O fată singură

măimi

Pi»;- '■ , •/

-

."■;

••' .ti >•'■: . .'•' C

'■

••

;■ *" IlpS ../ ,>r.

% ■

<

Om& ^Jfingtika

r^j

1 >K

; ✓ :

\ EDITURA

„CUGETAREA** IM

* SANDU TELEAJEN

O FATĂ SINGURĂ ROMAN

EDITURA

„CUGETAREA“

P. C. GEORGESCU - DELAFRAS BUCUREŞTI, IV — Strada Popa Nan, 21

I

*00

r

/

GiUl, Tst,

•i

l&\

2019

¥ ‘.0

C ,' '

V

O

I33W \

L

r

CAP. I. UN SFÂRŞIT DE VACANŢĂ ŞI O SORĂ CU GRIJI DE MAMĂ

Până la vârsta de cinci ani, fetiţa cea mare a inginerului Negoiţă Vornic, purtase o mulţime de nume. Cele mai multe erau alintări, dăruite lună cu lună şi mai apoi an cu an, de părinţi, de bunici sau de rudele apropiate. Câte mân­ gâieri atâtea nume, legate, fie de înfăţişarea, fie de gânguritul şi mai târziu de vorbele bunducuţei cu ochi negri ca şi părul cârlionţat, cu pielea bronzată, şi cu râsul nestăpânit, de copil sănătos. A purtat multe nume şi, din toate, a biruit unul singur. Cel care o zugrăvea mai din plin : Dandinuţa.

Anii au trecut, un frate şi două surori au venit să-i ţină tovărăşie la "jocuri. Schimbări de viaţă, bucurii şi dureri sJau aplecat peste familia Vornic; ceeace a rămas neschimbat, a fost numai alintarea cald-familiară : Dandinuţa.

Acum, s’ar putea spune că e o „domnişoară".

Urmează cursurile ultimei clase gimnaziale şi numai în vacanţe vine acasă lângă surorile mai mici şi lângă mamă, lângă bunica bătrână şi lângă" servitoarea credincioasă, ca să-şi plimbe râsul, hărnicia şi sănătatea, peste toţi şi toate.

I.

_

,

_____

___.

__________

!

I

-A

/. / SANDU TELEAJEN E o dimineaţă de primăvară, cu cer senin, cu soare cald şi cântec de păsărele, dimineaţa ulti­ mei zile a vacanţei de Paşti pe care o petrece la ţară. Cu toată larma vietăţilor din curte, casa întreagă doarme. A dormit adânc şi Dandinuţa iar acum, sare din pat, speriată, be ri­ dică din aşternut aplecându-se peste plapomă, scutură capul, aruncând de pe ochi, cu o mişcare scurtă, diadema părului negru-lucitor, întinde braţele şi rămâne cu ochii ţintă la cadranul de­ colorat al ceasului cu lanţ din perete. Rosteşte în şoaptă: „Şase şi un sfert! Doamne sfinte !

91 eu, care mă înţelesesem aseară cu Bobi, să ne trezim dela cina !...“ îşi freacă repede-repede pleoapele, ca să-şi alunge somnul, dă plapoma într o parte. Neputând încă birui moliciunea dulce a patului, se aruncă cu faţa în jos, de-acurmezişul cearceafurilor. Seara, târziu, când s a culcat, ridicase dinadins storurile ferestrelor : ca so trezească mai uşor lumina. . . . bi ce dimineaţă caldă şi senină a sfârşitului afă ^ fn le ^ cădelniţează acum minunile, pe Strălucindu-i la geam, toate, îi dau năvală în ochi şi în suflet. Ca să-i mărească parcă anume părerile de rău că s’a sfârşit vacanţa, că a doua 51 ea> şi Bobi, fratele cu doi ani mai mic, trebue să plece din nou la oraş, la şcoală, mtâi, se înciudează. . Pe urmă, zâmbeşte trist, oftează şi se leagănă in pat, când pe un cot, când pe altul... Cu patru in urmă, părăseau casele mari dela Bucu­ reşti şi se mutau la ţară, în gospodăria veche 3 rVP«St^UI preot Mihail Vornic, bunicul ei de pe tata. Cu toate că avea numai zece ani atunci, ştiuse să măsoare şi frumuseţile şi bucuriile vieţei celei nouă, din satul din munte, Podenii-

\ O FATĂ SINGURĂ...

7

Vechi, în care ei, copiii, puteau sburda liberi, se puteau îmbăta de soare, de iarbă şi de azur.

Cenuşiul îmbâcsit ca de temniţă al caselor dela oraş, rămăsese undeva, departe, în necunoscut.

Bobi şi surorile mezine Irinel şi Nina, primele săptămâni, nu veneau la masă de cât seara, după apusul soarelui. Alergau pe toate uliţele, prin toate grădinile şi peste toate râpile satului, svârlugi. Ba în două nopţi, pe Bobi, l-au adus nişte cărăuşi care îl găsiseră plângând rătăcit, mult departe de sat, lângă un şipot din drumul şerpuit ce urca „Plaiul", către munţi...

Se opreşte din legănat, aruncă o nouă^ privire spre minutarele cadranului decolorat. N’au tre­ cut de cât cinci minute, de când s’a trezit... îşi prinde capul în palme şi bate cu picioarele, rit­ mic, în saltea. Casa toată e cufundată în somn.

Mama doarme în salonul mare cu ferestrele spre drum. De pe măsuţa de noapte, alipită divanului, sigur că-i ţine tovărăşie ultima carte citită, ca de obiceiu, până târziu după miezul nopţii. Bunica, bătrână tare şi aproape oarbă, pufăe sub plapomă în patul de nuc din sufra.gerie, păzită de privirile fosforescente ale Fiţei, pisica fumurie, pasionată vânătoare de muşte şi favorita bătrânei.

Pe otomana din antreu se răsfaţă singur „Bobi", cum îl alintă toţi. Iar la bucătăria joasă, cu o uşe în spre celar şi alta deschizându-se afară spre poteca ce duce la povarnă şi grajduri, doarme baba Sultana, credincioasa curţii, moşte­ nită dela bunic.

Ciocanul nevăzut, al ceasornicului cu lanţ, aruncă în aer două lovituri sonore. Dandinuţa sare jos, îşi încalţă sandalele şi, împleticindu-se în cămaşa lungă de noapte, se duce la patul dintre ferestre, pat în care dorm surorile. Gn-

-1

f 8

SANDU TELEAJEN

julie, ca o mamă, le înveleşte cu plapoma pe care mezinele o aruncă prin somn, de pe ele, în fiece noapte, pe covoare... Deschide apoi încet uşa ce dă în antreul mare şi se apropie de otomană: „Scoală, Bobi! Şase jumătate!..."

Fratele, somnoros, deschide ochii, zâmbeşte, în­ tinde un braţ şi îşi mângâie cu mână leneşe, sora: „Bine, îmbracă-te tu, că şi eu sunt gata în zece minute!" Mulţumită, Dandinuţa, se mtoarce în cameră, se spală în fugă pe ochi, se îmbracă repede, îşi deretecă patul. Ca o ciută la pândă,. înalţă capul şi ascultă către antreu.

•Nici o mişcare. Cele zece minute au trecut de mult. Şi doar, el, Bobi, a convins’o de cu seară, ca ei, cei doi, care plecau la oraş, să se scoale în acea ultimă dimineaţă de vacanţă cu două ore mai devreme decât în celelalte dimineţi. Să se îmbrace în fugă şi să se bucure nestingheriţi, fără larma mezinelor, de toate ascunzişurile grădinii, de leagănul mare dintre nuci, de priveliştea jocului păstrăvilor din heleşteu, de fuga cu picioarele goale, în sandale, prin iarba umedă, până sus, la şipotul care se prefăcea în pârâiaş cu albie pietruită curgând spre adâncurile heleşteului. Fuga prin iarba umedă, era una din marile lor bucurii de copii, bucurie pe care o descoperiseră din primele săp- • tămâni de după ce s’au instalat la ţară. Eh!.. dar Bobi nu se îndură să-şi lase somnul. Ziua, la jocuri, e cel mai neostenit tovarăş, e căpete­ nie tuturor copiilor nebunatici din sat. Noap­ tea în schimb şi dimineţile, bine i-a spus Irinel: „Doarme ca un trunchi de copac." Se hotă­ răşte să-l tragă jos din aşternut.

Prea îşi face de cap cu somnul.

— Bobi, să-ţi fie ruşine! Scoală! Vrei să mă duc singură în grădină?

O FATĂ SINGURĂ...

9

Fratele, care adormise din nou deschide un ochi, cască, îi întoarce spatele.

— Lasă-mă... numai două minute, zău !..

Dandinuţa înalţă din umeri.

— Ai şi tu dreptate. La internat, de mâine încolo, iar te culci la ii seara şi te scoală cu clopoţelul dela 5 dimineaţa.

Se reîntoarce în dormitor, hotărîtă să treacă numai în vârful picioarelor prin sufragerie şi de aci, prin bucătăria babei Sultana, s’o sbughească în răcoarea grădinei celei mari. Bobi, să vină la jocuri când o pofti! Dece să-şi facă ea sânge rău!?..

Dandinuţa e o fată înţeleaptă. S’a deprins de mică să judece cu gravitate, ca oamenii mari.

Intre un tată mereu în goană după afaceri, me­ reu plecat din cămin şi o mamă frumoasă, tristă, totdeauna dusă pe gânduri sau cu o carte în mână când nu e ocupată cu lecţiile la şcoală, a trebuit de nevoe, ca ea, cea mai mare dintre copii, să înveţe să descopere înţelesul vieţii şi al lucrurilor, singură. De multă’vreme nici nu se mai socoteşte drept copil. A împlinit în Ianuarie paisprezece ani. Şi ori de câte ori îşi aduce aminte să-şi potrivească gulerul şorţului de uniformă la oglindă, se bucură pentrucâ... e şi voinică. Oglinda îi arată un chip bronzat de ţigăncuşe, înconjurat de un păr des, revărsat dela tâmple şi frunte spre spate, în plete inelate, doui ochi mari cu luminile negre, bărbie rotundă cu gropiţă şi buze cărnoase ca două jumătăţi de piersică... Nu e tristă niciodată. Iar râsul ei în cascade, ameţeşte, la jocuri, pe toţi tovarăşii fie mari, fie mici. Râsul îi este o ciudată fulge­ rare aprinsă şi în luminile ochilor negri şi în albul de zăpadă al dinţilor puternici.

r

r IO

SANDU TELEAJEN

De câtva timp, se uită tot mai des în oglindă.

Dar încă nu ştie dacă e şi frumoasă. Nu ştie, pentrucă nu i-a spus-o nimeni. Abea în cea din urmă vacanţă mare, a descoperit că râsul ei, era forţa misterioasă care o ajuta să comande la jocuri şi fricoşilor şi obraznicilor. Cu râsul, ca un susur de lumină punctat cu clopoţei, îi stăpânea pe toţi. Atunci însă, în vacanta cea mare, Bobi sa răsvrătit.

— Să nu mai râzi altădată, când nu izbutesc ceva, că-ţi scarmăn ciuful. Eu nu sunt Mihuţ, P<!ot Auzi ?mideZI Şi’* faC‘ Cârpă’ CU râSUl tău Ea n a mai râs. Nu pentrucă atunci abea, descoperise ceeace niciodată n’ar fi bănuit: că râsul ei, era biciul de care se temeau, ascultând, şi surorile mezine, şi Bobi şi toti ceilalţi copii, tovarăşi de întreceri la fugă, la‘bătut mingia ia sărit coarda, la înălţat smeul, ori la prinsul păsărelelor. Ca Bobi să nu-i citească în ochi b«U'iUmahnS=0?e?nrT-1’ I_a întors sPatele. Dece să-l mâhnească Tocmai ea, care îl iubeşte cu dragoste cuminte de soră proteguitoare ? Au freSC“« “ÎSa Ca ? cum ar fi fost gemeni. Dar la oraş, Pâaă. pe la vârsta de opt ani, el era merel cedalECI0S'-flrav- Ea îl apărase totdeauna • u ad<fca ? nC°f?n' Ş‘.Pe urma> cum să nu-1 lubeas Ppţm capricios, puţin cam încre­ ţi?’ «C ' inc 1 laf.' ^sta, fiindcă mama, ştiindu-1

Rnhi „ desăvârşire strein. a ^nim a foster,CUm nu se poate mai mândră.

Aşa cum a fost pe vremuri şi de tatăl ei, când trăiau la Bucureşti şi când, după o absenţă de

O FATĂ SINGURĂ...

II

trei-patru săptămâni, venea cu pachete şi cadouri pentru toţi...

Tatăl ei! f Totdeauna vesel, totdeauna cu gust de chei şi petreceri!... După ce-şi săruta copiii, se oprea- în faţa mamei şi începea să scoată de prin toate buzunarele, pacheţele cu hârtii a câte o mie.

— Ţine, coană Angelo. Cumpăraţi tot ce vă pofteşte sufletul. Restul, la păstrare. Iar am pus j>e roate o afacere în stil american L. „Coana Angela“ îl credea, ei, copiii, erau fe­ riciţi... Ţoate câte au fost odată i se par, depărtate, ca o poveste. Ea şi Bobi erau mărunţi de tot pe atunci. Ii săreau în braţe, îl trăgeau de haine, îl ameţeau cu sărutări.

— Stai mai mult cu noi! Nu mai pleca.

‘Tată dragă!

Negoiţă Vornic îi privea cu duioşie, îi mân­ gâia blând, îi ciupea de obraji.

— Şade tata, cu gândăceii!... Şade, nu vă fie frică !...

Mama, dusă pe gânduri, ba chiar posomorită până atunci, se lumina dintr’odată. Ca un cer de primăvară, numai zâmbet în toată fiinţa. îşi .învăluia bărbatul cu flăcările catifelate ale ochi­ lor adânci, tremura de fericire. Uneori îl să­ ruta sălbatec şi-l încojura cu braţele. Parcă vroia să-l apere de ceva rău.

— Copiii au dreptate. Când ai să te aduni -şi tu, odată, lângă noi?

Răspunsul cădea între soţi, împăciuitor, avân­ tat.

— Foarte curînd. Când vom fi strâns atât, încât să ne putem cumpăra casa din bulevard pe care am pus ochii. Să-mi instalez birourile,

/sm

V 12

SANDU TELEAJEN

să lucrez singur, să nu mai am nici un stăpân!..

Depărtate, ca într’o poveste!...

Ei plecau la jocuri, sărind şi râzând de bu­ curie. Părinţii le erau puternici şi tineri. Mama frumoasă ca o cadră, înaltă şi mlădioasă în mers; tatăl, cap de savant purtat pe umeri bine legaţi, plin de neastâmpăr, de veselie şi de voe bună. Ce altă sărbătoare decât să se ştie sub ocrotirea amândorura, puteau spera pe atunci ea şi Bobi? Ziua întreagă, trecea ca un vis Seara, după masă, se alergau cu tata prin toate odăile, se băteau cu pernele sau făceau joc de umbre chinezeşti. A doua zi, dimineaţa, când se trezeau din somn, tata... nu mai era nicăieri.

Plecase din nou, la lucrări, undeva, într’o loca­ litate lor necunoscută, pe Valea Prahovei ori în munţii Buzăului. După fiece plecare, ei, copiii se regăseau abătuţi de parcă le-ar fi murit cineva nespus de scump. Mama, din nou se în­ chidea cu cărţile de citit, cu broderia, cu singu­ rătatea şi cu visurile triste... Grija casei rămâ­ nea iar în seama bucătăresei unguroaice. Si din nou câteva zile, ea şi Bobi, nu mai îndrăsneau nici să râdă, nici să cânte... Nu se mai simţeau ocrotiţi. Trăiau cu spaimă, sentimentuL că sunt, aşa, un fel de copii ai nimănui, copii orfani...

Ceasornicul din perete, prin trei bătăi, vesteşte ora" fapte fără un sfert. Dandinuţa îşi trece mâinile prin păr, se scutură de gânduri." Numai în vârful picioarelor, se strecoară prin sufragerie pe lângă bunică, la bucătărie. O trage pe baba bultana de un picior: „Sus mătuşeee!... c’a scăpat viţelul şi suge tot laptele Joianei!..." Si în vreme ce bătrâna se ridică din pat, speriată ea descuie uşa din spre potecă şi iese râzând în. curtea plină de larmă şi aer proaspăt, trece prin.

r

V

*

O FATĂ SINGURĂ...

i3

portiţa de lângă povarnă, în grădină şi fuge până* în braţele leagănului care o aştepta pri­ mitor.

Soarele, strecurat printre ramuri, îi mângâe cu raze fierbinţi părul încârlionţat şi umerii.

Prin copacii grădinei, vrăbii nevăzute ciripesc, ciripesc, la întrecere cu sturzii... Un grangur le ţine isonul din vreme în vreme, cu uicieturi prelungi, la care adaogă refrenul sonor, desci­ frat de ţăranii de la munte, prin cuvintele : „Kiro- Kiro-ţi şade rău!...“ Cum se dă huţa în leagăn, Dandinuţa iar se înciudează pe Bobi.

Ce păcat, pentru un ceas de somn, să piardă toate minunile şi toată încântarea ultimei dimi­ neţi de primăvară a vacanţei!... N’are şi băia­ tul’ ăsta, frăţiorul ei, un dram de poezie în su­ flet. In afară de jocuri, nu-1 preocupă de ca şahul, desenul linear, şi problemele de matema­ tică. In privinţa asta, nimic de zis: e un vreanic fiu al tatălui inginer. Cărţile cu poveşti 1 plictisesc iar poeziile îl adorm. Uf! Ce uncios...

Parcă ei, nu i-ar fi plăcut să mai întârzie in pat, cât de puţin ? Nici ea nu se săturase de somn ! Seara, ‘dela unsprezece, după ce toţi ai casei s’au culcat, a cotrobăit până pe la unu p miezul nopţii prin toate cutiile scrinului, P şifonier şi prin bibliotecă, pregătind cufărul ei si pe al lui Bobi... Când totul a fost gata şi-a călcat şorţul şi gulerul de unifor > » cusut numărul matricol la pelerină şl Şi-a P tat lecţiile pentru întreaga săptămână de P vacanţă. Un ceas în plus, tot ar mai ti or S’a ţinut însă de învoială!...

Dandinuţa e o fată plină de energie, gioasă. De când stau la ţară, ad®se. . î seara, târziu, se duce după cumpărătun, a pra vălia din mijlocul satului, singură, numai c

f 14

!

!

V

SANDU TELEAJEN

nueluşe în mână. Intunerecul n'o sperie. Şi niciodată nu-i e frică nici de oameni, nici de câini răi. La nevoe, şi pe unii şi pe alţii, ştie să-i ţină la distanţă cu pietre.

Acum, de când judecă din ce în ce mai matur, e fericită când îşi dă seama, că dela mama ei a moştenit tot ce avea mai bun: gustul pentru citit, dragostea pentru frumuseţile naturii şi mai ales acel zâmbet de nepăsare senină cu care Angela Vornic farmecă pe toţi aceia care o cunosc. Nici urmă din desg;ustul ei pentru lu­ crurile practice, prozaice, din pasiunea pentru nemişcare, din lenevia şi visul care îi dau ma­ mei, de multe ori, aerul că nu trăieşte pe pă­ mânt. Dela tatăl ei, a primit în sânge adevă­ rate porunci de luptă cu viaţa. Are întreg ne­ astâmpărul lui, toată vioiciunea şi toată plăcerea lui de a face eforturi, de a munci fără răgaz, de a încerca de multe ori imposibilul. îşi dă seama, azi, că chiar în anii copilăriei dintâi, ea nu cunoştea ca Bobi, deliciile somnului ori lene­ viei. Plăcerea de a şti să muncească şi să co­ mande, o învăţase din vremea când s’au mutat dela bunici, în casele de pe bulevard. Jos, la parter, erau birourile. Sus, în cele două etaje împodobite cu mobilă scumpă, covoare grele, tablouri şi obiecte de artă, locuiau toţi. Şi pe bunici, — domnul Iorgu Băisan pensionar al Primăriei şi cucoana Olimpia — părinţii mamei, i-au instalat atunci tot cu ei. Prea locuiau de­ parte de centru, tocmai dincolo de rampa de pe Şoseaua Militarilor şi prea erau singuri.

Ca o adevărată stăpână, ea, Dandinuţa, su­ praveghea, începând de dimineaţa, munca servi­ torului dela birouri, a celor două fete din casă şi a bucătăresei. Făcea ordine şi pe masa cea mare încărcată de crochiuri, schiţe, planuri, unde

11

!

ii

■

■

1 o FATĂ SINGURĂ...

\f

205

* ţţ i

iV

j

DE ACELAŞ AUTOR: Turnuri Tn apă — roman — Editura „Cugetarea-Delafras" Bucu­ reşti — 1935Porunca Inimii — roman — Tipar. „Pagini Moldovene", Iaşi — 1933 [epuizat].

Drumul Dragostei — roman — Edit „Cultura Naţională", Bucureşti — 1934Lacrimi de copil — Poezii — Tipografia „Progresul", Ploesti -1912 [epuizat].

Au înflorit castanii — Cântece şi Balade — Tip. „Viaţa Româ­ nească", Iaşi — 1924 [epuizat].

Poveştile Iul Hlnu Ion — Biblioteca „Dimineaţa" — No. 22 — Bucureşti — 1925.

Casa cu Muşcate Albe — Nuvele şi schiţe — Tip. „Viaţa Româ­ nească", Iaşi — 1925 [epuizat].

Teatru: Când Ies pâraele — Poem in 3 acte, în versuri, reprezentat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi în stagiunea 1919—1920.

Cuiburi sfărâmate — [în colaborare cu Adrian Pascu] dramă în 3 acte. Reprezentată şi premiată de Teatrul Naţional din Iaşi in stagiunea 1923—1924. Reprezentată pe scena Tea­ trelor Naţionale din Craiova, Cluj, Cernăuţi şi a Teatrului „Regina Maria" din Bucureşti. — Tipar, „'faaţa Româ­ nească", Iaşi — 1925 [Ediţie epuizată].

Moşnenii — dramă in 3 acte — Reprezentată pe scena Teatru­ lui Naţional din Iaşi in stagiunea 1924—25 şi premiată.

Reprezentată pe scena Teatrului Naţional Bucureşti în sta­ giunea 1934—35 — Tipar. Bibi. Semănătorul, Arad — 1927.

Cralul-Vânt — [în colaborare cu Adrian Pascu] poem dramatic în 3 acte. Tipar. Biblioteca Semănătorul, Arad _ 1926. Ţiganca — Dramă în 3 acte — Reprezentată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi stagiunea 1926—27.

Jucăria Dracului — Comedie politică în 3 acte — jucată pe scena Teatrului Naţional Iaşi, în stagiunea 1927—28. ^

o FATĂ SINGURĂ...

15

lucra tatăl alături de desenatori, şi in biroul diii biblioteca lui dela primul etaj, greu de cărţi, note şi corespondenţă. Tatăl cunoştea, oridecâteori îi umbla prin lucrări o altă mână de cât a ei.

Când a împlinit nouă ani, el, a venit cel din­ tâi dimineaţa, în dormitor, încărcat de cadouri.

După ce s au potolit sărutările, a luat-o pe ge­ nunchi, i-a prins bărbia în mâini şi a întrebat-o, clipind din ochi: — Ia să-mi spui tu, ce meniuu ai pofti ca să ne pregătească Maria pentru sărbătoarea de azi.

A bătut din palme de bucurie, şi, într’un mi­ nut, i-a înşirat felurile de mâncare pentru trei prânzuri.

— Atâta lucru să nu ştiu, tătuţule ? Mă ofen­ sezi ! Alege, te rog, din toate mâncările, pe acele care îţi plac ţie mai mult.

Negoiţă Vornic a ales. Apoi ridicându-şi fe­ tiţa de subţiori, ca pe o păpuşe, a tras un joc cu ea prin toate paturile copiilor. Când a obo­ sit, a aşezat-o în picioare, pe o masă şi a de­ cretat !

— Bravo, Dandinuţo ! începând de azi, te înalţ la rangul de vice-stăpână a casei, alături de mama ta.

Atrasă de gălăgia din dormitor, Angela Vor­ nic a apărut în prag să vadă ce se petrece la copii. Auzind despre ce este vorba, a zâmbit, mustrându-şi cu bunătate soţul: — Dragă, o răsfeţi prea mult. Au să-i crească de pe acum... corniţe !

Tatăl, a scuturat din cap, vesel.

— Coană Angelo, pentru viaţă, lasă-mi în­ treagă, pregătirea copiilor. 'Eu nu aveam şapte ani, când tata mi-a pus în mâini hăţurile poşta­ lionului cel mare, cu trei cai. M’am deprins de

16

SANDU TELEAJEN

*^ic să ţin hăţurile, să comand şi să birui. Sunt oare un închipuit?... Spune drept: ce te-ai fi cut, dacă dădeai peste un bărbat molîu, ca tine, care n’ar fi ştiut să-şi fiarbă o cafea, ori 5 ^f1 pne butonii la manşete?!... Aud? . ^pţn, s au privit cu dragoste în ochi, au râs -Şi s au îmbrăţişat...

de toate întâmplările acestea, toti ei ^ j oftează uşor. Atât de fericiţi au fost S t1„,ndeofbh. ei, copiii, în acel ultim an, în doarm*

?U Venea două sau trei nopţi să

j-srs sfsSviss rsJas acum m afacerile cu societăţile de petrol,

adu-

îjţs’s-ttffiaSf sSidK'iş*p.”e'dS™sr«» /

V h

crtrdemiindtrfeSe&sedcundareari-edS°dietaţi' ' de legătură.pentru aJ&^me'S schele şi conducte, făcea »>, „7.% consI;ru)t1 înălţa poduri peste ape S F t0" de.ţfrenurl> pentru stingerea sondelo? if'r ™ m3loC- n°U

?Mtnst

pensie şi din venitul a două perechi mici de case ce le aveau pe Şoseaua Militari. Nici în

O FATĂ SINGURĂ...

17

cele mai îndrăsneţe visuri n’ar fi putut spera pe atunci Negoiţă Vornic, că într’o zi, numai prin munca lui, avea să ajungă atât de departe...

In acel ultim an, trăit la Bucureşti în bogăţie şi belşug, cedând stăruinţelor soţului, Angela Vornic demisidnase din învăţământ, renunţând la catedră. Argumentul fusese’ hotărîtor.

— Ce nevoe mai ai să faci patru drumuri pe zi, la şcoală, să-ţi cheltueşti sufletul, ca să lumi­ nezi capul tuturor poşidicurilbr din mahalale ?

Nu muncesc eu şi nu vă aduc mai mult de cât vă trebue? Avem acum o casă mare pe care s’o conduci, avem şi copiii noştri pe care să-i încălzeşti lângă inimă şi să-i înveţi să ne semene când vor fi mari 1 Părăsind catedra, Angela Vornic începuse să ducă viaţa de tihnă a vacanţelor, după care jinduia în fiece an, viaţa pe care Dandinuţa i-o cunoştea atât de bine. In fiecare zi, nu făcea altceva decât să se scoale la nouă ceasuri, să-şi ia baia şi să se gătească între oglinzi până la unsprezece, apoi să citească ori să viseze, în­ tinsă pe otomana care era aşezată pe atunci în dormitorul ei. Uneori, serile, se ducea la spec­ tacole, în centru. Prefera deobiceiu spectacolele de operă. Ţinea s’o întovărăşească cu rândul, odată Bobi, altă dată Dandinuţa. Muzica o tur­ bura adânc şi reîntorcându-se acasă, se încuia în camera ei ca să poată plânge în voe.

Lor, copiilor, li se părea că nimeni n’a avut pe lume o mamă mai frumoasă, mai blândă, mai duioasă şi mai darnică în mângâieri, decât aveau ei.

Pe urmă?...

Ochii Dandinuţii se umplură de lacrimi.

Pe urmă, a venit dezastrul...

J

18

SANDU TELEAJEN

Au vândut casele, mobila, covoarele, tablou­ rile, au pierdut tot.

Negoiţă Vornic a încercat să se sinucidă.

Mama s a retras atunci cu ei, copiii, în casele bunicilor de pe Şoseaua Militari. Câteva săptă­ mâni pleca de dimineaţă în oraş şi se reîntorcea după amiaza târziu, bătând drumul şi treptele ministerului şcoalelor ca să fie reprimită în în­ văţământ. Toamna, când după mari stăruinţe P CaAted/^’ ^cea un schimb cu o co­ legă tânără. Astfel, se refugia la ţară, în satul de munte pe care îl îndrăgeau copiii şi în care, mintea lor crudă, nu putea înţelege, câtă durere venea să îngroape inima rănită de moarte a mamei...

4

V

T.

_____

T

1

«

CAP. II. COPII, CARE ÎŞI REGĂSESC COPILĂRIA ŞI VISURILE

In trenul care-i apropie de Bucureşti, unde merg să se închidă pentru încă două luni de şcoală, — Dandinuţa între zidurile pensionului iar Bobi după porţile grele de fier ale interna­ tului — în trenul şerpuitor şi lung, e o aglome­ raţie crâncenă ca la sfârşitul oricărei vacanţe.

După ce şi-au făcut loc pe platforma îngustă a unui vagon de clasa treia, izbind voiniceşte cu umerii, cu coatele şi cu genunchii, Bobi s’a aşe­ zat pe unul din cufere, spunând: „Uf! Tre­ nul ăsta e aşa de ticsit, ca parcă ar veni cu noi dela capătul pământului!..." Dandinuţa a moţăit din cap cu un „Da, zău!" l-a şters cu ba­ tista pe la tâmple, de sudoare, l-a silit să-şi ri­ dice gulerul mantalei: „Să nu răceşti, ia seama!

Mergem în plin curent!"

Pe platformă, au nimerit într’un grup de sol­ daţi care se întorceau din concediu. Flăcăi de ţară, arătând după feţele înnegrite de fumul locomoti­ vei, că vin de departe. Unul şueră din frunză o melodie tristă. Doi se ţin de după gât, şi îşi spun tăinuit cine ştie ce foc al inimii. Un al patrulea, ca să-şi treacă de urât, mănâncă:

20

SANDU TELEAJEN

rupe dintr'o turtă de malai copt în ţest, bucăţi mari, pe care le mestecă îndelung. Cei mai mulfi, fumează. Numai unul, mărunţel, slab, spelb la păr şi bălai la faţă, şade cu capul reze­ mat de spatele unui camarad * şi lăcrimează în tăcere. Când Dandinuţa fără să vrea îşi opreşte privirile întrebătoare pe el, un căprar cu chipul roşcovan se simte dator să lămurească în grai moldovenesc.

— Aistuia, duduită, i-or căsăpit uniia la o adimostraţie politică, pe tătîni-său. L'o îngro­ pat chiar în ziua de înviere. Şi-amu, i-o rămas ghiata mămucă-sa în sat, pieritoare de foame cu patru fraţi mai mici...

Fata îşi întoarce privirile dela cel care plânge, şi clatină capul în semn de înţelegere şi milă.

Locomotiva şueră ascuţit, vestind trecerea printr’o haltă. Macazurile trosnesc sub roţi în­ fierbântate. Tocmai atunci uşa vagonului se deschide în afară cu greu, împinsă pe lângă cufărul lui Bobi şi în spatele soldaţilor. Prin deschizătura strimtă se strecoară un elev de liceu, înalt, blond, profil dulce, femenin, cu v mantaua pe o mână şi servieta într’alta. Dandi­ nuţa îl priveşte clipind des. Chipul i se lumi­ nează. ^ — Bobi, ia te uită, cine călătorea în acelaş vagon cu noi?!...

Elevul de curs superior se înghesue printre -soldaţi, apropiindu-se, transfigurat de bucurie. . ~ Dandinuţa şi Bobi!... Aşa dar nu m'am înşelat? Voi sunteţi?... ~ în carne şi oase!... răspunde Bobi.

01 ~~ Yam cunoscut încă de pe peronul gării Ploeşti când înnotaţi prin mulţime şi vă luptaţi să prindeţi un loc. Abea am putut răzbi, să ies, ca să vă strâng mâna... Patru ani de când

O FATĂ SINGURĂ...

21

nu ne-am văzut, copii! Habar nu aveam pe unde trăiţi. Ştiam atât: că v’aţi mutat ain Bucureşti. Nici prin gând nu îmi da, că tu, Bobi, eşti în liceu, iar tu, Dandinuţa, că te-ai făcut o domnişoară mare. Când mă gândeam la voi, vă vedeam tot mici, cum eraţi când ne jucam în curtea caselor de pe bulevard. Ce faceţi? De unde veniţi?

Explozia de bucurie a prietenului regăsit, Sil­ viu Bozian, ar fl continuat, dacă Dandinuţa n’ar fi izbucnit în râs.

— Silviu, ştii, nici mie nu îmi vine să cred că eşti tu ! ’fi-au. crescut mustăţi, de parcă joci în piesa de sfârşit de an la care ne-ai învitat odată cu mama. Să-ţi razi mustăţile, credemă!... Aşa, eşti fioros!

Trenul aleargă, aleargă iar prietenii regăsiţi nu mai contenesc vorba şi râsul. întâmplările, când vesele, când triste, din anii fericiţi ai în­ tâiei copilării, apropie de ei şi simpatia şi inte­ resul celor mai mulţi dintre soldaţi. Flăcăii de ţară fumează şi le urmăresc vorbele, aşa după cum erau deprinşi să asculte la clăci, gura bo­ gată a povestaşilor bătrâni. , . . _ Trenul sboară, tot mai vijelios, înghiţind în­ tinsul câmpiei şi al holdelor mărginaşe. Pe urmă, după o scurtă oprire în gara Cnitila, mai aleargă puţin, aleargă gâfâind, apoi oboseşte, oboseşte şi dintr’odată, stopează, brusc, între peroanele Gării de Nord. In drum, după ce aflase tot ce-1 putea interesa despre familia mieilor lui prieteni, Silviu, la rându-i, li se spovedise des­ chis: „Ai mei, neschimbaţi. Tata, tot Consi­ lier la Curte, tot grav, tot viaţă cu ceasornicul.

Mama, ceva mai slăbită de vechiul ei reuma­ tism, a mai albit pe la tâmple şi parcă s a mai

22

SANDU TELEAJEN

îndoit puţin de umeri. Munceşte pentru toţi ca 0 roabă, e fericită când poate împlini capriciile fetelor şi nu iese în oraş cu lunile. Pe „Domnul Consilier îl vedem la masă şi atât. Nimeni şi nimic nu i-ar putea vr’odată clinti tabieturile.

Aceeaşi plimbare de o oră la Şosea sau în CişTO, .aceleaşi mohorîte ceasuri în birou, cu ochelarii în dosare sau în studii de drept. Cred că în mijlocul celui mai neaşteptat cataclism, tata ar fi în stare să redacteze o sentinţă.

• Uxi 6 toate Şcoală. Adi, ştiaţi şi voi că după liceu, împotriva voinţei babacului, sa înscris la medicină. Era chiar "în anul când v aţi cumpărat casele şi ne-am trezit vecini. ro trei luni nu i-a vorbit, atunci, babacul, fPfw ? r- ţnedlclna. strâmbă până la ucidere fndînsJfifete.or- Adi, în schimb şi-a ascultat 1 clinănle şi o să facă o carieră sigură. Meri iar ca mine- Paula, întră patra, dasefe^ml Vlyy §1 Di£a sfâr§esc anul ăsta cu noi tari T Tn La fel. de aspru se poartă tata îmi adresea7ă ^e?nLPPVlndu'mă Peste ochelar1’ deileVi mf.in fbăn scurte- £ răspund cu

îmi ia datori epsihoi0ŞtiU C& mă,studt‘a^’ Un lucru care° mn T ”? a DrivIt cu ochl bnm' ultimul timp. M^m°bd««-P^a la darer-’!,m : 1.. destăinuit mamei, şi am învins sfiosenia !fh-gă ea’ încât zilele trecute ?ba frebe d Ş“‘a °bl§n.uită şi-a îndrăsnit să-l însi-a scos ochelaC“ Domnul Consilier a surâs

fnca.

Un disperat. Când eram mic, îmi scotea

O FATĂ SINGURĂ...

23

sufletul. Fiindcă eram un copil tăcut, fiindcă nu mă jucam cu el de-a vânătorii şi nu îmi plăcea să ucid vrăbiile, cu praştia, mă şi bătea. Noroc cu frate-meu, generalul, care era mai voinic şi mă scotea din mâinile lui. Da! Asta e! Sea­ mănă cu Iuliu. Deaceea nu mi-e prea drag. II preţuiesc însă pentrucă are aplicare la studiu.

Uneori îmi dă răspunsuri inteligente.

Iată, aşa e povestea cu babacul. Acum doi ani, ne-am mutat cu chirie, la actualul proprie­ tar al caselor voastre de odinioară. M’am bu­ curat grozav, mai ales că babacul mi-a făcut surpriza de a-mi da o cameră în care stau sin­ gur şi unde pot primi vizitele colegilor. Am închiriat întreg etajul întâi. Adi, de asemeni are camera ei...

Acum cinci zile, unchiul Codin, generalul, a venit la noi. Fiindcă mă cicăle de câte ori mă • întâlneşte ca după liceu să dau examen la Şcoala Militară de ofiţeri activi, am şters-o la bunicii dela Buzău. Vă spun drept: n’am nici o în­ clinare pentru viaţa de cazarmă. Mama e tot de părerea unchiului. Numai „Domnul Consi­ lier' mă apără, din care pricină, am început să-l îndrăgesc puţin. De câte ori mă necăjeşte un­ chiul, dumnealui e sentenţios: „Să-şi termine liceul şi vom aviza atunci!" Eh! acum, fiindcă v’am pus în curent cu povestea mea, de bucu­ rie că ne-am regăsit, vă condamn ca în fiece duminecă, să veniţi la noi. Tu, Dandinuţo, erai simpatia babacului, mai ţii minte ? Singurul copil din ceată, cu care „Domnul Consilier" binevoia să vorbească cinci minute şi căruia reuşea să-i surâdă. Odată, acum vr’un an şi ju­ mătate chiar, m’a întrebat: „Tu nu mai ştii nimic de prietenii aceia mici, copiii inginerului?'

Eu, Bobi, să ştiţi, că în toţi anii aceştia v am

24

SANDU TELEAJEN

simţit tare mult lipsa. Prea am trăit laolaltă. Şi nu ca vecini, aproape ca tulpinile aceleiaşi

familii!...

— Ai dreptate, îl aproba Bobi. N'ai văzut?

Si noi te-am recunoscut şi ţi-am dat mâna, imeIn trăsura care îi duce pe toţi trei dela gară spre oraş, Dandinuţa mai ailă ceva: îndeosebi pe ea n’o putuse uita Silviu. Lucrul acesta îi dă o straşnică poftă de râs. Ascultându-1, pe măsură ce el îşi dă drum liber sufletului, ei îi vine o teribilă poftă să-i sară în spate, să-l tragă de urechi şi să-l mânjească pe nas cu cărbuni, cum făcea odinioară în fundul curţii de câte ori încerca să joace pe îndrăgostitul şi nu-1 prindea.

Dandinuţa văzuse odată într’un film, un amorez comic. După multe peripeţii/venea şi seara lo­ godnei dar... ori de câte ori eroul deschidea gura sau încerca să fie drăguţ cu logodnica, i se întâmplau posne care de care mai cara­ ghioase. Aci se împiedeca de un covor şi cădea tumba, aci răsturna un vas cu flori în capul viitorului socru, ba, cum era miop, de câte ori vroia să sărute mâna eroinei, apuca întâi coada căţeluşului ei. La plecare, odată cu pălăria pusă Pe canapea, ridica şi rochia logodnicei. Părinţii fetei şi invitaţii îi trăgeau o păruială sdravănă p-l aruncau pe scări, căţeluşul îi rupea panta­ lonii, iar un vecin mucalit îi făcea o baie cu iurtumul de udat florile... Pentru asta Dandinuţei, toţi îndrăgostiţii i se păreau „caraghioşi" şi „ochi sgâiţi.“ k F In vreme ce Silviu povesteşte iar trăsura aleargă printre tramvaie si automobile pe Calea Cnviţei, ea are o poftă grozavă să-i dea un brânci şi să-l arunce tumba la o cotitură.

Vă aduceţi aminte, le spune Silviu, că am

O FATĂ SINGURĂ...

25

făcut noi o excursie, cu părinţii, la Snagov..

Excursia asta mi-a lăsat în suflet panica unui vis pe care somnul nopţilor mi-1 repetă cu ti­ ranie. Cred că şi vouă vi s’a întâmplat să vi­ saţi de mai multe ori acelaşi lucru: de pildă,, că sburaţi, ori că vă scoate la tablă profesorul de matematici şi nu ştiţi lecţia. Nu mai ştiţi nimic. Nici măcar să înmulţiţi doi cu doi sau patru cu cinci. Ei bine, eu visez mereu excursia aceea, în care, regulat, noi copiii ne urcăm într’o barcă, vâslim şi tocmai unde e apa mai adâncă, Dandinuţa face o mişcare greşită şi cade în valuri. Uneori izbutesc să o salvez,, alteori o caut înnot până ce, sleit de puteri, mă înnec şi eu. Să nu râdeţi, dar atunci mă trezescnumai sudori, bătând din mâini şi gemând. Pe urmă ziua întreagă stau întunecat ca babacul,, mă cert cu surorile şi mă iau la harţă în clasă,, din te miri ce, cu cei mai buni colegi prieteni.

Dandinuţa bate din palme, râde şi-l trage deurechi.

— Bravo, Silviule! Uite că visul ţi s’a ade­ verit. Ne-am regăsit după patru ani, înnecaţi în aglomeraţia unui tren ele vacanţă. Ne-am re­ găsit ceva mai serioşi, mai... bătrâni, dar tot aceeaşi buni prieteni.

— Are dreptate!... o încuviinţează şi Bobi., Ne tutuim de parcă ne-am despărţit ieri ! Zău, Silviule, mai păstrezi cele două plăci de patefon care îmi plăceau mie mult?

— Desigur. Dumineca viitoare, dacă veniţi la. noi, vă primesc cu muzică.

— Nu te grăbi cu „Dumineca viitoare", căci nu se ştie dacă eu sunt liberă dela pension şi.

Bobi nu e cumva ţinut la arest pentru vr’o năzdrăvănie de-a lui... Eu, am ajuns... Pa„ copii! Tu, Silviu, vezi, nu mai mă înneca în la-

T

I 26

SANDU TELEAJEN

cui Snagov, noaptea. Te pomeneşti că mă aleg cu un guturai...

După ce dă bagajele în primire servitorului dela poartă, se reîntoarce la trăsură, îsi sărută fratele, bate uşor cu palma bărbia prietenului şi Ii strânge mâna, râzând ştrengăreşte.

— Drum bun, copii, şi băgaţi de seamă: să învăţaţi bine la toate obiectele. E ultimul tri­ mestru al anului şi n’as vrea să vă citesc nu­ mele printre repetenţi. Pa!...

Bobi o strâmbă în spate şi, fericit c'a trecut de pe scăunel în fundul trăsurii lângă Silviu, face pe grozavul. Ii dă un ghiont, închide un ocru, şi arată spre o altă trăsură care se opreşte tot în faţa pensionului. . ce-ai rămas aşa plouat? Ia uite colo ce mai fete au sosit dela gară: blonde, cu pieliţa albă, puţin pestruiate pe nas si cu roz în obraji. Genul meu Silvm îl mustră cu blândeţe.

- Bobi & serios. Mi se' pare că la vârsta ta ar trebui să ai grija lecţiilor, nu a fetelor.

Piciul se răsbună.

• 7„ fe'a} supărat, poate? Am glumit! Fimacă te-ai prea uitat după soră-mea lung, Şi ai rămas tnst 1...

— Cum ?

— ^a. Să ştii că ei nu-i plac băieţii care îi fac curte. îşi bate joc de toti. fi» * r-te blne face- Iar ca să te liniştesc, ■află că mie nici nu-mi dă prin gând să-i fac celma ? ŞtU ,de ce ?- Fiindcă si genul meu seamănă cu al tău: blondele. * ncerca să mintă. Dar nu era sigur dacă minciuna a prins, dacă îndrăcitul copil l-a cre­ zut. iii, oliviu, e băiat mare, serios. Ii e ciudă grozav, că un pici ca Bobi i-a ghicit turbura-

O FATĂ SINGURĂ...

27

rea, că l-a putut crede, fie şi câteva clipe, în­ drăgostit de Dandinuţa. Ii e ciudă tocmai pentru că piciul a văzut un lucru adevărat.

Dragostea pentru mica prietenă din copilărie, era o taină a lui, dureroasă şi tocmai prin această durere, mai scumpă de cât orice, Iar dragostea nu vroia să-i fie cunoscută şi nici ghi­ cită de nimeni. Vroia să rămână * lumina şi suferinţa lui, numai a lui.

Râsul şi vorbele ştrengarului i-au aprins obrajii, i-au dat bătăi de inimă.

Patru ani, decând n’o văzuse. Patru ani de desnădejde mută, în jurul întrebării: unde pu­ tea fi ?... Apoi deodată, întâmplarea i-o aduce în faţă, şi, cum ?...

In locul copiliţei sdurdalnice, cu pletele pe umeri şi rochiţa "scurtă, din amintire, o fată de paisprezece ani, cu şolduri tari şi sâni împliniţi.

Voinică şi îndrăsneaţă, înaltă ca o domnişoară de şaisprezece ani, cu aceiaşi ochi negri şi mai ales cu acelaş râs turburător, ale cărui cascade sonore nu le putuse uita. îşi simte inima porumbel sălbatec, sfâşiat în ghiare de un tigru flămând.

Nu, niciodată n’o să-i poată spune acestei minuni de fată, Dandinuţei din amintire, dom­ nişoarei eleve cu râs ştrengăresc, regăsită azi, niciodată n’o să îndrâsnească să-i spună, ceeace rostise cu aprindere timp de patru ani, în toate visurile curate: „Te iubesc”. Măsurându-le rea­ litatea cu universul imaterial în care îşi mişcase toate dorinţele şi apoteozările copilăreşti de dra­ goste, desiluzia era crudă. I se părea că de pe înălţimea unui turn de unde nu vedea în jur decât cer albastru, raze de aur, şi îngeri cu chipul adoratei, se rostogolea brusc într’o pră­ pastie cu fundul îngheţat de ger.

28

SANDU TELEAJEN

— Silviu, îmi pare că te-am supărat. Prea faci cu mine pe tăcutul.

Supărat ? De loc!... Mă rugam în gând lui Dumnezeu, să-l găsesc pe unchiul Codin plecat.

Minţea din nou. Dar Bobi îl credea şi îi da o palmă peste genunchi.

— Unchiul ăsta trebue să fie teribil. Prea ţi-e frică de el.

Teribil, nu, dar mă ameţeşte cu teoriile lui: „Ofiţer, domnule, asta să te faci! Carieră imobilă şi sigură! Nu vezi, nu citeşti ziarele?

M11 de avocaţi, de medici, de ingineri şi profeson şomează şi la noi, ca în toate ţările.

Unde mai pui, că ieşind ofiţer, mă ai şi pe mine la spate. Ori artilerist, ori aviator. Ăsta să te faci. ... Iată, aşa predici îmi tine, decâteori vine la noi.

Bobi oftează cu aer serios.

— Sincer îţi spun, visul meu e... să mă fac artilerist.

Tot drumul până la internat, după mărturi­ sirea asta, piciul rămâne dus pe gânduri. Când se despart, Silviu îl priveşte drept în ochi.

— Ascultă, Bobi: dacă ţii să te faci ofiţer, pot să-i vorbesc generalului. Mă salvezi pe mine.

— Adevărat ? Nu i-aş cere decât o recomandaţie pentru toamnă când vreau să dau examen k Liceul Militar. Dar dacă nu-1 găseşti acasa ?

Fericit că micul prieten a uitat povestea cu Dandinuţa, Silviu îi strânge mâna şi-l bate, cu aer de superior, pe spate Lniar dacă unchiul a plecat, îţi dau cuvântul meu că-i scriu, şi că vei primi recomandaţia si­ gur. Numai vezi, să nu uiţi şi tu că duminecă, vă aştept neapărat la noi. Să nu uiţi !...

CAP. III.

DANDINUTA SPUNE COLEGELOR DE PENSION, O POVESTE...

Intrând în curtea pensionului, Dandinuţa are senzaţia de totdeauna a întoarcerilor din va­ canţă : poarta închisă în urma ei, îi zăvora ne­ astâmpărul, jocurile, libertatea, viaţa plină de sănătate şi veselie. Va cunoaşte din nou, pen­ tru două luni, atmosfera de prefăcută disciplină a pensionului, zilele de program, viaţa de turmă, plină de constrângeri, de râs pe furiş, de pri­ viri plecate, de revolte înnăbuşite sau de con­ spiraţii copilăreşti împotriva subdirectoarei şi a pedagoagelor. Mai ales, pe acestea din urmă, fetele nu le pot suferi: „Prea îşi schilodesc sufletul, prea îmbracă pelerină de lichele ca să intre în voia direcţiei şi a profesoarelor , spun ■ele, condamnându-le în bloc. Dar pentru că toate fetele din pension se resemnează, cu ele, consimte să-şi plece capul şi Dandinuţa.

Până să ajungă la cancelarie, râde singură anticipând cu gândul, formalităţile pe care le are de îndeplinit. Se vede făcând reverenţe in dreapta şi’n stânga, sărutând mâna directoarei

j

3°

f

!

SANDU TELEAJEN

sau subdirectoarei, cărora le prezintă bagajele la control, o vede pe secretara ascuţită şi mioapă, cu ochelarii pe nas, luându-i în primire puţinii bănuţi aduşi de acasă, îşi vede colegele intrecându-se în complimente: „Vai, doamnă directoare, ce bine arătaţi!", sau altele: „Vai, doamnă subdirectoare, cât aţi slăbit!". Şi una şi alta, măgulite, se privesc în oglinda cance­ laria cu exclamaţia: „Ah! adevărat fetelor?..." Şi îşi construesc figuri mai puţin aspre, îndul­ cite de un zâmbet superior.

Cât n ar da Dandinuţa, să nu cunoască ase­ menea corvoadăl Fiindcă trebue să se supună, face o cruce mică şi intră pe uşa cancelariei, ca un mieluşel la tăiere: „Doamne ajută !..." „ Autoritatea''e absentă. La ora asta îşi bea ceaiul. Găseşte numai un roiu de colege în aşteptare, cu care schimbă vorbe în şoaptă, strângeri de mână si sărutări.

— Vornic, fetiţo, te-ai mai îngrăşat! ~ u eu' dar Şi 111 Teodorescu. somn j ornic' la Cireşeanu, moare de godnă^ ^ansat Până ia opt dimineaţa, la o loSora ei, Magda, s’a logodit cu locotenentul. ~ Felicitările mele, Cireşeanu, pentru sora ta..

- Mersi, Vornic. * ’V K.ochiţele foesc scurt, şoaptele amuţesc. Toaterouliîi 6 Se !ndreaPtă sPre uşa din spatele biIntra directoarea.

Când, după o jumătate de oră, scăpau din atmosfera de ghiaţă a cancelariei,, urcând în

O FATĂ SINGURĂ...

3i

dormitor, Dandinuţa şi colegele venite odată cu ea, intrau în larma veselă a celor sosite mai de dimineaţă, ca intr’o baie odihnitoare şi caldă.

Puteau însfârşit să respire, să vorbească, să râdă. Dandinuţa se lasă pradă cu voluptate altor zeci de întrebări banale: cum a petrecut, dacă a dansat la vr’o serată sau bal, dacă i-a făcut vr’un băiat curte, dacă şi-a adus provizii cu care să-şi agrementeze mesele pe sponci dela pension...

Aruncându-şi pelerina pe un cap al patului^ servieta şi basca pe un altul, se ridica la mij­ loc, peste pătură, în picioare: # — Fetelor, tot ce vreţi voi, mi s’a întâmplat şi mie ca şi vouă. Dar ceva deosebit, cred că tot mie mi s’a întâmplat.

— Bravo! Iar ai făcut vr’o farsă.

— Te ascultăm.

— Spune. Tu baţi toate recordurile.

— Vorbeşte odată!

— Murim de nerăbdare!

— Dacă ţipaţi toate şi nu staţi cuminţi, nu mai spun nimic. Aşa dar, v’am povestit odată, că pe când eram bogaţi şi locuiam în nişte case mari pe Bulevardul Elisabeta, am avut vecini pe copiii unui magistrat, cinci fete şi un băiat. De patru ani, nu i-am mai văzut. Şi iată că azi, în trenul cu care veneam spre Bucu­ reşti, răsare în faţa mea şi a lui Bobi, cine ere deţi?... tocmai prietenul de odinioară, Silviu Bozian, elev în clasa şaptea la liceu...

— Admirabil!

— De necrezut!

— Ca într’un film de cinema!

— Tăcere !...

Acum, închipuiţi-vă fetelor. In patru ani de când nu ne-am văzut, cu toate că i-au dat mu»

'

32

SANDU TELEAJEN

stăţile şi a crescut mai înalt, prietenul meu şi al lui Bobi, a rămas neschimbat. E elev în cursul superior, dar mie mi-a părut tot prostuţ şi „ochi sgâiţi" cum îl ştiam cănd ne-am des­ părţit. Ceva mai vorbăreţ, dar spunea aşa . pră­ păstii, că tot drumul nu m’am putut ţine de râs. Ba, în trăsură, dela gară, povestindu-mi un vis în care eu eram eroina, îmi venea o poftă grozavă să-l trag de urechi şi să-l arunc cu un brânci în vălmăşagul de pe trotuar. Ce ziceţi de întâmplare ? Nu e caraghioasă ?

— De loc!

— E plină dd pitoresc!

— Ca în romane!

— Tu eşti o caraghioasă!

— Băiatul e simpatic!

— Are nume frumos: Silviu!

— Să ştii că te iubeşte!

— Silviu! Foarte frumos !

— Trăiască Silviu!

— Jos Dandinuţa!

— Dandinuţa Vornic n’are inimă!

— N’are pic de poezie în suflet!

— Eşti o îngâmfată şi o încrezută, domni­ şoară colegă!

— Silviu e un băiat drăguţ şi sentimental!

— E simpatia noastră!

— Dacă tu nu-1 poţi suferi, nouă ne e drag!

— Să nu-ţi baţi joc de băiat, mofturoaso!

O bătălie grozavă se încinge în dormitorul clasei a patra. Iar când pernele ajung toate pe sub paturi, lupta continuă cu băşcile, cu pele­ rinele prefăcute în proectile, beligerantele împărţindu-se în trupe neegale: majoritatea acla­ mând pe Silviu de care toate s’au îndrăgostit, minoritatea, trei prietene mai apropiate, ţinând piept în rând cu Dandinuţa, indignării copilă-

O FATĂ SINGURĂ...

33

iveşti a celorlalte şi căutând să le convingă că domnul Silviu e un licean ridicol şi fără im­ portanţă.

— Are noroc că a copilărit cu noi.

— II acceptăm fiindcă ne-a invitat duminecă, in familie. ~ II suportăm fiindcă e prieten cu fratele nostru Bobi. ~ ?ai[ dacă o juca pe îndrăgostitul de mine, ca azi, în trăsură, îi torn intri o zi un pahar cu apă rece în cap.

Aşa a încheiat Dandinuţa, luându-se la luptă - Tr|easc^ cu. două partizane ale lui Silviu mai mîiacărate şi rostogolindu-se cu ele printre paturL Când suna clopoţelul pentru masa de seară, dormitorul clasei a patra era de nere­ cunoscut.

După două secunde de reculegere, tot eroina care provocase dezastrul, lua comanda: ~~ Fetelor, paturile în ordine, pelerinele la cuer, să nu ne ia „Cârna" în unghii, de bine ce am sosit.

Veselia revederii de după vacanţă, glumele, jocul, poveştile în şoaptă, se potolesc încet, încet, prin toate dormitoarele pensionului. Se face târziu, tot mai târziu. Fetele dintria patra, rând pe rând au adormit, sub lumina candelei dela icoană. Numai Dandinuţa, cu braţele în cruce peste ochi, nu poate să adoarmă. Dacă regă­ sirea cu Silviu, o înveselise, nu mai puţin prie­ tenul din copilărie îi readucea acum în suflet lucruri pe care le crezuse uitate, îngropate sub cenuşa anilor tineri. Odată cu Silviu, şi poate din pricina lui, iată că acum priveşte în oglinda

-

3

j

1 34

1 !

I'

SANDU TELEAJEN

minţii, fuga zilelor fericite din casele de pe bu­ levard, urmată de învolburarea neagră a lunilor de panică trăite până la dezastrul bănesc al tatălui. Era mică atunci. Dar nu atât încât să nu-şi dea seama de cele ce se petreceau sub ochii şi în jurul ei, ca Bobi ori ca Irinel şi Nina...

■

l!

'■

4

CAP. IV. i

UN OM SLAB ŞI O SPOVEDANIE AMARĂ

'

-?

i

A 'î

Drama inginerului Negoiţă Vornic fusese ba­ nală şi tristă ca toate dramele ce alimentează cotidian, rubricile de senzaţie ale ziarelor. Ii plăcuse de tânăr, vinul, prietenii şi petrecerile...

Dar de când, ajutat de noroc, dusese la bun sfârşit două afaceri din care câştigase milioane, petrecerile îi erau însăşi viaţa. Dacă începea un chef astăzi în Bucureşti, îl plimba o săptă­ mână ori două, pe la Buzău şi Ploeşti, dela Ploeşti la Câmpina şi dela Câmpina iar la Bu­ cureşti. Purta în ef nu numai o sete năpras­ nică dar şi un vârtej de veselie cu care aprin­ dea dorul de petrecere, pofta de băutură, şi celor mai morocănoşi, sgârciţi sau cumpătaţi finan­ ciari şi ingineri din petrol. Unde apărea Vornic, era lege că trebuia să se încingă şi un chef.

Iar faima de băutor îi mersese aşa de departe încât omul, chiar şi atunci când venea într’un oraş cu gând de afaceri sau de muncă, cei din jur credeau că glumeşte şi nu-1 slăbeau până ce nu-1 vedeau pornind un nou zaiafet. Se pe­ trecea şi cu el ceeace se petrece obişnuit cu povestitorii de anecdote, cu cei care ţin neapă­ rat să înveselească lumea cu spirite, cu istorii

r 36

SANDU TELEAJEN

şi vorbe de duh. Lumea nu le mai îngăduie ceasuri de reculegere, nu-i mai crede oameni serioşi. Ii vrea cu tot dinadinsul numai şi nu­ mai caraghioşi sau ghiduşi.

După unul din chefurile purtate într’o vară cu un grup de ingineri streini, o săptămână în şir, Negoiţă Vornic se alesese cu o amantă.

Lucrul ar fi fost lipsit de importanţă. Nu era primul bărbat însurat care călca strâmb. Par­ tenera lui Vornic însă, ieşea din comun. Era o pianistă celebră, care, până la vârsta de treizeci de ani, concertase şi în Europa şi în America, datorîndu-şi succesele unui mare impresar de origină italiană, cu care se căsătorise la Londra.

Negoiţă Vornic o cunoscuse drept soţia ingi­ nerului Ernest Droka. Prietenii povesteau că Ernest, un pasionat meloman, se îndrăgostise de ea la Viena, unde o auzise concertând şi de unde o răpise primului soţ. Era o femeie admi­ rabilă, spuneau toţi, sentimentală uneori, caprici­ oasă ca toate artistele şi cheltuitoare peste măsură de obicei, lucru explicabil când sacrifici unui bărbat ori cât de monden, o carieră artistică în plină ascensiune. Şi tot prietenii adăogau: „Ori cum ar fi, Odette rămâne o fiinţă excepţională : are o inimă de aur şi ne oferă mai ales iarna, la serate, adevărate regaluri muzicale!..." Căsnicia inginerului Droka putea fi socotită drept modelul căsniciilor fericite.

In primele luni după ce-i făcuse cunoştinţa, deşi avea o deosebită putere de atracţie asupra tuturor bărbaţilor, deşi îi strânsese şi lui mâna cu moleşealâ de caldă feminitate şi îl privise cu ochi fascinatori, Negoiţă Vornic înfruntase ispita.

La mese, fiindcă văzuse că femeii îi plăcea să-l provoace, evita să i se aşeze alături. Serile, fugea, ori de câte ori simţea că puteau rămâne

L

!

-

T

O FATĂ SINGURĂ...

37

singuri, intr'un salon, sau pe o terasă de hotel.

Luptă astfel bărbăteşte multe luni ca să nu-i cadă în genunchi, învins.

Când bărbatul presupus, îi surprindea pe unul în braţele celuilalt, Odette simula un leşin iar aşa zisul soţ izbucnea în râs: „Prietene, nu te turbura. Ţi-o cedez bucuros odată cu felicită­ rile mele sincere. Odette e o femeie delicioasă.

In primul rând, e o mare artistă. Şi-a părăsit cariera nu atât de dragul meu, cum spun prie­ tenii, ci, mai ales, din pricină că primul ei soţ o teroriza. Nici nu suntem căsatoiiţi. Mărtu­ risesc: mi-a fost dragă la început. S a refugiat cu mine, la Bucureşti, ca o pasăre rănită ce-şi căuta un adăpost. N'a trecut mult insa şi in sufletul ei s’a deşteptat o femeie nouă, femeia pe care o vezi astăzi. Atât de multe privaţiuni îi impusese primul bărbat, încât, alături de mine simţea o adevărată voluptate să arunce fi să cheltuiască banii cu amândouă mâinile. Pasiunea iocului a iscat adevărate furtuni între noi. Am fost silit să-i impun o anumită sumă lunară şi să renunţ la ideia de a o ajuta să divorţeze Mi-am permis luxul să ţin lângă -e»femeie frumoasă şi care avea clarul s.â'„mldu^°ezeeşti fie ce zi câteva ceasuri de muzica, dQUI"P“^“a Iţi doresc din suflet şi răbdarea mea §_ P Je „ de a-i împlini toate capriciile, toate: g "■ DuDă trei zile, din vila inginerului JJroka dela Ifnaia, Negoiţă Vornic îşi insula pnetena într’un apartament luxos, la Bucureşti, pe calea Victoriei. Primele săptămâni omul trăia un ro­ man de dragoste fermecător. Mese în doi, plim­ bări în doi, spectacole văzute >n . d°‘ fund de loje, excursii cu automobilul m m L pe la mănăstiri, reîntoarceri la cmbul dm Victoriei, unde petreceau zile şi nopţi de dra-

Jjl1

T 38

SANDU TELEAJEN

goste nepotolită. Pe urmă venea reculegerea, osânda rece dinapoia visului. într’o zi, după o oră de muzică delicioasă, Odette închidea pianul, îşi aprindea o ţigară, i se urca pe ge­ nunchi şi, cu aerul cel mai îngeresc din lume îi picura în ureche o rugăminte: „Cheri, să nu râzi de mine. Visez de mult să am un mic apartament al meu, într’un blockhaus. Patru camere, odaie de servitori, bucătărie şi baie .

Ernest n’a vrut să-mi facă plăcerea asta. Un tip rece,( calculat, fără pic de inimă!... Ce zici îndrăgostitul o ridica în braţe, o acoperea de sărutări, îi dovedea că nu e' nici rece, nici calculat.

După apartament într’o altă zi, vroia un au­ tomobil propriu. Mai pe urmă, într'o după amiază de plictiseală, îi propunea........O mica raită pe la Casinoul din Sinaia". Fiindcă ac cepta propunerea, sărea în jurul lui de bucurie şi nu mai sfârşea cu sărutările. „Mi-am părăsit soţul pe care îl adoram, cu toate crizele l, i nebuneşti de gelozie, pentru un om fără sufle ca Ernest, pentru un materialist de cea m, urîtă speţă. Sunt atât de fericită că nu-i semeM? Dacă am noroc şi câştig, am să-ţi fac ş; eno surpriză... La Sinaia întârziau nu o zi si n- • ° săptămână. întârziau... un sezon între? o-*0 vreme ce lucrările angajate încremeneau pe san" tier, Negoiţă Vornic pierdea cu mânuţele Iar'

Si^uiot ^e’irip-e siiMul d?n°Constanţa.!|U ° Să«na *

Norocul se încăpăţâna să-i confirme numai adevărul zicătoarei vulgare: îl alinta J ste... Deşteptarea era amară acum Odatfcu

O FATĂ SINGURĂ...

39

venirea toamnei, începeau să plouă şi procese „în daune" pentru neexecutare de contracte şi în­ târziere de lucrări. Dar nenorocirile mari nu vin niciodată singure. Negoiţă Vornic afla cu spaimă din gura amantei, după un înconjur de vorbe, mângâieri şi alintări feline, că peste câteva luni... avea să fie tată. „N'am nici o • vină, spunea Odette omului peste care vestea năruise munţi de disperare. Nu mi-am dat seama din vreme. Când am alergat la doctor, era prea târziu. Mi-aş risca viaţa dacă aş încerca un avort. Numai neştiinţa mea prostească m a adus aci. Iti jur că am fost mai desnădejduită de cât tine până ce am reuşit să mă împac cu ideia, că voi fi mamă. Dar ce mai poţ face acum .

Spune, cheri, că mă crezi când îţi jur că n am ştiut ce se petrece cu mine!...“

Negoiţă Vornic, trăia nopţi şi zile de coşmar.

Fatalitatea părea că vrea să-l facă să soarbă paharul desnădejdilor până la fund. Avalanşa, odată pornită din vârful muntelui, nimic n o mai putea stăvili. întâi îşi concedia Per®onlţv„|i1‘ roului, rămânând cu un desenator Şi cmnuindu-se singur, nopţi întregi, să facă faţă puţinelor lucrări ce mai avea de executat. Pe urmă îşi închidea biroul şi făcea un împrumut ipotecar asupra caselor. In iarnă, le punea sub a doua ipotecă. De aici începea deruta... Neputând achita nici măcar ratele vechi, gâtuit de cheltuelile nesăbuite pe care Odette nu înceta sa le facă, îsi vindea casele. Lucrul se petrecea _ in vremea când îşi trimetea soţia şi copiii mtr un adevărat surghiun la Podenii-Vechi. In curând

J

40

SANDU TELEAJEN

cunoştea zile de mizerie. Traiul cu Odette, ajungea un infern. Naşterea copilului în loc s’o facă mai blândă, o preschimba în furie. „Iată singura fiinţă care merită de azi înainte toată dragostea mea: copilul." Şi, într’o dimineaţă, fiindcă nu-i putea achita o notă de zece mii de lei, la croitoreasă, Odette îl alunga pe scări cu servitoarele. O asemenea umilinţă nu putea suporta. Umilinţa asta îi înarma ‘braţul cu un revolver şi-1 trimetea cu gând de sinucidere într o cameră meschină de hotel periferic. Glontele . se purta mai generos decât amanta: 'ricoşa ocolind inima... Dar când, după câteva ore si­ nucigaşul se trezea într’o rezervă de spital aceea care plângea lângă patul lui, tremurând’, chinuită de remuşcăn, şi implorându-i iertare era toana! Odette. Fără pic de fard pe obraz,’ palidă, cu buzele albe, părul în desordine pri­ viri curate ca ale unui copil speriat O alta Odette. Nimic din ţinuta afectată, nimic din ci­ nismul şi din agresivitatea cu care îl obişnuise m lunile ce-1 apropiau de prăpastia falimentului şi a ruinei. Se petrecuse o taină în inima până atunci rece, frivolă, a pianistei cu trecut enigmafie şi sânge strein Sinucigaşul simţea pro­ fund ca avea lângă durerea lui o fiinţa nouă turburătoare, necunoscută, şi de care fatalitatea părea că vroeşte să- lege cu lanţuri de oteî Când asigurările liniştitoare ale medicilor n hotărau să-l părăsească Negoiţă Vornic primea cel mai ameţitor sărut de împăcare Dar usa ce se închidea în urma ei, reuşea să-l rupă far mecului femeii pocăite. Uşa aceea albă de spital îi amintea cu mustrare aspră, că are o soţie, că are copii familia adevărată, din vina Im urgisită la Podenn-Vechi. II podidea plânsul. Şi fără paza infirmierei voinice, ar fi isbutit sâ-şi

—L

1

O FATĂ SINGURĂ...

41

rupă bandajul ca să-şi infecteze rana, convins că cea mai bună ieşire din impas, era să moară ca un nemernic...

Nici telegrama disperată ce-i adresa din spital, nici scrisorile trimise după câteva zile, n’o în­ duplecau pe Angela Vornic să-i aducă pe copii, să-l vadă şi să le ceară iertare.

Cu un an în urmă îi descoperise legătura, printr’o întâmplare. Femeia luptase să-l smulgă din rătăcire şi-l rugase plângându-şi toate la­ crimile : „Reculege-te! Streina aceea, ţi-a otrăvit sufletul. Uit şi iert totul dacă te reînţorci la noi. Trezeşte-te! Altminteri te ruinezi şi ne ucizi. Şi pe mine şi pe copii!“ Se smulsese de lângă lacrimile ei, zănatec. „De prisos, coană Angelo! Te-ai alarmat de prisos. Pot să am şi şapte amante, eu tot bărbatul tău rămân. Cât despre afaceri, deşi eşti ceva mai bătrână ca mine, te rog : să nu-mi dai lecţii. Le port singur grija. Ia mai bine pachetul ăsta cu bănuţi şi fă-ţi nişte tualete. îmi place să te ştiu frumoasă, calmă şi fericită..." Ii sărutase mâinile şi plecase grăbit după cum şi venise.

Chiar să fi vrut, mândria o oprea să-i poată ierta nebuniile care-1 apropiaseră de sinucidere.

Se condamnase cu voinţă surghiunului, acceptase traiul nivelator, simplu, printre ţărani, fericită să-şi treacă zilele, cu cărţile, cu copiii, cu şcoala.

Soţul rătăcit, murise pentru ea.

Abea după un an, înduioşată de întrebările mezinelor Irinel şi Nina: „Mamă, dacă tăticul s’a supărat şi nu mai vine pe la noi, dece nu ne ducem noi pe la el ? Sau a murit şi tu nu vrei să ne spui ?...“ abea atunci, a primit să-l Întâlnească în casa părinţilor, la Bucureşti, b a mirat mult, în urmă, cât calm şi câtă senină nepăsare i-a putut arăta. In vreme ce copiii

J

<r 42

1

I

I

J

SANDU TELEAJEN

aduşi dela ţară, călcau prin odăile mici numai în vârful picioarelor, în salon unde se retrăseseră, înţelegerea cădea între amândoi ca o lecţie rostită de pe catedră: „Eşti şi trebue să rămâi tatăl legal numai al copiilor noştri. Eu nu di­ vorţez. Mi-am reluat catedra la’ ţară ca să am cu ce-i creşte, ca să am o pensie la bătrâneţe.

Eşti dator să munceşti, să-ţi refaci situaţia, ca să ai Şl tu din ce le plăti întreţinerea şi taxele când vor intra în liceu. Ori când vrei să-i vezi, poţi veni la ţară. Dar între noi, legăturile de corp au încetat pentru totdeauna..." Negoiţă Vornic primea toate condiţiile. Chiar de a doua zi avea curajul să intre ca salariat la biroul de întreprinderi tehnice deschis de inginerii tineri Vârtejeanu şi Toma, foştii lui angajaţi. îşi păstra, prin bună învoială, libertatea de a lucra si pe cont propriu. a ^ Viaţa îi rezerva încă şi alte surprize. Din amanta capricioasă, dezordonată, de odinioară, Odette devenise o tovarăşe plină de duioşii, de graţie, de atenţii încântătoare pentru acela ne care il mânase cu uşurătate până în braţele morţn. Parcă vroia să rescumpere crima de a-i fi sfărâmat viaţa, parcă vroia să-i dovedească in fie ce zi tot mai mult, că şi inima ei putea rodi bunătate şi înţelegere, că artista cu înclinări spre aventură, femeia cochetă si amanta chel tuitoare, murise pentru totdeauna.

Intr’o după amiază, întocmirea unui deviz pentru o lucrare nouă îl reţinea la birou aproape frei ore peste ieşirea obişnuita dela serviciu /.îua întreagă fusese iritat, nu-şi găsise asta™' părul, refâcuse de mai multe ori planurile unui pod. Loborind în stradă, o nelinişte de neexplicat îl îndemna să se urce în prima trăsură întâlnită şi să alerge acasă.

O FATĂ SINGURĂ...

43

De obiceiu, când pleca dela slujbă, făcea mici cumpărături prin magazine şi nu uita niciodată să ia şi un buchet de flori, pe care îl aşeza pe pianul3 Odettei. Seara, aşteptându-1, după ce îşi adormea copilul, mama îşi legăna visurile în acorduri înaripate. De îndată ce auzea so­ neria, alerga să-i deschidă ea, să-l primească ea, cu zâmbet bun, cu sărutări fierbinţi.

Acum, presimţirea care îl mânase către casă val-vârtej, îl făcea să se oprească tremurând la uşa apartamentului. In clipa când apăsa butonul soneriei, cineva părea că-i spune, scandând vorbele: „Odette nu-ţi va mai deschide de azi înainte şi nu te va mai întâmpina cu surâsul care ţi-e nespus de drag. Pe Odette ai pierdut-o*pentru totdeauna!..."

La chemarea îndelungă a clopoţelului, auzea pe sala dela intrare paşii streini ai bonei. Deschizându-i, femeia îl întâmpina cu aer liniştit.

Negoiţă Vornic îşi apăsa cu mâna bătăile inimii.

Bine că nu se întâmplase nimic!... Spunea „bunăseara", apoi ^ întreba: „De ce nu mi-a deschis doamna? S’a culcat cumva?..." Femeia îi răspundea simplu: „Dar doamna nu e acasă.

A ieşit imediat ce aţi plecat la birou, în oraş.

De aproape două săptămâni iese regulat în urma dumneavoastră. Azi, întârziind mai mult ca de obiceiu, am crezut că v’aţi întâlnit ca să luaţi masa la restaurant." Vornic începea să tremure, îşi desbrăca pardesiul şi intra cu paşi şovăitori in camera copilului, care dormea, — zâmbet de înger pe figură, — trecea prin biroul lui, se oprea în dormitorul comun. Nici o schimbare. Toate erau aşa cum le ştia. Dar presimţirea neagră, din spate, îi îndrepta paşii spre măsuţa de tualetă. Rezemată de pulverizator, o scrisoare. La

____

A

r

44

SANDU TELEAJEN

să rupă plicul, se sprijinea întâi de un scaun, făcea doi paşi, trei, cădea pe marginea patului. „Drag şi nefericit prieten,

i

„Am crezut că distanţa ce pusesem între „mine şi bolnava gelozie a soţului meu, avea. „să-mi îngădue încă doi-trei ani de linişte, lângă, „tine şi lângă copil. jVTam înşelat. A reuşit să „mă descopere şi, de două săptămâni de când e „aci, numai ameninţându-1 că mă împuşc sub „ochii lui, am reuşit să-l împie 'ec de a veni să „vă turbure, pe tine şi pe Andre. După toate „câte i-am făcut, omul acesta încă mă iubeşte „ca un sălbatec. Mi-e ruşine s’o mărturisesc „dar... cred că şi eu îl iubesc. Puterea acestui „om asupra mea este extraordinară. In prezenţa, „lui nu mai ştiu ce fac, nu mai ştiu ce gândesc „sunt ca o jucărie fără suflet, adică fără voinţă! „Cred că exercită asupra mea ceva asemănător „cu o influenţă hipnotică. Lucrul are o explicare. „Omul acesta mi-a îndrumat primii paşi mi.a „asigurat primele succese, m'a ajutat să gust „din fructul atât de scump plătit care se chiamă „glorie. Îmi iartă totul dar îmi ordonă să pără­ sesc totul şi să plec în America pentru o serie „de concerte. Trebue să mă supun. Ştiu că „viaţa pe care voiu reîncepe-o alături de* el va „fi pentru mine iadul pe pământ. Trebue să „plec însă, căci ameninţările lui măfacsătre mur „pentru voi. N’am puterea să-l înfrunt, îi cunosc „Ş> violenţa şi extravaganţele şi aprinderea sânwgelui meridional... ” „Ţi-1 las pe Andre, — n'am crezut să port ^vriodată în inimă durerea asta — ţi-l ias, să !,faci din el, nu un artist, ci un elev al tău,

O FATĂ SINGURĂ...

45

„muncitor, un constructor sau un arhitect. Vă „voiu da veşti despre mine, cât voiu putea mai „des. Pe madame Cecile, o rog să-l înconjoare „numai cu dragoste şi mângâieri de mamă. Şi „mai ales, să nu-1 lase să plângă prea mult. „E atât de mic si de plăpând !... Fotografi a mea „mare din salon, să i-o puneţi în faţa pătuţului „din camera unde doarme. Ori ce s’ar întâmpla „cu mine, să-i spuneţi că n'am murit. Că am „plecat numai, într’o călătorie lungă de unde „am să mă reîntorc mai târziu, de dorul lui. „Sigur că am să mă reîntorc, dacă Alfredo nu „va reuşi să mă ucidă. Până atunci să-mi pă­ straţi un loc în inima voastră, să nu mă uitaţi „prea curând...

t

Odette." înfrunta lovitura, dârz. Gândul sinucidem nu-1 mai îmbia ca odinioară. Era hotărît acum sase ia şi mai voiniceşte de piept cu viaţa, să-şi sdrobească sufletul muncind, să cadă serile frânt de oboseală, să uite de el, cel puţin, în câteva ceasuri de somn adânc. Durerea cea noua u oţelea, îi exalta dorinţa să se avânte în ataceri, să încerce orice, numai să câştige bam, c ţi mai mulţi bani. Ce mare bucurie ar ti 1, dacă oamenii, uitând cine a fost Ş1 ce f .cut până atunci, i-ar fi deschis din nou braţele, l-ar fi arătat ca altădată încredere, l-ar fi întâmpinat cu aere zâmbitoare. Dar dorinţa de a se ridica biruitor şi puternic, dorinţa aceasta, pentru Vornic cel ruinat, nu mai însemna şi izbânda.

In doi ani de sforţări supraomeneşti nu reuşea să rămână decât... salariatul inginerilor orna şi Vârtejeanu. Căpătase acum înfăţişarea aspra,

A_

_

f 46

I

SANDU TELEAJEN

hăT?mV^r^Zu?t Pr*v*r*'e turburi ale oamenilor VecLi; ’ abătuţi de suferinţe şi nemulţumiri, maf nr? "antă d'n anii.în care cunoştea nuPoartă ?®pentf!:e’ l1 Plerlse- Şi când cineva umerb 0<*î. stigmatul prăbuşirilor iar pe sS?enVT fP P?Ven Ce nu mai Pot ridica, adăDo, n °CO- e,f llT n?rocul (uee să-Şi caute să răsoânral care Ştiu să zâmbească, Kuranta SCu mci'Ieder.e- să poarte în ei sifund AlfanrZll<?r' Neg01îâ Vornic se ducea la ciune î! refa?m pentru ceasurile de amără-

«”JUs wsr“~51 '"“”ge-

îŞiUscoTesedUfSitnaeCHă ,dinaintea vacanţei de Paşti, Până la Şoseaîa2it ^TafdăMpS P£ J0S juca prin boschete şi fremăta nrint^ S-e

i

iPFSBsfii

ŞŞdTSd sPe“dpiafeorraâ

sese amănunţit până atunci îi arăta ~U Sf‘aIat ,Cât de crud fusesf loV^tă t-ădejde închidea sufletul lui, pentru ’ toate rătăcirile în care căzuse...

1 u toate „Mă prăpădesc, Dandinuţa. Beau, uneori, până ce nu mai ştiu de mine. Beau, înţelegi tu?F Şi

O FATĂ SINGURĂ...

47

nu la bodegă sau în cârciumi. Beau în casă, în fiece seară. Asta o fac numai ca să-mi pot ţine slujba. Să pot a doua zi fi sigur, că mă duc la birou... Vreau să vă văd pe toţi mari, cu liceul terminat. După liceu, vă croiţi voi un drum mai uşor. Să vă purtaţi frumos cu mama voastră. S’o iubiţi ca pe o sfântă. Are toată dreptatea că nu mă iartă. M’am purtat urît, fetiţo!... S’o iubiţi mult iar pe mine, aş fi feri­ cit să ştiu că o să mă iertaţi, într’o zi, voi copiii, când veţi fi mari."

Vorbind, Negoiţă Vornic îşi ştersese de câteva ori ochii, pe furiş' în batistă. Inima Dandinuţei se făcuse mică, mică, şi primea în altarul ei curat toată durerea spovedaniei amare ce venea să-i întunece lumina zilei aceleia de primăvară.

Seara, când o lăsa la intrarea pensionului, nu uita să adaoge, de rândul acesta privind-o stă­ ruitor în ochi: „Te rog, fetiţo, să nu-i spui Angelei că beau în casă. Ar înţelege că sunt nenorocit. Ar suferi poate şi mai mult fiindcă i-ar fi milă de mine. Lucrul acesta nu-1 vreau. E mai bine să mă creadă fericit, aşa, în felul meu.

Eşti mare azi şi poţi înţelege durerea unui om.

Mai ales când omul acela, ai nenorocul să fie... tatăl tău". .

Seara cădea pe umerii acoperişurilor Şi pe străzi ca o binecuvântare. Nemişcată, in laţa porţii’de intrare, Dandinuţa privea lung în urnia celui care se îndepărta cu umeri gârbo­ viţi, adâncit în tristeţe, privea îndelung până ce îl vedea pierzându-se într’un grup de trecători, la o încrucişare.

Tatăl ei!... Căzut la patima de a bea sin­ gur în casă!... Nici sufletul tânăr, nici veselia înnăscută, nici sănătatea ei robustă nu puteau

48

SANDU TELEAJEN

cuprinde şi înţelege atâta desnădejde. Ofta adânc, strivind cu grabă două lacrimi ferbinţi între gene şi intra, fugind, în curtea pensionului. Sim­ ţea nevoia să se vadă cât mai repede în mijlo­ cul colegelor, s’o ameţească vorbele, gălăgia, râsul lor plin de toată superba nepăsare şi ve­ selie a vârstei. Ei i se păruse deodată că i s’a uscat inima... şi că aîmbătrânit... cu un nemă­ surat număr de ani.

CAP. V. CLASA DANDINUŢEI ŞI-A GĂSIT UN IDOL

Primăvara cu nopţi ploioase urmate de zile cu soare fierbinte, înnecase oraşul într'o orgie de verdeaţă şi flori. Pentrucă sălbatica goană de americanizare a Bucureştiului de după războiu alungase, cu miile lui de blockhausuri, şi copacii şi iarba şi florile grădinilor şi ale locurilor vi­ rane, dela centru către periferii, verdeaţa şi flo­ rile i se reîntorceau în coşuri, de vânzare, pe străzi... Ii dispăruseră sub munţi de oţel şi be­ ton, grădinile de odinioară, multe, adevărate par­ curi ce răsunau de jocurile copiilor şi iureş gălăgios de vrăbii. Acum, în schimb, Oltenaşi desculţi şi Ţigănci cu mers legănat, năpădeau din zori până noaptea târziu pe toate trotuarele străzilor, ameţind trecătorii cu numele tlonlor purtate în coşuri. Dumineca mai ales, strigatele cu care îşi ofereau spre vânzare comorile de culori fragede şi de parfum, se preschimbau în cântece prelungi şi obsedante. Pentrucă zidurile miilor de blockhausuri înlocuiau an cu an, ultimele oaze de verdeaţă ale grădinilor bucureştene, Oltenii şi Ţigăncuşele locuind prin bor­ deie de margine, se întreceau parcă să amin­ tească orăşenilor din centru, că Dumnezeu n a

50

SANDU TELEAJEN

murit, şi n’a uitat să îmbrace pământul ca în fiece primăvară cu flori care odihnesc, mângâie, şi purifică sufletele.

Trei duminici trecuseră dela înapoierea din vacanţă, când se regăsise cu Silviu, iar Dandinuţa "nu se putuse hotărî să-şi ţină cuvântul ducându-se într'o după amiază la familia Bozian.

Pentru asta indignarea majorităţii colegelor ei din clasa patra, nu mai cunoştea margini. Cât de puţin timp liber dacă aveau, Silviu Bozian plutea în aer, prilej de îndârjită harţă. Fie în clasă la recreaţie, fie la ora meselor de prânz şi seara, sau la culcare, în dormitor, comentariile cele mai felurite se urmau furtună.

— N’are pic de inimă, dragă, fata asta!

— Ba n’are pic de suflet!

— Eu, să-mi fi regăsit un prieten ca Silviu, m’aş fi cerut la dentist chiar a doua zi, tră­ geam chiulul la clasă două ore şi mă duceam să-i fac o vizită.

— Eu la fel. îmi vine să plâng că n’am avut în copilărie familii vecine, cu băieţi mari.

— Eu aş muri de fericire să am un prieten.

— Ba eu, fetelor, simt că m’am şi îndrăgostit nebuneşte de Silviu.

— Şi eu. Deşi nu l-am văzut niciodată, îl visez în fiecare noapte. E palid, are părul ne­ gru şi nişte ochi mari, verzi. Spune tu, Dandinuţa, dacă nu e aşa, în realitate?...

In dormitor mai ales, furtuna „gâsculiţelor îndrăgostite'', cum le botezase Dandinuţa, ame­ ninţa în fiece noapte să-i gâtuie somnul. Şl fiindcă băgase de seamă că fetelor le plăcea să ne^ minţite, şi îi cereau această otravă nevi­ novată a minciunii, a hotărît să le-o servească, dţn plin- Primea în fiece seară în jurul patului vizita a câte patru-cinci fete, care o alintau, o

|

O FATĂ SINGURĂ...

5i

sărutau, îi aşezau pernele sub cap, o acopereau bine cu pătura, îi serveau bomboane, numai şi numai să le povestească... ceva... despre Silviu.

Stăruinţa lor o înduioşa. Iar ca să nu-şi piardă vremea cu certuri zadarnice şi să nu o creadă rea, le turna la minciuni care de care mai deochiate, inventa poveşti fantastice, iar colegele plecau de lângă patul ei, fericite, ducând sub pleoapele îngreunate de somn, imaginea unui Silviu ireal şi tocmai de aceea adorat cu mai crescândă tărie şi mai aprinse friguri ale minţii.

Contagiunea se întinsese atât, încât, până "la sfârşitul primei săptămâni, chiar şi prietenele care împărtăşeau întâi nepăsarea Dandinuţei, acum se îndrăgostiseră in secret de acelaş idol, urmând soarta comună: „Să iubească fără spe­ ranţă şi de aceea să se simtă dumnezeesc de fericite". Aşa decretase... poeta clasei, Teodosiu Elvira, care umpluse două caiete cu versuri îna­ ripate în metrul eminescian al desnădejdei lirice: „Apari să dai lumină".

Prima duminecă de după vacanţă, scăpase uş'or de gura fetelor care nu mai conteneau cu îndemnul de a se duce să-şi viziteze prietenul : „Puteţi să vă supăraţi, dar nu mă duc. Avem de dat trei teze grele. Fiţi serioase şi învăţaţi cu mine. Vreţi să ne stricăm notele din oral şi să ne facem de râs tocmai la sfârşitul anului ?“.

Dându-i dreptate, colegele se resemnau: „Atunci, te vei duce neapărat dumineca viitoare!" Săp­ tămâna trecea, împărţită între grija învăţatului şi aceleaşi nevinovate poveşti de fiece seară, în dormitor. Dar când Bobi se prezenta la portar ca s*o ia în oraş, omul îi întindea un bileţel: „M’am dus în Şoseaua Militari. Mi-era dor ° de bunici. Vino şi tu dacă vrei. Pe Silviu şi pe ai lui, îi vom vedea în altă duminecă".

J63U3

52

SANDU TELEAJEN

Seara, în dormitor, nu scăpa de gura cole­ gelor până nu le făgăduia solemn că... dumineca viitoare se va duce negreşit la familia Bozian.

Mai disperat decât fetele dintr’a patra, era Bobi, căci şi în a treia duminecă, portarul bătrân îl întâmpina cu surâs compătimitor.

— Nici astăzi n’aveţi noroc. Surioara v’a ple­ cat dela ora zece. A venit domnul inginer, tatăl dumneavoastră şi a luat-o la masă, în oraş.

Bobi pleca dela pension furios, hotărît să se certe furcă, la prima ocazie, cu sora mofturoasă.

Domnul Consilier Bozian îi invitase pentru dumineca aceea, prin Silviu, la dejun... Era atât de ciudos Bobi, că în tramvaiul care îl ducea spre Bulevardul Elisabeta se certa cu două doamne, călca pe pantofi pe un domn cu oche­ lari negri şi până la urmă, era să facă şi o bătaie cu conductorul, pentrucă îl apostrofase: — Cetiţi instrucţiile, vă rog. Elevii stau pe bănci, numai atunci când toate persoanele în vârstă au locuri. Staţi vă rog în picioare, dom­ nule elev.

Niciodată nu îndurase un afront asemănător.

Ajuns în camera prietenului, încrucişa braţele, disperat.

— Cum, tot singur?

— Tot. Fetele astea sunt cam ţicnite. Inchipueşte-ţi, că nici azi n’am găsit-o. A plecat dela zece, cu tata,' în oraş. Parcă nu putea să-l refuze ?!?...

Silviu pălea uşor. Invitaţia pornise de fapt dela el. O adevărată strategie întrebuinţase, ca prin intervenţia mamei să obţină aprobarea se­ verului domn Consilier. Şi iată că acum toată truda lui rămânea în vânt. Era sigur că pe Dandinuţa, tatăl lui ar fi făcut-o haz. Prea era vioaie şi prea râdea frumos, ca până la urmă

|

O FATĂ SINGURĂ...

53

să nu-i descreţească fruntea cu veselia ei. Dar cu Bobi, singur, la masă, ce era de făcut?!...

Oferea loc micului prieten, se plimba de câteva ori prin cameră cu mâinile în buzunar şi după câteva ocoluri de gând, chipul i se lu­ mina. Cum nu şi-a adus aminte mai repede?

Pasiunea babacului, şahul, iată salvarea. Ii vor propune o partidă. Bobi şi el, de o parte, ba­ bacul de alta. Ei doi, vor face cât un jucător bun. Propunerea să vină dela Bobi, după cafea.

Prietenul accepta ideea, plin de orgoliu.

— Să nu te superi, Silviu, — îşi umfla piep­ tul şi îşi ridica bărbia — dar mă fac forte să joc numai eu singur cu domnul Bozian. Tu nici nu ştii ce progrese am făcut la şah. Par­ tida noastră de duminecă a fost numai un fel de repetiţie. Am vrut să te văd pe tine cum joci.

Ziua trecuse spre deplina încântare a celor doi prieteni. Seara, Bobi pleca spre internat, ca un general victorios. Domnul Consilier ju­ case cinci partide din care pierduse trei. Şi nici nu se supărase. 11 mângâiase pe obraz şi îl in­ vitase, în orice duminecă avea liber, să vină să-i dea revanşa. Ba îl rugase să nu vină singur.

— Ţiu mult s'o văd şi pe surioara, pe ocheşica aceea care râdea frumos. Ia-o dela pension şi veniţi amândoi. Mi-au fost totdeauna dragi copiii bine crescuţi. . f . .

Dar Bobi se bucurase şi de atenţia fetelor, a surorilor lui Silviu. Adi şi Meri nici nau vrut să audă că le spune „domnişoară Adi ‘ sau „domnişoară Meri". L-au luat în glumă de urechi: „Nu ţi-e ruşine? Să ne spui nouă dom­ nişoare? Iţi suntem ca şi surori, Ursulache!" Iar Paula, toată după amiaza nu se deslipise de el.

La plecare, îl pusese să jure că rândul viitor o va aduce neapărat şi pe Dandinuţa: „bă-i spui

i

54

SANDU TELEAJEN

că e o ingrată dacă nu vine. A uitat cum ne împărţeam jucăriile când eram mici?" întârzia peste ora cât era învoit în oraş, numai ca să facă un ocol pe la pension şi să-i spună Dandinutei cum petrecuse în familia lui Silviu.

— Pe cuvântul meu, că domnul Consilier şi-a repetat invitaţia la masă. Toţi ai lor vor să te vadă. Paula, dacă nu vii, se face foc. Să nu mai fugi din nou în oraş, ca să nu te găsesc, că ^ pe urmă, să ştii: nu-ţi mai sunt frate. Am întârziat acum şi peste consemn, numai ca să-ti pot vorbi. Pa, Dandinuş !...

Ii strângea mâna, ca un voinic şi pleca în susul străzii, mai mult sburând. Ea înălţa din umeri, râdea şi îl saluta drăgălaş, din poartă.

Tocmai atunci se reîntorceau din oraş Teodo­ ri}1 Elvira, poeta clasei, cu Cireşeanu Elena şi Teodorescu Alice. Poeta venea spre ea, cu mers legănat şi priviri pierdute ca-n totdeauna într o lume imaginară. Vorbele, scandate leneş. ~ Dandi dragă, dece fugea asa Bobi? Ti-a adus cumva vreo scrisoare dela “Silviu? , . Scrisoare, nu. Dar toată familia, lui Silviu m frunte cu domnul Consilier, mă invită durnrneca viit°are la masă. Ce ziceţi de asta?

—. Minunat 1 ~ Felicitări!

- Te duci? Sigur? Te duci?

i ij

a :

n I ■

i t

w•

Sunteţi1 mulţLimite?"a"a " disPeratelor’ mă duc'

I

■:

™w?rirea el trecea în şoapta din colega în ' ,cu luţeală de fulger. Clasa patra, în­ treaga, Iremata de bucurie. Daca nu le-ar fi fost teama de pedeapsă, colegele ar fi purtat-o în triumf până la sufragerie. In sala cu pereţi albi şi miros de muşamale spălate în sodă, elevele

O FATĂ SINGURĂ...

55

pensionului se adunau pentru masa de seară, gălăgioase şi înviorate, după o zi de libertate.

Dandinuţa îşi făcea loc printre mesele lungi, cu zâmbet grav şi aer important. Saluta pe două prietene din clasa a şasea, se înclina în faţa unei pedagoage, prindea în braţe pe două mititele dela a’ntâia care se alergau furioase.

După ce le împăca, trecea spre capătul mesei unde îi era locul şi unde o aştepta roiul cole­ gelor. Tot atunci îşi făcea apariţia şi subdirectoarea, o profesoară de matematici, bunducă, bine hrănită, totdeauna parfumată ţipător şi pur­ tând ochelari înrămaţi în aur pe un nas cârn din care se vedeau două nări groase, ca două goluri de degetar. „Cârna" suna clopoţelul şi anunţa întârzierea mesei cu un sfert de oră.

Gălăgia se reaprindea, colegele se făceau roată în jurul Dandinuţei şi n’o slăbeau până •ce nu le povestea tot ce vorbise cu Bobi. Şoaptele, vorba tăinuită, exclamările şi bucu­ ria" de copii cărora li se împărtăşea o minune, ar fi continuat la clasa patra, dacă nu suna clo­ poţelul şi în urmă, vocea subdirectoarei n’ar fi vestit "rugăciunea pentru începerea mesei.

Moda cu „rugăciunea", — la prânz „Tatăl Nostru" şi seara „Mânca-vor săracii" — o in­ trodusese", cu doi ani în urmă, „Cârna", cum îi spuneau toate fetele subdirectoarei celei nouă.

Iar moda asta fusese încă una din pric inile pentru care, toate, n’o puteau suferi. „Auziţi pretenţii absurde! Rugăciune la mese, să citim „Apostolul" si să spunem „Crezul" în fiece duminecă la Capela şcoalei, cu rândul. Dar ce, mă rog?... Ne pregătim pentru călugărie? Ce-o fi având de gând, fetelor, „Cârna" cu noi?..."

Astfel se indignaseră în primul loc elevele din cursul superior. Pe urmă lucrul devenise obiş-

_

56

SANDU TELEAJEN

nuinţă. Rugăciunile-învăţate papagaliceşte erau rostite mecanic. Nici una din fete nu simţea nevoia să se roage. Nici chiar în clipele de pa­ nică ce precedau tezele la obiecte grele. Pentrucă nici una nu-şi vedea acasă părinţii sau bu­ nicii rugându-se. De câteva generaţii, bunul Dumnezeu chiar şi la ţară nu mai are decât rolul de ofiţer al stării civile. Prezidează naşte­ rile, cununiile sau moartea. Credincioşii de odinioară au născut vremilor moderne un zeu nou: Pântecul. Nu există mai aprigă preocu­ pare decât aceea ca zeul să fie sătul. Ideea că ar putea rămâne flămând un stomac şi că omul privirile „sufletului .şi-ar„ ridica , ----- spre cer, să cu­ leagă de acolo hrană veşnică, e socotită sacri­ legiu şi nimicită ca schismă. Şi Dandinuţa si colegele urmau imperativul vremii. Nu-1 cu­ noşteau pe Dumnezeu.

— Vornic Alexandrina, ai adormit?

— Nu doamnă, vă rog.

— Atunci spune rugăciunea. E rândul dumitale.

— Da. Vă rog să mă iertaţi...

Prin colţuri râsete, pe la mesele din centru sgomot de tacâmuri care se ciocnesc. Rugăciu­ nea îşi picură cuvintele monoton, ca o litanie de plictiseală. Când se închină şi stau jos, multe din eleve oftează uşurate: parcă au aruncat de pe umeri... munţi de piatră.

i

L

..i;,--

___

CAP. vi.

CÂND DANDINUŢA

şi

BOBI SE DUC LA

™AB0ZIAN. ..CÂRNA" PEDEPSEŞTE CLASA PATRA, PE .

O SĂPTĂMÂNĂ, SĂ STEA IN GENUNCHI...

primele zile o distra, acum începuse s’o înduio­ şeze, pentru ca, în cele din urmă, s’o sperie cu gândun triste. Era cea iai cu jude­ cată din toată clasa şi începea să se mustre sin­ gură pentru uşurătatea cu care se purtase în toate cele trei săptămâni. Un adevărat tribunal interior îşi instituia, în orele de recreaţie. Şi zi cu zi, urma să se judece tot mai aspru. Cine a îndemnat-o, ce drăcuşor ascuns în mimă i-a sunat la ureche să povestească fetelor întâlni­ rea cu Silviu Dece le-a amăgit cu atâtea in­ ventate povestiri, cu atâtea nevinovate minciuni, pentru ca acum să-şi vadă întreaga clasă ca şi bolnavă.... Cea mai exaltată dintre fete era poeta: Teodosiu Elvira. Că-şi umpluse toate paginile albe ale caietelor de notiţe cu versuri, n’ar fi fost nimic! Dar Elvira căpătase note proaste la trei teze, ea, cu care îşi disputa în-

f

r—' Â

r 58

SANDU TELEAJEN

tâiul premiu în fiecare an. Ceeace era mai grav încă, vr’o şapte-opt colege, şi Cireşanu şi Teodorescu şi Paulian Edmeia se poticniseră tot la câte două şi trei obiecte.

Crezuse să le scuture de contagiunea drago­ stei imaginare pentru idolul necunoscut, — şi totuşi mereu prezent — Silviu, după vizita hotărîtă la familia Bozian. Toată săptămâna, vi­ zita asta fusese obiectul preocupărilor întregei clase. Colegele îşi făceau o plăcere de adevă­ rate exaltate să se rânduiască în grup de patrucinci, în cursul unei zile, pentru ca în recreaţie şi în orele libere s'o înconjure si să-i pună cu sfială întrebări.

— Oare ce o fi făcând acum Silviu?

— Tu, hotărît că nu-1 iubeşti. Te priveşte.

Pentru asta, noi ne-am îndrăgit cu toatele de el.

Când îţi va face într’o zi „declaraţia", să-i vorbe.şti de noi. Să ştie că toate luăm parte la suferinţa lui.

— Atâtea sinucideri s’au văzut în ultimul timp, din dragoste. Dacă o afla că noi toate îl iubim, poate că nu se mai sinucide.

— Dandinuţa, jură... că ai să-i vorbeşti de noi!

Alt grup, într’o altă zi, cu alte preocupări tot atât de nevinovate : — Dandi, dragă, fâgădueşte-ne că la masă ai să te aşezi lângă el.

-Să nu înţeleagă, dela început, că ţi-e indiferent.

— Când îţi va vorbi, să nu fii ironică.

— Şi nici să nu râzi, cum ai tu obiceiul.

— Zău, toate te rugăm. Uneori când râzi tu, parcă dai omului palme!..

In fiecare zi şi fiecărui grup, făcea promi­ siuni solemne, reînnoia jurăminte. Micuţele în­ căpăţânate, parcă erau bolnave de friguri. Două

O FATĂ SINGURĂ...

59

poezii ale Elvirei Teodosiu erau scrise pe foi volante, pitite in sân, apoi învăţate pe dinafară.

După vizita de duminecă, Dandinuţa era ferm hotărîtă să-şi dezmeticească îndrăgostitele co­ lege cu o doctorie amară. In căutarea acestei doctorii, fecea planuri care de care mai năzdră­ vane.

In dumineca aceea, Bucureştiul părea scăldat în ghirlănzi strălucitoare de lumină albastră.

Un vânt călduţ, adiind din spre câmpia Dună­ rii, adunase pe o creastă înaltă de azur, două stoluri de nouraşi albi. Pe toate străzile înce­ pând cu Calea Victoriei şi cu marile bulevarde din centru, continuând cu artere mai mici, mai întortochiate, — şi uneori încă patriarhale — sfârşind în străzile tot mai cochete ale cartiere­ lor noi şi ale parcurilor exterioare, o mulţime veselă, îmbătată de lumină şi dor de viaţă îşi plimba cu sveltă tinereţe neastâmpărul dumini­ cal. Era atâta înflorire în aer şi în inimi, încât, laolaltă, clacsoanele maşinilor, semnalele tram­ vaielor, huruitul autobuzelor şi arcuirea camioa­ nelor în fugă, păreau să alcătuiască un imn su­ perb dintr o simfonie suprapământeană. Erau vesele şi strigătele vânzătorilor ambulanţi şi ţi­ petele copiilor şi balcoanele ferestrelor, după cum erau sărbătoreşti chipurile bărbaţilor, nu­ mai zâmbet şi graţie felină apariţia şi mersul femeilor...

Bucureştenii se răzbunau parcă exuberant şi copios, pe cenuşiul asfaltului, al zidurilor, pe mohorala plumburie a acoperişurilor.

Prin ferestrele, dreptunghiuri orizontal turtite ale sutelor de blockhausuri, aparate de radio

i

.

■

--

-

6o

SANDU TELEAJEN

mvizibite asur-zeu cu cele mai noui tangouri şi zilor UreChl 6 ascuItătorilor anonimi ai stră-

Dandinuţa pleca cu Bobi la familia Rnrian ftmânilo ^ PnViril' -P16^’ UmPezi ca aPa I.e “J. copilăroase. .... „ ■ scurte, înainte de a ieşi pe poartă şi pornea cu aer grav, aproape solemn agăţată de braţul fratelui In drum că tre staţia de tramvae, işi destindea sufletul prinsa de o veselie subită. Clipa reîntoarceri * f’ Can? Va ser,vl co'egelor doctoria me mtă să le vindece exaltarea, se apropia însfârsit Bobi 11 împărtăşea exuberanţa, râzând de toate nimicurile şi fericit că în dumineca aceasta îşi putea ţine cuvântul. In staţie, cum se oprea tramvaiul, Dandmuţa, aruncându-se înăuntrul remorcei cu un salt sprinten, lua, fără să vrea, in braţe, pe un domn în vârstă.

— Vai, iertaţi-măl...

- Nu face nimic, domnişoară. Se întâmplă 1..

Bobi continua să povestească farsa făcută unui coleg, leneşul clasei, care obişnuia să-si să-şi scrie tezele între foile sugativei. El, împreună CU ____ cu doi doi băieţi, băieţi, i-an î-au srhimhnf schimbat cnn-ofîtm sugativa salvatoare, tocmai la limba franceză, unde aveau verbele neregulate. Acum aşteptau să-i vadă lenea pe­ depsită cu un trei. Dandinuţa îl asculta zâmbind.

Povestea lui Bobi îi sugera ideea să-l ia tova­ răş la farsa pe care şi ea o pregătea colegelor.

Niciuna nu cunoştea scrisul liceanului.

Ajungea la familia Bozian, aproape de ora mesei. Revederea cu fetele, Adi, Meri, Paula, ba chiar şi cu cele mici, se solda cu un potop

O FATĂ SINGURĂ...

6r

de vorbe şi sărutări. Doamna Bozian avea •ochii umezi când îi atingea fruntea cu buzele, iar domnul Consilier îşi ridica şi aşeza de mai multe ori ochelarii, ca în urmă să poată ex­ clama : „De nerecunoscut. Te ştiam o copilă si te revedem o adevărată... domnişoară mare.

Centru asta erai dumneata aşa de scumpă la vedere?..." Se înroşise puţin, — complimentul îi plăcuse — dar nu era motiv ca s’o facă să-şi piardă cumpătul. Răspundea prompt, strângând mâna severului magistrat: „N’am venit, numai -de frica dumitale. Eu am rămas tot sburdalnică. Şi m’am temut, dacă fac vr’o năzbâtie cumva, să nu plec de aci... încărcată cu vr’o sentinţă de condamnare."

Domnul Consilier râdea cu tot albul dinţilor.

Familia Bozian se emoţiona. Adi exprima gân­ dul tuturor: „Dandinuţa, meriţi un premiu. In patru ani, singură tu ai reuşit să faci pe tata să râdă din toată inima." Domnul Consilier, •ca un motan prins la oala cu lapte, îşi mângâia mustăţile, se fecea că nu înţelege, schimba vorba: „Poftiţi în sufragerie, copii. Masa ne .•aşteaptă."

Ascultătoare, ca întotdeauna, familia, împrumutându-i sobrietatea corectă a ţinutei, îşi ur­ ma şeful.

Aşezatul la masă, pe Dandinuţa o umplea de veselie. Dela venire, după ce ii strânsese mâna, 'Silviu nu reuşise să-i adreseze un singur cuvânt.

Acum, întocmai cum visau colegele, manevră •ca să-i şadă alături. II urmărea se vede ghinio­ nul. Tocmai când părea mai aproape de ţintă, Şerban Bozian se aşeza în capul mesei şi de­ semna locurile. In dreapta oferea un scaun soţiei, în stânga Dandinuţei, lângă ea îl aşeza pe Bobi, în faţa lui Bobi, pe Ada, apoi celelalte

62

li

SANDU TELEAJEN

fete şi, exact la capătul opus, făcând un gest pretorian, îl aşeza pe Silviu.

— Vis-â-vis, sont Ies amis.

Satisfăcut că şi-a depărtat fiul de tânăra in­ vitată, arăta cu ambele mâini spre marginile mesei.

— A cotes sont Ies beautes !...

Dejunul începea. Pe măsură ce felurile erau servite, domnul Consilier vărsa în fiecare pa­ har un deget de vin peste care turna sifon până îl umplea ras. Acesta era un lux îngă­ duit numai în zilele de sărbătoare. Aducându-şi aminte de mesele lor din vremea când erau bogaţi şi ospătau în aceeaşi sufragerie, pe Dandinuţa o încerca o grozavă poftă de râs. Dece s’or li amăgind oamenii aceştia cu un degetar de vin ? Când ar fi mai simplu să bea apă! ?..., se întreba. Tatăl ei turna în pahare, mamei şi bunicilor, numai vin,* iar lor, copiilor, jumătate sifon sau apă minerală. Atât de departe era voioşia lui Negoiţă Vornic, de sgârcenia dră­ muită ca la farmacie a consilierului Bozian.

In locul vinului, se grăbi Dandinuţa să descre­ ţească toate frunţile. Defilară rând pe rând,, prezentate caricatural, profesoarele, directoarea şi subdirectoarea pensionului, cele şase pedagoage, fiecare cu ticurile, cu expresiile, cu fehu de purtare în clase, la meditaţie ori în sala. e mese sau prin dormitoare, când veneau în inspecţie.

Bozian se înneca de câteva ori în râs, m %• Şervet. Doamna Bozian îşi uita reu1 f ^m,u ’ -iar fetele» simţind că severitatea tată­ lui se topise pentru ziua aceea, îndrăsneau să fie vesele, să-şi zugrăvească şi ele profesoarele,, să istorisească tot ce ştiau mai cu haz din în­ tâmplările anilor de şcoală. Paula, îndeosebi,.

r O FATĂ SINGURĂ...

63

ii f&cea o concurenţă serioasă Dandinuţei. Până la cafea, bine dispus, domnul Consilier îşi turna de cinci ori câte un degetar de vin, spre uimi­ rea membrilor familiei. Iar cele cinci pahare băute îl încălzeau plăcut şi îl făceau să spună, aruncând o privire blândă întâi în spre Dandinuţa şi apoi către Paula: — feravo, domnişoarelor! Azi descoper ceva interesant. Avem între noi două talente auten­ tice. Am putea înjgheba un teatru de societate!...

Propunerea era primită cu aplauze. Silviu găsea prilejul să sară din capătul mesei unde fusese exilat, şi să vină în picioare la spatele Dandinuţei.

— Papa, ideia e splendidă. Eu am un coleg, care a jucat din Carageale şi Moliere o mulţime de piese, la serbările liceului. I-am putea în­ credinţa rolurile principale bărbăteşti, iar în cele secundare am intra noi, eu şi cu Bobi. Alege-ne o piesă, s'o jucăm peste două săptămâni.

— De acord, domnule Silviu!... încuviinţa tatăl, privindu-1 peste ochelari. Pregătiţi un act sau două, fie din „Avarul" fie din „Bolnavul închipuit". Clasicii mi-au plăcut de pe când eram student. De aceea îmi plac şi azi.

Dejunul sfârşea într’o atmosferă de veselie generală. Doamna Bozian cerea învoirea soţu­ lui să ofere câte un păhăruţ de licheor, lucru pe care acesta îl aproba. Adi şi Meri îşi ex­ primau în şoaptă uimirea. Licheor, domnul Consilier permitea familiei numai când venea la masă unchiul dela Craiova. Generalul Codin Bozian, mare amator de băuturi tari, nu conce­ pea să închee o masă fără patru-cinci păhăruţe de coantrou.

După dejun, şeful familiei se retrăgea în bi­ roul lui să-şi citească ziarele, trântit ca de obi-

64

|

i

SANDU TELEAJEN

ceiu pe canapeaua mare de piele, ce-i servea de multe ori şi nopţile, drept pat.

— Vreau să fiu odihnit, ca să-mi iau revan­ şa din trei partide, domnule Bobi. Până atunci, mai fă o mică repetiţie cu domnul Silviu.

— Oricând la dispoziţia dumneavoastră!... se înclina micul personaj, făcând cu ochiul ştren­ găreşte, prietenului.

Dandinuţa se ducea cu fetele in camera lor.

Chicoteau şi râdeau pe înfundate câteva ore.

Vorbeau numai In şoaptă, ca să nu turbure cumva 1_____ siesta celor mari. Intimitatea, dragostea caldă pe care fetele i-o arătau, o făceau pe Dandinuţa să simtă că se regăseşte ca într’o a doua fa­ milie. Meri, pasionată după vedetele de cine­ matograf, îi punea sub ochi mai multe albume, ascunse cu grije în camera Adei. Paula se oferea să-i împrumute din cărţile ei de citit, deasemeni pitite în biblioteca personală a Adei, printre cărţi şi cursuri de medicină.

— Vă feriţi atât de domnul Bozian ? Pentruce ?

— Pentrucă Papa ne supraveghează cu străş­ nicie toate mişcările, toate gusturile sau plăce­ rile pe care le-am putea avea, ofta Paula.

Cred că străşnicia lui e mai mult o în­ chipuire a voastră.

— Garantez, zicea Meri, că dacă i-aifi copil, întro săptămână ai uita să râzi. Ştii ce are pretenţia să citim până terminăm liceul? Fraţii tjrnmm, Andersen, vieţile oamenilor iluştri şi, . .. când în când, numai anumite opere ale clasicilor pe care ni le împrumută cu părintească grije, din bibliotecă.

— Dacă nu i-am fi înfrânt consemnul, n’am ti fost, noi toate, nişte creere de gâscă?

— Dar cu Silviu să vezi poveste, râdea Paula.

«r o FATĂ SINGURĂ...

65

Uneori, la masă, îi plângem de milă. Ne con­ cediază pe noi Şl îl Supune la adevărate... exa­ mene de conştiinţă.

Dandinuţa ridica braţele în aer,' îşi privea prietenele în tăcere câteva secunde. Apoi, cu o prefăcută seriozitate, le făcea un salamalâc tur­ cesc, şi declama: — Dragele mele, salut în voi pe cele din urmă martire ale tiraniei paterne din secolul nostru. Faptul că reacţionaţi, vă onorează. Alt­ minteri v’aş fi scris pe frunte: Cei ce poartă jugul şi-a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre ruşinea lor /...

Prietenele hohoteau ca la teatru, după o ti­ radă comică. Fiindcă erau pornite pe panta mărturisirilor, Dandinuţa socotea momentul po­ trivit să-şi descarce sufletul, povestindu-le toata mica dramă pe care, din cauza lui Silviu, şi din vina ei, o trăiau fetele clasei a patra a pensio­ nului. „Mă mustră conştiinţa, credeţi-mă. Voi, care nu duceţi viaţa noastră, nici nu bănuiţi ce proporţii iau întâmplări de acestea, cum a fost povestea regăsirii mele cu Silviu, în sufletele unor fete închise şi trăind în quasi regim de cazarmă. Sfătuiţi-mă: cum le-aş putea desmetici mai uşor ? Am găsit eu o* soluţie: să-l pun pe Bobi să-mi facă o scrisoare ca din par­ tea lui Silviu. Spunându-mi toată bucuria lui că m’a revăzut, să-mi descrie pe o prietenă de care ar fi îndrăgostit şi cu care ar vrea să-mi facă cunoştinţa. Ca să-mi ceară, adică, şi păre­ rea mea, prietena lui din copilărie, cum o gă­ sesc 1 ?... Ei, voi ce ziceţi ?“ Ascultând-o, la început fetele au râs. Pe urmă, când Dandinuţa a venit cu amănunte care de care mai înduioşătoare, zugrăvind gradul de 5

p

f 66

SANDU TELEAJEN

exaltare al colegelor, când le-a arătat şi cele două poezii ale Elvirei Teodosiu, fetele Bozian căpătau figuri grave ce aminteau figura tatălui consilier. Adi găsea soluţia care i se părea cea mai potrivită. Versurile poetei ţipau deş­ teptarea unei senzualităţi tinzând spre înflorire.

Exaltarea colegelor Dandinuţei trebuia neapă­ rat curmată. O scrisoare ca din partea lui Sil­ viu, ar fi avut tocmai un efect opus. Fetele ar fi fost în stare s’o copieze toate, preschim­ bând-o în fetiş. Ideia cu scrisoarea, nu era rea, dar şi cuprinsul şi iscălitura vor fi ale ei, ale Adei... Aplaudau cu toate soluţia găsită. In acest timp, în sufragerie, Bobi se lupta din greu să ţină piept măcar la a treia partidă de şah, domnului Consilier. In ziua aceea avea însă ghinion. Pierdea şase partide pe rând. Când îşi luau rămas bun, la plecare, era aprins la faţă şi asudat. In schimb, partenerul său cărunt arăta radios. îşi mângâia invitaţii pe obraji şi le reamintea că aşteaptă să-i vadă cât mai cu­ rând jucând teatru. întârzia înadins şi intra în sala de mese când se sfârşea de servit felul întâi. Se prefăcea se­ rioasă, tristă, îşi ocupa locul, se uita numai în farfurie şi mânca... de formă. Ştia bine că zeci de ochi o priveau, că zeci de semne întrebă­ toare ar fi copleşit-o. Vroia să întindă răbdarea colegelor, să nu le spună nimic, până târziu, când vor rămâne singure in paturi. Strata­ gema îi reuşea. După inspecţia subdirectoarei şi a pedagoagei de serviciu, clasa a patra se strângea roată la patul Elvirei Teodosiu, aşezat sub lumina candelei. Şi asculta, înfiorată, cu bătăile inimilor oprite, scrisoarea Adei.

_____

. J

o fata singură...

1 (

»

67

„Surioarele mele necunoscute, „Am avut cândva o prietenă mică de care nu „mă despărţeau de cât ceasurile pe care amân­ două le petreceam la şcoli deosebite. Am trăit „alături ani încântători. Pe atunci, aveam vârsta „voastră fericită de azi. Prietena aceea era Dan„dinuţa. Iar pe mine, fiindcă nu mă cunoaşteţi, „vă spun cine sunt: Adi, sora mai mare a lui

„Silviu.

d

i A

v

{

„Silviu !... Aşa e că vă bat inimile ?... „Să nu fiţi triste că v’am aliat taina. Alarma „colegei voastre, prietena mea de ieri şi de azi, „nfa ajutat s’o aflu. Zic, m’a ajutat, fiindcă şi „eu vreau să vă ajut. Sunteţi toate nişte ro­ mantice, cum eram şi eu când aveam anii „voştri. Mi-aduc aminte cu emoţie, că pe când „eram în liceu, şi eu şi colegele, naive ca şi „mine, îndrăgeam în taină feluriţi prinţi ai visu­ rilor pe care îi adoram f&ră niciun control. ”lub eam cu îngerească pasiune nevoia noastră „de iubire. In clasa a doua, toate elevele eram „îndrăgostite de preotul profesor de religie. „Toamna, îl uitam şi în clasa a treia ne îndră­ gosteam de un tânăr pe care îl vedeam zilnic „apărând la ferestrele unui minister cu care li„ceul nostru era vecin. Când după o lună am „aflat că ne îndrăgisem de unul din uşieri, dis­ perarea noastră n’a fost mică. In clasa a cin„cea, îndrăgeam din nou, tot în corpore, pe fra„tele unei colege, locotenent de vânători, văzut „de noi o singură dată când o condusese până „la pension. După două luni, un reportaj de „ziar ne vestea căsătoria lui. Colega nu ne „spusese că fratele avea o logodnică. Era ultima „lecţie pe care viaţa ne-o servea, cuminţindu-ne „pentru totdeauna. V’am povestit toate acestea

1

J 68

SANDU TELEAJEN

„pentrucă am înţeles dintr’o spovedanie a „Dandinuţei, mica voastră... tragedie. Aţi fScut „un erou din Silviu, fratele meu, v’aţi îndră­ gostit cu toate de el fiindcă aţi avut impresia „că ei i-ar fi indiferent. Ingăduiţi-mi să cunosc „secretele fratelui meu. Şi să vă spun că el, e „într’adevăr îndrăgostit. Dar nu de Dandinuţa, „ci de o fetiţă, de vârsta lui, fiica unui magistrat, „vechi prieten al tatălui meu. „Şi Dandinuţei şi vouă, Silviu, care stă ală„turi când vă scriu, îmi spune că nu v’ar putea „fi de cât un frate mai mare. Inima lui plină „de tinereţe, bate numai pentru aceea pe care „o consideră viitoarea lui logodnică. „Iertaţi-mă pentru deziluzia şi tristeţile în care „vă arunc. La vârsta voastră însă asemenea „deziluzii se topesc ca rouă în soarele dimineţii. „Nu lasă nicio urmă. „Vă îmbrăţişează ca o soră mai mare Adi Bozian."

Eleva Cireşeanu, căreia Dandinuţa îi încre­ dinţase scrisoarea s’o citească, rostea un „Ah!"... înnăbuşit şi îşi ascundea ochii în palme. Cele­ lalte fete murmurau ceva neînţeles ce se prefă­ cea în larmă surdă. Elvira Teodosiu, care sta în picioare la capul patului, într’un halat ce o arăta mai înaltă de cât era, îngâna întâiele cu­ vinte de revenire la realitate: „Vai, ce proaste am fost. Proaste cu diplomă!..." Atunci, în loc de hohotul de plâns la care Dandinuţa se aştepta, cele douăzecişidouă de eleve ale clasei a patra izbucneau într’un ropot de râs tineresc, după care începeau o bătaie cu pernele, peste patun, în toată legea. Şi fiindcă trebuia un ţap ispăşitor, Lui Cireşeanu îl şi găsea: „Poeta,

ţ

:

:

o FATĂ SINGURĂ...

69

fetelor !••• Ea e de vină. Numai ea ne-a zăpăcit capul, CU versurile acelea neroade. Primar!...

S’o facem primar!...“ întorsătura, pe Dandinuţa o umplea de bucu­ rie. Lua comanda atacului, asmuţa pe unele în contra altora, o trântea pe Cireşeanu peste Teodorescu Alice, se înfăşură într'un cearceaf făcând pe „Stafia" şi aprinzând în tot dormito­ rul o gălăgie atât de mare, încât niciuna nu-şi mai dădea seama că le intra pe uşe subdirectoarea. Apariţia neaşteptată o iăcea pe Dorina Mărgeşeanu, — grăsuna peltică, mare amatoare de bomboane, pe care şi la clasă o apuca gura pe dinainte — să strige din toată puterea: — Vai, fetelor, „Cârna!" Să ştiţi că ne-a luat dracul! v îşi da drumul pe parchet, ca un bolovan greu, şi se vâra gâfâind sub patul Elvirei Teodosiu.

Subdirectoarea aprindea lumina şi, roşie de mânie, nici nu mai cerceta pricinile scandalului.

Pedepsea toată clasa a patra, să şeadă întreaga săptămână, în fiecare seară după intrarea în dormitor, o oră, în genunchi, lângă paturi.

— Plus două puncte scăzute la purtare pe ultimul trimestru. Şi în vreme ce ieşea, trântind uşa, Dorina Mărgeşeanu se trăgea cu greu de sub patul salvator, se scula numai sudori şi ridica mâinile, ţipând, cu aer triumfător: — Nu fiţi triste, fetelor 1 Ea ne-a pus o săptă­ mână în genunchi, dar şi eu i-am strigat în fată: „Cărna!" Nu sunt bună de felicitat? ^Dormitorul hohotea din nou, până la ivirea pedagoagei de serviciu. Pedeapsa orei de stat în genunchi, începea chiar din seara aceea...

r ■

CAP. VII.

i

SILVIU E UN ÎNDRĂGOSTIT FĂRĂ NOROC

f

p. Peste sufletul îngeresc şi tânăr al colegelor andinuţei, săptămâna de pedeapsă trece ca o ploaie de vară: nu lasă altă urmă decât aceea că spală ochii florilor, dăruindu-le mai multă irâgezime şi parfum.

Până la sfârşitul săptămânii, Silviu era uitat.

Lucrurile se petreceau în mod firesc. Prima zi, toate cele douăzecişidouă de colege ale Dandinuţei umblau bosumflate, tăcute, îsi adresau vorbe scurte, fără umbra unui zâmbet. întot­ deauna, pedepsele dau copiilor unei clase o maturitate tristă, un fel de pregătire la examenul durerilor viitoare, presimţite cu strângeri de inima. Ori câte greşeli ar face, pedeapsa dată pentru ele, copiii o consideră şi prea grea şi prea nedreaptă. * F A doua zi, poeta Elvira Teodosiu îşi ardea rar? ,caiete!f cu versuri, inspirate de eroul pe ?ise 3 ! socoteau „trădător". Prea le amătorinl ira -t0raf Vlsurile de dragoste. Cremamitni AP1^aţ!llor. poetei fusese..!isoba din dor­ mitor. A treia zi, viaţa clasei a patra căpăta aspect normal Intra de serviciu^o pedagogă prietenă care le îngăduia să şadă pe paturi şl să nu-şi amorţească genunchii pe parchetul rece.

.1—

O FATĂ SINGURĂ...

7i

Un semnal convenit cu colegele din dormitorul alăturat al clasei a cincea, vestea la timp ins­ pecţia subdirectoarei, care nu reuşea să le gă­ sească decât pocăite şi în genunchi. In a patra seară, impresionată de cuminţenia lor, „Cârna"... le ridica pedeapsa. Tezele la trei obiecte grele: latină, germană, matematică, le obligau pe fete să muncească îndârjit. Nu mai aveau vreme, să-şi comenteze nici deziluzia, nici cortegiul de tristeţi, care întârzia în sufletul fiecăreia. Cele mai sentimentale oftau uneori prin colţuri. Do­ rina Mărgeşeanu se îngrija să nu slăbească, ronţăindu-şi zilnic sfertul de kilogram de bom­ boane englezeşti. Iar poeta, părăsind, cu jură­ mânt greu, genul liric, îşi anunţa colegele la recreaţia de sâmbătă dimineaţa, care preceda ora de desen, că s’a hotărît să scrie o dramă.

Titlul încă nu-1 împărtăşea colegelor, dar în mintea ei era definitiv ales: „Dragoste şi de­ ziluzie, la pension".

Despre cele petrecute în familia Bozian, de­ spre invitaţia domnului Consilier, ca să joace teatru, Dandinuţa se ferea ca de moarte să mai vorbească fetelor. Când primea rolul, adus de Silviu în plic închis la portar, revenind în clasă le spunea o minciună: „Bobi era. Mi-a adus o compoziţie, ca s’o corectez şi să i-o dau înapoi dumineca viitoare..." De rol, s’a bucurat mult.

Domnul Consilier îi distribuise pe Mariana, iubita lui Cleant, râvnită de Harpagon.

Spectacolul avea loc în salonul familiei Bo­ zian. Tinerii actori jucau cu multă emoţie căci pe lângă membrii a trei familii invitate, mai căzuse dela Craiova şi generalul Codin Bozian, chemat în interes de serviciu la minister. Meri în „Eliza" şi Dandinuţa în „Mariana", împărţeau succesul cu interpretul lui „Harpagon", colegul

A

f 72

SANDU TELEAJEN

de clasă adus de Silviu. După piesă, în vreme ce doamna Bozian servea îngheţată şi musa­ firilor şi „artiştilor", unchiul Codin se* apropia de nepot şi îl bătea pe umăr : o Bravo, dom’le nepoate! Acum înţeleg şi eu dece nu vrei să te faci ofiţer. Ai * motive serioase.

Niciun motiv, unchiule, afară de cel pe care ţi l-am spus. Vreau să-mi aleg o profesie liberă. După liceu mă înscriu la litere şi drept.

— Bine, foarte bine! încheia Generalul, mângâindu-şi mustaţa scurtă şi privind cu înţeles spre Dandinuţa.

Din pasiunea cu care nepotul îsi debitase tiradele amoroase, înţelesese pentru cine îi bătea inima. In fond, tocmai prin asta, băiatul îi de­ venea şi mai simpatic. Ii semăna lui şi nici decum... morocănosului frate consilier. Silviu găsi în zâmbetul unchiului curajul de a-i vorbi despre Bobi. Micul artist se apropia cu sfială, întărind cu aprobări din cap, vorbele lui Silviu, figura generalului se lumina tot mai mult.

Deschizând braţele şi prinzând de umeri pe cei doi liceeni, se arăta entuziasmat. dar, acesta este tânărul despre care mi-ai scris.... îmi placi, tinere. Prepară-te solid şi din toamnă, fii sigur că îmbraci uniforma.

Vom face din dumneata un ofiţer şi jumătate.

De nar fi avut păhăruţul de îngheţată în mână, Bobi ar fi sănt de gâtul generalului sa-1 sărute... emoî'a examenelor, a clasifn an nP ga^rea Pentru serbările sfârşitului de an, nu mai dădea răgaz de ieşit în oraş, mei Dandmuţe1, nici lui Bobi, după cum numai îngăduia dumineci cu petreceri sau plimbări nici

I

1 O FATĂ SINGURĂ...

73

lui Silviu, nici surorilor lui. Vacanţa cea mare venea apoi să-i despartă. Copiii Bozian rămâ­ neau în Bucureşti, copiii Vornic, se reîntorceau la ţară, să-şi regăsească, voioşi ca în fiecare an, viaţa de jocuri în aer liber şi soare, viaţa plină de sănătate dela Podenii-Vechi...

In dimineaţa plecării, după ce îşi luau rămas bun dela familia Bozian, Silviu îi însoţea până. la Gara de Nord. In gară ajungeau cu o oră înainte de plecarea trenului: graba din totdea­ una a copiilor ce pornesc în vacanţe, spre casă.

Silviu şi Dandinuţa se aşezau la o masă în re­ staurant, iar Bobi se ducea să scoată bilete.

Nici nu se putea un mai bun prilej pentru a mărturisire ca aceea care stăruia în sufletul tâ­ nărului de şaptesprezece ani. In aşteptarea lui Bobi, comandau prăjituri, — Silviu descoperise că fetei îi plăceau mult dulciurile — şi Dandi­ nuţa înghiţea cu mare poftă o sarlotă, o sava­ rină şi un rulou de ciocolată. Silviu gusta de două ori dintr’un cataif, apoi uita să mai mă­ nânce şi privea lung în ochii prietenei. Găsind cu greu vorbele, îndrăsnea să-şi desvăluie inima.

— Pleci, Dandinuţa. Nu ne mai vedem două luni.

— Două luni trec repede. Mai ales pentru mine care, la ţară, conduc toată casa.

— Cred. Pentru mine vor fi două luni de pustiu şi tristeţe.

— Nu înţeleg.

— Nu vrei să înţelegi. Atât de mult m’am învăţat cu gândul să te avem sărbătorile la noi, pe tine şi pe Bobi!...

— Uite, uite, ce figură tristă, pentru un lucru de nimic!...

— Ba... pentru un lucru foarte serios. Şi de care sunt sigur, că firea ta svăpăiată... o să te facă să râzi.

-

-

J

V 74

SANDU TELEAJEN

— Dar am şi râs. Până şi surorile tale mai mici au văzut că suspini după mine. Regret că nu pot avea vocea lui papa Bozian ca să-ţi spun cu tonul lui: „Domnule Silviu, n’ai haz de loca.

— Eu n’am haz, iar tu eşti rea, încrezută...

Faci pe „teribila" fiindcă te ştii frumoasă şi fiindcă eu... te-am iubit ca un prost... de pe când eram mici.

Ca un prost, bine ai zis. Păcat că nu pot scoate oglinda, să vezi ce cap de motănas ne­ fericit ai făcut!...

— Dandinuţa!

— Cum? Ţi-au dat dat şi lacrimile? Atunci.:, poftim!... Fiindcă nu ţi-ai mâncat cataiful, un sbenghi în frunte pentru deochi!...

Cu o mişcare ca fulgerul, crema cataifului nemâncat, sbura din farfurie pe fruntea şi nasul îndrăgostitului. Şi în vreme ce, roşu ca focul, acesta se ştergea de frişcă, Dandinuţa, cu coatele întinse pe masă, îi spunea, râzând ştrengăreşte: -- Să te înveţi minte!... Oftări si strângeri de mâini în nopţi cu lună... Poezie 'dulce ca li­ monada şi... dragoste!... Asta visezi dumneata?

Dar ce să facem noi cu dragostea? Când vei fi trecut la Facultate, fă curte Ia fete cât pofteşti.

Indrăgosteşte-te de toate. Dar mie, te rog să-mi acorzi o graţie: să nu-mi mai vorbeşti de dra­ goste niciodată! Fiindcă niciodată eu n’am să mă mărit. Şterge-ti nasul mai bine, că ţi-a ră­ mas frişcă pe el. Brrr! Ce mutră ca la o în­ gropare, ai făcut! Fii vesel, că alminteri te spun lui Bobi când se întoarce şi te fac de râs. Frate ca şi el, asta îmi eşti, ai înţeles ? Mor de ciudă că e lume în restaurant şi nu pot să-ţi dau un pumn!... Iar dacă te-ai supărat, avem patru

V

j

i

O FATĂ SINGURĂ...

75

pahare cu apă pe masă. Te botez, să-ţi treacă supărarea.

Bobi se apropia gâ fâind.

- Uf... Era o înghesuială la cassă, că mi-a ieşit sufletul 1 Plătiţi şi prăjitura pe care o mă­ nânc şi să dăm fuga la peron. Mi-a spus un hamal să ne grăbim să ocupăm locuri, altmin­ teri nu putem călători decât pe acoperişul va­ goanelor. Gata I Am băut şi un pahar cu apă.

Mersi pentru cinste.

Silviu râdea fără voie, prins de veselia pi­ ciului şi toţi trei, cu bagajele în mâini, ieşeau pe peron să caute trenul.

Băieţii pândeau sosirea garniturii şi se aruncau din mers în primul vagon de clasa treia, cu compartimente. Ocupau două locuri şi, cu toată năvala de călători, o trăgeau pe Dandinuţa în vagon iar printr’o fereastră deschisă în urmă, Silviu le da de jos bagajele. îndrăgostitul, avea tăria să-şi ascundă mâh­ nirea. Simula o veselie sgomotoasă şi se po­ trivea la toate glumele şi năzbâtiile lui Bobi.

Dandinuţa în schimb, se "posomorise. Sta pe bancă în coltul de lângă fereastră şi monologa înciudată : „Doamne, ce proşti mai sunt şi băieţii ăştia. Cum rămân singuri cu o fată, gata, se simt obligaţi să-i facă o declaraţiei... Ai avut noroc, domnule Silviu, că mâncaseşi jumătate din cataif, altminteri îţi spoiam tot obrazul. Ia poftim, ce berechet pe capul meu. Dragoste I Să-i scoţi ochii şi nimic mai mult. Ar trebui să-ţi fac cunoştinţă cu Elvira Teodosiu, să-ţi citească ea vr’o două caiete de versuri, să înne­ buniţi, şi pe urmă să luaţi câmpii amândoi.

Caraghios nesuferit! Dacă te-ar fi văzut prostuţele mele de colege, cu frişcă pe nas cum erai adineauri, şi-ar fi tras singure palme. Adică...

A

r

■76

,

\

SANDU TELEAJEN

mai ştii? Cum sunt de zănatece, iar cădeau în transă de adorare colectivă. Hotărît, lumea e plină de nebuni...

Trenul se punea în mişcare. Dandinuţa scotea capul pe fereastră, alături de Bobi, şi îşi lua rămas bun.

— Petrecere frumoasă, Silviu, şi nu fii supărat pentru gluma cu cataiful! Dacă n’o provocai singur, acum... ţi-aş fi dat o sărutare de rămas bun.

Cu mers greoi la început, apoi din ce în ce mai avântat, trenul părăsea peronul. Din toate mâinile care se agitau pe la ferestrele vagoa­ nelor, Silviu nu vedea decât mâna Dandinuţei.

In loc de batistă, la pornirea din staţie, făta luase şapca de licean a fratelui şi o legăna ca pe un felinar de ceferist.

Trezit de huruitul unui cărucior mecanic, care îi venea din spate încărcat cu bagaje, Silviu pufnea în râs: „Mare nătărău am mai foşti Dacă îi dă cumva prin gând să scrie fetelor, Adei sau Paulei, convorbirea noastră, s’a ispră­ vit cu liniştea mea. Au să mă sâcâie în fiecare zi, că n’o să ştiu pe unde să-mi ascund capul..

De când sunt, n’am fost mai prost inspirat cum am fost azi!...“ îşi trântea şapca pe ochi, îşi înfunda mâinile în buzunare şi pornea spre ieşire, adus de umeri ca un răufăcător ros de mustrări de cuget.

:

j

CAP. VIII. VIAŢA DOBOARĂ NUMAI PE CEI SLABI

i

S

In toamnă, când se reîntorcea la pension, bucuria că Bobi reuşise la examen pentru liceul militar din Craiova, Dandinuţa o plătea cu ceasuri de tristete adunată în pumnii strânşi sub bărbie. Sta *de multe ori pe gânduri, fie în recreaţii, fie în orele de meditaţie ori de clasă.

Fiindcă Bobi nu mai era în Bucureşti, se simţea singură, singură...

Fratele fusese tare cuminte toată vara. Se pregătise pentru examen, cu sârguinţă, cu încre­ dere mândră. Un copil care ştiuse să voiască.

Si cine ? Tocmai Bobi. Neastâmpăratul Bobi. teeace o impresionase îndeosebi, fuseseră vorbele lui, la despărţire. .

— Să nu plângi, Dandinuţa, că mă înstremez!

Ce ne-am face în ziua când tata nu ne-ar mai putea ajuta? Şi tu şi eu, trebuie să avem o carieră cât mai repede şi cât mai sigură...

Se ţinea tare Bobi. Numai în maşină, în drumul spre gară, ea l-a surprins de câteva ori ştergându-şi ochii. S’a mulţumit să-i ţină o mână în mâinile ei şi să i-o strângă din când în când, caşicumi-ar fi spus: „Curaj, sunt lângă tine!

Anii trec repede, şi ca mâine ai să te mândreşti

78

SANDU TELEAJEN

în uniforma de ofiţer!" Bobi privea mereu în lături ş. strângea din ochi. P£,ă Ţa “ară n'a mai scos un cuvânt. S’a arătat... bărbat Ii simţea tot mai mult lipsa, Dandinuta Tatăl venea tot mai rar s’o ducă în oraş H,,™' ’ Drumul dela pension până la bumci um,nfclleşi pentru tramvai de multe ori n, 3 "?’■ Singura ieşire din aerul închis al in6* baim-' îi rămăsese tot vizitele la familia Bozian* “ Revederea cu Silviu o intrigase SS' r-i găsise in camera Adei. Intrasf ne zâmbească Ii întinsese mâna, c/răcIală A'‘‘ Bonjour, Dandinuţa! Tu erai? N,, A'; "A "‘ cine vorbesc fetele I “ Arii îl • • ?aam cu - Să-ţi fie ruşmei Nu v-ati^w dfambcanţă întreagă ! Şi în loc s'o iărui obrlz' abia 11 dai mâna, ca unei streine!

P ' Atunci se apropiase, cu o umbră de zâmbet în ochi.

- Dacă trebue, n’am nimic împotrivă.

Dandmuţa îi înţelegea jocul.

Domnul frăţior e supărat. Drept e că eu vacanţtLmaS dat°are “ CeVa’ Ia în Prinzându-1 de gât, îl săruta cu sgomot de două ori: ţoc!.. ţoc !

- Sper că ne-am împăcat, domnule?

— Sper ŞI eu, domnişoară.

Pufneau amândoi în râs, după cum şi Adi sî Meri şi Paula râdeau de felul caraghios £ care îşi spuseseră „Domnule" - „Domnişoară”

La pension, şi Dandmuţa şi colegele înregi­ strau o singură surpriză. Eroina recreaţiilor si a nasbâtnlor din meditaţie şi dormitor, ronţăi-

f

, O FATĂ SINGURĂ...

4

b

79

toarea sfertului zilnic de bomboane englezeşti, decana clasei prin greutate, grăsime şi vârstă (avea optsprezece ani, când termina, în vară, clasa a patra), Dorina Mărgeşeanu, nu se mai reîntorcea la pension. Căutând pricina, fetele aflau, prin gura unei pedagoge, vestea extraordinară, că „grăsuna se măritase cu un văr al ei, avocat, de două ori mai vârstnic".

Timp de o lună, clasa întreagă nu mai avea alt subiect de discuţie. Mariajul Dorinei era acum o obsesie, cum fusese în primăvară dragostea colectivă pentru prietenul Dandinuţei.

i

l

i

Ploile reci de toamnă au coborît peste oraş, săptămâni după săptămâni, şi i-a îngropat în noroi toate frunzele de aur ale copacilor de pe bulevarde, de prin grădini şi parcuri. Noembrie, venea cu îngheţ. Şi cu cer plumburiu, apăsător şi greu, peste acoperişuri şi frunţi. întâia zi de ninsoare părea veselă ca o desfătare de vis.

Săraci şi bogaţi, muncitori de fabrici sau feri­ ciţi locatari de palate, elevi închişi între ziduri de şcoli sau funcţionari tuşind în aer îmbâcsit prin birouri, mii de suflete comunicau într’o unică împărtăşire: urmăreau prin geamul fere­ strelor închise, dansul fulgilor albi...

In dimineaţa aceea, Silviu şi colegii de clasă aveau prima oră „liber". Cei mai mulţi din băieţi îşi repetau lecţiile din acea zi. Silviu, rezemat în coate la fereastra din fundul clasei, privea afară roiul de fulgi albi ce cădeau în legănări de vată, pe pământ. Fereastra da spre curtea interioară a liceului şi spre cele două ieşiri pentru elevi, la stradă. Zăpada se cernea

fio

SANDU TELEAJEN

domoală. Şi printre zăbrelele gardului de fier despărţitor, strada părea încremenită. Un tre­ cător, o maşină, o căruţă cu pâine, pe urmă nimeni. Ningea ca într’o feerie şi în curtea liceului şi peste oraş. Prin ce asociaţie de idei nu-şi putu explica nici mai târziu, revărsarea albă a zăpezii îi amintise lui Silviu strălucirea dinţilor albi din râsul drag al Dandinuţei. Cum sta adâncit în gânduri, o trăsură apăru din susul străzii, iar pe sub marginile coşului ridicat, din pelerina de uniformă, văzu răsărind... capul prietenei din copilărie. După mişcări a putut înţelege limpede : fata căuta o adresă, căci pri­ vea când în dreapta, când în stânga.

Inima lui Silviu bătu repede. Ce să caute ea la ora aceea, în trăsură, pe stradă? Mai ales, pe cine putea să caute ?...

După cinci minute, trăsura se reîntorcea. Ală­ turi de Dandinuţa şedea acum un bărbat. „Doc­ torul!... A luat cu ea pe doctorul Valerian!..." atât putu să rostească.

Toată dimineaţa nu şi-a mai găsit astâmpăr' Alerga într’un suflet acasă. Ada era asistent3 profesorului. Desigur, Ada îi dase adresa. Poate că mama Dandinuţei venise bolnavă dela ţară.

Poate îi era bolnavă bunica, sau bunicul bă­ trân! E aşa de tristă viaţa asta câteodată!... se gândea Silviu şi mereu i se părea că tram­ vaiul care îl ducea spre casă mergea mai încet ca ori când. In sfârşit ajungea, intra în curte şi urca scările lor dela etaj, sărind câte două trepte deodată. Pe sală, ieşind din sufragerie îl întâmpina, nedumerită, mama.

— Bonjour, Silviu! Te aleargă cineva din urmă de fugi aşa?

— Nu, nimeni. Mă grăbeam să capăt dela dumneata o lămurire. Ştii cumva, ce căuta Dan-

i

>

I

O. FATĂ SINGURĂ...

81

dinuţa azi de dimineaţă, cu o trăsură, la doc­ torul Valerian?

— Sigur. Fetiţa a venit la noi, speriată.

Tatăl ei, se pare, că e greu bolnav. Ada, care tocmai se pregătea să plece la spital, i-a dat adresa profesorului. O nenorocire, dragul meu din acelea care pândesc totdeauna pe oameni.

La masă, medicinista istorisea tuturor cele ce aflase dela profesor. Inginerul Vornic se alco­ oliza de câţiva ani, bând nopţile, în casă, ca un om care vrea să se sinucidă. O lormă neobiş­ nuită de ciroză atrofică. Numai un mare devo­ tament, cineva dintre membrii familiei care i-ar putea sta alături să-i supravegheze cu stricteţe regimul de hrană şi să-i administreze la anumite ore medicamentele, l-ar mai putea salva pentru un timp. Insistenţele Adei înduplecaseră pe profesor să admită internarea bolnavului în clinică. Ada făgăduise ca, imediat după dejun, să-i supravegheze aducerea cu o ambulanţă, la spital.

Spusele Adei sunau ca o condamnare la moarte. Doamna Bozian avea lacrimi în ochi: — Dacă nenorocitul se pierde, ce se fac copiii ?

Ce se lac? Şerban Bozian înălţa de mai multe ori din umeri, îşi scotea ochelarii şi repeta, ca un răs­ puns aruncat în gol : — Nenorociţi! Nişte bieţi copii nenorociţi!...

Pe care viaţa "îi obligă cu brutalitate să plă­ tească păcate ce nu sunt ale lor. Hm ! Viaţa!...

Când sfârşeau masa, Silviu renunţa la orele de şcoală de după amiază şi se oferea să meargă •cu Âda la locuinţa bolnavului.

Zăpada nu mai cădea în fulgi deşi ca dimi­ neaţa. Zăpada se preschimbase acum într’o cernere măruntă şi fină care da oraşului aspect 6

*

82

I

SANDU TELEAJEN

de sărbătoare. O uriaşă estompare de roşu pe cerul apusului, prevestea, cu venirea serii, început de ger. Ferestrele tramvaelor, uşor aburite, lăsau călătorilor ochiuri prin care să poată zări ani­ maţia veselă a străzilor. Şi pietonii şi caii tră­ surilor, ori ai camioanelor cu lemne, scoteau aburi pe nări, încât oameni şi animale păreau că trag din narghilele nevăzute. In goana tram­ vaiului care îl purta, alături de Ada, spre car­ tierul locuit de tatăl Dandinuţei, Silviu încerca, o strângere grea de inimă. ° Nu măsura atât nenorocirea ce lovise pe tatăl prietenei din co­ pilărie. Elena Bozian povestise într’o seară copiilor, toată rătăcirea care îl dusese pe ingi­ nerul Vornic la ruină şi sinucidere, toată drama care precedase vânzarea caselor şi surghiunul familiei, la Podenii-Vechi. Pentru Negoiţă Vornic, mila silită cu care ar fi privit pe ori­ ce beţiv căzut în stradă. Ceeace măsura cu mintea, bilviu, era o durere mult mai apropiată.

Era chinul fetitei de cincisprezece ani, pe care o văzuse sbuciumându-se în trăsura ce o adu­ cea dimineaţa să-l caute pe doctorul Valerian.

Drama pe care alţii n o puteau bănui, îşi striga în sufletul adolescentului toată volbura suspinJ“°r >C j ar? dinăuntru- Silviu înţelegea că alături de durerea pentru'tatăl nefericit, pentru omul ce se alcooliza cu sete de abrutizare, Dandinuţa trebuia să sufere în tot ce avea m~_ ai curat inima ei. Silviu, se gândea, cât de umilită avea să se simtă în prezenţa lor, peste câteva minute, câtă ruşine avea să-i tremure în ochi pentru întâlnirea cu el şi Cu Ada, în aparta­ mentul în care Vornic creştea pe copilul celei­ lalte. Şi unde, după spusele lui Bobi, Angela Vornic nu îngăduise copiilor ei să intre nici­ odată.

O FATĂ SINGURĂ...

1

83

Tremurau intre genele adolescentului cu umeri înalţi şi profil femenin, lacrimile reţinute ale plânsului pe care îl bănuise sfâşietor la căpă­ tâiul unui părinte bolnav, plânsul Dandinuţei.

II durea sufletul pentru toate durerile înnecate în ruşine-pe care viaţa le făcea atât de timpuriu coroană pe fruntea prietenei de cincisprezece ani...

Pătrunzând în apartamentul bolnavului, Silviu era izbit de atmosfera apăsătoare denunţând părăsire, a mobilierului neîngrijit, a perdelelor şi a tablourilor afumate, a uşilor pătate, cu mânere strâmbe ori stricate. Se vedea din tot, că lipsea de acolo o mână de femeie. Căldura aceea care pune zâmbet şi în cea mai săracă locuinţă atunci când trăieşte sub semnul unei binecuvântări.

In prima cameră pe care o străbateau, dar mai ales în cea de a doua, — sufrageria — stăruia un miros de alcool prost. Bolnavul era in fund. Silviu, în imaginaţia lui romantic aprinsă, se aştepta să audă, printre gemetele bolnavului, sus pinele de desnădejde ale Dandinuţei. Numai in visul cu înnecul ciudat, mai simţise ca acum strângerea şi sfârşitul bătăilor de inimă, nelini­ ştea adâncă şi amară care îl tortura. Mergea în spatele Adei, în vârful picioarelor, şi parcă nici nu simţea alături prezenţa bonei care venise să le deschidă şi să-i conducă. Jos, în stradă, aştepta ambulanţa şi în camera bolna­ vului se desluşeau glasurile infirmierilor veniţi să-l ridice sub supravegherea Adei.

Intrau.

In cameră, Negoiţă Vornic gemea între perne, îmbrăcat. Faţa palidă, privirile aţintite în tavan, absente. In picioare, în şorţul de uniformă, fără o lacrimă, ca o durere împietrită, sta la căpă-

*

84

SANDU TELEAJEN

tâiul tatălui suferind, Dandinuţa. Din când în când îi ştergea cu o batistă fruntea brobonată de sudori. Intrarea Adei şi a lui Silviu nu o făcea să-şi părăsească locul si nici atitudinea.

O clipă numai, îi învăluia cu privirile adânci ale ochilor măriţi de suferinţă mută. Numai o clipă. In urmă răspundea Adei la întrebări fără s’o privească.

— Durerile i s’au calmat de mult?

— De o oră.

— A vorbit?

T Acelaşi lucru. Mă confundă cu mama si stngă: „Amgela, AngelaL" Pe urmă îi curg lacrimile, lără să le poată stăpâni. Plânge ca un copil.

- Curaj, Dandinuţa! II vom salva.

Adresându-se infirmierilor, Ada le da instruc­ ţiuni, cu voce aspră, — pe care Silviu nu i-o cunoştea — cum să-i îmbrace bolnavului palto­ nul şi cum să-l coboare jos, cât mai uşor, pe brancardă.

In aceeaşi atitudine de împietrire în durere, Dandinuţa îşi lua pe umeri pelerina, îşi punea basca de uniformă, pregătindu-se să urmeze brancarda. Dar în clipa aceea, cum infirmierii ajungeau cu bolnavul la ieşirea culoarului ce da spre scări, din fund, prin usa dela camera bonei, un băieţel de cinci ani cap rotund de înger blond - se precipita, cu mâinile în­ tinse, ţipând sfâşietor: „Tata, nu vreau să-l luaţi pe tata! Nu vreau!.."

Dandinuţa se întorcea din mers si Silviu îi zarea ochii mari, în lacrimi, izvorîte brusc. Ii auzea şi vorbele.

- Nu ţipa, puişor. Dacă ţipi, tăticul nostru moare. Nu se mai face sănătos. O să se în­ toarcă în curând. Până atunci, vin eu să stau

....

O FATĂ SINGURĂ...

85

aci, să te adorm seara în locul lui. Nu plânge, puişor!

Mititelul îşi ducea mânuţele sub bărbie, se rezema de un perete, o privea crunt.

— Tu' eşti o străină, nu te cunosc, nu te vreau!... Şi în timp ce bona, care se apropiase, îl prin­ dea în braţe, băeţelul începea să bată din picioare şi să ţipe mai sfâşietor: „Tata, unde îl duceţi pe tata?"...

Dandinuţa se smulgea durerii, coborînd în fugă scările, după brancardă. Silviu se grăbea s'o sprijine, luându-i braţul.

Jos, Ada, se urca alături de bolnav împreună cu infirmierii. Ambulanţa, pornea spre spital.

Silviu şi Dandinuţa rămâneau să vină cu tram­ vaiul.

Pe toate străzile, oraşul înălţa osanale de bucurie, întâiei zăpezi care îl îmbrăca în mă­ tase albă. Ninsoarea contenise. Zurgălăii pri­ melor sănii cu valtrap, bucureştene, îşi ameste­ cau clinchetele cu duduitul motoarelor de auto­ mobile şi cu clopotele tramvaelor. Pietonii, bărbaţi şi femei, mergeau grăbiţi, cu obrajii îm­ bujoraţi de ger. Pe alocuri, cete de copii purtau pe trotuare adevărate războaie cu bulgări de zăpadă.

Dandinuţa îşi apleca fruntea sub palma mâinii rezemată de geam. Nu vorbea nimic. Când ajungeau la spital, începeau să se aprindă icicolo luminile felinarelor. In poartă, prietena îi întindea mâna, privindu-1 drept.

— Iţi mulţumesc mult, Silviu, că nu m ai lăsat singură, azi.

86

SANDU TELEAJEN

Nu-i putea răspunde. Rămânea să privească pe urma ei, să-i înumere parcă paşii mici şi să adune în suflet imaginea mersului abătut, cu care se îndepărta de el, pe zăpada din curtea spitalului. Când n’o mai vedea şi câild se hotăra să plece, avea impresia că nu pe bolnavul adevărat, ci pe Dandinuţa o închisese între zi­ durile cu miros greu de farmacie ale spitalului...

;*

CAP. IX.

NEGOIŢĂ VORNIC E LA UN PAS DE MOARTE Seara, Dandinuţa se întorcea dela spital după ora zece. Bolnavul trecuse o nouă criză, cu dureri ceva mai uşoare şi febra mai scăzută, după care căzuse într’un somn profund...

Când suna la uşa apartamentului, era sfârşită de puteri. Alergase prea mult şi îndurase, în ziua aceea, lovituri prea crude. Deschizându-i, bona o întâmpina cu braţele întinse, ca pe o salvatoare. .

— Bine ca v’aţi întors, domnişoară. Eram disperată.

— S'a întâmplat ceva?

— Nimic alt, decât că Andre, după ce a plâns tot timpul, acum nu vrea să .. mănânce.

Bate cu pumnul în masă şi strigă din toate puterile: „Vreau să vie fata, care a spus că doarme cu mine. Nu mănânc nimic, dacă nu vine fata!"

— Iată că am venit, madame Cecile!... Şi îl •vom împăca imediat.

— Nu mai ştiam ce să fac. II cresc dela vârsta de patru luni, pot spune că sunt ca şi mama lui. Un copil pe care îl ador, tocmai

f 88

SANDU TELEAJEN

pentrucă are o soartă atât de nenorocită. Dar mă exasperase. Niciodată nu l-am văzut încă­ păţânat ca azi... Âlsaciană de origină, Cecile Herbert, bona lui Andre, trăia de peste treizeci de ani in Bucu­ reşti. Era o femeie simplă, bună, naivă. Pro­ fesoară de franceză şi germană în câteva familii bucureştene până la războiu, nu reuşea să-şi facă o „situaţie" ca atâtea alte compatrioate. Lu­ crul se datora în egală măsură excesului de one­ stitate şi bunătăţii, calităţi care o condamnau şi după războiu să ducă aceeaşi existentă medio­ cră. Era totuşi fericită iar credinţa ei° catolică îi ajuta să-şi păstreze în fiinţa întreagă o puritate aproape^ feciorelnică, o seninătate morală pe care nimic n’o turbura. Fusese cerută de câteva ori în căsătorie, mulţi bărbaţi însuraţi se îndrăgostiseră cu aprindere de ea... Niciunul n’o pu­ tuse abate din drumul pe care si-1 hotărîse.

Avea cincizeci de ani azi, părul alb pe la' tâm­ ple şi frunte. Ochii, în schimb, îi erau limpezi ca ai unei fetiţe de cincisprezece ani, iar obrajii rotunzi, cu pieliţa albă şi pomeţii roz, se aprin­ deau ca focul atunci când cineva ar li făcut o glumă cât de nevinovată în prezenta ei.

Dandinuţa înţelesese că Cecile Herbert a fost îngerul bun al casei in toţi anii de părăsire şi amărăciune trăiţi de tatăl ei. De aceea o privea cu un sentiment de duioasă recunoştinţă.

Intrând în sufragerie, găseau pe micul ‘îndă­ rătnic aşteptându-le, cuminte, în scaun. Două lăcrimi reci 11 spânzurau de o parte şi de alta a bărbiei. Ochişorii plini de agresivitate tristă, se umpleau deodată de zâmbet. Dandinuţa, învă­ ţata să umble cu copiii, ca o mamă, de pe când surorile mici erau lăsate mai mult în grija ei, se apropia, ştergea lacrimile frăţiorului vitreg,

I O FATĂ SINGURĂ...

89

îl ridica de subţiori, se aşeza cu el în braţe, pe scaun.

— Vezi, am venit. Nu trebuia să plângi. Ţi-ai stricat ochii şi-ai supărat-o pe madame

Cerile.

■

■

i

— Era noapte şi mi-a fost urât. Eu, seara, după ce mâneam, adormeam cu tăticu lângă pat. Mi-ai făgăduit că te întorci să-i ţii locul.

Pentru asta am plâns.

— Şi m’am ţinut de făgăduială. Sunt aci.

Nu mai plec.

Madame Cerile ieşea la bucătărie, să pregă­ tească masa. Când se reîntorcea, aducând pri­ mul fel, Andrd era adormit cu capul pe umă­ rul Dandinuţei. Acum abea, ţinându-şi fratele vitreg în braţe, fata găsea răgazul să poată plânge. Toată durerea strunită cu voinţă o zi întreagă, se aduna în două isvoare de lacrimi şiruindu-i pe obraz. Paloarea feţii, băieţelul adormit, lacrimile fără un suspin, alcătuiau un tablou ale cărui culori şi vibraţii nu păreau a li de pe pământ. Bona lăsa pe masă tava cu care venise în mâini, trecea în spatele scaunului.

Cu o mângâiere şi mai caldă pentru fetiţa cu obrajii în lacrimi, îi îmbia să mănânce.

Minutele păreau grele, bătăile inimilor sfâ­ şieri în arşiţă...

Oboseala, foamea de care nu-şi dădea seama, gândul să îndemne pe micul somnoros să mă­ nânce, o hotărau şi pe Dandinuţa să guste din mâncările aduse. "Şi se surprindea mâncând cu poftă.

Când sfârşeau masa, ea era aceea care îl ducea pe Andre în braţe, în pătuţ. Şi pentrucă o întreba de câteva ori: „De unde ai venit?

Cine eşti tu, de vrei să-i ţii locul tăticului", ea, plângea din nou, îi lua capul în mâini, îl săruta;

•90

SANDU TELEAJEN

„Puişorule-pui, sunt surioara ta mai mare, înţe­ legi? Dormi, fiindcă surioara ta n’are să te lase singur.

— Mai înainte de ce n’ai venit pe la noi ?

Nu-1 iubeşti pe tăticu ?

— II iubesc, puişor, mult, ca şi tine.

— Minţi!

— Nu. E urât să-mi spui că mint. Eu stau la pension. învăţ carte, după cum o să înveţi şi tu. Când învaţă carte, copiii nu stau cu pă­ rinţii lor.

— Dar pe mămica o iubeşti? Uite ce fru­ moasă e în fotografie. Tăticu spune că. a ple­ cat departe... şi că are să se întoarcă într’o zi.

Dar eu... ştiu bine că a murit.

— Nu puişor, n’a murit...

— Ba da. Altfel ar fi venit uneori să mă vadă. Să nu pleci iar la şcoală... Să nu mă laşi singur.

Ii lua o mână, îşi culca obrazul pe ea şi în­ chidea ochii.

Rămânea în camera copilului până aproape de miezul nopţii. Auzea pe sală, la bucătărie, paşii bonei, care făcea ordine, auzea sgomotul farfuriilor şi al tacâmurilor, mieunatul pisicii albe care o întâmpinase de dimineaţă cu prie­ tenie, mângâindu-şi blana de picioarele ei şi torcând domol. Dar ceeace îi stăruia în su­ flet, erau vorbele lui Andre, rostite în clipa când îl dobora somnul: „Să nu pleci iar la şcoală... Să nu mă laşi singur!...“ Copilul are dreptate, îşi spunea f)andinuta. Copilul mi-a arătat drumul ce trebue să urmez, mi-a limpezit şi uşurat hotărîrea. Locul meu e aci.

O FATĂ SINGURĂ...

b

9i

Când a doua zi intra în biroul inginerilor asociaţi, Toma şi Vârtejeanu, acum patronii ta­ tălui ei, cei doi o recunoşteau imediat şi o în­ tâmpinau speriaţi.

— Cum îi merge tatălui dumitale ? Telefonul ce ne-ai dat ieri, ne-a alarmat. L-aţi internat la un sanatoriu?

— Ce spun doctorii, domnişoară ? Sperăm că nu e ceva grav ?...

Dandinuţa, nu îndrăsnea să-i privească în faţă.

— O criză hepatică, se pare. Eu... nu mă pricep în medicină. L-am internat în clinica doctorului Valerian. Doctorul, speră că într’o lună, o lună şi jumătate, va fi restabilit. Am venit la dumneavoastră, pentrucă tata, când a căzut bolnav, n’a avut asupra lui decât o mie de lei. Am venit să vă cer un avans din leafa.

Trebuie să-i plătim întreţinerea la spital, me­ dicamentele, doctorul...

Inginerul Vârtejeanu se grăbea s’o asigure de cel mai 'prietenesc sprijin.

— Domnişoară, nu uităm că ne-am început cariera sub îndrumarea şi în biroul tatălui dumi­ tale. Pe luna în curs, n*a luat nimic. Azi chiar era ziua de plata salariului. Ţi-1 încredinţăm.

Prietenul nostru trebuie să fie salvat cu orice preţ. De sigur, încercările prin care a trecut au lăsat urme. Ele îl lovesc acum... In ce ne priveşte, n’am încetat să-l considerăm, ca şi odi­ nioară, asociatul nostru. Fără experienţa şi cu­ noştinţele maestrului Vornic, nici azi nu ne-am putea descurca uşor în foarte multe din lucrările pe care le angajăm.

— Ori de ce sumă vei avea nevoie, domni­ şoară, fie că ne telefonezi să-ţi trimitem, fie că poţi veni dumneata, îţi stăm la dispoziţie!...

Când ieşea în stradă, tremura de emoţie, strân-

92

SANDU TELEAJEN

gând sub pelerină plicul cu cei cincisprezece mii de lei, în hârtii, leafa tatălui pe o lună. Nu se aştepta la bunăvoinţă, şi nu bănuia că tatăl ei încă se bucura de prestigiu şi de încredere.

Acum îşi explica tragismul hotărîrei de a se închide să bea singur, numai în casă.. Ţinea să nu-i cunoască nimeni viţiul, ţinea să-si' pă­ streze reputaţia. înţelegea multe', tot asa‘ după cum dmtr’o convorbire cu bona, înţelesese şi pri cina îmbolnăvirii neaşteptate a tatălui: ca să facă economie, ca să aibă cu ce plăti întreţine­ rea lor, a copiilor, în şcoli, omul bea rachiu de cârciumă, fiindcă rachiul acesta costa ieftin.

Altă ieşire, ca să-şi mulţumească patima, Negoiţă Vornic nu găsise... Gemea acum pe un pat de spital, bolborosind când şi când vorbe fără şir.

Sforţările desnădejduite ce făcuse să-şi recâştige încrederea vechilor clienţi, ca să poată din'nou câştiga singur comenzi şi lucrări, ca odinioară sforţări care se izbeau de respingeri categorice de refuzuri adeseaori servite cu dojane aspre, î exasperaseră. Nu reuşea să se smulgă din si­ tuaţia de salariat .al inginerilor Toma şi Vârtej anu, situaţie ce i se părea tot mai umilitoare, oricâtă deferentă si oricâte dovezi de încredere îi arătau colegii. Omul obişnuit să comande, să conducă sute de lucrători, să primească şi să împartă milioane, acum, când se vedea redus la o slujbă înnăbuşitoare de birou, în rolul de a alcătui devize al căror beneficiu alţii îl împărţeau, omul acesta trebuia să iasă din el, să se scuture ori şi cum de povara amară a înfrân­ gerilor necontenite. Sinuciderea îi repugna, şi de câte ori îşi amintea gestul necugetat care îi. înarmase, odinioară braţul, suferea câineşte. El nu-şi mai aparţinea. Dacă societatea îl ’ arunca peste bord şi de abea îi oferea refugiul într’un.

O FATĂ SINGURĂ...

93

salariu de cincisprezece mii de lei lunar, el nu mai puţin era dator să-şi încovoie grumajii şi să trăiască. Trebuia să golească paharul până la fund spre a-şi plăti vina că putuse uita într’un timp că are nu numai soţie dar şi copii care-şi cereau dreptul la viaţă. Pentru ei tre­ buia să îndure jugul tuturor umilirilor, pentru ei, ca să-şi poată uita desnădejdile, se alcoolizase ajungând la spital.

Când îşi revenea, când lua pentru întâia dată cunoştinţă de el, disperarea îi întuneca din nou judecata." Măsurase dintPodată în ce prăpastie se aruncase, măsurase mai ales ce desnădejduitoare povară pusese pe umerii fetiţei, care aler­ gase dela pension să-l ajute şi sta acum încre­ menită la căpătâiul lui. „Un nemernic, asta sunt"... fusese gândul cu care se înnecase din nou, în frigurile întunecate ale boalei...

Strângând plicul cu bani sub pelerină, Dandinuta uitase să se urce într’un tramwai. M ergea pe jos până la spital, intra în pavilionul direc­ ţiei. Prima infirmieră pe care o întâlnea o în­ druma să poată g;ăsi pe Ada. Prietena o invita într’o rezervă liberă. Tocmai sfârşise vizita bolnavilor, însoţindu-şi profesorul, iar veştile ce-i da erau tot mai liniştitoare. Cerea Âdei sfatul cum să împartă banii aduşi.

Lucrul era simplu. Profesororul Valerian refuza să primească plată şi chiar în dimineaţa aceea fixase numai suma zilnică ce trebuia achi­ tată spitalului. „După o jumătate de oră, pro­ fesorul vine în biroul direcţiei. Să te duci să-i mulţumeşti. Până atunci, mergi la rezerva ta­ tălui’ tău." Am impresia că se calmează de câte ori te simte alături...'1 Se strecura pe uşe, în vârful picioarelor, Fi­ gura bolnavului tot palidă, tot crispată, tâmplele

94

SANDU TELEAJEN

brobonate de sudori. Când îi simţea mâna pe frunte, ofta ca şi în ajun si din nou pe obrajii răvăşiţi începeau să curgă lacrimile. Nu putea distinge cine îi stă aproape, totuşi, nevăzute antene ale inimii încă sănătoase, îi spunea că viaţa nu l-a părăsit, că viaţa îl binecuvânta cu mâini îngereşti.

Intra la profesorul Valerian, după ce trecuse pe la administraţia spitalului si plătise preţul internării pentru două săptămâni: odaia si cos­ tul medicamentelor. Ada, în picioare lângă o fereastră, era prinsă într’o convorbire animată cu maestrul ei. Profesorul, un bărbat de trei­ zeci şi cinci de ani, cu priviri limpezi, fruntea înaltă, părul bogat purtat în dezordine boemă avea zâmbetul cald, puţin obosit, mult înţelegă­ tor, al oamenilor în luptă continuă cu suferinţa după cum cald îi era şi timbrul baritonal ‘ai vocii şi gestul cu care da mâna.

Intrerupându-şi convorbirea, o întâmpina, prinzându-i ca unui copil amândouă mâinile, în mâi­ nile lui.

- Bună ziua, domnişoară Vornic!... Azi nu mai arătăm mâhnită ca ieri. Nici nu trebuie f oaia de observaţie ne îndreptăţeşte să fim opti­ mişti. După două săptămâni, vei putea îngriji de tatăl dumitale, acasă. In cel mult trei luni apoi, are să-şi poată relua ocupaţiile. îşi lăsa mâinile strângerii protectoare, ochii i se umbreau şi privea, stăruitor, pe profesor.

- lrei luni.... aţi spus?

- Da, da. Asta nu trebuie să te sperie bunt dator să-ţi spun adevărul. Tatăl dumitale a făcut imprudenţe grave. Nu e îngăduit unui intelectual să-şi pregătească un asemenea sfâr­ şit. Putea să moară. Iţi spun lucruile acestea,

O FATĂ SINGURĂ...

95

pentru ca atunci când noi medicii o să vi-1 re­ dăm, sper, vindecat, şi dumneata şi familia să-i arătaţi atâta dragoste, să-l înconjuraţi cu o pază atât de atentă încât să nu-1 mai prindă din nou patima.

— Desigur, domnule doctor. Eu, mai ales, n'am să-l mai părăsesc de astăzi înainte.

— Curaj şi multă încredere!... Odată vindecat, niciun pic de alcool, sub nicio formă. O nouă criză, îl ucide. Şi acum... bună ziua, domni­ şoară.

Dandinuţa abea izbutea să îngăimeze câteva cuvinte de mulţumire. Doctorul îi punea o mână pe umăr iar cu cealaltă o conducea.

Dacă după câteva secunde ar fi deschis uşa. ce da spre sala de ieşire, profesorul Valerianar fi surprins, rezemată de un calorifer, pe fetiţa cu ocni negri înlăcrămaţi, ţinând capul aplecat pe un umăr şi trimeţându-i un sărut de recuno­ ştinţă cu amândouă mâinile. I-ar fi răspuns la fel şi s’ar fi reîntors înduioşat lângă Ada, faţă de care, — observase de câteva săptămâni — nu se mai purta ca un superior ci... de-a-dreptul ...ca un îndrăgostit...

CAP. X. ÎNSENINĂRI

triste

Cele câteva săptămâni de când, constrânsă de Împrejurări, părăsise şcoala, anunţând pe direc­ toarea pensionului, ca'în acel an s’o înscrie prin­ tre elevele care aveau să dea clasa a cincea in particular, operau o adevărată schimbare în fe­ tiţa inginerului Negoiţă Vornic.

Acomodându-se condiţiilor noui de viaţă, ea, lua cu hotărîre şi conducerea casei şi grija de însănătoşire, drumuri zilnice la spital, exe­ cutarea reţetelor, — grija mare de a-şi salva tatăl bolnav. Cu acel instinct al naturilor ce nu pot trăi fără armonie şi ordine în jur, reu­ şea să transforme în foarte scurt timp şi înfăţi­ şarea mobilierului şi atmosfera întreagă de pă­ răsire şi dărăpănare a apartamentului în care locuia. Cerile Herbert, bona lui Andre, era o femeie numai sutlet, numai devotament şi bună­ voinţă. Sub raportul contingentelor cu viaţa practică însă era desarmată ca un copil. De câteva ori, Dandinuţa îi reproşase cu blândeţe: „Daca ai fi avut energie măcar pe un sfert din bunătatea M care o ai, tata nu şi-ar fi ruinat sănătatea... Femeia se înroşise, apărându-se cu spaimă, de învinuire: „Ce puteam eu? Domnul

|

O FATĂ SINGURĂ...

97

inginer a fost aşa de bun, aşa de nenorocit de când îl cunosc. S’a ferit' de mine până în ulti­ mul timp. Niciodată n’aş fi îndrăsnit să jignesc pe un om aşa de bun, şi care îmi plătea sala­ riul la douăzeci, în fiecare lună. Tatăl dumitale, e numai nobleţe, domnişoară. Nu bănuiam că patima avea să-l doboare. Toţi bărbaţii, în definitiv, beau".

Naivitatea bonei o dezarma.

Luând cu hotărîre conducerea casei, Dandinuţa realiza economii de câteva mii de lei lunar.

Dela început observa că şorţul de uniformă şi pelerina nu prea îi dădeau prestigiu faţă de micii furnizori, care le urcau zilnic scările. Acelaş lucru se petrecuse de câte ori se dusese, după articole de băcănie sau după cumpărături, în piaţă. Un măcelar îi spusese intri o zi pe un ton impertinent, când îi ceruse s’o servească la rând: „Aşteaptă, fetiţo, trebue să servesc întâi pe domnişoarele şi pe domnul, om bătrân". Ii venise să plângă de ciudă şi ieşise din măce­ lărie feră să cumpere ceva. Asta o hotărîse să-şi arunce uniforma şi să se îmbrace în rochie obişnuită, palton de iarnă şi o căciuliţă de lutru pe care le cumpăra cu bani puţini dela un ma­ gazin de pe strada Lipscani. Când o vedea în­ tâia oară îmbrăcată în rochie lungă de catifea, madame Cecile se învârtea o jumătate de oră în jurul ei, admirând-o şi după fiece frază, ex­ clama : „Priveşte Andre, avem lângă noi nu numai o surioară mare, dar şi frumoasă! Pri­ veşte !..."

Cu Andrâ, cu frăţiorul până atunci necunoscut, se petrecea o nouă poveste. Copilul, înce­ pând de a doua zi după venirea ei în casă, îi dovedea un ataşament aproape bolnav. Micuţul era ca şi umbra ei. Trăia agăţat parcă de fiece 7

98

SANDU TELEAJEN

cuvânt şi de fiece dorinţă ce-i pica de pe buze. and nu-i vorbea, îşi lipea capul de umărul ei daca nu-i putea săruta mâinile prinse cu cine Ştie ce ocupaţie, îi săruta rochia. Dacă îl certa: În fZî cu!™?te> nu mă tot săruta atât!"... venea n iaţa ei şi 0 privea fără să se mişte, minute egt- Şta la pândă şi, cum o vedea că-i dă tenţie, îşi ţuguia buzele în aşteptarea unui săJoainle, mâncarea şi somnul, viaţa plăpândă Vi°ra în fiin£a lui mică, totuf era legat dcum de sora venită pe neaşteptate, sora pe care m mintea lui fragedă şi-o “închipuia trimisă e mama plecată departe, l'oată nevoia de mân­ gâieri, de ocrotiri, de supunere, de dulci împă­ cări urmând copilăreştilor greşeli, toată căldura ragostei pentru mamă după* care tânjesc de milioane de ani puii oamenilor, tot ceea ce mi­ cuţul, crescut între un tată pe care îl vedea mai mult seara şi o bonă plictisită de treburi, ţinuse ascuns în inima lui mică şi tristă, se revărsa acurn ca o apă ieşită din matcă. Avea pe eine sa adore. Şi era convins că Dandinuţa îi spu­ sese adevărul: mama lui trăia. Numai mama putuse să-i aleagă o soră atât de bună şi fru­ moasă. Gândul acesta îl fecea s’o îndumne, zeiască. Nu mai trăia decât prin vorbele şi cu sunetul ei. Dacă îi spunea să fie cuminte on s nu plângă, o asculta. Dacă îi spunea că se reîntoarce la cutare oră, ştia că nu-1 amăgeşte ca madame Cecile şi o aştepta. Cea mai mare npnh-î°C1i"e 1 s>ar putut întâmpla, era acum far r» jar fi supărat-o cu ceva într o zi, iar Dândmuţa s’ar fi dus înapoi la pension.

• f f~i iă săptămâni în care îsi vizitase zil­ nic tatal, la spital, aruncau în sufletul ei tânăr o noua şi tiranică povară. închisă în întreba­ rea. „Dar dacă nu va mai putea munci

O FATÂ SINGURĂ...

99

Ii ceruse mamei, printr’o scrisoare ticluită vreme de câteva nopţi, învoirea să părăsească pensionul şi să se mute In apartamentul ocupat de tatăl ei: Aştepta răspunsul, cu inima strânsă.

In a treia săptămână, cele două pagini scrise mare şi leneş, mult aşteptate, * soseau. încheierea o lăsa nedumerită: „Eşti destul de mare ca să judeci cât de mult am suferit din pricina acestui om, tatăl tău, eşti destul de mare ca să alegi singură ce e de făcut. Intreabă-ţi inima, ascult-o şi urmează-i îndemnurile. Alt sfat mai bun nu ţi-aş putea da!“ Ea îşi ascultase înima. Venise lângă acela care avea nevoie de un ajutor ne­ întârziat şi neprecupeţit.

In a doua lună, temerile că bolnavul va tre­ bui să păstreze patul încă multă vreme şi să nu poată munci, se risipeau. Tratamentul de desintoxicare prescris de doctorul Valerian, săvâr­ şea minuni. Dela zi la zi, Negoiţă Vornic îşi recăpăta cu repeziciune toate forţele, se regăsea într’un echilibru de sănătate nouă. Crizele de depresiune morală care la început îl rătăceau şi îl făceau să plângă ceasuri întregi, erau acum tot mai rare. Prezenţa Dandinutei, jocurile lui Andre, surâsul bun al doamnei Cecile, îl îmbăr­ bătau. începea să părăsească patul de câteva ori pe zi şi se plimba prin camere ca să-şi în­ cerce puterea. Andre, fericit că încă tatăl nu se du­ cea la birou, se învârtea necontenit în jurul lui, îi grămădea la picioare jucăriile, îl ruga să-i spunăpoveşti. Nu-1 lăsa singur nici un minut, ca şi Dandinuţa.

Fata urma cu sfinţenie recomandările repetate de doctorul Valerian la fiece vizită: „ Trebuie supravegheat. Un moment de neatenţie, date fiind antecedentele, îi poate inspira gândul unui nou gest asemănător celui pe care l-a mai

1

100

SANDU TELEAJEN

încercat". împărtăşind bonei temerile, amândouă trăiau cutâva vreme cu frică.

Pentrucă unele jocuri ale copilului erau prea gălăgioase, — cu calul de lemn si cu bicicleta, Andre, împreună cu Gigei, băeţelul unui ofiţer ce locuia la etajul al treilea, organiza adevărate întreceri la fugă, iar cu popicele de cameră, chiotele şi ţipetele lor răscoleau toată casa — ho­ tăra să-i cumpere un abecedar si câteva cărţi cu povestiri în imagini. Dandinuţa observase că de câte ori băeţelul apuca de pe birou, la întâmplare, o carte, se grămădea pe un fotoliu si rămânea cuminte ceasuri întregi, imaginând ţie poveşti, fie convorbiri cu bona, cu prietenul vjigel sau cu personagii închipuite. Găsea astfel un mijloc sigur de a-1 smulge şi jocurilor gă­ lăgioase şi pianului pentru care de mic avea o atracţie deosebită şi de care trebuia să-l despartă măcar până la intrarea în convalescenţă a tată­ lui Andre era cucerit. Abecedarul îl fermecase, in lie ce zi alerga pe la toti din casă, cu o pa­ gină asupra căreia întârziase îndelung şi le ce­ rea exphcăn şi se minuna, apoi iar tălmăcea oupa mintea lui o poveste care i se păruse prea greu de înţeles.

Negoiţă Vornic, mulţumit, la început, că nu-1 11 asurzea cu gălăgia, în urmă se aduna în cite^a ’ °^-de, Câte ori micutul li cerea să-i BoWm a* dm leSendele din josul paginilor, runt orh'!ÎeSC‘?erea că scrisul fiind prea mâcuvLewV"1* 'mai aiutau Să citească. In locul mXîaS m? n ^ descifra uumai nişte Unu mat Drofesomlui clare- Intr’° zi se adrf11 lari doctore’ C-ă aş avea nev°ie de ocheian, aoctore. Mu mai văd qă P;«-Pe;r t" Acesta îl bătea cu bunătate pe umăr. $£ liniştit, prie­ tene. Nu ochelari iţi trebuie deocamdată, ci

p

1

I O FATĂ SINGURĂ...

IOI

repaos absolut, ceva medicamente şi^eşpectarea cu sfinţenie a regimului ce ţi-am pre%&ds^_Jj:*_. nomenul e datorit boalei şi va dispare foarte curând". Atunci îşi recăpăta iar buna dispoziţie. Şi nu mai ofta de câte ori copilul venea să-l roage: „Spune-mi, tătuţule, ce scrie aici?" II săruta pe frunte, îl mângâia: „Tu nu înţelegi, am fost bolnav şi mi-au slăbit ochii. Nu văd să citesc. Mâine sau poimâine am să văd sigur.

Aşa a spus nenea doctorul!" Andre moţăia din cap nedumerit. Ii venea greu să priceapă, cum putea cineva să aibe ochii limpezi, deschişi, şi totuşi să nu fie în stare să citească.

Pentru asta, Dandinuţa căuta să stea continuu între amândoi, cu un lucru de mână sau cu o carte. Să-l oprească pe Andre de a mai pune întrebări supărătoare tatălui bolnav.

Intr’o dimineaţă, Andre se juca în sufragerie iar Dandinuţa servea ceaiul. De odată, Negoiţă Vornic care ţinea în mâini una din cărţile copi­ lului, se ridica din scaun, se uita în toate părţile şi, tremurând de bucurie, începea să strige: „Văd să citesc, fetiţa tatii! Văd din nou să ci­ tesc, limpede. Sunt salvat! Văd din nou!"

Dandinuţa se repezea să-l cuprindă în braţe.

Bucuria îi sugruţnase vorbele. îşi alipea capul de obrazul lui, şi amândoi plângeau şi râdeau, în tăcere, câteva minute, de parcă s'ar fi regăgăsit după o despărţire de ani.

Madame Cecile tocmai atunci se întorcea dela cumpărături. Când afla ce se petrecuse în lipsa ei, se închina, ridicând privirile către cer.

— In fiecare zi am aprins o lumânare la Sfântul Anton. Domnul inginer trebuia să în­ vingă boala. Dumnezeu ajută pe oamenii cu inimă bună...

imn

,p.

102

SANDU TELEAJEN

Vindecarea inginerului Vornic, profesorul Vaenan o socotea drept o frumoasă victorie câşga a la clinica lui. Era al patrulea caz de ciroză a trofică în formă gravă, pe care îl vincir Acesta însă îl interesase în mod deosebit, pa amiaza, când se ducea să examineze pe "av *n tovără?ia Adei, si când căpăta conmgerea ca pentru un timp anumit pacientul asistent, ai"-a-de °rice Pericol, la plecare îşi ruga .• r Sa*1 fezume în câteva pagini de obserie climcă şi tratamentul si evoluţia boalei. nemef0m?7bliul- cu c-are se "înapoiau* la spital, ctemetru Valenan nu uita să adaoge: „Izbânda, n cea mai largă măsură, îti revine dumitale, mmşoară Bozian. Fără supravegherea cu cncteţe a tratamentului, supraveghere cu care zi' nriet^f Prlmele două săptămâni în fie ce ^ prietenul nostru era pierdut. Acum îţi răRelatiile fsuPr.ave&here mai puţin obositoare. timDul cr, am,^lare îţi uşurează ‘sarcina: în tot Adesea A •VtlefCentei’ sâ fie tratatla fel de sever.

Sunt Li1 „aceştia ne scapă din mână.

Dandimi?reU- de Pazat decât copiii", scrisoare tH -1? revărsa bucuria într’o lungă

p'

Sil!'1*”f*&'Ki 5f «»r“ nu numai crin Pa/Co1°’ de =and toti îi trimeteau O întâmpinat cu eC°ntinUU’ sfaturi şi de uimire. Nu le m?°’le dar şi CU pension. Avau lntra în cas& ° e e^ă ,d^ de altă dată, pe 0 tâmf’sacU1?’ în IoSU S ‘n linii severe ci. ^pără cu figura adunata in mersul nutin „i,*>r!vin mărite de suferinţă, cu

0ppeste beste’vajătt ând .•». îinuta ° «cr varsta ei, iar în vorbă o

y

O FATĂ SINGURĂ...

103

maturitate surprinzătoare. Timbrul vocii, serio­ zitatea ţinutei, o uşoară atitudine sceptică, totul lăsa să se întrevadă, că sufletul fără griji, în­ aripat şi tineresc al Dandinuţei, murise.

Lucrul acesta, consilierul Şerban Bozian îl mărturisea Adei, spunându-i de-oparte : „O transformare atât de bizară, numai când eram judecător de instrucţie am mai văzut.

Anchetam o fetiţă cam de vârsta ei, o fetiţă pe nedrept acuzată că şi-ar fi otrăvit mama vitregă.

O eliberam dela primele cercetări, iar procesul se judeca după patru luni. Când a apărut în instanţă, era de. nerecunoscut. Instruisem un copil şi găseam în faţa mea, la proces, o tânără cu trăsături îmbătrânite, cu vocea aspră, ochii arşi de friguri. Ideea că fusese bănuită pe ne­ drept, strivise un suflet plăpând şi numai în câteva luni îl transformase, îl turnase parcă în alte tipare. Dandinuţa noastră, are acum în fi­ gură o maturitate stranie".

Schimbarea părea să aducă, la început, un fel de răceală. Căzuse parcă între doamna Bozian şi fetele ei de o parte, Dandinuţa de altă parte, un zăbranic de reţinere şi teamă. Trăieşte în inconştientul fiecăruia din noi o antenă de apă­ rare, când ne găsim în prezenţa chiar şi a celor mai buni prieteni care au suferit o lovitură a destinului, ori care au îngrijit un bolnav. Ne strângem in noi şi ne apărăm, aşa după cum ne simţim rău în prezenţa rudelor în doliu, ce se întorc dela o înmormântare. Ne este teamă parcă să nu ne contagiem la rândul nostru de o nenorocire, de o boală, să nu ne apropiem de moarte. încetul cu încetul, în urmă, ne obiş­ nuim cu acei care ne-au inspirat absurda teamă, îi privim cu aceeaşi simpatie dacă ne-au fost

104

SANDU TELEAJEN

prieteni, îi înconjurăm cu aceeaşi dragoste atentă dacă ne sunt rude.

In căminul familiei Bozian, Dandinuţa petrecea o oră de reconfortantă linişte. Paula şi Meri, cele dintâi, îi admirau curajul cu care părăsise şcoala, devotamentul cu care ea, o fată, alergase să-şi salveze tatăl.

Silviu o căutase în câteva rânduri, pe acasă, o aşteptase. Tocmai în orele acelea era plecată a spital. Altă dată la o farmacie, după medi­ camente. „Toţi am suferit cu tine, îi spunea el, şi eram fericiţi când Ada ne aducea veşti bune aeia ^pital. Duminecă, am hotărît să venim toti copiii să vă facem o vizită." berban Bozian, care se apropia cu Ada de se- amesteca în vorbă: „Am să vă întovărăşesc şt eu. Vreau să-l văd, între patru Cp1’ Pe.acest prieten greu încercat". >-u o înclinare tristă a capului, fata îi mulţumea.

— Tatei

îrs *rŞ&sî doctor. A

;

4',a?p«.s £ Să te asculte mai mult de cât pe

Ca şi'atunci cânrHSUntem &ata să te îndrumăm. de-a noastră. când erai mică, te considerăm tot trăia6dTuimire'înm,S? Puterile, Negoiţă Vornic, tat, întunecat până a™ncf de “ger!

O FATĂ SINGURĂ...

105

turi pe care singur şi le pregătise, se reîntorcea către viaţă, îşi recăpăta încrederea, învăţa din nou să se dorească tot mai grabnic gata de luptă, de muncă. Niciodată nu şi-ar fi închipuit că un copil ca Dandinuţa ar fi putut avea curajul să-l salveze. Atâta hotărîtă înţelegere, atâta stăpânire şi calm în nenorocirea care îl lovise, nu putea bănui la o fetiţă de cincisprezece ani.

Se ruşina acum să mai plângă în faţa ei. Dar nu trecea o zi, ca atunci când rămânea singur, să nu se trezească murmurând: „Doamne, n’am fost vrednic să am un asemenea copil!" Pri­ vea în jurul lui şi aproape nu mai recunoştea interiorul în care trăise ultimii ani. Parchetul, mobilele, tablourile, totul strălucea de curăţenie.

Perdelele înnegrite de fumul ţigărilor, erau acum ca spuma de albe. îmbrăcămintea lui Andre, de nerecunoscut. Totul respira curăţenie, ordine,, armonie. Ceva din sufletul Dandinuţei plutea în fiecare cameră, înfrumuseţa fiecare lucru... t Uneori, pofta de a gusta măcar o picătură de vin, îl chinuia cumplit. Ar fi putut înşela vigi­ lenţa bonei sau a fetei, trimeţând în taină pe Andre, să-i cumpere o sticluţă de licheor dela băcănie, s’o ascundă, să guste câte puţin, atunci când nu-şi putea birui patima. Era de ajuns să-şi rotească privirile prin casă, spre a-şi aminti imediat prezenţa Dandinuţei. Se arunca pe pat, fără un geamăt, muşcându-şi mâinile şi strigând înnăbuşit: „Nu! N’am să mai beau niciodată!.._ Nu trebuie să mai bei, om de nimic ce eşti.

Un copil a avut mai mult curaj, a ştiut să în­ frunte cu mai multă bărbăţie, destinul!"

Rămânea apoi, o bună bucată de timp, cu capul ascuns în mâini. I se Dărea părea că că vi viaţa pe care o trăise, nu fusese a lui, că suferinţele pe care le îndurase, nu le îndurase el, ci un altul

jwtii»1,! r

r*n-»-g«»g

1

io6

SANDU TELEAJEN

strein, un Negoiţă Vornic dintr’o altă existenţă şi pe care un miracol îl dăruise vieţii, sub sem­ nul unei singure porunci: „Trăieşte, ca să-ţi crîmeîe“en a'C"’

Pamânt’ toate uşurinţele şi

• m3 cSn'?n.s ca uinieni nu-i putea bănui sfâ­ şierile, flăcările rugului pe care ardea de viu.

Adesea ori, gemetele-i înnăbuşite le întovărăşea tului VItUn <3e Pumru în somiera şi pernele pa-

■ j

:

Din umbră, nevăzută, şi totuşi întovărâşindu-1 ne cu auzul, fie cu tremurul de spaimă al ini.L.’,.andinuţa îi trăia toate exasperările. Sen­ ___ascuţise ____ sibilitatea ei se atât în cele din urmă luni, încât ghicea dela distanţă atunci când era c._ cninuit de o criză fizică, de dureri ale trupului olnav, sau când îşi răstignea sulletul, pălmuinU-ŞI setea de a bea din nou. Când simţea că biruise criza, răsărea în camera lui, numai zâmL? du>0Şie. Se prefăcea că are nevoie să-i explice un capitol din fizică, ori o problemă de mm ^bC1’- nu^-ai §* numai să-l abată din dru£ vfri™.?1' tătuţule, că nu glumesc, vreau La vară să-m. dau şi clasa cincea şi pe a şasea.

Pentru asta, acum, am şi eu nevoie de tine!"

O săruta pe ochi, i se aşeza alături, şi îşi lua în serios acesia p sjujba de profesor. Măcar în felul coDilei w3 <?>nclt să răsplătească devotamentul ,?„entru câteva ceasuri, îşi uita frăaluneată hmuitoarea dorinţă de a bea, era Primul abecedar Cu toate rugăminţii?^* Peniţă ,n câteva zile.

N camera lui Andre. In faţa

L

O FATĂ SINGURĂ...

107

unui pom mic, împodobit cu lumânărele, capete de îngeri, bomboane şi fire de beteală, Moş Crăciun poposea pentru întâia dată la el, cu tolba plină. Dandinuţa, sub chipul magului bătrân, îi dăruia o muzicuţă, o cutie cu bomboane, un lotto şi un abecedar. întâia dată când Andre gusta din marea bucurie a copiilor fericiţi, bu­ curia sărbătorilor de iarnă. Viaţa închisă ce du­ sese între madame Cecile şi tatăl totdeauna trist, totdeauna retras în camera lui, nu-1 făcuse nici măcar să bănuiască până atunci, că Dum­ nezeu are grijă să trimeată daruri copiilor cu­ minţi. Fusese atât de mişcat încât socotise că abecedarul primit din mâinile bătrânului sfânt trebuia nu numai să-l păstreze, dar trebuia să-i pătrundă şi tainele, să-l înveţe. Mulţumită că da convalescentului o nouă preocupare, de câte ori pleca în oraş, îşi trimetea fratele, cu abece­ darul în braţe, să-i ţină tovărăşie.

Pe la jumătatea lui Ianuarie, Negoiţă Vornic căpăta învoirea să facă plimbări cu sania, în oraş. „Trebue îmbărbătat, spunea doctorul Valerian, Adei, trebue ajutat să-şi recâştige dragostea de viaţă. Prea multa şedere în casă îl poate neurasteniza. Şi atunci, dărâmăm tot ce am con­ struit."

Hotăra, ca mai întâi, să înapoieze vizitele ce-i făcuse în câteva rânduri prietenul Consilier. îşi îmbrăca hainele de oraş, paltonul, iar când îşi punea căciula şi mânuşile, parcă nu-i venea să creadă că e el, că suferinţele i-au luat sfârşit.

Cobora, sprijinit de Dandinuţa şi ţinând de mână pe- Andre. Cobora scara spre ieşire, ajungea în stradă. Respira însfârşit ca un scăpat dela înnec, ca un om sănătos. Dandinuţa nu scotea o vorbă, înţelegea că nu gerul de afară îi umplea ochii de lacrimi, silindu-1 să-şi caute mereu batista...

!

i

'

io8

SANDU TELEAJEN

Sania sbura în trapul cailor. Oraşul, îmbrăeat în alb, arunca cerului plumburiu, suluri veseîe de fum. Gerul punea în obrajii tuturor, trandafiri de sănătate.

Lui Negoiţă Vornic i se părea că atunci vede pentru întâia oară Bucureştiul, iarna. Profilul caselor, sinuozitatea străzilor mici, desfăşurarea LŞa m ^u^evardelor, mersul vehiculelor şi al pietonilor, totul i se părea ne mai întâlnit, nepamantesc necunoscut aproape. Se întreba cu p ma, dacă a trăit înainte în oraşul ce stră^.aca ce* de azb nu era prada vs*-* flucma*“* c^vingea repede că e ade, ot °cea ce vedea. Şi Dandinuta si Andre Im;ef a !P!ţi de umărul lui. Începea să-şi rehniJ1 eafc^ numele firmelor iar când intrau pe ^^sta ° plăcere rară să spună cu voce 7*r 'n-lată. Farmacia Thuringer, iată Liceul LaNn ^mi^îul» Galea Victoriei, Universitatea... trăisp >era a^tul> ci el, el care până atunci trăise ca intr’un coşmar. * In du^i la ^oz*an> cădeau în plină sărbătoare.

!

«te sy»1»™1 v*“" • «■

ji

CAP. XI. VIATA, UN DAR, CU UMBRE, CU “ LUMINI, CU LACRIMI...

Lunile de primăvară şi vară care urmau însănătoşirii, erau pentru Dandinuţa pline de li­ nişte, de împăcare cu viaţa. Le trăia fără griji, asa cum numai odinioară mai trăise, pe când erau bogaţi. Sănătatea lui Negoiţă yormc, e drept că îngrijea uneori pe cei din jurul lui.

In zilele când muncea prea încordat la birou, pe­ trecea seri şi nopţi agitate. O uşoară febră, du­ reri surde, dureri care îi amorţeau pentru câteva ore mâna şi piciorul drept, îl chinuiau, îi alun­ gau somnul. Acum însă avea la îndemână nu numai medicamente, avea şi bunăvoinţa colegi­ lor ingineri dela birou. Oricând sar fi sim­ ţit rău, îsi putea îngădui o zi sau două de odihnă.

Dar crizele acestea erau tot mai rare. Când o vedea alarmată pe Dandinuţa, îi cuprindea obrajii în palme: „Nu vreau să mai suferi pen­ tru mine. Gândeşte-te, că viaţa trăită acum e un dar pe care nu-1 merit. E un dar pe care mi l ai făcut tu si cei doui mari prieteni, soţii Valerian." Ea totdeauna protesta. Nu-şi recunoştea niciun merit: „Exagerezi tătuţă şi nimic mai mult!“... In schimb, pentru profesor şi pentru

j

no

j

l

SANDU TELEAJEN

Ada, ar fi fost în stare să predice mulţimii intr’o piaţă publică şi să le aducă laude. Izbă­ vitorii lui, din moarte, cei adevăraţi, erau nu­ mai ei.

Avusese curajul să-i desvăluie Adei tot sbuciumul surprins de ea, toată lupta convalescen­ tului cu tiranicul demon al dorinţei de a bea din nou. Ii povestise cum într’o seară nu se mai putuse stăpâni şi cum i-a cerut, plângând,, să-i cumpere: „măcar o picătură de vin să-şi clătească gura". A doua zi, Ada venind să-l examineze, a ştiut să-şi afirme şi autoritatea şi pu­ terea de convingere salvatoare. Liniştită, fără. un zâmbet, şi-a deschis servieta. A scos şi i-a întins pe masă toate planşele, luate în cursul boalei. Ficatul micşorat, cu aspect de burete, găurit şi punctat, fotografiat a doua zi după criză se aduna apoi săptămână după săptămână, îşi căpăta aspectul aproape normal. Punctele sus­ pecte se împuţinau, marginile prindeau contur.

Un regim de ani, fără efortul slujbei, cu o cură de apă la Vichy în fiecare vară, asta l-ar fi pu­ tut salva definitiv. Greutăţile familiare nu-i îngâeuiau acest lux. Pentru asta trebuia să ducă un trai cu ceasornicul şi să urmeze regimul de excesivă severitate care-i fusese prescris. „Dacă bei din nou, unchiule Vornic, îl ameninţa Ada, eu pot să te ajut, servindu-te cu o altfel de moarte. Doar sunt medic. Iţi faci testamentul, ne luăm rămas bun şi îţi împrumut o seringă cu un stupefiant oarecare. Dece să nu mori visând ?... E mult mai frumos. Ne-am înţeles ?

Nicio picătura de alcool sub nicio formă." Andre se juca pe pat, Dandinuţa şi Ada şedeau în faţa lui, în picioare. îşi plecase fruntea. Cu priviri de câine bătrîn,. cu umilire şi desnădejde, căutase în lături, îşi.

li'

O FATĂ SINGURĂ...

III

lăsase braţele pe genuchi: „înţeleg, Ada. Sunt un om sfârşit, o epavă. înţeleg".

De atunci răul fusese învins, iar Dandinuţa şi madame Cecile au putut să respire în voie..

De atunci, Negoiţă Vornic se agăţase de viaţă cu ultimile puteri, cu ultimă disperare... Nu era singur. Lângă el, Andre, care trebuia apărat şi Dandinuţa, care nici măcar nu-şi isprăvise li­ ceul. Bobi," la Craiova. Irinel şi Nina aduse în clasa întâia, la liceu. Trebuia să se ţină cât mai mult în picioare, sănătos, ca să poată munci,, trebuia să lupte cu moartea chiar, pentru vii­ torul copiilor.

Foştii lui angajaţi se purtaseră admirabil, nu numai în timpul boalei. Când îşi relua serviciul,, ca să-l înlesnească să-şi acopere mai uşor su­ mele luate avans, îl prindeau tovarăş la cons­ trucţia unei fabrici noui de ciment. Prietenia acestor doi colegi tineri, patronii lui de azi, singura pe care n’o pierduse, înţelegea s o răs­ plătească. Ţinea cu orice preţ să le arate recuno ştinţa, punând în serviciul antreprizei şi experienţa şi cunoştinţele lui.

Dandinuţa trăia astfel un răgaz de linişte..

Până la căsătoria Adei, în primăvară, împăr­ ţise intens, zi cu zi, fericirea prietenei. Atâtea nimicuri de preţ trebuesc unei fete care se mă­ rită. Alături de doamna Bozian, de Meri şi Pa­ ula, în după-amieze întregi, mâna ei harnică ajuta la pregătirea trusoului. Iar în camera Adei, unde lucrau, era mulţumită că nici Silviu şi nici domnul Consilier nu aveau acces. Fetele simt o rară plăcere să-şi ascundă totdeauna şi micile şi marile taine. In fiecare zi, stând la lucru, comenta cu Meri şi Paula tot de ce povestea logodnica. Se bucurau pentru florile ce le primea, pentru înflăcărarea tot mai accentuată a.

< ■i i

' :

i

1X2

SANDU TELEAJEN

vorbelor cu care logodnicul îşi întâmpina logod­ nica în fiecare zi nouă.

Pentru a doua oară, Dandinuţa îşi punea în­ trebarea: „Oare eu am să mă mărit vr’odată?...

Am să mă pot îndrăgosti de un bărbat ?“ Se pomenea râzând. Tipul îndrăgostitului caraghios o urmărea şi acum, avea s’o urmărească mulţi ani.

Hotărât, zicea, ea, n’avea să iubească niciodată, pe nimeni. O aşteptau atâtea datorii în viitor!...

In grija ei, tatăl, cu sănătatea veşnic ameninţată, in gnja ei, Bobi, Irinel si Nina, lângă inima ei micul Andre pe care îl iubea acum mai mult de­ cât pe toţi. Era cel mai nenorocit şi cel mai a aParare- Cât pentru mama, pentru „Coana Angela" cea lipsită de voinţă si simţ practic, ce ar fi putut spera?... Era "mulţumită că reu­ şea să-şi conducă gospodăria, acolo, la ţară, că o despărţeau numai putini ani, de pensie.

După ce soţii Valeriân veneau din călătoria de nuntă, povestirile Adei treceau în sufletul Uandinuţei toate frumuseţile voiajului, toate minunile de artă din oraşele Italiei, ţara pe care o vizitase. Puţinele lucruri cumpărate, cataloagele muzeelor şi câteva albumuri, erau prilej de nesfârşite comentarii. tJLu?iie ^iaîă tihnită o ajutau să-şi pregă­ tească temeinic materiile pentru clasele a cincea Şl a şasea. La ambele examene trecea cu notele cele mai mari. „Du-te o lună la MadameCUCSUIiCeS Ş‘ să neŢonSctUt

te recreezi.

cu încăpăţânare. „Dar „Im MVoie de nicio recreaţie, crede-mă!... Dacă am dat două clase mtr un an înseamnă ca am ridicat doi munţi în spate . b 11 serios, tătişor! La ţară, pe mama

1: O FATĂ SINGURĂ...

113

nu aş vede-o de cât la ora meselor. încolo, aş sta toată ziua în casă, privind cum cad frunzele şi cum plouă. Voi, aci, aveţi înadevăr nevoie de mine. Să lipsesc o lună, toată casa ar fî cu susul în jos, iar Andre n’ar mai avea nici poftă de mân­ care, nici somn. Ar plânge atât, că sau l-aţi trimete după mine, sau mi-aţi telegrafia să vin îna­ poi." Şi rămânea mai departe în Bucureşti.

Toamna poposise întâi în Cişmigiu şi pe bu­ levarde... Copacii toţi îmbrăcau zale de aur, care de care colorate mai mândru. Dela galbenul grâului copt şi până la sângeriul purpurei re­ gale. Prin grădini şi parcuri mureau cele din urmă flori ale verii/ In schimb, prin staţiile de autobuze şi tramvaie, ţigăncile vânzătoare de flori, asurzeau trecătorii cu strigăte prelungite : „Uite crizantima, uite crizantima, uite şi garoafa.

Hai cu crizantimeleeee!" Pretutindeni, garoafe de toamnă şi crizanteme, încărcate in coşuri, ca la o bătaie cu flori dinainte de războiu. Cerul bucureştean cunoştea o toamnă maestoasă, cu răsărituri tot mai târzii, cu apusuri tot mai apropiate, parodiind incendiille policrome din epoca năvălirilor barbare. Drame fantastice se jucau în asfinţituri pe spinările nourilor vineţicenuşii. O lumină dulce de amurg învăluia atunci străzile întregului oraş. Scânteiau în vâlvătăi, când aurii, când roşii-violet, coşurile fabricilor, coperişurile caselor, geamurile marilor hoteluri şi blockhausuri, în vreme ce casele cu un etaj, ori aşezările modeste din mahalale, se înnecau în umbre ce prevesteau întunericul. Nopţile, erau tot mai răcoroase şi bătute în pietre scumpe şi brumă.

1

I

Dandinuţa îşi scuturase din suflet şi umbrele şi temerile. Sănătatea tatălui era tot mai bună.

8:

! /1 A

'

114

SANDU TELEAJEN

Dela Bobi primea în fiecare lună câte două-trei scrisori, iar pe Andre, anemic şi fără culori în obraji, cum îl găsise cu un an în urmă, acum reuşise să-l vadă un băiat voinic. Dimineţile, îm­ părţea treburile gospodăriei cu madame Cerile.

După-prânzurile, îşi lua frăţiorul de mână şi pleca în oraş. Mergeau pe jos până la Cişmigiu, ea se aşeza pe o bancă, de obicei cu o carte pe genunchi, iar Andre, jucându-se neobo­ sit într’o ceată de copii de aceeaşi vârstă, copii cu care se împrietenise. Seara, când se întor­ ceau la masă, frăţiorul vitreg mânca înfometat, cu poftă de lup. Dar acum nu mai plângea ca altă dată să-l adoarmă tata. Dandinuţa era aceea care îl desbrăca, îl punea să se închine/îl înve­ lea cu plapoma şi, ca o mamă, îi spunea în fie­ care seară o poveste din care micuţul nu auzea decât începutul. La câteva minute după ce îşi aşeza capul pe pernă, cădea într’un somn greu care îi creştea puterile şi sănătatea.

Din vechii prieteni de odinioară, fie colegi, fie oameni cu care avusese afaceri, din toţi cei care pe vremuri nu-şi puteau închipui o petrecere fără veselia antrenantă şi fără nepăsarea cu care asvârlea banii, Negoiţă Vornic nu mai vedea pe nimeni. Mai exact, de când îl ştiau ruinat, re­ dus la o modestă slujbă de birou, prietenii nu .mai vroiau să-l vadă. Dacă suferise din pricina aceasta în primii ani, acum, lucrul îl lăsa indi­ ferent. Se împăca de nevoie cu viaţa, aşa după cum îi era dată. Un singur om pe care, în vre­ mea când se juca cu milioanele, nu-1 prea lua în seamă, un singur mare prieten îşi câştigase.

Pe consilierul Şerban Bozian. Ii apropiase în

/ ' O FATĂ SINGURĂ...

ii5

primul rând copiii, îi lega tot mai mult o nevi­ novată pasiune comună: jocul de şah. Se în­ tâlneau aproape în fiece sărbătoare. După un număr de partide, a căror victorie nu era nici­ odată hotărîtoare pentru unul, sau pentru altul, calul, turnuleţele, regina şi pionii treceau la cul­ care în cutia cu pătrăţele, iar prietenii se pier­ deau în cele mai felurite discuţii. Şerban Bozian îşi propusese să încerce, pe nebăgate de seamă, un adevărat tratament de redresare morală, îşi pusese în gând să-şi înar­ meze prietenul cu credinţe şi doruri de viaţă noui. Iar încercarea se dovedea salutară. Intr’un rând, cu vorbă domoală, ca un sfat de prieten mai în vârstă: „Dragul meu, îmi îngădui o observaţie. Ai suferit pentru greşelile din trecut şi ai fost la un pas de moarte, în două rânduri, numai din pricina unei greşeli mai mari de cât toate: ai rupt echilibrul căsniciei. Un moment de rătăcire, o passă grea care pândeşte pe orice bărbat. Acum, după toate câte s’au întâmplat, iartă-mă, dar perzişti în aceeaşi eroare înţeleg, doamna Vornic a fost jignită. A îndu. rat acea insultă, — necredinţa conjugala — pecare nu toate femeile sunt înclinate s'o ierte.

Nu sunteţi nici primii nici ultimii care au ajuns la formula separaţiei de corp. Dar în locul dumitale aş face acum să înţeleagă pe soţia mea că nicio mândrie, la vârsta pe care o aveţi, n’o îndreptăţeşte să continuaţi a trăi separat. Băia­ tul, desigur, îşi va croi un drum. Fratele meu îmi scrie că s*a ataşat de el. Dar mai aveţi şi fete. Dandinuţa e o copilă cu calităţi excepţio­ nale. Dar nu mai puţin are nevoie de îndru­ mările mamei, de protecţia şi supravegherea, de sacrificiul ei de timp. Ar trebui, cât mai neîntârziat, să locuiţi toţi sub acelaş acoperiş.

n6

SANDU TELEAJEN

liceu VS ma-re’ -celelalte două au trecut Ia Noi îmh^ P°lmâlne ° aj™& din urmă... noştri Ta Ş1 tr,eC£m Ca ™bra. Copii! tadn,mă™ 'Ti dreptul Sfânt să ne ceară să-i îndrumăm, sa le îngrijim viitorul". tândugl01 ! ^Zmc îr/aPr°base tot timpul, asculAnni -1 CT° lumină dureroasă în ochi.

Apoi 1 prinsese de mănă peste masă. ,,.fl f mulţumesc. îmi ridici o greutate de pe “if; - 51. convins că mă judeci altfel decât srriLrf1'- * doream aceasta explicaţie. Trei „ • î'arP tnmes Angelei. Iată ce răspuns am primit săptămâna trecută. îşi scotea portfeul şi când îl deschidea, îi tre murau mâinile. Şerban Bozian citea scrisoarea■ e?01tă> Iţi mulţumesc că ţi -ai adus aminte „ae mine. Cele ce-mi scrii m’au făcut să râd. „Sunt prea bătrână, mi-ai spus-o de atâtea ori, „ca să mai am curajul să mă reîntorc azi la „Bucureşti şi să începem o viaţă nouă. Copiii „îşi vor trăi destinul lor. Şi apoi atât de na”, m ai crezut, gândind că aş putea râvni la „locul de „bonă" a fiului tău natural? Căci ce ■ j° avea să J'0C faţă de acest copil, pri„mmd să mă reîntorc lângă tine ? Rămânem cum „ne găsim. Caracterul tău schimbător, slăbiciu­ nile tale te vor arunca mâine, poate, într’o nouă „ aventură. Sunt prea obosită ca să te pot urma. „Lasă-mă să păstrez aici un adăpost sieur co­ piilor. Angela".

Prietenul îi înapoia scrisoarea. Se ridica din scaun se plimba de câteva ori prin cameră, cu mâinile la spate. . T desigur, văd. Pentru mine nu mai ai mcio Vină Copilul natural e o piedică serioasă.

Uar şi problema şi argumentele noastre rămân în picioare... Uite, chiar eu, de câtva timp,

f O FATĂ SINGURĂ...

117

trăiesc într’o continuă teamă. Fetele mele sunt aproape mari. Ada e măritată, Silviu şi Meri au trecut la Facultate, Paula cu Viky şi Diţa, în liceu. Tremur însă pentru sănătatea Elenei. Gi­ nerele meu nu e de loc mulţumit. Ultima oară când a examinat-o, Ada avea ochii plânşi. Cred că îmi ascund ceva. Pentru asta n’am linişte.

Mă gândesc cu groază, ce ne vom face toţi, în ziua când Elena ne va părăsi ?... O mamă ade­ vărată nu poate fi niciodată înlocuită într’o fa­ milie. Bineînţeles, suntem oameni întregi şi trebue să primim cu resemnare surprizele vii­ torului...

Le întrerupea vorba, Dandinuţa şi Andre, care se întorceau din oraş.

O jumătate de oră mai târziu, după plecarea lui Serban Bozian, tatăl şi cei doi copii, aşezaţi la masa mare din sufragerie, aşteptau pe ma­ dame Cerile, să le aducă primul fel de mâncare.

Fiindcă lui Andrd i se închideau ochii de somn, Dandinuţa îl necăjea aplecându-i o şuviţă de păr pe frunte şi gâdilându-1 pe la ochi. Copilul tre­ sărea, zâmbea cu nevinovăţie şi se alinta : „Papa, Dandinuţa nu mă lasă în pace !...“ Pe sala din spre ieşire, soneria zbârnâi lung de câteva ori. La vremea aceea nu-i putea vi­ zita nimeni. Cu siguranţa, cineva care căuta pe profesoara de pian dela etajul trei. Paşii bonei se auziră depărtându-se spre uşa dela intrare. După un minut, cei din sufragerie simt că ceva neobişnuit se petrece afară, pe sală.

Cineva vorbea" în şoaptă. O voce de femeie, necunoscută... Madame Cerile îi răspunde, iar din tremurul vocii se cunoştea că e peste măsură de turburată. Vocile se apropiau, conversaţia între necunoscută şi bonă se urma tot mai ani­ mată în limba franceză. Madame Cecile des-

n8

SANDU TELEAJEN

Sal,,™ «U^agCnei în cadrnl ei, într'o toamâna J?,n K V?Iaj' cu ° valiză mică într’o riţte ^ neaşteptată l—e Sar0afe albe într’alta — apaSe °Prea» cu ochii înnotând în lacrimi, moi' a~ decât ar fi ,aum?asâ ,§i mai plină de tinereţe mama iii indSU r°dată NeSoiEă V°™c, celP mei fdnţe Scired0ămiKbrătiŞa CU Privirea Pe dumerită. Apoi cu o « pap ’? aŞteptare nefâră sir, alerga sa ° plozie de lacrimi şi vorbe săruta mâinii! mîci 6 '^gă AndrA I[ in palmele Iui si iaV ; ?nvpa’ '51 mgropa obrajii hainele, îl stranie!

SG Ulta în ochi' Ş săruta la sân, repetând^- Te gGSt de dprere şi fericire Andre. Numai pentru î? reg'ăslt> dragul meu viaţa ca să te pot strtnie “T6 mi'am riscat eşti mare, ca să tiiT,; F m ,braîe» acum când o mamă!"... Sfârşita ?lnte mai târziu că ai avut cu fruntea pe gem!n mpUten’ tremurând, cădea . Negoiţa PVo^cnTebMUlui, Şi, împreună cu Dandfp t să.° ndlce cu forţa siul, sli ajute să t fa^ ^ desbrace pardela început se lăsase uluitlPlf3^3;, Andrc. care ale necunoscutei în ,,rm-ltdesnnerdănlor în delir prindea de gât si ,n,m “ \se urca în braţe, o cu­ că ai săviilntr"! CpaeP Fgând: ."Eram să­ teşti, mamă... Altfel P3'"c ram S1gur că trănUDe1ntntcTCă’în ţ°«'° ^ nu mai dase odată nu le mai scrisese, era jalnică. Voiaja S? /6 ^ Povestea ei angajament pentru Un contract de gase să trăiască sase i •de concerte o oblişase luni în Amenca s!’ ,în Australia si alte gelozie, căuta s’o tina °-;Ul'' ve?nic bolnav de

u ■firs“ -««As RJsrszz -----

p O FATĂ SINGURĂ...

119

întoarcă în Europa, la' Viena, de unde îi îngă­ duia să vină pentru douăzecişipatru de cea suri să-şi revadă copilul. înfrunta riscul unei călătorii cu avionul, iar a doua zi^ de dimineaţă trebuia, pe aceeaşi rută aeriană, să se re­ întoarcă... _ ,. . cVorbind, o săruta mereu pe Dandinuţa: „Sa nu mă priveşti cu dispreţ, domnişoară. Drago­ stea ce-ti poartă Andre, mă face să înţeleg că ai o inimă bună"... Se întorcea apoi, înduioşată, spre Negoiţă. Vornic : „Prieten drag, tu mi-ai sacrificat odată totul. Fatalitatea a vrut ca eu să nu-ţi aduc în viată decât nenoroc. Mame sar putea să ai din nou cine ştie ce plictiseli din cauza mea. Gelozia lui Alfredo nu se poate imagina.

E în stare să vadă o crimă în voiajul meu, să mă bănuiască de o nouă trădare, aci, unde nu aduc decât o biată inimă de mamă. Mi-a îngă­ duit să plec, dar nu m'aş mira să-l văd apă­ rând dintr’un moment într’altul şi spunându-mi că m’a urmărit ca să se încredinţeze daca l-am mintit sau nu. Omul acesta, simt că are să ma ucidă într-o zi. Dar chiar dacă aş muri să. stiti: am să mor cu zâmbetul pe buze. Am întâlnit icoana lui Dumnezeu pe pământ când mi-am revăzut copilul". .

Le miezul nopţii, Negoiţă Vornic se retrăgea în camera lui. Povestise în scurt Odettei şi boala si regimul sever pe care era obligat să-l ducă.

Ea îi strânsese mâinile, plecând fruntea: „Şi când mă gândesc, că dacă nu mă întâlneai, poate că altfel ţi-ar fi fost viaţa!..." Bărbatul se apăra: „Nu, nu’ nimeni nu e de vină!... Viaţa, viaţa noastră a oamenilor!... Ne-o rânduim fiecare după cum ne taie capul, după cum ne mână instinctele..."

Andre se lăsa purtat în braţe. Adormea fe-

120

SANDU TELEAJEN ♦

ani o iubfse6 nunfai^ ri'f1 f6,. aceeS pe care atâţia patului. dn fotografia de deasupra să stauTâTgă^el săT?^ t0ată noaPtea< vreau cum râde prin somn l d CUm resPiră’ să-l văd - Dacă îmi ÎS":- a§a se rugase, dumneata Anul ~ ,(U1’ rămân să stau si eu cu v'ăţat în pamculaarStattata ?lind bolnav? am înm’am obifnuit si eu PregătIndu->ni examenele, — Te ron- elf; euAsă Plerd nopţile. dacă-1 vom^veghea amândouă^ mai frUm°S

atitudinea*^ ?wm* Să Poată uita vr’odată nici ina si Primea tovăS fecunoştinţă cu care streuite nici povestea ,-§laî duPă cum nu avea să rea cu soţul a r«r •leîll1 ce trăise după împăcaToată casa dor gel°zie friza nebunia de cât respiraţia a?3' In cameră nu se auzea sgomot o arunca n Ce<~*a, coPdului. Cel mai mic feră motiv. Cu ca?6 ®dette în panică. Si nu fere, Alfredo îi re.,minute înainte de îlecosa dela Bucureşti Spadresa la care Pleca, adrespusese el. Or)eti„ entru orice eventualitate".

Virilor rele si a te efa !ncă sub impresia priOboseala călătorieivorbelor scrâşnite în dinţi, gelos lăsat în urrn« Jm°tnle, pbsesia bărbatului la durere. a> totul îi întindea nervii Dână neva

L

B-ff.' -PM- b“e d-

palidă, tremura Ca'nâ “Inea resP‘raţia, se făcea lase, sorbea 0 înp-hiS se convingea că se înşecare o ceruse bnn.' tUr® d'n cafeaua mare pe Donei’ ca să-şi poată birui som-

_____

__

__

O FATĂ SINGURĂ...

121

nul. Sgomotul auzit fusese la alt etaj. Ii reve­ neau culorile în obraji, se calma, aprindea ^o ţigare şi povestea reîncepea pe şoptite, într’o nouă avalanşe de amintiri, unele mai dureroase decât altele. Streina vorbea, dar ochii cercuiţi de oboseală şi nesomn priveau neclintiţi pe fiinţa nevinovată căreia îi dăduse viaţă şi de care existenta ei frământată o condamna să trăiască despărţită. Femeia pe care, cu ani în urmă, Dandinuţa o urîse profund, o urîse fără s’o cunoască, pentru tot răul, pentru toate nenorocirile ce aruncase în viaţa părinţilor ei, nu-i inspira acum decât un sentiment de gravă com­ pătimire. Femeia aceasta i se spovedea acum, îşi frângea mâinile de parcă îşi aduna cu ele inima strivită... Si nu-i cerea de cât un lucru: „Jură-mi, că ai să-l aperi pe Andre, fiindcă ori cum ai judeca... şi el îţi este frate! ...

Cântăreaţa uşuratecă, aventuriera odinioară capabilă să sfărâme vieţi de oameni, să cheltuia­ scă averi cu risipă de lux ori la masa verde a cazinourilor, nu era acum decât o biată inimă de mamă, îngenunchiată... „Ca un hoţ alungat din urmă, asa am venit să-mi umplu sufletul de chipul lui, să-l strâng în braţe, să-i cunosc viaţa.

M’aş fi omorît dacă nu îmi îngăduia să viu.

Acum plec liniştită. Dumnezeu a fost bun.

Mi-a ajutat să-l găsesc in paza unui înger."

Pleca cu mult înainte de a se face ziuă. II săruta pe Andre pe frunte, îi săruta mâinile, lua din buchetul de garoafe ce-i pusese pe mă­ suţă, una singură, pe care şi-o prindea la piept, trecea în vârful picioarelor pe lângă camera lui Vornic trimiţându-i un sărut, iar când ajungea la uşa din spre ieşire, o cuprindea pe Dandinuţa în braţe... Şi rămânea, sguduită de plâns, un minut "lung, cu capul pe umărul ei. Un parfum turburător, un iarmec bolnav, straniu, asemenea

j

O FATĂ SINGURĂ....

181

legiu s’o poarte, ori s’o arate in lumină. Din­ colo era viaţa, era forfota oamenilor, cu eroismele, cu laşităţile, cu suferinţele, cu câinoşia sau cu bunătatea lor de fiece zi. Dincolo era lupta, era domnul Faur şi domnişoara Vlasiade, era ura necruţătoare împotriva lui Andre, a mamei ei, Angela Vornic. Era bunătatea doam­ nei Cecile care nu mai vroia să primească leafa şi, amintindu-şi că în tinereţe învăţase croitoria, lucra acum să-şi câştige viaţa, fericită să ră­ mână în casă şi'să-l îngrijească mai departe pe Andre. Dincolo, mai erau şi domnul Pănuş şi domnul Trifu, care îi arătau dragoste şi o spri­ jineau cu sfaturi, erau apoi colegii, prietenoşi câţiva, răutăcioşi sau indiferenţi cei mai mulţi.

Reazem statornic îi rămânea numai familia Bozian. Dar dacă neplăceri ca cele întâlnite din ciocnirea cu domnul Faur, o amuzau, altele în schimb aveau darul s’o întristeze adânc. Supă­ rarea cu Meri îi umbrise sufletul o jumătate de an. Cei trei prieteni studenţi: Aurelian, Merişescu si Raicu, veneau adeseori la Silviu. Duminecile plecau în bandă, fie la gale de box, fie la matchuri, fie serile la cinematograf. Dandinuţa se purta deopotrivă de prietenoasă cu toţi.

An tonei Raicu îi era, după Silviu, cel mai sim­ patic. Când Silviu nu se găsea pe aproape, atunci lua braţul lui Antonel, ca să se urce în tramvai, ca să-şi facă loc la cassa de bilete ori ca să răzbată prin înghesuială la ieşirea de pe un teren de sport sau dela Arene. De unde pu­ tea bănui că Meri îl iubea în taină?..

Fiul unui magistrat moldovean, Antonel Raicu nu era numai un tânăr plăcut in societate, dar avea şi o educaţie deschisă, liberă. Răspândea în jur' veselie, căldură, bună dispoziţie. Spiritele lui, totdeauna distrau, nu răneau pe nimeni nici-

i

j

122

SANDU TELEAJEN

ne'le’ tragediflor c?s?ândesc de pe scenă eroi-

toată făptura cânfâ^ef.r^63"6' ^ degaJa ^

pe un fâlfâit de arici al» U nd-Ca, 0 PlânSere &rea’ cut prin cam ale_moi1u> de parcă ar fi treSe înfiora toată 6 ?dorm‘ţe’ PaŞu destinului... în pat. In clici ’ J!fŞ,ea lumina se întindea trosnea, iar pfsica "dbf să.adoarmă. ° mobilă şi i se ehemnloCa-a^a svâcnea pe un scaun o răbufneală ’d™leunand’la sPate; După puţin, Alături, în camera a ?l. I?bea .m fereastră, striga, repetând r.a’ .Andfe ţ‘Pa Pnn somn, apoi moare mama? ." lnnebunit: „Mama!... De ce treceadînU(?ameraelocdini P-at n- ““71* Îngheîatăbele îngăimate nrflS' U UL ■ Dln P*ânsuI şi sese un vis răi,P ^ -susPme' înţelegea că în cât abea când -s care -’1 înŞr°zise adoarmă din nou mi,lau zonle izbutea

voravuatât, să-i

CAP. XII. ANDRE NU MAI ARE MAMĂ...

Negoiţă Vornic se întorcea a doua zi dela ■birou, la ora unu. Intra în casă, cu figura des­ compusă, mersul împleticit. Văzându-1, Dandinuţa bănui că îl încerca din nou o criză.

— Tată, ţi-e rău? Să mă duc după Ada!..

Omul scutura din cap, îşi desbrâca pardesiul, scotea din buzunarul sacoului un ziar şi i-1 în­ tindea fără să poată articula un cuvânt. Dandinuţei i se tăia răsuflarea. Pe întâia pagină, citea, tipărit cu litere capitale: Groaznicul accident al avionului de curse Bucureşti-Belgrad-Viena. Pilotul, mecanicul şi cei doui pasageri, un comerciant şi o pianistei franceză, celebra Odette Cabanella, au murit carbonizaţi. Ancheta autorităţilor iugoslave..."

Scăpa ‘ ziarul din mâini, apoi alerga să se strângă lângă genunchii tatălui, căzut într’un fotoliu. Spaima ei şi visul lui Andre căpătau o cruntă deslegare...

Un mormânt nou, pe care zi după zi şi-l săpa cu unghiile, în suflet. O durere neagră, ca şi

I2V

SANDU TELEAJEN

seS?nrî!«^U-rerja SU^ ci°canele căreia simţea că vreme de urneri îmbătrânind înainte de că inima împleticesc în mers picioarele, veneai ,11 b*tea ‘«..mai slab. O clurere ce ainnţpoe s.muIgS. echilibrului de viată la care Prăhnsire^-nnj nesiârşite ocoluri de suferinţă... să rncfea 'x desnădejde, prăbuşire care îl făcea rămânea SCJ^’ „uneor' cu voce tare, întrebări ce buit «a U' răsPuns : „Dar pentru ce a tre­ să mn ~lr£ Sa ne vad^? Pentru ce să vină si PU° la jn -ch'P a?a de stuPid ? Pentru ce ?“... nn.si £âad lrî tâcere sfârşitul acela înfricoşat, DHeff ln-af amint:ea nimic din tot răul pe care i . e ni făcuse odată. Nimic din vârtejul anir in care mâinile mici şi ochii frumoşi, fascinatori, ai streinei, îl duseseră la ruină... Nimic * .Pa_ima insultelor care îl rostogoliseră de pe SC^J' în braţele sinuciderii. Nimic!... fj,ea că totul începuse acolo, în rezerva de spit3l, lâjigă patul unde o văzuse tremurând si unde 11 implorase iertare cu obrazul răvăşit d*e plâns şi ochii în friguri de pocăinţă. Ii părea că niciodată nu fusese altfel de cât bună, su­ pusă, numai atenţii pentru el şi numai dragoste.

Tarea că totdeauna îl petrecuse cu sărutul cald până la scări, când pleca la birou, şi că totdea­ una la fel îl întâmpinase, numai graţie şi surâs, când se înapoia acasă... Da, da. Totdeauna fu­ sese cuminte, închisă în apartamentul acela dela etaj, numai dragoste pentru el şi pentru Andre adorând în afară de ei doar refugiul cald al căminului şi muzica... Da, da... Ii răsunau în auz acordurile ultimelor bucăţi cântate la pian îi asculta vorbele, râsul, larma jocurilor ce în­ chipuia pentru Andre şi cântecele cu care îl adormea. Dar mai ales seara reîntoarcerii ne­ aşteptate creştea în mintea lui, se întregea din

L

i

O FATĂ SINGURĂ...

125

zeci de amănunte, se contura din gesturile, din privirile, din lacrimile şi vorbele, din tremurai de emoţie cu care o văzuse îmbrăţişându-şi co­ pilul. Totul îi învia în suflet cu puteri neconte­ nit mai sporite, mai exaltate. Odette trăia în el ca un al douilea suflet care ameninţa să-i alunge sufletul propriu.

Aceasta se petrecuse în primele zile de după nenorocire.

Pe urmă a venit să-l încerce hora fantomelor.

Intr’o dimineaţă, până a nu pleca la birou, a avut impresia trează că aude mersul Odettei prin camera copilului.

S’a cutremurat, ţinându-şi respiraţia.

Era mersul ei. Dandinuţa şi Andre lipseau de acasă. O întovărăşeau pe madame Cerile la cumpărături. A trecut peste sală, a deschis uşa. Nimeni.

După o secundă, acelaş mers se îndrepta pe sală în spre ieşire. Alerga acolo în fugă. Nimeni...

Două zile dela această întâmplare,. şedea la birou. Era după amiază, cu puţin înainte de a pleca la slujbă. Uşa din spre sufragerie, des­ chisă. Si de odată a simţit că cineva s a oprit în prag' si că îl priveşte stăruitor. A ridicat capul: Odette. I-a făcut un gest mic cu mâna, privirile ochilor înnotând în lacrimi, păreau că-i spun: „Nu mă vezi, sunt eu ?...“ Negoiţă Vornic a vrut să se scoale de pe scaun, dar... în clipa aceea, umbra s’a topit în văzduh. _ Treceau câteva minute până sâ-şi vină în lire.

Alerga în camera Dandinuţei, pe care ştia că o lăsase lucrând.

— Fetiţo, să nu te sperie întrebarea mea: eşti sigură, am citit numele ei în ziar ? Să fi murit Odette cu adevărat?

Fata, care îi urmărise în fiece zi sbuciumul, îl liniştea cu blândă îngrijorare.

i

'{

.

'I 126

I '

■

I

p f

SANDU TELEAJEN

tată’ trsbue să te obisnuesti şi cu: irlpin numele jf;eI ^norociri. Trebue să fii calm. Era Dasannrh,!’ -niC1 de îndoială. Poşeta cu de" Tiare 51 cu fotografia lui Andre reprodusă accident-,’i ^ D°St, departe mult de locul sinmră F1' Pr°I?abiI’ în cădere, a aruncat-o Ada ni1., .ra ultimul mesagiu ce ne trimetea..slave si slnvă$at să mâ adresez Legaţiei IugoAndre" c~aaCer a5ele lucruri. Le vom păstra lui mama’ lufVe" vei™"’ ^ ^ ^ convinge şi dumneata că Odette.... a murit. în aef°ef Vor,nic .cHpea din ochi, înălţa braţele deH-e a un. iluminat: „Da, tu ai dreptate. Ocasa ’nl - agVr Şl eu că a murit!..." Părăsea casa plecând ia slujbă. Se simţea uşor, împăda4 r? 2U‘Ş1 anllntea să se mai fi simtit vr’oaaţă. Câştigase o mare biruinţă a inimii! ApaAnaritia1 Pra^l ^şii nu fusese o închipuire. purta ‘cu ffa adevarată- Convingerea aceasta o purta cu el, ca pe un talisman.. mireesfam n i6 Şi Dandinuţa observa cu uio‘L ‘lPUrtarea Ş1 în îni^JiŞarea tatălui ei, VornarcSfnrumamaFeramLea SteUorinAngieT‘Şi ^ -unc^i o'ride ţându-se şi întrebând câK^â^afvbîmama

rortdeeaaunPaeiaCOFd’. ^ar

r

V

* răsPundea

acasă. Se uită la tine cum Vme m flece seară>' eşti cuminte, te sărută FWfrume 6- ^ncită căpleacă. Mama e mereu cu noU" Ş* dlmlneaEa’' Copilul îi sărea de g-at cgi* * .

• dinuţa îl trimetea la Z aprop18 cu mustrare sfioasă : „De ce de ce să i hramm cu minciuni, tttuţule ?...* Negoită Vornic

O FATĂ SINGURĂ...

127

torcea firul unui gest tainic, cu mâna, prin aer: „Viaţa noastră adevărată, e o minciună. Ce ştii tu?...“ Dandinuţa ridica din umeri, era mulţu­ mită că cel puţin nu-1 mai vedea abătut, nu-i mai punea întrebări, nu mai sta cu privirile pierdute în gol... Se întreba numai, ce lucru anume schimbase dintr’odată purtarea tatălui ei!?. Cum ar fi putut ghici, aceea ce liniştea şi zâmbetul lui ascundeau în realitate ? Cum era să pătrundă aceea ce păstra în suflet ca pe o taină încredinţată lui de puteri supranaturale?...

Odette murise, era sigur acum. Dar spiritul ei trăia, se adăpostise lângă singurătatea lui, ca să fie alături de copil. Ii simţea încontinuu apropierea, mai ales nopţile. Uneori îi venea până la pat, îl atingea uşor cu fâlfâitul rochiei,, îi auzea paşii, apoi, cu nelipsitul ei surâs trist,, dispărea spre camera lui Andre. Spiritul moar­ tei trăia cu ei dar numai el îl vedea. Numai el fusese vrednic să-l vadă, pentru că el o iubise cu adevărat. Cine altul îşi sfărâmase viaţa pen­ tru ea, cui altuia i se întâmplase toate câte s au întâmplat?... „Eşti un ales al marilor spirite - „ , asa îl asigurase la ultima şedinţă, domnul ranus, preşedintele societăţii „Sic-Cogito , al căiui membru activ, Negoiţă Vornic fusese proclamat cu o lună în urmă.

Domnul Pănuş îi ascultase o seara întreaga povestea încercărilor prin care trecuse. Aflase* cum alt refugiu pentru durerile din trecut, Vor­ nic nu găsise decât în băutură. Comandantului lui din războiu îi mărturisea fără niciun ocol că băutura era să-l ucidă. Acum trăia pentru copii.

Curajul fetiţei celei mari îl salvase. Şi iată că destinul îi arunca pe umeri o nouă cruce. Dar el era slab, nu mai avea puteri să urce noul calvar.

I

, i : ’

I

■r—-

■M

k

728

SANDU TELEAJEN

Fostul colonel activ, acum preşedintele societă­ ţii spiritiste, îi oferea balsam desnădejdei. II iniţia câteva zile dearândul în crezul şi în tainele spiritismului. II aducea, ca pe un frate rănit şi îl împăca, sub zodie nouă, cu soarta. „Lumea pe care toţi o credem reală, e o înşelare, dragă Vornic. Noi înşine suntem reîncarnări vremel­ nice ale Marelui Spirit care aleargă după per­ fecţiune. Sufletele morţilor sunt pretutindeni cu noi. Nu toţi pot să le vadă, fiindcă nu toţi au trecut prin efluviile-cicluri. Eşti dintre rarii aleşi...

Lângă noi, vei uita curând toate suferinţele şi vei învăţa să urci în spre Astralis..."

Nu se putea un refugiu mai nevinovat şi mai aproape de un suflet ostenit. In fiecare miercuri şi vineri sosea printre cei dintâi. Intra în camera şedinţelor, — un salon în care toată mobila era lucrată în cuie de lemn, iar covoa­ rele erau vineţii ca şi perdelele—intra ca într’un altar, cu paşi sfioşi şi smerenie adâncă.

Iar după şedinţe, se întorcea către casă, cu sufletul senin, legănat pe braţele unei fericiri ce nu venea de pe pământ.

De unde să poată bănui măcar, Dandinuţa, că acel club de şah la care tatăl ei spunea că se duce să-şi treacă două-trei ceasuri, jucând partide între prieteni, era de fapt o societate spiritistă? De unde să poată afla adevărul ?

Dacă printr’o minune l-ar fi ghicit, ar fi căutat să-l smulgă rătăcirii, să-l întoarcă din drum, cât nu era prea târziu. Nebănuind nimic, i-a stat alături, atentă numai şi numai să nu-1 prindă din nou pofta bolnavă de a bea.

Săptămâni treceau după săptămâni...

In ajunul Crăciunului, printr’o întâmplare, îl surprindea încuind ceva pe furiş, într’un sertar al biroului. A simţit că-i înghiaţă inima şi sin-

7

O FATĂ SINGURĂ...

129

gurul gând la care se oprea, a fost: „Tata bea din nou. Sigur că în sertar ascunde vre-o sticlă cu liqueur". S'a apropiat, făcându-se că nu dă atenţie gestului grăbit cu care el încuiase ser­ tarul. S’a oprit în faţa lui, capul aplecat pe un umăr şi privindu-1 cu atâta durere în ochi, cu atâta stăruinţă, încât Negoiţă Vornic a deschis braţele resemnat: „M’ai prins, m’ai prins!... Nu vreau să te las în nedumerire. Nu vreau, pă­ catele mele, să-ţi închipui că am început din nou să beau şi d’in pricina asta să suferi pentru mine. E adevărat, încuiam în sertar ceva "pe care îl ascund de voi. Fiindcă m’ai surprins, descui, ca să vezi singură ce ascund".

Dandinuţa se apropia cu sfială. Inima i se liniştea deodată. In faţa sertarului deschis, se oprea, împreunându-şi mâinile cu gest de ui­ mire. Jumătatea din fund îi punea sub ochi, legate frumos,. volume de iniţiere, de studii şi de propagandă spiritistă. Jumătatea din faţă era prinsă de colecţia, pe ani, a revistei spiri­ tiste „Sic-Cogito".

Surprizei din prima clipă, îi urma un senti­ ment nedefinit, sentiment în care se amestecau: mila cu înduioşarea, revolta împotriva vieţii cu neputinţa de a-i fi îndepărtat loviturile, spaima... cu o plângere în adânc, pentru tatăl ei... ajuns să creadă în umbre şi în convorbiri cu morţii... „...Aci ai ajuns, tată dragă?... Aci?" Vornic îi cuprindea palmele şi aproape umi­ lit i le ducea pe obraji, îşi alipea fruntea de fruntea ei: „Cu asta nu fac rău nimănui, Dan­ dinuţa. O mângâiere săracă între săracele mân­ gâieri îngăduite pe pământ, ca să putem primi mai uşor darurile destinului!.."

Dandinuţa se desprindea din gestul de apro­ piere, se aşeza pe un scaun. Numai ochii mari 9

13°

SANDU TELEAJEN

îl priveau dinapoia lacrimilor stăpânite, cu du, rere şi înfrigurare. urm^UcaSmâSf;,ide ilu,?irlat §> vorbă inspirată, mi-a arătat drumiji. Incă dJ a doua 1 1 mai multe rânduri i-am I-Tm auX ţa' printre n.oi- Umbla prin camere, nici hnnp' P??.11’ «*■ Nu v’am spus nimic, ‘“f' mcl l'f P°ate mă înşelam îmi era în nrima drept nebun. Am intrat >n prima biserică deschisă ce întâlneam în drumul Pre blI;OU' am aPrms câteva lumânări, am Plătit preotului nostru pentru o slujbă... Atunci m am simţit împăcat. După asta, în trei nopţi ia rând mi-a aparut spiritul ei lângă pat. Ultim’a oară m a mângâiat pe frunte, a vrut să-mi vor­ bească ceva. Am dat să mă ridic, ca să-i cuPnnd mâinile, să mă încredinţez că nu eram prada unei halucinaţii. Mi-a înţeles gestul si scuturând tristă capul, a pierit câ un abur Poţi să crezi despre mme ce vrei, fetito, dar îti jur că eram treaz, iar lumina de pe* noptieră era aprinsă. Am sărit din pat, am deschis toate lu­ minile. Aerul îmi părea greu şi dacă nu aş li dat drumul ferestrelor, m'aş fi"sufocat Un tre­ mur pe care nu-1 puteam stăpâni, coborîse în mine. Am alergat să-mi privesc faţa în oglinda Şifonierului, vroiam să mă conving că sunt eu că nu visez... M’a încremenit pe loc spaima. Şi oglinda şifonierului şi oglinda măsuţei de toa­ letă, nu mai aveau apele limpezi. Părea că cineva le-a încremenit luciul sub o pojghiţă albă, ca un fel de pînză dată cu eretă. Oglinzile nu mai aveau viaţă. Am închis cu frică ferestrele, m'am aruncat pe pat şi timp de două ore am privit când spre o oglindă, când spre alta. în­

O FATĂ SINGURĂ...

131

cetul cu încetul, pornind din mijloc în spre mar­ gini, oglinzile au început să-şi limpezească laţa până ce pojghiţa de cretă a dispărut. Iată ce m’a făcut să alerg la colonelul Pănuş, fostul meu comandant din vremea războiului. Ştiam că, încă de pe atunci, de când a aflat de moar­ tea singurului băiat, care luptase ca sublocote­ nent de artilerie la Turtucaia, colonelul începuse să se ocupe cu spiritismul. Pe front, în bordeiul lui de comandant, luasem şi eu parte la câteva şedinţe. La el am alergat atunci, lui i-am «vor­ bit de ce se petrecuse în serile acelea, el singur îmi putea da o lămurire, putea să mă ajute.

Bătrânul m’a primit cu inimă caldă. Am depă­ nat amintiri, ne-am înduioşat, am plâns şi pen­ tru băiatul lui, şi pentru camarazii morţi din regiment. Pe urmă am prins curaj şi i-am spus deschis pentru ce, după atâţia ani, venisem să-l caut. I-am povestit tot. Nu l-a mirat nimic. M'a ascultat cu răbdare şi, când am sfârşit, m’a bătut pe umăr.

— Un caz strălucit, venit să dovedească încă odată că morţii scumpi nouă, îşi continuă mulţi ani viaţa, lângă noi. Vino la şedinţele societăţii şi vei putea în curând vorbi cu spiritul celei pe care ai pierdut-o.

Din ziua aceea m’am simţit un om nou. De atunci nu pierd nicio şedinţă. Spiritul Odettei vine de câte ori e chemat... Ne transmite mesagii extraordinare. De fiecare dată, pe tine te binecuvintează, iar mie îmi spune că atât timp cât astrele îi vor îngădui, va rămâne lângă noi şi lângă Andr6, să-l protejeze...

— Tată dragă!...

— Nu. Să nu fii mâhnită, Dandinuţa!.. Şe­ dinţele de miercuri şi de vineri sunt pentru sufletul meu singura alinare. Nu supăr pe ni-

«•

L

......... .....«

132

--

SANDU TELEAJEN

meni şi nu fac rău nimănui cu credinţa mea.

Dela viaţă nu mai am ce aştepta, ff tine, de sigur că n’aş îndrăsni nici sa te iniţiez, nici să te duc măcar la o singură şedinţă. Ju trebue să rămâi pe pământ, fetiţa noastră sănătoasă şi cuminte, pentru noi toţi..!

Fiindcă o înneca plânsul, Dandinuţa fugea din cameră. Se ducea să-şi împartă durerea cu ma­ dame Cecile. Pe măsură ce-1 ascultase vorbind, avusese impresia că tatăl ei era dintr’odată un străin, că trăia într’o lume deosebită, într’o lume peste care plana un giulgiu imens de tristeţe şi moarte. Acum înţelegea tot ce i se păruse ciu­ dat în purtarea lui, în vorbele lui, în surâsul bolnav, în fixitatea ochilor, cu lumini ce păreau arse de friguri. Tatăl ei trăia o nebunie dulce, uşoară, deşi nu mai puţin tragică: nebunia marilor desamăgiţi.

I I

CAP. XIII. MÂHNIRI, BIRUINŢE ŞI O PETRECERE TINEREASCĂ A trecut un an de când numai întâmplarea ajuta Dandinuţii să descopere taina ciudatei transformări a "tatălui ei după moartea Odettei.

La început privise convertirea la spiritism drept o nenorocire nouă, abătută asupra lor.

Adeptul credinţelor colonelului Panuş, parca nu mai era tatăl ei, ci un necunoscut, care îi in­ spira teamă. I se părea pe atunci Dandinuţei că ceva misterios o pândea nu numai din fiinţa tatălui dar şi din hainele ce purta şi din obiec­ tele pe care le atingea. Sertarul biroului ramanea deschis. Negoiţă Vornic nu mai avea ni­ mic de ascuns. Dandinuţa, pe lângă că se fe­ rea să pună mâna pe vreo carte sau broşură din cele închise acolo, ocolea acum pană şi bi­ roul, rugând-o pe madame Cecile să-l Şteargă ea de Draf si să pună ordine m harta, ii coborîse ta suflet o desnădejde mândră. Hotăra să nu împărtăşească motivele nici chiar familiei Bozian lsi socotea tatăl un rătăcit, îl vedea ca şi rupt din viaţă, despărţit de tot ce era pământesc, desbrăcat de orice sentiment viu, îl socotea

{

^ După câteva săptămâni însă îşi da seama că

_ ••

134

SANDU TELEAJEN

Ifegoita Vomt Că P“imismul ” era fraternei, tocmai senină n ° ^anţă de sine să înfrunte si munc^de m°ra-â Care î! fâC6a Tăciunilor din trecut rt,b fU Ş1 Povara ama‘ Găsise acolo între „’ri»? PPten surprinzătoare, şedinţe miercurea sf - 6"11 Care se adunau Ia mesagiile spiritelor5 .ră!?61"63 Ea să Pnmească

puternică “£ dadS/rce^1^,^ ^ ^ ^SSTK

' ,

predice nimănui •ed!Pîe oculte, că nu căuta să crezuse la^ncen fC[edîntele ce împărtăşea. II omXrămăsese Ptl °Vlt de nebunieV vidca că o intrigase un timp? î^zilde dUnaKagUr 'UCrU

&SJ3t “x*V ■ # “ '''“"S»"

de enoriaşii cartierului, fie că se ducea la una dată see7ntorcemaari Cent™- Oar de fiecare dmDăcat Fără *Cfsa cu sufletul mai uşor, mai îs?ăP descrifnd,H i -k trebe’ încePea să VorbeanriLul predlriT n Ujba' ţlnuta Pre°tului sau cuSea siPDand nut “a"6 ° ascuItase- Astfel în­ cepea şi Dandinuţa să cunoască îndeaDroane ne Dumnezeu, sa guste mângâierea si săPpămun£ă înţelepciunea învăţăturilor Bisericii, dincolo de rugăciumle-corvoadă, repetate ca o lecţie la pension. De atunci nimic ciudat n'a mai văzut m purtarea tatălui, nici nu l-a mai plânt cu vtfor de gânduri, ca pe un mort. Si ce feric t fusese Vornic, auzind întro zi vorbele ntndi nuţn . „Da, tătuţule, tu ai dreptate Fără Dum­

erită VtePiaer fi T P°pas-de^-lun^mul o cârtiţă, stelele nişte licurici, iar universul ar pluti in întunericul dintâi!"

Recăpătându-şi încrederea, mult mai târziu împărtăşea soţilor Valenan şi domnului Consilier,

-—-■

O FATĂ SINGURĂ...

135

temerile ce se dovediserâ fără rost. Şerban Bozian o măngâiase părinteşte pe păr.

— încă eşti un copil. Dacă ne-ai fi vorbit, te linişteam toţi dela început. Spiritismul, e drept, cunoaşte şi aplicări vulgare după cum cunoaşte si preocupări serioase ale unor inteligenţe de elită.

Societatea de cercetări spiritiste din Londra, înnumără printre membrii ei savanţi cu renume mondial. Tatăl tău s’a alăturat unei grupări selecte. Colonelul Pănuş, a cărui revistă am găsit-o de câteva ori la Palatul de Justiţie, pare să fie un veritabil iniţiat. Nu!... Să nu te spe­ rie deloc refugiul in spiritism al prietenului Pleca împăcată, strângând parcă vorbele întă­ ritoare, ca pe o comoară, lângă piept.

Alte mâhniri însă veneau s’o turbure. Ionel şi Nina treceau cu greu, căpătând note la li­ mită, primul an de liceu. Sburdalmce, răsfăţate, crescute ca două sălbatece de când ea nu mai călcase pe la ţară, ştia că erau. Dar acum, in­ trând la liceu, descoperea că sunt şi rele şi bă­ tăuşe si dezordonate : spaima clasei. îşi pârâu colegele de bancă, întârziau regulat dimineţile dela ora întâia, iar bunicii din Şoseaua Militari trebuiau să stea furcă în fiece zi, ca să le adune caietele, cărţile şi lucrurile aruncate prin toate camerele. La două-trei dumineci, când se ducea să le vadă, plângerile curgeau cu duiumul. „Ne scot sufletul, copilitele astea!... Mai bine le bă­ găm interne..." se văita bunica „Au să iasă nişte nebune!..." oftaşi bătrânul, încrucişându-şi braţele. De fiecare dată, Dandmuţa trebuia să le îmbrace cărţile şi caietele, să le adune lenjeria de pe sub paturi, să le coase şorţurile de uniformă.

Si pentrucă nici rugăminţile bătrânilor, nici ameninţările ei nu reuşeau să le îndrepte, îşi lua

1 >36

SANDU TELEAJEN

să le facăătemd|dsăZfedE ţeî ori Pe săPtămână> iaua. ’ a e =ln^ la respect cu nupuţin tristă ^rvfSteai er,a schimbată dar nu mai ceul mS, începea* dK,ntr'a Patra dda Li‘ Domnul elev înţelesese ri^ nevoje de •bam' vacanţa mare să i varii’ d« Pe cand venise în la Bucureşti a tatăl u^D^ri1' m g°sPodăna de şi banii. Din hăiamî’e Dandmuta Păstra cheile tor care fusese în ™ ™nte' modest şi sârguimenul pentru Liceul Mita- ^ri' Ife-gatise e^‘ cuse un sh-enn-, (Militar, mediul si vârsta făde calemd rifs "™'!Ş1îhdtuitor- Scrisori care iova la Bucuresti^f’tSh™ ‘s* a-nul> dela Cra' „Când ies duminica îrorasaUnuantdebUZUnar ; camarad să-mi plătească bOeml riP - Cere UI,UI

tele Pdefe. ****£?&'pen^reE la liceele civile." "^trebuiau

fe6’ n? Ca

^ăMtor’ulCoSl număru’ unt^Ff ^ ţătorul număru’ doi"

r„„

•

Ş1 pentru „înăl-

ofta cu rocirile ]J scria o ^ crfdea neno­ rocirile desDre aespre care care le „domnultoate elev" di îi trimeteau mandat după mandat. Dar cân§d Bobi a întrecut măsura ametindu le r„ „ pe patru pagini despre... cum a runt la poveste ciţiu... „ţeava mitralierii», penfru care •, CT' din pământ o mie de le (aşa scria ri' dela Craiova), Dandinuta, a aleiat^ , dlsPeratu Consilier, i-a arătat scrisoareaş??. a solicitaTTu lacrimi in ochi, un împrumut Snre ^ lui Bobi, tocmai atunci sosise dela Craiova s’i°venea ca deobicei a masă Generalul CodL Bozian. Consilierul, muşcându-si buzele ca să nu

:

O FATA SINGURĂ...

137

râdă, îi întindea scrisoarea. Generalul o citea familiei cu glas tare şi râsul ţinea câteva minute.

Dandinuţa nu ştia ce să creadă. Cu greu îşi da seama că frăţiorul care o minţise de atâtea luni storcându-i bani, acum îşi bâtea în adevăr joc de bunătatea ei. Generalul îndoia scrisoa­ rea şi o punea în portfeu. „Ţeava mitralierii!...

Hm! Asta-i formula clasică de stors bani dela părinţi. Să nu fii mâhnită, draga noastră Dan­ dinuţa. O să-i liniştim disperarea, acestui ştren­ gar inteligent, cu câteva ore de carceră. In fie ce duminecă în care va avea liber, o să ia masa cu mine şi tot dela mine va primi şi bani de buzunar. Tatăl dumitale să-mi trimeatâ mie, lu­ nar, mica sumă destinată domnului Bobi."

După o lună, Dandinuţa primea .0 lungă şi disperată scrisoare... „chinuita în carcera liceu­ lui, cu un vârf de creion împrumutat. Eşti o soră rea şi nu m’am aşteptat să te plângi tu, domnului general şi să mă faci de râs. In viaţa mea n’am să mai primesc un ban dela tine. Ta­ tei, dacă i-o fi milă, spune-i că n’am să-i refuz ceea ce îmi trimite în fiece lună."

Acum decoperea fata, că „ştrengarul" îl bom­ barda cu scrisori şi la birou, iar tatăl, întrebat, îi mărturisea că de câteva ori s'a lipsit de ţigări şi ziare, numai să-i poată trimite băiatului... banii de care se plângea că are nevoie. întâmplarea aceasta punea în sufletul Dandinuţei, o hotărîre mare : „...Tătuţă, trebue nea­ părat să-mi caut şi eu o slujbă, să am o leafă, oricât de mică. Vorbeşte patronilor tăi. In vară îmi iau bacalaureatul şi chiar dacă mă înscriu la Facultate, eu nu mă sperii de muncă..."

Vornic îşi privea copila, de parcă atunci ar fi văzut-o întâi. Hotârîrea ei îl umilea până la durere, îl lovea în inimă, îi aprindea obrajii ca

138

SANDU TELEAJEN

-o mustrare. Se lupta câteva zile în şir s’o facă să-şi părăsească gândul. Dandinuţa, de fiecare ■dată, îi repeta cu încăpăţânare: „Dacă tu nu vrei să mă ajuţi, îmi găsesc singură slujba. De când m’am mutat cu tine, tătuţă, mă munceşte gân­ dul acesta."

Trebuia să se supună. Ştia bine că Dandi­ nuţa nu glumea. Nici la ora meselor, nici seara ■când rămânea cu Andre, —era acum elev în clasa întâia primară şi îl ajutau să-şi facă lecţiile — Vornic nu mai deschidea vorba despre slujbă.

Poate că a uitat, îşi zicea el; poate că după bacalaureat are să urzească alte planuri...

Fata, deasemeni, nu-i pomenea nimic, fiindcă nu1 vroia să-l supere. Cum lui Bobi îi trime­ teau acum numai suma ce-i fixase generalul Bozian, câteva sute de Iei pe lună, ea hotăra să dea o întrebuinţare practică, economiei ce realiza în buget. Se înscria la o şcoală de dactilografie, fără ştirea tatălui ei. In fiece după amiază când el pleca la birou, câteva minute mai târziu pleca şi Dandinuţa la şcoala ei. Lec­ ţiile de pian ce luase în vremea când erau bo­ gaţi, şi mai apoi la pension, îi erau de mare ajutor. In scurt timp, după luna de practică pe claviatura unui „Yost" vechi, ajungea să scrie, cu foarte mici ezitări, pe orice tip de maşină' Primăvara îşi trecea examenele de clasa şaptea, iar pe timpul lunilor de vară se prepara pentru bacalaureat.

Biblioteca magistratului sever de odinioară, Şerban Bozian, nu mai era acum un sanctuar închis. După cum cedase, îngăduind Adei să-şi urmeze vocaţia pentru medicină, si trebuise să recunoască: dreptatea fusese de partea fetei — .tot astfel cedase într’o bună zi, în faţa argu­ mentelor Dandinuţei, lăsând pe copii să-si aleagă

"

O FATĂ SINGURĂ...

139

orice carte i-ar ti interesat, din bibliotecă. „Zău, unchiule dragă", îl alintase, legănându-se în faţa lui, „dumneata îţi faci o idee greşită despre su­ fletul nostru, al copiilor de azi. Altă dată, cred, copiii puteau fi crescuţi ca nişte flori de seră.

Dar viaţa liberă, aspră şi grăbită de azi, pune sub ochii celui mai nevinovat piciu, sau a celei mai candide fetiţe, toate adevărurile, fie hâde, fie poleite cu aur. Tramvaiul care duce pe elevul de clasele primare, de acasă, în fie ce zi, e o şcoală mai cuprinzătoare de cât toate cele care pot fi închipuite. Dacă l-ai auzi pe Andre al nostru povestind tot ce a văzut şi tot ce a înţeles din convorbirile oamenilor mari, ai ră­ mâne uimit. Unii colegi mai iniţiaţi i-au lămurit fel de fel de nedumeriri. Dar mediul în care trăim toţi ? Dar cinematograful ? Dar ziarele în care se povestesc zilnic, pe coloane întregi, toate ororile si toate minunile lumii de azi? Ştiu dela fete, teoriile dumitale: dacă s’ar putea să nu citim decât... vieţile sfinţilor, sau... vieţile oamenilor iluştri. Râzi, unchiule Şerban, dar ascultă-mă pe*mine. Sunt sigură cu Viky şi Diţa au citit pe ascuns, împrumutând dela colege, toate cărţile pe care dumneata ai vrea să le cu­ noască tocmai când vor fi măritate." Şerban Bozian se da bătut. Tuşea, îşi rodea mustaţa şi se întorcea către soţie : „Elena dragă, fetele au* dreptate. Cea mai rea carte poate fo­ losi unui copil cu sânge şi suflet sănătos, după cum cea mai bună, poate vătăma unuia cu în­ clinări rele. Azi, copiii crescuţi ca pe vremea noastră, ar putea să pară nişte întârziaţi min­ tali. Numai buni de trimişi în sanatorii speciale.

Să le punem alor noştri, la dispoziţie, toată bi­ blioteca. N’avem încotro!...

Dandinuţa, care complotase cu Paula, Viky şi

140

SANDU TELEAJEN

Diţa toată povestea, da semnalul izbândei, în­ chizând dmtr’un ochi. Una după alta îl sărutau pe obraji, apoi o zbughiau la fugă spre raftu­ rile decretate până atunci „tabu".

Două dimineţi îi erau deajuns viitoarei bacalaureate ca să se orienteze în biblioteca „un­ chiului Şerban.

In urmă, de câteva ori pe sâp. tămana, cobora treptele caselor din bulevardul Ulisabeta purtând, sub braţ, teancuri de volurneDupa ce le citea şi îşi lua note, le aducea îna­ poi, le randuia frumos, iar după o jumătate de oră pornea spre casă cu alte volume noui. berban Bozian se felicita mai târziu pentru geshil făcut. Nici Dandinţa, nici Paula si nici fetele mai mici Viky şi Diţa, nu alegeau din comoara de tipărituri strânse de el timp de o viaţă, cărţile îndrăzneţe ale autorilor moderni, români şi străini. Le interesau scriitorii clasici apoi istoricii, gânditorii şi în foarte mică mă­ sură dramaturgii şi romancierii zilei. Adevă­ rul era, că niciun roman nou nule rămânea necitit.

Complice, o aveau acum pe Meri.

Biblioteca era marea mândrie a domnului Con­ silier.

In câteva rânduri, când şi Dandinuta si tatăl ei fuseseră invitaţi la masă, Serban Bozian după ce îşi-îmbrăţişase cu privirile copiii, spu­ sese : „Prietene Vornic, n’am reuşit în viată de­ cât să le dau educaţie şi să strâng câteva mii de volume, pe care să le las moştenire. Am trăit sărac dar cinstit. Mai mult decât am făcut şi fac pentru copii, cred că nu puteam face “ Negoiţă Vornic cobora privirile : „Eşti un om fer,cit. Eu adunasem cât pentru zece copii şi n’am fost vrednic să păstrez nimic, nici pentru unul singur."

Dandinuţa îi zărise lacrimile oprite în colţul

141

O FATĂ SINGURĂ...

genelor.

„Eşti nedrept

tătuţă.

Ne-aj păstrat

SC I

noi, cu vin.

La Sfârşitul lunii Septembrie, pentru izbânda

S.'SăXT- iiSSi"”. "1SŞS..

<2 »1SV ŞS.J

prietene, Teodosiu Elvira, poeta, şi CirfŞean Lily. Pe soţii Valerian, pe unchiul Serba" |, ne tanti Elena îi invitase la prânz. Şi profe­ sorul doctor şi domnul C°nsl^eaXdTcât la

is .srr-cfes. <ş£ ►

tei si mai ales de faptul că nu-i mai pomenise nimic despre slujbă, ar fi fost în stare1 să mun^pac;ră ore suplimentare şi să-i plătească îuxui a zece mese.P Gândul că o să petreacă în mij­ locul copiilor, între prietenele şi colegele Dandinutei, părea că-1 întinereşte, părea să trezească în el pe îndrăgostitul de viaţă şi de petreceri de odinioară... Dar bucuria acestui gând, era scurtă Am îmbătrinit", îşi spunea, „iată că în curând Dandinuţa se înscrie la Universitate, c: o altă mâhnire, mai măruntă: „Prezidezi o mai de tineri, Negoiţâ Vornic, o masă la care toti vor bea vin, în vreme ce tu nai să poţi , ■ Uccât câteva pahare cu apa...

In urmă se resemna. îşi amintea, dela ultima şedinţă de . vorbele colonelului Pănuş: „Numai fiinţele inferioare, cele condamnate pentru încă multe secole să poarte carapacea animalităţii, numai acelea preţuiesc plăcerea băuturii şi a pântecului plin. Cei purificaţi până la treapta remtoarcerei în fluviul Marelui Spirit, aceia se

t— -

-----------------

’I

142

SANDU TELEAJEN

pot mulţumi cu un pumn de legume fierte şi un pahar cu lapte."

Masa începea într’o atmosferă de stângăcie si cuminţeme. Părul albit înainte de vreme şi fata suferindă a lui Negoiţă Vornic, nu îmbia pe ti­ neri să dea drum liber sufletului. Silviu, stu­ dent acum, trecut în anul al doilea, păstra o ţinuta corectă, aproape rece. Cunoştea pentru mtaia dată pe fostele colege de pension ale ■uandmuţei, şi nu vrea să pară nici îndrăzneţ, nici timid. îşi impunea o purtare... ceremonioasă.

Masa ar fi căpătat aerul plicticos al acelor banchete oficiale la care participanţii mănâncă din virlul buzelor iar chelnerii se ghiftuiesc şi se îmbată cu vinuri scumpe. Sărbătorita însă com­ plotase dm ajun, cu Meri, o veselă surpriză. fe când madame Cecile aducea două fructiere încărcate cu struguri, Dandinuta se ridica din capul mesei: — Priveşte, ElviraTeodosiuL. Strugurii aceştia ar merita o odă.

• T. Adevărat, spunea şi Meri. Am auzit că scnţi versuri.

- Şi încă ce versuri!... continua Dandinuta in vreme ce poeta ii arunca priviri disperate'si se înroşea de emoţie. r v - Versificam uneori, pe când eram în clasa patra. Cine n a scris versuri ?

- Dar ale tale erau splendide. Nici azi n’am uitat o strofa din cele dedicate unui oarecare domn Silviu elev de liceu pe atunci de care toată clasa noastră se îndrăgostise. ’ - Silviu, a>zis ? Aazi’ fr^ţiorule," numele tău !

T Ca să Yă sP“n, *ept, er°ul cântat în ver­ suri a fost chiar Silviu al nostru. Să nu mă. întrebaţi prin ce miracol. E lung de povestit. . De ajuns că abea azi, când cunoaşte pe două

_

1 O FATĂ SINGURĂ...

143

din victime, află şi el povestea. Ascultaţi ver­ surile :

ADORARE Cobori in visuri noaptea pe aripi de argint Fă să uităm tristeţea visărilor ce mint.

Tu prinţ al adorării, pe unde te ascunzi....

Chemării noastre oarbe, au când o sa răspunzi.

Unei ingrate inimi ţi-ai dat al tau amor Şi-a tale suferinţe pun altor inimi, dor.

Atât am reţinut, dintr’o lungă plângere poe­ tică a autoarei aci de faţă... ochii în farfurie, ruşinatiT Sd! rtdelVapTauda, de nevoie, cu

I

goiţă Vornic se adresa poetei, cerând stăruitor se Ipărf cu0dispSera°re.le Twdau cuvântul meu^ nu mai tin minte nici măcar un singur vers. A fost o copilărie de care şi azi râdem cu toate fetele în dormitor !... ,.

Ghiaţa era ruptă. Meri, căreia Dandinuţa 11 trecuse" cele două poezii copiate odinioară de întreaga clasă a patra, se ridica din scaun şi le ritea cu ton declamator. Urmau aplauze, com­ plimente. Silviu se simţea obligat să spunăr Pentru un început, poeziile erau foarte bune.

Dovedeau multă sensibilitate, o fericită apro­ piere a ritmului eminescian, unele rime foarte potrivit alese.

• P Negoiţă Vornic ţinea să fie de aceeaşi părere şi mai ales să adaoge : „Eu sunt convins că.

r

1 144

SANDU TELEAJEN

domnişoara Teodosiu scrie astăzi versuri mult mai frumoase. Dacă i-ar face plăcere, o rugăm stăruitor să ne declame ceva nou.“ Poeta se apăra cu Încăpăţânare. Ca s’o salveze, Dandinuţa trecea la pian. Nu vroia să ducă gluma prea departe. Un foxtrot electriza, ca la o co­ mandă, toate picioarele. Pedeapsa cea mai grea cădea acum pe Silviu. Trebuia să joace rolul de dansator pe lângă toate fetele. Pe la unsprezece, Vornic Işi cerea iertare că trebuia să se retragă. Viaţa de regim îl obliga să se culce devreme. Dar tinerii invitaţi puteau să petreacă în voie oricât de târziu.

— Chiar şi până la ziuă, tătuţă !... Dar înainte de a pleca, o mică surpriză: odată cu bacalaureatul, sărbătoresc şi intrarea mea în postul de dactilografă, cu începere de mâine, la Pala­ tul de Justiţie.

— Ca dactilografă ?

— Nu trebue să te miri. Fără ştirea ta, am învăţat maşina de scris, iar unchiul Şerban, pe care l-am luat complice, m’a ajutat să ocup postul. Te rog chiar să-i mulţumeşti cu cel dintâi prilej.

— Şi să ciocneşti cu noi încă un pahar cu apă, striga Meri.

Tremurând, cuprindea capul Dandinuţei în mâini, o strângea la piept, o săruta pe păr*: „Un copil neascultător, asta eşti, un copil rău tare 1 Un lucru pe care nu trebuia să mi-1 faci, nu trebuia!...“ Clipea din ochi şi iar o săruta.

După ce pleca, petrecut de urările tuturor, ve­ selia îşi continua mersul, în cântece, dansuri şi ciocnet de pahare. Meri trecea la pi an. Trebuia să danseze şi Dandinuţa.

Se lăsa purtată de Silviu,* în ritmul unui tan­ gou. Paula dansa cu Lily Cireşeanu, Viky,

O FATĂ SINGURĂ...

145

scurtă şi grăsuţă, ţopăia de foc, făcând pe ca­ valerul Elvirei Teodosiu, înaltă, subţire şi visă­ toare. Diţa, neavând partener, improvizase un mic infern din pahare, sticle şi farfurii, în care izbea cu două cuţite, izbea drăceşte, spre dis­ perarea doamnei Cecile. Alsaciana îşi astupase urechile şi privea cu bunătate, ca o martiră, jo­ cul şi larma zănatecă, din care nu înţelegea ni­ mic/ Din când în când, repeta: „Mon Dieu cette jeunesse est foile." Salvarea îi venea dela Andre. Obişnuit să se culce în fiecare seară la nouă jumătate, băieţelul adormise acum cu ca­ pul pe masă. Pretext minunat pentru madame Cecile, să-l ducă la culcare şi să se facă nevă­ zută. înfierbântate de dans, fetele nici nu-i luau în seamă plecarea...

Petrecerea ar fi continuat până în zori. Silviu era un dansator neobosit şi făcea pe cavalerul fetelor, cu rândul. Petrecerea ar fi continuat, dacă poeta, — după ce se lăsase fericită la pieptul lui Silviu, încurcând paşii unui vals, — n’ar fi avut, din senin, o... criză de disciplină.

— Vai! Copii, am păţit-o cu „Cârna". E ram învoite până la douăsprezece noaptea şi acum... e unu şi un sfert.

Dandinuţa sărea cu gura.

— Nu face nimic, visătoareo! Dormiţi la mine •şi mâine dimineaţă vă duc şi vă predau... ono­ ratei direcţiuni, eu însămi.

Refuzau propunerea în duo. Nici Teodosiu, nici Cireşeanu, n’aveau curajul, pentru o noapte de dans, să se vadă consemnate vreme de o lună. Acum puteau scăpa mai uşor. Era de serviciu Flora Dorian, o pedagogă care le pro­ teja. Să se întoarcă însă mâine dimineaţă ?

Dandinuţa nu ştia ce ar fi însemnat o astfel de abatere? Uita de „Cârna"? Ar fi făcut exIO

/ 146

SANDU TELEAJEN

plozie să arunce Bucureştiul în aer, pentru ca odată cu oraşul să piară şi elevele destrăbălate, cum le ameninţa de câte ori se reîntorceau din vacanţă.

Pentrucă fetele, în fapt, aveau dreptate, con­ venea să le lase să plece. „Silviu o să vă con­ ducă imediat, până la pension, cu o maşină!...“ decreta Dandinuţa. Atunci se ridica şi Meri, să dea semnalul plecării : „Trebue. Nu atât pentru mine, cât pentru mormoloace: Viky şi Diţa. Ele, ca şi Paula, mâine dimineaţă la şapte încep anul şcolar. II ştii pe „domnul consilier".

S’ar supăra foc şi nu mi-ar vorbi un an întreg!.."

Dandinuţa se resemna: „Uf, mi-a dat Dumne­ zeu nişte prietene ca nişte grădini! Fie ! Văd că aveţi dreptate. Dar atunci merg şi eu cu Silviu să-mi conduc excolegele. Nu mi-e somn si aş muri de urât să mă văd deodată singură.

Să fie păcatul tău, Elvira, că tu ai făcut începu­ tul şi mi-ai stricat cheful tocmai când se pornise mai aprins".

Atrasă de liniştea care se lăcuse în sufrage­ rie, madame Cecile apărea în prag. Ajuta tu­ turor să se îmbrace şi nu putea să priceapă cine potolise şi veselia şi dansul şi muzica di­ sperată care îi îmbolnăvise nervii cu puţin mai înainte. In ţara ei, pe când era tânără, o petre­ cere nevinovată ca aceea ţinea până dimineaţa.

După ce-i vedea plecaţi, înălţa din umeri: — Decidement, Ies jeunes-gens d’aujourd’hui sont bizarres 1...

r

'

CAP. XIV. DRAGOSTEA ASCUNSĂ, ÎNFLOREŞTE INTR’O NOAPTE

Auzind vorbele Dandinuţei, Silviu tresărise.

Adolescentul, mâzgălit cu cataif pe nas, înfruntat cu înţepături si râs îndrăsneţ, în restaurantul Gării* de Nord, suferise mult de pe urma în­ frângerii de atunci. Dar cu toată curgerea anilor, păstra o stăruitoare dragoste prietenei răutăcioase şi teribil de sincere. Vorbele muşcătoare, schimbate în restaurant, mult timp îi dogoriseră obrazul. Pentru asta, ori de câte ori o ştia pe Dandinuţa în vizită la surori, se ferea s’o întâlnească. Dacă întâmplarea ii adu­ cea faţă în faţă, vorbea puţin, aproape indife­ rent, afectând o camaraderie stăpânită. Vroia s’o facă să înţeleagă că e bărbat, că nici măcar prietenia frăţească la care îl îmbiase, nu-1 interesa. Ba de câteva ori, în discuţii, i se arătase ostil. După ce fata pleca, "spunea adesea, fie Paulei, fie Merii: „Păcat de Dan­ dinuţa asta a voastră. Când era mică, avea mai mult haz, era mult mai simpatică. Acum, se vede că necazurile au schimbat-o!“ Fetele îi săreau în cap: „Ba tu te-ai schimbat şi te-a

■

• 148

SANDU TELEAJEN

fâcut ursuz. Aştepţi să-ţi întindă ea mâna.

Parcă noi n’am văzut? De când eşti student, faci pe grozavul. Lasă fata în pace şi poartă-te frumos cu ea..." Juca teatru, numai din mân­ drie. Dar de câte ori o găsea în camera surorilor, ca să-şi umple sufletul de chipul celei pe care o adora în taină, pândea clipele în care şi atenţia şi privirile Dandinuţei nu-1 puteau surprinde. Simţea o voluptate rară să ştie că nu era bănuit, că nu-şi trăda prin nimic dragostea.

Voluptatea aceasta nu însemna renunţare. O armonie interioară, un fericit echilibru’de sentimente îi conducea paşii, îi inspira toate gestu­ rile. Lumea de ficţiuni, de dorinţi nevinovate, cu care îşi populase, ani după ani, visurile în care el şi Dandinuţa erau nedespărţiţi, lumea aceea căzuse în pulbere. Pulsa în juru-i acum o lume reală, mişcări şi fapte adevărate. Pre­ zenţa continuă în casa lor a răutăcioasei Dandi­ nuţa, răutăcioasă numai pentru el, frumuseţea actelor de curaj cu care o vedea înfruntând viaţa şi luptând ca un bărbat, îl umplea de în­ ţelesuri mult mai simple şi îl apropia de înfio­ rări mult mai adânci şi mai mari. II învăţa să cunoască bucuria aşteptării şi fericirea caldă a iubirii ce se dărueşte fără să ceară în schimb decât azurul speranţelor aruncate în viitor. El trebuia s’o divinizeze. Ea să se ridice senină, să înflorească nestingherit, să împrăştie num ai surâs şi lumină în viaţa tatălui bolnav, să se devoteze pentru fratele şi cele două surori mai mici şi, totodată, să-şi asigure o carieră. Lucru­ rile acestea le înţelesese deplin cu câteva luni în urmă, când fata venise să ceară ajutorul „domnului Consilier" pentru găsirea unei slujbe.

Era mândru Silviu, că îşi dăruia inima unei fete ca Dandinuţa. Voinţa dârză cu care isbu-

*

1 O FATĂ SINGURĂ...

149

tise să-şi câştige locul de dactilografă la Pala­ tul de Justiţie, dovedea că sufletul ei nu cu­ noaşte şovăieli şi nu se sperie de piedici atunci când îşi propune să atingă o ţintă. „Voiu avea o tovarăşe de viaţă ideală, îşi zicea el, căci până la urmă dragostea mea are să-i poată în­ călzi inima. Voiu avea-o pe ea, sau, pe nici una alta..."

Acum au condus pe cele două prietene la pension, şi au rămas singuri în maşină... După ce tot drumul au glumit şi au râs, lipsa celor două prietene pare să-i încurce. Dar tocmai când tăcerea se părea mai apăsătoare, Dandinuta şopteşte lui Silviu, la ureche: — feu am o sută de lei. Tu ai ceva bani ?

— Cred că am vr’o trei sute. Dar pentru ce?

— Ca să ne mai plimbăm un pic cu maşina.

N’ai auzit că nu mi-e somn? Ce zici?

— O idee admirabilă! E atât de frumos Bucureştiul, noaptea!

Dandinuţa îşi regăsea veselia. Cânta, spunea glume trecătorilor rari ce întâlneau pe străzi, iar când ostenea, îşi arunca părul pe spate şi respira adânc aerul rece al nopţii. Şofeurul intra pe calea Victoriei, ca să-i ducă spre Şosea.

Silviu îi cerea să micşoreze viteza. Noaptea sfârşitului de Septembrie era caldă. Cerul, numai spuză de stele.

Dandinuţa îşi apleca fruntea pe umărul prie­ tenului şi i se lipea de braţ.

— Ia uite ce frumos! De mult visam eu o plimbare ca asta, cu maşina.

— Foarte frumos!

Din nou nu mai vorbeau o bună bucată de

;

-J,

rr

k

r5°

SANDU TELEAJEN

timp. Cel care rupea tăcerea era Silviu.

— Aşa dar, prietena mea mare şi răută­ cioasă, Dandinuţa, poate avea şi gusturi poetice uneori.

Fata se deslipea uşor, i se apleca sub băr­ bie să-i ghicească mai bine rostul vorbelor.

— Ce vrei să spui?

— Nimic. De cât aceea ce ai auzit. Vroiam doar să ştii, că n’am uitat lecţia şi recomandă­ rile ce mi-ai servit atunci, în restaurantul Gării de Nord: ' „Nopţi cu lună, poezie dulce ca limonada si dragoste ? Dar ce să facem noi cu dragostea t"... Mai ţii minte? Un fragment din logosul pe care mi l-ai ţinut. Văd că azi ai evoluat. Se pare că... nu mai dispreţuieşti nopţile cu lună.

— Adevărat, aşa se pare ?

Râzând, îl prindea uşor de urechi, îi apleca faţa spre ea şi îl săruta cu drăgălăşie de înger, pe gură.

Fiindcă ai reuşit să fii spiritual, o mică răsplată.

Silviu se retrăgea în colţul din fundul maşinii, uluit. Năvala de vorbe cu care ar fi vrut să-şi cânte bucuria, strigătul inimii prea pline de dragoste, gestul cu care ar fi vrut să i se arunce la picioare şi să-i îmbrăţişeze genunchii, totul... rămânea în încremenire. Glasul amuţit, inima cu bătăile stinse, voinţa paralizată. îşi revenea cu greu şi abea îndrăznea să arti­ culeze.

— Nu cumva... încerci din nou... să te joci cu mine ?

— Nici nu îmi dă prin gând să mă joc. Ai spus foarte bine că... am evoluat. Azi îmi plac nopţile cu lună şi atâta tot. Simt nevoia învăluirii calde de care te laşi prinsă când te

.

■

O FATĂ SINGURĂ...

151

plimbi noaptea cu un prieten din copilărie, un trate bun şi cuminte, care nu te ameţeşte la tot pasul cu declaraţii de dragoste şi suspine.

Atât. . ...

— Râzi din nou, ca să ai ce povesti mame Merii şi Paulei! ?...

— Nicidecum, Silviu!... Te-am invitat Ia plim­ bare, pentrucă îmi plăcea noaptea, pentrucă îmi place şi tovărăşia ta. Nu am chef nici să râd şi’ nici să mă joc de-a dragostea.

Te-am sărutat fiindcă şi eu am o inimă mică, iar inima asta a ştiut să vadă tot aceea ce te-ai ferit să-i mărturiseşti. .

— Dar .n’am avut nimic de mărturisit.

— Se poate să mă fi înşelat eu. Nu iace nimic. Am căutat înadins să stau aşa, cu tine de vorbă, ca să-ţi fac la rându-mi o măr­ turisire. îmi place să mă ştiu iubită. N’am să fiu soţia ta niciodată. Numai mă gândesc la mutrele pe care le aveau Adi si profesorul Valerian în faţa Ofiţerului Stării Civile, la în­ trebările lui şi răspunsurile lor, şi îmi vine să mnr de râs. Dar asta nu ne împiedecă să tim doui buni camarazi. Punct. Şi pe lângă cele snuse o întrebare: dece fugi de mine ? Am piudă grozavă pe dragostea încăpăţânata ce-mi porţi- îmi fură tot ce preţuesc mai mult si tot ce doresc mai fierbinte : camaraderia ta. î)ela ultima mea plecare în vacanţă, la ţară, te ai făcut ursuz, mă ocoleşti, mă vorbeşti de rău fetelor. Nu vii pe la noi cu lunile, iar dacă vii, 0 fac* pentrucă te aduc cu sila, Meri si Paula. _ protestez. Nu viu, pentrucă... nu am

:

timpftjncţc£ nu vrej ai... Dar mie mi-e scumpă prezenţa ta, am nevoie de o prie-

. -_

Jj

vvi

152

SANDU TELEAJEN

tenie adevărată... Sunt sigură că dacă ţi-aş făgădui un sărut, sărut de soră ca acel de acum, de fiecare dată când ne întâlnim, sunt sigură că nu m’ai ocoli. Nu ţi-1 făgâduesc. Pentru că n’am obiceiul să mint. Se poate însă ca împăcarea din noaptea asta s’o pecetluim la despărţire, tot atât de frumos...

Ascultând-o, trecând din mirare în mirare, în­ cercând să înţeleagă şi jocul prietenei şi sen­ zul vorbelor spuse jumătate în glumă, jumătate serios, Silviu îşi regăsea calmul şi buna dispo­ ziţie. Când Dandinuţa se apropia în tăcere şi i se alipea câteva secunde cu capul de obraz: „De ce-ai rămas pe gânduri ?“... el, îi cuprindea mâinile şi i le săruta în adoraţie cuminte. Apoi rostea liniştit: — Vom fi aşa cum vrei tu: doui buni şi dragi camarazi.

Opreau maşina în Piaţa Victoriei. După ce achitau şofeurului cursa, se prindeau la braţ.

Hotărau să facă drumul până acasă la Dandi­ nuţa, pe jos.

Noaptea era calmă, trecătorii tot mai rari.

Din când în când, câte un automobil sbura pe lângă ei, ca o nălucă, lăsând în urmă ecou de ţipete şi râs de femei tinere. Cu cât intrau mai mult în oraş, cu atât aerul nopţii era mai greu. Părăseau Calea Victoriei, la Finanţe, şi străbateau în mers legănat străzi tot mai’ lini­ ştite, mai pustii. Pacea oraşului se furişa încet şi în sufletele lor. Vorbea numai Silviu, cu glasul coborît, cu gesturi potolite. îşi purta prietena pe lângă toate paginile mari de litera­ tură pe care le citise, întârziind lângă un poet din care îi recita versuri sau citând dintr’ ii n romancier fragmente întregi pe dinafară. Dan­ dinuţa se mulţumea să-l asculte. Unele opere

O FATA SINGURA...

153

ii erau cunoscute, altele nu. O încântau toate, dar mai ales o minuna puterea de memorie cu care prietenul era dăruit. Comentariile ' însu­ fleţite cu care însoţea autorii discutaţi îi arătau pe un Silviu înzestrat şi cu pătrundere şi cu un ascuţit simţ artistic. Lumina nouă în care tovarăşul jocurilor din copilărie îi apărea, o făcea să guste clipe de rară bucurie. Din pli­ nul acestei bucurii, îi spunea la despărţire: „Meriţi de două ori un sărut bun de bună cama­ radă. Şi pentru adevărata noastră regăsire de acum, şi pentru desfătarea cu care mi-ai înto­ vărăşit înapoierea spre casă. Am de învăţat dela tine mii de lucruri frumoase, rancunosul meu scump îndrăgostit. Cred că de abea din noaptea asta am reuşit să ne cunoaştem. La revedere şi odihnă bună!"

Sărutul” făgăduit îi căzuse de pe buze în inimă cu şi mai turburătoare căldură. Sărutul i-1 dase tot pe neaşteptate. Mai puţin înaltă, fata se ridicase în vârful picioarelor, îl prinsese de umeri şi se lipise de el cu plinul sânilor şi al coapselor. Durase numai o secundă sărutul dar lui i se păruse îndelung şi greu, ca o deşteptare după o noapte de febră şi delir.

Era singur acum, în stradă... Dandinuţa " poate că şi se desbrăcase, poate că şi dormea fără visuri... El încă nu îndrăsnea să se mişte. II ţintuise locului, farmecul trupului tânăr prins o secundă în braţe, parfumul păru­ lui sălbătecuţ, căldura buzelor dăruite cu dul­ ceaţă feciorelnică.

Pleca târziu din umbra străzii, cu mers încet şi grav. Pleca înviorat şi puternic de parcă ar fi ţinut în braţe şi la piept, toate bucuriile tine­ reţii pământului...

CAP. XV. NEGOIŢĂ VORNIC MOARE

De trei săptămâni de când era funcţionară, Dandinuţei i se părea că duce o existenţă de eroină dintr’o tragicomedie care făcea serie, încă nu ştia la ce prag se părăsea pe ea, unde şi când începea ficţiunea. Dar sentimentul acesta o învăluise la câteva zile după ce ocupa loc într’un birou, la o masă cu o maşină de scris tip „Mercedes", între două dactilografe mai vechi, doamna Theo Vergu, o brunetă cu frumuseţea în declin; a cărei supremă cochetărie era să poarte o şuviţă de păr lăsată pe frunte din coafura zilnic ondulată exagerat, si domni­ şoara Stella Vlasiade, o blondă cu nas aquilin, bărbie ascuţită, umeri înguşti şi piept cu sâni stinşi, veşnic nervoasă şi veşnic blestemând «xpropierea, care — spunea cu ton declamator — îi sărăcise părinţii, descendenţi ai nobilei familii Vlasiade, forţând-o să se facă slujbaşe dela vârsta de şaisprezece ani. Cele două colege, Dandinuţa observa că nu-şi vorbeau ■decât în chestiuni de serviciu, dar si atunci repezit, uscat: „Un certificat, domnişoară Vla­ siade !" Iar cealaltş, mai târziu: ’,0 copie

O FATĂ SINGURĂ...

155

-urgentă, pentru domnul Preşedinte, doamnă Vergu !...“ Atât.

In faţă, la un birou cu marginile lustruite, înnecat’în condici şi dosare, se ascundea omul care muncea pentru întreg biroul, domnul Trifu, vechiul arhivar. Bărbat între p^truzecişicincicincizeci de ani, îmbrăcat corect, purtând oche­ lari americani, asudând pe la tâmple vara şi iarna, bun şi îndatoritor cu toată lumea, domnul Trifu' era împovărat şi acasă de şase copii şi ,0 soţie ţinută la pat de un reumatism cronic.

In capul dreptunghiului de mese, Ia un birou masiv de stejar, între doui impiegaţi tineri, foarte mierosi la slujbă, aroganţi şi cu aere de cuce­ ritori * pe stradă, — Matei Robiban şi Luţâ Hristunas — trona domnul Eftimie ApostolFaur, şeful, un bărbat de treizeci şi opt de ani oTav nutin saşiu, scurt la vorbă, plin de persoana'lui şi de pântecul rubicond, fluturând peste birouri şi subalterni un surâs galben care avea darul să îmbolnăvească oamenii de friguri.

Două inele groase,, cu rubin îi împodobeau de­ getele mânei stângi de care îşi rezema fruntea când scria, spre a le face vizibile. Dimineţile purta costume în culori deschise, după amiezele numai sacou negru, veste „fantaisie şi panta-

I { I

10 Aic’ireîntfe aceşti oameni, pe lângă care fur­ nica o’ lume grăbită de avocaţi şi magistraţi, de uşieri şi împricinaţi, Dandinuţa trăia tot mai intens sentimentul desprinderii din viaţa adevărată pe care o părăsise în ajun de a se prezenta la slu,bă, şi aruncării ei intr o lume turnată în tipare a căror croiala 11 ar f, putut nici măcar s’o conceapă pana atunci. O exi­ stentă de actor dintr’o tragi-comedie pornita pe .0 serie infinită de spectacole, viaţă între frun-

__

156

SANDU TELEAJEN

tarii făcute să mecanizeze, să înnece inima, să ucidă pornirile sincere şi vibraţiile adânci ale sufletului, înlocuindu-le cu altă inimă, alte por­ niri, alt suflet. O existenţă creată parcă de jocul imaginaţiei unui demonic optician al gro­ tescului, amesfec de tragic şi sublim, o existenţă care zilnic întindea asupra ei ghiare şi carapace ucigătoare, din a căror strângere se'grăbea să se desfacă imediat ce ajungea în stradă şi din stradă acasă. Ce fericire să se simtă acasă!... încin­ gea curse nebuneşti la „De-a v’ati ascunselea" cu Andre, o exaspera cu glumele pe madame Cecile, cânta la piano ori se îngropa între perne cetind cu nesaţ o carte nouă... „Un lucru minunat să te simţi liberă pe gândul şi faptele tale..."

Aceea ce o îmbărbăta cu adevărat însă era numai tovărăşia lui Silviu. De obiceiu venea Ş!° *a d£ja serviciu, seara. O aştepta pe sala Paşilor Pierduţi, îşi strângeau mâna, coborau în fugă treptele şi porneau în lungul cheiului umăr lângă umăr. întâia dată îl întâmpinase jucând o prefăcută surpriză. r — II cauţi pe unchiul Şerban ? Cred că a plecat încă de pe la orele cinci.

— Nu. Am venit să te caut pe tine - Aşa ? 1 -Foarte drăguţ din parte-ti. Nu mă aşteptam !... Atunci, să mergem.

— Direct acasă? Fără niciunocol?

— Fără. Doar tu ştii, am atâtea treburi şi acasă. * — Mulţumită de slujbă ?

- De slujbă, da Dar de colegii de birou, nu . De ei, drept să-ţi spun, sunt uluită. Până azi nu mi-am închipuit că oamenii pot deveni maşini, cu resorturi de mişcare, uneori invidia

O FATĂ SINGURĂ...

i57

şi răutatea, alteori poza şi plăcerea de a umili, iar de cele mai multe ori, prostia.

— Iţi dau un sfat: să nu te amesteci în in­ trigile “şi adversităţile lor. Tata ne povestea că, în câteva rânduri, a avut să ancheteze şi să înlăture nenumărate drame între funcţionarii dela grefe şi arhive. . .

— Am nişte colegi atât de înveninaţi, încât dacă m’aş apropia de vreunul, m ar otrăvi, cum l-au otrăvit pe singurul om cumsecade dintre toţi: pe arhivar. t - Chiar să vrei să te amesteci, n o să poţi.

Din Noembrie, când o să începi cursurile la Drept, cred că de abia o să ai timp să respiri.

Ai să uiţi şi de colegii de birou şi de mingile lor La Universitate ai să intri mtr o lume cu totul nouă. Ai să intri în marele aborator cum de compuşi ai necunoscutelor viitorului spuneaP deunăzi cumnatul meu, profesorul

!

^"“pereche adorabilă, el şi Ada. Nu găseşti,

Silviu ?

— Ideală Muncesc atât de mult pentru alţii, , =e certe între ei fiindcă n au timp. încât uită să s ma; critică perioadă Cu asta au rezolvat cea f din căsnicie: anii începutului. Otaervaţia, e „ mea E a babacului, făcută in seara cana a mea. r. a. u serbat doui am dela Demetru şi Ada şi-au ^iu căsătorie...

Ori de câte ori era liber, Silviu alerga so aştepte pe Dandinuţa la ieşirea dela slujbă. Şz5elePlui Octombrie se micşorau, mtimencu întârzia zorile si grăbea apusunle. Vânturi tot mafiei aducelu din miazănoapte hora ploilor

f

!

158

SANDU TELEAJEN

de toamnă. îmbrăcaţi în pardesiuri de cauciucr mergând la braţ, sub o singură umbrelă, plimbau printre pietonii grăbiţi, printre maşini cu gea­ murile în stropi şi trăsuri cu coşurile ridicate, un suflet tânăr, o mare bucurie de a trăi, de a fi liberi, de a se simţi alături, ei doui, numai ei...

In curând treceau şi peste formalităţile înscri­ erii la Universitate, cu depunerea actelor Dandinuţei, cu plata taxelor, cu primirea foilor de cursuri şi a carnetelor de frecvenţă. Intri o zi, Silviu o prezenta câtorva prieteni întâlniţi în faţa rectoratului.

— Aureli an.

— Merişescu.

— Raicu.

Ea scutura puţin capul şi strângea mâinile întinse : — Vornic. încântată, domnilor!... întâia prelegere aducea Dandinuţei şi întâia uşoară mâhnire. De cum intrau pe culoarul dela Drept îl şi pierdea pe Silviu în mijlocul unui roiu de colege din anii superiori. Rămânea singură, umilită oarecum, într’un colţ Silviu strângea mâini, spunea glume, îşi complimenta colegele care râdeau sgomotos. Silviu părea că o şi uitase. Noroc că tocmai atunci venea într’un alt grup de studente cu care se plimba pe sală, unul din colegii prezentaţi de Silviu dm ajun, Anton Raicu. O saluta prietenos, oprea grupul fetelor şi, după ce făceau cuno­ ştinţă, o luau în ceată...

Dandinuţa, puţin înciudată pe Silviu, îi era recunoscătoare colegului pentru gestul făcut.

Celălalt o plantase acolo, în colţ, de parcă nici n’ar fi venit împreună. Pe când colegul Raicu, pe care de abia îl cunoscuse, se grăbise

;

O FATĂ SINGURĂ...

159

s’o întâmpine, s’o recomande colegelor, să-i ţină tovărăşie. Bre! Ce grozav curtezan se arată la Facultate... domnul Silviu!...

Tocmai atunci, o forfotă neobişnuită anunţa sosirea magistrului aşteptat de studenţii anului trei. „Vino, An tonei , striga Silviu, colegului din grup, apoi, adresându-se ei: „Tu intri cu anul întâi, Dandinuţa. Ne vedem la ieşire !..." şi dispărea în ceata gălăgioasă a fetelor, pe o uşă.

Chipul natural în care i se adresase, purtarea lui simplă, îi potolea ciuda. Ba chiar o făcea să puf­ nească în râs. „Aha! aşa se petrec lucrurile la Uni­ versitate! Aceasta, după cum văd, e maniera obiş­ nuită în forul... marelui colaborator de compuşi psihici ai necunoscutelor viitorului... Bravo, Sil­ viu ! Am luat notă!"

După prima săptămână de cursuri, se obiş­ nuia şi cu atmosfera şi cu felul de a se purta între ei al studenţilor şi al studentelor. Nişte perfecţi camarazi, cum visa totdeauna legătura ei cu Silviu. Uneori, chiar nepoliticoşi: se căl­ cau pe pantofi, şi fete şi băieţi, ori îşi dădeau ghionţi în îmbulzeală, lucru care pe Dandinuţa o încânta. Dacă era vorba de sport de natura asta, avea să le dovedeasă în curând, că în ea întâlneau un as.

Lipsa de respect în relaţiile dintre sexe nu-i apărea, cum ar fi putut să apară Angelei Vornic, de exemplu, drept „o ţipătoare rea creştere , drept, „lipsă de cavalerism sau de maniere . Pen­ tru Dandinuţa, lucrul se urma după legi absolut fireşti din moment ce, student sau studentă, erau doi concurenţi în luptă pentru examene, în luptă pentru viaţa în care mai târziu aveau să dea şi să primească altfel de lovituri. Pe acestea, colegii de birou dela Palatul de Justiţie îi aju-

160

SANDU TELEAJEN

tase Dandinuţei să le descopere ceva mai de vreme, în toată splendida lor cruditate...

i

După amiaza zilei de paisprezece Decembrie din acel an, după amiaza aceea în care se întor­ cea dela bunici, nu avea s’o uite niciodată. Bă­ trânii erau exasperaţi de răutăţile mezinelor Irinel şi Nina. Cele câteva corecţii cu nuiaua administrate în cursul primului an de liceu, dă­ duseră oade. Amândouă, la şcoală, se ţineau cu­ minţi şi îşi disputau acum întâietatea l’a note, pe fiecare trimestru. Acasă, în schimb, începând de pe toamnă, se certau şi se păruiau ca nişte drăcuşori împeliţaţi. Certurile, urmate de bătăi, se ţineau lanţ.

— Nina, iar mi-ai pătat caietul de desen.

— Eu? Ţi l-ai pătat singură, fiindcă eşti o adormită, surioară dragă.

— Tu mi l-ai pătat fiindcă ai ochi numai să nu dai în gropi.

— Aşa? Mă faci chioară? Ţine, atunci!...

— Ţine şi tu! Auuuuu!...

— Buniicooo!...

Se trăgeau de păr, se sgâriau, se muşcau, ba îşi rupeau şi rochiile şi şorţurile de uniformă.

Ultima ceartă urmată de bătaie se soldase, pen­ tru Irinel, cu ochiul stâng umflat iar pentru Nina, cu două muşcături pe umărul şi braţul stâng.

Bătrânii, inimi slabe din cauza bunătăţii, sfâr­ şiseră sacul răbdării, al sfaturilor, al rugămin­ ţilor. „Diavoliţele de nepoate" cum le botezase bunica, parcă erau muncite de Iele. Păruiala cea mare se aprinsese pe la ceasurile trei din noapte fiindcă Nina lovise prin somn cu mâna, peste obraz, pe Irinel. Lucrurile acestea le aflase Dandinuţa, din scrisoarea primită dela bunici. Ieşind dela slujbă, se urca în autobuz

i

j

■

I

O FATĂ SINGURĂ...

>

r

161 .

hotărîtă să le tragă un „toc de bătaie" celor două mici disperate, fiindcă pentru ele numai bătaia părea să fie ruptă din raiul cuminţeniei. Le ridica pe sus de urechi şi intra cu "amândouă în camera în care dormeau.

Judecata o făcea... cureaua de ascuţit briciul a bunicului.

— Aşa dar eu am două surori nebune ?

— Dandi, ascultă, să vezi...

— Dandinuţo, ea începe totdeauna...

— Aşa dar toţi muncim pe brânci ca să vă ţinem în liceu. Bunicul şi bunica stau zi şi noapte în picioare pentru voi, iar răsplata tuturor este că vă scoateţi ochii şi vă rupeţi carnea şi şi rochiile de pe voi. Foarte bine. Pentrucă simţiţi plăcere mare din asta, atunci... să v’o împlinesc şi eu, cu vârf şi îndesat.

— Dandinuţa...

— Iartă-ne...

— Desbrăcaţi rochiile, repede, repede!...

Loviturile de ourea curgeau fără milă. Irinel şi Nina, căzute fiecare în câte un colţ, gemeau cu sughiţuri de leşin. Prin focul de lacrimi se încrucişau făgăduind, jurăminte de cuminţenie şi împăcare pentru toată viaţa.

Dandinuţa trecea în sufrageria bătrânilor şi timp de zece minute plângea cu hohote pen­ tru gestul de sălbăticie cu care, trebuind să lovească în surorile mezine, lovise în inima ei.

Mâncările la care o îmbia bunica, rămâneau aproape neatinse. Sorbea cu plăcere numai cafea­ ua cu rom pregătită de bătrână, cu dichis, în ibric turcesc de alamă. îşi lua rămas bun, spunând: „Cred că le-am cuminţit pentru tot restul anului!-.-“ Mergea un timp în picioare, în înghesuiala dintre băncile incomode ale autobuzului şi o ciuii

I 162

SANDU TELEAJEN

dată nelinişte îi vântura sufletul. Avea me­ reu în faţa ochilor chipurile răvăşite de durere ale surioarelor lăsate în urmă, le auzea parcă plânsul şi suspinele şi nu se putea opri de a nu ofta adânc de nenumărate ori. Un gând nou i se înfigea în minte. Toate odăile apar­ tamentului pe care-1 locuiau, le vedea dintr’odată pustii. Nici tatăl ei, nici Andre, nici madame Cecile, nu mai viau acolo. Era convinsă că dacă în clipele acelea ar fi sburat cu iuţeala gându­ lui acasă, cineva i-arfispus: „Dandinuţa, ai ră­ mas singură! Dandinuţa, toţi ai tăi au murit!"

După puţin, absurditatea gândului o făcea să surâdă. Un domn îi. oferea locul, pe banca din fund. Când ajungea în piaţa Teatrului Regina Mana, scobora în staţie, hotărîtă să străbată pe jos drumul până la una din intrările dosnice ale Palatului de Justiţie. Simţea nevoia unei des­ tinderi cât de mici, plăcerea de a merge pe jos, prin vălmăşagul trecătorilor.

După amiaza aceea a zilei de paisprezece De­ cembrie, nu avea s'o uite Dandinuţa, fiindcă de ea avea s o lege pentru totdeauna, amintirea celui mai greu examen de suferinţă, pe care viata ii cerea să-l treacă...

Urca la birou, cu sufletul ceva mai liniştit Sosea exact in clipa în care colegii semnau în condica de prezenţă Spunea tuturor „Bunăziua şi, în clipa ^când îşi arunca privirile spre masa de lucru, zărea pe scaunul dela maşina ei de scris, ajteptând-o cu grijă, speriată parcă, pe madame Cecile... Inima începea să-i bată pu­ ternic. îşi aminti că în ajun, fratele cel mic se plânsese de o durere uşoară în gât. Dacă o fi contractat o boală contagioasă, dela şcoală?!

— S’a îmbolnăvit Andre, nu-i asâ? Pentru asta mă cauţi ?...

1

(

»

O FATĂ SINGURĂ...

163

— Nu, pe Andre l-am pensulat de dimineaţă In gât şi nu-1 mai doare nimic. E vorba... de domnul inginer. Nu se simte bine. A avut o criză grozavă, la birou. Te roagă să chemi pe doamna sau pe domnul profesor doctor. S’a aşezat în pat.

Dandinuţa îşi privea o secundă colegii. Doamna Vergu şi domnişoara Vlasiade tapau de zor la maşină. Şeful aprindea cu importanţă, o ţigară...

Cei doi impiegaţi scriau aplecaţi între dosare.

Numai domnul Trifu îşi scosese ochelarii şi, stând cu o mână sub bărbie, clipea des din oclîn miopi şi buni. „Curaj, domnişoară, aşa e viaţa!..." vorbeau privirile compătimitoare ale domnului Trifu. Şeful, după ce trăgea adânc din ţigară, zâmbea galben, îşi trecea prin păr mâna cu cele două inele groase, o privea încrucişat.

— V’am învoit, domnişoară Vornic. Puteţi lipsi. Şi dacă aveţi nevoie de o permisie, ne trimeteţi mâine o cerere.

In vreme ce Dandinuţa pleca la braţ cu ma­ dame Cerile, după ce abea izbutea să îngâne două vorbe de mulţumire, domnişoara Vlasiade privea pe furiş profilul domnului ’ Eftimie Apostol-Faur, tălmăcindu-i bunăvoinţa altfel: „V’am învoit, domnişoară Vornic, pentrucă sunteţi pro­ tejata domnului consilier Bozian, sunt gentil fiindcă şi dumneata cred că ai să fii în curând gentilă... O să supăm împreună, într’o seară.

Altminteri, oricâte protecţii, în biroul meu n’o .să te simţi prea bine. Iţi ceri singură mutarea'1.

Stella Vlasiade îşi cunoştea şeful. Trăiseră doi ani împreună, înainte de a veni în birou doamna Vergu...

Dandinuţa o lăsa pe madame Cecile să plă­ tească şofeiirului cursa şi alerga într’un suflet, pe

.

I64

SANDU TELEAJEN

scări. Ii deschidea Andre, îngrijorat, trist. In dormitbr, fără sacou şi fără guler la gât, bol­ navul; gemeatrântit pe pat, cu faţa înjos. Când se întorcea sţge.privească, Dandinuţă se înspăi­ mânta. ' Ochii sticloşi, faţa de culoare pământie, brăzdată de venule dilatate exagerat, buzele arse ca :de sete., Se . repezeasă-l ajute să se întoarcă, întrebând cu' desnădejde oarbă: „Tătutule drag, ce-uajî?'b., 'Bolnavul -îşi rotea ochii în orbite câteva sedunde, apoi izbutea să-vorbească,___ aruncând' cuvinte ce păreau rupte, de pusseurile unor dureri-atrobe; „Mi-e rău.ii fetiţo !... Chiamă..." pe Vale... rian 1 Gerixă.-/îngrozitoare. .. Mor, Dândinuţaahtii:l:r;oMoftiqS%'; sfârşit.,. cu mine! ...

Ii:;, ştergea fnmteaaHHcătcată' cu ■ sudori, îl săruta, sşi ieşea fpe: Uşă,n%trigândui;: „Intr’o jumătate de soră sunt înhpoi. “o Alerga la profe­ sor’acasăşf îl prindea chiar un clipa: când sa plece da’'clinică, Moarey tătuţă ! Azi de dimi­ neaţă era sănătos, vesel.: 'Eu °’dela; slujbă ;m’am dus la bunici, am dejunat lâpQig' Când m’am întors la birou, mă aştepta-mâdame Ceciler'disp'erâtâ... Ce săraibă, domniile: profesor ?'■';> .Şi în vreme ce fata - continuă să' descrie înfăţişarea bolnavului,: durerile' de eare i se ’ văita:, 'Demteu yal.eriairîşi frământa buzele şi, uşor încruntat, repeta mereu: „Mda... Da-da!...“ ia miei-dntervafc. ni iii Sa is &> b*© sfsanmi/b ia Sobui/l Uuj>.1 toate simptomele,: Negoiţă; Vornic:'era "cbndanfflatiuoaid ni .tijooiorq oJSpno .hejnirtuIA ■Ciroza atrofică â lui rLaeaftek poate fi impiet decată un timp iaumersul ei, pfintrlun tratament sever, dar: ffti'poate fi vindecată. Sfârşitul bol­ navului putea veni brusc, printr’o complicaţie, o boală intercurentă, o cholicystită sau o endocardită iiiîeGţioâsă. Judecând după durerile: ie-1 sufocau,' -nti- era exclusă şi formarea ţinui abces

;

:

l

i

r

O FATĂ SINGURĂ...

16S

al ficatului. Tăcerea profesorului doctor, Dândinuţa o interpreta aşa cum era într’adevăr.; rău prevestitoare. ni Când soseau acasă, profesorul mergea. întins în odaia bolnavului. Examinarea nu dura decât câteva minute. Diagnosticul era neaşteptat: o peritonită. Bolnavul trebuia imediat adus şi in­ ternat la clinică. >H ’ÎOCJ

Negoiţă Vornic primea totul cu desnădejde senină, ca un înţelept. O suferinţă în plus, de­ sigur, dar numai pentru cei dimprejur, nici­ decum pentru el. Eliberarea din lut, el o aştepta de mult.

Dimineaţa, de cum se aşezase Ia birou, îl năpă­ dise cercul de flăcări al junghiurilor pornind din capul pieptului şi pântec, cui de foc ce şerpuia către spate, i se ridica în sus peste umărul drept, îi tăia respiraţia, se înfăşură apoi pe lângă coaste şi-i săgeta cu amorţeli otrăvite, piciorul. Pielea mâinilor şi a pieptului părea că i s’a uscat dintr odată, buzele îl dureau de parcă i-ar fi fost ulcerate, iar saliva îi era amară, amară ca fierea.

De câteva ori, lucrând, mâna i se oprise pe planşeu, fulguiri de scântei şi cercuri de întunerec i se învârtejiseră prin faţa ochilor, forţându-1 timp de câteva secunde să încline capul între umeri. Un ceai fierbinte cerut omului de ser­ viciu şi din care gustase de câteva ori, îi însu­ tea junghiurile. La ora unsprezece se ridicase dela lucru şi, sprijinindu-se de scaune, se apro­ piase de masa colegilor patroni.

— Dragi prieteni, simt că am să cad bolnav rău. Dureri ca astăzi n’am avut niciodată. Mise împăienjenesc vederile, mă strâng între umeri sudorile morţii. Iertaţi-mă, dar trebue să plec să mă aşez la pat.

#t?~ 166

'

f

;

■

SANDU TELEAJEN

Inginerul Vârtejeanu trimetea să-i aducă o maşină, îl ajuta să se îmbrace, îl petrecea până în stradă.

— Curaj, maestre Vornic. Poate că nu e la mijloc decât o simplă intoxicaţie. Chiamă-ţi doctorul curant şi mâine dă-ne veşti bune de­ spre sănătatea dumitale.

Pe drum, în maşină, durerile păreau că se mai potolesc. îşi prindea tâmplele în mâini, îşi oprea gândurile deodată, cu spaimă, în faţa unei sin­ gure întrebări: „Dacă mor, ce se fac copiii ?u Maşina sbura şi el depăna mai departe, alte în­ trebări, alte gânduri: „Ce se vor face şi Irinel şi Nina?... şi Bobi?... şi... mai" ales, Andre ?... Copilul păcatului... Pe" Andre nu-1 iu­ beşte decât Dandinuţa... Numai ea. Bobi, în două rânduri când îl vizitase, — şi asta din nevoia de a-i cere bani — îşi privise fratele vitreg, peste umeri, cu surâs "acru, silit. Tot timpul nu-i adresase un cuvânt. Şi dacă Dan­ dinuţa nu l-ar fi mustrat, la plecare, nici nu î-ar fi întins mâna. Andre rămăsese cu lacrimi în ochi, iar Bobi călca ţeapăn, în ghetele de lac, încorsetat în uniformă şi mândru de pamponul chipiului, ca un păun de coada rotată...

Irinel şi Nina, e adevărat, se jucaseră cu Andre de câteva ori. Dar până la urmă jocurile lor se încheiaseră cu ciupituri şi pumni, din pri­ cina cărora, micuţul plânsese ceasuri întregi. Ura Angelei trecuse parcă tot atât de sălbatecă în inimile celor trei copii. Răi şi egoişti. Singură Dandinuţa izbutea să-i ţină în frâu"" Maşina se oprise la o încrucişere. Gândurile îi mergeau înainte, ca o apă.." „Ai să mori, Negoiţă, şi din viaţa ta nu s'a ales nimic. Ai să duci în mormânt, odată cu pumnul tău de ţărână, pe cel mai neîndurat călău: oglinda faptelor ne-

O FATĂ SINGURĂ...

167

socotite, care te-au pierdut. Şi în plus, durerea că laşi unui singur copil, E)andinuţei, povara creşterii celorlalţi... De ce-ai ajuns aci, Negoiţă Vornic? De ce?... Ţi-a întunecat sufletul, viaţa ta păcătoasă, ţi-a uscat trupul, mizeria boalei care te strânge zi cu zi în cleşte. Un timp', te-ai amăgit cu şedinţele de spiritism. Om de nimic!... Ca un câine ai să pieri!... Ca un câine! Câteva lacrimi adevărate are să-ţi pi­ cure pe mormânt plânsul Dandinuţei şi al lui Andre. Dar fiori n’o să aibă cine îţi răsădi sub crucea stingheră, la cimitir. Atâtea alte griji pe sufletul şi mâinile Dandinuţei!..."

Intervenţia chirurgicală îi prelungea viaţa până a doua zi/ In ultimele ceasuri, medicii îi uşu­ rau durerile numai cu injecţii. Puterile îl pă­ răseau minut cu minut. Ţinând mâinile în mâi­ nile Dandinuţei, Negoiţă Vornic se pregătea să arunce învelişul de lut, lutului, ca să caute în lumea umbrelor, sufletul chinuit al Odettei: avea s’o regăsească dincolo. Credinţa aceasta îi străjuia agonia. Ceruse să-i aducă preotul.

Primise împărtăşania, senin. Sărutase imaginea Celui Răstignit pe Cruce, pentru păcatele oa­ menilor. După plecarea preotului, o întâmpinase pe Dandinuţa, liniştit.

— Fetiţo, simt că mă duc. Ţin să ştii un lucru: nu cred că. va mai îndura un om... aceeace îndur eu... acum. Plec de lângă tine, tocmai când începeai să-ţi croieşti un drum în viaţă... când aveai mai multă nevoie de un sprijin...

Să nu mă blestemi!...

— Tătuţă...

— Da, da. Să nu-ţi întuneci inima. Rămâi singură, tocmai acum... N’am nicio putere...

E greu tare să fii nevoită la vârsta ta... să lupţi

i

- •

V.:

168

1

SANDU TELEAJEN

singură... Dar nu se mai poate îndrepta nimic. Ţie trebue să-ţi las îndatorirea să porţi de grija celorlalţi... Şi mai ales... de grija lui Andre... Cu rugăminte de moarte!... Andre nu mai are pe nimeni...

Respira greu, gemea, apoi după o sforţare, izbutea să urmeze: — ...Am rânduit luna trecută, drepturile lui asupra apartamentului ce locuiţi. Toate actele sunt în păstrarea prietenului Bozian. Tot la el vei găsi un carnet pe numele tău, cu depune­ rea sumei de cincizeci de mii de lei. Atât am putut economisi, pentru tine, în aceşti din urmă am... Adio, Dandinuţa!... Dumnezeu să te binecuvmteze!... încă odată îţi spun, inimii tale îl încredinţez pe Andre, fetiţa tatii, inimii tale de aur...

II părăseau puterile. Câteva minute, numai lacrimile ţineau loc vorbelor. Privirile păreau că i se^ duc spre lumea de unde îl întâmpina un surâs nevăzut, tovarăş sfânt către potecile de azur ale veşniciei. Dandinuţa încremenită îşi frângea mâinile... Infirmiera se apropia cu pas încet: „Să-l lăsăm, poate că vrea să doarmă domnişoară!...“ Bolnavul scutura din cap. Un nou pârâiaş de lacrimi i se revărsa pe obraji mişca buzele... „Dandinuţa tatii"... Apoi, hor­ căia prelung, rupt în toată fiinţa şi sgârcit de durerosul sughiţ al morţii. Apoi... îsi înclina băr­ bia în piept. Ochii 11 rămâneau Sticloşi, privind undeva, în vid, iar pe obraji, lacrimile tintuite şi reci...

— Tătuţă!

Nu mai avea cine să-i răspundă. Atunci ţipa sfâşietor, ca înnebunită, strigându-1 în neştire de pe sală, madame Cecile, năvălea pe usă târînd după ea pe Andre.

_

__

i

-——

O FATĂ SINGURĂ...

169

Negoiţă Vornic fusese mântuit de suferind.

Trei dureri îngenunchiau lângă patul lui, trei înfrângeri, trei suflete rămase deodată fără sprijin în faţa vâltorilor lumii.

Intr’un târziu, Dandinuţa îşi dădu seama că lacrimile plânse stăruiau încă pe obrajii mortu­ lui. Atunci îndrăsni să i le şteargă, uşor, cu batista... Şi rămânea acolo, fără frică. Cum nu-şi putea îndepărta privirile de pe chipul galben, i se păru deodată că mişcă buzele şi că-1 aude oftând greu : „Adio, Dandinuţa !... Dumnezeu să te binecuvânteze!... Inimii tale îl încredin­ ţez pe Andr6, fetiţa tatii, inimii tale de aur...“

k

CAP. XVI. CÂND DANDINUŢA RĂMÂNE SINGURĂ

Un an încheiat trecuse dela moartea lui Negoiţă Vornic. Un an de furtuni pentru Dandinuţa, unele tragice, altele comice, primite de ea cu senină filosofare mai totdeauna, cu lacrimi strivite pe furiş între gene de câteva ori. Tot ce se întâmpla, trebuia să i se întâmple!... asa îşi spunea în momentele de reculegere. Durerile ca şi bucuriile fiind ecoul lumii din afară în sufletul nostru, ele coexistă numai în raport cu noi şi deci nu se cuvine să le acordăm o în­ semnătate prea mare. Plângem acum, râdem peste o clipă, visăm noaptea, treji, în bătaia lunii sau ne pomenim loviţi cu o răutate în inimă ori cu o piatră în frunte, mâine, n'are impor­ tanţa. Viaţa ta, a celor din jur, viaţa tuturor, aceasta trebue să fie. Unii semeni sunt răi din prostie, alţii, buni prin inteligentă. Mulţi din cei slabi par să ascundă aur în suflet până ce se văd puternici. Şi atunci, în locul bunătăţii sub care ascundeau zâmbete apărea rânjetul fiarei gata să sfâşie... Mulţi şi din cei puternici ce păreau monştri de perfidie, pândă şi urzeli intrigante, într’o zi, descopereai că jucau un personagiu făcut dinadins, pentru că inima lor

O FATĂ SINGURĂ...

'

►

171

bună la început, suferiseră intrând în viaţă, toate ororile câinoşiei semenilor. Intr’o lume hărţuită de lupta pentru vestminte şi hrană, într’o lume grăbită să învingă oricum şi să ajungă cât mai sus pe treptele deschise tuturor spre vârful pi­ ramidei — după ce bărbaţii învăţaseră în tranşee şi spitale întoarcerea la ferocitatea din vremea cavernelor — era firesc să înflorească domnia instinctelor timp de milenii refulate. Omul se mândrea să poată fi lupul omului, cum afirmase odată geniul insularului Hobbes.

Timp de un an, Dandinuţa învăţase să primescă lovituri şi să le întoarcă înzecit. Căpătase deprinderea să surâdă când sufletul îi clocotea de revoltă şi să se încrunte ori să rămână in­ diferentă atunci când inima o îndemna să mân­ gâie ori să ajute. Slabă era numai cu Bobi şi cu surorile mai mici. Niciodată nu controla pentruce îi cereau bani. Singură spunea: „Mă las prădată, ca să nu se plângă mai târziu că au avut o soră mai mare şi nu i-a ajutat!../' Câteva luni, Dandinuţa suportase cele mai savante „lucrături" la serviciu, cele mai urâte manevre şi cele mai îndrăsneţe propuneri din partea şefului, până ce într’o zi, se hotăra să-i reteze unghiile. Primea să ia masa, în doi, la un local luxos din afara oraşului.

Fericit că punea mâna pe prada de multă vreme râvnită, domnul Faur nu observa că în urma automobilului închis care-i ducea în spre Herăstrău, venea o altă maşină tot închisă în care luaseră loc patru tineri. Domnul Faur mângâia în gând, numai clipele rare de volup­ tate pe care avea să le guste.

Masa decursese după normele celei mai per­ fecte etichete. Prin graţia ei, prin glumele ce făcuse, prin ţinuta aleasă a conversaţiei, tânăra

172

SANDU TELEAJEN

subalternă îl cucerise cu totul. Ciocnind al treilea pahar cu vin, şeful don juan mângâiase un gând luminos. „Iată o femeie vrednică de bne, Eftimie Apostol, o femeie, lângă care ar fi timpul să te cuminţeşti"... Fiindcă şeful, nu era c iar un jouisseur de rând... Urmase doi ani la politehnică ani de învăţătură solidă, când moartea tatălui, „Neică Dumitrache Apostol",, proprietar de terenuri petrolifere la Ceptura Prahovei, îl lăsa moştenitorul câtorva milioane. atrânul, om simplu, cumpănit, înnodase toată viaţa zece baeri la pungă. Vroia să-şi vadă cât mal curând feciorul inginer şi n’ar fi putut visa că singurul lui moştenitor avea să-i arunce agoniseala unei vieţi trăite meschin, prin toate localurile de petreceri ale Parisului. Dacă ar fi putut bănui, şi-ar fi lăsat averea danie unei mănăstiri, ori ar fi. clădit o aripă nouă la vr’un: spital din Ploeşti, cum îl ameninţase odată în: focul unei certe când i se păruse" că Eftimie îi cerea^ prea mulţi bani, pentru taxe şi „chel­ tuială" la Bucureşti. Lucrul însă aşa se întâm­ plase şi de aceea spuneau neamurile prin sat,, că sufletul lui Dumitrache n’avea linişte în mor­ mânt şi-ar fi fost ieşind nopţile de juca printrecruci, strigoi.

Eftimie plecase la Paris să-şi desăvârşească acolo studiile. Gândul, la plecare, îi fusese bun.

Nenorocul lui, că doi foşti colegi dela liceul din Ploeşti pe care îi întâlnea veniţi tot la studiu în capitala Franţei, îl ştiau fecior de milionar..

Din prima searf îl înrolau în ceată, drept co­ mandant plătitor, botezându-1 şi Cu numele dechef: „Prinţ de Ceptura". II iniţiau, ziceau ei în viaţa cea adevărată, viaţa Parisului. Cartea, era uşor de învăţat după un an de petreceri.. „Prinţul" se laşa iniţiat timp de... trei ani şi abea

O FATĂ SINGURĂ...

i73

îşi trecuse un rând de examene când se trezea cu sacul moştenirii pe fund. Se înapoia în ţară fără diplomă şi fără bani. Ca să nu moară -de foame, alerga la refugiul tuturor: un post de funcţionar. Fusese zâmbitor pe atunci. Mo­ dest şi serviabil cu superiorii, printre care se înumăra şi domnul Trifu, prevenitor şi afabil cu ■colegii, atent cu colegele în vârstă şi curtenitor discret al celor tinere. Astfel izbutise să-şi facă repede un drum, ceea ce nu-1 împiedeca să pă­ streze multă otravă aşezată la fund, din pricina -vieţii. năruită prosteşte, şi o ură ascunsă împo­ triva femeilor. Pentrucă ceea ce îi grăbise ruina, tiu fuseseră atât de mult prietenii, cât mai ales femeile. Se răzbuna pe toate, ori de câte ori •avea prilej. Colegele de birou la început, subal­ ternele mai târziu, toate, trebuiau să-i treacă prin mână. Dacă nu-i cedau, sau îşi cereau mutarea, sau îşi pierdeau slujba. Domnul şef Apostol Eftimie-Faur nu glumea. Şi totdeauna aranja astfel lucrurile, încât victimele să pară vinovate, iar nu călăul...

Noua subalternă îi rezistase eroic. El se sfiise la început s’o asalteze cu propuneri, ştiind-o protejata consilierului Bozian. Afla în curând însă că nu-i era nici rudă, nici amantă. Dandinuţa Vornic povestise cu voce tare doamnei Vergu, tot ce o lega de familia Bozian. Şi domnul Faur, trăgând cu urechea, se bucurase grozav. Avea aşa dar mâinile libere. Tatăl mort, iar mama, undeva, departe, la ţară. Nu risca nimic din nicio parte. Dacă lucrurile ar fi luat o întorsătură serioasă, cum luaseră cândva ;cu Stella Vlasiade, avea metoda lui sigură, cu care să scape de orice obligaţie. Dacă victima îl ameninţa, îi oferea mâna, primea chiar să schimbe şl verighetele de logodnă, apoi îi arunca

174

SANDU TELEAJEN

oriinŞV't^i ”u lVhSS.1" uîi

Kg

viciu.

Si deodată în niîr,* T cilestlune de ser-

*J$îfnKŞiHS«<vf

coKK prejw ^îidta^Te mele

ales al inimii!..." De forma ^nouI testa, victima, după temperament ternul. Pro‘ registru în cap, ca doa&, asvarlea un leşinată, ca domnişoara Vlasiade. ^estuTcă dom* nul Faur avea ocazia în ziua aceea să nărT seasca biroul cu aere de logodnic nfr„„f tima se resemna iar domnia sa primea cei mult un ordin observator. Metoda îi reuşise riin plin până acum, dar o clipă îl bătuse? gând d să renunţe la întrebuinţarea ei. Fata Sa ş frumoasă ş, unde ma, pui că, bucurându se de protecţia consilierului tfozian, putea să ajungi departe. Un cămin cu o astfel de „parteneră" ori cât ura femeile î. surâdea domnului Faur’ Sorbea un pahar până la fund. Vinul îi întu­ neca repede gândul cel bun. Zâmbea diabolic Şl după ce chelnerul care servise cafeaua, pleca, domnul Faur îşi părasea locul, se apropia de partenera fără un cuvan , îi înlănţuia mijlocul si mcerca s o sărute. I s a părut atunciJ Dandinuţei că doua labe reci de broască o străngiar ca să alunge greaţa din gât si sila car ;..r înfiorase epiderma, a sărit din îmbrăţişarea ne­ începută şi a izbit in ochii dilataţi de plăcere ai broaştei. Un răpăit de palme împăienjenea vede­ rile domnului Faur. Apoi fata se repezea la

O FATĂ SINGURĂ...

I

:

175

uşă, dintr’o smucitură tăcea să sară zăvorul. !eşea m prag, fluera scurt. Ca la o comandă uşa separeulm din faţă se deschidea si patru studenţi cheflii îşi făceau apariţia.

— Bună seara!

— Salve ţie, Dandinuţa Vornic!

— Bine te-am găsit!

— Bună seara, colegi. Frumos din parte-vă.

Avem rendez-vous la opt şi mă lăsaţi mai bine de o oră, singură. Noroc că am'întâlnit la intrare, pe domnul Faur, şeful meu de birou, care a avut amabilitatea să-mi ofere o plăcută tovărăşie, aşteptându-vă. Luaţi loc ...adică, iertaţi-mă, întâi să facem prezentările: domnul Raicu, domnul Merişescu, domnul Aurelian si domnul Silviu Bozian, colegii mei dela Drept.

— Să ne ierţi, Dandinuţa, vorbea Silviu. Ani întârziat la football. Primul match de barai între Universitatea Bucureşti şi Universitatea Cluj.

Credem totuşi că... am sosit la timp, spu­ nea şi Antonel Raicu.

—'Cum nu se putea mai la timp. Luaţi loc.

Chelnerul, care socotise intrarea tinerilor‘drept o întâlnire între prieteni, se şi grăbise să umple paharele, în vreme ce şeful, căzut în cursă, privea nedumerit la toţi şi calcula drumul cel mai drept spre... uşa de ieşire. Dandinuţa ridica un pahar plin.

— Prosit, domnule Apostol-Faur. Iată că, fără să vrei, petreci astăseară cu patru stu­ denţi şi o studentă. Iţi mai reaminteşti de anii tinereţii pe când petreceai şi dumneata la Paris.

Singur mi-ai povestit adineauri câte nebunii glorioase ai lăsat în urmă, pe când studiai la politehnica. Prosit, Şefule! Ura, copiii!... îşi încheia micul discurs.

176

SANDU TELEAJEN

Era vulpoi prea bătrân Eftimie Apostol-Faur, ca să nu vadă că picase prosteşte în capcană.

Oricum, trebuia să iasă de aci' cu faţă curată. Ştia bine că studenţii au buzunarele uşoare.

Oferea icre negre şi un rând de şampanie, fra­ terniza cu tinerii la pahar, îi îmbia cu ţigări scumpe. Obrajii tuturor se îmbujorau şi pe când Antonel Raicu improviza un cor, domnul Faur achita în mod discret nota şi cu aerul cel mai serios din lume îşi privea ceasornicul.

— Vă rog să mă iertaţi, dar trebue să vă părăsesc. Domnişoara Vornic ştie că am mâine o lucrare urgentă.

Dandinuţa îl privea batjocoritor câteva se­ cunde apoi îl aproba, clătinând capul. Nu vroia să mai prelungească jocul de-a pisica si şoare­ cele. îşi păstra ghiarele pentru mai târziu. Su­ râzător, domnul Faur strângea mâna fiecăruia cu aer de gentleman apoi se oprea în fata Dandinuţei, o saluta mieros, fulgerând-o o se­ cundă cu ochi răi, se îndrepta spre ieşire, se înclina încă odată.

— Urez tinereţii petrecere bună...

— Şi noi urăm prietenului vârstnic şi gene­ ros plătitor, visuri plăcute!... îi întorcea salutul Dandinuţa.

— Noapte bună!... strigau în cor băieţii.

Antonel Raicu se repezea să-i strige pe* sală, din urmă.

— Şi luaţi seama!... Să nu alunecaţi când o să vă urcaţi în maşină. Afară a început să

plouă.

Separeul hohotea de râs. Tinerii îşi scoto­ ceau^ buzunarele şi contribuiau camaradereşte ca să poată plăti încă două sticle de şampanie.

'Ciocneau paharele, Antonel lua din nou co­ manda corului, sărbătorind gălăgioşi triumful

I

I

O FATĂ SINGURĂ...

177

tinereţii. După o jumătate de oră sfârşeau pe­ trecerea. Dandinuţa le mulţumea cu lacrimi în ochi.

— Mi-aţi făcut un mare serviciu, dragi prie­ teni. Vă mulţumesc. Nu mai aveam o zi liniş­ tită la birou. Cred că lecţia o să-i servească pentru multă vreme, bătrânelului Don Juan!... îşi lua rămas bun şi, condusă de Silviu, prin­ dea’ ultimul tramvai de înapoiere spre casă.

Nemereau un vagon aproape gol. Se aşezau pe o bancă, alături. Silviu îi furişa o mână sub braţ. Observase că Dandinuţa de câteori trecea prin iureşul unei emoţii neobişnuite, îşi părăsea purtarea de camaradă ce-i arăta obiş­ nuit, devenea blândă, docilă, se apropia de el cu încredere, parcă îi cerea s’o apere, să-i spună un cuvânt cald sau o poveste de dragoste. Pe Dandinuţa din clipele acelea, Silviu o întâlnea rar. Şi 'tocmai pentru asta o iubea până la adoraţie.

— Âşa dar, faci victime şi pe la birou, dum­ neata.

— Da, pretutindeni. Sunt o femeie fatală, după cum vezi.

II privea în ochi, râzând uşor, apoi îşi lipea fruntea de umărul lui.

— Silviu, dragă Silviu! Dacă nu v’aş avea pe voi să-mi daţi încredere şi să-mi ‘arătaţi prietenie, dacă nu l-aş avea pe Andre ai cărui ochi albaştri ca ai mamei lui, îmi spun în fie­ care dimineaţă: „Să nu mă părăseşti, sunt prea mic şi n’are cine să mă apere"... crede-mă că sunt zile, când m’ar bate gândul să fug din lume şi să mă închid într’o mănăstire!... îşi deschidea poşeta, îşi ascundea acolo faţa, ca să-şi şteargă lacrimile. Silviu se mulţumea s’o privească în tăcere. Era fericit să descopere 12

178

SANDU TELEAJEN

că voinţa de bărbat a Dandinuţei cunoştea clipe de slăbiciune... După două staţii, rămâneau în vagon singuri. Atunci el trecea pe banca din faţă, îi căuta cu stăruinţă, în ochi, sufletul, vor­ bea simplu: — Cred că dragostea ce am pentru tine a îmbrăcat o formă desăvârşită. Până acum te doream copilăreşte, te plimbam prin toate gân­ durile mele de viitor, te legănam cu toate visu­ rile. De câtva timp am învăţat să te înconjur cu respectul pe care numai adoraţia îl presu­ pune. înţelegi ?

Fata, drept răspuns, după ce-i zâmbea printre lacrimi, îşi săruta degetul arătător si repede i-1 punea pe buze... Lui, tăcerea si gestul plin de nevinovăţie îi turnau în inimă" binecuvântarea izvorului ţâşnit din stânca unui pustiu... Când ajungeau în faţa casei, se despărţeau tot camaradereşte, cu strângere de mână‘voinică.

— Noapte bună, Dandinuţa.

— Noapte bună, Silviu, frate bun.

A doua zi, se ducea cu o jumătate de oră mai devreme la slujbă. Era sigură că şeful trebuia s’o aştepte, trebuia să-i ceară o explicaţie.

II găsea în picioare, rânduindu-şi lucrările de pe birou şi trăgând cu năduf din focul unei ţigări. Ii da „bună ziua" şi drept răspuns, după ce îşi strivea ţigara in scrumieră şi îşi vâra amândouă mâinile în buzunările sacoului, me­ steca printre dinţi fraza pe care o credea teri­ bila.

Dumneata ai face bine să-ţi ceri mutarea la alt serviciu, domnişoară Vornic.

- Iar dumneata ai face şi mai bine să te vindeci de apucături care ţi-au putut aduce în braţe nişte domnişoare Vlasiade, dar care îţi pot primejdui spinarea cu domnişoare care se chiamă

O FATĂ SINGURĂ...

179

Vornic. Uită-te la mine, amorosule domn Faur!

Am muşchi, am dinţi şi am ghiare. Pe dea­ supra şi un dram de inteligenţă. Vrei să ne luptăm ? Alege armele. Te previn însă, că rişti să-ţi frângi gâtul. Knock-out, din prima repriză... Mai bine să fim prieteni. Nu vezi cum suspină după dumneata şi azi Stella Vlasiade ? Aţi trăit doi ani împreună. Aţi fost chiar logodiţi. E o fată drăguţă şi mult mai aproape de vârsta dumitale decât altele. Ei, ce zici ? Pace sau război ? Poate că nu mi-ai văzut braţele!.. Priveşte. Dacă mai mă superi într’o zi, deschid o fereastră şi te arunc dela etaj ca pe o minge de foot-ball. Sunt o jucă­ toare îndrăcită!... Am o mare slăbiciune pentru mingi în genul pântecului dumitale.

Eftimie Apostol-Faur se da bătut, nu fără un nod de amărăciune în inimă. Pornirea cu care fata îi vorbea, şi care o arăta într’o postură superbă, — niciodată nu o văzuse atât de fru­ moasă, — îl încredinţa că răsvrătita nu ştia de glumă. Se da bătut.

— Eşti tare, domnişoară Vornic. Dacă nu mi-ar fi’ teamă că se repetă palmele de aseară, te-aş săruta şi ţi-aş cere oficial mâna.

— Cererea... mă măguleşte (strâmba din nas pronunţând ultimul cuvânt) dar... nu mă ispi­ teşte. Să rămânem prieteni de bunâ-ziua ca şi până acum, domnule şef. E mai bine... pentru dumneata!

— înţeleşi, domnişoară... dactilografă !

CAP. XVII. DOUI PRIETENI...

Era mare durerea încercată prin pierderea tatălui ei. înţelesese însă din timpul primei crize, că boala lui era necruţătoare. Se obişnuise ast­ fel cu ideia că într’o bună zi avea să rămână singură. Acum, se îmbrăcase în durere, ca într’o crustă de piatră. Nu era săptămână în care, cu Andre de mână, să nu facă un drum până la cimitir. Plângea acolo un roi de lacrimi liniştite, iar la plecare totdeauna repeta, de parcă ar fi vorbit unei fiinţe vii: „La revedere, tătutule !..

Vezi, nu ţi-am uitat rugămintea. Andre n’a ră­ mas singur". Băieţelul era convins chiar, că tatăl lui trăieşte, acolo, sub pământ, că-1 aude : „Sărut mâna, tătuţule ! Să ştii că sunt cuminte şi învăţ bine la şcoală, cum ţi-am făgăduit când ai plecat ultima oară de lângă noi, la spital. Am să-ţi aduc notele la sfârşitul anului! Ca să te bucuri. Sărut mâna, tătuţă !..."

Când ieşeau pe poarta cimitirului, mai priveau odată în urmă, şi Dandinuţei i se părea că lăsa acolo o durere care îi facea bine, de care ori­ când se putea apropia, în apele căreia acolo numai se cuvenea să-şi îmbăieze sufletul. Din­ colo de grilajul cimitirului ar fi fost un sacri-

182

SANDU TELEAJEN

odată. Dacă s’ar fi găsit pe o zi mohorîtă de ploaie în mijlocul unui câmp, ar fi fost în stare să inventeze un mijloc de distracţie şi să înve­ selească o armată de ursuzi. Râsul lui, ca şi al Dandinuţei, era contagios. Meri îl iubea" de doui ani. II iubea fără să se fi destăinuit cuiva.

Intr’o duminecă, după o petrecere în aer liber la Snagov şi după ce intrau în oraş, la despăr­ ţire Meri o lua pe Dandinuţa de o" parte.

— De azi înainte nu ne mai vorbim. Fiindcă ai înţeles că Anton mi-e drag, ai cochetat toată ziua cu el. Foarte urât din partea ta, pe care te socoteam... o soră adevărată!..

Ii întorcea spatele şi înainte ca Dandinuţa să-i poată răspunde ceva, pleca în fugă să se urce în tramvai.

O duruse profund ieşirea aceea nedreaptă.

Gelozia, desigur, p orbise pe Meri. Şi ea ştia bine că în faţa geloziei, argumentele, oricât de tari, rămâneau sterpe. Oare nu din gelozie se trădase prima dată şi îşi deschisese inima lui Silviu? Oare nu din pricina poetei, pe care o văzuse dansând în braţele lui cu priviri pier­ dute, hotărîse atunci să-i întovărăşească în ma­ şină? Şi nu fusese şarpele geloziei acela care-i muşcase inima mai tare decât încăpăţânarea cu care mascase mulţi ani dragostea mare, învă­ luitoare, pe care şi ea o nutrea în ascuns prie­ tenului din copilărie?.. Totuşi, atât de absurdă i se păruse purtarea lui Meri, încât plânsese toată noaptea de ciudă. Pe urmă a râs: „Sunt o proastă că îmi fac sânge rău. Meri se va convinge în curând că greşeşte. O să vină singură să-mi ceară iertare..." Dar prietena geloasă, sora ei bună nu venea. Şase luni încheiate.

Meri rămânea neînduplecată până în toamnă, când familia Bozian primea o înştiinţare de loi

1

O FATĂ SINGURĂ..

183

godnă: „Anton Savel - Raicu—Clemence StroeVinteş - logodiţi. Botoşani-20 Octombrie 193.-“ Atunci nu Silviu, ci Meri alerga cu anunţul să-l arate Dandinuţei, să-i ceară iertare, să-şi poată plânge toate lacrimile, nestingherită, în braţele ei.

O mângâia cu şi mai mare dragoste decât dacă nu ar fi fost supărate. O judeca, acum, cu blândeţe de soră înţelegătoare: „Văzusem, Meri, că ţi-e drag. Dar prea îţi ascundeai dragostea, şi prea îl ţineai la distanţă pe băiat. Iţi mărtu­ risesc azi că am cochetat în adevăr cu el, nu atât fiindcă îmi era simpatic, ci fiindcă vroiam să-ţi arăt ţie cum să fii îndrăsneaţă. Iată ce era la mijloc, prostuţo. Şterge-ţi lacrimile, căci mai sunt şi alţi Anton Savel Raicu pe pământ. O mică rană. Panseaz-o şi în curând ai să fii ve­ selă şi ai să râzi cu mine, cu noi toţi. Sus fruntea, nu în batistă. Meri, dragă şi romantică Meri...

O durere pe tare Dandinuţa o avea prezentă zi cu zi, după moartea părintelui lor, era Andre. La cimitir, pe când se terminase ceremonia înmormântării, băieţelul fusese obiectul unei turburări crude într’o scenă scurtă care i se prin­ dea de suflet cu aripi negre ca de duh rău. Aripile negre erau două silabe ale unui cuvânt strâmb, ce părea la rostire muiat în catran şi suc otră­ vit de cucută: „Bastard". Pe când asistenţa se îndrepta prin aleea principală, spre ieşire, în frunte cu preoţii, Dandinuţa îşi stăpânea lacri­ mile şi invita lumea la masa obişnuită prin da­ tini pentru sufletul mortului. Angela Vornic, abea în dimineaţa aceea sosită dela ţară, se oprea din mers ca muşcată de o viperă şi îşi

184

SANDU TELEAJEN

apostrofa fiica de parcă ar fi invitat-o în co­ cioaba unui lepros: „Eu şi bunicii tăi, în casa acestui copil ? A acestui bastard ? Trebuia să te gândeşti bine, când ai făcut acolo preparativele, fetiţo. Acolo, noi nu putem merge!..." îşi luase fetele mici la braţ,', se urcase în maşină şi plecase, urmată de părinţii bătrâni, — biete fiinţe uluite — în altă maşină. Andre, care mergea de mână cu Silviu, se făcuse deodată galben şi începuse să plângă cu sughiţuri. Dandinuţa căutase la toţi cu priviri desnădăjduite, apoi coborîse ochii. Erau de faţă inginerii pa­ troni şi toţi funcţionarii dela biroul de lucrări tehnice în mijlocul cărora Negoiţă Vornic îşi încheiase ultimii ani de viaţă. Erau câţiva co­ legi şi câteva colege de Universitate, era fami­ lia Bozian... Şi în afară de toţi, doui oameni streini: colonelul pensionar Pănuş, care se sim­ ţise dator să spună „Un frăţesc cuvânt de adio în numele Societăţii Sic-Cogito", şi domnul Trifu, venit numai din îndemnul inimii bune, lângă colega lovită de acea „neaşteptată neno­ rocire", cum spusese când îi prezentase condoleanţele. Către cei doui se opriseră o secundă, cu ruşine, privirile Dandinuţei. In clipa aceea, preotul din cartier la a cărui biserică Negoită Vornic se dusese să asculte leturghia mai des în fiece sărbătoare, ridicând braţul drept, în aer, vorbise cu smerenie de călugăr athosit: ,In faţa morţii, toate greşelile trebuiesc iertate.

Inima răposatului a putut cădea în păcat şi ră­ tăciri grele, cât a fost în viaţă. Cei din urmă ani însă, trăiţi numai în încercări si în mare suferinţă trupească, l-au întors către viaţă curată ca pe un fiu rătăcit. Mi-a fost cel mai de aproape enoriaş. Biserica, la care a alergat să ceară alinare, i-a deschis uşile. Biserica a în-

O FATĂ SINGURĂ.

185.

ţeles să-l deslege şi să-l ierte de toate păcatele ce va fi săvârşit. Mergem toţi de aci cu dum­ neata, domnişoară Vornic!..

Dandinuţa s’ar fi prăbuşit în zăpadă dacă Silviu şi Meri n’ar fi sărit s’o sprijine. Şi vorbele Angelei Vornic şi desnădejdea cu care Dandinuţa îl luase după câteva minute în braţe, căutând să-l împace, în maşina care îi ducea în spre casă, băieţelul nu le putea uita.

Stăruia de atunci în ochii lui albaştri o durere surdă, o spaimă totdeauna atentă, o întrebare parcă: „De ce mi-a spus bastard, dacă şi eu am avut tată şi mamă? De ce a fost aşa de rea cu mine mama ta, Dandinuţa? De ce sunt bastard ?“ Un fel de tristeţe gravă se cuibărise în toată fiinţa copilului, un stigmat de durere zilnic înnoită de o mână nevăzută, purta pe faţă.

Vorbele lui erau plângătoare, jocurile lui erau triste, râsul lui părea o floare crescută în întunerec...

Toate încercările Dandinuţei de a-1 smulge din acea stare de melancolie, rareori întâlnită la copiii de vârsta lui, rămâneau zadarnice. „Ie­ şirea nechibzuită a mamei i-a ucis sufletul!..." aşa se plânsese colonelului Pănuş şi domnului Trifu, în care, după întâmplarea dela cimitir, Dandinuţa j • g£sjse (]oui statornici prieteni şi sfătuitori... „Să nu vulwa crezi c4oi asta!.. Nu. Copiii uită foarte uşor!..." o încurajau.

Cei doui luaseră de atunci obiceiul s’o vizi­ teze mai în fiece săptămână. Fata îi socotea acum de parcă îi făceau parte din familie. „...Doui bătrâni, dintr’o altă lume, asta suntem, draga noastră Dandinuţa. Te ştim singură — te vedem cu cât curaj lupţi să-ţi împlineşti făgăduiala pe care ne-ai spus că ai făcut-o tatălui dumitale, cu puţin înainte de a-şi da sufletul.

[86

SANDU TELEAJEN

Să nu-ţi ascunzi necazurile de noi. Viata de azi Fiecare'inif absurd^ e totdeauna sălbatecă! să se tu-» Ca “n dreSOr de circ care trebue să se strecoare printre zeci de reptile de lei si SnduHl61"6' °?fenii au “tal să-şi mai înalte gândurile spre Dumnezeu ori să coboare privi™ ».«, afe izvoarele curate ale sufletului, uamenii de azi trăiesc sub zodia lui Lucifer...

E-umea in care ne-am născut noi, bătrânii, îsi trăieşte ultimele pâlpâiri... Fiindcă te recunoa­ ştem de a noastră, să nu ne iei în nume de rău, uacă vom veni din când în când să te întrebăm ae sănătate. Când ai să crezi că te plictisim, să ne spui. Noi o să plecăm, mulţumiţi că te-am văzut, că te ştim înfruntând cuminte greutăţile „ , , din fiece z}’' ţă nu te sperie prea mult golul crescut aci, de când ţi-ai pierdut pârintoto... Vorbele colonelului Pănuş, când solemne, când pline de ingenuitate, ar fi putut părea ri­ dicole pentru cine nu i-ar fi privit ochii adânci Şi blânzi umbriţi de sprâncene albe, pentru cine nu i-ar fi auzit timbrul cald, cu note de bas profund, al vocii. Dar aceea ce impresiona şi pe Dandinuţa ca pe toţi acei care îl cunoşteau întâi, era înfăţişarea fostului ofiţer artilerist. Un dup slab, strâns într’o jachetă neagră, pe talie, mâinile fine, cu degete subţiri ce păreau că nici odată n au purtat o sabie sau un revolver, capul cu frunte boltită şi trăsături uscate. Lângă el, trupul scund cu picioare îngreunate de viaţă sedentară, capul rotund, cu ochelari, jucăuş p‘e umerii puţin încovoiaţi, fiinţa întreagă a dom­ nului Trifu apărea... ca un ciot de salcie rotun­ jită, lângă o trestie. înmormântarea lui Negoiţâ Vornic îi împrie­ tenise. Drama jucată la ieşirea din cimitir îi mâna, — după ce schimbau vorbe puţine — spre

O FATĂ SINGURĂ....

187

o hotărîre bărbătească: să vegheze cu discreţie şi grijă viaţa copilului orfan şi a fetei umilită atunci, de o mamă cu priviri de exaltată.

Se prezentau amândoui, în întâia duminecă de după înmormântare. Apariţia lor, Dandinuţa o întâmpina cu zâmbet prietenos şi îi poftea înăuntru, nu fără o umbră de uimire.

— De ce nu mi-ai spus nimic ieri, la birou, domnule Trifu?

Omul îi ţinea o mână şi cu cealaltă o bătea pe umăr, ca un părinte.

— Iac’aşa!.. Am vrut să venim pe neştiutele.

Dacă ne dai afară, plecăm.

Iar după ce se aşezau pe câte un scaun în camera de lucru a răposatului, un fel de salo­ naş birou, în care Dandinuţa îşi mutase acum şi ceasurile de învăţătură şi biblioteca de stu­ dentă, colonelul continua gândul domnului Trifu, înşirând ca pe nişte mărgăritare, vorbele acelea simple, rupte de* lângă inimă şi care, în gura lui, căpătau ritmul unui discurs. Dandinuţa, îl asculta, mişcată. Era în gestul celor doui atâta revărsare de bunătate şi în ţinuta lor atâta candoare comică! Se grăbea să le mulţumească, dând fiecăruia câte o mână şi privindu-i cu re­ cunoscătoare bucurie când pe unul când pe celălalt — Ori când veţi fi aci bine veniţi. Am să-mi închipui că flecare din dumneavoas a îmi aduce o părticică din zâmbetul bun al a ei.

Vorbele fetei punea înduioşare cald in oc 11 amândorura. , * * Plecau, după o jumătate de oră împăcaţi, fiindcă simţeau că amândoui au săvârşit un lucru deosebit. In stradă, colonelul îşi lua pri enul la braţ. O ninsoare liniştită cernea peste rotaş fulgi de lumină. Mergeau la braţ şi li se

li j88

SANDU TELEAjEN

^ăf|Ga iC^ ^ntre toţi trecătorii întâlniţi, numai sunetele lor erau curate si uşoare ca albul ste­ luţelor de zăpadă. * * Dandinuţa îl ridicase pe Andre în picioare, la fereastra biroului, care se deschidea spre s radă Fără ca sora să-i fi spus un cuvânt, Daieţelul îşi lipise obrazul de obrazul ei şi pri­ vea în urma bătrânilor, cu seriozitate. Când siluietele celor doui se pierdură în mulţime, ea il scutură de umeri.

— Să nu mai plângi, Andre. Mămica ta şi tăticul meu ne-au trimis din cer încă doui prieteni.

Copilul i se lăsa cuminte în braţe şi încerca sf sm-âdă. Dar nu izbutea. Fosforul luminiţelor albastre se întuneca, sub undă de plâns înnăbuşit...

:

i

:

. - .....

J

I CAP. XVIII. BOBI, IRINEL, NINA, ANDRE

An cu an, viaţa creştea în jurul Dandinuţei tot mai aspră, ridica în drumul curajului ei tot mai numeroase tufişuri de amărăciuni şi ^sece­ rişuri de răsturnări neprevăzute. Lua totul in piept, — îşi scutura cu dârzenie bogăţia pai ului negru —ca o leoaică tânără şi mândra ce pornea să străbată ierburile sălbatece ale jung ei in mers maiestos şi salturi ce-i scuturau coama denunţând putere, încredere si tinerele.

Domnul Eftimie Apostol-Faur furase du. birou la arhiva unei judecătorii. Serbau' ’ care auzise dela copii despre ultima 1 p Don-Juanului, făcuse haz de farsa dar nu înţe­ legea să se mulţumească numai cu a . tr’un raport confidenţial către Pnmul-preşedmte punea ordine în biroul devenit cele ru ş P scandaluri mai vechi. Domnul Tnfu era avan­ sat sef, Matei Robiban şi Luţă Hnstunaş îşi urmau protectorul în exil la judecătorie, In lo­ cul lor erau numiţi doi studenţi săraci, reco­ mandaţi de Dandinuţa, dintre colegii de sene.

Alte supărări, afară de micşorarea dela buge la buget a lefii, slujba nu-i mai aducea. Destul de numeroase în schimb începeau să fie necazu-

JL

190

SANDU TELEAJEN

“?a Si “rf t’ ÎS sî minduni n,,’s °'mai bombar^a cu scrisori Şi minciuni, nu-şi mai rupea „patul armei'1 si s Tna ™faheni \ V?nea reSulat duminecile, sf nrnnl i§ A draSalaŞ cu Anc’re, numai Iau Hnnâ A» T‘Ulgă SUr°rei mai mari ° sută sau doua de lei, pentru buzunar. ..r„p, fa moartea tatei, am însemnat într’un carnet tot ce mi-ai trimes şi la Craiova şi tot ce mi-ai dat aci. Primele trei solde, când ies ofiţer; ţie ţi le-am destinat.

Dandinuţa se apăra, surâzând.

- Eu n’o să am nevoie, Bobi. Am să-ti Cl r numai să împărţi cu mine şi cu mama, cheltu­ iala pentru cele două surori mai mici. Eşti da­ tor sa ne ajuţi să le facem un viitor Când se întâmpla s’o găsească fără bani, Bobi se înfuria şi începea să strige, să facă teatru.

De ruşine, — acum una din camere o închiria cu luna la două colege - şi ca să nu se facă de poveste la Universitate, Dandinuţa apela, inând, la economiile bonei. Viitorul''ofiţer înşfăca bănuţii săraci cu gest dispreţuitor si pleca fluerând. Plângea Dandinuţa ~ Mă strânge de gât fratele ăsta! N’are pic de suflet.... Adică de ce sunt datoare să împart leafa cu el, de ce să-i ajut eu pe toti ?...

Cu mama, povestea era neschimbată. Aceeaşi absenţă faţă de copii. Aceeaşi încăpăţânare de a rămâne să trăiască la ţară, cu toate* că ieşise la peîisie de doi ani. Chemărilor disperate ale Dandinuţei de a se reîntoarce în casa bunicilor, ca să supravegheze creşterea mezinelor, răs­ pundea acelaş şi acelaş lucru: „Nebuniile tată­ lui tău mi-au chinuit îndeajuns sufletul. Eşti mare şi le poţi supraveghea tu. Pe mine lăsa-

O FATĂ SINGURĂ...

191

ţi-mă să-mi închei în liniştea de aci, ultimii ani, cu florile, cu cărţile, cu singurătatea... Vă dau toată pensia dacă e nevoie, numai nu-mi cereţi să mă reîntorc în oraşul în care am suferit toate chinurile şi mi-am plâns toate lacrimile".

Că era sinceră, Dandinuţa nu se îndoia, doar îşi cunoştea atât de bine mama. Se înşela nu­ mai într’o privinţă: atunci când credea că tot îl mai urăşte pe "Andre. Băeţelul, cu cât creştea, cu atât parcă şi durerea ce purta în priviri îşi mărea strălucirea. Cei din jurul lui se obişnu­ iau să-l vadă astfel: şi madame Cecile şi Dan­ dinuţa, care încrucişau spade la porţile fiecărei zile, cu viaţa tot mai aspră, cu oameni tot mai înrăiţi.

Irinel şi Nina nu-şi mai scoteau ochii şi nu-şi mai rupeau şorţurile de uniformă, cu unghiile.

Vârsta desăvârşise în firea celor două surori mai mici, schimbări ciudate. Nina reedita până la obsesie şi surâsul obosit şi gesturile şi acea umbră pe suflet care da mamei lor aerul că nu trăia pe pământ. Când îi cădea în mână o carte nouă de citit, trebuiau să i-o smulgă din mâini şi s’o aducă la masă cu forţa. Era în stare să uite .să mănânce câteva zile în şir.

In Irinel trăia firea neastâmpărată, vulcanică, din tinereţe, a tatălui. O pasionau cărţile de călătorie, romanele istorice şi filmele de aven­ turi, americane. Pentru cinematograf, ca să aiba bani, ar fi fost în stare să-şi vândă până şi căr­ ţile de scoală ori să înstrăineze, pe un preţ de­ rizoriu," cine ştie ce lucruri din casa bunicilor, întâmplarea făcuse ca să aibă cojegă pe fetica operatorului dela cinematograful din cartier.

Vedea astfel toate filmele pe gratis. Dar şi Nina şi Irinel se asemănau când era vorba... stoarcă lei noui", dela bunici sau dela Dandinu^

|

192

SANDU TELEAJEN

Fiindcă le trebuiau bani mulţi cu care să-şi îm­ pace fiecare înclinările, ajungeau să mintă cu artă desăvârşită. Pe Nina o tentau toate cărţile proaspăt apărute în vitrinile librăriilor. Irinel, după cinematograful din cartier, prinsese gustul să colinde cât mai des filmele cinematografelor din centru. Şi una şi alta se ascundeau de sora mai mare, întâmpinând-o totdeauna cu figuri de şcolăriţe cuminţi, aşezate, pe care le preocupa numai învăţătura. Amândouă puteau fi socotite modele perfecte de prefecătorie. „Dinuta, nu te supăra, dar ne cere doamna dirigintă să facem o colectă pentru o bolnavă". Sora le întindea o sută de lei. Apoi, într’altă zi: „Trebue să plătim cota pentru biblioteca clasei, treizeci de lei fiecare". Dandinuţa le da. După' ce o vedeau plecată, se prindeau de mâini, se trânteau peste paturi şi ţopăiau de bucurie, prin toată casa.

Mai ales că dela un timp, escapadele prin cen­ tru .o atrăgeau şi pe Nina. Erau două ştrengă­ rite acum, care îşi minţeau bunicii, fără' umbră de teamă sau ruşine. „...Ne-a obligat directoa­ rea să mergem la conferinţa domnului X, dela Ateneu." Bătrânii încuviinţau să plece în oraş.

Intr’altă seară, altă poveste': „Mergem la Fun­ daţie, vorbeşte un savant italian". Bătrânii iar încuviinţau, mulţumindu-se să le recomande: „Fiţi cu'băgare de seamă când schimbaţi tram­ vaiul. Să nu alunecaţi, Doamne fereşte !... ori să nu vă surprindă vr’o maşină"... Strengăriţele mergeau cuminţi până ce ieşeau pe poartă, a'poi ÎŞI trăgeau băşcile pe-o sprânceană si porneau m fugă spre staţia de autobuze, fluturându-şi pelerinele şi chihotind...

In holul unui cinematograf de pe Bulevardul Elisabeta, le descoperea într’o sâmbătă seara

O FATĂ SINGURĂ...

i93

Dandinuţa, râzând si vorbind foarte aprins, cu doi elevi de liceu inima îi bătea, să-i spargă pieptul, obrajii o dogoreau de furie şi ruşine.

Surorile ei, două mici destrăbălate!... Atât erau de absorbite în discuţie, încât nici nu simţeau că cineva li se oprea ameninţător în spate. Abea scoteau un ţipăt uşor, când Dandinuţa le prin­ dea pe fiecare de câte un braţ şi le întreba, fierbând de mânie: „Cine sunt domnii?" Cei doi liceeni se făceau într’o clipă nevăzuţi. Tre­ murând, le îndrepta spre ieşire, poruncindu-le scurt: „Mergem imediat acasă, domnişoarelor !...“ Bunicii se speriau ca nişte copii când vedeau, ochii turburi şi faţa palidă, crispată, a Dandinuţei. Iar când auzeau că pretinsa conferinţă a Crucii-Roşii la care plecase Irinel şi Nina era în realitate o întâlnire cu doi liceeni, la cinema­ tograf, amândoi îşi frângeau mâinile !... „Să ne mintă pe noi, oameni bătrâni!... După cinema­ tograf şi băeţi ?... Strânge-ne, Doamne, la Tine, grabnic, să nu le mai vedem faptele când vor ajunge mari..." Umăr lângă umăr, stând în pi­ cioare, căsnindu-se să plângă şi să facă pe martirele, Irinel şi Nina aşteptau trăsnetele de mâ­ nie ale Dandinuţei. Dar cureaua de ascuţit bri­ ciul a bunicului, nu mai intra în slujbă. Oricât de oarbă furtună clocotea în sufletul sorei mai mari, înţelegea că la vârsta aceea, bătaia nu mai putea folosi la nimic. In vreme ce măsura ca­ mera în lung şi’n lat, muşcându-şi buzele ca să-şi stăpânească furia, hotărîrea era luată. Vor­ bele păreau tăişuri de sabie, şuierând prin aer.

— Două haimanale de stradă, iată ce sun­ teţi !... Două stricate, pline ca două căpuşi, de prefăcătorie şi de minciuni. Nu mai urlaţi, fiindcă , nu vă bat. Mă mir cum de vă învăţaţi lecţiile şi prin ce minune ieşiţi în fiece an premiante.

13

194

SANDU TELEAJEN

surioarelon'^FUndcă1 v’a “h®8 ^ CtUm^ţeSC' ^/Zn^Tse bucure imediat la Bucureşti ca să vfîĂngl'de^pe drumuri, ori vă retrao-n ui i- stranJ=r de Pf

îip&^'S,s»;vSit'î —

-lî?'3’ dat v°ie să-ti explicăm...

nu tară si aLenf- nsl ScTm chiar astă seară la Haimlnale dPe SdTl-3 Să luăm h°«'ire !... în locul mamei de pe când Pe 9ar? .v.am îngrijit ■să-mi muşc mâinilePcând Vme

««•î.tny/E-fis şcoTal!Pîndefie0ceSSnâea^ T ““ ? ^ Ia certe din nou în pat pf ţiau oblceiul să se adevărate, de ciudă. ' B Plân&eau Ş> lacrimi — Numai tu eşti de vina -rtrebuia să facem cunoştinţă V„‘ hamfSpuS- că nu pina Nina. ŞM5ă cu băet“ aceia, isussăTe?nghesuf cevalaftie''vrut

o încheiere care p^Ni™o“’Jp^ ajUngea la - El, şi? Să zicem că vine doamna pensio-

1

O FATĂ SINGURA...

195

nară dela ţară!... Apoi dacă eu oi vrea să-ini fac de cap, tot îmi fac. Iar dacă Ja anul ne vâră la internatul Şcoalei Normale, parcă de acolo nu ieşim sărbătoarea în oraş ? Pretextăm că mergem să ne vedem bunicii, iar noi petrecem la cofetărie sau cinematograf cu cine-om vrea.

Uite-aşa !...

Se sărutau şi se regăseau complice, ca să se apere şi să înfrunte pe noul duşman : mama.

Angela Vornic sosea într’o sâmbătă dimineaţa. ' In tovărăşia a trei geamantane, a unui cufăr uriaş de paie şi a două cuşti cu păsări. Baba Sultana o trimitea încărcată cu provizii, să le ajungă pentru ş;ase luni. ’ Scrisoarea D'andinuţei avusese darul s’o smulgă liniştii în care se refugiase de atâţia ani ca într’un culcuş cald. O hotăra să se re­ întoarcă la Bucureşti şi să supravegheze cu stricteţe „pe cele două mici zăpăcite". Dar nu­ mai pentru anul acela. Ideea Dandinuţei cu Şcoala Normală i se părea cea mai nemerită. "învăţătoare, da. Să le găsesc două posturi, fie în sat, fie în vr’unul din cătune. Când or avea bucata de pâine asigurată, facă-şi de cap.

Sângele moştenit dela nenorocitul vostru de tată, asta se sbuciumă în vinele dumnealor. Dar am venit aci : ori vă fac sfinte, ori vă strâng de gât şi în urmă înghit şi eu câteva pastile de veronal şi am isprăvit!"

Atât izbutise să spună, când le judecase în faţa bunicilor şi a Dandinuţei. Pe urmă, cuprinsă de o grozavă durere de cap, se închisese până a doua zi la prânz în salonul bătrânilor şi nu mai primise pe nimeni. „Să mă lăsaţi să plâng în linişte. Auziţi? ...Să mă lăsaţi să‘ plâng !...“ Dandinuţa o privise cu aer sceptic, scuturase din cap, oftase. Intorcându-se apoi încruntată

;

196

SANDU TELEAJEN

către -----cele două ispăşite, grăbită să nu întârzie dela birou, le strigase din prag: — Mâine am să trec pe la şcoală, să vă mo­ tivez absenţele. Cu ocazia asta am să mă in­ teresez din nou şi de note şi de purtarea pe care o aveţi în clasă. Bufnitelor» După o lună, Angela Vornic alerga la Palatul de Justiţie, să-şi caute copila cea mare.

— Dandinuţa, sunt disperată. Nu le mai cu­ nosc. Cât şedeau în vacanţe, la tară cu siguranţă că se ascundeau de mine, iar baba Sultana le acoperea isprăvile. Aici m’au îngrozit. Şi Irinel şi Nina sunt două descreerate. Ii te­ rorizează pe bătrâni, mă exasperează pe mine.

Nu e zi să nu se bată între ele ori să nu se certe cu mine şi să nu-mi răspundă obrăsnicii.

Vino, tu, acolo, să le mai sperii. Numai de tine se pare că au frică. Eu nu le mai cunosc, nu ştiu ce să le fac. M am convins acum că au moştenit tot sângele blestemat al lui Negoiţă.

Dandinuţa îşi stăpânea vorbele amare pe care ar fi putut să 1 le arunce în faţă. Ar fi trebuit s o umilească să-i strige că numai bolnava ei nepăsare, izolarea în care se complăcuse totdeauna lipsa de dragoste pentru creşterea tuturor îşi dădea roadele, cu violenţă, în cele două svăpăiate. Şi doar ele crescuseră cel mai mult sub ocrotirea mamei. Se mulţumea să-i răspundă sec: liniştit în mormânt! Tot atât .. suntem şi carne din carnea ta. Nina, eşti tu, întreagă. Nu te mai încuia în salon ^si C.cerceteaz-o câteva zile mai atent. Aşa că... du-ti crucea oricum, cel puţin anul acesta în care eu trebue să-mi prepar licenţa. Fii şj dumneata

O FATĂ SINGURĂ...

197

energică, aşa cum ai fost atunci când ai ştiut să mă înfrunţi la ieşirea din cimitir şi ai avut tăria să arunci otrava cuvântului „bastard" în inima unui copil fără apărare.

Angela Vornic se turbura. Curo, la ora aceea culoarul pe care vorbeau era pustiu, a putut să-şi dea drumul lacrimilor. De atâţia ani scena dela cimitir pusese o umbră de răceală grea, de duşmănie parcă, între ea şi copila cea mare.

Evitau să se întâlnească, iar dacă întâmplarea le aducea pe una în faţa celeilalte, vorbeau pu­ ţin, fără încredere, fără acea căldură care leagă întotdeauna sufletul fiicei şi al mamei. Aproape doi ani Dandinuţa o ocolise, iar în urmă nu-i pomenise niciodată nimic de pricina răcelei că­ zută între amândouă. Dar Angela Vornic îi sim­ ţea adierile ori de câte ori îşi întâlnea fiica. Să­ vârşise o greşeală mare, se lăsase pradă unei porniri urîte pe care, de atunci, nu înceta s’o regrete. Pedeapsa îi venise chiar din clipa în care o săvârşise. Zărise, când se urca în ma­ şină, şi paloarea şi lacrimile acelui copil împo­ triva căruia îşi asvârlise veninul. Ochii albaştri în care nevinovăţia se stinsese brusc, ochii în friguri, cu priviri rătăcite, şi care implorau aju­ tor, ochii aceia... nu-i putuse uita.

Acum îşi ştergea lacrimile, se apăra ca de un spectru, se alipea de Dandinuţa.

— Da. Ai dreptate. O singură* dată, în viaţă, mi-am pierdut calmul. M’am năpustit cu ură împotriva unui copil. Să ştii însă că în fi,ece noapte după ee mă închin, îi cer iertare în faţa lui Dumnezeu, pentru acel cuvânt nenorocit...

Ai dreptate, trebue ca eu să încerc să fiu rea cu Irinel şi Nina, chiar dacă aş părea absurdă: O săruta pe obraz, îşi iuţea paşii în lungu1

198

SANDU TELEAJEN

culoarului, se pierdea în josul scărilor, grăbită să ajungă cât mai repede acasă.

Mărturisirea mamei arunca în inima Dandinuţei bănuţi de soare cald. Şi se trezea spunând, cu vocea, de odinioară a tatălui: — Bine, coană Angelo !... Foarte bine!...

Nu în toate zilele plouau peste curajul şi zâm­ betele Dandinuţei, amărăciuni şi lacrimi. Nu pe toate cărările întâlnea muşcături de urzici ori înţepături de spini. bolnăvicios şi firav în clasele primare, trecând la liceu, Andre începea să prindă putere, să se bucure de tot mai multă sănătate. Pierdea în parte şi acea tristeţe ascunsă ce părea să-i zăvorască şi sburdălniciile fireşti şi nepăsarea se­ nină a vârstei. Andre era acum toată lumea de bucurii, de alintări şi de speranţe a Dandi­ nuţei. Surâsul cu care o apropia * în fiece zi, vocea lui puţin cântată, aerul meditativ, chiar şi jocurile lui tot mai sfioase, o răsplăteau şi de răutăţile celor două surori şi de impertinenţele lui Bobi. Andre era gândul ei cel mai luminos, era izvor de energie îndârjită, era o anticipată revărsare de dragoste maternă...

Oricui i-ar fi vorbit acum despre el, Dandinuţa nu mai spunea: „Andre" sau „Andre al nostru", ci „Andre al meu". Nu afirma- de loc un neadevăr. Dacă, într'un anumit fel, frăţiorul vitreg îi copia gesturile, vorbele, râsul, apoi în tot, era-suflet din sufletul ei. Şi ambiţiona să-l vadă într’o zi, mândria ei. De* mic, Andre do­ vedea pentru muzică o pasiune şi aptitudini surprinzătoare. Pianul, moştenit dela mama sa, ii absorbea an cu an ceasurile de jocuri. Cu o

O FATĂ SINGURĂ...

199

maturitate uimitoare îşi impunea singur mai multe ore pe zi pentru studiu. Primele noţiuni căpătate dela madame Cecile, îi . ajutau toarte curând să descifreze exerciţii din metodele cele mai grele. Adeseori refuza să se plimbe în oraş, numai să rămână lângă pian. „Vreau să exersez mai mult, pe ziua de azi, DandiL." II lăsa singur fără să bănuiască ce se ascundea în rugămintea copilului. Afla mult mai târziu, şi în chip cu totul neobişnuit.

Andre schimbase portretul mamei din pere­ tele de lângă pat şi îl agăţase deasupra pianu­ lui. De cum rămânea singur, îşi înălţa privirile spre lumina ochilor din portret. Melodii, pe care numai el ' le auzea, începeau atunci să-i bată la porţile sufletului. Se apleca peste clape şi alerga să le adune din sbor, ca pe nişte sin­ gulare flori aeriene, nuferi stranii răsăriţi din adâncimi de vis...

Plecând într’o zi la cursuri, grăbită, Dandinuţa abea în tramvai observa că uitase pe masa de lucru un volum făgăduit unei colege. Co­ bora la prima staţie şi se înapoia spre casă..

Mai intrase şi altădată în urma profesorilor.

Urca la etaj, dar înainte de a apăsa butonul soneriei, o muzică nouă, pe care Andre n’o avea în niciun caet de exerciţii, îi lovea auzul. O mu­ zică turburătoare, ca un şirag de lacrămi c intr’o poveste tristă, învia de sub degetele copilului rămas la pian.

Când venea să-i deschidă, ochii albaştri q priveau cu teamă.

— Dandi!

— Eu. Mi-am uitat o carte, puişor, nu te speria.

— Nu, dar nu ştiam de ce te-ai întors...

— Te-am auzit exersând ceva nou, ceva foarte frumos. Ce era ?

200

SANDU TELEAJEN

Obrajii copilului întâi păleau, apoi se aprin­ deau deodată. Schiţa un surâs, se încurca în vorbe ca un vinovat prins asupra faptului.

— Să vezi... Nu era ceva tipărit... Mă joc eu... aşa... când rămân singur. Alcătuiesc din mai multe pasagii de prin metode, melodii noi.

— Vrei să mă minţi.

— Dacă nu mă crezi, repet ce-am cântat.

— Andre, uită-te în ochii mei.

Obrajii i se aprindeau mai tare, ridica braţele şi alerga să i se arunce de gât.

— Iartă-mă, Dandi I Am vrut şi eu să-ţi fac o surpriză, dar n’am avut noroc. Am închipuit singur o bucată, pe care vroiam să ţi-o cânt peste două luni, de ziua ta.

— Aşa?... Puişorul lui Dandi, are secrete faţă de ea?... Foarte frumos! M’am supărat foc ! Şi drept pedeapsă, iute să-mi pui mâna pe clape, dumneata, şi să repeţi bucata. S’a auzit?...

II ridica în braţe ca pe un copil de doi ani, îl ducea pe sus şi îl aşeza în faţa pianului, pe scaun.

— Cântă.

- Da. Dar n’ai să înţelegi, dacă n'am să-ţi spun mai întâi, ce anume lucruri leg eu de mu­ zica asta nouă.

— Atunci, spune.

- Vezi, Dandi... De câte ori rămân fără voi, îmi deapăn o poveste. Mă uit la portretul ma­ mei Şl deodată îmi închipui, Că aci sunt într’un castel fermecat.

Nimeni nu-mi aruncă priviri . . urîte, nimeni nu-mi spune vorbe duşmănoase.

In castelul ăsta nu vine nici Bobi să te supere pe tine, nici Irinel şi nici Nina, care din joacă mă ciupesc până la sânge şi mă bat de câte ori tu pleci de lângă noi. Zidurile sunt de granit.

i ■-3

O FATĂ SINGURĂ...

201

O

Porţile de aramă. Treptele, numai aur şi mar-^/ moră. Iar ferestrele au gratii d^aBgi^nt^J^'' sunt un fiu de împărat. Zmeii duşmani ‘ mi-au dus în robie părinţii. De furia Zmeilor, o doică bă­ trână şi credincioasă ne-a scăpat, pe mine şi pe o soră mai mare. Doui paznici, şi o sumede­ nie de zăvozi cu dinţi de cremene, străjuiesc curtea şi intrările. Castelul pare ruinat şi pu­ stiu, văzut din afară. Dar eu trăiesc aci şi când am să împlinesc douăzeci de ani, scris e în zodii, ca să îmbrac zale, să încing paloş şi să încalec pe un cal cu aripi...

— Şi unde vrei să pleci, Voinicule?

— Către tărâmul Zmeilor şi al Morţii, Dom­ niţă. Să-mi desrobesc părinţii şi să înviez din pământ din iarbă verde împărăţia rămasă fără stăpân. Mă roade însă un amar pe inimă. Anii trec prea încet. Şi eu nu găsesc inelul fermecat_____________; a.1 bunicului, pe care ne_____ cai sărutându-1, „Să cresc într'un an cât* în zece!..." Prea lungă mi-e aşteptarea, grijile, suferinţa. Şi atunci, ca să uit, închipuesc poveşti şi cântece care îmi picură din degete ca sângele dintr’o inimă rănită de viteaz... E frumos?

• r .

- E trist, puişor. Şi poate că e şi frumos ...

— Cu cântecele am să adorm pe Zmeu d mani, ca să le tai capetele, cu cântecelle t cuceresc într’o zi lumea şi să fac împărăţia ta­ tălui meu Alb-Impărat, la loc. Asta e povestea.

Dar să nu râzi, Dandi, când îţi spun, că de câte ori rămân singur aci, cred în ea, ca in oc u mamei pe care o singură noapte î-am văzu bine şi de atunci nu mai pot să-i uit...

Cântecul ăsta făcut pentru tine, l-am botezat. „Poveste pentru un copil trist care a plâns 1 tr’un cimitir alb". Acum, poţi să-l asculţi.

Numai câteva secunde treceau, că Dandinu^ î

fesm

'202

SANDU TELEAJEN

îi şi porneau lacrimile pe obraji, pârâiaşe fier­ binţi. Din toate frângerile visurilor de copil, din toată drama începută sub stigmatul de du­ rere şi moarte al cuvântului aruncat odată de Angela Vornic, Andre adunase o melodie sfâşie­ toare, punctată cu acorduri grave şi ritmată în genul „Eroicei" lui Beethoven.

Sora mai mare desprindea din frazele melo­ dioase, şi ceremonia îngropării tatălui lor, şi înapoierea în mers tăcut a participanţilor pe aleea din spre ieşire, şi vârtejul scurt de vorbe, peste care, asemeni unor ţipete răguşite de cucuvea, şuerau silabele cuvântului nenorocit: „Bastard !...

Bastard!...“ Se auzeau apoi din nou sgomotele oraşului, înnecate în tânguiri de vânt şi bătăi prelungi de clopote...

— Iţi place, Dandi ? _ Un copil nesuferit, urît şi răutăcios, ăsta este Andre al meu!... Cine ţi-a dat voie să ■cânţi dumneata asemenea lucruri, pe ascuns ?

— Mama. Numai ea, simt că-mi poartă mâi­ nile peste clape... Te rog, Dandi, nu plânge, nu vreau să plângi...

Din ziua aceea, Andre nu mai era copilul ■orfan pe care dragostea ei trebuia să-l apere.

Din ziua aceea, Andre era mândria ei, copilul pe care trebuia să-l pregătească şi căruia era datoare să-i îndrumeze paşii către un viitor mare. Andre al ei! De acolo înainte gândul acesta îi îmbogăţise inima, i-o preschimbase în grădină înflorită.

Andre al ei!

La patrusprezece ani avea .să-l înscrie şi la clasa de piano a Conservatorului. Andre’era sortit să ajungă un muzicant desăvârşit, poate... un compozitor, un mare compozitor... Andre al ei!,..

CAP. XIX.

FRĂMÂNTĂRI, PESTE VIAŢĂ Din anul nenorocirilor care o trimeteau odi­ nioară în surghiun la ţară, Angela Vornic nu mai fusese agitată şi nu-şi mai părăsise tihna ca acum. Dandinuţa, prinsă cu grija examenelor pentru licenţă, nu înţelegea să se mai ocupe de Irinel şi Nina. Măcar acele câteva luni de pregătire, s’o lase toţi să respire în voie.

Cele două ştrengăriţe jubilau. Isprăvind şi clasa a cincea tot premiante, zilnic se războiau cu mama, zilnic o amărau.

- Vezi, „coană Angelo", că te-a pus degeaba pe drumuri „domnişoara" Dandinuţa .

- Sa nu-mi spuneţi mie, mama voastră, „coană Angelo".... , _..

— Ba da, că si tătuta îţi spunea la fel iar pe •el nu te supăraf. Vezi* că am ieşit premiante ....

— Ce crimă grozavă, dacă am vorbit cu oi plimbă cu băeţt de liceu, cu studenţi... , „„ • — Fiindcă toate sunt nişte descreerate c , voi. Lipsiţi din faţa mea! . ., - du plăcere, dacă te superi. Dar să ştii

»

204

SANDU TELEAJEN

ne SliîrM snanla Norm^ă. Iar dacă 1 Ş’ "e ®Pânzurăm amândouă.

BobIri^jfnăefminăm liceul_ T , partea, eu ofiţer â 3U dre?jate' La anul ies şi ceva. ‘invăţăto^re^La0^ *T S\, Vă ajut CU mamă? Zău, spune şi duAneaL' N“ 6 PăCat' - Nu. mă înanoiefca^ă Ş1 eP am trăit ?' vreau să sunt S rtf t^lesc îna,nte la £ară- Dumnealor cele (fâtevaA n?ă!iate Ca,re ml'au albit Părul în Eu tin ^ nl1 d£ <7nd am venit la Bucureşti.

HfumTÂSe™ •* ™ «-«,« !... . — Ea are .. °.misiune mult mai nobilă- crelheeeel°pl Am1 Peno“en',a ,coPilului minune.

Ene-e-e.... Am să mă răsboiesc rău, intr’o zi cu surioara noastră!... ameninţa Bobi! r are săiie^ea'lSă’!i m?‘ tra£ă două palme şi wl vn, J% -P' afară- ca deunăzi, când bAe tfa acÎIutmPrUmUte bani Pentru curse' Şi O închipuită. Are noroc că de atunci nu-i măpomeneascî nterf ^ ««* câteva, să , -Iar 7°‘,° sâd scoatem ochii, într’o zi !...

Ntoa şi Bob?’ ^ Semne disPerate sPre Angela Vornic începea să ţipe . 7 Nfe Pebuni! Vai!... Copiii mei, toţi, sunt nişte nebuni Ieşiţi, că-mi plesnesc tâmplele de durere. Afară ! Să nu vă mai aud! Am să fac ceea ce vreau eu şi n'ara să mai mă sfttuesc cu nimeni. Ieşiţi afară!

Iar noi o să ne aruncăm înaintea unui

1

O FATĂ SINGURĂ...

205

tramvai!... spuneau mezinele, înţepate. Şi sărind Intr’un picior până la uşă, o sbughiau la joacă, scoţând limba: — Asta, pentru Şcoala Normală! Hî!...

Mama plângea regulat câte o jumătate de oră, închisă în salon. Pe urmă se liniştea, se îmbrăca repede şi alerga în oraş s’o caute pe Dandinuţa.

— Nişte scorpii, draga mamii, iată ce sunt surorile tale. Iar Bobi, cu care speram să mă mândresc, e tot atât de feră minte ca şi ele.

Spune-mi: ce să mă fac cu ei ?

— Să nu-i luăm în serios. Pe domnul Bobi să-l tragi de urechi iar pe domnişoarele, din toamnă, la cazarma Şcoalei Normale... Altmin­ teri ne putem aştepta la cine ştie ce ruşine. Şi toată răspunderea va cădea asupra ta, fiindcă eşti slabă... ^ , — Ai dreptate! Să ştii că n’au să mă îndu­ ioşeze dumnealor. Hotărît, de rândul ăsta am fiii

fnţ-Q |

Şi pleca, pentru ca a doua sau a treia zi, .din nou să o caute pe Dandinuţa, din nou s 1 s plângă, din nou să-i repete că avea să fie tare.

In dimineaţa în care o vesteau că pleacă m vacanţă, la ţară, Dandinuţa ofta ca scăpată de o mare povară. Mama se simţea obligată să încerce un sfat. demisionezix din — După licenţă, ar trebui să...... . slujbă, ca să vii fi tu să te odihneşti până in toamnă, la Podem. , . , — Nici nu mă gândesc. Atunci când am sa găsesc un post de secretară la unul din fruntaşii baroului, un post sigur, numai atunci am să demisionez. Deocamdată am să rămân în Bu­ cureşti, să muncesc înainte. Pe vacanţă nu mai am n ici cei o mie cinci sute de lei dela camera

I

f

206

SANDU' TELEAJEN

pe care o închiriez, Colegele pleacă şi ele în iamilie.

Bobi venea singur să-şi ia rămas bun şi să se împace.

Nu maf fii Supărata1" M* “V măgar' Recunosc, obraiii Mai ales că mau usturat.’

-

grea ai’cum *° odată NPeU^ritU.le' ^ nu mai mă superi niciam piăns Cne5te'°,r fî USturat obrajii dar eu stăpâni furia.U p*** "U mi‘am pUtUt te-am lovit?

Peste ochi, dar aşa de rău, c’a trebuit să-mi pun compresii cu apă rece.

Ii cuprindea capul în palme şi îl săruta printre lacrimi.

- Prost mare şi fără minte ce eşti ! bunt şi proşti cu minte?... râdea Bobi. mă * de exemPlu> sunt o proastă cu minte fiindcă prea vă iubesc pe toti'

Silviu era de doi am unul din secretarii pre­ feraţi ai maestrului Emanoil Mares. Domnul Consilier fusese dela început peste‘măsură de mulţumit. Mareş, fostul lui coleg de Universi­ tate, ajuns un adevărat as al baroului de Ilfov, obişnuia să-şi aleagă colaboratorii, urmărind cu discreţie examenele de licenţă ale Facultăţii de Drept. Când un licenţiat tânăr se învrednicea dc atenţia lui, acela era neîndoios un element de valoare, un element sortit să facă o carieră, sigură. Procesele în care P^da Mareş, alimen­ tau luni întregi cronica juridică a ziarelor de mare tiraj şi a revistelor de specialitate. A fi.

*

t

O FATĂ SINGURĂ...

207

colaboratorul unui avocat de talia lui, însemna. pentru un începător mai mult decât un docto­ rat trecut la Paris sau Berlin. Nu meseriaşi, chiţibuşari abili în răstălmăcirea articolelor sau a textelor de legi, urmărea să creeze Mareş, ci personalităţi, artişti ai Verbului, pasionaţi după dreptatea ce nu putea fi decât una pentru toţi,, adepţi ai credinţei că Justiţia e singura raţiune de a fi a omului civilizat. In clipa în care va nesocoti principiile dreptului, societatea modernă, se va reîntoarce către haosul şi barbaria epo­ cilor primitive. Se va prăbuşi...

Silviu era fermecat şi de om şi de avocaţ­ ii contraria de multe ori când aveau de stabili directivele unei pledoarii. Se înfierbânta ca orice tânăr şi avea darul să construiască^ argumentări a căror logică părea să distrugă ez îmbrăţişată de maestru. Acesta îl asculta pana la urmă cu răbdare, cu surâs binevoitor, era de ajuns să-i pună sub ochi o junspru nouă, un aliniat scăpat din vedere de el'ev» ^ interpretarea faptului aflat în discute, P doctrinele similare streine, pentru ca . trânului să triumfe. Silviu se înroşea,. încrucişa braţele, se da bătut... In faţa exP jebuiau erudiţiei," temperamentul şi bnf Dreg-ăteau .să se încline. înfrângerile a?es^. £ b^ră. însă pentru biruinţele de mai tâ:rzi , ţ b ăcau In familie, legaturile TnW

sJgissşsffSşyS» tinuau alături, pe jos drumul caŞă La încrucişerea Bulevardului cu Calea Moşiloi, se

208

SANDU TELEATEN

opreau aşteptând câteva secunde trecerea unui tramvai. Şerban Bozian Işi prindea fiul de braţ.

— Vroiam de mult să-ţi pun o întrebare, Silviu.

— Da, papa.

— Mai crezi şi azi în minciuna pe care i-am spus-o mamei, când m’ai întrebat prin ea, dece nu te simpatizez ?

— Dar n’am crezut-o nici atunci prea mult timp, papa. crezut-o. Fiindcă eu m’am străduit din toate puterile să mă port cu tine cât mai aspru, foarte aspru.

Silviu pufnea în râs.

— Osteneală zadarnică. Fără să vreau, la vr’o două luni te-am auzit râzând cu unchiul Codin de povestea ce inventaseşi, încât de atunci mi-am luat grija: jucai teatru. Asta nu te-a împiedecat să fii cu noi toţi la fel de aspru, după câte îmi amintesc.

— De loc. Eu ştiu ce spun. Cu tine numai, m’am arătat cel mai sever, fiindcă pe tine te-am iubit cel mai mult. Tu îmi eşti şi azi cel mai aproape de inimă.

— Ăsta e un lucru nou, un lucru pe care nu-1 bănuisem. Mă copleşeşti, dragă papa, spuuându-mi-1.

In vreme ce-i cuprindea amândouă mâinile şi i le strângea cu căldură, ochii părintelui se umpleau de o fericire nemărginită. „Dragă papa", aşa îi spusese băiatul: „Dragă papa"!...

Pentru întâia oară în viaţă. Dacă n’ar fi fost pe stradă, i-ar fi luat capul în mâini şi l-ar fi sărutat. „Dragă papa"!... Două cuvinte care îl absolveau de tot ce ostenise să pară asprime în purtarea lui, de minciuna spusă Elenei şi pe care acum afla că băiatul n’o crezuse, de cea-

O FATĂ SINGURĂ... .

209

ştirile în care ştia bine că-1 martirizase cu în­ trebări chinuitoare. Era cum nu se poate mai fericit, văzând că nu greşise purtându-se aspru, că nu murise din inima băiatului. Asta fusese toată ţinta vieţii lui: să facă din Silviu un om întreg, un caracter, jucând alături de el rolul ne­ îndurător, de tată care nu glumeşte şi nici nu admite scăderi sau abateri. Marea dragoste de părinte, numai în jurul lui o trăise. Fetele erau ale Elenei. Silviu însă ţinuse să fie numai al lui.

De mic îi urmărise toate înclinările, îi îndrumase voinţa, îi ajutase să-şi îmbogăţească necontenit inteligenţa. Opera lui, migălită, un sfert de veac : băiatul.

O singură teamă îl încerca. Silviu moştenise foarte mult din sensibilitatea ascuţită şi din firea prea romantică, în tinereţe, a Elenei. Aci pândea primejdia. O inimă capabilă de mari înflăcărări putea duce pe orice tânăr spre tot atât de mari rătăciri viitoare.

Aştepta acum o altă zi, când să-l întrebe bărbăteşte, ce sentimente îl legau de Dandinuţa Vornic.’ Nimic deosebit nu observase în purta­ rea lor niciodată. Silviu nu făcea nicio dife­ renţă între prietena din copilărie şi surorile lui.

De o mare dragoste între ei, hotărît că nu putea fi vorba. Dar dacă totuşi ştiau să se prefacă amândoi atât de bine încât nu dădeau de bănuit?!... Şi dacă numai el şi Elena nu observaseră până atunci nimic, fetele ajutând pe cei doi îndrăgostiţi şi păstrându-le taina ?...

O fată admirabilă era Dandinuţa, dar săracă, având de înfruntat în viitor atât de multe greu­ tăţi şi obligaţii familiare. Iar în plus, purtând în sânge tot trecutul de vifor şi nenorociri al tatălui. Cine putea garanta că nu în copiii ei, 14

'

1

210

SANDU TELEAJEN

aveau să se repete, poate şi mai aprins, păca­ tele inginerului Vornic?...

Dacă, prin absurd, Silviu ar năzui la o căsă­ torie cu Dandinuţa, el s’ar opune din toate pu­ terile. Şi i-ar convinge că dreptatea e de partea lui. Până atunci lucrul cel mai înţelept era ca s’o înconjure pe lată numai cu dragoste bine­ voitoare, numai cu devotament de părinte şi s’o ajute să-şi Iacă un drum în barou. Dacă teme­ rile i s’ar adeveri, dacă o înţelegere în ascuns ar fi avut loc între ea şi Silviu, cu puţină şire­ tenie avea să le-o sfărâme. O convorbire dela suflet la suflet în cabinetul lui, era de ajuns.

Dandinuţa trebuia să-l asculte. Dandinuţa nu putea să ridice capul şi n’ar mai fi îndrăsnit să-l înfrunte. Argumentul suprem avea să-l pă­ streze la urmă: „Dragă fetiţă, tu nu te poţi socoti o streină de noi şi de Silviu. Pentru mine şi Elena, a ne da consimţământul la căsă­ toria voastră, ar însemna să acceptăm ceva asemănător cu comiterea unui incest. Eşti prea nteligentă şi prea mult a noastră ca" să nu ne înţelegi, pe noi, bătrânii."

Pe urmă, după ce fata îşi biruia întâiul potop de lacrimi, avea să continue : „înţeleg. II iubeşti mult, foarte mult. Ţi-e teamă de el, de durerea lui. Crede-mă, nu sunteţi primii tineri care se despart astfel. Trebue să te resemnezi, pentru noi, Dandinuţa. Nu va fi greu. Aţâţi avocaţi îţi fac curte. Singură ne-ai povestit că de multe ori, la biroul tău e un adevărat pelerinaj. Ai curtezani tot unul şi unul. Arată ceva mai multă simpatie unuia din ei, îngăduie-i să te conducă de câteva ori în oraş, când pleci dela slujbă, şi Silviu, care e numai mândrie şi încre­ dere, va suferi o decepţie atât de crudă încât va fugi singur de tine."

O FATA SINGURĂ...

211

Un copil mare şi bătrân era consilierul de curte Şerban Bozian. Omul ponderat, magistratul sever, părintele calculat care ani şi ani urmărise cu tenacitate să asigure copiilor un viitor cât mai bun, să-i vadă „oameni întregi", „caractere", se amăgea cu visuri, acolo unde viaţa care nu calculează niciodată nimic, pre­ gătea cu imperturbabilă seninătate, prăbuşiri de îngeri...

____ _

J

V*1

CAP. XX.

UN NUME, O ÎNTÂLNIRE, UN SURÂS Viaţa lui Emanoil Mareş era minată de o mare suferinţă. Se căsătorise de tânăr cu Sophie Brancovici, unica moştenitoare a finan­ ciarului bucureştean Teodor Brancovici. Timp de zece ani îndurase un adevărat martiraj. Neura­ stenică, Sophie îi fărâmiţase orice bucurie, îl tiranizase cu voluptate bolnavă, amenintându-1 veşnic căse va sinucide din plictiseală, fiindcă el nu o înţelege, fiindcă preţueste mai mult gloria lui de avocat decât dragostea ei. Lucrul acesta era pentru Sophie o idee fixă. Şi într’o zi, se arunca în braţele morţii. Dar ea nu lăsa moştenire Georgetei, fetiţa lor firavă si mereu suferindă, numai milioanele bătrânului' Branco­ vici. Ii trecea de pe atunci, parcă, în sânge, şi neastâmpărul, şi crizele de plâns si toată ura ei împotriva oamenilor, împotriva vieţii. Ade­ vărata suferinţă a lui Emanoil Mares era, după 1 moartea soţiei, numai fiica lui. Nu o împăca nimic şi nu iubea pe nimeni. Ura pe care o purta de mică, bonelor, domnişoarelor de companie şi profesoarelor, când trecea la liceu o resfrângea asupra studiilor. Ideea de a învăţa

O FATĂ SINGURĂ...

213

o lecţie, îi da febră. Constrângerea orelor de program şi mai ales examenele îi exasperau nervii, îmbolnăvind-o pentru tot timpul vacan­ ţelor. Emanoil Mareş se încăpăţâna să-i impună această disciplină. Contactul cu colegele în clasă, prieteniile ce se puteau lega la şcoală, atmosfera aceea de sănătate şi tinereţe, el o socotea menită să-i schimbe sufletul. Georgeta, sfârşea liceul cu multă greutate. Pasiunei pen­ tru singurătate adăoga acum una nouă: pasiu­ nea pentru lectură. Să se înscrie la Universi­ tate sau să plece la Paris, Mareş nu reuşise s o convingă. Cu cât creştea, cu atât se desena mai precis în ea sufletul chinuit al mamei.

Zilele ploioase îi ucideau nervii. Ţipa §' nu primea pe nimeni în apartamentul ei, afară de de Anuşca, doica bătrână care o crescuse. In zilele cu soare şi cer senin, plângea fără niciun motiv: „Afară e lumină, sunt flori, se agită oameni veseli, şi plutesc prin aer cântece.

Numai în inima mea e întunerec". Georgeta era durerea de fiece clipă a lui Emanoil Mareş.

Silviu lucra de un an în biroul maestrului, fără s’o fi întâlnit vr’odată. Fiinţa aceasta despre care auzise că e mereu bolnăvicioasă, că trăieşte închisă, că nu are prietene, nu era pentru el decât un nume, când şi ^ând rostit cu milă: „Domnişoara Geta". De câte ori Emanoil Mareş primea la birou un carton patra cu scris mărunt, şi îi părăsea pentru un timp, întristându-se brusc, Eftimescu, primul secretai şi cel mai vechi, le spunea: „Domnişoara Geta ■ Iar are o criză de nervi ! Iar s a certat cu frâulein Rozi, ori cu miss Ellen şi s’a încuiat în salon, ameninţând că se sinucide cu parfumul florilor!..." Şi el şi ceilalţi doui colegi, clătinau din cap şi îşi’ vedeau înainte de lucru.

214

SANDU TELE'AJEN

Intr’o după amiază, Silviu rămânea la birou să redacteze, după notele maestrului, concluziile unui proces. Absorbit de muncă, nici nu simţea că uşa din spate s’a deschis şi că în pragul ei s’a oprit o tânără, care îl privea timp de zece minute în tăcere. La un moment dat, părăsea scrisul şi se ridica să-şi aprindă o ţigară. Atunci abia, auzind paşi, întorcea capul’. Se grăbea apoi să-şi stingă ţigara.

— Vă rog să mă iertaţi.

— De loc. Eu vă cer de două ori iertare, întâi, fiindcă am intrat neanunţatâ. Al doilea, fiindcă surprinsă de prezenţa dumneavoastră în birou, nu ştiu cum sfa făcut dar cred că am stat aproape zece minute lângă uşă aştep­ tând să vă terminaţi lucrul... Sunt Geor'geta Mareş.

— încântat, domnişoară. Avocat Bozian. Şi nu trebue de loc să-mi cereţi iertare. Aţi intrat în biroul tatălui dumneavoastră, birou în care, de obiceiu, noi secretarii nu lucrăm nici­ odată la această oră.

— In totdeauna vin după amiaza să iau zia­ rele şi revistele. îmi place să respir câteva minute, atmosfera în care lucrează tatăl meu.

E singura noastră apropiere liniştită. Nu ne certăm. Vei fi aflat şi dumneata că între mine şi el e un continuu război. Trăim ca doui străini.

— Cred că glumiţi, domnişoară Mareş.

— De fel, domnule... Bozia’n ati spus?

— Da, Silviu Bozian.

— Am pentru tatăl meu multă afecţiune. Dar întotdeauna m’am ferit să i-o arăt şi l-am chi­ nuit, ca şi pe mama, încă de pe’ când eram mică. Sunt sigură azi că numai ţipetele mele

O FATĂ SINGURĂ...

215

şi răutatea au grăbit sinuciderea mamei. Cu tata n’aş putea zice că mă port prea rău. E un om atât"de bun, atât de superior! Nu îmi pot însă birui nervii. Sigur că ştii şi dumneata: eu sunt bolnavă... Te rog să mă ierţi, domnule.

Te:am întrerupt dela muncă pentru ca să-ţi spun lucruri absolut indiferente pentru dumneata.

Niciodată n’am vorbit cu un străin atât de mult. Ai ceva în dumneata care inspiră încre­ dere... Asta ar fi explicaţia... La revedere, domnule... Silviu Bozian !...

Plecase, cu mers legănat, înaltă ca o trestie, fluturându-şi părul castaniu revărsat cu bogăţie pe umeri, fulgerându-1 cu luminile căprui a doui ochi mari, arşi de neastâmpăr lăuntric, ochi ce luminau un surâs feciorelnic de o bolnava inge­ nuitate. Tremurul mâinilor osoase, lungi, cu pieliţă fină prin care se întrezăreau vinele alba­ stre, dovedeau extraordinara tensiune nervoasa a fiinţei aceleia delicată şi palidă ca o moar tânără.

Timp de trei luni, Silviu aproape uita de existenţa domnişoarei Geta. Intro primea la birou o carte de vizită: „ acvă stinghereşte rugămintea mea, tip ** g urcaţi până la etajul al treilea. Geta Ş • II primea într’un salon mic, cu mobilă simplă, ascunsă parcă printre vaze cu unaşe . de flori, flori al căror parfum era £ ' toare "şî^'priviri^neliniştite SnS ^ bolnav. mic serviciu, domVroiam să vă cer un nule Bozian. Frecventez„ foarte rar spectacoMiss Ellen să-mi reţină lele. Am rugat ieri pe _1 M’a înţeo lojă la concertul de vineri sear

2l6

SANDU TELEAJEN

Ies greşit şi a reţinut două locuri într’o lojă. îmi e penibil să ascult muzică o seară întreagă, alături de cine ştie ce necunoscuţi. Miss Ellen vorbeşte foarte prost româneşte şi nu m’ar putea ajuta acum. Vă rog să treceţi dumnea­ voastră pe la agenţia Feder şi să-mi reţineţi o lojă întreagă, restituind aceste două locuri.

— Cu cea mai mare plăcere, domnişoară.

Nimic mai uşor. Astăzi chiar, în drum către Palatul de Justiţie, voiu trece pe la agenţie ca să vă servesc.

— Vă mulţumesc mult. Totodată tin să vă felicit pentru succesul de ieri. Am citit în ziare că papa, după pledoaria dumneavoastră în pro­ cesul fraudelor dela C. F. R., n’a mai avut nevoie decât să pună concluzii scrise.

- Ziarele au exagerat!... se apăra Silviu.

Meritul e numai al maestrului. Am stabilit împreună pledoaria, amănunţit'. Vă rog să mă credeţi.

Atunci, în egală măsură, aţi împărţit succesul, ceea ce mă bucură sincer. Şi încăodată, vă felicit. Cu plăcerea de a vă revedea, dom­ nule Bozian !...

Silviu cobora scările ameţit. Şi nu parfumul florilor din salonul singuraticei Georgeta Mares era cauza. Ferestrele larg deschise aruncau acolo efluvii de aer proaspăt. Silviu era în prada unei mari turburări. Avea impresia că ^U1 cresc. firele unei pânze de nenorocin. Simţea că vine spre el o tăcută ameninţare, un suflu straniu ca de duh rău care îi amintea senzaţia ce-1 oprimase odată, fiind copil, în boltniţa cu oseminte a unei mănăstiri Un rău fizic, o gâtuire a respiraţiei şi a bătăilor inimii, iar în plus, ceva ca o rece întindere de melc peste tot corpul. înainte de a reintra în birou,

O FATĂ SINGURĂ...

217

se oprea în încremenirea unei oribile certitudini: Georgeta Mareş se îndrăgostise de el. îşi aduna toate puterile voinţei ca să se aşeze liniştit la lucru, ca să nu traducă în fapt în­ demnul, pinten de foc, clipă cu clipă înşurubat în inimă: „Fugi departe, cât mai departe de casa în care ţi-a zâmbit Georgeta Mareş".

Când îşi isprăvea munca după amiezei, trecând dela o secţie la alta pe sălile Palatului de Justi­ ţie, nu mai alerga ca în fiece zi în biroul Dandinuţei, să-i strângă mâna, să-i vorbească, să-şi umple sufletul măcar zece minute de bucuria din ochii negri, să pună la cale pentru a doua zi „programul lor". Se simţea atât de pustiu, atât de prins în pânza unor nenorociri pe care le bănuia pândindu-1 din întunerec, încât ideia de a se duce în apropierea Dandinuţei, era o durere de nesuportat. Singurul lucru care 11 rămânea de făcut, era să alerge pe jos, să fugă cât mai repede din centrul oraşului unde putea întâlni cunoscuţi şi să lase în urmă spectrul ameninţărilor, răul care îl bătea cu vâlvătăi de molimă în obraji şi în piept.

Cobora pe cheiul Dâmboviţii, urca dealul Patriarhiei, trecea ca urmărit de fantome P lângă catedrală şi ieşind în strada „11 luni _ de se îndrepta spre Parcul Expoziţiei. T;mP câteva ceasuri rătăcea prin aleele cele m dosnice, cu paşi de om bolnav. II dureau gan durile ca niste^nţepături de viespi... Atâta. ţ> măvară şi ‘atâta soare am adunat m br până azi'şi eu şi Dandinuţa. Niciodată dom îndrăgostiţi nu si-au punctat cerul aşteptări or cu mai multe stele şi mai nenumărate visuri.

Atâta trudă până s’o câştig planurilor mele de viitor, atâta rugăminte până s o conving că şl după căsătorie are să rămână tot ea adevărata

2l8

SANDU TELEAJEN

mamă pentru surorile mai mici şi pentru Andre.

Cât drum până s’o încredinţez, că voiu şti să să .înving orice împotriviri Ia căsătoria noastră: lacrimile mamei şi poate revolta, plină de mânie, a tatei. Sigur că bătrânii ne sunt potrivnici.

Mama totdeauna spune prietenelor, când sunt şi eu de faţă: „O singură grijă mai am acum: însurătoarea lui Silviu. N’aş vrea să-l văd tră­ ind strâmtorat, cum am trăit noi!" Eu râd şi îi spun că nici nu mă gândesc să mă însor. Iar ea gâceşte înapoia râsului meu, pe Dandinuţa. Şi totdeauna mă ameninţă: „Ba ai să te însori c’o fată bună pe care o să ţi-o alegem noi, părinţii. Anumite legături din copilărie nu ţin de cald în viaţă". O bătrânică dulce şi naivă, mama! Iată că acum m’a ales... o fată bună.

Adică o fată cu milioane, cu legături familiare şi in plus, cu un nume ilustru : fiica lui Emanoil Mareş. M’a ales, ăsta e adevărul. Loja pe care o port în buzunar, un pretext copilăros.

Acum îmi amintesc limpede şi jocul privi­ rilor aprinse ca de o pustietoare insomnie, şi tremurul buzelor şi al mâinilor ei când îmi vorbea, şi gravul surâs de moartă tânără care parcă vroia să strige: „Mai rămâi lângă mine!

Nu vezi că te plac ? Nu înţelegi că te-am che­ mat să-ţi spun că din pricina ta m’am trezit şi că mă spăimântă somnul rece al singurătăţii ? Nu .simţi că-mi eşti drag, tânărule plin de sănătate şi viaţă?" Acestea erau înadevăr vorbele ne­ rostite’ pe care Geta Mareş i le striga din naufragiul nervilor ei chinuiţi.

Ar fi săvârşit o mare greşală ascultând de întâia hotărîre, aceea care-1 'îndemna să fugă •de Dandinuţa fără să-i povestească cele două întâlniri cu fiica maestrului, fără să-i împărtă­ şească temerile negre şi senzaţia de frig rău

O FATĂ SINGURĂ...

2x9

care îl strângea din spate. Da, trebuia să se reîntoarcă cât mai repede în oraş, să telefoneze mamei că nu vine la masă şi să petreacă toată :seara cu Dandinuţa... Dandinuţa lui! Dragostea lui!... .

• , De când avea un salariu fix şi de cana •câştiga bani si cu procesele mai mici pe care maestrul i le încredinţa, de două ori pe săpţ • mână lua masa de seară cu Dandinuţa. Nici odată la acelaşi restaurant şi totdeauna câ m departe de centru. O taină a lor şi ucu curată de a se vedea singuri, numai el,_un . faţa altuia. La miezul nopţii când se map . în maşină, fata îi culca fruntea pe PieP * sărutare ţinea strâns până ajungeau acasă. O . uşoară, din fugă, pe buze, apoi dispărea, jucau du-şi tinereţea plin înflorită, lăsându-1 ' Numai în două seri îşi culcase ea capul pe pieptul lui. Şi tot atunci îi luase o man ■ , pitise sub corsaj, deasupra mima, » vezi cum bate, să înţelegi că totdeaun iubit şi că ar muri fără tine întro zi îi spusese. El a primit în sang.er,!!,iPcat;ifeIat, de înfiorări a sânului fierbinte, rotundI ,jn pietros, al voluptăţii ce-şi aştepta era clipele acelea, el simţea bine că ar ^ o candelă pâlpâindă pe care pjaca i-ar putut s’o stingă cu un singur sufl • ^ sub fi spus „Nu te mai iubesc , ar * .,* cu voinţi ochii ei.' Deliciul penti-eze, ameninţase atunci sa v ietoare. Erau tru amândoi în suferinţă ^ doua ^ mândri totuşi de sulennţa 1 mâinile> şi

I

■

:

1

i

220

SANDU TELEAJEN

| I

d?ferid,îien: iN2- M’ai aiutat să visez... cât cuih.T S Sf fiu când vom avea într'o zi de fericire™" dJ dr?Eoste> părticica noastră lacrimi?

Lui 1 se umPluse ochji de

■i

i

ca te conduc eu . Ii tremura sufletul ca nu ^Vsa,Dandmuîa să fle PIecată- ori s’° găsească prinsă de vizita vreunor colege de Facultate, cum se mai întâmplase. O adevărată copilărie că bimuVUra P“terea S&xSe d£Că să-> vorbească la ®U’ca s ? Prevină... Se liniştea numai când ajungea in faţa casei. Ferestrele dela camera de lucru a Dandinuţei erau luminate. Urca treptele, încet, pregătindu-şi In minte vorbele cu care urma s’o întâmpine... Suna. Paşii care se apropiau de uşă erau ai ei. I se umplea toată fiinţa de fericire şi îi bătea inima ca în întâia seară când venise* s’o conducă în oraŞ |i să cineze numai în doui.

—_ Silviu!...

O idee minunată. Ai venit , cu Paula şi Meri să mă iei la cinemato­ graf?!...

— Nu, am venit singur ca să stăm numai noi singuri de vorbă.

— Şi mai frumos... Intră. Şi poţi să mă săruţi. Pe Andre l-am trimis să se plimbe jumătate de oră cu madame Cecile.

Ii cuprindea mijlocul şi după ce-i căuta cu dragoste în ochi, umăr lângă umăr, intrau în camera de lucru a Dandinuţei.

— O adevărată inspiraţie am avut, să rămân

O FATĂ

singură...

acasă. Astă seară am mâncat ceva mai de vreme...

— Tocmai când eu veneam să te iau la masă, în oraş ?! ?...

— Atunci... o seară in plus la program?

— Da, şi o hotărîre mare de luat.

— Oho ! E ceva grav de tot!... glumea Dandinuţa. Dacă am să leşin, sticluţa cu oţet aromatic e în noptieră. Nu uita.

— Crede-mă că e un lucru foarte serios. Şi pe care trebue să-l cumpănim bine amândoui.

Dandinuţa, noi, trebuie să ne cununăm civil în cel mai scurt timp.

- Dar, Silviu, asta ar fi o adevărată bucurie...

— Dimpotrivă, o măsură de prevedere la care suntem constrânşi. Temerile noastre par a se adeveri tot mai mult. Mama, de câte ori mă prinde la ora vizitelor, repetă că n’are altă grijă decât să mă vadă mai repede însurat.

Prietenele îi dau dreptate în cor. Domnul Con: silier, ascultându-le, mă cercetează tot mai surâzător pe deasupra ochelarilor. Ştii că, ae câţiva ani, suntem cei mai buni prieteni. Fete singure, mă privesc cu milă. Ele numai, simt alături de noî si tremură pentru ce sar putea întâmpla în viitor... Pe urmă’ m?‘ am 5*. motive. Te rog să nu mi le cen, dar te asigur C^Chîpul°fetei îşi^aduna zâmbetele şi lumina de până atunci, în umbre de nedumerire încrun­ tată. Gura întoedeschisă şi pornită să arunce doar glume şi alintări de dragoste, se strângea într’un tremur dureros. , . , , . 0 A• - Silviu, de ce nu-mi vorbeşti deschis ? Ai venit aci pentrucă cineva ne ameninţă fericirea.

'

ţii L

222

SANDU TELEAJEN

Am ghicit de cum ai intrat pe uşă. Tu, nu ştii să te prefaci, să te ascunzi.

—. Recunosc.

— Frumos. Ne ameninţă o primejdie, iar salvarea unică: să ne căsătorim în taină. Ăsta îţi era gândul. Dar tu îţi închipui că Dandinuţa de azi, soţia ta de mâine, ar mai putea să privească drept în ochii părinţilor tăi, după o asemenea căsătorie ? înclini să crezi că noi am mai putea, trece printre oameni, braţ la braţ, cu surâsul pe buze. şi cu frunţile sus ?

Căsătorie în taină! Iată, ’ Silviu, dece mi-a tremurat întotdeauna inima, de ce atâţia ani am fugit de tine, de ce apoi m’am schimbat, brusc şi ţi-am vorbit eu, cea dintâi, de dragoste...

Fiindcă eşti mai slab decât un copil, fiindcă nu ştii să voieşti, fiindcă pe tine trebue să te apere încontinuu, femeiea care te iubeşte, dacă nu vrea să te piardă. Singura cauză pe care n’o câştigi dacă o pledezi singur, e dragostea noastră. Lasă-mi-o întreagă şi ocupă-Le numai de procesele maestrului Mareş.

— Dar tocmai dela el ne vine primejdia. Ţi-am povestit drama lui, acum trei luni, când am cunoscut-o pe enigmatica „Domnişoara Geta". Ţi-am repetat şi convorbirea noastră.

Azi, fiica maestrului m’a chemat sus ca să-mi ceară un serviciu. Simplu pretext. Te întreb: ce se poate întâmpla în ziua în care neuraste­ nica Geta Mareş schimbă ideea fixă a izolării voite, pe ideea că trebue să mă ia de bărbat?...

Ce se va întâmpla în ziua când îşi va lua apărător pe tatăl ei ? Emanoil Mareş îşi va juca viaţa, numai să-şi vadă copila vindecată de mizantropia neagră care ameninţă să i-o ucidă.

Dandinuţa se apropia în tăcere, îi scotea din

1

O FATĂ SINGURĂ...

223

buzunarul dela piept batista, ii ştergea fruntea, i se juca un timp cu fluturul cravatei pe care i-1 desfăcea să-l înnoade mai frumos. După o scurtă luptă interioară, înveselită brusc, u punea mâinile pe umeri: „Vrei să ştii ce se va întâmpla ?... Maestrul Emanoil Mareş o va cunoaşte pe Dandinuţa Vornic !...

CAP. XXI. UNCmUL ŞERBAN ARE O INIMĂ DE AUR

Cei doi îndrăgostiţi cunoşteau o săptămână de linişte. Optimismul Dandinuţei biruia. Geta Mareş rămăsese din nou pentru Silviu un nume, un nume legat de tânăra cunoscută întâmplător şi a cărei prezenţă nimic nu mai venea să i-o reamintească. Seara, după ce se despărţea de Dandinuţa, se înciuda pe el şi se mustra singur pentru uşurinţa cu care îi împărtăşise temerile.

Prea se alarmase fără niciun temei, atribuind fiicei maestrului sentimente pe care poate că nicio clipă nu le încercase, prea se grăbise să turbure sufletul Dandinuţei cu închipuiri pro­ steşti. A avut dreptate să-i spună: „Pe tine trebue să te apere încontinuu femeia care te iu­ beşte, dacă ţine să nu te piardă!..." Ea îl cu­ noştea bine. Deaceea hotăra să-i asculte sfatu­ rile, orbeşte. Ultimele două mese luate în oraş Ie prelungiseră până târziu după miezul nopţii.

Fiindcă ea ţinuse să-i repete ca pe o lecţie, cum trebuia să se poarte la cea dintâi întâlnire cu presupusa îndrăgostită: „Dacă într'adevăr e ceva serios din parte-i, te va chema foarte cu­ rând, va căuta să te vadă sub orice pretext.

Te duci. Te arăţi extrem de amabil şi totodată

O FATĂ SINGURĂ...

225

exagerat de prudent, de rezervat. Cauţi un mo­ ment potrivit şi îi plasezi reţeta. Două cuvinte rostite cu aer de ingenuă: „Logodnica mea".

Adică eu. De exemplu: „Aseară chiar, treceam cu logodnica mea pe Calea Victoriei..." Sau: „I-am vorbit logodnicei mele despre dumneavoa­ stră. Ar fi fericită să vă cunoască". Şi aşa mai departe. Cum plasezi reţeta, îi şi cercetezi în­ făţişarea, gesturile, îi pândeşti cu auzul sunetul vorbelor. Cea mai mare artistă dacă ar fi şi tot nu se va putea stăpâni în faţa noutăţii că omul de care s’a îndrăgostit are o logodnică. Aşa, Silviu !

Noi vom sti atunci să fim în gardă iar pe dom­ nişoara Geta o vindeci sigur de dragoste. De fapt, eu o plâng sincer. Unui suiiet ca al ei, numai o prietenă în genul meu i-ar putea ajuta.

I-ar schimba cât de cât şi înclinarea morbidă pentru singurătate şi ursuzema, ar face-o să uite că în fiecare zi trebue să aibă o criză sau mai multe de nervi!... Dece nu am eu numai un sfert din milioanele acestei domnişoare Geta, ca să nu mai fie nevoie să bat în fiecare zi ceasuri întregi la maşină ?... Crede-mă, Silviu, n’aş avea nicio criză de nervi. Cel mult, te-aş plictisi pe tine toată ziua cu dragostea, iar când mi s’ar face urât, ţi-aş juca şi câte o mică „scenă"... Pe urmă ne-am împăca şi iar am lua viaţa dela capăt!" întreaga săptămână, de câte ori rămânea singur, numai vorbele Dandinuţei le auzea. Parcă îi fusese gândul o placă de înregistrat. Cea mai mică atingere o şi punea în mişcare.

Dumineca după amiază, domnul Consilier îl invita să-i ţină tovărăşie la plimbare. Primea bucuros fiindcă se ştia liber: Dandinuţa, îl pre­ venise că se duce să-şi vadă bunicii. Bătrânul, după o scurtă pledoarie în favoarea căsniciei, îl 15

/ J

226

SANDU TELEAJEN

întreba cu ton afectuos: „Ei, domnule avocat, care începi să ai succese, pe când îţi pui can­ didatura la o însurătoare serioasă ?“... Ii răspun­ dea pe acelaş ton: „Fiindcă mă întrebi dum­ neata, îţi răspund altfel decât mamei. Candi­ datura mea e pusă. Logodnica mi-o cunoaşteţi cu toţi!" Şerban Bozian se încrunta uşor, îşi rodea câteva secunde mustaţa. „îmi place să cred că glumeşti. înţeleg că vorbeşti de Dandinuţa. O fată admirabilă şi o alegere pentru care te-aş putea felicita. Ascultă însă sfatul ex­ perienţei mele: întoarce-ţi inima în altă parte.

Prea vă cunoaşteţi de mult, ca să puteţi înte­ meia o căsnicie durabilă. Prea vă cunoaşteţi de copii, ca să nu vă plictisiţi repede, iar tu să mai poţi avea autoritate asupra soţiei tale. Un că­ min nu se sprijină numai pe dragoste."

Silviu îi prindea braţul: „Dragă papa, în numele prieteniei calde care s’a statornicit între noi, te conjur: să nu mai inzisti. Dumneata şi mama aţi fost tot săraci, si 'ati trăit şi ne-ati crescut pe noi. Dandinuţa e săracă, ştiu. Am închipuit de mult toate argumentele la care mă aşteptam din partea dumitale, într’o zi. La toate, am un singur răspuns: pe Dandinuţa nu o iu­ besc, o ador. Ea va fi soţia mea, sau nu mă însor niciodată . Şerban Bozian îşi construise un zâmbet bun, îi răspundea împăciuitor: „Atunci, nu mai încerc să-ţi spun nimic. Pe cine ai ales tu, vom fi nevoiţi... să alegem şi noi".

Ghicea o ameninţare, Silviu, în ultimele cuvinte rostite de bătrân. Se mulţumea să nu-i mai răspundă, şi, până ce se înapoiau acasă, abia dacă mal schimbau câteva banalităţi despre starea timpului, despre eventuala schimbare a guvernului, despre criza tot mai accentuată.

i

1 ;

j

A O FATĂ SINGURĂ...

227

A doua zi sosea la biroul maestrului Mareş înaintea celorlalţi secretari, fiindcă lua de servi­ ciu pe întreaga săptămână. Aşa rânduise pa­ tronul. Fiecare, timp de o săptămână, venea cu o jumătate de oră mai de dimineaţă, ca să pună ordine în lucrări, să pregătească dosarele, să confrunte agendele. Spre surprinderea lui, pa­ tronul se găsea la birou şi îl întâmpina cu inimă deosebit de veselă.

— Aseară mi-am îngăduit luxul să mă culc mai devreme. Somnul s’a răzbunat. La şapte eram în birou. Ţi-am făcut eu toată munca.

Mi-am amintit de vremea când eram sărac şi lucram fără secretari.

— N’am cuvinte să vă mulţumesc, maestre.

— Pentru nimic, Bozian. Şi sunt foarte bucuros că putem sta câteva minute, numai noi doui, de vorbă.

— O plăcere şi o deosebită cinste pentru mine.

— • Fără vorbe de prisos, tinere. Ştii că de tatăl dumitale mă leagă amintirea anilor de Fa­ cultate. Nu asta m’a îndemnat să ţe iau de colaborator, desigur. Dar am fost fericit, ştiind că eşti fiul vechiului meu coleg şj al magistratului integru Serban Bozian. Ai calităţi mari şi vei face o carieră strălucită. Ţineam să-ţi dau un sfat. Avocaţii, ca şi magistraţii, care vor să meargă departe, trebue să aibă un cămin solid.

Echilibrul pe care îl dă bărbatului numai căsnicia, si nouă ne este necesar ca aerul pe care îl respirăm. Fără o mare armonie interioară nu putem creia, nu putem atinge gloria oricât de mare talent am avea. Comit o indiscreţie dacă te întreb cum stai cu inima .

- Vă răspund în toata sinceritatea...

- Chiar te rog, dragul meu.

1G

I

228

SANDU TELEAJEN

— Am o sănătate de fier, maestre, şi o logod­ nică pe care o cunosc de la vârsta de zece ani.

In sesiunea asta chiar şi-a luat licenţa în Drept.

Emanoil Mareş rămânea câteva minute ne­ mişcat. Şi alungând greu un roiu de gânduri, vorbea cu voce scăzută, mai puţin vesel: — Oh!... Iată ceva frumos!... Chiar... foarte frumos! Şi mă felicit, că nu m’am înşelat asu­ pra dumitate.

Se aşeza în fotoliu, aprindea o ţigară de foi şi toată dimineaţa nu-i mai adresa un cuvânt, nu răspundea la întrebări decât monosilabic, mereu preocupat, mereu închis, ca în zilele în care se pregătea pentru una din marile lui ple­ doarii...

După amiază, Silviu se folosea de primele zece minute libere, ca să urce în biroul Dandinuţei şi să-i repete amănunţit convorbirea cu patronul. Fata îi strângea mâinile şi spunea cu glasul sugrumat de emoţie.

— Dar tu n’ai înţeles, n’ai priceput cine îţi vorbea prin gura lui ?

- Nu. — Iţi vorbea Geta Mareş, copilule, fiica lui, care 1 s’a spovedit şi care l-a rugat să afle ce e cu tine, ce legături ai, ce gânduri despre căsătorie.

— Ai dreptate, Dandinuţa.

— Sigur că am. Şi i-ai dat un răspuns ad­ mirabil. Iar dacă a bătut în retragere şi a rupt conversaţia, după cum spui, dovedeşte că omul e inteligent, că nu înţelege să privească prea serios demersul bolnavei. Cred acum că teme­ rile tale s’au risipit. Fugi, iar diseară te aştept neapărat la noi ca să stăm de vorbă.

In seara următoare întârzia la Palatul de Ju-

1

O FATĂ SINGURĂ...

229

stiţie până aproape de orele opt. Avusese o zi de sbucium, pledase la două secţii în locul pa­ tronului, obţinuse două amânări, lucru extrem de important pentru ambele procese. Se îndrep­ ta spre Calea Victoriei, senin, împăcat, ca orice om mulţumit când a încheiat o zi de muncă fructuoasă. ’ După vr’o sută de paşi, un auto­ mobil închis se oprea în dreptul lui, şofeurul se apropia cu şapca în mână.

— Vă pofteşte o doamnă.

Se întorcea ’din drum, nedumerit la început, pentru ca în urmă figura să i se destindă într un zâmbet vesel. Dandinuţa, desigur, care îl aştepta şi avea chef să facă o plimbare. Se repezea, numai bucurie, să deschidă uşa automobilului.

—. Dandinuţa!...

Din semiobscuritate îl pândeau doi ochi mari şi un zâmbet bolnav. .

— Mă ierţi domnule Bozian!... Sunt eu, Deta Mares. Dacă mergi spre birou, mă ofer să te conduc. Tocmai mă întorceam acasă când te-am zărit... Dacă îţi face plăcere te rog!

— Vă mulţumesc. Numai dacă nu abuzez de bunătatea dumneavoastră! t !...

Se urca în maşina închisă şi avea impresia că a căpătat rigiditatea unui mort, pe care o putere nevăzută îl orânduia alături de o moartă tânără, în firida unui cavou. Niciun gând limpede nicio frântură de frază cât de banală, mcio mişcare. Aşa mergeau timp de câteva minute.

Tăcerea o rupea tovarăşa din firidă.

— O plimbare de o jumătate de ceas, te-ar indispune, domnule Bozian ? . , Se grăbea să fie gentil, fericit că putea înnoda firul unei convorbiri, ca să nu pară un imbecil.

— Dacă vă face plăcere, foarte bucuros, domnişoară.

230

SANDU TELEAJEN

— Mulţumesc... Nu ai vrea ca în jumătatea aceasta de oră să ne spunem pe nume?

— E o jumătate de oră deosebită de celelalte ?

— E singura pe care mi-o îngădui s’o trăiesc alături de dumneata.

— Domnişoară Geta...

— Nu aşa. Vreau să-mi zici „Geta", ca să-ti pot spune şi eu „Silviu". Spune-mi Geta.

Propunerea amuzându-1, .îşi recăpăta curajul firesc, se regăsea stăpân pe °el: — Geta Mareş, dece vrei să te amăgeşti?

Dacă îti plac jocurile de copii, atunci să ne jucăm...

- Silviule-Silviu, eşti singura si ultima mea amăgire. Ce pierzi, dacă ai să acorzi unei fete cu nervi sfărâmaţi, unei biete fiinţe care a avut ne­ norocul să te îndrăgească într’o zi, ce pierzi dacă ai să fii drăguţ cu ea, dându-i iluzia unei; jumătăţi de oră de fericire?

Nu mai avea vreme să-i răspundă. Două braţe în tremur îl înlănţui şi o faţă scăldată în lacrimi se alipea de obrazul lui, îl strângea aproape să-l înnăbuşe, o gură fierbinte îi căuta gura, cu buzele. A crezut un timp că fiinţa aceea fragilă, sguduită parcă de un acces vio­ lent de nebunie, avea să moară la pieptul lui.

Se lăsa sărutat, in prada unui sentiment confuz de mila şi de panică, se lăsa alintat de singurul cuvânt pe care fata îl rostea când şi când : Silviul... Silviul... Silviul... ca o chemare sfâ­ şietor de tristă. # Când maşina se oprea pe o stradă dosnică din apropierea caselor Getei Mareş, amândoui se priveau câteva secunde nedumeriţi, se între­ bau parcă din ce călătorie şi de pe ce tărâmuri .se întorc, se regăseau din nou streini. Eata se retrăgea în umbră după cum îl întâmpinase şi îi întindea mâna.

\

O FATĂ SINGURĂ...

I

ţ

231

— Adio, Silviu! , - Adio, Geta Mareş. Orice s ar întâmpla, a fost o plimbare pe care n’am souit.

Scobora din maşină şi încă odată 11 săruta ceremonios amândouă mâinile. Geta Mareş 11 mulţumea într'un sărut schiţat cu buzele prin aer Pornind spre casă, întâlnea o măsura in care se arunca având ^elxphcat s’a dematerialipnntr’un fenomen 'i^"utete că a rămas gol de zat, că nu mai are gr ’ dg toatâ amintisânge, cu voinţa seacă, puşti d J din.

— trăite până atun nusEe la piept trupul rea tr’un automobil in ca n dintr’un cavou, firav al Getei Mareş, e strigoi răsbunător în care o moartă prefă ută flacâra tinereţii, îi băuse, «data cu sangel , ^ rece şi umeda din braţe şi din iaI1?avăluise cu o misterioasă întindere de melc parcă ameţeala prăpănelinişte, 11 ffundul lor pe neurastenic.

Stiilor caraeJtrffriânrul, căruia îi dase adresa, .1 Se mira când birja ajuns, conaşule . spunea de pe capră^ ” se îndrepta spre casă Plătea cu ges| ™ Abea avea puterea să desca un somnambul, c dea bun& seara Ş1 să chidă uşa sufragen ;ertati că am luat masa in spună mamei. » ş; n;cj nu pot să vă ţin tovlrfsie la cIfea Am d’e pregătit, pentru mâine unV proces gred"a lui şi se trântea fără să Se închidea 1 Câteva ceasuri Unea ochii se deşbrace, in pat. închişi- , , ye(jea continuu sub pleoape Nu mat era ei. de femeie, doui ochi un automobil, două braţe care j, mcomari, un ca două 'arcuri vibrânde de oţel... lâT^ziu, sărea din pat, printr’o sforţare dure-

i

—~~

■

t*

232

SANDU TELEAJEN

roasă de voinţă, şi citea pe cadranul ceasornicu­ lui de birou orele două. Alerga întâi la ferestre, să le deschidă, se învârtea prin cameră prins de o nevoie subită de a se mişca, de a se regăsi pe el, de a-şi răsbuna ceasurile de turburare şi to­ ropeală. Se trezea în faţa oglinzii, se privea lung. Gândurile i se mişcau acum cu iuţeală vertiginoasă. îşi vorbea:’ „Atâta frământare, pentru un lucru atât de simplu. M’a impresionat desigur fluidul acela straniu pe care îl au toţi neurastenicii. Geta Mareş e o fiinţă anormală, un subiect de clinică, al cărei loc ar fi mai nemerit într’un sanatoriu de boli nervoase. Numai din milă, desigur, am răspuns gestului ei. Nici măcar Dandinuţei n’am să-i vorbesc nimic des­ pre întâmplarea de astăseară. Peste şase săp­ tămâni vom fi căsătoriţi, vom pleca la ţară să petrecem vacanţa în casa liniştită a bunicilor dela Buzău şi, foarte curând, nici n’am să-mi mai reamintesc că există pe lume o fiinţă cu numele de Geta Mareş". închidea ferestrele, se desbrăca, stingea lumina şi cădea în braţele unui somn adânc, reparator.

A doua zi, după ceasurile de birou, dejuna in fugă şi se îndrepta mai liniştit ca ori când spre Palatul de Justiţie. Era atâta lumină sub cer, atâta mişcare şi atâta viaţă pe străzi, încât uitase aproape ce se petrecuse, îi pierise şi temerile şi gândurile triste. Era din nou el, cel din fie­ care zi, el, care de abea aştepta să se vadă mai curând liber. In faţa intrării din strada Rahovei îl aştepta Dandinuţa. Simţea o înţepătură de nelinişte în inimă. Dar surâsul ei, cald şi bun ca de obiceiu, îl liniştea.

— încă n’ai urcat la birou?

— Ba da. Am iscălit condica, te-am căutat jos si fiindcă nu erai, am ieşit să te aştept aci.

O FATĂ SINGURĂ...

233

Domnul consilier, nu? Te-a chemat într’o aUclm Exact. După cum şi era de aşteptat în urma convorbirii tale cu el.

- Dimpotrivă. Mi-a vorbit o jumătate de oră descriindu-mi un plan întreg imaginat de el ca

F%utăcvSHă.i 3 ?£■« dTtatâl’nirea pe «re cu prietenul |u ochii umezi de cu glasul numai bunătate^ cu o „ emoţie. „V Dece dragă unchiule? ••• «Ai întrebam şi eu_ „D ^ Ş ochelarii pe frunte, răbdare, spunea, ndiran tii ci eu şi Vreau să înţeleg totul. ^ q câsătorie care să-l Elena visam P d rijile matenale. Orice

as S; Ef^Eîistsss-rSH

turs^seMSşS. zut ce neiertatăf ^ aminUt de toată tine şese. Atunci abea

f

23+ I

s

I!

SANDU TELEAJEN

reţea noastră, a mea şi a Elenei, cât eram de săraci când ne-am căsătorit, cu cât curaj am luptat amândoui şi am ştiut să ne câştigăm o fericire liniştită, să avem un cămin modest, să ne mulţumim cu bucurii mărunte... Milioanele fiicei lui Mareş nu puteau frânge lanţurile care o legau de boala mamei ei: neurastenia. Mili­ oanele lui Mareş nu preţuiau nimic... Iată ce te-am chemat să-ţi spun. Mâine asteaptă-ti lo­ godnicul, - vreau eu să-i facem 'această' sur­ priză, şi seara să-mi veniţi cu inelele de logod­ nă, la masă. Aşa, domnişoară... noră. Inima ta l-a cunoscut bine pe unchiul Serban. Nu e nici rău, nici sever, cum se prefăcea cu cei din casă |i> cu tine chiar, pe când eraţi mici."

I-am sărit de gât, Silviu, şi i-am dat cel mai bun sărut de copil... Ei, acum ce mai spui?

Abea izbutea să-şi liniştească bătăile inimii, să-i prindă mâinile şi să repete, înnecat de emoţie • - Omul surprizelor, tata. Aşa a fost totdea­ una... Şi al extremelor.

- Vai, Silviu, numai atât găseşti să răspunzi, numai atât r - Disearâ vom vorbi mai mult. Gestul bătrânului e prea frumos, lucrul s’a petrecut prea pe neaşteptate. Cum sfârşesc la Secţia I-a, unde am două termene, vin sus. să te iau in oraş îşi ştergea ochii şi pleca aproape în fugă la ve­ stiar, prin forfota mulţimii din Sala Paşilor Pierduţi Dandinuţa rămânea câteva secunde pe gân­ duri. O tristeţe venită din senin îi năpădea sufletul, — se aştepta ca Silviu să primească altfel, cu totul altfel bucuria nemărginită pe care o trăise până atunci singură, — îi venea aproape să plângă. Pe urmă se îmbărbăta: „Poate că el are dreptate. Surpriza, l-a uluit." Şi alerga la birou să-şi înceapă munca.

1

-

n

______

"

-

-

-

-

_________ ■

____

1

CAP. XXII. PE MORMINTE, FLORI...

In trenul care-i ducea în seara nunţii, dela Bucureşti spre cuibul de viaţă patnarhală aj bunicilor lui Silviu, lângă care aveau să pefreacă tot restul vacanţei, şi el şi .Dandin} JL djn doi soli ne care Zâna Fericim, cobontă a n basme, îi adusese pe pământ. Gomparbmentele vagonului de clasa întâia, ca 1 mână goale. Călătoreau singuri ochi in ^ in mână, suflet lângă sufle . . , Colegii noian de veselie şi o singur» tn?t^ric^ DaSnşi colegele dela barou, ma , gjjvju^ cele dinuţei, părinţii Şi s“2>rl • an -d^ . doamnele Rascu două prietene ale Elenei Bozia ^ paulei şj şi Ilieş, un roiu de coleg*^ ai Dandinuţei la prietenii statornici, ™ ; domnul Tnfu. cununie - colonelul Ranuş„ârtire, o urmăreau Cuvintele colonelului, la de Ş^jţi copii. Inimă ca o binecuvântare: mea!noastră, a bScurată, numai inimă, ca in & curată dacă trânilor. Cu dragoste şi ajaturi de voi. Să veţi trăi, şi Dumnezeu va t. amestecase atunci cu fiti° fericiţi."

Veselia nuntaşilor se o tristeţe, în urmă, Dan lacrimi... Dar părăsea şi

~r-~

236

sandu teleajen

dinuţa. Pe Andre al ei. Atâţea ani de când trăiau laolaltă fără să-l fi lăsat singur vreodată.

Atâtea ani de când în fiece dimineaţă, ea obiş­ nuise după ce îl săruta pe frunte, să-i examineze ’ţinuta, să-i îndrepte gulerul, să-i pieptene părul. k Se învăţase aşa, să-l socotească tot mic, tot neîndemânatec, tot slab. Andre al ei!

Nedeslipit, în picioare, lângă ea şezuse, până la plecare. Elena Bozian hotăra să-l ia, pe timpul absenţei tinerilor căsătoriţi, sub ocrotirea ei. Avea să doarmă în camera lui Silviu, să se joace cu fetele, să cânte la pian ori să se plimbe în oraş. Primise totul cu zâmbet sfios, cu resemnare. Dar în acea resemnare, Dandinuţa citise... supunere umilită şi durere fără cuvinte.

Când îl sărutase, chipul lui râdea dar îi plân­ gea odată cu ochii, şi sufletul. I-a spus numai atât’ cu seriozitate şi glas sugrumat: „Să-mi scrii mereu, Dandi, să nu mă uiţi, ca să mă bucur si cu de fericirea, voastră. Sa nu mă uiţi." Âpoi s'a dat deoparte, făcând loc celor­ lalţi s’o îmbrăţişeze şi a rămas nemişcat, pri­ vind lung în urma maşinii...

Trenul alerga în goană. Au vorbit mult, au vorbit până ce au obosit. Pe Dandinuţa o usturau ochii de somn.

— Vai, Silviu, naş fi crezut că şi atunci când cineva trăieşte cea mai mare fericire visată,' poate simţi şi nevoia să doarmă. Mi-e ruşine, dar nu mai pot ţine ochii deschişi.

— Pune capul pe genunchii mei şi dormi, Dandi. Am să te veghez eu, fiindcă nu mi-e somn.

Se cuibărea lângă el, întinsă pe canapea, cu genunchii strânşi, iar după câteva secunde, respi-

O FATĂ SINGURĂ...

237

raţia liniştită dovedea că __adormit adânc. Cântecul roţilor se repeta, monoton în noapte... Ră­ mâneau în urmă staţii mari cu lumini posomo­ rite, staţii obscure şi halte mici, cu ■'H.nU,nI orbitoare. Curioasa repartiţie de lumini aC-r.K ului, îl facea pe Silviu să zâmbească. O căsuţa mică vom avea şi noi, îşi spunea el, dar va n luminată de cel mai aprins soare al dragostei... Şi gândurile se depănau înainte, ca pe un nr vrăjit. Dandinuta, a hotărît tare .înţelept Vom închiria un aparîament prin -^erul kahover Sigur că ne vom face in foarte sc R . clientelă bogată. tot sprijinul lui, iar Dandinuţa ^ felurite mu de împricinaţi care»- K de interes nici nevoi pe la grefa. Nu e lips t a.mi găsi un proectul „domnului conşjmr pentru ăpartapost de avocat la btat.

Hnre ia noi mentul lui Andr6 pe care >Y. £ sjngurul împreună cu bona, o vom |rziu venit al copilului şi cu car au fost misă-şi facă studiile. Demetr nuntâ un dor_ nunaţi, când ne-au mi tură pentru salon, mitor şi o jumătate de g pP ntru n0; de Cincizeci de mu de fa ® | De carnetul cu strâns, ne numele meu, de foi adunaţi pe ;_a dat prln suta de papa, timp de o viaţă, mm spus adevărul, gând. Dragul nostru papa ■■ eu n sunt cel afirmându-mi ca dm top vieţii decât pumai aproape de mimă- * de âştIg bun. tere de muncă şi câţiva a eu pent Vreau să-i întorc cadoul să ^ ? tă de surorile gemene, Y*ky Ji for, dar mai ales bă-

it'vS/r.r,; fi* -.... -•

azi, când le vor manta.

238

SANDU TELEAJEN

Gara Ploeşti rămânea în urmă, înnecată în orgia de coşuri si lumini a rafinăriilor si fabri­ cilor de petrol. Un curent de aer rece năvălea prin fereastra deschisă. Ridica uşor geamul ca să nu turbure somnul soţiei. Dandinuta lui, însfârşit!... Numai şi numai a lui!... I se făceau pleoapele grele, vedea totul ca printr’o lumină confuză. Aţipea câteva secunde, păstrând totuşi conştiinţa că e treaz, că aleargă cu trenul, în noapte, spre întâia etapă a fericirii atâţea ani râvnită: noaptea nunţii. Avea senzaţia* că nu trenul sboară. Că i-au crescut două aripi uriaşe ca unui zmeu din poveste, că a furat şi duce în braţe un înger adormit. Gonea trenul tot mai vijelios. Şi deodată, o trosnitură spăimântătoare îl arunca şi pe el şi pe Dandinuta, unul în braţele celuilalt. Se strângeau tremurând priveau înprejur, aşteptând parcă o nenorocire: trosnitura nu se mai repeta. Auzeau numai subt ei cântecul de oţel al roţilor vagonului.

Geamantanele erau neschimbate,* totul aşa cum îl ştiau. Cea dintâi vorbea Dandinuţa.

— Iţi bate inima?

— Fără niciun motiv şi fără să înţeleg ce s’a întâmplat.

— Aş vrea să nu se adeverească, dar să ştii, Silviu, că ne-a murit cineva foarte apropiat un cunoscut sau o rudă. Nu vreau să te sperii’ dar o înştiinţare la fel de misterioasă am avut în dimineaţa care a precedat accidentul mamei Iui Andre.

Eu nu cred în prevestiri, Dandi. Şi acum fiindcă ne-am trezit, vino mai bine să stăm pe culoar. Tu mănânci bomboane, eu fumez o ţigară şi după o jumătate de oră coborîm în gara Buzău. Bunicul şi verii mei ne aşteaptă cu trăsurile.

O FATĂ SINGURĂ...

=39

In clipa când deschideau uşa, o nouă trosni­ tură îi ţintuia locului. Se priveau o secundă în ochi şi amândoui izbucneau în râs.

A doua prevestire, Dandinuţa. Deci un al doilea mort, nu ?... Poftim, încearcă bomboanele.

Sunt delicioase. Mănâncă şi nu te mai gândi la nimic. Vagonul nostru trebue să aibă o osie defectă. Noroc că sfârşim călătoria.

Inregistrată la rubrica faptelor mărunte, sinuciderea Getei Mareş ar fi trecut neobservată şi pentru Şerban Bozian, — intrase în luna e concediu şi nu se mai ducea la Palatul de Justi­ ţie - ar fi trecut neobservată dacă, a doua zi, poşta nu ar fi adus pe adresa lui Si v'u pliS a cărui greutate îi atrăgea atenţia. Pin=ul alb purta două iniţiale „G. M- 51 , • e vorba de actele vre-unui climt c hârtje depuse, îl desfăcea. Pe zece ■ ma|?unte cromată o scrisoare-jurnM cu r^d iscălitura; neregulate, aruncate in lepraGeta Mareş. Citea numai ultima pagină .

„Silviule-Silviu!

Cu„Cu numele tău ^““hfnuită.^Cunoşti „noşti acum toată viaţa n j;n copilăne, „obsesia gândului cu ca jnuciderea mamei. „gândul că eu am fra“1. din ziua în care „Mă vindecasem de obse > ; tău îl vedeam „te-am cunoscut. Numn' . singurătate, nu„de atunci cu ochii sutletu > m în fiece „mai numele tău îl P^a-iouit că puteam trăi „ardoare. Nu mi-am >n-, f:e de linişte, de in„eu, acea dumnezeiasca i

240

SANDU TELEAJEN

„cântare. Nu puteam cuprinde cu mintea atât „potop de fericire. Intr’o zi, am căzut plângând „la pieptul tatălui meu, i-am vorbit de tine, „l-am rugat să te cunoască, să-ţi cerceteze inima. „Azi deabea înţeleg bucuria dureroasă, îndoiala „amară care juca în privirile lui. Ţi-a vorbit, „i-ai răspuns cu francheţa omului de caracter. „Ţi-am cerut eu, apoi, acea jumătate de oră „cu amintirea căreia am să plec în mormânt. „Ar fi trebuit s’o sfârşesc de a doua zi. Nu cu„rajul mi-a lipsit. M’am agăţat de umbra unei „nădejdi. Cădea şi nădejdea aceea... în pulbere. „Tu nu trebue să te măriţi niciodată, Geta." „Cu aceste cuvinte se întorcea tata, dela consi­ lierul Bozian. Am hotărît totuşi să trăiesc „până la căsătoria ta cu aceea pe care ţi-ai ales-o „de copil. Când vei culca pe braţe capul so„ţiei tale, mă voiu culca şi eu pe un pat de flori „în salonul pe care îl cunoşti. Voiu avea o „moarte dulce. Voiu trece dintr’un somn de câ„teva clipe, într’un somn ceva mai lung... „Să nu te mâhnească moartea mea. Lanţuri „nevăzute mă târăsc pe drumul străbătut odi­ nioară de mama. Lanţuri de sănătate şi putere, „te adună pe tine lângă dragostea cu care ai „crescut. Iţi cer numai atât: de câte ori vei „sărbători data căsătoriei, să-mi trimiţi la cimitir „un buchet de trandafiri galbeni... culoarea „toamnelor... Să fii vesel şi să nu mă plângi. „Aceea care va muri cu numele tău pe buze...

1

Geta Mareş." Şerban Bozian închidea paginile în plic, tre­ murând, le încuia în birou, îşi prindea fruntea Jn palme, rămânea nemişcat. Paginile acelea

1

J

O FATĂ SINGURĂ...

241

nu mai trebuiau citite de nimeni. Povara lor hotăra s’o poarte singur. Copiii lui aveau să înfrunte în curând munţii şi viforele vieţii. Co­ piii lui trebuiau să fie fericiţi.

Andre ciocănea uşor la uşă, apoi se oprea în faţa biroului, cu surâs timid, cu ochi plini de lumină, de nevinovăţie.

— Te supăr, unchiule, dacă îţi cer voie să exersez dincolo, o oră, la pian ?

- Nu, de loc.

— Pot să încep chiar acum .

- Poţi să începi... când vrei. Dar mai în­ tâi, să vorbeşti ceva cu unchiul berban.

I ^CiUraşkUcăhîn1fiecare duminecă duceai eu DandinuţI un buchet de flon la mormântul tatalubtau?nchiuie Numai o singură dată nu i-am putut duce, că mi-a fost mi • v P tea, l-am visat pe tata, parcă era bolnav, parcă plângea, parcă îmi făcea un ’ ^ supărat... _ încolo ai să mergi — Bine, Andre. De acum

'"-“AdltŞţ^Vrersfmă însoţeşti dum­ neata, unchiule? . : eu la cimitir, - Da. Te însoţesc. Am |‘ă j duc... flori... un mormânt... căruia... vesel totuşi că Andre pleca nedumerit.

Dandinuţa îl avea un tovarăş nou, ac; m în clipa când

îSt,N,“, smSkjSt &’:r* nărui dela piept.

■Iaşi, 20 August 1936-

I

;

?

CUPRINSUL: Pag. Cap.

I.

Un sfârşit de vacanţă şi o soră cu griji de mamă ....................................

Cap.

II.

Copii care îşi regăsesc copilăria si vi­ surile ........................................ °

Cap.

m.

Dandinuţa spune colegelor de pension, o poveste..............................

Cap. Cap. Cap.

IV. V. VI.

Un om slab şi o spovedanie amară Clasa Dandinuţei şi-a găsit un idol Când Dandinuţa şi Bobi se duc la fa­

VII.

milia Bozian, „Cârna" pedepseşte clasa a patra, pe o săptămână, să stea în genunchi .

Silviu e un Îndrăgostit fără noroc .

Viaţa doboară numai pe cei slabi Negoiţâ Vornic e la un pas de moarte înseninări triste . .

Cap.

Cap. VIII. Cap. IX. Cap. X. Cap. XI.

Cap. XII.

Viaţa, un dar, cu umbre, cu lumini, cu lacrimi...

Andr6 nu mai are mamă ....

Cap.

XIII.

Mâhniri, biruinţe şi 0 petrecere tine­ rească ....................

Cap.

XIV.

Dragostea ascunsă înfloreşte noapte. . . . . .

5 19 29

35 49

57 70 77

87 96 109 123 133

într’o 147

J

î Pag.

>

1

Cap. Cap.

XV. Negoiţă Vornic moare . . . .

XVI. Când Dandinuţa rămâne singură

• .

• .

154 170

Cap. XVIL Doi prieteni....................................... . . 180 Cap. XVIII. Bobi, Irinel, Nina, Andr6............. . . 189 203 Cap. XIX. Frământări, peste viaţă . . . .

212 Un nume, o întâlnire, un surâs...

Cap. XX. Cap. XXI. Unchiul Şerban are o inimă de aur . 224 Cap. XXH. Pe morminte, flori...........

. \&> O \G,

I

fi ^ -—------ _oC>

•

■

235

*■

-MU

ri1f ţi*

1 ■

—=

Citiţi ==—

marele succes al anului literar 1935—1936

TURNURI în APĂ Roman de

Sandu Teleajen Distins de Academia Română cu „Premiul Statului Ion Heliadc Rădulescu"

De vânzare la toate librăriile din Ţară I|

Lai 80.—

rl

r ~yrf. ~ ■'

•

& l ■•.-r

i f V

L

■

f