Optimismul lui Eminescu_Simion Mehedinți

w, 74

'

i

s

S. MEHEDINŢI

-.vwv

! t

OPTIMISMUL LUI EMINESCU !

ii

i

î

BUCUREŞTI EDITURA ZIARULUI „UNIVERSUL", STRADA BREZOIANU Nr. 23-25 19 3 6

I I

O "-'Jr '

'•

■

J

%

I!

\ip S. MEHEDINŢI

OPTIMISMUL LUI EMINESCU

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA ZIARULUI .UNIVERSUL", STRADA BREZOIANU Nr. 23-25 19 3 6

A Q'°j 01 AUG. 2019

:

/

im \

PREFAŢĂ La întrebarea unui tânăr: care cărţi ar trebui să se afle sub ochii Românului cu grijă pentru ziua de mâine, am pus în frunte Operele lui Eminescu. Mai mult decât oricare altul, credem că el poate fi îndrumătorul neamului românesc, de oa­ rece intuiţia sa genială a pătruns mai departe de­ cât analiza fragmentară a istoricilor, a etnografi­ lor, filologilor, pedagogilor, economiştilor şi a tutu­ ror oamenilor noştri politici. Dăm o singură do­ vadă.

Timp de aproape douăzeci de ani, s*a desbătut în faţa lui Titu Maiorescu această chestiune: A fost ori na fost Carol I educatorul de care cuvea nevoe poporul român, ajuns de sine stătător ?

Cu toată aprobarea constantă a lui Maiorescu (care tocmai scriea „Istoria contimporană”) şi cu tot respectul faţă de Suveranul, a cărui viaţă a fost în multe priviri cu adevărat exemplară, cel care pusese întrebarea stăruia în părerea sa, că înteme­ ietorul dinastiei nu îndrumase ţara, aşa cum ce­ reau nevoile unui neam înconjurat de greutăţi atât de mari, ca ale Românilor. Iar concluzia acea­ sta i se impusese şi mai mult, după ce aflase o car

— 4 —

racterizare, pe care Eminescu o dăduse regelui numindu-l „Carol îngăduitorul(Tocmai acest amâ­ mint, auzit chiar dela Maiorescu, contribuia să ali­ menteze iarăşi şi iarăşi neterminabila discuţie).

Dar, fiindcă desbaterea avea mai mult un interes retrospectiv, încheierea ei rămânea, cum zicea bă­ trânul, pentru „altădată — Nu intră zilele în sac... Vine fiecărui om şi fiecărei fapte timpul judecăţii drepte. Şi astfel, admiratorul cinstitului Macaulay şi cetitorul neobosit de „Memorii“ politice, termina vorba cu liniştea celui care păstrase neclintită în suflet credinţa în „Progresul adevărului“.

S’a întâmplat însă ce s’a întâmplat... A venit în 1916 scadenţa cea mare a războiului, care a făcut suma binelui şi a răului pentru toţi. — Dreptatea cere să amintim, că cel mai statornic în mijlocul nenorocirilor ţării tot Maiorescu a fost. (Odată şi odată, când vor fi judecate cu nepărtinire împre­ jurările ce-au urmat după ruperea frontului în Carpăţi, până la marea biruinţă dela Mărăşeşti, urma­ şii vor aşeza undeva — poate chiar pe câmpul lup­ tei — un semn, care să amintească tuturor, că iz­ bânda din 1917 a fost înlesnită în bună parte prin atitudinea neşovăitoare a lui Maiorescu. Nimeni n’a contribuit mai mult decât el la restabilirea şi întărirea frontului moral).

Totuşi, fiind credincios întâi de toate adevărului, în mijlocul calamităţilor publice, criticul cel nepărtinitor n’a lăsat condeiul din mână, până ce n’a formulat în vederea urmaşilor această jude­ cată rezumativă asupra domniei regelui Carol I. „Că în împrejurări aşa de grele pentru ţară, Re-

— 5 gele a admis un cabinet ca cel descris mai sus1) se explică dintr’un fel de indiferenţă la care ajun­ sese după cei dintâi zece ani ai domniei. Pe când la început făcea deosebire între oamenii cinstiţi şi oamenii necinstiţi, între capabili şi incapabili, după peripeţiile aşa numitei conspirări dela Mazar-Paşa şi după administrarea de doisprezece ani a lui Ion Brătianu tatăl, deviza sa, în loc să fi fost cea pozi­ tivă : ca meritele adevărate să se simtă încurajate, devenise cea negativă : că sub domnia sa să nu se simtă descurajaţi nici cei incapabili şi necinstiţi.

Dacă deosebita pricepere ce a dovedit-o Regele Carol pentru politica externă, a înălţat prestigiul ţă­ rii într’un mod excepţional, câtă vreme a durat domnia lui situaţia internă a rămas cu mult mai pe jos, şi fără de voe ne aducem aminte de califi­ cativul cu care Mihail Eminescu caracterizase pe Rege încă dela 1878 : „Carol îngăduitorul".

Aşa dar, intuiţia genialului scriitor anticipase cu patru decenii analiza istorică a lui Maiorescu.

Iată de ce, operele lui Eminescu trebuie să se afle sub ochii oricărui tânăr doritor de a se orienta asupra viitorului. — Alături de „Istoria contimpora­ nă" a lui Maiorescu, unde se arată fără părtinire chiar greşelile partidului de care fusese el însuşi legat, cea mai potrivită îndrumare o poate afla ge­ neraţia nouă, în scrisul lui Eminescu.

Considerăm aşa dar ca un semn bun, că tinere­ tul se întoarce acum cu atâta căldură spre genialul scriitor şi educator politic. E o dovadă de reală în1) T. Maiorescu, Istoria Contimporană a Românilor, Bucureşti, 1925, p. 419.

- 6Sănătoşire, când vedem cu ce zel sunt cercetate viaţa şi opera celui care reprezintă mintea cea mai cuprinzătoare dintre câte s’au ivit până azi în viaţa poporului nostru„ Ca să ajutăm cât de puţin această sănătoasă îndrumare, tipărim sub formă de broşură câteva pagini ocazionale despre „Eminescu-educatorul neamului“ şi „Optimismul lui Eminescu(t. x)

1) Fiind vorba de conferinţe stenografiate, am păstrat te parte forma ocazională.

OPTIMISMUL LUI EMINESCU Eminescu este azi „educatorul neamului românesc“ mai mult decât orice altă personalitate ivită., până acum în orizontul vieţii noastre intelectuale Toţi îi recunosc suveranitatea 1).

Pe de altă parte, nimeni nu pronunţă numele poetului, fără să-i vie în minte epitetul de „pesi­ mist14, precum şi o sumă de imagini penibile: mi­ zeria materială, ereditatea patologică, viaţa dezor­ donată şi altele, şi altele.

Este oare cu putinţă ca un pesimist şi un om fără rost în treburile lui, să devină îndreptarul vie­ ţii unui întreg popor ?

Să lămurim puţin această întrebare.

Puterea calomniei este imensă. „Gura lumii" este un nesecat isvor de judecăţi false, care se moştenesc apoi din generaţie în generaţie, ca o boală ereditară. Ce om ajuns la celebritate nu e înconjurat de legende ! Lumea de rând îşi închipue că geniile (şi în deosebi artiştii) sunt un soiu 1)^ In anii din urmă, s'a scris mult şi multe despre Eminescu fvezi în deosebi studiile d-lor Călinescu.Caracostea, Murărescu, Papacostea, Raşcu şi Vianu).

— 8 -

de fiinţe cu toane, lipsite de orice rânduială în viaţă. Caracuda intelectuală (atât cea literară, cât şi cea cu pretenţii de filosofie) a popularizat apoi idea că geniul e vecin cu nebunia, iar arta implică o doză inevitabilă de uşurătate ori dezordine, adică ceeace se cheamă o „viaţă de boem“.

Din fericire, exagerările lui Lombroso nu mai au astăzi nici un credit. Când privim mai de aproape, vedem că toţi artiştii mari şi în genere toţi oame­ nii geniali au avut o înaltă concepţie despre răs­ punderile vieţii. Dacă împrejurările (sărăcia, boala sau alte cauze) i-au silit pe unii să ducă un traiu neregulat, aceasta e ceva lateral. In fundul cuge­ tului, ei au păstrat însă o adâncă credinţă în me­ nirea lor pe pământ. De aceea, şi-au şi luat asupră-le sarcini mai mari decât ale altora.

Dar puterea calomniei este imensă. Credulitatea omenească de asemenea. Machiavel de pildă e so­ cotit de cei mai mulţi ca un mişel rar. De aci şi cuvântul „machiavelism” pentru a caracteriza vi­ clenia celui care se pricepe să tragă sforile, ca să încurce pe alţii.

Totuşi, puţini — foarte puţini — au căutat şi caută să-şi dea seama, dacă reputaţia aceasta e în­ temeiată ori nu. Cât timp nu ştim despre vestitul florentin altceva, decât cele auzite din svon sau cetite din cărţi de duzină, întrebuinţăm cuvântul machiavelism în sensul obişnuit: şiretenie, intri­ gă, duplicitate, etc. Ba de multe ori avem impre­ sia că aceste echivalente sunt prea slabe. Machia­ velismul adevărat ar trebui să le cuprindă pe toate (şi încă ceva pe deasupra) ; să însemneze

,

:

— 9 —

adică quitesenţa vicleniei rafinate, care nu cunoaş­ te nici lege, nici Dumnezeu.

Cu atât mai mare ne este mirarea, când întâl­ nim pentru întâia oară o analiză mai atentă a vie­ ţii şi a ideilor diplomatului italian, cum e cunoscu­ tul „essai" al lui Macaulay. Ce critic bine informat şi nepărtinitor e cinstitul istoric englez, care nu stă o clipă la îndoială, să încondeieze cum se cu­ vine pe orice vinovat, oricât de mare i-ar fi repu­ taţia. Pe Machiavel însă îl curăţă de toate petele . calomniei şi e o adevărată răcorire sufletească, să fii martor Ia reabilitarea scriitorului atât de adânc nedreptăţit de flecăria vulgului care repetă pe credit tot ce aude.

O nedreptate la fel i s’a întâmplat şi lui Emineseu. Plebea codeiaşilor a făcut din el un soiu de „boem" tipic : cu capul în nori, lipsit de orice bu­ solă în viaţă şi, în cele din urmă, victima insufici­ enţelor sale organice.

Aceasta să fie oare imagina exactă a personali­ tăţii lui Eminescu ?

Mai întâi, o întrebare : ce înseamnă a fi pesi­ mist şi în ce înţeles merită poetul acest calificativ?

A fi pesimist, după sensul obişnuit al cuvântu­ lui, însemnează a avea convingerea că lumea este rea, adică rău întocmită. Optimistul, din contra, o găseşte perfectă. Pentru Pitagora, universul întreg era Cosmos, ceeace s’ar traduce prin cuvântul „or­ nament" sau podoabă. — In adevăr, după concep­ ţia pitagoreică, toate corpurile cereşti aveau locul lor hotărît, cum sunt hotărîte notele unei game. i

j

- 10 —

Mişcându-se împrejurul astrului central, stelele produceau o „dulce muzică de sfere“, pe care ure­ chea zeilor o auzia „cum se naşte din rotire şi că­ dere”. Astfel, prin răsăritul şi apusul lor zilnic, astrele formau un fel de orchestră simfonică, un me­ canism ceresc de o perfecţiune eternă. (Inchipuiţi-vă un acordeon gigantic, care ar vibra perpetuu, fără nici o disonanţă posibilă). Minunată închipu­ ire despre lume ! Nici cel mai optimist poet n’a imaginat ceva mai armonios şi mai odihnitor pen­ tru suflet, decât vechiul filosof al numerelor, Pitagora.

Au trecut de atunci multe secole. Copernic, Kepler, Galilei, Newton şi alţii au găsit rând pe rând legile mişcărilor cereşti, iar Kant şi Laplace ne-au înfăţişat Universul ca un „Cosmos” real, adică un juvaer de ordine şi echilibru. — Optimismul pita­ goreic părea aproape, aproape ratificat şi de ştiin­ ţa exactă.

Iată însă că un alt filosof al numerelor, matema­ ticianul Henri Poincare ne anunţă că „axa orbiteolr planetare este nestabilă”. Iar de altă parte, telescoape tot mai puternice ne arată în largul spa­ ţiului cosmic o.sumedenie de turburări. In unele regiuni ale Cerului, găsim caducitate şi dezagre­ gare. Luna e o biată ruină : nu mai are nici aer, nici apă şi prin urmare nici o urmă de viaţă. Se împărtăşeşte totuşi din lumina şi căldura soarelui, inveselindu-şi puţin faţa întoarsă către pământ.

Dar sunt alte astre nu numai stinse, ci şi cufundate într’o noapte veşnică, de oarece stau departe de lu­ mina oricărui sistem solar. Cine poate urmări mă­ car cu gândul vastele cimitire ale Cerului...

- 11 —'

In alte părţi însă, materia nebuloaselor abia acum începe să se concentreze, aglomerându-se pe încetul „din sure văi de chaos“. Şi astfel, grădina lumii — Weltgarten, cum i-a zis Humboldt — cu­ prinde toate stadiile vieţii şi ale morţii, după cum o pădure ecuatorială are în acelaş anotimp seminţe pe cale de germinare, muguri înfloriţi, poame crude şi -coapte, frunze veştede, ramuri nouă şi ra­ muri pe cale de putrezire. Aşa dar, naştere şi moarte, tinereţe şi decreptitudine la un loc. Astfel, ştiinţa modernă ne-a deprins cu ideia că perfecţiu­ nea Universului este o simplă închipuire a minţii noastre. Din cer până la -pământ, numai prefaceri şi numai aproximaţie, atât în ce priveşte formele, cât şi în ce priveşte mişcările. Armonia pitagoreică e o biată iluzie. Nu numai axele orbitelor plane­ tare, dar şi forma, volumul, greutatea, compoziţia, temperatura... şi alte însuşiri ale corpurilor cereşti sunt nestabile. Pretutindeni numai transformare şi aproximaţie. Nu e un singur astru deplin sferic, cum crezuse Pitagora, pentru care rotunzimea sfe­ rei era simbolul perfecţiunii. Pământul pe care trăim e plin de munţi, de dealuri, coline, văi şi alte sbârcituri. Faţa Lunii e ciupită, ca de vărsat — plină de cratere. Martie e brăzdat de o mulţime de şanţuri, în chip de canale, iar suprafaţa soarelui e învolburată mereu de flăcări uriaşe, care aci se înalţă, aci scad...

Unde a văzut cineva măcar o singură formă perfectă, fie în cer fie pe pământ! Până şi minera­ lele, care ni se- par o geometrie realizată în mate­ rie, sunt şi ele pline de imperfecţiuni. Are vreun copac măcar două frunze egale ? Văzut-a cineva o

im

— 12 floare deplin simetrică? Există vreun organ vegetal sau animal fără diformităţi ? Helmholz a măr­ turisit fără înconjur că ochiul însuşi (care ni se înfăţişează ca o culminare a geometriei) e un biet organ imperfect, eşit din mâna unui meşter nu destul de îndemânatec...

Prin urmare, concluzia ştiinţei exacte sună cate­ goric : perfecţiunea este o ideie abstractă. Lumea concretă ne arată peste tot numai aproximaţii şl nestabilitate. Iar în acest înţeles, putem afirma că nu există om de cultură, începând cu oamenii de ştiinţă exactă, care să nu aibă o concepţie pesimis­ tă despre univers. — In deosebi ultimele discuţii în legătură cu teoria lui Einstein au adus în ştiinţă şl filosofie o atmosferă de penumbră, care contras­ tează nu se poate mai viu cu seninătatea vechii concepţii pitagoreice şi chiar cu liniştitul „Cos­ mos" din epoca lui Kant, Laplace şi Humboldt.

Ce urmează însă de aci, în latura pragmatică a vieţii?

Cu toate că lumea nu e geometrie, omul acceptă totuşi existenţa cu destulă seninătate, de oarece vede că în mijlocul aproximaţiilor şi lunecărilor naturii este o zonă destul de largă, unde echili­ brul, practic vorbind, e posibil. Dovada cea mai bună e că viaţa durează. Afară de cazurile terato­ logice, cu toată imperfecţiunea lor, atât plantele, cât şi animalele continuă mereu firul generaţiilor.

Elanul vital, cum âr zice Bergson, învinge ^pesi­ mismul speculativ, — chiar la cei capabili să ob­ serve şi să analizeze toate defectele creaţiunii. Deşi

-la­ se încredinţase că „axele orbitelor planetare sunt nestabile" şi prin urmare sistemul nostru solar e destul de şubred, Poincare nu şi-a întrerupt câtuşi de puţin firul cercetărilor sale matematice.

Impresia pe care concepţia despre lume o poate produce asupra vieţii de toate zilele atârnă deci de punctul de perspectivă, pe care îl alegem. Lumea ni se arată fundamental deosebită, după cum ne aşezăm la o extremitate sau alta a lunetei. Teles­ copic privit, universul cu imensitatea spaţiului, a timpului şi a materiei cosmice ne striveşte ca pe un atom. Vă amintiţi imagina din Luceafărul: Un cer de stele dedcsupt Deasupra cer de stele Părea un fulger neîntrerupt Rătăcitor prin ele...

Când Hyperion ajunge în genunile spaţiului gol, unde „piere totul-totul", în faţa abisului, cugetul se opreşte... „Timpul mort ş’intinde trupul şi de­ vine veşnicie", iar în perspectiva infinitului, viaţa conştientă aproape se anulează, existenţa pare o iluzie, aşa că odihna nu mai poate fi căutată decât în Nirvana, adică în stingerea chiar a dorinţii de a mai fi.

Aşa i s’a întâmplat acelui contemplativ fiu de rege din ţara Gangelui, Buda. Cu toată splendoa­ rea nopţilor tropicale şi a zilelor pline de soare, i se părea că găseşte atâta rest de haos şi atâta su­ ferinţă în lume, în cât sensitivul prinţ ajunse la concluzia că singura scăpare e — cufundarea în nefiinţă. Iar mai târziu şi alţii au păţit la fel, între care Schopenhauer şi destui pesimişti—firi specu-

— 14 -

lative, care îşi aleseseră în viaţă punctul de vedere telescopic.

Din fericire, viaţa de toate zilele e altfel. Nu numai oamenii de rând, dar şi geniile, adoptă punctul de vedere normal. Când părăsim perspec­ tiva telescopică a spaţiului şi a timpului infinit spre .a ne întoarce la aspectul imediat (am putea zice periscopic) al vieţii, chiar cel mai meticulos analist al traiului zilnic poate găsi momente nu numai de odihnă, ci şi de plăcere, aşa că optimis­ mul devine îndată nu numai posibil, dar aproape inevitabil. Fiecare zi ne impune sarcina ei, care, dacă e bine împlinită, ne face să aşteptăm cu inte­ res şi zilele ce urmează, iar când cineva este o per­ sonalitate puternică, viaţa lui nu numai câ nu e jertfită pesimismului, ci, din contra, devine un izvor de mare înviorare şi pentru alţii.

Tocmai aşa a fost cazul cu Eminescu. Iată câte­ va fapte, care nu mai lasă nici o îndoială si care dovedesc în chipul cel mai pozitiv optimismul prac­ tic al marelui scriitor.

In anii de studiu, şi la Viena, şi la Berlin, tână­ rul atât de receptiv, se cufundase cu nesaţ în fel de fel de lecturi. Caetele sale de curs dovedesc pre­ ocupări în adevăr enciclopedice: matematică, fizi­ că, medicină, ştiinţe naturale, istorie, geografie, filologie... şi mai presus de toate filosofie. începuse chiar a traduce opera lui Kant „Critica raţiunii pure“. Săptămâni de zile, Eminescu se izola în mij­ locul cărţilor sale favorite. Imagina dascălului cu­ fundat în calcule şi contemplaţie, care cântăreşte

— 15 —

şi sorii, ţinând tot universul „în degetul lui mic“, nu era nevoe s’o culeagă poetul Satirelor din me­ diul profesoral al universităţii; o putea culege din cea ce vedea zilnic în chilioara lui de student. Re­ flexiv cum era, e sigur că în ceasurile lui de singu­ ratecă meditaţie, va fi avut şi momente de faustiană amărăciune în faţa enigmelor existenţei. îndată însă ce zilele de claustrare se sfârşiau, după mărturisirile contimporanilor (în primul rând ale lui Slavici, prietenul şi ucenicul său în ce priveşte învăţarea limbei româneşti), Eminescu devenea îndată alt om. Pătruns de rosturile vieţii româneşti, pe care o trăise intens încă din anii copilăriei petrecute la ţară, tânărul se simţea în tot ce lucra şi gândea, un exponenet firesc al poporu­ lui din -care s-e născuse. Dovada pipăită sunt nu numai preocupările privitoare la limba română şi la istoria naţională, dar şi organizarea memorabi­ lei adunări de la Putna,— cel dintâi congres panromânesc. — Dovadă e planul său de propagandă cul­ turală", în care nu uită nici dosnicul ţinut al Mara­ mureşului. Dovadă sunt apoi şi articolele politice din Federaţiunea (Pesta, 1870) în care pune îna­ inte îndrăsneaţa formulă a federalizării statului austro-ungar, o ideie pe care o va desvolta mai târziu bănăţeanul Aurel Popovici în opera sa „Die vereinigten Staaten von Gross-Oesterreich".

Evident, de' la Bălcescu şi Alecu Rusu (cel cu # Cântarea României) nu se mai ivise nici un tânăr, care să fi reprezentat cu mai mult relief idealul istoric al întregului neam românesc „de la Nistru pân’la Tisa" Şi atunci, poate să fie calificată drept pesimism

— 10 —

toată această minunată desfăşurare de energie în latura practică a vieţii? Pentru cine respectă în­ ţelesul cuvintelor, activitatea lui Eminescu, înce­ pând cu rânduirea bibliotecei lui Pumnul, ca şco­ lar, şi sfârşind cu marea manifestare politică de la mormântul lui Ştefan-Vodă, e o dovadă pipăită despre încrederea sa în viitorul poporului româ­ nesc.. Fără un real optimism, munca aceasta ar fi fost o completă absurditate.

Să-l urmărim însă mai departe.

După ce se întoarce la Iaşi, e numit deocamdată bibliotecar. Cine citeşte biografia poetului, involun­ tar se va gândi: ce minunată ocazie de lecturi plăcute şi de meditaţii tihnite pentru cel obişnuit a se cufunda zile întregi în studiile sale....

Deşartă ipoteză. Din contra. In loc de a primi însărcinarea aceasta ca o sinecură, funcţionarul public Mihail Eminescu se gândi din capul locului să transforme biblioteca universităţii într’un in­ stitut de cultură, la fel cu cele din marile centre apusene. In rândul întâi, el plănui întocmirea unei colecţii de documente istorice şi filologice, şi intră în vorbă gu un anticar, să-i adune tot ce ar fi fost util pentru informaţia ştiinţifică a tinerilor dori­ tori să studieze trecutul poporului român. „El în­ suşi dă ultimul ban, ca să-şi procure o hârţoagă veche ca Vedenie ce au văzut un schimnic de la mănăstirea Secului în Moldova la anii de la zidirea lumii 5739“ şi altele ca acestea.

Se poate o dovadă mai pipăită despre simţul re­ alist al lui Eminescu? Dacă n’am cunoaşte nici un

— 17 —

alt amănunt din viaţa poetului, şi tot ar fi de ajuns să ne îndemne a revizui cât mai atent opinia curentă cu privire la pesimismul şi lipsa de metodă (adică boemia) vieţii celui mai reprezentativ scri­ itor al întregului neam românesc. Şi totuşi în cazul bibliotecei ar mai fi posibilă o bănuială: nu cumva o fi fost la mijloc şi romantis­ mul celui îndrăgostit de cronicari şi de „1400“?

Fie. — Iată însă o dovadă şi mai caracteristică despre felul adânc serios şi practic, cum concepea Eminescu viaţa.

In urma plecării din Iaşi a unui amic, poetul a consimţit să ia asupra-şi sarcina de a preda limba germană la liceul „Institutele Unite“. Ar fi fost de aşteptat ca noul profesor să se prezinte şcolarilor în-rolul unui literat doritor de a comunica audito­ rului emoţiile sale artistice, transformând clasa într’un fel de ateneu, teatru sau conservator de de­ clamaţie, unde să recite versurile altora sau pe ale sale proprii, la îndemnul unanim al elevilor dori­ tori să scape de lecţie...

Nici că se poate mai falsă ipoteză, când e vorba de oameni cu caracterul lui Eminescu. Dacă în la­ tura materială a traiului era destul de indiferent faţă de sine însuşi, când era vorba de obligaţii publice, marele scriitor devenea cât se poate de scrupulos. De aceea, alături de catalogul obişnuit al şcoalei — o contabilitate de note şi de absenţe— Eminescu îşi întocmise un catalog personal, în care ţinea seama de particularităţile fiecărui şcolar, no­ tând cu grijă ce-a citit, ce ştie şi ce trebue să mai înveţe, potrivit eu capacitatea lui de a lucra. Aşa­ dar, ceeace pedagogia contemporană numeşte S. Mehedinţi

2

— 18 —

„metoda individuală” a fost efectiv aplicată Intr’un timp, când foarte puţini educatori, se gândeau la aşa ceva.

Nu numai atât. Grijnicul profesor s’a apucat sâ împartă pe copii în grupe, după afinităţile lor sufleteşti şi după felul muncii preferate. — Cu alte cuvinte, ceva înrudit cu „grupele de interese” care au făcut succesul reformei lui Sanderson în Anglia şi a lui Decroly în Belgia.

Pesimism să' fie oare a te îngriji de pregătirea celui mai umilit copil, cu gândul la viitorul lui şi al neamului din care face parte? — Judecând nu după ipoteze, ci după fapte pozitive, credem că, pe bună dreptate, genialul scriitor poate fi pus alături de cei mai realişti educatori ai epocei sale. Repe­ tăm: fără un real optimism, munca aceasta ar fi fost o pură absurditate.

Dar dacă dovezile acestea nu-s de ajuns, iată altă serie de fapte, care nu mai poate lăsa nici o îndoială asupra încrederii ce o avea, Eminescu în rezultatele muncii pentru cultivarea poporului său. Părăsind locul de la bibliotecă, în urma unor intrigi nedemne, pe care nu le mai reamintim, din indulgenţă faţă de contemporanii postului, iată-1 pe Eminescu revizor şcolar peste două judeţe: Iaşi si Vaslui. Fireşte, cea dintâi bănuială a cetitorului va fi de bună seamă aceasta: poetul va fi primit sarcina de revizor ca o simplă sinecură sau cel mult ca un prilej de excursii la ţară, pentru a-şi ! înviora inspiraţia literară .

Iarăşi, falsă, fundamental falsă şi chiar injurioa­ să ipoteză, când e vorba de un om cu simţul de

— 19 -

răspundere al lui Eminescu. In adevăr, îndată ce a fost numit, el adună pe învăţători în conferinţă (era luna lui August) spre a-i îndruma şi începu să colinde din sat în sat, cercetând cu deamănuntul toate nejunsurile şcolilor rurale: clădiri rele, primari abuzivi, boli care împedecau frecventarea, datoriile agricole care sileau pe ţăran să-şi ţină co­ pilul pe lângă casă, ca ajutor la munca ogoarelor, etc., etc. Rapoartele sale către minister sunt o do­ vadă că nici până la el, nici de la el până azi, ni­ meni n’a privit mai adânc problema învăţământu­ lui rural, urmărind-o în toate laturile ei — până în substratul economic, social, politic şi istoric al acestei grave chestiuni. Invoelile agricole ale să­ tenilor, lipsa de pământ, infiltrarea streinilor, câr­ ciuma, camăta... toate au fost analizate cu obişnui­ ta sa intensitate de viziune. Şi atunci revine în chip firesc întrebarea: pare pesimistă era atitudinea celui ce se pleca asupra nevoilor ţăranului, ca un doctor grijnic, care stărus lângă patul bolnavului, dorind să-l vadă cât mai repede sănătos şi puternic?

Evident, şi ca organizator al mişcării politice între studenţii de peste munţi, şi ca bibliotecar, şi ca profesor, şi ca revizor, adică organ administra­ tiv în serviciul şcoalei, marele scriitor a fost tot atât de mare realist, pe cât de puternic idealist se arătase în latura speculativă. In momentele sale de filosofare poetică, Sărmanul Dionis se avântase până în zarea tuturor îndoelilor şi pipăise toate imperfecţiunile existenţei. Ca la toţi oamenii cu o conştiinţă prea delicată, cugetul său a căutat „pa­ cea", dorind să se apropie de „somnul pământu-

— 20 —

lui*4- şi nu odată, ci de mai multe ori semnificativa expresie a lui Vigny îi vine sub condeiu. Dar, în­ dată ce se întorcea spre rosturile zilnice ale vieţii natura sa nu numai profund serioasă, ci şi profund etică, îi impunea o atitudine hotărâtă, Din anii tineri, când proslăvea în versuri imperfecte „dulcea Bucovină“ până la epica descriere a lui Mircea la Rovine şi invocarea către cel îngropat la Putna: Ştefane, Măria Ta...

Eminescu, întocmai ea şi îndureratul Leopardi, s’a simţit exponentul firesc al neamului, pentru care a luptat toată viaţa, fără nici o cruţare de sine. — Dela moartea inimosului Bălcescu, între intelectualii ţării, nu se ivise până la el nici unul, care să se fi legat mai intim de fiinţa întregului neam românesc.

Aşa dar nu e de mirare, că judecata superfi­ cială despre pesimismul lui Eminescu avea să fie cu timpul total revizuită. Nu e nici o mirare că oricine vrea să ştie ce însemnează a fi sau a nu fi | Român deplin, îşi îndreaptă azi ochii spre Acela care e unitatea de măsură a tuturor valorilor noasj tre ca naţiuneDacă este adevărat că „geniul nu este altceva decât imagina unui popor reflectată în fiinţa unei individualităţi, care scoate neamul acela din sfera I nestatorniciei momentului şi-l leagă de veşnicie" (Nietzsche), este vădit că nimeni în viaţa neamu­ lui românesc n’a împlinit acel rol mai mult decât j Eminescu. — El a fost cea mai cuprinzătoare i

— 21 —

minte şi cea. mai clară conştiinţă a poporului car­ patic dela Zamolxe până azi.

Iar judecata aceasta nu e numai a Românilor.

Un literat francez, adânc cunoscător al operelor lui Eminescu (a şi tradus o bună parte), a recunos­ cut nu de mult într’o conferinţă publică — cu mici rezerve inevitabile din partea unui teolog — că geniul poetului care a scris „Satirile“ este cel dintâi care a putut trimite razele sale până de­ parte de hotarele pământului românesc. Sub aripa lui Eminescu, Românii au putut primi pentru în­ tâia oară comparaţia cu alte popoare de cultură, fără să fie siliţi a-şi pleca fruntea înaintea ni­ mănui x).

Tot aşa de semnificativă e şi judecata genera­ ţiei actuale. Nu numai că literatura cu privire la Eminescu a sporit şi cantitativ, şi calitativ în anii din urmă, dar şi în latura practică a vieţii, se simte tot mai mult primatul cugetării politice a marelui scriitor. Lucrul e de altfel nu se poate mai firesc. Geniile unui neam sânt suveranii săi „din graţia lui Dumnezeu”, aşa cum se zicea odinioară.

Pe ei îi urmează mulţimea veac după veac, aşa că viaţa unui neam se aseamănă din acest punct de vedere cu o mare operă de artă, ce se împlineşte în cursul timpului prin colaborarea tuturor celor vrednici, care nu fac decât să execute planul indi­ cat de corifeul naţiunii. — Tineretul de azi măr­ turiseşte acest gând fără înconjur: 1) Eminesco est le premier Roumain qui rejolnt pai* delâ Ies modăles de son siecle, Ies' grands maîtres antiquesi dont sa race se tient. (L. BARRAL, Omagiu lui M. Eminescu, tipă­ rit cu ocazia ridicării monumentului său la Constanţa).

m

\ — 22 —

„Câştigul cel mai mare al acestor zile, experienţa profundă şi înnoitoare, petrecută în noi, e aceasta: am găsit cheia emancipării noastre din întunericul nedumeririlor; ea stă în întoarcerea la isvoare, la Eminescii şi la pilda luptătorilor noştri de altă­ dată" 1), Aşa dar, generaţia de azi vede în Eminescu nu un „boem" pesimist, ci im „luptător", adică expo­ nentul cel mai înalt al realităţilor noastre, istorice-, — o minte constructivă în sensul cel mai pozitiv al cuvântului. Putem spune fără umbră de îndoia­ lă, că cel mai mare scriitor al nostru este azi, în acelaş timp cel mai mare „educator al întregului neam românesc". Şi cu drept cuvânt, deoarece el este sinteza vieţii j sufleteşti a poporului legat de Carpaţi. A unit în. i sine sumbra concepţie despre univers a „Dacilor j nemuritori", cu senina încântare mediterană de frumuseţile lumii concrete, cum se vede în Mioriţa: Soarele şi luna... mi-au ţinut cununa, brazi şi paltinaşi... mi-au stat ca nuntaşi...

Paul Valery, vorbind despre Francezi, se expri­ mă astfel: „E o naţie despre care s’ar spune ca e făcută de mâna unui om, şi că este în oarecare măsură desinată şi construită ca o figură ale cărei părţi deosebite se îmbină într’un singur individ.

S’ar putea zice de asemenea că e un fel de lege, pe care un anume pământ şi o anume combinaţie 1) Congresul studenţilor universitari ţinut Ia Sibiu (Decem­ brie 1931).

— 23 -

etnică o dau unei mulţimi care în cursul secolelor nu încetează de a se organiza şi reorganiza după această lege“ 1).

In ce priveşte pe Români, putem afirma că pă­ mântul dacic şi neamul dimprejurul Carpaţilor, abia prin Eminescu au ajuns să realizeze acor­ dul lor istoric. Abia acuma, poporul nostru a de­ venit naţiune, având conştiinţa unei concepţii uni­ tare de viaţă. Iar Mentorul recunoscut de toţi nu numai în latura artei şi a limbei, dar şi în ce 'pri­ veşte idealul istoric, este Eminescu, potenţa cea mai înaltă a fiinţei noastre etnice.— Până şi lucidul Caragiale, atât de puţin respectuos faţă de con­ temporani, a mărturisit cu smerenie că vor trece secole până se va naşte un al doilea Eminescu.

Am putea termina aici. Dar fiindcă am început cu o întrebare de caracter educativ, să ne fie per­ mis a insista încă asupra concluziei.

Pentru cine respectă adevărul faptelor, rămâne bine înţeles că a vedea în Eminescu un pesimist amărât în faţa vieţii (un fel de proletar intelec­ tual) este o gravă eroare. De câteori observă teles­ copic Universul, adică raportează scurta sa exis­ tenţă la imensitatea spaţiului şi a timpului, orice om — chiar cel mai puţin reflexiv — se simte de­ primat. Cu atâta mai mult un speculativ şi sensitiv ca Eminescu „Când sorii se sting şi stelele pică...“, gândul nefiinţei şi setea „liniştii eterne" sunt foarte fireşti.

1) P. Vaiery, „Regards sur le monde actuel", Paris, pag. 141.

— 24 —

Dar cugetul nu se poate opri locului, ca minu­ tarul unui ceasornic. „Elanul vital”, ori cât de redus, e continuu, iar făptura umană găseşte mereu motive de interes, ori cât ar fi viaţa de strâmtorată şi desmoştenită. Ellen Keller — mută, sur­ dă şi oarbă —a putut afla şi ea un isvor de bucu­ rie. Cum să nu fi găsit Eminescu, un Apollo, după mărturiile contemporanilor...

E sigur că genialul poet a cunoscut şi bucurii, multe bucurii, de oarece legea vieţii e aceeaşi pen­ tru toţi: o putere mare, îndată ce se manifestă, procură totdeauna o firească plăcere. Omul-vită puternic prin apetit, îşi află mulţumirea în satisfa­ cerea apetitului, aşa că „pofta vine mâncând”. Cu­ getătorul găseşte plăcerea cea mai intensă în gim­ nastica ideilor. Dar cel mai fericit dintre toţi este artistul, creind ca din nimic, opera de artă. Să atribuim deci unui mare poet pesimismul ca o stare permanentă este a 'priori o absurditate. Din contra, adevărata fericire e tocmai apanajul artiş­ tilor. Iar Eminescu, în sufletul său bogat, a avut un nesecat isvor de plăceri intelectuale. Ştim precis, că modelarea limbei româneşti, pe care o cunoştea ca nimeni altul (până în arhaismele cronicelor col­ băite; era pentru el o adevărată încântare; simţea că „limba veche şi înţeleaptă” căpăta sub condeiul său o nouă strălucire, care îl fermeca, după cum fericeşte pe muzicant sonoritatea unei viori rare, peste care îşi pleacă urechea, sau cum încântă pe uu meşter de giuvaere sunetul aurului curăţit de orice impuriţate. — Dicţionarele sale de rime, de cuvinte vechi, de proverbe şi de zicători populare erau pen­ tru el o avere de nabab.

- 25 —

Dar colindarea pe toate potecile filosofiei, de la Vede până la Kant! Dar impresionabilitatea lui faţă de frumuseţe sub toate formele... Fără îndo­ ială, cuvântul amor sună la fel şi când vorbim de oamenii de rând, şi când e vorba de Eminescu ori de Goethe, pentru care iubirea însemna „împlini­ rea tuturor lucrurilor divine şi umane". Ar trebui însă cuvinte deosebite: unele ca să exprime „acel instinct atât de van44 al vulgului; şi altele pentru sublimarea sentimentului din care poetul a scos o profuziune de imagini nouă, nebănuite până atunciIn ori ce caz, e o necuviinţă să auzi pe un criticastru de ocazie, compătimind nefericirea lui Emi­ nescu. Un „puţin la simţire44 şi sărac cu duhul, acoperind cu sdrenţe bogăţia lui Apollo! Şi încă ceva. Pe lângă creaţia artistică, Emines­ cu mai avea şi alte isvoare de bucurie. Lungile sale tainiri cii Creangă, prin viile de la Socola, nu erau însoţite de scânceli pesimiste, ci, după mărturia contemporanilor, ele culminau în nota jovială. Pre­ ţuind viaţa poporului după inteligenţa lui Pepelea şi frumuseţea Cosinzenei, aceşti doi „Români41 cum le eşise numele la „Junimea44, priveau cu încredere menirea neamului autohton. De prezentul lui, le era uneori milă şi silă. Spre epoca Basarabilor şi Muşatinilor de la 1400, ei îşi îndreptau ochii ca nişte rurali cucernici în faţa mior icoane; iar în viitor sperau... Şi cme speră nu poate fi considerat ca un spirit negativ, representant al pesimismului.

Aşa sunt faptele. Prin urmare, din respect pen­ tru istorie şi psichologie, e timpul să întregim ima­ ginea noastră despre Eminescu, amintind şi latu-

— 26 —

rea optimistă a vieţe sale. — E la mijloc şi o ches­ tie de bună cuviinţă. In judecăţile de valoare, să nu uităm unitatea de măsură. Poate cel care sbârnâe din drâmbă să judece emoţia lui Beethoven, când scriea simfonia închinată Bucuriei (an die Freude) ? E în stare omul de ştiinţă ori filosoful (o cutiuţă de silogisme) să măsoare emotivitatea unui geniu artistic? Ce poate simţi un critic cu ' temperament de batracian? — Sunt stări sufleteşti, care se desfăşoară pe planuri atât de deosebite, în cât sunt intraductibile. Cum ar putea o vietate din fauna abisală, veşnic întunecată, să se transpună în mediul luminos al stratosferei...

Aşa dar, lăsând cu totul la o parte întrebarea cât a fost de fericit sau nefericit Eminescu, cine respectă adevărul faptelor şi înţelesul adevărat al cuvintelor, dator e să amintească nu numai pesi­ mismul (foarte real) al câtorva din poeziile lui, dar şi optimismul energetic al prozei şi activităţii sale practice. El e nu numai cel mai mare poet, dar şi cel mai mare prozator, precum şi cel mai adânc cugetător politic între Români. — Iată pentru ce a devenit '^educatorul neamului românesc”.

De altfel, împrejurarea că tineretul de azi, dori­ tor de mari prefaceri, l’a luat ca Mentor, este o dovadă că generaţia tânără l’a înţeles mai bine de cât mulţi dintre contemporanii lui şi de cât pole­ miştii interesaţi ai cluburilor politice. — „Zilele babelor” au trecut, iar primăvara ne promite şi alte zile cu soare.

Părerea aceasta e nu numai a celui ce scrie rândurile de faţă. La ultima aniversare a morţii poe-

— 27 —

tului, un scriitor din noua generaţie se exprimă astfel: De la Eminescu nu a trecut vreme. El este acelaşi în creş­ tere şi mai prezent decât noi toţi. El e cel de azi. El rămâne cel mai bogat în comori neperitoare, în tinereţe fără bătrâ­ neţe...1).

Se adevereşte astfel o constatare mai veche, cu privire la partea pozitivă a operei poetului: „Nu tăgăduim. şi n'a tăgăduit nimeni că unele dintre cele mai frumoase versuri ale lui Eminescu exprimă o adâncă melancolie. E însă tot atât de adevărat, că alte pozeii ale genialului scriitor, precum şi proza lui de o clasică vigoare, au fost şi vor fi totdeauna un isvor de sănătate şi putere pentru sufletul românesc" 2).

Sfârşitul tragic al marelui poet a îndreptat pri­ virile în deosebi asupra pesimismului său, cum era şi firesc. Dar publicarea postumă a operei întregi, precum şi studii tot mai atente, ne-au dat o ima­ gină mai exactă despre fisionomia sa reală.

A sosit deci timpul, ca judecăţile parţiale să în­ ceteze, — cel puţin când e vorba de personalitatea cea mai reprezentativă a întregului neam româ­ nesc 3) 1) Adrian Maniu, Patru zeci şi cinci de ani („Universul", 29 iunie 1934).

2) Soveja. Primăvara literară, Buc. 1914, pag. 2. ) Cu atâta e mai regretabil, că în „Omagiu lui Eminescu s’au putut strecura şi aprecieri ca aceasta: „Eminescu nu se găseşte nici în proza lui nici în postumele lui şi mai puţin în ■articolele sale politice In articolele politice întâlnim numai pe virtuos (?), care caută să combine (?) concepţiile sale cu .ale partidului din care făcea parte", (p. 85). — Scriitorul „Satirelor echilibnst faţă de cluburile politice !

*

I

EMINESCU — EDUCATORUL NEAMULUI ROMÂNESC Acesta poate fi titlul unei opere, care ar trebui scrisă cât mai neîntârziat. Iată motivele : „Orice popor este un produs al naturii, o fiinţă necesară şi involuntară (Goethe), cum e o pădure, o stepă sau altă for­ maţie biogeograficâ. — îndată însă ce e bine îngrijit, adică e cultivat cu luare aminte {nu „culturalizat", cum zic de câtva timp cei cari schilodesc limba românească), poporul reprezintă un nesecat isvor de energie şi o nesfârşită posibilitate de forme sociale* din ce în ce mai armonios îmbinate".

Poporul, p. 19.

întrebarea e : cine îngrijeşte de evoluţia unui popor ? .

In fiecare clipă, orice stat ar trebui să fie con­ dus de un om de stat, după cum o luntre trebue să fie cârmuită de un luntraş, dacă nu vrem să se lovească de maluri; ori de stânci şi să se răs­ toarne în mijlocul şuvoiului. Dar oamenii de stat sunt rari — rari de tot. Abia la câteva secole ră­ sare ici şi colo câte unul. Şi astfel popoarele, de când a încetat stăpânirea monarhilor absoluţi, sunt povăţuite de oameni de partid, de comitete şi de şefi, care fac şi ei ce pot. Iar de obiceiu se înfig la conducere cei mai ambiţioşi şi mai lipsiţi de

— 30 —

scrupul. De aceea, vedem atâtea luntre care iau apă, se ciocnesc de maluri, ba unele se şi răstoar- nă. (Poate că nici despoţii cei mai voluntari n’au făcut în latura politică atâtea greşeli, câte fac azi oamenii de partid, târâţi de ambiţie, de interese, de lăcomia familiei lor şi de alte slăbiciuni ome­ neşti). Democraţia, adică „oligarhiile moderne", cum le numeşte Tardieu, unul dintre cei mai pre­ gătiţi oameni de stat contemporani, dau necon­ tenit „asalt bugetului", făgăduind ori şi ce, nu­ mai ca să stea la putere.x) Din fericire, în lipsa Suveranilor adevăraţi (o specie foarte rară) şi a oamenilor de stat, vrednici de acest nume, popoarele au totuşi un povăţuitor sigur: sunt marile personalităţi, care gândesc co­ rect şi lucrează cinstit, după îndemnul firesc al sufletului lor superior... Geniile unui neam sunt suveranii săi „din graţia lui Dumnezeu", cum se zicea odinioară. Pe aceştia îi urmează mulţimile, veac după veac, aşa că viaţa unui popor se asea­ mănă cu o mare operă de artă, ce se adaogă în cursul timpului, prin colaborarea tuturor capete­ lor eminente din fiecare generaţie.

Cum stă neamul românesc în această privinţă?

La noi, până azi, mintea cea mai cuprinzătoare, dintre câte s’~au ivit în mijlocul poporului româ­ nesc, este, fără îndoială. Mihail Eminescu.. Dacă geniul însemnează o intuiţie aşa de vie, încât atinge sau chiar întrece uneori marginile realităţii 1) „Les partis de gauche, promettent tout,..“ — Andre Tardieu, Devant le pays, 1932, p XIV.

— 31 —

imediate, e sigur că Eminescu a dovedit cea mai largă intuiţie cu privire nu numai la însuşirile fa­ vorabile, dar şi la neajunsurile de care sufere poporul nostru. Iată pentru ce, în chip firesc, el de­ vine tot mai mult îndreptarul şi deci „educatorul neamului românesc". De aceea, o operă cu acest titlu ar fi nu se poate mai bine venită spre a pune în lumină liniile de orientare ale : vieţii acestui i neam.

Până ce se va ivi o astfel de operă, să-l urmă­ rim pe Eminescu într’o singură direcţie: ca „om al şcoalei". — Mai ales după trepidaţiile anilor din urmă, când fel de fel de improvizatori au buimă­ cit învăţământul, culminând cu anarhia din 1932, e nevoie să ne întoarcem privirile către cei care nu s’au ocupat de şcoală numai din vanitatea co­ pilărească de a se afla în treabă şi de a se aşeza pe toate scaunele, ca copiii răsgăiaţi, ci au văzut în şcoală un lucru serios şi adânc, ce depăşeşte scurta noastră viaţă pământească, şi se leagă de însuşi viitorul istoric al unui popor.

Aşa a fost Eminescu.

Se înţelege, afirmarea aceasta poate părea unora neaşteptată. Şcoala însemnează ordine şi chibzu­ inţă de fiecare clipă, iar lumea îşi închipue de obiceiu pe oamenii de geniu, ca pe nişte fiinţe cu toane, lipsite de orice socoteală serioasă în viaţă.

Secăturile de paradă, care vor să-şi manifeste ta­ lentul prin lungimea părului, prin lăţimea cra­ vatei şi alte nimicuri, au popularizat ideea că arta e un fel de scrinteală, sau cel puţin implică o ati­ tudine de libertate până la destrăbălare. S’a şi năs­ cocit o vorbă ad-hoc: viaţă de boem... înţelegân-

— 32 —

duse prin aceasta ţinuta cam ţigănească a celor ce aduc în literatură ceva din purtarea lăeşilor care, pornind din Orient acuma câteva secole’, au speriat toate ţările apusene prin desmăţul lor în port şi obiceiuri.

Adevărul e însă altul: toţi artiştii mari şi în genere toţi oamenii de geniu au avut o concepţie de viaţă nu se poate mai serioasă. Dacă uneori împrejurările (sărăcia sau alte cauze) i-au silit pe unii să ducă un traiu neregulat, împingându-i câte odată chiar la abateri din linia dreaptă a vieţii, asta e ceva lateral. In fundul cugetului lor, mai toţi sunt stăpâniţi de o înaltă concepţie a meniri lor pe pământ; — de aceea chiar iau asupră-le sarcini mari, în proporţie cu puterile geniu­ lui, care din leagăn i-a destinat pentru o activi­ tate superioară.

Iată, să urmărim (ca o verificare) legăturile lui Eminescu cu învăţământul si vom vedea îndată că şi în această latură rolul său a fost excepţional, iar poetul merită să rămână în amintirea urmaşi­ lor ca unul dintre cei dintâi „oameni de şcoală" ai ţării noastre.

E drept, că numele acesta n’a fost tocmai rar în trecut. In copilărie, auziam deseori aceste cuvinte: Dumnezeu să-l ierte pe Neofit; că el a fost toată şcoala noastră... (Neofit fusese un călugăr de la o mănăstire din judeţul Putnei). Pe vremea buni­ cilor noştri, scrisul şi cititul erau meşteşuguri nu prea obişnuite. Cartea se învăţa mai mult în tinda bisericii, ca un fel de „ascultare" bisericească, în­ soţită de aprinderea tămâii în cădelniţă, de toacă, tragerea clopotelor şi alte îndemânări cucernice.

9

»

— 33 —

Iar a învăţa pe cineva rugăciunile şi puţină carte, adică a-1 da la şcoală, era o faptă bună, ca şi po­ mana dată de sufletul morţilor ori creştinarea cuiva prin taina botezului. De aceea nu-i’ de mi­ rare că erau destui oameni cu evlavie pentru şcoală, chiar când pregătirea lor dăscălească era puţin­ tică. Ion Creangă vorbeşte cu adevărată duioşie de alde „bădiţa Vasile“ cel cu minte... Şi dacă mai mulţi din acea generaţie ar fi povestit copilăria lor, numele celor pomeniţi ca oameni închinaţi şcoalei ar fi fost mai mare de cât ne închipuim.

In minte ne-au rămas însă numai câteva nume de dascăli din oraşe. începând cu Lazăr în Bucu­ reşti şi sfârşind cu Pumnul în Cernăuţi, Moldovănuţ la Blaj, Popescu la Bârlad, Bârseanu şi Oniţ la Braşov, Paul şi Miron Pompiliu la Iaşi...., putem afirma că secolul al 19-lea a numărat în ţara noas­ tră un şir însemnat de „oameni ai şcoalei", cu mult înainte de a fi început să circule această titu­ latură cu înţelesul mai mult sau mai puţin politic din timpurile din urmă.

Dar, între toţi, două personalităţi ni se pare că ar merita o menţiune deosebită, — tocmai fiindcă s’au apropiat de şcoală, măcar că aveau mari posibilităţi de manifestare şi în alte direcţii de ac­ tivitate. Cine are dragoste de copii şi a apucat de la început calea învăţământului, ce să facă alt­ ceva decât dăscălie! Dar lucrul e foarte semnifi­ cativ, când cineva pornise pe alte căi, însă fibra sa educativă a fost atât de simţitoare, în cât a pă­ răsit drumuri mai lesnicioase, pentru a închina partea cea mai bună a vieţii tocmai creşterii ti­ neretului.

S. Mehedinţi

6

— 34 — Aşa s’a petrecut lucrul cu Titu Maiorescu. Inchipuiţi-vă un tânăx crescut la Viena, în Theresianum, o şcoală unde nu erau primiţi decât copii într’ales. — Sfârşind acolo clasele gimnaziului ca premiantul întâi al şcoalei şi, în această calitate, fiind obligat să ţină o cuvântare latinească, ui­ meşte pe ministrul Thun, care îl îndeamnă să ră­ mână în Austria. Ce n’ar fi ajuns un tânăr de ta­ lent, sprijinit de cel care se în grijea de învăţă­ mântul întregului imperiu...

Dar fiul profesorului Ion Maiorescu n’a stat o clipă la îndoială, ci, după ce-şi continuă studiile în Franţa şi în Germania, se întoarce la Bucureşti, unde începu un curs liber despre educaţie. Fiind însă lipsit de avere, primi un loc în magistratură, — mai ales că era căsătorit şi lipsit de orice alt mijloc de traiu. Insă n’apucase bine a-şi întemeia mica lui gospodărie, că, iată, Ministerul îi face o propunere neaşteptată: să se mute la Iaşi, spre a lua conducerea unui liceu, ai cărui şcolari isgoniseră pe director...

Ce va face Titu Maiorescu ?

Fără a sta mult la cumpănă, el părăseşte cariera de magistrat în Capitală; încredinţează tatălui său nişte şcolari, pe care îi ţinea în gazdă şi, lăsând toate la pământ, apucă pe vreme de iarnă, în că­ ruţă de poştă, lungul drum al Iaşilor (pe atunci nu erau încă trenuri) spre a îngriji de creşterea unor copii care se purtaseră, cum se purtaseră...

Ce isprăvi a făcut acolo tânărul profesor, nu mai amintim, fiindcă faptele sale au fost povestite aiu­ rea A). Relevăm numai atât: noul director mânca 1) Soveja, Titu Maiorescu, Bucureşti (Cartea Românească).

- 35 —

la aceeaşi masă cu copiii, iar Duminica îi însoţia în excursiile dimprejurul Iaşilor. — Dacă nici asta , nu se mai chiamă vocaţie de educator şi dacă nici astfel de director nu merită numele de „om al şcoalei", am vrea să ştim cine altul l-a meritat în epoca aceea mai mult...

Dar, destul despre Titu Maiorescu.

Al doilea om, închinat culturii şi şcoalei româ­ neşti în acea epocă, a fost Mihail Eminescu.

In ce priveşte învăţământul rural, Eminescu era mult mai informat decât Maiorescu. încă din co­ pilărie, el adunase un enorm capital de intuiţie di­ rectă cu privire la viaţa sătenilor. Plugărie, stână, prisacă, vânătoare, pescuit, pădure, cântec, danţ, poveşti, proverbe, viersuri... tot-tot ce constitue sub­ stratul vieţii rurale şi caracterul poporului româ­ nesc i-a fost familiar încă din anii prunciei. Apoi, după viaţa dela Ipoteşti, au urmat anii de şcoală în Cernăuţi. Casa — şi mai ales biblioteca — lui Pumnu, precum şi străinii din Bucovina, i-au pus înaintea ochilor o lume nouă. Iar după timpul petrecut între Bucovineni, a venit la rând o lungă peregrinare prin toate ţările româneşti, de la Tisa până la Nistru, cu lungi popasuri la şcoalele din Blaj şi Sibiu, sau numai în trecere, urmând o trupă de actori în Banat, în Ardeal, părţile ungurene şi în vechile principate. In sfârşit, verii vremea de muncă intensă la universităţile din Viena şi Ber­ lin, unde se dă afund în tot felul de studii. Caetele sale de cursuri dovedesc o extraordinară varietate de preocupări intelectuale: filosofie, filologie, is­ torie, mitologie, drept, economie politică, fizică, geografie, matematică şi chiar medicină. (Ca şl

- 36 -

Dante, creatorul limbei literare italiene, Eminescu este un adevărat polihistor). Dar din lumea largă a cugetului şi a visului, el se întorcea cu o nedesminţită consecvenţă spre o ideie care forma polul convingerilor sale: afirmarea 'poporului românesc, pe un temeiu de cultură originală şi deci un adaos real la viaţa omenirii. împreună cu Slavici şi alţi tineri, adunaţi la Viena din toate colţurile pămân­ tului românesc, el pune la cale serbarea de la Putna, cel dintâi congres pan-românesc, — de când există pământul şi poporul nostru. In acea­ stă continuă ascensiune, vine apoi producţia lite­ rară, care îl revelează cercului „Convorbirilor Li­ terare". Cu toată tinereţea scriitorului, opera sa de o uimitoare noutate şi putere îl face pe Maiorescu să-l aşeze pe planul dintâi al literaturii ro­ mâne, alături de Alecsandri.— E drept că Eminescu va numi pe bardul de la Mirceşti „rege al poeziei" şi se va pleca cu adâncă pietate în faţa scripturi­ lor bătrâne şi a tuturor celor ce au preţuit „limba veche şi înţeleaptă"; dar de la Chichindeal şi Pralea până la Mortua est se vădea pentru ori şi cine o distanţă siderală. Eminescu se anunţa astfel ca cel mai înalt exponent al sufletului românesc.

Amintim aceste împrejurări, spre a măsura acum mai exact activitatea sa şi în latura învăţămân­ tului. Vom releva în deosebi trei fapte. întors de la Berlin, e numit bibliotecar la Iaşi.

(Dorinţa ministrului Maiorescu fusese ca Emi­ nescu să-şi treacă doctoratul şi să primească o catedră de filosofie la universitate. Pe când aţâţi mediocri se apără chiar prin mijloace nepermise de concurenţa altora, profesorul de filosofie face tot

— 37 -

ce-i stă în putere spre a deschide genialului tânăr tocmai calea spre o profesură de filosofie!) Deo­ camdată, poetul devine bibliotecar. Minunat. Ce ocazie de liniştită cetire şi de libertate a scrisului pentru cel care şe închidea zile întregi (cu o pro­ vizie de cafea) spre a scăpa de mărunţişurile vieţii, şi a închina tot timpul, clipă cu clipă, numai meditării şi creaţiunii estetice...

Nimic mai departe de adevăr. In loc de a primi postul de bibliotecar ca o sinecură, funcţionarul Eminescu se gândi nici mai mult, nici mai puţin, de cât să transforme biblioteca statului întrun organ de cultură, potrivit cu nevoile epocei. In pri­ mul loc, se gândi la tinerii cari ar fi dorit să se ocupe de studiul istoriei românilor şi de cercetarea ştiinţifică a limbei româneşti. Astfel de cărturari trebuiau să găsească în rafturile bibliotecii tot materialul documentar. De aceea, el intră îndată în legătură cu anticarii, ca să cumpere acte şi do­ cumente vechi, cărţi rare şi tot ce privea studiul amănunţit al graiului şi al vieţii poporului româ­ nesc. Iată ce ne spune cel mai competent biograf al poetului: „El îşi dă seama că, fără o colecţie de manus­ crise, o operă serioasă de istorie literară veche nu se poate întreprinde, de oare ce producţiunea mireană din secolele XVI, XVII şi XVIII a circulat netipărită şi nu numai că făcu un raport în acest sens locurilor în drept, dar el însuşi îşi dă ultimul ban ca să-şi procure o hârţoagă veche, cum ar fi: Vedenie ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova la anii de la zi­ direa lumei 7329, iar de la întruparea Mântuitorii-

- 33 —

lui nostru Isus Christos 1821 „şi alte multe, relativ aşa de multe, încât filologul Gaster a putut să scoată din ele un material apreciabil pentru a sa Crestomaţie1) Aci, o mică, dar inevitabilă întrebare: Eminescu e considerat ca simbolul pesimismului. Şi totuşi, nimic mai primejdios decât caracterizările globale!

Nici sufletul omenesc nu e un element simplu, ca cele chimice şi mai ales nu e simplă viaţa. Merită calificaticul acest de pesimist cel care se apucă de organizarea unei biblioteci, cu gândul nu numai la munca tineretului contemporan, dar şi la gene­ raţiile viitoare? E admisibil ca cineva să jertfească până şi „ultimul ban“, dacă ar fi avut convingerea că face o operă zadarnică, în care el însuşi nu avea nici o încredere ? — E drept că Eminescu nu era expansiv în felul lui Nicolae Bălcescu, care scria cu accente de lirism, chiar când era vorba de „Pu­ terea armată" a românilor sau de alte subiecte is­ torice... Din contra, reflexiv cum era, şi om de o cultură în adevăr enciclopedică, el cunoscuse în viaţa sa mai mult solitară, momente de amără­ ciune faustiană. Dar tocmai aceasta e caracteris­ tic: îndată ce părăsea sfera speculaţiei pure, pro­ bitatea sa sufletească, închinată numai adevărului se manifesta cu aceeaşi intensitate şi în sfera pro­ blemelor practice ale vieţii. A fi bibliotecar în­ semna pentru mintea sa una dintre cele mai înalte răspunderi faţă de sufletul întregului popor româ­ nesc. Răspundere pozitivă şi indiscutabilă. De aceea, ca unul care mânuise încă din copilărie bi1) G Călinescu, Viaţa Ini Mihail Eminescu, Buc. 1932 p..

266

— 39 —

blioteca lui Punrnu (de fapt „biblioteca naţională" a Românilor din Bucovina), el păşeşte din ziua în­ tâi pe terenul practic, cu adânca seriozitate a firii sale, de o superlativă conştiinciozitate în toate chestiile importante ale vieţii.

Este faptul acesta destul de probant pentru ro­ lul educativ al lui Eminescu ?

De bună seamă, în fundul conştiinţei celor ce aud această întrebare s’a putut strecura o imper­ ceptibilă îndoială: Nu cumva dragostea lui Emi­ nescu pentru cărţi şi documente vechi era „ma­ rota" unui romantic, îndrăgostit de cronicari şi de „1400“ ?

Hai să fie şi aşa. Dar iată al doilea fapt şi mai semnificativ în latura interesului său pentru învă­ ţământ. vIn urma plecării unui prieten de la liceul „Institutele-Unite" din Iaşi, Eminescu primeşte sar­ cina de profesor pentru limba germană. Care va fi atitudinea sa pe catedră? Ar fi fost de aşteptat ca poetul să se prezinte în rolul unui literat, gata de a împărtăşi tinerilor emoţiile sale artistice, re­ citând versurile altora sau chiar pe ale sale, şi transformând clasa într’un fel de ateneu, teatru ori conservator de declamaţie, spre bucuria copii­ lor doritori să scape de lecţii.

Nici că se poate o ipoteză mai falsă, când e vorba de oameni de felul lui Eminescu. Pe cât era de indiferent faţă de sine în tot ce priveşte latura materială a traiului, pe atât era de sever şi cu sine şi cu alţii, în tot ce se atingea de răspun­ derile publice. De aceea, alături de catalogul obiş­ nuit al clasei (un fel de contabilitate pentru ab-

— 40 -

senţe şi note), el îşi întocmise un catalog deosebit, în care ţinea socoteală de munca şi felul fiecărui co^ Pil: Ce-i place mai mult ? ce-a citit? ce ştie? ce trebue să mai înveţe, etc. Aşa dar, ceea ce peda­ gogii numesc „metoda individuală" fusese apli­ cată de Eminescu într’o vreme când puţini .profe­ sori auziseră la noi de aşa ceva.

Nu numai atât. Grijnicul educator s’a apucat să împartă pe copii în grupe, după gradul lor de pre­ gătire. — Se apropiase deci de unele idei care vor face succesul reformei lui Sanderson după răz­ boiul mondial în Anglia şi de unele preocupări de pedagogie aplicată, care abia în anii din urmă au căpătat deplin relief. Şi dacă e aşa, revine acum şi mai insistent în­ trebarea: ce fel de pesimism să fi fost acela care permite profesorului să se ocupe cu atâta grijă şi atâta amănunţime de pregătirea fiecărui copil în parte? Judecând nu după ipoteze şi generalităţi, ci după fapte pozitive, credem că pe bună drep­ tate, Mihail Eminescu poate fi pus alături de cei mai de seamă pedagogi ai şcoalei româneşti din epoca sa. Şi dacă nici acest fapt nu e îndestulător, iată altul care e în adevăr singular. Despărţindu-se de bibliotecă în nişte împrejurări care vor rămâne ca o veşnică umbră pe fruntea unora din contempo­ ranii săi, iată-1 pe Eminescu revizor şcolar peste două judeţe; Iaşi şi Vaslui.

Gândul cel dintâi al cititorului s’ar putea să fie acesta: După neplăcuta experienţă cu biblioteca

— 41 —

şi profesoratul (unde se isbise de o rezistenţă în­ căpăţânată) poetul va fi primit sarcina de revizor ca un prilej de excursii la ţară pentru a-şi reaminţi zilele copilăriei şi a-şi înviora inspiraţia li­ terară...

Iarăşi, fals — fundamental fals, când e vorba de un om cu simţul de răspundere al lui Eminescu.

Din contra, îndată ce e numit, el adună pe învă­ ţători într’o conferinţă la Iaşi (în luna August) şi începe a colinda şcolile, cercetând în fiecare sat toate neajunsurile învăţământului: clădirile, pri­ mari abuzivi, copii ţinuţi pe lângă casă, ca ajutor la muncile agricole, boli endemice, etc. Rapoartele către Minister sunt o dovadă că nici până la el, nici de la el până azi, nimeni n’a isprăvit mai adânc problema şcoalei rurale. A mers cu analiza până la aspectul social, politic şi istoric al acestei grave chestiuni. (Nimeni n’a atras luarea aminte asupra învoelilor agricole, cu atâta înţeles, ca Eminescu). Şi atunci, atutudine pesimistă să fie aceasta: să te pleci spre nevoile sătenilor, cu grija unui doctor ce se apropie de patul bolnavului, dorind să-l vadă cât mai repede întremat ?

Evident, şi ca bibliotecar, şi ca profesor, şi ca revizor şcolar, Eminescu a fost tot atât de mare realist, pe cât de puternic idealist era în latura speculativă a vieţii. Prin urmare, nu e deloc o exa­ gerare, dacă vom afirma că, împreună cu Maiorescu, ei formează cea dintâi pereche de „oameni ai şcoalei“, în sensul curat al cuvântului, adică aşa cum se întrebuinţa acest titlu, înainte de a fi fost contaminat de publicitatea interesată a clu­ burilor politice. —■ Au intrat apoi şi alţii pe această

• 1

— 42 —

cale. Recunoştinţă se cuvine fiecăruia pentru partea sa de merit. Dar dreptatea ne obligă să recu­ noaştem că cea dintâi manifestare în adevăr pil­ duitoare a fost a lui Maiorescu şi Eminescu.

Astfel stând lucrurile, două concluzii ni se im­ pun. Mai întâi, una laterală, cu privire la concep­ ţia de viaţă a lui Eminescu. Este el pesimist, ori nu ?

Problema aceasta e mai mult de caracter filo­ sofic' şi vom reveni asupra ei aiurea. Acum, în le­ gătură cu faptele înşirate aci, o afirmare ni se pare deplin întemeiată : tristeţa îl învălue pe poet, numai atunci, când priveşte telescopic universul, până în zarea spaţiului şi a timpului, când „toate erau una“ fiinţa, caşi nefiinţa, iar stihiile nu înce­ puseră încă a se despărţi... Eminescu, aşa dar, nu era nici cel dintâi, nici cel din urmă, care să se fi simtit » efemer si > de nimic în fata » infinitului. Există oare vre-o minte cugetătoare, care să nu se afle strivită de imenstatea spaţiului şi a timpului ? îndată însă ce părăseşte atitudinea telescopică, în care a contemplat „naşterea lumilor din haos“, înfiriparea şi moartea sorilor, apoi şirul existenţe­ lor telurice, şi se întoarce spre aspectul apropiat al vieţii, genialul scriitor este, cum am spus, unul dintre cei mai puternici realişti şi o minte con­ structivă în sensul cel mai positiv al cuvântului.

A doua concluzie ce ni se impune e următoarea : Dacă este adevărat că „geniul nu e altceva decât imagina unui popor reflectată1) în fiinţa unei in1) Das zurucggeworrene Bild.

- 43 -

dividualităţi, care scoate neamul său din sfera ne­ statorniciei momentului şi-l leagă cu veşnicia'1 (Nietzsche), este evident că nimeni în neamul nostru n’a împlinit acest rol mai sigur decât Eminescu. El a fost cea mai clară conştiinţă a acestui neam, — de la Zamolxe până azi.

Nu e deci de mirat că poporul românesc, deşi este, ca orice alt popor, „un produs al naturii, o fiinţa necesară şi involuntară", pe măsură ce ajunge la conştiinţa de sine, se orientează tot mai mult după cugetul lui Eminescu, personalitatea care a condensat mai mult de cât oricare alta cu­ getul şi simţirea neamului românesc. Nu e de mi­ rare că în clipa când începem a defini scopul şcoalei primare ca o „integrare în viaţa neamului", cei care se ocupă de creşterea tineretului, pe lângă cercetarea tot mai adâncă a materialului regional, îşi pleacă urechea să vadă ce â zis şi Eminescu — unitatea de măsură a tuturor valorilor culturale din tot întinsul pământului Daciei. In sfârşit, nu e de mirare că vedem în Eminescu mai mult de cât în ori cine altul pe „educatorul neamului ro­ mânesc".

După ce am relevat de multă vreme abuzul ce­ lor care repetau fără discernământ caracterizarea unilaterală a pesimismului eminescian, atrăgând acum atenţia şi asupra laturii pozitive din viaţa poetuluix), simţim o reală satisfacţie de a vedea că generaţia de azi caută să se informeze mai exact cu privire la scriitorul care devine din ce în ce mai mult oglinda conştiinţei noastre etnice2).

1) Poporul, cd. II, p. 160.

2) - Congresul studenţilor Ia Sibiu (Decembrie 1931).

. .

- 44 —

Nu de mult, o foaie a tinerilor cuprindea aceste cuvinte semnificative: „Câştigul cel mare al aces­ tor zile, experienţa profundă şi uimitoare, petre­ cută cu noi, e aceasta: Am găsit cheia deslegării noastre din întunericul nedumeririlor; ea stă în întoarcerea la isvoare, la Eminescu şi la pilda lup­ tătorilor noştri de altă dată" '). Cu toată manifes­ tarea lor neîndemânatică, tinerii au nimerit dru­ mul cel drept. Dovadă e că în lunile din urmă au apărut şi cele dintâi opere mai amănunţite despre Eminescu*), Aşteptăm deci de la generaţia mai critică de azi o operă în care să putem privi pe toate feţele per­ sonalitatea marelui scriitor, nu numai ca om al şcoalei, în cele câteva împrejurări ocazionale, mai sus amintite, ci în rolul său esenţial şi permanent de „educator al întregului neam românesc".

1) Dreapta, foaie de cultură, informaţie şi luptă, 23 Decem2) G. Călinescu, Viaţa lui Mihail Eminescu, Buc. 1932 şi D. Murăraşu, Naţionalismul lui Eminescu. Buc. 1932.

j

CE SPUNE AZI EMINESCU

a» »

i

)

Tineri ai zilelor de azi, Către voi îndrept cuvântul meu, deoarece pe ca­ petele voastre apasă răspunderea zilei de mâine.

Aţi venit aici să cinstiţi amintirea unui scriitor... înţeleg rostul faptei voastre. Să ştiţi însă că răs­ plata scrisului mi-am luat-o eu însu-mi. Viersul a fost sarcina cea mare a vieţii mele şi bucuria mea cea mai mare. Dar poetul — oriunde, oricând şi oricine ar fi el — e doar o frunză în adierea vântului. Fără creangă, fără trunchiu, mugurele, frunza şi floarea sunt cu neputinţă.

Iată dece, acei care cinstesc literatura sunt da­ tori să cinstească mai întâi de toate poporul care creiază limba şi care, adunându-i zi de zi podoa­ be tot mai multe, deschide în cele din urmă şi calea operelor de artă.

In ce mă priveşte, gândul meu cel dintâiu a fost la vechea şi nobila făptură a poporului legat de Carpaţi. începând „cu acel oaspe, ce din vechi se pome­ neşte, cu Dariu al Histaspe", ştim cum s’a înfiripat cu multe şi mari greutăţi dela Nistru până la Tisa un popor fără asemănare cu toţi vecinii lui.

1) La mormântul lui Eminescu (8 Moembrie, 1935).

Y~ ■

— 47 —

Cunosc şi eu ce-a, însemnat în viaţa omenirii ceeac-e cartul arii numesc ,,minunea greacă". Am privit-o în zilele mele de aproape şi am cinstit-o după cuviinţă. Ştiu apoi ce-a însemnat şi „minunea romană" — acel împărătesc popor, dătător de legi şi datini....

Dar, fără umbră de părtinire, o minune şi mai mare în unele privinţe este cea dacică, începută cu Zamolxe. Olimpul întreg şi întregul Capitoliu ni se par jucării copilăreşti faţă de concepţia des­ pre lume a „Dacilor nemuritori". Gândiţi-vă o clipă la „Rugăciunea cea din urmă" a Dacului ce stă la judecată cu însuşi zeul suprem „semănător de stele şi începător de vremuri"!

Pe cât e de falnică Dunărea faţă de Tibru, ori de râuleţele Greciei, pe atât de înaltă şi gravă e cugetarea zamolxiană, ca o sinteză a experienţei omeneşti din Mediterana pâr*ă în îndepărtata In­ die. Ca şi Gangele „sfânt", Dunărea a fost şi ea sjăntă, iar cei legaţi da Dunăre şi de Carpaţi au reprezentat culminarea lumii antice în latura etică. (N’o spun eu, a spus-o destul de lămurit în­ ţeleptul şi cinstitul Socrate).

De aceea, ziseiu că şi viaţa poporului dac e fără asemănare cu celorlalte popoare vechi. Căderea Troiei e o foarte frumoasă poveste, dar poveste.

Căderea Cartaginei este o caricatură — tristă, pe­ nibil de tristă prin micimea de suflet a ne gustorilor şi a mercenarilor ei. Ci arderea Sarmizegetuzei este o tragedie — cea mai impresionantă tra­ gedie din toată istoria antică. Deasupra ruinelor din Carpaţi şi a flăcărilor mistuitoare, ca un „fulger

'

— 48 —

lung încremenit", a stat privirea lui Decebal, dându-şi singur moartea.

De aceea, drama din Carpaţi a avut răsunet până la Roma şi până în domurile de ghiaţă ale lui Odin. Ea a însemnat un sfârşit de epocă,_nn adevărat „amurg al zeilor". Cu supunerea Daciei s’a încheiat cel din urmă veac mare din istoria Romei şi a Europei străvechi.

Au trecut apoi veacuri şi veacuri...

După vreo mie de ani de negură, din codrii pă­ mântului Daciei s’a înălţat iarăşi flacăra sufletu­ lui autohton. Viaţa dacică nu pierise.

Marele Basarab e smerit, ca şi bătrânul Dromihete, dar tare.

Mircea, la Rovine, e smerit şi el: „un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port" — dar tare, foarte tare.

Apoi, Ştefan, smerit în faţa lui Dumnezeu timp de 40 de ani, — dar la toate hotarele s’a arătat însă cel mai tare faţă de toţi cari au încru­ cişat spada cu el. Şi astfel, străvechiul neam carpatic a cunoscut pela 1400, un avânt de epopee. — „Nasc şi în ţara Moldovei oameni", a putut scrie împăcat croni­ carul.

In sfârşit, ca o flacără, care se ridică iute şi iute cade, Mihai a pecetluit testamentul neamul întreg, fiind îngropat chiar în mijlocul pământului ro­ mânesc.

Căderea care a urmat de atunci se ştie, dar n’o ştiu toţi destul de bine.

— 49 —

Tineri ai zilelor de azi, întregirea politică timp de 90 de ani (dela 1829 până la 1918) să nu vă înşele ochii. E un noroc şi o dreptate _ o mare dreptate plătită icu jertfe nu se poate mai grele.

Dar voi, cei răspunzători de ziua de mâine, des­ chideţi ochii şi vedeţi limpede că epoca de azi e cea mai nenorocită din toată istoria neamului legat de Carpaţi.

V’am spus şi vă mai spun lucruri văzute de mine, care am colindat tot pământul românesc : „Dela Nistru pân' la Tisa Tot românul plânsu-mi-s'a Că, nu mai poate răsbate De-atâta streinătate".

Luaţi seama şi. socotiţi exact: De o sută şi mai bine de ani, neamul nostru este în regres teritorial pe toată întinderea graniţelor iui: 1. Jumătate din Bucovina pierdută.

2. Mai mult de jumătate din Maramureş pierdut.

3. Şesul Tisei cotropit în mare parte numai în secolul din urmă.

4. Banatul apusean sfâşiat.

5. Neamul românesc de pe malul drept al Dună­ rii din Craina până la Şiştov, strivit sub ochii noştri.

6. Dobrogea împănată cu străini, chiar sub stă­ pânirea românească.

7. Bugeacul, adică Basarabia, ocupată de Bul­ gari, Germani şi alţi streini sub ocrotirea Ruşilor.

8. Moldova dintre Prut şi Nistru, împestriţată cu venetici (până şi cu sate de Evrei) chiar în zi­ lele noastre.

S. Mehedinţi

4

— 50 —

9. In sfârşit, jumătate din ţinutul Hotinului copleşit de Ruteni.

Tineri ai zilelor de azi, să ştiţi că are orbul găi­ nilor sau e un mişel vândut străinilor, cel care ne descântă mereu cu „renaşterea politică", fără să ne arate cinstit durerosul regres teritorial în tot lun­ gul hotarelor.

Dar nu numai marginile sunt ciopârţite.

Năvala străinilor a ajuns până în inima ţării.

Pădurile au fost cotropite, podgoria a fost cu­ cerită, ogoarele intră în mâna străinilor şi nici stânile depe vârful munţilor n’au scăpat de cotropire. „Din Boian la Vatra Dornii A umplut omida cornii”...

• Asta nu e literatură, ci aritmetică: Toate inva­ ziile barbare la un loc sunt o nimica toată faţă de marea invazie din secolul al 19-lea, sporită zi cu zi chiar sub ochii noştri prin cei cari vin mereu din mijlocul şi răsăritul Europei.

Hotărît: e cea mai cumplită vreme din câte a apucat până azi neamul românesc.

De aceea, tineri ai zilelor de azi, deschideţi bine ochii: Stat fără om de stat nu se poate.

Vai de ţara care, în vremuri de mare cumpănă, nu e cârmuită de un adevărat om de Stat. . Vai de poporul, al cărui (tineret face literatură în viaţa de toate zilele.

Prin urmare, tineri, pe care vă ameninţă Desti­ nul, luaţi seama: Ceasurile sunt numărate...

Acum ori niciodată! întregirea politică este o iluzie, dacă poporul e

— 51 —

slăbit de boale, iar pământul ne fuge de sub pi­ cioare.

Luaţi seama: vi s’a spus şi v’o mai repet: Pă­ rinţii noştri au ascultat „Cântarea României». Fe­ rească Dumnezeu pe urmaşii noştri să nu audă „Plângerea României».

Dar nădejdea nu este încă pierdută. Calea spre mântuire e una, — nu două : 1. Un om de Stat, român curat.

2. Grabnic: un alt regim de muncă şi gospo­ dărie, spre a vindeca rănile făcute ţării de streini şi înstreinaţi.

3. O dreaptă împărţire a cârmuirii, dând oraşelor împănate de venetici numai partea ce li se cuvine, începând cu Parlamentul.

4. Altă creştere a tineretului, intrând pe calea dreaptă a tradiţiei şi îndreptând ochii spre cea mai puternică personalitate a "întregului neam româ­ nesc.

Cuvântul meu optimist îl ştiţi de mult: Ştefane, Măria Ta 1

Iar dacă voi, tineri ai zilelor de azi, sunteţi cu adevărat vrednici de strămoşii voştri şi vă sunt scumpe mormintele părinţilor şi străbunilor, adunaţi-vă la anul aici, nu cu laude pentru cel ce zace sub ţărâna grea a mormântului, ci cu socoteli lă­ murite. Să răspundeţi răspicat: Ce-aţi făcut pentru mântuirea pământului şi po­ porului românesc ?

Aşa să vă ajute Dumnezeu.

DOUA RAPOARTE1) — Din activitatea Iui Mihail Eininescu. ca revizor şcolar ai jud. Vaslui — Insp. S. Circ. Iaşi Nr. 324

laşi, 15 Dec. 875 >

DOMNULE PREFECT, D. Nicolae Habar, învăţătorul din comuna Bârzeşti, pl. Etemnic, acel judeţ, este normalistul cel mai bun, care-a eşit în anul şcolar 874-75 din in­ stitutul Vasile Lupul. Prezentându-se puţin mai târziu cu cererea sa, n’am putut să-l recomand decât pentru singura şcoală de gradul l-iu, ce mai remăsese vacantă, adică pentru cea din 3â,rzeşti.

Numitul ş’a plâns însă în mai multe rânduri, că administraţia comunală nu găseşte mijloace, nici pentru a-i întreţine viaţa de toate zilele măcar.

Vă fac atent D-nule Prefect, că salariile de la stat se plătesc odată la trilunie şi că prin urmare, dacă comuna, nu avansează nimic învăţătorului, ' acesta e neapărat redus, de-â muri de foame. Vă mai amintesc adresa mea Nr. 293, în care am preV,*

1) Din revista Răzeşul, An. I Nr. 3..Aprilie, 192C.

— 53 —

mis cuvintele, ca „învăţătorii rurali mai buni ar trebui să simtă întotdeauna, că ochiul administra­ ţiei judeţiene e’ndreptat asupra lor şi a silinţelor lor; de acee atrebue ca prevederile bugetare comu­ nale să li creeze mijloacele materiale pentru ca ei să poată îngriji în deplină linişte de îndatoririle lorV. In acea adresă am citat ca recomandabil şi pe învăţătorul Niculae Habar. S’ar putea deci, ca co­ muna să avanseze învăţătorului mijloacele de exis­ tenţă din prevederile anului viitoriu sau printr’un . credit suplementar; şi aceasta e cu atât mai uşor, cu cât comptabilitatea comunelor e mult mai simplă şi mai uşor de supravăzut decât acelea ale administraţiilor centrale.

Revizor şcolar, (ss.) M. Emineseu

România inspeetorat.nl Şcolar Circonscripţia Iaşi

Iaşi în 16 Noembrie 875

Sigiliul Insp. Şcolar

DOMNULE PREFECT, învăţătorii rurali mai buni ar trebui să simtă întotdeanua că ochiul administraţiei judeţene e’ndreptat asupra lor şi a silinţelor lor; de-aceea trebue, ca prevederile bugetare comunale să li creeze mijloace materiale suficiente, pentruca ei să poată îngriji în deplină linişte de îndatoririle lor. Reco­ mand deci mai cu seamă pe învăţătorii următori, în privirea cărora veţi binevoi a pune în vederea Onor. Comitet permanent, ca la revizuirea bugete­ lor comunale rurale, să li asigure existenţa într’un mod mai amplu, decât celor-lalţi, pe cari nu-i citez.

Ii despart în două categorii. întâia cuprinde pe în­ văţătorii dinainte de 1 Septembrie, cari se disting prin inteligenţă şi silinţă; a doua cuprinde pe în­ văţătorii din nou numiţi, cari sau a absolvit cu succes eminent institutul normal, sau îi cunosc ca stăruitori în treaba lor. a) învăţători distinşi: Gheorgke Cristescu, comuna Dobrovăţul * Alex. Sadoveanu „ Poiana-Cârnuiui Vasile Guincu „ Ciorteşti \ Mihaîl Simionescu „ Lipovăţnl

(plasa Grasna

- 55 -

comuna Teodor Arbore Gheorghe Ştef ănescu „ Alex. Ciureanu »> Const. Teodorescu Ioan Smărăndescu W

Tansa plasa Ţibăneşti Fundurile Telejna, plasa Mijloc Lipova, plasa Racova Buda-Rafaila, plasa Sienmic

b) învăţători noui recomandabili: G. Georgescu,comuna I. Macoveiu „ Nic. Bobeica „ Nic. Habar „ petru Smos „

Negreşti Borăşti (Ipatele) Rădiu (Brodoc) Bărzeşti Telejna (Butucăreia)

Revizor Şcolar, (ss) M. Eminescm

CUPRINSUL Pag.

1.

2.

3.

4.

5.

Prefaţa................................... '............................

Optimismul lui Eminescu...................................

Eminescu — educatorul neamului românesc .

Ce ne spune azi Eminescu?................................

Anexe : scrisori ale lui Eminescu, pe când era revizor şcolar....................................................

3 7

29 46 52 '

Y ^1)

i

Preţul Lei 20