Ollanescu ascanio_poesii

te

ii

gr

:• "-‘~■

: •.

o , . -Vv. -

r; '

-.

.

m

:

-

. :--T:.k ;

'• • ■-

■.

>V-

IU

£@“5SK

mmm ■

Wî>

Mimi:

:■

-V'

f»«s—

t

liHS

2

re

ws.%

Ti*iilISI: •

, r ;

zimimz

.

: ' i,

\?X'

'.-a .... „.....

flit* '.

mm mm

'

--

•

•

••-

-

•■'.■•.■' ■•

■

.

iţrjltr

>.ru./-,, IfŞpf^it g

j-Vi.

X,

£2

y

Ms Silii

?!

£?-VSr?

âlî^tiS -. v-.

Wm. »< •'y/HV-g-v ^ yr

WM

I

Mflk «jpi '■j7:

sWasSraR&’iE^Ş

.....

««SfeafjjPPp

4i|i

•jsr^vw

1*

A,

1II

•42^

Se,"

-IM

;viv:

•i:>:

:mm

;> »

■an «Mi i

i:

.

i-H

•>; -\

~. ;,v>,

|g«asi?Mî;6s^a

BMfcî

.:': Kp|j

.... ..

r

I

!

J

ii

i

'■t

i

'5

-4

1

i

..

n

— .

...

• V

f

m

.

a . i

*.

r

Dllar)C5etj-£)$car)io .

*

%

❖

i

■

;

Ipeeşiî <. <

*

. ţ

tS

■

I;

I V.

!.

iJ Editura bibrărieT ŞocecQ <3> Corr)p.

■

■

\ \

1901

I

't—

__________ /

ţii..

Socecii,

Preţul LoI 3.-

•

m, h

::r

I: ii

1 Im i g e

\4' . ; «

i

i i

.

"

639S1

1

&SRML

0-H

tasH ■ ■

i

si®. 3® •?i

>

j ■

i

;

i i

i

i

i

i

i

: )

i

-

iI

I

DONAŢIA Mg►

l

STEJARUL

Princeset Alexandrimi Joii Chica.

(£u creştetul în ceruri, cu braţele la sore, încins c’un brâu molatic de umbră şi j*£core, Mai mândru de cât Regii, stă falnicul stejar, La pole i se ’ntinde covor de floricele Şi în frundişu’I tainic, un roiu de păsărele Cântând, mai viu, îi face al primâvereî har.

El stă acolo singur, ca strejă neclintită, Cu fruntea tot mai largă şi tot întinerită, Pe care şl-a scris vecul povestea sa în sbor; Ce n’ar putea el spune, de azi şi de-altă dată, Când boreî ce alergă, prin c6ma lui bogată I-ar da vre-o zînă blândă, un glas fermecător!

Oh! câte visuri mândre, în taină ’mbrobodite, Plecat-aii de la trunchiu ţî şi ’n doruri nesfîrşite, Perdutu-s’au cu norii în haosul ceresc! . . ' Tu Ffit-frumos, cu plete de aur, zioa ’n sore, Opreşti pe comă-ţî luna, în nopţi fărmecătore Păstrând un colţ de umbră acelor ce iubesc!

\ Din caerul vieţii, temeiţiiqu n^ră, Iţî torce firul^yâSW^ftM^î^su^itură'

I

Din fusul eî puterniSliŞl:ic?'e6înic'creator, ' Şi tu te’nalţî to^mândnj^t^l^tot,sprec Juri Nesocotind a vremii şi vijelii şi geruri, Ce-abia pot să-ţi răpescă un frunzet trecător! Şi vecul care trece şi vecul care vine, PerzSndu-se în nopte, te vor lăsa pe tine, Nestrămutat tovarăş, moştenitor de lume, In cartea neuităriî să scrii numele lor; Ear eu, îţi cer ertare, stejar nemuritor, Dacă ’ndrăznesc a scrie pe trunchiu-ţî al meu nume!

j

;

Gherganî, 1S7S, Octombre.

?

I

.FONTÂNA BLANDUSIEÎ Lut Vasile Alecsandri

i

O fons liandusiac! .

Fics nobiliuin tu quoque fonliutn !

Cart. III■ oda XIII. Qui musns amat impnrcs Tcruo3 ter cyaihos attonitus petet Vatcs!..

Cart. III. oda XIX. Horatiu.

. !

I

\

j

* ! )

^in trecuta nemurire undo doarme-al vostru nuiue Amintiri, podoabe scumpo, străluciri din altă lume, Veniţi!.. Lydio iubită, Pyrrho cu picior frumos, Neobulă drăgălaşă, Tindaris cu glas duios, Tu copilăroasă Chloo, tu Glyceră schimbătoare.

Leuconoe ’nţeleaptă, Barină amăgitoare.

Vin Asterie sfioasă, Lido cu răceală în sin, Tu drumeaţă Galatheă, tu zglobie Lyce, vin!

Voniţî, Phillis cea vioae .şi Neeră adorată, Feciorelnică Cinară, Lalage nevinovată!

Veniţi toate, blânde visuri de iubire .şi de dor!

Voi. surori desperechiatc dintr’al cerurilor chor Şi voi Graţii fără seamăn cu brâu desnodat de vânturi.

• Voi amici de veselie iubitori de vin .şi cânturi, Grăbiţi pasul, earba’I moale şi sub falnicul stejar, 13 întins ospăţul splendid, lângă verdele altar!

Azi, e mândră sărbătoare la Fontâna Blandusieî, Sărbătoarea lui Horaţiu, sărbătoarea Poesieî!

— G —

— Aideţt sclavi! gătiţi cunune şi Cecubul ne turnaţi, Massicul nu vrea s’aştepto! voi copilelor cântaţi!

Pholloe, ce stal pe gânduri? Getto dă-mî o sanitaro!

Nu .te teme, Ligurinus gelozie nu mal are.

Berecinthyo începe! glasul flautului teu Cu Falernul cel şăgalnic şi murmurul din pîrău, Se ’ntovărăşeşte dulce, ear la joc se prinde bine!..

Angurule. Murren a, cupa ’nlei ţi se cuvine.

Lui Meconas cea de-a doua, cea de a treia lui Virgil, Pe a patra ţi-o închin ţie Tibul, răsfăţat copil, încă una pentru Variu; alta pentru voi iubite.

Voi cu ochii de văpae şi cu buze rumenite Care-aţî legănat pe sînurî dragostea şi al meii gând Ş’aţî fost credinciose sortei cînd rîzend şi cînd plângend Pentru voi! . . Daţi-ml o cupă, cupa mea cea mare, plină Şi pe frunte aşezaţi-mi o cunună de verbină, Am se beaii pentru Appolon, pentru Muze, pentru Zel Şi pe urmă pentru Roma şi nemărginirea el!..

Aduceţi-mî vin de Chio dulce, răcorit în ghiâţă, Vărsător de foc în sânge, spornic dătător de viaţă!

Cupa cea din urmă— a noua — în genunchi acum ţi-o închin, Ţie draga mea fântână, ţie, lcngă care vin Singur, cu-ale mele visuri şi cu dorurile mele.

Sub stejar privind isvoru’ţî, uit de lume, uît de rele.

Fii ferice, fii iubită, neuitată ’n veci rămâi Şi când voiţi muri să ’mî fie peptul tău drept căpăteiu.

Aideţl dragii mei prietini, pentru scump a'ml Blandusie.

Blând izvor de mângăere şi izvor de Poesie!

■l

i

I. :

. t

1S79. Ianuarie.

I

1

c

LEILEI MESH’ UME DomneT Zoe Stttrdza.

i

I.

>

— ^taii uimit în miez de nopte! — Nopţile resâriteno Sunt ca ochii cel albaştri tăinuiţi sub negre gene !

Luna trece dospletilă, pe-o cărare de cristal Resfirând perii seî galbeni peste stânci şi peste mal : Mantie strălucitoro pe-aî el umeri do regină!

La cerescu-1 corn de aur iot Islamul se închină De când pentru biruinţă urmând sfatul din Coran Şi-a svârlit hangeru ’ntr’ânsul mult resboinicul Osman!..

Liniştit Bosforul ddrme într’un legăn de lumina Şi viseză. .. dar din visu-î ei tresare .şi suspină Ş’atuncI valul se frământă, în albastrul luminiş Ca un pept de fată maro sărutată pe furiş.

Dintru’s patru părţi a lumii vânturile adunate, Stafi în umbră rozleţite sau prin pânze furişate; Ear pe vîrfurl do catargurl scripeţii cel poleiţi Semenă ’n bătaea luneî cu gândacii smălţuiţi.

Min arie 1 e - as cuţite şi palaturile albe Ascunzând, după zăbrele frumusoţele lor dalbe Şi geamiile rotunde cu-a lor boite nurii.

Tremură pe faţa apel oglindite ca de vil.

— 8 — Farurile verzi şi roşii, cu a lor focuri credinciose, Ce răsar din umbra nopţii ca fantasme luminose, Par a fi ochi de balaur, de mânie refecaţi.

Privind luna şi Fosforul, cu iubire ’mbrăţişaţî.

In tăcerea cea adâncă când şi când din depărtare Se ridică, plin de groză, gemetul cel surd din. mare, Ca şi cum ar da de scire călătorului uimit Ca veghiază ea, când dărme Impăratu ’i mult iubit!

ir.

Privind lung în depărtare printre ceţa străvezie, Văd încet cum se deprinde, ca o umbră argintie, O vedenie măestră, năsdrăvană, de la mal Şî spre mine ’nainteză lunecând uşor pe val.

Ca prin vrajă zarea nopţii se încinge de odată Cu un brâti de foc din stele şi în faţă-mi se arată Alb, acoperit cu aur, un strălucitor palat, Purtând ca surguciu în frunte, un lueefâr minunat.

— De când este Răsăritul, mândră taină uimităre Cu ochi negri, plin de doruri şi cu diadem de săre N’a mal stat pe lume încă fără semăn, fără preţ, O mal falnică podobă decât ăst palat măreţ; Eil, ca printr’un vis feeric văd femei albe, frumăse Cu piciorul mic şi rumen, cu privirile focose Stând culcate pe covăre şi din cupe de zafir Recorindu-şi, printre rîsurî, buzele de trandafir.

Ele cântă de iubire şi susurul cel de nopte, Ia în sboru-î câtrâ ceruri desmerdatele lor şopte, Ele jocă şi ’n vârtejul danţuluî fermecător, Sufletul li se avenlă îmbăiat de-un tainic dor.

— Nici o vrajă nu-î în stare inima să-ţî râtăcescă Cum e taina nesfîrşită din privirea femeescă; Când cu braţele întinse şi obrajii ce roşesc Suspinând se plecă blândă şi ’ţl îngână... te iubesc!

i

— 9 —

ţ

Ah! fugiţi, visuri nebuno... sunteţi tot amugităre! — Prinse doue câte doue, ele saltă pe covore, Se resfaţă, se sărută, pepturile lor tresar... Şi din per le cad pe umeri şiruri do mărgăritar.

Reslurnat pe-un tron de aur, sub o boltă de lumină, Stă Sultanul mândru, tenor, înaintea lui se ’nchină, Mlâdi6sele copile, desprinc].endu-se clin joc, Surîzend el le privesce cu ochi plini de-un cîulce foc.

Rând pe perinî de mătase, în purpură îmbrăcate, Baiadere africane; sclave stati. îngenunchiato, ,Căutând cu lăcomie doar să’ polă prinde’n sbor, Vreun semn ori o privire de la Padişahul lor; Rară el răpit de gânduri şi de-a vitejiei soartă.

De la răsăritul falnic, la apus mândria-şl portă, Măsurând cu biruinţă nesfîrşitul seil avent; Vede mâna Iul stăpână cum se ’ntinde pe pământ Şi cum robă la piciore-I, lumea ’ntrăgă stă sdrobită!

III.

1

Fără veste, o săgătă dintr’un fulger repezită Se desprinde, ca un trăsnet, din seninul luminos Şi străbate llorosă, în saraiul cel frumos.

Temeliile se surpă, bolţile se sparg deodată, Prăbuşindu-se, cu urlet, în vâllorea ’ntunecală Care ’nghite cu nesaţul în verteju-1 frământat, Pe Sultanul, pe cadine şi fantasticul palat!

S’a cutremurat adâncul; steua cea strălucităre, Lăsând urme sângerose, a sburat ear lângă sore: Şi din clocotirea apel, cătră cerul cel senin, Se ridică’n taina nopţii un adânc şi greu suspin.

1

i.

!

■

1 IV. Un suspin?.. Tot Răsăritul e o jalnică oftare, Din frumoşii lui ochi negri curg mere a lacrimi amare.

De când, de pe fruntea-I mândră, ventul sărtel cel turbat, l-a smuls steua nemuririi şi surguciul de ’mperat!

V. Somn adânc Bosforul ddrmel lumea ’ntregă-l adormită!

Luna tainica mirăsă se strecoră ’mbrobodită ‘ Cu o pânză aburie, luminând plaiul ceresc, Stelele clipind a lene soinnorose-o urmăresc.

Pe întinderea senină trăgând brazde lucitore, Sprinten un caic alergă, cu lopeţile-i uşore, Umbra lung la densul câtă, el sburând îl lasă ’n dar Largi inele aurite, bobe de mărgăritar Şi cântări de mângâere, de duiăsă fericire, Pentru doruri înfocate, pentru tainică iubire!..

Ear la Candilli în crânguri ş’aud doine românescl!

Ah! e o privighetore ce-a sburat de la Mircescl!

Constantinopole, Iulie 1S80.

* I

.

LA ISVOR Liă Nicolae G. Pruncii.

Poor Ofcliaj

V

: !

^svorul cântă dulce în lăgănul seu verde Ş’a Iul cântare dusă din val în val, se perde In lungă depărtare prin răcorosul crâng.

Albastre floricele şi sălcii caro plâng, Impodobindu-i coma, cu drag spre el se plăeă Ş’a lor tăcute doruri în undele-1 se ’nnecă; Ear vântul cel sburdalnio, prin frunze călător Se legănă a lene dormind pe sînul lor.

Copila cea bălae, cu erbă ’n cununată, încet din umbră vine în alb înveşmântată, Ea florilor din polâ, ce ’n cale-şl-a cules, Uşor le tot şopte-sco un cânt neînjeles; Ear fluturilor, galeşi curtenitori do s6re, Cu degetele-1 albe le dă o sărutare Şi-Î chiamă lângă densa, sub sălcii la pîreii.

— Săgeţi de aur calde se jocâ în jurul seu

îm<3h

— 12 — Prin frunze, ear copila în zugrăvim vie Se prinde, oglindita pe faţa argintie A unde!, ce-î sărută piciorul tremurând. Ş*a încetat să cânte, la glasu-1 ascultând.

— Uitându-se în valuri, ea rîde, se resfaţă, îşi netezesce perul, se mângâe pe faţă; Ear ochi! el, ca cerul, mai vii par’ că lucesc Sub viţele de aur ce 'n frunte-I se ’mpletesc.

Acum privirea-I blândă s*a pironit deodată, Pe-o flore-albastră, mică, în erbă furişată.

Ea singură lipsesc© din dragii se! mănunchi.

Cântând şi desmerdând-o se pune în genunchi, Apucă-o crângă’n mână, se plecă pan’ la flore...

I i

Oh! crengă mlădiosă, escl crengă ’nşelâtore!

Copila sprăvălitâ în unda turburată Zîmbesce şi tot cântă şi tot la flore cată; Cu haina el cea albă şi perul el bălai Ci, Plutind, se pare-un înger ducându-se la raiu !

Din val în val ducând-o isvoru ’n lungă cale, Abia se mal aude ecoul vocii sale.

Ou manele întinse, cu perul desfăcut;, Cu capul seu cel gingaş pe umeru-1 căzut, Acum copila morlă plutesce lin pe valuri!..

— Nici florile albastre ce rîd cu drag pe maluri.

Nici fluturii de aur ce sbdră uşurel, Făcend cunună vie, deasupra frunţii el; Nici cântecele Firii, nici razele do s6re Nu te-or aduce ’n viaţă, fiinţă ’ncântătore, Plăpândă întrupare a unul gând iubit, Vis dulce şi poetic, al unul fericit! . .

*

— 13 —

Te-al stins! cle-acu ’nainte, ah I cicero să mal vie.

In urmă-ţl să culogă, cea fl6re albăstrie, A cărei amintire de taine .şi de dor, Cu viaţa ta al scris-o în tristul viitor!

1S80. Octombre.

I

f ELEGIE

T5e mult acum odaea, se allă părăsită!

Perdelele sunt rupte, ferestra-i desvălită, Pe vinetele gemuri căldură Iul Cuptor In viţe lungi ţesut-a al ploilor fuior; Ear când, în miez de nopte, le-ating vânturi nebune, De-o şoptă plângătăre le face sâ resune.

— Ce tristă’! colivia când paserea-a sburat! — O haină de femee svîrlită e pe pat.

Molateca mătase şi horbota subţire; Păstrâză încă vie, o tainică-amintire In cutele rotunde, de la stăpâna lor Ear doi pautofl albaştri, în umbră pe covor Se pare că aştâplă, din nou sâ încălzăscă Piciorul alb şi rumen ce-1 face să trăâscă.

In mijlocul odăel un scaun răsturnat, Cutiile ‘s deschise, dulapu-1 deşertat, Cordele, flori şi .pene în colţ stau ghemuite.

Oglinda scump tovarăş din zile fericite, Stă aslădl şi jălesce, cătând în ochii mei, Cumplitul goi ce lasă femeea ’n urma el!

Pe jeţul larg şi mole şezend parc’o văd încă, Cum pironea în vatră privirea sa adâncă, In care focul dulce frângendu-se cu drag Işl resfăţa lumina pe-al ochilor el prag.

♦

— 15 — Acuma jeţul singur stă. lângă vatra rece Şi plină de cenuşă, ear vremea care trece Ia-urma ’l răspendit’a, cu grabă alergând O pulbere surie, din aripi fluturând.

— Ce jalnică-I odaea deşartă, părăsită! -Intr’un pahar, pe masă, o roşă vestejită Cu foile căzute, cu creştetul cernit, Jâlesce pe aceea la caro s’a jertfii.

Tăcerea şi tristeţa sunt înfiorătăre!

Acum do tămă, par’că, nici razele de s6re Prin negrele perdele, de mult nu mal pătrund.

Singurătatea cruntă şi ndptea dor s’ascund, In umedele ziduri, închise, mucezite.

Painjiniî prin colţuri ţes pânze mâestrite; Ear pe cămin pendula ce înlr’acesl pustiu JSlal dovedea că încă rămas’a ceva viu, A încetat de-a bale, tot aşteptând cu jale, Pe cel cărui să spună durerea tainei sale.

Ah! mi se umple ochii de lacrimi, când gândesc, Ce taină fără margini ca densa ’n pept hrănesc!

Taci inimă nebună, taci inimă pustie, Ca şi odaea ’n caro ea nu o să mal vie!

f

POVESTE

1-3 una gingaşă, zeiţă, în izvor curat se scaldă, Şi în umbră se ascunde nu cum-va o rază caldă, S’o zărescă printre frunze şi să-î fure un sărutat; Căci de-a codrilor crăâsă serele e’namorat...

Ziua umblă după densa, bât de doruri arzetore, Insă sprintena Diană, de când face venătore Numai noptea !n cer se ’ntorce la lumină de făclii, Când Apollon e departe pribegind peste pustii !

Ursitdrea i-a daţ vrajă pentru draga Iul bălae, Tainic inima-şl preface în săgeţi lungi de văpae, Vânător, el trage arcul şi le ’mprăştie în vent...

4

De-atuncl razele de sore se cobdră pe pământ!

)

1 ;

I

^)e-ale fiuturuluî aripi Serisă-î o poveste veche, O poveste nSsdrăvană De iubiri fără pereche.

OchT albaştri şi ochi negri Prinşi în farmec lung de dor Ş’au dat taina lor s’o porte Sprintenului sburător.

El menit să pribegescâ După raze vii de soro, Bet de dragoste o spune, Alergând din flore’n flore...

De-atuncî blândele copile Şi flocăiî îndrăzneţi, Umblă după flori prin crânguri Şi prind fluturi! resleţî!

63981

: : ;

2

PASER LESBIAE Pascr, deliciac meae puellae!

Calul — Car/n. II.

paseri că dră gă 1 aşă Scump odor al dragei mele, Tu, ce te răsfeţî pe sînu-î, Ca ’ntr’un cuib de ghiocei; Spune-mî, ce-a! citit în ochii Blânzi ca doue viorele Şi cu sărutarea-! caldă Ce-al cules pe gura ei?

Când pe degetele-! albe Desmierdându-te te tine Şi te legănă şi-ţ! cântă Şi-t! şopteşte zile ’ntregî; Ore ’n jocurile vostre Iţî vorbeşte ea de mine, Tainicele eî cuvinte Spune-mî dragă, le ’nţelegî?

Ah! de ce nu sunt în locu-ţî, Păserică mult iubită,

\

19 —

O zi numai lângă dânsa .

Să m8 joc nebun de dor, S’o vSd aplecând spre mine Faţa eî cea rumenită Şi ’ntr’o dulce mângâere Pe-al eî tei ier sîn să mori

TOAMNA L^ino iarna, vino frigul, grijile se înmulţesc, Ochii cei deprinşi cu s6re, în zadar se obosesc •Urmărind prin nori şi ceţă câte-o rază de lumină, împrejur urîtul cresee, s’a dus vremea cea senină!

Frunzele îngălbenite, triste sbdră după vânt, Rândunelele plăpânde îşi iau calea pe păment, Florile îşi duc în ceriurî tainele lor parfumate.

Cuib de iarnă-şî face ’n lume serbăda singurătate; Ear izvoarele şi codrii cântă doine cu lung dor, Plângând umbra şi răcorea ce s’aii stins în sînul lor!..

— Mie-mî place şi mî-e dragă, astă ’ntăie ’nduloşare Ce-aduc zilele de tdrnnă! — A naturii întristare, Dulce ca melancolia unul vis neîmplinit, Me întorce fâr de voe, cătră timpul fericit, Când departe de a lumii frământare necurmată, Eu priveam cu mulţămire şerpuind unda curată A izvorelor prin earbă, şi din galbenele foi împleteam cununi de aur mult iubiţilor eroi, Ce-mi răpeau sufletul tâner; când din nourii subţiri, Care ’n spre apus de sore se roşesc ca trandafiri, îmi croiam cu dibăcie mii de chipuri nesdrăvane: Feţl-Frumoşl călări pe VinteşI cu Ilene Cosinzane, Strîmbă-lemne, Sfarmă-pelre, Statu-palmă-barbă-cot, Ducipal cu cornu ’n frunte, trecând mările înnot, Şi în fund pe cerul palid', Snieî cu arme strălucite,

ţ

1 ! i

)

- 21 _ Alergând prin foc şi‘ sânge sii-şî găsescâ-a lor iubite, — Unde mal sunteţi acuma, zile dulci, copilăresc!!

Cât de mici, pe lângă-a văslro, par plăcerile lumesc!!

Ce sunt azî ? un bîet grăunte rătăcit într’o pustie, M!-am perdut cărarea dreptă! Undo-î 6re cel ce scie, Intr’ast furnicar al vieţi!, în ce locuri a pătruns Adevărul, Smeu năprasnic, caro stă mereil ascuns!

Căulăndu-1, vrem să smulgem taina legilor firesc! Şi acesta frământare de aventuri omenesc!, N’are nicî atât’ putere, cât ar in clin a odată Vârful trestie! uşore, lângă maluri înălţată! .

'— Ce deşertăciuni amare! — In vîrtejul.vieţii, no!

Duş! de vântur! dinpotrivă, suntem ca acele foi, Care sbâră ’n aer tomna, depărtate do tulpină.

Fericiţi când vântul bale şi ne duce la lumină!

Dar în faţa mea so ’ntinde, ca un fulg ne'pipăit Cerul alb, apa verzie, câmpul neted, liniştit.

Drag îm! o să-’m! fure gândul frumuseţelo aceste Şi să uit amarul grijel cu fantastica poveste, Ce o spune cu dulceţâ tomna negrului pământ, Şi ’ndoela şi nevoea să mo uite undo sunt!

Intr’o singură clipelă amintirile plăcute, Ca icâne vi! în minte, le ved ear pe rând trecute; Eată pentru ce-aş vrea încă să visez calând la nor! Şi să dorm pe malul apei, între sălci! şi ’ntre flori.

N’aş mal sta atunci în luptă nici cu lumea nici cu mine.

Ci culcat de-alungu ’n orbă m’aş ruga tornuă de line, Sâ-rnl tot spui do alte timpuri şi a bine să-mi menesc!.

— C’un nimic fac! fericiroa omenilor, când voescl! —

■

■

URSUL, VULPEA ŞI LUPUL (FABULĂ)

Amicului' vicii X. Llupul sur şi Vulpea roşie, doi cumetri venătorî, Pentru-o pricină de morte, căutau judecători; Căci în codri-adesea oră tagma cea dobitocescă Nu se teme să ’mprumute câte-o pildă omenescă!

Ispitit de ură însă Lupul mal nerăbdător, Câtră Ursul, Vornic mare, se ’ndreplă jăluitor Şi-l cerii cu umilinţă sfat prielnic de dreptate.

Luminarea Sa-i răspunse: „Vulpea-i plină de păcate „Ş’ar ii bine să scapi lumea de-o şiretă şi de-o rea. „Pune-Î o capcană, prinde-o ş’apol fă ce vrei cu ea!11 Lupul inclinănd grumazii, linse vornicăsca labă Şi târîndu-se pe cădă, se porni voios la treabă.

— Intrăm capăt de pădure, nu departe de la sat, Vulpea îşi avea culcuşul şi popasul de vânat.

Acolo cu măestrie lupul cursa îl întinde. Şi voios jucând în juru’I, cade şi picioru’şl prinde.

Trage ’n dreapta, trage ’n stînga, se smunesce, în zadar 1 Obosit sărmanul plânge şi se vaetă amar, Eată însă că din tufe ursul deodată-apare. „Ce-al păţit nenorocite ?“ mormăe. el cu mirare.

t

)

— 23 —

„Ce-am păţit, m’am prins e(i singur, zise lupu, ’n laţul meii, „Pune laba şi mo scote.“ —„Lupule îmi pare rău „Cii te aflu în nevoe, eil care-am pornit de-acasă „Cam flămând, gândind că astăzi aî să mă poftesc! la masă, „Să-ţi ajut la vulpea ceea, cu care te duşmănesc!. „A avut noroc să scape, dar n’ al s’o mal întâlnesc!, .,CăcI acum îu loc de densa, am să Le mănânc pe tine!u —„Cum pe mine aî greşalâ Luminarea Ta, scil bine „C’am înLi s acostă cursă, după sfatul ce mî-a! dat!“ Ursul preliugendu-ş! botul, zise: „10 adevărat '„Insă cum din în lămpi are, tot aceeaşi sfătuire „I-am dat vulpe! ca şi ţie, eii nu văd deosebire „Să mănânc carne de vulpe ori de lup, când sunt flămând!“ Cel împricinat plăiesce şi perzcud şi câştigând

i

r

CÂNTECE DE HAREM

I. Când te ved trecend calare Pe al teu cal alb de Misir, Sprinten ca o rândunică Şi fălos ca un Vezir, Ah! în crunta desperare Că mfi despărţesc de tine, Aş vroi să’ţî fiu eu calea, Ca să calcT mereu pe mine.

— Când din depărtarea lunga Te ved însă că sosescî, M£ reped ca o nebună La fer^stră să ’mî vorbesc! Şi de trec! coprins de gânduri Fără să me chiemî pe nume Sorele ’! o pată negră Viaţa e un rîs de lume! — Ear când te araţi în scară Şi Hassan plecat te aşteptă, Cu miresme să te spele Sărutându-ţî mâna dreptă,

i

- 25 —

Oh! atunci de bucurie Nici că simt de mai trăesc; . Te sărut, te strâng în braţe Plâng şi rîd, şi.. . . te iubesc!

II. Nu te-apropia de mine, Mergi în calea ta în pace, Tenăr nalt, cu ochii galeşi, Semne tainice nu’mî face; La ferestra cea de-alâtur!

Stă Ia pândă mânios Eunucul prepuelnic, Cu lung iatagan tăios! . . .

Iasma cruntă ’ntunecată Nu sciu ce asupră ’mî are De câ nd fug rîzend de densul Când îmi cere-o sărutare.

Ah! te teme, căci Bosforul Bun tovarăş e cu eî Şi n’au nici un preţ la denşiî Capetele de femei!

III. Drag cu dragă, gură’n gură Pe-a talazului cărări, încingeam Bosforul ndptea Cu un brâu de sărutări, Ear din candela-î de aur Tainică, cernea lumină,

— 2G —

Printre norii fluturateci Luna, palida Kadină!

— .După gât şoptindu-mî dulce Lângă sînu-ţi me ţineai, Despletindu mî perul galben Umerii mi-î înveleai; Eu rîdeam, plecând a lene Capul meu pe braţul drept Când a tale buze calde Mfc înfurnicau pe pept, Eară ochii făr’ de voe Se’nchideau uşor, uşor, Te simţeam aşa de-aproape Şi-mî venea parcă să mor!

Ah! o nopte ca aceea Când vom mai avea vreodată, Ca să-ţî dau ca şi atuncea Viaţa şi fiinţa-mî toată!

IV. In zadar se tot duc norii După vântul călător Şi sub cerul cel albastru Maî trec- păs£rile’n sbor; Grija cruntă din adâncul Peptuluî, eu n’o maî scot Şi din ochi-mt întristarea S’o alung n’am să maî pot!

— 27 —

Florile rîd în grădină, In havuzuri apa cântă Şi din sore prin ferestră Dulce mî vine-o rază frântă Ah! de geaba, căci durerea Intr’atâta mS apasă încât toate le v£d negre Şi tot plâns aud în casă; Oare n’aî luat cu tine Când te-aî dus de pe pământ Viaţa mea, cu-a ta viaţă Ş’am remas într’un mormânt?!..

V. Fatime cu per de aur Şi cu ochii viorii, Ah! m6 jur pe Allah sfântul Că ’nnapoî dacă nu vii Să’ţî mai ved gura cea roşie Sub iaşmacul cel subţire, Să’ţî aud ear glasul tener Cântând dulce de iubire Şi să simt cum m£ desmierdă Mâna’ţî albă pe obraz; Ies Sultanului în cale Când va trece la namaz Şi me ’njunghiiu înaintea Strălucitului alaiii, Ca păşindu-me cu calub Să me duc de-a dreptu’n raiti!

— 28 -

VI. Ah! şi mi-a zis iubitul meu Cu pSr dc abanos, Pe când mfc săruta cu foc Cântând aşa frumos; «Ihbal, Ihbal, senină stea «A dorului meu viu «In leagăn mole parfumat «De sîn trandafiriu «Culcatu-m’aî vrăjind cu drag «A dragostei meniri, «Şi am dormit ca un copil «Visând la fericiri!»

Pe braţul lui, drept căpăteiu Mi-am pus capul atunci.

Ah! cât de crunte’s nu sciam A sufletului munci Si câte taine cu dureri S’ascund într’un cuvent Şi cât se schimbă de uşor In chin un jurăraent!

Ali-Hallil, prea scumpul meii Sub care cer trăescî, De nu m’auzî, de nu mai vii, De nu mS mai iubesc!?

Când a! plecat eu nam sciut, Căci nu m! a! spus nimic; Pereţi! muţi, drumul pustiu Văzduhul strimt şi mic i

— 29 —

Zadarnic le-am tot întrebat Ele-ati tăcut şi tac Şi ’mî arde îndoiala ’n pept Şi val! n’am ce să fac! . .

— Ah! tu ce vezi cât sufer eu Lucefâr minunat Ce' nopţile duios clipind Asupră-ne-ai veghiat Te du pe-a cerului cărări Bătute cu scântei Şi' peste lume aruncând Albaştrii ochii tei Mi’l află, adă’l îndărăt . De unde’i rătăcit Ca să’l mai strâng iarăşi cu foc La peptul meu zdrobit Şi gândul negru sâ’l înec In vorbe dulci de dor Şi' ’n sărutări far’ de sfîrşit. . .

Te du, te du că mor ! — Constantinopole, 1SS2,

BOSFORUL DomneY Eufrosina L. Zarifi,

L>a Bosfor viaţa-î plină De lumină, De parfumurî şi de flori: De cântări misteriose Si * d ui osc Si de rumenite zori!

Pe-ale Bosforului maluri Şi pe valuri Sboră albele hurii, Cu ochi negri plini de visuri Si •> suri suri Dulci sub.valuri străvezii!

La ferestre cu zăbrele, Pă serele Prinse din al lumei sbor Viaţa şi-o petrec, lipsite De ispite Şi de-al dragostei fior. ?

— 31

La Bosfor cel ce trăesce Si iubesce Farmecul ele răsărit, Valurile mlădiose Şi Juciose, Vântul calei, îmbălsămit; Delurile ruginite, Zugrăvite De-ale soreluî vopselî, Şi ’n amurg albastra mare Ce tresare Strălucind de polcelî.

De la Bei cos să plece, Pan’ nu trece Sorele de Marmara Şi uşor ca o nălucă Să se ducă In caicul lui Zorali, Să primescă primăverii Venind sera La Hissar şi Seu tari Orî să vadă Cornul de-aur, Vecinii tesaur Si Stambulu ’n zor de zi!

II. Stă cetatea cea bătrână Ca o zînă,

'!

— 32 —

In vestminte argintii Strejuind peste popo’re, Călătore Pe-ale mărilor pustii! . Ah! sub ghiara cea străina Si haină Plânge fala ;i clin trecut; Ecoul deprins a spune Tot veşti bune Dorine astă-zi trist şi mut!

Unde’i vremea bvzantină De lumină Şi vitejii cavaleri: TJncle’i pompa cea regală Triumfală Unde’s cruzii ieniceri?

Domn a lu mei, azi mai este O poveste!

Zidurile s’aQ surpat Şi prin porţile aurite Năruite, Cobea negră a intrat.

Pline’s locurile sfinte De morminte Unde dorm mândrii eroi!

Dar la umbra lor străbună . Azi s’aclună Bântuiţii de nevoi!

i

!

, ! '

■

i I

! !

— 33 -

HI. A Bosforului grădină Este plina De minuni Dumnezeeşti Insă inimă curată Si iubire adevărată ' Nu găseşti!

Aii! şi mult pe si nuri calde Să se scalde Se duc dorurile vii Si ochi negri plini de visuri vSi suri suri Trec sub vel urî străvezii!

Pera, 1SS3, Februarie.

63981

a

GINTA LATINĂ Lut Vasile Alexandri.

Alme sol, possis uihil Urbe Roma Viscrc majus!

Carmen Saecularc.

Latina ginte c Regina! hunul Latinităţii.

£ra în culme timpul vechili Al falei strămoşeşti.

Când Roma sfântă stăpânea Hotarele lumeşti, Când vulturii se! neînvinşi Duceaţi dintr’un avent, Pe Cesarii nemuritor!

In cer, de pe păment Şi legile cu braţ de fer Legau de-a eî mărire, In faţa Zeilor păgâni, Intrega omenire!

Atunci, atunci strălucitor Ca ’n zi de sSrbătore,

- 35 —

Cununî ele raze-r împletea Pe frunte mândrul sore Şi ele pe dealul Palatin, Din mersul s6ti oprit, Veghi a asupra eî cu drag De farmecu-i răpit.

Atunci Apollon şi Vulcan, Di ana, Zeii mari Luptau alături în rSsboiu Cu-a eî legionari!

Din nSsdrăvanul lor fuior Dor Parcele fatale, I-au tors nemlădiosul fir Al vecini ci eî sale Si ’n cartea lor ele prevestiri Sibylele i-au dat, In cursul verstelor lumeşti Meniri de Împărat! *

Oh! timpuri mari, de mari credinţi De fapte şi mândrii In pieptul lumii uriaş A vostre mărturii, Neperitdre amintiri, Puternic le-aţi săpat!

Aşa, cu-al vostru nume sfânt Şi faima v’a păstrat,

— 3G —

Aşa, clin nerri în nem, în noi Crescut-aţî cu iubire, Aşa, purtăm cu capul sus A vostră moştenire!

In ziua când din Capitol Eroica fanfară, Chema-va ear în jurul seti Pe cei cu dor de ţară, De lângă Dunăre, Balcani Şi Nistru, şi Carpaţî, Va alerga într’ajutor O armie de fraţi Şi va vedea atunci din nou Cel sore cu ochi mari, Că în nepoţi încă trăesc Stră bunii 1 egendari; Ear de pe culmile de munţi Si mările albastre Reinvia-vor ca ’n trecut Ecourile vostre Victorii, Libertăţi, Măriri A nemuluî Latin Şi steua-î mândră va luci Din nou pe cer senin! *

Sub cerul eî plăpând şi cald, Pe sin de doue mări Italia, blând colţ de raifi, E plină de ’n cântări,

— 37 —

Din verful munţilor ei nalţi l'n coclriî şi ’n câmpii Mănunchiul e tot mai bogat De flori şi de ochi vii, Şi ’n piepturile de viteji, La zile ele furtună, Duiose cântece de dor Si de iubit răsuna!

Ca primăvara este ea, Pe plaiurile vieţii, Comora gândurilor mari, Limanul tinereţii; Căci pare c’a răpit din cer Al măestrieî foc vŞi frumuseţile pe rând S’afi prins cu densa ’n joc.

Aşa pământului uimit S verii t-a ’n calea ei, Cu mâna largă de stăpân Eroi şi Dumnezei, Aşa păstrând vestmentu-i alb Şi fruntea de virgină, Ducend cu braţul ridicat Făclia dc lumină, Ca o zeiţă va păşi Prin secoliî măreţi Intr’un cortegifi strălucit De preoţi şi poeţi! *

— 38 —

II. Romulae genii date îemque prolemque et decus omne !

Carmen Saeculare.

Spiritum Phoebus mihi, Phoebus artem Carminis, nomenqnc dedit poctae!

Cari. IV. Oda VI. - Horafi».

Poporu ’n giote adunat Tăcut stă şi smerit In faţa rugului aprins Al zeului iubit! \ Quindecern vi ril cel betrânî Boi albi jertfesc, pe rând, Asupra Romei, protector, Pe Apoi Ion chemând Cu crengi de dafin şi măslin Romana tinerime, Băeţî şi fete, stau în chor Departe de mulţime; HoraţiQ, maestrul poet, In fruntea lor apare Ţinend cu lyra-î ritmul sfânt Cântării Seculare.

— Cu dorul nemului Latin De vecini ce măriri, El portă pârf la zei în cer A patriei meniri!

Poetul, suflet aripat, In falnicul s8u sbor

— 39 -

Le-a închinat pa meniu ’ntreg Dând Roma ’n grija lor!.. — Acum Pontifi! credincios!

Din templu se coboară Şi lângă Tibru pe Terent Mistretu îl om oră: Apoî îngropă în adânc Al jertfelor altar, Ca să rămână drept prinos La alt joc secular!..

Din umbra legănelor vechi Perdute în poveşti, Poporele s’au ridicat Pe treptele lumeşti, Brăzdându-şî largă calea lor Prin dalbe vitejii, La glasul viu şi bărbătesc Al mândre! Poesii!

In cerc de Reg! şi de Eroi Poeţi! merg cu fală, Sunând l’a nemuririi porţi Cântarea triumfală Acelor fapte omeneşti Ce staft străluci torc, înscrise ’n cartea de oţel A vremii viitore!

— Sunt fericiţi acei ce au Menire pe pământ De-a înălţa până la cer O lume c’un cuveni. ;

- -iu —

Ah! dar menire n’a mai stat O alta făr de preţ Decât a celui fericit Maestru cântăreţ, Ce, ca poetul strămoşesc, Prin falnica-î cântare Sărbătorit’a cu noroc A T6riî înălţare Şi închinând-o pentru veci L’aî Libertăţii Zel, Cu vitejia-î buciumă Măreţ destinul eî!

De mult trecut-a faima ta.

De-al ţărilor hotar, Cum a trecut pe-al verstei sbor Si imnul secular:* .

De lângă Mare pân’ la Prut Din Tisa în Ciahlău Răsună ’n piepturi Româneşti Duios cântecul tăti, Precum în Roma, la Sabini Si la Lucanî si ’n Latiu Gingaşă-odată răsuna Cântarea lui Horaţiu!

Ear Doinele-ţi pline de dor, Smălţatele Pastele j

»

*

i

— 41

Şi strălucitele Poveşti Ati pus cununi de stele .Pe fruntea-ţî largă de poet, Pe care ’n zi de Maifi Ursita descântând sădi Un farmec rupt din raid.

De-atuncea dulcele teu vers Maţ tener şi maî blând, E purtător de mângăerî In suflete intrând; De-atuncî în jurul tăCi cu drag Rămân toţi în uimire Şi ascultându-te iubesc, Şi cred în fericire, Ear voî, cununi de raze vi!

De dafin şi măslin Trimiteţi, Huse din Olymp.

Poetului Latin!

Constantinopole, 1883, Martie.

?

f

5>i dacă n'aî putut să fiî Stăpână pe a ta viaţă, De ce m’aî ars cu foc ele dor Şi-acuma escî de ghiaţă?

In peptul tefi rotund şi alb Nimica nu mai bate; Uitat-aî ore cel trecut Cu dulcele-î păcate? Şi dac’ a fost pînă ’n sfîrşit, A mea să nu rămâi, De ce rni-aî dat iubirea ta Şi sinul căpătâi?

De ce-mi vorbeai de viitor C-o îngerescă limbă Când tot ce mi-aî jurat cu drag In ură azî se schimbă?

— 43 —

Si dacă ’n ochii mei cătai Norocul teii senin, De ce te-aî dus să-l prinzi din sbor In braţe de străin ?..

5

Ah! vinovată nu escî tu De-atât amor perdut; Să sufer singur mi-a fost dat Fiind-că te-am crezut!

COPILA BĂLANĂ...

Copila bălană din vechiul palat Să cadă lăsat-a Din sinu-î o flore în rîul cel lat, Şi lung sărutat-a Pe degete urma-î trandafirie . . .

— Dar nu rai-e drag mie Palatul cel negru din margini de ape, Copila mi-e dragă; Credinţă jurat-a, şezendu-mî aprope O nopte intrigă!

Din sus bate vîntul, aduce cu densul Al ernelor caer, Se duc cocostîrciî, auzi-le plânsul Cum sună prin aer.

Dar vîntul alungă al rîuluî val, Pe el florea vine, Uşor mi-o aduce aicea la mal Prieten cu mine ... Şi florea nu-mi place, cum nu-mî place vîntul Dar scumpă îmi este: Iubita printr’însa trimisu-mi-a veste Că-şî ţine cuvîntul.

NOPTE DE EARNĂ

^Jtele albe de ninsore cad din ceruri, cad mereu, Miaza nopte cea bătrână scarmănă fuiorul său; Earna serbădă la faţă frigurosă călătore, Ca să-şî încălzescâ sinul a smuls razele de sore Şi pe zarea întristată şi pe câmpul cel pustiu A întins vestmentu-i rece, vestejit şi cenuşiu.

Crivăţul, crainic de morte, buciumă tot a furtună, In plămânii Mării Negre crunte răcnete resună Ear Bosforul cu mânie bate pieptu-I amorţit!..

Unde esc! tu cer albastru, aer cald de răsărit? ! ..

Ah! şi cum mal plânge ventul! lacrimile lui şiroe Curg pe tristele-mi ferestre vinete de frig şi plde, Ear la uşa mea închisă, sbuciumându-se din loc, II simt par’c’ar vrea să intre ca să stati cu el la foc.

Eu cu venţul bun tovarăş fost’am din copilărie, El îmi da răcorea blândă şi eu dulcea ospeţie.

Ventule, cată-ţî de cale, ori cât de 'ngheţat aî fi Azi aştept pe-a mea iubită şi nu pot a te primi!

Ea mi-a scris azi dimineţă. Mi-a făgăduit că vine, Parfumata el scrisore o păstrez în sin la mine

— 40 —

Căci în via-mî nerăbdare ne’ncetat o tot cetesc Şi bătendu-mî, peptul simte când la densa me gândesc.

O nimic nu e mai dulce, decât dulcea aşteptare A iubitei!.. Aud păsuri!.. Trece viforul călare!

Pentru scumpa-mî sărbătore am pus pretutindeni flori.

Aî luminelor aprinse ochi rotunzi scânteetorî Răspândesc în totă casa o duiosă bucurie.

Am fiori de nerăbdare! De-acum trebue să vie!

Focul credincios tovarăş arde vesel în cămin.

Ah ! de câte ori cu densul singuratec şi străin Nu am împărţit mâhnirea şi necazurile mele, Câte mângâerî şi sfaturi nu mi*a dat în ciasurî grele, Câte doruri, câte taine şi vedenii din trecut întrupate vil în flăcări lângă densul am văzut!

Aide dragul meii tovarăş, pan’ la ora de ’ntîlnire, Fă-me ca visând la densa, să visez la fericire !

Zori de ziuă! Frig în casă’ ventul geme ne’ncetat!

Gânduri negre mă ’mpresoră! Am dormit ori am visat?

Singur? N’a venit iubita! Oh! femee-amăgitore!

N’a venit? Răspunde’n locu-î tu făţarnică scrisore!

Taci! făgăduinţa unde-î, unde-s vorbele cu drag?

Trimiţendu-te ea ore ţi-a zis să le uiţi pe prag?

Ascunzându-şî amăgirea sub un văl de mângâere Fost-aî tu dar o minciună, o ispită de plăcere Ce venea cu braţe ’ntinse să mă ia de după gât, Ori ai fost o jucărie pentru a-mî ţine de urît?

— 47 —

Ce pustiu în patru ziduri ! Când şi când abia tresare Singuratec’o lumină obosită de-aşteptare Ca şi cum ar vrea să-mî spună c’a veghiat necontenit, Lângă mine pân’acuma şi că nimeni n’a venit?

Focul părăsit sărmanul dorine serbed în cenuşă, Ea, ea n’a vroit să vie! Ventul nu mai e la uşă!

Bucuria mea de-as^ră dulce, rumenă la faţă Prefâcutu-s’a în grijă n£gră penS ’n dimineţă Dar în inima pustie, ca’ntr’o mare fără fund, Desgustat a mele lacrimi pline de amar le-ascund, Blând isvor de mângâere nu vroiu să se risipdscă Pentru-o şubredă credinţă ş’o zîmbire femeescă!

Aide ventule prieten, tu statornic dor să-mî fii Dacă amăgirea este legea firii, cea dinţii

J.

:'

i

■

SERENADĂ

£şî la fer^stră, cu pSrul teu Fă-mi scară mole .s’ajung la tine, Ochi! albaştri deschide-î bine, Noptea e negră ş’a lor lumine Povăţui-vor blând pasul meu!

;

Calul de vale mi Tain lăsat NaibT nicî-o grijă, cu el sunt frate, Tainele-n codri bine-s păstrate Şi cu hangerul îmi fac dreptate De-o zice lumea că te-am furat!

Ocheşa fată ese furiş, In nopte crede cine iubesce, Perul în valuri se despletesce Haiducul tenăr o drăgostesce .. Flueră mierla, în cătiniş!...

■

I l

UMBREI POETULUI

Iar sufletul tlti iubitor Isvor a fost do triste cânturi Şi din adâncii ochii tei, Tăcute la crime de dor Cules’am într’atîtea rîndurî!

Când pribegea.! în calea vieţeî Ne mângâiat şi părăsit, Comorile tainelor tale Şi amintirea tinereţe!

Cu cine ore-aî împărţit?

Căci pradă de le-a! dat la vînturî Sburat’au ele în zadar Şi nimeni n’a putut din suflet Să-ţi smulgă cruntele aventuri De îndoelî far’ de hotar 63981

4

: — 50 —

Şi nimenea, poet de jale, P’acest pământ nesimţitor N’a înţeles a ta durere Nici glasul cânturilor tale Şi n’a răspuns chemării lor!

Ca ’ntr’un sicriu a stat ascunsă In peptu-ţî inima în veci, Nepăsătore ori sdrobită ?. .

Enigmă, escî acum pătrunsăDe asprul ochiu al morţii reci?!

*

■i

■

v • 1 !

!

t

: ■

T E - A I DUS!

Oe-aT clus!.. şi fără să-in! vorbesc! Şi fără. să te uiţi ce laşi în urmă!

Ah! am simţit că viaţa mi se curmă Atunci, credeam că in6 iubescî!

Te-aî dus ... şi n’ain ce să mg fac Mi-e dor acuma şi mai mult de tine ; Cu gândul aprig c’aT fugit de mine Nici pot, nici vreu să mg împac. ' Din ochiul t£u o căutare, O vorbă de mi-aî fi trimis, un semn, Să te urmez, ah! mi-aş lî dat îndemn, Pan’ la a lumilor hare! Şi dor sciaî atât de bine Ce fericiri mi-aî fi sădit în pept, Ingâduindu-mî numai să aştept Prilejul de a fi cu line.

Din lumea ’n care te-aî perdut, De ţi-aî aduce cel puţin aminte De-acele neuitate legăminte Din tainicul nostru trecut;

— 52 —

Mai cu putere aş răbda Pan’ să te ’ntorcî din calea-ţ! depărtată, Ca să te ’ntreb, 'femee vre-o-dată, Iubit’aî ore ’n viaţa ta? Ş’atuncT aî înţelege pote, De ce atât mS dore c’aî plecat, De ce nici mângâere nu maî cat, Căci tu lipsind îmî lipsesc tdte!

Te-aî dus! şi fără să-mî vorbesc! Şi fără să te uiţi ce laş! în urmă!

Ah! am simţit că viaţa mi se curmă...

Nu m’aî iubit... nu me iubesc!!

*

I

!

4

)

AD POETAM

când te-aî făcut prieten cu Inachus cămătarul, Cu Nycandru de la Rhodos venzetorul de copii, Cu Rutillus istrionul şi cu Gellion barbarul, Pe la mine se ’mplinesce anul de când nu mai vii. îmbrăcat în piei de vită, ras pe cap şi dat pe' pele Cu uleiuri şi vopsele, alergi nopţile- cu el, Spargeţt uşile, ve bateţi din adâncul casei mele S’aud dese ori cu groză ţipetele de femei !

N’aî ruşine tu om ten£r, tu poet cu mare vază, Legănat de sinurî albe şi iubit aşa cum esc!

Să-ţî laşi inima, mândria şi talentul t£u să cază In ispite-atât de proste? Ce-ţT lipsesce? Ce doresc!?

Dintr’o margine la alta Roma ’ntregă cu mirare Te privesce cum te sbucium! ca un suflet chinuit, Totă lumea se întrebă ce-î acostă desperare, Pentru ce şi pentru cine? ori poetu-a 'nebunit?

Tu, care iubeai amicii' nobili şi cu voe bună Le dedea! vinul de frunte şi cântările ’ntr’ales; Azi prietenii ţi’s haita ruşinosă şi nebună Care cântă desfrenarea şi b£ti vin grecesc şi dres-.

i

»

1

— 54 —

Tu, poetul- tinereţe! ş’al femeilor frumose Unde-ţî e lyra de aur cu divine melodii?

Ia-ţT avântul de-altădată, Musele sunt priinciose Şi dă sbor din nou duibseî, blândei tale poesiî!

Numai nu te du la circuri şi la băile Tarquine, Nici te mai tîrî prin tinda curtisanelor grecesc!; Oare Clipea săltăreaţă mat frumoasă-î decât mine? Şi pe Saga cea roşcată mal cu foc poţi s’o iubesc!?

Tyndaris pribdga fată care cântă la ospeţe Şi bachante ca Myrrhina şi ca Phillis te-au învins?

Or! a! Iu! Lysipp ochi galeş! ş’a lu! Myon tinereţe Ca un vifor de urgie în prăpastie te-a împins?

Pentru astfel de fiinţe perfide, injosorate, Vei sdrobi tu' far’ de milă tot ce-ţ! e pe lume drag S’a. ta inimă comoră de simtirî înflăcărate , > Au ve! arunca-o jertfă pe al patimelor prag?

Nu poete, nu iubite! o maî falnică menire Ţ!-au tors Parcele pe firul lor fatal şi minunat; Nebunia-! trec&tore, scutură de lăngezire Capul teu ce cu verzi laur! e de Faimă ’ncununat!

Vino ear, vin lângă mine, sci!' că pentru tine’s slabă, Te ert az! ca ’ntotdeauna, ore pot a nu erta?

A! uitat orele scumpe, le a! uitat ah, prea degrabă Fericirea mea se pare c’a perit cu lipsa ta.

Sub porticul lu! Agrippane-om plimba ear mână ’n mână.

In quadrigiu vom străbate calea Appia şi ’n For, Voiu ca ’n templul lu! Apollon în uimire să remână Lumea şi la Capitoliu să fi! dus ear de popor!

Vin tricliniul albastru cu luminele aprinse Te aşteptă gingaş 6spe, cu odore şi cu florî,

— 55 —

&

!

Masa-î plină de bucate, amforele stau întinse Ş’am dat azT o hecatombă Zeilor îndurători!

In odaea de culcare aşezat-am cum îţi place Pat de perini de mutase pe o pele grea de leu, Pe altarul Zeel Venerî ard parfumurî şi ţi-oiu face CăpŞtâiu într^ga nopte braţul, sinul, trupul meu !

Despletit perul meu galben îl voiţi resfira în unde Peste umeri, ca în vremea când cu densul te jucat, In tunica-mî desfăcută abia s’or putea ascunde Tainele ce cu nesaţiu altădată sărutai! Şi ca ’n primăvara vieţel şi-a -iubirii nostre sfinte Pe genunchii t&î culcată asculta-voiu lyra ta însoţind cu măestrie tot acele dulci cuvinte Ce-ml dădeau fiori de doruri şi cu tine voiţi cânta.

Vino dar, vin lângă mine, scil că pentru tine’s slabă Te iert azi ca’ntotdeauna, ore pot a nu ierta?

Al uitat orele scumpe, le-a, uitat ah! prea degrabă, Fericirea mea se pare c’a perit cu lipsa ta.

1890, Nocmvrie*.

s

A

JBAZMU JAPONEZ

Fo-lic !

Ll.a Ketto, po malul mărci, e palatul el do vară. vStîlpî de marmură albastră, cu larg’ crescet înflorit . Sprijină acoperişul cel de porcelauă rară Zugrăvit în mir de feţe şi cu vârful ascuţit.

Lângă uşi de lemn de thuya stail, ca streje credinciose, Nalţi balaur! de aramă, Zel de fildeş indian! în rălunduri de ferestre sboră păserieî sfiose Şi pe straturi do verdeţă, dorme-un cârd de pelicani.

Ca mânuchiur! de beteală, ca şiregurî do mărgele Pe baleone şi pe ziduri stau lianele subţiri; Ale kioskulul de trestii lungi şi sprintene zăbrele Sunt cu lobelil încinse şi cu galbeni trandafiri.

Peste tot recore, umbră, flori şi erburî parfumate, în basinurile albe, *pescl cu solzii aurii Se resfaţă la lumină, printre foi de nufer late, Viclenind pe cocostîrcul ce ’l privesce cu ochi vil.

— 57 — Valul crainic de ispită, po molatoca-1 cărare Din adâncul depărtare!, vino ne-’ncetat la mal Adunând în pept suspine şi pe sin mărgăritare Căci e îndrăgit Oceanul de copila lui Natal.

Pentru ea în fapt de ziuă mantă purpurie ’şî pune Mândru ’ncununându-şl fruntea cu un curcubeu de foc ; El, cu glas de vijelie suferinţele îşi spune, Pentru placul el furtuna o astâmpără po loc !

Sub umbrelă aurită de mătase vişinie, Iată că Po-fo cob6ră scara cea de mosaic Uşurică, mlădiosă, cu cosiţa castanie, Ou ochi verzi şi picioruşul în coturu înalt şi mic.

Braţul el rotund, sub haina largă şi cu Se desprinde alb şi rumen, rezemat po Şi cum ese ea din umbră, cingătorea ’1 Se zăresc, ca doue aripi, valurile de la

floil ţesută şoldul drept, desfăcută, pept.

Benghiurl doue ’1 rîd în faţă, altul stă ascuns sub gură!_ — Muşcături de fluturi gingaşi po o flore de cireşi — vŞi aşa duios zâmbesce feciorelnica făptură Când de dragoste îl cânta grangurii din teii deşi! „Copiliţă, câte doruri pe cărarea ta se ’nclină, „Câte visuri fericite împrejurul teii s’ascund! „Dar tu treci sonină, vie ca o rază de lumină, „Numai g'ândul teii străbate orizontul cel profund! „Pentru ce culcată, ’n earbă într’ amurg, în tot-d’auna „Asfinţitul cel de sore îl petreci cu ochi geloşi; „Pentru ce în miez de n6pto tremurând ascepţi tu luna „Şi suspini când ventul trece printre negrii kiparoşl?

- 58 — „Pe Natal, al teii părinte, cufundat în vechi volume „Singuratec cu trecutul îl laşi tainic veghetor! „Tu crescută ’n foc de sore, tu podohă pentru lume „Tu ce porţi comori în suflet do nemărginit amor. „Vino, vin’ la mino în braţe, nimenea n’o să ne scie, „Cu nori groşi acoperi-voiţi faţa cerului senin „Si voiu resturna pămentul, de-o vrea calea să ne ţie, „îmi' vel fi împărătesă, vin’ la mine ’ii braţe, vin !

A st-fel murmură Oceanul sărutând’o pe piciore; Tron măreţ tăind în valuri aplecate pân’ la ea Şi Fo-fo sta ue-mişcală cu privirea visătore Ascultând uimită glasul care ’n inimă ’I şoptea: „Tu eşti, tu! te simt în mine, lângă sinul led veni-void : „Din pustiul despărţire! desperat acum mă chemi. „Pe prundişul cel de spume urmele ’ţî descoperi-voiu „Voiţi li roba ta iubite, dus în negură de vremi! .

Şi se afundă în marea, undo. dragul ei peri se! . . .

— Umbreluţa de mătase numai, i-a rămas pe mal.

Pe volumurî mucezite bonzul veşted- adormi-se.

Liliacul şovăelnic stinse lampa lui Natal! —

ODĂ

A A. LL. RR. Principelui Ferdinand şi Principesei Mărie aî României Cu ocasiunea sosiriY lor în ţara.

0lne-a7 venit la noi, Miresă, Cu ochii dulci să’nveselescî - Palatu-Ţl falnic de Crăiasă; Asupră-ne să răspândeşti Şi bunătatea şi iubirea Din ale Inimeî comori. * Şi anii rodnici curgători Să-Ţi nemurească fericirea!

Binc-ai venit la noi, Miresă!

De mult cu drag te aşteptam ca pe un răsărit de sore, Pe fruntea ţării să aprind luminile de sărbătoare Şi cu belşug sâ.resădescl In peplurile nostre va

— GO —

Speranţa şi mândriile.

Cu mâna-Ţî blândă să le ’nvii!

Căci din hotar pan’ la hotar înmănunchiat de-acelaş dor Cu graiu de binecuvântări, voiosul, vitejesc popor V6 ’nchină cu viaţa luî în dar şi dragostea-î deplină Şi Vg ureză, Miri duioşî, de-apururî calea-Vg senină Cu străluciri s’o ’mpodobescă în prea măreţul lor avent Isbânda, Gloria, Puterea, Şi tot mai spornică să crâscă Cu faima sfintelor virtuţi Menirea Vostru pe păment!

Bine-aţî venit Miresă, Mire, De mâni Regescî călăuziţi Spre ’nalte ţeluri de mărire !

De pilda lor însufleţiţi Şi bunătatea şi iubirea Asupră-ne să revărsaţi Şi mai adânc să ne brăzdaţi Statornicia şi ’nfrăţirea Bine-aţî venit! Miresă, Mire.

23 Ianuarie, 1S93.

NOPTE DE CRĂCIUN Lui lacob Negruzzi.

I^inge, de trei zile ninge! ................... .... . . . Grabnicii fulgi de zăpadă, Scărmănaţi ca dintr’un caer şi daţi viscolului pradă, Se imprăscie în zare deşi, cu sborul tremurat, Aşlernend covdre albe erneî, fală de ’mperat Care-alâturea cu Oriveţ a pornit din mâză-n6pte Pe-ale Primăverel ţâ rin uri, unde’s flori şi pdrne copte, Să-şi dureze cuib, mirâsa celui mal puternic Craiu, Pentru lunile de miere! Legăn dulce Îiitr’un raiu!

— Când la ’ntemeerea lume! spun poveştile belrâne, Din misteriosul Chaos încă legile stăpâne Nu-şl luase întrupare, nici a Lot puternicii Şi pluteau fără de cârmă nâsdrăvanele stihii, Earna, tânără fecioră, sfiiciosă, simţit6re, Pâră voia eî vrăjită îndrăgi pe mândrul sore, Şi-Î ceru, deatuncl amorul nesciind de ’mpiedicări, Cu priviri înduioşate, cu zimbirl şi cu oftări Să se plece lui soţie şi tovarăşă de viaţă, El isvorul de căldură, ea prăpastia de ghiaţă!

Dar temeiurile firii, cumpănind al lor avent Hărăzi domnia erneî, pătimaşului pământ, Sârbăda şi mohorîtă, ear pe bolta cea senină, S6rele râmase singur purtătorul de lumină.

— 02 —

Deatuncî ea cu suflet cainic urmăresce nencetat Razele ce pan’ la (Unsa calde ’n veci nu mal străbat Şi ’n ardoarea-I nempăcată de-a-1 put?a când-va atinge, Către îneaza-zi cu sure tot mereu calea-şl împinge...

Ah ! şi nu e chin mal aprig, nu-I avent mal nebunesc, Decât cele ce frământă inimile când iubesc! — * Eată falnică păşesce curtea el împerălescă: Se cutremură văzduhul, geme lumea pămentescă!

Vântul Crainic merge ’n fruntea tuturor din corn sunând Şi stindardul cel de gkiaţă sclipitor desfăşurând.

După el vin Cavalerii Frigului, o cetă mare, Vijelia despletită şi Vârtejul crunt călare; Îmbrăcat cu cinci cojoce uscăţiv şi gârbovit, Gerul clăti nan du-şl capul, cu pas greu şi zăbovit, Sprijinindu-se pe-o cârjă, prefăcut în juru-I cată; El incremenesce ’n peptuii cu suflarea-5 îngheţată Inimile şi în taină ochii Iul de dor coprinşî, Pe obraz© de copile resădesc bujor! aprinşi.

Iată‘Lapoviţa slută, deşirată, ciuruită Şi Ninsorea ’n blană albă cu perucă pudruită, Iată maestrul de danţurl, mult şăgalnicul Poleiii . Mare ’nchinător de idoli, netatornic şi holteiu.

Ridicatu-s’au din baltă Câţă vânătă, ploiâsă, Negurile încruntate târînd coma lor soiosă, Iar sub mantia de nouri grămădiţi pe-al bolţii fund Sorele, nemărginirea şi cu stelele s’ascund!

Munţii şi-au plecat genunchii, apele staîî ferecate, Văile umflându-şl sinul cu câmpiile’ş legate, Pletele pădurii smulse fac, prielnic aşternut, Peste ţări, peste hotare oblu drum neabătut, Din selbati ca pustie pân’ la marea cea blajină, Căci pe neted şi pe mole numai, calcă o Regină?

— Eat’o palidă, bălană, cu ochi mari scânteetorl Şi cu fruntea ’mpodobită de mărgăritar şi flori Intr’o sanie de aur, ca o lebăda uşorâ, Patru cerbi cu stele ’n corne înhămaţi ca gândul sboră.

— 63 —

Răzemată ’n cot a lene surizend vorbesce Ea Criveţuluî, nalt, în zale do oţ.el, înfipt pe şea.

Calu-î şarg cu popt de vultur şi cu aripi la copite Şuerând despica unda aerului. Repezite După densul se alunga viforoasele ordil l)e nuntaşi şi de toyarăşl ernel în călătorii! — Trece sgomotos alaiul respândind înfiorare!

Corbii vel de întuneric îl urrnâză ’n depărtare ; In adâncul cel de codri se aude când şi când Haita lupilor flămândă şi prădalnică urlând Şi pustietatea albă ca un brâu pământii ’ncinge, Tot mal tristă şi mal largă!

Ninge, de trei zile ninge!

24 Decembre 1893. Bucurcscî.

LA NAŞTEREA PRINŢULUI CAROL AL ROMÂNIEI

li)enit a bine de noroc, regescul prunc, cel mult dorit, vSosit’a ’n revărsat de zori şi fericiţi aii tresărit CarpaţiI, legăn glorios al prea iubitului odor Do atâtea mândre năzuinţa şi de speranţe purtător.

Acum, acum s’a ’ndeplinit cerâsca bine-cuventaro: Tulpina tronului măreţ ne-a dat un strălucit vlăstar, Cu gingăşie răsărit aşa aprope de hotar, Ca semn că nrl va strejui cu braţ voinic de apărare.

De bucurie şi de drag în pepturl inimile cresc Şi gândurile tuturor într’un avânt se înfrăţesc, Cătând, cu ochi înduioşaţi, spre culmea unde’I legănat, Cu dulci prinose de urări, un copilaş nevinovat.

Căci D-zeii ni te-a trimis, oh! fiu’ al Dunării botiâne, Victorii nouă şi măriri pe scutul ţării să crestezi Şi demn de numele ce porţi, ca densul să te ilustrezi în vremi de pace şi ’n resboid, spre fala Patriei române !

- 05 Când vel fl mare, vel afla din cronicile strămoşesc!, Viii glas al faime! din trecut, ce fapte mar! şi vitejesc!

S’aii. sSvârşit la no! de Domn! cuminţi, do ţeră iubitor! Şi cât ani fost do credincioşi al tronului aptirători.

Mantisele ntistre câmpii, în voo az! de plug brăzdate, Au fost odată loc deschis do lupte şi de prigoniri Şi ’n codri! numiţilor, pribeji, goniţi de jaf şi năvăliri Părinţi! ni s’adăposteau!. . Urgia !! cruntă când s’abate Din sborul eî cel fioros şi se încuibă ca ’n morment în aprig suflet duşmănesc !.. Câţî aii călcat acest păment Dintr’enşi! însă, şi-au luat resplata far’ de legol lor: Cu sânge negru de păgân e plămădit orî-ce ogor. Şi vecuii negurile-aii stat, furtunile aii fost cumplite Pe cerul nostru! Când şi când abea cu greii se strecura O rază serbădă ’ntre noii, ce ca un balsam picura Speranţa unei desceptărî, pe frunţile neofilite.

Statornic, lângă vatra sa, poporul do credinţă plin Cu bărbăţie a ’ndurat atât amar şi-atâta chin Şi dacă ’n cântecele lut mai plânge de ce-a suferit, Din minte — lesne ertator — împilătorii i-ati perit!..

Oh! vei găsi numele lor în filole nemurilore Şi inima ’ţ! va sângera de josnieilo ’nşelăciunî, De crâncenile nedreptăţi şi fâţâritele minciuni Cu caii zadarnic aCt cercat ca să ne ştergă de sub sore.

Ear dacă mântuirea fu al suferinţei trist prinos Şi 'n faţă lumii s’a aprins, pe cerul astăzi luminos, Un viu lucefer pentru noi; am cucerit eternul drept De a purta cu capul sus mândria libertăţi ’n popt!

63981

5

— 66 — Deci înainte mergători pe calea cea de propăşire, în pace să ne întărim şi fără preget să lucrăm; Prevăzători şi cumpătaţi să fltn uniţi şi să durăm în valea Dunării un Stat demn de Romana moştenire!

Căci dus în braţe de noroc, Regescul prunc, cel mult dorit, Sosit’ a *n revărsat de zori şi fericiţi au tresărit Carpaţii, legăn glorios al prea iubitului odor De-atâtea mândre năzuinţî şi de speranţe purtător.

Sinaia, 3 Octombrc 1895.

RUGĂCIUNE

^ecioră! oh! pururi fecioră Mărie! îndreptă spre mine privirea ta blândă, In sinu’ţi — pe aripa mântuitore A rugeî— smerita ’mî durere priimesce, Cu-o rază de milă-o ’ncălzesce, Şi ’n lupta de patimi ispititore, Ridică a inimeî mele osândă: Iubirii de-a fi jucărie!

Oh! cruntai şi fără de seamăn simţirea, Stăpână acuma pe ’ntrdga ’mî fiinţă: E tristă, când rîsul maî vesel resună Şi rîde, când totul în jurul meu plânge!

Ce farmec selbatec pătrunsu-mî-a ’n sânge, De pare că sunt o nebună, Cu visul meu dornic, undind năzuinţă Să umplu chiar nemărginirea?!

- OS — Şi cât de voiose seninele ’mî zile, Ca unda cea lină curgeau altă dată; Fiorul durerii străin mi era încă Şi ntrega poveste a ini mei mele, In sborul de fluturi şi ’n ochii de stele Sta scrisă, cu jalea adâncă Asupra puternicei fin, vinovată Că n’a dat aripi la copile!

Dar totuşi, de cât să se stingă pojarul Ce ’mî mistue peptul, în noptea veciei Afunde-se lutul acesta mai bine, El singur prilejul şi vina la tote; Nevrednica ’mî gură nu poate: Nici pace să ceră acum de la tine Şi nicî să se plângă’n potriva urgiei Când chiar i-aî măritu hotarul!

Ci ’ndreptă asupră ’mî lumina ta vie, înalţă-al meu suflet, prea scumpa povară S’o porte ferită de orî-ce primejdii Şi ’n sinu ’mî, Fecioră, să stee ascunsă!..

Iar taina fiindu-mî pătrunsă Vre-o dată, să ’mî dai mângâerea nădejdii Că nu se va stinge ’n căinţă amară...

Oh! pururî Fecioră Mărie!

1896, Ianuarie 25.

AŞA E MAMĂ ...

£lşa e mamă, te-am uitat, Nici sărutări, nici vorbă bună, De-atâta vreme nu ţi-am dat, Povaţa nu ţi-am ascultat Şi-acum, ca pasarea nebună Cu aripi rupte de furtună.

Vezi, am picat!..

Ah! de-ar fi vrut să fiu a Iui: Tot focul buzelor ferbinţT, Tot farmecul din ochi cuminţi Şi neînţelesele dorinţî Ce sbor îşi iau dintr’un sărut Nu le-aş fi dat eu nimfinul . . .

Dac’ar fi vrut El singur, el, a tot iubitul Stăpân pe viaţa mea întregă!..

Atunci n’aş fi remas prib^gă, Ursită nimeni să ’nţelegă

— 70 —

De ce port chin ascuns în pept Şi nu’î doresc, nici nu’î aştept Când-va sfirşitul.

Atunci, a tot tânguitor Nu mi-ar fi fost de-apururî glasul, Nici desnădejdea la tot pasul, N’ar fi făcut sâ’mî blestem c£sul, Ce-o clipă raiul mî-a deschis Şi grabnic s’a schimbat în vis Amăgitor!

V

Perdută adi şi părăsită, In prada gândurilor rele, Isvorul dragostelor mele, Sleitu-s’a ca şi acele Pîrae supte de căldură; Iar sufletul mi e plin de ură Că’s umilită.

1

In sînul cui să’mî vers eu dară Atâta dor şi-atâta foc, Nepărtinite de noroc, De care vaî! şî-a bătut joc Fiinţa cea mai fâr’ de milă; Ca să nu ’ntâmpin iar ocară, Nici să cad silă ?! . • Scăparea mea la tine î, mamă, Tu in’eî prii mi, tu m eî erta,

— 71 —

Voiţi pune capu ’n poala ta Plângend, iar tu m’eî săruta Şi cu graiu blând de mângâere Mi-eî alina crunta durare, Ce m& sfărâmă!. .

1S96, Februarie 12.

IDILĂ

^ado, Dado, ce ’ţi-e ţie?

Mohorîtă la obraz, înfocată de necaz Şi cu graiul vijelie, încă nu te-ain pomenit.

Rătăci tu ţi s’a alba Si juncanii peste văî, Ori la horă, de flăcăi, Deşirându-ţi se salba Maică-ta. te-a dojenit?

Lasă ’n colo supărarea, Că în sat de s’o afla, Toţi în pene s’or umfla — Dintre câţi îţi ţin cărarea, — Că e din pricina lor; Şi tu doră escî cuminte, Cum sunt fetele de soi ii, Nu’ţî dă ’ndemn ori şi ce boiţi, Nu te ’nmlădiî de cuvinte, Nici la glume nu dai zor.

— 73 —

Dac’ar fi al’ de Vasile, Roşiorul pintenat, Ce cu mersu’î legănat, Bagă vrajba ’ntre copile, AT avea poate temei Să’ţî tot tune şi să’ţî plouă, Bunăoară ca acum, Căci de-abea s’arată ’n drum Şi de pârţile-amendouă Sticlesc ochii de femeî.

Fie, că’î cu vino ’ncoce Bată’l vina, ce să'î faci... Şi de mult eu sciu că’î placi, Că nu ’şî dă îndemn să joce Lângă nimeni maî cu drag Şi că te-a cerut odată, Insă maică-ta n’a vrut Să te dea dupe-un recrut: Tu fruinosă şi bogată, El cu sărăcia ’n prag.

Dar acum, după bătae, Vezi-mi’l cu crucea ’n pept Cum de calcă, nalt şi drept Şi cu vorba cum te tae, Par’c’ar fi el Domn în plaiu.

— 74: —

Şî-a găsit binele ’n o.ste; Nu’î deci lucru de mirat Că’î aşa iubit în sat Şi nici fetele nu’s proste, De se ţin de densul scaiti.

Astă-zî, pote, că mătuşa, Dac’aî sciî tu cum s’o iei, Cu tot jurământul eî Nu i-ar mal închide uşa, Căci aşa’î la ce! betrânî: Tinereţe şi iubire Sunt podobe fără har, Când n’aî boi să’njugî la car, Şi cu fir de tei ti subţire Nu se legă două mâni.. .

Dado, Dado, eacă vine Roşiorul în spre noi Eî ve las pe amândoi Şi dau fuga la vecine C£sul bun şi cu noroc!

Galeş, desmierdând mustaţa, Păunaşul de flăcău, Curmeziş, din drumul sSu, Tae, ca să easă ’n faţa Dadei pironită ’n loc.

— 75 —

Gură ’n gură —, acum aprope, Stau la umbră şopotind.

Nu sciu el ce-o fi spuind, Că ea bate des din pleoape, Ochiu’î umed e mai viu ; Ear bătrâna bucurosă De-aî vedea ’ndrăgiţî aşa, Inima şi-o ’nduioşa ...

Dado !.. ci intraţi în casă?

Le strigă ea ’ntr’un tercliu! — Februarie iS, 1896.

A M O R I

^ar te-am văzut Şi iar ca alta dată, Pe când norocii mi ’l aflam în tine, Te-am crezut!

A fost destul să îndreptezî spre mine, Din ochi-ţl raza fermecată, Ga să ’ml prefaci si mintea şi voinţa, Să uit trecutul tot şi suferinţa Şi să me cred ferice, ca atunci Când tremuram simţindu-ţl de departe pasul.

Gând inima ’ml sărea nebună ’n pept Şi mijlocii ţi’l copiindeam. cu braţul drept, Bar plin de vorbe dulci îţi era glasul!

A fost destul, doar să ’ml arunci Momela unei bucurii, Ca să ’ml deschizi o nouă cale vieţeî Să ’ml dai avântul cald al tinereţe! Şi ’n sufletu-mî, de mult pustiu, Speranţa ear s’o ’nvil!

Aşa ’ntr’o reînvietore clipă, Ca discul luneî argintiu AI străbătut prin negura 'ndoelel Şi-ai revărsat asupra mea seninul celei

- 77 ~ De-atâtea ori visitate fericiri!.. în juru ’ml simt un frămăt de aripii, Albastrul cer tot vine mal aprope; E aiurarea unei năluciri Ori ângeril uşor închid a mole pleope?!.

Se văd lumini şi flori, cum n’am văzut vre-o dată, Şi chipul ted iubit, în fie-care flore Iun rîde şi ’l sărut, Iar cântece DumnezeescI auzul mi’l îmbată, în fundul unor lumi ce-au dispărut, Ascunse zac nevoea şi durerea, La părta tuturor de-acum va bate mângăerea ; Căci lacrimile de femei se vor preface ’n stele Şi ’n sborul, cel făr’ de hotar al gândurilor mele, Mă văd plutind alăturea cu Serafimii!..

Amor, înflăcărarea ta coverşitore, A dat îndemn simţirilor nebune Ce m’aii cuprins!

Tu faci văzduhul să răsune, Tu braţele mi le-ai întins Şi înălţimii, La care-al vrut să mă ridici, Tot tu să se cobăre ’I zici Până la mine!

Tu osci supremul adevăr, Căci numai ţie nimenea nu ’ţl minte: Chezaşul el statornic, deci Pe tine Te voiu afla — de-acu ’nnainte — Pe tine, care dintr’un fir de păr, Poţi face legături de veci!

26 Martie 1S96.

:

ME ’NTREBÎ

ce vroiu?

’ntrebî ce vroiu, iubita mea?

Ah! câte, câte n’aş mat vrea Dorinţele mî dac’ ar putea Să aibă vre-o ’ntrupare!

Aş vrea! . . aş vrea să fiu bogat, Mai mult decât un împărat Să cumper lumea la mezat, Că totă’î de venzare.

S’o fac din nou, pe placul meu.

Să taiu tot ce e slut şi rfeu Şi fie-cuî ce e al seu Să’î dau precum e bine.

Să nu mai fie mici şi mari, Nici slabi de tot, nici prea mult tari, Nici înţelepţi şi cărturari, Prea iubitori de sine,

— 79 —

Nici să mai vSd cum vfcd acum Pe secî, orT pe cei plini de fum Pândind la margine de drum Isbânda sau norocul, Ci lucrurilor dând un rost Mai vrednic de cât cum a fost, Să nu mal vSd pe -ori-ce prost Făcend pe Proorocul.

Atâtor Genii care curg, Ca liliecii din amurg Asupră-ne şi nu ne scurg Un strop de admirare Cu tot ce spun şi tot ce vor, Le-aş da de hrană munca lor, Căci trântorii de fotne mor Şi reii de ’ndreptare.

Pe ceî ce umblă cu minciuni Şi’n patimi ori în slăbiciuni.

La vremuri suflă ca ’n tăciuni De-aprind lumea cu ele.

I-aş strânge rota la un loc, Căci pân’ la cel mal scurt soroc S’ar mistui cu toţi ’n foc Şi n’ar mal fi limbi rele.

- 80 —

Dar, dac’ ar fi pe trebuit, Ar trebui din nou croit, Tot ce e strâmb şi pospăit Cu mincinose feţe, Căci omenii, dacă le cel Nu ’ţî dau şi ’njură când le iei Deşi ’ndrăptnicî sunt şi grei De-un rfeu să se desveţe.

Aş vrea! . . dar uite sunt sărac Căci nu-mi e ’ngăduit să fac O lume cum mî ar fi pe plac Şi pote că’î mai bine.

Deci, puneţi braţul căp&tâiu, Căci vroiţi!., tot ten&r să rSmâiu Şi ca în dilele de ’nteiu Se m6 iubesc cu tine.

30 Martie, 1S96.

REÎNVIERE

Ljăsaţi-mg să cânt, E .Priipăvară Şi cântecele sunt Sublima scară Ce legă cerul de pământ! ..

Ear rugăciunea mea cu dorul Şi dragostea ce ’mî umple peptul, Inalţă-se către Mântuitorul In cer de-adreptul!

Am suferit şi am sperat Atâta timp şi ’n caşurile grele, Smerita mea credinţă Odată nu s’a clătinat; Cu suflet, dar, nebântuit de rele Şi nepătat de vre-o căinţă Lăsaţi-me să cânt, E Primăvară Şi pretutindenea afară R&sună-al Firii cântec sfânt!

639S1

0

- 82 —

Neadormit strejuitor de ape, Molatec ventul aripile ’şî bate împrăştiind uşore tresăriri de viaţă! . .

Acum, pe crângî, încep să se arate Plăpânzii muguri, Bălaea dimin£ţă, Purtând cununi de răsărit de sore, Insufleţesce verzile ogbre, Iar boit, scoşi din pluguri, La rîu se duc încet să se adape.

Se ’mbracă iar pădurea cu frunziş, Murmur de ’ndrăgostite păserele, Din umbra ’î, plină de miresme, vine ; Maî blânde ’s nopţile sub capiştea de stele Şi zilele maî calde, maî senine.

De-acuma, pânza pe prundiş Şi-o ’ntind nevestele cântând, Copiii rumeni şi sglobiî, cu capetele gole, In drum, prin pulbere-alergând, Se jocă, Ear mieii sburdă prin ocole Şi barza proorocă, Pe-un vîrf de casă, Din aripî fâlfâind, se lasă ! . .

Prin aer trec fiori de ’ntinerire !

Simţirile înviorate, Cu drag iau sborul năzuinţei, Mai ager şi maî bucuros îndemnul e la muncă.

1

■

[

i;

- 83 —

Tot ce e viu în luptă se aruncă Şi nu’î un singur punct în lumile fiinţei, Să nu se mişce, prefâcend pe lângă densul tote. Şi tote în spre cer îşi iau avântul Şi cresc îmbelşugate ori gingaşe, De-apururî vieţei mărturii.. .

Iar către cele stăpâne tării, Purtat de aripi uriaşe, Se ’nnalţă, ear tâner pământul ?

[

Acum, din nou, e sferbătdre In turnuri clopotele ’ncep să sune.

Ca un lucefâr, flacăra şi-o tremură făclia, Pe faţa tuturor resare bucuria Şi manile se strâng cu vorbe bune ! . .

A înviat, cel călcător de mdrte, Mântuitorul lumei a ’nviat! . .

— Sol al cerescului cuvânt, In inimi el ne-a r&sădit credinţa Dumnezeescilor înţelepciuni; Cu mâna ’i, fâcâtore de minuni, A rătăcirii negură — a ’mprăsciat Şi îmbrăcând, el singur, suferinţa Şi umilirea ’ntregului pământ, Pe umeri a luat să porte A făr’ de legilor povară, Pământului covârşitore, Zicându-ne: să ne iubim,

— 84 — Cel răstignit pe Golgotha ’n Ierusalim ! — Luî, strălucita primăvară l-a ’ntins covorul Cel plin de flori şi de verddţă, Ca să ’l atingă cu, piciorul, Săltând din morţi, el, dătător de viaţă.

Lui, glasurile ’mperechîate, A tot ce ’î dulce cu ce ’î bun In peptul omenirii, Iî cântă imnul nemuririi, Şi ’n faţa Lui, stati inimile ’ngenunchiate Şi capetele se supun!..

Ear rugăciunea mea, cu dorul Şi dragostea ce ’raî umple peptul Inaltă-se către Mântuitorul In cer de-adreptul.

Am suferit şi am sperat Atâta timp şi ’n caşurile grele Smerita mea credinţă, Odată nu s’a clătinat; Cu suflet dar nebântuit de rele Şi nepătat de vre-o căinţă, Când pretutindenea afară R6sună-al Firii cântec sfânt, Lăsaţi-mS să cânt: E Primăvară!

1S96, Aprilie 5.

M . ..

^h! nu te maî uita la Cu ochii te! ceî mari Căci n’aî nevoe de-atât Adâncul ini mei să’mî

mine şi trişti, farmec. mişel.

Cu raza lor senină, prinsă Dintr’un albastru răsărit, Tu viaţa ’ntregă mi-aT legat’o Şi sufletul mi hai robit; Aşa că făr’ de raângâere Asupră ’mî când îî pironesc!, MS ’ntreb: de nu cum-va ţie t£mă De ce-aî făcut, ori te căescT?!.

Tu însă, escî prea mult cuminte Şi ’n ale dragostei cerinţî, Prea nemilosă la îndemnuri Şi darnică ’n fâgăduinţî;

— So —

Prea'bine scii că escî frumosă Şi că iubită escî, prea sciî, Ca să ţî mai turbure privirea Asemenea zădărnicii! Şi totuşi, făr’ de-o taină-adâncă îndureraţi nu’s ochii tei, Deprinşi să ’şî mlădieze graiul Dupe-ale inimeî bătăi!

Vin! puneţi capul ici pe umer, Şi ’mî spune tot ce aî în gând; Necazului găsi-vom lecui, Căci nu te pot vedea plângend !

Zîmbind, cu ochii plini de lacrămî, Ea ml-arată, — şi ’n adevăr, Atunci i-am înţeles tristeţea — Mal multe fire albe ’n pSr! 1S97, Aprilie 28.

ÎMPERATUL ŞORECILOR (BASMU)

Domneî Marin 1. Cantacuzino.

gjn vremurile de demult Urzite de poveşti, Când dobitocele vorbiau Cu glasuri omenesc!, Un şorice avea un şoricel Pe care, ca un bun părinte, Dori a să’l vadă, mat nainte De-a ’nchide ochii, Ieri cit Şi fericirea pentru el Sta, în a fi căsătorit.

Dar cum era el împărat Al şorecilor şi la eî Era un lucru ’nvcderat Că Prinţişoriî — şoricei, Când ar fi buni de însurat, Să nu ia fata nimănui In lume, de cât pe a cu!

E mai puternic si maî mare, Şi cum credea, fudul din fire,

— 88 —

— Ear fudulia n’are Mărginire, — Că alta n’ar avea chemare Să se ’nsoţescă cu odrasla lui, La sore merse în peţit Zicându’î: „altul mai slăvit „Şi mai puternic de cât tine nu’i !:i Dar sorele, zîmbind uşor, Grăi: „acela nu sunt eu, „Căci e destul în dreptul meu „Să trecă un biet nor, „Ca să m£ ’ntunece desăvârşit.”

Atunci la nor se duse si ’I ceru Pe iii că-sa, cu chip că: „dacă tu, „Un sore să întuneci poţi, „Tu 'escî mai tare de cât toţi.“ „Vai!“ zise norul mohorît, „Te ’nşelî, căci vântul cel mai mic „MS ’mprăştie numai de cât.“ „Deci ventu ’n lume ’i mai voinic”...!

Betrânul sori ce gândi Şi sigur că de-acum dorinţa 1 se va isbândi, Uşor, cu paşii lui mărunţi, Grăbi spre creştetul de munţi Pe care ’şî-avea ventul locuinţa.

In jurul lui se clatină făptura!

De vuet şi de frământare

— 89 -

y

Văzduhul ferbe ’n depărtare Şi urlă crivăţul cât îî ia gura!

Penă ’n rărunchi înfiorat, Din cale totuşi, nu s’abate Şi eată-1 că la portă bite vŞi cere vorbă la-Impărat...

Bătrânul Vent, cu barba albă, întins pe tronu-î de argint, Stetea, jucându-se cu*o salbă De bobe mari de mărgărint.

Cum îl văzu, poruncitor II întrebă: „ce vrei? ce câţi? „Zi iute!. „Nu vă supăraţi, „Că am venit ca peţitor", Răspunse el cu glas tihnit, — Ca şi cum n’ar fi fost sdrobit De drum şi maî ales de frică, — Şi ’î zise-apoî ce-avea să ’i zică Ha! ha! ha! ha! . ., bătrânul vent „Frumos cu vent!..

Sbucni de rîs, „Şi-atâta cale ai făcut „Si-atâta vreme aî perdut, „Să vil aicea să mi ’l spui?!.. „N’aş fi dat fata nimănui, „Dar ţi-aş fi. dat’o pote ţie, „Dac’ aş fi fost, precum socoţî, „Eu, cel mai tare, dintre toţi .„Câţi pot în lume tari să fie! „Ia uite-te colo, pe stâncă,

— 90 —

„Vezi tu castelul cel fălos?.. „De-atâţia ani lupt sa ’1 dau jos „Şi n’am ajuns să-l clatin încă. „Acolo ’ţi dai peste noroc; „Căci negreşit în el trăesce „Puterea cea covârşitore, „Ce pururea ’şî va bate joc „De nor, de mine şi de sore. „Pe fata Iui mergi de-o peţesce!..

In socoteli nedomirit Sărmanul şorice, acum Din nou îsî caută de drum.

Greoiiî-î-e mersul şi rărit, De temă să nu ’şî bată ear Picior şi gură în zadar.

Ajunge, în sfîrşit, ca vai de el, In faţa mândrului castel, A cărui frunte-o ascundea Albastra cerului perdea.

Acolo umblă, strigă, cere, Dar întuneric şi tăcere Intempină peste tot locul.

— „Grozav am nemerit norocul „Aicî!..“ îşi zise supărat.

Un fulger însă-a scăpărat Şi ’n pragul nalt i şe arată 6 fată tenără, o zînă, Cu o fâclie-aprinsă 'n mână,

|

- 91

Pe care-o portă ’n sus şi ’n jos Cântând cu voce tremurată: „Oh! vino! vino! Fât-Frumos, „Deslegă mc de jurământ, „Me scote din acest mormânt „Şi dă’mî iar zilele senine „Ce-aştept de când te-aştept pe tine!..“ Sărmanul şorice uimit De nâsdrăvana ’nfăţioşare, Pe prag în faţa fetei sare Şi ’n douâ labe sprijinit Grăesce: „Bine te-am găsit! „Eu sunt un călător străin „Ce din afund de lume vin, „Intru ’m plini rea unui dor „Şi-am fost la sore şi la nor „Şi de la nor am fost la vânt; „Dar toţi mi-ati spus că eî nu sunt .,Cei mai puternici pe pământ, ,.Pe fiul meîi ca să ’1 însor, „Cum vream, c5o fată de-ale lor: „Aşa că vântul ura trimis, ..înfiriparea ăstui vis, „Pe-atât de scump cât de semeţ, „S’o cer castelului măreţ „Ce 'n lume singur neclintit „Puterii lui s’a ’mpotrivit!.

— \)2 —

Ear şoricele, cât grăia, Copila galeş o privea, Simţind că inima ’î bătea Maî iute şi că ... gângăvea ...

Dar în castel când pătrundea, Păşind mereu alăturea, Cu capu ’n sus se fudulea: Căci fata mâna o-’ntindea • Sburlitul per i’l netezea Şi cu glas molcom îi vorbea...

Aşa mergând suit’afi scări, Prin bolti de marmor la intrări, încet, încet ati străbătut împodobitele cămări: Cu policandre prinse ’n grinzi, Orî cu pereţii de oglinzi, — Ce umbra te’ndemnau să ’ţî prinzi, — Şi ca printr’un ascuns „făcut41, In tot coprinsul s’aii vezut De-o dată scânteind lumini Şi flori şi paseri în grădini, Iar pomii verzi de rode plini. Şi s’auzeau cântări sunând, Pîrae dulce murmurând; Chiar cerul pătrundea maî blând Prin poleitele fereşti, Od orei or împărătesei

— 93 -

Si armelor vechi vitejesc!, Aevea par’că viaţa danci!.. Şi dusu s’ail mereu, sTau dus.

Pan’ la cămara cea de sus, Din verful naltului castel Cu porţi şi ziduri de oţel.

Acolo grabnic i-a făcut, De catifea, un aşternut La cap cu perine de fir, Ca pentr’un nobil musafir Şi i-a adus bogat ospeţ, Cu de mâncări de mare preţ vŞi cu vinaţurî pe porunci; Căci şoricii de pe atunci, Precum poveştile ne spun, Iubi au paharul cu vin bun.

Deci zile-acum de trei ori trei Erau, de când cu mâna ei Copila singură M slujea, II desmierda şi ’1 cocolea, In cât nici el nu ’nţelegea De ce atâta ’1 îngrijea; Ear gura când o deschidea S’o ’ntrebe, ea îl mângâea Zicându’i: „Taci! nu mai vorbi! „Mai mult fiinţa nu’mi robi

— 94 —

,.Cu graiul leti de farmec plin: ,.Ci plecâ’ţl capul pe-al meti sin. ,.Să simţ! bătăile din pept, „Ce ni’au muncit de când te-aştept! „Şi-acum destul te-aî prefăcut, „Aruncă’ţî haina de ’mprumut „O mirele meu drăgăstos! „Te schimbă ear în Fet-Frumos, „Ucide smeul fioros, „Ce viaţa mi-a încătuşat „De când miresă maî lăsat „hi ziua nunţeî, si-aî plecat, „Legându-me cu .jurământ, „Cu nimeni altul pe păment „Să nu daîî ochi, căci ei nu sunt „De cât aî tâî şi lucru 'I sfânt!.. „Zadarnic dar nu me munci, „Nici ine cerca, nici maî minţi; „Ci smulge-ţî haina de ’mprumut, „Că prea destui te-aî prefăcut!,.44

Săracul sori ce uimit De-aşa cuvent nesăbuit, Stetea biet şi se chibzuiă Că, ce-ar fi de făcut cu ea Să nu mal credă ce credea.

Pândind deci eesul potrivit Prilejului pentru vorbit, Iî spuse cu 'nţeleptu ’I rost:

— 05 —

El cine e şi de ce-a fost, De un firesc îndemn împins Să bată-al lumilor coprins, Umblând, cum umblă, în petit.

Apoi, pe barba ’î de’Imperat, Cu dinadinsul i-a jurat, Că e b&trân, că e ’nsurat Şi de liatîrul nimenui Nu ’şi schimbă el pe baba lui!..

Dar în deşert se străduia, Din rătăcitele ’î păreri S’o potă strămuta un pic; — Căci dor e lucru hotârît: Femeilor cu cât Ic ceri Să ’şî vie ’n fire, cu atât Işî fac mai tare de urît; — Aşa că ’ndărăp luată vrea Cu zorul de bărbat să ’1 ia Si ’ncolo nu maî vrea nimic! . .

3

Primejdia era deci mare.

Intemplă-se ce s’o ’ntempla, In fugă numai îşi afla El sigur mijloc de scăpare.

De-aceea frământat de gând, Să ’şi facă drum cât maî curând, vSe răsucea., se învârtia Nehotărît pe. und’ s'o ia: Pe zidul de oţel lucios,

— 90 —

Ori, cum era el stiicios, Prin albia unui u lu c, „Pe unde apele se duc „Atât de lesne până. jos?..“ Căci prin năuntru nu ’ndrăsnea, De frica fete! ce s te tea La uşa luî şi pri vighea ...

Aşa ’ntr’o nopte, hotărît De-un strop de vin, s’a coborît Din creştetul vezduliului, Prin albia uluculuî Şi s’a tot dus pe drum rotund Mereu, mereu, tot mai afund, Până ’n prăpăstiile-adâncî A temeliilor de stânci, Pe care falnicul castel, Cu porţi şi ziduri1 de oţel, De smeî fusese aşezat, In veci de veci nesdruncinat!..

In haos negru şi tăcut, Ca ’ntr’un morment, de viu, căzut Sta bietul şorice sdrobit, De-al desnădejdei aprig chin!

Vertej în minte tote ’î vin : Ce-a fost, ce e şi ce-a perdut Umblând după zădărnicii Şi-acum asupră ’î resvrătit Şi-ar rupe inima ’n fâşii,

— 07 —

Căci inima Ta îmboldit Să fac’ atâtea nebunii!.'.

Dar jaleî însă ’şipui hotar, Când fomea pântecile ’ţî pişcă vŞi simţi că ’n tine orî ce mişcă, Flămând, se mişcă în zadar!

Aşa, scârbit de-a fi plecat Sub crunta lege-a trebuiuţii, La un perete, totuşi, dinţii Şi ’i puse ’n grab’ la rumegat... Şi rode azi, mai rode mâni Şi zile ’ntregî şi săptămâni, De-al mântuirii dor împins; Ear dacă rosul îl fu greti La început, rozend mereu, Ce-a fost de ros, pe bolovani Şi pe pereţi, cinci-zeci de ani, Cât stete-aeolo ’ntemnitat, Al temeliilor coprins Aşa de-adânc l’a măcinat; Că venturile-au răsturnat Castelul cel nesdruucinat, ' Cu focu ’I sorele-a topit Oţelul şi s’au risipit De ploi pereţii sclipitori, Remaşî pustii, tânguitori, Ai bufniţelor adăpost Si trist mormânt, tot cum ati fost! ..

639S1

7

— 98 —

Şi-atuncî pornit’a strajnic svon, Ca pentru ’ntemeerî ele tron, Căci vrend nevrend ventu ’nteţit Tsbânda ’n lume i-a vestit Şi totă firea şoricescâ Prinse să sărbătorescă Pe strălucitul împărat, întors de lauri încărcat.

Ear dacă se ’ntorcea albit De suferinţî şi gîrbovit, Pe frunte slava ’i strălucea, Credinţă’n inimă-aducea: Că maî puternic pe păment, Din toţi câţi cu putere sunt, Nu’I nimeni altul de cat el, Al şo reci lor Împărat, El care falnicul castel, De nori, de sore şi de vent, In veci de veci nesdruncinat, Cu dinţii lui Ta măcinat Din temelii... şi l’a surpat!

Şi eată dar că şi-a petit, Acuma, dintr’un nem vestit De şorecî albi, — din nemul Iul, Miresa şoricelului; Şi-atât era de încântat De noră-sa, că i-a durat In grabă un măreţ palat,

— 99 —

I i !

f

i

! ;

ii

Cu tote celea ’mbelşugat: Apoi cu ’mperătesc alaiti, Pornit’a nunta ’n zi de Mai ti, Pe-o pajişte de trandafiri, Cu ospeţî mari şi musafiri Din cele mai înalte vi ţi, De crainici înadins poftiţi.

— Sosit cu carul lui de foc, Sta sorele ’n an teiul loc Si noru-alăturea cu el In zale negre de oţel; Ear Zefirii, ţineri ştrengari, Se prefăcuse ’n lăutari, Să ’ntempine pe nunii mari, Pe miri, pe socrii şi pe fraţi.

Feciori de Crai şi împăraţi, Din lumea ’ntregă adunaţi, Cu rudele şi curtea lor Si mai la urma tuturor Prostimea multului popor, Curgând şioiu de pe cărări Cu chiote şi cu cântări!.. Şi peste nouă mări şi ţări, Ca fără de asemănări, Din gură ’n gură s’ati vestit Minunile de ospătărî De danţuri şi de desfătări, Ce s’afi ţinut lanţ nesfârşit, Un an şi-o zi, cât au nuntit, Pân’ ce tot vinul s’a sleit,

100 —

Merindele s’aţi isprăvit Şi de-atat joc şi chefuit Nuntaşii, chiar cei mai viteji, Abea pe jumătate treji, Ce! mici pe jos, cei mari călări.

Pe-acasă eară’şî s’ati pornit.

Şi ar fi mers dor tote ’h plin, Cu dragoste, cu danţ, cu vin, De r.u se ’mprăştia cuvent, Trimis de la betrânul vent, Că din castelul dărămat, Fierosul smeu, nevătămat Eşind, cu fata a sburat Tn zarea depărtărilor Pe povîrnişub mărilor; Că ’n sbor, nici el, nu Ta ajuns Să T vadă unde s’a ascuns!..

Aşa blestem şi nenoroc Opri chiar nunta ’ntregă ’n loc O clipă, pan’ s’ati domirit Ce drum să ia mai nemerit, Să afle urma smeu lui Pe ’ntinderea pământului.. .

Si eată dar c’a trămbitat Al şorecilor lmperat, Voinicii de şi-a adunat Şi strajnice porunci le-a dat: Să plece în cotro or sci

vŞi pân’ ce smeul n’or găsi Şi fata nu i-o vor răpi, Să nu se ’ntorcă înapoi!..

— Şi att pornit, ca la râsboî, In cete tot doi câte doi Şi lumea ’ntregă-att cotropit, Afi căutat, aCi sfredelit Pământul, de la verf de stânci Şi până ’n scorburi le-adânci, Si peste smeu t.ot'n’aCi maî dat; Dar nici nu s'afi mal înturnat, La locul de unde-afi plecat! — Şi pote că a fost să fie, Din partea şmecherului vent, Vre-un vicleşug acel cuvânt, Pe şorecî din a lor mândrie Să ’I umilescă puţintel; Câcî se muncea cumplit în sine: Cum de-ati făcut nisce juvine, Ce n’a putut să facă el!..

1896, Aprilie 20, Bucurescî.

SATIRA I Iară nor, iiol Epigonii! .

• ■ • Emincscu.-

fericit acel ce pute fîuturateceie gânduri Din Văzduh să le culegă şi Tn ispititore rînduri Pe hârtie să le-aşlernă, fericit e de trei ori Cel născut sub ocrotirea Parnasidelor surori, Care-aprind în suflet focul idealurilor sflnte, Visurile ’nfiripăzâ şi dau aripi la cuvinte!

Fericij,!, căci în coprinsul caldelor închipuiri Tainele n’au ţGrinî sălbateci, nici simţirile ’ngrădirî, Ochiul viii, ca o cuinora tote razele le-âdună, Bucuria şi durerea de-o potrivă ’n pept răsună: Ear de dragoste încinsă inima duios săltând Harfa gingaş o atingo şi’şl ia sbor la cer cântând: Poezie! Poezie! limbă cu suflări divine Dăruită omenire! frumuseţe! s’o închine, Tu al fost al luniei simbol do sublime năzuinţi, Trepta mândră do ’năltare, temelie de credinţi, Tu eşti glasul de izbândă cea de glorii purlătăre, Tu esc! preotosa jertfei şi a tot mîngâetore; Ţie Ţi datoresc viaţa nemurite pămenlescl Ce zăceau perdute în noptea neguroselor poveşti,

— 1 OG — Pentru tine primăvara este sărbătorea Fire!, Zilele sunt flori de dur, .luna’l candela iubire! Şi la porta nemurire!, sora vecînicilor vremi, Pa martiri şi pe luceferi tu i alegi şi tu îl chemi!

Voi, carl-aţî piimit din ceruri mândrul dar do a pătrunde In adâncurile ’n care Adevărul se ascunde Şi cu gingaşa simţire şi cu viersul răpitor II meniţi ca să răsară strălucit şi roditor; Voi pe calea ’nţelepciunel aveţi nobila chemare Faptelor şi judecăţel să daţi cumpăt şi ’ndreptare Şi din luptele ’nvrăjbito de idei să faceţi legi!

Râs v răiiţii contra sortel, cel sărmani şi cel pribegi De la voi aşteptă mana sfatului de mântuire, Voi să prilej iţi îndemnul pildelor de ’ngăduire!..

Nu vedeţi cum pretutindeni, frământate de nevoi, Patimele 'ncep să sune trâmbiţele de rezboiii?

Văcul gârbov sub povara cuceririlor păşesce Spre vecie şi din culmea anilor ne desvelesco Plaiuri nouă mal mănoso cu mal tinere-aurorî! Înainte! trageţi brazda geniali învăţători Căci de la izvorul zilei pân’ la sdrobuL de ţărînă Cugetai ea vostră pururi peste tote e stăpână!

Filosofi, fruntaşi al Uimei, ale văstre cercetări Ea la mână către ţeluri de statornice cărări, Călăuză cu stea ’n frunte numai ea vă pole spune ’ntr’un bulgăr de cărbune, Câtă viaţă şi lumină Si la glasul el s’adună, zvânturate năluciri, Clipele trăitei vîrste, roiul scump de amintiri!

Dar m’am rătăcit cu totul! Lyrica înfierbîntare Către sfere prea înalte ’şl-a luat avânt prea mare Muze fiţi cu ’n gâdili re daţi-mă ear pe pământ, ^ Nu mal pot si vă ţin hangul, m’aţl lăsat fâr’ de cuveni

— 107 — Despre voi n’am'a mă plânge, aţi fost fărle drăgălaşe: M’aţi urcat pe braţe "n nouri la cerescile locaşe, M’aţi hrănit cu miere albă şi nectar ’ml-aţî dat să beu împletind pe frunte ’mî raze smulse dintr’un curcubed Şi ’mi-aţi pus în mână lyra ’şl-am cântat...’rnî-e şi ruşine Să ve spun c’asemenl lucruri nu ’s făcute pentru mine.

E măreţ să ai d^-a face în Olimp numai cu Zei, Insă’mi — e mai îndemână jos cu nevoiaşi de-ai mei.

Deci scăpând acum de streja ce mi se punea la gură Pot vorbi şi fără multe forme de literatură P6t să zic că nu e altul pe deplin mai fericit Dintre lucrătorii minţii, de cât cel ce’I tipărit.

Tipărit! cuvent de vrajă, talisman, comără plină De nenumărate bunuri, zare iargă şi senină Unde dorurile tăte, câte dorm ori încolţesc Intr’o inimă ’nfocală, cu noroc se oglindesc.

Tipărit! .. citit!.. celebru !.. Glorie, avere, nume !..

Ah! ce binecuvântare mal e şi ţipam ’n lume!

Ar dispare omenirea şi pământii 'n loc ar sta, Dacă peutru-atâtea scrieri editori n’ar exista!.. Şi curg cărţile ca unda şi potopul nu ’ncetăză!

Minţile vuiesc de trudă iar condeole lucreză.

Multe ’n faţa apel cată plutităre în zadar Şi ’n bolbăcele uitării câte earăşl nu dispar ? !..

— Ca să dăinuiăscă-o carte nu’i destul să fie scrisă OrI-şi-cum de orl-şi-cine. In materia închisă Intre cele două scărţe negreşit că nu’I destul Să găsescl că din pruncie de viaţă e sătul, Că robit de doi ochi galeşi domnul Z. de dor se perde ; Una după lux alărgă, alta după frunză verde, Pesimism, nevropaţie, decadenţă... mai schi eu!..

Tole spuse într’o limbă dor s’o erte Dumnezeii!

— 108 — Dar aud: „aşai curentul, sunt probleme sociale, ' Studii sufletesc!..Se pole, studii, însă triviale, Analize vagi şi sterpe far’ de nici un interes: Putrigal ascuns în trupul cărpacit şi dat .cu dres! „Noi am rupt tradiţiunea teoriei doctrinare, — Se mai zice î— şcoîa nouă simbole şi dogme n’are, Liberă ’n discuţiunea ca şi ’n cercetarea ei^ Luptă deci cu nouă forţe pentru ’n nou strat do idei!" ' Prea ’ndrăzneţă e îngîinfarea! Aste nouă ’nvSţăminte N’afi eşit din capul vostru plin de sgomot de cuvinte.

Din plătnada-ve de creerl nii mai scoteţi voi nimic De cat prusie imitaţii1 după Vre-un străin tipic! Şi de-ar fi atâta numai!.. Dar luându-ve ’nsuşirea De-a fi Prodromiî lumineî şi-a ne face fericirea Cu producerile vostre, vai! cât reîi pricinuiţii Germenele îndoeiei şi-al desgustulul. sădiţi In acel ce ve citesce ori la Teatru ve ascultă.

Serbăda ’ndeletnicire n’are însă vlagă multă.

De aceea lumea ’şi cată mulţumirea ’ntr’alte părţi Şi se dă ca tineretul, pradă jocului de cărţi.

De aceea mor de fonie dramaturgii şi poeţii Şi de nu găsesc vre-un mijloc ca să’şî ducă greul vieţii.

Vre-o catedră, sau o lefă unde-va, uşor ajung Să mănânce dinlr’uti taler cu Canillio cel lung!

Cântăreţi ai vremii nostre, Epigoni a vostră’I'vina!

Voi. îd ide să fiţi făclia ce ’şi împrăştie lumina Bine-făcet6re *n calea omenirii, aţi aprins Ici şi colo im- tăciune fumegos, ce-aprope stins .

Pâlpăe ’n inânile vostre şi cii flacăra'! gălbie De-abia ve resfrînge umbra gârbovă şi străvezie!

— Din obştâsca suferinţă, din al dorului averii Ce simţiţi şi ce’nţelegî voi?..Ce sunteţi pe' pâfnenl, Dacă inima şi niinteâ nu ve saltă din mulţime, De cât făurari de vorbe şi venturătorî de rime?! ..

— 109 — Şi ce’iril pasa ca 0 vesel ori o trist ce ne cântaţi Când în voi n’aveţi vîrtute.sufletul să ni’i mişcaţi!

Mergeţi dară de ve prindeţi cu nevoea ’n luptă dreptă Şi-a experionţii scară o urcaţi treptă cu trăptă, Pân’ ce vi se vor preface bolnăvilole simţiri Şi pe frunte s’or aşterne pături nouă de gîndiri Sănătose şi tihnite, iar în pept ve vor străbate Razele credinţi! blânde cu îndemnuri prea curate. Ş’atunci încordaţi ear lyra, prindeţi visurile ’n sbor, Respândiţi în jurul vostru farmecul mângăetor Al căutării, flţi isvorul dătător de ’nsufleţire Şi zdrobind vechiul jertfelnic pângărit do amăgire, Bucuraţi-ve do viaţă, răsădiţi speranţă ’n noi, Pătimiţi, ca-să se simtă că trăesce lumea ’n voi!

Atena, 27 Martie 1S92.

I

.

SATIRA II I Şi plângend se ruga mâ-sa şi de mare şi de mic, Sâ nu'l lase să se culce nopiea fără ghigilic, Fianzoln, pui de găină, ciorbă să'î dea de mâncat Şi noptea două salicle sâ'î aşt£rnă de culcat! . .

Voinicul Bcldimnn : r Jalnica Moldovei Tragoiiie »

^ână-a im fi copleşita de străini şi jidovim© Era ’n flore păment6na, harnica negustorim© Şi de faima ei cea bună vrednică fiind deplin Avea inima deschisă ca şi sacul vecinie plin.

Fost’a mai curată lumea, mers’au trebile mal bine...

Nu sciu, dar economie şi ambiţii mal puţine Negreşit erau! Pe-atuncea bogătaşul negustor Nu prea năzuia s’ajungă deputat ori senat'T, Nebuniile şi luxul nu domneau în Capitală Nici nu turburau ca astă-zl viaţa cea palriarcală.

Fie-care sta la locul bucuros şi cumpătat, Din băeţl de prăvălie nu oşeaîi bărbaţi de Stat!

Omenii, deşi mal simpli, îşi călău do daravere Cu prielnică răbdare şi ’.şi făceau încet avere.

Respectând tot obiceiul apucat de la părinţi, Dacă nu erau mal mândri erau pole mal cuminţi, N’aveail agio nici renta, n’aveau bonuri de lesaur Nici monedă de hârtie, aveau galbeni zimţi de aur.

Patima de joc de bursă nu ’ncolţise inc aici, Creditul n’avea să lupte cu faliţii venetici,

'1

— 111 — Concurenţa n’ajunsose vicleşug de ’navuţire; Ci imiţi munceau cu toţii rîvuitorl de propăşire Pân’ ce timpul ori nevoia lucruri le-au prefăcut Şi fruntaşii de-altă dată s’aii smerit ori s’aii perdut!

Deci pe vremurile acelea, între negustorii care Străluceai! pe piaţa ndstră, ce aţâţi luceferi are, Hagi Niţa Măluroanu toplaugiul din Lipscani, — Unde nu se pripăşise încă noimii de jidani, — Dacă nu era întâiul, era fără de tăgadă Cel cu treburi mal întinse şi cu bani mal mulţi în ladă.

PiCi de omeni proşti venise pe la patruzeci şi cinci, Fără carte, fără sprijin în suman şi în opinci De la ţară şi intrase slugă fără de simbrie, Ca să ’nveţe meşteşugul, în aceeaşi prăvălie Unde după muncă multă, credincios stăruitor Şi deştept, precum fusese, îl găsim moştenitor Al lui soeru-seil Hagiul, carele pe lângă nume II dăduse şi averea si posiţia în lume.

Om de mijloc, gras şi rumen, cam pleşuv şi cam greoi Insă guraliv şi şmecher, — că ’I ziceau Hagi Vulpoi,— Când vorbea închidea ochii şi ţinea capu ’ntr’o parte Iar din gură ’I curgea rostul parc’ar fi citit pe-o carte. Şi când te lua de rnânâ aşa blând ’ţi-o coprindea Şi ’ţl-o tipărea în palma ’I grăsulie, că prindea Lesne pe orl-cine ’n laţu’I; dar avea inimă bună Şi'I plăcea să vie lumea la prilejuri să ’I-o spună, Căci ca omul care singur îşi croise-al vieţii drum Se ’ngîmfa uş?r do sine, se uimea de-un pic de fum!

Mai avea o slăbiciune, polo cea mal vinovată; îşi iubia prea mult copil, şi-a Iul dragoste de tată II robise către denşil într’atât că voea lor Trebuia să tr6că ’n casă peste capul tutulor Şi să facă lege ?n tote. N’avea nimeni îndreptare Să'I înfrunte, mititeii: străşnicia cea mal mare

— 112 — Ce ’şi îngădui a ii părinţii, canei erau nemulţumiţi Se ’ncheia în prevestirea c’ati să fi dojeniţi, Ori ca n au să le mai facă cele ce. aveaţi dorinţă. Şi de câte neajunsuri nu tăceau, ori în credinţă Că le strică poate capul de Ie-o spune tot ce’l răti.

Le luaii în rîs adesea! Bietul om trăit în greu Prin străini, lipsit de dulcea măngăere părintescă, Revărsa cu prisosinţă din comora suflelăscă T6tă frageda! simţire, tăte dorurile vil.

Tinereţea lui pustie !şI-o iubea el în copil!

De plăpânda lor fiinţă firul vieţii şi! legase, Amintindu’şl de restriştea şi mâhnirea ce ’ndurase Şi de-aceea vrea din calo să le smulgă ori-ce spin, Să le laurescâ traiul din belşug şi din senin... Şi era biet Hagi-Niţă alt-fol om întreg la minte, Dar se pote pune strej-3- unei inimi de părinte?

— Un băiat am dor, şi-o fată. — să’mî trăescă amendoî, ,,Că de celo-l’alte în lume le-om purta de grijă noi!" Şi urmând aşa crescură nelipsindu-le nimica, .Răsfăţaţi cu drag pe mole Ionel şi Viorica; Ea înaltă şi subţire, mlâdiosă ca un paiu Fluturatică, bălană cu ochi vil şi dulce graiu: El rotund la trup şi ocheş, mărunţel, vorbind a lene încordat eătând în jnru’i cu privirea de sub gene Semănând la fire masei îndărăptnic şi semeţ’ Dar nici milostiv ca densa, nici ca Lată-seu isteţ!

Pata drăgălaşă alt-fel, vorbitore şi deşteptă, Insă rece şi ’ngîmfată de averea ce-o aşteptă, Se credea făr’ do pereche si nu! mal plăcea nimic, Tot-deuna visătore . .. grâu frumos uşor la spic!

Despre partea învăţăturel tat său nu i dăduse n şcolă „Undo iei năravuri presto şi rămâi cu tidva gola", Cum zicea, într’ale cărţel prilejirl neispitit, Dar doritul să'.şl vadă fiul întru iote mdeplinit,

)

— 113 Şi copila. să’I lucâscă prin talente ca un săre, Le dădu mulţimi do maiştri, profesori şi profesore, Să’l înveţe tot ce’n lume e mal bun şi mal frumos. „Daca n'am avut eu parte el să tragă dor folos .. Ş’alât îl meşteşugiră cu sciinţl şi limbi străine Că nici limba lor ilrâscă n’o mal cunoscură bine; Ear bătrânul ca sâ’i păta înţelege uue-orl Pe nevastă ori pe dascăli îl lua mijlocitori. Şi rîdea zicând: „Aşa e omul fără ’nveţătură!44 Ah! şi cât era de mândru când cu dânşii în trăsură, Ca să’i vadă lumea ’ntregă, la plimbare se ducea!

Cum îl mîngâia cu ochii şi mustaţa ’şl răsucea De plăcere auzindu’l cum vorbeau în felurite înţelesuri cu ’nlesnire, ce răspunsuri lămurite Potriveau curând la Iote, cât erau de lăudaţi Pentru spirit şi silinţă... „şi păcat că nu le daţi „Vânt să mărgă mai departe ca să se desăvîrşăscâ*4 Le ziceau amicii casei ca mal mult să’i măgulescă.

Căci Hagiul era ’n stare de-a ii duşmanul orî-cul Nu ’î-ar fi cântat odrasla, „trup mă rog din trupul lul“ Val de capetele ’n care s’a ’ncuibat deşertăciunea!

Deci nevasta şi copiii cunoscendu’i slăbiciunea, Stăruiră să’şî aducă la ’mplinire scumpul vis, — Visul minţilor aprinse — de-a se duce la Paris ... „La Paris e viaţa alt-fel, acolo sunt şcoli nu glume • „Ş’apoî dacă al avere cală să cunosc! şi lume, „Să te ’ntorcî dor cu obrazul mal subţire înapoi14, — Ca şi cum aiurea varul e mal alb de cât la noi! — „La ’nceput nu vrem, firesce. să rămân pustiii acasă, „Şi să mă despart de dânşii, treba însă nu mo lasă, „Dell! că n’ol ave zadarnic fată mare şi flăcăii !..“ Ast-fel povestea Hagiul păsul sufletului şeii Altă şcolă! altă viaţă la Paris ?.. Avea dreptate Bietul om şi cât se schimbă omul în. străinătate!

639S1

8

— 114 — — Toi ce mintea omenescă are mal strălucitor, Adevărul şi Natura mal înalt, mal răpitor, Al sciinţeî corn de aur şi prea sfintelo prinose închinate ’nţelepciunij, ca izvorele mânuse In Soibona cea bătrână tute, tute se ’ntrunesc Şi n nainlea tinerimii bogăţia \şi dosvelesc.!._ Ce privelişte măreţă pretutindeni, ce lumină!

Ochii dau îndemnuri calde inimel de doruri plină Şi 'mprejur se ’n.ilţă’n taină parcă glasul mângâios Ce te-atrage, ca momela, în vîrtejul svăpăios De ’ncânlărî, de veselie, de molatică uitare.. . „Numai ele sunt divine !.. Numai ele sunt în stare „Sângele sa ţi plămădâscă să te facă om din noii. „Să trăiască nebunia şi-al plăcerilor erou! „Ş’apol la Sorbona cerul pe ti cat printre zăbrele ,iEste ’ntunecos şi lâuged, zilele cad mult mal grele „De uvît şi obosela studiilor peste pept. , „Ce atâta frământare când eşti tenăr şi deştept! „Căci cultura priinciosă simţimintelor şi minţii „O câştigi în lume zilnic fără sarcina sciinţil „Rutinarii şi pedanţii moralişti neputincioşi, - „Numai el din gelozie spun că suntem viţioşî!..

Cu asemenea principii destrămate şi nerode Ionel ajunse ’n grabă să culegă proste rude De pe urma nărăvitei şi nebunei lui purtări, Nici de sfaturile masei, nici de blândele mustrări Ale soră-sol nedându-şî ostenel’ a ţine seină, Se fălea că face răul şi de nimeni nu’I e tămă!

Jocul cărţilor, vegherea, desfrânatele orgii II sdrobiră sănătatea şi’i băgară ’n datorii.

Ce’l păsa de omenie, de părinţi ori de ruşine Când de mic copil fusese iubitor numai de sine!..

Viorica din potrivă cârmuită de idei Do ’nălţare, de mândrie scumpe visurilor el

— 115 — Şi cu multă, ’nsuAeţire pentru studii din pruncie, Chiar înlăturând firescu ’I germen de zădărnicie, Numai ca să ’nveselăseă ochiul mamei înorat Şi să uşureze p6te fapta celui vinovat, Se dădu învăţătureî cu o lacomă ardore.

Reuşita ’I fu superbă! Diplomele do onore Şi medaliile tute ea le câştiga-pe rînd, Cu talent şi cu răbdare greutăţile ’nfrângend!..

După şese ani continui de succese, măgulită, Numele ’I era celebru şi voinţa ’I împlinită Ear bătrânii el, sărmanii, încântaţi şi fericiţi!..

Ochii pentru ce ’I sunt însă întristaţi şi rătăciţi ? ,.

Cartea sufletului cine va pute-o înţelege Şi ’ncâlcitele’I probleme cine o şti să le deslego?

Ce avem nu ne ajunge, ce am vroi nici noi nu ştim Şi deplina mulţumire nicăirea n’o găsim!

Do aceea ’n ochii fetei suAelăsca frămentaro . Tresărea nebiruită de ’nţelăpta cugetare, Gândurile resvrâtite fără voe ’I pribegiau Indoela şi desgustul inima i-o sfâşiaţi... „—Cum? ea teneră, frumosă, mândră şi de daruri plină „Şi prin însuşirea minţii nobilă ca o Regină; „Ea ’ncălzilă l’al sciinţel generoso dulce foc „Şi crescută cu speranţe şi îndemnuri do noroc; „Ea, ajunsă ’n culme n’aro încotro să se îndrepte?.. „Căci de la părinţi ce ore ar pută să mal aştepte? „Mediocritatea vieţii într’un cerc banal şi trist, „Unde să se prăbuşescă idealu’I do artist, „Ori cu zestrea ’I să aprindă când şi când vre-un foc de pae „Ea copila răsfăţată într’a soreluî văpae ? !.. „Nicl-odată! Alto sfere şi alţi omeni ar putea „Mal degrabă s’o ridice unde e menită ea „Dacă n'ar ii legătura datoriilor din lire! „Care ’I sărta el de-acuma? să se ’nchidă’n mănăstire, „Sau cu desperarea ’n suflet, sugrumând ori ce avent „Să trăescă într’o lume el străină pe păinent?!..

1 — 11G — \a lupta şi va învinge! Dar o crunta împrejurare O împiedică să ’ş! pună încă planul în lucrare.

Frate-său, care sleise prin risipe nebunesc!.

Cu răbdarea părintăscă şi mijlăcele bănesc!, După ce ’ndelungă vreme înhăitat cu toţi ştrengarii Speculase pe prieten! şi nici însiş! cămătari!

Nu?I mal înlesneai! nimica; după ce de-atâlea or!

Iş! schimbase locuinţa urmărit de creditor!, — Dându’ş! numele de „ConteM isbuti să intre ’n case De străin! bogaţi cu care pe la Cluburi se legase Şi ’n curând i se aprinse inima de-un viu amor Pentru-o gingaşă copilă, fiica unu! armator.

Flori, cuvinte dulci, ochiade, jurăminte şi suspine, Tot alaiul Afroditeî, tote le ’mpleti el bine Până când bătrânul tată al iubite! ispitind Lucrurile şi minciuna cea sfrundată desvolind • II sili, ameninţându’l, oii îndată să dispară Din Paris, or!.îl ucide! Ionel fugi î i ţara.

Deşi faptul prin ziare se zvoni numai de cât Zugrăvind pe „falşul Conteu nu se pole ma! urât, Totuşi densul cu trufie se mândrea de ce făcuse Ca de-un titlu de onore, singur titlu ce aduse De altminteri de la şcola celor far’ de căpetâiii — Stricâtorea tinerime! — unde el fusese înteit!! — — In fotolii! răsturnată palidă şi gânditore Zile ’ntreg! sta Viorica. Mintea’! harnic urzitore îmbina mulţimi de lucruri şi mereu le desbina, Fără ca să’şl afle lecui ce-ar putea-o alina!

Se ’mplinea în tămnă anul de când se ’ntorsese-acasă Şi de-atunc! simţea pe suflet că povara o apasă Tot mal mult, că tăte’n juru’I ne’ncetat o stingheresc, Că o ’necă atmosfera traiului negustoresc.

Ah! Şi s'o înţelegă nimeni nu ’I cu densa de-o măsură! ..

Mulţi credeau vezend’o ast-fel că de-atata ’nvăţătura

— 117 — Fala ’şî cam stricase capul, pismuind’o negreşit, Bar Hagiul, mal cu soma', sta mirat şi necăjit.

El părintele cel mândru şi ferice alia dală, Azi cu inima smerilă şi cu fruntea’n jos plecală Se lupta cu îndoiala şi mustrările! rodeau... „Nu le mal plăcea nimica, I6te le batjocoreai! „Şi-ale casei, şi-ale ţărel!.. Şi părea cu neputinţă „Să se fi schimbat, să’şl piardă simţul de recunoscinţă. „Cătră dânsul... O comăiă revărsase asupra lor? „Când eraii departe câte nu’ndurase el de dor „Şi ce n’ar jertfi să’şl vadă earăşl casa liniştită „Pe băiat statornic trobel şi pe fală mulţumită!?"

Căci de-un an avea sărmanul numai griji şi supărări, El prăpăstuit în rele, ea perdută’n aiurări!

Cerul ochilor albaştri în sfîrşit se luminase, Vrerile îndeplinite sufietu’l înseninase Viorichiî fericită de-al isbândel sale foc.

— Numai pentru cinstea casei şi-al copiilor noroc, După lungă chibzuială Hagi Niţă hotărîse Ca s’o rupă cu trecutul. Negreşit i se urîse De-a tot măsura cu cotul, i se cuvenea şi lui Dor un loc de semă ’n lume. — „Nu de manile orl-cul . „Interesele obştimel sunt prielnic ocrotite, „Ci de col cu greii în pungă ori cu palmele tocite „De’ncordarea muncel; 6meni hotărîţî, cunoscători „Care şti fi cât trage birul, Domnilor Alegetorîu, Eată cum sub îmboldirea măgulirilor dibace Ale fiică-sel, bătrânul, vrând să ’1 placă şi s’o ’mpace Tşl luă avânt la luptă, cheltui şi fu ales Senator al Capitalei... Ce mister neînţeles Do prefaceie a firii în politică s’ascunde Nu pot şti; Hagiul insă încetă de a răspunde Cu aceeaşi curtenie ca’n trecut la cel mai mici Şi călcând înalte praguri şi fâcendu’şi noi amici,

— 118 „Senatorul MUlureanu» îşi schimbă chiar felul vieţiiDete balutl prelungite pfinâ'n albul dimineţii, Dete meso mari, concert© şi petreceri fel de fel, Ingîmfat sa fie vorbă prin gazete despre ol! Şi prinsese gust bătrânul de-a trăi în lumea mare, De-a se resfâţa pe scaun în Senat şi ’n Adunare 1 etrecend şi dându’şi mâna tot cu 6meni însemnaţi.

In acest vîrtej copiii ca şi clensu ’nfaşuraţi Apucase fie-care câte-o cale osebită.

La ’nceput nu pretutindeni Viorica fu primită Cum se aştepta să fie, nici avu succes întins; Dar talentul ei, sciinţa, portul, spiritu’I distins, In curînd cu gingăşie voea bună ’i-o atrase.

Tinerii cari do-odal-ă meritele’! mesurase Numai pe mărimea zestrei, cunoscend’o mai tîrziCi Ca şi fluturii îşi arse aripele ’n focul viu Al privirilor ei mândre şi de ’nduioşare pline !

Ea îşi cucerise locul ce-o prindea atât de bine Şi mergea acum voiosâ către un ţel de mult dorit.

Ionel crezu din contră că prin graiCi împodobit Cu locuţiuni bizare, prin idei exagerate Şi batjocorirea celor sfinte şi adevărate Grabnic o să se impună admirăreî tuturor, Insă fu silit să vadă cât de mărginit favor Aste serbede nimicuri pot găsi la cei cu minte. Şi că lumea nu se’mbalâ dor ca spumă de cuvinte, Totuşi el voind să fie admirat cu ori-ce preţ Oropsi societatea părăsind’o cu dispreţ!

Işî uitase prăvălia însă cu desăvîrşire I-Iagi Niţă, noua ’I viaţă nouă îndeletnicire Prilejindu’i şi negoţul întru iote prefăcut Ne mai dându’I mulţumirea ce’i dăduse în trecut.

Caută deci sâ’l desfacă, ori să’l trecă pe alt nume. „Nu se potrivesce, tată, toptangiii şi om de lume ,

— 119 — îl zisese Viorica coprinzcndu’l dup© gât. Şi de-aluncl simţind bătrînul, jumătate hotărît Că posiţ,ia ’i-o cere, aştepta să se ivescă Mijlocirea priinciăsă d6r ca să sc dosroboscă, Când de-odal’ o lovitură cruntă pentru negustori II sili să lichideze! Glotelo de creditori Câte Ionel lăsase prin Paris, de cum a fiară Că datornicul lor este bine „stabilit" în ţară, Că’i „asociat* cu tat’seu, „şi’nvîrtesce treburi marl“, Se şi năpustiră aprigi, ca o călă de tâlhari, Cu ameninţări cerendu’l plăţi do sume colosale!

Tală-seu care ’t făcuse copăi'taş al căsoi sale, Ca să’l smulgă din făgaşul răutăţii şi sâ’î dea Cu răspunderea îndemnul muncel numai, se vedea Nevoit acum, do tema sgomolulul, de ruşine Şi de gurile pismaşe, să plătescă tot mal bine, Limpezindu-se din vreme, să nu lase nimănui Nici un mijloc do tăgadă în potriva cinstii Iul! Ast-fel se făcu Hagiul rentier. —■ De-acnm intrase Cu-adevărat în lumea unde numai fluturase Par’că din îngăduirea altora. De-acum e dropt N’avea să’şl mal plece capul cu smerenie pe pept, înaintea tutora, ca să’şî sprijine vînzarea Ori să’şl laude vre-o marfă, nici să-ş'1 mai împartă starea Cu şireţii. Tot ce are azi o-ai Iul; şi cu noroc O găsi el chip să’şl pună dor ce-a păgubit la loc.

Mal ales că peţitorii îl cam ispitise gândul Şi prin casă tinereii începuse-a’şl face rîndul împrejurul Viorichiî şi-a se da în vent de dor.

Fala care’şî aruncase vrăji Io ’n mijlocul lor • Să’l aţîţo, să'l cunoscă, sta cu mintea liniştită Şi’l lăsa să se resfeţo ascultându’I, mulţumită Negreşit de dulcea slavă a atâtor măguliri, Insă fără 'mlădierea sufleleseilor simţiri,

— .120 — Făr’ dc tainica uimire inimei stâpânilore.

N o ncalzeau pe densa numai cu fărî mituri de sore; Nu puteau să’şî lege sorta, ea — al căreia îndemn Urmărise idealuri mandre, cu păpu.şl de lemn Zugrăvite ’n chip de omeni, Domnişori cu mari pretenţii, Dar lipsiţi de „focul sacru pentru lupta existenţii!“ Nu voia cu ’n soţ alături coborînd de la altar Să se pe ardă cu mulţimea în obştescul furnicar!

Dacă frate-seu luase calea cea dc rătăcire Duşmănit cu omenirea: dacă din nenorocire Nici un mijloc' de ’ndreptare, nici o pildă din trecut Nu’l mal înfrânai! (le-acuma, ci de patime perdut Şi sub boldul nebuniei par’că, vre să ’njosoreşcă Numele cel bun al casei şi chiar cinstea părintescă Cu purtarea lui de trântor pismătăreţ şi timpii: Dacă sufereai! cu toţii după urma Iul cumplit, Fără ca să aibă nimeni îndrăznâlă să’l înfrunte Şi clor petele’l do tină căutau mereu la frunte..!

Dacă însă’şl ea copila, cea cu sufletul curat Blândă, bună şi 'nţeleptă, dar eu capul turburat De i;1 ei nepotrivite însu.şirel de fenice Pole, aştepta bărbatul ca pe-un cavaler s’o iee, înarmat cu zea şi paloş, ca ’n poveştile de şinei Şi luptând împărăţia lume! s’o închine el; Dacă pentru ’nfiriparea unor amăgiri visate Ea pricinuise jertfe şi prefaceri însemnate Nânmlul seu făurindu’l cum credea, prinlr’un cuvînt, Scara magică pe care să se ’nalţo pe pământ; Este că se ’ndrituise înşişi din copilărie; Să pluldscă ’n largul vieţii, fără simţ de datorie, Fără stea şi .fără cârmă mânuită de betrânî, Ga să’şî caute norocul pretutindenea stăpâni!

•

In sfîrşit se măritase Vorica alegându’şl După plac bărbat şi zestre de la tată-sefi luându’şî

— 121 — Jumătate clin avere. Ca doi porumbiel iubiţi îşi făcură el la Nizza cuib, pe ţermiî înfloriţi Unde lunile do miere le părură ca o clipă.

Jocul uimitor şi luxul, vil iscode de risipă, Ou orgia lor de aur atrăgendu’l fermecaţi! Şi sverleaii grămadă banii tinerii' amorezaţi, Ea ’ncăntatâ do primirea şi prietenia ’naită A străinilor cu carii petreceau de la blallâ, El cheltuitor din fire şi pasionat do joc. — Tata socru să trăiască însă, că umplea la loc Golurile largi şi dese făr’ de nici o imputare.

— Nici că se pute do alt-fol, căci deşi lipsit de stare Lui, fecior de mare Vornic şi nepot de Domnilor Ii era destul să fie ginere de negustor Ca să nu mal îndrăznescă şi bătrânul să murmure.

Trebuia să’l dea şi densul deci ceva ca să’l îndure! — Multe vămi plătesce omul până ce pătrunde ’n raiu!

Cu-amicil se porniră apoi la Paris în Maiu.

Teatrul, muzica, mişcarea, balurile strălucite, Sărbătorile şi traiul „tinerime! aurite", Le răpiră şi puţinul cumpăt ce’l mal stăpânea De la nebunii, şi minte câtă ’n cap le rămânea.

Toto au un capăt însă până şi îngăduirea.

Numai reintrând în ţară îşi allară mântuirea De primejdii şi odihna veselii însurăţel, Mal ales că socolăla ce plătise pentru el Mâlureanu, cu ’nlesnire — dac’ ar fi ţinut-o ’n sămă — înghiţea un sfert de zestre. Ast-fel dar fiindu’î temă De mal rău, le dete o casă şi-un venit bun în păment Şi’l lăsă de-acolo slobozi ca să’şl facă singur vent!

— ‘ Viorica saii ‘W’aryna, — după cum se botezase ,.Ca să scape de porecla ’i serbadă",— se ’nconjurase La început tot de luceferi; învăţaţi, bărbaţi de Siat Şi artişti, înflripându’şl idealul cel visat, De-a atinge ’n lume culmea de*măriri şi de lumină,_

122 — Fericirea fu departe totuşi de a’I fi deplină Căci bărbatu-său îl spuse: „că ’n salonu’I elegant ” ^onn^ Prea pu.ţîu simpatic nu era de cât pedant, „Ga pe densu ’l enervăză ’veclnica literatură „Şi politica şi arta şi artiştii... Secătură! „Dacă porţi un nume mare al şi ’ndatorirl firesc! „De-a’l susţine ca să ştie omenirea cine eşti! „Singura ’ndeletniciro, cel puţin lui cunoscută, „Este de-a trăi în forma cea mal dulce, mal plăcută. „Filosofii! şi poeţii cărora te ’nchinl aii fost „Nisco bieţi calici de geniu răsăriţi dintr’un nem prost“.— Cum? aşa ’nţelege viaţa el: cinizni şi trândăvie!?..

Pentru densa fiica miinceî, suflet cu credinţă vie, Care ’n lume ca ’ntr’un templu sfânt, do strălucire plin Lângă soţul el intrase, un aşa cumplit destin Asteptând’o şi dispreţul Iul desgustător de tăte O făceaţi să se ’ngrozească! — Astă ’nteia ură pote: Mintea’! cea atât do mândră şi voinţa’! se loveau De-o putere înaintea căreia nici nu aveau Meritul măcar al luptei, ori a victimei virtute ...

De aci speranţe morte şi iluziunl pierdute! — Traiul li se prefăcuse, ce e drept; ear casa lor Zi şi nopte ’n veselie sta deschisă tuturor, Cu Waryna drept podobă şi îndemn al sărbătorii, Căci de le lipseau amicii, nn lipseau linguşitorii Care să le mal aţâţe înfocatele lor minţi, Nici prilejurile poftei curtizanilor ferbinţi.

Ah! şi ea de-atâta sbucium cât era de obosită! „Să trâiescl tu pentru alţii, într’o veclnică ispită, „Să n’al drept să fii stăpână cum ’eî vrea pe capul tău, „Nopţile cu lăutarii să le treci la Herestrău „Ori aiurea, să’ţl ajungă inima un fel de moră „Părăsită, nici să bată, nici să simtă, nici s’o dără „Când bărbatul ţine calea mal cu drag într’alte părţi „Şi ’I culegi de pe la Cluburi unde ’şl dă ce are ’n cărţi!“

— 123 — Patru ani trecură ast-fel, patru ani grei de povară Sufletescă de căinţă, de răspundere amară!

Vremea ’.şî răsucise firul zilelor mai nodoros • Şi mai aspru, pentru dânşii, ear din sboru’I viforos Repezindu-se năpastca cu aripele! atinse Şi pe zarea lor senină negru vel de plumb întinse.

In zadar cercau să scape, desperaţi cătănd la cer, Mo ’ndurata! pironise sub călcâiul ei de fier!

— Mai înteiu fu mortea mă-sei, cea mai crâncenă durere Dintre câte! străbătuse peptul! Singura putere Impotrivitoro multor zilnice înconjurări Se stinsese vai! acuma şi ’n ce crunte ’mprejurări!

Destrămarea şi risipa Iul bărbatu-seu sfîrşise Prin a! ruina apropo. Sculele! le zălogise, Tote lucrurile casei la mezat i le venau Creditorii şi părinţii i Io tot răscumpăraţi...

Dacă n’ar fi fost copiii şi puţin respect de lume S’ar fi despărţit îndată. Prea plătise scump un nume, Sub a căruia corână s’ascundea un suflet mic!

Când vezu că nu mai are, nici nu i se dă nimic, Căpătă de la prieteni, — factorii atâtor bunuri—, La Tîrgovişte o slujbă pentru densul la tutunuri, Dar dosind din banii publici şeple-zecl do mii de lei, Ca să! scape de ’nchisdre îşi jertfi ear starea el!

Urgisind societatea „cea nătângă şi nedreptă „Unde nu’ndrăsnise nimeni a călca p'aceeaşi treplă „De idei cu el alături* ... Ionel scârbit şi trist CJa să pută să’şl răsbune se făcuse jurnalist.

Cu parale şi „prieteni devotaţi44, ce nu poţi face? Şi cum tată-seu îi dote cât ceru, — crezând că! place Lupta de condeiu şi! vrednic cel puţin d’un meşteşug, Care’n loc de carte cere mal adesea vicleşug—, In. curând se adunase împrejurai! o mulţime De desmelicî, unii duşmani, alţii, cum jurau, victime Ale hydreî sociale, idol orb do egoizm

— 121 — Şi mpreunâ ridicase roşul steg do anarchism !..

Câte ’ntărîtărl stupide, câte pilde criminale Şi batjocuri azvîrliră el, ca bombe infernale Peste lume!.. Norocire ca la noi nu so cam prind Tote bolile acestea, şi cu vremea se deprind Omenii cu toţi nebunii! — Totuşi Ionel fusese Resbunat, făcuse sgomot, la alegeri se pusese Candidat al anarchiel şi deşi căzuso, tot Nu’î pierise îndrâzueîa de-a da pept şi la alt vot!

Chieltuielele fi reşce se ’n mu Iţeau, erau mai grele, Mal ales câ Mâlureanu so ferea acum do ele, Căci îşi măritase fata şi din câte le dădea In afara de scandaluri vre-o ispravă nu vedea.

Insă prea se ’nomoliso în răspunderi ca să fie Liber de-a ’şl schimba purtarea, prea ţinea mult la şefie Ca să’şî sfărâme „partidul" Ionel cu mâna lui. „Numai unde nu e viaţă, îşi zicea, nici grijă nu’i“.

Cu speranţă „că bătrânul n’o să vrea la urma urmei „Pe păstor, cum-va, să ’l facă de ocară ’n faţa turmei!“ Mângâiero ’nşelătăre? —înfruntat do Senatori, Malureanu, „că e tată de haini răzvrătitori", Ear de presă „că ’ntreţine, cu averea lui cea stărsă „Din sudorea ţârei, duşmani, carl-ar vrea s’o vadă ’ntorsă „La robie şi mizerii, negustorul boerit!“..

In zadar cercă să’şl spele numele batjocorit De cumplita ’nviuuire şi ispita mişelescă, Scaunul senatorieî trebui să’l părăsescă!

Ce mâhnire! ce ruşine! pentru dânsul om fălos Sa ’l arunce în dispreţu ’l lumea ca p’o trenţă jos!

Ionel din tote astea rămăsese ’n suferinţă, Şi-un „partid" far’ de parale e partid fiii” de credinţă.

Anarchia ’ritre anarchiel isbucni numai do cât.

Fără credit, fără sprijin, strîmtorat şi holărît A o scote ’n cap, fruntaşul, neavend nici o scăpare Plăsmui iscălitura tată-săîi pe-o suma mare

— 125 — Şi-o vînriu, nesocotitul, unor cămătari Ovrei, Cari ’nţelegend nevoea, deteră cât vrură el.

Negreşit credea că pote o să’şl- facă ’nchipuire S’o retragă pan’ la termen, sau ’I or da îngăduire Pena s’o ’mbuua bătrânul şi-o plăti tot ca ’n trecut: Dar Ovreii nu lăsară să se peardă un minut Ci ducendu-so la lat’ seu îl cerură suma totă — Nu ’şî ’ar fi expus el banii dacă nu speraă să scdtâ înzecit folos dintr’enşil cu clienţi atât de mari! — ■Mălureanu ’i dele afară. „Auzi el şi cămătari ?! „EL nu datora la nimeni, nici punea iscălitura „Pentru alţii!“ .. Omul însă amintindu ’şî lovitura Ce primise mal ’nainte, prinse ear a bănui Vre-o urzălă împotrivă’!, ast-fel că’şl destăinui Pricina Procuroriel, stăruind a i se face O dreptate ca să’l lase lumea cel puţin în pace.

Jidovii de altă parte furioşi c'ati fost jucaţi II chemară ’n judacată... Poliţai şi avocaţi Fură grabnic în piciore. .. Ear scandaL şi ear ruşine, Căci acum se lămurise în ce chip şi de la cine Purcedea înşelăciunea. Contra celui vinovat Ordinul de areslaro trebui executat.

Când vezu jandarmi ’n casă, maică-sa înfiorată, Presimţind nenorocire, când află pe cine cată Le căzu ’n genunchi rugându’I pe copil să nu i’l ia...

Ionel fugise însă... ea a doua-zi murea!

Cine-ar fi putut cunosce în fiinţa gârbovită, Umbră tristă, ce sfiosă şi cu faţa vestejită, Ochii stinşi şi pasul şubred se ivea din când în când La lumină, pe faimosul Hagi-Niţă, cel mal blând Cel mal harnic, cel mal vesel dintre dmenil de frunte AI negustorind! nostre ! ? — Multele ’ncercărl şi crunte Şi nedrepte îl zdrobise sufletul sărmanul. El Azi înstrăinat şi singur fără sprijin, fără ţel

— 126 — IŞl lîra ca o povara bătrâneţea Iul pustie, împrejur numai ruina, amăgire şi trufie !

Impetrit şi îndărătnic nici la însuşi Dumnezeu Nu mal alerga de-acutna sa’şî aline chinul greii.

Ce ar pute să’I mal aline ? .. Fiică-seî îl sfîşiase Inima batjocorindu’l visul care îl mângâiase Tinereţea, ca s’ajunga, mandră stea cu raze vil, Văduva, pribegă ’n lume ... O dădacă de copil!

Fiu-seCi fugar, nemernic, muritor de fome pote ...

— Unde e, de ce nu vine ? .. I-ar uita ertându’l tote!

Far soţia credincidsă dorme ’n raclă sub pământ!..

Cine ’l va închide ochii şi’l va plânge la mormânt! ?

Ast fel frământat betrânul de-ale gîndurilor lupte Işî vezu trăind, cu ’ncetul iţele vieţii rupte Şi se stinse ’n întuneric disperat şi părăsit...

Toţi la el găsise milă : el la nimeni n’a găsit !

I

1

2S Mai. Atena, 1S92.

i

I

SATIRA III Quum sibî quisquc timet, quam quam est intactus, ct edit.

1foratius. Safir. II. i v. 2j.

pentru ce atâta ropot, gândul o nerăbdător?

Undo vrei să’ţl duci ispita ear, de’ţî pui aşa cu zor Aripile în mişcare?.. Lasă omenirea ’n pace, Or şi câtă frământare îţi vel da n’o poţi preface!

Dacă ’i rea şi nărăvită, nu puterca’ţl de cuvânt .Are s’o ’ndrepteze dându’I un alt ţol, c’un alt avent: Dacă’I bună şi ’nţeleplă, orice sfat şi pilduire N’o ating şi ’ţi e deşertă lupta pentru mântuire.

Lasă lumea să’şî urmeze liniştită drumul seu, Căci do s’o schimba vr’o dală ştie numai Dumnezeu!

Iacă mândra primăvară! Vino să cântăm mai bine, însoţiţi de şopta Firii, taina nopţilor senine, — ISJantie ocrotitore inimilor ce inbesc, — Or să ascultăm, prin cuiburi pasările cum grăesc.

Vom visa, de vrei, la umbră; trandafirii sunt în flore, Ce parfum plăcut în aer şi’n pădure ce rocore!..

Lyra ’mî are strune nouă, iar în pept cu drag ascund Amintiri de farmec pline, de la sînul eî rotund!..

Vino să te log do firul tors de vraja lor, pribege, Şi te du apoi din ochi’i galeşi raze a’ml culege !

12S — Ah!.iubita, mar de. aur, fruct al pomului oprit, ’raged ca o dimineţi şi de soro dogorit...

Ore numai pentru mine fost’a răsădită, ’n cale?

N a mal ispitit pe nimeni farmecul fiinţei sale ?

Fiica Evel nu ascunde în adâncile’! priviri Scumpa altuia iconfi? Nepătrunsele porniri Ale inimeî sunt ele totdauna prea curate ?

Câte sărutări pe gură pân’ acum ’l-ad fost furate ? Şi de câto ori, cu-o dulce desmierdaro- ’n lipsa mea, Unul din prieteni pote viclenilu-m’a cu ea?!.

Par’că’l ved cum împrojuru’I veselii amici s’adună Şi vorbăreţi se răsfaţă, mâgulindu-se ’mpreună, Cum ridică ochi ’n ceruri, se ’neordeză, se întind Pân’ lo piere răsuflarea şi obrajii li s’aprind!.. Şi dor sciîi că'ml este dragă şi că de se pun iscdde Astfel, pot să’I strice capul!.. Dar cuvintele nerode Nu daii greş acelor care nu se tem să’ţl facă răii, Ba devii chiar şi ridicol de’l înfrunţi cumva mal greu.

Zic că eşti gelos, al firea necioplită or posacă... Ţi’s prieteni. — din păcate, — gura trebue să’ţî tacă.

Ce le pasă lor că suferi, mal ales ce’î pasă el?!.

Greu şi trist e să porţi jugul fiuluraticoî femei Şi cumplit e să strîng’I mâna bănuită or duşmană — Unde ’! nevinovăţia, blânda .sufletului mană, Fruntea să’l închin ?! —Me lepăd de iubită, de amici: Una perfidă, iar alţii prefăcuţi cu inimi mici !

O fecioră! o copilă! viaţa să ’mî-o norocescă, Ochi’l plini numai de mine într’aî mei să’şl oglindGscă, De pe buzele’! un nume singur, al med, să’şl ia zbor Şi să ni se piardă urma în adâncul lumilor !

Nu mal voiu să ştiu de nimeni! Voii! să scap de ’ncătuşarea Pătimaşelor năravuri! Liber în desfăşurarea Cugetării şi-a simţirii, voii! să’mî cat un adăpost Unde eu să fiu stăpânul; şi al traiului mei! rost, De ochi răi şi de zavistii, cel puţin, ferit să fie: — Bună-oră, mama sdcră, idol de făţărnicie,

— 120 — Scărmănând cu de-amanuntul tot co zic .sau tot ce fac Or punendu’ml rânduială dupo placu’I...—şi să tac Şi să'mî plec genu a chil încă, altfel pace nu mal este Nici în casă, nici în mintea îndărătnicei neveste!

Multe-or şti să ne Înveţe dascălii cel iscusiţi, Dar caracterul nu’l schimbă, nici pe omeni mal cinstit!, De cât sunt menit! să fie, nu’l mal fac, or câtă carte Şi luciosă poleială li s’ar da, Iote ’s deşarte.

Paragrafele ’nţeleple, pildele cu uneltiri Măestrite, nu pot frânge cerbicia unei firi Trufaşe or desfrenale. Vinovată e Natura, Ea ne pune stâna ’n frunte, ea ne scâlcie făptură; Ah! Şi mulţi sunt cel netrebnici plini de fumuri mulţi şi rel Bine ’ncrodinţaţl că lumea o lăsată pentru el Moştenire părintescă!.......................................................... ........................................... Domnişorul cela care Când şi când aruncă ’n juru’l câte-o leneşă călare, Nasu’n veni, surîs ironic, cu monoclu ’n ochiul drept, Portă haine după modă şi mănuchl de flori la pept; Când vorbesce or salută frânge mijlocul în două.

El, scandalul cel din urmă, cum şi vestea cea mal nouă Le cunosce şi le portă bucuros din loc în loc Şi e meşter la ispite, cavaler plăcut la joc, Reciteză monologul!, sau romanţe dulci suspină, Iar cucdnole betrâne spun do el că*I o grădină; Negreşit, căci nu e altul nici mal ademenitor Nici mal vesel de cât densul şi la vîrsta d-lor, Un flăcău volnic şi ager cât nu preţuesce ore? ..

Smulgeţi însă după faţă’! masca cea amăgitdre, Veţi vedea că tot e putred, tot e fals, înjositor.

Fluturai lipsit de aripi e un verme târâtor! Şi cu Iote astea uşa tuturor îi e deschisă, Mâna i se strânge, vorba ’l hotărăsce, când e zisă, Tdte’l merg în plin, norocul îl împinge din ’napol Şi-o să’l facă şi om mare ca să’şl bată joc de noî!

63S91

9

—! 130 — • înaintea far de legii în zadar lumea cei'cat’a Sâ ridice stăvilare; hrăpitoril, ce stau gala S’° sfâşie, intriganţii, îndrăzneţii sunt stăpâni Peste lole, şi dreptatea cumpănilă’I de-a lor mâni.

Pătimaşi .şi prepuelnicî, nici o rază generosă Inima nu le-o străbate; fio cât do căldurosă Şi n ţel opta rugăciunea, pentru inimile lor Nu’I mal mult de cât un sgomot sorbăd şi supărător.

Din'rărunchii omenire! pan’ la ol nu se cuvine Să se urce de cât glasul linguşirilor meschine.

Banii, sila şi minciuna slujind bunului lor plac, Pentru ei sunt Dumnezeii care fac tot şi desfac: In afară de fiinţa şi de pofta lor nu cală Nici o altă mulţumire. Viaţa nu le o legală De nimic ; şi ’n nepăsare strânşi ca într’un cerc de foc ; Cinicii, de fapta bună, de credinţă îşi bat joc, La el Patria ’I o vorbă, cinstea o deşertăciune, Arta o închipuire plină de amărăciune, Iar amorul, o scâuteo bună numai de aprins Simţurile obosite cu ’n fior do grabă stins!

Luând pildă de la denşiî, col cu inima uşdră, Gare’şî schimbă idealul precum fluturile sboră, Şi socot că adevărul e prilej (le-ademeniri.

Iar temeiurile lumii un şir lung de amăgiri, Răspândesc, moderni Apostoli, astă tristă ’nvăţătură.

In mulţimea nevoiaşă — ca pe-uii sâmbure de ura, Contra celor ce exislă azi .şi nu le polo fi Larg isvor de folosinţă fără ’ndeinn de a munci — Astfel că, în rătăcirea’!, glola lacomă, victimă Năzuinţelor deşarte, e împinsă pan’ la crimă!

Negurile stricăciunii împrejuru-ne se’nlind Tot mal mult! Iu laţul tainic al păcatului se prind Ca’ntr’o pânză dc painjen sufletele ofilite Fie ele ’n lupta vieţii, ho numai nărăvite.

Do mândrie or de pizmă! Cu cât mintea ne-o’ndrumăm

1

!

— .131 Către culmea de lumină, cu atâta’njosorăm Parcă’n noi ţelul moralei şi-al simţirii. Astăzi cine, Far’ de interesn’l. propriii mal lucreza pentru bine, Or albesee ca să ’nveţe a făpturilor minuni, Pentru dragostea sciinţeî, îl ia lumea de nebuni!

Vâlva, zgomotul, parada — ca în vremile barbare — Sunt măsura înălţimii flecarul, mic şi mare.

Meritul modest şi simplu, omul drept şi cumpătat.

Bate petrele pe uliţă, stă prin colţuri lepădat, Pe când trântorii şi s.-ciî, în trăsuri întinşi pe mole Falnici trec plecându’şl ochii cu dispreţ la căte g61e. Şi nimic, cu Iote astea, nn’I mal crunt, nic-1 mal amar De cât critica ce face cărturar la cărturar, Toţi voind să fie genii, toţi să fie puşi în frunte.

— Şoricel născuţi din rodul scromătulul unul munte!

Omeni de talent şi spirit, pozitiv nu no lipsesc; ÎSumal serioşi si harnici îndestul nu se găsesc Pe cât am avea nevoie. Sângele rasei Latine, Cu ’nfocalele'! aventuri şi încrederea in sine Gata pururea la tdte, vinovat e negreşit Că ne-a dat prea multă rîvnă, far a ne fi întregit Firea cea atât de slabă şi cu dragostea de muncă.

— Sărele cât e de splendid şi de sus, şi tot n’aruncă Razele Iul preiutindenî... De aceia şi la noi Pe când capul e în ceruri, sunt piciorele ’n noroi!

Ceea ce, fără tăgadă însă, e în maro vază Şi ne ’n cântă, ne subjugă, e amorul pentru frază: Care cu cât o mat golă şi mai fără de temei, Cu atât mal lesne-atrage pe nerozi în mreja el Şi cu ’ncetu ’şî face cale, se ridică, se impune Penă ce chiar adevărul şi dreptatea le supune; Semn că’ntr’ale judecăţii creeriî ni’s cam sărmani — Intr’acesta nu purcedem, ce e drept, de la Romani! — Tinerimea! tinerimea! sol de pace ’n viitor, Eată idealul mândru, generos, mântuitor,

— 132 — Către care cu iubire năzuinţele so’ndreptă!..

Cuin e plină de speranţe, de-ar fi însă şi’nţeleptă Să’şl croiască-o viaţă nouă, să n’o mal vezi în zadar ■ Cum se ventură ca pleva, câte zile’n calendar, Saîi de când mijesce sera pănă’n zori, la masa verde, Cot la cot, cu faţa stinsă, sănătatea cum ’şî-o pierde ...

Moliciunea şi desgustul se înculbă’n aşa traiu Prefăcend, fără’ndurare, bradul verde’n putregaiu.

Totă raza’şl are umbra ce’l dă vie strălucire, Fericirea, viaţa ’s umbre ce daţi morţii îndulcire, T6te au un scop şi-o cale, adevărul şi minciuna Numai, pe hotarul vremii despărţite ’s totdeuna!

Dacă suQetu’ţî nu crede, minlea'l 6rbă, graiul stins, Culcă-te şi mori mal bine; scopul vieţii n’al atins! Întâmplările, se zice, hotărâte sunt de sortă Căci pe fiecare ’n lumo mâna’l nevăzută’l p6rtă Şi lăuntrica ’nsuşire de e bună, de e rea După fantasia’I dusă, or menită’! tot do ea, Ca şi cum fatalitatea e cârmuitărea lege!. .

Aprig şi nedrept, ca dânsa, fost’aî gândule pribege, Năpustindu-te asupra tuturor, fără să vreţi Şi tăcendu-mă părtaşul răului învăţ al teu De-a cârti şi-a da poveţe ! ................................................ Lasă omenirea ’n pace, Or şi câtă frămîntare îţi vel da, n’o poţi preface! ,1894, Martie 3, Bucurescl.

.

SATIRA IV

Je consens qu’une femme nit des elartes dc tout Mais je ne lui veux point la pa'sîon choquante.

De se rendre savante afin d’etrc savante. . .

- ■ • II n est pas bien honnete et pour bcaucoup de causcs Qu’unc fcmmc etudie et sache tant de choses!

Formcr aux bonnes mocurs l'isprit de ses enfants Faire allcr son mânage, avoir l'oeil sur ses gens Et icglcr la depensc avec economie, Doit etre son etude et sa philosophte Acte I. Sc. III. —Acte II. Sc. Vn. Lcs Femmes Savnntes. — Molicre.

^0raga mea, înţelepciunea n’o mat căuta prin cărţi, Indrepteză’ţi cercetarea ageră şi’n alte părţi — Împrejurul teti făptura cu comorile’! deschiseTe îndemnă să te bucuri, — lasă tomurile scrise Celor trişti ori singurateci, învăţaţilor moşnegi, Căci din filele lor, pdte, multe nici că le’nţelegi!

Pentru ce pribega’ţî minte pe cărările sciinţei Idealuri vagi s’alunge, dacă rodul năzuinţei Şi-al strădănuirii tale, răsădit ca’ntru’n pustiu, Rămân ea-va sterp de-apururl, şi din furnicarul viu De idei şi de icăne, care sufletu’ţl robesce, Mângâerea sau speranţa ce aştepţi nu isvoresee.

- 381 — Pentru ce ctrnderepnaro te trudesc!, din lucruri mic!, Din neholărîte clipe rostul vieţii să’l despici,.

Când hotarul judecaţii o nemărginit ca firea Şi tot sus şi tot ’nainte so avânta omenirea? !

E destul ca n lunga veghie nopţile le-ai petrecut Şi pe fruntea ta seniDâ grijile s’aCi abătut Ca un stol de paseri negre; e destul că gura ta Rumenă, ce altă dată cu grai Ci dulce me’ncânta.

Azi cu tonuri măiestrite şi cu vorbe ’mprumutate De prin cărţile străine, rece şi cu greutate Imî răspunde, — răsfrângându’şî buzelo de sus în jos, Ca să’ml dea a înţelege cât vorbesce de frumos; — In sfârşit destul că sufer eu, vezându-te schimbată Parcă n’ar mal fi tu însăţi: nici privirea ’nduioşală, Luminând sub negre gene, nici mişcările cuminţi, Nici furişele săruturi care me scoteau diD minţi. .

Cu obrazul lung şi palid, cu perdută căutare, O fiinţă nouă ’n locu’ţl înaintea mea apare: Cu păr scurt şi mâni pârlite şi cu aerul pedant, Insă plină de ’ngîmfare. .. Val! de tristul teu amant.

Negreşit, e minunată râvna plină de căldură, Care ’nsufleţesce astăzi pe femei la ’nveţătură; Cu firescile lui daruri, cu aventu'l mult isteţ, Sexul slab curînd va ’nfrânge sexul tare şi’ndrăzneţ, — El cuceritor de inimi căruia tăie se’nchină — Prin priceperea’! adîucă şi podâba’I de lumină!..

Le va fi cu greu, ’mî-e temă, de-acum bieţilor bărbaţi Să mai cârmuiască lumea, or să fio ascultaţi, Căci femeile în lupta astei nouă vieţi intrate îşi vor făuri şi-acolo drepturi de întâietate, Pentru-a răsturna trecutul şi-a opune pe pămînl Libertatea de năravuri, libertăţii do cuvânt!

Unde vor ajunge nu sciţi, dar mâhnit la vatra rece Soţul aşteptând soţia în zadar vreme’şî va trece,

!

: — 135 — Kar copii, far do mama, mlîmplâril, părăsiţi, Vor umbla pribegi pe drumuri, gol, flamanzi şi. ofiliţi.

Astfel e când în potriva Amicilor eî meniri O feraee’şi legă viaţa do străine ’ndatoriri vŞi po celo din prejuru’I pentru densele jertfesce!

Când se surpă temelia casa’ntregă risipesce! Ş’apol ce folos avoa-vom că veţi sci să lămuriţi Palimseste şi probleme, sau pe cer să urmăriţi Mersul stelelor, do pildă, dacă trudnica sciinţă Polo să sălbăticăscă gingaşa vostră Ainţă, Dându’I gîndurî năzdrăvane şi dorinţe ce’nteţesc, Patima de resvrătire din adîncu’i sufletesc!

Noi setoşî de mângâere şi de fragedă Iubire, Ore perde-vom şi astă dulce-a vieţi-ademenire, Daca în ispita’n care aţi căzut, se vor zdrobi Bimătatea'n peptul vostru şi îndemnul de-a iubi?

Veţi pluti atunci în sfere ideale şi înalte, Pote!.. Insă noi bărbaţii preferim pe celelalte!

Cum? în lume amăgiţi! nu găsiţi că sunt destul, Că de falsă poleială omeni’s acum sătul Şi că proletarii cărţii cresc necontenit la număr, De cercaţi cu el pe-o cale să păşiţi umăr la umăr?!.

Ca să covârşiţi voi golul nesciinţeî, fără fund, Unde-atât de multe rele şi mizerii se ascund, — Chiar dac’aţî atinge culmea cea a tot scânteietore De eterne adevăruri geniului roditore, — Vă’nşelaţî! .. Apostolatul printre cel de azi e greu N’au să aibă’u voi credinţă cum n’au nici în Dumnezeii Ş’apol chiar dac’aţl învinge, câte ar puiea pricepe Unde încetoză jertfa, datoria uudo’ncepe ?

Căci sub boldul măgulirii şi-ai fireseel slăbiciuni?

Voi mal tute sunteţi prada trufaşei deşertăciuni, Ah ! şi nu’i păcat mal dulce şi mal voitor de bine.

Unul suflet de femee, cum e dragostea de. sine.

— 136 — Şi cu t<5te astea care e mai nobilă solie, Pe pământ, do cat a vostră? ! A fi mamă şi soţie, A veghia în jurul nostru, ca un înger păzitor, Cu blândeţe, cu răbdare .şi cu suflet iubitor, A ne da înseninarea clipelor do fericire Şi-a lega o viaţă ’ntregă cu o dornica privire.

Ore nu’s destul de sfinte aste mândre însuşiri, De mai căutaţi aiurea serbede ’ndoletnicirl ?

Nu ’nţelegeţî că Natura, când a scos lumea din chaos, . . Ne-a dat noue lupta vieţii, voue casnicul repaos ?

— Ce să vo ’ncărcaţl voi mintea cu mulţimi de arguţiî Când din lâgăn şi din pole dolofanii do copii, Ve 'ntind braţele lor albe către sînurile pline, Când în casă sub îndemnul harnicilor gospodine, Rostul trebilor e spornic şi bărbatul obosit, Îşi găscsce patul mdlo şi căminul încălzit?!

Dar copil cresc şi calea vieţii li so ’ntinde’n faţă, Paşii lor nesiguri încă, au nevoo de povaţă; Alama’! va lua de mâna, cu ’ngrijire’î va feri De primejdii şi cu pilda’! inima le va ’ntări.

Din prejurul el, ca roiul, toţi luatu-ne-am avântul.

Binecuvântarea mamei umple de bolşug pământul, Sfatul eî, în noi tresare, plin de blânde ’nţelepciunî, Ca şi sfânta amintire a întâiei rugăciuni?

Cruntul strigăt al durerii către densa ni se ’ndreptă, Ea mal cu ’nlesnire earlă şi cu dor mal mult aştepta; Ear pe lume, pentru dânsa, mai iubit şi mal frumos Nu’I nimic de cât copilu’I, fie cât de păcătos!

Cine n’a simţit pe frunte lunga mamei sărutare, Şi în cesurî de urgie n’a găsit o alinare Lângă sînul el, acela nu cunosce cu ce drag Şi încredere copil calcă părintescul prag.

Da! pentru copil voştri, tote darurile minţii Şi comorile ce varsă cornul do-aur al sciinţiî,

— 137 — Ou folos şi mâni largă, t6te, să le răspândiţi, Ca sa faceţi din eî 6menl luminaţi şi fericiţi!

Bată ţelul către care năzuinţele, femeoa Pururea să le înalţe, dacă ’ntradevăr scânteea Dătătăre de viaţă do la densa o primim •Şi în lume ea sflnţes'ce tot ce credem şi iubim!

Sufletelor năstre pline de’ndoell şi de amaruri Daţi-le îmbărbătare şi-ale bucuriei haruri!

Instrumaţi duiosa lyră, curcubeelor ceresc!

Z mulgeţi raze şi vopsele, calea vieţii omenesci.

S’o împodobiţi, căldura artei binofăcetore Ne-o împărtăşiţi voiăse... Numai astfel roditore Vă va fl învăţătura şi-ale vostre străduinţi Vor putea să fâurăscă buni copii din buni părinţi!

Deci, frumoşii ochi întorceţî, dragă eară’şî către mine, In prăpastie aruncă’ţî cărţile celea haine.

Fericirea cuib nu’şi face între mucede hârtii!..

— Să ne bucurăm de sore, de pîraie, de câmpii!

Gingaşă păşesce’mî pragul, vom începe-o viaţă nouă, Vino! lasă să’ţî atârne rochia uşoră’n rouă, Şi pe perul led cel negru pune’ţi roşii trandafiri, Cântă, rîzl căci veselia şterge negrile-amintirî.

Ah! cu cât mi-erai mai dragă când în alb învestmântată, Alergai cu mine-alături după fiuturî altă dată■ Imî păreai a fi o zînă, furişată din poveşti, Ca să’mi torc! zile de aur, să me’ncânţl, să mă iubescl, Nu să stai ca azi departe, cu zăvorele închise, Rece şi posomorită! ................................. Lasă tomurile scrise Celor trişti şi singuratici, învăţaţilor moşnegi, Căci din filele lor. păte, multe nici că le’nţelegi!

1S94, Octombrc 5, Bucurcscî.

!

SATIRA V (CARMEN AMOEBRUM)

Tantac molis erat! .. l'irgilîus.

DAN

^una, ziua!

DINU

Bună vremea! Co mai faci? Prin co ’ntemplare Azi eşti liber? Nu’l primire nicăeri în lumea mare, Fiuturaşule?

DAN

Ba este, clar începe-a’m! fi urît Şi cu densele.

DINU

De aceea eşti aşa posomorit?!

Tinere, al vre-o ispită, ori vre-o taină sufietescă Ce te sbuciumă.

DAN

Nimica. Aşa’l faţa mea fi reşcă.

■ Am venit să stăm de vorbă, dacă vrei...

—. 139 DINU

Prea bucuros.

Mal înteiu fă o ţigară. ..

DAN

Mulţumesc.

DINU

Apoi, şezi jos! .

Al cetit fără ndoială, dumneta care celescî, Şi cunosc! tot ce se scrie şi se face ’n BucurescI, Un frumos volum de versuri apărut luna trecută?

Pcn’ acuma despre densul n’ani văzut încă făcută Nici o critică ’n reviste, prin ziare nici un semn Fie pentru, fie contra, ca să dea măcar îndemn De-al căta la librărie! Aş dori să sciîi ce gîndurî Al asupră’l ? Poezia se citesco printre rîndurl Mal adesea, şi acesta n’ar avea ’nţeles deplin, Dacă n’al simţi vibrarea sufletului el, puţin.

Autorul e un tener de talent; pojl să’mî spui cine’î, Căci de este drept că rodul cade’n prejma rădăcinel, Nu va trece mult şi culmea va atinge-o .. .

DAN

Să me erţi Nu’i cunosc. Fac parte însă dintre cel mal rel experţi In materie de versuriti. Poezia, pentru mine, E un fel de joc do vorbe ce dibaciă cat’ să se ’nibine, Pentru-a scote din icone şi din vagi asemănări Un sens clar, precum, de pildă, te-al trudi din luminări, Cât de mulle-ar fi aprinse, să smulgi un sclipit de sore.

Iţi par cam prosaic pole? Firea mea nu’l primilure, Negreşit, de-aşa impresii fine ca al Parcel fir, Şi plăpânde cum e foea fragedă de trandafir.

Visurile mele însăşi nu trec în domnia zilei Şi nici inima, nici mintea nu le voi supune silei

.

— MO I De-a simţi şi de-a pricepe, ceea-co ’mî-e de prisos Pentru traiul şi plăcerea- ce găsesc aicea jos.

N’am putut citi volumul tenorului dumitale Prin urmare. In deobşte, deşi n’am aceeaşi cale Ou Poeţii, nu’s sălbatec, nici absurd cât pote’ţl par, C/ăcî din când în când eu însu’mî, me jertfesc pe-al lor altar; Dramaturgii cel iluştri, mari tâlcuitorî al vieţel, Me fac să pătrund puterea şi adîncul frumuseţe!

Poeziei, care’n Teatru înţeleg să albă rol.

Glasul eî devine falnic stâpînind al scenei gol Şi mişcarea şi lumina îl dau aripi de ’nălţare...

Bucuros până la capet o urmez pe-aşa cărare !

Ea me face să simt lupta patimilor omenesc!

Alt-fel de cât cântăreţul despre care pomenescl: Visător şi prepuelnic silnicind' aceeaşi strună, Ca durerile iubire! cât mal galeş să ne spună. . .

Sunt sătul de-atâla jale şi de-atâţia dulci poeţi: Cu vin prefăcut şi serbăd te tîmpescî dar nu te ’mbeţl!

DINU

Prea ’ţl e chibzuiala aspră şi nedreptă. — Cine pole Dintre noi să se ridice drept cumpănitor de Iote, Trebue să aibă mintea limpede, şi neatins De iscoda părtinirii al simţirilor coprins; Ear acel care’şl încheagă hotărîrea mal ‘nainte De-a pătrunde adevărul şi uşor e la cuvinte Ce apasă greu pe peptul celui, ast-fel, judecat, Are suflet pismătareţ, ori de sine’I prea ’ngîmfat. — Deci, poeţii noştri lirici stau în faţă’ţi — tristă sărtă — Muţi, cu viersul lor cel gingaş, reci, cu inima lor morlă!?

Amintirea tinereţe!, focul dragostei d’întâiu, Albele năluci ce noptee ne-au veghiat la căpetâiu, Tote sfintele aventuri, neuitatele clipite Ce ne-au dat fiori de viaţă şi iluzii fericite, Tot ce ne-a ’ncălzit fiinţa mal cu drag şi cu noroc Să le ştergem dar din minte? Singuri să ne batem joc

’!

— Ml —

;;

De trecut? Şi în pustiul peplulul zdrobit de lupte, Mangaios să. nu mal caute lira cea cu corde rupte ?

DAN

Cine e Lipsit de darul de-a ’ntrupa în pildă vie Viaţa şi mişcarea lumeî, în zadar acela scrie Căci temeiurile artei cum şi frumuseţea ei Nu resar din forme gole, ci din fapte şi idei.

Azi, când barzii şi rapsozii nu’s can vremile trecuto Povăţuitorl de n6muri; când mulţimile tăcute Nobilele castelane, ori înamoraţii regi Nu mai sorb, ca balsam, cântul trubadurilor pribegi; Către idealuri nouă, bărbătesc!, să ne avente Cflasul harfei, dacă’i volnic, inspirat el să ne cânte, Cu ne mai cercate tonuri, ce e azi măreţ şi drept Şi să stingă îndoiala ce ni s’a ’ncuibat în peptl DINU

Şi de-aceea crezi că numai dramaturgi's interpreţii Cel adevăraţi ai artei: numai ei rapsozii vieţii ? .. înţeleg. Şi mie scena ’mî-este dragă şi de mult Ii urmez la noi progresul şi minunile’! ascult.

Ce deosebire astă-zl, cu ce-a fost odinioră!

Melodramele greoe, Comedia cea uşdră ’Şl-au perdut şi veselia şi năpraznicil flori Care ne-au făcut să rîdem şi să plîngem alte ori Cu schimbarea de năravuri, cu adînca respicare A simţirilor şi-a minţii — temelia, azi, pe care Se aşăză ori ce’n Teatru e interesant şi fin —, Prefâcutu’ş-afi, şi ele gram şi fire pe deplin...

DAN

Da, ’şi-au însuşit formula cea modernă ’n care doza De simţire şi de spirit, tremurând o dă nevroza, Unde omul se mesoră după cum şi după cât Pacostea ori nebunia hohotind îl sare ’n gât ?

i

M2 — DINU

Nu sunt mulţi cel care lupta pentru scena nostra, însă Le e cu atât mal mare meritul, cu cât mal stiînsă, Pare unora putinţa de-a se ’nfăplui la noi Alt-ceva de cât: legonda strâinoşescilor eroi, Sau ... saîi...

:

DAN

Nu câta do goba, sau prostiile de rând. 'j Pentru n public ca al nostru, ce sâ’jî perzî vremea lucrând? . jCăci Iul, alt-ceva nu’l place de cât glumele sărate, Feeriile cu zîne şi cu Tocuri colorate, Crâncena dramartugie, căzăturile pe jos, Tot ce’l grosolan, obraznic, mucalit şi sgomotos !

Farlă-mă că’ţi tai vi cuvântul, dar acesta încordare N’am găsit’o nicăorea. As L-fel într’o adunare Unde se vorbea de Teatru : „Teatrul nostru ? ce ... glumesci? ; Iun zicea stăpânul casei, — „când nV cum să cârmuescl „Scena şi s’o ’ndrepţl spre ţinta pentru care e menită, „Fie ea ori cât do mare şi do bine sprijinită, „Lângezesco şi se perele!.. E o vorbă din bătrâni!' „Nu te ’nec-l, când cazi în apă, dacă prinzi a da din mâni. „Tot aşa şi-aicea, numai trebue să aibl o mână i „Cel puţin, val! şi de densa văduvă’l scena Română!*‘ — „Dar actorii? zise domna, nici nu’l văd şi’mi vine rău. „Par’c’ar fi lăstuni sălbateci prinşi în cuşca unul leii „Ciripind cu glas do jale şi buimaci zburând cu frică. „Nici ţinută, nici măsură, nici nuanţa cea mal mică. „Ce-ar lăsa să se ’nţelegă că simţesc şi că pricep „In ce pele ’ş! j6că rolul. Barbarii! Dar când încep „Să declame? Nu’l ureche, orî-cât de deprinsă fie „Cu, —vorbirea ca la Teatru — şirul spusei lor să’l ţie „Căci atât frământă proza şi’nţeJesul i’l sucesc, „In cât crezi că trag de morte, când do dragoste ’şî vorbesc „Şi cu răcnet şi cu vaet, ast-fel versurile’ţî tocă „ Par’că ritmul şi cu rima „baba orba“ ’n cap le-o jocă.

— 1-13 — „Dar ele fumuri şi pretenţii, mnl mari de cât el, sunt plini, „Ce să aşteptam dar arta de la ast-fel de juvinî“ ... — DINU

Dac’ar fi vSzut, aceea, cum în Teatru se nmncesce, Cu ce zel şi străduinţă, ca albina’şl întregesc© Părticică fie-care: câta jertfa si amor Pentru artă’i trebuesce oropsitului actor, N’ar Ii fost atât de aprigi, nici cu atât’amărăciune N’ar fi. ’inpovărat o vechie şi obşt^scâ slăbiciune Printre noi: exagerarea a ce facem si vorbim Ce cu alte neajunsuri rasei nostre-o datorim.

6re daca al plecarea de-a găsi că tdte’s rele, Ast-fel că de-ar fi aprope, te-al lega chiar şi do stele, Crezi că eşti lipsit de densa, au socoţl c’ar aştepta Sfaturile dumitale lumea pentru-a se’ndropta?

DAN

Orî-cum, do cât adeveriil nu’I păcatul meu mal mare Nu sciu cum lucreză Teatrul, sciţi că’I trebuo ’ndreptare.

Că e vreme să’nţel6gă ce ridicol şi absurd E- să pul pe-un om sa cânte, când, de pilda 'I mut şi surd Şi deci, să’.şî mesdre sborul pe întinderea aripei, Pentru-a nu mal fi victima şovăirii şi a pripei!

Dacă cel ce cală’n Teatru gingaşele mulţumiri Ale minţii fug do densul, lui să’şî facă ’nvinuiri Interesul şi volumul dramelor naţionale, Ori vioiciunea farsei cu eroi de mahalale, Neputend cu vorbe grose şi cu versuri de trei coji, Să atragă valul lumel şi să farmece pe toţi. . Şi vezi, nimeni nuT găsesce lecui pentru astă bolă ; De: aceea’s proşti actorii şi de-apururl sala’l gdlă! dinu

.

Dacă nici cu dramaturgii, aî ajuns să nu le mpacl.

Ce’ţl romane dar?

'

— 144 —

DAN

Nimica. Eu nu cer de la săraci, Şi săraci suntem de denşiî, căci ori cum îl vom întdrce, Din cel căţi trudesc condeiul, nici un geniu nu vom storce.

Cântăreţi far’ de foc sacru, maeştri făr’ de idei Scose din plămada nouă, ucenici, avem câţi vrei; Glasul lor cel slab şi rece însă’n suflet nu’rnl străbate, Nici când Melpomena ’n scenă plină de dureri se sbate, Nici când Talia zglobie trece vesel scuturând Clopoţeii nebuniei!. . De aceea, fluturând, Gîndurile’ml către alte orizonturi îşi iau sborul Şi se ’ntrebă: ce odrasle ilustra-vor viitorul Teatrului, când cel de astăzi sunt aşa de sluţi şi mici Şi ce duşmani îşi va face având ast-fel de amici ? !. .

De aceea mulţumirea mea şi-a altora ca mine O desăvîrşesc, de sigur, numai teatrele străine, Unde arta’l sfântă, nu e ca adesea pe la noi Cestiune de tarabă ori prilej de tărăboi!

— Acolo vibreză corda sufletescă cu putere Inima îndurerată sprijin inima ta’ţl cere Şi’ntr’atâta ’nchipuirea ce te mişcă ’ţl-o ’ntregescl Că’n aevea cu actorii simţi că suferi şi trăescî.

Cine cu Shakespeare, de pildă, dragostea şi mişelia Omenescă n’a 'nţeles’o şi pe cine veselia, Cea de veci dainuitoro a Iul Moliere n’a’nvins, Ori cu Schiller şi cu lbseu rostul vieţii nu ’l-a prins?

Care dintr’al noştri’I vrednic, nu cu el să se mesore, Ci prin umbra lor să trecă, cel puţin, şi de ce <5re Aş privi eii chiar şi arta prin acel fantastic prizm Ce resfrânge şi resolvă t6te prin patriotizm ? . .

Cu entusiasmurî false şi simţiri de poruncială Inşelându-ne, ascundem sub pojghiţa de spoială Ce ne-acopere —, adîncul 'propriilor slăbiciuni Şi-au luat avent nerozii şi samsarii de minciuni.

De aci indiferenţa pentru ori şi ce lucrare

— 145 —

' De-ale nostre, şi îndemnul de fatală admirare Şi de imitaţiune ale celor ce găsim La străini, pe care’n tote a.st-fel îl maimuţărim.

DINU Bine, nu’î destul că lumea nostră par’că’î fermecată Do străini, atât îl crede şi cu drag la dânşii cată?!.

De la un hotar la altul piîte nu e ’n ţară loc Unde eî să n’aibâ cuibul plin de spor şi de noroc.

Dacă stă în firea nostră de-a îmbrăţişa străinii, — Dându-le lor trandafirii şi noi rămânend cu spinii — Ori e vro-o fatală lege, ce apasă pe cel mici, De-a lega împerechere cu cel şmecheri şi calici Nu ştiu, dar vedit e faptul, că la noi orl-ce ne vino De la alţii şi prin alţii e frumos şi este bine, Că sub chip de propăşire prefâcend al nostru traiii, Ani uitat vechile datini, am dat părintescul graiu La o parte ca netrebnic, şi din frageda pruncie Ne deprindem cu acesta jalnică Babilonie Ce restornă şi ’ncâlcesce chiar şi vorbele la noi, Bană nu ne mal pricepem* par’c'ar fi vremea de-apol.

Vina o purtăm cu toţii şi pedepsa ce ne-aşteplă, Pentru-atâta uşurinţă şi dispreţ, pote’l mal dreptă De cât cumpăna cu care ne-am grăbit a măsura, Cele ce perdeam cu cele ce străinul se ’ndura Să ne dea în schimb!............................................. .... • ...................................... Fantastici cum sunt toţi risipitorii Ne legăm cu cămătarii, curtenim cotropitorii Bunurilor ce părinţii cu ’ngrijire ne-ad trecui.

Până când vedem cu grăză, că trăim din împrumut, Că nimic nu mal e-al nostru şi că alta nu rămâne, De cât să plecăm din casă zicend altuia: „Stăpâne.

Viitorul fl-va 6re al acelui iscusit Care-o şti să stea în cumpeni pe o muchie de cuţit?

Căci norocul îşi revarsă darurile minunate Peste cel cu limba dulce şi cu şalele plecate; 63981

10

HG — Deşi bradul tot va cresce .falnic printre uscături Şi fruntaşul va străbate glotele de secături?

DAN

Patriotnle !.Acuma îţi pricep deplin cuvântul; Ore crezi că ţâra asta dusă numai de avântul Nostru, a putut să easă dintre neguri ?. . AI uitat Că străinii ne-au dat mâna şi lumina lor ne-aii dat?

Dacă am avut noi aripi şi’ndrăznelă, el în zarea Larg’a lume! îndreptat’au zborul nostru şi ’nălţarea; Şi când astăzi capul falnic no’I deprins să cate’n sus, Nu poţi stinge ’nrîurirea cărei sigur te-aî supus!

— Der să nu ne perdem şirul vorbei. P6le-ar fi mal bine Dacă n’ar mal scrie nimeni dintr’al noştri!, căci pe mine, Ori ce-aî zice, nu me ’nduplecl. Nu suntem destul de copţi Pentru a preţui resplata jertfelor atâtor nopţi Şi atâtor zile pline de lucrare încordată, Care ’n minte şi în inimi se frământă de odată.

Searbedele rezultate cărora sunt nevoiţi A’şî supune ’ntrega muncă, îl zdrobesc. Câţi sunt vestiţi Dintre dânşii şi spre care opere, chiar de valore De-aie lor, vezi că alergă lumea nostră celitore?

Când din cărţile străine se vînd sume tot mal mari, Ale ndstre zălogite putrezesc pe la librari.

Nimenea nu le cunosce nici habar n’are de ele: Dacă’s scrise românesce trebuesc să fie rele!

Criticii de meserie, — lucru ne mal pomenit — Fără chiar a le deschide, dese ori le-aii osîndit, Ş’apol, ce înrîurire pot avea, când nu’s cetite Cărţile, ori cât de bune şi ori cât de respîndite Ar fi ’n lumea ndstră cultă ? ! ..

DINU

Ce ’nţelegl prin lumea cultă?

Cel ce ştiu mal multă carte, cel ce fac larmă mal multă, Ori acel mănunchiu de omeni franţuziţi şi pomădaţi,

I

!

i

— 147 — Care cu dispreţ se uită, la artişti şi la ’nvăţaţi?

Despre cei d înteiu n’ani grije, el citesc şi tac din gura : Cel gălăgioşi n’afi capul tocmai la literatură, Ear voi, lumea elegantă, voi îndată ce sfârşiţi Biata şcolâ, în vîrlejul lumii lacomi v’azvîrliţi, Daţi în drepta, daţi în stânga lovituri, care de care, Pentru idolii de aur, pentru propria ’nălţare, Pentru vâlvă şi nimicuri; însă pentru adevăr Şi lumină, ce e dreptul, nu jertfiţi un fir do per.

DAN

Pentru ce-am jertfi noi ore astei omeniri nedrepte' Şi ingrate bunul nostru? N’are de cât să aştepte Timpuri mal în du rată re şi prilejuri do noroc Daca ’nfiplâ-o ţin năpastea ori mizeria în loc.

Fie-care pentru sine...

DINU

Minunate ’nvăţăminte !

Par’c’aud pe Zaraluslrn, proorocul gol de minte, Cobea deznădâjduiriî ăstui căpetâiu de- veac, Care. patimilor nostre nepulend găsi un leac, Vrea din slăbiciuni să storcâ şi din şovăirea minţii, Cea de veci nemernicie şi perzare a fiinţil, Şi trăgend legi de năravuri din păcatele lumesc!, Infâşoră’n giulgiu de morte simţurile omenesc!!

— Dar voi bănuiţi că lumea e nedreptă şi ingrată.

Puneţi umerii şi-o scoteţl, dacă zace ’mpovărală De mizerii în făgaşul unde, fără voia ei.

A căzut, în gona orbă după forme şi idei Nouă şi înălţătore treptelor viitorimel.

Dovediţi că generose bat în peptul tinerimei Simţimintele credinţei şi iubireî. Puneţi foc Putregaiului ce încă mal coprinde-atâta loc împrejurul vostru. Calea netezescă-se odată: Limpede să fie cerul, atmosfera mai curată.

Alungaţi din templul sacru lăcomii închinători

I

— 148 Aî viţelului de aur—cu ochi ademenitori — Şi daţi pilda omenire!, că nu'I de ajuns să spere Şi s’aştepte ’ndeplinirea viselor, ci din putere.

Dacă vrea să’şî tae brazda, să ia cornele de plug1, Căci de muncă dor mişeii şi doscreeraţil fug. — Alt-fel, daca’n pragul vieţel sunteţi voi cel care staţi Dispreţuitori şi lângezî. voi sunteţi degeneraţi; Idealul vostru este cercuit în strimtă zare Dacă numai egoismul şi invidia’s în stare Sufletele să ve mişce şi răpiţi de-un trist avcnl N’aveţî de cât interesul călăuză pe pămont!

l

DAN

Timpul, sorta şi nevoea, cu divina ’ngăduire Mal curând pot duce lumea la liman de mântuire, De cât omul, jucăria întâmplării, slab şi mic Care mintea numai pote să ’I-o dea şi alt nimic!

Mintea pârghie de slavă şi unellă de serbie, Căci simţirea şi credinţa — cât de generos să fie El cu lumea—, firea însă’şî scrie’n inima orî-cul, Că născute din rărunchii lui, sunt numai ale lui.

— Dacă norocos şi harnic, cine-va ’şl agonisesce O avere, bine’l 6re să’l vezi cum o risipesco In pomeni şi’n milostenii, ca să’şî facă nume bun?

Dacă pe toţi derbedeii de pe drumuri nu’I adun, Ca să’mpart cu denşil rodul muDcel şi-ai sciinţel mele, Drept e să port ed ponosul tuturor gurilor rele?

Căci cel leneşi şi nemernici sunt şi îndrăsneţî şi mulţi Şi mulţimea’! o putere ce’ţl impune s’o asculţi. — Da! ’l dispreţuesc, sunt aprig pentru denşil. Cea mal mică Tresărire suflelescă nu le-o dad lor. Pot să zică Ce-or voi, puţin îmi pasă, nu’s silit dor de destin Să arunc vulgarei glote tot ce am mal bun în sin. Ş’apol dându-me eu jertfă, voi- scădea nenorociţii Pe pământ, ori mal de grabă cresce-vor batjocoriţii Cu un număr, căci nu’I nimeni, dintre noi, să nu fi dat

\

— 149 — Altora, fâră sa facă un vrăjmaş sau un ingrat!

Ge mî tot scoţi lumea ’nainte, las’o să’şl urmeze’n pace Calea el neînturnată... Dumnezeii scie ce face.

Ce mi’s bune mie tote cele câte mă înveţi Dacă’mi fac mal grea povara astei necăjite vieţi?!.

Pentru ce, cu dinadinsul, vrei să’ml amărăsc fiinţa, Dacă din atâia trudă, m’ol alege cu căinţa De-a fi urmărit zadarnic idealuri nebunescl?!.

Nu’l destul să lupţi în lume, numai ca să ’ndeplinescl Vre o datorie, fâră dorul sacru de isbândâ.

Nu cu vorbă dulce saturi omenirea cea flămândă.

Ci, când te-o simţi în stare să’I dai tote din belşug, Te înconjură, te crede şi cu drag îţi intră’n plug.

Dacă n’al nimic în creerl, nici putere n’aî destulă vSă-ţl înfăptuescî voinţa, orl-ce aspirare’l nulă, Tote trec neînţelese, fără vlagă, fâră spor Numai tu rămâi acelaşi melancolic visător!..

Lasa-me dar să me bucur de acestă trecătore Tinereţe, cum îmi cere inima, ispititore Dragostil şi frumuseţii, nu mă’npinge-aşa curând In genunea do mizerii!.. Astăzi, cel puţin, zburând Intr’o lume mal senină, gândurile mele pline De-o duidsâ ’nsufieţiro mă resfrâng numai pe mine, Şi ’mpăcat cu blândul farmec, ce revarsă’n jurul meu, Peste Lot domnesce pacea dacă nu mă turbur eu, Cred, că dacă eu sunt vesel lumea ’ntrăgă’l mulţumită, Că’n iluziile mele, sfera cea nemărginită A făpturii e coprinsă şi că dacă ai noroc, De dureri şi de restrişte poţi rîzend a’ţî bate joc !

DINU

Dac’ar fi ca să te judec după câtă ’ndemânaro AI de-a răscoli principii şi idei, dând îmbinare Celor mal nepotrivite şi acelor mal de preţ, Aş găsi că c-şil un rotor iscusit şi îndrăsneţ Dar eşti lînor şi de fapte şi ’ncercărl, ’ţl-e încă golă

— 150 — Fila ’ncepetore-a vieţii, deci cu rodole diu şcolă Numai, mintea ’ndestulându’ţl, aî crezut că eşti sătul, Şi că de-I avea vre-o lipsă al şi spirit îndestul.

Dacă tote nu’s din carte, mulio’s din închipuire . Prin urmare...şi de-aceea, n’al deplină ’ndrituire De sfătuitor şi critic, precum cu temeiu o au Cel ce-ail suferit şi’n lupta vieţii în picior© staii.

— Oine’I fără de credinţă însă’I şi far’ de morală, — De aceea vezi asupra omenirii dând năvală, Ca s’o slorcă, s’o frământe toţi cel pătimaşi şi răi, Fără să simţăsc-odalâ tresărind ruşinea’n el.

Faţa lor c’o îndoită mască, după vremi ’şî-o ’mbracă: Una trufaşă şi rece pentru lumea cea săracă, Alta dulce şi smerită pentru ceî bogaţi şi mari, Şi aşa pe toţi minţindu’I, cred că’s geniali şi tari, Cred că’I de ajuns să easâ el în faţă şi să’şl spună Hotărîrea, ca pe dată obşlia s'o ia de bună, Ear când vel avea păcatul să te ’nccrcî a discuta Totă vina şi prostia lor s’o dea ’n spinarea ta . . .

Cu asemenea tendinţe şi cu factori ca aceea . Să corumpe consciinţa, se falsifică ideea De dreptate şi de bine; chiar frumosul nu’l frumos, Pentru dânşii, de’î nevolnic să le-aducă vre-un folos. da N

Eli gândesc că’s omeni practici, care nevoind s’aştepte Rândul lor cel tîrzielnic de-a sui a lumii trepte, Cată mijloc să ajungă, cât mal grabnic, unde tind, Căci cu mreaja şi momeala mică pescil mari se prind.

DINU

Insă nu la toţi Delfinul, rege-al apelor, s’arală!

Deci eu nu mă mir c’a nostră o atât de turburată, Dac’atâţia omeni practici, pretulindenl-pescuesc Şi nesăţioşi chiar fundul cu mocirlă ’l răscolesc Pote că de-aceea ’n ochi ’ţl iote ’s negre şi urîto

— 161 — CA lo cauţi în oglinda astor unde mohorîto Şi de-abia, cu greu, la porta adevărului sosit EşU coprins de tndoealâ şi de lupta obosit!?.

Slăbănog şi nestatornic! Care ’ţl-e, atunci puterea Dalâlore de viaţă? Dar povaţa şi părerea Ce, do lucruri şi de omeni, îmi dedeal, de unde’ţl vin Când eşti tînjilor de tdte şi de Iote eşti străin?!

— Serbezi fii 'al neputinţei, sunteţi duşmani omenirii Dacă folosinţă! vdstre numai, calea propăşirii Socotiţi că e deschisă şi ve credeţi însemnaţi De destin a fi voi numai simţitori şi luminaţi.

Au trecut acele vremuri când o vorbă şi un nume De ajuns ora să’nalţe ori să nimicescă-o lume; Farmecul acelor mituri azi s’a spulberat în vent Şi aceea au menirea.de-a fi înteil pe păment, Care ce e bun şi vrednic sciţi să cruţe şi s’alegă, Dorurile şi nevoia tuturora să ’nlelegă iŞî deşteptă’n inimi rîvnă şi în capete idei Sânătdse, fără ’ndenmurl do foiose pentru el.

El. muncesc ca să trăiască, nu le vin de-a gata tole Ca la voj, el chibzuiala din adînC de minţi o scote Şi în inimi o ’n'călzeşte, de aceea sunt crezuţi Şi ce făptuesc rernâne, nu’s ca voi din cer căzuţi Purtători de steme’n frunte, gingaşi maeştri do graţii.

Resăriţl ca. prin minune dintr’o copsă cu-ImpSraţil, Cu pretenţii de a ţine lumea- ’n degetul cel mic, Deşi ’n capete şi’n inimi n’avoţl deseori nimic.

Scepticismul vostru însuşi — cuiu de c-ăro îşi acaţă Leneşii nedomirirea, — e mal mult la suprafaţă.

Căci în fondul firii sunteţi nisce mari lăudăroşî, Fatalişlî plini de eresuri, îndărătnici şi fricoşi...

DAN

Pentru Dumnezeu! Opresce’ţl Pegasul că mo ucide!

Am deschis c’o glumă vorba ş’acurn n’o putem închidă C’un potop de jurăminte, într'atât îmi bănuescl

: 152 — Dreptul cuget şi de-atâtoa rele, val! me ’nvinuesci, Hei! Âşa’l c’av'eam dreptate să nu’mî placa poezia’ Liiică? Fiind-că eala unde duce fantasia Eî, lipsită do hotare şi aventu’l far’ do rost: Tot ce nu’I viol ori galeş, pentru e.ai nătâng ori prost!

DINU

Hotărît nu ne’nţelegem.. .

DAN

6re nu era mai bine Dacă remânăm în sfera artei blânde şi senine, Şi ne resfăţam cu teatru şi cu calde ’nchipuirî De poeţi, şi cu năluca neatinsei fericiri, De cât să lăsăm în voea lor gândirile deşarte Peste valurile lumii să ne mâne prea departe Şi’n adâncurile firii şi-ale sdrteî omenesc!

Să pătrundem... şi cu mine, fără drept, că te’nvrăjbescl ?

Ori şi cât ne-ar fi de sfântă rîvna şi de înţelăptă Nu de dragul nostru lumea, cale ’şî va lua mai dreptă; El îi trebuesc îndemnuri mal puternice, mai vii Decât aforizme sterpe şi sărmane utopii ? ..

DINU

De-un îndemn puternic lumea dacă vre-o nevoe are Este de-a goni din suflet şi-â stârpi din cugetare Egoizmul şi pornirea lacomului interes, Fără cari la noi nimica nu’i plăcut, nici înţeles.

Da, cu minte luminăsă şi cu inimă curată Numai, vom putea ajuDge, firea cea adevărată A făpturii s’o cundscem, şi treptat, din zi în zi, Omenii se vor preface, patima se va ’mblânzi.

DAN

Dacă e aşa, atuncea mai înteiu încep cu mine, Căci am inimă de aur, şi se p6te că lumine

— 153 — N’am în de-ajuns, pe urmă, am dorinţă să me’mpac Ou potrivnicu’mî, de aceea voiţi căla să’ţî fiţi pe plac.

Da’inl volumul cel cu versuri săi citesc ca să’|I pot spune Desluşindu-me eu însu’mî, dacă’s rele, dacă’s bune, Dar îu schimb ia în primire Teatrul nostru dumneta, Dor să aibî noroc şi umeri din făgaş ai mal sălta.

DINU

Acum eşti băeat de trebă. Iţi daţi cartea cu plăcere.

Când mai vii dar?

DAN

Cât se p6te mai curând.

DINU

La revedere.

Martie, 1895.

Ţ

SATIRA VI COMEDIE IN TREI ACTE

La femine, voycz-vous, mon maître Est un certain animal dificile â connaîtrc Moliere: Lc dipît ajnoureux.

L

^rumosa Olythia ’n grădina Cu molcom glas citesce-o carto; Bărbatul ei bătrân şi bolnav Cu capul trist plecat pe-o parte Ascultă închizăndu’şi ochii; Ear din peptarul albei rochii, Ca dintr’o marmură răsare Ea, vie, gingaşă, bălae Şi-o mână-atât de mică are Şi ochi adâucl plini de văpae!

Cetesce filă după filă, Cu blând surîs la bolnav cată, Se plecă dulce cuventându’î Şi’î şterge fruntea ’ndurerală; Apoi spre zarea de lumină Se ’ntorce ’n taină şi suspină, Căci inima îl e deşlăptă Şi dorurile ’şî iau avent:

— 155 — Pe densa viaţa o aşteptă, Pe el odihna din mormînt!..

— Cu câte vrăji femeea pdle Pe om să ’neânte î,. Ea pe Iote In suflet i le-a picurat Şi-atât de ademenildre Era focosa vrăji t.6re Şi el atât de ’namorat, •Că.deşertând mereu paharul In care ea’l turna nectarul Plăcereî, prea cu lăcomie, Căzuse fulgerat de bolă, Cu glasul stins, cu mintea golă încremenit ca o momie!

II In patu’I sprijinit de perne Bătrânul singur dormiteza, Ear Clythia de la ferestră, Purtându’şî capul pretutindeni, Nerăbdălâre privegheză... * Un sbor de pasere, o frunză, Cazond, o face să tresară Şi-atât de linişte'! afară, In cât chiar sgomotul de pinten!

Din depărtare îl aude! încetişor să nu deştepte Pe nimeni păsurile sale, Cobora duş manile trepte Iubitului să’! iasă ’n cale.

Ce desmierdărl şi ce săruturi!

In culmea plinei fericiri îmbrăţişaţi păreai! doi fluturi Beţi de miros de trandafiri...

— Şi dacă năzdrăvană luna Prietenă întotdeauna

— 15G — Amanţilor, ascunsă’n nod Văzuse 'n umbră furişată In braţe de străin culcată Pe Clythia de-atâtea od, E, că pe doî, cu-aceleaşi haruri, Cu-aceleaşî preţiose daruri II măgulea, momind norocul, Ou gând că unul o să mără, Să’I pue mâna pe corn oră Ear celă-l-alt o să’l ia locul.

Făgădueli şi jurăminte, Fâcutu’şl-au ei fără număr; „Ah! Sunt a ta de-acu’nainte44, Zicea ea ’nlinsă pe-al Iul umăr „Şi tu al meu, al meu să fiî!..“ Coprinşî de-a dragostei căldura Credinţă nesfârşită ’şî jură.

D6r zorile pot să'i despartă...

Amor! o flacără deşartă Etern prilej de nebunii!..

III Trecut’au zilele senine De visuri şi iluzii pline, Frumosa Clythia azi plânge vŞi lacrămile ’I sunt amare: De ciudă şi de disperare Rănită inima :I se frânge. ' Sub vălul negru de vădană, De-un an val! faţa el bălană E-acoperită de-un nor; Bătrânul bolnav scurs de zile, Din braţele dulce! copile Luatu’şi-a de-apurud sbor, Şi-al el noroc s'a dus cu densul!.. Şi-acum zadarnic e tot plânsul

: — 157 — Căci nu’şî întorc paşi ’napoî, Nici bogăţiile perdute, Nici ale nopţilor minute, Când lumea se ’ncheia în doi.

Dar cum să’şl mal găsâscă pace, Când azi săracă ’ntre sărace Se simte ea despreţuilă Şi ’n lupta ’I cruntă cu durerea, Nu ’l-a remas nici mângâerea, Ce mal avea, de-a G iubită; Căci Cupidon copil uşarnic Pe-atât de blând cât de făţarnic Luase-acum alte cărări Şi ’n cea din urmă nebunie Se pregătea do cununie ! ..

— Cu jurăminte şi oftări Din pola serbede! mizerii Nu’şl legă viaţa cavalerii, Nici pintenii ’şl ’l ruginesc Să bală 'n pipe şi ’n ninsore Un prag nedesmierdat de s6re, Pe care grijile ’ncolţesc!..

Ce e trecut, trecut renume Şi ’n dragostea zilei de mâne De aur astăzi fermecat El jură alteia credinţă .. • — Oh! câte lacrimi de căinţă Pe urmă’l Clythia-a vărsat; Deşi în nopţi de somn lipsite, Sub boldul relelor ispite Şi v81ul tainicei lumini, Ea îl chema, înflăcărată, Să fie înc’al el odată Cu preţul oiî-cărel ruşinl!

— 158 — Ear lumea care ’mbină tote Şi p'e de-asupra le socote, De ’nduioşare se pătrunde Vezând’o tristă; nu ’nţelege Ce stricăciuni şi far’ de lege Tn al el suflet se ascunde ’ Badcn-Baden, August 1S95.

i

SATIRA VII Gîovenlu, primavera dclla vila!

Metnstasio.

. ^cum, acum e vremea năstră, Noi suntem tineri, voi bătrâni, I/uaţi-vă toiagu ’n mâni Şi îndărăpt pe calea vostră!

Voi v’aţi făcut în lume rândul, Ce aţi avut să’I daţi i-aţî dat, Trecutul pacinic v’a ’ngropat De-acuma patima şi gândul.

Spre culmi de' vremuri viitore, Ori pe-al isbândel aprig drum, Nu vă mai pot purta de-acum Slăbănogitele piciore.

Statornic nu vă mai rămâne De cât al morţii adăpost: Al vostru e ceea ce-a fosi, Al nostru ce-o sa fie mâne! înţelepciunea văstră ’ntregă Noi am sorbit’o ’ntr’un minut Şi câte voi n’aţi priceput Azi mintea nostră le deslâgă.

Din cele trainic făurite, Oe-aţî început, noi isprăvim, Ce’l săvârşit, împodobim ; Voi trunchi, noi ramuri înflorite.

— 160 — Ear din virtutea şi credinţa De care-aţl fost însufleţiţi, Noi inspiraţi, călăuziţi De steaua ce-a aprins sciinţa Ca ideal al omenire!, Atăt' păstra-vom bucuros, Cât ne-o putea fi de folos La cucerirea fericirii.

Tot ce’I eres ori îndoială, Ceh întunerec şi greoi vi, In vecul lenăr şi vioiu, Ce bale, plin de îndrăsnială La pdrta vârstelor eterne, Peri-va, spulberatec nor, Căci noului Mântuitor Lumină ’n cale’I vom aşterne.

Deprinderile învechite Şi învechitele păreri In racla zilelor de erI Cu voi vor fi pecetluite ; In vremea ndstră, alte roade Dau luptele pentru idei Şi nu’I erlat să pul temei Pe rosturi vechi, ori legi neroade.

In lumea noua, ce răsare Purtată-acum de-un noii avent, Dor voi rămâneţi pe pământ Nepăsători de-a el mişcare, Yoî, gârbovii şi pătimaşii, întârziaţi pe-al vremii plaiu, Al căror singuratec graiu De-abea ’1 mal înţeleg urmaşii; Voi, pentru care veselia Şi-al cântecelor năstre har

— 161 — Zadarnice îndemnuri par De-a reîncepe bătălia, Pe veci perdută-a, tinereţii!..

Pe când încet, încet se scurg A vostre clipe în amurg, Noi ancă ’n albul dimineţel Intrăm, cu suflet plin de sdre, Cil inimă plină de foc, Mânaţi de dor şi de noroc Jn mândra vieţeî serbătdre !

Privirea nostru înainte . tinbrăţioşăză ’ntinse zări, Orî-ce ’nălţimî şi depărtări Coprinse sunt de-a nostră minte : Pe când voi, cei cu frunţi cărunte, Cu cât mal mult îmbătrâniţi Cu atâta ve ademeniţi De cele ’nguste şi mărunte.

Noi. veseli, dăm cu largă mână.

Tot ce avem şi ne jertfim Cui crede ’u noi şi când iubim, Bar frumuseţea ne’I stăpână.

Sgârciţl, cu mohorâte feţe Voi sunteţi serbezi şi nedrepţi, Ve credeţi tari şi înţelepţi Fiind-că daţi la toţi poveţe, Şi când e vorba de iubire Sfioşi cătând tot înapoi, Voi, ve iubiţi numai pe voi, Ca vitregii do omenire.

Iubire! sufletul făpturoî, Fior de viaţă dătător, Ce pul toi ce’l mal răpitor, In noi, din tainele naturel, 63981

11

— 102 — Căldura ta nu mai învie Nimic în peptul%lor, de-acum, Altaru’I prefăcut în scrum Şi capiştea le e pustie !. .

Rugatu-te-aii închinătorii Dumnezeesculul teii cult, — Iu dragul căruia, mai mult învinşii sunt învingătorii — Iubire, fericită Zee, Vre un alt bun să nu le dai Din cată 'mp oraţie al De cât un suflet do femee De farmec tener purtătore, Cu ochi viol, cu dulce graiu Şi să le faci din viaţă-un raiu De primăveri neperitdre! Şi tu i-aî ascultat, Zeiţa, Tot ce-au cerut le-al dăruit Şi ’n raiul lor făgăduit De sub tulpina cea de viţă Eşit’am noi, noi, rasă nouă Cu sânge cald, cu braţe tari, Poeţi, artişti şi cărturari Şi v’am tăiat drumul în două: Noi am luat partea senină, Plini de speranţă ’nainfând, Ear voi în urmă remânend, Făr’de îndemn, far’ de lumină, Neputincioşi, pe calea vdstră Ve ’ntorceţl cu loiagu ’n mâni; Noi suntem tineri, voi betrânl, Acum, acum e vremea n6stră!

Decembre 31/97-

' I

1

SATIRA VIII Eheu! fugaces labuntur aiini!

Horatius, Ode, I, 14.

tinereţe, tinerele, multe firea’ţi nesdrăvană Iscodeşee şi închiagă ! Rîvna ta. făr’de prihană Te-ar sui şi ţi-ar da scaun printre stemele cerescî, De-ar putea să’ţi cumpânescă tot ce fac! cir ce vorbesc!.

Multc-ăr fi făcute ’n lume de s’ar fi făcut din gură Numai, fără truda minţi!, fără jertfă nic! măsură: Astă-z! am trăi în lună, sau prin ceruri am sbura Şi.necazuri omenirea, pole, n’ar mal îndura!

Omii’i lacom şi zadarnic şi cu cât îî este mintea Mai nocdptă ori mal secă, cu-atât crede că’n naintea Tui, nu p6te trece nimeni şi că altul vrednic nu’I Să pricăpă ori să facă,- de nu cântă ’n struna iui.

E păcat firesc?, e jocul sdrteî ori nenorocire?!

Patima şi îngâmfarea pun adesea stăpânire Pe cel sterpi şi slabi, ear ura şi dispreţul pe cei răi.

Cine’l ore ’u drept s’arunce peatra, semenilor se!!?..

Când eşti la ’nceputul verstei, lăte sunt do farmec pline, Tăto’ţl daU îndemnuri sfinte şi ’s în dragoste cu tine.

Tu, deplina mângâere n’o simţescl de cât atunci.

Când, pe-o vorbă şi-o privire, grijile ’n văzduh le-arunci,

— 164 Când sub talpa săltăreaţă, scil că frământând pământul, Te înalţi ferice ’n slavă, nu’ţî mSsorl, de viu, mormântul.

Tote glasurile firii cântă-aluncî în peplul teii.

Far de zilele trecute n’aî de ce să’ţi pară răii, Căci în toate şi de-apururi tu, eşlî primăvara vieţel Şi uimită se închină lumea ’n faţa tinereţe!.

Pentru tine, par’că, Iote iau fiinţă şi trăesc.

Visurile în aevea ţie ţi se oglindesc Şi atâtea mreji în suflet ai şi-atâta duioşie Că simţirea ’ţi-o mal caldă şi durerea ’ţl e mal vio Şi ’I destul, — ca luna blândă printre nori, — să Ic ivescî, Ca ’mprejurul toii, cu ’n zîmbet, tote să le ’n veselesc!!

Noi suntem bătrâni şi vremea ne-a ajuns din urmă ’n calo.

Fie-care ’şl părlă ’n spate greutatea verstei sale, Der din culmea, pen’la care pote toţi, urcând, u'ajung Noi, blajin ne ’ntorcem capul câtre drumul greii şi lung Ce-am făcut şi cu tăria omenilor de credinţă, încheind bilanţul vieţei de plăceri şi suferinţă Număram câţi din tovarăşi, împreună luptători.

Au fost prada biruinţei şi câţi sunt biruitori.

Fericiţi, acel dintr’ânşii, cari cu pepturî încordato Pen’la culmea verstei năslre au putut luptând străbate Şi acolo lepădându-şl armele, se odihnesc, Căci odihna e răsplata celor ce îmbătrânesc!

Fericiţi, căci lupta’I cruntă şi primejdia e mare; Cine’I pote sta ’mpotrivă şi munci cu ’nderăptnare Vrednic e s’ajungă ’n capot de trofee încărcat Şi să fie, ’n somn de cinste, cu perl albi încununai!

Câte perderî, câte jertfe, câte lovituri nebune!

Tineri, voi nu le cunăsceţî şi zadarnic vi-le-aui spune.

Pene când în carne vie n’or fi scrise şi la voi, Taina vieţii n’aţl pătruns’o şi v’aţî bate joc de noi!..

Negreşit, că’n mei'su’l grabnic, vremea tote le preface: Că e azi rezboju acolo unde erî fusese pace,

! !

i 1 1 '

— 165 — Câ po rosturi învechite, o mal greii să pul temei, Când ies adevăruri noua din isv6ro de idei Noua şi spro alte ţeluri lumea este îndreptată...

Ce’j vechili azi, a fost bun însă şi temeinic altă dată, Căci de multe ori trecutul e altoiii de fapte mari, Şi din vechile tulpine răsar codri de stejari!

Adevărul e acelaşi şi aceeaşi frumuseţea Şi cum le slăviţi voi aslă-zl. le-a slăvit şi bătrâneţea; Numai ea făr’de înconjur, voi dibaci şi prefăcuţi, De aceea vă şi părem serbezi şi nepricepuţi.

Am fost lirici noi, aşa o, cântăreţi de moda veche, Dar cântarea nostră simplă n’a stricat uicl o ureche, Ea ne-a isvorît din inimi şi din fragede simţiri, Ca duiosul cânt al harfei dintre cărdele subţiri...

— Cu chitara, noptea ’ntrăgă, sub ferestra prea iubitei Noi, în strofe ’nflăcărate, beţi de farmecul ispitei, Ne ’nălţam la cer, chemând’o, ne legam cu ea pe veci Şi’.I juram credinţă *n tute, peiv la pragul morţii reci.

Noi n’avem, pe lîngă densa, alt-ceva mal scump pe lume.

Dragostea, la noi, şi traiul nu erau un joc de glume, îmbinări de poruncelă, silnice împerecheri, Cu vremelnice folose ori cu scop de daraverl.

Când iubeam, iubeam statornic şi cu inimă curată Astă-zl, după moda nouă, rânduiala’l răsturnată Şi ’I adevărat c’al nostru nu mal e de cât ce-a fost, Daca tot ce se petrece, e aşa de trist şi prost!

Voi, care-aţî intrat în lume răsădind o rasă noua Şi despărteţl omenirea. între noi şi voi, în două; 6re v’aţî săpat în petra de la margine de drum Numele, ca să se scie încotro porniţi de-acuni?..

— Eaca, strălucind de focuri mândra sala do ospeţe.

Veselie ’n ea .şi sgomot. Tineri cu perite feţe Şi femei rîd şi fac glume: ochii galeşi, cu nesaţ Sîn şi umeri gol desmeardă, so atinge braţ de braţ,

— 166' — Vinul spumega’u pahare, cânturi ele des frâu resună; Ear în sânge se ’nleţesce crunta poftelor furtună!

Vorbe de amor! Săruturi!!. Câte doi doi ies răsleţî, ELe-aprope despletite, ol pe jumState beţi !!!

Desfătarea e la culme!.. Dor petrecerea urnuâză: Vin perechele ’ndr&gite si la masă iar se-aş6ză, Cu fiori do nărăbdare întind cărţile de joc Şi ’şl dau punga şi ’şl dafi viaţa, pe o nălucă do noroc!

Mirele şi cu miresa la altar stau în picidro ; Ea îl jură lui credinţă şi el tinerel fecior©.

Sunt aşa de dulci şi gingaşi şi aşa de potriviţi, Că ’mprejurui lor mulţimea murmură: ce fericiţi!

După câţî-va ani. acostă ,,fericită11 căsnicie Se surpă, ca o clădire şubredă, din temelie...

Domnul are o amantă şi e plin de datorii, Domua e păpuşa model, face lux şi nebunii; Ear copiilor de grijă slugile, cum vor, le portă.

El năuc de cărţi şi chefuri, ea de-atâla sbucium mdrlă, Să trăescă împreună nu mal pot, deci se despart Şi copiii cu averea, cum dă D-zeu, ’.şî ’mpart.

Domnul capotă o slujbă într'un colţ perdut do ţară, Domna sbârnăe pe poduri şi ’I păpuşa model eară; Jertfă le vor fi copiii, căci deprinşi la reu de mici Vor eşi nişte netrebnici şi vor remanea calici!..

Stă la masă filosoful cufundat adânc în gânduri Şi din tomuri felurite, când şi când culege rânduri.

E-o lucrare uriaşă, pe-un tipar cu totul nou : Vrea să ’nchidă omenirea totă ’n c6ja unul ov'i, Vrea, ca tot ce-a fost şi este, într’o singură formulă Să încapă şi să ’mpingă t6to, cât mal mult spre nulă.

Ore n’a fost zămislită lumea asta din nimic Şi temeiurile firii, nu's în infinitul mic?!..

1 .

.

i

■

M

7

— 167 —

Ultima ratio rerum!.. Omul n’ar mal avea parte Să se bucure de viaţă, de-ar înghite-atâta carte; Ş’apol crcerul de astă-zl o mal delicat, mal fin, Deci, ca nu cum-va sâ’l vatâmî, trebue să’i dai puţin.

Norocoşii n’atl nevoe de prea multă ’nvăţătură.

Dacă'l îndestul de şmechier, de ’ndrăsneţ şi bun de gură, T6te’l merg în plin şi tăte bunurile i s’aştern, Bucurăse, la piciore, cavalerului modern!

Dacă azi e vremea vostrâ, unde’I ăre tinerimea?

Către care idealuri îndreptăză ea mulţimea?

Unde’s inimile calde, sincerile năzuinţl, Faptele înălţătăre, pasiunile ferbinţl?..

Pentru ce, în loc de luptă, pretutindeni amorţialâ?

Unde’I sdrele s’alungo negura de îndoială Ce puternică se ’utinde peste-o lume de pitici Desgustaţl de ale vieţii, nevoiaşi şi eretici!..

Voi cântaţi şi cântul vostru’l glas de desnădâjduire.

Ciue va întinde lumii ramura de mântuire, Daca tineretul este cainic şi tânguitor, Sati de sus privesce tote cu ’n ochiţi batjocoritor?!

Ore vom muri cu jalea de-a vedea zădărnicite Cele ce-o viaţă ’ntregă ne-ati fost scumpe şi iubite, Căci moştenitorii noştri sunt atât de reci şi trişti?!

Noi suntem entusiaştil, voi... voi nisce egoişti!.. Şi cu tote astea, oca, înainte mergătorii Voi sunteţi de-acum la to.te, voi veţi fi îndreptătorii Celor în trecut greşite, voi cel meşteri şi cuminţi, Oare veţi culege roda semănata do părinţi.

Daca noi suntem bătrânii, suntem -şi mal marii noştri ; Ramurile înflorite au eşit din trunchi! noştri Şi de’ţl face ori preface ce rămâne de la noi, Gloria va fi a nostră, oar răspunderea cu voi!..

— 16S — Dâr ori câtă, frământare îţi vel da, o tinereţe, Cât sa fii de stăpânită de amor şi frumuseţe, Cât de ’nălţător să fie al cântării tale har, Şi cât de ilustre jertfe le-ai depune pe altar; Tote pier şi tot acelaşi giulgiu aruncă peste tute Vârsta, călăuza morţii, şi-o să vie-o vreme pote, Când şi voue ve vor dice tinerii : sunteţi bătrâni, .Aide! înderăpt pe calea vostră cu toiagu ’n mâni.

Ianuarie 12I9S.

]^ROIGE

*•

CAROL VODĂ Cu l’am vSzut maî de curând, Băeţî. Era călare, Cn chipul liniştit şi blând, La lume, cu-o mişcare Duiosă, capul înclinând.

Trecea, cu ’n strălucit al ai ti, Oştirea în paradă In fata Iul la zece Mai ti Şi într’uu simţ şi într’un grăiţi Strigam toţi ura ’n stradă.

MS adusese dela sat, Cu alţi răniţi ca mine, Şi ’n fruntea trupi-am defilat.

Cu tot piciorul meii stricat, Nu v’am făcut ruşine.

— 172 —

Şi se uita lumea la noi De ’ţî era drag’ de viaţă; Mergeam cu fruntea sus, ş’apoi Ne nrata şi rnaî vioi Priveliştea măreaţă.

Dar când păşi iu, cu cei feciori De oste, prin naintea Lui Vodă par’ c’avuiu dori, Purtându-mS cu mintea La vremea când de-atâtea ori Am înfruntat cumplite munci, Primejdie şi morte: Aşa că zilele pe-atuncî, Ca o nimica, forte Uşor era să ţi le-arunci!

Si pilda ne-o dedea cei mari.

Noi eram mulţi, ce’i dreptul, Dar frunză’! multă şi stejari Puţini în codru; ei sunt tari, Căci ei la greu pun peptul.

De! noi eram nisce ţeranî Deprinşi cu ori ce rele Şi totuşi faţă de duşmani Şi ’n vremurile grele, In cap eraţi cei căpitani!..

— 173 -

Pe malul de la Calafat Lucram o baterie, Când eaca Vodă... măsurat, Cum umblă densul, — mic Şi-acuma ’mî pare cam visat II ved pe parapet urcând Şi alegendu-şî locul Pe verful cel maî nalt, câtând Spre Turci şi singur comandând Noî să deschidem focul.

De-odată şese guri trăsnesc De clatină făptură!

Din meterezul cel turcesc, Pe lângă noî de a dura Ghiulelele se prăbuşesc; Pe când sus, Vodă, liniştit Le vede, din redută Sbucnind în sbor tot maî grăbit Şi. stând cu capul desvelit, In trecăt le salută.

Curgeaţi ghiulelele merefi Ţipând, cu mortea ’n gura, Noî toţî, jos, resuflând din greu Priveam; —de-o lovitură L’a apărat dor Dumnezeii! —

! |

— 174 —

In peptul luî atunci bătea Şi-al nostru suflet încă; Ear pilda care ne-o dedea încrederea adâncă Şi dragostea în noi sădea.

De-aceea după El ne-am dus Uniţi ca într’o mână Şi pe vrăjmaş ni l’am repus Şi stegul patriei l’am pus In inima păgână.

In frunte El mergea cu noi.

Nici sabia, nici glonţul Pe nimeni n’a dat înapoi; Deşi ’n foc am perdut eroi Ca Walter si ca Sontzu! î •> Ori cât v’aşî spune eti, băeţî, Povestea minunată A astor făptuiri, nu veţi Simţi voi nici o dată Mărirea lor, căci nu sunteţi

i

In focul luptei, n’aţî văzut Cu câtă nepăsare Priviau toţi mor tea, ce-a făcut, La rîndu’i fie-care.

De la bătrân pen’ la recrut;

i

— 175 —

Cum repeziţi, într’un avânt, Ca dintr’o vijelie, Flăcăii, numai de-un cuvent, Porniaii la bătălie Şi’n cale tot făceaţi pământ!

Pe valea muntelui Balkan Cu noi a fost isbânda Si ’n fata mândrului Curcan Plecatu-şi-a capul Osman, Când şi-a primit osânda. Şi daca unui împărat, Yitezu ’ntre Paşale, Cu sorta sabia şi-a dat, Lui Carol Vodă i-a ’nchinat El cinstea ostei sale; Căci stegul care-a fîlfîit Peste-ale lui rădane A fost al nostru, ciuruit De glonţele duşmane, De sânge românesc stropit; Ear dacă’n pulbere căzu De grab’ Plevna bătrână, E că toiagu şi’l perdu Când Griviţa se prefăcu In tabără română!

—. 176 —.

La Raliova şi la Smârdan, Unde-am bătut Vidinul, La Leofcea, unde pe duşman II adusese la aman Biruitor creştinul; La Opanez, la Trestenic, Pe Vid.... nici maî ţin minte, Noî n’ain dat îndărăt nimic; Ci de la mare pan’ la mic Am mers tot înainte!

Aşa, copii, am desrobit Noî vetrele bulgare Şi prin neatârnare Regatul ni l’am cucerit Sub Carol cel nebiruit! \

DOINĂ

dorobanţ cu chica tunsă Şi man tăria prinsă ’n brâu, Tu porţi încă ’n pept ascunsă Vraja lanului de grâu; Ochii teî deprinşi cu zarea Lină-a brazdelor de plug, Pătimaşi, tot spre cărarea Unde’T mână dorul fug, Eară noptea ’n pola genii Ţi s’adună şi ţin sfat Drăgălaşele vedenii Ale horelor din sat.

Vânător cu stemă ’n frunte Şi cu penele în vânt, Cântă’ţT doina de la munte, Bate’ţî talpa de pământ.

Căci în viersul eî tresare Mândrul suflet strămoşesc Şi ’î udat locul pe care Calci cu sânge vitejesc.

639S1

12

178 Amendoue ţi’s moşie, Cum ţi-e codrul cel de brazi Şi ţi-or fi pentru vecie, Căci le aperi tu de azî.

• i ■

i i

j Roşior! copii sburdalnicî, Din călcâe sunător!, Voî de ocliî duioş! prădalnic! Şi de lupte iubitor!, Cap şi inimă ferbinte, Nestatornic! şi ’ndrăsneţî. Ţelul nostru e ’nainte, înainte călăreţ!!..

Implin<§scă-vi-se dorul Pretutindenî drag! voinic!; Din isbândă ’şî ia vent sborul Celor slab! şi celor mic!!

!

i

■

I

DE LA GRIVIŢA

Batalionul 2 de vena tort 31 August 1S77.

Zîaică,— scrie pe o tobă, în-genunchi, căprarul Pintea,— Ce-am făcut nu-î vrednic graiul, nici destulă-ml este mintea Ca să-ţi spun, şi cum, nici vorbe la’ndemână nu găsesc Precum le-am vezul cu ochii, toate, să le povestesc, Ţi Je’nşir cum pot. Deci afla, mal întâi, ca eii sunt bine, Că mi-e dor de cel de-acasă. că prin {.erile străine, Ce-am călcat de-atâta vreme, laică, nu uita să spui Cătălinei* că mai mândră decât densa alta nu-î, Şi că-ii dragul eî, făcendu-mî vrajă din a mele gîndurl M’aş aşterne pe hârtie eii, în locul astor rîndurl, Să me-ntorc în sal o clipă şi... să vin iar înapoi, Căci plecat recrut din ţară, sunt căprar acu-n r.S.şbot!..

Trebue să ştii că suntem în vestita cetăfue De la Griviţa, la care n’a fost vrednic să se sue încă nimeni, p6ne-acuma, decât noi... şi ne-am suit, C’a vrut D-zeu isbânda şi că Vodă-a poruncit!

Uite, par’că-1 ved pe Vodă,— aşa mi-a intrat în minte,— A venit la noi în lagăr, cu trei zile mal nainle De atac. Era călare, pe-un cal negru şi frumos Şi vorbea, ţinondu-I mâna, o’un ţi vil sosit pe jos,

— 180 — Oin mărunt de stat, clar chipeş, cu per creţ; şi barba sură, Care ne batea pe umeri şi-î curgea vorba din gura Dulce, fagure de miere... dintre oameni, om ales Negreşit, că toţi st aii. smirna, şi ziceau: „Am înţeles!“ Când spunea ceva... Cu Vodă rîndurile le colindă, Căutând în ochii noştri, ţintă, ca într’o oglindă Şl zîmbind, de bucurie, când vedea cum stăm de drepţi Şi cum gata la răspunsuri nu clăii greş, mândrii băeţî.

No facură-n urmă roată, lîngă ei şi cu glas taro Vodă, dîrz. cu mâna-n şolduri zise: „Astă-zl fie-eare „Dintre noi, în peptu-I poartă două inimi, dragi copil, „Una e a datoriei, şi-a străbunei bărbaţii „E cealaltă . . . [nainle ! .. Fie-a Patriei mărire „Sfânta noastră călăuză ! In avent de înfrăţire „Să ne ducă la isbândă! Eti, în frunte, merg cu voi! „Cine vrea neatârnare, vrea şi gloria-n resbol!!.“ Ura!., şi în vârful puşcel pălăria-î ridicată!..

Dar bătrânul, cu graiii dulce, sta cu faţa murală Şi privindu-ne şi’ntinse manile spre noi, zicând : „Fiţi Români vîrt.oşî! Isbânda vă aşteaptă ap arenei „Neamul şi pământul vostru ca adevăraţi eroi; ' „Căci de moarte, niciodată, un Român nu dă-n napol“ !.. vŞi ne-am dus, fireşte, taică, ne-am tot dus, ca în nescire, înainte, ţiind hangul unei gloate de oştire Ce la dreapta şi la stânga furnica, fără de rost, Pene când sună alarma şi-n câmp, fâr* de adăpost, Ziua în amiaza mare, ni s’a zis : „Arma la mană „Şi la deal, copil, daţi iuruş în ordia cea păgână! ..“ — Gloanţele curg*eaii ca ploaea, g’oarnele şi toboşarii Dau semnale, bai alarma, ear pe coastă căciulariî, De trei ori răpuşi s’adună şi se urcă la asalt; El pe-un povîrniş grămadă, noi în şir pe celălalt!

Doamne câtă groazâvie! Ce scrîşnirl! Ce sbucium încă, Unii cad răniţi şi alţi morţi, în rîpa cea adâncă!..

Vaete! Suspin! Urale ! Ropot! Bubuit! Strigări! Şi la spate-un urlet crâncen năpustit din depărtări,

i

!

' — 181 — Fac, pe cei ce stau în lupta şi pe cei ee-n cale cad Să se- creadă, ca de trăsnet, vii, prăpăstuiţj în iad! — In sfârşit nie urc pe ziduri, acăţându-tne de o scară, Dar când dau să-ncalec cresta, eată că-şî înlinde-afară Tivga neagră şi buzată, un vlăjan cu ochi sticloşi, .

Ce-ndreplând asupră-mi puşca, vrea să tragă de cocoşi.

Eii nu-i da ii răgaz de j6că, ci-î vfirs creerii pe zid Dintr’o lovitură, apoi sar în ’nuntru, ca-ntr’un blid Plin de sânge, strigând ura! După mine sar cu toţii Vânătorii noştri sprinteni şi dau iama în netoţii ' Care năvăleau la poartă ca să fugă şi sbierau De turbare, trăgend focuri, ear flăcăii secerai!

Fâr-de milă!.. Câtă vreme, a ţinut învălmăşeala Nu ştiu, că simţiţi de-odată ca m’apucă ameţeala, Că picidrele se tae şi m’aş li sdrobit în şanţ, De nu me prindea în braţe, şovăind, un dorobanţ...

Dar nu-ţî fie teamă, taică, m’am tăeat într’o custură.

Ce e, să iei o cetate numai cu o sgîrietură!..

O aşa minune nimeni, pasă-mi-te, n’o credea.

Uite, noi care-am făcut-o, vom mai face-o, când or vrea.

— Şi-a venit ca să ne vadă împăratul cu Muscalii, Vodă-î călare la drăpla şi’napoî toţi ghinăralii. vŞi ne-a zis Ei: „Sănătate! Suntem rnîndri azi de voi!“ vŞi mi-a pus pe pept o cruce, taică, şi-a vorbit cu noi, Vesel ridicându-şî capul: ear când am trecut cu stegul Nostru ciuruit de gloanţe, s’a descoperit moşneagul Şi cu capul gol, la lumea din-mprejuru-I a strigat: „Trec Românii! Trec vitejii!“ şi la noi s’aii închinat. — Ş’acum te mai las cu bine! Pân’ s’o mântui răsboiul Şi o iî mult, cred, pen-atuncea, că de-abia acu e-n toiul Lui, n’o să-ţi dau greş cu scrisul, doar atâta mi-a rămas Să me mai mângâiu de cele ce-am lăsat plecând de-acas’!.. Şi când ţi-o ceti moş Popa, taică, astă cărţulie, Să te rogi frumos de densul, să slujoscă-o lelurghie Pentru cei ce sunt departe, pentru cel care-aii perit; Căci cu drag* ne-am dus la 6ste şi cu drag toţi no-am jertfit

— 182 — Har de voiu primi vre-o rană, să nu te frămenţi cu • firea Nici declini, nici să duci grijă unde-mi aflu lecuirea; Căci dintr’un hotar al ţerei, p6n’ la celălalt hotar, .Domna şi stăpâna năşiră, de Dumnezeescul har Plină, şi-a versat coruora bunătăţii şi iubirii Peste ceî răniţi în lupte, şi limanul mântuirii, II găsesc în mâna-î albă şi-n duiosul Ei cuvent Toţi ce-n faţa suferinţei de-o polrivă-s pe pămenlP

i

;

i

SENTINELA

^imineţel.

Frig şi ceţă.

Totă noptea a plouat, Podurile s’ati luat; Ear în şanţ, Păzind la post Singur sentinelă-a fost Un Dorobanţ.

Noptea-î cruntă Şi măruntă Curge ploia. Nimeni nu-î!

Unde-Î Regimentul luî?!.

Calea* î ruptă: Gropi şi tină Şi de morţi câmpia-î plină, După luptă.

184 —

Nu-î e frica De ni mi că: Lângă pept îşi ţine arma, Un foc dor şi dă alarma!

Dormi viteză Oaste, dând Viu sbor viselor, pe când El veghiază!..

Dar de-o dată I s’arată, Păr’că-un licărit de stea, Ce străbate pîcla grea, Luminând Pămîntul ud Ş’apoî glasuri se aud Murmurând.

Ca să vază El s’aşază Pe-un urcuş. Cine e? Cine?

Căci acum spre densul vine, Clipind, focul; Iar prin ploe Ceva negru se ’ncovoe In tot locul.

Puşca’şî plecă Şi din tecă Baioneta ’n ţevă prinde, Ia la ochiţi!.. degetu ’ntinde...

— 185 —

— Astă. vină Aibă el — ■ Si 'n fantasticul inel > De lumină Ţinta ’şî pune; Când — minune — Ea, ca smulsă, piere ’n nopte, Dar un sgomot surd de şopte, Paşi greoi Vin din şanţul Unde sare Dorobanţul Prin noroi.

El grăbesce Si ’ntîlnesce.

Dupe-un cot, stând rezemate Dou8 namile ’mbrăcate Cu mantale De soldat!.

Cine sunteţi ?!. ce cătaţi Noptea ’n cale?.. î

1

Vorbe dese, Ne’nţelese, Cu glas tremurat suspină Şi-şî bat peptul şi se ’nchină: Că-s Cazac! Şi c’ati perdut Drumul ce-aveati de făcut Cu nisce saci

— 136 —

Si că-î frate Iu dreptate Tot Românul cu Cazacul! ..

Lasă-apoî din spate sacul, Ia amnarul, Fiecare, Şi-şî aprind c’o scăpărare Felinarul.

Despre arme, ladu-î sfarme Dacă au...— martură-î Maica Domnului...— decât nagaica, Bat-o bruma!

Ear Românul înţelese că-r stăpânul Lor de-acuma — Deci frumos Muscalii jos S’aşezară la tutun.

Dând din mâni eî rid şi spun Şi-î privea Cel căciular Maî mirat, căci tot maî rar lî pricepea.

Si-î ascultă Vreme multă El, în puşcă rezemat; Ei, cu vezu 'nflăeărat,

- 187 —

Povesteau, Mereu rîzend, Şi cinstindu-se pe rând, Plosca ’şi goleaţi.

Eat’ atunci, Ciudate muneî Răscolindu-î, prind Cazacii Numai a’şî deschide sacii, Cu mândrie, Să-I arate Lucruri de la morţi furate, Din câmpie.

Fac din pradă O grămadă Şi-o ’mpart de-opotrivă ’n trei Una el şi doue eî; Dar feciorul Umflă peptul Şi’n grămadă dă de-adreptul Cu piciorul. „Ciocli! câni!

Scîrboşî păgâni!

Să vă ’mpart efi capu ’n două!

Nu vă e nimic sfânt vouă!?.

Cu spurcaţi Tâlhari ca voî Nu legăm frăţie no!.

Ilaid’ plecaţi!“

- 188 —

Şi jos mâna!

Căci betrâna La necaz dă foc din gură!..

Ear văzând că nu se iidură Să se ducă, la’n cătare Şi ’ntr’o clipă pier în zare Ca nălucă.

Dimineţă Frig şi ceţă.

Totă n op tea a plouat.

Podurile s’au luat, Uar în şanţ, Păzind, la post Singur sentinelă-a fost Un Dorobanţ!

CÂNTEC SOLDĂŢESC

13 e la munte, de la baltă, De la plug şi de la oT, Adunaţi toţi la olaltă, De e pace, de ’î rSsboî: înainte, unu, doî !

In pept inima ne saltă, Soldaţi suntem noî! înainte! cornul sună.

Steagul fîlfie în vent; Fie soarta rea ori bună, înfrăţiţi prin jurăment, într’un dor, într’un avent, Ne vom apăra ’mpreună Lege şi păment!

Ear când ne-om întorce ’n sate, De al luptei foc căliţi: Toate sînurile-or bate,

— 190 — Ochii toţi vor fi ’ndrăgiţî Şi ’n cămine ’mbelşugate.

Lângă eî dulce ’ncălziţi Vom fi fericiţi!

De la munte, de la baltă, De la plug şi de la ol, Adunaţi toţi la olaltă, De e pace, de ’î rSsboî: înainte, unu, doi !

In pept inima ne saltă Soldaţi suntem 'noi! !

DRAPELUL Isbucnise Lupta crâncenă, cumplită!

Păg’ânimea înteţită Se sbătea ’ntr’un cerc de loc.

Un asalt şi încă unul, — Rânduri seceră— acum tunul — : Turcii căutându’şl loc, De scăpare se isbise Cu Românii...

Se ucid, se’mpung, se muşcă, — Spăngile, patul de puşcă Sângeră, parc’ar fi viî—, E o furie nebună; Om pe om vrând să repună Se întrece ’n grozăvii Şi năvală daţi păgânii Valuri, valuri... Ţin Curcanii, ţin băeţiî, Daţi vertos şi sparg nămeţii Năpustiţi asupra lor;

— 192 —

Der sunt singuri şi din spate, Făr’ de veste tunu’i bate Şi ’n avent triumfător Ies vrăjmaşii de sub dealuri Să’i sdrobescă.

Sunt perduţl! „Scăpaţi drapelul 1“ Le răcnesc© Colonelul Doborît de-un glonţ. „Pe ei! „înainte! Ura! ura!..“ Şi’nzecită’î lovitura Oe, cu suflete de lei, Daţi în ceata duşmănescă, Care’i strânge Mai de aprope... Der în jurul Steagului par’că vulturul Aripile şi-ar Ii ’ntins, Că ’n clipitele perzării Bărbăţia ’ntregă-a ţării Să s’aprindă — înadins — Ear în Românescul sânge vŞi să facă Ear minuni de vitejie!..

Turcii vin o sută-o mie, Dar de peptul creştinesc, — Ca talazurile ’n stâncă — De-ar fi fost şi mai mulţi încă, Sfărâmaţi, se risipesc.. .

Morte! Morte proorocă De isbândă, Din atâtea vieţi în Hore,

— 11)3 —

Gloria nemuritore Pe jertfelnic o închegi Şi cu sânge omenirii Cuceresc! treapta măririi Şi hlamidele de regi!..

Sus flăcăii stau de pândă Lângă steagul Mândru :n sdrenţărose cute — Lacrămî de durere mute Pentru cei carl-afi perit Apărându’l. — Cornul sună.

A’ncetat crunta furtună Şi drapelul a eşit, Din vălmăşeagul Sângeros, nebiruit!

639Sî

13

I

IMNUL VENĂTORILOR

nedreptăţi resbunătorî, îmbărbătaţi de dragul ţereT. Au biruit, Şi gloria neatârnării Ne-au cucerit, Vitejii Venătorî!

Pe creasta zidului stropit Cu sângele cel scump de frate, Eî au plăntat, Cu steagul, mândra libertate Si viată-au dat Unui popor robit! t

’

Urmaşi aî vechilor eroT, De-apururî faima se v£ crescă, Fiţi fericiţi; Străbuna fală Român6scă, Copii iubiţi, A re’nviat prin voi!

11 i

!

ELISABETA DOMNA

^und ţâra ’n freamăt tresări, în freamăt crunt de luptă Şi ’n faţa lumii ridică antica’I spadă ruptă, Feciorii săi viteji s’aîi dus, nepăsători de moarte, •Să scrie cu-al lor sânge viu în a veciei carte Destinul eî măreţ şi sfânt de fiică ’mpărătescă, Neatârnarea răsădind pe brazda roraânescă!

Când sdrelo ne însemna mal mare şi mal dreptă Măsura nostră pe părnent de pe regala trăplă ■Şi’n ochii noştri aţintiţi călre-a mărirel porţi Lucea cu faima celor vil, mândria celor morţi, Atunci ca stoluri s’au sculat, pe ’ntinsul ţărel dalbe, Româncele şi deschizând căminele lor albe Re braţele lor afl culcat pe cel voinici copil, întorşi sdrobiţi de la răsboiu, ciuntiţi din bătălii Şi zi şi ndpte priveghiului au dat ţări ’napol, De-o nouă viaţă ’nsufleţiţî, nenumăraţi eroi!

Ear tu cu-o vorbă, cu ’n surîs, cu mâna ta de mamă, Din peptul ţării frământat de a durerii seamă, 'Gonit’al grijile şi-al fost, veghiând în fruntea el, La datorie cea de’ntel, ântcia ’ntre femei!

Dar cel oştean cu crucea ’n pept s a ’ntors acasă eară Şi pe ogoru’l a eşit cu plugu ’n primăvară

— 190 — Şi sună doinele 'eu drag în crânguri înoptat Şi ’! lin şi dulce traiul ear..\ nevoea s’n uitat!

Atunci luandu’ţî furca 'n biefi şi caerul de lână, Intins’aî firul nesdrăvan prea harnică stăpână Şi ca la Curţile Domnesc! în zi de serbătore, Cu Jupăniţele ’mprejur lacut-al şezălore Reînoind cea do demult poveste slrămoşescă: Că ’ntreg pământul c rodit de mâna femeeasca, Din largul mări! pân’la munţi o ’nduioşată lume, Cu dragoste şi cu noroc .se ’r.chină l’al leu nume;.

Căcî n’a fost nimeni pe păment voios or! întristat, Cu! farmecul gândului teii şi mangâerî mal dat!

IO

M A I U 1866—1891

rT)ajc$tăţ(2Î 5<2l<2 Regelui C^I^Ob I

^unt doue-zecl .şi cinci de ani, chemat de mândra Ţara, Cu. suflet de credinţă plin, în zi de primăvară Sosial, cu drag- călăuzit de Dimărea albastră, Din mezul zilei luminos spre aurora nostră, Zicându-ne cu tânăr gravii: De-acum legat cu voi Rămân; în zile de noroc şi ’n zile de nevoi, In fruntea voşlră neclintit Oştean sau Domnitor! Şi ’n căldurosul şeii avânt poporul iubitor Duratu-Ţi-a, Măria Ta, frumosă serbătore, . încununată cu urări de glorii viităre, Ce ’n lume s'au împrăsciat sburând peste Balcani, De doue-zecl şi cinci de ani! Ţi-aî împlinit cuvântul dat! — Din munte penă ’n mare Se ’ntinde rodnicul ogor în libere hotare; Pe zarea cerului senin, de sorta el stăpână, Purtând Corona de oţel stă Aquila Rom mă; Mal mândre inimile bat în pepturl vitejesc!

De când la ’nvingere le-ai dus pe ţărmuri duşmănesc!, Şi ’n cartea cea de nemuriri deschisă ’n viitor Cu spada numele Ţi-al scris alăturea cu-al lor!

— 198 — Din înălţimea tronului aruncă o privire!

Ca roiul harnic, liniştit, sub drepta’Ţi ocrotire.

Cu spor la datoria lui poporul e ’ndreptat: Ţi-aî împlinit cuvenlul dat! Şi ’n doue-zeci şi cinci de ani de astăzi înainte, Când ear Te vom sărbători, al Patriei Părinte, Când Ţera plină de belşug, sub mantia’ŢI Regală, Ca un lucăfer strălucind, pe părla triumfală A propăşire!, va intra cu braţul oţelit Purtând făclia de lumini în vechiul răsărit; Atunci vedea-vei împrejur uimite ’ngenunchiând Poporele într’un îndemn frăţia ’nmănunchiând; Atunci, atunci se va ’mplini. ca sfântă profeţie.

Menirea nostră pe păment de-a fi o-Impărăţie De pace şi de adevăr, cu ’n mare Suveran Tot mai iubit din an în an!

FIUL LUI PENEŞ CURCANUL

(5u m’aî născut pe când batea La Plevna tunul, mamă, Pe când în lume strSbătea, Prin glasu’î de aramă, A vitejiei Românesc!

Strălucitore veste Şi din morminte strămoşesc!, Eroica poveste De lupte şi de bărbăţiî Se ’nfiripa în fapte vi!!

In zile de ’ndrâsneţ avent De glorii, de mărire, Adusu-m'aî ddr pe păment;..

Ear calda ’nsufleţire Ce port în pept şi mândrul dor De ’nalte zărî senine, Le datoresc eu, mamă, lor, Or! supte’s de Ia tine,

— 200 —

Tu care pururia mi-aî spus: Băete ’n lume fruntea sus!?

Da fruntea sus, căci sunt vlăstar' Al unei rase nouă, Ce şi-a rodit al vicţeî har Cu-o sângeroasă rouă : De-aceea m’am făcut soldat Şi când s’o da alarma, Cu sufletul înflăcărat, Lua-voi ti, grabnic, arma Şi-oiti alerga la luptă drept Vrăjmaşilor să le ţin pept!..

Auzi tu, mamă, resunând' O dornică cântare Ce, deperătările ’nfruntând, ' Din munţi şi văi resare ?

E cântec mândru de eroi Căzuţi în bătălie, Ce va redeştepta în noi Străbuna bărbăţie, E strigăt disperat de fraţî • Sub greu călcăiti îngenunchiaţî!

Ah vulture, cu falnic sbor, Treci dincolo de munte,

!

— 201 —

>'•

Durerii fit alinător, înalţă trista frunte A celor slabi şi asupriţi Şi ’ntinde-a ta aripă Asupra lor, să fim uniţi, Măcar, sub ea o clipă ; Să scape-odată de nevoi Căci sunt şi ei de-Un neam cu noi!

Sfăramător de lanţuri fii Şi crainic al dreptăţii, Du ’nstrăinaţilor copil Prinosul libertăţii, In ochii cel tânguitori Şi ’n haosul gândirii Zadarnicilor luptători, Fâlcia mântuirii Aprinde-o şi în ghiara ta Strivesce ce ’n potrivă-ar sta!

>

Ear vou£, celor adormiţi La Plevna întru Domnul, — Măririi Patriei jertfiţi — Uşor ve fie somnul Şi numele neperitor; Căci vitejia voastră A făurit un noii popor Şi cu ’nălţarea noastră

1^%

— 202 —

Ne a îndrumat spre-un falnic ţel, Sub o coroană de oţel.

Căci m’aî născut pe când bă tea La Plevna tunul, mamă, Pe când în lume str&bătea, Prin glasu’î de aramă, A vitejiei Românesc!

Strălucitore veste ; Ear din morminte strămoşesc!, Eroica poveste De lupte şi de bărbăţiî Se ’nfiripa în fapte vi! !

:

BATERIA CĂLĂREŢĂ ^an, tenorul locotenent In bateria călăreţă, E, din întregul regiment, — Cu faimă-atât de îndrăsneţă — Cel mai vestit şi maî dibaciti Al tunului trăgaciti.

De meşteşugu ’î minunat E mândru el, peste măsură, Căci încă pan’ acum na dat, Un greş la nici o lovitură, Şi’î gata-a dovedi ori-cuî Ce pote tunul luT. De-aceea Dan şi căuta, Voios primejdia, ori unde, Sciind că bateria sa Cu mortea pururi va răspunde, — Din partea ostei românesc! — Ghiulelelor turcescî.

— 201- —

Avea o chiu o ger şi noroc Şi ’n pept o inimă bărbată; Ear când intra cu-aî seî în foc Şi tunul începea să bata, Trezea în el, cruntul ecou, Aventuri de erou!.. Şi nu ‘î prilej si nu e zi In care să nu se mesore Cu cetele unui Ghazi, Ori ziduri să nu le dobore vŞi să ’I întâmpine în căi Cu brazde de văpăi.

Căci călăreţi şi pedestraşi In tun deplină, au credinţa Să bage spaima în vrăşmaşi, Să le ’nlesnescă biruinţa; Fiind'că ’n luptă ’s fraţi mal mici Tunarilor voinici.

Si eată. Dan, că e mânat, O dată, grabnic să atace Un fort turcesc înaintat; Cu ordin, într’adins, de-a face Ori cum va sci şi va putea Din mâna lor să ’1 Ia.

— 205 —

Pornesce — Vodă l’a trimis, Deci cinstea armei ia cu sine, — Şi tunurile ’n câmp deschis Le-aşeză, hotărît, mai bine, Să peră el de pe păment De cât să fie ’n frânt!

Din meterez Turcii deschid Asupra luî îndată focul; Dan o ghiulea repede ’n zid Ear altele drept în mijlocul Redanului se sparg în sbor Si ’n urmă-le un nor De fum şi praf sbucncsce ’n sus.

Alah! Alah! s’aud cum ţipă Venind, în gonă, din apus Duşmanii pîlcurî. Tntr’o clipă Şi ’ndreptă tunurile ’n eî Şi ’n trei părţi, câte trei, Obusurî trage spre redau, Se ’ntorce apoi şi ’i aruncă, Din noCi, alte ghiulele Dan; Ear mortea, gata la poruncă, Culege vieţi neîncetat Pe câmpul sângerat.

— 206 —

*

De-odatâ Turcii se opresc, Işî strâng şiregurile rupte Şi ’n urlet crâncen năvălesc, Cu arma albă să se lupte, Când eată-un stol do călăraşi Dă iuruş în vrăşmaşi.

Tunarii repede ’nhămând Pe-un verf de măgură se mută Şi un obus, din când în când, Trimite mortea în redută; Căci împrejurul lor acum E numai fer şi fum.

Der lovitura lovituri Şi mortea morte ’n luptă cere: Din trăsnetul a şese guri, Dan pretutindeni cu putere Le ’mprăscie, deşi ’i rănit La cap şi ’i obosit: Deşi zac morţi soldaţi şi cai, — Ei mândrii şi nebiruiţii! — Şi penS ’n braţele lui, vai!

Cu ’n gemet crunt s’abat răniţii, Ear el vorbindu-le duios încet îî culcă jos...

' •]

- 207 —

Cil capul gol, ele sânge plin, Cu faţa negră şi ’ncruntată, Stă el pătruns de-atâta chin, Când Vodă se ivi de-odată Călare cu doî Generali Si ofîcerî Muscali.

9

La câmpul luptei cată lung Mal multe salve poruncesce Şi când obusele ajung La ţel, cu capul mulţumcsce Şi-arată-un loc ş’apoi alt loc Şi dupe-un foc, alt foc.

Comandă. Bombele plesnesc Şi ’şî fac prin carne vie cale, Tunarii însă le ’ndesesc Şi bombardeză ’ntrega vale Păn’ ce duşmanii sfărâmaţi Din fort sunt alungaţi!..

Pe zi du ’i fii fie acum Stindardul nostru. Bucuria E mare!.. ear la pas pe drum Se ’ntorce Dan cu bateria.

— Mulţi dintre dânşii afi rămas La vecînicul popas! —

— 208 —

I

Der sdrenţuiţî aşa cum sunt Cei ce se ’ntorc au mândră, faţă. Şi ’î o privelisce măreţă, De a vedea cu cât avent De dragoste sunt aşteptaţi De toţi ceî-l-alţî fraţi.

Aprope de cantonament Ies o facerii înainte.

— E serbătore ’n regiment! — Ear Colonelul ca părinte Sărută ’n locul lor pe Dan, Acuma Căpitan! .1

|

ssm

* *

CARMEN SAECULARE

CHORUL

^in vârf de munte, de pe plaiu.

Din câmp, din codrii, de la mare.

Do pe-ale Dunării hotare — Ca paserile ’n ziua de Maiit — Măreţe amintiri sburaţi Şi fala ţărel buciumaţi In lume cu.-al veciei grăiţi!

VOCEA MUNTELUI

Când crivăţul aprig sfărâmă stejarii Şi urlă pădurea, tresare pămentul, Cu gemet sălbatec sunt Le.şil, Tătarii, Ce vor să se scole, să ’şl spargă mormântul.

In hordil năvală, urgia s’o porte Din nod peste ţâră cu foc şi cu morte...

Un trăsnet răspunde, un fulger s’aprinde Şi sgomotul tace; l.ucefer do paco Po cerul albastru lumina ’şl întinde!

639S1

■

II

14

1 - 210 CHORUL

J

Un trăsnet răspunde, un fulger s’nprinde .Şi sgomolul tace: Lucefăr de pace Pe cerul albastru lumina ’şl întinde!

VOCEA CÂMPULUI

Pe ’ntinsnl lanului cu drag Flăcăii ’şl dau îndemn la muncă, Ear fluerul înduioşat, La umbră zice doine ’n . luncă, De-odală trâmbiţa răsună; La arme ! — glasul ţării chiamă —.

Ou capul sus, cu ochii vi!

Se duc voinici! fără temă Şi pe cel drum, bătut de an!

Trec cele mandre de Curcani!

CHORUL

Cu capul sus, cu ochi! vi!

Se duc voinici! fără târnă Şi pe cel drum, bătut de ani, Trec cete mândre de Curcan!! vocea dunăre!

De la Roma cea bătrână Am primit mândra .solie Eii pe umeri să ’! duc fii!

La isbânzl, la bătălie. ..

Ca străbunii părisr.’aţl Plugul vostru părintesc Şi-aţi sărit cu arma ’n mână La hotarul duşmănesc Şi-aţi luptat cu vitejie,

!

— 211 — Cucerindu-ve ’n dreptate.

Cu cortina cea Regală ' Slrămoştiscă libertate!

CHORUL

Şi-am luptat cu vitejie, Cucerindu-ne ’n dreptate.

Cu corona cea Regală Strămoştisca libertate!

■

TOTE VOCILE ŞI CHORUL

Coboră-se din cer senin Lumina bine-făcăttire, • Belşug să verse pe ogore Şi traiul ţeriî fie lin; Puterea el mereii să crescă, Intriga- lume s’o iubtiscă Şi ’n veci norocu ’l fie ’n plin.

CUPRINSUL

v

Lirice

Pag. 3

Stejarul . I . .

Fontâna BlandusicT Leilet mesia’ urne .

Lâ isvor Elegie.................

Poveste ....

5 7 11 14 16 17

Paser Lesbia'e Toamna.................

Ursul, vulpea şi lupul Cântece de Harem 1 II.............................

111 IV .

V .

VI.....................

. . Bosforul . . . ~j. Ginta Latinâ . ?1 ...... .

Copila bSlană .

N6pte de earnK

...

iS

. ■ . 20 .•

22 24

25 - 2$ . .26 27

cS 30

34 r 42

44

45-

■1 — 214 -

i

:

1 Serenadă................................ .... ........................... . ^ ’i .. vî^ UmbreY poetului'.................................... ....................................

Te-aY dus! ................................................................................. ....

Ad Poetam....................... .... . ... > -s, :.!

Bazmu japonez........................... . . .. i> . i . . . .

Odă A. A. L. L. Regale PrinţuluY şi PrinţeseY RomânieY N6pte de Crăciun . . . .

La nascerea PrinţuluY Ca rol Rugăciune ....

Aşa e mamă . . .

Idilă .......................

A mori M || • MS 'ntrebY ce vroiţi .

Reînviere . . . < .

M împăratul şdrecilor

4S 49 5> 53 5* 59

.

6i

64 67 69 72. .

7<5

78 81 85 . 87

Seitlrlo©

Satira I Satira ÎI .

Salira^lII .

Satira IV .

Satira V .

Satira VI .

Satira VIL Satira VIII

•

!

1C>5 110

. . , . . . .

127

. .

133 138 154 159 163

Eroice Carol-Vodă . .■ Doină ;,.l : . .

De la Griviţa .

Sentinela . . .

Cântec soldăţesc Drapelul . . .

171

177 179 183 189 191

I

!

• — 215 — Paţr.

Imnul vânătorilor . .

Elisabeta D6mna . . . io Maiu (1866—1891) Fiul luY Peneş Curcanul Bateria eălâreaţX . . .

Carmen saeculare . .

. . . . . .

191 '95 197 199 203

209

1.]

-7.;

c?

r.

|gi*S§Sf

-

mm

-r?

5-X*^-

WB

£gi

V- ’

^3

:'■

v'V -

.' : -,Y. :.*

:i

a. :■:

t

i

5ÎÎK5

9H|MMIB

v

•:

—Mh >v" V

a-

• - •A*

iSiSSIrt

.a

•i

a-

:

V

Wmmm1®

:/■■■■

/•'

• fJfâ ţâr»

aSalifeŞlilfl a:

d-.y.'fcA

'

■-*

Pa .*<>Vvlf5-- ^

al i

•;ti

:...

®Bil :fea;far.Wr. stRia^a

'/'

:<:

îî?*

iililll p

''v',- p Wjffe

%

WmSBm

M £

188111 r ■•*

:■.

! ■ ;’l

: ,;-

v- mmm?

-......

-

4!

7

a:

a::

| ■

a

■8 ..flS^'aSpSSrfil aî-a &8«®3 S8 £

■

’-

p;

:*■

w

g-Pj';

e

mSMa