Pe cărările științei

'■ N. LONGINESCU ^°cior în Ştii|e dele Sorbona Profesor do Fizico ■ Chimico

PE CĂRĂRILE ŞTIINŢEI

„BUCOVINA" I. E. TOROUŢIU BUCUREŞTI

c0I\J -fc

"00 (

uv

O t Wia 2ffl9

1

PREFAŢĂ i

1

Volumul «Pe cărările Ştiinţei» cuprinde o mică parte din articolele publicate în revista Na­ tura. Scrise fără pretenţie şi numai cu scopul de a explica Ştiinţa pe înţelesul marelui public, ele ating Uneori probleme de filosofie. Deoarece fi­ rea preocupărilor mele o datoresc scumpului meu tată, Profesoral Neculai G. Longinescu, închin volumul de faţă memoriei lui sfinte in semn de dragoste nesfârşită şi de recunoştinţă filială.

AUTORUL Bucureşti, Iulie 1939.

X

■

:

.._

;

Ştiinţă şi Imaginaţie

1

i

_

J

—

1

.

.

■■

, ii

■

i

4

______

Viaţa

Prins în vâltoarea vieţei moderne, omul trăeşte clipele ce-i sunt date, fără să-şi dea seama. Sgomotul străzii1, slujba, cafeneaua, intrigăriile, prie­ tenii, cinema vorbitor, ştrandul, radio şi mai presus de orice bursa, criza economică şi afacerile băneşti îi răpesc tot timpul. Lucrarea de birou e singurul lucru de care e capabil. Lucrarea de spe­ cializare, ştiinţifică sau literară, lucrarea care să-i dea mulţumirea sufletească e un ideal pentru licenţiatul muritor de foame şi un terra incognita pentru omul zilei. Cugetarea? Dar cine ştie astăzi că există posibilitatea de a gândi? Că putinţa de a gândi este una din marile fericiri hărăzite spe­ ciei umane ?

Ora şeapte seara, bulevardul Elisabeta. Lume peste lume. Magazinele se închid, dar vitrinele atrag lumea, precum lămpile atrag fluturii de tot felul. Boerimea şi slujbaşii se îngrămădesc pe tro-

f

8

I. N. LONCINESCU

tuai-e, în tramvae, în maşini, forfotând peste tot, Reclamele luminoaseJi atrag spre vitrine, cinema, cafenele, automate.'"lNumai e Bucureştiul lui Car°l I dinainte de răsboiu, e Bucureştiul modern cu 800.000 locuitori, cu blocuri de case de 7 9 rânduri, cu ştrand, cu baruri, cu valuri artificiale, cu zece mii de maşini... Bulevardul EHsabeta?

Dar acesta nu-i decât prelungirea lui Boulevard des Italiens !... lată-ne în sfârşit în Bulevardul Brătianu; am scăpat de lume. Uf ! Lumea aceasta pare asemenea călătorilor rătăciţi pe mare ce vâslesc în dreapta şi’n stânga, uitând că steaua polară ar Putea să le fie de folos. In mijlocul -valurilor c*. i Poartă ei nu ştiu nici încotro merg, nici din contra Vin' Viaţa îi mână înainte. Azi Bucureştii e un ™c Paris, mâine va fi un cartier din New* York. iaţa ne automatizează mişcările, gândire3' fletul, totul.

Viaţa e drumul întortochiat, pe , care n’ai timp zis Să te °dihneşti. Rătăceşti cât timp trăeştn a "" poet german. Rătăceşti fiindcă nu P"ve5 > Pre steaua polară. Tu, jucărie în m3Iia noscutului, nu faci decât să-ti trăeşti viaţ3 ta’ aşa

S/vS" vi-Klor bunicii tăi de pe 7, , , v°da, rasbunicii de pe vremea >u t

Vldditnirescu, aşa cura au ’

. . bunicii ***»*“«.

v I A T A

9

lor... viaţa se scurge în timp de mii şi milioane de ani, ...viaţa se scurge în timp ca şi în spaţiu... sub Bucureştii noştri, mai jos cu 12.720 km. altă viaţă clocoteşte. Şi ce ciudat! Acolo oamenii şi maşinele, animalele şi trenurile merg invers ca la noi: casele au temelia sus şi podul jos, oamenii merg cu picioa­ rele în sus, maşinele aleargă cu roţile în sus, va­ poarele plutesc cu catargul în jos. Inchipuiţi-vă cu alte cuvinte un oraş mare cu 800 mii locuitori complect răsturnat şi veţi avea imaginea portului Melburn; la fel sunt toate satele şi oraşele de acolo... Şi cu toate astea locuitorii de acolo spun că la ei totul e normal şi că din contra noi stăm cu capul în jos. Minune a naturei, ţie gravitaţie, care ne ţii legaţi de pământ şi ne dai sensaţia de sus şi jos, care nu există în univers, ţie ne închi­ năm, ţie şi gloriosului Newton !

Dar cine mai are vreme să se gândească la marele Newton, când Harry Baur vine în carne şi oase, când jazzbandul dela Lido ne sgârie urechi­ le, când orice clipă ne poate aduce răsboiul. Iar îmbogăţitul de răsboiu, care cunoaşte tot Parisul şi care crede că se sărbătoresc o sută de ani dela moartea lui Eminescu, să se mai gândească el la esenţa vieţii? Ce e viaţa? Ce să fie? Viaţa pe care o trăeşte el. Cum o problemă aşa de uşoară să aibă mai multă importanţă decât stratosfera lui

______ .

■

10

I. N. LONGINESCU

Picară, decât plafonul Băncii Naţionale, decât teoriile lui1 Einstein, sau decât doctrina statelor totalitare, probleme pe care nimeni nu le ştie mai bine ca el?

Muşte de o zi pe o lume mică de se măsură cu cotul, iată ce suntem noi! Şi atunci dându-ţi seama că nu eşti decât un atom pierdut între două mii de milioane de oameni, ce trăesc în acest moment, sau un inel din lanţul nesfârşit al gene­ raţiilor ce-au trecut, te închizi în odăiţa ta şi gândeşti...

Viaţa se frământă între două poluri: cotidianul şi eternul. De o parte plăcerile, supărări e şi afacerile din fiecare clipă, de altă parte ea Cotidianul mlul urmărit: ştiinţa, arta, filosofia. vinge pe cei mai mulţi. Eternul triuffl ă în cei puţini, dar aleşi. __ _ .

Cotidianul se confundă astfel cu vtaţa însa? ••• e la fel de mii şi milioane de ani.. Şi Patr ^ romani duceau viaţa lor de petrecere, Şi faraonii Egiptului, ca şi străffl°Şl'’ s • lor lor. Şi scopul vieţei a rămas totdeauna aurul şi plăcerea...

P , Şi totuşi viaţa a fost cândva atunci «put, pe când fiinţă nu era nici »e pela amoeba s a născut viaţa : o biată amoebă rtf au trecut aceea până la Becgson, Einstein, P‘ca

.

f

VIATA

11

milioane şi mii de milioane de ani... Dintr’o protoplasmă, viaţa s'a complicat mereu, tormânduse organisme tot mai complicate. E greu de în­ ţeles ? Nu, căci Lamarck, Darutin, Haeckel ne explică totul aşa după cum odinioară zeii făceau totul. De ce e vremea frumoasă? Fiindcă am adus jertfe lui Jupiter. De ce s’a cutremurat pământul ? Fiindcă s'a înfuriat Jupiter. Tot aşa zicem azi : omul s'a desvoltat din antropopitecus erectus, fiindcă aşa a cerut legea evoluţiei. Toate bune, dar ameoba, prima amoeba, de unde a venit ? s a născut cândva şi ea, acum un miliard de ani, în mijlocul apelor ?... a fost adusă din Cos­ mosul îndepărtat?... sau a făcut-o Dumnezeu?...

Dar problema vieţii se complică cu problema conştiinţei şi moralei. Sentimentul moral, care sub forma unui imperativ categoric apare ca un ecou al experienţii ancestrale, este el oare o sim­ plă transformare a principiului conservării ener­ giei, trecând prin instinctul conservării speciei, sau reprezintă el pecetea superioară a divinităţii, care singură poate da scop vieţii ?

Tocmai când mă gândiam la lucrurile astea, a sosit un prieten. De bucurie că-1 revăd îi spun gândurile mele...

VtUot

I. N. LONGINESCU

12

«Ce etern. Domnule, ce conştiinţă, Domnule!

Astea sunt lucruri învechite. Ia să vorbim mai bine de ultima noutate».

«Despre ce-i vorba ?» întreb eu mirat.

«Cum n'ai aflat încă ? Singura soluţie e economia dirijată. Asta e ultima formulă ca să ieşim din criză. Dar D-ta ştii ce este economia dirijată ?

«Cum să nu ştiu, răspund eu, şi asta e viaţa!»

Natura Voi. XXI. Nr. 9.

li

„ Vi.

,

lisfiirBHÎul Datele simţurilor noastre ne permit să cunoaş­ tem direct şi integral numai faptele care sunt alcătuite după măsura noastră, sau cum se zice la scara noastră de mărimi. Dar dincolo de expe­ rienţa imediată sunt altfel de fapte, la a căror cunoaştere integrală nu putem ajunge numai prin simţuri. In adevăr experienţa elementară ne arată că obiectele care cad sub simţurile noastre se pot integra pe de o parte în corpuri din ce în ce mai mari şi se pot desintegra pe de altă parte în cor­ puri din ce în ce mai mici. Cu mintea putem să ne închipuim că integrarea şi desintegrarea fap­ telor merge dincolo de orice limită. In adevăr de îndată ce ne-am oprit la un punct oarecare, fie spre lucruri din ce în ce mai mari, fie spre lucruri din ce în ce mai mici, ne putem întreba : Dar dincolo de această limită, nu sunt oare corpuri şi mai mari sau corpuri şi mai mici ? In felul acesta cu spiritul speculativ ajungem la noţiunea

i

f

14

I. N. LONCINESCU

de infinit, infinitul mare de o parte, infinitul mic de altă parte. Dar omul nu se mulţumeşte numai să facă raţionamente abstracte, el caută să le verifice. Filosofia deschide 'drumul, ştiinţa îl pre­ cizează. Fireşte că noţiunea de infinit e o idee abitractă, ce nu poate fi experimentata şi dm punct de vedere filosofic se pot aduce argumente pro şi contra existenţii infinitului. Dar ştiinţa precizează până unde poate merge cunoştiinţa omenească, fie spre mărimi din ce în ce mai mari, fie spre mărimi din ce în ce mai mici- Sa dam deci cuvântul ştiinţei. urmează în Corpurile se integrează, precum sisteme din ce în ce mai mari : pământ sisteme planetare, universuri. Pământul nostru ace parte împreună cu alte opt planete din sistemul nostru planetar în centrul căruia se află soarele. Intre care lumina planete şi soare sunt spaţii goale pe ceasuri, le străbate în câteva minute sau câteva sunt spaţii Dincolo de sistemul nostru planetar goale şi mai mari, dincolo de care sunt a ţi son, căci stelele sunt sori, fiecare din ele putând i un ^ Sistem planetar. Distanta dintre stele este stră­ bătută de lumină în ani de zile. In universu nos­ tru sunt zeci de miliarde de stele, adică de sorţ.

Pentru a străbate în lung universul, ■luminii 11 trebue 100.000 de ani, iar pentru a-1 stra ate in

f

r

INFINITUL

15

lat îi trebue 30.000 de ani... Dar cu universul acesta nu s'a sfârşit lumea. Dincolo de el sunt alte spaţii goale, dincolo de care sunt alte uni­ versuri, sau nebuloase, un milion în total. Cele un milion de universuri fiind separate între ele . prin spaţii de aproape un milion de ani lumină, se numesc universuri insule...

Iată şi câteva corpuri cereşti după mărimea diametrului. Pământul are un diametru de 12.700 km., Jupiter are un diametru de zece ore mai mare, soarele are un diametru de 110 ori mai mare ca al pământului, iar steaua Antares din constelaţia Scorpion are un diametru de 450 ori mai mare ca al soarelui. Un aviator mergând cu o iuţeală de 500 km. pe oră, ar străbate diame­ trul pământului în 25 ore, diametrul lui Jupiter în 10 zile, diametrul soarelui în 100 zile, diame­ trul stelei Antares în 125 de ani!

Dacă ne întoarcem privirea spre mărimile foar­ te mici, observăm următoarele: Limita de vedere cu ochiul liber este de 100 microni (un micron este a mia parte dintr’un milimetru), ceeace în­ seamnă că la distanţa de 20 cm. putem vedea un corpuşor cât a zecea parte dintr'un milimetru. Cu microscopul limita de vedere coboară la 0’2 mi­ croni, adică putem vedea corpuşoare de 500 ori mai mici decât cu ochii liberi. Aceste distanţe

I

16

I. N. LONGINESCU

foarte mi'ci se măsoară cu angstromul, un cenţi metru având o sută de milioane de angstromi.

Deci cu microscopul putem măsura distanţe de 2000 angstromi. Ultramicroscopul la rândul lui coboară limita vederii cu încă 20 de ori, aşa că cu acest aparat putem vedea corpuşoare de 100 angstromi. Şi tot n’am ajunge la moleculă, care măsoară abia câţiva angstromi!

Despre mărimea moleculelor putem spune ur­ mătoarele. In 18 gr. de apă sau în 2 gr. de hi­ drogen se găsesc 6X1023 molecule

i

adică şase sute de mii de miliarde de miliarde de molecule. Acest număr se numeşte numărul !ui Avogadro şi a fost măsurat pe cale experimenta­ lă de Perrin în 1909. Mai putem spune că pe o lungime de un milimetru se găsesc trei milioane de molecule de apă.

Fiecare moleculă de apă e formată dm doi atomi de hidrogen şi un atom ele oxigen- Ba mai mult. Un atom, fie de hidrogen, fie de oxigen,. cât e el de mic, e o lume întreagă. După Bohr un atom este un întreg sistem p lanetar, cu un soare (nucleul atomului), cu una sau mai multe planete (electroni) şi cu spaţii goale nesfârşite.

După Schrodinger un atom este un sistem vi

:

INFINITUL

17

SCARA LOGARITMICĂ A MĂRIMILOR SPAŢIALE ŞI A UNITĂŢILOR DE LUNGIME Marginile lumii.................

.

100.000.000 ani lumină?

Distanţa dintre universuri Diametrul universului . .

. .

1.000.000 ani lumină 100.000 ani lumină.

i

1 an lumina.

Diametrul sistemului solar

.

12.000.000.000 km.

Distanţa dela Pământ la Soare

.

150.000.000 km.

Iuţeala luminii . . . .

Diametrul Pământului . .

. .

300.000 km.

12.712 km.

.

J kilometru.

.

Inăfimea omului

1,70 metru.

Limita vederii libere .

1 centimetru.

1 milimetru.

100 microni.

.

Limita vederii cu microscopul

1 micron 0,2 microni

Diametrul atomului de Hidrogen

0,5 angstrom .

Diametrul electronului Diametrul protonului

1 siegbahn

1 cm. ' IO13 1 cm. ?

101C

2

18

I. N. LONGINESCU

tor, asemenea unei coarde sonore, lin atom de hidrogen are un singur electron, deşi ar putea să cuprindă un milion de miliarde de electroni, dacă n ar fi spaţiile goale ! Şi acum să facem câteva comparaţii. Un atom este faţă de un om, cam cât este un om faţă de distanţa dela pământ la soare, sau cât este distanţa de la pământ la soare faţă de diametrul uni­ versului nostru.

Adesea mărimile astronomice şi atomice se dau ca exemplu de numere mari sau de numere mici. Puţini însă se trudesc să vadă în ele altceva decât numere. Puţini caută să-şi deie sama ca aceste numere reprezintă o realitate. care întrece tot ceeace se poate închipui.

In faţa acestei realităţi un CopetVtic înaita osa~ nale Creatorului, un Spinoza scrie cel mai frumos roman ce există după spusa lui Payot’ uri Newton îşi descoperă fruntea când pronunţa numele lui Dumnezeu, pe când un Pascal e îngrozit de tăcerea veşnică din spaţiul fără sfârşit...

In universul nostru sunt miliard2 de stele, fiCă de «ori şi p0ate tQt atâtea sisteme planedTs?'“ Se Peste un milion de t ?nţa dintre “niversurile-insule 2 strabf,Uta de lumină în aProape un milion de ani - mtr un mii de mi9ram de apă sunt treizeci şi trei de

INFINITUL

19

liarde de miliarde de molecule şi de trei ori mai mulţi atomi... şi totuşi fiece atom e o lume în­ treagă cu sori, planete, spaţii goale... Ştiinţă? Imaginaţie? Adevăr? Poezie? Realita­ te? Vis? Sentimentul sublimului? Al nimicniciei?

Al groazei? Religiozitate? Frica de necunoscut?

Atracţia spre veşnicie?

Toată inteligenţa şi toate sentimentele ome­ neşti nu pot exprima şi nu pot cuprinde această adâncă realitate. A înţelege că universul e stră­ bătut de lumină în o sută de mii de ani însamnă ca partea să cuprindă întregul, când partea e atât de mică şi întregul atât de mare... A înţelege că un atom este un sistem planetar, însamnă a ad­ mite că într’un punct invizibil sunt lumi întregi de sisteme solare... Putem calcula şi putem ra­ ţiona în abstract, dar asta nu însamnă a înţelege.

Gândul chiar, acest fulger din întunericul nopţii, cum îi spune Poincare, se îngrozeşte el însuşi în faţa acestui nesfârşit, care este totuş cucerirea lui. Şi astfel el, care pentru o clipă se crezuse «stăpânul fără margini peste marginile lumii» se simte acum tot mai mic întrezărind în spatele nesfârşitului, mare şi mic, prezenţa Forţei Supreme. Şi atunci la auzul vorbelor «adu-ţi aminte că eşti fum şi că în fum te vei preface», gândul încetează orice activitate.

30

I. N. LONGINESCU

Ci eu la masă stând pe gânduri îmi pare gândul că a stat. .../Şi totuşi vine ceasul când vei înţelege ceeace n’ai putut să înţelegi... Când pe o sară senină, în mijlocul naturii, priveşti cerul cu miile de stele pe care le vezi, cu miliardele de stele pe care nu le vezi, şi te gândeşti la miliardele de atomi care vibrează într’un punct invizibil din creerul tău, nu-ţi mai frământa mintea să măsori realitatea... ...Ci acolo în mijlocul naturii, între sorii ne­ sfârşiţi de deasupra ta şi atomii nesfârşiţi din tine, confundă-te cu sufletul în Eternul Spiritual, în Natura însăşi din care faci parte... pătrun cu Intuiţia ta, tot ceea ce vezi şi tot ceea ce nu vezi... Trăeşte clipa sublimă în care te simţi una cu pământul, una cu atomii, una cu sorii, una cu natura toată, trăeşte clipa în care te simţi una cu distanţele nesfârşit de mari şi cu distanţele nesfârşit de mici, în care simţi îmbrăţişarea /«' tiuitului şi prezenta Creatorului... Şi în clipa aceea plină de vrajă, singura care ţit-i dată, înţelege rostul adânc al veşniciei şi taina cea în veci ne­ deslegată.

Vezi Mărimi astronomice. Natura Voi. XV Nr. 4.

Virala îk» «Haâvers după C. Flaniinarion

Prin desvoltarea tot mai mare a astrofizicei, ideile noastre despre lumea cerească s’au schim­ bat cu totul în timpul din urmă. Astrofizica este adevărata ştiinţă vie a lumii cereşti, care se îm­ bină încet-încet cu vechea ştiinţă rece şi dogma­ tică a mecanicei cereşti.

Privind cerul pe o noapte senină, cele câteva mii de stele ce se văd cu ochii liberi par sa fie aproape cu totul la fel, aşa că n am putea bănui nesfârşita varietate a lumilor cereşti. Stele roşii, galbene, albe sau albăstrui ; colori ce sunt în legătură cu compoziţia chimică şi cu temperatura ; stele schimbătoare, simple sau duble; sori uriaşi şi sori pitici ; stele tinere şi stele bătrâne. Iată lumile nouă, pe cari le cercetează astrofizica; iată însăşi vieaţa cerească, care svâcneşte la de­ părtări de mii de milioane de kilometri. In locul sferelor stelare nemişcătoare fixate pentru veşnicie în adâncimile spaţiului, astrofizica ne arată

imos

22 I. N. LONGINESCU

° vieaţă uriaşă, fiece stea înfăţişându-se ca un *zvor nesecat de energie, un fel de organism, care •naşte, creşte treptat până la maturitate şi apoi ecade până la stingerea totală. Se admite că la naŞterea lor stelele — fiecare stea fiind un soare — sunt sfere uriaşe de gaz, reci, cu densitate mică, cu strălucire slabă, cu coloare roşie.

Acestea sunt stelele uriaşe, sori în vârsta copilărici, care spre deosebire de oameni, sunt cu atât mai voluminoase cu cât sunt mai tinere şi cu atât mai mici cu cât îmbătrânesc. Aceste mase ga­ zoase îşi strâng încet-încet materia sub influenţa Propriei lor greutăţi. Totodată temperatura se ’idică, strălucirea e din ce în ce mai puternică, coloarea trece din roş în galben, iar constituţia chimică se face tot mai complicată. Incălzindu-se Şi mai mult, ele ajung la maturitate, în timp ce Coloarea trece în alb sau albastru. Dar decăderea începe. Temperatura scade, strălucirea slăbeşte, iar volumul se micşorează mereu. Astfel soarele, transformat din stea uriaşă în stea pitică, se al­ beşte şi se apropie încet-încet de sfârşit. In timpul v,eţii, fiece stea trece de <jouă ori prin aceeaş stare, odată în tinereţe la suiş, a doua oară în bătrâneţe la scoborîş. Antares, soarele uriaş şi zoş din Scorpion, cu un diametru de patru sute Şasezeci de ori mai mare ca al soarelui nostru.

«=r-~

I

VIAŢA

ÎN

UNIVERS

23

este o stea tânără. Sirius, steaua cea mai strălu­ citoare de pe cer a ajuns între două vârste. Ase­ menea soarele nostru e şi el la mijlocul vieţii.

Aceasta e pe scurt teoria desvoltării stelelor.

Problema însă e departe de a fi rezolvată com­ plet ; au rămas încă multe puncte nelămurite. Ce se întâmplă cu sorii nemărginitului după ce s'au stins ? Spaţiul este străbătut de un număr foarte mare de stele moarte. Se reînnoesc ele, pătrun­ zând în nebuloasele întunecate şi reînviază sub formă de novae, adică sub forma stelelor noui, cari se văd apărând din timp în timp pe bolta cerească ? Astăzi se cunosc vreo şaptezeci şi opt de novae, din cari vreo treizeci se văd cu ochii liberi. Distanţa până la ele e de 150—15.000 de ani de lumină. Aceasta înseamnă că uriaşele in­ cendii cereşti, pe cari le vedem întâmplându-se în vremea noastră, s’au petrecut de fapt cu o sută cincizeci de veacuri ma iînainte. Şi totuş noi socotim aceste fenomene drept istorie contempora­ nă. Cu drept cuvânt «era pe când nu s a zărit».

Numărul acestor nebuloase în spirală se socoteşte la aproape un milion şi dacă se va dovedi că aceste nebuloase sunt tot atâtea căi lactee, tot atâtea universuri depărtate mai mult sau mai puţin asemănătoare cu universul nostru, atunci ce suntem noi» sarmani atomi duşi în neştire pe

________

______ ..

I

!

Wm

r 22

I. N. LONGINESCU

o vieaţă uriaşă, fiece stea înfăţişându-se ca un izvor nesecat de energie, un fel de organism, care naşte, creşte treptat până la maturitate şi apoi decade până la stingerea totală. Se admite că la naşterea lor stelele — fiecare stea fiind un soare — sunt sfere uriaşe de gaz, reci, cu den­ sitate mică, cu strălucire slabă, cu coloare roşie.

Acestea sunt stelele uriaşe, sori în vârsta copilă­ riei, care spre deosebire de oameni, sunt cu atât mai voluminoase cu cât sunt mai tinere şi cu atât mai mici cu cât îmbătrânesc. Aceste mase ga­ zoase îşi strâng încet-încet materia sub influenţa propriei lor greutăţi. Totodată temperatura se ridică, strălucirea e din ce în ce mai puternică. coloarea trece din roş în galben, iar constituţia chimică se face tot mai complicată. Incălzindu-se Şi mai mult, ele ajung la maturitate, în timp ce coloarea trece în alb sau albastru. Dar decăderea începe. Temperatura scade, strălucirea slăbeşte, iar volumul se micşorează mereu. Astfel soarele, transformat din stea uriaşă în stea pitică, se albe?te şi se apropie încet-încet de sfârşit. In timpul vteţii, fiece stea trece de două ori prin aceeaş ®tare, odată în tinereţe la suis, a doua oară în bătrâneţe la scoborîş.' Antaves, soarele uriaş şi roş din Scorpion, cu un diametru de patru sute Şasezeci de ori mai mare ca al soarelui nostru,

I VIAŢA

ÎN

UNIVERS

23

este o stea tânără. Sirius, steaua cea mai strălu­ citoare de pe cer a ajuns între două vârste. Ase­ menea soarele nostru e şi el la mijlocul vieţii.

Aceasta e pe scurt teoria desvoltării stelelor.

Problema însă e departe de a fi rezolvată com­ plet ; au rămas încă multe puncte nelămurite. Ce se întâmplă cu sorii nemărginitului după ce s'au stins ? Spaţiul este străbătut de un număr foarte mare de stele moarte. Se reînnoesc ele, pătrun­ zând în nebuloasele întunecate şi reînviază sub formă de novae, adică sub forma stelelor noui, cari se văd apărând din timp în timp pe bolta cerească ? Astăzi se cunosc vreo şaptezeci şi opt de novae, din cari vreo treizeci se văd cu ochii liberi. Distanţa până la ele e de 150—15.000 de ani de lumină. Aceasta înseamnă că uriaşele in­ cendii cereşti, pe cari le vedem întâmplându-se în vremea noastră, s'au petrecut de fapt cu o sută cincizeci de veacuri ma iînainte. Şi totuş noi socotim aceste fenomene drept istorie contempora­ nă. Cu drept cuvânt «era pe când nu s'a zărit».

Numărul acestor nebuloase în spirală se socoteşte la aproape un milion şi dacă se va dovedi că aceste nebuloase sunt tot atâtea căi lactee, tot atâtea universuri depărtate mai mult sau mai puţin asemănătoare cu universul nostru, atunci ce suntem noi, sărmani atomi duşi în neştire pe

— --' - • '

!

- >

F

*—•

24

I. N. LONGINESCU

mititelul nostru glob pământesc prin văzduhul nemărginit ?

Infinitul mare şi infinitul mic, năzuesc tot mai mult să se contopească. Proverbul vechiu, că extremele se ating, n’a fost niciodată aşa de ştiinţific demonstrat.

E foarte adevărat că între infinitul mare şi infinitul mic nu e decât o diferenţă de grad. Mo­ leculele gazelor, cari nu se văd, ca şi uriaşii sori ai nesfârşitului ascultă de aceleaşi legi dinamice.

Să nu uităm că universul nostru conţine două miliarde de stele. Da, două mii de milioane de sori, centre de forţă, de energie, din cari mulţi pot şi trebuie să fie focarele dătătoare de viaţă ale lumilo r necunoscute, şi a formelor de vieaţă încă Şi mai puţin bănuite. Toate acestea, cari până ieri păreau să fie domeniul romanelor ştiin­ ţifice, apar azi ca însăşi realitatea văzută în îumina ultimilor descoperiri ale astrofizice. De acum înainte, când pe o seară frumoasă ne vom îndrepta privirea spre cer, să nu vedem numai o simplă boltă, pe care sunt răspândite stelele, e9al depărtate de noi, ci din contra să vedem o Perspectivă'a lumilor felurite, împrăştiate la toa­ te depărtările posibile si trăind fiecare din vieaţa lor proprie în toate stările evoluţiei lor seculare.

Matura Voi. XIII Nr. 5.

i

a

; ^ *2H‘v

#*

<E©1 EB2£im EHBBîfi’ffi ?

_ ^Ceastă întrebare n'are fireşte nici un sens, căci după cum se ştie oricât ar fi un număr de mare, totdeauna se poate găsi un alt număr şi mai mare decât el, prin simpla adăugire a unei cifre, fie chiar şi a unităţii. De altă parte nu se poate zice că infinitul ar fi numărul cel mai mare, căci noţiunea matematică de infinit este abstractă şi nu reprezintă atât un număr, cât mai ales o limită către care tinde o variabilă când ia valori din ce în ce mai mari. Cât priveşte noţiu­ nea filozofică de infinit ea este şi mai abstractă fiind determinată tocmai prin lipsa oricărei con­ cretizări. Şi cu toate acestea se poate avea un răspuns la întrebarea de mai sus. Iată cum. In definiţiile elementare se spune că un număr este un raport între două mărimi. Fireşte că o mărime poate fi închipuită, dar ea poate corespunde şi la o rea­ litate. Să punem deci întrebarea de mai sus sub

J

r

.1- - .

' 26

I. N. LONGINESCU

forma următoare: Care este numărul cel mai mare care să reprezinte raportul între două mă rimi reale?

In acest caz răspunsul e simplu. Pentru ca nu-

; [>'■

' i

1

i ■

'

I 11 ' li­

mărul să fie foarte mare, raportul însuşi trebuie din mărimi trebuie să fie foarte mare, si deci una Măsă fie foarte mare, 'iar cealaltă foarte mică. rimile cele mai mari sunt mărimile astronomice, iar mărimile cele mai mici sunt mărimile atomice.

Do o parte soarele nostru, Sirius, Antares, Betelgeuse... De altă parte atomul de uran, mo­ lecula de apă, atomul de hidrogen, electronul...

De o parte anul de lumină, de alta ang t mai mare este mul. In special mărimea reală cea limitele universului aceea care reprezintă însăşi mai mică - în nostru, iar mărimea reală cea de sigur electrostarea actuală a ştiinţei este nul sau poate protonul. reprezenta raporAşa dar numărul căutat va sului şi dimensiutul dintre dimensiunile univer actuale, dianile electronului. După concepţiile 100.000 de ani metrul universului ar fi de peste 18 km. Tot aşa de lumină, adică de aproape 10 î

diametrul electronului ar fi de^ cm' RaPor' tul dintre aceste două numere este:

11 1 _____

______ ,_

_______ _

27

NUMĂRUL

diametrul universului diametrul electronului

10lskm 1

1021m 10-15m

IO36

IO13 cm Aşa dar raportul dintre dimensiunile liniare ale universului şi acelea ale electronului este egal cu unu urmat de 36 zeruri. Socotit totul în vo­ lum, numărul devine IO108, adică unitatea urmată de 108 zeruri: el reprezintă exact de câte ori e mai mare universul nostru stelar decât electro­ nul. Acesta e fără îndoială numărul cel mai mare care să corespundă la un raport între două mă­ rimi reale.

Prin opoziţie numărul

invers jQioă

este numărul cel mai mic care corespunde la un raport între două mărimi reale şi el arată de câte ori e mai mic electronul decât întregul univers.

De sigur că se pot închipui şi numere mai mari decât cele de mai sus. în problemele de dobândă compusă : Ce dobândă compusă aduce un capital de un leu timp de atâtea sute sau mii de ani?

Dar toate aceste numere cu mai mult de 108 cifre sunt curate ficţiuni matematice sau mai bine zis jucării matematice, fără nici o legătură cu lumea sensibilă, fără putinţă de a reprezenta o realitate existentă în lumea noastră şi deci fără nici un înţeles real pentru noi.

Dar chiar şi aşa, chiar oprindu-ne la numărul IO108 se pune întrebarea: ce înţeles practic are a-

_

r

r

u .

I

I :

f

28

I. N. LONGINE5CU

cest număr? Are unul singur şi anume că repre­ zintă raportul înrte universul întreg şi electron.

Atât şi nimic mai mult. Pentru noi el continuă să fie o pură abstracţie, căci însuşi raportul pe care-1 reprezintă este abstract şi eu un înţeles care depăşeşte mult marginile infimei şi infirmei noastre inteligenţe. Căci ce pricepem noi când vorbim de dimensiunile Universului sau - ale electronului ? Nu pricepem nimic. Toate sunt în dosul cărora centru noi vorbe goale, dar 1 «simţim» un «ce» mult mai mare şi ma' puternic decât orice altă putere din natura şi deaceea noi învăluim aceste vorbe într'un adevarat mister «Noţiunea de infinit conţine mai n«lte ame de' cât toate religiile la un loc»* cultă cu sfiiciune După cum credinciosul aS . la fel Sfânta Evanghelie, deşi n’o prea pric P intelectualii rămân înmărmuriţi în faţa cestorlalte minuni, pe care deasemeni nu le prea înţeleg Puţini sunt cei chemaţi şi C£; 3leŞi- r?1 chiar Printr£ S începe si pot gusta rului puţini, foarte puţini, Pot■ P" din adevăruceva [din dumnezeirea care pşŞtiinţei şi rde cele mari, ce stau la Le'J Moralei.

Felix qui potuit...

'

Natura Voi. XV Nr. 1.

ii

i\

- -_;

r»

Unde care nu se văd Cuvântare rostită de DANIEL BERTHELOT în şedinţa so­

lemnă a Institutului Franţei. în Octombrie 1922.

Intr’una din zilele cele mai grele ale răsboiului, atunci când ameninţarea submarinelor duşmane era din zi în zi mai de temut, eu mă aflam într’unul din acele laboratoare, alcătuite în pri­ pă, unde câţiva cercetători, susţinuţi de o credin­ ţă puternică, lucrau spre a îmbogăţi apărarea naţională cu arme noui. Prietenul care mă du­ sese acolo puse în ordine un aparat, potrivi apoi rama care înconjura aparatul şi întinzându-mi o cască telefonică îmi zise : «Ascultă semnalele pe care şi le dau submarinele nemţeşti din Marea Baltică». După câteva minute, învârtind rama într’o altă direcţie, îmi zise: «Acum ascultă sub­ marinele din Marea Mediterană».

Nu voi uita niciodată emoţia pe care am simţit-o în fundul micei grădini din Suresnes, au-

r 30

l

I. N. LONGINESCU

zind sgomotele misterioase ale acelor maşini dis­ trugătoare, sgomote care veniau de peste nouă mări şi nouă ţări, dela depărtări de mii de km. şi care totuşi erau aşa de desluşite, încât păreau tot atât de apropiate ca şi sbârnâitul albinelor care sburau deasupra florilor în după amiaza aceea de vară.

Trecuseră trei ani. Se încheiase pacea. Pentru a-şi serba aniversarea, Şcoala superioară de Elec­ tricitate clădea un banchet. Era într o sală dintr’un mare hotel din Paris. In capătul sălii era o pâlnie de fonograf. In timpul când trebuiau să se ţină discursuri, lumea, în loc să vor easca, tăcea. Deodată, prin deschizătura pâlniei, se auzi în întreaga sala, un glas desluşit, care răsuna dela o depărtare de Era vocea unei artiste, care .

50 km. de Paris cânta pentru noi în faţa unui post de telefonie fără sârmă.

Aceste progrese, care însufleţesc mulţimea , nu sunt decât sfârşitul logic al unei lungi evo uţu.

Din ziua în care geniul lui Branlţl ne-a im ogăţ't cu un ochiu electric, care să poată primi un dele, pentru care ochiul omenesc nu are retină, cei în drept şi-au dat seama că se deschisese o cale pe care s'ar putea merge departe, foarte departe. Atunci se iviră atât de multe probleme, în­ cât ar fi fost nevoie de zeci de ani pentru desle-

UNDE CARE NU SE VĂD

31

garea lor. Dar răsboiul a scurtat timpul acestei activităţi uriaşe. In toate epocile istoriei, atât în ordinea socială sau politică, conflictele armate au grăbit prin sânge şi fier ivirea vremurilor noui. k

Pentru acela care şi-a dat osteneala să înveţe limba tainică a telegrafiei fără sârmă, puţine plă­ ceri sunt aşa de atrăgătoare ca aceea de a asculta vibraţiile care circulă prin aerul ce-1 respirăm şi de a tălmăci limba lor: glasul naturii care anunţă furtuna depărtată sau vocea oamenilor cari co­ munică între ei. Şi eu am petrecut multe ceasuri ascultându-le.

In vârful movilei Meadori se înalţă un turn de 30 m. înălţime, din care tatăl meu a urmărit timp de un sfert de veac experienţele făcute asupra electricităţii atmosferice. Astăzi terenul e folosit ca punct de legătură pentru aeroplane. Câte odată pe înserate, se furişează pe acolo câte un balon, care cu pânzele lui galbene, aprinse de soarele care apune, pare un peşte uriaş, ce plu­ teşte în oceanul de aer.

Sunt zece ani de când aşezasem în vârful aces­ tui turn o reţea de sârme şi anumite aparate, spre a asculta sgomotele care anunţă furtunile şi sem­ nalele telegrafiei fără fir. jŞi îmi plăcea să mă urc acolo în serile de vară. Măreţia priveliştei în tim-

!

1 32

ifi ■

)

• /

B ;

■

4 i (

-

I. N. LONGINESCU

pul nopţii n'ai'e pereche. In fundul văii se întinde nemărginita îngrămădire parisiană cu nenumă­ ratele ei lumini. Se văd liniile drepte ale bulevar­ delor, firele paralele ale podurilor, punctele sin­ guratice ale caselor. Alături de focurile verzi ale lămpilor cu mercur dealungul uzinelor Billancour,t, strălucesc felinarele şi lămpile roşii ale căi­ lor ferate; mai departe lumina galbenă a lăm­ pilor de gaz se pierde în lumina violetă a arcuri­ lor electrice, aşteptând momentul apropiat desigur, când reclame luminoase vor face concurentă stelelor din cer. Acolo tăcerea e absolută, ajunge până la Nici un sgomot al Parisului nu turnul singuratec. ]a 9V2, se aud glasuDar în fiecare seară, pe cască telerile nopţii. Având capul acoperit de ° fonică, e destul să mişti încet cursorul de cupru al unei mari bobine verticale şi să ascu ţi. ^ aude o şueratura, la Din adâncul tăcerii se din ce în ce început foarte slabă, care ajunge liniile şi puncmai limpede; chemările ritmice cuvinte entele aparatului Morse — transmit gleze. Este postul Poldhu, Jttd extrem al apus a regiunii Cornuatlles, la c P .

Angliei, trimite prin semnele Maiconr, mari or transatlantice în drum spre N^ork cursurile Bursei şi noutăţile zilei.

_

UNDE CAHE NU SE VĂD

33

împing cursorul. Şuerătura se stinge şi e în­ locuită cu un sgomot ca de grindină, care se aude din ce în ce mai limpede. Sunt în legătură cu postul Nordeich, care dela gura Elbei, vorbeşte cu vasele de pe Marea Baltică şi Marea Nor~ dului.

Câţiva cm. mai jos, pe coloana de bronz, sgomotul de grindină slăbeşte, îi urmează alt sgo­ mot şi iată Barcelona cu sunetele melodioase ale limbii spaniole.

Mai jos încă un sgomot de tobe: Forturile din jurul Parisului, Le Mont-Valerien, Buc, Palaiseau, îşi vorbesc, dar deşi întrebuinţează limba mea maternă, totuş nu le înţeleg; este exer­ ciţiul posturilor secrete. Deodată se aude alt sgo­ mot; o scânteie se iveşte şi luminează o clipă odaia neagră.'Vecinul meu impunător — turnul Eifţel — a intrat în activitate.

Astfel, dela miază-noapte la miază-zi, dela răsărit la apus, glasurile nopţii se încrucişează şi îşi vorbesc. Spaţiul este străbătut într’una de aceste unde, care nu se văd, unde care călătoresc aproape neobservate, nefiind oprite decât ici şi colo de către membranele diferitelor telefoane.

In acest timp, pe cerul întunecat, stelele stră­ lucesc, şi ca şi cum natura n’ar avea decât un singur mijloc de a se face înţeleasă, stelele trimit

i i

34

I. N. LONGINESCU

lumina lor prin unde asemenea cu acelea ale tele­ grafiei fără sârmă. Spectogvafii o primesc în fo­ carul telescoapelor şi acolo unde ochiul nostru nu vede decât o armonie confusă, ei descopere nenumărate note de lumină deosebite, limbă se­ cretă a atomilor, suspinul materiei, care nioare radiind în gol, veşnicul plâns monoton, acelaş de veacuri. Numai murmurul omenesc, tot aşa de diferit ca şi bucuriile, durerile, dorinţele şi pasiu­ nile noastre, nu se repetă de două ori la fel.

In orice loc de pe pământ am fi, în liniştea câmpiilor, în sgomotul oraşelor, în piaţa publică sau între cei patru pereţi ai odăii, suntem scufun­ daţi într’un ocean de unde, care nu se văd. Soli ai nesfârşitului, ele vorbesc tuturora, dar prea puţini le înţeleg.

Nici un exemplu nu ne poate face să înţelegem mai bine înţelesul adânc al vorbelor: «totul este în tot». Această afirmare a fost mereu re­ petată de filozofi şi oameni de ştiinţă. Dar tre­ buie s’o mărturisim — când ni se spune că e des­ tul să ridici mâna deasupra pământului spre a schimba forţa gravităţii în Sirius, sau, ca să fim uiai modeşti, că e destul să arunci o piatră în Sena, pentru ca să se ridice nivelul oceanului la San~Francisco — aceste adevăruri sunt prea inimoase, spre a fi cu adevărat reale. Poate că

UNDE CARE NU SE VĂD

35

raţiunea noastră este convinsă; dar sensibilitatea noastră, nu. Din contra, telegrafia şi telefonia fără sârmă arată şi celor mai neîncrezători cu câtă uşurinţă şi cu câtă precizie se pot aduna aceste miriade de râuri care se încrucişează şi se pătrund în orice clipă şi în orice punct al pă­ mântului.

Atunci se pune o mare întrebare: Cum să ne îndoim că există în Univers o infinitate de alte vibraţii, încă necunoscute de noi şi pe care copiii noştri le vor descoperi la rândul lor? E oare adevărat cum credeau învăţaţii din secolul al XVIII-lea că manifestările nervoase sunt numai o formă biologică a fenomenelor electrice? Nu ştiu; ştiinţa noastră nu poate da încă deslegare acestei chestiuni, după cum nu putuse da desle­ gare nici ştiinţa părinţilor noştri. In orice caz, descoperirile moderne ale terminaţiilor fibrelor nervoase nu sunt în contrazicere cu această teo­ rie. Departe de aşa ceva ! In acest caz nu ar fi nici o mirare, că şi gândirea omenească să se arate în afară sub formă de unde electrice, la fel cu undele telegrafiei fără sârmă.

Aceste unde ar fi şi ele supuse legii numerelor şi ritmului, care după vechea concepţie grecească, ar stăpâni lumea morală tot aşă după cum stă­ pânesc lumea fizică şi lumea estetică. Poate că

36

!

I. N. LONGINESCU

urmaşii noştri vor regăsi aici acele raporturi sim­ ple, pe care Ie-a recunoscut pentru prima oară Pitagora, auzind cum cade ciocanul pe nicovala unui fierar. Poate că le va fi dat să pătrundă în sfârşit înţelesul raţionamentului enigmatic al lui Platon — disperarea urmaşilor lui — prin care marele filozof, după o lungă discuţie, ajungea la concluzia că există un raport matematic per­ fect determinat între drept şi nedrept şi că acest raport ar fi egal cu numărul 729.

Natura Voi. XII. Nr. 7—8.

l:n piaiD minune Un pian obişnuit are şeapte octave, sunetul cel mai de jos fiind la—1, cel mai înalt fiind la 6.

Mecanismul e foarte simplu: lovind o clapă cu de­ getul, aceasta loveşte, graţie unui sistem de pâr­ ghii, o coardă metalică şi o face să vibreze. Su­ netul, care se aude, este senzaţia produsă în ure­ chea noastră de vibraţiile coardei şi ale aerului înconjurător. Astfel nota la 3 a pianului, care este aceiaş cu nota la a diapasonului. înseamnă 435 vibraţii pe secundă în gama franceză; în gama germană avem 440 vibraţii pe secundă. Tot aşa lui do 5 dela pian îi corespund 1.045 vibraţii pe secundă (sistemul francez).

Să considerăm acum un altfel de pian cu un mecanism diferit. Să presupunem că prin lovirea clapei, aceasta face să vibreze nu o coardă obiş­ nuită, ci acel mediu nematerial, numit mediu elec­ tromagnetic şi care există peste tot, în solide, li­ chide, gaze, în gol şi oriunde există sau nu există

/

T

38

I. N. LONGINESCU

materie. Unii învăţaţi confundă acest mediu elec­ tromagnetic cu eterul, alţii însă spun că nu există: eter- Să presupunem că după cum la fiecare clapă a unui pian obişnuit corespunde un anume număr de vibraţii materiale, tot aşa la fiecare clapă a pianului nostru corespunde un anume număr de vibraţii electromagnetice; să mai admitem că vi­ braţiile electromagnetice pot, printr'un alt mecamsm, să imprime materiei înconjurătoare acelaş număr de vibraţii. In sfârşit pianul nostru se deo­ sebeşte de cele obişnuite prin aceea că în loc de . Şeapte octave cuprinde şeaptezeci de octave. El măsoară deci în lăţime vre-o zece metri, nota cea mai de jos fiind do— 1, nota cea mai înaltă fiind,. do 68.

I !

S

i

. '

Acest pian ar fi un adevărat pian minune, căci ca -am construi, sar putea cânta pe el nu nu­ mai cele mai frumoase melodii sau opere măiastre, ci s ar putea cânta cea mai frumoasă simfonie ce­ rească; însăş simfonia universului. Şi acum să vedem în ce constă minunea acestui Pian. Artistul care va cânta pe acest pian, f0l0_ smd notele dela do-1 ia do 7> va cânta ca pe - un pian obişnuit. Clapele vor pune în mişcare pnntr un mecanism special vibraţiile mediului e. lectromagnetic, iar acestea vor face să vibreze materia înconjurătoare. Dacă pianistul va fi în_

UN HAN MINUNE

[

39

demânatic, el va putea scoate din pian fel de fel de melodii, dela cântecele cele mai uşoare, până la simfoniile măestrite. Arta lui atârnă de înde­ mânarea lui.

Abia însă după ce pianistul începe să cânte pe notele mai înalte de do 7 începe minunea. Tot ju­ când pe clape, nu se vor mai produce sunete plă­ cute urechii, ci numai sunete foarte stridente ne­ muzicale, dar şi acestea încetează dela sol 10.

Dela această notă în sus nimeni nu va mai auzi nimic. In adevăr deşi mediul electromagnetic vi­ brează, deşi materia înconjurătoare vibrează şi ea, totuş sunetele cu peste 40.000 vibraţii pe se­ cundă nu impresionează urechea. Pianul e mut nu dă nici un sunet sau mai bine zis nu produce nici o senzaţie auditivă. In schimb deşi pianul nostru e mut, el emite unde electrice cu frecvenţe diferite. Pianul nostru e un adevărat transmiţător de unde hertziene. El cuprinde o serie întrea­ gă de posturi de transmisie, fiecare clapă fiind un astfel de post. Astfel notele cuptinse între la diez 9 şi fa diez 16 produc unde hertziene cu lungimea de undă cuprinsă între 10.000 metri şi 100 metri.

Astfel nota mi 12 emite lungimea de undă de 1875 m. a postului de Radio Braşov, iar nota sol 14 emite lungimea de undă de 364 m. a postului de Radio Bucureşti. Zeci de aparate de radio

is ------' O

sdiuisod

9ZPH

TJ*

T3 CD

&s 1

i

CD M

3 "-

^ tio

şi ti

GJ

ra X oi

o

£ Ş—

f S

J3

e!

1 ^1 mmun'i

Ş?

I 'JOC* T

UN PIAN MINUNE

%

41

aşezate la o oarecare distanţă de Pianul minune vor primi undele transmise de artistul nostru, care va face astfel concurenţă tuturor posturilor de emisiune. El va putea emite şi unde ultra scur­ te cu note mai înalte. Astfel notei la 29 îi cores­ punde unda ultra scurtă cu lungimea de 1 cm.

Dar minunea e departe de a se fi sfârşit. Cân­ tând pe notele cuprinse între fa 35 şi fa 43 (3.85 IO14 vibraţii pe secundă şi 0.78 microni lungime de undă), artistul va produce căldură.

Un termometru pus în apropiere, va arăta o tem­ peratură cu atât mai ridicată, cu cât notele sunt mai spre dreapta. Din pian isvoresc acum raze calorice, adică raze infraroşii. Pianul s'a trans­ format într'o adevărată sobă, ademenitoare prin căldura potrivită pe care o dă. Putem spune ast­ fel că notele cuprinse între fa 35 şi fa 43 sunt note calorice.

O minune a naturei! Ce-i asta Doamne? Pia­ nul nostru s a transformat complet. Din sobă ce dă căldură, a devenit roş ca para focului. O nu vă speriaţi. Artistul, în fantezia lui, n a făcut de­ cât să apese nota fa 43 şi pe cele următoare. Acestea, prin mecanismul de care am vorbit, produc vibraţii electromagnetice. Astfel fa 43 pro­ duce 3,85.IO14 vibraţii pe secundă, corespunzând la 0,78 microni, adică la coloarea roşie din spec-

42

i

I. N. LONGINESCU

tru. Apăsând pe celelalte note ce urmează, pianul nostru va trece prin toate colorile curcubeului: fa 43, sol 43, la 43 (toate dau roş, dela roş extrem până la roş-portocaliu), si 43 (galben), do 44 (verde), re 44 (albastru), mi 44 (violet). Notei ţa 44 îi corespunde violetul extrem cu 7,7. IO14 vibraţii pe secundă şi 0,39 microni. Pe când frec­ venţele musicale înseamnă peste şeapte octave, frecvenţele luminoase înseamnă abia o singură octavă. Deci auzim cu mult mai mult decât ve­ dem! Artistul va putea prin îndemânarea lui să producă senzaţii din cele mai frumoase. Astfel combinând diferitele note între ele, el va face în realitate combinaţii între colori, ca şi un pictor mare. Aşa apăsând deodată notele fa 43 (roş) Şl do 44 (verde), sau si 43 (galben) şi re 44 (albastru), pianul va străluci de o lumină albstrălucitoare, căci notele pomenite corespund la colori complimentare. Cântând pe toate notele cuprinse între fa 43 şi fa 44, el va produce gama cromatică: este gama care cuprinde toate notele posibile dintr o octavă, astfel ca între două note succesive să fie o distanţă de un semiton. Dar etimologiceşte gamă cromatică înseamnă o gamă co­ lorată. Ei bi ne singura gamă colorată nu există decât la pianul nostru: ea începe cu nota fa 43.

Cântând această gamă, planul va fi mut, dar co-

___

'

-- - - -

UN PIAN MINUNE

43

lorat, trecând prin toate culorile curcubeului.

Iată dece pianul nostru e o adevărată minune!

Atingând clapele de dincolo de ţa 44, lumina dată de pian dispare. Să presupunem că e noapte.

Deoarece pianul nu mai dă lumină, totul se va întuneca de jur împrejur. Dar aceasta nu înseam­ nă că nu se mai petrece nimic. In adevăr o placă fotografică aşezată în apropiere va fi impresio­ nată, deşi stă în întuneric. In realitate pianul nostru produce acum raze ultraviolete, cum ar face o lampă cu mercur. Şi ce ciudat ni se par lu­ crurile fotografiate. In fotografie toate obiectele de sticlă sunt opace. Astfel ferestrele apar în fo­ tografie asemenea unui perete alb. In schimb ori­ ce obiect făcut din cuarţ devine transparent.

Dacă ne uităm pe fereastră nu vedem nimic, iar ca să vedem ceva, în ultrav olet, n avem decât să facem o fereastră de cuarţ sau de sticlă foarte subţire. Tot acum vom putea produce în întuneric şi diferite fenomene chimice, cari deobicei nu se întâmplă decât la temperatură mai mare sau mai mică. Aşa putem descompune spirtul de sare.

Toate aceste fapte se petrec atâta vreme cât ar­ tistul cântă pe notele până la re 49, căruia îi co­ respunde o lungime de undă mică cât o milioni­ me de centimetru, sau în termeni ştiinţifici cât

y

%

i\ :

?

r a

1

:

44

* :• :

I. N. LONGIN'ESCU

150 angstrom. Pianul nostru s a transformat astfel într’o lampă de mercur.

Dar cum fantezia artistului nu are margini, ne putem aştepta la minuni şi mai mari. Astfel lovind pe clapele dintre re 49 şi sol diez 59 că­ ruia îi corespunde 3.101" vibraţii pe secundă şi o lungime de undă cât a miliarda parte dintr’un centimetru, pianul va produce raze X. Ce ciu­ date sunt aceste raze! Ele luminează anumite substanţe, cum este platinocianura de bariu. Dar şi mai ciudat e faptul că multe substanţe cu totul opace în lumină albă devin transparente. Până şi anume metale uşoare, având o grosime de câţiva milimetri, cum e aluminiu şi magneziu, devin transparente. Ba chiar şi grafitul cel negru de tot, devine transparent dacă nu e mai gros de câţiva centimetri, aşa că ne putem uita prin cărbune ca printr’o sticlă adevărată. Cu razele X putem schimba sistemele planetare ale atomilor, smulgând câte o planetă adică un elec­ tron de pe orbitele de la centru spre a-1 muta la periferie. Dar cel mai ciudat fapt pe care-1 obser­ văm este că cu aceste raze X putem privi prin corpul omenesc, care devine de asemeni transparent. Pianul nostru s a transformat într’un tub Crookes prevăzut cu anticaîod.

UN PIAN MINUNE

45

Mai departe lovind clapele dintre sol diez 59 şi chiar ceva mai înainte dintre do 59 şi pânăla do 64 cu 6.IO20 vibraţii pe secundă şi cu lungi­ mea de undă cinci miimi dintr’un angstrom pia­ nul nostru se transformă întru substanţă radio­ activă: el emite raze y!

In sfârşit apăsând pe nota sol 68, artistul nos­ tru va emite raze cosmice, cu 150.10-° vibraţii şi cu o lungime de undă de 2,IO-12 centimetri. Ace­ ste raze pătrund chiar şi prin plumb. Iată dar că plumbul s’a transformat într’o adevărată sticlă; putem deci construi ferestre de plumb. «Uciga­ şul» lui Gr. Alexandresca nu se va mai plânge «de negre, de dese zăbrele de fier», căci lumina va pătrunde şi prin ele cu ajutorul razelor cosmi­ ce! Pianul nostru este acum asemenea unei nebu­ loase, în care prin formarea materiei însăşi, ple­ când dela electroni, se liberează energii necunos­ cute încă...

Am spus că nota do 68 este cea mai înaltă din pianul nostru şi pentru moment artistul se mulţumeşte cu cele 70 de octave de care dispune.

In adevăr graţie lor, el poate face concurenţă şi pianelor obişnuite şi posturilor de radio, şi isvoarelor de căldură şi isvoarelor de lumină şi temperaturilor înalte de care se servesc chimiştii şi tuburilor Crookes şi-nebuloaselor îndepărtate.

46

I. N. LONGINESCU

El are tot ce vrea. Iar dacă va dori mai mult, el nu va sta la îndoială să lungească pianul lui cu note corespunzând la energii şi mai mari. Cine ştie, poate atunci va fi descoperit piatra filoso-

fală... Şi acum, iubite cititor, vei întreba, dar există oare un astfel de pian şi un astfel de artist, care să cânte deodată pe toate cele 70 de octave ale pianului minune? Desigur că da, acesta este Marele Artist, e Artistul cel veşnic tânăr şi ferice, cum ar zice Eminesca, e Absolutul însuşi. El a cântat prin paleta lui Rafael simfonia colorilor, el a cântat prin geniul Iui Newton armonia ştiin­ ţei universale, el a cântat prin muzele lui Beethoven simfonia spiritului omenesc, el cântă în fiece clipă şi în fiece loc cea mai frumoasă dintre sim­ foniile naturei: e simfonia creaţiunei şi evoluţiei universului...

Natura Voi. XXII. Nr. 7.

i

$ ' __

S^aflSapoI şSââaafeSoi* după Ger3ru(9a I9eiaem

Din clipa în care a fost pus în lumea aceasta, omul a privit în jurul lui, mulţumindu-se la înce­ put să admire frumuseţile naturei. Dar, când mai târziu a început să se ocupe cu ştiinţa, a observat că în natură eră un haos îngrozitor. Din fericire omul avea ceva din sufletul unui arhivar. Acest suflet i-a dat bunul sfat de a-şi face un sistem, ceeace i-a plăcut omului peste măsură de mult.

De atunci a început să împartă lumea în lumea din năuntru şi lumea din afară, suflet şi corp, natură vie şi natură moartă. Dar dela un timp omul nu mai putea dovedi. Când căuta vreo noţiune n’o găsea nicăeri. Toate erau învălmăşite. Inzadar îşi frământa creerii, căutând să iasă din încurcătură.

Noroc că-i veni într'ajutor sufletul lui de arhi­ var. «Trebuie să-ţi faci un dulap cu acte» îi spuse el omului. La început omul îşi făcu un singur du­ lap, dar curând o odaie întreagă fu umplută cu

48

:

I. N. LONGINESCU

asemenea dulapuri; în cele din urmă omul îşi făcu o întreagă arhivă. Acuma toate mergeau strună. Dacă cineva zicea pisică, omul se ducea la dulapul Biologie, în partea dreaptă Zoologie, despărţitura Metazoare, saltarul Mamifere, re­ gistru Carnivore, mapa Filiidae, pagina Felis. jŞi, astfel pisica somatică era găsită numai decât.

Cât despre pisica psihologică, ea trebuia căutată într’un dulap din odaia de alături. Ordinea eră perfectă. Atunci cineva, având intenţii răutăcioa­ se, născoci microscopul. Din clipa aceea în fiece zi erau aduse o mulţime de fiinţe noui, care trebu­ iau să fie clasificate. Câteodată arhivarul Bota­ nicei vroia să le puie în despărţitura lui, dar arhi­ varul Zoologiei le cerea pentru dânsul. Altădată nici unul nici altul nu voiau să primească acele fiinţe microscopice. In cele din urmă pe amândoi i-a împăcat cu un cap foarte cuminte. Acesta făcu în partea de jos a dulapului Biologiei un saltar nou, pe care scrise; ProNste. Deacum toate acele fiinţe mititele puteau fi aruncate în noul saltar, fără să mai fie ceartă pentru clasificarea lor.

Acest nou saltar i-a plăcut aşa de mult aceluia, care administra ştiinţele fizice, încât făcu şi el la rândul lui între despărţiturile Chimic şi Fizică un săltăraş, pe care scrise Chimia-Fi zică. Astfel scăpă şi el de grijile cele mari, deşi îi mai rămă-

DULAPUL ŞTIINŢELOR

49

sese câteva necazuri. Aşa spre pildă nu ştia dacă trebuie să puie arsenal între metale sau între metaloizi. Apoi mai era şi povestea neplăcută a vasilinei. Unde trebuia pusă ? Intre solide sau între lichide ? Şi apoi lucrurile nu puteau fi mereu mu­ tate ori de câte ori îşi schimbau starea de adregare cu temperatura.

Cea mai mare zăpăceală era însă în partea re­ zervată Psichologiei. Acolo, un filozof făcuse o clasificare foarte frumoasă. Toate dulapurile aveau etichete foarte curate. Acolo erau: Inteligenţa-Priceperea, Instinctele cu despărţiturile principale Instincte moştenite şi Instincte căpă­ tate, Apoi Reflexele, care cereau tot mai mult loc pentru ele şi multe alte dulapuri. Până aici toate bune. Greutăţile se iveau aici în anchete personale. Spre a lucra cu toată obiectivitatea, omul aşezase aici un întreg stat-major : un filo­ zof, un psiholog, un fisiolog, un psiho*fisiolog, un fisio-psiholog şi un teolog. De câte ori era vorba de a face ordine, începea sfada şi scanda­ lul. In deosebi lucrurile stăteau foarte rău când era vorba de inteligenţa animalelor superioare.

Inzadar căuta omul să împace pe arhivarii de aci, propunându-le şi lor să facă săltăraşe, în care să puie toate lucrurile asupra cărora nu se nţe4

50

I. N. LONGINESCU

legeau. Dar aici nimenea nu vroia să facă con­ cesii.

Atunci omul se sfătui cu sine însuş. Oare su­ fletul lui de arhivar îl învăţase bine odinioară, când îi spusese că e destul să facă un dulap, pen­ tru ca fiece lucru să-şi găsească un locşor bine hotărît ? In felul acesta, e drept, orice noţiune putea fi uşor găsită ; în această privinţă dulapul era foarte necesar şi de neînlocuit. Dar oare ar­ hiva astfel alcătuită eră o imagină perfectă a lumei ? Nu erau oare în lume şi puncte de tre­ cere ? Noţiunile astfel determinate existau ele ca atare în esenţa lucrurilor ? Sau rezultau mai mult din definiţiile noastre ? Existau oare în realitate fiinţe, care să nu fie nici animale şi nici plante şi care totuş să aibă câte ceva şi dela unele şi dela altele? Nu exista nici o punte de trecere între starea solidă şi starea lichidă? Un animal trebuia să fie numai decât inteligent sau neinteligent ?

Nu era oare şi aici o trecere treptată între cele două extremităţi?

Omul rămase pe gânduri... Arhivarii însă continuară să facă ordine.

i

I

Natura Voi. XII. Nr. 12.

_

Ştiinţă şi Filosofie

11WÎ

'

■

C«o® este prasâMsilă exosterafa şîââmiJeH

I Ştiinţa este fără îndoială, ca oricare altă disci­ plină, o manifestare a spiritului omenesc. Dar în timp ce alte discipline, ca religia, filosofia, mo­ rala, dreptul, politica, diferă dela om la om şi dela popor la popor, ştiinţa este una şi aceeaş pentru toţi cei ajunşi la acelaş grad de cultură.

Oamenii se pot deosebi între ei prin limba pe care o vorbesc, prin credinţa lor religioasă, prin sistemul filosofic pe care-1 adoptă, prin curentul literar din care se inspiră, prin doctrina politică pe care o susţin, etc. In schimb toţi oamenii se comportă la fel în faţa ştiinţei, cu singura con­ diţie ca să fie ajunşi la un anumit grad de cul­ tură. Francezul, ca şi germanul, creştinul ca şi budistul, materialistul ca şi spiritualistul, clasicis­ tul ca şi romanticul, fascistul ca şi democratul reccnosc că raportul dintre lungimea cercului şi dia­ metrul lui este exprimat prin numărul 3,14159,

I]

54

'

I. N. LONGINESCU

că corpurile cad la pământ după legile mişcării uniform accelerate, că hidrogenul este un gaz fără culoare, de 14.5 ori mai uşor ca aerul, care se licheface la — 253°, că evoluţia embrionului se face in sensul că ontogenia repetă filogenia, etc. Asupra tuturor faptelor ştiinţifice se poate produce oricând un acord universal. Se poate deci vorbi de realitatea spirituală a ştiinţei, una şi aceeaş pentru toată lumea. Existenţa ştiinţei este posibilă graţie a două caractere specifice ei: obiectivitatea metodei de cunoaştere ştiinţifică şi invariabilitatea faptelor ştiinţifice. Să le cercetăm mai de aproape: 1 ) Obiectivitatea metodei de cunoaştere ştiin­ ţifică. Ştiinţa foloseşte două mijloace de cunoaş­ tere obiective: simţurile şi raţionamentul, a) în­ cepem cu simţurile. La un obiect dat corespund totdeauna aceleaşi sensaţii şi percepţii, oricare ar fi persoana. E drept că noi nu putem controla dacă aceste sensaţii se produc la fel la toate per­ soanele. Ceeace ştim însă e că la o aceiaş excita­ ţie exterioară toate persoanele răspund la fel.

Spre pildă substanţele fosfor, argint, clorat de potasiu sunt numite astfel de toţi oamenii şi sunt descrise la fel de toţi. Acest fapt este important şi e destul să ne dovedească obiectivitatea sim­ ţurilor. In realitate se pare că această obiectivi-

^ ___

as=:

CUM ESTE POSIBILĂ EXISTENTA STIIN'fEI

f

L

l

55

tate nu este riguroasă. In viaţa de toate zilele putem găsi nenumărate exemple, în care datele simţurilor să difere dela om ia om. Astfel inten­ sitatea simţurilor poate varia: unii aud mai bine, alţii mai puţin bine. Apoi se cunosc cazuri de iluzii ale simţului termic, optic, muşchiular. In fine sunt cazuri anormale, ca daltonismul. Dar ştiinţa poate corecta toate aceste senzaţii prin mijlocirea aparatelor. Astfel iluziile termice pot fi corectate cu ajutorul termometrelor. Tot aşa dacă o per­ soană nu poate recunoaşte o culoare, ca spre pil­ dă galbenul, ea va şti de existenţa acestei cu­ lori, reducând-o cu ajutorul spectrografului la banda galbenă a sediului cu lungimea de undă bine cunoscută. Aşa dar în toate cazurile, chiar şi în cazuri anormale, ştiinţa poate obiectiva datele; simţurilor. Mai mult chiar, cu ajutorul aparatelor putem perfecţiona aşa de mult datele simţurilor noastre, încât putem cunoaşte lucruri pe care niciodată nu le-am fi cunoscut fără ele. Astfel cu ochiul liber putem vedea vre-o cinci mii de stele; astronomii însă cu ajutorul telescoapelor ultra­ moderne au numărat miliarde de stele! b) Trecând la raţionament, observăm de ase­ meni că obiectivitatea lui este în afară de orice discuţie. Pe obiectivitatea raţionamentulu se inte­ rnează logica formală, care stabileşte regulile si-

ţ

f

0

se

.

I N l.C>.\ GI.\!:SCu

iogismului sub care se prezintă raţionamentul.

După cum există iluzii ale simţurilor, există şi iluzii de raţionament, numite sofisme, pe care le putem recunoaşte şi înlătura cu ajutorul logicei.

Faptul că logica formală a rămas aceeaş de când a creiat-o Aristotel, dovedeşte în gradul cel mai înalt cele spuse mai sus.

Raţionamentul şi datele simţurilor se complectează reciproc. Adesea raţionamentul corectează simţurile ca în cazul mişcării aparente a soarelui. Văzul ne spune că soarele se mişcă, raţiona­ mentul corectează văzul şi afirmă că soarele stă pe loc şi că pământul se mişcă. 'Cele mai adesea raţionamentul este verificat de simţuri, ca în ca­ zul ipotezelor ştiinţifice. Ipotezele nu sunt admise decât dacă sunt verificate de datele simţurilor. In aceasta stă şi superioritatea ştiinţei faţă de fiios^fie. Filosofia se întemeiază aproape numai pe raţionament şi nu verifică cunoştinţele prin simţuri, pe când în ştiinţă ultimul cuvânt îl are tot­ deauna experienţa.

2) Invariabilitatea faptelor ştiinţifice. In al­ cătuirea ştiinţei intră două feluri de elemente: a ^ clemente experimentale, cum sunt faptele pro­ priu zise şi legile ştiinţifice; b) elemente ab­ stracte, cum sunt teoriile şi principiile generale, Să arătăm că toate aceste fapte ştiinţifice sunt

- -

CUM ESTE POSIBILĂ

t

t

EXISTENŢA ŞTIINŢEI

57

invariabile în timp şi spaţiu. Spunem dela început că în chiar definiţia legilor ştiinţific e, ca ra~ porturi invariabile şi necesare între fenomene, sau ca uniformităţi ale naturii, apare caracterul invariant. ri- uşor de arătat că faptele experimentale şi le_ gile ştiinţifice sunt invariabile în timp şi spaţiu, Să dăm un exemplu concret. Să turnăm spirt de sare peste zinc; se va desvolta hidrogen. Aceasta se va întâmpla ori de câteori vom turna spirt de sare Peste zinc, fie că vom face experienţa ziua sau noaptea, fie că o vom face la Bucureşti, la Paris, sau la antipodul Parisului. Noi nu avem nici o influenţă asupra resultatului acestui experiment, care va fi totdeauna acelaş, fie că noi îl dorim, fie că nu-1 dorim. Acelaş lucru se va întâmpla cu oricare alt fapt experimental.

Tot aşa putem arăta că legile ştiinţifice sunt invariabile în timp şi spaţiu. Spre pildă făcând experienţe de refracţia luminii în locuri diferite şi timpuri diferite, vom putea controla că acest fenomen ascultă de legile formulate de Descartes acum trei sute de ani. La fel putem face cu legile căderii corpurilor şi cu toate celelalte legi ştiinţifice. Uneori se pare că legile au evoluat.

Astfel legea compresibilităţii gazelor, zisă legea lui Boyte-Mariotte şi descoperită la sfârşitul

'

'î

■■

I

y

n

•fel

58

I. N. LONGINESCU

sec. XVII a fost complectată de Van dec Waals în a doua jumătate a sec. XIX. De fapt fisicianul olandez nu a modificat legea Boyle Mariotte decât numai pentru gazele comprimate; legea a rămas aceeaş pentru gazele ideale. Aşa dar legea compresibilităţii gazelor n’a evoluat în timp, ci numai şi-a precizat domeniul în care se aplică.

Aşa dar faptele experimentale şi legile ştiinţi­ fice sunt invariabile în timp. Acest caracter al ştiinţei se mai numeşte determinism. Multă vre­ me s’a crezut într un determinism riguros al fap­ telor ştiinţifice. Dar cu toate marginile impuse determinismului, fie prin caracterul statistic al legilor ştiinţifice, fie prin nedeterminările din microcosm, determinismul a rămas un caracter fundamental al ştiinţei.

Din punct de vedere al invarianţei faptelor ştiinţifice în timp, ştiinţa exactă apare în opoziţie cu istoria. Faptele ştiinţei exacte se pot repeta în timp, după voinţa noastră, pe când faptele isto­ rice nu se pot repeta. Marele istoric român Xe~ nopol a făcut observaţia foarte importantă că şti­ inţa exactă e o ştiinţă de repetiţie, iar istoria o ştiinţă de succesiune. Din punct de vedere al in­ varianţei faptelor ştiinţifice în spaţiu, ştiinţa exactă apare în oposiţie cu ştiinţele juridice. Ceea ce este adevăr dincoace de Nistru este adevăr şi

CUM ESTE POSIBILĂ EXISTENTA ŞTIINŢEI

59

dincolo de Nistru, dar ceeace este dreptate din­ coace, poate fi nedreptate dincolo.

A doua categorie de elemente care intră în compunerea ştiinţei o formează teoriile şi prin­ cipiile, cu un cuvânt ideile abstracte ale ştiinţei.

Invarianţa lor e mai puţin evidentă, tocmai din cauză că ele au un caracter mai abstract şi mai ideologic şi deci sunt mai mult influenţate de pro­ gres. S’ar părea chiar ciudat să se vorbească de­ spre invariabilitatea teoriilor, când teoria este o interpretare şi deci ca orice interpretare ea poate varia dela om la om. In realitate o teorie ştiinţi­ fică înseamnă o condensare a faptelor ştiinţifice într’un număr cât mai mic de propoziţii.

Fireşte sunt domenii ştiinţifice unde punctul de vedere nu este încă unificat şi unde se poate adopta una sau alta dintre teoriile exstente. Dar sunt domenii mari, unde teorii definitive s’au im­ pus pentru totdeauna, deşi adesea ori după lupte mari. Astfel teoria atomică în transformă­ rile materiei, teoria electronică în transformările electrice au fost definitiv primite de lumea ştiinţi­ fică. Singurul domeniu mare în fizică unde nu avem încă o singură teorie este optica. Dar şi aici marile teorii, ca teoria ondulatorie, teoria câm­ pului electromagnetic, teoria cuantelor, mecanica ondulatorie sunt cât se poate de obiective şi nu

60

I. N. LONGINESCU

există păreri diferite în aplicarea lor. Astfel toţi învăţaţii sunt de acord că teoria ondulatorie ex­ plică foarte bine fenomenul interferenţei şi că teo­ ria cuantelor explică tot aşa de bine fenomenul Compton. Ştiinţa şi progresul. Să cercetăm mai de aproape raportul dintre ştiinţă şi factorul timp. Am spus că faptele ştiinţifice sunt invariabile în timp.

Pe de altă parte ştiinţa este supusă legii evolu­ ţiei, fiindcă evoluţia este o lege mare, căreia i se supune întreaga existenţă, omenirea şi cu ea natura toată. Dar această evoluţie nu contrazice invariabilitatea faptelor ştiinţifice. In adevăr fap­ tele sunt invariabile, dar cunoaşterea lor se face încetul cu încetul. Continentul american există din timpul ultimelor prefaceri geologice, dar pen­ tru european acest continent este cunoscut abia de patru veacuri şi jumătate. Metalul radiu există de milioane de ani, deşi a fost descoperit abia la sfârşitul secolului XIX. Prin urmare cunoaşterea faptelor se face treptat, dar odată descoperite, ele însamnă un bun definitiv câştigat. Ştiinţa evoluiază în sensul că se apropie necontenit de un ideal, aşa după cum parabola se apropie necon­ tenit de asimptota ei. In amănunte, evoluţia şti­ inţei poate prezenta uneori o formă ondulatorie

CUM ESTE POSIBILĂ EXISTENTA ŞTIINŢEI

61

în întregimea ei însă evoluţia ştiinţei se face tot­ deauna după o linie ascendentă.

Caracterul relativ al ştiinţei. Am spus că exis­ tenţa ştiinţei se bazează pe obiectivitatea percep­ ţiilor ş; a raţionamentului. Ne putem însă între­ ba care este valoarea intrinsecă a percepţiilor şi a raţionamentului. Este evident, după cele spuse mai înainte că, pentru specia umană, percepţiile au o valoare dogmatică. Dar faţă de absolutul în­ suşi, care e valoarea lor?

Spre a înţelege întrebarea, să luăm un caz con­ cret. Să considerăm o substanţă oarecare- ca spre pildă aurul. Cunoaştem această substanţă prin proprietăţile ei: are culoarea galbenă caracteris­ tică, densitatea 19,5, se topeşte la 1950°, nu se oxidează în aer, nu descompune apa. Asupra acestor proprietăţi există un acord universal: ori­ cine le poate controla. In felul acesta putem vorbi de realitatea acestei substanţe şi de invariabilita­ tea proprietăţilor ei. Şi nici unui învăţat nu i-ar trece prin minte să se îndoiască de existenţa au­ rului.

Dar noi cunoaştem aurul numai prin mîjlocirea simţurilor noastre. Proprietăţile aurului, de­ spre care am vorbit nu sun tdecât exteriorizarea sensaţiilor şi percepţiilor noastre şi localizarea lor într’un ^anumit loc. Aşa dar proprietăţile aurului

1

!

62

I. N. LONCINESCU

înseamnă de fapt un întreg de sensaţii şi de per­ cepţii. Am spus că percepţiile sunt obiective şi acestei obiectivităţi se datoreşte afirmarea că exi­ stă un corp cu anumite proprietăţi pe care-1 nu­ mim aur. Deci afirmarea despre existenţa auru­ lui este legată de percepţiile noastre. Dacă facem abstracţie însă de aceste percepţii, şi am vrea să cunoaştem aurul fără mijlocirea simţurilor, nu mai putem spune nimic. Nu ştim nici măcar dacă există în sine această substanţă pe care o nu­ mim aur.

Conclusie. Ştiinţa, spre deosebire de celelalte manifestări ale spiritului, este o disciplină perfect obiectivă: în jurul ştiinţei se poate obţine totdea­ una un acord universal. Deci ştiinţa apare ca o realitate spirituală independentă faţă de om, con­ siderat ca persoană. Dar fiind şi ea o creaţiune omenească este în funcţie de inteligenţa omeneas­ că. Aşa dar se poate vorbi de valoarea ştiinţei faţă de omenire, dar nu şi de valoarea ei intrensecă.

Natura Voi. XVIII. Nr. 4 şi Nr. 5.

t V

Cenleraaru9 positivismului Din ziua aceea a trecut 100 de ani sau mai precis 101 ani. ...2 Aprilie 1826 în după amiaza, unei Dumineci... într'o casă din rue Foubourg Montmartre — din marginea Parisului de acum un veac — vorbia un tânăr de 28 ani. Vorbia în faţa unui auditor restrâns şi ales: mai toţi erau oameni de ştiinţă. Printre ei era şi Humboldt, era şi1 Garnof. Cel ce vorbia era el însuşi un om de ştiinţă. îşi expunea ideile cu tot focul sacru, căci în ele îşi concentrase toată simţirea lui, tot su­ fletul lui, tot eul lui. Lor le închinase cei mai buni ani din tinereţe, lor avea să le închine alţi 20 ani din viaţa lui. Vorbele magistrului răsunau în spaţiul îngust al unei odăi, dar gândirea lui cu mult prea largă pentru a rămâne închisă între cei patru pereţi, avea să străbată cu mult mai de­ parte, avea să răsbească prin desimea faptelor ce se înşiră în timp, aşa cum răsbeşte tot ceeace e mare' şi frumos, tot ceeace e adevăr şi bunătate.

»

l

64

ii

•Căci în vorbele lui era o învăţătură noua sau mai bine zis eră chintesenţa a două veacuri de gân­ dire. Divinul Platon scrisese pe frontispiciul academiei lui: Aici nu intră decât acela care cunoaşte geometria. Magistrul cel nou ar fi putut spune : Aici nu poate intra decât acela care cunoaşte şti­ inţa. Dar cine era acest magistru care prin înăl­ ţimea concepţiilor sale şi prin puterea de sinte­ tizare se aşeză alături de cei mai iluştri gânditori ai omenirii?

1 i

Suntem a doua zi după căderea lui Napoleon.

Dâra de lumină rămasă pe urma republicii şi im­ periului avea să strălucească încă multă vreme.

Spiritul de libertate pătrunsese în toată Europa.

Iar în acest timp în Franţa, regalitatea restaurată în drepturile ei, voia să desfiinţeze urmele vechiu­ lui regim, printre instituţiile menite pieirii era şi şcoala politehnică înfiinţată de Convenţie. Moti­ vul fie repede găsit: In 1816 elevii se răscoală contra repetitorului şi înaintează o petiţie întoc­ mită de elevul Comte din anul al Il-lea. Atâta fu destul. Şcoala fu închisă, iar elevii trimeşi la vatră.

Cu toţi ceilalţi tânărul Comte se întoarse şi el acasă. O carieră distrusă... o clipă de suferinţă,

i:

0

l

i îi

j

I. N. LONGINESCU

.

_________

■4

r 65

CENTENARUL POZITIVISMULUI

t

| !

4.

dar... Providenţa veghiază. A quelque chose malheur est bon. Comte se reîntoarce Ia Paris. Dă lecţii de matematică. Face cunoştiinţă cu ilustrul Saint Simon. Inteligenţa puternică a tânărului matematician, manifestată în copilărie cât" şi în şcoala politechnică, e pusă din nou la contribuţie.

Din elev devine colaboratorul lui Saint Simon.

Dar genialitatea nu cunoaşte margini, ea urcă fără încetare. Comte nu mai recunoaşte autorita­ tea lui Saint Simon. Ruptura se produce sub ochii publicului. Comte devine în sfârşit liber şi inde­ pendent. Gândiri mari îi frământau mintea. E tare pe matematică şi pe fizica neorganică. Stu­ diază fizica organică (biologia) şi construeşte din temelie fizica socială.

Intr’o ultimă sforţare ajunge pe culmi neîntre­ văzute de alţii: în ziua de 2 Aprilie 1826, Au­ gust Comte deschide cursul de filozofie pozitivă.

Cursul format din aproape 70 lecţii trebuia să dureze un an întreg. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Sforţarea intelec­ tuală fusese prea mare. Natura cere compensaţii.

Genialitatea trebuie plătită. După 3 lecţii, Comte cade la pat. Prin îngrijirile soţiei, bolnavul se îndreaptă, dar mintea lui nu mai lucrează ca mai înainte. Inteligenţa sclipitoare mai înainte acum 'lâncezeşte. Nebun de cea mai cumplită dintre su5

_ _

66

I. N. LONGINESCU

ferinţele morale, aceea de a asista neputincios la decăderea lui intel ectuală «unde-s rândurile clare din vieaţă-mi să le spun, organe!e-s sfărâmate, iar maestrul „ e net>un», maestrul încearcă să se. sinucidă. E scăpat dela moarte de un necunoscut, care rămâne anonim până la urmă. Mai târziu vm ecat complet, A.ug. Comte îsi continuă lecţiile în rue Saint Jacquss...

‘i

!

Ce este filozofia Pozitivă? Ea înseamnă reducerea cunoştinţelor omeneşti la rezultatele ştiin­ ţe or pozitive şi renunţarea la cauzele prime şi cauzele îinale. Descartes se ridicase contra sco­ lasticei. La fel Comte se ridică contra metafizi­ cei. La temelia cunoştinţei stă experienţa. Spre a înţelege mai bine realitatea pozitivismului, Comte arată că orice cunoştiinţă omenească trece prin trei faze: teologică, metafizică şi pozitivă. Aceste 3 faze din desvoltarea omenirii se întâlnesc şi în desvoltarea indivizilor: copilul e religios, tânărul e metafizician, bărbatul e fizician. In epoca noastră, mai toate ştiinţele au ajuns la pozi­ tivism. Scopul filozofiei pozitive este să le uni­ fice într un întreg şi să combată astfel pe cât cu putinţă specializarea, inerentă progresului, dar dăunătoare spiritului sintetic. O urmare foarte

-

-■

CENTENARUL POZITIVISMULUI

67

^portantă a pozitivismului este din punctul de vedere social: pacea socială va deveni o realitate d® momentul ce fizica socială va căpăta — graţ‘e pozitivismului — caracterul de obiectivitate Pe care-1 au celelalte ştiinţi.

Comte împarte cunoştiinţele omeneşti în 2 mari grupe: teoretice şi practice. La rândul lor cu­ noştinţele speculative se împart în ştiinţe princi­ pale sau abstracte şi secundare sau concrete. De oarece filozofia pozitivă nu se poate ocupa decât cu cunoştiinţele ajunse la deplina maturitate, ea nu poate cuprinde în starea actuală a cunoştinţe­ lor decât cele 6 ştiinţi principale: matematica, as­ tronomia, fizica, chimia, biologia, sociologia. Şti­ inţele formează o ierarhie în ordinea de mai sus, caracterizate prin complexitatea crescândă a fe­ nomenelor. Cea mai complicată e sociologia sau fizica socială cum îi zicea Comte. Cea mai simplă e matematica. Rolul matematicei e dublu: ca şti­ inţă şi ca instrument de cercetare. Matematica e definită ca ştiinţa care are de scop să măsoare mărimi necunoscute cu ajutorul mărimilor cunos­ cute. La fel toate celelalte ştiinţe au de scop să stabilească relaţii între fenomenele cunoscute şi cele necunoscute. Cam acestea sunt ideile princi­ pale ale doctrinei pozitiviste.

6B

I. N. LONGINESCU

Clasificarea ştiinţelor făcută de Comte a rămas până azi, dar în timp ce pozitivismul a căpătat o autoritate tot mai puternică, creatorul lui la aproape 50 ani suferă cea mai ciudată şi totuş cea mai logică dintre transformările psihologice: Aug. Comte încearcă să transforme pozitivismul într'o religie şi cade în misticism. Ciudat şi totuş per­ fect explicabil Căci ce poate fi oare mai logic de­ cât ca inteligenţa omenească, obligată de o disci­ plină de fier să părăsească complet cea mai esen­ ţială dintre problemele ei (şi în afară de proble­ ma socială — cu latura mai mult practică — care oare e problema cea veşnică dacă nu aceea a le­ găturii dintre fiinţa omenească şi universul infin>t?) îşi ia revanşa cu succes. Dacă alungi natura, a zis cineva, ea se întoarce în galop. Principiul acţiunii şi reacţiunii este prea general pentru ca inteligenţa omenească — oricât de genială ar fi ea — să nu-i dea ascultare.

Natura Voi. XVI. Nr. 5.

II

• i: —

__

m

_

_

5

Tricenlenarul ţliinţei exipffiH’BOieiBteSe

In anul ce vine, 1937, se împlinesc trei sute de ani, dela apariţia cărticelii nemuritoare Discoars de /a methode a lui Descartes. Această dată va fi sărbătorită cu toată solemnitatea în lumea filosofică şi în lumea ştiinţifică, pentrucă această operă a lui Descartes din 1637, împre­ ună cu Novum organum a lui Bacon din 1621, şi cu lucrările experimentale ale Galilei dela sfârşi­ tul secolului XVI şi începutul secolului XVII, înseamnă o epocă nouă în desvoltarea gândirii omeneşti.

Auguste Comte recunoaşte în mersul gândirii omeneşti trei perioade diferite : a) perioada teo­ logică, b) perioada metafizică, c) perioada ştiin­ ţifică cu două subperioade : perioada de speciali­ zare şi perioada de unificare.

1) In epoca teologică spiritul ştiinţific nu există. Cunoştinţele omeneşti îmbracă haina pi-

70

:

U___

*• N. LONGINESCU

torească a imaginilor din diferite religii. Eveni­ mentele sunt la discreţia zeilor, care aici sunt favorabili, aici defavorabili. Omul are influenţă asupra evenimentelor din natură sau din viaţa lui, întrucât poate să-şi atragă bunăvoinţă zeilor şi să îndepărteze mânia lor.

2) In epoca metafizică gândirea omenească devine raţională. Omul înlocueşte imaginile zei­ lor prin raţionamente, dovedind maturitate de cugetare. Se caută explicarea faptelor şi relaţia lor cauzală. Acum apare pentru întâia oară spiri­ tul ştiinţific. Omul nu se mulţumeşte cu regulile şi cunoştinţele moştenite prin tradiţie, ci vrea să înţeleagă rostul lor. Pe planul întâi de cercetare sunt problemele mari ale minţii: explicarea uni­ versului şi explicarea vieţei. Dar tot acum se alcătuesc diferitele discipline particulare. Epoca metafizică ajunge la apogeu în vechea Elada. In această epocă, toate disciplinele se alcătuesc pe cadrul bine determinat al raţiunii, aşa că formu­ larea lor nu lasă nimic de dorit din acest punct de vedere. De aceea disciplinele pur abstracte, formate în perioada aceasta, rămân stabilite de­ finitiv : aşa e aritmetica lui Pitagora, geometria lui Euclide, logica lui Aristotel, etc. Dar învăţaţii aleg totdeauna ca punct de plecare ideile pure ale minţii, fie că se potrivesc cu realitatea, fie că nu

___

__

CENTENARUL ŞTIINŢEI EXPERIMENTALE

71

se potrivesc. De aceea în această perioadă nu poate fi vorba ele ştiinţele naturii.

3) Epoca positivă este epoca în care Se înte­ meiază ştiinţele experimentale. La baza cuno­ ştinţei nu mai stau ideile pure ale minţii, ci numai faptele experimentale. Trecerea dela o perioadă la alta a însemnat o revoluţie în felul de a gândi.

Avnauld de Villeneuve spune «Ce are a face dacă Albevt cel Mare afirmă că punând frunze de salcie în fântână se produce furtună ; să pu­ nem frunze de salcie într’o fântână şi să aştep­ tăm furtuna». A pune la îndoială pe Avistotel în­ seamnă nebunie. Iar când Galilei îndeamnă !umea să privească prin luneta ce-o descoperise, călugărul Cremonino «preferă să fie necredincios naturii, decât să comită un sacrilegiu către zeu! său Avistotel».

Luptând cu asemenea greutăţi uriaşe, cei trei reformatori ai ştiinţii expermeintale : Galileo Galilei (1564—1642), Fnancisc Bacon de Vemlam (1561 — 1626), Rene Descavtes (1596— 1650) au schimbat însăşi direcţia de desvoltare a gândirii omeneşti.

Galilei a fost profesor la universităţile din Pania şi Fadova. El a descoperit legile pendulu­ lui, legile căderii corpurilor, a inventat luneta, a

I; 72

I. N. LONGINESCU

descoperit sateliţii lui Jupiter, a descoperit petele dm soare, a apărat sistemul lui Copernic din ca e

’

cauza a intrat m conflict cu Biserica. Descoperin-l sate iţii ui jupiter, Galilei esclamă «nesfârşite mulţumiri aduc lui Dumnezeu, căruia i-a plăcut să mă facă pe mine singur cel dintâi o'ose rvator al unor lucruri aşa de minunate». Prin această descoperire el dete o lovitură de moarte teoriei purităţii cerului. Prin descoperirea petelor din soare căzu şi teoria purităţii soarelui. Aceste fapte ar fi fost destul pentruca să fie , considerat un adevărat revoluţionar. Dar Galilei îşi însuşeşte şi sistemul lui Copernic, din care cauză i se intentează faimosul proces, unic în analele istoriei. Insă mai presus de descoperirile lui, este spiritul său critic revoluţionar cu care Galilei a combătut încă de tânăr pe Aristotel. Graţie pu­ terii uriaşe de gândire, Galilei atrăgea la ’cursurile sale un public, cum nu mai văzuse universi-. tatea din Padova.

Francisc Bacon a fost lord cancelar al Angliei, ncă de tânăr ambiţia lui era să cureţe ştiinţele _ e discuţiile uşoare, de argumentele greoaie şi să în ocuiască tot acest bagaj prin observaţii exacte, prin adevăruri bazate pe fapte solide si prin in­ venţii folositoare. In afară de câteva descoperiri ştiinţifice, ca influenţa lunii asupra mareelor,

I

CENTENARUL ŞTIINŢEI experimentale

£

73

relaţia dintre reflexia luminii şi culoarea corpurilor, etc., lucrările lui Bacon sunt mai mult filosofico-ştiinţifice. Opera lui de căpetenie este Instanratio rnagno, adică Marea restaurare a ştiinţelor, o lucrare uriaşă cuprinzând Şase mari volume. Al doilea din aceste şase volume este celebrul Novum organum sau Metodă pentru interpretarea naturii. Lucrarea aceasta, apărută în 1621, nu este altceva decât o metodologie a ştiinţelor positive. Aristotel inventase singur prin propriul său geniu logica silogismului, adică lo­ gica formală. Pretenţia lui Bacon era ca după 20 de veacuri să complecteze opera lui Aristotel prin logica inducţiei. însuşi titlul era sugestiv. Novum organum apărea în oposiţie cu Organon, logica Iui Aristotel. In opera sa, Bacon arată cum ne putem ridica dela fapte experimentale la legi ge­ nerale. Antichitatea, cu mici excepţii, dispreţuise experienţa. Bacon ia experienţa drept punct de plecare. Era cu drept cuvânt o revoluţie în felul de a gândi. Scoţianul Reid esclamă: «Novum organum poate fi socotit ca a doua mare perioadă în progresul raţiunii omeneşti». Astăzi toţi oamenii de ştiinţă se folosesc de metoda inductivă, dar prea puţini ştiu că această metodă se datoreşte geniului lui Bacon.

1

H

!

74

I. N. LONGINESCU

Rene Descartes, spre deosebire de Galilei şi Eacon, n a fost nici profesor universitar, nici lord, ci mai întâi simpiu soldat, iar apoi călător, dornic de a cunoaşte lumea, după ce cunoscuse ştiinţele şi literele. A făcut în matematică şi £isica desco­ periri mari. A inventat geometria analitică şi a descoperit legile refracţiei. In filosofie Discpurs de la methode pour bien conduite sa i'aison et chercher la cetite dans ies Sciences este lucrarea lui de căpetenie. Această operă apărută în 1637 este o cărticică mică şi cuprinde şase părţi. Dar ca adesea ori buturuga mică răstoarnă carul mare. Disconts de la methode aduce o revoluţie în lumea ideilor, in partea întâi, consideraţii asupra ştiinţelor, Descartes arată induenţa pe care au avut-o asupra lui literile, filosofia, ştiinţele, călătoria... «şi m’am hotărît, spune el, de a nu cerceta altă ştiinţă decât aceea care se află în mine, sau în cartea cea mare a naturii...». După ce anunţase în prima parte că va expune metoda lui de a-şi conduce raţiunea, arată în partea doua regulile principale ale acestei methode. «Prima regulă e de a nu primi niciodată nici un lucru ca adevărat, pe care să nu-1 fi cunoscut evident ca. atare... A doua regulă e de a împărţi fiecare difi­ cultate pe care o voi examina în atâtea părţi în câte se poate... A treia regulă e de a conduce

>£.

6

CENTENARUL ŞTIINŢEI experimentale

75

gândurile mele în ordine începând prin obiectele cele mai simple şi cele mai uşor de cunoscut...

Ultima regulă e de a face peste tot numărători complecte şi revederi atât de generale încât să fiu sigur că nu voiu uita nimic». Aceste reguli ale metodei cartesiene păstrează până astăzi în­ treaga lor valoare. Ce bine ar fi dacă tineretul intelectual ar cunoaşte aceste reguli şi mai ales dacă s'ar servi de ele.

In partea a treia a cărţuliei, se tratează regulile morale, iar în partea a patra bazele metafizicei.

Aci se găseşte faimosul pasaj asupra Îndoeîii: «Dar observai imediat că în timp ce voiam să gândesc că toiul e falş, trebuia să admit în mod necesar că eu care gândiâm, eram ceva şi obser­ vând că acest adevăr gândesc deci sunt, cogito ergo sum, era aşa de sigur,... am judecat că pot să-l primesc fără scrupul ca primui principiu al filosofiei pe care o căutam». In partea a cincia a cărţuliei se arată că fenomenele se explică nu prin calităţi oculte, ci prin legi matematice, iar în partea a şasea se arată cum să ne servim de experienţe spre a stabili relaţia între cauză şi efecte. Toate aceste idei erau în oposiţie com­ pletă cu ideile aristotelice şi în plin acord cu ideile moderne asupra ştiinţei experimentale.

:

76

I. N. LONGINESCU

Prin lucrările lui Galilei, Bacon, Descartes şi mai ales prin spiritul acestor lucrări, ştiinţa cea nouă era creiată pentru totdeauna. Descoperind în 1611 petele din soare, Galilei dăduse lovitură de moarte teoriei purităţii soarelui. Zece ani mai târziu, Bacon aşeză la temelia ştiinţei experienţa, atât de urgisită în antichitate. După încă un de­ ceniu şi jumătate Descartes formulează criteriul adevărului. Iată trei fapte noi, care erau tot atâtea revoluţii pentru felul de a gândi al omului.

Cei trei contemporani, Galilei Bacon, Descartes au creiat astfel prin puterea geniului lor cea din urmă perioadă din desvoltarea gândirii omeneşti: perioada positivă.

:

Natura Voi. XXV. Nr. 10.

__

- i

i

I

Un -veac şi jumătate «lela Lavoisier

Dau în cele ce urmează câteva părţi caracte­ ristice din prefaţa cărţii de chimie a Iui Lavoisier : Trăite elementaire de chimie presente dans un ordre nouveau et d'apres Ies deCouvertes modernes avec ţigures par M. Lavoisier de VAcade­ mie des Sciences, des Societes d'Agriculture de Paris et d’Orleans, de la Societe royale de Londres, de l Institut de Boulogne, de la Societe heivetique de Bale, de celles de Philadelpkie, Harlem, Manchester, Padoue, etc. A Paris MDCCLXXXIX.

' .

P f

* — Când am început această lucrare, aveam de gând să dau o mai mare desvoltare memoriului asupra nevoiei de a reforma nomenclatura chi­ miei, memoriu citit de mine în şedinţa publică a acadeîniei de ştiinţe, din luna Aprilie 1787.

â

i

i

)

i

7 I .

:

78

I. N. LONGINESCU

Ocupându-mă de această lucrare, am Simţit mai mult ca oricând evidenţa principiilor cari au fost stabilite de abatele de CondMac în logica sa şi' în câteva alte lucrăti ale sale. El stabileşte că noi nu gândim decât cu ajutorul vorbelor; că limbile sunt adevărate metode analitice; că al­ gebra, cea mai simplă, dea mai exactă şi cea mai adaptată obiectului său, este totdeodată o limbă şi o metodă analitică; în [ine, că arta de a raţiona se reduce la o limbă bine întocmită. Şi în adevăr, în timp ce eu credeam că mă ocup numai cu no­ menclatura, în timp ce nu urmăream decât să perfecţionez limba chimiei, lucrarea mea sa transformat pe nesimţite în manile mele, fără ca să mă pot opune, într’un tratat elementar de chimie.

Neputinţa de a despărţi nomenclatura de ştiinţa fizică e formată din trei lucruri: seria de fapte cari constituesc ştiinţa, ideile cari le amin­ tesc, cuvintele cari le exprimă. Cuvântul trebuie să deştepte ideea, ideea trebuie să înfăţişeze faptul; sunt trei împrumuturi dintr’o aceeaş cu­ tiuţă şi deoarece cuvintele păstrează ideile şi le transmit, rezultă că nu se poate perfecţiona limba fără a perfecţiona ştiinţa şi nici ştiinţa fără a per­ fecţiona limba şi oricât de sigure ar fi faptele, oricât de drepte ar fi ideile pe cari le deşteaptă,

1

UN VEAC 51 JUMĂTATE DELA LAVOISIER

79

ele nu ar transmite decât impresii falşe, dacă n’am avea expresii exacte spre a le reda.

Cea dintâi parte a acestui tratat va da celor ce vor vei să gândească dovezi obişnuite despre acecte adevăruri ; deoarece m am văzut silit să urmez o ordine care se deosebeşte cu totul de aceea care a fost adoptată până acum în cărţile de chimie, trebuie să arăt motivele cari m’au de­ terminat.

Este un principiu constant şi a cărui generali­ tate este bine recunoscută, în matematici ca şi în toate felurile de cunoştinţi, că nu putem proceda spre a ne instrui decât dela cunoscut la necunoscut. In prima noastră copilărie ideile ne vin din trebuinţe. Senzaţia trebuinţelor noastre deşteaptă ideeâ obiectelor proprii de a le satisface. Pe ne­ simţite printr’un şir de senzaţii, de observaţii şi de analize, se formează un şir de idei legate unele cu altele. Un observator atent poate chiar până la un anumit punct, să regăsească firul oare leagă aceste idei.

Când începem studiul unei ştiinţe suntem faţă de această ştiinţă într’o stare asemănătoare cu aceea în care se găsesc copiii. Drumul pe care-1 avem de urmat este tocmai acela pe care-1 ur­ mează natura în formarea ideilor noastre. Tot aşa după cură în copil ideea este un efect al senzaţiei

80

I. N. .LONGINESCU

Şl senzaţia deşteaptă ideea; tot aşa pentru acela care începe să studieze ştiinţele fizire, ideile trebuie să fie numai o urmare imediată a unei experienţe sau a unei observaţii. oa-mi fie permis să adaug că acela care intră m cariera ştiinţelor este într’o situaţie mai puţin prielnică, decât chiar copilul care capătă primele idei. 'Când copilul se înşeală asupra efectelor bune sau rele ale obiectelor care-1 înconjoară, natura îi dă mijloace numeroase pentru a se în­ drepta. In fiece clipă judecata pe care a făcut-o e îndreptată de experienţă. Lipsa sau durerea vin în urma unei judecăţi greşite. Veselia şi plăcerea în urma unei judecăţi drepte. Cu astfel de maeştrii nu întârzii să ajungi consecvent şi să ra­ ţionezi în curând just, atunci când sub amenin­ ţarea lipsei sau suferinţii nu mai poţi judeca

altfel.

Nu mai e de loc aşa în studiul şi în practica ştiinţelor. Judecăţile falşe pe cari le facem, nu interesează nici existenţa noastră, nici fericirea noastră. Nici un interes fizic nu ne sileşte să ne îndreptăm. Din contra, imaginaţia care năzueşte să ne ducă mereu dincolo de adevăr, amorul pro­ priu şi încrederea în noi, pe care ştie atât de bine să ni le inspire, ne cer să tragem încheieri cari nu rezultă neapărat din fapte. Aşa că noi suntem

UN VEAC ŞI JUMĂTATE DELA I.AVOlSIETi

81

interesaţi într'o măsură oarecare să ne amăgim pe noi înşine. Nu-i nici o mirare că în ştiinţele fizice în generai, adeseori s au făcut presupuneri în loc de a se trage încheieri, şi că presupunerile moştenite din veac în veac au devenit din ce în ce mai impunătoare prin greutatea oamenilor de frunte cari le-au susţinut. Aceste presupuneri sunt astfel primite şi privite ca adevăruri funda­ mentale, chiar de către oamenii de bun simţ.

Singurul mijloc de a ne păzi de aceste greşeli, este să înlăturăm sau cel puţin să împuţinăm pe cât cu putinţă părerile noastre care singure ne pot rătăci. Să ne controlăm părerile cu experien­ ţa. Să păstrăm numai faptele cari sunt date ale naturii şi care nu ne pot înşela. Să căutăm adevă­ rul numai în înlănţuirea naturală a experienţelor şi observaţiilor. Să facem ca matematicienii care ajung la soluţia unei probleme prin simpla potri­ vire a datelor şi cari reduc raţionamentul la ope­ raţii simple, la judecăţi scurte, şi nu pierd astfel niciodată din vedere evidenţa, care le serveşte de conducător.

Convins de areste adevăruri, mi-am impus le­ gea de a trece numai de la cunoscut la necunos­ cut, de a nu trage nici o încheiere care să nu re­ zulte din experienţe şi din observaţii, şi de a înlănţui' faptele şi adevărurile chimice în ordinea 6

!

82

I. N. LONGINESCU

cea mai potrivită pentru a uşura înţelegerea înce­ pătorilor... Cred însă că lipsurile ce rămân nu aparţin de fel ordinii pe care mi-am hotărât-o, ci că sunt mai degrabă o urmare a stării de imperfec­ ţiune în rare se găseşte chimia. Această ştiinţă are numeroase lipsuri... Ea nu este ca geometria elementară, o ştiinţă completă, ale cărui părţi sunt strâns legate între ele. Dar în acelaş timp pro­ gresul actual este atât de mare, faptele se aran­ jează într’un chip atât de fericit în doctrina mo­ dernă, încât putem spera, chiar în zilele noastre, să o vedem apropiinau-se de perfecţiunea pe care e în stare să o atingă... ...această năzuinţă pe care o avem de a voi ca toate corpurile naturii să fie compuse din trei sau patru elemente se datoreşte unui prejudiciu, care-şi are origina la filosofii greci... ...dacă legăm de cuvântul element sau de prin­ cipiile corpurilor ideea de ultim termen, la care ajunge analiza, toate substanţele pe cari nu le-am putut încă descompune prin nici un mijloc sunt pentru noi elemente, nu pentrucă am putea do­ vedi că aceste corpuri pe cari le privim ca simple, nu sunt ele înşile compuse din două sau clintr’un număr mai mare chiar de principii ; dar deoarece aceste principii nu se separă nici odată, sau mai degrabă fiindcă n’avem nici un mijloc de a le

UN VEAC ŞI JUMĂTATE DELA LAVOISIER

83

separa, ele se manifestă faţă de noi în felul corpu­ rilor simple şi noi nu trebuie să le presupunem compuse decât în momentul când experienţa şi observaţia ne vor fi dat proba.

Voiu sfârşi această prefaţă, transcriind câteva rânduri ale Abatelui de Condillac, cari îmi par că înfăţişează cu mult adevăr starea în care era chi­ mia în timpuri foarte apropiate de ale noastre.

«In loc de a observa lucrurile pe care vrem să le cunoaştem, am voit să le închipuim. Din presu­ punere greşită ne-am rătăcit printr’o mulţime de greşeli. Aceste greşeli ajungând prejudecăţi, le-am considerat pentru acest motiv drept prin­ cipii. Ne-am rătăcit deci şi mai mult. N’am ştiut raţiona decât după obiceiurile pe care le-am. că­ pătat. Arta de a abuza de cuvinte fără a Ie în­ ţelege bine a fost pentru noi arta de a raţiona,...

Când lucrurile au ajuns la acest punct, când gre­ şelile s’au îngrămădit astfel, spre a readuce ordi­ nea în facultatea gândirii nu mai rămâne decât un singur leac şi anume acela de a uita tot ceeace am învăţat, de a relua ideile noastre la origina lor, de a urmări naşterea lor şi de a reface, cum spunea Bacon, raţiunea omenească (l’entendement humain).

84

I. N. LONGINESCU

Domnul abate de Condillac adaugă la sfârşitul cap. V. : «Dar în sfârşit, ştiinţele au făcut progrese, pentrucă filosofii au observat mai bine şi pentrucă au pus în limba lor precizia şi exactita­ tea, pe care le puseseră în observaţii. Ei au în­ dreptat limba şi astfel s’a judecat mai bine».

* Rândurile de mai sus au fost scrise de refor­ matorul Chimiei în 1789. Ele au rămas adevăruri până în ziua de azi, deşi de atunci a trecut mai bine de un veac.

Apa trece, pietrele rămân.

Natura Voi. XIV. Nr. 5.

1

Hotarele dintre şffigaţe după L. HouJIevigue

Se vorbeşte astăzi mult despre ştiinţă; socio­ logi' oameni de stat se preocupă de progresele şi rolul ei şi toată lumea e convinsă că ea există într’adevăr, că ea formează un întreg, ale cărui părţi se înlănţuesc şi se explică unele pe altele.

Locurile, unde trăeşte ştiinţa sunt universităţile, acele palate pe frontispiciul cărora stă săpat cu­ vântul «Scientia». Acolo trebuie să mergem pen­ tru a vedea pe această regină a lumei. Să intrăm!

Din loc în loc, diferite inscripţii arată spaţiul ocupat de fiecare ştiinţă; aci e Botanica, dincolo Matematica, mai încolo Chimia. Peste tot găsim ştiinţele, dar nicăeri ştiinţa. Fiecare ştiinţă tră­ eşte independent, fără să aibă raporturi cu cele­ lalte .decât doar pentru a le dispută spaţiul şi... creditele. Puţine coridoare de comunicare între ele şi încă mai puţine schimburi de idei; unitatea creiată de arhitect e numai de faţadă. Fiecare

86-

I. N. LONGINESCU

ştiinţă are principiile ei, metodele şi concluziile ei, de care celelalte ştiinţe se interesează foarte puţin.

Cu toate acestea există în Universităţi un loc, unde par a se întâlni toate ştiinţele: este bibliotPca. Dar şi aici diferitele ştiinţe — aşezate după capriciul bibliotecarului — trăesc separat, fără să se amestece una cu alta, fără să se conto­ pească într’un tot unitar. Nici chiar în enciclo­ pedii — care au pretenţia să sintetizeze totul —> ştiinţele nu se pătrund.

Specializarea dusă la extrem este legea aspră a progresului. Din tinereţe, viitorul învăţat intră într’un laborator de unde nu va mai ieşi. Toată vieaţa el va respira aceeaş atmosferă, îşi va trudi creerul pe aceleaş calapoade modelate de pre­ decesorii săi şi va fi foarte fericit dacă va putea adăuga cât de puţin la imensa operă a înaintaşi­ lor săi. Cât despre cele ce se întâmplă în labora­ torul de-alături, el nu mai are timpul liber necesar să se preocupe. Specializarea e împinsă şi mai departe. Foarte mulţi învăţaţi îşi aleg numai un capitol din ştiinţa lor: sunt naturalişti, cari s'au ocupat numai de insecte şi sunt fizicieni, cari o vieaţă întreagă n’au atins nici un aparat de op­ tică. Alături de aceşti specialişti — muncitori ne­ cesari progresului ştiinţific — lumea ar dori să

HOTARELE DINTRE. ŞTIINŢE

87

vadă apărând din timp în timp, oameni de geniu-, cari printr’o sforţare extraordinară de sinteză să constitue ştiinţa ştiinţelor. Altă dată au existat astfel de spirite universale, ca Descartes, New­ ton, Leibnitz, Kant sau Spencer. Astăzi ei nu mai pot exista, căci arborele ştiinţific a crescut peste măsură.

Ar fi interesant de văzut cum s’au constituit ştiinţele, cum adevărurile noui s’au adăugat centrelor de atracţiune ,care au crescut astfel încetul cu încetul, asemenea cristalelor, care cresc din apele mame. Acest studiu ar cere însă o întindere prea mare; toiuş e necesar a însemna cel puţin două caractere importante din această evoluţie a ştiinţelor. întâiul caracter e neputinţa raţiunei omeneşti de a constitui o clasificare a ştiinţelor. Marii cu­ getători ai omenirei, începând cu Aristotel şi sfârşind cu Aug. Comte şi Hevbert Spencer s’au străduit în această privinţă aproape înzadar. Ei au încercat să dea o formă logică la ceeace era în timpul lor, dar n'au putut să cuprindă în clasi­ ficările lor şi adevărurile viitoare. Cauza este că nici o ştiinţă n’a început prin a-şi defini obiectul ei, prin a-şi fixa stăpânrea şi hotarele acestei stă­ pâniri. Mai întâiu au fost faptele, care âu condus la Câteva observaţii mai generale şi numai când

88

I. N. LONGINESCU

materialul adunat s’a mărit, s'a simţit nevoia de a-i da o formă logică. Clasificarea lui Aristotel are acest caracter de oportunitate; cadrele ei au fost sparte de progresul ştiinţelor. Alţi clasifi­ catori au făcut alte clase, dar cu aceeaş zădărni­ cie. Dintre toate cea mai ciudată clasificare este a lui Ampere, făcută prin bipartiţie succesivă; în ea întâlnim printre ştiinţe: Frenegetica, Ctatiograţia, Frepsiologia. In schimb nu întâlnim nici Micvobiologia, nici Chimia Fizică şi nici Radio­ activitatea ! De altfel aceste ştiinţe nu sunt cu­ prinse nici în clasificarea lui Aug. Comte şi nici în clasificarea lui H. Spencer, ale căror sisteme corespund mai mult faptelor, după cum Chimia şi Biologia nu erau cuprinse în clasificarea lui Aristotel şi după cum în clasificarea actuală a ştiin­ ţelor nu sunt cuprinse adevărurile, ce vor fi cu­ noscute de veacurile viitoare. Aşa dar hotarele dintre ştiinţe, ca şi hotarele dintre popoare n'au fost trase de Logică, ci s’au constituit încetul cu încetul dealungul veacurilor.

Al doilea caracter este că toate ştiinţele au avut o origină umilă; sâmburele diferitelor ştiinţe au fost observaţiile de ordin practic şi religios, care s’au făcut asupra unor fapte concrete. însăşi Matematicele, a căror armonie majestoasă ap are ca triumful raţiunei omeneşti, au avut aceeaş ori-

HOTARELE DINTRE ŞTIINŢE

89

gină: numerile au fost găsite pe cale empirică prin dibuiri şi prin metodele inductive şi de ge­ neralizare. Tot aşa cu toate celelalte ştiinţe. în­ cetul cu încetul numărul cunoştinţelor omeneşti s'au înmulţit, faptele particulare s’au concentrat în legi din ce. în ce mai generale, aşa că, prin adăugări şi eliminări succesive, ştiinţa se constitue îşi defineşte obiectul studiilor sale şi scopul cercetărilor sale.

Această clasificare a ştiinţelor, pe care fiecare secol o credea fixată pentru totdeauna a fost schimbată de veacul următor: «Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic». Acest fapt însă, nu împie­ dică organizarea vieţii ştiinţifice a popoarelor, pe logica momentului, fixarea programelor de învă­ ţământ şi determinarea menirei laboratoarelor. E drept ca şi în actualele programe de învăţământ, împărţirea ştiinţelor e arbitrară şi nelogică. Ast­ fel Mecanica şi Astronomia sunt trecute printre Matematici, pe când obiectul lor se apropie de ştiinţele experimentale şi de observaţie.

*

*

*

Ştiinţele sunt în continuă evoluţie: obiectul lor de ieri nu mai este cel de azi. In fiece moment programele trebuesc refăcute, învăţământul tre­ buie reformat şi anumite ipoteze intrate mai mult sau mai puţin în însăşi temelia ştiinţei trebuesc

I 80

I. N. LONGINESCU

îndepărtate cu totul. Aceasta e condiţia însăşi a progresului vieţii. Şi după cum celulele vii se în­ mulţesc prin bipartiţie, ştiinţele se înoesc prin apariţia ştiinţelor mixte. Aşa sunt astrofizica, chi­ mia fizică, chimia biologică, microbiologia. Şi acum avem tot dreptul să întrebăm: Câte laboratoare sunt folosite pentru studiul acestor ştiinţe mixte ? Câţi oameni se pat inte­ resă de ele ? Răspunsul e foarte simplu: din cauza specializărei dusă la extrem, în ştiinţa ofi­ cială există prea puţin loc pentru ele.

Dar problema evoluţiei ştiinţelor are şi o altă faţă. Ştiinţele, care se desvoltă pe fiecare zi, du­ când specializarea la extrem şi ridicând prin aceasta, adevărate bariere între ele, vor continua să trăească separat una de alta ? Nu va veni o vreme, când se vor uni într o complectă armonie şi îritr’o vastă sinteză, constituind ştiinţa?

Iată ce spune Taine în această privinţă : «Progresul ştiinţei constă în a explică un tot de fapte printr’un fapt superior, din care să derive ele. Astfel se contopesc diferitele ştiinţe în tot atâtea definiţii, din care se pot deduce ade­ vărurile, care-1 formează. Apoi vine momentu când îndrăsnim mai mult : noi descoperim u ni-s

HOTARELE DINTRE ŞTIINŢE

tatea universului şi-i înţelegem cauza. Ea nu vine dela un lucru exterior iumei, nici dintr’un lucru misterios, ascuns în lume; ea vine dela un fapt general, asemenea altora, lege generatoare, din care se deduc celelalte, aşa după cum din legea gravitaţiei se deduc fenomenele de cădere a corpurilor, după cum din Igea ondulatorie de­ rivă toate fenomenele luminei. Obiectul final al ştiinţei este legea supremă şi acela, care într'un avânt s’ar putea aruncă în sânul ei, ar vedea ca dintr'un izvor, desfăcându-se pe canaluri dis­ tincte şi ramificate torentul etern al evenimentelor şi marea nesfârşită a lucrurilor». De sigur că aaceastă grandioasă contopire a ştiinţelor nu se va realiza nici prin decrete şi nici prin congrese, ci numai prin legăturile neîntrerupte ale acelor ce muncesc pe tărâmul diferitelor ştiinţe. Numai aşa va pătrunde în toate celulele fagurului un acelaş spirit, spiritul ştiinţific. Lucrurile ar merge astfel mult mai bine, dacă s'ar ajunge la această simbioză a ştiinţelor. E greu de sigur să mergi contra curentului stabilit mai bine de un veac ; să vedem însă ce sforţări pot fi făcute. Problema e mai mult de natură pedagogică. Nu e vorba de a decreta unificarea metodelor, principiilor şi ipo­ tezelor. Dar trebuie să evităm pe cât posibil adăugarea de greutăţi noui la greutăţile deja

I

'

9^ 92

I. N. LONGINESCU

existente. Şi tocmai aceasta s a făcut prin fixarea la intraţea în învăţământul superior a examenului de doctorat, care nu e decât o probă de spe­ cialitate. Doctorul în ştiinţe poate ignoră toate ştiinţele afară de un singur capitol, totuş adminis­ traţi’îi va recunoaşte dubla calitate de profesor şi învăţat. Cât despre cele trei agregaţii în ştiin­ ţele matematice, fizice şi naturale, ele împart creerul profesorilor noştri în trei categorii, fie care din ele ignorând pe celelalte două. Trebuie aşa dar să se introducă mai bine un alt examen având un caracter ştiinţific general şi filozofic tot­ odată. Viitorul profesor mai înainte de a se spe­ cializa, va trebui să cunoască metodele şi ideile principale din toate ştiinţele. In acest mod pro­ fesorii vor avea o vedere mai completă a rela­ ţiilor, care există între diferitele ştiinţe, vor putea să aplice metodele dintr'o ştiinţă în altă ştiinţă şi vor vedea că natura ne pune destule probleme, care nu pot fi rezolvate decât prin concursul mai multor ştiinţe.

Adevărata cauză de care suferă ştiinţele este lipsa de colaborare ştiinţifică. In industrii Şi *n alte ramuri de activitate omenească există pe lângă diviziunea muncei şi organizarea metodică a acestei munci. De ce atunci ceeace e regulă pe terenul economic să fie excepţie în ştiin,e •

-A-

HOTARELE DINTRE ŞTIINŢE

93

De ce e o raritate să vezi lucrând împreună un fiziolog cu un fizician, un geolog cu un chimist ?

Pentrucă n’au ce să-şi comunice ? Nu, cauza e că ei nu se mai pot înţelege între ei, c’au devenit străini unul faţă de altul şi pentrucă ştiu că o ast­ fel de muncă nu le va aduce folos din cauza spi­ ritului ştiinţific de astăzi.

De aceea, acei care împart laude şi recompense să facă tot ce le stă în putinţă spre a încuraja colaborarea ştiinţifică. Lucrul e fără îndoială greu. Academiei de Ştiinţe, care uneşte în sânul ei pe oamenii cei mai pricepuţi, îi revine rolul să arate la anumte răstimpuri, spre ex. din 3 în 3 ani, problemele, al căror studiu e isprăvit. Un program, făcut în colaborare de academicieni, vă da muncitorilor din laboratoarele noastre, ceeace ei caută adesea la întâmplare ; un mijloc folositor de a întrebuinţa activitatea lor. Astfel, Academia centralizând lucrările isprăvite, va putea face sinteza lor, le va controla unele prin altele, va constata starea nouă a chestiunilor, progresul împlinit, golurile care mai rămân de umplut. Adevărat conducător, şi fără de a crea o ştiinţă oficială, care ar fi plină de pericole, ea va putea în oarecare măsură să realizeze organizarea muncei ştiinţifice.

94

I. N. LONGINESCU

Separarea ştiinţelor şi specializarea învăţaţilor sunt deci marile rele ale organizărei ştiinţifice ac­ tuale. In contra lor avem două leacuri — pe de o parte întinderea instrucţiei ştiinţifice generale, pe de altă parte organizarea colaborării ştiinţi­ fice. Primul leac se poate aplica imediat ; dar al doilea cere o refacere profundă a organizării noastre ştiinţifice.

Eu sper, închee Houllevigue, că am arătat ce este practic şi realizabil, dar aşi fi fericit dacă aşi fi putut convinge cel puţin pe cetitor de existenţa unui rău ascuns până acum de optimismul oficial şi de declamările pompoase asupra unităţii ştiin­ ţifice.

Extras din L. Houllerigue. L'Evolution des Sciences. Paris, 1914.

Natura Voi. XII. Nr. il.

Rfargiasele şflâirafeSor Care este domeniul ştiinţei ? Se poate spune că el cuprinde întreaga realitate şi că deci este nelimitat. Totuş, s a spus că cunoaşterea are în chip necesar o margine peste care nu se poate să treacă. Lumea suprasensibilă sau lumea nu­ menală — care e adevărata realitate — va apar­ ţine totdeauna Necunoscutului, spun filozofii.

Treaba lor ! Noi să ne mărginim la lumea rea­ lităţii de toate zilele. In acest caz putem spune că ştiinţa nu cunoaşte margini ? Ştiinţa e nelimi­ tată se va zice, căci niciodată n’a putut fi înca­ drată în frontiere definite. Şi hotarele ţărilor au suferit schimburi mari. Dar încă hotarele ştiinţei!

Torentul descoperirilor şi invenţiilor ştiinţifice a sfărâmat toate zăgazurile construite de învăţaţi.

Nu credea oare Comte — puţin mai înainte ca Bunsen şi Kirchoţţ să fi făcut lucrările lor fai­ moase cu spectroscopul — că ştiinţa e mărginită

k----

:___ jb

96

I. N. LONGINESCU

la sistmul nostru solar ? Imaginaţia cea mai pu­ ternică nu e nimic pe lângă descoperirile cele mari ale ştiinţei. Cine în anul sintezei ureei ar fi bănuit că în mai puţin de o sută de ani se vor prepara 200.000 corpuri necunoscute în natură ?

Cine şi-ar fi închipuit că ziua de 22 Aprilie 1915 când s’a început răsboiul cu gaze va însemna o epocă nouă în istoria răsboaielor ?

Aşa dar totul se poate, se va zice. Se poate ca omul să ajungă în centrul pământului realizând romanul lui Jales Verne. Se poate ca problema celor n corpuri să fie deslegată. Se poate ca cor­ pul opac pentru gravitaţie să fie descoperit. Se poate ca orice analiză chimică să se facă în câteva minute şi se mai poate ca vieaţa să fie produsă în laborator şi ca Hommancalus lui Goethe să-şi capete o existenţă reală. Un lucru însă nu se poate. Cum, când câţiva învăţaţi ar fi fost deajuns să ne transmită ştiinţa dela începuturile ei şi până azi (Pascal, Descartes, Haveley, Newton, Latoisier, Huxley, Dumas, Poincare, Becgson), când în acest interval progresul a fost uriaş, când toate cadrele în cari a fost pusă ştiinţa au pocnit pe rând în anii de eroism, mai e permis să se vor­ bească de o imposibilitate ? Da 1 Să admitem că ştiinţa va progresa la nesfârşit, că vom avea deci o ştiinţă integrală. Aşa dar, a

MARGINELE ŞTIINŢELOR

97

şti total, înseamnă a prevedea totul, înseamnă a putea totul. Iată ceeace nu poate să fie ! In adevăr aceste atribute de omniscienţă şi omnipotenţă, aparţin Perfecţiunii însăşi, care nu se va putea în­ trupa niciodată în fiinţa omenească sau mai bine zis omul nu va putea deveni Perfecţiunea însăşi, căci în clipa aceea va înceta de a fi om. Nu e vorba de teologie. Să lămurim chestia.

Să presupunem că putem să prevedem totul.

Să admitem că va veni vremea când formula uni­ versului — zisă a lui Laplace — va fi cunoscută, şi când prin urmare din această ecuaţie vom putea afla orice clipă din viitorul lumii. Deci putând prevedea totul, vom putea prevedea şi vieaţa fie­ căruia din noi. Adică să ne cunoaştem întreaga noastră vieaţă mai înainte de a o fi trăit. Iată ceeace nu poate să fie !. Pentru a înţelege mai bine să ne închipuim nişte actori, cari după ce şi-au învăţat rolurile joacă o piesă de teatru şi că acea piesă este realitatea însăşi a vieţii lor şi că actorii ştiau aceasta în clipele când învăţau rolurile,., Cum mai pot ei oare să trăească în acele clipe ? jŞi acum să extindem acest exemplu la întreaga lume. Să admitem că toţi oamenii şi-ar cunoaşte mai înainte toate faptele pe cari le vor face. Ce-ar mai însemna atunci să trăeşti clipele de vieaţă pe cari le aştepţi cu precizia şi groaza

98

I. N. LOXGXXESCU

cu care nefericitul condamnat de chinezi aşteaptă să-i pice picătura de apă cea chinuitoare ?

Da, ce va fi vieaţa noastră în chinul formule­ lor matematice ? Unde e sentimentul de marnă şi de părinte, când în momentul naşterii copilului, ursitoarele sub forma rigidelor ecuaţii diferenţiale vor prezice soarta neîndurătoare a noului născut, faţă de care nimeni nu poate nimic, nici chiar zeii atotputernici ? Unde ar fi toate celelalte sentimente dacă ar fi strânse în x-ul vreunei for­ mule ? Sentimentele omeneşti şi vieaţa omenească transformate într’o ecuaţie algebrică, diferenţială sau funcţională în funcţie de timp ? lată ceeace nu poate să fie 1 Ba da, s’ar putea să fie, dar într'un singur caz : când omul ar fi un monstru cu cap de geniu, dar fără pic de suflet. Dar acest caz — unicul — e şi el exclus, căci Natura are groază de monştri cum are groază de gol. Nici chiar supraomul lui Nietzsche nu e lipsit cu totul de simţire omenească ! Din contră ! Ştiinţa înseamnă determinism. Noi nu ne putem închipui o determinare de mai înainte a acţiuni­ lor noastre, şi deci na putem concepe existenţa unei ştiinţe a vieţei în înţelesul matematic. Că vom fi totuş o sfârlează în mâna unui Demiurg ? Se poate, dar ca în acelaş timp să cunoaştem şi ecuaţia de mişcare a sfârlezei nu se poate. Noi suntem

]

MARGINELE ŞTIINŢELOR

93

liberi sau cel puţin ne credem liberi şi deaceea nu putem pricepe o matematicizare a eului nostru.

Nu ! Ştiinţa are o margine pentrucă trebuie să aibă! Ştiinţa în înţelesul matematic şi al pre­ vederii se opreşte acolo unde apare omenescul şi conştiinţa, acolo unde obiectul de studiat se con­ fundă cu subiectul care studiază (deaceea chiar psihologia empirică — intrată cea din urmă în rândul ştiinţelor — nu poate scăpa de această obiecţie — spre a revendica titlu] de ştiinţă — decât graţie unor metode ingenioase). Vieaţa, conştiinţa şi sentimentele rămân în afară de ştiinţă. Cum, inteligenţa cea puternică este fără putere asupra ei însăşi? Cum, sentimentele guver­ nează lumea, nu inteligenţa? Inteligenţa care stă­ pâneşte toată lumea cu ale ei patru elemente ; pământul şi focul, apa şi văzduhul dă îndărăt tocmai atunci când era stăpână pe situaţie ?

De ce ?

Fulger murise. Doamna, mamă-sa, era dispe­ rată. In desnădejdea ei întreabă pe Cel de Sus că de ce i-a luat pe dragul ei. Atunci, pajul, cel ce adusese vestea cumplită, zise cu simplicitate, dar totodată cu tâlc : Nu cerceta aceste legi Căci eşti nebun de le’nţelegi!

Natura Voi. XVI. Nr. 1.

jfi.

.1

Clasificarea ştiinţelor In decursul veacurilor s’au făcut mai multe în­ cercări de a clasifica ştiinţele. Dintre ele au ră­ mas în picioare numai două clasificări, ambele făurite în sec. XIX : clasificarea lui Comte şi cla­ sificarea lui Spencer. Comte admite, în positivismul său, existenţa a şase ştiinţe principale : matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia, sociologia. In această ordine ştiinţele se desmatematizează şi în acelaş timp se complică. Ma­ tematica este ştiinţa cea mai simplă, sociologia este ştiinţa cea mai complicată. Spencer la rândul său admite trei grupe mari de ştiinţe : a) ştiinţe abstracte, ca matematica, b) ştiinţe abstractoconcrete ca fizica, chimia, biologia, c) ştiinţe concrete ca astronomia, mineralogia, zoologia, so­ ciologia. E uşor de înţeles că matematica e o ştiinţă abstractă. Tot aşa e uşor de înţeles că zoologia şi sociologia sunt ştiinţe concrete; în adevăr, faptele acestor ştiinţe sunt aşa cum le gă-

.

t--------------- C>-

îi

fff” ni ’ 102

: : :

\i

I

;

fii

1 f

I. N. LONGINESCU

sim în natură. Spre deosebire de aceste ştiinţe, ştiinţele fizico-chimice sunt ştiinţe abstracto-concrete, fiindcă nu studiază faptele aşa cum le gă­ sim în natură, ci le studiază numai după ce ele au fost simplificate şi idealizate în laborator.

Clasificarea lui Comte şi clasificarea lui Spericer se corespund aproape, căci dacă lăsăm la o parte astronomia, care este o mecanică aplicată la corpurile cereşti, observăm că corespondenţa dintre cele două clasificări e perfectă : Comte: Spencer:

matematica abstracte

fizica, chimia, biologia abstracio-concreie

sociologia

concrelc

Pe măsură ce ştiinţele se complică în clasifi­ carea lui Comte, ele se concretizează în clasifi­ carea lui Spencer.

Observăm că în ambele clasificări, fizica şi chimia sunt socotite ştiinţe distincte şi indepen­ dente una de alta. In cercetările moderne fireşte că aceste ştiinţe continuă să fie studiate separat, d^r deosebirea dintre ele nu mai este aşa de netă.

Fizica şi chimia se pătrund tot mai mult una pe alta; între ele nu mai sunt hotare bine definite, ci o nouă ştiinţă chimia-fizică, născută acum 50 de ani, ocupând domeniul dintre fizică şi chimie, face ca deosebirea dintre cele două ştiinţe să fie şi mai greu de făcut. Ori câte critici s’ar aduce

-

__

___

CLASIFICAREA ŞTIINŢELOR

103

clasificărilor lui Comte şi Spencer, ele au multe calităţi, de vreme ce se sprijină pe natura lucru­ rilor.

In cele ce urmează încercăm să întemeiem cla­ sificarea ştiinţelor pe natura cunoştinţelor ac­ tuale.

Cunoştinţele noastre despre lumea în care trăim le putem grupa mai întâi în două mari clase, după cum aceste cunoştiinţe se referă la lumea din jurul nostru sau la lumea din interiorul nostru.

Lumea din jurul nostru o cunoaştem prin mijlo­ cirea simţurilor; cunoştiinţele căpătate despre ea sunt obiective şi pot fi verificate uşor. Lumea din sufletul nostru o cunoaştem printr’un simţ total nespecializat; cunoştiinţele acestea sunt subiec­ tive. De aceea psihologia, ştiinţa sufletului şi conştiinţei, nu este considerată ştiinţă în sistemul lui Comte; în sistemul lui Spencer, psihologia este o ştiinţă concretă.

Lumea sensibilă din jurul nostru este la rân­ dul ei de două feluri: lumea materiei şi lumea vieţii, aşa cum au recunoscut-o toţi gânditorii şi învăţaţii în frunte cu Aug. Comte. Acestor două feluri de fapte le corespund două mari gru­ pe de ştiinţe: şt. fizico-chimice şi şt. biologice.

Observăm că ambele aceste ştiinţe fac parte în

I

Din tabloul de mai sus se vede că aceste ştiinţe sunt alcătuite în jurul unor fapte fundamentale, bine definite, de natură diferită şi neputând fi reduse unele la alte ; lor le corespund tot atâtea noţiuni fundamentale. Urmează că şi ştiinţele respective sunt bine definite şi bine caracterizate în natura lor. Noţiunile: număr, materie, viaţă, conştiinţă sunt rânduite în

___ ___

__

CLASIFICAREA ŞTIINŢELOR

105

ordinea care merge dela noţiunea cea mai simplă şi cea mai abstractă (număr) la noţiunea cea mai complicată şi1 cu realitatea cea mai puternică (conştiinţa). In aceeaş ordine sunt rânduite şti­ inţele corespunzătoare: matematică, [izico-chirnie. biologie, psihologie. Matematica este ştiinţa cea mai simplă şi cea mai abstractă, psihologia este ştiinţa cea mai complicată şi cu realitatea cea mai imediată.

Dacă lăsăm matematica la o parte, celelalte trei ştiinţe, care rămân, sunt ştiinţe principale ale naturii: fizico-chimia, biologia, psihologia. Exista numai trei feluri de ştiinţe ale naturii, fiindcă ’n natură întâlnim numai trei feluri de fapte fun­ damentale şi ireductibile: materia, viaţa, conşti­ inţa. Fiecare din aceste noţiuni presupune exis- . tenţa celei precedente şi e mai complicată decât ea. Viaţa presupune existenţa materiei, dar e ceva mai mult decât materie. Conştiinţa presupune existenţa vieţei, dar e mai mult decât viaţa. Oricare alt fapt din natură se reduce la unul din cele trei arătate mai sus.

In legătură cu cele de mai sus, avem de făcut următoarele observaţii. Tabloul dela pagina 1CM aminteşte de tabloul mult mai complicat al fisicianului Charles Gnye dela Geneva, care se serveşte de clasificarea numită metafizică, luând ca noţi-

1

:

106

I. N. LONGINESCU

uni primordiale: numărul, spaţiul, timpul, mate­ ria, viaţa, gândirea. Dar în sprijinul simplicităţii, pe care am folosit-o noi, cităm părerea filosofului Ernest Naville, după care ştiinţa are trei obiecte diferite: materia, viaţa simplă şi spiritul.

Intre aceste ştiinţe principale sunt ştiinţe mixte care fac legătura între ele. Astfel mecanica face legătura între matematică şi fizică, iar chimia bio­ logică face legătura între chimie şi biologie.

Cu privire la faptele vieţii avem despus următoarele : Ele se înfăţişează sub două aspecte. Un prim grup formează studiul vieţii individuale, biologia propriu zisă, al doilea grup, pus în evi­ denţă mai ales în cazul omului, formează studiul vieţii colective, adică sociologia. La fel psihologia se poate studia în două capitole diferite : psiho­ logia individului studiind conştiinţa individuală şi psihologia socială studiind conştiinţa colectivităţilor : In felul acesta avem următoarele ştiinţe princi­ pale : matematica, /izico~chimia, biologia, sociologia, psihologia individuală şi socială. Această clasificare a ştiinţelor este aproape aceea a lui Comte cu schimbările impuse de evoluţia cuno­ ştinţelor. Ea corespunde şi la clasificarea lui Spencer. Pe măsură ce trecem dela stânga la

1

CLASIFICAREA ŞTIINŢELOR

107

dieapta, ştiinţa se desmatematizează, se complică şi se concretizează.

Pe lângă ştiinţele principale înşirate mai sus, există mai multe ştiinţe secundare. Astfel în le­ gătură cu şt. fizico-chimice avem ştiinţe ca: as­ tronomia, astrofizica, fizica globului, geologia, mineralogia, etc. Şi aceste ştiinţe se ocupă cu lumea materiei, dar au un caracter diferit de acel al şt. fizico-chimice. Astfel pe când şt. fizicochimice se ocupă cu lumea materială simplificată şi idealizată în laborator, ştiinţele secundare po­ menite mai sus studiază anumite părţi din lumea materiei, aşa cum se prezintă în mijlocul naturii.

Tot aşa geografia este o ştiinţă complfcată fiindcă face apel la fizică, biologie, sociologie, etc.

Dacă revenim la ştiinţele principale, observăm că fiecare din ele, cu excepţia matematicilor, pre­ zintă două aspecte diferite: unul general (ştiinţă generală), altul particular (ştiinţă particulară). Şt. Materiei Ştiinţe generale Ştiinţe particulare

Şt. Vieţei

Şt. Sociale

Şt. psihice

fizica şi chimia generală

biologia

sociologia

psihologia generală

chimia descriptivă

botanica zoologia anatomia

istoria

psilogogia specială

,

mi f 1 a i

i

J

108

I. N. LONGINESCU

In aspectul general studiem mai ales fenome­ nele (materiale, biologice, sociale) şi determinăm legile lor generale. In aspectul particular studiem mai ales corpurile (materiale, vii, societăţile) cu însuşirile lor particulare. De o parte ştiinţele ge­ nerale ca chimia generală, biologia, sociologia, de alta ştiinţele particulare ca chimia descriptivă, zoologia, istoria. Materialul pe care-1 studiem este unul şi acelaş, fie că studiem aspectul general, fie că studiem aspectul particular. Ceeace diferă e punctul de vedere şi noţiunea fundamentală în jurul căreia grupăm cunoştinţele. In aspectul ge­ neral insistăm asupra fenomenului, noţiune cu cu caracter general şi dinamic, în aspectul parti­ cular insistăm asupra corpului, noţiune cu carac­ ter particular şi static.

Extras dintr'un manuscris nepublicat.

_

Evoluţia noţiunii de element

Mai întâi Ce este un element ? Aristotel spunea «Numim element, ceeace compune orice lucru şi care este substanţa primordială, această substanţă fiind indivizibilă în ceeace priveşte forma».

Această definiţie era pur metafizică şi nu avea nimic comun cu chimia. Tot Aristotel admitea teoria lui Empedocles, alt mare filosof grec, după care lumea e formată din patru elemente: pământ, apă, aer şi foc. E ciudat că astăzi mulţi intelec­ tuali dispreţuesc această teorie pentrucă ar fi prea copilăroasă şi e tot aşa de ciudat că mulţi literaţi vorbesc în operele lor de cele patru ele­ mente ale naturii ca de an adevăr ştiinţific. în realitate, teoria filosofilor greci nu merită nici atâta onoare şi nici atâta dispreţ. Puţini dintre cetitori vor fi ştiind că ea conţine un miez de adevăr. Astfel lăsând la o parte focul, celelalte

110

I. N. LONGINESCU

trei elemente corespund la cele trei stări de agre­ gare din ştiinţa modernă: stara solidă, starea li­ chidă, starea gazoasă. Atunci se pune întrebarea: Cum se face oare că învăţaţii greci confundau ele­ mentele universului cu cele trei stări de agregare?

Foarte simplu. Elementele din care e făcută lu­ mea trebuie să se diferenţieze între ele prin pro­ prietăţi bine definite. Deoarece în vremurile vechi nu se cunoşteau decât proprietăţile exterioare ale corpurilor, ce caracterizează stările de agregare, aceste proprietăţi erau luate drept fundamentale.

Astfel elementele fură confundate cu stările de agregare ale corpurilor celor mai răspândite : pământ, apă, aier. Urmele acestei teorii n'au dis­ părut cu totul. Numirile de metale pământoase, pământuri rari, apă oxigenată, apă regală, apă tare, apă de plumb, amintesc de vremea când orice solid era pământ ş! orice lichid era apă. Cât despre foc, acesta reprezintă după spusa învăţa­ tului francez IJrbain, materia în transformare.

In cursul veacurilor învăţaţii adaugară şi alte elemente celor patru din antichitate. Astfel chi­ mistul Becher, care a trăit în veacul XVII, admi­ tea trei feluri de pământuri. In felul acesta teoria simplă a celor vechi se complica tot mai multv Lu­ crurile au rămas astfel până acum un veac şi ju­ mătate.

1

EVOLUŢIA NOŢIUNII DE ELEMENT

111

Atunci a apărut Lavoisier. Cu spiritul său de expirimentator riguros, el a schimbat ceeeace douăzeci de veacuri nu putuseră schimba. Ce aduce ceasul, n’aduce anul. In chiar anul revolu­ ţiei franceze 1789, el tipăreşte la Paris faimosul său Trăite elementaire de Chimie presante dans un ardre nauveau et d'apres Ies decouvertes modernes. In acest tratat, care nu este decât o căr­ ţulie, format mic, de 322 pagini, reformatorul chimiei scrie: «dacă legăm de numele de element sau principiu al corpurilor, ideea de ultim termen la care ajunge analiza, toate substanţele pe care nu le-am putut încă descompune prin nici un mijloc sunt pentru noi elemente... şi noi nu trebue să le considerăm compuse decât în momentul când observaţia şi experienţa ne-au dovedit aceasta».

Aceste cuvinte scrise în chiar anul revoluţiei fran­ ceze, înseamnă cea mai mare revoluţie din istoria chimiei. Anul 1789 desparte astfel în două nu numai istori'a politică a omenirii, ci şi istoria chi­ miei. Dar o lege fatală, din lume'a biologică, sp une că adesea ori după ce fiinţa şi-a împlinit misi­ unea, dispare. Cinci ani după se a tipărit cuvin­ tele de mai sus, Lauoisier e ghilotina. Omul dis­ pare, dar opera rămâne.

Astăzi credem cu toţii aşa cum crezuse Re­ formatorul Chimiei. Intr’una din paginile cărţii

112

I. N. LONG1NESCU

iui Lavoisiec găsim tabloul substanţelor simple.

El împarte substanţele simple în patru categorii: 1) Substanţe simple care aparţin celor trei regnuri şi pe care le putem socoti drept elemente: lumina, căldura, oxigenul, azotul, hidrogenul.

2) Substanţe simple nemetalice, oxidabile şi acidifabile: sulful, fosforul, cărbunele, radical florie, radical boracic.

3) Substanţe simple metalice, oxidabile: antimoniul, argintul, arsenul, bismutul, cobaltul, cu­ prul, staniul, ferul, manganul, mercurul, molib­ denul, nlfchelul, aurul, platinul, plumbul, tungstenul, zincul.

4) Substanţe simple salifiabile pământoase: varul, magneziu, barita, alumina, silicia.

Din acest tablou, constatăm mai întâi că ceeace numim noi elemente, Lavcsisier numeşte substanţe simple. Observăm deasemeni că lumina şi căldura sunt trecute printre substanţele simple, cum se credea pe vremea aceia, dar cum nu mai crede chimia de mai bine de un veac. Observăm, că ceeace numim noi astăzi clor, fior, bor, atuni se numia radical muriatic, radical florie, radical bo­ racic. In sfârşit substanţele simple din ultima grupă sunt de fapt substanţe compuse. Dar pe, atunci ele nu putuseră fi descompuse, căci pentru aceasta era nevoe de curentul electric, aşa că

T EVOLUŢIA

113

noţiunii de element

aceste substanţe nu erau considerate compuse.

Aşa dar Lavoisier admitea 33 substanţe simple.

Lăsând la o parte lumina, căldura şi cele din ul­ tima grupă, vedem că reformatorul 'Chimiei nu cunoştea decât 26 elemente din cele 92 elementş cunoscute astăzi. Dintre cele 26 elemente cunos­ cute în anul 1789, cel puţin 9 erau cunoscute din antichitate şi anume doi metaioizi: cărbunele şi pucioasa şi şapte metale: argint, aur, cupru, fier, mercur, plumb, staniu. Alte cinci elemente au fost descoperite înainte de anul 1700: a) Numele de zinc apare pentru întâia oară la Agricola şi Parcelsius, după 1500. b) Arsenul a fost preparat întâia oară de Albert cel Mare după 1200. c) Antimoniul a fost descris de Basile Valentinus, în sec. XV. e) Fosforul a fost descoperit de Brand în 1669. Toate celelalte 13 elemente au fost descoperite în secolul al XVIII-lea. E inte­ resant că din cele 26 elemnte cunoscute până la Lavoisier, jumătate au fost descoperite între 1700—1789, ceeace dovedeşte cât de mare a fost progresul chimiei în secolul al XVIII-lea.

Din vremea lui Lavoisier până la anul 1800 se mai descoperă încă patru metale şi anume: telurul, uranul, titanul, cromul.

Dar de ce în antichitate au fost cunoscute elementele pomenite mai sus şi nu altele? Cu alte s

114

I. N. LONGINESCU

cuvinte ce însuşiri caracteristice posedă aceste elemente pentru a fi fost cunosute înaintea altora?

Răspunsul este că aceste elemente se pot obţine destul de uşor, fie că se găsesc în stare liberă, ca pucioasa, cărbunele, cuprul, argintul, aurul, fie că se pot scoate uşor din compuşii lor, încălzind compusul singur, ca în cazul mercurului, sau în călzindu-1 împreună cu cărbunele, ca în cazul fie­ rului, plumbului, staniului.

Prin definţia dată de Lavoisier ideile nu s'au limpezit omplect. Spiritul metafizic pătrunsese atât de mult în chimie, încât nici marele chimist nu era sigur pe învăţăturile sale. Deşi în prefaţa chimiei din 1789, Lavoisier afirmă că toate subs­ tanţele care n au putut fi încă descompuse pot fi considerate ca elemente, în tabloul substanţelor simple, din aceiaş carte, consideră ca elemente numai hidrogenul, oxigenul, azotul, pe lângă lu­ mina şi căldura (vezi mai sus). După moartea marelui învăţat, deosebirea dintre substanţe simple şi elemente reapare, dar într’un înţeles cu totul diferit decât la Lavosier.

Un prim progres s’a realizat prin aceia că lu­ mina şi căldura nu mai sunt socotite elemente.

Astfel în chimia lui Thenard, apărută în 1817, adică 28 de ani după aceia a lui Lavosier, corpurile

i

EVOLUŢIA NOŢIUNII DE ELEMENT

115

sunt împărţite în corpuri grele, cuprinzând corpurile chimice, şi corpuri fără greutate, cuprin­ zând lumina, căldura, magnetismul, electricitatea.

Dar Thenard însuşi se îndoeşte de realitatea acestor corpuri fără greutate. Mai târziu aceste corpuri aveau să dispară complect din tratatele de chimie. Chimia lui Thenard mai prezintă ur­ mătoarele caractere: 1) Cuvântul element nu mai este folosit, încât e de presupus că autorul confondă noţiunea respectivă cu noţiunea de corp simplu, aşa cum ceruse Lauoisierîn prefaţa chimiei sale. 2) In locul substanţelor simple, ca var, barită, care nu erau decât oxizi metalici, apar, cal­ ciu, bariu, cari în adevăr sunt corpuri simple. 3) Corpurile simple cunoscute de Thenard în 1817 erau în număr de 48, faţă de 92 cunoscute astăzi.

Toate corpurile pe care Thenard le scotea simple sunt socotite şi astăzi simple, pe când din cele 33 corpuri socotite de Lavosier drept simple, numai 26 sunt cu adevărat corpuri chimice simple.

Aproape jumătate veac după Lavosier, Berzelius, mare chimist suedez, complectează noţiunea de element, introducând noţiunea de alotropie.

Prin descoperirea ozonului se cunoşteau două corpuri, oxigenul şi ozonul, formate din acelaş element. S’a numit alotropie proprietatea unui corp simplu de a se înfăţişa sub mai multe forme

1 16

I. N. LONGINESCU

având proprietăţi diferite. Exemple de alotropie sunt multe. Diamantul şi graficul sunt stări alo­ tropice, ale carbonului cristalizat. Tot aşa sulful ortorombic, sulful monoclinic, sulful amorf, sulful moale sunt diferite stări alotropice ale elementului sulf. Astăzi se ştie că mai toate elementele pre­ zintă stări alotropice. Această proprietate se ex­ plică prin aceia că o moleculă de corp simplu e formată dintr’un număr diferiţi atomi.'Aşa mo­ lecula de oxigen e fprmată din doi atomi de oxi­ gen, molecula de ozon e formată din trei atomi de oxigen.

Dar nici noţiunea de alotropie nu a rezolvat problema elementelor chimice. Progresul ştiinţific aduce mereu fapte noi, care complectează pe cele vechi. Prin determinarea constantelor fizice s a ajuns la o nouă problemă: ce legătură este între proprietăţile unui corp compus şi proprietăţile corpurilor simple din care este format corpul com­ pus? Pentru a înţelege mai bine această întrebare să luăm un caz concret. Oare proprietăţile hidro­ genului şi oxigenului din apă sunt la fel cu pro­ prietăţile pe care le au aceste corpuri în stare li­ beră? Ştim că apa e un lichid care fierbe le 100 C. Tot aşa ştim că hidrogenul şi oxigenul sunt gaze care se lichefac foarte greu, cel dintâi la—-253° C., cel de al doilea la —183° C. Dacă hidrogenul

EVOLUŢIA NOŢIUNII DE ELEMENT

117

şi oxigenul şi-ar păstra în apă proprietăţile pe cari le au în stare liberă, e probabil că apa ar fi un gaz care s’ar lichefafe tot aşa de greu ca cele două .gaze din care e formată. In realitate tem­ peratura de fierbere a apei e de patru ori mai mare ca a oxigenului şi de optsprezece ori mai mare ca a hidrogenului. Exemple de acest fel sunt multe. Astfel azotatul de argint se topeşte la 220°, deci cu 750° mai jos ca argintul metalic, iar azotatul de sodiu la 330°, deci 240° mai sus ca sodiu metalic. De aici urmează că unele proprie­ tăţi ale corpurilor sunt diferite în stare liberă şi în compuşi. Dar alte proprietăţi sunt independente de starea corpului. Aşa este greutatea atomică.

Astfel greutatea atomică a oxigenului este 16, fie că e vorba de oxigenul din gazul oxigen, fie că e vorba de oxigenul din apă. Urmează că greutatea atomică este o proprietate a atomului, pe când temperatura de fierbere, temperatura de topire, densitatea nu sunt proprietăţi ale atomu­ lui. De aici necesitatea de a face deosebire între corp simplu şi element. Element chimic este ceeace e comun corpului simplu şi corpului com­ pus. Elementul chimic se caracterizează evident prin proprietăţile atomului, în primul rând prin greutatea atomică.

ns

I. N. LONGINESCU

Caracterizând astfel elementul chimic prin greutatea lui atomică, se părea că problema fu­ sese rezolvată pentru totdeauna. Oare învăţatul rus, Meridelejew, nu întocmise la 1869 pe baza greutăţii atomice aceea celebră clasificare care a avut atâta succes ? Dar ştiinţa înaintează mereu.

Fapte noi se adună unele peste altele. Descope­ riri noi răstoarnă teorii vechi. La sfârşitul veacu­ lui trecut, radioactivitatea intră în ştiinţă aseme­ nea unui torent care inundă totul ; ea aduce schimbări mari, orizonturi noi. Fără să se atingă de însăşi noţiunea de element, radioactivitatea pune Ia îndoială greutatea atomică socotită drept proprietate fundamentală. Şi iată dece. După clasificarea lui Mendelejew, pusă la punct prin descoperirea gazelor rari şi a radiului, rezultă că între plumb şi uran trebuie să existe numai un­ sprezece elemente. Dar radioactivitatea desco­ peră nu mai puţin de patruzeci de elemente cu greutate atomică cuprinsă între aceia a plumbu­ lui şi aceia a uranului. Astfel în loc de un sin­ gur element plumb cu greutatea atomică 207,2 s au descoperit şapte elemente plumb cu greutăţile cuprinse între 206 şi 214. E de observat că toţi aceşti plumbi aveau aceleaşi proprietăţi şi se deo­ sebeau numai prin greutatea atomică. Ceea ce s’a întâmplat cu plumbul s’a întâmplat cu toate cele-

V',

_

____

___

EVOLUŢIA NOŢIUNII DE ELEMENT

Ii!)

laite elemente radioactive. Ce era de făcut? Să se admită dela plumb în sus unsprezece elemente, ca în clasificarea lui Mendelejew, sau patruzeci de elemente câte descoperise radioactivitatea? In pri­ ma Ipoteză s'ar fi păstrat greutatea atomică drept proprietate fundamentală a elementului, dar s'ar fi mărit la nesfârşit numărul elementelor. In ca­ zul al doilea s'ar fi păstrat numărul elementelor din clasificare, dar greutatea atomică înceta să fie o proprietate caracteristică a elementului chimic.

Intre două rele s'a ales cel mai mic. S'a renunţat deci la greutatea atomică considerată drept caracteristică a elementului. In felul acesta, elementele descoperite de radioactivitate au fost grupate după proprietăţile lor. Astfel s'a admis că există un singur element plumb format din şapte sub-elemente, numite izotopi (de învăţatul englez Soddy) pentrucă ocupă acelaş loc în clasificarea ele­ mentelor. După noua teorie, fiece element radioactiv e format din mai mulţi izotopi. Teoria avea un singur desavantaj: izotopii radioactivi găsindu-se adesea separaţi în minerale, elemen­ tul nu mai era ultimul termen la care ajunge ana­ liza. Dar elementele radioactive fiind puţine, fatpul părea mai mult o excepţie dela definiţia lui Lavoisier.

Mai târziu s'a descoperit că şi alte elemente

120

I

M JL.-1 K

I

ml m ikl

l i

I. N. LONGINESCU

sunt formate din izotopi. După războiul mondial, un învăţat englez, Aston, a dovedit că aproape toate elementele sunt formate din izotopi. In cele­ brul său laborator Aston determină izotopii cu ajutorul maselor atomice (masele se exprimă prin aceleaş numere ca şi greutăţile). Astfel ele­ mentul clor cu greutatea atomică 35.45 e format din trei izotopi având masele atomice 35, 37, 39. Tot aşa, elementul staniu cu greutatea atomi­ că 118,7 e format din 11 izotopi având masele atomice 112, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 122, 124. La fel şi celelalte elemente sunt for­ mate din izotopi. Aceşti izotopi nu putuseră fi separaţi, încât definiţia lui Lavoisier rămânea ne­ clintită. Anu ltrecut 1932 s'a dovedit că şi hidro­ genul e format din doi fzotopozi cu masele ato­ mice 1 şi 2.

Dar renunţându-se la greutatea atomică drept caracteristică fundamentală a elementului chimic, această proprietate trebuia înlocuită cu alta. Da­ torită noilor descoperiri şi această problemă fu rezolvată. S’a observat astfel că frecvenţa razelor X produse de corpurile simple era tot o proprie­ tate atomistică, aşa că putea fi considerată deaseemni ca o proprietate a elementului chimic.

Mai mult învăţatul englez, Moseley, mort în răsboiu, a arătat în 1912 că rădăcina patrată a frec-

y

-

' : fi EVOLUŢIA NOŢIUNII DE ELEMENT

121

venţei razelor X este proporţională cu numărul de ordine al elementului în clasificarea Mende~ lejew. Acest număr de ordine, numit încă şi nu­ măr atomic, putea fi deci socotit ca proprietate fundamentală a- elementului chimic. In adevăr, în 1923, Comisia internaţională pentru greutăţi atomice a hotărît ca elementul chimic să fie ca­ racterizat prin numărul său atomic.

Aşa dar în concluzie: 1) Element este ultimul termen la care ajun­ ge analiza (Lavoisier).

2) Acelaş corp simplu se poate prezenta sub diferite stări alotropice (Berzeluis).

3) Proprietatea fundamentală a elementului chimic a fost socotită mai întâi greutatea ato­ mică (Mendelejeiv în 1869), apoi numărul atomic (Moseley în 1912, comisia internaţională în 1923).

4) Un element radioactiv e format din mai mulţi izotopi (Soddy).

5) Aproape toate elementele chimice sunt for­ mate din izotopi. Izotopii se caracterizează prin mase atomice. (Aston).

Multe s’au schimbat într’o sută de ani. Dar temelia pusă de Lavoisier rămăsese neclintită.

Definiţia dată elementului chimic de către re­ formatorul chimiei rămăsere aproape nesdrunci-

I-

nI

1 » .

i

.

g

1

122

I. N. ILONGINESCU

riată. In adevăr, deşi unii izotopi radioactivi se găsesc deadreptul separaţi, cei mai mult izotopi, marea lor majoritate, nu putuseră li separaţi. Ele­ mentul chimic în afară de unele corpuri radio­ active, rămânea cu drept cuvânt ultimul termen la care ajunge analiza. Dar ce un secol ne zice ceilalţi o dezic ! In 1932 izotopii hidrogenului au fost separaţi. Ei au proprietăţi diferite. Apa grea făcută cu hidrogenul greu are alte proprietăţi de­ cât apa obişnuită.

Izotopii ău fost separaţi. Elementul chimic nu mai este ultimul termen la care ajung eanaliza.

Ce-a mai rămas din celebra definiţie a elemen­ tului chimic dată de Lavoisier în 1789? Opera lui Lavoisier a rămas totuşi neclintită, căci ea în­ seamnă mai presus de orice, introducerea spiri­ tului ştiinţific în chimie. Fără reformatorul chi­ miei, astăzi am crede încă în cele patru elemente! Şi de oarece spiritul experimental înseamnă o continuă adaptare a inteligenţei la rezultatele expeiienţei, opera lui Lavoisier va apare cu atât mai mare cu cât chimia va progresa tot mai mult pe drumul arătat de magistrul tuturor magistrilor.

Natura Voi. XXIII, Nr. 8 şi Nr. 9.

V

Substanţele materiale ţi clasificarea lor Stările materiei. Substanţele materiale pot fi studiate după înfăţişarea lor exterioară şi după constituţia lor internă. Din punct de vedere al înfăţişării lor exterioare, substanţele prezintă aşa zise stările materiei : starea solidă, starea lichidă, starea gazoasă şi amestecurile între ele. Din punct de vedere al constituţiei interne, substan­ ţele se prezintă sub două forme : simple şi com­ puse. începem cu stările materiei. Substanţele în stare gazoasă prezintă proprietăţi foarte simple mai ales dacă sunt la temperatură mare şi pre­ siune mică. In aceste condiţii ideale .atracţia dintre molecule este zero, ele nu se influenţează reciproc şi deci în expresia legilor nu intervine natura gazului : iată de ce coeficienţii de dilatare şi de compresibilitate a gazelor sunt independenţi d enatura lor. Se zice că gazele în stare ideală

124

I. N. LONGINESCU

prezintă materia în goliciunea ei. Legile gazelor comprimate sunt însă complicate, fiindcă mole­ culele se influenţează reciproc.

Legile lichidelor sunt fireşte şi mai complicate.

La lichide distanţa dintre molecule este cam de zece ori mai mare ca la gaze, iar atracţia internă se măsoară cu mii de kgr. pe cm3.

Substanţele solide au o atracţie internă şi mai mare, mergând până la sute de mii de kgr, pe cm2. Dar dacă se prezintă în cristale, proprietă­ ţile solidelor sunt deasemeni simple, deoarece formele geometrice simple ale cristalelor lasă să se prevadă fenomenele ce se pot produce în ele.

Amintim că din numeroase poliedre simple cunos­ cute în geometrie, natura realizează numai şease forme geometrice, care devin forme fundamentale pentru cele şease sisteme cristaline.

Substanţele simple. Trecem la studiul substan­ ţelor din punct de vedere al constituţiei interioare: substanţe simple şi compuse. După ce Lavoisier a dat definiţia elementului chimic, chimiştii au încercat să clasifice substanţele. In cursul sec, XIX s au dat două feluri de clasificări: una din aceste clasificări — sistemul periodic — are un caracter fizico-chimic, celelalte clasificări —• zise clasificări chimice — au un caracter chimic.

*

1

SUBSTANŢELE

materiale

51 CLASIFICAREA

125

lor

Sistemul periodic a fost conceput de Mendelejew în 1869. învăţatul rus aşezând elementele chimice în ordinea greutăţii atomice, a observat că din distanţă în distanţă apar la intervale egale elemente care seamănă între ele. Proprietăţile substanţelor simple variază astfel cu greutatea atomică ; ele sunt deci funcţiuni periodice ale greu­ tăţii atomice. Elementele care seamănă între ele aparţin unei aceleiaş familii, iar elementele care se înşiră între două elemente asemănătoare formează o perioadă. Sistemul învăţatului rus. cuprinde şeapte perioade pe linii orizontale în felul urmă­ tor : Perioada I II III IV V VI VII

Elemente cunoscute

Elemente necunoscute

Total

1

1

7 7

7 7 17

15 16 15

2

17 34 10

1 19

2

8

63

30

.

93

Mendelejew cunoştea deci 63 elemente şi pre­ văzuse alte 30 elemente. Descoperirea elemen­ telor necunoscute, şi în special a galiului (des­ coperit de Lecocq de Boisbaudran în 1875) şi a germaniului (descoperit de Winkler în 1886) cu proprietăţile prevăzute de învăţatul rus, au asi-

_

i

126

I. N. iLONGINESCU

gurat succesul clasficării şi i-au asigurat faima.

Dar clasificarea lui Mendelejew e totuş departe de a fi perfectă ; diferiţi învăţaţi au încercat să-i aducă modificări, dar fără folos. Fapt important este descoperirea gazelor rare de Lord Raleigh şi Lord Ramsay, la sfârşitul sec. XIX. Acestea sunt singurele elemente pe care nu le prevăzuse învăţatul rus.

Sistemul periodic al lui Mendelejew este pus sub formă definitivă abia după 1910. In 1912, Moseley înlocueşte greutatea atomică drept pro­ prietate fundamentală a elementului chimic prin numărul de ordine, arătând definitiv că între hi­ drogen şi uran sunt 92 elemente. Prin lucrările lui Bohr, 1913 se fixează definitiv numărul ele­ mentelor din fiecare perioadă.

Perioada I II III IV

Numărul elementelor 2 8 8

V

18 18

VI VII

32 6

92

In fine prin lucrările lui Pauli (1925) bazate pe mecanica ondulatorie, sistemul periodifc. este aritmetizat.

SUBSTANŢELE MATERIALE SI CLASIFICAREA LOR

127

Clasificările chimice sunt următoarele : a )__ Clasificarea electrochimică, întocmită de Berzelius în 1850 fşi bazată pe numărul de volţi ne­ cesari spre a descompune pe cale electrică o substanţă compusă dizolvată în apă. b) Clasi­ ficarea termochimică, aprofundată de M. Berthelot după 1880 şi bazată pe numărul de calorii necesar spre a forma o substanţă compusă, c) Clasificarea ţotochimică, la care se lucrează acuma, bazată pe frecvenţa radiaţiei, care poate produce descompunerea substanţei, d) Clasifi­ carea analitică, întocmită în parte dela începutul secolului trecut şi bazată pe solubilitatea dife­ ritelor săruri şi în special a sulfurilor.

Este interesant că toate aceste clasificări chi­ mice duc la acel aş resultat. Astfel metalele sunt grupate în toate aceste clasificări la fel: a) me­ talele alcaline, alcalino-pământoase şi pământoase, b) metalele grele, c) metalele nobile.

Relaţia intre sistemul periodic şi clasificările chimice. La prima înfăţişare se pare că nu există nici un fel de legături între sistemul periodic şi clasificările chimice. Dar aceste relaţii apar în evidenţă de îndată ce punem sistemul periodic astfel ca o perioadă mare de 18 elemente să ocupe un singur rând orizontal. In felul acesta toţi metaloizii se grupează la un loc în partea

128

I. N. LONGINESCU

3 ■§

1

eî

s

o

U

CC

-8

a t% O

B

•3

2

o

2

■fl s

<g a xa

” :E

*w ^1 ^1 t-J ^

•o

cu

t

21 5

o

2

o

s w H co C/D

u

-3

Il £

lat Îs

0) CA

li t

■Să­

li g r* 1

m I

?• 5

■<s ^

2 -a

SUBSTANŢELE MATERIALE ŞI CLASIFICAREA LOR

129

dreaptă a sistemului periodic. Şi tot aşa sunt puse în relief diferitele grupe de metale : alcaline, alcalino-pământcase, pământoase, grele şi no­ bile.

Substanţele compuse rezultă din combinarea substanţelor simple între ele. Avem două mari grupe de compuşi: minerali şi organici (compuşii carbonului) care se prezintă într’o disproporţie ciudată. Compuşii minerali reprezentând compuşii a peste 80 de elemente numără cel mult 50.000 substanţe. Compuşii organici reprezentând com­ puşii unui singur element numără peste 300.000 substanţe. La începutul secolului trecut se credea că între cele două grupe de compuşi nu există nici o legătură, de oarece compuşii organici nu putuseră fi preparaţi în laborator. Astăzi se ştie că chimia carbonului este doar un capitol din întreaga chimie. Iar dacă elementul carbon dă aşa de mulţi compuşi, aceasta se datoreşte faptului că el se află în mijlocul sistemului periodic, între metale şi metaloizi şi că are cea mai mare temperatură de topire. Dovada este că siliciul. care face parte din aceeaş familie cu carbonul, dă compuşi la fel cu el: ch4, c2h6,

C3H8, C4Hi0, c6h12, C6Hu SiH4. Si2H6, Si3H8, Si4HJ0, SijHjj,, Si0H14 9

t

130

I. N. iLONGINTSCU

deşi fireşte mult mai puţin la număr, fiindcă şi temperatura lui de topire (1700°) e mai mică decât a carbonului (4000°).

Proprietăţile compuşilor. O problemă foarte importantă este să se deducă proprietăţile unui compus din proprietăţile substanţelor simple care intră în alcătuirea lui. Problema n’a fost rezolvată decât în cazuri particule. Se pare că proprietăţile unui compus atârnă foarte mult de formula lui chimică. Astfel e interesant de studiat tabloul compuşilor hidrogenului cu metaloizii, aşezaţi în ordinea sistemului periodic: bh3 CH. NHt HF HsO SiHi GeHi SnH* PbHi neutre

PHs AsHs SbHs BiH:» baze

HC1 HBr HI

H2S Hi-Se H-Te acizi

Afară de apă, toţi ceilalţi compuşi din acest tablou sunt gaze.

In privinţa proprietăţilor unui compus se pot spune următoarele: Unele proprietăţi, ca greuta­ tea, sunt aditive, adică sunt egale cu suma pro­ prietăţilor elementelor din compus. Dar cele mai multe proprietăţi, ca temperatura de fierbere, etc. nu sunt aditive.

Extras dintr'o conferinţă ţinută ia Societatea Profesorilor de Ştiinţe Fizice.

Teoria atomică

Teoria atomică a trecut prin următoarele pe­ rioade : In antichitate a apărut sub forma unei ipoteze filosofice cu pretenţie de a explica lumea, dar fără legătură cu experienţa imediată. 2) La începutul sec. XIX a fost introdusă în ştiinţă.

Ipoteza este verificată în consecinţele ei şi de­ vine teorie. 3) La începutul sec. al XX se dovedeşte experimental existenţa atomilor. Atomii nu mai sunt simple născociri ale minţii, ci fac parte din realitatea fizică. 4) Ceva mai târ­ ziu se dovedeşte că atomul, departe de a fi in­ divizibili, este în realitate o lume întreagă.

In fine în legătură strânsă cu teoria atomică sunt diferite teorii ,ca teoria cinetică, mecanică, statistică, teoria fluctuaţiilor, mecanica chimică, care deduc proprietăţile unei substanţe din pro­ prietăţile mecanice ale corpusculelor elementare.

1) Ipoteza atomică in filosofie. In antichitate, Democrit creiază noţiunea de atom, făcând ur-

132

I. N, ILONGINESCU

mătorul raţionament asupra divizibilităţei mate­ riei : materia este divizibilă la infinit sau materia nu este divizibilă la infinit. In prima ipoteză ar însemna că pornind dela materie ajungem la gol şi apoi cu ajutoruL golului să refacem materia, ceeace nu se poate. Deci materia nu e divizibilă la infinit, ci numai până la o anumită limită.

Atomul are un înţeles etimologic : este părticica de materie cea mai mică şi care nu mai poate fi divizată.

2) Ipoteza atomică in ştiinţă este introdusă de învăţatul englez Dalton în 1808. Ideile lui Dalton se întemeiază pe lucrările învăţaţilor dela sfârşitul sec. XVIII. In această epocă, Lavoisier formulează legea conservărei materiei în cazul special al fenomenelor de oxidare, chimiştii ger­ mani Wenzel şi Richter arată că între cantităţile de acid, bază şi sare care se combină există ra­ porturi constante; iar ceva mai târzua, în 1801 Proust formulează legea proporţiilor simple.

In fine în 1808, John Dalton publică celebra lui lucrare «New system oj Chemical philosophy», în care introduce noţiunea de atom, căruia îi adaugă pe lângă calitatea de a fi indivizibil şi proprietatea de a avea o greutate relativă. Aşa dar pe când atomul lui Democrit este o noţiune abstractă, fără legătură cu realitatea, atomul lui

TEORIA ATOMICĂ

133

Dalton este însoţit de o proprietate fizică : greu­ tatea, ce poate fi măsurată. Fireşte că e vorba numai de greutăţi atomice relative. Dalton dă chiar un tablou de asemenea greutăţi, luând greu­ tatea hidrogenului egal cu unitatea, adică tocmai cum se face în ştiinţa de azi. Tot acest învăţat formulează legea proporţiilor multiple. Dalton are marele merit de a fi introdus noţiunea de atom şi de a fi determinat cel dintâi greutăţile atomice ale diferitelor elemente. Dar el confundă atomul cu molecula.

In 1811, învăţatul italian Amedeo Avogadro bazat pe legile combinaţiilor în stare gazoasă, pe care le formulase puţin înainte Gay-Lussac, pu­ blică un memoriu «încercare de a determina ma­ sele relative ale moleculelor elementare ale cor­ purilor şi proporţiile în care ele inră în aceste combinaţii», în care inroduce pentru prima dată cuvântul moleculă (diminutivul dela lat. moles = masă), deosebind moleculă integrantă (— mo­ leculă în ştiinţa de azi) de moleculă elementară ( = atom în ştiinţa de azi). Avogadro formulează în acest memoriu, bazat pe legile volumelor ale lui Gay-Lussac ipoteza după care «volume egale de gaze conţin la aceeaş temperatură şi aceeaş pre­ siune acelaş număr de molecule». Această ipo-

134

I. N. LONGINESCU

teză are o însemnătate deosebită, pentru că pe baza ei se poate determina masa moleculară.

In fine în 1835, învăţatul francez Gaudin folo­ seşte pentru întâia oară noţiunile de atom şi 'de moleculă cu înţelesul lor de astăzi. Ipoteza ato­ mică era astfel alcătuită definitiv. Totuş au tre­ buit mulţi ani până să se lămurească definitiv noţiunile şi ideile fundamentale. După 1850, ipo­ teza atomică susţinută de ipoteza lui Avogadro stăpâneşte întreaga chimie. Cu ajutorul ipotezei atomice, transformată astfel în teorie, se ex­ plicau toate legile chimiei şi toate reacţiile chi­ mice.

La sfârşitul sec. al XIX învăţaţii se împăr­ ţiseră în două grupe: Unii, numiţi atomişti, sus­ ţineau că atomul este o realitate. Ceilalţi, numiţi energetişti, fiindcă reduceau totul la energie, sus­ ţineau că atomul este o simplă născocire a minţii.

Atomiştii se serveau de tabloul greutăţilor ato­ mice. Energiştii se serveau de tabloul echivalen­ ţilor, numere care arătau proporţiile prin care se înlocuesc substanţele între ele, care se puteu obţine direct din experienţă şi n’aveau legătură cu idee de atom. In fruntea energiştilor se găseau \ Duhem şi Ostwald.

3) Realitatea atomilor. In 1908, tocmai 100 de ani după Dalton, atomismul trece prin lucrările

TEORIA ATOMICĂ

135

lui Perfizi din domeniul ipotezei în domeniul rea­ lităţii. Perrin studiază la ultra microscop mişca­ rea browniană, adică mişcarea corpusculelor din diferite suspensii de substanţe reşinoase în apă.

El observă că îngrămădirea corpusculelor, adică densitatea lor scade cu înălţimea, aşa cum scade şi densitatea aerului cu înălţimea. Intr'una din nenumăratele serii de experienţe, el observă că densitatea corpusculelor scade la jumătate pen­ tru fiece 5 microni, pe când ştiut este că densi­ tatea aerului scade la jumătate pentru fiece 5 kilometri. Un raţionament simplu arată că masa moleculelor din aer este de atâtea ori mai mică decât masa corpusculelor din suspensie de câte 5 km. e mai mare decât 5 microni. Determinând masa corpusculelor din suspensie, Perrin a putut calcula numărul moleculelor şi masa lor absolută, învăţatul francez a arătat astfel că în 2 grame de hidrogen sunt 6X1023 molecule, adică şease sute de mii de miliarde de miliarde de molecule. In urma acestui fapt Ostwald, adversarul atomiştilor, a făcut mea culpa şi a recunoscut că atomii există. Calculele lui Perrin au fost verificate apoi prin zece metode diferite.

4) Constituţia atomului. Numeroase fapte ex­ perimentale descoperite la sfârşitul sec. al XIX şi la începutul sec. al XX dovedesc că atomul e în

136

I. N. KOXGIiYESCU

realitate un sistem întreg ,fie planetar, fie vi­ brator. a) Radioactivitatea dovedeşte că atomii mai grei se pot transforma în atomi ma; uşori. Deci atomul nu este indivizibil, b) Experienţele lui Lenard din 1893, apoi a lui Geiger şi Maisden, dovedesc că în atomi sunt sarcini pozitive, sarcini negative şi spaţii goale. Astfel bombardând di­ ferite substanţe neutre cu raze catodice (adică corpuscule cu electricitate negativă) sau cu raze a (adică corpuscule cu electrcitate pozitivă) aceşti învăţaţi au observat diferite deviaţii ale acestor raze, ca şi când ele ar trece prin câmpuri electrice ; alte orj razele nu deviază de loc, ceeace dovedeşte că atunci trec prin spaţii libere.

Din interpretarea acestor date experimentale, Rutherford în 1909 şi mai ales Bohc în 1911 alcătuesc teoria asupra constituţiei atomului. In concepţia lor. atomul este un sistem planetar cu un nucleu la mijloc'şi cu unul sau mai mulţi elec­ troni, care rotesc în jurul nucleului. In nucleu sunt una sau mai multe sarcini pozitive, iar în bece electron câte o sarcină negativă, aşa ca atowul să fie neutru. Masa atomului este determi­ nată de masa nucleului, deoarece masa electro- \ nilor este foarte mică. Numărul electronilor este egal cu numărul de ordine al atomului în siste-

_______

TEORIA ATOMICĂ

mul periodic. Hidrogenul are un electron, uranul are 92 electroni. Electronii se învârtesc pe anu­ mite orbite, sunt atâtea orbite cât este perioada elementului respectiv. Când un electron trece de pe o orbită exterioară pe o orbită interioară el emite energie radiantă, care corespunde la dun­ gile spectrale ale elementului respectiv. In cazul hidrogenului calculul concordă cu experienţa cu o aproximaţie de unu la un milion. Toate consecinţele teoriei lui Bohr se verifică experimental.

Atomul poate fi însă considerat şi ca un sistem vibrator. In 1925 învăţatul german Schrodingec regăseşte prin mecanica ondulatorie rezultatele lui Bohr. Urmează că atomul poate fi interpretat ca un sistem vibrator, asemenea coardelor sonore din acustică. In acest caz orbitele planetare pe care circulă electronii corespund la vibraţii ar­ monice.

In fine mai este un mod de a reprezenta ato­ mul, cel mai simplu, dar cel mai abstract: prin numere cuantice. Fiecare din cei 92 atomi este reprezentat printr'un sistem de 4 numere cuantice.

Cele trei teorii diferite, prin care atomul este socotit ca un sistem planetar, ca un sistem vibra-, tor sau un sistem de numere abstracte, nu se con­ trazic, ci sunt puncte de vedere diferite.

i __

!

137

I-

I

If

,1

l

138

I. N. LONGINESCU

Conclusie. 'Credem că în loc de vre-o conclusie personală, cel mai potrivit este să traducem ur­ mătoarele rânduri cu care Perrin îşi încheie vo­ lumul său celebru asupra Atomilor : «Teoria atomică a triumfat... Din chiar acest triumf noi vedem cum dispare totodată absolutul teoriilor primitive. Atomii nu sunt acele elemente eterne şi de netăiat, a căror simplicitate ireductibilă dă­ dea Posibilului o margine. In micimea lor, care întrece orice imaginaţie, noi începem să întreză­ rim un furnicar prodigios de lumi nouă. Tot aşa astronomul descoperă, cuprins de ameţeală, din­ colo de distanţele pe care lumina le străbate în mii şi mii de ani, pete palide pierdute în spaţiu, Căi Lactee foarte depărtate, a căror lumină slabă ne descoperă încă palpitaţia arzătoare a Sorilor uriaşii Natura desfăşoară aceeaş măreţie fără margini în Atom ca şi în Nebuloase şi orice nouă cunoştiinţă o arată mai uriaşă şi mai felurită, mai rodnică, mai neprevăzută, mai frumoasă, mai bo­ gată în nemărginirea ei de nepătruns».

Extras dintr'o conferinţă ţinută la Societatea Profesorilor de Ştiinţe Fizice.

\

Fenomenele fizico-chimice şi natura lor

Fenomenele fizico-chimice pot fi grupate în trei mari clase: fenomenele materiale, fenomenele electromagnetice, fenomenele radiante, deşi unii învăţaţi le reduc la două clase.

Fenomenele materiale se pot grupa la rândul lor astfel: a) Transformările mecanice. Corpul nu-şi schimbă starea lăuntrică, ci numai poziţia sa faţă de corpurile înconjurătoare, b) Transfor­ mările fizice ale materiei. Substanţa se schimbă prin aceea că variază distanţa dintre molecule, c) Transformările chimice ale materiei. Substanţa se transformă astfel încât moleculele însăşi îşi schimbă constituţia, d) Transformările radioac­ tive. Substanţa se transformă şi mai adânc: însuşi atomul îşi schimbă constituţia.

Dintre toate aceste fenomene, fenomenele me­ canice sunt cele mai simple. In adevăr pe de o

140

I. N. LONGINESCU

parte toate elementele mişcării, ca spaţiu stră­ bătut, timp, iuţeală, forţă se pot măsura destul de uşor. Pe de altă parte studiind mişcarea unui corp, înţelegem totodată şi natura ei, pe câtă vreme spre a înţelege natura altor fenomene trebue să facem ipoteze mai uşor sau mai greu de verificat.

Să cercetăm mai de aproape marile ipoteze care explică mecanismul fenomenelor: 1) începem cu fenomenele materiale. Aceste fenomene — cu escluderea celor mecanice -— pot fi explicate cu ajutorul a două mari grupe de teorii: a) Teoriile termodinamice — bazate pe principiul conser­ vării energiei şi principul evoluţiei energiei, cu matematică multă — au caracter abstract şi con­ ţinu totodată. Pentru aceste teorii, faptele fizicochimice sunt formte din elemente conţinu, b) Teoriile atomistice, cu reprezentări de imagini, au caracter concret şi discontinu. Pentru aceste teorii, faptele fizico-chimice sunt formate din ele­ mente discontinu.

2) Fenomenele magnetice şi electrice cuprind următoarele grupe de fenomene: a) magnetismul b) electrostatica c) curentul electric şi inducţia electromagnetică

FENOMENELE FIZICO-CHIMICE ŞI NATURA LOR

141

d) scânteia electrică şi descărcările în gaze e) undele electrice.

Aceste fenomene nu pot fi percepute direct, ci numai indirect prin efectele pe care le produc. De aceea cu excepţie câtorva fenomene de magne­ tism şi de electrostatică, cunoscute din antichi­ tate, celelalte au rămas necunoscute până în sec. al XVIII. Spre a explica fenomenele magnetice şi elec­ trice s’au făcut următoarele teorii: 1) Teoria fluidelor este cea mai veche şi a fost concepută de învăţaţii din sec. XVIII, prin­ tre care era şi fisicianul Franklin. învăţaţii admi­ teau că există două fluide magnetice: magnetism nord şi magnetism sud, şi două fluide electrice: electricitate pozitivă şi electricitate negativă. Această concepţie este cea mai simplă, dar ea nu poate explica acţiunea electricităţii la distanţă.

Teoria fluidelor fiind cea mai simplă o folosim şi astăzi’ spre a explica începătorilor fenomenele electrice.

2) Teoria electromagnetică a fost creiată de fizicianul englez James Clark Maxwell între 1865 şi 1870, cu scopul de a explica acţiunea elec­ tricităţii la distanţă. După această teorie nu se mai admite existenţa unei substanţe electrice, ci

ii :•

1

i

142

I. N. ILONGINESCU

fenomenele sunt datorite unor transformări care se produc în aşa numitul mediu electromagnetic ce pătrunde toate corpurile; teoria are astfel un caracter conţinu. Prin existenţa mediului elec­ tromagnetic se explică acţiunea electricităţii la distanţă. Ca precursor al acestei teorii trebue con­ siderat fisicianul Faraday, care din 1835 credea în existenţa liniilor de forţă.

Maxwell pleacă dela ideea că un circuit elec­ tric nu e niciodată deschis. Intre capetele circui­ tului fiind un dielectric, adică o substanţă izola­ toare, curentul electric propriu zis numit curent de conducţie se închide prin uşa numitul curent de deplasare ce se produce tocmai în dielectric. Un curent electric, fie de conducţie, fie de depla­ sare, este totdeauna însciţit fireşte de un câmp electric, dar şi de un câmp magnetic. Invers un câmp magnetic nu este însoţit de un câmp electric decât numai dacă variază. Acestor două fapte experimentale, corespund cele două ecuaţii ale teoriei lui Maxwell. Câmpul electric al unui curent electric se compune din doi termeni: câm­ pul electric uniform E produs de curentul de conducţie şi câmpul electric variabil —jp—produs de curentul de deplasare. Suma lor va fi pro­ porţională cu câmpul magnetic H. Formularea matematică a acestui fapt constitue ecuaţia întâia

i1

FENOMENELE FIZICO-CHIMICE SI NATURA LOR

143

a lui Maxwell. Ea explică acţiunea pe care un curent electric poate s’o aibă asupra unui maanet ca în experienţa lui Oerstedr. Invers un câmp magnetic uniform nu produce singur niciodată un câmp electric. Dar variaţia câmpului magnetic ™ produce un câmp electric E. Formularea matematică a acestui fapt constitue a doua ecuaţie a lui Maxwell. E aexplică fenomenele de induc­ ţie: variind fluxul magnetic al unui magnet sau al unui curent se produce într’un circuit vecin un curent electric.

Prin teoria electromagnetică s’a dovedit că electricitatea se propagă cu iuţeala de 300.000 km/sec., la fel ca şi lumina. In felul acesta s'a putut face o unificare între fenomenele luminoase şi cele electrice. Maxwell a prevăzut astfel exis­ tenţa unor unde electrice la fel cu cele luminoase şi pe care Ie-a descoperit Hertz 15 ani mai târziu.

3) Teoria electronică a fost creiată de fisicianul olandez A. Lorentz aproape de anul 1900. In adevăr la sfârşitul sec. al XIX se dovedise că ra­ zele catodice şi apoi razele [3 sunt formate din părticele încărcate cu electricitate negativă a căror existenţă era în contrazicere cu teoria elec­ tromagnetică. Lorentz construeşte teoria electrică spre a pune teoria electromagnetică în acord cu noile fapte experimentale. In noua teorie, mediul

144

■

!

i

s

i *- •

1. N. LONG1NESCU

electromagnetic îşi păstrează rolul din teoria lui Maxwell; chiar ecuaţiile lui Maxwell se menţin cu mici modificări. Dar în acelaş timp se admite existenţa electronilor, care prin mişcarea lor creiază câmpul electro-magnetic. Teoria lui Lorentz combină avantajile teoriei electromagnetice cu ale teoriei fluidelor. Ea are un caracter conţinu şi descontinu tatodată şi explică toate fenomenele electrice şi magnetice cunoscute acuma.

2) Fenomenele radiante cuprind un mare număr de fenomene diferite, care se sprijină toate pe fenomenul fundamental al propagării luminii.

De altă parte aceste fenomene se întind pe un domeniu foarte întins, cuprinzând un mare număr de raze. Din acest domeniu de 60 octave, razele de lumină vizibilă, singurele cunoscute până acum un veac şi jumătate, cuprind o singură oc­ tavă; celelalte sunt raze invizibile. Suntem mult mai orbi decât credem, iar până acum 150 de ani, nici măcar nu ştiam că suntem orbi!

Spre a explica fenomenele radiante s au for­ mulat în decursul vremurilor mai multe teorii: 1) Teoria corpusculară admite că lumina are un caracter discontinu şi că isvorul de lumină trimete corpuscule formate dintr'o substanţă parti-

FENOMENELE FIZICO-CHIMICE Şl NATURA LOR

145

culară, care se propagă cu iuţeala bine cunoscută de 300.000 km pe sec. Această teorie admisă de Descartes în Dioptrica sa din 1637, a fost im­ pusă în ştiinţă prin Newton, care o desvoltă sub numele de teoria emisiunii în tratatul său de Optică din 1704.

2) Teoria ondulatorie, cu caracter conţinu, ad­ mite că lumina e datorită vibraţiilor produse în eter şi care se transmit în mod conţinu, cu iuţeala bine cunoscută de 300.000 km. pe sec. Teoria a fost construită în două perioade diferite: a) Fisicianul olandez Christian Huyghens o creiază sub numele de Principiu în tratatul său asupra Luminii din 1690. Isvorul de lumină propagă în jurul său în eter vibraţii longitudinale. După un timp t, aceste vibraţii se găsesc pe o aceeaş su­ prafaţă de undă şi fiece punct de pe această su­ prafaţă poate deveni la rândul lui un nou isvor de lumină. Huyghens a explicat cu Principiul său diferite fenomene, ca reflexia, refracţia, dubla refracţie, difracţia, etc. Dar deoarece el nu a ex­ plicat şi propagarea luminii în linie dreaptă, New­ ton atacă Principiul învăţatului olandez şi prin autoritatea lui pune în loc teoria emisiunii. In felul acesta optica e stăpânită între 1704 şi 1801 de teoria lui Newton. io

146

n A

I. N. ILONGINESCU

b) In anul 1800, învăţatul englez Thomas Yong descoperă fenomenul, numit de el, interfe­ renţa luminii. Acest fenomen părea foarte ciu­ dat, deoarece lumina cu lumină putea să deie lu­ mină mai puternică, dar putea să deie şi întuneric şi fireşte, nu găsia nici o interpretare în teoria lui Newton. Young reînviază teoria ondulatorie, dar spre deosebire Huyghens admite că vibraţiile eterului se fac tranversal pe direcţie de propa­ gare. Ceva ma itârziu în 1815, tânărul fizician francez Aug. Fresnel începe să desvolte teoria ondulatorie pe baze matematice şi explică cu ajutorul ei toate fenomenele optice cunoscute pe vremea aceea : reflexia, refracţia, dubla refracţie, difracţia, interferenţa, polarisaţia.

In fine prin experienţa crucială asupra iuţelii luminii în apă făcută de Foucault la jumătatea sec. XIX, teoria ondulatorie triumfă definitiv.

Ceva mai târziu, în 1870 Maxwell construind teoria electromagnetică tot cu caracter continuu, fu în acord cu teoria ondulatorie. învăţatul en­ glez explică acum şi fenomenele de electrooptică.

Teoria ondulatorie stăpâneşte astfel optica încă o sută de ani, adică dela 1800 la 1900.

3. Teoria cuantelor, având un caracter discontinu, a fost creiată de fisicianul german Max Planck în 1900, spre a explica repartiţia energiei

V

_

FENOMENELE FIZICO-CHIMICE $1 NATURA LOR

147

în spectrul corpului negru. După Planck emisiu­ nea şi absorbţia de lumină se face în mod disconţinu prin cuante de energie. Einstein merge mai departe şi admite în 1905 că însăşi lumina e formată din grăunţi de energie numiţi fotoni. Cu teoria cuantelor se explică fenomenul corpului negru, fenomenul fotoelectric, fenomenul Compton.

4. Mecanica ondalatorie a fost creiată în 1924 de De Broglie spre a face o sinteză între teoria ondulatorie şi teoria cuantelor. După cum de fiece undă este legat un corpuscul, fotonul (Ein­ stein), la fel, după De Broglie, de fiecare elec- • tron este legată o asociaţie de unde. Teoria se verifică. Doi învăţaţi americani, Gerfcer şi Davisson obţin în 1925 cu electroni fenomene de inter­ ferenţă, iar în 1938 razele r de aceiaş natură cu razele de lumină au fost descompuse în electroni şi pozitoni.

Conclusie. Ştiinţa a descoperit în studiul feno­ menelor, pe lângă elemente continue şi elemente discontinue, corpuscule elementare : Corpusculul

masa în gr.

electronul

sarcina elec­ trică în u. e. s.

positonul protonul neutronul

0.9 10-27 0.9 10-27

-4.77.10-10 +4.77.10-10

1.66 10-24 1.66 10-24

fotonul

diferite mase

+ 4.77.10-10 0 0

I 148

I. N. LONGINESCU

In fiecare grup de fenomene întâlnim două feluri de teorii cu caractere opuse care se cornplectează mutual : elemente conţinu

elemente discontinu

Fenomenele materiale

termodinamica

atomul

Fenomenele electromagnetice

câmpul electromagnetic

electronul

Fenomenele radiante

unda

fotonul

Materia, lumina, electricitatea apar fiecare cu câte două proprietăţi opuse: conţinu şi discon­ tinu, care sunt reunite în teoriile sintetice. Con­ ţinu, discontinu... teză, antiteză, sinteză. Haegelismul să fie îndreptăţit şi în lumea fizică ?

Extras dintr'o conferinţă ţinută la Societatea Profesorilor de Ştiinţe Fizice.

O lecţie la Sorbona Şi acum după trei zile îmi răsună în ureche vorbele «C'est du reel, c'est du reel»' şi revăd un gest simplu, dar energic şi plin de înţeles. ...Era Vineri 7 Noembrie 1924 ora 5 trecute.

In marele amfiteatru de chimie dela Sorbona e lume puţină. Din când în când mai vin câţiva au­ ditori, între ei un domn cu barbă albă. Dar sala nu e nici pe jumătate plină. Deodată aud un ro­ pot de aplauze. ]ean Percin, Profesor de Chimie Fizică la Sorbona, îşi făcuse apariţia. E un bătrân de statură mijlocie cu barba şi părul complet albe.

Mă uit la ceas: e cinci şi jumătate cu precisie as­ tronomică. După ce anunţă o schimbare de ore, Perrin începe a expune cu ton academic, cetind din când în când. La început nu prind decât cu­ vinte răsleţe: progres... ultimii trezicei de ani... gândirea ştiinţifică... Dar încetul cu încetul vor­ bele se Prind în fraze, frazele se leagă în raţiona­ mente. E vorba de gândirea în ştiinţele fzico-chi-

i llfcwt

150

I. N. LONGINESCU

mice care e de două feluri. Orice fenomen poate fi conceput ca fenomen conţinu sau ca fenomen discontinu. In fenomenul sublimării avem o dis­ continuitate între cele două faze; dar ne putem închipui că fenomenul se produce treptat, adică conţinu. Tot aşa cu exemplul clasic al disocierii carbonatului de calciu. Deci la baza gândirii ştiinţifice stau teoriile filosofilor greci asupra Continalui şi Discontinalai.

La un moment dat văzându-1 pe Perrin din profil, am impresia că văd siluetea lui Maiorescu.

Numai că părul creţ şi puţin revoluţionar al în­ văţatului francez nu se potriveşte de loc cu omul formelor exterioare.

Perrin vorbeşte acum despre metodele de cer­ cetare Ştiinţifică: inducţia şi generalizarea de o parte, ipoteza de altă parte. Exemplu de princi­ pii, găsite cu ajutorul inducţiei şi generalizării, sunt principiile termodinamicei. S’a observat că un obiect căzut jos nu se ridică niciodată singur.

Spre a-1 ridica trebue să cheltuim energie, să plă­ tim... iată cum prin analogii şi generalizări suc­ cesive s’a ajuns la stabilirea celor două principii.

Trecând la ipoteze, Perrin spune că a face o ipoteză însamnă să ghicim care sunt organele as­ cunse ce-ar putea să explice proprietăţile exteriş -,, oare şi mişcările aparente. Ca exemplu de ipoteze

O LECŢIE LA SORBONA

151

dă ipoteza atomică şi vorbeşte despre continuita­ tea şi discontinuitatea materiei. Apa ne pare omogenă. Privind o picătură de apă la microscop vedem o mulţime de corpuşoare, care se mişcă în toate părţile; a apărut caracterul discontinu în' locul caracterului conţinu. In general universul ne apare conţinu sau discontinu, după cum îl privim sub o scară sau alta.

Perrin vorbeşte acum despre mişcarea browniană, care-i serveşte să arate că teoria atomică a trecut acum în domeniul realului. Şi după ce termină demonstraţia, spune cu apăsare şi ener­ gie: C’est du reel, n'est-ce-pas, c'est du reel, în­ soţind cuvintele de un gest mic şi nervos cu mâna, gest spontan, pe cât de simplu, pe atâta plin de înţeles. Mai mult ca oricând un învăţat era acasă al el. Creatorul îşi apăra creaţiunea. Şi cine oare ar fi îndrăznit să-l contrazică în cli­ pa aceea? Care mare învăţat ar fi putut spune că atomistica e o vorbă în vânt, că atomii nu există? A fost un singur necredincios, unul tot aşa de mare ca şi Perrin. Dar e mult de când Os.fwald a făcut mea culpa.

După ce se linişti, Perrin făcu un semn. Se stinse lumina, iar preparatorul lui, care nu era altul decât tânărul Perrin, începu să ruleze un film. Da, un film, care nu era nici vreo dramă

152

5 h

!1

I. N. LONG1NESCU

sensaţională, nici vreo comedie hazlie, ci un film ştiinţific, reprezentând mişcarea browniană. Fel de fel de corpuşoare se mişcau în toate părţile.

Unele mari, cât un măr abia se mişcau, altele, aproape invizibile, se mişcau foarte încet. Aceste corpuşoare nu sunt altceva decât părticele foarte mici, invizibile cu ochiul liber, ale unei suspensii de reşină în apă. Din felul lor de a se mişca şi mai ales din repartiţia lor cu înălţimea, învăţatul francez calculase mărimea moleculelor. Dar ‘deo­ dată se făcu lumină. Perrin anunţă materia pe care o va trata lecţia viitoare, apoi în mijlocul aplauzelor, marele învăţat părăsi amfiteatrul.

Astfel se termină lecţia marelui Profesor care do­ vedise realitatea atomilor.

Notura. Voi. XIV. Nr. 1.

ii-

__

■

i

• •

\ ■

-

.

-i

■

_ -----_=_

___i_______ .__ ____________________________ _

:/

Împărăţia razelor Cu casca la ureche bătrânul profesor asculta acordurile armonioase ale Traviatei. Farmecul operei lui Verdi da aripi gândirii lui. «Minune a ştiinţei ! Putere admirabilă a geniului omenesc !

Făcuta-i din această galenă, din acest biet cristal de sulfura de plumb, transformatorul razelor hertziene care aduc până la mine fără mijlocirea vreunui corp aceste melodii cereşti. Şi doar aceste raze hertziene care nu se văd seamănă întru totul cu razele de lumină şi cu celelalte raze. Şi cât e de întinsă împărăţia razelor! Ea cuprinde razele herziene, razele de căldură, razele de lumină, razele ultraviolete, razele X, razele gama, razele cosmice. Toate sunt alcătuite din văi şi dealuri, pe care lunecă fotonii, atomi de lumină. Toate se răspândesc cu iuţeala uriaşă de 300.000 km. pe „ecundă. Ele se deosebesc numai prin distant!, dintre două dealuri, adică prin lungimea de unoa sau prin pasul lor. Aşa pe când pasul razelor

11 !

I

156

I. N. LONG1XESCU

herteziene este uriaş fiind în cazul de faţă de 364 metri, cum ne anunţă vocea argintie dela RadioBucureşti, pasul razelor de lumină e abia cât o jumătate micron adică de două mii de ori mai mic decât un miilmetru». Bătrânul profesor, se gândia că dacă în locul galenei ar avea un aparat de radio cu selecţiune ar putea auzi rând pe rând Viena, Roma, Parisul. Aceasta înseamnă că în scunda lui odae se întâlnesc raze venite de pe tot pământul şi că în orice punct al spaţiului se întâlnesc raze venite din toate părţile, aşa după cum într’o picătură de rouă se resfrânge bolta instalată a cerului. Tot aşa sunt raze de lumină şi raze cosmice dintre care unele vin dela depăr­ tări aşa de mari încât le trebuie mii de ani ca să ajungă pe pământ. Şi din contra în diferite puncte ale universului sosesc raze ce-au plecat de pe pământ acum sute şi mii de ani ; deci într'o aceeaşi clipă, în diferitele puncte ale universului se oglindeşte întreaga istorie a lumei cu tot tre­ cutul ei şi germinează nesfârşitul veacurilor ce nu s’au născut încă.

La acest gând, învăţatul se cutremură. Ce înseamnă el oare în faţa nemărginitului ? Atom pierdut între două mii de milioane de oamenf se simţea copleşit între cele două infinituri, care-1

i

ÎMPĂRĂŢIA RAZELOR

157 t

cuprindeau şi-l închideau ca într’o închisoare.

Suspendat între două infinituri, cum a zis Pascal, fiecare dintre noi, gândia el, plutim într’un ocean nesfârşit de raze. De o parte infinitul mic, de altă parte infinitul mare, de jur împrejur raze şi iar raze. De o parte Sirius, Betelgius, Antares şi ceilalţi sori uriaşi, de altă parte atomul de hidrogen, electronul negativ, electronul positiv ; între ei oceanul nesfârşit de raze.

Fără a scoate casca dela ureche, bătrânul în­ văţat începu să calculeze. Cifrele şi formulele se înşirau într’o armonie atât de perfectă şi-l duceau la rezultate atât de nebănuite, încât sin­ gur nu ştia dacă el e acela care a găsit aceste re­ zultate sau dacă din contra formulele înşile îl aduseseră aici. Şi ce spunea calculul? Că proto­ nul, corpusculul cel mic de tot se află faţă de om cam în acelaş raport de mărime ca omul faţă de întregul univers. In adevăr pe o lungime de un metru se cuprind cam un miliard de miliarde de astfel de protoni, iar universul întreg are cam un miliard de miliard de kilometri., dacă admitem că lumina îl străbate într’o sută de mii de ani. Iată dar câtă dreptate avusese Pascal să spue că omul e suspendat între două infinituri. îmbătat de ar­ monia muzicei dumnezeeşti şi vrăjit de armonia

;

158

I. N. LONGINESCU

ştiinţei, ca un al doilea Goethe isbucni: mai multă lumină, mai multă armonie !

Intre infinitul mic şi infinitul mare există o trecere treptată care se face prin mijlocirea raze­ lor. Razele hertziene au pasul de zeci de metri, sute de metri şi chiar kilometri. Vin apoi razele de căldură cu pasul cât a zecea parte dintr’un milimetru, razele de lumină cu pasul de două mii de ori mai mic decât un milimetru, razele ultraviolete ou pasul de zece ori mai mic, razele X cu pasul de o mie de ori mai mic şi în sfârşit razele cosmice cu pasul de un miliard de ori mai mic decât al razelor de lumină.

Dar de ce să începem cu razele hertziene şi să nu credem că împărăţia razelor se continuă şi dincolo de aceste raze până la infinitul mare.

Dacă, îşi zise bătrânul învăţat, am considera împărăţia razelor ca un munte uriaş, jos ar fi infini­ tul mic cu razele infinit mici, sus ar fi infinitul mare cu razele înfinit mari. Urcând coama acestui munte am putea cunoaşte universul întreg dela electronii cei mici de tot până la sorii cei uriaşi.

Bătrânul profesor rămase pe gânduri. Ideea aceasta aşa de simplă era oare o imposibilitate ?

Dacă trupul nostru nu se poate schimba, sufletul nu poate face oare o astfel de călătorie ? Oare divina Beatrice nu l-a condus pe Dania în Rai,

ÎMPĂRĂŢIA RAZELOR

159

după cum nemuritorul Virgil l-a condus în Iod ?

Oare sărmanul Dionisie a lui Eminescu nu călă­ torise pe linia timpului îndărăt până în vremea lui Alexandru cel Bun ? Adică pe el de ce nu l-ar conduce o fiinţă supranaturală în împărăţia ra­ zelor până la electronii cei mici de tot şi până’n nebuloasele infinit de mari? Un gând măreţ îi cuprinse frământata lui minte. Trecând astfel din infinitul mic până în infinitul mare şi revăzând cosmogonia şi istoria lumei pe care razele o păstrează în diferitele puncte ale universului, n ar fi posibil oare să deslege Taina cea mare a existenţei noastre ?

Cu vioiciunea unui tânăr de 20 de ani se sculă dela masa de lucru şi luă din rafturile bibliotecii carte la care ţine mult: Faust. Se întoarse la - -i reti • «Ah filosofie, jurisprudenţă şi masa şi ceu , , , . medicină şi din nefericire chiar teologie, am inmultă ardoare şi acum îata-ma văţat toate cu tot aşa de înţelept ca şi mai înanebun sărman de zile sunt magistru, doctor şi de inte. De ani ni îmi duc elevii de nas şi totuş nu ştiu zeci de a ceastă carte ieşită din mâna lui nimic... Şi a însuşi nu-i oare o călăuză mulţumiNostradamuSfo^ £. v£. cunoaşte mersul stelelor, toare. ^ tura va voi să te instruiască, vei simţi iar dacă _ . forta sufletului tău si vei şti mărindu-se m

1

160

I. N. LONGINESCU

cum un suflet vorbeşte cu alt suflet. In zadar cu un semn gol cauţi să pătrunzi semnele sfinte.

Spiritelor, voi Cari plutiţi în jurul meu, răspundeţi-mi dacă m'auziţi». ' Bătrânul învăţat închise cartea. închise şi ochii şi se adânci în gânduri. Deodată simţi un Ce care se apropie de el şi o clipă mai târziu văzu o Fecioară aşa de frumoasă şi înconjurată de atâta strălucire, încât însăşi Madona lui Rafael nu în­ semna nimic în faţa ei. «Cine eşti tu ?» întrebă el. «Vino», îi răspunse ea. «Cine eşti tu ?» o în­ trebă el din nou. Fără să răspundă Fecioara îi făcu semn cu mâna în timp ce deasupra capului ei apărură două vorbe scrise cu litere de foc : Regina Scientiamm. Bătrânul învăţat o urmă.

Porni luceafărul Creşteau în Cer al lui aripe Şi căi de mii de ani treceau In tot atâtea clipe.

Când se opri, văzu o mulţime de drumuri cu văi şi dealuri, iar lumina ce-1 înconjura era atât de mare încât îi lua ochii. «Ţi s’a împlinit dorinţa» îi şopti o voce. «Dar unde suntem ?» întrebă el. «In fotosfera soarelui», îi răspun­ se vocea misterioasă. «Cum în soare 'l în­ trebă iar, acolo e o temperatură de 6.000°».

«Ce-are aface, îi răspunse vocea, căldura şi frigul

ÎMPĂRĂŢIA RAZELOR

161

na sunt piedici de care să se isbească sufletele.

Chiar adineaori trecurăm prin spaţii cu frig de 200° sub zero». Dar bătrânul profesor nu mai asculta, ci privea cu multă atenţie spre drumurile nenumărate. «Mai bine spune-mi, zise el, ce sunt aceste drumuri, nu sunt oare razele de lumină ?».

«Ai ghicit, îi răspunse vocea, vezi dar cât eşti de mic acum de poţi vedea distanţa dintre două dea­ luri care ştii că este de două mii de ori mai mică decât un milimetru. Dar ia spune-mi, ai observat şi atomii de lumină, adică fotonii?». «De sigur răspunse învăţatul, cercetând de aproape sferele ce lunecau dealungul drumurilor. Aşa dar, există în adevăr corpuşoarele de lumină, în care creeda Newton, de care a vorbit Einstein şi pe care le-a studiat De Broglie cel cu premiul Nobel». Vocea însă îl întrerupse. «Mai bine să mergem înainte». Bătrânul învăţat se lăsă să lunece odată cu fotonii şi trecu cu o iuţeală nebănuit de mare peste dealuri şi văi care se succedau cu atâta regularitate încât cel mai bun din­ tre inginerii cei buni nu le-ar fi putut construi.

Dar după o-tlipă se opri în faţa unui obstacol.

«Ce e asta ?» întrebă el. «Ce să fie, răspunse vocea, ai mers pe raza galbenă de sodiu ai cărui fotoni sunt absorbiţi de atomii de sodiu din fotosfera soarelui». «Da, da confirmă bătrânul învă11

162

I. N. I.ONGINESCU

ţat, am dat peste origina liniilor negre din spec­ trul solar descoperite de Fvauenhofţev». «Ci, grăbeşte-te, îi zise vocea, şi apucă pe drumul ală­ turat». Bătrânul învăţat porni din ncu cu o iu­ ţeală necunoscută în lumea noastră, trecu printre sistemele solare şi străbătu cu cea mai mare uşu­ rinţă spaţiile infinit de mari.

Un Cer de stele dedesubt Deasupra-i Cer de stele Părea un fulger neîntrerupt Rătăcitor prin ele.

De jur împrejur nimic decât oceanul nesfâr­ şit de raze. Dela un timp însă începură să se ivească electroni răsleţiţi al căror număr se mă­ rea pe măsură ce înainta. Când se opri o prive­ lişte minunată se înfăţişă înaintea lui: electronii tot mai numeroşi, venind din toate părţile păreau că se strâng în anumite puncte asemenea unor picături de apă. «Şi în roiuri luminoase isvorînd din infinit sunt atrase către viaţă de un dor ne­ mărginit». Iar când un electron negativ se apropia de un proton, aşa că distanţa să fie cât a zecea milioana parte dintr’un milimetru, electronul ne­ gativ începea să se învârtească în jurul electronu­ lui positiv, aşa după cum planetele se învârtesc în jurul soarelui; în aceeaşi clipă, adică în momen-

Împărăţia

razelor

16i

tul apropierei se năşteau raze de căldură şi de lu­ mină. «Iată, îi zise vocea, acum ai văzut cum se formează atomul de hidrogen». In alte părţi, patru atomi de hidrogen se uneau între ei spre a formă un atom de heliu, în timp ce se năşteau alte raze de lumină şi de căldură. Iarăş în alte părţi mai mulţi atomi de hidrogen se uneau spre a forma atomi din ce în ce mai complicaţi. La rândul lor atomii se uniau în molecule, în timp ce alte raze de lumină şi de căldură erau împrăştiate de jur împrejur. «Acum îi zise vocea, hai să privim aceste lucruri din infinitul mare». Bătrânul învăţat văzu atunci electronii, atomii şi moleculele micşorânduse treptat, treptat. Pe aceeaş măsură păreau că se înmulţesc şi la un moment dat păru că se află în mijlocul unei ceţe. Devenind tot mai mare ob­ servă că ceaţa începea să se mişte după anumite direcţii. In sfârşit începu să se definească bine o mişcare de rotaţie, iar ceaţa devenea tot mai deasă spre centrul de rotaţie, unde se îngrămă­ deau atomii şi moleculele cu milioanele de miliar­ de- «Acum suntem faţă, zise vocea, la adevărata cosmogonie a lumei. Electronii se unesc în atomi de hidrogen, atomii de hidrogen se unesc în atomi de heliu şi atomi din ce în ce mai compli­ caţi. Atomii şi moleculele ele înşile se unesc în corpuri tot mai complicate dând naştere nebuloa-

164

I. N. LONG1NESCU

selor, din care se formează sistemele solare. Şi astfel întreaga cosmogonie a lumilor se produce sub influenţa legilor veşnice ale universului, care se reduc la legea supremă şi din care se desfac la rândul lor pe canaluri distincte şi tot mai ra­ mificate torentul etern al evenimentelor şi oceanul nesfârşit al lucrurilor». «Şi apoi?» întrebă bătrânu lînvăţat umilit în faţa măreţului fenomen. «Şi apoi? zise vocea. Vino, vino, pe raza aceasta care soseşte din depărtatul vostru sistem solar.

Este raza care, trimeasă de soare, a fost reflec­ tată de pământ până n ţinuturile acestea de aici depărtate de soare cu mii şi mii de ani de lumină.

Noi ne vom apropia de pământ cu iuţeală mai mare decât a luminii şi atunci vei vedea toată istoria lumei, care se desfăşoară în virtutea aceloraş legi veşnice ce rezultă din legea supre­ mă a universului. Legile energetice, care deter­ mină mecanismul formărei atomilor şi moleculelor se transformă în legile mecanicei, care determină mişcarea astrelor şi apoi se desvoltă în legile Evoluţiei, care determină întreaga desvoltare a Cosmosului ». Şi bătrânul învăţat cuprins de fio­ rul dumnezeierei asista la cel mai măreţ film pe care l-a putut închipui mintea omenească. Văzu_ pe antropopitecus erectus luptându-se cu maimu­ ţele sălbatice în pădurile quaternarului, văzu pe

i

ÎMPĂRĂŢIA RAZELOR

165

pictorul magdalenian desenând cu stiletul pe pe­ reţii peşterilor, apoi miile de robi egipteni mâ­ naţi cu biciul la zidirea piramdelor, pe Demostene rostndu-şi filipicele sale. pe Traian intrând în Sarmisagetuza şi pe Atletul lui Christ înfrun­ tând urgia turcească. Dar vocea nu-i dădu răgaş. «îndărăt, îi zise ea, îndărăt pe linia timpului». Şi atunci tot ce văzuse până aici se desfăşura în sens invers. După Roma, apăru Atena, apoi Memphis, epoca de piatră cu staţiunea preistori­ că dela Jilava, pădurile virgine ale quanternarului, apoi nebuloasa primitivă şi în sfârşit atomii răsleţiţi de heliu şi de hidrogen. «Aceştia, zise vocea, nu sunt din nebuloasa unde am fost mai înainte, ci sunt atomii ce-au dat naştere nebuloa­ sei din care s’a format sistemul vostru planetar.

Noi vedem aceste lucruri cari s'au întâmplat acum mii şi milioane de ani, fiindcă suntem cu toţi atâţia ani de lumină departe de pământ».

Cutremurat până ’n adâncul firei sale, dar cu setea cea în veci nepotolită, bătrânul învăţat isbucni: «Mai departe, tot mai departe spre Ade­ vărul cel prea curat, spre 'Lumina cea prea cura­ tă, spre Taina Tainelor». Vecea însă îi porunci: «Opreşte-te tu, fiu al Pământului, opreşte-te.

Aici e Absolutul. Legea ta e relativul şi nici unui , muritor nu-i dat să treacă pe aripele ştiinţei peste

106

!• N. LONGINESCU

prapastia care-1 desparte de Absolut». «Dar Tu eşti Regina |Ştiinţelor» zise învăţatul. «De sigur, răspunse vocea, totuş eu nu am puterea pe care mi-o ceri tu. Această putere aparţine numai surorilor mele mai mari: Arta şi Credinţa. Numai ele te pot duce peste puntea de aur care leagă lumea voastră de lumea Absolutului».

Când se trezi bătrânul Profesor, razele soarelui ce apunea îi luminau fruntea cea frământată de gânduri. Sub impresia încă a emoţiilir prin care trecuse, puse din nou casca la ureche. Melo­ dia fermecătoare şi liniştită a Lacului de Come îi potoli sufletul şi, cu bucuria unui copil, începu să scrie Cosmogonia, aşa cum o simţise el direct în sufletul Iui fără mijlocirea raţionamentului. Şi apoi într un târziu, la miez de noapte ceti cu glas tare, ceeace scrisese. Să-l ascultăm: Vezi Natura. Voi. XIX. Nr.

Cos m o g o E6 i o

Nimic... Gol... întuneric... Tăcere... Haos fără formă... «Fiinţa nu există încă şi nici nefiinţa, care nici eterul, nici cerul, nimic acoperit, nimic să acopere»... (Rig-Veda, mitologia indiană), Si nici Spaţiul nu există, căci ca să fie Spaţiu, trebue să fie o depărtare mai mare sau mai mică intre două lucruri... nu sunt lucruri... nu există Spatiu... Si nici Timpul nu există, căci ca să fie Timp, trebuie să se desfăşoare evenimente, . ..nu se petrece nimic... nu există Timp... Zeul Cronos nu s'a născut încă... «universul era aruncat in în­ tunecime ; nu putea fi perceput prin simţuri, lipsit fiind de orice atribut disitinct, dar nu putea h descoperit nici prin raţonament, nici prin revelaţie». (Legile lui Mânu, religia brahmana)... «Şi întuneric e deasupra adâncului» (Vechiul Testa­ ment, Geneza).

168

)

I. N. LONGINESCU

Dar dacă lumea materială e stăpânită de Nimic, lumea morală se confundă cu însuşi Crea­ torul, De acolo din lumea transcendentă au purces Brahma, Bel, [{a, Noaptea şi Dorinţa, princi­ piile generatoare din care după diferitele mito­ logii s a născut universul. Numai prin întâietatea lumii morale asupra lumii simţurilor putem înţe­ lege Cosmogonia şi putem da un înţeles Vieţii.

In Rig-Veda cetim : «In afară de el nimic nu exista. întunecimile îl acopereau asemenea unui ocean, pe care nimic nu-I luminează». Iar după religia chaldeană, zeul Bel reprezenta în acelaş timp Unitatea, Stăpânul şi Primul. Şi astfel doar «Ideea de Unitate şi de Bine, veşnică şi neschimbătoare» există prin ea însăşi Din ea. rezultă toate celelate Idei, universale şi necesare şi care corespund tuturor lucrurilor vre­ melnice, după spusa lui Platon. Ideea mamă a filosofilor este Energia potenţială a fisicienilor.

Este o îngrămădire de posibilităţi în stare latentă, din care nu se vor realiza decât acelea permise de Ea şi numai în ordinea stabilită de Ea. Dar lumea simţurilor este stăpânită de Inerţie, în înţelesul cel mai larg al cuvântului, căci dacă Materia este inertă, cu atât mai mult Nimicul este inert. Este singura dată când a existat în lumea materială Repaosul absolut în adevăratul

COSMOGONIA

169

înţeles al cuvântului. Şi această lume a nimicului, a unităţii, a omogenităţii perfecte este stăpânită de zeul Haos. Din el se va naşte Noaptea.

Pentruca să se nască lumea simţurilor a tre­ buit să fie o cauză, o forţă, o disimetrie, căci nimic nu se produce fără intervenţia unei forţe, spun Galilei şi Newton> nimic nu produce într un mediu perfect omogen şi simetric, spune P. Curie... Creiarea lumii a fost stăpânită de Princi­ piul Inerţiei şi de Legile Disimetriei. Numai cât această forţă în loc să fie în lumea materială unde nu era nimic, a venit din lumea transcendentă.

Forţa aceasta a apărut sub forma unei dorinţi.

Din contopirea Dorinţii cu Noaptea, spune mito­ logia feniciană, s’a născut universul...

X

jŞi tăcerea adâncă fu întreruptă. Prin întune­ cimile prăpăstioase ale Haosului, străbătu o Voce care porunceşte : «Să fie lumină !» (Vechiul Tes­ tament. Geneza). ...«La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul». (Noul Testament, Evanghelistul Ion). Da, Dumnezeu era Cuvântul, spune Evan­ ghelistul Ion, după cum spusese şi Platon cu patru veacuri mai înainte, dar Cuvântul era Fapta, adaugă Faust. Verbum (logos) şi Factum tot una erau. Ideea Mamă s’a transformat în

_ ^________

__

. i (

i\m f

s

*r

jrj|------------ --

170'

\r

î

!

—-

I. N. LONGIWESCU

Idee Forţă. Şi Energia potenţială s'a actualizat...

Să fie lumină !... Fiat lux... In clipa aceia, cea dintâi clipă de pe orologiul veşniciei, «un punct se mişcă, cel dintâi şi singur», (M. Eminescu), una din posibilităţile latente ale universului s’a realizat... de ce ? cine ştie de ce ?... căci cine ştie de ce a poruncit Vocea ?... apoi alte puncte şi iar alte puncte au început să se mişte... puncte sau lumi ? mari sau mici ? nu erau nici puncte, nici lumi, nici mici, nici mari, căci nu existau alte puncte, alte lucruri cu care să le comparăm... punctele acelea, lumile acelea erau energie condensată... electroni, positoni, protoni, neutroni...

Primul element al existenţii a apărut... aceste puncte sunt mai mult sau mai puţin depărtate, deci depărtarea există şi deci acum există Spaţiu, dar punctele se mişcă, deci şi Timpul s’a născut, acum există evenimente... Cronos, zeul Timpului, fiul zeului Uranus şi al zeiţei Gea, devine zeul atotstăpânitor, împărţind puterea cu fraţii săi : Uriaşii şi Ciclopii (mitologa greacă)... Dar şi Numărul s’a născut, căci sunt mai multe puncte, unu, doi, trei,... o sută..., o mie, mii şi mii... Dar Numărul duce la Simetrie, la Lege, Ia Unitate, la Armonie... Nu avea astfel dreptate Pitagora să atribue Numărului calităţi mistice?... Acum se produc evenimente... dar evenimentele înseamnă

1

COSMOGONIA

171

raporturi între cauze şi efecte, între antecedente şi consecvenţe... Principiul Cauzalităţii, născut astfel prin firea lucrurilor, devine atotputernic în lumea materială. Fără el nu înţelegem nimic, cu el totul se limpezeşte. Ştiinţa se confundă cu De­ terminismul. Iar când Heisenberg, reînviază licerul arbitru al atomilor lui Democrit sub forma unei nedeterminări a electronilor, produce zăpă­ ceală printre învăţaţi şi gânditori... Şi astfel s’a născut lumea materială cu Spaţiu, Timp, Număr, Cauză, care după Kant sunt for­ mele apriorice ale minţii omeneşti... Punctele sunt electroni... dar electronii ce sunt ? Electronii sunt masă materială, sarcină electrică, unde lumi­ noasă... dar Materia, Electricitatea, Lumina ce sunt ?... Electronul este... dar cine ştie ce este un electron ? poate un punct, poate o lume întreagă... Şi punctele se mişcă, au energie cinetică. In clipa când un electron se apropie de un proton, între electron şi proton se produce o forţă de atracţie conform legii lui Columb, adică legii lui Newton aplicată în electrostatică. A apărut un mic sistem planetar. Conform legilor mecanice» energia potenţială care corespunde cu forţa lui Columb trebue să fie egală cu energia cinetică a electronului... In felul acesta sa format atomul de hidrogen, primul atom, apoi altul şi iar altul,

'

i

_____

iî ' ' I

v J

!

__

I

172

I. N. LOXGINESCU

mii şi miliarde de atomi... Electronii se rotesc pe orbite în jurul protonilor... dar aceste orbite pot fi mai apropiate sau mai depărtate de proton... când electronul trece de pe o orbită mai propiată pe una mai depărtată se produc conform legii lui Bohr-Balmer raze de lumină... De pe fiecare atom de hidrogen pornesc patru raze: una por­ tocalie, una albastră, una indigo, una violet... pri­ mele raze de lumină au apărut în lume... Fiat lux... et lux facta est... Şi s’a făcut lumină... şi lumina a pătruns în întuneric... iar «Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric». (Vechiul Tes­ tament, Geneza ).

Prin formarea primilor atomi, Neexistenţa a făcut prima sforţare spre Existenţă. Naşterea universului a fost pentru Veşnicie un exeniment tot aşa de însemnat cum este naşterea unui copil. Şi după cum ţipătul spontan al noului născut în­ seamnă strigătul de bucurie al Vieţei care a triumfat, la fel lumina, care ţâşneşte de pe orbitele atomilor înseamnă triumful Existenţei\asupra Neexistenţei. Şi după cum copilul se naşte prin sacrificiul Forţei Supreme, cum ne spune po­ vestea sfântă din Rig-Veda : «Toate elementele,

COSMOGONIA

173

toţi înţelepţii şi toţi oamenii fură formaţi prin acest sacrificiu universal».

La porunca «Să fie lumină», Energia poten­ ţială se condensează sub formă de electorni... electronii se unesc în atomi... cântece de slavă se ridică până ’n înălţimile Olimpului... prin alătu­ rarea atomilor se formează Nebuloasa... Osana, Osana răspunde Ecoul... de pe atomi pornesc raze de lumină... lumină, mai multă lumină, strigă bătrânul Goethe... jŞi faţa lumei s’a schimbat. Forţa Supremă tre­ când din starea de Nefiinţă în starea de Fiinţă a mers evoluând din Creaţie în Creaţie. Evoluţia şi Creaţiunea sunt două feluri diferite de a vedea aceiaş realitate. «Evoluţia este o integrare a materiei însoţită de o desfacere de mişcare» în timpul căreia materia trece dela omogenitate, nedefinită şi necoerentă, la eterogenitate, definită şi coeren­ tă» (Spencer «Les Premiers Principes). Evoluţia materiei este stăpânită de Legile Ştiinţei, Princi­ piul Conservărei Energiei, Principiul Evoluţiei Energiei. Aceste Principii nu contrazic însă Ela­ nul Vital, care se desfăşoară fără întrerupere în ordinea cea mai perfectă. «Simţim cum realitatea este o creştere continuă, o creaţiune care se continuă fără sfârşit... în care fapta creşte pe măsură ce înaintează şi se creiază pe măsură ce progre-

I

f :

.i

sează» (Bergson «L’Evolution Creatrice»).

Creaţiunea nu s'a împlinit în cele şase. zile cum pretinde Religia, nici numai în cele câteva epoci geologice corespunzătoare. Nu, creaţiunea s'a făcut şi se face an de an, clipă de clipă într'o continuă sforţare a Nefiinţei spre Fiinţă, într’o continuă mişcare a Haosului Primordial. în care nu are ce căuta ziua a şaptea în care s’a odihnit Dumnezeu. Omul nu poate să construiască o ma­ şină, care să producă mişcare fără întrerupere, spune ştiinţa. Dar Ştiiinţa este pe pământ, iar Religia este în Cer. In realitate Universul, în în­ tregimea lui şi în părţile lui, este cea mai uriaşă maşină, care produce mişcare la nesfârşit, fără să se oprească. Conservarea Materiei şi Conser­ varea Energiei stăpânesc doar relaţiile dintre corpurile care există, pe când Evoluţia creatoare stăpâneşte relaţiile dintre Idee şi realizarea ei.

One vede în frumuseţea catedralei din Milan o îngrămădire de muncă manuală, şi cine vede în Madona lui Rafael o conservare a materiei colo­ rante de pe paleta măiestrului nu pricepe nimic.

Creaţiunea ştiinţifică şi creaţiunea artistică sunt doar scântei rămase din Elanul Vital primordial, aşa după cum umbrele pe care le vede în peşteră, prizonierul lui Platon sunt o imagină slabă a realităţi adevărate. «Creaţiunea astfel înţeleasă

! i_____ ___ _

_

COSMOGONIA

L

175

nu mai este mister : noi o experimentăm în fiecare din noi, din momentul ce devenim liberi» (Bergson : «L’Evolution Creatrice»). De aceea cu multă dreptate s a spus că Shakespeare e cel mai mare creator de oameni după Dumnezeu, In domul din Milan, în Madona lui Ra[ael, în piesele lui Shakespeare e ceva mai mult decât o îngrămădire de bucăţi de marmoră, mai mult decât o combinaţie de colori, mai mult decât o succesiune de scene şi scenete : este o unitate spi­ rituală superioară, care nu este nici conservare de masă, care nu este nici conservare de energie. Şi dacă aceste capodopere mari, dar omeneşti, sunt creaţiuni, cum să nu fie creaţiune cea mai uriaşă capodoperă care există şi care se numeşte Univers ? Şi astfel Universul să creea ză pe sine însuşi în timp ce evoluiază. Universul durează. Dar «durata, spune, Bevgson, înseamnă invenţie, creaţie, producere de noutate». Totul e prevăzut, totul e determinat, afară de liberul arbitru însuşi afară de clinamenul lui Democrit, afară de nedeterminarea lui Heisenbetg, afară de noutatea lui Bergson. Şi Universul îşi desfăşoară astfel încet, încet puterile potenţiale în cea .mai perfectă ordine... electroni, atomi, molecule, corpuri gazoase, lichi­ de şi solide, corpuri simple şi compuse, nebu-

17o

I. N. LONG1NESCU

[oase, sori, pământuri — locuite şi nelocuite, — plante şi animale, neamuri, —■ barbare şi civili­ zate, se nasc, se desvoltă, mor şi renasc iarăş

: j

J ,

I 8

't

ca pasărea Phoenix din cenuşa ei. In faţa acestei realităţi, Spencer. aduce împăcarea definitivă şi pentru totdeauna între Religie şi Ştiinţă, deoare­ ce atât Religia cât şi Ştiinţa recunosc că «puterea superioară a cărei manifestare este însuş univer­ sul, rămne complect nepătrunsă pentru noi». Iar Elanul Vital al Creaţioniştilor se combinăâ cu Legile Energetiştilor, într’o Lege supremă, atotstăpâmloare, din al cărei sân, spune Taine «se desfac pe canaluri distincte şi ramificate torentul etern al evenimentelor şi marea nesfârşită a lu­ crurilor».

In spaţiul fără sfârşit sunt acum mii şi milioane de sori dătători de lumină şi încă şi mai multe planete. Intr'una din aceste planete, într’una sau mai multe, cine ştie ? cele patru elemente : Pă­ mântul, Apa, Aerul, Focul, îşi dispută întâieta­ tea. Din frământarea lor apare viaţa. Iat-o : o biată amoebă, o prctoplasmă care se hrăneşte cu ce poate şi se mişcă încotro poate. începuturile vieţii sunt slabe, dar încetul cu încetul formele vieţii se complică tot mai mult. Nimic .nu poate ţine viaţa în loc, aşa după cum nimc nu poate opri

I

i

__

___

____ ___ _

COSMOGONIA

177

picătura de apă din isvorul de munte de a se transforma în pârău, râu, fluviu şi a ajunge la oceanul cel mare. Şi viaţa supunându-se marilor Principii de Conservare a speciei şi de Evoluţie a speciilor îşi continuă mersul ei în plin elan, doborând tot ce-i stă în cale, totul chiar şi moartea... ...Şi pământul se roteşte necontenit în jurul soarelui... e mult de când s'a născut, poate mi­ lioane, sute de milioane sau chiar un mi iar e ani... cine i-a numărat oare ? Pe pământ viaţa a luat formele cele mai variate... animale vieţuitoare, vite, târâtoare, fiare de tot felul, păsări înI

aripate şi peşti nenumăraţi...

In pădurile virgine şi în peşterile întunecate trăeşte, alături de celelalte animale, omul... E prins şi el în lupta vieţii... aleargă^ dealungul câmpiilor, se caţără pe arbori, se luptă cu maimutele şi cu fiareie sălbatice, aici învingător, aici învins, urmăreşte ca orice fiinţă vieţuitoare hrana... câte odată se pare că se trezeşte pentru o clipă din instinctele vieţii de animal, dar... viaţa animală îl trage din nou spre ea... Pe câmpiii, prin munţi, prin păduri, viaţa clocoteşte din plin.......şi totuş pare că lipseşte ceva, pare că nu există nimica, căci conştiinţa nu a apărut în Vume." Amoralul, în toată plenitudinea lui, guvernează întreaga Natură.

12

1

i

178

I. N. LONGINESCU

Zilele se scurg la fel, cu aceaş monotonie, fără nici o deosebire. Dar într’una din aceste zile avea să se petreacă ceva... Cerul era de un albastru senin, soarele mai strălucitor ca oricând se ridica încet pe cer... Lumina lui inunda pădurea» câm­ pia, muntele, marea, totul... Pe marginea mării, omul alături de alte animale, asista la răsăritul soarelui, privindu-1 cu ochi blajini, nepricepuţi...

In clipa aceea, răsună din nou ca’n ziua cea dintâi vocea poruncitoare: să se facă lumină... Şi... deodată omul se simţi cuprins de un sentiment necunoscut... nici când soarele nu-1 fermecase atâta... părea că lumina soarelui îi pătrunde în suflet... şi... ca să scape de sentimentul ce-i nă­ pădise sufletul începu să fugă... rătăci toată ziua... noaptea se ascunse într’o peşteră... de bucurie, sau de teamă, începu să plângă,... în’i tr un târziu sufletul lui torturat se linişti... A doua zi cu frica în suflet ieşi din peşteră... soarele era iar sus... îl privi din nou... dar nu-i mai fu frică... cu cât îl privea cu atât simţea în Soare, Forţa care-i dedea putere, sănătate, viaţă... Şi se aruncă cu faţa la pământ... Pentru prima oară omul, de­ venit Om, se afla faţă în faţă cu Natura... Con­ ştiinţa apăruse... Pentru prima oară Omul se în­ china lui Dumnezeu...

Natura. Voi. XXVI. Nr. 1, Nr. 2.

TABLA DE MATERIE Pag.

Ştiinţă şi imaginaţie 7 13 21 25 29 37 47

Viaţa...........................................

Infinitul......................................

Viaţa în Univers Care e numărul cel mai mare . .

Unde care nu se văd Un pian minune ■ Dulapul Ştiinţelor . . Ştiinţă şi Filosoiie e posibilă existenţa ştiinţei . . .

Centenarul Pozitivismului ...........................

Tricentenarul Ştiinţei experimentale . .

TT veac şi jumătate dela Lavoisier Hotarele dintre Ştiinţe jvţarginele Ştiinţei . .

Clasificarea Ştiinţelor.....................................

Fvoluţia noţiunii de element..........................

Substanţele materiale şi clasificarea lor . .

Teoria atomică.....................................................

Fenomenele fizico-chimice şi natura lor . . o lecţie la Sorbona..........................................

. .

53 63 69 77 85 95 101 109 123 131 139 149

împărăţia Razelor şi Cosmogonia împărăţia Razelor Cosmogonia . .

155 167