria văii, ce este atât de caracteristică acestei porţiuni din cursul său, se datoresc numero şilor şi puternicilor afluenţi ce-i primeşte pe dreapta, din regiunea muntoasă • a judeţului, afluenţi care i-au împins cursul până sub platforma înaltă a Podişului Moldovei de Sud, dela Mărăşeşti sch'mbîndu*i direcţia spre SudEst, Est. Dacă până la Mărăşeşti Şiretul a fost numai flotabil, îngăduind scurgerea plutelor, de aci, Şiretul, lărgindu-şi şi adâncindu-şi albia, poate fi na vigabil chiir pentru vaporaşe. In legătură cu importanţa Şiretului pentru Judeţul Putna, d-1 Profesor S. Mehedinţi, spune : „Dacă la 1859, capitala ar fi rămas la Focşani, flu viul ar fi devenit demult navigabil, vase mari ar fi putut înainta până aproape de capitală, iar cununa dealurilor cu podgoriile dela Panciu şi Odobeşti, precum şi apropierea unei măguri de 1000 m. ar fi făcut din Focşani şi din văile dela cotul Carpaţilor un ţinut cu mare desime de populaţie, un centru firesc, nu numai pentru Moldova şi Muntenia, dar chiar şi pentru Transilvania". Dar importanţa Şiretului trebue privită nu numai din acest punct de vedere, ci şi pentru că valea inferioară a Şiretului este cel mai scurt drum dela mare spre Transilvania. Aşa Se explică începerea construirii şoselei Galaţi—Focşani—Braşov prin Vrancea.

Şiretul nu e important numai prin sine, ci şi prin afluenţii săi, care deschid largi căi spre munţi. Pe partea dreaptă a Şiretului, dealungul celei mai vechi şosele din Moldova şi în apropierea de calea ferată Bucureşti-Mărăşeşti-Cernăuţi, se înşiră o zonă de dese aşezări omeneşti: Bereşti, Şişcani, Adjudul-Vechi, Burcioaia, Domneşti, Pufeşti, Ciorani, Călimăneşti, Pădureni, Mărăşeşti cu Doaga şi Strejescu, Răduleşti, Ciuşlea, Mirceştii-vechi, Bilieşti, Sasu, Suraia, Dumbrăviţa-nouă, Vadul Roşea, Câlieni, Năneşti, Costieni, Nămoloasa şi Blehani. Cel mai important afluent al Şiretului din judeţul Putna şi care con firmă cele de mai sus, este Putna. Râul Putna îşi are în întregime bazinul pe teritoriul jud, Putna şi are o lungime dela obârşie până la vărsarea în Şiret de 150 km. Putna isvorăşte din partea nordică a muntelui Arişoaia, curge la în ceput spre Nord, până ia Poiana-Mărului de unde cursul său este abătut spre Vest. După un parcurs de 10 km. ajunge la punctul Poiana - Lepşa, unde primeşte pe partea stângă pârâul Lepşa, iar puţin mai jos, pe partea dreaptă, primeşte cele două Tişiţe: pârâul Tişiţa-Mică şl Tişiţa-Mare, ce isvorăsc de sub poalele muntelui Condratu. De aici, Putna îşi schimbă di recţia spre Sud-Est şi după un parcurs de 9 km. ajunge la satul Lunca, unde primeşte pe dreapta pârâul Coza unit cu pârâul Alunului. Dela Lunca, trecând pe lângă satele Coza pendinte de Păuleşti, pe la sud de Tulnici, Putna ia direcţia spre Nord-Est şi după un parcurs de al{i 8 km. primeşte pe stânga, la Sud de satul Negrileşti, pârâul Dejul, forcs mat de pârâul Tighităul şi Arsămănoaie, de unde schimbându-şi direcţia

spre Sud, trece pe lângă satele Bârseşti, Topeşti, ajunge în dreptul satului

Poiana, iar la Sud de acest sat primeşte pe partea dreaptă apa pâraielor Leadova, Văsui şi Sărăţel unite puţin mai sus de vărsarea In Putna. Zăbala isvorăşte de sub vârful Lăcăuţ (1777 m.) se îndreaptă dela izvor spre Sud-Est, formând hotar cu jud. Tiei-Scaune, până la confluenţa cu pârâul Gorul. Curge în această regiune printr o vale foarte strâmtă şi sălbatecă pe la poalele vârfurilor Arişoaia, Păişelele, Pietrosul, Sboina-frumoasă pe stânga, iar pe dreapta pe la poalele vârfurilor Gorul, Giurgiu, Muşa şi Furul. Primeşte în această regiune ca afluenţi, pâraie scurte şi re pezi: Căbăleş, Giurgiu, Hârboca, Inţercătoarea, Zerna-Mare, Zerna-Mică. Dela confluenţa cu Zerna-Mică, Zăbala îşi schimbă direcţia şi printr'o co titură aproape în unghiu drept, curge spre Răsărit până în dreptul comunei Nereju, de unde cursul său se îndreaptă aproape in sens longitudinal, dealungul ulucului vrâncean, până la Prisaca, unde confiuiază cu Putna. Până aici Zăbala mai primeşte ca afluenţi, pâraie scurte ce aduc potop de ape în timpul ploilor — Tipăul, Peticul — dar mai ales pe Năruja, ce izvorăşte de sub poalele Arişoaiei şi curge dela Est spre Vest, având ba zinul său despărţit de al Zăbalei prin înălţimile Arişoaia, Păişelele, Pietro sul, Sboina-frumoasă. Primeşte pe dreapta apele pâraielor Balaşu, Mişina, Secăturii, Valea-Rea, pe stânga pârâul Valea-Neagră, trece prin comuna Herăstrău şi Nistoreşti şi se varsă în Zăbala în dreptul comunei Năruja. De aci Zăbala, continuându-şi drumul tot spre Nord, după o cale de încă 6 km, se varsă în Putna, în dreptul satului Poiana unde ajunge ca o apă mult mai puternică decât Putna, în care se varsă. La Bârseşti, Putna îşi schimbă brusc direcţia, făcând un cot de 90°. Este evident că aici a avut loc un fenomen de captare, pus în evidenţă atât de cotul de 90°, cât şi de valea foarte strâmtă între Topeşti şi Pri saca, faţă de restul cursului. De unde înainte vreme Putna curgea dela Topeşti direct spre Răsărit pe la Cornet, Ruget, acum un afluent al Zăbalei, care avea un nivel de bază la Prisaca mai jos decât al Putnei, la Topeşti, a reuşit să abată cursul Putnei spre Sud, lăsând între Topeşti şi Părosu-Ruget o vale părăsită, fo losită azi de Vrânceni pentru a scurta drumul între Vrancea şi bazinul

Vizăuţului. Dela Poiana, râul Putna îşi schimbă din nou direcţia spre Răsărit şi pe un parcurs de 18 km. trece prin valea strâmtă dintre Poiana şi Prisaca, un adevărat defileu întortochiat, prezentând ochiului privelişti demne de admirat, udă comunele Valea Sării şi Colacul, unde Putna are o vale largă de 8 km., apoi pe la Tichiriş şi Vidra." Primeşte pe acest parcurs, pe partea stângă, pâraiele Tichiriş, Vidra, Vizăuţul şi Valea-Seacă, ce vine din satul Ireşti. Din dreptul satului Burca, Putna îşi schimbă direcţia spre Sud-Est, curgând în această direcţie cale de 30 ktn. până în dreptul satului Balta Raţei. In acest parcurs Putna străbate comunele Găgeşti, Boloteşti, Ivănceşti, Făurei pe dreapta şi comunele Clipiceşti, Ţifeşti, Mirceşti pe stânga. - Din dreptul comunei Clipiceşti se desprinde din Putna gârla Morilor, ce trece prin satele Ţifeşti, Bătineşti, Pătrăşcani şi se varsă în Şiret in drep tul satului Ciuşlea.

Până în dreptul satului Ivănceşti, Putna curge in regiunea dealurilor, llrgindu-şi mult valea, poţolindu-şi iuţeala şi deşpărţindu-se în mai multe braţe. Dealurile din dreapta, care o însoţesc până Ia satul Boloteşti, sunt nault mai înalte decât cele din stânga, acestea variază dela 600-1000 rniar cele din stânga au o înălţime. între 200-400 m. Dela Balta-Raţei, ce aparţine comunei Făurei, râul se îndreaptă direct spre sud şi după un parcurs de 24 km. ajunge la confluenţa cu Râmna ce vine din Judeţul Râmnicul-Sărat ; de aici Putna îşi schimbă iarăşi direcţia spre E.-S. E. şi după un parcurs de alţi 23 km. se varsă în Şiret, la Sud de Câlieni, în dreptul satului Lungani, de pe malul stâng al Şiretului. Trece pe lângă satele Vânători, Jorăşti, Răstoaca unde primeşte pe Milcov mai întâiu şi la câţiva km. apoi pe Râmna. Trece pela Boţârlău şi Vulturul. Dela Ivănceşti Putna intră în şes. Valea este largă, însoţită de te rase şi cu o luncă plină de pietrişuri şi bolovani rotunjiţi, aduşi cu curen tul puternic în timpul ploilor şi inundaţiilor. Milcovul este apa cea mai de Sud a judeţului E-utna, care până la 1859 ITTost Tiotar de ţară între Muntenia şi Moldova, iar astăzi mai face hotarul doar pe câteva porţiuni între judeţul Putna şi Râmnic ; izvorăşte din vârful Monteorul. Primeşte pe stânga pâraiele : Reghiul, Milcovelul şi Arva, iar pe dreapta primeşte pârâul Bursuc, Porcului, Valea-Rea şi PituluşaE un pârâu torenţial în cursul său superior, curge la început în di recţia Nord-Est, pe sub poalele dealului Fetigu, de pe care primeşte ş: apa cu acelaş nume, până în dreptul comunei Reghiu, de unde îşi schimbă cursul brusc spre Răsărit. La acest cot, care de asemenea este un cot de captare, se găseşte punctul cunoscut „Ia Scruntar", unde valea Milcovului este mult strâmtată, curgând printre mâluri înalte de gresie, cu stratificaţie verticală, ce dă im presia unor mici cheiuri. xMilcovul, dela intrarea în câmpie şi până la vărsare# are o vale ne

simetrică, cu malul drept mai înalt, cu o luncă largă căptuşită cu prundiş şi bolovani, primăvara curge năbădăios, de multe ori revărsându-şi apele până în marginele oraşului Focşani, deşi se găseşte astăzi la 3 km. sud de Focşani. Vara scade uneori până devine un firişor, ce se pierde prin pie triş şi poate fi trecut cu piciorul. In cursul său trece pe lângă localităţile: Reghiu, Andreiaşul-de-jos,. Mera, Broşteni, Odobeşti, Păţeşti, Câmpineanca, Sud de Focşani şi se varsă, în Putna, lângă Răstoaca. Milcovul, care altădată despărţea două ţări surori, astăzi îmbrăţişează o regiune naturală din judeţul Putna şi Râmnic, cunoscută sub numele de Milcovia, dela care şi-a luat de altfel numele şi bine apreciata revistă lo cală „Milcovia" care a apărut in Focşani între anii 1930-1938 şi în care se găsesc multe studii consacrate acestei regiuni. In afară de apele bazinului Putnei, Şiretul mai primeşte pe teritoriul judeţului Putna în partea de Nord apele Parava unită cu Orbeni, Cuccva# Valea-Seacă şi Pănceşti, apoi pe Trotuş. Trotuşul intră în judeţul Putna în dreptul satului Borşani, unde pri-

meşte apa Bâlca, trece prin dreptul satelor Coţofăneşti, Cornăţel, Copăceşti pe la Sud de Tg, Adjud şi după un drum de 45 km. se varsă în Şiret, in judeţul Putna, la Sud de satul Burcioaia. La stîfd de Trotuş, Şiretul primeşte apele Caregna şi Zâbrăuţul, care izvorând din regiunea dealurilor se află în faza torenţială. Au văile pline de prundiş şi bolovăniş; primăvara în timpul ploilor şi a topirii zăpezilor se umflă umplându-şi văile de apă, inundând, iar vara de regulă sunt secate. Şuşiţa izvorăşte depe moşia satului Soveja, la locul numit Fundul-Tina. Această apă, probabil, nu este altceva decât un vechi afluent al Putnei, ce şi-a părăsit cu timpul vechea albie, croindu-şi drum direct spre Şiret. Udă comuna Soveja, în dreptul căreia primeşte apa Dragomirna, apoi pâraiele Dumicuşul, China, Crimineţul, Alba, Agapia, Repejorul, Valea Alunelului, Hăulita ; udă comunele Câmpurile, Răcoasa, Străoane, Panciu şi se varsă în Şiret la Sud de Mărăşeşti. Şuşiţa, după cum o arată şi numele, (Suh - siv. uscat) are o vale largă, cu maluri înalte, ferestruite de torenţi, cu albia foarte largă, acoperită de bolovani şi pietrişuri şi lipsită mai totdeauna de apă. Privit în totalitatea lui, constatăm că pământul judeţului Putna se in tegrează în marea unitate geografică, România* Prin multe caractere însă, care-i sunt specifice, se deosebeşte net de oricare alt judeţ din ţară. Ca aşezare, se află situat în regiunea unde cele două axe geopolitice' ale neamului românesc, Dunărea şi Carpaţii, se apropie cel mai mult şi unde se întâlnesc cele trei mari unităţi morfologice dela noi din ţară: Munţii, Podişul Moldovenesc şi Câmpia Română. Cuprinde apoi toate cele trei forme de relief caracteristice întregii' ţări, ceeace îl pune în măsură să numere bogăţii variate, dar mai ales pe cele ale munţilor şi dealurilor, care ocupă cea mai mare parte a judeţului. Judeţul Putna, dacă este deficitar în cereale, în schimb sa făcut vestit prin renumitele sale regiuni de podgorii; iar subsolul său, lucru dovedit, conţine sare, cărbuni, gaze naturale, petrol, bogăţii care aşteaptă vremuri <ie linişte, capitaluri şi iniţiativă pentru a fi puse în valoare. Acest judeţ cuprinde în limitele sale şi una din cele mai tipice de presiuni sub-carpatice — Vrancea — în care viaţa arhaică românească se mai păstrează încă nealterată şi care este un izvor nesecat pentru studii •antropogeografice şi etnografice; iar seismicitatea specifică pe care o are. îl face să fie în atenţia oamenilor de ştiinţă atât dela noi din ţară cît şi de aiurea.

Tot în acest Judeţ există şi un important nod hidrografic, unde o bună parte din apele ţării îşi dau întâlnire. Pe lângă importanţa lor antropogeografică, aceiaşi aci ca şi pretutin deni, apele judeţului Putna, prin tinereţea lor, prin cursul lor repede, pot fi puse la treabă. Există in acest scop proecte studiate şi în curând prin stăvilirea Putnei la Vidra, se va putea obţine curentul electric atât de necesar industrializării judeţului. Când Şiretul va fi făcut navigabil, se va deschide judeţului drum la

Mare; iar reîmpăduririle, pe lângă ameliorarea climei, vor duce la domes ticirea apelor şi reînvierea bogăţiilor de altă dată ale regiunilor muntoase. Nu rămân cu nimic mai prejos faţă de alte ţinuturi cunoscute în ţară, nici frumuseţile naturale din judeţul Putna. Măgura Odobeşti ar putea servi de minune ca şcoală de alpinism pentru tineret; iar pitorescul munţilor ş» al cursurilor apelor, cum şi mulţimea locurilor istorice, oferă acestui judeţ posibilitatea să devină o importantă regiune turistică din ţară. Datorită aşezării geografice, înfăţişării pământului, climei, apelor şi variatelor sale bogăţii naturale, judeţul Putna prezintă deci, însemnate şi variate posibilităţi de desvoltare în viitor.

BIBLIOGRAFIE S. Mehedinţi — Consideraţiuni Geopolitice, în „Milcovia", anul I, nr. 1, 1930. N. Al. Rădulescu — „Vrancea - fizică şi umanău. (Soc. Regală Română de Geografie, 1937J. Marele Dicţionar Geografic al României, voi. V, de: G. I. Lahovari, General C. I. Brătianu, Gr. Tocilescu.-Bucureşti, 1902. Revista „Milcovia" — anul I- VII.

Suina pîlorc

iCO| IcgenJara şa a vechilor amînlîrî

Judeţul Putna sau ţinutul cum se numea la început, a luat fiinţă odată cu Ţara Moldovei. Numele îl are dela râul Putnc, de origină slavă : Put care însemnează drum. Intr'adevăr, la începutul vieţei geologice, Putna a croit cel dintâi drum din sihăstria munţilor Vrancii spre lunca luminoasă a Şiretului. La început ţinutul Putnei era până.la Trotuş ; mai târziu i s'a adăogat „Ţara Vraocei", iar dela 1482 — în urma luptelor dintre Ştefan-cel-Mare eu Domnii munteni — ţinutul s'a întins până la apa Milcovelului. Cronicarul Moldovei Grigore Ureche spune: „Atunci s'a dat lupta decesivă în 10 Martie 1482. Cetatea Crăciunei căzu, Ştefan puse pârcălabii săi $i ţinutul Putnei fu anexat la Moldova". Douăzeci de ani au ţinut luptele dintre Domnii munteni şi Ştefan-celMare pentru statornicirea hotarelor dintre, cele două ţări surori, aici, la gârla Milcovelului trasă de Milcovul cel mare din apropierea Odobeştilor. Multă vreme ţinutul Putnei a fost cârmuit de un staroste, care avea puteri administrative şi militare, ca şi starostele dela celălalt hotar al Mol dovei, dela Cernăuţi. . Starostele Putnei poruncea şi vornicului de Vrancea cât şi panţiiilor acestuia, un fel de paznici ai hotarului dela Apus. Cel dintâi staroste citat de cronici este unul numit Stan, la 1526. Staroşti de Putna au fost şi cro nicarii Moldovei Miron Costin, Ioan Neculcea, apoi Paharnicul C. Sion, etc. Dela Cuza Vodă,şeful administrativ al Putnei capătă numele de prefect. Judeţul Putna—cum s'a arătat—e cuprins între judeţele: Tecuci la Ră sărit, R.-Sărat la Miază-zi, Buzău, Trei-Scaune la apus şi Bacău la Miază noapte.

Solul său cuprinde formele esenţiale ale pământului ţării: munţi înalţi care treptat se coboară până la depresiunea Vrancii, continuă sub formă de dealuri pe care cresc renumitele vii ale Odobeştilor şi Panciului, sfârşindu-se într’un câmp fertil din frumoasa luncă a Şiretului. Un snop impresionant de numeroase râuri şi pâraie, adevărate „Putne“, deschizătoare de drumuri, se îndreaptă dela Apus spre Răsărit, vărsânduse in Şiret care udă marginea estică a judeţului dela un capăt la altul. Milcovul, Zabalâ, Năruja, Putna, Şuşiţa, Zăbrăuţul, Caregna, Trotuşul, sunt dintre cele mai însemnate.

. !

Dâtoritâ acestor forme de teren e simplu de înţeles că judeţul Putna •este unul dintre cele mai pitoreşti aşezări naturale. Să facem cu închipuirea câteva excursii : una dela Focşani la Soveja ; alta până lâ Cetatea Stăncuţei; să mergem apoi pe valea Milcovului; In „Ţara Mioreţei şi a Pustiului” ; să străbatem drumurile din câmpie şi apoi să mergem pe valea Trotuşului.

Dacă porneşti din faţa Şcoalei Normale, din marginea nordică a ora şului, înt.âlneşti pe partea dreaptă şoselei naţionale o troiţă monumentală, popas de reculegere în drumul ce duce spre Mărăşeşti. Nu faci decât un sfert de ceas cu maşina şi vezi pâraele dela Făurei, apoi peste podul Putnei intri în câmpia glorioasă, unde în 1917 s’au dat memorabile bătălii înscrise în istoria universală. Monumentul -Victoriei”, mausoleul dela Mărăşeşti şi

Flg. J. — Liceul „Unirea".

pământul încă scormonit de tranşee sunt semne amintitoare ale jertfelor dăruite de generaţia dela 1917, pentru împlinirea unui sfânt ideal. Treci peste linia ferată Focşani-Mărăşeşti şi dacă te îndrepţi către Apus străbaţi frumoasele aşezări pline de vii dela Satu-Nou şi în curând intri în Panciu, înconjurat de podgorii pitoreşti, pline de bogăţii. Oraşul a fost distrus complet în urma groaznicului cutremur din 10 Noembrie 1940, încât astăzi e o adevărată ruină. Acest târg a. luat fiinţă cam pe la 1730, iar numele şi-l trage dela tânărul zarzavagiu bulgar Baicu Penciu, care a deschis prima dugheană aici. Pe la 1790 în jurul dughenei lui Penciu, că ruia Moldovenii i-au zis Panciu, se adunară 12 familii şi apoi mai multe, din care descind locuitorii târgului de astăzi. In jurul Panciului se găsesc schiturile Brazi, de călugări, şi Sf. Ioani de călugăriţe, amândouă mai vechi decât oraşul. Tot în apropiere, este schitul Trotuşanu de lângă Movilita, iar satul Mănăstioara tot din această regiune ne-a dat pe Prea Sfinţia Sa Episcopul Gherontie al Tomisului şi Constanţei, fiu de ţăran din localitate.

Când. ieşi din Panciu înspre apus, se arată impunătoare Măgura Odobeştilor (cota 1001), unde a fost p )stul de comandă al Feld Mareşa^ lului Mackensen din luptele din 1917. Până la Muocel străbaţi satele bo gate ale Străoanelor-de-Jos şi de-Sus) cari ne-au dat pe scriitorul Ion Cio cârlan, care a activat pe tărâmul literar pe timpul cât a fost învăţător în comuna Păuneşti, unde asemenea se găsea mai în fiecare vacanţă de-vară,, şi scriitorul Ion Adam, care tot aici, în Păuneşti, a lucrat o parte din operele sale literare< Pe un masiv păduros, drumul merge în serpentină şi când se lumi nează dincolo de codru, ajungi în Varniţa. Străbaţi apoi Răcoasa, plină de oamerii dela munte, în costumul pitoresc al Vrăncii. întâlneşti dealul „Momâia“, iar pe un drumeag înspre dreapta cu Suiş greu, după câtva timp, ajungi în satul istoric al Mărăştilor, vestit tot în urma luptelor din vara 1917. Şi aici, ca şi la Mărăşeşti, se găseşte un impunător mausoleu, în gropniţele căruia dorm mii şi mii de viteji ai armatelor beligerante, împă caţi prin taina nesfârşită a morţii pentru Patrie. De jur-imprejur munţii şi dealurile rămase de pomină în istoria războaielor, s'au încins parcă într’o horă impunătoare. Dela Mărăşti Ia Soveja treci prin Câmpuri, sat de mare întindere, care în vreme îndelungată s’a desvoltat aici, pe malul stâng al Şuşiţei ; iar în J satul din apropiere, Gura Văiei, s’a născut, a trăit şi doarme de veci Moş ! Ion Roată care ,cu puterile lui multe-puţine^ contribuit, ca deputat al ţărănimei în Divanul ad-hoc, la înfăptuirea actului cel mare al Unirei Prin cipatelor şi la alegerea Domnului cel bun, iubitorul de popor, slăvitul Alexandru-Ioan Cuza. Soveja e localitate pitorească, staţiune climaterică, aşezată Ia marginea codrilor de brazi. Din documente reiese că a ţinut la început de comuDa Câmpuri de care s'a despărţit, poate pe vremea zidirei mânăstirei. ci Mănăstirea Sovejei a fost ridicată de Matei Basarab pe urmele unui schit mai vechi, ca semn de împăcăciune cu neastâmpăratul lui megieş I Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe aceste locuri moldovene au fost aduşi locuitori din Rucăr şi Dragoslavele jud. Muscel, întemeietorii celor două sate ale Sovejei, Dragosloveni şi Rucărenii. Se pare că ulterior, procesul de imigrare din Muscel a continuat şi s'a întins şi mai departe până la Bâlca şi Coţofăneşti. Din neamul acestor oameni dela munte s’a ridicat ma-

rele geograf Simion Mehedinţi. Dincolo de dealurile celor două Răchitaşe, pe valea Vizăuţului, se află comuna Vizantea, staţiune balneară, cu nume de origină străină fiind formată de două sate : Vizantea-Mănăstirească şi cea Răzăşeascâ. întâia e locuită de Ceangăi catolici care au şi o biserică. Sunt aduşi aici—se crede — de întemeietorii mânăstirei cu acelas nume. Mănăstirea Vizantea, poate la început numai un schit de lemn, s'a clădit pe un loc domnesc, dăruit de Petru Şchiopu starostele de Putna, Broştioc. Clădirea mânăstirei refăcută şi renovată la 1859 de egumenul grec Visarion după modelul bisericilor din ţara lui sau din Constantinopol, se menţine încă în stare bună. Zidurile vechi, urmele bisericei sau chiliilor din altă dată, ridicate probabil de Irimia Movilă înscris cel dintâi în pomelnicul mânăstirei, se năruie.

După ce străbaţi satul din vale, Vizantea Răzăşească, intri în comuna ‘Găuri, care’ ţine de Vrancea. Satul e plin de livezi şi case în cel nlai frumos şi mai autentic stil autohton. Dincolo de Găuri, printre pâraie şi locuri cari se năruie din pricina intemperiilor punând în primejdie circulaţia, ajungi Ia Vidra, sat cu nume românesc, dela poalele Mâgureî, pe malul Putnei. în cotro priveşti e tot Ţara Vrăncii. Dela Mârăşeşfi la cetatea Sfâncufei Dacă treci calea ferată din apropierea Monumentului „Victoriei*, te afli pe drumul ce duce la Mărăşeşti. Zările se mai strâmtează, gâtuite între dealurile ce coboară dela Panciu şi malul Şiretului din apropiere. Mai în fund, învăluite într’o poleială de aramă, cuprinse vara de văpaie, stau de strajă — de când e lumea — dealurile dela Ionăşeşti de unde începe platoul

Flg, 2. — Localul vechiului liceu „Unirea44 (azi „Şcoala profesională de fete44).

Moldovei. Din loc în loc apele marelui râu scânteiază în soare ca nişte ochiuri de oglinzi. Şiretul de multe ori a fost ocrotitorul nostru; în atâtea rânduri hoardele tătarilor s’au oprit pe malul stâng, ca în primăvara anului 1711 când nu l-au putut trece, fiind şivoiul mare din pricina ploilor şi to pirea zăpezilor; astfel, ţinutul Putnei — şi in special Focşanii — au scăpat de jaful şi ^pustiirea lor. Mulţi pribegi din Moldova de jos s'au refugiat aici. Plecând mai departe spre Apus, lăsăm în urmă câmpia dela Răzoare, j apoi Pufeştii cu pitorescul conac al familiei Săbăreanu, ca sa ajungem în vechiul târg ctitorie domnească, Domneştii. Aici au fost odinioară curţile acelui vrednic răzeş, ostaş Putnean şi Domn al Moldovei, Eustrate Dabija, socrul lui Duca-Vodă, care bea vinul din oala de lut la ospeţele domneşti. In Domneşti se mai văd urmele bisericei vechi, tot ctitorie domnească. Aici, în ziua de Crăciun 1683, în toiul petrecerii, cetele de cazaci înapoiaţi dela asediul Vienei, sprijinitoare a lui Petriceicu şi al boierilor cari voiau să scoată pe hulpavul Duca-Vodă din domnie, au năvălit la curtea dom nească. Au despodobit pe Dafina Doamna şi pe fiicele sale de toate podoa•«ao&usi-.v

•

j bele şi cu pie|es le-au lăsat. Au robit oameni, pe DucarVodă şi pupiai lo gofctul Miron Coştin cronicarul, au scăpat teafăr ?i nu l-au jecuiţ, fund cunoscut de un ostaş de când învăţase carte in Lehia. Pe Constantin Pos-. telnicu ce-i zicea Ciobanul, asemeni l-au jecuit până la piele, iar Sandu Buhuş hatmanul a scăpat cu jupâneasa şi trei coconi ai iui la Focşani, unde se afla şi Anastasia, Doamna lui Duca-Vodă. Adjudul sau Agiudul cum i se spunea odinioară, e târgul cel mai vechi din Putna. A fost condus multă vreme după vechea rânduială a Moldovei r de un şoltuz şi doisprezece pârgari, un fel de consiliu orăşănesc. Astăzi e un oraş care mai numără destui ovrei. Viaţa românească pulsează mai cu seamă în zilele de târg când uliţele strâmte şi întortochiate sunt înviorate de mulţimea ţăranilor din împrejurimi. Sascutul e un topic cu nume de origine ungurească, însemnând »fântâna Sasului". E renumit astăzi prin fabrica de zahăr care-i dă viaţă şi prestigiu economic. In Sascut au văzut lumina marele om de ştiinţă I. Athanasiu, fost rector al Universităţii din Bucureşti şi fratele acestuia, fostul Episcop de Roman, Teodosie. In Bălcuţa se găsesc mici colonii de Ceangăi. împrejurimile sunt pi toreşti şi locuite de o populaţie mândră, muncitoare, ce păstrează încă pe scară întinsă, mai ales femeile, frumoasele costume naţionale, asemănătoare celor din Bucovina şi din Neamţ. La câţiva kilometri de Sascut, dacă te abaţi din drumul mare al şo selei naţionale, intri in satele : Măndrişca, Valea-Seacă, Cucova, ce se ţin lanţ ca un şirag de mărgele. Dela Scurta, sat de răzeşi, ca Melinte şi alţii, şi până la Faraoane în Bacău sunt ocini şi moşii de ale Buzdugăneştilor, oşteni şi boieri din vre mea lui Şteîan-cel-Mare. Câteva firave mlădiţe de urmaşi trăesc şi astăzi pierdute şi uitate prin aceste locuri; iar la Faraoane îşi doarme somnul de veci cel care a văzut lumina în Focşanii Unirii, fiind o vreme cârmuitorul ţării, Regentul 1. Buzdugan. Legenda spune că pe aici a trăit fecioara Stăncuţa, fată din neamul Buzdugăneştilor, căreia, murindu-i părintele şi fraţii, s'a îmbrăcat ea în stra iul ostăşesc şi-a luptat în rând cu Ştefan-cel-Mare, gonind pe Ungurii ce ne încălcaseră hotarele. A căzut în luptă; şi numai după moarte aflară fârtaţii ei că voinicul spânatec care se avântase în cele dintâi şiraguri, era fecioară. De atunci şi până astăzi, după porunca Domnului, locului aceluia unde a căzut viteaza fată, i se spune „Cetatea Stâncuţei", după numele legendarei eroine.

Pe Valea Milcouului I

Odobeştii este un orăşel pitoresc, aşezat într'un mediu sănătos, cu străzi bine pietruite şi ţinute curat. Clădirile onorează pe locatari, cari ştiu să cultive şi florile din jurul casei. In inima târgului e o mică grădină pu blică, un monument al „Eroilor", biserici cu turle impunătoare, iar de jurîmprejur nesfârşite întinderi cu vii, cari încep din câmpia Focşanilor până sub poalele Mâgurei. Adevărata podgorie care a dat renumele vinui ilor din această regiune nu este în Odobeşti, ci în localitatea numită Şarba, cu

▼inuri neîntrecute (chiar legenda spune că vinul de Odobeşti a fost în ve chime ucenic la cel din Şarba, dela care a învăţat meşteşugul de a înveseli pe oameni în lume). Odobeşti* e unul din târgurile vechi ale Putnei. In 1698 un document vorbeşte despre delimitarea unor proprietăţi dintre Odobeşteni şi Vrânceni. In 1785 pitarul Nicolae Avram cumpără moşie în Odobeşti în bătrânul Chilan dela moşnenii vrânceni. In 1803, făcându-se hotărnicia Odobeştilor, se determină iarăşi partea Vrâncenilor. Trecând dincolo de marginea târgului, începe altă lume : lumea Vrăncii, cu care deseori în trecut localnicii erau în certuri şi pricini pentru diferite încălcări de proprietăţi. In documente se găsesc nume de boieri ca : al Vornicului de Vrancea Zalaru, al spătarului Dabija, al bătrânului Chilău sau al pitarului Nicolae Avram, mai târziu al lui Alevra, sau Faur, cari statornicesc hotărniciile şi fac împăcare între Vrânceni şi cei de aici. TT

v __ O

r.r

n ;T£ti

i- V

îE.l atmr* [fa

i -agii

wmmmr

lHi.1

i* '

Ffg. 3. — Şcoala Nr. 2 de băeţl (Cea mal veche şcoală a {lăutului Putna).

Nu te depărtezi prea mult de Odobeşti şi în dreapta drumului se ză resc nişte dealuri abrupte, retezate parcă cu spada, unde a fost odată Crăciuna, cetatea aşa de mult disputată între Ştefan-cel-Mare şi Domnii Mun teni. Lângă zidurile ei, poate numai metereze de lemn şi pământ, s’a văr sat rnult şi nesocotit sânge românesc. Moldoveanul în cele din urmă a în vins, împingându-şi hotarul până aici, la Milcovul blestemului şi desbinării noastre aproape patru sute de ani, până la binecuvântatul veleat al anului 1859, când „Milcovul a fost secat dintr’o sorbire". Rând pe rând, treci prin satele acum de munte ale: Pituluşei, CapdIj tanului, Valea-Rea, Arva cu case căţărate pitoresc pe înălţimi, iar portul, deşi influenţat de apropiatele aşezări târgoveţe, se menţine în mare măsură la acela al tradiţiei satului dela munte. Ajungem la Miera, cu ctitoria domnească a mănăstirii Cantemireştilor, mănăstirea „Mira", făcută la început din lemn de Constantin Cantemir, apoi din zid de fiul acestuia Antioh, imitând „Cetăţuia“ din Iaşi a Ducăi-Vodă, fără s’o poată ajunge. Mănăstirea e terminată abia la 1735 de, .către egu-

rv\.- ,•

menul grec Mitrofan Calerghi. Aşa cum se înfăţişează aceasta urma a reeutului: cu pictura, stranele şi catapeteazma, e tot ce a putut da. mai bun veacul al XVIII-lea de decădere politică, morală şi artistică a Moldovei. Lângă uşa din dreapta se văd chipurile ctitorilor Cahf'emireşti: Constantin şi Antioh, alături de boierul Moţoc şi soţia lui, Ursa. fîmprejurul bisericii casele mănăstireşti sunt o ruină; zidurile mănăsti rii se nărue mereu. Vremea şi mai ales indiferenţa noastră vor face să dis pară pe încetul şi ultimele mărturii ale unui veac apus de mult şi care a avut specificul lui în evoluţia şi desvoltarea noastră istorică. Păşind dincolo de cuprinsul acestui sfânt lăcaş purtător al miresmelor din trecut, te scobori iarăşi pe drumul bătut de apele Milcovului. Treci prin Vulcăneasa, unde pădurile se mai îndesesc, laşi în urmă Şindrilarii, fără sfârşit, ajungi apoi într’un loc unde malurile Milcovului au înfăţişarea unor temple uriaşe. Din mijlocul acestui pustiu, priveşti în zare casele albe şi tupilate dela Reghiu, aşezări de gospodari cuminţi, omenoşi, dar cumplit de săraci. In pofida sărăciei oamenilor, locurile sunt foarte bogate. Aci, dar mai ales la Andreiaşul-de-Jos, s’au descoperit zăcăminte însemnate de petrol 7 de sulf, straturi aurifere şi chiar urme aşa de rare la noi de platină. La Andreiaşul-de-Sus s'au aflat emanaţii de gaz metan. Toate acestea puse în valoare vor preface atât locurile cât şi viaţa oropsită a oamenilor. „ Ţara Miorilei şi a Pustiului“

La marginea de răsărit a Odobeştilor, se găseşte localitatea Cazacii. Numele acesta aminteşte pe al Cazacilor de peste Nistru, care în fiecare toamnă, veacuri dearândul, cu învoirea Domnilor moldoveni veneau aci să adune în buţi cu cercuri de fier vestitele vinuri de Odobeşti. La sfârşitul veacului al XVIII-lea, pentru nevoile lor sufleteşti, aceşti Cazaci au clădit chiar o biserică ce se vede şi astăzi, dar care prea dată uitării e pe cale să se năruie. Spre dreapta, după puţin timp de drum, ajungi în Ivănceşti, apoi In satul şi mai mic al Câpoteştilor care a dat neamului pe una din cele mai ilustre figuri ale ortodoxiei, pe fericitul mitropolit şi cărturar, Varia a m al Moldovei. Boloteştii e un sat mare, bine gospodărit, unde la hanul „Ţiroiu e dejugătoarea Vrăncii*, loc de popas al oamenilor dela munte care se opresc aici să-şi odihnească vitele şi pe’ndelete să guste vinul din podgorii. Stăruind mereu Ia drum, treci repede prin Găgeşti-Cucuefii de sub MăgurăBarca şi apoi prin Vidra, de unde pe valea Putnei intri în Vrancea. Acesta e unul dintre cele mai vechi ţinuturi, care cu Tigheciul şi Câm pulung Moldovenesc au existat sub formă de sătuleţe înainte de întemeie

rea Principatelor. In zorii închegării celor două ţărişoare, acest ţinut şi cu oamenii lui au scăpat de influenţa ce-o exercitau asupra lor Ungurii aşe zaţi în jurul episcopiei catolice a Milcoviei din apropiere. Vrancea şi-a păstrat autonomia chiar în timpul celor două Principate, din care cauză Domnitorul Dimitrie Cantemir, în opera sa istorică „Descrie rea Moldovei“ o numeşte „Republica Vrăncii", titulatură care nucorespun-

f dea cu numele ce şi-l dăduseră Vrâncenii şi anume de „Obştea Vrăncii*'^ Alipirea acestei moşii la scaunul domnesc s’a făcut mai târziu pe cale U •r —

-V

v-uvk

••-.V. V-

7jk£enh£^-~’~ Z

•; i

•

- V-

--. V : x

‘ «pk-f •*

Ffg. 4 — Vedere generală a două sate de munte (Splneştl, Păuleşti). paşnică prin consimţământul comun al obştenilor şi al Domnului prea puţin puternic la început pentru a putea intra în conflict cu populaţia din ţară.

. Flg, 5 — Tip de sat de vale în Vrancea (Năru(a).

Din punct de vedere al alcătuirii, această populaţie are un .caracter simbolic, căci în unele părţi este formată din locuitorii veniţi din Ardeal,

din Moldova şi Muntenia. Pe acest teritoriu de multă vreme, se realizase In mic o unire a tuturor Românilor. Singura legătură pe care a avuţ-o Vrancea cu Domnitorul Moldovei, cel puţin din vremea lui Ştefan-cel-Mare, era vornicul ei, demnitar domnesc subordonat starostelui de Putna. Vornicul aduna dăjdiile pentru domnie, era organul administrativ şi paznicul militar al Vrăncei, sub ascultarea sa i se dau pa'nţirii şi toţi locui■ torii vrânceni. Panţirii erau agenţi de execuţie a'i vornicului. Atribuţiunile vornicului de Vrancea, sunt precis indicate în documente ; şi este de remarcat că pe lângă atribuţiunile arătate mai sus, ar fi avut şi unele judecătoreşti. Punctul asupra căruia se insistă într’un document, citat mai jos, este acela al supravegherii Vrancei. „Ori, pentru ce oamenii străini va găsi vornicul acolo, să aibă a cer ceta pre cu amănunt, ce fel de oameni sunt şi cu ce trebuinţă umblă şi care nu va avea nici o îndreptare la mână, încredinţat cum că nu sunt oameni buni, pe unii ca aceia îndat şi făr de nici o sminteală să-i trimită la Dumnealui Hatmanul cu toate cele ce se vor găsi asupra lor trimeţându-i şi. toată pricioa lor scrisă cum şi. pentru alte pricini mai mari, ce se vor tâmpla acolo să aibă numai vornicul a înştiinţa şi Dumnealui Hatmanul, ca să arate domniei mele" (hrisov dela 1783: A. V. Sava, Documente P ut n e n e I). Vornicul de Vrancea este numit de însuşi Domnul Moldovei, după n alegerea Hatmanului. El este subordonat Hatmanului şi, cum am spus mai sus, şi starostelui din ţinutul Putnei, aceasta după porunca domnească. Vrancea din cele mai vechi timpuri, cum dovedesc documentele, era situată în „locuri tari" şi cu locuitori de mare bărbăţie. Legenda spune că Ştefan-cel-Mare, fiind bătut de Turci, aici şi-a găsit rezervele de ostaşi cu care a format o nouă armată, de astădată învingă toare. Ca răsplată pentru vitejia acestor locuitori, marele Domnitor le-a dăruit munţii pe care-i stăpânesc în devălmăşie şi astăzi au dreptul a scoate sare din ocnele Vrăncei pentru trebuinţele lor. Regele Carol I, atras de această legendă şi aflând despre frumuseţea acestui ţinut, chiar în primii ani ai Domniei Sale, adică în 1867, venind pe vechea frontieră, a scoborît peste munţii Vrăncii, la Nereju, unde a fost

I I

primit cu mare alaiu de mulţi călăreţi în fruntea cărora se găsea o fecioară, fata răzăşului Macovei. Văzând frumuseţea acestor ţinuturi, încâlzindu-şi sufletul la amintirea marelor tradiţii şi ca să-şi lege numele mai strâns de acest vechi pământ românesc, şi-a însuşit titlul de „Conte de Vrancea* (v. N. Iorga, Vrancea şi Vrâncenii, pag. 5/ La începutul lui Mai 1871, înapoindu-se dela Iaşi, în gara Mărăşeşti Domnitorul Carol a fost întâmpinat de o numeroasă ceată de vrânceni, în numele cărora a vorbit micul şcolar Băsnuţă Ioan, dela şcoala din Vidra, astăzi bătrân preot la Colacu. Domnitorul a fost aşa de viu impresionat de manifestarea strănepoţilor Vrăncioaiei şi de cuvintele inimoase ale şcolarului,

Încât a cerut ca micul plăeş să fie aşezat între Domn şi Doamnă, în ca reta domnească, mergând împreună până la Focşani, la colonelul Panaite

Flg. 6. — Valea Putnel (în fund, pe una din terasele tinere, satul Negrlleştl).

Tufelcică, fost prefect şi sub Cuza-Vodă, unde la prânzul festiv ce s'a dat Domnitorului a ospătat şi vlăstarul vrăncenesc. Domnitorul şi mai ales

Flg. 7. — Cascada Pătaţii

Doamaa, au voit să-l. ia la Bucureşti. S’au lovit însă de îndârjita împotri vire a mamei lui B^nuţă, care era văduvă şi nu mai avea alţi copii. 33

-V '

Vrancea c-ste un ţinut plin de poezie, unde inspiraţia populară a dat frumoase plăsmuiri ale geniului românesc, în frunte cu acea perla a litera turii noastre, .Mioriţa“ ciobanilor din aceste „locuri lan", cum le spun cronicele, ai căror locuitori mai doinesc din caval şi mai suna din buciume, ca în vremurile voievozilor. Această frântură de ţară are un caracter particular prin isteţimea oamenilor, frumuseţea locurilor, mulţimea legendelor, a poeziei populare şi prin izolarea în care cei de aci au trebuit să trăiască dela începutul veacurilor. Ascunsă între munţi, dincolo de Răiuţ şi Măgura Odobeştilor, Vrancea şi-a dus zilele în aceeaşi atmosferă de tradiţionalism străvechi, amintiri şi obiceiuri cari o fac şi mai interesantă, în mijlocul celeilalte lumi grăbită sa împrumute cele din urmă forme de viaţă nouă. Din multe puncte de vedere, Vrancea cu oamenii săi a rămas în unele locuri aceeaşi ca acum câteva sute de ani. Tocmai această particularitate a stârnit în ultima vreme interesul oamerilor de ştiinţă s’o studieze din nenumărate puncte de vedere. Cel dintâi care s’a ocupat de această „republică" a fost Domnul şi învăţatul Dimitrie Cantemir, care vorbeşte despre ea în „Descriptio Moldaviae". Au mai scris despre Vrancea apoi lonescu dela Brad, Melhisedec, fostul Episcop al Ro manului, Hajdeu, N. Iorga, Gh. Gh. Longinescu. Al. Vlăhuţa, d-nii Simion Mehedinţi, D. Guşti, Prof. C. C. Giurescu, geologul Şt. Mateescu, H. TI. Stahl, C. D. Constantinescu-Mirceşti, preotul N. Ionaşcu, profesorii I. N. lonaşcu, Al. şi Virgiliu P. Arbore, magistrat George Tatulescu, etc. Scriitorii Mihail Sadoveanu şi Ioan C i o c â r 1 a n în ulti mul timp sau documentat aici pentru scrierea unor romane din viaţa Vrăncii. Decedatul putnean şi scriitor de talent Ioan Ciocârlan a şi dat măcar unul la iveală („Tainele Munţilor").

I i 1

Cei care au făcut însă temeinice studii despre acest colţ de ţară sunt : magistratul Aurel Sava, (problema juridică şi documentară a Vrăncii); prof. N. AL Rădulescu (geografia fizică şi antropogeografia regiunei) şi prof. Ion Djiaconu (folklorul şi etnografia), dând la iveală peste o sută de minunate \

î I?

. !

şi neîntrecute variante ale „Mioriţei1*. ■ Cu drept cuvânt se poate spune că Vrancea coincide cu „spaţiul mio

ritic", aşa de desbătut în ultima vreme în discuţiile filosofice şi folklorice i dela noi.

In ultimul timp, prof. Const. Brăiloiu, ajutat de d-1 prof. Ion Diaconu au colindat prin câteva sate din Vrancea, adunând nenumărate perle de folklor muzical cu care a îmbogăţit tezaurul colecţiilor de acest fel, aflătoare în „Arhiva de folklor a Societăţii Compozitorilor Români". D-sa a înregis trat mai ales neîntrecute bucăţi de fluer, care dovedesc o technică şi un simţ artistic nebănuite în această lume de ciobani uitaţi şi pierduţi în hăul munţilor. Acum câtva timp şi ani dearândul, în mijlocul Vrâncenilor a trăit un oaspete rar, un pastor al bisericii anglicane, pasionat de stiudiul formelor religioase primitive ale populaţiei Vrancei, despre care ajunsese vestea în tara lui. Acesta, cu ajutorul d-lui prof. universitar V. Gh. Ispir, a făcut de asemenea studii interesante din punctul sau de vedere. 34

In adevăr, se practică aici ritualuri cu totul caracteristice, în ca*'i se amestecă uzanţele ortodoxe-creştine cu cele mai vechi forme de pâgânism păstrate din vremea lui Zamolxe zeul Dacilor şi mai noi.

Ftg. 8. — Pâstoritul îa Vraacca (Muntele Ciuta — satul Tulnic!).

Dela războiul de întregire încoace, echipele pentru studii sociologice conduse de prof. D. Guşti, la Nereju, apoi echipele studenţeşti ale „Fun-

Ffg. 9. — „La coaii",.. (Tulalcl).

«daliilor Culturale Regale", la Nereju şi Bârseşti au venit de asemenea pen tru variate cercetări ştiinţifice.

Alţi anchetatori sau adunat prin aceste locuri cu dorinţa fierbinte ca în studiile făcute să se documenteze dela isvoarele curate ale unei vechi ţi specifice civilizaţii şi culturi populare. Oamenii aceştia dela munte, trăind izolaţi, până în vremurile mai noui, nu ştiau şi nu întrebuinţau pentru toate nevoile vieţii alte unelte decât acelea înfăptuite de gândul, inspiraţia şi ge niul lor creator. Ca o plidă de intuiţie a acestor ţărani isteţi, chiar în do meniul arid al ştiinţei, este utilizarea vaccinului, pe care ciobanii din Vrancea îl cunosc şi-l practică de când lumea, pentru vindecarea oilor bolnave de vărsat.

Intre munţii Macradeu-Condratu-Gurgiu-Furul spre Apus şi muncelele Mărăştilor, dela Ireşti şi Măgura Odobeştilor, se întindea până în vremu rile noui, străvechiul şi nepătrunsul codru Vrâncean ce făcea bogăţia şi fru museţea acestor locuri. Acum aproape tot acest ţinut s'a prefăcut într'o jalnică pustie, peste care bate viforul celei mai negre şi cumplite sărăcii. Securea străinului a doborît brazii, molizii şi alte esenţe. Rare locuri ca în Vrancea se găsea lemnul de tisă din care se fabricau pianele cu minunate rezonanţe. Totul a fost nimicit însă fără cruţare, dispreţuindu-se cele mai elementare reguli de regim silvic. Nicăeri ca aici nu s’a practicat sistemul tăerilor rase. Nici un control din partea nimănui. Un adevărat furt ajutat de complicitatea in teresată a conducătorilor şi a cozilor de topor ; iar jos, în lumea cea mare a moşnenilor Vrancei, o totală lipsă de cunoaştere a intereselor locale. La începutul exploatărilor obştea dispunea de o suprafaţă păduroasă de 65.000 ha., din care sau exploatat 50.000 ha., rămânând netăiate abia 15.000 ha. Astfel că lemnul, la îndemâna tuturor altădată, a devenit un ar ticol de lux. Oameni cari trăiau din produsul pădurilor au ajuns la sapă de lemn. Terenurile pustiite se nărue, revărsându-se mai ales primăvara şi în vremea ploilor îh avalanşe uriaşe. In urma lor apar stâncile sterpe, spre care Vrâncenii privesc cu desnădejde şi obidă în suflet. D-l M. G, Georgescu, Inspector General silvic, care s'a ocupat de

„Problema silvică a Vrancei" rezumă aceasta în cuvintele; „Jos pustiu şi jale, zus ruini şi devastări". Vrancea se nărue, dispare. Aceasta este înfă ţişarea unuia dintre cele mai vechi şi frumoase ţinuturi româneşti cu nume şi trecut de legendă. Societăţile străine de exploatare au început să lucreze mai ales din anul 1905. Până în anul 1928 rămăsese neatinsă partea mijlocie a Vrancei, din bazinul Nărujei, dar şi aici au fost nimicite peste 4000 ha. In această parte a continuat exploafarea până acum doi ani. La început Vrâncenii au fost înşelaţi mai rău decât cine ştie ce co lonii africane, căci sunt cazuri de contracte când obşteanul şi-a vândut dreptul în schimbul sumei ridicole, ca să nu zic criminale, de 80 bani hec tarul şi aceasta cu binevoitorul concurs al avocaţilor misiţi, diverşi alţi in termediari şi politician!’ influenţi, de tot felul de membri în consiliile de administraţie ale societăţilor de exploatare. In faţa primejdiei care ameninţă pământul Vrancei, după alarma data

36 i

în Parlament de d-1 Prof. Simion Mehedinţi, de avocatul P. B. Chiriţă şi alţii In presă. Corpul silvic format din fruntaşii silvicultori, printre cari : Inginer D. S. Drâmbă, D. Grozăvescu, Marin Drăcea, Marin Georgeseu, Cicero Gorciu, fostul secretar general dela Domenii, etc., au început o adevărată ofensivă cu deviza : Să împădurim. Şi până în anul 1938 s'au rea lizat lucrări technice în valoare de lei 1.500.000 care continuă mereu. In vara trecută d-nii profesori universitari Dimitrie S. Drâmbă şi Marin Drăcea, cu studenţii din ultimii ani dela Politechnica Silvică din Bucureşti, au făcut o excursie în Vrancea cu dorinţa fierbinte de a studia posibilităţile de re facerea regiunei pustiită vandalic de mâna vrăjmaşă a străinilor. Pentru o lucrare efectivă Insă şi cu rezultate mântuitoare, trebuesc neapărat sume considerabile şi aceasta cât mai e vreme şi până când a-

F/g, JO. — Casă „bătrânească" din satul Paltin.

genţii atmosferici nu vor preface intr’o ruină desăvârşită ceeace a fost Vrancea de odinioară... In acest ţinut proprietatea colectivă are un caracter specific şi dăinueşte din cele mai vechi timpuri. La început această proprietate a fost o singură moşie a Vrăncii, unde dreptul de folosinţă la păşunat şi lemne de foc sau de construcţie se exercita de băştinaşi fără nici o restricţie. Odată cu înmulţirea populaţiei şi formarea satelor, Vrâncenii—şi mai ales după procesul scoaterei din boieresc dela 1817 — moşia Vrăncii s’a împărţit pe satele existente, luându-se drept criteriu după atribuire sumele de bani cu care satele au contribuit la susţinerea procesului la Divanul Moldovei, cu vistiernicul Iordache Roset Rosnovanul. Cu prilejul acestui proces desbătut aproape 5 ani, s'a reconstituit pe baze de documente aduse la proces de părţile împricinate situaţia istorică a aşezărilor vrănceneşti cari dăinuesc din timpuri imemorabile şi că moşia Vrăncii na fost vreodată domnească sau boierească.

IoăuQtru acestui perimetru sunt aşezate un număr de 24 sate care formează tot atâtea obştii de moşneni, având fiecare un trup de munte stăpânit în devălmăşie din vechea moşie a Vrăncii. Satele cari au drept în munţi sunt: Voloşcani, Vidra, Tichiriş, Părosu, Colacu, Valea-Sării, Bârseşti, Topeşti, Negrileşti, Poduri, Prisaca, Poiana, Tulnici, Coza, Pâuleşti, Hăulişca, Văsui, Spineşti, Herăstrău, Nistoreşti, Năruja, Paltin, Nereju. Sate cari nu au drept în munţi sunt : Bodeşti, Spulber, Prahuda, Vâlcani, Ghebari, Ruget, Burca şi Văcăria. Bodeşti şi Rugetu au pierdut munţii prin înstrăinare. Spulbera n'a contribuit la cheltuiala procesului din 1817 şi nu i s’a atribuit drepturi, iar satele Prahuda, Vâlcani, Ghebari, Burca şi Văcăria sunt constituite din locuitori veniţi din afara cuprinsului Vrăncii ; deci, nefiind băştinaşi n’au fost împărtăşiţi din bunurile Vrăncii potrivit obiceiului localnic. Parte din locuitorii acestor sate care îşi trag obârşia din Satele Vrăncii îşi păstrează drepturile în obştea de origină la fel cu localnicii. Stăpânirea proprietăţilor devălmaşe se exercită de fiecare obşte după obiceiul locului, cari au fost legiferate prin art. 40 al Codului Silvic şi cari se rezumă în câteva formule consacrate prin vechi documente cât şi prin tradiţia nescrisă care a făcut în toate timpurile legea Vrăncii, astfel î a) Vrănceanul se naşte şi moare cu dreptul său; b) Obştea este proprietara asupra fondului, iar obşteanul are un drept de uz personal atât la folosinţă in natură, cât şi la beneficiile rezultate din punerea in valoare a lemnelor obştiei; c) Au drept la folosinţă în obşte locuitori majori bărbaţi şi femei năs cute din părinţi Vrânceni, cari domiciliază efectiv în satul de reşedinţa obştei şi contribue la cheltuelile şi susţinerea acesteia ; d) Dreptul tuturor este egal şi intră in funcţiune la majorat, încetând la deces; e) Obştenii plecaţi din obşte pierd dreptul de folosinţă şi-l recapătă dacă se întorc în sat chiar după mai mulţi ani (casaţia S. II 1914; procesul Prahuda) ; f) Din principiul că singură obştea este proprietară, urmează ca orice locuitor care părăseşte de bunăvoie satul de reşedinţă al obştei, pentru a locui în altă parte, pierde avantajele pe care mai înainte le trăgea din pro :•

■

prietatea obştei: iar în ce priveşte folosinţa, că nu este decât rezultatul legăturilor sale pe care le-a rupt prin plecarea sa şi nu poate pretinde să i se păstreze vre-UD drept de proprietate, pe care nu l-a avut nici în mo mentul şederii în sânul obştei; g) In orice mod ar dobândi un obştean dreptul de folosinţă, obşteanul este dator să contribue la toate sarcinele şi obligaţiile obştei, fără de care i se poale interzice dreptul de folosinţă şi repartizare la veniturile obştei. Din punct de vedere economic folosirea bunurilor se exercită în acelaş mod arhaic de stăpânire şi exploatare ca şi în timpurile vechi. Păşunatul se face în poenile pădurii şi golurile din munte cu vite adunate în stâni de oi şi cirezi de vaci, iar din pădure fiecare obştean taie după nevoie şi putinţa mijloacelor de exploatare şi transport,

In câteva obştii — ca ale satelor : Herăstrău, Paltin şi Spineşti — s'au limitat posibilităţile de luarea lemnelor din pădure, atribuindu-se im număr de arbori celor cari au boi şi ferăstrae, cei ce nu au astfel de mijloace nu folosesc pădurea sub nici o formă. In celelalte obştii fiecare obştean taie din pădure cât poate şi de unde vrea, fără nici o restricţie, iar obştea Nerejului nici n'a început a se con stitui, conform Codului Silvic din 1910. O singură obşte a satului Văsui s'a organizat atât din punct de Ve dere juridic cât şi economic după toate principiile legale, adoptând sistemul cooperatist, cu respectarea drepturilor fiecărui obştean înscris în tabelele de drepturi ale obştei şi cu menţinerea strictă a obiceiului local consfinţit de tradiţie.

Flg. , I. — ,,H'ferăstău“ de pe Valea Zăbalei (satul Herăstrău).

In afară de aceste categorii de obştii mai sunt unele care nu folosesc munţii decât pentru păşunatul oilor. Prin tăeri pentru gospodăriile lor nu folosesc pădurea fiind prea departe. Astfel sunt satele Vidra, Voloşcani, Părosu, Găuri, Colacu, Negrileşti, Poduri şi Prisaca.

Pe drumuri de câmpie După ce te strecori pe uliţa plină de praf a „Galaţilor4, înainte dea ieşi din Focşani, se vede în partea dreaptă o poartă monumentală de piatră a cimitirului făcut de Germani în timpul războiului şi unde şi-au îngropat pe Eroii lor căzuţi pe locurile noastre în ofensiva din August 1919. E un ci mitir vrednic de văzut. In majoritate morţii sunt din neamul acestora. Intr'o parte mai izolată dorm câteva zeci de soldaţi Români şi Ruşi. De aici mergând spre Răsărit străbaţi o şosea, în dreaptă şi în stânga căreia, se întinde o câmpie arsă de soare. In toată partea de Sud-Est a ju deţului în mulţi ani aceiaşi pacoste sa ţinut lanţ. Trecem peste podul Zamfirei de pe Putna care a devenit domoală,

r 1 adâncă şi tulbure. Nu seamănă cu pârâiaşul şerpuitor şi sglobiu, pe eare-1 întâlnim în Vrancea. Mai departe ne strecurăm pe lângă Sasu şi în mai puţin de un ceas cu maşina eşti în Suraia, sat vechiu de răzeşi. Numele şi-l trage, cum spune tradiţia, dela „Sura“ lui Şefan-cel-Mare, pe care a venit călare aici, cu pri lejul cine ştie a căror lupte şi când a împărţit ocine şi răzăşii celor zece bătrâni, întemeietorii satului, al căror nume Ocneş, Pătraşcu, Grozav şi alţii sunt pomenite şi astăzi. Suraia e un sat cu totul caracteristic. Are un drum principal care trece prin mijlocul său, legătura cu cele lalte comuni, iar din artera principală pornesc nişte coturi în formă de semicerc la capătul cărora nu mai ajungi. Tot satul e un adevărat labirint, întocmit astfel să înşele pe năvăli torii Turci sau Tătari din veacurile trecute. Altă parte caracteristică, a satului acestuia, o constitue faptul că pe lângă fiecare casă se află câte o perdea de pădure. Vara e o adevărată fru museţe să treci pe aici, unde şi gospodăriile sunt curate spilcă. Pe vremuri când Marea nu era aşa de cunoscută de „sezonişti", multă lume in timpul verii îşi petrecea vilegiatura aici în mijlocul acestor crânguri, făcea plajă şi se scălda în apele Şiretului din apropiere, cu un cohalm de sălcii şi răchită, plin de păsări cântătoare şi unde întâlneşti nenumărate colţuri tainice, atrăgătoare. Lumea bună de astăzi vizitează rar aceste locuri şi puţini sunt acei care mai admiră plutele singuratece ce scoboară pe Şiret din munţii Neam ţului spre schelele dela Galaţi. Echipele ştiinţifice care studiază viaţa satului, ar găsi, credem aici, pentru cercetările lor, lucruri foarte interesante. Suraia credem că reprezintă o fizionomie foarte rară, în ceea ce priveşte satul românesc dela câmp. De costumul tradiţional nu mai poate fi vorbă aici. A fost unul cu totul deosebit, care se mai vedea la bătrâni, până în preajma războiului de întregire. Acum toţi sunt îmbrăcaţi ca la târg. Hora a fost înlocuită cu „seratele" şi „balurile" date bineînţeles la salon; iar jocul e acel pe care l-au adus vremurile. învăţătorii harnici dela cele două şcoli şi mai ales vrednicul şi cu mintele preot, ai putea clădi mult pentru reluarea firului întrerupt al tra

diţiei. Corul religios ce-1 fac învăţătorii, deavalmacu fetele şi flăcăii satului, e un început bun. Dela Suraia, unul din cele mai mari sate din Putna, mergând spre Miază-zi, treci prin Vadul-Roşca. De aici mai sunt câţiva kilometri până la Câlieni, un sat unde sa încuibat seceta de multă vreme. Oamenii au ajuns nişte umbre. Când nu-i secetă, Şiretul şi Putna vecine la câţiva paşi, îşi revarsă asupra lor prisosul de ape, izolându-i complect de restul lumii. Pe şoseaua naţională din apropiere s’a creeat un sat nou format mai ales din tineret care are şi o şcoală. Bătrânii mai tradiţionalişti au rămas tot în Călienii-Vechi. In apropiere de această comună Şiretul pe dreapta se contopeşte cu apele Putnei, iar pe cealaltă cu ale Bârladului. Mergând mai departe treci Putna pe un pod de vase. Câmpul pare

—

l, ■

aici mai rodnic şi deodată intri în altă comună de răzeşi, Năneştii, cu case înalte destul de frumoase, locuitorii sunt oameni de ispravă, nedesminţându-şi astfel obârşia. Din mijlocul lor s’au ridicat mulţi intelectuali cari le cinstesc numele. Plecând mai departe, străbaţi un drum riiu, treci peste apa Râmnicului-Sărat, care asemenea se varsă in Şiret şi apoi strecurându-te pe lângă Costieni, ajungi în târgul Nămoloasa, apoi în satul cu nume similar unde din cauza aceleiaşi secete permanente, greutatea de viaţă a oamenilor se resimte în chip vădit. Pe lângă secetă, războiul trecut a lăsat şi el urme adânci. La Nămoloasa ca şi la Mărăşti se fixase în 1917, punctele unde trebuia să se producă ofensiva noastră. Şiretul ajunge aici un râu impunător dar cu maluri sterpe, lipsindu-i

Flg. 12. — Gospodină ,,dlla munţi" călare, cu „desagii atârnaţi" de şaua calului (satul Coca).

cohalmul dela Suraia. Oamenii aşezaţi în bărci străbat mereu apele adânci cu uneltele de prins peşte şi în special neîntrecuta mreană de Şiret, aşa de mult căutată de cei care*i ştiu gustul. E un peşte ce trebuie preparat în cel mult câteva ceasuri, după care se alterează. Localnicii se feresc cu desăvârşire să consume icrele de mreană, care se strică şi mai repede, de venind astfel o otravă vătămătoare. Aici, la Nămoloasa, e hotarul între cele trei judeţe: Putna, R.-Sărat şi Tecuci, iar în apropiere e staţia C. F. R. Hanu-Conache din drumul Ga laţilor. Toate legăturile economice ale acestor localităţi sunt mai mult cu Galaţii şi Brăila, iar la Focşani, capitala judeţului, căreia aparţin locuitorii din partea locului, nu vin decât la procese sau cu treburi administrative. Dela Nămoloasa, înapoindu-te la Fccşani, pe şoseaua naţională, treci iarăşi prin Năneşti, străbaţi satul de stepă, uscată şi lipsită de vegetaţie, Vulturul. In treacăt vezi Bofărlăul cu mai multă verdeaţă, iar cale de 12 lan. ■

If ! H

I 1

nu mai vezi aşezări de sate. • In iuţeala ..maşinei păşeşti peste podul Râmnei, la marginea satului Răstoaca, Milcovul ostenit de atâta drum îşi închee veleatul, dându-şl obştescul sfârşit în braţele Putnei, care şi ea se va pierde în curând în ţipele primitoare ale Şiretului... In drum întâlneşti Pădurea Dumbrăvifa, cu un canton vânătoresc, unde este o crescătorie de fazani a Societăţii de Vânătoare „Şoimul Putnei din Focşani. Această societate are o existenţă de aproape 50 ani şi a depus mult interes şi muncă pentru amenajarea de terenuri şi pentru protecţia vânatului, destul de abundent şi variat în judeţul nostru. Răstoaca e un sat cu plăcute aşezări omeneşti. Starea prosperă a lo cuitorilor o face în fiecare primăvară, mai ales când sunt ploi, abundenţa recoltei de ciuperci, multe aici ca nicăeri. Timp de două luni gospodarii, femeile şi copiii nu mai prididesc cu adunatul din fâneaţă şi de pe islazuri, mana care le aduce fără nici o muncă atâta prisos de belşug. In fiecare seară, zeci de autocamioane încărcate pornesc în grabă spre Bucureşti cu toată agonisita ce au cumpărat-o de aici dela aceşti oameni, care ştiu să-şi ceară preţul. Răstocenii sunt vestiţi şi pentru fâneţele lor, cu care alimen tează în timpul iernii piaţa fânăriei din Focşani. înainte de a pune piciorul în Focşani, întâlneşti cele două sate Mândreştii-Munteni şi Mândreştii-Moldova, despărţite odinioară de linia de hotar dintre cele două ţări surori. In Mândreştii-Moldova, prin revărsarea canalului Mihail Sturza s*a format o băltoagă plină de miazme vătămătoare şi ţânţari producători de friguri-palustre, care nimicea odinioară populaţia de aici. Lacul a fost asa nat în 1939. Pe un drumeag merg la Jorăşti şi ne îndreptăm spre Miază-noapte. Trec dincolo de centura fostei regiuni întărită de forturi Focşani-NămoloasaGalaţi, pe care Ruşii, ca o sinistră ironie a soartei, le-au aruncat în aer în timpul marelui răsboiu, nimicind astfel ultimele metereze de împotrivire contra unui eventual atac dela Răsărit. Aceste forturi făceau pe vremuri, mândria Regelui Carol I, care înţelese să-şi apere ţara cu cele mai perfec ţionate mijloace technice pe care le descoperise până atunci ştiinţa răs-

boiului. Dela Vânători, prin Petreşti apoi pc drumul forturilor ajungi pe şoşeaua ce duce la Mărăşeşti şi pe^te puţin atingi Precistanul şi Făurei. Pe valea Iroluşului La Apus de târgul Adjud, drumul duce spre Slănicul Moldovei. Mergi câtva timp printr'o regiune de şes întinsă, mărginită doar, spre Miază-zi de malurile TrotuşuluL Cu cât te depărtezi spre Apus cu atât înfăţişarea de câmpie se şterge, pământul se mai înalţă şi plantaţiile de pomi cresc. Pe o parte şi pe alta a drumului se găsesc plopi uriaşi cari umbresc şi împo dobesc drumul. Oamenii au ştiut să respecte plantaţiile făcute. Unii dintre arbori au îmbătrânit şi sunt plini de scorburi, din care pricină când sunt furtuni mai mari se prăbuşesc. Alţii ameninţă sălaşurile singuratice ridicate de oameni la margine de drum. Dela Urecheşti/felul pământului se schimbă. încep dealurile cu nă-

42 >

zuinţa să strângă in chingi apele Trotuşului cari la începuturile lumii tot ele au spintecat pământul, croindu-şi drum spre valea Şiretului. In apropierea şoselei de căruţe, este cealaltă arteră de comunicaţie care duce spre Ardeal, drumul de fier al căilor ferate române, iar în apropierea lor apele Trotuşului, scurgându-se grăbite spre câmpie. Intre Cornăţel şi Coţofăneşti e un drum mărginit de pomi fructiferi, mai mult cireşi, o podoabă plină de farmec in timpul primăverii, când în floresc. Sutele de pomi ce s’au sădit şi îngrijit e munca de o viaţă întreagă a cantonierului Vişan, „Cantoneanul" cum îl pomenesc şi astăzi localnicii, preţuind munca acestui slujitor smerit al statului, care a lăsat urme neşterse din timpul activităţii sale. Mai departe întâlneşti satele Coţofăneşti, Bălca şi Borşani, aşezate la

Flg. 13. — „Hotă" în satul Nerefu.

poalele dealurilor, unele încă pline de păduri dese de fag şi stejar. Mulţi dintre locuitori, mai ales cei din Bâlca, dacă nu chiar numai aceştia, sunt urmaşii ţăranilor emigraţi aici ca la Soveia şi Caşin, dela Rucăr şiDragoslavele (Muscel). Acum vreo trei sute de ani şi în vremea domniei lui Matei Basarab, s’a produs acest fenomen de imigrare. Locuitorii de as tăzi, ca şi înaintaşii lor vorbesc acelaş grai muntenesc. Au obiceiuri puţin deosebite de ale localnicilor, înfăţişarea falnică, chipeşă şi isteţimea ţăra nilor din Muscel, fn timpul răsboiului se clădiseră aici multe spitale pentru răniţi. De aici înainte pământul Putnei, al acestui „Ţinut al Jertfei4*, s a sfârşit: începe Bacăul şi nu prea departe, dacă continui drumul, întâlneşti Borzeştii lui Ştefan-cel-Mare, unde acum peste patru sute de ani Voevodul a durat biserică impunătoare şi unde marele Domn s a desfătat în anii copilăriei, oglindindu-şi frumuseţea ochilor săi albaştri în undele Trotuşului din apropiere. ••*11

r, ■

Focşanii ;

I ! !

t ii

■ i

Oraşul Focşani c capitala judeţului. începuturile sale se confundă cu fixarea noului hotar dintre Moldova şi Muntenia. A luat naştere în urma evenimentelor istorice cari s'au perpetuat până la 10 Martie 1482, moment când începe existenţa acestui oraş. Născut dintr'o necesitate politică şi convenţională, Focşanii au suferit mult din lipsa elementelor esenţiale de viaţă, cum se întâmplă cu toate creaţiile artificiale. îndeobşte satele şi târgurile se desvoltă în jurul sau pe malul apelor, ceeace i-a lipsit oraşului nostru urzit — cum am spus — din necesitate istorică. Lipsit de apă îndestulătoare, a suferit mult din pricina pojarelor cari s’au ţinut lanţ, fie din simple întâmplări sau când hoardele tătăreşti îi dădeau foc şi numai era posibilitate de stingere. Dacă mai adaogăm nenumăratele cutremure, molimile, năvălirile barbare, ocupaţiile stră ine prea dese cari l-au nimicit în nenumărate rânduri, ne dăm seama de soarta vitregă ce-a avut acest oraş, aşezat „în calea tuturor răutăţilor" cum spune bătrânul cronicar al Moldovei, fost staroste de Putna, Miron Costin. S'a susţinut că oraşul actual ar fi o continuare a vechiului oraş ro man Tiassum. Avem motive serioase să credem câ el a luat naştere pe vremea lui Ştefan-cel-Mare şi sa desvoltat din satele Stăeştii şi Brătuleştii, iar numele îl poartă dela strămoşul Focşa, pe moşia căruia s a desvoltat târgul. Deşi mai nou, Focşanii—mai bine zis : cei doi Focşani, căci erau doi, uqul în Moldova, capitala ţinutului Putnei şi altul Focşanii-Munteni, capi tala judeţului Slam-Râmnic—s'au desvoltat mai repede ca celelalte oraşe, aceasta datorită situaţiei geografice şi politice, pe loc de graniţă şi vamă, diptre cele două ţări surori, unde în veacurile trecute să făcea schimb de mărfuri pe o scară întinsă. Toptangii, mai ales cei din Focşanii-Moldoveni, erau vestiţi în toată ţara. ^ Frumoase nume de negustori români şi creştini ne răsună incă în auz ca: Hagi Pavel, Hagi Dumitru, Hagi Şerban, Mandrea, Gheorghe Longinescu, Hagi Neculai Crângu, C. Aslan şi alţii, din mijlocul cărora s'au ri dicat numeroase personalităţi sociale şi culturale ca: George Apostoleanu, mare jurist şi profesor universitar, Ştefan,/George, Nicolae Longinescu, vesti|i profesori universitari şi oameni de ştiinţă; Mandrea, fostul Prim-Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie; filosoful G. Aslan şi alţii. Tot din Focşani s’au ridicat: Duiliu Zamfirescu, arhitectul I. Mincu, Ollanescu-Ascanio, G. Aslan, inginerul Anghel Saligny; apoi profesorul universitar D. Voinov, şi alţii. Despre un târg cu numele de Focşani se vorbeşte abia în 1572 cu prilejul unor nenorocite hărţueli şi lupte dintre fraţi pentru dobândirea tronului Moldovei, ridicat la atâta strălucire de Ştefan-cel-Mare ctitorul

eraşului. *

; I

„.De câţiva ani trecuse domnia lui Vasile Lupu, care pusese Focşaniul

r, : 44

în rândul târgurilor moldovene, fusese atunci mari bejenii pe biata ţară. In afară de luptele dintre Matei Basarab şi Vasile Lupu, Moldova fu sese călcată de puhoiul de Tătari din Bugeacul Basarabiei, prefăcând ţara în foc şi pârjol. Pe iarnă cumplită robise şi dusese cu ei mulţimea de fe mei şi copii, care nu putuse a se refugia în desişul codrilor sau munţilor. Era o noapte ca acelea; pe drumurile noroioase ale târgului Focşani se coborîse negură rece şi deasă.

Fig. 14. — Mausoleul dela Mărăşeştl.

Nicăeri nu se vedea scânteie de lumină. Drumeţii din Constantinopol, Turci sau Armeni, încărcaţi cu mărfuri se odihneau pe Ia hanuri. Era linişte de mormânt. Din când în când străjile dela hotar strigau prelung după obi ceiul de atunci: Te văd, te văd !

Fig. 15. — Mausoleul dela Soveja.

De pe celălalt mal al pârâului, în acelaş grai răspundea ca un ecou în depărtat straja din Ţara Românească. In răscrucea nopţii, un schivnic dela mănăstirea Sf. loan lovea cadenţat în toaca de lemn pentru rugăciunea de noapte. Egumenii greci nu închiseseră ochii încă pentru odihnă, înţelegând ca între zidurile mânăstirei la un pocal de vin odobeştean şi alte desfătări ale lumii acesteia, viaţa are farmec destul. Intr’o locuinţă oarecare înconjurată de ziduri, un om cu tâmplele în fierbântate de gânduri şi sufletul sbuciumat de muncă spirituală, aşternea 45

cu trudă şi zăbavă pe nişte pergamente din Veneţia gânduri din gândul Neamului, amintiri de demult, scria cronica ţării straşnicul staroste de Putna şi cronicarul duios, marele şi învăţatul Miron Costin. Aici a urzit el poate acele alcătuiri ele gândului după ce muncise îndelung să arate felul nea mului, că : „E răsad latin, răsădit aici de Traian . „Biruit-au gândul, zice acelaş cronicar, să scot la iveală felul neamului, din ce isvor, din ce seminţie sunt locuitorii ţării noastre, ai Moldovei, Munteniei, Transilvaniei că tot un neam sunt şi odată au descălecat dela Râm". Cine ştie dacă ursitoarele bune ale Neamului nostru, n'au trimis aici pe acest crainic al vremurilor mai bune* pentru ca în oraşul predestinat, să scrie cronica ţării, el, trâmbiţaşul Unirii şi al viitorului Neamului Ro mânesc ?

Ffg. 16. — Veche «dugheană* dela hotarul Moldovei. Cine ştie dacă el, om inspirat şi providenţial, n’a avut viziunea clară a rolului mare şi fericit ce va juca în istoria Românilor acest oraş ? *

î'

Suntem în perioada domniilor fanariote. Şi în vremea aceasta târgui Focşani nu-i ferit de pustiiri. In anul 1711 Tătarii prădaserâ Moldova până la Bârlad. N'au putut trece şi la Focşani din cauza apelor care veniseră mari. Mulţi refugiaţi din Moldova se adăpostiră în Focşani. In 1716, sub domnia lui Mihail Racoviţă, Focşanii sunt din nou jefuiţi de Tătari. In 1718, ciuma nimiceşte mulţime de norod din întreaga ţară şi pier de această groaznică molimă mulţi strămoşi focşâneni. In 1758, atât Focşanii-Munteni cât şi cei din Moldova sunt arşi cu desăvârşire de Tătari. Urmează apoi câtăva vreme o serie de treceri de trupe şi de ocupaţii militare ale armatelor turceşti, austriace şi ruseşti. La 1821, eteriştii lui Ipsilante pradă, ard şi ei târgul. La 1829 iarăşi ciuma pustiitoare,

La 1854 fiind ocupaţie rusească, au ars aproape complet FocşaniiMunteni. Atunci a fost nimicită mănăstirea Sf. Ioan, ale cărei ziduri nu s’au mai refăcut. ^ Datorită împrejurărilor neprielnice ca acestea, greu se poate vorbi

Ftg. 17. — Casa G. Apostoleanu (Regele Carol 1 şl Ferdioand I au fost găzduiţi aici).

despre o viaţa culturală locală; totuşi bătrânii focşăneni cu voinţa hotărîtă de a trăi, a se ridica şi din acest punct de vedere, muncesc să biruiască acele cumplite vremi. 0 adevărată renaştere şi înviorare religioasă-bisericească şi de înălţare a spiritului pentru învăţătura cărţii, se observă în cele două târguri megieşe dela hotarul ţărilor surori. ^

Flg. 18. — Şcoala Comercială de băeji.

Era spiritul vremii care biruia. In acest timp şi până în zilele Unirii Principatelor, se ridică în Focşani cele mai multe altare de rugăciuni. Pe lângă bisericile Sft. Ioan, cel maivechiu monument istoric din oraş, făcut de Grigore Ghica, biserica. Domnească a Doamnei Dafina, soţia lui Eustrati Dabija, ctitoriile domneşti se înmulţesc prin ridicarea bisericilor: Precista ■

r a lui Nicolac Mavrocordat şi Proorocul Samuel, a Iui Constantin Cehan Racoviţă-Voievod. . . Boierii, boierinaşii, preoţii, negustorii, breslaşii şi simplu muritori poporeni de rând pătrunşi de acelaş duh înviorător al vremii, se întrec în a ridica zidiri sfinte’lui Dumnezeu. Căpitanul de Cazaci Ştefu, din averea lui şi a familiei sale, construeşte mănăstirea cu biserica Sf. Nicolae vechi; Şetrarul Vicol, biserica Si. Du mitru ; Jelaboi, biserica din Tăbăcari ce-i poartă numele ; Donie, biserica Donie ; Săpunaru, Robescu, biserica Săpunaru şi Robescu ; Stamatineştii, biserica lor ruinată complet astăzi; Dăscăleştii, biserica Sf. Mina dărîmată de ultimul cutremur ; Popa Arsene şi Paharnicul Constantin Năsturel, biserica Sf. Nicolae cel Nou în ruină astăzi; biserica din Ovidenia Tăbăcari; Sf-ţii Voievozi din Tăbăcari, Ovidenia din^Armenime, Sf. Spiridon, Sf. Nicolae Stroe, Sf. Gheorghe dela Ocol, Sf-ţii Apostoli, biserica armeană din Mun teni şi biserica armeană din Moldova, biserica catolică după Calea Cuza-Vodă, etc. eţ Nici pe tărâmul şcolar focşănenii nu stau mai prejos. Pe lângă mânăstirele Sf. loan, Sf. Nicolae vechiu, Proorocul Samoil şi pe lângă bise ricile : Domneasca, Stamatineşti, Săpunaru, Sf. Gheorghe, Sf-ţii Apostoli dela Ocol şi pe lângă'.altele funcţionează adevărate şcoli, în care se învaţă scrisul, cetitul şi cântările bisericeşti. încă din 1634 se vorbeşte despre „învăţătorul Victor dascăl de Foc şani". La 1660 de un altul „Toader dascăl de Focşani". Domnitorii: Grigore Ghica din Muntenia, la 1735 şi Grigore Al. Ghica la 1776 orânduesc dascăli de învăţătură in cele două târguri ale Focşanilor. La 1787 se vorbeşte despre o „şcoală obştească din Focşani". Ocupaţiile ruseşti şi răsboaiele dintre cele trei mari împărăţii: Austria, Turcia şi Rusia împiedicau desvoltarea învăţământului care se suspendă din când în când. Dorul de lumină găseşte răgazul necesar şi între două bătălii, iar se urzeşte o şcoală. Domnul Moruzi al Moldovei, sub îndemnul luminat al Mitropolitului Veniamin Costache, dă hrisov prin care se organizează „şcoli de elineşte şi moldoveneşte la Focşani".

I i

La 1831, pe vremea lui Kiseleff şcoalele din Focşani iau o desvoltare mai mare. Materiile de predare sunt acum: gramatica, geografia, religia şi aritmetica. Dascăli la prima şcoală din Focşanii-Moldova erau Vasile Paulini şi apoi fratele său Costache Paulini. La 1836 apare în Focşanii-Munteni un profesor de seamă, Alexandru Fortunatu, din Transilvania, preţuit şi iubit de elevi şi de cetăţeni pentru cultura lui deosebită, j .\,La 1854 şcoala din Focşani-Moldova sub direcţia lui Gheorghe Rozali are 100 elevi, iar cea din Focşanii-Muateni sub direcţia lui Costache Tudori, cam cu acelaş număr. La 1866 ia fiinţă Gimnaziul „Alexandru loan Cuza“ devenit mai târziu Liceul Unirea, adevărat far de lumină, din care a ieşit mulţime de elevi, fala de mai târziu a ţării. Profesorii, îndeobşte oameni de mare distincţie cul turală, au contribuit mult la desvoltarea spirituală a oraşului.

s'HI

Zilele Unirii Principalelor b această atmosferă de renaştere culturală, ne prind evenimentele dela *

•48

1848. Aproape toată societatea focşăneană, afară de câţiva boieri reacţio nari, era pătrunsă de ideile de care erau însufleţiţi cei mai luminaţi băr baţi din Iaşi şi Bucureşti. In Focşanii-Moldova din cauza măsurilor de represiune, luată de Domnitorul Mihail Sturza prin dregătorul său, Starostele de Putna Iordache Pruncu, n’a fost nici o încercare de revoluţie. Câţiva fii de boieri fugiţi din Iaşi de teroarea stăpânire:, găsesc scă pare in Focşanii-Munteni, fiind ajutaţi de populaţie care-i duce la casa lui Nicu Şonţu, partizan al revoluţiei dela Islaz. Starostele Iordache Pruncu din Focşanii-Moldoveni îi urmăreşte cu do-

Flg. 19, — Cavoul Familiei SimfoDescu-Râmnlceanu (opera arhitectului 1. Mincu).

robanţii şi călăreţii lui, înconjurând casa lui Şonţu. Cu sprijinul gazdei al doamnei Scarlat Filipescu, soţia ispravnicului din Focşanii-Munteni, fu garii sunt salvaţi şi printr’o grădină din spatele casei dispar, refugiindu-se la Brăila. Fii de boieri din Focşanii-Munteni, după aşezarea la Bucureşti a gu vernului provizoriu, fac propagandă pe faţă în favoarea ideilor de libertate. Şi mai mult; pe un rug improvizat prohodesc mai întâi şi apoi dau foc Regulamentului Organic în Piaţa-Munteni • •» Cu prilejul alegerilor pentru Divanul Ad-hoc, dregător de Putna este -

tot Iordache Pruncii, vrăşmaş declarat al Unirii, oportunist, , , T om. ninteresat, .. n îndoelnic. Sub impulsia Ministrului de Interne dela laş. Costm Cacaracter unionişt.lor, reprezentargiu, Pruncu desfăşură adevărată teroare împotriva . taţi prin elita intelectuală şi patriotică a oraşului. Dela 10 Mai 1859 şi până la 14 Februarie 1862, după orânduiala Convenţiei dela Paris ia fiinţă şi funcţionează la Focşani ,Comisia Centrală” pentru unificarea legiuirilor şi instituţiilor din ambele Principate. Din co misie făceau parte 8 Moldoveni şi 8 Munteni, printre cari însuşi genialul bărbat de stat şi marele Român Mihail Kogălniceanu împreună cu munteanul Ştefan Goîescu, etc. In această vreme Focşanii capătă prestigiul unui oraş, despre care se vorbeşte în toate cercurile politice: în presă, în diplomaţia europeană, până în cabinetul împărătesc al marelui prieten şi protector al Românilor, neui tatul şi în veci slăvit împăratul Napoleon al 111-lea, sprijinitorul Unirii dela 1859. Floarea boierilor şi a marilor patrioţi din cele două Principate, deseori chiar Domnitorul, îşi dau întâlnire aici» discutând cu aprindere şi îngrijo rare probleme de viitor ale Neamului Românesc, unit abia principial prin îndoita alegere a lui Cuza Vodă. In acest timp de trei ani cu ajutorul Comisiei Centrale se tace unificarea tuturor instituţiilor şi a marilor dregătorii, astfel că „Unirea" capătă un caracter definitiv, iar oraşul de pe malurile Milcovului îşi face în chip măreţ in trarea în panteonul istoriei. Puţin a lipsit ca Focşanii să devină chiar ca pitala ţârii...

In răsboiul dela 1877-1878 putnenii: Maiorul Şonţu, Căpitan Cracalia, Sub-Lt. Botescu şi sute de oşteni îşi jertfesc viaţa pentru neatârnare în faţa redutei Griviţa. In răsboiul pentru întregire 1916-1919, numărul Eroilor putneni este impresionant. După unirea dela 1859 începe vremea marilor înfăptuiri în toate do meniile vieţii celei noui: la 1862 ia fiinţă grădina publică, apoi bulevardele, se creiază noi şcoli de fete. La 1869 Şcoala normală de băeţi, condusă de profesorii D. F. Caian, N. Tipei, Ioan Albini, Alexandru Puiu, Ion Gurău şi alţii. Pe toate tărâmurile îndemn înviorător de viaţă, Răsboaele se ostoise ; la adăpostul păcii Focşănenii înţeleg să înceapă opera ‘de construc(ie şi de civilizaţie aşa de mult întârziată. La începutul domniei Regelui Carol I, viaţa oraşului este influenţată d e curentele de progres, de continuă înnoire şi organizare care pulsează la Bucureşti. 0 preocupare deosebită este întărirea armatei. In marginea de

Miază-Noapte a oraşului, în faţa grădinii publice din Moldova, astăzi Şcoala Normală, se fac căzărmile Unirii, ale vânătorilor şi dorobanţilor. Particularii

coastruesc case mari, frumoase, înconjurate cu grădini minunate.

' f

;

iii

înainte de a fi luat fiinţă şi desvoltare grădina publică de lângă Biserica Sf. Ioan, pe locul caselor familiei Langa din faţa Poştei de lângă hotar, era un fel de grădină publică, unde cântau tarafuri de lăutari: Hagi Ridiche, Dimitrie Fotescu, Topala etc. Pe-acoiO petrecea lumea în zilele de vară. In anii de dinaintea Unirii şi multă vreme după aceia, până când şco lile de Stat au luat o desvoltare mai mare, e caracteristic, faptul înmulţirii 50

şi existenţii pensionatelor particulare ca acela al lui Schuster, Mettey-Popescu. In acesta din urmă au învăţat Nicolae Fleva fost ministru, N. Dăscâlescu şi mulţi alţii. Apoi pensionatele de fete Saligny, Sidery, Bitrou, Masson, Ratty şi mai târziu al Doamnei Vecchi, al domnişoarelor Mironescu, Mihăileanu, etc. Aceste pensionate au avut un rol covârşitor, contribuind la schim barea obiceiurilor în viaţa familiilor din Focşani cari se occidentalizează cu totul. Se învaţă acolo manierele din Apus, limbile franceză, germană, apoi piano, se capătă noţiuni de teatru, de literatură franceză. Multe fiice de fruntaşi focşăneni cu aplicare pentru muzică devin pianiste virtuoze, printre care putem aminti pe d-nele Elena Simionescu-

Ffg. 20. — Mormântul poetului Dulllu Zamfirescu.

Râmniceanu, Ecaterina Remer sora poetului Duiliu Zamfirescu, apoi pe Eliza Tufelcică, Lucia Negri, Maria Ciocârlie-Pastia. Pe lângă doamne se mai adaugă mulţime de tineri întorşi dela studiile din străinătate, cari odată cu învăţătura cărţii deprinseseră şi meşteşugul cântării la vioară, din flaut, la violoncel. Printre aceştia erau: Iancu Langa, Al. Mavrocordat, Cottescu»Frederic Remer, St. Mincu şi profesorul de muzică dela Gimnaziu, Ştefan Vasilian. Erau în Focşani şi persoane amatoare de teatru, printre cari: poeţii D. Ollânescu-Ascanio şi Nicolae Pruncu, apoi Avocatul Petru Barozi, Şt. Vasilian, etc. 0 lume apusă cu socotelile şi amintirea ei...

In oremile din urmă In acest mediu de amatori de muzică şi artă dramatică apare in Foc-

r v1'

■*

;

şani, pela 1870, artistul Ioan Lupescu — tatăl generalului de mai târziu—cu o trupă de actori, din care făcea parte şi studentul Vasile Conta. La început trupa a jucat în grădina lui Raimondi, vis-a-vis de poşta de astăzi. Noii mosafiri sunt bine primiţi de Focşăneni ; şi cum Lupescu avea ceva bani, se hotărăşte să ridice un teatru la Focşani, pe locul vechei mănăstiri a bisericei Sf. Ioan, grădina publică de astăzi. In anul 1873, când printr’o coincidenţă vede lumina zilei în Focşani Petre Liciu, teatrul este terminat şi-şi deschide uşile. După câteva luni, Lupescu isbuteşte să aducă dela Milano o trupă de operă italiană, în frunte cu un tânăr de 19 ani, diplomat al Conservatorului din cetatea muzicei, pe Lucio Vecchi, „Luciu" cum l-au botezat focşănenii. Trupa de operă italiană adusă de Lupescu se împrăştie după o lună, rămânând în Focşani pentru toată viaţa numai Lucio Vecchi cu fraţii săi. Aceştia, împreună cu trupa Lupescu, pe lângă comedii organizează reprezentaţii de operetă cari pot fi considerate cele dintâi începuturi de operetă românească. Acest ita lian de talent, Lucio Vecchi, aproape 60 de ani a contribuit la educaţia muzicală a oraşului, odihnindu-şi somnul etern tot aici. In vremurile mai noi, cam pe la 1889 până în zilele noastre, iau fiinţă rând pe rând alte societăţi muzicale şi culturale : „Milcovul", Ate neul Milcov", „Liga Culturală", „Doina Vrăncii", „Lira Putnei" « » Societatea Filarmonică", „Cântarea Putnei", „Biblioteca publică", „Cercul Unirii", „Fundaţiile Culturale Regale, Subsecţia de conferinţe Focşani", „Soc. de jocuri naţionale „Hora Unirii", apoi diferite cămine culturale şi asociaţii cu acelaş scop, cari au căutat şi umblă să desvolte viaţa muzicală şi culturală d»n localitate. Rasboiul a întrerupt toate aceste începuturi şi temeiuri de viaţă sufletească. Tineretul — mândria noastră — care a activat în aceste asociaţii, cu imagina Regelui şi a marelui Conducător în suflet, se găseşte astăzi în faţa duşmanului neîndurător şi luptă cu dârzenie pe viaţă şi pe moarte sa croiască destinele cele noi — eterne — ale Pământului şi Neamului Românesc. Şi astăzi tineretul este chezăşia viitorului

. !■

1 il

i • i

52 • j

i i

3>a*ecuful şi împărţirea aJmîiitsIralîva actuala

Judeţul Putna — cum s'a spus - a luat fiinţă odată cu organi zarea de Stat al Moldovei. Limitele judeţului au variat şi se întindeau la început spre Miază-zi, aproximativ până la Trotuş. Adjudul (Adgiudul) sau Târgul Domneşti poate să fi fost capitala. Indicaţii despre aceasta ni le dă un document din 1620, prin care se arată că „Solomon şi Arvat sunt Staroşti de Putna şi Adgiud". După 10 Martie 1482, judeţul s’a întins până la pârâul Milcovelului, tras din Milcovul cel mare de lângă Odobeşti. Judeţul, sau Ţinutul Putnei, era administrat la început de un Staroste cu puteri administrative şi mili tare. Mai târziu pentru administratorul judeţului găsim denumirea : dre gător, ispravnic, iar în vremile noui de prefect. Dăm mai jos câteva nume de staroşti de Putna, descoperiţi în ulti mele cercetări şi documente : (1526, mai sigur 1540), Dan Golia (1572), Broştioc (1584), Stan Drăguţul Bogdan (ljjfOO), Grigore Bucium şi lacomi (1619), Solomon şi Arvat (1620), Dumitraşco Ştefan şi Rusu Vartic (1621), Bejan Gheuca Pitar şi Pătraşcu Vel Logofăt (1661), Doni Vatafu (1679), Dima (1684), Ilie Drăguţescu (1686), Dima (1687), Zaharia Cruceru (1688), Mir on Costin, Cronicar al Moldovei (1688), Zaharia Cruceru (1690), Nicolae Ventura Biv-Vel Căminar (1692), Crupenschi Medelniceru (1712), Ion Neculce, Cronicarul (1732), Luca Biv-Vel Clucer (1732), Costache Razu Spătar (1734), Aga Lupul (1742), Constantin Palade Stolnic (1748), Crisoverghi (1755), Ioniţă Palade (1756), Grigoraş Leon paharnic (1766), Iancu Razu (1777), Manolache Cuza paharnic (1777-1778), Iancu Razu BivVel Spătar (ginerele lui Dabija-Vodă 1780-1783), Grigoraş Leon paharnic (1785-1787), Scarlat Mânu Vel-Logofăt (1803), Enache Pruncu (1816), Teo dor Balş Spatar şi Postelnic (1816), Costache Ţigara (1816), Paharnicul Sion (1829), C. Dăscălescu (1846), Iordache Pruncu (1848,1857,1858, 1859). Judeţul Putna se împărţea în ocoale, cârmuite la început de căpitani, mai târziu de z a p c i i ajutaţi de pomojnici. După Unire, subîmpărţirea administrativă a căpătat denumirea de plasă ca şi astăzi. La munte se numea „plai". Şeful administrativ al plăşei era subprefectul, ajutat de un supleant, cum se vede şi din legea din 1892.

■

ii f

In 1901-1902, potrivit legii lui Vasile Lascăr, plăşile sunt conduse de revizori sau inspectori comunali, cari nu mai îndeplineau şi atribuţii judecătoreşti, pe cari le-a avut în trecut şeful plăşei. In 1908, prin legea de „Administrarea plăşilor şi comunelor rurale” sub impresia recentelor răscoale ţărăneşti, se întăreşte jandarmeria şi se înmulţesc plăşile conduse acum de un administrator de plasă. Acesta era cu puteri mai multe la început, restrânse apoi. Legea suferă o nouă schimbare sub regimul conservator în 19Î2, împuţinându-se iarăşi numărul plăşilor şi al administratorilor de plasă. Orga nizarea aceasta cu puţine modificări dăinueşte până în anul 1925, când se votează şi se pune în aplicare „Legea de Unificare Administrativă”. In 1929, altă lege administrativă, prin care se dă importanţă mai mare administraţiei locale. O mulţime de sate, sătuleţe şi cătune sunt chemate la viaţa administrativă autonomă, dar lipsindu-le fondurile n'au putut rezista. In 1931 modificându-se iar legea, se reînfiinţează la Prefectură D i rectorul Prefecturei. Multe sate se regrupează acum şi formează din nou comunele desfiinţate. In general, Ţinutul sau judeţul Putnei a avut următoarele plăşi: 1. Plasa Răcăciuni sau Trotuş cu reşedinţa la Adjud (mai târziu Păuneşti). 2. Plasa Zăbrăuţi sau Şuşifa cu reşedinţa la Panciu. 3. Plasa Gârlele cu reşedinţa la Odobeşti. 4. Plasa Bilieşti cu reşedinţa la Suraia. 5. Plasa Vrancea cu reşedinţa la Vidra. In vremea Regulamentului Organic era şi o plasă „Lunca" pe valea Trotusului, în care intrau comunele: Ureeheşti, Bâlca, Coţofăneşti, etc. In 1901-1902 se înmulţesc plăşile şi după câtva timp din motive de economii, se reduc din nou numărul lor. Prin legea dela 1908, judeţul Putna e împărţit în 13 plăşi. Peste un an se reduc la 10, iar în 1912 se revine la împărţirea clasică a celor 5 plăşi cu reşedinţa la Adjud, Panciu, Odobeşti, Vidra, Suraia. In timp se mai adaogă plasa Caregna cu rfeşedinţa la Păuneşti şi plasa Zăbala cu reşedinţa la Năruja.

î jC ’

Situaţia de astăzi e cam aceiaşi. Plăşile poartă acum denumirea reşe dinţelor, renunţându-se la numele tradiţionale. Dintre târgurile putnene singur Adjudul — cel puţin din documentele ce avem până astăzi — a fost administrat după vechiul sistem de gospo dărie al târgurilor moldoveneşti: un şoltuz şi 12 pârgari.

Administraţia rurală se făcea la început pe sate, conduse în Vran

cea de

n e m e s n i c i, iar în satele din cealaltă parte a judeţului de

vornici. Comuna

■, 'i I

e de origină mai

nouă, produs

revoluţiei

Teritoriul judeţului a suferit în decursul timpului unele transformări. Astfel: In 1908, comuna Câmpineanca, aparţinând judeţului R.-Sărat, a trecut la Putna. In 1925, comunele: Nămoloasa-Sat, Nămoloasa-Târg, Năneşti, au fost 54

■

franceze.

trecute la judeţul R.-Sărat ; în schimb am luat de acolo — înglobându-se la judeţul Putna — comunele Vârtişcoi, Faraoane, Broşteni şi Andreiaşude-Sus. In 1929, comunele Nămoloasa - Sat, Nămoloasa - Târg, Năneşti au revenit la Putna; iar Adreiaşul-de-Sus, Vârtişcoiul şi Faraoanele, afară de Broşteni, au trecut din nou la R.-Sărat. Dăm mai jos împărţirea administrativă a judeţului din care reiese că avem 6 plăşi, cu 5 comune urbane şi 83 rurale. Plăşile sunt: 1. Plasa Adjud cu reşedinţa în comuna urbană nereşedinţă Adjud. 2. „ Focşani reşedinţa Focşani, 3. „ Odobeşti nereşedinţă Odobeşti. 4. Panciu neTeşedinţa Panciu 5. „ Năruja rurală Năruja „ Vidra 6. rurală Vidra împărţirea comunelor pe plăşi este următoarea:

Plasa Adjud 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23.

Adjud, oraş nereşedinţă sediul plăşii. Adjudu-Vechiu Angheleşti Bâlca Bereşti Burcioaia Ciorani Copăceşti Coţofăneşti Cornăţel Drăguşeni Domneşti Mândrişca Orbeni Parava Pănceşti Păuneşti Pufeşti Rugineşti Sascut Scurta Urecheşti Valea-Seacă

Total 23 comune.

■

r Plasa Focşani — sediul în Focşani, oraş reşedinţă de judeţ. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10» 11. 12. 13. 14. 15. 16.

in ' •!

Bilieşti Boţârlău Călieni Ciuşlea Făurei Jorăşti Mândreşti Mirceşti Nămoloasa-Sat Nămoloasa-Tg. Năneşti Petreşti Răstoaca Suraia Vânători Vulturu

Total 16 comune

Plasa Năruja 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Total 9

Herăstrău Năruja comună rurală reşedinţa plăşii Nereju Nistoreşti Paltin Păuleşti Spineşti Spulber Vrăncioaia comune

Plasa Odobeşti 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

[li i

fJ ! i

Andreiaşu Boloteşti Broşteni Câmpineanca Floreşti Găgeşti Ivănceşti Jariştea Miera Odobeşti, comună urbana nereşedinţă sediul plăşii Păţeşti Reghiu Vărsătura

Total 13 comune

!■■■ I I

Plasa Pancîu 1. 2. 3. 45. 6. 7. 8. 9. 10. lî. 12. 13. 14.

Bătineşti Clipiceşti Diocheţi Fitioneşti Mânăstioara Mărăşeşti urbană nereşedinţă Moviliţa Neicu Panciu oraş nereşedinţă sediul plăşii Pădureni Satu-Nou Străoane-de-Jos Străoane-de-Sus Ţifeşti

Total 14 comune

Plasa Vidra 1. Bârseşti 2. Câmpurile 3. Colacu 4. Găuri 5. Ireşti 6. Mărăşti 7. Negrileşti 8. Răcoasa 9. Soveja 10. Tichiriş 11. Tulnici 12. Vidra comună rurală, reşedinţa plăşii 13. Vizantea Total 13 comune

Drumurile Cele dintâi căi de comunicaţie pe cari au circulat locuitorii acestui ţinut au fost cele de pe albia râurilor, sau paralel cu mersul lor. Pe valea Milcovului, Putnei, Şuşiţei, Trotuşului şi altele au fost dru murile din cuprinsul judeţului; pe cea a Şiretului era drumul mare, „şleahul‘\ care străbătea Moldova dela un capăt la altul. La început, drumurile erau naturale, fără împietruire. Operaţia aceasta începe mult mai târziu. Un călător din anul 1835 trecând pela noi, spune: „Nimeni nare grijă de drumuri şi de poduri, acestea din urmă fiind cu to tul primitive". Bine înţeles felul in care se călătorea acum un veac era neasemănat mai greu şi mai puţin repede decât în zile noastre. La poşta ro mânească — mijlocul public de transport din vremea aceia — se înhămau

. .

s i ' i

i i

opt cai, puţin arătoşi şi mărunţi, dar cu atât mai rezistenţi şi foarte iuţi, mânaţi de doi surugii, cari chiuiau din când în când şi loveau caii cu bice groase. Răsboaiele din secolul al XVIII-lea şi al XlX-lea, dintre Ruşi şi Turci, fac să se dea atenţie mai mare arterelor de comunicaţie naţională necesare scurgerii trupelor, artileriei, cavaleriei şi carele de provizii. Bătrânii putneni au cunoscut din greu asuprirea şi munca la care erau puşi de armatele ruseşti de ocupaţie, pentru întreţinerea drumurilor, căci ei suportau „povara beilicului nesfârşit". Adevărata modernizare a drumurilor începe pe vremea Domnitorului Mihail Sturza, care a înzestrat Moldova cu drumuri pietruite de cam 200 km. lungime. Le-a plantat cu pomi, de o parte şi de alta, cari pot fi văzuţi şi astăzi în părţile Adjudului şi pe drumul Adjud - Tg.-Ocna. Tot în vremea aceea se construesc în Moldova şi poduri de piatră; până atunci erau mai toate din lemn. In 1836 între Iaşi şi graniţa austriacă erau doar patru poduri de piatră, iar după 7 ani se făcuseră peste o sută. Atunci s’au construit podurile de piatră peste Putna şi Trotuş, iar în tim pul primelor ani de domnie a Domnitorului Carol I, s’au făcut podurile de fier peste aceste râuri, distruse în 1916, şi refăcute în forma de astăzi, după răsboiul de întregire. In ziua de 18/30 Octombrie 1881, s'a inaugurat linia ferată BuzăuMărăşeşti, cea dintâi care a străbătut şi străbate judeţul Putna, dela marginea de Sud până la Mărăşeşti. E prima lucrare technică de cale ferată concepută, proectată şi executată de către ingineri români. Inaugurarea a fost onorată de prezenţa Regelui Carol I. După serbare sa dat un banchet în magazia gării Focşani — frumos împodobită cu verdeaţă, lampioane veneţiene şi covoare româneşti — unde Marele Rege şi-a exprimat recunoştinţa faţă de activitatea desfăşurată de inginerii români însufleţiţi numai de interesele Ţării, pronunţând vestita formulă; „Prin noi înşine". Tot cu această ocazie în Focşani s’au pus bazele „Corpului Technic Ro mânesc". Astăzi judeţul dispune de următoarele drumuri :

H I i

9 i|

Drumuri naţionale din cuprinsul Judeţului Putna : 1. Drumul Naţional Nr. 2, Bucureşti-Cernăuţi începând dela km. 180+000—253+718 . . 2. Drumul Naţional Nr. 6, Şuşiţa-Cosmeşti spre Tecuci-Bârlad dela km. 0-7-} 300 ................................... . 3. Drumul Naţional Nr. 15, Adjud-Tg. Ocna dela km. 0—19+886 ................................... . 4. Drumul Naţional Nr. 38, Focşani - Hanu - Conachi - Galaţi dela km. 0—34+500 .................................... . 5. Drumul Naţional Nr. 70, Focşani-Vidra-Tulnici . dela km. 0—83+560 ..... Total drumurile naţionale

ml. 73.7 ml.

7.3

ml. 19.8 ml. 33.5 ml. 83.5 ml. 217.8

Drumuri judeţene şi comunale, precum şi numărul podurilor: 14 drumuri judeţene din cari Nr. 11 Tg. Sascut-Hotar judeţ-Rogoaza. Jud. Tecuci s’a clasat ca drum naţional Nr. 97 publicat in Monit. Oficial Nr. 17 din 21.1.1943- Deci au rămas 13 drumuri judeţene cu o lungime totală de 287 -j- 533 km. A. Impietruite . 231+951 km. Terasamente 34 + 600 km. Drum natural . 20+928 km. B. Poduri de lemn 200 Poduri de zidărie. 26 Drumuri comunale : Lungime totală 757 plus 556 km. A. Impietruite . . . Terasamente . . Drum natural . . B. Poduri de lemn . Poduri de zidărie Pod metalic-. . .

489+088 km. 31 + 220 km. 237 + 248 km. 253 48 1

Căi ferate 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Focşani-Adjud Adjud-Bâlca . Focşani-Odobeşti Odobeşti-Burca-Cucueţi Mărăşeşti-Panciu Mărăşeşti-Doaga exclusiv

50 19 10 23 17 12

km. * „ „ o ,,

209 885 454 54 379

m. m. m. m. m.

Din Martie 1941 s'au început lucrările de dublarea liniei Coteşti-Mărăşeşti şi s'a pus în circulaţie la 31 Iulie 1942. Sunt în curs de construcţie clădirile de călători ale staţiilor: Focşani, Pufeşti, Adjud şi Panciu.

? :i) .

I Aspectul ugricei cml juJeţuluî Suina I

Ca să ne dăm seama de importanţa sectorului agricol a Judeţului Putna, este nevoe în primul rând de analiza cifrelor cu privire la suprafaţa lui totală, repartizată pe culturi: Astăzi suprafaţa totală a judeţului de 343.900 hectare se repartizează astfel : Tablou Nr. 1 Păduri Teren arabil Fâneţe şi păşuni Vii........................................... Livezi de pomi fructiferi Terenuri cu destinaţie specială Terenuri neproductive

. 142.862 Ha. . 75.896 „

. . . . .

57.994 14.857 1.614 27.246 27.246

„ „ „ „ *

Total 343.900 Ha. Deşi pădurile constituesc un capitol aparte al lucrării de faţă, credem că este nimerit ca la capitolul de faţă, să arătăm pe scurt înfăţişarea lor în cifre : Păduri propriu zise Zăvoaie Crânguri . Păduri de protecţie

. 136.371 . 5.373 978 140

Ha. „ * „

Total 142 862 Ha.

In raport cu suprafaţa totală a judeţului, suprafaţa pădurilor ni se pare că ocupă o întindere prea mare; dar ţinând seama că marea majori tate a pădurilor este aşezată în locul ei firesc, sub nici 6 formă nu trebuie să cerem sporirea suprafeţei agricole pe seama celei ocupate de păduri azi. Orice intervenţie din partea omului în sectorul pădure din judeţul Putna, cu scopul de a reda terenul culturii cerealelor, se va solda cu plus de terenuri neproductive şi necultivabile. Din tabloul Nr. 1 desprindem că avem 27.246 ha. terenuri cu desti naţie specială. Aici se cuprind suprafeţele ocupate de parcuri, vetre de sat şi oraşe, cimitire, drumuri, căi ferate, cariere şi altele.

La acest punct avem de făcut observaţiunea că vetrele de sat şi oraşe sunt prea întinse şi nesistematizate. Din cauza nesistematizării acestor ve tre, cererea pentru lărgirea lor continuă să fie din ce în ce mai mare, pe măsura sporirei populaţiei. Ori acea< tă lărgire nu se poate face decât în de trimentul terenului arabil. Pentru curmarea acestui rău, este nevoe de o politică de planificare şi sistematizare â tuturor vetrelor de sat, fapt ce-ar atrage după sine satisfacerea nevoii de spaţiu pentru noi aşezăminte ome neşti şi lăsarea unei suprafeţe mai întinse strict necesare culturii cerealelor. Tot din tabloul amintit desprindem încă două cifre : 9 824 ha. tere nuri necultivate şi productive şi 17.422 ha. terenuri neproductive. Acestea sunt terenurile provenite din defrişarea pădurilor, care a avui drept urmare alunecarea şi degradarea terenurilor de munte, formând nenumăratul şir de rovene şi conuri imense de dejecţie în câmp, unde bolovănişul dealurilor a fost adus de furia apelor nestăvilite de nimeni în cursul lor superior-

Ffg. 21. — Valea Pftuluşel.

Aceste ape pornite furioase la vale, încărcate cu materialul grosier de na tură diferită, au rupt malurile albiilor din câmp şi au provocat permanenta schimbare a făgaşelor lor, lărgindu-le şi ocupând mii de hectare din terenul câmpului propriu-zis. Exemplu tipic ni*l oferă vechea albie a râului Putna-Seacă, unde pe sute ha. de grohotişuri nu creşte decât o vegetaţie foarte redusă ca număr, şi slabă, ce se usucă complet la începutul lunei Iunie. Această suprafaţă — reprezentând 30°/0 din totalul întinderii arabile a judeţului — pentru a fi redată culturilor agricole şi împăduririlor esle nevoie de o politică de împădurire a tuturor terenurilor degradate dela munte şi deal cât şi de corectarea albiilor râurilor, atât in partea cursului lor superior, cât şi în cel de câmp.

Mai este nevoe de îndiguiri şi canalizări dealungul cursului superior al râului Şiret, spre a scoate din pericolul continuu de inundare circa 7000 ha. teren pe timpul lunilor de primăvară şi vară, de pe teritoriile comu nelor Vulturul, Năneşti, Călieni, Nămoloasa-Sat şi Nămoloasa-Târg-. Odată cu îndiguirile şi canalizările ce s’ar face am putea realiza şi problema înfiinţării iazurilor pentru piscine artificiale. Cu privire la suprafaţa de 1.614 ha. livezi de pomi roditori, afirmăm că în mod cu totul excepţional putem vorbi de livezi masive în judeţ. Această suprafaţă reprezintă totalul terenurilor ocupate de pomi, sau de grupuri de pomi şi pomi răzleţi; şi după specia pomilor existenţi această suprafaţă se repartizează astfel:

Livezi de pomi: Pepiniere de pomi . Plantaţii tinere fără rod Pruni . Caişi Meri Peri Cireşi Vişini Piersici . Gutui Castani . . Nuci Moşmoni Zarzări . Corcoduşi

Duzi

17 21 1.066 31 134 55 37 44

ha. „ „ „ „ . .

1 -

5 M 3 „ 155 .

4 „ 19 ii

9 „ 23 „

Total 1.614 ha. I

Dacă ţinem seama de configuraţia jud. Putna şi de condiţiunile sale climaterice, putem spune cu hotărâre că acest sector este prea mic ; parcelată pe blăni — cum se face în Vrancea — ne îndreptăţeşte să cerern sporirea măsurilor pentru majorarea cât mai neîntârziată a suprafeţelor de pomi roditori prin plantarea tuturor poenilor, actualelor blăni — porţiuni de teren izolate de câte 1.000—5.000 m. p. — cu peri, meri şi nuci. Camera Agricolă de câţiva ani introduce în fiecare an între 15—25.000 pomi roditori de calitate şi varietăţi alese, pentru cucerirea terenurilor in dicate agriculturii; iar cu începere de anul acesta, va urmări extinderea culturii nucului care s'a dovedit foarte potrivit din toate punctele de ve dere. De asemeni va începe să introducă gratuit câte 10.000 nuci pentru cucerirea şi fixarea tuturor terenurilor de pe văile râurilor Milcov, Putna şi Zăbrâuţi. Pe lângă Fabrica „Vidra" pentru industrializarea fructelor Camera Agricola, cu ajutorul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, are în pro-

62 »* .

gram înfiinţarea a două staţiuni pentru pregătirea pulpei de fructe, cât şi a unei mari instalaţiuni pentru uscatul prunelor.

Flg. 22. — Fabrica de industrializarea fructelor (Vidra). Fabrica a cărei capacitate anuală de lucru este de 60 vagoane fabri cat, a avut de scop şi urmăreşte procurarea la preţuri renumeratorii a pro dusului ţărănesc, făcând prin aceasta rentabilă cultura raţională a pomilor roditori şi stimulând extinderea plantaţiunilor.

m|■ ■

i |n .

;

HUI5 i

. i

t }

%■

, 1

■i

i* Flg. 23. — Ocolul Agricol Vidra.

Pentru susţinerea acestei politici de redresare a pomiculturei în ju deţul Putna, Camera Agricolă dispune azi de o pepinieră de produs pomi

(

fructiferi-î«-comuna Petreşti, de unde se vând anual în plantare 20-30.000 pomi de trei ani. Fabrica „Vidra-, despre care am vorbit mai sus, precum şi Ocolul pur pomicol din comuna Vidra, condus de un inginer agronom specialist în culturii pomilor şi ajutat de doi şefi de cultură, tind la regenerarea plantaţiunilor vechi, la înfiinţarea de plantaţiuni noi în mica proprietate vrăDceană şi la răspândirea celor mai potrivite metode pentru cultura şi îngri jirea pomilor roditori. Un al doilea centru cu caracter pronunţat pomicol este cel din comuna Vrâncioaia-Văsui, condus tot de un inginer agronom şi ajutat de personal technic inferior. Acest centru caută să dea aceiaşi îndrumare technică pentru înflorirea pomiculturii şi agriculturii vrăncene, dând o desvoltare raţională agriculturei şi pomiculturei din regiune. Acest centru, dublat de „Şcoala Superioară ţărănească* de pe lângă Cooperativa „Unirea Vrancei" din această comună, a reuşit să introducă cultura legumelor, a cartofului, a inului şi a grâului în toate comunele din Vrancea. Cu privire la creşterea vitelor, se urmăreşte un plan bine precizat, în cadrul căruia până azi, în timp numai de 3 ani, s'au putut obţine câteva sute de bovine din rasa Schwitz, care este rasa bovină cea mai potrivită regiunei Vrancea. Am arătat că fâneţele şi păşunele acoperă suprafaţa de 59.851 ha. Această cifră este raportată la 57019 animale mărişi 115956 animale mici. Dacă ţinem seama că animalelor le revine şi o bună parte a pro ducţiei din sectorul agricol cerealist, ne dăm lesne seama că numărul lor este prea mare. Dar având în vedere că o bună parte din păşuni este în regiunea muntoasă şi deluroasă unde producţia e slabă, ajungem la concluziune firească : atât timp cât nu vom transforma în fâneţe artificiale toate islazurile din câmp, nu vom avea furajele necesare unei bune creşteri a stocului de animale. Vom fi şi mai departe nevoiţi să privim cum toate speciile de animale degenerează şi cum numărul lor se micşorează din cauza subnutriţiei. Pa ralel cu aceasta vom avea o cultură proastă şi o progresivă înrăutăţire a pământului, fiindcă nu vom putea face agricultură bună şi raţională cu vite proaste; iar motorizarea şi mecanizarea agriculturii judeţului Putna nu şi-ar avea rostul atât timp cât aceasta se află şi ar rămânea cum este . agricul tura ţărănească mică cu caracter familiar. In ce priveşte anul acesta s'au luat măsuri pentru aratul şi însămânţarea cu plante de nutreţ a 4000 ha. din islazurile comunale.

- ' fi I

In acest fel se va spori producţia de nutreţuri — deci animalele vor fi mai bine hrănite; de altă parte se vor spori veniturile islazurilor — fapt ce va da posibilitatea preocupării de reproducători* construcţii de grajduri pentru adâpostire şi noi posibilităţi de desţelenire pe anii viitori. Ocupaţia de bază a populaţiei judeţului Putna o constituie necesitatea punerii in cultură şi valorificare a celor 75.896 ha. teren arabil propriu-zis şi a celor 14.867 ha. vii. Ca să ne dăm seama care este Înfăţişarea agricolă a judeţului, dăm mai jos un tabel arătând diversitatea culturilor ce se fac şi suprafeţele ocupate de fiecare cultură în parte : 64

| /

' •

Specificarea colturilor cereale Grâu de toamnă Grâu de primăvară Secară de toamnă Secară de primăvară Orz de toamnă . Orz de primăvară Ovăz de toamnă Ovăz de primăvară Mei . Hrişcă Orez Porumb Sorg pentru mături

Suprafaţa cultivată Hectare

10.965 ha. 36 „ 97 „ 49 „ 39 „ 3.161 * 4.457 633

„ „

2 „ 42.926 * ___ 39 . Total 61.828 ha. 62.404-

Leguminoase pentru boabe Fasole Fasole prin porumb Mazăre Soia Linte Bob . Năut

385 ha. 12.380 „ 654

ţţ

77 84 29

. ... .

Total 1.237 ha. 63.641 Uleioase

85 ha. . 1.092 „

Rapiţă de toamnă Floarea soarelui Mac . Dovleci

ţţ

Total 1.187 ha. 64.828

Textile 264 ha. Cânepă pentru fuior şi sămânţă 242 „ Cânepă pentru fuior . 75 , Cânepă pentru sămânţă 112 (i In pentru fuior şi sămânţă . 171 „ In pentru fuior . 76 „ In pentru sămânţă Bumbac .... Cânepă prin porumb . . 4.656 „ Cultură intercalară Total 941 ha. 65.769

Nutreţuri Suprafaţa cultivată Hectare

Specificarea culturilor cereale .

Lucerna . . . f^ Trifoi Borceag de toamnă Borceag de primăvara . Măzăriche de toamnă . Măzăriche de primăvară Dughie . . Porumb de nutreţ Sorg pentru nutreţ Iarbă de sudan .

1.550 ha. 55 „ 2o lt 546 „ 2 „ 16 „ 4.128 „

Total

574

„

15 15

„ ..

6.924 ha. 72.693

Tuberculinoase şi rădăcinoase Cartofi Sfeclă de zahăr . Sfeclă de nutreţ. Morcovi .

. . . Total

357 ha. 1.547 „ 229 , 11 » 2 144 ha. 74.837

Plante de grădinărie Grădini de zarzavat Ceapă Varză Fasole verde Mazăre verde Pepeni Castraveţi. Usturoi Ardei Pătlăgele roşii .

r :i !

359 ha. 181 „

Total

180

41 9 34 36 38 41 72

„ „ „ „ „ .

991 ha. 75.818

Narcotice, etc. 62 ha. 6 „

Tutun Culturi de flori . Total 66

ria

68 ha. 75.896

Pentru o imagine mai clară a judeţului Putna sub aspectul agricol, dăm mai jos un tabel care cuprinde suprafaţa totală şi cea arabilă a ju deţului, repartizată pe culturi şi plăşi:

.3o

Total

3 M

pe judeţ

Ha.

21855 15463 21840 10689

4232

1816 75896

304

Specificarea

Teren arabil Grădini de zarzavat Fâneţe naturale

artificiale Păşuni Livezi pruni

Ha.

•o O

Ha.

S >

1112

436

108

1112

1433

1665

362

528

4501

2884

4842

6394

8625

6471 33718

186

166

170

143

706

349

1569

5676

929

4876

2 13107

1093

268

132

214

1750

24195 17438

Păduri

£ a

187

Livezi de pomi diferiţi Vii de viţă nobilă Vii de producători direcţi

GOOJ

2025 10498

7015 23748

908

337

1392 16716 28745 54375 142862 27246

Teren neproductiv Teren cu destinaţie specială ___

22319

343900

TOTAL

Analizând datele de mai sus, în comparaţie cu numărul gospodăriilor şi cel al locuitorilor care pe plăşi se prezintă astfel:

Specificarea

•O 3 T3

</> CD

c/> aj

£t O T3

o c ed u

75 MB

0) p. -*-»■ — <y

a T3

o.E.

Numărul locuitorilor

42423 37741 29423 65511 30873 12292 217663

Numărul gospodăriilor

11756 9481

7369 15360 8782 3648 57396

observăm că plasa Zăbala are cea mai mică suprafaţă arabilă, dar cea mai mare suprafaţă de păduri; iar comparativ cu numărul populaţiei, cei mai mare număr de ha. teren arabil îl are plasa Bilieşti. 67

jfwwj-X t

•

Ca afirmaţiunea să fie şi mai clară, arătăm că : La plasa Zăbala avem Odobeşti „ » Vrancea . * ft „ Panciu „ Adjud Bilieşti jq

un ha. teren arabil la 6,7 locuitori 6,1 un ha. * „ 2,1 un ha. „ » „ 2,4 un ha. * un ha. „ * 1,9 I, » un ha. „ 1,3

Ca tabloul agro-economic al judeţului să fie şi măi complet, arătăm că judeţ avem următorul inventar viu şi mort:

a) Inventar viu de muncă şi de rentă 3

'T3

Specificare

Cai şi iepe Boi de muncă Vaci de muncă Vaci de lapte Mânzate Mânzaţi Viţei Berbeci

Oi Noateni Miei din vara 1942

Cl>

33 c/> u .a

1977 2690 3949 3483 880 1713 1605 615 85 3059 1982 3773 1257 559 1366 1241 662 1099 887 580 1273 890 562 619 19276 12416 10868 144 122 178 2517 1094 1177

u G

2 >

co a>

)C0

451 13536 1858 2611 1859 2335 2137 12407 129 1331 90 3855 2826 2590 1505 15735 824 1584 766 6356 689 1010 429 5130 611 956 458 4765 608 1542 931 5152 9095 24471 15634 91760 203 432 32 1111 635 53C7 2438 13168

b) Inventar mort .2

Specificarea

D T3

!; i

-Q O

co V O C

J3 CO

-O >co

-a O

2123 14

2299 13

1412 20

2288

617 12191 75

32 4

14 22 33 2 25

27 13 10 4 12

79 112 3 6

91 147 437 22 47

832 9 2637 1274 1

380 68 786 1644 4

326 6 809 1770 1

396 12 1026 1421

Pluguri de animale Tractoare Maşini de semănat păioase Prăşitoare Rariţe Secerătoare-legătoare Secerătoare-simple Boroane de fier Maşini de treer Care boi Căruţe cai Autocamioane

c/>

co-

O C c0

5452 28

188

1885 1211 1

1119 71

1949 95 8262 7391 7

Din analiza tabelelor cu privire la situaţia inventarului viu şi mort, se observă că inventarul viu de muncă este destul de numeros; dar ţinând seamă de fărâmiţarea proprietăţilor, afirmăm că atât timp cât calul de muncă

nu va fi înlocuit cu boul, nu vom avea o agricultură raţională şi renumeratorie.

Flg, 24. — Vite de {ug dfn Vrancea.

Inventarul mort este mult insuficient; mai cu seamă se vede lipsa maşinilor de semănat păioase şi în special a acelora de semănat porumb. La fel şi lipsa prăşitoarelor este şi va rămânea unul din factorii ce determină o cultură proastă a porumbului. Pentru 0 privire şi mai exactă asupra stării de fapt a agriculturii în judeţ, găsim de cuviinţă să dăm mai jos tabelele ce cuprind numele comu nelor grupate pe plăşi, cu arătarea suprafeţelor totale din fiecare comună, suprafaţa arabilă, precum şi numărul gospodăriilor şi al locuitorilor. Ocolul agricol Zăbala u o

Numele comunei

1 2 3 4

5 6 7 8 9

Herăstrău Năruja Nereju Nistoreşti Paltin Păuleşti Spineşti Spulberu Vrăncioaia (Vâsui)

Total

Suprafaţa Suprafaţa Nr. Nr. arabilă totală gospodă locuitorilor riilor Ha. Ha.

29.915,26 6 46412.761,2.205.75 3.139,25 14.708,50 1.180,30 1 643,65 2.806.75

58,82

202

832

129,25 258199.75 218.75 323.75 269.50 118,55 283.50

327 830 373 489 412 360 300 350

1.325 1.600 1.373 1.878 1.720 1.284 790 M90

74.824,71

1.859,87

3.648

12.292 69

r .

Ocolul Agricol Vrancea

Numele comunei

Suprafaţa totală

Suprafaţa arabilă

Ha.

2.643.75 9.813,— ' 2 391,62 3.064,56 1.745,78 1.164,10 4 948,28 4.139,50 5 198,62 2.173,15 19 833,31 4.790.75 3 432,—

271.25 514,— 266,05 342,92 244,55 263,10 265,50

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

. Si

Bârseşti Câmpuri Colacu Găuri Ireşti Mărăşti Negrileşti Răcoasa Soveja Tichiriş Tulnici Vidra Vizantea Total . .

Nr. Nr. gospodă locuitorilor riilor

592.25 55,62 217,— 270.26 469,70 494,-

1.440 268 759 536 280 439 635 1.195 784 594 816 593

1.619 3.664 1.152 1.819 2.440 1.280 1.430 2.854 3 864 2.728 2 522 3.020 2.492

65 284,32 4.266,20

8.782

30.873

443

Ocolul Agricol Mărăşeşti

Suprafaţa

u u

Numele comunei

23 24 25

'\i f i

26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

;

Ţifeşti Total . .

Bâtineşti Clipiceşti Diocheţi Fitioneşti Mânăstioara Mărăşeşti Moviliţa Neicu Panciu Pâdureni Satu-Nou Străoane-de-jos Străoane-de-sus

totală

Suprafaţa arabila

Ha. 2.888 2.098 2.578 6.340 1.939 5.652 3.540 420 2.848 6.464 1.914 4 277 8.861 2.211

Ha. 2 296 498 1.385 654 574 3.069 1.019 24 387 3.597 964 126 676 630

51.835

15.899

Nr. Nr. gospodă locuitorilor riilor 310

293 580 512

1.421 1.311

1.800 2.2o7

356

1.429

1.541 718 244 1.082 1.223 362 715 810 735

4.963 3.142 1.037 .5 300 2.170 1.516 3.576 3.860 3.364

9.48!

37.141

Ocolul Agricol Adjud

-ţO

Numele comunei

Suprafaţa totală

Suprafaţa arabilă

Ha. 1.310 2.215 4.386 7.145 1.246 827 991 2.103 1.972 3.053 1.767 2.186 1.593 2.222 728 3 683 9.616 1.977 2.489 5.165 1.952 1.316 2 854

Ha. 721 1.231 275 500 723 413 663 776 389 445 768 485 731 1.218 306 1.774 2.917 1.562 1.270 2.399' 673 786 1.017

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59

Adjud Adiudul-vechi Angheleşti Bâlca Bereşti Burcioaia Ciorani Copăceşti Coţofăneşti Cornăţel Domneşti Drăguşani Mândrişca Orbeni Parava Pănceşti Păuneşti Pufeşti Rugineşti Sascut Scurta Urecheşti Valea-Seacă Total . •

62.808

22.042

Nr. Nr. gospodă locuitorilor riilor 1.400 400 241 400 350 185 245 276 275 305 306 327 240 635 349 927 1.500 282 628 1.033 500 389 565

6.500 1.800 980 1.750 1.360 450 1.025 990 1.308 1.403 1.260 1.688 702 2.140 1.285 3.615 2.500 1.240 2.140 2.133 1.500 1.333 3.321

11.706

42.423

510 560 242 396 450 173 268 842 750

2.026 2.309 1.477 1.878 1.493 786

Ocolul Agricol Odobeşti

60 61 62 63 64 65 66 67 68

69 70

71 72 73 74

8.741,1.216,61 2.492,65 2.049,68 4 478,05 1.710,25 5.283,55 3.900,30 2.066,— 5.272,50 1.498 1.055,77 5.079,45 3.317,60 2.089,—

255,— 230.62 570,— 921.63 3.492,05 1.248,310,— 2.774,-

Total . • 50.250,41

Andreiaşu Broşteni Boloteşti Câmpineanca Făurei Floreşti Găgeşti Ivănceşti Jariştea Mera Odobeşti Păţeşti Reghiu Vărsătura Focşani

10.— 212.— 371,25

1.175 3.158 3.892 2 440 5.440

109,20 14,70 600,50

J,350. 1.100 486 361 '372 7.50b

2.868 1.525 1.383 33.700

10.993,49

15.360

65.511

74,54

’ ir n

Ocolul Agricol Bilieşti •

Numele comunei

Suprafaţa totală Ha.

75 76 77 78 79 80

82 83 84 85 86

87 88 89

Bilieşti Botârlău Călieni Ciuşlea Jorăşti Mândreşti Mirceşti Nâmoloasa-Sat Nămoloasa-Târg Năneşti Petreşti Răstoaca Suraia Vânători Vulturul Total . .

i n

• i

, .i

Nr. Suprafaţa Nr. gospodă arabilă locuitorilor riilor Ha.

3.514,72 4.535,— 1.509,13 1.065.50 2.721,35 4.292,— 2.742,— 2.267,— 1.005,88 2 237,— 6.548, 612, — 3.065,52

734,50 531,69 1.869,67 3.124,— 468,22 721,— 1.905,— 2 184,— 1.634,— 962,420,46 1.528,— 3.248, — 238 — 1.378,90

38.897,56

21.947,44

1.864.50 947,96

180

2 560 934

495 620 250 235 488

1.779 1.620 1.180 1.007 1.985

505 125 616 1.314 160

2.248 2.735 487 625 2.877 4.442 764

920

4.180

7.369

29.423

540

545 376

Analizând tabelele de mai sus şi ţinând seama de locul ce-1 ocupă co munele în cadrul judeţului, vedem că terenul arabil al judeţului este aşezat pe făşia de teren cuprinsă între malul drept al Şiretului şi poalele dealu rilor subcarpatice ale munţilor Vrancei, ridicându-se în partea de Nord a judeţului şi pe dealurile mai pronunţate de pe malurile. Trotuşului. Natura acestui teren este foarte variată. Găsim terenuri uşoare cu permeabilitate pronunţată cum sunt nisipurile lutoase din apropierea Şire tului şi albiile tuturor râurilor de unde se face trecerea spre terenuri lutonisipoase de o bogăţie foarte pronunţată, dar zgârcite. Majoritatea o formează terenurile de cernoziom degradat, care spre dealuri se termină cu brun roşcat de pădure. In condiţiunile climatice ale judeţului, aceste soluri sunt capabile de producţii ce depăşesc adesea 2.000 kg. pro ha.; dar în felul în care sunt cultivate, producţia medie pro ha. a judeţului lasă foarte mult de dorit, întru cât este mult inferioară producţiei medie pe ţară, care este 1000 kg. pro ha. Din această cauză necesitatea de hrană a populaţiei judeţului nu poate să fie satisfăcută de producţia actuală; şi cei ce nu cunosc puterea de pro ducţie a solului arabil, sunt expuşi să creadă că numărul de 217.663 locuitori cât ii are judeţul este cel maximal. Această credinţă este cu totul nejustă. Dovada unei asemenea păreri eronate se vede din calculul de mai jos: 217.663 locuitori au nevoie de 6.500 vagoane cereale pentru consumul anual. In modul de folosinţă actuală a terenului arabil şi cu sistemele de întreţinere a culturilor, producţia judeţului este în mediu 4.500 vagoane, ceea ce face ca în fiecare an să avem un deficit de 2.000 vagoane cereale. Ori, dacă am putea (şi se poate să schimbăm felul de folosire al terenului arabil şi al metodelor de cultură), la suprafaţa de circa 65.000 ha. rezervate exclusiv culturii cerealelor, am putea produce un minimum de 1.500

kg. pro ha. producţie ce este cu mult inferioară majorităţii ţărilor.europene; am avea astfel o producjie totală de 9.750 vagoane, sau un piua de 3.250 vagoane cereale care s'ar putea exporta sau întrebuinţa la hrana unui spor de populaţie. La expoziţia porumbului a judeţului Putna din 1941, s’a arătat că din cele 45.000 ha. cultivate cu porum nu s'au obţinut decât 3.500 vagoane

v. vi

4 Ti

Flg. 25. — Grajdul Ocolului Agricol Paoclu. porumb ; ori cum nevoia de porumb a judeţului este de 4.500 vagoane, re zultă un deficit de 1.500 vagoane, cantitate pe care a şi complectat-o ju deţul pentru a acoperi nevoia de consum. Dar în cadrul acestei expoziţii s'a arătat că o serie de gospodari mari

.1-

....

■

Ffg. 26, — Porcfaa Ocolului Agricol î'anciu.

mici — între cari chiar şi o văduvă — a obţinut cu ajutorul unei ară turi în plus şi trei praşiie cantitatea de 2.500 kg. la hectar. Dacă toţi plugarii ar fi cultivat măcar porumbul după câteva prescripţiuni elementare care nu cer cheltueli în plus, producţia judeţului de

pe cale 45.000 ha. porumb urma să fie de 11.250 vagoane porumb — pro ducţie capabilă să satisfacă necesitatea totală de hrană nu a 217.663 locui tori cât are judeţul azi. ci a 450.000 locuitori Un fapt îmbucurător în agricultura judeţului îl constituie cultura le gumelor pe suprafeţe suficiente pentru satisfacerea nevoii de hrană a po pulaţiei, precum şi cultura sporită a textilelor şi a uleioaselov, despre care am amintit mai sus.

■ ;r

! i:

Ffg. 27. — Răsadniţe calde (Ocolul Agricol Vidra).

n Iii

Cartoful cucereşte din ce în ce teren, şi mai cu seamă în partea mun telui, unde este locul cel mai potrivit. Cultura sfeclei de zahăr, fiind intensivă şi strâns legată de fabrica de zahăr „Sascut", s'a extins mult în regiunea învecinată fabricei. Rentabilitatea ei se poate vedea după aspectul gospodăriilor serios alcătuite în regiunea aceasta; iar influenţa acestei culturi asupra creşterii animalelor, ne arată acolo cele mai reuşite exemplare de cornute, mai ales cei mai frumoşi boi din judeţ. 0 plantă nouă a fost introdusă în cultură cu destui sorţi de izbândă ; orezul care pe moşia d-lui General Dumitrescu, din comuna Bătineşti, a dat producţii ce depăşesc 3.500 kg. boabe la hectar. Din datele ce-am dat, observăm că din 75.896 ha. porumbul ocupă suprafaţa de 41.926 ha. Aceasta denotă dela început că planta se cultivă după sjne însusi ani dearândul. Aşa stând lucrurile, nu putem vorbi de o agricultura raţională a suprafeţei arabile a jud. PutDa (de o agricultură raţională vom putea vorbi abia atunci când porumbul nu va ocupa mai mult de 25.000 ha.

Suprafaţa grâului care azi este de 10.965 ha. frebue sporită în aşa lei. ca împreună cu suprafaţa orzului şi a ovăzului să ocupe la 20—25.000 ha.f rămânând restul pentru cultura plantelor leguminoase, textile, uleioase, rădâcinoase şi acelor de grădinărie. Pe măsura ce se vor desţeleni din islazuri şi însămânţa porţiunile desţelenite cu plante furajere, partea de teren cu suprafaţa de 6.924 ha. rezervată azi plantaţiilor de nutreţ, va fi redată culturii cerealelor, sporind astfel producţia şi micşorînd permanentul dificit de cereale din judeţ. Un capitol îmbucurător îl formează cultura plantelor uleioase, care din cauza necesităţii râsboiului s'a introdus in judeţ, dar care nu va dispare odată cu cauza care a creiat-o, întru cât necesitatea de ulei în gos podăria ţărănească a fost şi va fi ceva permanent ; iar extracţia de ulei din seminţele produce în gospodărie şi întrebuinţarea acestui ulei în bucă tăria ţărănească, va impune această cultură în toate timpurile, constituind prin aceasta un bun ce nu trebuie să dispară.

Viticullura în judelui Putna Unul din cele mai importante sectoare de activitate agroeconomică în -agricultura judeţului îl formează viticultura.

llplftlPl

)■

SIlfBiii

.m Î

rfSSSif H

Flg, 28. — Vedere generală a podgoriei Odobeşti.

Viticultura putueană, alcătuită din cele cinci podgorii ale sale bine •cunoscute: Odobeşti, Panciu, Ţifeştf, Pâuneşti şi Pănceşti, face ca judeţul acesta să fie cel mai important sub raportul producţiei şi economiei sale viticole din toate judeţele cu podgorii din ţară.

n -

■

Regiunea viticolă a judeţului Putna, are 14.867 ha. vii repartizate după v felul lor astfel : Vii altoite cu viţe nobile Vii de hibrizi producători direcţi

r i i

!•

. 13.107 ha. . 1.750 „

Această regiune este cea mai întinsă din toată ţara şi ocupă coastele colinelor subcarpatice ale judeţului Putna, formând aproape o unitate con tinuă cu podgoriile Râmnicului-Sărat. Acest masiv viticol cu o lungime de cc. 60 km. este dominat de „Măgura Odobeştilor" şi se desfăşoară pe o lăţimă care variază între 1-6 km.

« 1 ‘

[

Ftg. 29. — Vedere generală a regiune! viticole Şarba-Odobeşti

r 1

Producţia şi calitatea vinurilor de aici este strâns legată de solul şi climatul regiunei. Natura este foarte diferită. Găsim soluri uşoare, formate pe nisipuri sau gresii, soluri grele formate pe marne bogate în gips, soluri calcaroase şi altele, lipsite complect de calcar; soluri foarte bogate în sub stanţe nutritive formate pe tufuri dacitice, precum şi soluri foarte sărace evaluate pe gresii calcaroase. In general, podgoriile judeţului Putna — indiferent de roca mumă pe lare s’au format — sunt puternic spălate, ajungând unele în stadiul de sol brun roşcat de pădure în diferite stări de podzolire. Ajutai de o precipitaţie suficientă, acest sol condiţionează o tăiere lungă la vie, cu coarde numeroase de rod, fapt ce face ca producţia în unele cazuri să fie până la 1000 dai. pro ha. Climatul judeţului Putna, privit sub raportul factorilor ce-1 condiţio nează este în general corespunzător culturii viţei de vie. Datele meteoro-

{;

logice pe anul 1937-1942 ne arată că temperatura medie anuală se apropie de -f- 10° C., oscilând între 7°,2—10° C. în 1937 şi 7,67° C. în 1942. Temperaturile extreme de maximă şi minimă ne arată că In Mai 1940 am avut minus 1,8° C., iar în Septembrie 1939, 1,4° C.

Ffg. 30. — Crama şt pivniţa Coop. „Dealul Odobeşttlor4*.

Faţă de această situaţie, suntem siliţi a fixa perioada de vegetaţie la vie în intervalul Mai-Septembrie. Aceasta face ca prelungirea culesului în luna Octombrie să se facă cu riscuri. Precipitaţiunile medii tot în intervalul de timp 1937-1938, au fost 636,6 mm. faţă de 592,4 mm. media anilor 1891-1915. Aceste precipitaţiuni sunt mai mult decât suficiente pentru reuşita culturii viţei de vie.

Flg. 31. — Butoae cu v!a dt încărcat în gara Odobeştt.

Dacă la factorii de mai sus adăugăm durata strălucirii soarelui (care în medie pe perioada de vegetaţie este de 1094 ore efective din 2223 ore posibile) precum şi factorii: brume şi grindini (despre care putem adăuga că din cei 22 ani postbelici am avut 9 zile cu zăpadă şi 34 zile cu brumă în

Aprilie, iar în luna Mai 8 zile cu brumă din fost in decada a treia a lunei Mai, rezultă că destul pentru obţinerea coacerii lemnului şi a Varietăţile ce se cultivă în regiune sunt

care în 1933 şi m 1936 au ciclul vegetativ al vie. este strugurilor. clasate în două grupuri bine

distincte : Deoparte avem un amestec ^de' soiuri vechi şi locale : Galbenă, Plăvaie, Grasa, Frâncuşa. cu soiuri străine de mare producţie : Chasselas şi Aligote. Pe de altă parte avem parcele izolate cultivate cu soiuri străine de calitate aleasă ca : Pinot-gris, Pinot-Noir, Riejsling-Italian, Sauvignon, Muscatt-Ottonel, Cabernet Sauvignon şi Opporto.J Se plantează câte 3.000-3.500^ butuci la hectar, se tae lung sau mixt. Susţinerea in general este pe araci, iar în ultimul timp a început să se in troducă şi spalierul, lăsându-se câte 2-4-6 şi chiar 10 coarde la butuc cu 12-14 ochi şi 2-3 cepi. Vinificarea se face în crămi simple şi de construcţie uşoară, afară de unii proprietari mari, care au început să-şi facă construcţii mai serioase şi potrivite, înzestrându-le şi cu aparatura necesară. Producţia este în mod obişnuit 300-800 dai. pro ha. cu tăria alcoolică cuprinsă între 10-12 grade, iar unele varietăţi alese dau vinuri de 14-15 grade alcool. Vinurile sunt în general uşoare şi deci plăcute la băut, foarte căutate şi apreciate pentru aroma lor. Unele din ele au mirosuri alese şi sunt foarte nemerite la fabricatul şampaniei. Din această cauză la expor tul din 1938 şi 1939 acest fel de vinuri a fost foarte căutat. Calitatea superioară a vinurilor din Putna şi în special cele produse în podgoria cea mai însemnată, Odobeşti, a produs o mare extindere a culturii viţei de vie. In trecut mulţi din vestiţii boieri ai Iaşilor aveau vii la Odobeşti: Tăutu, Ideru, Hatman, Rosetti, Rosnovanu, Şendrea, Sturza, Giurgea, Negrileşti (cari datau dela Ştefan-cel-Mare), Familia Stârcea din Bucovina, Sihleanu şi alţii; de asemenea şi multe mănăstiri, epitropii şi episcopii. Calităţile alese ale vinului de Odobeşti au făcut din acesta un în

semnat articol de comerţ, atât în trecut cât şi azi. Se precizează de unii istorici că vinurile de Odobeşti se negociau la Constantinopol, în Egipt, în Germania şi mai ales in Prusia; iar din vremea comerţului ce se făcea cu Ruşii a rămas şi denumirea podgoriei „Cazaclii", unde negustori cazaci au construit la 1777 biserica „Cazaclii* pentrucă ei stăteau în această re giune tot timpul culesului. „Beciul domnesc" care şi azi se poate folosi pentru păstrarea vinuri lor la Odobeşti, construit cu robi de către Asanache Pamfil între anii 18341849 pentru Mihai Sturza, ne mărturiseşte cu prisosinţă că în orice timp podgoria Putnei a fost la înălţimea şi aprecierea cuvenită. Ca să ne dăm şi mai bine seama de importanţa agro-economică şi so cială a podgoriei Putna, trebuie să amintim că pentru cele 14.867 ha. vii trebuiesc 4.400.000 zile lucru, iar pentru cele 75,896 ha. teren arabil

t ■

5.750.000 zile lucru. Raportul valorii producţiei, calculată la preţul de azi a produselor, ne dă situaţia următoare:

500.000 lei . . 2.500.000.000 lei 5.000 vagoane vin a 7,500 vagoane produse 250.000 lei . , 1.875.000.000 lei

■

Puse îa calcul, cifrele de mai sus ne arată că suprafaţa de 14.867 ha. vii, deşi mai mică cu de 5 ori ca suprafaţa arabilă, necesită un număr aproape egal de zile de lucru ; iar venitul brut al sectorului vie este cu 625.000.000 lei mai mare decât venitul brut ai celor 75.896 ha. teren arabil. Rezultă deci că nu numărul de hectare, ci numărul zilelor de lucru întrebuinţate la hectar determină volumul încasărilor. Se impune ca organele responsabile să urmărească o politică de in tensificare a agriculturii până la limita posibilităţii de lucru a populaţiei judeţului, care azi nu este folosită decât în proporţie de 60°/0 din capaci tatea sa totală şi circa 22.000.000 zile de lucru efective pentru agricultură.

îndrumarea Agriculturii in judeful Putna in trecut şi astăzi. Din 1907 până în 1919, sectorul agricol propriu-zis pe care îl privea numai exploatarea terenului arabil, nu era luat în seamă de către Stat sub raportul îndrumării teehnice. Statul în acest interval de timp, prin ajutorul

Flg. 31* — Atelaj tip al Şefului de Ocol Agricol din judeţul Putna.

„Inspectorului Agricol Judeţean", îşi rezervase dreptul de a reglementa acordurile dintre proprietari şi săteni, îndeplinind rolul de control şi arbitraj. Acestor inspectori agricoli judeţeni nu li se cerea a fi de Speciali tate agronomică, ci erau recrutaţi dintre jurişti şi alte specialităţi, care de cele mai multe ori nu aveau nimic comun cu technica agricolă. 79

• * $ i' •

II! 1 li

ll\

Din lipsa creerii şi organizării unor preocupaţiuni specifice Vrancei, şi rentabile pentru munca vrânceană, populaţia acestui ţinut este obligată a se deplasa zeci de kilometri dela domiciliu la lotul de împroprietărire pe dru

■

Proprietatea agricolă, azi în marea sa majoritate proprietate mică ţărănească, era până la 1919 proprietatea mare. Este suficient să amintim că cei 135 proprietari ale căror proprietăţi au intrat sub bisturiul legii ex proprierii, fiind mai mari de 100 ha. teren arabil, posedau peste 45.000 ha. arabil, ceea ce face'mai mult ca 60°/0 din suprafaţa totală arabilă de azi a judeţului* Conform Decretului-Lege Nr. 3697 din 1918 şi Legii Reformei Agrare din 1921, au fost îndreptăţiţi la împroprietărire 20.974 săteni, dintre cari (din cauza lipsei de pământ, deşi lotul de împroprietărire a fost redus cu mult sub 5 ha. cum prevedea legea) nu s'au putut împroprietări decât 13.865 de săteni fu suprafaţa totală de 36.933 ha, suprafaţă care s'a luat dela proprietatea mare. Pe lângă toate părţile bune ale exproprierii, înţeleasa de toată lumea atât în momentul efecturării ei cât şi mai apoi, suntem obligaţi să amintim şi două părţi rele, şi anume : întâi, trecerea pământului din mâna celor 135 proprietari în mâna a 13.865 săteni s’a soldat imediat cu diminuarea producţiei pro ha. atât can titativ cât şi calitativ. Cauza acestei diminuări de producţie a fost conse cinţa lipsei de îndrumare technicâ a sătenilor deveniţi proprietari, precum şi lipsa lor de inventar viu şi mort. Terenul care înainte de reforma agrară tot cu truda acelor braţe ţărăneşti făcea să rodească mai bine, fiindcă cei 135 proprietari cari erau stăpânii pământului aveau câte unul sau doi ad ministratori: oameni cu practică agricolă îndelungată şi de multe ori cu carte, ce fixau timpul fiecărei munci în parte şi felul cum trebuia efectuată, plus faptul că posedau un număr suficient de animale, unelte şi maşini agricole — această parte rea a fost comună ţării întregi. In al doilea rând, din cauza lipsei prea mare de teren arabil a săte nilor din Vrancea, la care trebue să adăugăm şi partea speculativă a poli ticei, s’au împroprietărit săteni cu loturi de 2—3 ha., loturi ce sunt aşezate la 45—65 km. departe de reşedinţa permanentă a familiei împroprietărite şi muncitoare.

muri de cele mai multe ori impracticabile, desfăşurând astfel o muncă cu

;

| ;j ii5

l11; i1 Ii

li! fi

totul antieconomică. Din calculele făcute, pentru multe zeci de cazuri am constatat că costul de producţie a unui kg. de porumb sau de grâu obţinut pe loturile de îm proprietărire ce le au sătenii din Vrancea la câmp, este de două şi câte odată chiar de trei ori mai mare decât costul aceluiaşi kg. de porumb sau grâu cumpărat din piaţă. Răul dela punctul II (specific judeţului Putna şi numai pentru împroprietăriţii din Vrancea, precum şi parţial Jud. Buzău şi altor judeţe cu ca racter similar) va persista până în momentul orientării pe făgaşul natural al procupaţiunilor populaţiei fiecărei regiuni în parte; iar pentru răul re zultat dela punctul I, Statul a luat imediat şi chiar odată cu înfăptuirea reformei agrare măsuri de înlăturare, punând în locul organizaţiei private

80 I

i I

: J

de îndrumare agricolă, organizaţiuni de Stat, despre care vom aminti mai jos. In 1919, odată cu exproprierea, s'a înfăptuit „Consilieratul Agricol Judeţean", condus de un consilier agricol. Consilierul agricol judeţean era de specialitate technic-agricolă, ajutat de un număr variabil de agronomi regionali. Sub forma si organizarea de mai sus, consilieratul agricol a lucrat deta 1919 până în 1926, aplicând reforma agrară în cea mai mare parte şi a făcut în acelaş timp îndrumarea technică a sătenilor spre o cultură mai raţională a pământului. îndrumarea creşterii animalelor până la 1926 se făcea de Comisiunea zootechnică judeţeană, care funcţiona pe lângă Pre fectură, având ca şef un medic veterinar. La 1926 a luat fiinţă Camera Agricolă judeţeană ; Comisiunea zoo technică judeţeană s’a afiliat acestei instituţii, Medicul veterinar făcea parte din consiliul Camerei. Dela înfiinţare Camera Agricolă a fost ca instituţie profesională, re prezentând, organizând şi apărând nevoile şi drepturile agriculturii, viticul turii, silviculturii şi creşterii animalelor in cuprinsul judeţului. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a păstrat Consilieratul agricol judeţean ca organ al său de execuţie. In 1931 Consilieratul agricol a fost desfiinţat prin înglobarea sa la Camera Agricolă, iar Ministerul Agriculturii a înfiinţat şi păstrează până azi în sânul Camerei „Serviciul Agricol Judeţean", care până acum 2 ani avea ca şef un inginer agronom şi aproape jumătate din personalul agricol judeţean. Acum atribuţiunile Şefului Serviciului Agricol au fost trecute pe seama Directorului Camerei, care este şi şeful personalului ce aparţinea acestui serviciu. Conform legilor în vigoare, azi Camera Agrico'ă este instituţie publică judeţeană, învestită cu personalitate juridică, cu scopul de a reprezenta şi apăra interesele agricultorilor. Are patrimoniu propriu şi aplică în judeţ toate măsurile luate de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor pentru pro movarea agriculturii. Organele de execuţie ale Camerei Agricole sunt organele exterioare ale Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, şi anume: Serviciul Agricol ju deţean, Serviciul Zootechnic, Serviciul Veterinar şi Serviciul Silvic judeţean. Astăzi Camera Agricolă Putna are următoarea înfăţişare sub raportul organizării sale de îndrumător technic agricol al plugărimei judeţului:

Un serviciu central cu reşedinţa în local propriu, ce se află în oraşul Focşani, având ca îndrumători technici agricoli un director, un subdirector şi 18 funcţionari. Directorul, Subdirectorul şi doi dintre funcţionari sunt de specialitate ingineri agricoli, iar restul personalului este compus din 2 agronomi şi 1^ funcţionari administrativi. Tot ca servicii centrale ale Camerei contează Serviciul Veterinar ju deţean, condus de un Medic veterinar şi Serviciul Silvic judeţean condus de un Inginer silvic, care au reşedinţa tot în Focşuni, în localuri separate. 81

■

S I

i ■

In afară pentru îndrumarea technică a plugărimei în vederea spo~ rirei producţiei agricole, Camera dispune de următoarele aşezăminte agricole r Ocolul agricol Suraia, cu reşedinţa proprie în comuna Suraia, care susţine interesele populaţiei din plasa Bilieşti. Acest Ocol este condus de un Inginer agronom, ajutat de un agronom şef de cultură şi de un secretar. Pentru o mai uşoară răspândire a cunoştinţelor şi metodelor noui de technică agricolă printre agricultori şi pentru canalizarea acţiunei Ocolului, direct asupra gospodăriilor agricole din regiune, cu începere din 1940

■

;

Iii

Î&: MSSfi - i

Ftg, 82. — Ocolul Agricol Suraia.

mi. i I ;

;

s’a început organizarea unei gospodării model, înzestrată în acelaş timp cu terenul necesar pentru culturi demonstrative şi cu toate maşinile şi uneltele necesare unei culturi raţionale a pământului. Astăzi Ocolul are clădire proprie, unde se adăpostesc birourile şi lo cuinţa şefului de Ocol. Un grajd modern în care se adăpostesc reproducă torii de rasă şi caii de trăsură ai Ocolului. Una remiză pentru maşini agricole, un coteţ pentru păsări de rasă, un fânar model pentru depozitarea furajelor, spre a le feri de intemperii, o platformă model pentru gunoi, curte cu parc şi plantaţie de pomi fruc tiferi, precum şi un lot de 25 ha. din care o parte se munceşte cu sătenii în dijmă dirijată şi parte se munceşte în regie, aplicându-se toate metodele □oui pentru obţinerea unei recolte cât mai ridicate. Acest Ocol feste înzestrat cu două tractoare, 4 maşini de semănat în rânduri, una maşină de treerat cu dispozitive speciale pentru treerat lu-

•cernă şi o serie întreagă de maşini şi unelte necesare unei agriculturi ra ţionale. Mijloacele de îndrumare de care se serveşte Inginerul agronom şef de Ocol pentru promovarea agriculturii, le putem clasifica astfel; 1. Cu gospodăria Ocolului organizată raţional, sub întregul ei aspect: lot demonstrativ, livadă, stupină, crescătorie de porci şi păsări, grajd tip, magazie de cereale şi remiză de maşini, platformă de gunoi, grădină de le gume, etc.

Ffg. 33. — Grajdul Ocolului Agricol Vrăncioala (Văsul).

2. Ajutorul direct dat prin punerea la dispoziţia plugarilor, a maşinilor xle semănat, reproducători de rasă, a seminţelor alese, materialelor pentru tratamentul seminţelor, pomilor, viei şi animalelor, răsaduri timpurii şi altele. 3. Prin persuasiune, făcând cu sătenii cursuri agricole de iarnă, con ferinţe, concursuri, demonstraţii, excursii la gospodăriile model de Stat şi particulare. 4. Folosind iniţiativa particulară, formând, îndrumând sâu dând ca exemplu activitatea şi realizările cooperativelor, sindicatelor, obştiilor săteşti,şcoalelor, primăriilor sau a gospodarilor luminaţi şi avansaţi în ale plugăriei. 5* Prin supravegherea aplicărei dispoziţiunilor legale în legătură cu agricultura. Ocolul despre care am vorbit până aici face parte din categoria ocoa lelor agricole propriu-zise, fiind situat în plină regiune de câmp. In cadrul plăşii Adjud, Camera are tot un Ocol agricol propriu-zis, condus de un inginer agronom, ajutat de un conductor agricol şi un se-

#I I '

s ;

1 H

If|

| I; I'

f- li '

cretar Pentru acest Ocol sa construit anul trecut Jocal propriu în care se vor adăposti birourile şi locuinţa Şefului de Ocol. Pe lângă această locuinţă urmează să se facă toate celelalte construcţiuni, spre a-i da înfăţişare de gospodărie model. Deocamdată este înzestrat cu 70 ha. teren, cu maşinile şi uneltele agricole necesare unei agriculturi raţionale, precum şi cu mijloace de transport. > Pentru îndrumarea plugărimei din regiunea de munte, Camera dispune de Ocolul agricol Zăbala, situat în comuna Vrăncioaia (Văsui) şi care sus ţine interesele comunelor din plasa Zăbala. Acest Ocol cu caracter f

■>.

Ffg. 34. — Curtea fl clădirile Ocolului Agricol Vrăacloala, in ziua expoziţiei tăuraşilor de rasă.

;

P i I '

j i

|j I iii

iv' ■

■

mixt, dar pronunţat pomicol, este condus de un inginer agronom, ajutat de un agronom. Ocolul îşi are clădire proprie unde se adăpostesc birourile şi locuinţa şefului de Ocol. Este înzestrat cu maşinile şi uneltele trebuitoare unei acţiuni agricole multiple, aşa cum reclamă regiunea. Pentru promovarea creşterii vitelor s’a construit aici un grajd model unde se adăpostesc reproducătorii de rasă din speciile: bovine, cabaline şi porcine. Drept rezultat al actiunei făcute cu reproducătorii bovini, anul trecut s’a făcut o expoziţie de tineret bovin unde au fost expuse zeci de exemplare, corcituri foarte reuşite din rasa Schwitz, cu care sa încru cişat vaca locală de munte. Ocolul posedă o platformă model pentru gunoi, stupină şi o suprafaţă de 5000 m. p. pe care se fac culturi raţionale de legume şi zarzavaturi. Acţiunea acestui Ocol este dublată de acţiunea Cooperativei ^Unirea Vrancei"; şi o bună parte din activitatea Ocolului şi a Cooperativei se scurge

!!;!

il|: ! f ['

prin punerea în funcţiune normală a „Şcoalei superioare ţărăneşti", înfiin ţată în această comună din iniţiativa d-lui Nicolae Jecheanu şi subvenţio nată în cea mai mare parte de Cooperativa „Unirea Vrancei* şi atât cât a fost posibil şi de Camera Agricolă Putna. Introducerea culturii legumelor în Vrancea şi a grâului care a reuşit foarte bine, chiar în cea mai depărtată comună, Herăstrău, se datoreşte acestui Ocol. Pentru comunele din Plasa Vidra» Camera, cu începere din 1941, a luat iniţiativa şi cu ajutorul Ministerului Agriculturii a înfiinţat o fabrică de industrializarea fructelor cu capacitatea de 60 vagoane fabricat anual. In faţa fabricii, s'a construit un Ocol agricol şi a fost înzestrat pentru o acţiune pronunţat pomicolă. Acest Ocol este condus de un inginer agro nom, ajutat de un conductor agricol şi un secretar. Ocolul are clădire proprie pentru birouri şi locuinţa şefului de Ocol, un depozit pentru clasat şi ambalat fructe, prevăzut cu siloz pentru păstratul lor.

Flg. 36. — Hala de ambalat şl silozul de păstrat fructe dela Ocolul Agricol Vidra.

Pentru îmbunătăţirea animalelor are grajd-model unde se adăpostesc reproducătorii masculi şi caii de transport ai Şefului de Ocol. Drept model pentru modul cum trebuesc păstrate furajele, s'a construit un fânar care poate fi imitat de orice sătean econom de animale. Atât Ocolul Vrâncioaia, cât şi Ocolul Vidra, se folosesc de aceleaşi mijloace de îndrumare ca şi primele Ocoale agricole; iar lipsa de teren în aproprierea acestor Ocoale a fost satisfăcută prin închirierea de suprafeţe corespunzătoare unei culturi demonstrative. 85 \

r L V

ii’ 1

i! i.l

: !

ţ ii I'

La Panciu şi pentru comunele ce aparţin Plăşii Panciu, Camera a con struit un Ocol viticol înzestrat cu locuinţă pentru Şeful de Ocol şi birouri, grajd pentru reproducători, crama cu pivniţa pentru vinificarea şi păstrarea raţională a vinului, porcina şi coteţ pentru păsări, fânar şi platforma model pentru gunoiul de grajd. Ocolul dispune de un laborator pentru analiza sumară a vinurilor spre a stabili calitatea lor şi a preciza tratamentul pentru cele bolnave. Tot la acest Ocol se găseşte şi o staţiune meteorologică special amenajată, cu ajutorul căreia se avertizează viticultorii ca să-şi stropească viile contra manei la momentul cel mai potrivit.

i .ţ

Ffg. 37. —- Casa Ocolului Agricol Panciu.

tl ! K f î|

li !; ' I i

|l ll V r:'

ii i

Ocolul este înzestrat cu 8 ha. vie pe rod şi cu un teren de P/o ha. pe care se va planta viitoarea vie experimentală, al cărei rost va fi precizarea celor mai potrivite varietăţi de viţe pentru vin şi struguri de masă, cel mai potrivit port-altoi şi cele mai potrivite metode de cultură şi întreţinerea viţei de vie. Acest Ocol este condus de un inginer agronom şef de Ocol ajutat de un conductor agricol şi un secretar. Pe lângă organizarea şi înzestrarea pronunţat viticolă a Ocolului — fapt ce se impune de preocuparea viticolă a regiunei — Ocolul are un lot demonstrativ de 15 ha., precum şi maşini de semănat şi reproducători de rasă, cu care acţionează în masa plugărească. Pentru comunele Plăşii Odobeşti, Camera dispune de un Ocol agricol în curs de organizare. Acest Ocol este condus de un inginer agronom, ajutat de un conductor agricol şi un secretar. Are reşedinţa în Odobeşti. Nu are nici un fel de construcţiuni ci numai o cameră închiriată pentru birou. Din acest motiv, înzestrarea Oco-

lului nu s a făcut şi nici nu se poate face ; iar acţiunea şefului de Ocol în acest caz, de cele mai multe ori nu da rezultatul aşteptat. Fiind tolerată de Cooperativa „Dealul Odobeştilor“, Camera a achizi ţionat şi a instalat cu ajutorul Ministerului de Agricultură o staţiune pen tru sterilizat must pe bază de „Ultrasunete" în localul Cooperativei amin tite. In toamna anului 1942, cu ajutorul acestei instalaţiuni s’au sterilizat 16.000 litri must şi credem că într'un viitor apropiat se va putea lucra în plin pentru binele podgoriei şi a celor ce din anumite motive trebue să consume must de struguri şi mere în tot cursul anului, nu numai in tim pul culesului viilor. In raza de activitate Ocolului Odobeşti intră şi ferma Focşani» unde Camera are un grajd amenajat pentru creşterea de reproducători bovini, cabalini şi porcini, precum şi un lot de 25 ha. pe care se fac culturi de monstrative, în primul rând furajere, spre o hrănire cât mai raţională a reproducătorilor permanenţi ce-i are, şi a celor cabalini de sânge ales, pe care Statul îi trimite aici in fiecare an pe timp de 100 zile, pentru monta femelelor cabaline din regiune şi judeţ. Ocoalele pomenite apar evident ca organizaţiuni noui şi ca re zultat ai îngrijirii Statului pentru readucerea echilibrului în producţia agricolă şi pentru sporirea ei până la limita economic posibilă. Despre acest echilibru am spus că s'a stricat odată cu aplicarea reformei agrare, prin înlăturarea personalului privat de îndrumare technic agricolă. Statul a avut momente când dezastrul în producţia viticolă a judeţului a impus înfiinţarea de instituţiuni în scopul restabilirii echilibrului rupt. Aşa, de exemplu, după atacul filoxerei ce-a distrus complet viile ţării şi ale jud. Putna, în 1896, s'a înfiinţat „Pepiniera Petreşti", cu scopul de a colabora

la refacerea viilor distruse. Pentru realizarea scopului pepiniera a avut pe timpuri plantaţiuni de port-altoi, rămăşiţe din care şi azi se găsesc în lo curile ocupate mai apoi de forturile F. N. G. Aici se altoiau şi obţineau cantităţi imense de viţe altoite, cu care se plantau plaiurile ocupate cu vii şi pustiite de filoxeră. După ce plantaţiunile de vii au fost refăcute com plet, plantaţiunile de port-altoi s’au redus ca suprafaţă, iar şcoalele de viţă s’au împuţinat odată cu aceasta aproape până la desfiinţare. Pepiniera, aflându-se la confluenţa celor două drumuri ce vin din Vrancea pe văile Milcovului şi ale Putnei, unde pomii roditori au căutare, şi-a schimbat planul de lucru din viticol în pomicol, producând cantităţi mari de diferiţi pomi fructiferi, dar nerenunţând complet la cultura portaltoiului pentru viţe altoite. Azi, când majoritatea viilor au îmbătrânit, când lipsurile în vii depă şesc 20—30°/0, fapt ce face cultura viilor nerentabilă, Statul a pus iarăşi în funcţie pepiniera, începând să-i sporească suprafeţele de port-altoi. Astfel în anul 1942, s’au plantat 7 ha. cu port-altoi din varietatea Riparia x Berlandieri Kober 5 B. B.; iar anul acesta se, vor planta 3 ha. cu port-altoi din varietatea Riparia-Gloire. Pepiniera, astăzi este proprietatea Camerei Agricole Putna fiind con dusă de un Inginer Agronom cu personalul ajutător necesar. Pe lângă ac tivitatea sa pur pepinieristă, este încadrată în' acţiunea de îndrumare agri-

i i i

colă a Camerei, având un program precis prin care activează în masa plugărească a comunelor vecine, introducând seminţe alese, răsaduri de legume, pomi fructiferi şi metode raţionale în gospodărie, la câmp, şi mai cu seamă în cultura pomilor fructiferi. Azi nu se poate vorbi de pepiniera Petreşti, fără să spunem că pru nele şi caisele uscate aici după metoda de lucru a d-lui Inginer I. Ţiplica, şeful pepinierei, sunt renumite şi fac cinste atât Camerei cât şi breslei agronomice. Acest mod de uscare îşi are viitorul rezervat şi de o strălucire deosebită. Toate instalaţiile despre care am vorbit până aici depind de Camera Agricolă a Judeţului Putna care administrativ este azi condusă de un Pre şedinte, ajutat de un Vice-preşedinte (de meserie plugari) şi de un comitet

Ffg. 38. — Curtea şl clădirile Pepinierei Petreşti.

compus din 3 plugari numiţi de Minister şi 4 membri de drept: Prefectul judeţului, Directorul Camerei Agricole, Şeful Serviciului Veterinar Judeţ ean şi Şeful Serviciului Silvic Judeţean. In cadrul Camerei se face, pe lângă cele de mai sus, organizarea administrării islazurilor comunale şi comune aplicarea legii mobilizării agricole, operaţiuni care au câte un birou special organizat. Afară de Camera Agricolă şi toate aşezămintele ei agricole din judeţ, despre care am vorbit, plugărimea judeţului Putna şi în special viticultura, s’au bucurat şi de . alte aşezăminte agricole de care vom aminti mai jos. Unul din aceste aşezăminte ca vechime şi fapte de îndrumare technic-agricolă — clasându-se al doilea după pepiniera Petreşti — este Şcoala de Viticultură din Odobeşti, Precum vedem, Statul chiar de acum 4 decenii şi ceva a intervenit în primul rând în organizarea sectorului viticol al Judeţului nostru. Aceasta confirmă veracitatea afirmaţiunei noastre când spunem că viticultura este cel mai important sector de preocupaţiune agro-economică din judeţ. La 1899, din iniţiativa lui N. N. Săveanu, pe atunci Prefect de Putna, s'a hotărit înfiinţarea unei Şcoale de viticultură în judeţ. Dorinţa a fost ca aceasta să fie la Panciu, iar în urma insistenţei podgorenilor din Odo-

ir t ■

i i

dobeşti şi în special a Primarului de pe atunci al Odobeştilor, Grigore Dragorair, s a hotărît ca şcoala sâ ia f inţă la Odobeşti. Funcţionarea şcoalei a început la 1901 numai cu un atelier de dogărie în local închiriat. Dela 1905-1906 şcoala îşi are local propriu în care se adăposteşte şi azi. Scopul şcoalei a fost şi este pregătirea elevilor pentru a deveni buni viticultori şi a sluji nevoile podgoriilor din Moldova şi R.-Sărat, Astăzi şcoala este condusă de un director inginer agronom, ajutat de doi profesori dintre cari, unul de specialitate viticolă şi altul pentru obiectele de cultură generală. Numărul elevilor în 1942 a fo^t de 40 dintre care în clasa IV-a, care este ultimul an şcolar, 14. Şcoala sub raportul inzestrărei sale lasă azi de dorit şi este nevoie de ajutorul Statului ca să fie .repusă în cadrul de funcţiune normală, pentru a satisface nevoile viticulturii de azi.

Fig. 39. — Reşedinţa provizorie a staţiune! experimentale de Viticultură şl Oenologle Odobeşti.

In 1936, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, în dorinţa de a veni cât mai pe deplin în ajutorul podgorenilor din judeţul Putna, a înfiinţat la Odobeşti o „Staţiune Experimentală de Viticultură şi Oenologie". Această staţiune a fost înfiinţată ia cererea podgorenilor pentru studiul şi experi mentarea problemelor viticole şi vinicole ale regiunii. Avem deci încă o dovadă în plus că via, şi nu câmpul, a fost şi trebue socotită mai importantă ca factor economic de producţie în judeţul Putna. In 1937 staţiunea trece la „Institutul de Cercetări Agronomice al Ro mâniei", încadrându-se în programul de lucru al acestui Institut. Dela în ceput şi sub forma de provizorat (în care se află şi astăzi), staţiunea a fost instalată în localul Gimnaziului „Duiliu Zamfirescu" din Odobeşti. Este în89

1 zestrată cu toată aparatura necesară pentru un laborator de microbiologie şi fiziologie vegetală şi un laborator de chimia vinului şi a solului. In 1939 pentru înzestrarea staţiunei se cumpără 5 ha. vie destinată pentru via experimentală, unde s’a plantat o colecţie de studiu a varietă ţilor din regiune. In 1942, Staţiunea obţinând fondurile necesare, pune ba zele construcţiilor proprii, compuse dintr’un ansamblu : pivniţă, cramă, la boratoare, casă de muncitori, locuinţa pentru asistenţi şi casa Şefului staţiunei, care în bună parte sunt aproape terminate, iar valoarea lor va de păşi suma de 20.000.000 lei. Pentru funcţionarea normală, staţiunea are pre vederea următorului personal : un şef de staţiune Inginer agricol, pentru asistenţi specializaţi în microbriologie, viticultură, oenologie şi unul în chimia alimentară, un şef de cultură, un pivnicer şi un laborant.

Ffg. 40. — Laboratorul staţiune! Viticole Odobeştf.

Din cauza timpurilor prin care trecem, staţiunea azi funcţionează cu un şef de staţiune — Inginer agricol — şi un asistent inginer agronom specialist în viticultură şi de un personal administrativ diurnist. Dela înfiin ţarea sa şi până azi, staţiunea a urmărit şi rezolvat problemele următoare î 1. In viticultură. a) Studiul celor mai bune varietăţi de viţe nobile pentru regiune, cu epocile lor de coacere. b) Studiul climatului regiunei cu stabilirea epocei culesului şi a duratei de vegetaţie la viţa de vie în regiune. //. In oenologie studiul se află în curs şi se referă la: a) b) precum c)

Precizarea cazierului vinurilor tipice regiunei; Aplicarea celor mai bune metode de vinificare şi păstrare a vinului, şi tratamentelor cele mai eficace la vinurile bolnave. Studiul formării şi desvoltării substanţelor buchetoase la învechirea

vinurilor.

III. In microbiologie se studiază : a) Studiul fermenţilor pentru fermentarea vinului la temperaturi scă zute cu fermenţi aromatici. b) Studiul desvoltării şi evoluţiei diferiţilor microbi provocători de boale la viţa de vie şi vinuri. Pentru viitor, în viticultură pe lângă problemele rezolvate se studiază ca o continuare a lucrărilor de până acum, următoarele probleme : a) Studiul solului în legătură cu cei mai buni port-altoi pentru varie tăţile din regiune ; b) Studiul sortimentelor, adică a combinării diferitelor varietăţi de viţă pentru vin, pentru obţinerea celor mai bune vinuri în regiune : c) Studiul evoluţiei manei şi combaterii ei, precum şi a celorlalţi pa raziţi animali şi vegetali ai viţei de vie ; d) Studiul rezistenţei varietăţilor de viţă la ger şi mană ; e) Selecţiunea clonală a varietăţilor de viţe indigene, pentru sporirea producţiei, cantitativ şi calitativ. Din privirea şi analizarea fiecărei probleme în parte, ce se urmăreşte de Staţiunea Experimentală de viticultură şi Oenologie din Odobeşti, ne dăm seama ce importanţă practică va avea pentru economia viticolă a pod goriilor din Putna rezolvarea teoretică a problemelor puse în studiu. Dorinţa tuturor doritorilor de mai bine a acestui judeţ nu trebue să fie alta decât aceea de a vedea această instituţie aşezată în cadrul ei fi resc de lucru. Reflectând asupra faptelor expuse până aici, cu privire la agricultură şi punând aceste fapte în legătură cu factorii reali cari concură la produc ţia agricolă şi schimbarea acesteia în mai bine sau în mai rău, ajungem la următoarele concluzii: Putna, deşi un judeţ cu suprafaţa redusă de teren arabil în compara ţie cu alte judeţe, îl socotim un judeţ prin excelenţă de producţiune agricolă.

Marea majoritate a populaţiei judeţului are ca îndeletnicire cultura pă mântului, cultura viţei de vie, creşterea animalelor şi exploatarea aproape fami liară a pădurilor—fapt ce decurge dela proprietatea obştească a pădurilor specifică Vrancei —preocupaţiuni cari se înglobează pe de-a’ntregul agriculturii. Preocupaţiunea viticolă, în comparaţie cu cea agricolă propriu zisă, a constituit şi constitue o ramură avansată şi intensivă de producţie agricolă. Am arătat la locul potrivit că, deşi suprafaţa viilor este de 5 ori mai mică decât cea arabilă, prima absoarbe aproape acelaş număr de braţe de muncă. Pe de altă parte am arătat că factorul „muncă" determină în cea mai mare parte volumul încasărilor, care socotit în venit brut, cel obţinut dela vii depăşeşte pe cel obţinut dela suprafaţa arabilă. Din cauza unei agriculturi rudimentare ce se face pe cele 77.008 ha. teren arabil, producţia medie a judeţului, absolut pentru toate plantele cul tivate, este sub producţia medie a ţării. Din această cauză, deficitul jude ţului, faţă de nevoile pentru harana populaţiei şi a animalelor este ceva obişnuit. Din analiza factorilor de producţie: climă şi sol, rezultă că producţia judeţului se poate spori dela simplu, la dublu şi chiar la triplu. Veracita91

tea acestei afirmaţiuni se subliniază de producţia ce se obţine pe proprie, , .. tăţile mari cari muncesc mai raţional, de producţia obţinută pe loturile Camerei, muncite în dijmă dirijată sau regie, precum şi de cea obţinută de foarte mulţi plugari mărunţi, dar cari muncesc mai chibzuit. Aşa de exemplu, pe cât timp media producţiei la porumb în 1942 a fost 800 kg. pro ha. la unii ţărani această producţie a fost 400-500 kg. iar la ţăranii ce au participat la concursul porumbului această producţie a de păşit 2500 kg. pro ha. Sporirea producţiei la hectar nu o putem face deodată şi prin dorinţa de a schimba toţi factorii cari o determină în acelaş timp. Aceşti factori trebuesc eşalonaţi în timp şi acţionat în vederea schimbării lor în ordinea simplităţii şi urgenţei lor şi întotdeauna aleşi de a^a fel ca Să se poată cuprinde în măsura mijloacelor şi puterilor de care dispunem pentru schim barea lor. Paralel cu lucrarea asupra îmbunătăţirii factorilor direcţi, cari deter mină volumul şi calitatea producţiei, trebue acţionat şi asupra elementului om, întrucât acesta, cu calitatea sa de proprietar privat al solului, cu men talitatea şi cu pregătirea sa şcolară de azi, nu este în stare să accepte pe de-a’ntregul îndrumările şi prescripţiunile de ordin technic agricol, în ve derea sporirei producţiei. * In concluzie, trebuie să recunoaştem că avem un teren arabil cu capacitatea de producţie mai mare de cât obţinem azi, cu ajutorul vechilor metode şi mijioace de lucru ale pământului. Avem o însemnată suprafaţă de vii, care din cauza îmbătrânirii au în medie peste 20°/0 lipsuri; fapt care va determina o rentabilitate scăzută, dacă exploatarea sar face într'un echilibru economic. Avem un stoc însemnat de vite, dar în cea mai mare parte degenerat din cauza lipsei de furaje şi proastei îngrijiri. Avem o mulţime de terenuri necultivabile, care atunci când lipsa de pământ va fi provocată de creşterea populaţiei, se vor amenaja şi trece în agricultură. Avem o massâ ţărănească cu un standard de viaţă redus, ce se adă

Pil! i j

posteşte în locuinţe necorespunzătoare nouei civilizaţiei avansate, şi cu un procent pronunţat de analfabeţi. Avem aproape o totală lipsă de organizare a ţărănimii, atât la des facerea plusului de produse cât şi la aprovizionarea cu cele de primă necesitate, ce nu se pot obţine în gospodăria proprie. In consecinţă, pentru organizarea agriculturii în vederea sporirei pro ducţiei şi ridicarea standardului de viaţă al ţârănimei se impune: I. Pregătirea technică agricolă a cultivatorilor şi proprietarilor de pă mânt, mergând cu aceasta până la specializare pe feluri de culturi şi lu crări: cultura cerealelor, cultura plantelor furajere, cultura legumelor, cult ura pomilor fructiferi, cultura viţei de vie, creşterea animalelor şi altele. Această pregătire să se facă obligatorie în şcoli ţărăneşti, pentru ti neretul rural şi urban, ce nu intră în şcoli superioare. 0 astfel de pregătire nu se poate grefa pe cunoştinţele date de cursul nostru din şcoala primară actuală, el trebuie îmbogăţit, sporit şi adus în starea

reală de obligativitate pentru toată populaţia ţarii. Vor trebui organizate şcoli şi cursuri speciale pentru pregătirea elementului adult sătesc, care să func ţioneze paralel cu şcolile pentru tineret, şi în fiecare comună, aşa cum func ţionează şcoala primară şi biserica. II. Organizarea social-economică a ţărănimii muncitoare şi producă toare prin : a) Comasarea proprietăţii agricole sfărămiţite. b) Stăvilirea diviziunei proprietăţii agrare prin legi speciale, spre a nu se ajunge la loturi anti-economice, cum avem azi. c) Organizarea creditu’ui ţărănesc, precum şi depunerilor ţărăneşti prin creearea unei bănci de credit ţărănesc cu sucursale în fiecare comună. d) Organizarea desfacerii şi aprovizionării ţărănimii în comun, pe baze cooperatiste, prin organizarea unei singure cooperaţii în fiecare comună cu secţii cerute de condiţiunile specifice ale fiecărui sat. e) Planificarea culturii plantelor agricole, producţiei, desfacerei şi aprovizionării. Toate acestea nu se pot face fără un aparat technic agricol luminat şi mărit, ajutat de un aparat administrativ agrarizat, adică educat în aşa fel ca în mod conştiincios să consimtă că fără aplicarea prescripţiunilor aparatului technic agricol nu putem obţine îmbunătăţirea cantitativă şi cali tativă a produselor solului şi prin urmare nici ridicarea standardului de viaţă al ţărănimii, ridicare fără care nu putem avea desvoltarea ce-o do rim Naţiunei şi Ţării. Nu 1600 Ingineri Agronomi pe Ţară şi 15 la un judeţ, ca Putna, ci 5000 pe ţară şi 50—60 pentru ţinutul nostru, dublaţi de personal executiv şi administrativ organizat. Atunci credem că producţia agricolă a Judeţului Putna şi a ţării întregi se poate dubla.

Sadurile Jude|ului

Suina

Spiritul de prevedere şi solidaritate în ceea ce priveşte conservarea pădurilor judeţului Putna a fost complect înlăturat de generaţiunile trecute, prin exploatări viţioase cari au dus la dezastrul forestier de astăzi. Ca urmare a acestor despăduriri judeţul Putna este un ţinut al vânturilor şi al secetelor în regiunea agricolă de câmpie ; al pustiului şi jalei in regiunea dealurilor şi munţilor; al paludismului, tuberculozei şi al altor boli cari fac ravagii în populaţia satelor şi a oraşelor. Din cele ce urmează, se poate vedea situaţia păduroasă din acest judeţ, care ne oferă în cadrul acestui tablou trist al despăduririlor un sfâşietor aspect. Examinând situaţia sa fo restieră în cele trei regiuni ale sale, constatăm :

o). Regiunea de câmpie „S'a păcătuit mult prin exploatarea puţin chibzuită a pădurilor. Acel care pune toporul ca să doboare un arbore, să nu uite că pregăteşte sicriul agrlculturel". REGELE FERDINAND I

Excesele comise de proprietarii solului în virtutea dreptului de a „uza şi abuza" de bunurile lor cum interesele îi povăţuesc, au înlocuit cultura forestieră cu cea agricolă, reducând procentul păduros la 5-8°/0; această cauză a transformat aceste câmpii în adevărate bărăgane, unde proprietarul este nevoit a implora mila Celui-de-Sus, spre a-i trimite ploae, căci recolta se usucă pe câmp, iar toamna nu culege în anii de secetă nici cât a semă nat în primăvară. Menţinerea moderată a pădurilor în această regiune — în proporţie de 25°/0 — era imperios reclamată: de salubritatea locurilor, de variaţia producţiei, de punerea la dispoziţie câmpeanului a materialului lemnos ne cesar construcţiei de case şi atenanse sănătoase, de adăposturi pentru vite şi, în sfârşit, pentru căderea regulată a ploilor. Dacă în această regiune avem 61 °/0 ani secetoşi şi 39°/0 ani ploioşi, aceasta se datoreşte lipsei de păduri cari în această regiune atinge pro centul de 5—8°/0, în loc de 25°/0 cât recomandă ştiinţa. 94

b). Regiunea dealurilor ■> ,,Pornind răibof contra pădureţ, agrtcultura luptă contra propriilor el In terese". REGELE CAROLI

Ca urmare a defrişărilor pădurilor din această regiune, coastele dea lurilor au devenit în parte golaşe, transformându-se în răpi şi surpături. Distrugerea pădurilor din această regiune pleacă din lăcomia de folos ime diat, când proprietarul solului a crezut că va avea mai mare câştig, înlo cuind cultura pădurilor cu alte producţiuni. In Scurt timp însă, aceşti proprietari în loc de a culege beneficiile do rite, văd astăzi că avutul lor se îngroapă sub nisipul, pietrişul şi pământul ce zilnic îl aduc de pe dealurile despădurite toate apele provenite din ploi şi

Flg. 41. — Vraacca : goluri desllaate de localnici păjunatului.

topirea zăpezilor ; că fertilitatea solului nu mai este garantată; că văile şi terenurile arabile sunt împotmolite; într'un cuvânt, văd că sărăcia vine în proporţia creşterei apelor. Avuţia, sub acest raport, scade pe fiecare an ce trece, pe deoparte prin împuţinarea terenurilor de cultură ; iar pe de alta prin neutilizarea dealurilor, transformate în răpi, după cum uşor se poate vedea pe toate văile râurilor ce străbat acest judeţ, în special pe văile: Putna, Şuşiţa şi

Milcov. c). Regiunea de munte „O ţară moare când codrii ei «unt morţi14. Prob I. SIMtONESCU In această regiune a judeţului întâlnim două forţe: întâia, forţa de

alunecare aXstraturilor, din cauza distrugere* pădurilor care prm radacmde lor cimentau aceste straturi, Şi deci înlăturau surparea lor ; a doua forţa, aceia a vegetafiunei învinsă astăzi de fier, foc şi de lacom.a omulu, a caru. deviză pare a fi : „după mine potopul . . x Pădurile de răşinoase din această regiune sunt aproape jefuite. Pe preţ de nimic se luau hectare întregi. Societăţile străine au cumpărat dela moşneni aceşti falnici codri până şi cu 0,80 lei ha., pentrucă moşnenii nu cunoşteau întinderea pădurilor ce vindeau. Premergătorii distrugerii pădurilor din renumitul ţinut al Vrancei au fost însuşi moşnenii, iar societăţile streine au complectat opera de distrugere a pădurilor. Mai întâi, moşnenii au început să distrugă pădurile din apropierea vetrei satelor; apoi prin ferăstraele de apă, instalate de cei mai înstăriţi, au tăiat fără cruţare şi fără nici o regulă pădurile din. apropierea instala ţiilor, transformându-le în adevărate cimitire, de oarece tăerea arborilor s’a făcut la mari înălţimi de la pământ. La munte s’a dat apoi foc pădurilor din apropierea golurilor, pentru a se face loc păşunatului şi fâneţelor, cum este cazul Muntelui Verdele. După această „dumicare", încetul cu încetul, a pădurilor, au venit societăţile streine cari au înghiţit cu pofta lupului pădurile ce mai rămăse seră pela poalele munţilor la început, de prin ascunzişuri mai târziu ; iar astăzi, aproape de pretutindeni — în afară de 15.000 ha. — aşa că munţii au rămas golaşi; iar apele, ne mai oprindu-le nimica, cară şi transportă din munţii despăduriţi pământ şi pietre, astupând drumurile, înecând vitele şi oamenii şi împotmolind terenurile de cultură. Aşa de departe au mers devastările acestor păduri, în cât in desbaterile Camerei deputaţilor din 23 Decembrie 1913, deputatul S. Mehedinţi a protestat cu toată energia contra acestor devastări a munţilor Vrancei, cerând o anchetă parlamentară. Ministrul Domeniilor de atunci, C. C. Arion a răspuns; „Nu mă opun, deşi constatările sunt făcute şi pot afirma ca Ministru de Domenii ca demonstrările există şi că legea amenajamentelor pădurilor nu a fost respectată". „Eu am făcut anchetă şi s a descoperit că mai ales în munţii Vrancei s’au petrecut lucruri nepermise, adevărate devastări. S'a tăiat în mod ilegal, aş zice sălbatic. Răul este destul de mare şi trebue absolut împiedicat". Parlamentul disolvâodu-se, ancheta nu s'a mai făcut.

Vorbind mai amănunţit despre înfăţişarea din punctul de vedere silvic, judeţul Putna se prezintă după cum urmează; 1. Suprafaţa păduroasă Suprafaţa pădurilor Judeţului Putna este de 178974 ha. care, reparti zată pe natură de proprietari, se prezintă astfel: 1) 27274 ha. păduri ale Statului. 2) 59425 , „ „ Obştiilor, instituţiilor, etc. 3)71156 „ „ „ particularilor. 4)21119 , goluri şi păşuni de munte.

Total: 178974 ha. 96

■

■i

2. Suprafafa păduroasă amenajată Din suprafaţa păduroasă a Judeţului Putna, cifrată la 157855 ha. fără suprafaţa golurilor, s’au amenajat până în prezent: 1) Pădurile Statului . 27274 ha. Obştiilor şi Instituţiilor . 11600 „ 2) particulare . 18794 „ 3) Total amenajate 57668 ha. Au rămas de amenajat: 1) Pădurile obştiilor . şi instituţiilor particulare 1§§ p > Total

47825 ha. . 52362 „ . 100187 „

3. Suprafaţa păduroasă ocupată de diverse specii forestiere Studiind în deaproape compoziţia arboretelor, cum şi suprafeţele ocu pate pe natură de proprietari, aşa după cum reiese din studiile făcute, re zultă datele : Natura proprietarului Speciile forestiere CJ Obştii Stat Particulari instituţii U ale arboretelor ' 1

2 3 4 5 6 7

Gorun Stejar Fag Carpen Salcie Diverse Răşinoase Total . .

Ha.

1.000

1015

3 626 10.303

955 15.530

241

375

849 5.659 5.596

31.683

1.066 12.810 25.374 2.373 12.810 12.461 . 4.262

27.274

59.425

71.156

9.867

4. Repartizarea arboretelor pe clasele de vârstă Arboretele ce populează pădurile judeţului au vârsta următoare : Suprafaţa păduroasă Vârsta arboretelor

0 ani — 10 ani 11 ii “ 20 „

21 , - 30 0 , - 20 21 „ -40 41 „ - 60 61 „ - 80 Peste 80 ani

„ „ . ,, „

Felul tăerei arboretelor

Stat

Obştii Institut.

Particulare

Ha.

1.248

300

31.230 17.823

Codru

4.026 4.024 4.024 4.026 9.926

300 592 19.002 16.815 2.475 5.300 14.373

Total.

27.274

59.157

71.424

Crâng;

1.381 5.494 3.862 3.666 3 600 4.368

5. Capacitatea de producţie a pădurilor din Putna Patrimoniul forestier din acest judeţ este complect ruinat, rămânând doar din faimoşii codri de odinioară ce populau legendarul Ţinut al Vrancei, cât şi restul judeţului, numai amintirea lor în melancolicele destăinuiri ale bătrânilor. Fără să intrăm în calcule, cantitatea de material lemnos ce s’ar putea obţine după suprafaţa păduroasă de 158.000 ha. (în cazul când pădurile existente ar fi fost exploatate în conformitate cu toate regulele impuse de ştiinţa silvică) este următoarea: a) 104.000 metri cubi răşinoase ; b) 29.000 metri cubi lemn de lucru foioase, sau 22.000 vagoane ; c) 13.000 vagoane lemn de foc. Dacă pădurile judeţului Putna s’ar fi gospodărit cu simţul răspunderei, iar exploatarea ar fi fost raţională, cantitatea anuală de material lemnos ar fi cum s'a arătat mai sus. Actuala producţie anuală a pădurilor, aşa cum se află acum după sta tisticele ce le avem, este următoarea : a) 7856 metri cubi de răşinoase ; b) 11171 metri cubi lucru foioase; c) 6500 vagoane lemne de foc. Aplicând preţurile medii cu cari se desfac astăzi în pădure (socotit arborele în picioare) materialele de lucru ş: foc, se obţin drept valori sumele : I. Valoarea materialului lemnos, în cazul unor exploatări raţionale a pădurilor : a) 104.000 m. cubi răşin. a 1600 lei m.c, 166.400.000 lei b) 29.000 m. cubi foioase a 2000 lei m. c. . 58.000.000 lei c) 13.100 vagoane lemn de foc a 8000 lei . . 104.800.000 lei Total 329.200.000 lei Valoarea materialului lemnos ce se poate obţine din pădurile existente ale judeţului este următoarea ; a) 7856 mc. răşinoase a 1600 lei mc. . . 12 569.600 lei b) 11171 mc. foioase a 2000 lei mc. . . . 22.342.000 „ c) 6500 vagoane lemn de foc a 8000 lei vgg. 52.000.000 „ Total 86.911.600 lei Făcând diferenţa între aceste două valori obţinem : 329.200.000 - 86.911.600 = 242.288.4C 0 lei

Suma de lei 242.288 400 lei reprezintă pierderea anuală ce o încearcă economia forestieră a acestui judeţ, datorită exploatărilor barbare a pădu rilor, aceasta ducând bogăţia naţională deadreptul la ruină. Iată o stare precară care s'a putut afla nu numai în Vrancea, ci şi în alte regiuni frun

taşe româneşti!

Tragedia Munţilor Vrancei Mai ales lupta din punct de vedere forestier trebue dusă viguros în

ţinutul Vrancei, poate cel mai curat ţinut românesc ca nume şi gendar. Ca urmare a acestui fapt, vom stărui în deosebi asupra împădurirei Vrancei, care este o chestie de viaţă a acestui ţinut Ţinutul Vrancei are o suprafaţă de 135.000 ha. ceea ce 40°/0 din suprafaţa totală a judeţului Putna. împărţită pe naturi, Vrancei se poate vedea din tabloul ce urmează :

trecut le problemei istoric. reprezintă structura

SUPRAFEŢE a Păduroase J5 -S »- "3 u

1 2 3 4

îl

PL,

O o O -Oo O-.

cu *ao L. 0)

Ha.

53255 11082

8264 61519 1808 -12890

3 rT3

Obştii de moşneni Diverşi proprietari pârtie. Schituri Obştii şi diverşi propriet. Idem Total . .

3 cO

Natura proprietarului

630

ST3

ft I> ^$

SIw Ha.

5 S

t2 fcuo 5 Ha. 61519 12890

700

15300 44591 44591 64967 10142 75109;! 15300 44591 135000 15300

Se observă din acest tablou că pădurea propriu-zisă ocupă 48°/0 din teritoriul Vrancei, poenile şi locurile goale 7°/0, terenurile degradate 12%, iar islazurile, culturile, vetrele de sat 33%. Din suprafaţa păduroasă de 65.000 ha. în cifră rotundă, s'a exploatat 50.000 ha. rămânând pădure netăiată numai 15000 ha. Referindu-ne la distribuţia pădurilor pe bazine, avem:

Numirea bazinului

Suprafaţa păduroasă

Ha.

1 Valea Putnei 2 „ Tişiţei 3 „ Cozei 4 „ Nărujei 5 „ Zăbalei Total . .

17335 3500 13500 26700 14074 75109

a ^ 4> °

Su JS

23% 5% 18% 35% 19%

Se vede din acest tablou, că pădurile ocupă cea mai mare întindere în bazinul Năruja (35%), iar cea mai mică în bazinul Tişiţei (5%) Repartiţia pădurilor pe natură de proprietari E important să ştim acest lucru, pentru a fi lămuriţi dela început asupra caracterului şi naturei proprietăţii forestiere din Vrancea. Repartiţia acestor păduri pe natură de proprietari se poate vedea din tabloul ce urmează: ■

r '

« o?

"ro

Vî

88 §5§ill§§§ —££§£££§§§£§§

■C O T3 JOS Q<

E * _ T3 j«3 *g> 03 > ;-,

a-s-s •tr *-« >n3 2-1 co CD •♦-'

IO o o

—oo

NOCO CM CO

j-.

(ARS JOS

-o c

a a 03

la «

S * -ŞO

ş -s §sa

_03

>03

03 CJ

03 GJ

jcowcogggSio

a a

2 «Q o <03

C^OîC^OOOOo

*> <© l

| § s gp^lfpfIfff § 1 HfWH

303

•

"cnS'oo

’5 u u

2S§ |

woomoco

53 /D

g<? §

i_«UH 0)pQ

o*5 *7 a ^ = = 'V’S

^SŞ2-S ■5 -11.2-3-Şls lîf-Sl’SS-3 olllo>>OQ 03

■gz-5

CLi ^

•5

o «w

•g^gcS? <?

3,a

îllllllîllllll

X- i«j j:: os .a ^5 w a n)° «h a .a <o* BO.CJfeCUC/DQtiH^StiL.feCuCU

3 T3 ’03

:§ E

. 3f J!fl |a^l*

»H

nilJîmfls!!a.

S>6z&;e>c3>kot>zot

2.5c c-2.--® = o o) t! •-**? a a a w, w. ~ w, c/j v« >oj « ca ca 303 >03 «o (XZ^DhZ>Z

«,- --

■H

9 O ja

c/>

a »H

H •H

o a v .!=

a c o Q

c/>

3 oo O

• *H

-ygggŞSlh * 11-Jl-5'iî'îrî <£ o o£'C «j o o* « a* ® a C0BOZfi<£>B>£{/3>Zc/) n o ’ti = = r r : r »:::::« </>

u >ca . CU ca w.

5-21 o e-2

9 5T*3 ’ST

«8122111

'JN 100

■ZTÂJ *h (N MîOCOC-OOOO-'NrOîCvOÔOOO^NrOTMo ^ w ----------------------------

^^VBLIOfec^ 5

FOCŞANI 4 * IC IP

BB&SBBBBBg^BB^BSŞBB^BS^B CM ’—'03 CO f~~ 03 CD — if) CD N IO ■—1 — N M lOO O O— ^-O CN

CM —

. —

.*— ~*-

. CO CM

••-»■

03 iO CO

işiiig°i"1 ^!2£gS8~g£ SgSKSR^BS^SSg^g^i —■ 03 «—• mnroioinooto — -m©o o co

—o

CM CO >n tO CM

5. >3

|I|I Jfî • ■' *04) w Z-2 "9 3 o0

il-

Q._

3t/3 G 3 co

3 3„

fa3

^cŞ^J

3 3 c 3 <3 3-2J 3 t ^o *»■£

o T3 3 _C

= = III =-3llî * co E-1 E—1 î> ►> î> 1

3 33 c c S b

°:3

.■a?

S-ff-s 3d <9 Ş«J 3o -Q .£! •—

aH-T2 *3 *2 " Aii g >§ E O ^ 3..-(l«sq .4S£ q

«" 2 « O SOh

sf IRÎVH J3l î-SjSS^g

|g“g

1 >"S !| «1‘i-s^-g-g^^ | g(£| I

Ittj J îl i Hiiliflii1.1111 Jf O

3 33

Q>OS *

«3 1RJ _2 O

O JD ito >c0 3C0

o <cţj .H 3 .Î2

« 0^2

HJ^ZDHUWdHft-UZfctic^HHUsQUW

3 L

5 3 .-•

| 1-

•£3 T*

O s

2 £■

-C 5 20 2 tc Ji

• *-i

«M

XO .b

*2 w>-S"

/JS

O» 'O-

. T r-

CO*

O *3 3 ° .2 3« CO 3 •£ 3 ° S)^ 5^ j-1 D N .2 S><co -2 «5 ,g 5 o *.2 « 2 2>=0hZcl,0h^OHZ K u u

«H >v^

Vh >3

Vh )3

Jss-e2 3C2' III2l|l whhU>»

3 c/> c/> c/>

„ îffî?

,“■

a IUI | 3*3 i! 8 |pppisP.- SşŞ 3

c c

3 c/> c/>

co-

u b ••-■ 3 3 c •*-* o) a) 3 3 ^ 3

U l l I *i, O

8 ]iz*3

2 2 &2 ii 5 Sa 3 S 3n M

_w w

*C g * *9 *3^ 33 *3 Cu 0>

•H

3 oo

3 3 J2 JD <y o

Oh .3 ^ c ’^H

<cţj <CTJ 3 )3 )3 33 o >G (y 0)

^ZÎZ>>0HZ0HiOOc/)Z

3 3 ’OO-S n 2 2 ^ ^ M-* cu o r13 ^ ^ 0»>W^HO>W>

3 £

5S8£R

A O

to^Qoojo^cNîfO^tiocDrôoajo — cvjcoîoţoh-ooô^c^

101

2. Păduri aparţinând diverşilor proprietari particulari

: I

Denumirea proprietarului

Suprafaţa Situaţia Denumirea ad-tivă a păduri poeni Total Domiciliul pădurei pădurei Ha. Ha. Ha. Comuna

1 Div. propr. part. Vidra Tichiriş 2 6 Tulnici 3 Negrileşti 4 Găuri 5 o> Păuleşti 6 Năruja 7 Herăstrău 8 'TJ Nistoreşti 9 Paltin 10 Spulber 11

2035

Vidra Tichiriş Tulnici Negrileşti Găuri Păuleşti Năruja Herăstrău Nistoreşti Paltin Spulber

1197 1905 1075 861

1020 692 1589 580 118 io!

Total . . 11082

— 63 580 200

2035 1260 2485 1275

245 600 . 93 20 7

1265 1292 1682 600 125 10

861

1808 12890

3. Păduri aparţnând Schiturilor

Denumirea

Schitului / 1

Suprafaţa Situaţia Denumirea ad-tivă a Domiciliul păduri poeni Total pădurei pădurei Comuna Ha. Ha. Ha.

1 Schitul Valea-Neagră Herăstrău 2 Schitul Lepşa Tulnici

M un Uşoarele Herăstrău Pe Lepşuleţ Tulnici

600 30

50 20

650

Total . .

630

700

Recapitulând avem:

Păduri 1. Păduri aparţinând obştiilor . . . 53255 2. Păduri aparţinând particularilor . 11082 3. Păduri aparţinând schiturilor . . 630

Poeni

Total

8264 1808 70

61519 12890 700

Total general ha. 64967

10142

75109

■

Compoziţia masivelor pâduroase Studiind în deaproape compoziţia masivelor păduroase, aşa după cum reiese din amenajamentele întocmite, observăm că ia data începerei exploa tării lor, procentul de răşinoase (molid, brad, pin) era în mediu de 70°/ iar cel al foioaselor (fag, plop, mesteacăn, anin, etc.) de 30°/0. Astăzi, în urma exploatărilor făcute pe o suprafaţă de 50.000 ha, procentul răşinoaselor a scăzut la 50°/o $i chiar sub această cotă. In genere în partea inferioară versantelor, răşinoasele sunt în mică

: 1

i i

■

102

proporţie, predominând foioasele, formate din fag şi plop. In partea mijlo cie a versantelor, foioasele se împuţinează, mărindu-se proporţia de răşinoase, pentru a forma masive pure către goluri. In porţiunile neexploatate fn suprafaţă de 15000, fagul în genere intră în proporţie de 20°/0 şi este în asociaţie cu bradul şi molidul. Bradul intră în proporţia de 30°/0, atin gând dimensiuni mari în înălţime. Molidul intră în proporţia de 50°/0, ocu pând mai ales părţile superioare ale versantelor, găsindu-se uneori singur, alte ori în asociaţie cu bradul şi fagul. Aria sa de vegetaţiune descreşte către părţile inferioare al versantelor. La 120 ani, molidul atinge la dia metru grosimea de 50-60 cm. Sunt arbori în diametru de 70-80 cm. şi chiar 1 m., cu lemnul perfect sănătos (Muntele Verdele, Mişina).

Ftg. 42. — Exploatări ia Vrancea.

Pinul îl întâlnim în partea nordică a râului Putna. In partea de Sud şi Vest îl întâlnim pe Dealul Grădiniţa, Faţa şi Dosul Alunişului, Dealul Păstării, versantul sudic al Cozei, bazinul Năruja pe Muntele Munţişoarele, Muntele Verdele, Dealul Secăturei. In bazinul Zăbalei îl întâlnim pe Pârâul Vulturului şi Pârâul Pinilor, la Poenile-Sărei, Pârâul Bâra, muntele Mişina şi Dealul Tojanului. In bazinul Milcovului îl întâlnim pe Valea Fetigului. * * * Trebueşte, în privinţa Vrancei, prezentată starea amenajamentelor ce rute de Codul Silvic. Cele mai vechi amenajamente privitoare la exploatarea pădurilor din Vrancea datează de pe la 1899, întocmite de silvicultorul M. D, Ştefănescu. Regimul şi modalitatea de tratament erau, de cele mai multe ori, codru cu tăeri rase; ceea ce e relativ, intru cât mai întotdeauna fagul rămânea netăiat ca şi răşinoasele, cu un diametru mai mic de 0,20 cm. neavând o valoare comercială.

103

Chiar acolo unde s'a prevăzut codrul grădinărit, găsim in majoritatea cazurilor-şi aceasta după 1905, dată când pătrund în acest ţinut al Vrancei societăţile forestiere—revizuiri care schimbă însăşi bazele de amenajare, in troducând tăerile rase. Nu se ţinea seamă că esenţele sunt brad sau molid ; tăerea era tot rasă. Suprafafa păduroasâ exploatata de societăţile forestiere streine

Am arătat că suprafaţa pădurilor vrănceneşti este de circa 65000 ha., din care s'au exploatat 50.000 ha., rămânând netăiate 15.000 ha. Din su prafaţa exploatată, 30.000 ha. sunt exploatate de societăţile forestiere cari apar pentru prima dată în Vrancea pe la 1905 (fosta societate Tişiţa şi-a ales Valea Şuşiţei drept loc de pătrundere în Vrancea). Liniile lor scormo nesc terenul până în inima Vrancei, atacând partea de nord pe văile Putnei şi Tişiţei. Aceasta ar fi o primă cale de pătrundere, cale ce-a exploatat peste 7000 ha, Societatea Carpaţi a exploatat înainte de război circa 4000 ha. localizate tot în partea de Nord. Tăerile acestei societăţi au fost com plectate după război în muntele Tisaru de către soc. Tişiţa. Din partea de sud pătrunde linia soc. Arii, pe Valea Zăbalei, ex ploatând colţul de Sud-Vest şi ajungând cu linia până la punctul numit „Căldări", pe Zăbala. Sub toporul acestei societăţi cad circa 10.000 ha. După război apare din nou în Nord, soc. Union care taie în Macradeu peste 5000 ha. unde actualmente se fac lucrări de plantaţiuni. Până în anul 1928, rămâne neatinsă partea de mijloc, şi anume aceea ce cade în bazinul Nărujei, când îşi face apariţia, venind de peste munţi din Transilvania, linia ferată a Soc. „Năruja", fostă societatea „Frăţia". Aceasta exploatează circa 4000 ha. continuând şi astăzi tot în aceiaşi regiune.

Contracte oneroase de exploatare Până la apariţia Codului Silvic, în 1910, se tăia în Vrancea de către soc. „Tişiţa" adevărat ca în codru, fără a fi stânjenită cu nimic, cumpărând drepturile moşnenilor prin mituirea conducătorilor lor. Se credea că prevederile Codului Silvic vor putea pune stavilă jafului, însă măsurile preconizate fură insuficiente pentru a rezista „portiţelor" pe cari le deschid acaparatorii, ajutaţi de aşa zisele „coade de topor". înainte de Codul Silvic drepturile se puteau vinde de către moşneni fără nici un fel de restricţiune, lucru care a dus la vânzări cu 0,80 lei ha. După război însă lucrurile se schimbă. Societăţile nu mai pot cumpăra oricum şi atunci se inventează „contractul de vânzare şi tovărăşie", mai târziu „contractul de asociaţie în participaţie". Vom cristaliza în câteva puncte ceea ce prevede un asemenea contract : 1. Vânzarea se face de către alt obştean; 2. Cumpărătorul este substituit tuturor drepturilor obşteanului vân zător şi poate exercita toate acţiunile de orice soi, reprezentând pe toţi în bloc în cazul când ar fi mai mulţi semnaţi; 104

3. Se trece preţul de vânzare sau arendare ; 4. Cumpărătorul mai dă 10°/0 din venitul netto ; 5. Se interzice orice amestec al vânzătorului în exploatare sau în socoteli; 6. Cumpărătorul poate ceda, sau se poate asocia cu alte persoane sau societăţi pentru exploatare, cu cele mai largi puteri fără consimţimântu] vânzătorului ; 7. Cesionarii sau coasociaţii săi sunt substituiţi faţă de vânzător în drepturile cumpărătorului ; 8. Se fixează chiar preţul cotei de 10°/0 din beneficiul netto. Credem că e inutil a mai încerca o discuţiune. Am spicuit câteva clauze ca să edificăm jaful deghizat al nenorociţilor de Vrânceni de către

Fig. 43. — Vrancea : teren degradat (satul Prisaca).

aceste „societăţi". Aceşti cumpărători cesionează astfel societăţii drepturile cumpărate. Se citează un caz din Spineşti pe care îl expunem pentru a exempli fica cele expuse mai înainte : se cumpără de către un anume Vasile Dănilă, în 1920, un număr de 76 drepturi dela 73 obşteni. Acesta le cesionează repede soc. „Frăţia*, iar aceasta le trece soc. „Năruia*. Nu mai facem alte consideraţiuni, dar semnalăm câ 17 din cei 73 obşteni semnatari erau morţi, 11 dispăruţi din comună şi 10 n’aveau drepturi. Iată dară cura s'au cum părat 76 drepturi dela 34 obşteni! De altfel, cam aşa sa procedat peste tot. Prin urmare, vânzătorul intra în asociaţie cu societatea, el aducând pădurea, iar aceasta capitalul necesar exploatării, capital care era cât mai mare, pentru a înghiţi cota de 10°/0 din beneficiul netto. Tot prin asemenea mistificări se ţinea şi adunarea generală a obştej ■ 105

i '

care trebuia să decidă începerea exploatării. Aici veneau obştemi cari vo tau pentru rnai multe drepturi, votau şi morţii, soţii răspundeau pentru soţiile moarte (cazul lui R. Macovei, din obştea Voloşcam), sau soţul decedat răspunde şi pentru soţia sa moartă (cazul lui Ion Enache), etc. Nu te impresionează atunci când viii votează cu morţii, dar morţii să vo teze cu morţii, asta numai în Vrancea a fost posibilă ! In privinţa preţului, e destul să citez cazul semnalat de Inginerul Focşăneanu dela centrala Cooperativelor, şi anume : s’a cumpărat pădure în valoare de 42 milioane cu 484.000 lei (cazul Obştei Spineşti).

Suprofa/a păduroasă exploatată de moşneni şi proprietari particulari Suprafaţa de 20.000 ha. din suprafaţa totată exploatată a Vrancei este

> li

Flg. 44. — Vrancea: teren degradat de pe Valea- Potnel (satul Tulnici).

;? j 1

; !

j •

însăşi a moşnenilor, răzeşilor şi proprietarilor particulari. Se remarcă faptul ca exploatările făcute de aceşti proprietari nu au dus la suprafeţe neregenerate decât in cazul când focul a venit şi a complectat distrugerile lor. Găsim în aceste păduri frumoasele regenerări de răşinoase, datorită faptului că aci nu s’a practicat tăeri rase, ci ele au caracterul tăerilor gră dinărite, rămânând netăiaţi arbori sub 25-30 cm., neavând vreo valoare pentru obşteni. Valea Putnei şi Zăbala cu afluenţii săi: Valea-Boului, Lapoşul şi ZârnaMare au devenit un centru de debitare ai lemnului pe cât de important, pe atât de dăunător. Important prin numărul considerabil de ferestrae — aproape 200 la număr - şi dăunător prin abuzul de tăeri. Ferăstraele sunt de două feluri: pe văile cu un debit de apă mai mare se întrebuinţează ca motor roţi de apă cu palete; pe văile unde debitul este scăzut se folosesc roţi cu scafe.

106

fn funcţiune de debitul de apă, aceste ferăstrae lucrează cu 1-2 pânze. _ Se găsesc tandem-uri de 2-3 ferăstrae, unul captând apa folosită de ve cinul din amonte. Aceste ferăstrae cari macină anual 35-40 mii m3, au dat Vrâncenilor posibilitatea de câştiguri cari fatal au fost abuzive. Din punctul de vedere social e dăunător, căci nu toţi exploatează, fiindcă nu toţi au care şi vite. De fapt proprietarii de ferăstrae sunt nişte beneficiari ai Vrâncenilor săraci. Moşnenii au contribuit în foarte mare măsură la ruinarea şi distru gerea pădurilor nu numai prin abuzurile arătate mai sus, dar şi prin in cendierea pădurilor pentru creearea de păşuni. Păstorul, în dorinţa de a-şj mări islazul pentru cirezile de vite, dădea foc codrilor, pustiind întinderi mari de păduri. Cităm în acestă privinţă incendierea pădurilor din- apro' pierea golului Baraşani din munrele Frumoasele, masivelor de pe pâraele : Darabani, Palcăul, etc.

FJg. 45. — Vrancea : teren degradat (satul Bârseştl).

Aceste incendii sunt cu mult anterioare venii ii societăţilor forestiere, s'au practicat şi continuă a se practica şi astăzi. Starea de degradare a pădurilor din acest ţinut, vremelnic ocupat de trupele austro-germane, se datoreşte în oarecare măsură tăerilor şi extracţiunilor de arbori efectuate de aceste trupe, contrar art. 55 din Convenţia dela Haga care glăsueşte: Statul ocupant nu va fi considerat decât ca ad ministrator şi uzufructuar al edificiilor publice, al imobilelor, pădurilor şi exploataţiunilor agricole, aparţinând Statului inamic şi aflându-se în ţara ocupată. El va trebui să păstreze neatins fondul acestor proprietăţi şi să le administreze, conform cu regulele uzufructului. Ori, în cazul pădurilor uzufructul, adică producţia anuală lemnoasă, este stabilită de către amenajamente sau regulamente de exploatare. Tru pele de ocupaţie n’au ţinut seamă de nici un amenajament sau regulament 107

de exploatare întocmit pentru pădurile din Vrancea, tăind arbori unde nevoile şi interesele le dictau.

In rezumat: dezastrul şi falimentul pădurii exploatate din Vrancea se datoresc societăţilor forestiere şi a păstoritului, apoi în oarecare măsură trupelor de ocupaţie. Cei dintâi au fost şi rămân încă cioclii falnicilor codri ai legendarului ţinut al Vrancei. Din punctul de vedere al regenerării, cele 50.000 ha : a) Păduri degradate în care regenerarea s'a făcut cu fag, mesteacăn, salcie, etc., în detrimentul răşinoaselor ocupă 20.000 ha. b) Păduri slab sau incomplect regenerate 30.000 ha.

Terenuri degradate şi improductive

li!

Suprafaţa terenurilor degradate şi improductive se cifrează cu multă indulgenţă la 15.300 ha., din care 7500 ha. degradate propriu-zis, iar restul improductiv. Repartiţia acestor terenuri pe comune se poate vedea din tabloul ce urmează:

Numirea comunei u

1 2 3 4

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Nistoreşti Valea-Sărei Tlchiriş Poiana Bârseşti Paltin Spulber Nereju Năruja Păuleşti Negrileşti Tulnici Spineşti Herăstrău Ireşti Vidra Colacu Găuri

Suprafaţa terenurilor degradate şi improductive in ha. 1000 1500 600 900 600 600 450

700 800 600

3800 150 200 1500

350 500 350

700

Total . .

15300

Terenurile degradate urmăresc perfect vecinătatea principalelor aşe zări, grupându-se în special în partea de Nord. Explicaţia ar fi că Valea Putnei a oferit condiţiuni mai prielnice pentru scurgerea materialelor, fie rezultând din exploatarea forestieră, fie din cea pastorală. 0 altă explicaţiune se găseşte în faptul că grupările nordice au o ve1C8

chime care a prilejuit o folosire cu mult mai îndelungată a terenurilor de cât cele ce trec de confluenţa Zăbalei cu Putna în spre Sud. Starea de degradare a terenurilor din Nord este mult evoluată faţă de cele sudice şi am putea să stabilim o scară mergând dela Nord spre Sud, scară reprezentând printr’o invers-proporţionalitate posibilitate de ameliorare a terenurilor degradate din Vrancea. Intr’adevăr, în regiunea ce merge spre sud de vărsarea Zăbalei în Putna, avem de a face cu o degradare care nu cere decât un repaos. Ex cepţie face numai versantul estic al Zăbalei din dreptul Paltinului şi Spul berului, aşa numitul deal al „Tojanului" care reprezintă o degradare mai avansată; totuşi nu de natură a pune probleme dificile. Nu la fel se prezintă în spre nord unde degradarea se găseşte într'o fază cu mult avansată. Intr’adevăr, regiunea Negrileşti, Bârseşti, Valea-Sărei, Poiana, Spineşti oferă un aspect sălbatic, fie sub forma de stânci complect goale, pe care chiar capra le ocoleşte fiindcă numai pot satisface nici capriciile ei, fie sub formă de completă desagregare care se arată celui mai fin firicel de apă ce s’ar scurge, pentru a fi târît şi depozitat în drum. In această situaţie totuşi se mai poate face ceva. Cert este că toate aceste terenuri au fost acoperite cu păduri nes fârşite care au căzut prada toporului vrăncenesc, destul de crud, izbind pu ternic în însăşi fiinţa acestui imens gol rece desgustător.

Islazurile Structura celor 44.600 ha. în cifră rotundă este următoarea : a) ll°/0 terenuri degradate pastorale. b) 60°/o agricole . c) 20°/0

d) 9°/0 vetre de sat

. . .

5000 ha.

. . ... . Total

26700 „ 8900 „ 4000 „ 44600 ha.

Adăugând cele 10142 ha. poeni şi goluri din regiunea muntoasă, re zultă că suprafaţa pastorală a Vrancei este în mediu de 37000 ha. Din cauza lipsei unor măsuri legale pentru exploatarea raţională a izlazurilor, păşunea deşi ocupă o suprafaţă mare, este de proastă calitate şi de o pro ducţie insuficientă. Numărul prea mare de vite introdus la păşune are drept dispariţia ierbei, din care cauză solul se usucă, iar terenurile improductive se întind puţin cât de puţin. Pentru a procura hrana vitelor, păstorul taie ori dă foc după nevoie pădurii. In regiunea muntoasă, deşi păşunea este de bună calitate (Monteorul, Lapoşul-de-Jos, Furul, etc.), a devenit insuficientă faţă de numărul crescând al vitelor. Pe coastele repezi pâşunatul provoacă degradarea so lului. Deci origina tuturor terenurilor degradate din Vrancea trebuie cău tată în păşunatul vitelor şi felul tăerii pădurilor.

Păstrarea pădurilor neexpioatate Conservarea pădurilor neexploatate nu se poate face decât prin re109

facerea unei conştiinţe solidare, asemănătoare aceleia care i-a călăuzit pe Vrânceni în procesele de cotropire ce le-au avut. Se pare că au început să'alunece pe această pantă şi trebuesc ajutaţi. Propunem: Orice exploatare streină să fie oprită, redând Vrâncenilor Vrancea. Dar conservarea implică şi o exploatare raţională care nu se poate face în sistemul de organizare actual al Vrâncenilor. Numai atunci când Vrănceanui ar avea posibilitatea unei trai mai omenesc, s’ar putea să i se ceară a ft conştient de ceea ce face, Dar dacă este pus in situaţia ca în timpul iernei să nu poată duce la târg un metru cub lemn, pentru ca să-şi cumpere mălai, natural că nu i se poate cere să taie raţional. Va face exces în tim pul bun ca să-şi poată face o rezervă probabilă. Vrănceanului îi trebue un debuşeu mai comod şi rentabil decât acela de a transporta lemne la oraş.

I _

i ti

I I

’

| t

;

■

ti#'; ' - .1

■

„_

- , ::

lipiri 33

mmtBsm Flg. 46. — Tereaurt îq curs de degradare («atei? Valea-Sării, Bârseştf. In fund satul Poiana).

Este absolut indispensabil ca exploatarea acestor păduri în suprafaţă de 15.000 ha. sâ se facă prin cooperative, pentru ca tot venitul să intre în punga Vrănceanului. Cooperativa este singura scăpare a Vrănceanului, cu condiţia ca membrii cooperatori să fie oameni harnici, cinstiţi, uniţi, punând în practică proverbul „unul pentru toţi şi toţi pentru unul". Ţinând seamă de poziţia geografică, se vor forma cooperative pe re giuni economice, cu interese comune, în cele patru centre unde sau concentrat şi băncile populare; Nâruja, Vidra, Păuleşti şi Bârseşti, In scurt timp, această cooperativă îşi va da roadele cele mult aşteptate, refăcându-se întreaga viaţa economică a satelor din Vrancea. ^ Să înceteze debitarea în cele aproape 200 ferestrae care toacă anual 30-40.000 metri cub lemn, cu pierderi enorme; apoi să se sistematizeze in dustria lemnului. Această sistematizare nu se poate realiza decât tot printr’o 110

cooperativă care să pună la îndemâna Vrănceanului o maşină mai mult sau mai puţin perfecţionată, ceea ce ar ridica valoarea materialului debitat şi-ar reduce la minimum pierderile care acum sunt în jurul lui 50°/0. înlăturând această risipă de material lemnos, cele 15.000 ha. păd ure vor putea satisface nevoile Vrănceanului timp pe 30-40 ani, până când vor deveni proprii de exploatat actualele arborete tăiate.

Ffg. 47. — Mărăşeştl: Fabrică de cherestea. Această cooperativă va putea funcţiona cu acea cotă de lO°/0 din be neficiul net, pe care Vrănceanul n’a văzut-o niciodată : iar restul de 90°/0 va contribui pentru ridicarea materială şi morală a Vrâncenilor. Să se înceteze cu acele revoluţii tranzitorii de 5-12 ani, precum şi cu tăierile rase pe suprafeţe de mii de hectare. 0 strictă aplicare a Codului

î : 1

Ffg. 48. — Fabrica de cherestea dela Nănejti (V. Tudorlcă).

Silvic în ceea ce priveşte exploatarea, desigur car fi absolut salvatoare pentru viitorul pădurilor vrănceneşti. Pe de altă parte e necesar să se facă o modificare în sensul de a se reface tabelele de drepturi; iar ţinerea lor la curent să se facă pe o cale mai uşoară: adunarea generală şi judecătorul de ocol.

111

Restaurarea Vrancei

I î :t

mândriei noastre naţionale. Problema restaurării Vrancei e o datorie a......................... oameni săraci, trăind în ultimii ani mai mult din coAcum Vrâncenii sunt merţul cu lemne, sărmanul câştig folosindu-1 pentru a putea aduce în casă doar un sac cu porumb. Celelalte ramuri de activitate: plugăna se face pe o scară destul de redusă şi nici nu poate îndestula nevoile proprii ; păstoria: ca posibilitate de câştig este rezervată unui număr relativ redus de oameni, întru cât majoritatea are 1-2 oi, şi rar sunt cei cu suta. De adaos câteva date ce au importanţă covârşitoare şi de care tre buie să se ţină seama în acţiunea ce urmează a se întreprinde pentru restaurarea Vrancei. In trecut populaţia Vrancei a mai avut o ocupaţie care îi aducea mari venituri, a fost însă părăsită, dar trebuie reînviată : apicultura. D-l Prof. Simion Mehedinţi a arătat chiar în manualele de geografie că ceara de Vrancea, de coloarea verde, era cea mai căutată în Europa, din cauza calităţii sale superioare. Trebuie apoi înviată cultura nucilor care în trecut făcea renumele acestui ţinut; aceea a vermilor de mătase, atât de înfloritoare în această regiune.

Vrănceanul simte sărăcia, dar simte şi nevoia de o viaţă mai bună, mai plină de darurile date din belşug de natură ; îi lipseşte însă îndruma rea, spre a-şi putea îmbunătăţi traiul. Pentru a readuce belşugul în casa sa, trebue să redăm ţinutului Vran cei bogăţiile de odinioară, adică să creem starea din trecut rezumată în cuvintele : a) pădure ; b) apicultură ; c) păstorie ; d) cultura pomaceilor, în special a nucilor; e) creşterea viermelui de mătase. Problema restaurării Vrancei este deci mult mai complexă, iar rezol varea ei este condiţionată atât de fondurile băneşti, cât mai ales de do rinţa localnicilor de a-şi statornici buna lor stare de altă dată. In această luptă de regenerare economică din fericire bunăvoinţa Vrâncenilor nu lipseşte. Refacerea legendarului ţinut al Vrancei ar necesita zeci şi sute de milioane de lei, pe lângă o adevărată muncă silvică sistematică. Nevoile Statului, nevoile ţării, nevoile însăşi ale neamului nu permit acum ca toate . aeeste lucrări să se facă numai din bugetul Statului. In această operă de împădurire intensă este nevoie de o conlucrare între Stat, iniţiativă şi po sibilităţile locale.

r t

D-l Mareşal Ion Antonescu a limpezit adevărul acesta prin următoa rea rezoluţie, din. luna Februarie 1943, pe decretul privitor la întregirea domeniului forestier: „împăduririle sunt de o mare necesitate, mai mult economică decât militară. Dacă continuăm sistemul practicat de trecut, ducem economia a-

grară şi forestieră a unei bune şi bogate părfi din fără, vertiginos la ca tastrofă. împăduririle se pot face prin două metode: încetarea despăduririlor barbare şi repararea prin împăduriri a tot ce a fost tăiat.

112

Pentru această acţiune trebuesc : voinţă, înţelegerea tuturor, plan de lucru, metodă şi energie în aplicarea lui. Trebue de asemenea şi bani. Aurul nostru am declarat-o cândva public, este munca braţelor noastre. Trebue deci fonduri puţine şi muncă multă. împăduririle trebuie să continueu. Lozinca Mareşalului Conducător: „ Voinţă, înţelegerea tuturor, plan de lucru, metode şi energie în apli carea lui“t trebue să stărue în mintea şi inima fiecăruia dintre noi, ca un indemn, ca un sfat dumnezeiesc, încredinţaţi ffind că această lozincă cons-

Ffg. 49. — Lucratul „şindrilei4' pentru acoperit casele (satul Tulnlcl).

titue prag de eră nouă între ziua de eri—zi de prigoană a pădurilor—şi ziua de mâine—zi de clădire a pădurilor—la temelia cărora trebuie şi aşezăm tot sufletul nostru, iar în suflet cultul arborilor. Cu stăruinţă, persistenţă şi colaborare armonioasă între Stat, iniţiativă şi posibilităţile locale—premilitari, şcolari, autorităţile administrative, etc.— vom reda: Câmpiei, umbra contra arşiţei soarelui, adăpost contra vânturilor» frăgezimea pământului şi siguranţa recoltelor. Podgoriei, fertilitatea văilor; Muntelui, podoaba de verdeaţă şi stabilitatea straturilor; Ţării întregi: lemnul, apa, aerul şi viaţa.

■ 113

•

Zcolcditiîcţ apicultura, ••

■

Starea zootechnică a judeţului Putra este următoare ;

17.423 46.181 147.401 Oi 17.172 Porci 338.841 Păsări Albine stupi moderni 3.525 : Stupi vechi 2.157 Total 5682 i 26 Măgari . Capie 6956 Iepuri de casă 1.054 Câini 31.156 Iată câteva date asupra rasei animalelor: Caii din Vrancea se aseamănă cu cei moldoveneşti; au însă talie mai mică 1,25—1,30 m. Sunt rezistenţi. Ca înfăţişare; îndesaţi, privire inteligentă, urechi mici mişcătoare, coama abundentă şi într’o parte, gât scurt, piept larg şi membre solide. Culoarea în general murgă. Sunt neobosiţi şi blânzi. La 22 Septembrie 1868 organizându-se o cursă de cai la Focşani din 17 premii pe judeţele Putna, Buzău şi R.-Sărat, 9 au revenit Vrâncenilor. Până în 1916 Preotul Tafta din Vrancea, herghelia Negrileşti, avea cei mai frumoşi cai, în special iepe de prăsilă, ţinute în stare semi-sălbatică. Scopul hergheliei era menţinerea rasei cailor vrânceni. In restul judeţului sunt caii moldoveneşti, talie 1,40-1,45 m. Sunt ageri, vioi şi foarte rezistenţi. Se mulţumesc cu puţin şi muncesc mult. Stau mai mult sub cerul liber, grajdurile fiind primitive, Cu toate acestea morbi ditatea şi mortalitatea sunt mici. Sunt de coloare: negri, murgi, roibi, vineţi dar în special murgi. Caii vrânceni se îmbunătăţesc astăzi cu armăsarii Statului de rasă Huţuli sau Huţan, tipul calului de munte, ce se găseşte în munţii Bucovinei şi nordul Moldovei: Suceava, Câmpulung, Rădăuţi, Storojineţ, Mălin Borca, etc., cât şi în Galifia. Aceştia sunt mici, talie: 1,20-1,34 cu forme corpo rale îndesate; sunt vioi, foarte rezistenţi, merg la trap mic, fac serviciu da Caii Vite cornute .

‘

îi

serîcicullufl'â-

tracţiune de povară. 114

Au fost astfel de armăsari în staţiunile : Câmpuri, Vidra, Bârseşti, Vrăncioaia, Văsui, Năruja, Andreiaş şi continuă a funcţiona în fiecare an în centrele mai importante. Caii de deal şi şes se îmbunătăţesc în judeţ prin armăsarii Statului, majoritate de rasă Ghidran, cari au funcţionat în staţiunile : Focşani, Suraia, Nămoloasa, Adjud şi Sascut. Ireptat numărul staţiunilor se va înmulţi. La proprietarii A. şi C. Pană din comuna Ivănceşti, amatori de ca: trăpaşi, există un lot de 13 iepe trăpaşe. Aci funcţionează în fiecare an o staţiune de montă permanentă cu un armăsar trăpaş, dela herghelia Ialo miţa şi întreţinut cu cheltuiala proprietarilor. Vin aci şi iepe din judeţ. Vitele cornute înainte de războiul mondial, Vrâncenii creşteau vaci de munte, talie : 1,17 m. cap scurt, ochii boboşaţi, coloare neagră, expresiune vioaie, coarne în formă de coroană, forma concavă, urechi negre, coadă subţire, etc. Dă dea zilnic peste 10 litri lapte. In timpul răsboiului aproape toate vitele au fost rechiziţionate de armatele străine. După războiul trecut, Vrâncenii şi-au cumpărat alte vite. Căutând a ' le procura cu preţuri ieftine, au cumpărat vite de munte, stepă şi bălţături. In inima Vrancei se mai găsesc exemplare de rasă curată. La deal şi şes sunt vite cornute, din rasă de stepă, tip bucşan, talie mai mare, forme bine desvoltate. Pentru îmbunătăţirea cornutelor din regiunea Vrancei şi la deal s'au introdus tauri Schwitz, aduşi din Maramureş, iai pentru şes s'au adus tauri din judeţele : Botoşani şi Dorohoi de către Camera Agricolă.

Oile Cele din Vrancea nu aparţin vre-unei rase importante fiind stogoşe. Foarte multe seamănă cu ţurcanele, un număr mai mic seamănă cu ţigâile sau cu cele spance. Rase pure nu sunt. Trebuie îmbunătăţită rasa la munte şi deal cu berbeci ţurcani puii, spre a se mări cantitatea de lână, lapte şi carne, iar la şes prin berbeci ţigăi selecţionaţi.

Porcii In regiunea Vrancei porcii sunt corcituri între rasa primitivă lccală (ştocli) şi între Yorkshire mare sau Berkshire. Creşterea lor joacă aci ua rol cu totul neînsemnat, pentru că Vrancea nu produce cereale. Numai în unele comune se recoltează puţin porumb, Porcii sunt hrăniţi numai cu buruieni, cu dovleci ferţi într'o zeamă lungă şi ici - colo se adaogă puţină tărâţe. In regiunea de deal şi de şes se găsesc porci de rasă York, răspân diţi în judeţ din crescătoriile d-lor General C. Dumitrescu (corn. Batineşti), Cristea Daniel (comuna Făurei), Alaci (comuna Mirceşti). Se mai găsesc

115

apoi unii şi din rasă Basaa Ivănceşti).

din crescătoria fraţilor A. şi C. Pană (comuna

P ă s â r / Găinele sunt de rasă locală, corcite cu cocoşi din rasa Rhodisland- Red şi din alte varietăţi. Gâştile sunt cele obişnuite româneşti, gâşte frezate (dunărene) şi gâşte Cholmogorcki (cu cioc ghebos). Raţele sunt de rasă locală colorată. d-lui Alaci de In comuna Diocheţi se află o crescătorie de gâini unde se răspândesc rase bune de carne şi ouă. lotuşi o intensă propa gandă din punctul de vedere al zootechniei trebue întreprinsă prin supra vegherea Statului şi cu grijă organizatoare a autorităţilor competente. Re giunea Vrancei se cuvine să preocupe în deosebi pe oricine.

Albinâriful din jud. Putna

■

Alături de celalte ocupaţiuni agricole, albinăritul şi-a avut locul de cinste încă din cele mai vechi timpuri şi în cuprinsul judeţului Putna. La munte, pe dealuri şi la şes se găsesc locuri ce încă mai poartă numele „prisăcii* ce-a fost odată acolo. Lotul „Prisaca" din Vrancea este încă o dovadă că albinăritul a fost o veche îndeletnicire a Putnenilor; iar numele de „Prisăcaru* îl întâlnim Ja multe familii, aproape mai în toate satele. Odată cu distrugerea pădurilor, reducerea fâneţelor naturale, ca şi culturile nesistematizate, au redus mult şi numărul stupilor, în unele sate aproape că nici nu se mai găsesc. PâDă mai acum patruzeci de ani, în Putna se practica stupăritul cu stupi primitivi şi în mod empiric. Buduroaie din scorburi de salcie sau plop, ori cutii din scândură cu cepi sau ţăpuşi puse cruciş erau singurul sistem de stupi. Modul de recoltare era simplu: se alegea un număr oarecare de prăsilă; restului i se da fum de pucioasă pentru a omorî albinele, apoi se scoteau fagurii cu miere şi se storceau cu mâna sau la teascuri. Cu timpul s’au introdus diferite sisteme de stupi, după îndemn şi simpatii, iar alţi stupari au făcut-o ei pe inventatori0 apicultură raţională propriu-zisă încă nu sa ajuns a se practica; iar în ultimul timp se observă o tendinţă în acest scop, utilizându-se mai mult cele, două modele „Dedant" şi „Layensi In 1939, s a înfiinţat „Asoc. Apicultorilor Putneni*, prima asociaţie judeţeană de apicultori din ţară, care până în prezent a realizat două ex poziţii apicole reuşite şi a grupat un număr de 162 membri de apicultori, cu un număr de 4 956 stupi, dintre cari 340 primitivi, iar restul cu rame, predominând modelul „Layens" şi „Dedant*. Tendinţa este spre unificarea stupilor ca tip, ceia ce va aduce un real folos. Desigur că nu toţi stuptrii putneni sunt înscrişi în Asociaţie, încât se poate socoti că în prezent în Putna practică apicultura circa 200 stupari, numârându-se până la 6500 stupi, dintre cari majoritatea peste 4.000 sunt

cu rame (faguri mobili).

116

Flora şi noua organizare agricolă a judeţului pot îngădui creşterea a 10.000—12 000 stupi sistematici, printr’o îngrijire raţională, putându-se recolta din Putna cc. 240.000 kg. miere şi 2000 — 3000 kg. ciară. Aceasta cere organizare şi raţionalizare, care nădăjduim că se va realiza. Sericicultura înainte de război când negoţul bumbacului se făcea normal, creşterea vermiîor de mătase se făcea în judeţ în măsură foarte redusă. Azi când posibilităţile de procurare a bumbacului sunt foarte mici, creşterea lor a luat un avânt foarte mare. Aşa, de exemplu, în 1939 în tot judeţul s’au crescut 800 grame să mânţă verrni de mătase; în 1940, 1200 grame; în 1941, 1500 grame, în 1942, 2000 grame; iar în 1943 s'au distribuit până în prezent 4000 grame sămânţă. Necesitatea a impus deci creşterea vermiior în mod cu totul stăruitor şi pe o scară foarte întinsă; pentru promovare se începe sporirea plantaţiunilor de dud spre a satisface nevoia de hrană; iar cu timpul credem că această nevoie va fi satisfăcută de frunza de stejar dacă şi la noi în ţară s'ar încetăţeni creşterea vermiior de mătase ce se hrănesc cu frunze de stejar şi cari sunt mult mai puţin pretenţioşi decât cei ce se hrănesc cu frunze

de dud.

117

3m«!ttsS**2» pulnccsncs Generalitâ/i şi perspective ii'

! "

Din punct de vedere industrial, jud. Putna nu se află la înălţimea posibilităţilor sale. Deşi dispune de materii prime îndestulătoare, este în urma altor judeţe mai sărace şi cu o aşezare geografică mai puţin prielnică, începuturile au fost tăgăduitoare. In anii 1875 şi 1899 au luat fiinţă fabrici din cele mai mari din ţară: „Danubiana" de zahăr din Sascut şi „Mărăşeşti* de produse chimice din Mărăşeşti. A fost şi fabrica de zahăr dala Mărăşeşti, care a fost distrusă în 1917, în timpul războiului mondial. Dacă s'ar fi continuat în acelaş ritm, situaţia industrială ar fi fost cu totul alta. Şi dacă nu s’a putut întemeia o industrie mai de seamă, să cercetăm dacă condiţiile economice, geografice şi sociale îngăduesc întemeierea unei in dustrii locale. Agricultura, fără să fie prea mult desvoltată, ne dă putinţa înfiinţării de mori sistematice şi de fabrici de paste făinoase. Judeţul nostru fiind străbătut de multe ape curgătoare, este bogat în zarzavaturi de fină cali tate, care se trimet şi în altă parte ; fabrici de conserve de zarzavaturi sunt indicate. Fructe de calitate se află din belşug la munte cât şi la deal şi iniţiativa oamenilor pricepuţi nu va lipsi, ca ele să nu mai putrezească, ne mai având cine le consuma, ci să fie conservate sub formă de marmeIade, compoturi, fructe uscate, afumate, etc. Iniţiativa Ministerului Agricul turii şi Domeniilor de a face o fabrică de marmelade la Vidra, este un viu stimulent pentru toţi cei ce se ocupă de bună starea ţăranului şi de pros peritatea regiunei noastre. Pădurile noastre vrănceneşti, care ne dau lemn de calitate excepţio nala şi în mare cantitate, transformat în cherestea, constitue materie primă pentru fabrici de mobile, placaj, butoaie, etc.; prin înfiinţarea de asemenea fabrici s’ar ridica preţul lemnului şi s'ar da vicaţă localităţilor unde s'ar instala.

Sub raportul viticol judeţul stând aşa de bine, s’ar putea înfiinţa fabrici de spirt, distilerii sistematice, fabrici de lichioruri, coniacuri, etc. Bine e ca produse vinicole superioare să se obţină la locul de producţie, nu prin prelucrarea lor aiurea. Fabricile de spirt şi distileriile astăzi existente, sunt de prea mică însemnătate. Plante medicinale s’ar putea cultiva pe o suprafaţă mai întinsă şi ast fel am putea avea o industrie farmaceutică; un început este al laboratorului „Billa* din Focşani, proprietatea farmacistului Al. Rădulescu, 118

Viermelui de mătase i s’ar putea da o atenţie mai mare în regiunea Sascut se obţine un borangic de bună calitate. Dacă s’ar stărui mai mult, am putea avea o industrie a borangicului. Industria textilă existentă în Focşani, nădăjduim, să fie în situaţia de a ţese fire de bumbac şi de in obţinute prin cultivarea acestor plante în judeţul nostru. încercări se fac şi dorim ca ele să dea cât mai bune re zultate. In regiunea de munte postavul se lucrează după vechile procedee şi ţăranii de acolo îşi fac ceoarecii şi iţarii pentru îmbrăcămintea lor, pre cum şi cergi pentru învelit şi pentru împodobirea camerilor. In această in dustrie casnică, întrevedem desvoltarea unei industrii moderne pentru lu cratul postavului.

giitl

Fig. 50. — Fabrica de zahăr din Sascut.

Industria olăriei, practicată în com. Ireşti şi în Focşani, dă produse care se trimet şi în afara judeţului; viitorul va arăta dacă va fi sau nu nevoe de o desvoltare a acestei industrii. Din pieile de vite cornute, cai, etc., încă de mult s’au obţinut prin tăbăcărie produse de bună calitate. In capitala judeţului există un cartier al tăbăcarilor şi ne îndreptăţeşte să credem că industria tăbăcăriei ar pu tea lua o mai însemnată desvoltare. In judeţul nostru se mai află : pirită, ghips, pucioasă, sare, cărbune de pământ şi petrol. In afară de sare, care se extrage şi se află în canti tăţi mari, nădăjduim ca petrolul dela Câmpuri, Valea Şuşiţei şi Reghiu, să fie o sursă din cele mai însemnate pentru o industrie proprie a petrolului, şi pentru desvoltarea tuturor ramurilor industriale prin folosirea lui în con diţii avantajoase ca forţă motrice. Este locul să menţionăm că persoane dornice de o desvoltare econo mică a regiunei noastre, au stăruit ca specialiştii să studieze la faţa locu lui putinţa întrebuinţării apelor noastre dela munte ca generator de energie. Studii s’au făcut cu nădejdea că într’o zi întregul judeţ va fi o uzină pusă în funcţiune cu ajutorul cărbunelui alb. Technicieni şi muncitori iscusiţi nu 119

nc lipsesc şi-i avem chiar şi în regiunea noastră. Dovadă fac peste tot în ceea ce priveşte technica, oricare ar fi câmpul ei de aplicaţiune. Ceea ce însă a împiedicat o normală desvoltare a vieţei economice în regiunea muntoasă a judeţului, a fost lipsa de căi de comunicaţie. Din cauza apelor năvalnice drumurile sunt mereu năruite şi de aceea materialul lemnos şi alte produse pătrund foarte greu în regiunea de câmpie. Condi ţiile de transport fiind în unele părţi aproape imposibile, multe din păduri au rămas neexploatate. Pe lângă materia primă, priceperea technicienilor şi mâna de lucru a muncitorilor şi căile de comunicaţie de care e absolută nevoe în regiunea muntoasă, mai trebue capital, care se poate obţine cu dobândă mică dela băncile din Focşani şi din judeţ, precum şi dela Banca

li Flg. 5l. — „Iarmarocul" dfu Vidra,

! :

Naţională a României, sucursala Focşani. Şi, cum e şi fiiesc, deţinătorii de capital urmărind o rentabilitate sigură şi îndestulătoare, nu vor întârzia, când iniţiativa se va ivi, să participe la înfiinţarea de societăţi anonime sau cooperative, a căror scop să fie întemeierea de industrii potrivite regiunei noastre. Aşezarea judeţului în mijlocul ţării, între cotul Carpaţilor şi Du năre, este un factor care contribue la desvoltarea vieţii economice. Condiţiile unei normale desvoltări a industriei putnene corespund aproape tuturor cerinţelor şi putem aştepta cu încredere realizarea legiti melor noastre nădejdi. Diferitele ramuri industriale se prezintă astfel: Industria alimentară. Fabrica de zahăr „Danubiana" din Sascut. Capa citatea de producţie în medie 500 vag.; campania de lucru 2 luni; circa 4-500 lucrători ; produce zahăr tos şi melasă. Fabrica de marmelade din Vidra, proprietatea Ministerului de Agricultură şi Domenii. Capacitatea de producţie 60 vag.; campania de lucru, vara şi toamna; lucrători 30; pro duce marmelade, conserve, siropuri. Moara sistematică din Focşani, pro-

120

i ■

prietatea C. N. R., fostă moara „Focşani" S. A., astăzi arendată prof. T, Puşcă et comp. Produce zilnic două vagoane, lucrători 20—30. Moara „Energia" din Adjudul Vechi, fosta Max Fischer, astăzi proprietatea C.N.R., în curs de arendare. Produce zilnic un vagon. Părerea noastră de rău că moara Tatovici S.A.R. din faţa gării Focşani şi care era o mândrie a jud. Putna, se află şi astăzi in ruină de pe urma incendiului de acum 15 ani. Mori ţărăneşti de apă sau cu motor sunt aproape In toate satele. Fabrica de mezeluri „Nicolae M Nicolau" din Focşani, cu instalaţie modernă. întrebuinţează 60-70 vagoane vite cornute şi porci, mai ales din Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Lucrători 20-25; pe lângă produsele obicinuite, ca specialitate are : jambonul conservat la cutie. Piaţă de des facere : vechiul regat şi Basarabia. Fabrici de brânzeturi nu există. Merită însă să fie menţionată brânza „regală", preparată la Focşani, şi care e aşa de cunoscută peste tot.

Flg. 52. — Mărăjeştf; Piaţa Comunală.

Industria chimică. Fabrica de produse chimice „Mărăşeşti" S. A. R. •din Mărăşeşti. întrebuinţează ca materie primă: oase, coarne, răzături de piei. Capacitate de producţie 7 — 800 vagoane anual; campania de lucru 10 luni pe an; lucrători circa 150. Produce: clei de oase şi de piele, gela tină industrială şi comestibilă, grăsime de oase şi de piele, negru animal, îngrăşăminte, precipitat de oase. Parte din produse erau vândute până de parte peste ocean. Fabrica de produse petrolifere din Adjudul-Vechi, fostă proprietatea Leon A. Leibu, astăzi a C.N.R., în curs de arendare. Prelucrează anual circa 100 vagoane păcură. Fabrica de săpun şi lumânări bisericeşti „Zaharia Mihail" din Focşani, fără a fi o întreprindere cu utilaj modern, produce mărfuri de bună cali tate. In ultimii ani a produs mult pentru nevoile armatei. Producţia anuală 35-40 vagoane; lucrători 20-25 ; produce săpun de rufe, lumânări albe şi de ceară. Fabrica de tăbăcărie „Vasile şi Const. T. Nistor“ din Focşani. Folo seşte în fabricaţie procedeul nou combinat cu cel vechi. Lucrători 40; pro121

duce piele ,i talpă 10-12 vag. Produsele sale rivalizează cu cele ale celor mai mari fabrici din ţară. Pieţe de desfacere : Constanţa, Craiova, Iaşi Bo t0?anlFabr°icahde tăbăcărie „Guriţă C. Nistor”, a cărei început este

pe la

anul 1800. Lucrători 20; produce talpă şi piele, circa 6 vagoane. Ca specialitate : tovale, blănculeţe şi blanc de curelar; pieţe de desfacere: T.-Severin, Chişinău, Iaşi, Craiova, Târgovişte. ^ Industria forestieră. Fabrica de cherestea „Unirea", proprietatea V. Tudorică din Năneşti, cu 4 gatere. Producţie anuală circa 10.000 m. c. ; lucrători 60-70; butucii de brad sunt aduşi pe apă, pe Bistriţa şi Şiret. Fabrica de cherestea proprietatea „Vasile Trofin" din Nâmoloasa-Târg, cu -2 gatere şi 20 lucrători. Producţie anuală 3000 m. c. Lemnul brut adus pe

Ftg. 53. — Cooperativa din satul Vrâocloafa (Vasul).

Bistriţa, apoi pe Şiret. Fabrica de cherestea „Şiretul" din Adjudul-Vechi, proprietatea C. N. R., in curs de arendare cu 2 gatere, 1 maşină de rinduit şi 1 maşină de găurit. Lucrători 25; producţie anuală circa 6000 m.c. Fabrica de cherestea „Ciungheşul" din Adjudul-Vechi, astăzi proprietatea C. N. R., în curs de arendare, cu 1 gater şi 1 circular complet. Lucrători 10; producţie anuală 2500 mc. Fabrica de cherestea din Mărăşeşti, proprietatea cooperativei regionale „Câmpia Dunării" din Brăila, cu 4 gatere. Lucrători 80-90; producţie anuală circa 20.000 m. c. Butucii sunt aduşi pe apă până la Cosmeşti, iar de acolo la Mărăşeşti cu autocamioanele. In afară de aceste fabrici, la munte mai sunt 150 ferăstrae cu apa şi 6 me canice cu motor. Industria textilă. Fabrica de pânzeturi „Ţesătura din Focşani", pro122

prietatea B. Strulovici, cu 33 războaie. Produce: ţesături de bumbac, pânză de casă şi pânză de uniforme. Când lucrează în plin are 90 lucrători şi produce anual 150-000 m. pânză. Fabrica „Ţesătura Arta Textilă^ din Foc şani, proprietatea fraţilor Cahane» soc. în nume colectiv, cu 12 războaie. Produce : pânzeturi de bumbac. Lucrători 20; producţia anuală 40-50.000 m. pânză. Fabrica de tricotai „lancu Feldman şi Bertha Handman" din Focşani, soc. în nume colectiv, cu 2 maşini de mână şi 18 maşini mecanice. Lucrători 30-40 ; materie primă : fire de lână şi bumbac. Produce : flanele, fulare, cămăşi-sport şi şaluri ; producţie anuală : fabricate de circa 60.000 kg. Industrie diversă. Fabrica de teracotă şi faianţă „Gh. Steriade* din Focşani, cu o producţie anuală de 3000 sobe- Lucrători 25—40. Importă caolin din Bulgaria şi Germania. Pieţe de desfacere : judeţele limitrofe şi Bucureşti. Date statistice După datele culese de Banca Naţională a României, sucursala Focşani, in 1937 întreprinderile industriale mari şi mijlocii aveau un capital minori tar de circa 45°/0; intreprinderile industriale mici, un capital de circa 10°/0. Capitalul românesc şi străin era evaluat la circa 255 milioane lei. Astăzi este de circa 5 ori mai mare. Din statistica întocmită de Camera de Comerţ şi Industrie din Focşani, rezultă că la 31 Decembrie 1942, sunt 13 între prinderi industriale evreeşti faţă de 90 româneşti. In intervalul dela 6 Sep tembrie 1940—31 Decembrie 1942, numărul întreprinderilor evreeşti a scăzut în raport cu cele româneşti* Dacă nu există un spor de firme româneşti în acest interval, se datoreşte situaţiei excepţionale de război şi faptului că în industrie e nevoe de capital, de specialişti şi de maşini, care se procură cu greutate, mai ales în timpul de faţă.

Mişcarea firmelor industriale pe timpul dela 6 Sept. 1940 - 31 Dec. 1942 TOTAL Evrei Străini Români 5

Felul întreprinderilor

cn co o

3 CD

.2 X o

s.o

a ±

•«*«

C/3 «O o

o W CD co

3 3

z S .2 X .2

X X .2

.a m

£ 5X

£ .a ci X

6 o 3 3

X .2 .2 •o 2 ►—« 05

Q CD cj

£g

.2 .2 n X X CO Cd W

1 Petrol şi derivate . 1 Mine şi cariere Metalurgice şi electro-tehnice . 10 Producătoare şi distribuitoare de energie electrică . Construcţii şi materialo de con strucţie, sticlei şi ceramicei. 1 6 1 Textile................................ 4 Pielărie şi confecţiuni 2 1 Chimică . 1 9 Alimentară . 15 Forestieră şi a lemnului . Celulozei, hârtiei, etc. 25 1 Mori. • Diverse ................................ 17

1 1 1

2 1

10 1

Total

«J

O 05

£ co

1 6 4

1 3

4 1 3 1

1 1

10 4 4 li

26 2 17 2 41 5 90 16

2 2 I 3|13

.ax

1 9

1 10 2 5 3 1 13 15 4

5 4 14 11

27 1 2

19 19 107 4| 8| 103 123

Comerful pulneart Trin aşezarea geografică a oraşului Focşani şi a judeţului Putna, co merţul a luat o mare desvoltare şi cu 100 de ani în urma oraşul era o mare piaţă de en-gros. Produse streine erau aduse aici şi apoi distribuite în Moldova-de-sus şi de-jos. Comercianţii de seamă de origină română au jucat un mare rol; nu numai economic, ci chiar şi politic. Printr’o lipsă de tradiţie sănătoasă, comercianţii români au dispărut încetul cu încetul. Străinii, şi în special evreii, le-au luat locul; odată cu trecerea comerţului în mâini străine, oraşul a început să înceteze a mai fi o piaţă de en-gros. Pe deo parte construcţia căilor ferate, iar pe de altă parte încetarea oraşului Ga laţi de a mai fi port franc.

Flg, 54. — Plute pe Şiret (Năneştt).

Principalele produse ce se vând peste marginile judeţului sunt: vi~ nuri, material lemnos, vite, fructe, zarzavaturi, zahăr, mezeluri, pielărie, produse chimice. 1?

Produse cumpărate din afara judeţului: produse metalurgice, manufactuate, textile, sticlărie, articole de menaj. După statistica întocmită de Camera de Comerţ şi Industrie din Focşani, comerţul de produse alimentare, farmacie, editură şi librărie, la 31 Decem brie 1942 se află aproape tot în mâinile Românilor. Comerţul de manufactură şi confecţiuni, de pielărie şi confecţiuni, ar-.

ticole.electro-technice, unelte agricole, sticlărie, şi articole de menaj, arti cole de vopselârie, şi produse chimice se află şi astăzi în majoritate în pro prietatea evreilor. Ia ultimii ani, comerţul a început să treacă iarăşi în mâini româneşti şi cifrele următoare sunt concludente: 124

f ;l i !

Mişcarea firmelor comerciale pe timpul dela 6 Septembrie 1940 — 31 Decembrie 1942 Români

C/3

i; £

a Cereale, legume, furaje

. .

Produse alimeutare (coloniale si delicatese, bodegă, restau rant, băuturi) ,...*.

w 1

■s w

431183-154

:«

•v;

10S

Vopselărie si produse chimice

Hârtie, editură, librărie, pape tari e ..............................................

2t;

Lemnului Şi materialelor de construcţie ....

Fierărie, maşini Şi unelte agri cole; articoje electro-technice şi sanitare, sticlărie şi arti cole de menaj’ ....

Automobile, motociclete, bicic lete, accesorii . . • .

Produse textile (manufactură şi confocţiuni) .... Pielărie şi confecţiuui din piele

Bijuterii, materialo preţioase, obiecte de artă şi iiiutrumente «le precizii

)

5-8 114

TOTAL. .

a o'»

32 130!

117

2li

59 28 178

951323

120

183

•2

'.O

•22

/ 1

14Q! 414

13751 257

Florării şi articole de orna mentaţie . Diverse

§ fc £ § >S 5 cS

oo 3

4ti

tis

co o

£•

~ £

£ £ co

1109 117

Farmacie, drog., parfumerie

CD C/3

co o

C4 os

-T-

3 c

•3 § 5 s 3

Total 03

o cs

3 •S

Străini CSI

Felul întreprinderilor

Evrei

5 os

o os

13 1-13

1 76 157)0 5541

1 I

9 170

13 2

tir»

571 1.S4

50*1980* 257 2-23 2020

Târguri anuale La Vidra (cel mai important), Nămoloasa, Domneşti-Târg, Vizantea, Mărăşeşti, Panciu, Mândrişca, Năruja, Adjud, Vulcăneasa, Bârseşti. Pe lângă schimbul de mărfuri destul de însemnat, fiecare din aceste târguri îşi are pitorescul său. Târguri săptămânale în Focşani, Adjud, Sascut. Concluziuni

Comerţul este o activitate care cere energie, stăruinţă, cunoştinţe şi mai ales ascuţime de spirit. Fiind indispensabile aceste însuşiri, departe este falsa credinţă că numai în ocupatiunile intelectuale este nevoe de inteligentă şi cunoştinţe cât mai temeinice. Comerţul modern are nevoe de elemente bine pregătite, teoretic şi practic. Şcoalele comerciale pregătesc cu toată seriozitatea pe viitorii co125

J i

mercianţi. Le dau pe lângă cunoştinţe, şi lozinca că o ţară fără comercianţi harnici şi iscusiţi, pierde din toate punctele de vedere. Comerţul fund sângele care întreţine vieaţa economică a naţiunii trebue să se bucure de toată atenţiunea din partea conducătorilor. îndemnul oficialităţii nu lipseşte şi de aceea nădăjduim că şi la Putna comerţul va lua o desvoltare care să aducă înavuţirea regiunei noastre. Românul este bine dotat. Să fie mai încrezător în puterile lui şi ale naţiei sale.

îi:

i i

\ .

126

Sopulaţîa JuJeţulm Suina /. Si/uafia la recensăminte. La 29 Decembrie 1930 — primul recensământ de după război — ju deţul Putna număra 194.105 locuitori1). Populaţia Anul recens. 1899 1912 1930 1941 -°)

Cifre absolute

Indici

151.249 185.260 194.105 219.105

100.0 122.5 128.3 144.9

Crreşterea anuală

1,73 0,32 1,66

Creşterea populaţiei in perioada J 899—1941.

Tabloul 1

Cifrele de mai sus ne dau ritmul creşterii populaţiei. Sporul cel mai ridicat se observă în prima perioadă 1899-1912 cu 22,5 faţă de anul iniţial 1899, adică o creştere anuală de 1,73°/0. In a doua perioadă 1912-1930 — perioadă în care .se plasează primul război mondial, cu una din scenele principale pe teritoriul judeţului — sporul înregistrează numai 5,8°/0 cu o medie anuală pe 0,32°/0, In 1941 se revine la creşterea dinainte de război cu un spor de 1,66 anual. 10-14 15-19 20-24 Toate Judeţul şi Ţara vârstele 0-4 ani 5-9 ani ani ani ani I

Judeţul Putna ,, Bacău „ Tecuci

Japonia II Canada St. Unite

100.0 100.0 100.0

16.1 16.3 17.3

12.3 12.0 12.6

6.4 7.6 7.5

10.8 11.3 11.8

9.8 9.4 9.0

100.0 100.0 100 0

14.1 10.4 9.3

12.1 10.9 10.3

10.5 10.4 9.8

9.8 10.0 9.4

8.8 8.8 8.7

Gr, 10—14 comparativ cu celelalte

Tabloul 2 Influenţa nefavorabilă a războiului se observă şi la distribuţia pa vârste a populaţiei. 1). Inclusiv satul Belclug-Năoeştf care a fost recenzat la (ud. Putna. *). Populaţia probabilă la J Septembrie 1941 calculată după cifrele provizorii ale re censământului din 6 Aprilie 1941.

127

» 1 cari războiul s'a manifestat din In tabloul 2 am luat trei judeţe, în plin. Proporţiile din coloana 6-a manifestă, o scădere bruscă faţă de cele din coloana 5-a. Vârsta de 10-14 ani - în 1930 — corespunde cu epoca de procreare, epoca războiului. Dealtfel nici anii anteriori, nici degringolada care a urmat războiului nu au favorizat o creştere a populaţiei. JNu avem încă rezultatele recensământului ultim, dar acesta va marca acelaş gol în grupa de vârste dela 20-24 ani. Pentru a evidenţia anormalul acestui fapt, am luat a doua serie de proporţii referitoare la trei ţări cari n’au luat parte la război sau au luat într'o foarte mică măsură. Se observă aici descreşterea lentă a cifrelor. Dar să revenim la cifrele iniţiale. In 1930, 76,2°/0 din populaţia ju deţului era stabilită la ţară şi 23,S°/0 era populaţie urbană. Diferenţa mare

18 9 9

: Populaţia totală Mediul Urban 1 Mediul Rural

Cifre absolute Proporţii

Cifre absolute

151.249 31.151 120.098

185.260 33.547 151.713

100.0 20.6 79.4

Populaţia judeţului Putaa la recensăminte pe medii.

î i

• ;

*) Fără comunele subutbine.

i 128

Proporţii

19 3 0 Cifre absolute

Proporţii

100.0 194.105 18.1 46.225 81.9 147.880

100.0 23.8 76.2

Tabloul 2

faţă de 1912 rezultă din mărirea numărului oraşelor cu Adjud şi Mârăşeşti. Din această cauză procentul de populaţie urbană se ridică dela 18,1 la 23,8 în 1930. Dacă totalizăm pentru 1912 populaţia celor cinci oraşe din 1930 procentul ar fi de 23,4, deci între 1912 şi 1930 creşterea populaţiei la oraşe e aproape nulă, ceeace demonstrează o pasivitate a lor. Tabloul 4 cuprinde situaţia pe plăşi după împărţirea administrativă actuală. Plasa Panciu e deficitară, cu un procent de 1,7 faţă de 1912. Nivelul atât de scăzut al sporului îl dă regiunea care cuprinde: Panciu, Satu-Nou, Neicu, Străoane-de-Jos, Străoane-de-Sus, Moviliţa, Mânăstioara, toate de ficitare. Această situaţie rea se continuă până la Ireşti şi Vidra, iar spre Sud până la Făurei. Regiunea în cauză coincide cu un sector important din fostul război. In Plasa Focşani — fără sporul înregistrat la capitala judeţului — situaţia ar fi aproape aceeaşi ca la Panciu, din cauza regiunii inundabile din Sud-Est. Comunele Călieni, Năneşti, Nămoloasa-Sat şi Nă.moloasa-Târg, au cifra populaţiei inferioară celei din recensământul din 1912. In rest, plasa cea mai favorizată — relativ — este Adjudul, Vrancea şi Odobeşti prezintă un spor modest de populaţie.

19 12

Jud. Putna \ tmiATlA Am/m Awm/nn K3

•

• lfa/0 /a-%/

♦ **© >34.:

DLLi /9/P-/9I0

Creşterea populaţiei pe comuni (diferenţa între 1912 şi 1930, procente). Tabloul 4.

,r ^

' ■

. .

aaapţos

O. O)

icajojj

- Si

u-5

-=r

f—co"

S§5ii

■^T kfl

^ °2 ’X> Ol t— CM

aiajtan ap ^caaoieţ

oo —

cmoo

COOlO t" 'M'" oi CO

Ol 'M* — CM

co o co

io — CO lO —

----------CM

CM CM

— CM

io m

CM CM

co cm__ f'-in IO Ol O vO CO o oo S £ CM

•iov-*

«• 3

•

O O.

.;t

co CM O -'3* ■—‘ OO ■M* Ol CO cm’

o co co oo

lO CO M1 CM CO kO CO CM O t"; CM CO LO

-t£

2 a -° »

2 § -Si '5j g

*5-

o . d

„ Sa •c-S S s 2 «

CO >c0 3 3 co DhP-.P-.DhCO

COp>

(OM»OlO CM

— CM CO CM CM CM

| d

H o

CJ co CO

— eo

o O

«►

«co

— CM

lOCMt^-M* r" CO Oi co co — co cm CM

o B

CO Ol

co o> co co r^CO "M* O5 CO O o t- kO IO Ol

3 C 'O )c0 ’O

co co

° — ‘-O £

•—•Ou "»> —

lip

s-.sââ'l S’sJS!

ico ies

3C0

ZZdd

ddWOCJ

fi 3

E 1

O O

•ţJD

.. CQ

— CMCO-^iO

(O h> CO O) O

— CMCO-M*

ajapps

jnaaojj

ajajiaio

cq uo co co

— co cq

O CO 'M* CM

if> CM — — uS co --------co

a o a

jnaooM

^ cq lO O O CM — CM

cq o- iq kO co’ cd co’ P

oi CM CM

5 3

fe f

<*!

JHa

o co Ol

OQNOcom co — Ol lO — co Ol cq CI ^ \D CM r-i Ifi — cd o I*-’

0 CO 01

TJ-LO — CMcoCM

T#<

00 TT 01 rf oo

(O CM — — CO LO M" — t'-' t'- IO Ol Ol CM ’M'^ -q cq cm — »d cd CO lO — CM CO CM

CO rr Ol

a o

o t"00 CO

CM Ol

Ol — ^ ip co lO — CO CM m o kq CO LO — —

co O CO iO co NONCO IOO--0

coooooCOhOOO O^ —o — CM co

CO Ol O Ol O co LO Ol o O — CO -M* O co-

O) io Ol Ol 00 lOOMTlCM ^ Ol Ol — co

SsSSS? — cq oo oi oo —* —

— CM

/ o

i j'iuf

5 o

: I:

"d3

<2 d

*?JD

;/■

( \

-g « ?■ 3 3 S.’s-g'S £

g-o

<fcZO&H>

< a

a 00 d

g T3 3

W3 ’

<! CQ rJ Q W d

u o

«p

>a , w>

c/>

«> « 2*

o {■

p o

a -oc "2 » o

Cd u

3 .2 o o o CQUUUU

qqso£

CMCO^IO

VONOOOIO

— CM co Tt1 lO

llişsTJT3

130

'•

___

33 c o

rt •—

•H

•2 S|ţa

£3 C

D r— jc8

® JD

cy> C

. < ! ;

ajapeas

-v0?. °°.

ajajâajo ap juaaojy

P <q —

r «o oo"

ap ţuaoojj r- tq io co ■— o n cvj

3S55”--: *

;

CO CM —

oi —

CM CM

ro o

ra o o

iSSSSSfcfC

cm’

co ^

— CO CM — —.'

'-3.

22 co

sssss sggisg vq >n r- _ in

sşrss (

O oo

^ 'M*------- —

—' —' CM

—

— CM MCO

^ O CM o CO

CO OO CO O) CM

co o o a>

—‘ —/CM —*

j£) — CM CO CM o CT) —' CM* CO* CM

»q os

mcooio

3 a, o

co o o CO CM O ^ — zv-, —

<o>

*CM

cm’

—

2 gŞg?$!Ş SS&gg

—

— CO

io ^

‘ —■ —’

o c 3

v. ai C 3 *“3 CO

.5o

0îffr f| A g

‘■E £■ S - u3 2 •§

IUI! Ulii

o co 103

o!aS£cS>

•;jo -JJvI

f'IvO'O- CM io

ajapşos ap jaaocuj ajaţâajo ap inaaojj

o co O)

*-< CM CO ^î< IO

°?

CT)

co' N- lO ^

— 00 LO

N- CT) NO UD CT) CO p

CM O iO CM CM O iO CM CO CO O CO O) CM O

‘

•

vO f'CO O'O

cq —; »d

3 i i) O

c c

Z « a -; o c ti 3 K3 — u

jc3

Q) u. u->

coc?: uz H•— CM CO "M-

°q io > - /

CO CO

^ ■q cd o

l> O) CT)

<U 4) "G T3

o co

CO iO C0 iO 00 ^ VO CC tO —; C0 CM

* ••*-•

n- o p co o) cd o -d co o

o in q;

co cm -m- m co cn ro cm cm no CD coNcocqcqo

'^r—*1——

co 3

o CU

m — co co m ^

n»

CO CT) C0 CO NO iO T CO O

—

n* cm

io%

CT)CT)CT5 — 00 C0 CO N*

eq o ai —;

O co O) co oo N* »

M- CD O CD M1 N N- CO CM N- IO »0

IO CM

iT) — —

E 0 O I co• >CC

CJ 3 u

KS 3

3 3 MQ

ff>

-sf! g Iffli 3 <q "s

C^>>

qjo -jjj

IO vOh-

4) )flj (U .2 ^

—

T3 ÎS *£ *- O co.co.w-rr 4> 4> JD ~

â .s â <§ « a a k>

O 03 co 03

Pi,

ffiZZZd

0«gogo>

CM C0 M* lO

vONOOO)

■— ^_j

3 co-

<«■.2 W & _Q u O TJ

03 O C 03 10 *"* 4)

«■ c c *42 W O

4) —* Q. e

»>• 0) U

2 J= ° 2<rt £ 0<CQCQUfe

\ *-CM C0

10 CO

131

Nr. crt. F 1 2 3 4 5

Populaţia 1930 1912

Plăşi — Comune Plasa Vidra Bârseşti Câmpuri Colacu Găuri Ireşti

Procent de creştere

26 395 1.454 3.296 1.828 1.622 2.090

27.235 1.460 3.493 1.917 1.685 2.047

6.3 5.1

6 7 8 9 10

Mărăşti Negrileşti Răcoasa Soveja lichiriş

885 1.352 2.185 3.385 1.240

941 1.421 2.194 3.798 1.336

11 12 13

Tulnici Vidra Vizantea___________

2.435 2 075 1.948

2.407 2.584 1.952

Procent de scădere

5.9 4.8 3.8 2.3

12.2 7.7 1.1 3.4

*) Tabloul 4

9 Proporţii mal raid de J.

M 0 2 ♦ 0-4?

* 9'pS */o +

Sporul dp popufotie pepfi/l

lgW'lQJo

132

F/g* 50.

Dioqivmal

-V^

Populaţia până la 20 ani (0—19 inclusiv) dă o proporţie de 45,6°/0 din total, iar restul de 80 ani (20 şi peste) completează suta cu 54.4. După clasificarea lui Sundbărg *) găsim pentru judeţul Putna o popu laţie de tip progresiv, in plină creştere, cu o medie mai bună decât a ţării întregi. La populaţiile de tip progresiv, România, Japonia, prima grupă — tineretul — este cu mult mai numeroasă decât a treia grupă — bătrânii. Vârste 0—14 ani 15—49 50 +

Judeţul Putna

Proceqte

Cifre absolute

Procente

România

Franţa

Anglia

Japonia

68.132 .102.934 23.039

35.1 2) 53.0 11.9

34.7 51.9 13.4,

22.9 51.6 25.5

24.2 53.3 22.5

36.7 47.8 15.5

Clasificarea lui Sundbarg.

Tabloul 5

La populaţiile de tip regresiv, Franţa, situaţia se prezintă invers, proporţia de bătrâni atinge în cantitate proporţia de tineret sau o depăşeşte chiar. Am exemplificat mai sus acest lucru. In mod normal grupa II (15-49 ani) rămâne aproape neschimbată. Diagrama II, care reprezintă distribuţia populaţiei pe vârste, sex şi mediu. Aceasta are forma unei piramide. Este interesant de observat cum se evidenţiază populaţia urbană de sex masculin în vârstă de 20-24 ani, vârsta serviciului militar, în timp ce în partea femeilor liniile urbană şi ru rală nu se pierd din vedere. A doua observaţie — copiii până la 14 ani sunt mult mai puţini la oraşe decât la sate. Popo/o/io In IpDo

ij/oTl'

Bojculin

v/rj/o Je* med/u

rzmen/n

Diagrama 2

Flg. 52.

0 chestiune de prim ordin la recensământul din 1930 a fost problema străinilor de neam românesc, fie că sunt veniţi de sute de ani, fie că sunt mai noi. Juridic, orice criteriu de diferenţiere e susceptibil de discuţii in terminabile. Nici Liga Naţiunilor nu a putut ajunge la o definiţie a minori tăţilor, definiţie pe care să n’o poată contesta părţile interesate cu lux de argumente. Meritul celor cari au executat recensământul nostru constă în i) Dr. P. Râmneanţu, „Elemente de blometrle medicală şl statistică vitală4*, 1939. 3) Vârsta nedeclarată a fost repartizată proporţional.

133

a fi reuşit să circumscrie fiecare categorie de străini, întrebând — toată cari sunt: populaţia a răspuns la aceleaşi întrebări a) neamul de care se simte legat sufleteşte ; b) religia pe care-o practică ; c) limba maternă vorbită ; d) cetăţenia. Din acest punct de vedere situaţia se prezintă aşa cum e înfăţişată în tabloul de mai jos: Proporţii

Cifre absolute Neamul

Români Evrei a Ţigani Unguri

Rural

Total1

Urban 2

181.081 6.888 2.250 2.106

49.545 131.436 6 378 510 424 1.826 861 1.245

347 258 241 934

Germani Ruşi Armeni Alţii

Total . . 194.105 Populaţia după neam.

Total

Urban

Rural

93 3 3.5 1.2 1.1

“84.6 10.9 0.7 1 5

104 61 5 235

0.2 0.1 0.1 0.5

0.4 0.3 0.4 1.2

58.683 135.422

100.0

243 197 236 699

97.1 04 1.3 0.9 * *

* 100.0

Tabloul 6

Românii formează deci marea majoritate a populaţiei 93.3°/0, într’o proporţie mai ridicată la sate, 97.1 decât la oraşe unde la cei 84.6% ro mâni se adaogă 10.9% evrei, minoritatea cea mai numeroasă şi pe întreg judeţul. Oraşul Focşani contribuie cu 13.1%. Este totuşi o proporţie scăzută dacă o comparăm cu judeţele mai nordice, dar cu cât coborîm spre Sud proporţia scade.v Proporţii Rom. | Evrei

Oraşe

Iaşi Vaslui

61.2 60.2 61.4 72.5

Bacău Focşani R.-Sărat Buzău

62.5 30.3 81.3 13.1 89.2 6.9 91.6 4.7

Dorohoi Botoşani

36.5 35.3 33.7 21.4 Proporţia de evrei în oraşele de pe linia Dorohol-Bueău.

Tabloul 7

*) Unde eite cifra 194.105 s'a calcutat şl satul Belclug-Năneşti 235 locuitori. *) Inclusiv suburbanele. *) Sub 0.1%. ') Dim ca probabili pentru 1940 cifra de 5,500.

134

7' I

■

Cifrele din tabloul 6 sunt confirmate de distribuţia populaţiei după religii, tabloul 8. Şi aici după religia ortodoxă, religia dominantă a populaţiei ro mâneşti — urmează imediat evreii cu religia mozaică cu 7.054 de unităţi. Aici, un lucru interesant dacă în privinţa neamului evreii au fost mai largi, declarând că în Ţara Românească se simt legaţi de neamul românesc, apoi atunci când e vorba de religie se strâng în. interiorul mozaismului fără re zerve. Astfel se justifică diferenţa. Cifre absolute fi

Proporţii

Religia Total

Urban

Rural

Total

Urban

Rural

Ortodoxă 182.767 fMozaică 7,054 3.152 Rom. Cat. 385 Greco-Cat. 230 Ref. Calv. 517 Altele

49.956 132.811 6.540 514 1.301 1.851 332 53 106 124 430 87

94.2 3.6 1.6 02 0.1 0.3

85.1 11.1 2.2 0.6 0.2 0.8

98.1 0.4 1.4

194.105

58.683 135.422

100.0

.100.0

Total . .

* ••s

Tabloul 8

Distribuţia populaţiei după religie.

Celelalte religii abia ating un procent de 2. In mediul urban ortodoxii sunt 85,l°/0, mozaicii 11 • 1 °/0. celelalte re ligii nu trec de 3,8°/0. La ţară ortodoxii sunt de 98%. Limba maternă are aproape aceiaşi distribuţie ca şi neamul numai că al treilea loc îl ocupă Ungurii, locul ai patrulea îl ocupă Ţiganii.

Limba maternă

Proporţii

Cifre absolute

Total

Urban

Rural

Total

0.1

89.5 7.2 1.3 0.2 0.4 0.4

0.4

1.0

100.0

95.3 2.4

185.014 52.529 132.485 Româna 4.213 364 4.577 Idiş 1 388 2 149 761 Ungară 854 997 143 Ţigănească 112 347 235 Germană 59 221 280 Rusa . 160 581 741 Altele

• 1 0.5 0.2

Total ♦ 194.105 58 683 135.422 Distribuţia populaţiei după limba maternă.

Rural

Urban

1.1

97.8 0.3

1.0 0.6 * *

100.0

Tabloul 9

In concluzie străinii de neam sunt reprezentaţi în cifră apreciabilă de evrei, cari locuesc în oraşe. Dacă privim chestiunea â la longue yor dispare şi aceştia pe cale biologică. Sporul de populaţie în mediul urban nu se datoreşte excedentului născuţilor faţă de morţi — natalitatea fiind scăzută până )

135

aproape de nivelul mortalităţii — ci exodului de populaţie rurală unde pro porţia de evrei este de numai 0.4°/„. Dealtfel vom vedea la capitolul mişcării populaţiei ca românii dau un spor natural de populaţie mai mare decât evreii.

•j;

O altă problemă importantă este ştiinţa de carte, tabloul 10. Cu toate eforturile aparente în această direcţie, constatăm totuşi un procent impre sionant de analfabetism1) 40.4°/o. In 1912 erau 43.3°/0 ştiutori de carte, in 1930 se ridică la abia 59.6°/0. Evident că suntem în progres dacă vom compara aceste cifre cu ştiinţa de carte din 1898-1903, tabloul 11.

Urban

o t a 1 Sexe

M F

Populaţia Ştiu carte dela 7 ani

75.948 75 885

Total 151.833

Populaţia Io dela 7 ani Ştiu carte

56.471 74.4 25.192 33.610 44.5 23.742

21.050 83.8 50.756 15.434 65.3 52.143

35.421 70.1 18.176 35.1

59.6 48.934

36 484 74.8 102.899

53.597 52.4

90.081

Ştiinţa de carte în 1930,

Total

Rural

Tabloul 10

Urban

Rural

Anul M

1898 50.2 19.6 86.1 59.9 49.8 16.3 87.4 61.1 48.7 17.0 88.3 66.2 1901 47.1 14.9 86.4 56.8 1902 52.6 18.4 86.3 59.5 1903 50.7 16.9 86.3 68.6 1899 1900

40.7 43.7 42.4

9.0

41.4 46.1 45.5

9.1 9.1

Procentul căsătoriţilor cari au

8.8

şttut să semnsee în registru.

10.6

9.3

Tabloul \\

Procentul ştiutorilor de carte este totdeauna mai ridicat în mediul urban decât în cel rural şi pentru sexul femenin şi pentru sexul masculin, care păstrează o superioritate în ambele medii. Cei mai mulţi au rămas cu şcoala primară 86.2°/0 în tot judeţul, pro porţia urcându-se Ia 94,3% în mediul rural. Urmează apoi instrucţia se cundară unde oraşele au beneficiat în proporţie de 12,5% din populaţia lor faţă de 3,2 aportul rural, tabloul 12.

l) Intră în calcul populaţia dela 7 ani in sus.

136 ■>

Total Instrucţia

;

Ştiutori de carte Instr. extra şcolară Instr. primară Instr. secundară Instr. profesională Instr. universitară Instr. altor şc. sup.

Cifre absolute

Urban

Rural

Proporţii

Cifre absolute

Proporţii

Cifre absolute

Proporţii

100.0 08 86.2

36.484 480

100.0 1.4

53.597 286

100.0 0.5

90.081 766 77.576 6.257 4.225

879 378

6.9 4.7 0.9 0.5

Pop totală dela 7 ani 151 833

26 985 4.608 3.342 724 345

73.9 50.591 1.649 12.5 9.3 883 2.0 155 0.9 .33

48.934

102.899

Ştiinţa de carte după gradul de instrucţie.

94.3 3.2 16 03 *

Tabloul 12

In mediul rural din 53.597 ştiutori de carte, găsim numai 2.720 per soane cu instrucţia superioară celei primare. Şcolile profesionale ocupă locul al treilea, după liceu, cu 4.225 unităţi. Felul instrucţiei Categorii de profesii

Toate profesiile Activi Auxiliari membri ai familiei Neactivi şi întreţ.

Total

11.739 4.902 729 6.108

Instr. sec.

6.257 2.289 446 3.522

I V

Profes.

Univer.

4.225 1.857 282 2.086

879 378 486 270 1 393 107

999 840 494 370 182 1.340

447 217 115 35 55 13 12 11 12 16 238 86

3 342 819 367 450 334 165 1.207

724 345 355 207 80 23 51 12 11 1) Jl 16 216 76

Medii întrunite Instituţii publice Exploatarea solului Comerţ Transporturi Credit, reprez , ag. comerţ Diverse

3.537 2 378 1.273 770 347 3.434

1.874 1.388 711 377 137 1.770

Mediul Urban Total Instituţii publice Exploatarea solului Comerţ Transporturi Credit, reprez., ag. comerţ Diverse

9.019 2.695 1 077 1.141 682 321 3.103

Ştiinţa dc carte după felul Instrucţiei şl profesia.

4.608 1.314 607 628 326 129 1.604

Tabloul 13

Tabloul 13 ne arată ce ocupaţii au cei 11.739 de locuitori cu ins trucţia superioară şcolii primare. De remarcat că 6.108 persoane nu aduc nici un aport direct Statului, care a făcut atâtea eforturi pentru învăţă mânt. Din acestea, 500 de persoane cu studii superioare nu au nici o ocu paţie, pe de altă parte avem numai în administrata publică 592 de locuri 137

r •

•

■

X-'"-

ocupate de absolvenţi ai şcolii primare. Am putea extinde şi mai mult problema ştiinţei de carte şi a profesiilor, dar am eşi din limitele impuse de programul monografiei de faţă. Ne rezervăm s’o facem în cadrul unui alt studiu mai amplu*

II. Mişcarea populaţiei. Pentru a completa o privire de ansamblu asupra acestui subiect, am socotit necesară o analiză succintă a fenomelor demografice — naşteri, de cese, căsătorii, divorţuri — pe zece ani actuali dar neinfluenţaţi într'o mă sură prea mare de criza prin care trecem* *-2

Anul \

Cifre

Născuţi

Morţi

Exced.

Căsăt.

Mediul Urban

1930 192.104 1931 195.575 1932 199.627 1933 202.749 1934 206.690

7.666 3.980 7.752 4.080 8.434 4.913 7.667 7.712

3.679 4.949

1935 209.131 1936 212.252

7.452 7 520 7.252 7.177 7.015|

5.053 4.180 4.712

1937 214.997

1938 217.569 1939 219.793

4.373

4.679

Proporţii Ia J000 locuitori

absolute Div. N.M.

Dcc. sub I an

Im Pt

Nat. Mort. Exc. Mort. Infant

şi Rural

3.686 3.672 3.521 3.988 2.763

1.654 1.675 1.902 1.424 1.860

131 140 164 172 216

1.509 1.456 1.723 1.320 1.562

39.9 20.7 19 2 19.7 39.6 20.9 18.7 18.8 42.2 24.6 17.6 20.4

3.079 2.467 3.072 2.465 2.336

1.592 158 168 1.739 199 200

1.447 1.551 1.340 1.466 1.396

35 6 20.9 14.7 35.4 23.8 11.6 33 7 19.4 14.3 33.0 21.7 113 31.9 21.3 10.6

1.903 239

190

1.657 186 208 1.456 124 197

Mediul

37.8 18.1 19.7 17.2 37.3 23 9 13.4 20.3 19.4 20.6

18.5 20.4 19.9

Rural

1930 148.257

6.543

1931 1932 1933 1934

150.721 154.521 157.431 161.163

6 698 7.315 6.625 6.686

3.233 4.007 2.900 4.066

2.620 1.506

1935 1936 1937 1938 1939

163.572 166.670 169.424 172.117 174 370

6.546 6.548 6.267 6.191 6.007

3.439 4.068 3.182 3.629 3.652

3.107 1.230 • 2.480 1.351 3.085 1.485 2.562 1.302 2.355 1.016

3.130 3.4131 3.465 3.308 3.725

118 115 *131 116 154

1.302 1.382 1.573 1.092

88 1 294 44.1 68 92 1.276 44.4 93 119 1.518 47.3 84 118 1.154 42.1 96 141 1.346 41.5

108 145 175 117 76

21.1 21.5 25.9 18.4 25.2

23.0 22.9 21.4 23.7 16.3

19.8 19.1 20.8 17.4 20.1

122 1.224 40.0 21.0 19.0 138 1.337 39.3 24.4 14.9 123 1.137 37.0 18.8 18.2 147 1.229 36 0 21.1 149 135 1.224 34.4 20 9 13.5

18.7 20.4 18 1 19.9 20.4

Media anuală pe perioade de câte 5 ani Mediul Urban şi Rural 1930-1934 199.349 1935-1939 214.748

7.846 4.320 7.283 4 599

3 526 2.683

1.703 126 1.669 181

164 192

1.514 1.440

Mediul Rural 1930-1934 154.418 1935-1939 169,230

6.773 3.467 6.311 3.594

3.306 2.717

1.371 1.276

85 111 124 133

1.317 1.230

Mişcarea populaţiei io 1930-1939

Tabloul 14

Din simpla înşirare a valorilor anuale ale acestor fenomene demogra— tabloul 14 — ne facem o ideîe despre: a) caracterul pronunţat descendent al natalităţii; b) mortalitatea care gravitează cu oscilaţii egale în jurul proporţiei de 21-5°/0 c) concluzia acestor două caracteristici scăderea excedentului, dia-

fice

grama 3-a

Proporjii la 1000 locuitori

Anii Natalitate Mortalitate

1890 1891 1892 1893 1894

36.06 39.81 36.33 39.90 37.73

30.14 34 90 41.84 29.16 27.90

1895

41.27 38.52 39-41 34.04

27.68 29.60 31.56 24.70

1896 1897 1898

Natalitatea şi mortalitatea îa 1890—1898

Tabloul 15 In adevăr mediile pe cinci ani demonstrează ceeace am afirmat mai sus. Fe baza proporţiilor anuale de natalitate şi mortalitate şi comparându-le am luat cu natalitatea şi mortalitatea unei perioade dinainte de război calculat teadinţa de lungă durată, care grafic e reprezenam 1890-1899 Vo

IpX)

Flg. 53,

î>

Excedentul nohjra/ ltfo

dtogromcUL

lată prin diagrama IV. Este evident pentru toată lumea caracterul alarmant pe care-1 prezintă viitorul - apropiat chiar - al populaţiei judeţului în cazul că nu se vor putea lua măsurile necesare în această privinţă. 139

/ .

/ Aproape tot excedentul populaţiei aparţine mediului rural, în toată această perioadă (1930-1939) excedentul oraşelor abia numără 929 unităţi. Dacă populaţia oraşelor a crescut totuşi în acest timp, creşterea se datoreşte exodului de populaţie rurală către oraş. 6

lâ 9°

« Lirjia da 2o

tendinfa asiua/d

;

O iţjjo

■-

---------toortalihafQa. J

naioMfotecL \ Ja

diagrama N

5o~ *?!>8

,H_Q

---------- fnortcUitoHla / locpo -IO

Fig. 54. E cazul să relevăm un fapt, că străinii cari ocupă un loc apreciabil în populaţia oraşelor descresc pe cale naturală. Intră în această categorie evre»i. In prima jumătate a perioadei considerate au avut 546 de născuţi şi 457 morţi, în a doua jumătate au avut numai 306 născuţt faţă de 386 morţi. *

Deşi natalitatea scade oarecum rapid, totuşi rămâne mult superioară *wAi/> OOO-

'"-■O

✓ /

G'fcvo couse «te c/eces

\ ✓'// i.

.— —

i *c-

»v' /

// 3o/,y« Ap diţaslir ------------ nripir* ■• Jfcmi «ya/. _ >/ fOtcfH ■: //> CiKUbf. -./■al o and ii/ t*'/ar.

b/opama F “l

«»>i

»9>»

F/g. 55.

natalităţii pe ţară. Raportul este de 35.4°/0 judeţul Putna faţă de 31,5 ţara întreagă, Moldova deţinând o proporţie de 39.1 °/0 în 1936,

140

Ca să scoatem în evidenţă caracterul favorabil al natalităţii noastre vom aminti că România ocupă primul loc după care viu : Japonia, Iugosla via, Portugalia, etc. Din nenorocire ocupăm primul loc şi cu mortalitatea, în specia! cu mortalitalitatea infantilă. Este adevărat că o găsim mult reducă faţă de anii de cari am mai vorbit, dar nu ilustrează totuşi eforturile sanitare de până acum . 0 politică demografică şi în special o politică sanitară preventivă gă seşte aici un câmp vast şi prielnic pentru ameliorarea acestui neajuns. Diagrama 5 reprezintă grafic cauzele de deces cele mai frecventate. Se observă la toate un ciclu de doi ani (anii cu soţ) periodicitatea impri mată şi la mortalitatea generală, fără însă s'o găsim, cum poate era de aş teptat şi la natalitate. Aceiaşi alură ciclică o întâlnim în schimb la distribuţia deceselor pe vârste, decesele până le 9 ani.

Cifre absolute anuale Cauze de deces 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939

1 Boii inf. şi paraz. 2 Cancer şi alte „turn. 3 Boli generale, sânge şi intoxicaţii

4 Bolile sist. nerv. 5 Bolile apar. circ.

549 596 426 855 661 659 512 601 623 48 89 63 70 77 86 84 84 81

75 105 99 58 108 161 136i 155 137 112 126 95 135 144 157 1481 139 150 198 253 264 236 281 312 299 358 344

6 7 8 9 10

Bolile apar. respir. Bolile apar. digestiv Bolile apar. uro-gen. Boli puerperale Boli de piele şi oase

717 897 691 826 817 844 640 475 996 328 1090 585 918 598 95 162 153 126 128 166 139 31 39 45 31 22 43 37 8 9 9 13 12 15 Î7

11 12 13 14

Bolile primei copilării Senilitate Morţi violente şi accidente Nespecif. sau rău definite

931 .969 816 889 819 887 800 795 816 509 467 498 441 529 600 532 487 535 171 161 155 159 160 167 151 162 183 157 38 26 25 33 44 81 63 112

Total . . Motţtt pe cauze de deces.

*::

1014 911 637 552 180 201 31 26 6 8

4080 4913 3679 4949 4373 5053 41804712 4679 Tabloul 16

Fără să intrăm în amănunte vom Spune că în lunile lulie-Octombrie sunt cele mai frecvente decese ale aparatului digestiv — în special diareia şi enterita sub 2 ani* Aparatul respirator — pneumonii, bronşita mai puţin — prezintă frecţelecele mai numeroase in lunile de iarnă şi primăvară. ven Atât diagrama deceselor pe grupe de vârstă cât şi aceia pe cauze evidenţiază punctele nevralgice în această spinoasă problemă a mortalităţii.

■ 141

Grupe de vârste — Cifre absolute

3 a <•

3 f-

1931 4.080 1932 4.913 1933 3.679 1934 4.949 1935 4.373

'3-

1.456 672 171 1.723 1.138 183 1.320 421 109 1.562 1.487 195 1.447 706 166

62 69 51 73 84

1938 4.712 J .466 1939 4.679 1.396

896 177 866 178

d> 04

87 85 41 51 53

1936 5.053 1.551 1.017 169 118 1937 4.180 1.340 570 137 87

146 120 122 110 113

in Oî

194 173 182 180 187

vO io

io co

169 193 186 133 197

219 231 234 2Q7 277

vO tn in

243 283 278 247 314

315 330 327 328 377

344 2 385 408 376 451 1

73 122 217 231 296 352 411 495 1 73 124 196 207 287 327 394 435 3

94 85 39 107

78 222 208 271 380 381 453 1 67 203 203 298 343 445 482 2 Tabloul 17

iUo

Uoo

12o*

1 ooo

6oo

Loo

2oo

I l?5i

Dtcmle pe grup* de rlrsti.

Ir___ I 6

9 DiQQTQma YI Flg. 61.

Bazaţi pe cifrele de mai sus suntem îndreptăţiţi să facem următoarele constatări: 1. Recensămintele ne arată un spor apreciabil de populaţie datorit numai creşterii naturale, biologice, judeţul neexercitând nici o atracţie pen tru lumea din afară. 2, Sporul de populaţie, redus în bună parte de războiul mondial cât yi de gringolada de după războiu şi-a revenit la ritmul normal de creştere din perioada 1890-1912. 142

f 3 -

3. In locul unei probleme a minorităţilor mai curâfid am ridica una a ®vrc*lor» cejlalţi străini fiind în număr neînsemnat» 4. Analiza dinamică (în timp) a populaţiei deşi ne arată, încă, un __ excedent important, totuşi semnalează o scădere pronunţată a natalităţii şi caracterul staţionar al mortalităţii. 5. Mortalitatea foarte mare printre copii până la 4 ani. 6. Cauzele cele mai frecvente de decese sunt: a) Bolile primei copilării. b) Bolile aparatului digestiv. c) Bolile aparatului respirator. d) Bolile infecţioase şi parazitare. In ceeace priveşte o politică demografică este bine să se iamăsuri înainte de a se ajunge în situaţia Franţei.Germania şiItalia au făcut acest lucru la timp şi rezultatele sunt satisfăcătoare.

LUCRĂRI CONSULTATE. 1. Recensământul General al Populaţiei din 1930. 2. Dr. Sabin Manuilă şi Dr. D. C. Georgescu, Populaţia României. 3. N. St. Georgescu-Roegen, Metoda Statistică. 4. Dr. P. Râmneanţu, Elemente de Biometrie medicală şi statistică vitală. 5. Buletinul Demografic al României 1932-1941. 6. Mişcarea populaţiei României 1931-1936. 7. Mişcarea populaţiei României in 1900. 8. Mişcarea populaţiei României in 1901-1903.

Starea §ani(cii,a a jud« Suina

5 =

Primele date pe care le cunoaştem despre organizaţia sanitară a Ju deţului Putna datează din anul 1803 când, după cum reiese din arhivele citate de către Inspectorul Sanitar Dr. V. Mihail, a fost numit medic co munal la Focşani Dr. Spiridon Kaligheros. Prin legea din 1853, Domnitorul Barbu Ştirbei a înfiinţat câte un medic primar în fiecare judeţ, iar prin Decretul Regal din 1862 medicii de judeţ devin medici primari de judeţ. In 1866 jud. Putna avea următoarea orga nizaţie sanitară : Medic Primar Fizicul A. Lascar ; 2 medici de plasă, Fizicii Z. L. Ialuş şi Bălăcescu ; 2 medici de oraşe şi spitale, fără titlu de Doctor : E. Wpiner şi M. Şapira ; 3 subchirurgi: C. Şerbănescu, I. Pitiş şi St. Apostolescu ; 6 moaşe» In 1906 erau : 1 medic primar de judeţ; In mediul urban La Focşani: 1 4 3 La Odobeşti: 1 „ Panciu : 1 „ Adjud : 1

medic de oraş agenţi sanitari moaşe agent sanitar» 1 moaşă. agent sanitar, 1 moaşă. agent sanitar.

In mediul rural 4 medici de plasă 13 agenţi sanitari 14 moaşe

Spitale: îl I':

Spitalul Focşani: spital cu 30 paturi, având ca personal: 1 medic, 1 intendent, 1 subchirurg, 1 moaşa, 8 servitori. Spitalul Profetul Samoil, spital cu 30 paturi. Nu avem date asupra personalului, dar ştim că este cel mai vechi spital din judeţ, datând din 1820. Odobeşti: spital cu 10 paturi; personal: 1 medic, 1 subchirurg inten-

dent, 4 servitori. Panciu: spital cu 10 paturi; personal: 1 medic, ! subchirurg inten dent, 5 servitori. Adjud: spital cu 12 paturi; personal: 1 medic, 1 subchirurg intendent, 3 servitori. Vidra: spital cu 58 paturi; personal : 1 medic, 1 subchirurg inten dent, 2 moaşe, 13 servitori. In 1907 s’a înfiinţat spitalul comunal din Mărăşeşti. 144

In 1910 s'a înfiinţat spitalul jubiliar Carol I din Năruja. Medici Primari ai judeţului au fost: din 1883-1909 Dr. Grigore Mihailescu ; 1909-1941 Dr. I Panea. ^Dintre figurile medicinei curative din trecut se disting câteva perso nalităţi a căror muncă neobosită a întrecut limitele judeţului nostru, folosind

Flg. 62. — Spitalul Prof. Sauioll

şi judeţelor învecinate. Dr. Ionescu, medicul Spitalului judeţean ; Dr. Liviu Buteanu şi General Dr. Macridescu Medici Primari ai Spitalului Profetul Samoil. Dr. Carnabel, medic al spitalului Vidra. Un minunat chip de apos tol, tipul practicianului blând, tămăduitor nu numai al trupului ci şi al suf letului, a fost Doctorul I. Zaremba.

Flg, 63. — Spltalu' Marăjejti. Astăzi, deşi in vigoare, Dr. N. I a n cu, marele chirurg al Focşanilor, ne apare ca o netăgăduită personalitate a istoriei medicinei din acest judeţ. Circumscripţii sanitare în anul 1909 erau următoarele : Odobeşti, Adjud, Vidra/ Panciu, Suraia. 145

In anul 1910 au luat finţă circumscripţiile : Bârseşti, Câmpuri, Nărujar Păuneşti, Sascut. '-~ In anul 1914 a luat fiinţă circumscripţia Boloteşti. In anul 1921 a luat fiinţă circumscripţia Mirceşti. In anul 1935 au luat fiinţă circumscripţiile: Străoane, Floreşti, Jariştea. In anul 1936 au luat fiinţă circumscripţiile: Orbeni, Ţifeşti. In anul 1937 a luat fiinţă circumscripţia Mera. In anul 1938 a luat fiinţă circumscripţia Nămoloasa. In anul 1940 au luat fiinţă circumscripţiile: Moviliţa, Rugineşti, Nereju, Vizantea.

Sifuafia aciuata In mediul urban avem : Oraşul Focşani — Serviciul sanitar oraş: 1 medic şef, 1 medic sani tar, 3 agenţi sanitari; lsoră de ocrotire ; 1 laborantă ; 3 pers. administrativ? 3 persoane de serviciu.

I Ftg. 64, —- Spitalul dela Vidra.

Spitalul Judeţian Focşani cu 140 paturi, 2 medici Primari, 3 medici secundari, 2 oficianţi sanitari, 2 moaşe, 3 pers. administrativ, 9 infir miere, 10 persoane de serviciu. Spitalul Profetul Samoil cu 40 paturi, 1 medic primar, 1 medic se cundar, 1 moaşe, 1 infirmieră, 1 intendent, 11 persoane de serviciu. Spitalul de ochi cu 20 paturi; 1 medic primar, 1 oficiant sanitar, 5 persoane de. serviciu.

Pe lângă aceste instituţii de sănătate publică Ministerul Sănătăţii mai posedă în Focşani un Aşezământ pentru Ocrotirea fetelor cu 80 fete ocrotite. Instituţii de sănătate publică mai posedă în Focşani: Casa Asigurări lor Sociale care are un dispensar polivalent; M. A. N. are un spital mi litar cu "mai multe secţii; C. F. R. care are un medic consultant; Societa tea „Principele Mircea“ are un dispensar de puericultură. 146

f Odobeşti Spitalul Odobeşti cu 20 paturi cu băi populare. Mărăşeşti - Spitalul Mărăşeşti cu 20 paturi cu băile populare din faţa spitalului Mărăşeşti în curs de construcţie, făcute de Primăria Mără şeşti în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. Adjud - Spitalul Adjud cu 25 paturi ; băile personalului C. F. R.; băile cu staţiune de deparazitare din gara Adjud ; băile publice din Adjud în curs de. construcţie. Panciu cu circ. rurală. In afară de instituţiile Ministerului Sănătăţii, Casa Asigurărilor Sociale mai are câte un serviciu medical şi de consultaţii la : Mărăşeşti, Odobeşti, Adjud şi Sascut; iar Căile Ferate. Române la Mărăşeşti şi Adjud. In mediul rural Spitalul Vidra mixt cu 20 paturi pentru boli comune şi cu secţia de tuberculoşi cu 30 paturi. In curtea spitalului funcţionează o baie publică populară. 20 Circumscripţii rurale şi anume :

Flg. 65. — Dispensarul Mera.

In local propriu

In local închiriat

Circ. „ „ „ „ „ „ ,

Circ. Movili{a Vânători (rurală Focşani) Floreşti Nereju Nămoloasa Vidra (funcţionează în localul spitalului) Rugineşti Suraia Sascut Soveja Orbeni

Bârseşti Boloteşti Mera Năruj'a Jariştea Păuneşti Străoane Ţifeşti

147

Totalul agenţilor sanitari în cuprinsul judeţului afară Focşani este de 53, iar al moaşelor tot 53.

oraşul

F/g. 66. — Dispensarul Circumscripţiei sanitare Bârseştl-Vrancea.

In curs de construcţii avem începute încă din anul 1942 dispensarul din Câmpuri cu locuinţă de medic şi baie publică; a fost terminat din roşu

Fig. 67. — Dispensarul medical Câmpuri (cu băi publice) în construcţie.

şi învelit cu tablă; dispensarul Năneşti cu locuinţă de medic şi baie pub lică, construcţie începută din donaţia marelui filantrop Vasile Tudorică, industriaş din Năneşti; dispensarul Panciu cu locuinţă de medic şi baie publică, ambele construite din roşu până aproape de etaj. De asemenea mai sunt construite din roşu, tencuite şi acoperite cu tablă băile publice din Mărăşeşti şi din Adjud. In partea cea mai greu accesibilă a judeţului există un spital tip „Re gele Carol I", care din lipsa medicilor na funcţionat mult timp, iar acum nu funcţionează, fiind deteriorat de cutremur.

148

i Staţii de deparazitare fixe Se află cuptoare fixe de deparazitare în curtea dispensarului Străoane şi în curtea Primăriei Tulnici. Etuve de deparazitare Wolf sunt : la spitalul Vidra, spitalul Mărăşeşti şi spitalul Adjud. O etuvă fixă mai există şi la spitalul Judeţean din Focşani.

Ffg. 68. — Dispensarul Panciu (cu băi publice) în construcţie. Mijloace mobile de deparazitare şi de desinfecţie Sunt în cuprinsul judeţului 24 de cuptoare mobile de deparazitare tip „Vasilescu" şi 3 etuve cu aburi; toate acestea se pot deplasa din co mună'în comună după nevoi şi numai datorită lor s’a putut stăvili epide mia de tifos exantematic ce ameninţa să se întindă în timpul acestor două ierni de război.

c •2

Ffg. 69. —- Laboratorul de Igienă Focjanf.

Mişcarea demografică După date cunoscute de noi astăzi, mişcarea populaţiei din judeţul Putna ar fi probabil cea din tabloul următor:

149

ne i qns 3S3D3Q

iţjoui

}\™sm 4«ţjOAlQ

lţU°ţgSB3

< z

jBjnţEU ţuspsoxg

H ZD 0»

3S303Q

-sr r~ o ® t°- “l"*. -

co o o oi —■ id

3S333Q

iţjoui Iţnosgjq

UnţJOAlQ

< o

-o — CO vd

cm cm’

vqooo Oi ra cm co cm

qoi«i

cm"

— oo cm —_ cd cm" cm’ cd"

O) O CM — O CO CM — IO

— ai oi

—'Oi co ^CM in r-_m_ . vd" ^ t>r CO co 00 O- O- Oi

CVL ici ici o*

O 00 co

°°

C£

3S3D3Q

cu Q

IIA ţinos?^

< u a < a

3!InI l B!

c/>

m co^ co ca r— m cm"

io io cd cd_ >n co iqco_oo OoVo' dvoo’ o“ oi O

IO CO Oi co" co oi

cm CM h- CI vO co co ■M*_ CM LO —_ co’ —" oi cd" ici c> co’ cm’ ai cd" ud oi

^ co_co_ - m oo ci co’ oi —“

OlOlO CO M* co M^oooo r^_ — co_ CO Oi_ co_ co co CO —’ o’ cm’ o’ —’ o’ Co’Mi- oi oo — ---------- co CM CM CM -■M CM CM — — CM CM CM CM CM CM CM CM CM —

CO Oi o

cd o oi o’ o’ —'’ is i-i r-i

M<_ CO_ — co"^ CM

lo’csfcdM- CM CM lO CO — M* CM CM IO co CM

0 i> ocq 0 0(0 Oi M* cdr-i—’ ro’ d" —’ —’ M"’ CM 01 cm’ 00 CO CO CM CO CO CM CO CO CM CM CO —

00 CM co" O f- CM OCON 00 f- — CO CM M' Oi CO co Oi CM vO O M* CO CM —

r- io cm Oi CO CO

00 co o Oi lO 'M’ Oi U) M1 CO Oi ^ CO 00 U) OU) oi -M- m CO r* SO 00 — co CM r^. 'M' CM — CV O CM Oi CO CM cO lO CM CO

co hCO M*

Oi 'Ct co co ^ Oi CQ

co m co

t"- CM lO

co co m — ro "M* O 'M*

co io co lO co co CM CM CO 00 io O Ol co CM Oi CO Oi CM lO CO CO JO 00 Oi — CM 00 lO O O Oi — — Oi MOO CO co IO co M* CO — •M* CO

CM vO CO O CO CM CM t'- lO lOM-O O CO 00 V lOO) lO lO O) CM CM Oi — h- CQ h- co co ^ — CM Oi CM O CM CM .Oi CO lO Oi cm t**. co cm Oi m m

m h- co cq m Biţqţsod oi cd id — cd m O co M— co ^ BiţBindoj CM — CM —

CM CM CM

— -----------

CM 0_ r*

iO_ Tf OO

io’ co’ vd cd iri oo CM CM — CM CM —

ONCO O Oi N co CM 00 .i co o T CO O co CM co Oi CM f- 01 O O) C"- — co co ^ CM CM CO CM — co CM — Oi CO

co m co 0 00 — lO o lO co co 01 M- M- co co co Oi 00 oro CM io ro co CM t> ţBJnţBU r— o cm -O co — oo — CO CO Ci M* -M* oo ^ LO ţuapaoxg o — co co CM CM co co ca cm .

!«0W«»D

cj>_ cm

— C3\ i>. t-’aî'to

o- o~cb" Vd o> CM CO CM CM CO Oi — vo in ^ 0 c-_ VO m-’ cd o’ —■ M<‘ o' M-’OO’O -Mi CM’ 0 co* o 01 — O

CO M1 —

ac [ qns

cî)

22S °°?J 2 2° 82S282 S?SS ££22

vDCCO UA iţnDSSN id" o’ oi LU

rtf-oo o> -m1 o oo — tn o

.^^

co Oi CO — Oi co

CM O —

io t"- oo —OO OOO co —

C-- CM cn o CO — m Oi h- CM 't l-_ CO

oi m h-‘ cm m — co TT — h- ^ CM — CM —

io CO CM Oi lO oo c-----

Oi Oi o ^ o 00 O 00 lO OUI iCCON CO 00 IO

CO lO CO — lO io

M- VOCO io Oi lO

U) CO N -U)u)

co r-- co — ^ r^O- Oi Oi OOiO ^ Oi ~t VOM1

'T ot COOM"

oo r~-

Oi CM CM CM O Oi CM CO vO co vO CM CO \0 CO o o Oi CM OJ CO CM CM CM LO Oi LO CM CM LO CO OiT CO — xj' r» O) O) Oi lO CO CO om

CO lO LO ^

— CM CO — LO — rr — CO O 00 CO — CO CO

o —

m co cm m co cm CO CO CO co O IO co 00 — CM Oi m rp IC

O’TCO LO — O

CM O CM

m — co CO 00 CM o io m cq t> o> — — IO CM CM Oi oi m cd m C0 LO co o r-’ cm' — t— ^ CM h- Tj1 — co m cm co «n Ol CM

CM —

r—<

InuV

C 3 ca ca u u Si ti 3 U

c »-* 3 u

^ p

.—I

*-*

d u

a co U JD

c 3 "rt « u u n ti 3 u p

c _ a 3 a ca u i-pfi *-* O u

r* co

co co

3 k. ti p

ca ca u jo 3 u

p 3 ca u. u tj 3

ca n k

ap «aiD ON

p 3 li

ca u

p ca o

tic oX

Tf Oi

CM TT Oi

150

< . ■

/ (

p 3 ’ca

c cc

k UJL •ti o »-

Din aceste date rezultă că avem pe cei 343.900 km.2 ai judeţului 219.663 locuitori, deci circa 63,8 locuitori pe km.2, ceea ce ar fi apropiat de media generală pe întreaga ţară, care era în anul 1935 de 64,7 (după Profesor Dr. Gh. Banu). Natalitatea este în continuă scădere în mediul rural, 40,0 în anul 1935, faţă de 22,4 în 1942 şi se prezintă staţionară în mediul urban între cifrele 16,9 şi 19,2. Excedentul natural de asemeni are tendinţă la scădere, în special în mediul urban unde apar chiar cifre negative. BBamB

Ffg. 70. — Laboratorul de Igienă Focşani — Bacteriologia.

Numărul divorţaţilor în raport cu numărul căsătoriţilor este mare faţă de alte regiuni ale ţării şi aceasta chiar şi în mediul rural, ceea ce înseamnă că instituţia familiei este supusă la condiţii neprielnice. In ceea ce priveşte cifra născuţilor moi ţi şi deceselor sub un an, acestea sunt aproape de media pe întreaga ţară.

Fig, 7J. — Laboratorul de Igienă Focşani — Sala de chimie.

Se observă o scădere evidentă a mortalităţii infantile, în special în anul 1942 în mediul urban, fapt care se datoreşte în bună parte sistema tizării activităţii sorei de ocrotire din Focşani, cât şi celor 26 dispensare de puericultură care funcţionează în tot cuprinsul judeţului.

Bolile contagioase Tabloul de pe verso ne indică evoluţia bolilor epidemice în ultimii 3 ani 151

! a

tţjOUJ

iţjOUJ i

o a

ion ţABQţoq

îţjotu

3 &

0-i B

IOU

ii* w

w l-J

o CQ

IOU lABUţOq

- I

co co •»-

co co — co ^ I OOCO-n vOCOCN co | co

in vc — C'CO

I I -

co —

I -

I - I II

iţioiu

— co

IOU lABUJOq

CO CO CO

CO I co CO | co

I CO

, 00 S

IOU

^CO CiD

j co C" co

I rI vo

I ^ CO

| co

o co

co co co co

IABU]0q iţJOUl

IOU

— iO

CM i£>

co m o

co co O co —

| VO

coco —

ţABUJOq

— g 5> 3 c

H o o

iţjOUl IOU

XABUJOq iţ-IO.UI I

eâ -u ’g ca .£ O -M

IOU

M 3

a X o

I vO

CO I co CO 1 CM

| CM COrfh o o CO CM

o oo CT> l> lO vO O-

— m' co C' o

vf — 00 CO COCO — — CV» Ov O) O CO *^f

00 CM O vo CO 00 CMC X}1

— CO — O O CMD CM t>

IOU

CM — O l- CO

CM CO

co io — r- co

2R CM CO

OV CO

cn lO CO

oo n co co

co co m — ^ in

M* OV — Ti CO

»>

00 CM O co

I IM |T^ CO C-

o co in r- co ^ cm ; CV CO t-'- CD CO co CM I CO CO co CO t> CM — CO IO co CO

iţiOUI

co — co oo

icu

— Cî CO —• CM CM vO

CO — OV

io h co — ^

co m oo

r~* a vo

N^vO M o CO ■—i M1 C"1 r-i Oi

h- oo in

c c

— c ’c ca C8 3 u u s u tî c

— co CM

— o io n vo

lABUjOq

ji-ioui

jca xţ, u t3

IOU

■S O

iu 2

| vO 03 CM

ţJjoui

TABUjOq

CO CM CO

o t> m io o CM co co *^r »> t—. r- o

IABUjOq

(O co - ^

XjJOUI I

.2* u o

£ H

l}jOUI i

>ca

l-s

co M< M1

lAEUţOq

I I

lou

iS o &> a. s

£ w

iţaoui I

o rr lo | m co co r- m I m lo

ţABUioq

•S a 8o

w o

CO MV m o r- m

IOU

lAtsuţoq

lO M* CV co

co co

«Ol* (O

lAEUJOq . o

•—

c T3 o 3

lnuV

co $ Ş ^ ^ O) O'Qv 0^ 05

-CC ca ca 3 «- J3 u 3 u **J c

ca ca 3

i-il u D in t! c

o 05

CM OV

152 f

Din acest tablou se vede clar că populaţia judeţului Putna a suferit adevărate epidemii de boli contagioase. Intr'adevăr, atât prin situaţia sa geografică, prin distribuţia căilor de comunicaţie, cât şi prin felul de trai al băştinaşilor şi prin contactul populaţiei imigrate în judeţ, cu prilejul muncilor agricole, judeţul nostru este în permanenţă expus bolilor conta gioase. Fiind judeţ de legătură dintre Moldova, Basarabia şi Muntenia şi având cele două noduri importante de cale ferată Mărăşeşti şi Adjud, Foc şanii însăşi având o garnizoană militară foarte încărcată şi mobilă, este expus în permanenţă tifosului exantematic, atât-prin contactul cu populaţia flotantă, cu populaţia în trecere prin gări, cât şi prin faptul că mulţi ceferişti îşi au familiile în jurul celor două noduri. Putna fiind un judeţ viticol face ca mulţi muncitori să vie din alte judeţe ale ţării spre a lucra viile. De aci iarăşi noi posibilităţi de îmbolnă viri, posibilităţi, cari cresc de asemeni prin modul cum sunt cazaţi şi în treţinuţi cei mai mulţi din aceşti lucrători. Este un miracol că numărul bolilor contagioase n’a fost mult mai ri dicat în cursul celor 2 ani de război. Personalul medical şi auxiliar a depus o muncă epuizantă în cursul acestor 2 ani pentru combaterea bolilor con tagioase, mai ales ţinând seama de numărul redus al medicilor şi agenţilor sanitari, datorită mobilizărilor şi concentrărilor. Dintre bolile contagioase Rugeola, Tuşea convulsivă, Scarlatina, Febra tifoidă, Oreillonul, Cărbunele şi tifosul exantematic sunt cele mai frecvente, împotriva febrei tifoide s’a luptat în special prin vaccinările în mesă, ce s'au efectuat în anii 1940, 1941 şi 1942. împotriva tifusului exantematic, prin deparazitările masive executate. Dăm mai ios tabloul deparazitărilor şi vaccinărilor efectuate.

Deparazitări şi vaccinări «j o o. —

3 a <

Mediul

Vaccinări

o»

v: ‘3

£ 2

B.C.G.

AntiAnti- Anti-seartifice difterice latinoase

127 5.648

4.389 5.058

13 302 7.867 21.169

646 11.936 1.118 15 664 1.764 27.600

13.063 1.460 14.523

Rural Urban întrunit

29.05! 11.302 40.353

543 228 106 856 23.802 1.399 251.908

14.486 1.526 16.012

1.592 3.155 4.747

Rural 1942 Urban întrunit

25.117 11.578 36.695

723 868 1.591

8.893 646 9.539

6776 6 775 13 551

1938 întrunit 1939 întrunit

452 5.545

Rural 1940 Urban întrunit

1941

911 682

4.615 8 304 12.919

3.230

153

-S c

s §

-3

iţ-iotu

3 ft> Ui •—J

2 E c/>

ioa ţABujoq

3 o CD c

IOU lABUţoq

£o

iţjoui

U3.

.2 ca

COCO vO

OO CM O

CT' CO

ooo cm co m

OJvOO-

ijjoui

o a

.— GO OT

ioa XABUţoq

în

xj* co

co c—

CMO.^'HO

io-

—. c- oo

xj* r--------oo — CM CM

M-

CO CM IO

m co

— o co CM —« co

o m in xl-co

co VO CM CM CM m

CM CO 00 CM ■'-< CO

Xf co N

CM — co co co vD

xf C-

ţijOUJ ca

«a <w

■£• c o 2 O fcUD

IOU lABUJOq

t/i

ca o

G ■>ca T3

C/D

a ca

«0

° £ /

iţ-IOUI

QJ o

IOU lABUJOq

iţjoui

.2 X3

o o

■3

E 0) T3

3 jo

J3 ca Cx

IOU IABUţOq

'ao ca

•3

10U lABUjoq

o ca

o C/i u

o 73 o -O

iţaoui

IOU TABUjOq

■

o C"*

m xp Oi Ox Ox

- co o CM CM xp CM —* CO CM CM ----------CM

C-

CO CO Oi —

CM O CM

Ti c

E in (1) a 3

o cm m a> OOhCOt ON -O co CO

i—i CM CM ’o (M O ON CM

o CC

co m t> o c—

— CM CO CM CM

x* CO CO CM co O* CO CM CO CM

COCOCO — 00 ON CM CM

CO — Oi t> CM O ------ CM

co o co - OO

CO CO lO O vOO'tO'O'O in CO CM CM CM

vo v

m r-

oo m co

10a

h- r» x* oooio

co o oo co h- o

o co co ouo m

«M

_ac ce 3 3

—*cd £ce £3

-22 « «J 3

g-gj: g-gi &P>2 (*P~ ctfP G

<0S

in xp oo o co m m* co i> co

----------CM CO CO

o co co

-o o

•a ai

CO O CM vO O — CM O vO O-

CM xf CM CM

CO CM O lOM'O CO "M*

a> (^COO (M cm co co t—* in

t> O' CO CM CO CO CO CO

t> CO CO — CM

lABUJOq

iJjow

ica Q) N

-Q o

3 o

CMC'xr —- vO in CM t> CM

nco

iţjotn

a T3

co CM in hO N CM — co

xf O h- (M CO vOONCOMO CM CM CM

t> CO x* 00 CO (MCOvOOlOCO CO CO xt co o c

£3 a

-O

xr O)

lnaV

154

xr O)

CM Xt

00 O' O — CM CO CO <t M* xf

O'C'O'OO

In adevăr, teritoriul judeţului Putna este brăzdat de numeroase cursuri de apă, are întinse terenuri irigate pentru grădinărie, adesea suferă inun daţii cari lasă în urma lor lacuri şi gropi de apă, toate acestea fiind cele mai prielnice condiţiuni pentru desvoltarea ţânţarilor vectori de paludism. O asanare a terenurilor malarigene din acest judeţ cu mijloacele şi în tim purile actuale este imposibilă, cu toate că pagubele aduse de această boală anual sunt foarte importante. In adevăr, dacă am socoti numai mâna de lucru perdută în acest an, am găsi cifre interesante. Dacă cei 2349 bolnavi noui de paludism au avut numai 6 accese paludice, în cursul unui an s’au pierdut cel puţin 14.094 zile de lucru cari plătite numai cu 300 lei ziua de lucru, revin la suma de 4.228.200 lei, în afară de medicamentele cheltuite cu ei (numai chinină s'a distribuit în cantitate de 28,038 kilograme), de munca inferioară ce depun şi între accese şi de slăbirea constituţională a capitalului uman*

Bolnavi de malarie trataţi

Anul

Mediul

1938 1939

întrunit Întrunit Rural Urban Întrunit Rural Urban întrunit Rural Urban Întrunit

1940

şi chinina distribuită. 1941

1942

Bolnavi de Chinină malarie distribuită trataţi Kgr

763

337 3280

12,750 17,000 12,621 1,512 14,133 25,904 2,696 28,600

3674 282 3956 |

26,430 1,608 28,038

2613 1978 184 2162 2943

Ca judeţ de munte cu deficit important în grâu şi cu lipsă de porumb este natural ca numărul pelagroşilor să se menţină ridicat. Raportat la numărul populaţiei, numărul tuberculoşilor se prezintă nu prea ridicat: însă de bună seamă că această moderare este datorită numai imposibilităţilor de descoptrire, capitala judeţului fiind excentrică şi depăr tată de cele mai multe comune, deci mijloacele de investigaţie radioscopice foarte reduse în marea majoritate a cazurilor. Sifilisul de asemeni ocupă un loc de frunte între bolile sociale* Bolnavi

r—*

Mediul

Bolnavii de sifilis trataţi.

1938 întrunit 1939 întrunit Rural 1940 Urban întrunit

Rural 1941 Urban întrunit Rural 1942 Urban întrunit

de sifilis trataţi 732

662 1480 405

1885 1272 413 1685 1097

253 1350

S'a făcut tratamente cu

Arsenic fiole

Mercur Blsmuth

fiole

14863 10664 6165 1514 7679

2792 2906 714 1085 1799

5531

3973 2125 6098 56332U) g

Alte fiole

2371 2152 4523

152 174 120 34 154

913 1350 629 1386 1542 2736

55 14 69

2275 1960 4235

631 146760) § 882 710080)& 1583

6044

74 155

ajcoq aţlV

r— C© lO CM

ro ^ o ■'T ^ r— cn o cocota oo in ro

ic co ■— ■— 'CTLO — iO O lO O) CO C'- 05 05

lO 1^ lO lO 'C

oo lO O lO IT) 'S; — 05 oo — to CO CM

co co oo m

'D3JOUOQ

CM 05 CM t''- 05

m — co -=r o

M” 05 05 rr — CO — CM

■

aţqcDg

CM CM CM CO OO CM O 05 05 IO lO t"- 05 05

^ino CM t—■

LUSI|OODţy

TCO----------co t~- r—• CM 05 CO

§ CM CM

qnnBiŞ ‘{003

i—i (O O M' iO ■M* CO..— CM iO

■£1 jaouB^* v-^

M- — 05 OO CM lO CO 05 t> _ CMt'-M05 iO M* C— CM C5 CO t— CO lO CO CM

•o a»

CO — co

insipnjej

•rr

r- io

como co

co O lO CO CM 05 CO CM co co

shws

CO 05

*d *a m

n 3

îoimapidg

.2 70 .2 S

CU •a 3

ocoint^o

COC^-CM^Mh-t-OCM

05 co cm co m o co co 00 m 05 co co co ^

3 i-i

o ■a <u

CM ’M*________ —

o co o m- co co t'- o co 05

Nmwai't ^ CO M* co

M* ^ 05

CO o co CM ' CO

05 m

M" CM

05 O 05 in

co CM 00 in — CO

-CON CO 05 C-

<§

3 X)

OO CM CO r~

CO CM lO lO lO

CO CM 05

co co oCM 05 C-4 — CO m CM

O CO CO CO CM CO m co 00 t^. 05 CO

m cm r-» 05 co co ■s OJ h

in CM CO Mco co co

co CO CO 05 CO CO O — h- 10 CM CO CO lOCMN

CO 05 CM

om un o

m t— CM

t^ot^ o •co

CDON OJ

CM O CM

m co 00 o 00 m — co

co cm m ocom cm — ^

co — CO co m o m* -m*

CO m 05

mm o NCM O h-Tfci m co

co m* co

CM co lOCMf' CO O CO co CO CM CM CO

co m co1 co ^r

05 -T

C"- 00 UTi

05 — 0

05 co omt m co

o co o

7TCON

m m ■M'

— M* O CO O - ioco m

CT5

L-

co m co m co m co co co

00 cu

in CO co

t M N O N

co r- cm o> f» CM CJ5

in CO co CO CM

o m

om m O CO CO

co m co co co

-------co mm o -T lO

c rt

O cC ■a

co o

£c

Mr io ^ 05 C— CM 05

:c cc — 73 CC c o

c xs o

co r> m

co m

'CT COCO

Nooio

05— CO

CNJ

m om co o co o ts------co

CON- O co — 00

lO CO

CM CO

(no

CO CM CM —

— CO — M*

•a •««

o a 73 75

3 CC

m O 05 — co co OifiiOOît m co — m co co co co co rr

o 05 m o co CO * — co coco

*o cm — co TT CO 00 co

CO CO (M CM CO

05 — CM

— 00

CO CO CM CO 05 co O CM CO

05 co

o nJ

TJ O

C 3

O LO

S*c I

jnuy

— CC co re 3

— CC re re 3

c c re «J d

■’T 05

s-e* s-s*□ oO s-e*c c

00 050 — CM CO CO M- M1 M* O) O O O O)

■ *VJ •

156 /

\ \

* /

Consultaţiile: medicii acestui judeţ au dat în ultimii 5 ani consul taţii după cum se vede din tabloul precedent. Din acest tablou reiese că în afară de bolile nespecificate cele mai multe consultaţii s’au dat în ordinea descrescândă pentru sifilis, paludism, pelagră, boli epidemice, scabie, etc. îmbucurător este faptul că în cursul ultimilor 2 ani, deşi în timp de război, totuşi numărul consultaţiilor date, în loc să scadă a crescut, popu laţia obişnuindu-se din ce în ce cu medicii. Dispensarele de puericulturâ . V

Un rol foarte important îl au dispensarele de puericulturâ cari în prezent funcţionează in fiecare circumscripţie medicală şi în Focşani.

Activitatea dispensarelor de puericulturâ g

. a

â3

JJ»

Alimente distribuite gratuit

s E

1939 5068 35000 1940 6952 150000 1941 9403 360000 1942 >10103 5f0000

2 u

65,500 57,625 69,800 25,880

Ci M ut

X -a

173,200 274,175 243,325 218,512

§a.

>rt t/3

331,900 115,600 697,250 217,210 1235,440 333,050 2592,305 338,185

fi 9

«u

93 31 87 59

116

ÎL £ 2

a c_

<u O

£ 9 c/3

-S n

ă <

188 37 26 176 84 9 11 21 25 98 128

36,250 137,399 63,850

Din tabloul de mai sus se vede clar că numărul consultaţiilor de puericulturâ a fost în continuă creştere. Aceste consultaţiuni au menirea de a face legătură continuă între medic şi populaţie şi a urmări în special desvoltarea în bune condiţiuni a capitalului uman cel mai de preţ, viitoarea naţiune. De aceia interesul este ca să se prezinte la aceste consultaţii cât mai mulţi copii sănătoşi. Pentru a se împlini atât cât bugetul permite o parte din lipsurile copiilor fără mijloace materiale, se distribuie gratuit Ia con sultaţiile de puericulturâ anumite articole, în special articole alimentare, de îmbrăcăminte şi săpun. Interesant este faptul că în cei 2 ani de război nu numai că nu au scăzut ajutoarele distribuite, dar chiar au crescut simţitor la anumite arti cole. In special s’a distribuit mult mai mult zahăr, datorită faptului că la ţară zahărul a devenit un aliment foarte rar, pe care mamele aproape nu-l pot procura din altă parte pentru copii lor. Judeţul Putna are o singură soră de ocrotire în oraşul Focşani. Ac tivitatea acestei surori a fost limitată la un singur sector restrâns în partea cea maii săracă şi mai prolifică a oraşului, pentru ca munca ei să fie răsplătită de rezultate elocvente. S'a ocupat în special de sugaci. lată rezultatul activităţii sale in ultimii 3 ani. 157

Activitatea sorei de ocrotire din oraşul Focşani Nr. familiilor în evidenţă 2. D na 3

Ma r:

g. » .= o c -3 .5 3 o rt

1* T

_3 o

■s

I? *2 g i e-O I - s co t co* < ££ E3

V cn

£ .2 3

1940 2 23 10 136 180 21 163 79 639 301 25 1941 23149 103 69 22 752 190 180 113 671 203 * 746 1942 69 107 16 16014 349 124 184 194 426 “67 363

2 cc

3 3

.1 .1

Activitatea şcolară şi socială

Vizite după cauze

Vizite după categorii

d cd

fc Ş >g <

2 O

.5: HJ

5 £

â. g>

< £ £K*

79 10 10 34 12 35 31 28 664 45 68 18 27 133 7 98 41 8 50 102 13 227 29 349 19

Imbunătâfiri aduse serviciului în 1941-42, 1942-43. In ultimii 2 ani s'au reparat după cutremur Instituţiile Sanitare din Focşani şi judeţ, cheltuindu-se suma de lei 12.295 923. S au făcut construcţii noi şi îmbunătăţiri de localuri în valoare de Iei 4.031.435. Una dintre cele mai frumoase realizări ale Ministerului Sănătăţii în acest judeţ esta Laboratorul de Igienă din Focşani. Existenţa acestui Labo rator începe dela epidemia de febră tifoidă din anul 1941, când un Labo rator mobil al Ministerului Sănătăţii a fost utilizat pentru descoperirea cazurilor şi stăvilirea acestei epidemii.

Flg. 72. — Dispensarul Sttăoane (sala de consultaţie).

Pornind dela acest nucleu s’a des volta t în oraşul Focşani un Labora tor, care are astăzi o secţie de bacteriologic, o secţie de chimie şi o cres• cătorie de animale de experienţă. Laboratorul este foarte bine utilat pentru bacteriologic, bine utilat pentru chimie biologică şi în curs de organizare pentru chimia alimentară. Iniţiativa înfiinţării acestui Laborator, atât de ne cesar în regiune, aparţine în totul D-lui Ministru Prof. Dr. Petre Tomescu. 158

•••■

Numărul analizelor făcute în uliimul an este foarte mare, mai ales ţinând seama de timpul scurt dela înfiinţare până astăzi : astfel dela 1 Febr. 1942 până la 1 Februarie i943 numărul analizelor este de 13.216. Ca o dovadă de importanţa analizelor executate, dăm rezultatele seroreacţiei B. Wassermann care au fost: Executate 3393; pozitive 732; negative 2661.

Flg. 73. — Laboratorul de Igienă Focşani (sala de aşteptare).

Altă realizare importantă de care beneficiază toate judeţele din îm prejurimi este mutarea spitalului de ochi în oraşul Focşani din satul Câr ligele. In adevăr, numai prin uibanizarea acestui spital atât numărul bol-

Flg. 74. — Laboratorul de Igienă Focşani (sala de cântărire).

navilor internaţi, cât mai ales al consultaţiilor date, a crescut considerabil; dăm astfel date comparative: bolnavi bolnavi Bolnavi internaţi operaţi consultaţi La Cârligele anul 1941 La Focşani anul 1942

154 2348

162 942

43 96

S’au îmbunătăţit mijloacele de comunicare ale spitalelor, instalându-se telefoane la spitalele Mărăşeşti şi Adjud; sau îmbunătăţit mijloacele de 159

ia>,